între România şi Republica Ceha privind asistenţa judiciară în materie civilă
România şi Republica Ceha, denumite în continuare părţi contractante, în dorinţa de a perfectiona colaborarea în domeniul asistenţei judiciare, au hotărît sa încheie prezentul tratat de asistenţa judiciară în materie civilă.În acest scop au convenit asupra următoarelor: +
Capitolul 1Dispoziţii generale +
Articolul 1Definirea unor termeni1. În sensul prezentului tratat:a) prin cauze civile se înţelege cauzele de drept civil, drept al familiei, drept comercial, drept al muncii şi contencios administrativ; … b) prin instituţii judiciare se înţelege, în ceea ce priveşte România, instanţele judecătoreşti, parchetele, notariatele de stat şi alte organe competente în materie civilă. … Prin instituţii judiciare se înţelege, în ceea ce priveşte Republica Ceha, instanţele judecătoreşti, parchetele şi alte organe competente în materie civilă.2. Cetăţeni ai unei părţi contractante sunt persoanele care au cetăţenia acestei părţi contractante în conformitate, cu legile sale.3. Dispoziţiile prezentului tratat referitoare la cetăţenii părţilor contractante se aplică, în mod corespunzător, şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile părţii contractante pe teritoriul căreia îşi au sediul. +
Articolul 2Ocrotirea juridică1. Cetăţenii unei părţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte părţi contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii proprii.2. Cetăţenii unei părţi contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestînjenit instituţiilor judiciare ale celeilalte părţi contractante în competenţa cărora intra cauzele civile, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă cereri, sa introducă acţiuni şi sa exercite cai de atac în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acesteia.3. Instituţiile judiciare ale unei părţi contractante îndrumă, la cerere, pe cetăţenii celeilalte părţi contractante pentru a-şi asigura reprezentarea de care au nevoie în susţinerea drepturilor lor. +
Articolul 3Acordarea asistenţei judiciarePărţile contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenţa judiciară în cauzele civile, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat. +
Articolul 4Scutirea de cauţiuneCetăţenii unei părţi contractante care se adresează instituţiilor judiciare ale celeilalte părţi contractante în calitate de reclamanţi sau intervenienţi, dacă au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul uneia dintre părţile contractante, nu pot fi obligaţi să depună cauţiune sau vreo alta garanţie, pentru motivul ca sunt străini sau că nu au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul acelei părţi contractante. +
Articolul 5Plata cheltuielilor de proceduraCetăţenii uneia dintre părţile contractante vor plati cheltuielile de procedura pe teritoriul celeilalte părţi contractante în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii. +
Articolul 6Reducerea şi scutirea de cheltuieli de procedura1. Cetăţenii uneia dintre părţile contractante beneficiază, la cerere, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, de reducerea sau scutirea de cheltuieli de procedura, precum şi de asistenţa judiciară gratuita, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.2. Înlesnirile prevăzute la paragraful 1, acordate de o instituţie judiciară a uneia dintre părţile contractante într-o anumită cauza, se aplică tuturor actelor de procedura în acea cauza, inclusiv actelor de executare. +
Articolul 7Condiţiile obţinerii înlesnirilorCând cetăţenii unei părţi contractante depun cererea prevăzută la art. 6 din prezentul tratat, o dată cu aceasta vor prezenta şi un certificat cu privire la situaţia materială şi personală, întocmit potrivit reglementărilor legale ale părţii contractante pe teritoriul căreia solicitanţii îşi au domiciliul sau reşedinţa. +
Articolul 8Solicitarea înlesnirilor1. Cetăţenii uneia dintre părţile contractante, care solicită unei instituţii judiciare a celeilalte părţi contractante înlesnirile prevăzute la art. 6, se adresează în acest sens, în scris, instituţiei judiciare competente de la domiciliul sau reşedinţa lor.2. Instituţia judiciară care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va transmite, împreună cu certificatul şi cu eventualele anexe, instituţiei judiciare competente a celeilalte părţi contractante.3. Instituţia judiciară competenţa sa hotărască asupra cererii pentru acordarea înlesnirilor prevăzute la art. 6 poate solicita, prin intermediul instituţiei judiciare a celeilalte părţi contractante, informaţii şi date suplimentare. +
