între România şi Ucraina privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în cauzele civile
România şi Ucraina, denumite în continuare părţi contractante,acordând o importanţă deosebită dezvoltării colaborării în domeniul asistenţei juridice în cauzele civile,au convenit asupra următoarelor: +
Partea ÎNTÂIDispoziţii generale +
Articolul 1Ocrotirea juridică1. Cetăţenii unei părţi contractante se bucură pe teritoriul celeilalte părţi contractante, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii acelei părţi contractante.Această prevedere se referă, deopotrivă, la persoanele juridice înfiinţate în conformitate cu legislaţia fiecăreia dintre părţile contractante.2. Cetăţenii unei părţi contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestânjenit instanţelor judecătoreşti, Ministerului Public din România şi Procuraturii din Ucraina, notarilor publici din România şi notariatelor din Ucraina (denumite în cele ce urmează instituţii judiciare), precum şi altor instituţii ale celeilalte părţi contractante, în competenţa cărora intră rezolvarea cauzelor civile, pot să îşi susţină interesele în faţa acestora, să facă reclamaţii şi să introducă orice acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelei părţi contractante.3. Cauze civile în înţelesul prezentului tratat sunt considerate, de asemenea, cauzele familiale şi cauzele comerciale. +
Articolul 2Asistenţa juridică1. Instituţiile judiciare ale părţilor contractante îşi acordă reciproc asistenţă juridică în cauzele civile, în conformitate cu prevederile prezentului tratat.2. Instituţiile judiciare acordă asistenţă juridică şi altor instituţii în competenţa cărora intră rezolvarea unor probleme legate de cauzele civile. +
Articolul 3Obiectul asistenţei juridiceAsistenţa juridică cuprinde îndeplinirea unor activităţi procesuale prevăzute de legislaţia părţii contractante solicitate, cum ar fi audierea părţilor, martorilor, experţilor, efectuarea expertizelor, cercetărilor locale, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în cauze civile, precum şi în cauze penale referitor la latura civilă, înmânarea şi expedierea documentelor judiciare şi extrajudiciare. +
Articolul 4Modul de legăturăÎn realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale părţilor contractante comunică între ele prin intermediul Ministerului Justiţiei al României şi Ministerului Justiţiei al Ucrainei, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel. +
Articolul 5Limba1. Cererea de acordare a asistenţei juridice şi anexele la aceasta se întocmesc în limba părţii contractante solicitante, la care se ataşează o copie legalizată a traducerii în limba celeilalte părţi contractante.2. Traducerea oficială se legalizează de către notar ori de către o persoană autorizată a instituţiei judiciare solicitante sau de misiunea diplomatică ori de oficiul consular al părţii contractante solicitante.3. Instituţiile judiciare pot folosi pentru cererile de asistenţă juridică formulare cu text bilingv, care vor fi stabilite de comun acord de către ministerele de justiţie ale celor două părţi contractante. +
Articolul 6Întocmirea documentelorActele transmise de instituţiile judiciare şi de alte instituţii în vederea acordării asistenţei juridice trebuie să fie prevăzute cu semnătura persoanei competente şi să poarte sigiliul instituţiei solicitante. +
Articolul 7Cererea de acordare a asistenţei juridiceÎn cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie să fie prevăzute:a) denumirea instituţiei judiciare solicitante; … b) denumirea instituţiei judiciare solicitate; … c) indicarea cauzei pentru care se solicită asistenţă juridică; … d) numele şi prenumele părţilor, calitatea procesuală, cetăţenia lor, domiciliul sau reşedinţa, pe cât posibil ocupaţia, iar în legătură cu persoanele juridice, denumirea şi sediul lor; … e) numele şi adresa reprezentanţilor lor; … f) obiectul cererii, cu enunţarea fondului cauzei, şi împrejurările supuse clarificării. … +
Articolul 8Reguli privind acordarea asistenţei juridice1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice, instituţia judiciară solicitată aplică legislaţia statului său. Totuşi, la cererea instituţiei judiciare solicitante, instituţia judiciară solicitată poate aplica normele procesuale ale părţii contractante solicitante, în măsura în care ele nu contravin legislaţiei statului său.2. Dacă instituţia judiciară solicitată nu este competentă să îndeplinească cererea, ea o trimite instituţiei judiciare competente şi informează despre aceasta instituţia judiciară solicitantă.3. Instituţia judiciară solicitată informează instituţia judiciară solicitantă despre data şi locul îndeplinirii cererii.4. După îndeplinirea cererii, instituţia judiciară solicitată transmite documentele instituţiei judiciare solicitante; în cazul în care asistenţa juridică nu a putut fi acordată, instituţia judiciară solicitată restituie cererea şi comunică despre împrejurările care au împiedicat îndeplinirea ei. +
Articolul 9Reguli privind înmânarea documentelor1. Instituţia judiciară solicitată efectuează înmânarea documentelor în conformitate cu regulile în vigoare în statul său, dacă documentele ce urmează a fi înmânate sunt întocmite în limba acestui stat sau sunt însoţite de traduceri legalizate. În acele cazuri în care documentele nu sunt întocmite în limba părţii contractante solicitate sau nu sunt însoţite de traduceri, ele se înmânează destinatarului, dacă acesta este de acord să le primească.2. În cererea de înmânare trebuie să fie indicate adresa exactă a destinatarului şi denumirea documentului înmânat. Dacă adresa arătată în cererea de înmânare este incompletă sau inexactă, instituţia judiciară solicitată ia măsuri pentru stabilirea adresei exacte, în conformitate cu legislaţia sa.3. În cazul imposibilităţii înmânării documentelor, despre aceasta se anunţă imediat instituţia judiciară a părţii contractante solicitante, menţionându-se totodată cauzele neîndeplinirii cererii; în acest caz se restituie documentele. +
Articolul 10Confirmarea înmânării documentelorInstituţia judiciară a părţii contractante solicitate transmite confirmarea înmânării documentelor, efectuată în conformitate cu regulile în vigoare pe teritoriul său.Dovada înmânării documentelor trebuie să conţină semnătura primitorului documentului, data, locul înmânării, precum şi calitatea persoanei care a înmânat documentul. +
Articolul 11Înmânarea documentelor şi audierea cetăţenilor prin intermediul misiunilor diplomatice sau oficiilor consularePărţile contractante au dreptul să înmâneze documentele şi să ia mărturii propriilor cetăţeni prin intermediul misiunilor lor diplomatice sau al oficiilor consulare. În acest caz nu poate fi aplicată nici o măsură de constrângere. +
Articolul 12Protecţia martorilor şi experţilor pe teritoriul celeilalte părţi contractante1. Dacă partea contractantă solicitantă apreciază că înfăţişarea personală a unui martor sau expert în faţa autorităţilor sale judiciare este în mod deosebit necesară, ea va face menţiune despre aceasta în cererea de înmânare a citaţiei, iar partea contractantă solicitată va invita acest martor sau expert să se înfăţişeze la autoritatea judiciară a părţii contractante solicitante.Partea contractantă solicitată va face cunoscut celeilalte părţi contractante răspunsul martorului sau expertului.2. În cazul prevăzut la paragraful 1, în cerere sau în citaţie se va menţiona cuantumul aproximativ al indemnizaţiilor plătibile, precum şi al cheltuielilor de călătorie şi de şedere rambursabile.3. Dacă i se prezintă o cerere în acest sens, partea contractantă solicitată va putea subscrie un avans martorului sau expertului. Despre aceasta se va menţiona în citaţie, iar avansul va fi rambursat de către partea contractantă solicitantă.4. Indemnizaţiile cuvenite şi cheltuielile de transport şi de şedere rambursabile martorului sau expertului de către partea contractantă solicitantă vor fi calculate după tarifele de la locul lor de domiciliu sau reşedinţă şi le vor fi acordate la nivel egal cu cel prevăzut de tarifele şi regulamentele în vigoare pe teritoriul părţii contractante unde audierea trebuie să aibă loc.5. Martorul sau expertul care nu a răspuns citaţiei de înfăţişare nu va putea fi supus nici unei sancţiuni ori măsuri de constrângere, în afară de cazul în care el se va duce din proprie iniţiativă pe teritoriul părţii contractante solicitante şi dacă va fi din nou citat aici în mod legal.6. Nici un martor sau expert, oricare ar fi cetăţenia sa, care, ca efect al unei citaţii, se va înfăţişa la autorităţile judiciare ale părţii contractante solicitante nu va putea fi nici urmărit, nici deţinut, nici supus vreunei alte restricţii a libertăţii sale individuale pe teritoriul acestei părţi contractante, pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul părţii contractante solicitate.7. Imunitatea prevăzută la paragraful 6 va înceta dacă martorul sau expertul, având posibilitatea să părăsească teritoriul părţii contractante solicitante timp de 15 zile consecutive, după ce prezenţa sa nu mai era cerută de autorităţile judiciare solicitante, va rămâne