Articolul 9Modul de legătură1. În problemele privind acordarea asistenţei judiciare, instituţiile judiciare ale celor două părţi contractante comunică între ele prin intermediul organelor centrale, în măsura în care prin prezentul tratat nu s-a dispus altfel.2. Organele centrale menţionate la paragraful 1 sunt ministerele de justiţie ale celor două părţi contractante. +
Articolul 10Limba folosită1. În aplicarea prevederilor prezentului tratat, organele centrale ale celor două părţi contractante, menţionate la art. 9 paragraful 2, folosesc în relaţiile dintre ele limba lor naţionala sau limba engleza. Tot astfel se procedează şi în relaţiile dintre instituţiile judiciare ale părţilor contractante, în măsura în care nu s-a dispus altfel prin prezentul tratat.2. Cererile de asistenţa judiciară şi actele anexate se redactează în limba părţii contractante solicitante şi vor fi însoţite de traduceri certificate în limba părţii contractante solicitate.3. Instituţiile judiciare pot folosi, pentru cererile de asistenţa judiciară formulare cu text bilingv (român-ceh), care vor fi stabilite de comun acord de către ministerele de justiţie.4. Îndeplinirea cererilor de asistenţa judiciară se face în limba părţii contractante solicitate. +
Articolul 11Schimbul de informaţii în domeniul legislaţieiPărţile contractante se vor informa reciproc, la cerere, asupra legislaţiei în vigoare ori care a fost în vigoare în statele lor, precum şi asupra aplicării acesteia în practica judiciară. +
Articolul 12Protecţia martorilor şi experţilor1. Martorul sau expertul, oricare ar fi cetăţenia sa, care în urma unei citaţii se prezintă în faţa instituţiei judiciare a celeilalte părţi contractante, nu poate fi nici urmărit, nici reţinut, nici supus vreunei limitări a libertăţii sale personale pe teritoriul acesteia, pentru fapte sau condamnări anterioare trecerii frontierei părţii contractante solicitante.2. Inviolabilitatea prevăzută la paragraful 1 încetează, dacă martorul sau expertul nu a părăsit teritoriul părţii contractante solicitante în termen de 15 zile de la data când instituţia judiciară care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară sau revine ulterior. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei părţi contractante din motive independente de voinţa sa. +
Articolul 13Restituirea cheltuielilor pentru martori şi experţi1. Cheltuielile de călătorie şi de întreţinere, precum şi compensarea veniturilor nerealizate, legate de deplasarea pentru depunerea mărturiei sau pentru efectuarea expertizei, vor fi suportate de partea contractantă solicitanta.2. Expertul are dreptul şi la onorariul de expert. Despre drepturile martorului sau ale expertului se va face menţiune în citaţie. La cererea martorilor sau a expertului, partea contractantă solicitanta va plati în avans, parţial sau integral, cheltuielile menţionate. +
Articolul 14Audierea ca martori a persoanelor arestate1. În cazul în care este necesar ca o persoană, care se afla arestata pe teritoriul unei părţi contractante, să fie audiată ca martor de către o instituţie judiciară a celeilalte părţi contractante, organele centrale prevăzute la art. 9 din prezentul tratat vor conveni asupra transferului acesteia pe teritoriul părţii contractante solicitante, cu menţiunea stării de arest, precum şi asupra datei la care urmează să fie înapoiată după audiere.2. Transferul va putea fi refuzat:a) dacă persoana deţinută nu consimte la transfer; … b) dacă prezenta sa este necesară într-o procedură penală în curs pe teritoriul părţii contractante solicitate; … c) dacă transferul este susceptibil de a prelungi-detenţia acesteia; … d) dacă alte motive se opun transferului sau pe teritoriul părţii contractante solicitante. … +
Capitolul 2Asistenţa judiciară +
Articolul 15Obiectul asistenţei judiciareAsistenţa judiciară în materie civilă cuprinde îndeplinirea unor activităţi procesuale, cum ar fi: întocmirea, transmiterea şi inminarea de acte judiciare şi extrajudiciare; audierea părţilor, martorilor, experţilor şi a altor persoane; efectuarea de expertize; cercetări la faţa locului şi constatări ale unor stări de fapt; aplicarea unor măsuri de asigurare sau de conservare; verificări de înscrisuri, obţinerea de copii ori extrase de pe documente. +