totuşi pe acest teritoriu sau se reîntoarce aici după ce îl va fi părăsit.8. Orice persoană deţinută, a cărei înfăţişare personală în calitate de martor este cerută de partea contractantă solicitantă, va fi transferată temporar pe teritoriul acesteia, sub condiţia înapoierii sale în termenul indicat de partea contractantă şi sub rezerva dispoziţiilor art. 12 paragrafele 6 şi 7, în măsura în care aceste dispoziţii pot fi aplicate.Transferarea va putea fi refuzată:a) dacă persoana deţinută nu consimte; … b) dacă prezenţa sa este necesară într-un proces în curs pe teritoriul părţii contractante solicitate; … c) dacă transferarea sa este susceptibilă să îi prelungească detenţia; … saud) dacă alte consideraţii imperioase se opun transferării sale pe teritoriul părţii contractante solicitante. … +
Articolul 13Valabilitatea documentelor1. Documentele care au fost întocmite sau certificate de instituţiile judiciare ale uneia dintre părţile contractante, prevăzute cu sigiliul şi semnătura persoanei competente, au valabilitate pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără nici o altă legalizare. Aceasta se referă, de asemenea, la copiile şi traducerile care sunt legalizate de instituţiile competente.2. Actele care pe teritoriul unei părţi contractante se consideră ca fiind acte oficiale sunt socotite şi pe teritoriul celeilalte părţi contractante ca având forţa probatorie a actelor oficiale. +
Articolul 14Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice1. Fiecare parte contractantă suportă cheltuielile în legătură cu acordarea asistenţei juridice pe teritoriul său.2. În cazul unor mari cheltuieli, ministerele de justiţie ale celor două părţi contractante se vor consulta în vederea găsirii soluţiei comune.3. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică în cazul drepturilor cuvenite martorilor şi experţilor prevăzute la art. 12. +
Articolul 15Transmiterea de informaţiiMinisterul Justiţiei din România şi Ministerul Justiţiei din Ucraina îşi vor comunică reciproc, la cerere, informaţii privind legislaţia în vigoare sau care a fost în vigoare în statele lor şi practica judiciară. +
Articolul 16Transmiterea actelor de stare civilă şi a altor documente1. Autorităţile competente ale părţilor contractante îşi transmit reciproc, la cerere, acte privind starea civilă, precum şi copii certificate de pe hotărârile judecătoreşti în materie de stare civilă privind cetăţenii celeilalte părţi contractante.2. Autorităţile menţionate la paragraful 1 comunică direct între ele.3. Cererile cetăţenilor uneia dintre părţile contractante privind transmiterea actelor de stare civilă pot fi adresate direct autorităţii de stare civilă competente a celeilalte părţi contractante.4. Documentele prevăzute la paragrafele 1 şi 3 se transmit fără traducere şi gratuit. +
Articolul 17Refuzul de a acorda asistenţă juridicăAsistenţa juridică nu se acordă dacă poate aduce prejudicii suveranităţii sau securităţii ori contravine principiilor de bază ale legislaţiei părţii contractante solicitate. +
Articolul 18Cautio judicatum solvi1. De la cetăţenii unei părţi contractante nu se poate cere cauţiune (judicatum solvi) pe teritoriul celeilalte părţi contractante numai pentru motivul că sunt străini ori nu au domiciliul sau reşedinţa pe acest teritoriu.2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică şi persoanelor juridice. +
Articolul 19Scutirea de cheltuieli de judecată1. Cetăţenii uneia dintre părţile contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte părţi contractante de scutire sau de plată în avans a taxelor şi a altor cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă judiciară gratuită, în aceleaşi condiţii şi în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii acelei părţi contractante.2. Scutirile despre care se face vorbire în paragraful 1 privesc toate activităţile procesuale din cauza respectivă, inclusiv activitatea de executare.3. Pentru obţinerea scutirii de cheltuieli sau a asistenţei judiciare gratuite trebuie prezentată o declaraţie privind situaţia personală, familială şi materială a solicitantului.4. Autoritatea care se pronunţă asupra acordării facilităţilor prevăzute în paragraful 1 îşi păstrează, în limitele competenţei sale, dreptul de a controla declaraţiile şi explicaţiile prezentate, precum şi dreptul de a cere informaţii şi acte suplimentare. +
Articolul 20Eliberarea documentelor privind situaţia personală, familială şi patrimonială1. Documentele privind situaţia personală, familială sau patrimonială, necesare pentru primirea aprobării pentru scutirea de plată cheltuielilor de judecată, se eliberează de organele competente ale părţii contractante pe teritoriul căreia solicitantul are domiciliul sau reşedinţa.2. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul părţilor contractante, este suficient documentul eliberat ori certificat de misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului său.3. Instanţa de judecată care pronunţă hotărârea cu privire la cererea de scutire de plată cheltuielilor de judecată poate să solicite organelor care au eliberat documentele explicaţii suplimentare. +
Partea A DOUADispoziţii speciale +
Secţiunea INorme conflictuale +
Articolul 21Stabilirea competenţei1. Competenţa instanţei cu privire la examinarea cauzelor civile este stabilită de dispoziţiile corespunzătoare ale prezentului tratat.2. Dacă se formulează cereri având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză între aceleaşi părţi, în faţa a două instanţe situate fiecare pe teritoriul altei părţi contractante, sesizate potrivit regulilor stabilite de prezentul tratat, cea de-a doua instanţă sesizată va suspenda judecata după primirea confirmării faptului că instanţa mai întâi sesizată s-a declarat competentă. +
Articolul 22Statutul persoanei1. Capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu ale persoanei fizice se stabilesc de legislaţia părţii contractante al cărei cetăţean este această persoană.2. Statutul persoanei juridice se stabileşte de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia aceasta îşi are sediul. +
Articolul 23Limitarea capacităţii de exerciţiu şi stabilirea incapacităţii1. Cauzele şi condiţiile pentru limitarea capacităţii de exerciţiu sau stabilirea incapacităţii persoanei fizice sunt supuse legislaţiei părţii contractante al cărei cetăţean este persoana în cauză. Competenţa în aceste cauze aparţine instituţiilor judiciare ale părţii contractante al cărei cetăţean este persoana.2. Dacă instituţia judiciară a uneia dintre părţile contractante constată că există temei pentru limitarea capacităţii de exerciţiu sau stabilirea incapacităţii cetăţeanului celeilalte părţi contractante, al cărui domiciliu, reşedinţă sau bunuri se află pe teritoriul acestei părţi contractante, informează de îndată instituţia judiciară competentă potrivit paragrafului 1. Dacă instituţia judiciară competentă potrivit paragrafului 2 transmite competenţa sa în această materie instituţiei judiciare competente de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ori nu îşi exprimă poziţia în termen de 3 luni, socotite de la data expedierii înştiinţării, instituţia judiciară de la domiciliul sau reşedinţa acestei persoane poate să examineze cauza în conformitate cu legislaţia statului său, dacă temeiul pentru aceasta este prevăzut, de asemenea, în legislaţia părţii contractante al cărei cetăţean este persoana. Hotărârea pronunţată va fi transmisă instituţiei judiciare competente a celeilalte părţi contractante.3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplică, de asemenea, la ridicarea măsurilor de limitare a capacităţii de exerciţiu sau de stabilire a interdicţiei.4. În cazurile care nu suportă amânare, instituţia judiciară de la domiciliul sau reşedinţa persoanei în cauză, cetăţean al celeilalte părţi contractante, poate să ia măsuri provizorii, în conformitate cu legislaţia sa, pentru protejarea acestei persoane sau a bunurilor sale. Hotărârea luată în legătură cu aceste măsuri va fi transmisă de îndată instituţiei judiciare competente a părţii contractante al cărei cetăţean este persoana. Măsurile luate îşi păstrează valabilitatea până în momentul în care instituţia judiciară competentă a luat o altă hotărâre. +
Articolul 24Declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea faptului morţii1. În cauzele cu privire la declararea dispariţiei sau morţii şi stabilirea faptului morţii sunt competente instituţiile judiciare ale părţii contractante al cărei cetăţean era persoana la data când, potrivit ultimelor informaţii, mai era în viaţă.2. Instituţiile judiciare ale unei părţi contractante pot să declare dispariţia sau moartea şi să stabilească faptul morţii cetăţeanului celeilalte părţi contractante, la cererea persoanelor interesate, care domiciliază pe teritoriul acelei părţi contractante, dacă asemenea drepturi şi interese sunt prevăzute de legislaţia părţii contractante solicitate.3. Hotărârile pronunţate conform paragrafului 2 au consecinţe juridice numai pe teritoriul părţii contractante ale cărei instituţii judiciare au pronunţat acele hotărâri.4. În cazurile prevăzute la paragrafele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale părţilor contractante aplică legislaţia statului lor. +
Articolul 25Încheierea căsătoriei1. Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei se stabilesc, pentru fiecare persoană care se căsătoreşte, potrivit legislaţiei părţii contractante ai cărei cetăţeni sunt. În afară de aceasta, trebuie să fie respectate şi cerinţele legislaţiei părţii contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria, în legătură cu interdicţiile la încheierea căsătoriei.2. Forma încheierii căsătoriei se stabileşte de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria. +
Articolul 26Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor1. Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor care au cetăţenia unei părţi contractante şi domiciliază pe teritoriul celeilalte părţi contractante se stabilesc de legislaţia părţii contractante ai cărei cetăţeni sunt.2. În cazul în care soţii au aceeaşi cetăţenie şi unul domiciliază pe teritoriul unei părţi contractante, iar celălalt pe teritoriul celeilalte părţi contractante, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale se stabilesc de legislaţia părţii contractante ai cărei cetăţeni sunt.3. Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unei părţi contractante, iar celălalt este cetăţean al celeilalte părţi contractante şi unul dintre ei domiciliază pe teritoriul unei părţi contractante, iar celălalt pe teritoriul celeilalte părţi contractante, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale se stabilesc de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia au avut ultimul domiciliu comun.4. În cazul în care soţii au cetăţenii diferite şi ambii domiciliază pe teritoriul unei părţi contractante, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale se stabilesc de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia au domiciliul comun.5. Dacă soţii nu au aceeaşi cetăţenie şi nici domiciliul comun pe teritoriile părţilor contractante, se aplică legislaţia părţii contractante a cărei instituţie judiciară examinează cauza.6. Competenţa de a lua hotărâri referitoare la raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor, prevăzute la paragrafele 1-4, aparţine instituţiilor judiciare ale părţii contractante a cărei legislaţie reglementează aceste raporturi.În cazurile prevăzute la paragraful 5, sunt competente instituţiile judiciare ale ambelor părţi contractante. +
Articolul 27Divorţul şi nulitatea căsătoriei1. În cauzele privind desfacerea căsătoriei prin divorţ se aplică în mod corespunzător legislaţia şi sunt competente instituţiile judiciare potrivit art. 26.2. În cauzele privind nulitatea căsătoriei se aplică legislaţia părţii contractante potrivit regulilor stabilite la art. 25. În privinţa competenţei de jurisdicţie se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 26 paragraful 6. +
Articolul 28Raporturile juridice dintre părinţi şi copii1. Cauzele privind stabilirea şi contestarea filiaţiei se soluţionează în conformitate cu legislaţia părţii contractante al cărei cetăţean este copilul la data naşterii sale.2. Raporturile juridice dintre părinţi şi copii sunt guvernate de legea părţii contractante al cărei cetăţean este copilul. Dacă copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părţi contractante, poate fi aplicată legea acelei părţi contractante, dacă este mai favorabilă intereselor copilului.3. În cazurile menţionate la paragrafele 1 şi 2 sunt competente instituţiile judiciare ale părţii contractante a cărei legislaţie reglementează raportul juridic, cu respectarea intereselor copilului. +
Articolul 29Adopţia1. Condiţiile de fond pentru încheierea adopţiei, desfacerea acesteia şi anularea ei sunt stabilite de legislaţia părţilor contractante ai căror cetăţeni sunt adoptatul şi adoptatorul.2. Forma adopţiei şi nulitatea acesteia sunt supuse legislaţiei părţii contractante pe teritoriul căreia se încheie adopţia.3. În cauzele prevăzute la paragrafele 1 şi 2 competenţa aparţine instituţiei judiciare a părţii contractante al cărei cetăţean este cel adoptat la data formulării cererii. +
Articolul 30Tutela şi curatela1. În cauzele de tutelă şi curatelă privind cetăţenii părţilor contractante, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, este competentă instituţia de tutelă şi curatelă a părţii contractante al cărei cetăţean este persoana cu privire la care este necesară tutela sau curatela. În aceste cazuri se aplică legislaţia acestei părţi contractante.2. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana care se află sub tutelă ori curatelă se stabilesc potrivit legislaţiei părţii contractante a cărei instituţie de tutelă şi curatelă l-a numit pe tutore sau curator.3. În cazul în care sunt necesare măsuri privind tutela sau curatela în interesul persoanei aflate sub tutelă ori al persoanei căreia i se instituie curatela, al cărei domiciliu, reşedinţă sau bunuri se află pe teritoriul celeilalte părţi contractante, instituţia de tutelă şi curatelă a acestei părţi contractante trebuie să informeze de îndată instituţia de tutelă şi curatelă a părţii contractante competentă conform paragrafului 1.4. În cazuri de urgenţă, instituţia de tutelă şi curatelă a celeilalte părţi contractante poate lua singură măsurile necesare, însă ea trebuie să informeze de îndată despre măsurile prealabile luate instituţia competentă conform paragrafului 1. Măsurile luate rămân valabile până când această instituţie ia o altă hotărâre.5. Instituţia competentă conform paragrafului 1 poate transmite tutela sau curatela instituţiei competente a celeilalte părţi contractante, când persoana care se află sub tutelă ori curatelă are domiciliul, reşedinţa sau bunurile pe teritoriul acestei părţi contractante. Transmiterea este valabilă numai în cazul în care instituţia solicitată este de acord să primească tutela sau curatela şi informează despre aceasta instituţia solicitantă.6. Instituţia care, în conformitate cu paragraful 5, a acceptat tutela sau curatela, îndeplineşte aceste măsuri în conformitate cu legislaţia statului său. Totuşi această instituţie nu are dreptul să adopte hotărâri în probleme privind statutul personal al celui care se află sub tutelă sau curatelă. +
Articolul 31Bunuri imobile şi mobile1. Raporturile juridice privind bunurile imobile şi mobile sunt stabilite de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia sunt situate bunurile imobile sau se află bunurile mobile.2. Determinarea naturii imobiliare sau mobiliare a bunului se face potrivit legislaţiei părţii contractante pe teritoriul căreia este situat sau se află bunul.3. Examinarea cauzelor privind raporturile juridice asupra bunurilor menţionate la paragraful 1 este de competenţa instituţiei judiciare a părţii contractante a cărei legislaţie se aplică. +
Articolul 32Forma actului juridic1. Forma actului juridic este determinată de legislaţia părţii contractante care se aplică fondului, dar este suficientă respectarea formei prevăzute de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia actul produce efecte.2. Forma actului juridic privind bunurile imobile este reglementată de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia este situat bunul. +
Articolul 33Răspunderea delictuală1. Despăgubirile pentru prejudiciile rezultate din raporturile juridice delictuale sunt reglementate de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia a avut loc fapta cauzatoare de prejudiciu.2. Dacă atât persoana care a cauzat prejudiciul, cât şi cea care a suferit paguba sunt cetăţeni ai unei părţi contractante, se aplică legislaţia acestei părţi contractante.3. În cazurile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 este competentă instituţia judiciară a părţii contractante pe teritoriul căreia a avut loc fapta sau orice altă împrejurare care serveşte ca bază pentru cererea de despăgubire. Este deopotrivă competentă instituţia judiciară a părţii contractante pe teritoriul căreia domiciliază pârâtul.4. Dispoziţiile paragrafelor 1-3 nu se aplică dacă prin convenţii internaţionale multilaterale, care reglementează aceeaşi materie şi la care cele două părţi contractante sunt membre, se prevăd alte reguli. +
Articolul 34Dreptul de moştenire1. Dreptul de moştenire asupra bunurilor mobile este reglementat de legislaţia părţii contractante al cărei cetăţean a fost autorul succesiunii la data decesului.2. Dreptul de moştenire asupra bunurilor imobile este reglementat de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia sunt situate bunurile.3. Cetăţenii unei părţi contractante sunt egali în drepturi cu cetăţenii celeilalte părţi contractante care domiciliază pe teritoriul acesteia, în ceea ce priveşte capacitatea de a întocmi sau de a revoca testamentul privind bunurile care se află pe teritoriul celeilalte părţi contractante sau drepturile care trebuie să fie realizate acolo, precum şi în legătură cu capacitatea de a dobândi prin moştenire bunuri sau drepturi. +
Articolul 35Succesiunea vacantăDacă, potrivit legislaţiei părţilor contractante în sensul art. 34, nu există moştenitori, bunurile mobile revin în proprietatea statului al cărui cetăţean a fost autorul succesiunii la data decesului, iar bunurile imobile revin în proprietatea statului pe teritoriul căruia sunt situate. +
Articolul 36Forma testamentuluiÎntocmirea, modificarea şi revocarea testamentului sunt reglementate de legislaţia părţii contractante al cărei cetăţean a fost autorul succesiunii la data întocmirii sau revocării testamentului. Totuşi, este suficient dacă a fost respectată legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia a fost întocmit, modificat sau revocat testamentul. +
Articolul 37Competenţa în cauzele succesorale1. Cauzele succesorale privind bunurile mobile intră în competenţa instituţiilor judiciare ale părţii contractante al cărei cetăţean a fost autorul succesiunii la data decesului.2. Cauzele succesorale privind bunurile imobile intră în competenţa instituţiilor judiciare ale părţii contractante pe teritoriul căreia este situat bunul imobil. +
Articolul 38Măsuri de conservare a succesiunii1. Instituţiile judiciare competente ale unei părţi contractante iau, de îndată, potrivit legislaţiei lor, măsurile necesare pentru conservarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul său, ca urmare a decesului unui cetăţean al celeilalte părţi contractante, sau care ar reveni unui cetăţean al acestei părţi contractante.2. În cazul prevăzut la paragraful 1, instituţiile judiciare competente sunt obligate să informeze de îndată misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părţi contractante despre măsurile care au fost luate pentru conservarea succesiunii, precum şi despre decesul autorului succesiunii, despre persoanele care au declarat drepturile lor la succesiune, despre împrejurările cunoscute de ele privind persoanele care au dreptul la succesiune şi despre domiciliul acestora, despre existenţa testamentului, despre cuantumul şi valoarea succesiunii.3. La cererea misiunii diplomatice sau a oficiului consular se predau acestora bunurile succesorale şi documentele autorului succesiunii.4. Misiunea diplomatică sau oficiul consular al unei părţi contractante are dreptul să reprezinte interesele cetăţenilor acestei părţi contractante, în problemele succesiunii, în faţa instituţiilor judiciare ale celeilalte părţi contractante fără un mandat special.5. Dacă cetăţeanul unei părţi contractante moare în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte părţi contractante, unde el nu a avut domiciliul, obiectele aflate asupra să se predau pe bază de listă misiunii diplomatice sau oficiului consular al părţii contractante al cărei cetăţean a fost autorul succesiunii. +
Articolul 39Predarea succesiunii1. Dacă, după terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile sau suma de bani realizată din vânzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, aflate pe teritoriul uneia dintre părţile contractante, care se cuvin unor succesori cetăţeni ai celeilalte părţi contractante care îşi au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul acestei din urmă părţi contractante, vor fi predate acestora. În cazul neprezentării personale sau prin mandatar a succesorilor în vederea preluării bunurilor ori sumei de bani menţionate, acestea vor fi predate misiunii diplomatice sau oficiului consular al părţii contractante ai cărei cetăţeni sunt.2. Aceste bunuri pot fi transmise succesorilor dacă:a) pretenţiile creditorilor autorului succesiunii formulate înăuntrul termenului stabilit de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia se află bunurile succesorale au fost satisfăcute sau asigurate; … b) au fost achitate sau asigurate toate taxele în legătură cu succesiunea; … c) instituţiile competente şi-au dat aprobarea pentru exportul bunurilor succesorale, în cazul în care aceasta este necesară. … 3. Transmiterea sumelor de bani se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare pe teritoriul părţilor contractante. +
Secţiunea a II-aRecunoaşterea şi executarea hotărârilor +
Articolul 40Obiectul recunoaşterii şi executării1. Părţile contractante recunosc şi execută reciproc, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat, hotărârile definitive ale instituţiilor judiciare pronunţate în cauzele civile, în cauzele penale cu privire la despăgubiri civile, inclusiv dispoziţiile acestora referitoare la cheltuielile de judecată.2. Pe teritoriul părţilor contractante se recunosc, de asemenea, fără o procedură specială, hotărârile instituţiilor de tutelă şi curatelă, instituţiilor care înregistrează actele de stare civilă şi altor instituţii competente în cauzele civile, care prin caracterul lor nu trebuie executate. +
Articolul 41Examinarea cererilor de încuviinţare a executării hotărârilor1. Examinarea cererilor de încuviinţare a executării hotărârilor intră în competenţa instanţelor judecătoreşti ale părţii contractante pe teritoriul căreia trebuie să fie îndeplinită executarea.2. Cererea de încuviinţare a executării se depune la instanţa de judecată care a pronunţat hotărârea în primă instanţă, care o transmite instanţei de judecată competente să pronunţe hotărârea privind cererea.3. Conţinutul cererii se stabileşte de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia trebuie să fie îndeplinită executarea.4. La cererea de încuviinţare a executării este necesar să se anexeze:a) o copie legalizată a hotărârii instanţei de judecată, documentul oficial care atestă că hotărârea este definitivă şi executorie, dacă aceasta nu rezultă din însuşi textul hotărârii, precum şi o adeverinţă privind executarea ei, dacă hotărârea a fost executată mai întâi pe teritoriul părţii contractante unde a fost pronunţată; … b) un document din care să rezulte că pârâtului care nu a participat la proces i s-a înmânat la timp, cel puţin o dată şi în formă cuvenită, înştiinţarea de chemare în instanţă; … c) traducerile certificate ale documentelor prevăzute la lit. a) şi b). … 5. Dacă la acordarea încuviinţării de executare silită instanţa are îndoieli, ea poate să ceară persoanei care a înaintat cererea de executare a hotărârii să dea explicaţii, precum şi să îl interogheze pe debitor asupra conţinutului cererii. +
Articolul 42Procedura executării1. Procedura executării este reglementată de legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia trebuie să fie îndeplinită executarea.2. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată legate de executare, se aplică legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia hotărârea trebuie pusă în executare. +
Articolul 43Refuzul recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreştiRecunoaşterea hotărârilor judecătoreşti sau încuviinţarea executării acestora poate fi refuzată dacă:a) persoana obligată prin hotărâre nu a luat parte la proces ca urmare a faptului că acesteia sau reprezentantului său nu i-a fost înmânată la timp şi în forma cuvenită citaţia la proces; … b) în acelaşi litigiu între aceleaşi părţi a fost pronunţată mai înainte o hotărâre definitivă pe teritoriul părţii contractante unde trebuie să fie recunoscută şi executată hotărârea sau dacă la instituţiile judiciare ale acestei părţi contractante a fost pornită mai înainte o procedură în aceeaşi cauză; … c) în conformitate cu legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia hotărârea trebuie să fie recunoscută şi executată, cauza este de competenţa exclusivă a instituţiilor judiciare ale acesteia, dacă din prezentul tratat nu rezultă altfel. … +
Articolul 44Tranzacţiile judiciarePrevederile art. 40-43 privind hotărârile judecătoreşti se aplică şi tranzacţiilor confirmate de instanţa de judecată. +
Articolul 45Transferul obiectelor şi sumelor de baniTransferul obiectelor şi sumelor de bani obţinute ca rezultat al executării se îndeplineşte potrivit legislaţiei părţii contractante pe teritoriul căreia se execută hotărârea. +
Partea A TREIADispoziţii finale +
Articolul 46Intrarea în vigoare a tratatuluiPrezentul tratat este supus ratificării şi intră în vigoare în 30 de zile de la data efectuării schimbului instrumentelor de ratificare. +
Articolul 47Soluţionarea diferendelorOrice diferend cu privire la aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor prezentului tratat va fi soluţionat prin consultări şi negocieri bilaterale. +
Articolul 48Modificarea şi completarea tratatuluiPrezentul tratat poate fi modificat şi completat prin aceeaşi procedură urmată la încheierea sa. +
Articolul 49Raporturile cu alte tratate internaţionaleDispoziţiile prezentului tratat nu aduc atingere dispoziţiilor altor tratate internaţionale multilaterale încheiate de părţile contractante. +
Articolul 50Valabilitatea tratatuluiPrezentul tratat se încheie pe o perioadă nelimitată. Fiecare dintre cele două părţi contractante poate oricând să îl denunţe printr-o notificare scrisă. Tratatul îşi încetează valabilitatea după trecerea unui termen de 6 luni de la data primirii notificării scrise de către cealaltă parte contractantă.Încheiat la Bucureşti la 30 ianuarie 2002, în două exemplare, fiecare în limbile română şi ucraineană, ambele texte având aceeaşi valabilitate.Pentru România, Pentru Ucraina,Adrian Năstase Kinah Anatolyi––––