Articolul 16Cererea de acordare a asistenţei judiciare1. Cererea de acordare a asistenţei judiciare trebuie să cuprindă următoarele date:a) denumirea instituţiei judiciare solicitante; … b) denumirea instituţiei judiciare solicitate; … c) indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenţei judiciare; … d) numele, prenumele părţilor, calitatea procesuala, cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa acestora, iar în cazul persoanelor juridice, denumirea şi sediul lor; … e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor părţilor, atunci când este cazul; … f) obiectul cererii şi datele necesare pentru îndeplinirea ei; … g) menţionarea actelor anexate la cerere. … 2. La cererea de inminare de acte se vor indica adresa destinatarului şi felul actelor ce urmează a fi inminate. La comisiile rogatorii vor fi indicate împrejurările în legătură cu care urmează să se facă o proba şi, atunci când este cazul, întrebările care trebuie puse persoanelor ce urmează a fi audiate.3. Cererea de acordare a asistenţei judiciare şi actele anexate vor purta ştampila oficială a instituţiei judiciare solicitante. +
Articolul 17Modul de rezolvare a cererii1. În îndeplinirea unei comisii rogatorii, instituţia judiciară solicitată aplica legea statului sau. Instituţia judiciară solicitată poate să aplice, la cererea instituţiei judiciare solicitante, o procedură specială, în măsura în care nu contravine legii statului sau.2. Dacă instituţia judiciară solicitată nu este competenţa sa îndeplinească cererea, ea o va trimite, din oficiu, instituţiei competente, încunoştinţând , totodată, despre aceasta partea contractantă solicitanta.3. La cererea instituţiei judiciare solicitante, instituţia judiciară solicitată va comunică acesteia, în timp util, locul şi termenul efectuării cererii de acordare a asistenţei judiciare, în scopul ca partea interesată să fie în măsura sa asiste.4. Dacă adresa persoanei la care se referă cererea pentru acordarea asistenţei judiciare nu este cunoscută sau dacă adresa indicată s-a dovedit a fi gresita, instituţia judiciară solicitată ia măsurile corespunzătoare în scopul stabilirii adresei. În cazul când stabilirea adresei nu este posibila, instituţia judiciară solicitată anunta despre aceasta instituţia judiciară solicitanta.5. După îndeplinirea cererii, instituţia judiciară solicitată transmite instituţiei judiciare solicitante actele respective. În cazul în care asistenţa judiciară nu a putut fi acordată, instituţia judiciară solicitată va restitui actele instituţiei judiciare solicitante, comunicindu-i împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea. +
Articolul 18Inminarea actelorInstituţia judiciară solicitată inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte să fie redactate în limba sa ori să fie însoţite de o traducere certificată în această limbă. În caz contrar, instituţia judiciară solicitată inmineaza actele destinatarului, numai dacă acesta este de acord să le primească. +
Articolul 19Dovada de inminare a actelorDovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare în vigoare pe teritoriul părţii contractante solicitate. În orice caz, ea trebuie să cuprindă semnatura destinatarului, ştampila instituţiei judiciare şi semnatura persoanei împuternicite sa inmineze actul, modalitatea, locul şi data inminarii; dacă destinatarul refuza sa primească actul, se va face menţiune despre motivul refuzului. +
Articolul 20Inminarea actelor şi audierea cetăţenilor propriiFiecare parte contractantă poate transmite sau inmina acte judiciare şi extrajudiciare şi poate audia pe cetăţenii proprii care se afla pe teritoriul celeilalte părţi contractante, prin intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, cu condiţia sa nu aplice nici o măsura de constringere. +
Articolul 21Cheltuieli ocazionate de acordarea asistenţei judiciare1. Părţile contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei judiciare pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile făcute cu administrarea probelor.2. Instituţia judiciară solicitată comunică instituţiei judiciare solicitante cuantumul cheltuielilor făcute. Dacă instituţia judiciară solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămân părţii contractante a carei instituţie le-a perceput. +
Articolul 22Refuzul acordării asistenţei judiciare1. Îndeplinirea unei cereri de asistenţa judiciară privind inminarea de acte judiciare sau extrajudiciare poate fi refuzată, dacă partea contractantă solicitată considera ca prin satisfacerea cererii s-ar putea aduce atingere ordinii sale de drept.2. În afară motivelor prevăzute la paragraful 1, îndeplinirea unei comisii rogatorii va putea fi refuzată, dacă:a) autenticitatea documentelor nu este stabilită; … b) în statul solicitat efectuarea comisiei rogatorii nu este de competenţa instituţiilor judiciare. … +
Capitolul 3Acte oficiale +
Articolul 23Valabilitatea actelor1. Actele care emana de la autorităţile competente ale uneia dintre părţile contractante, precum şi actele sub semnatura privată, cărora acestea le dau data certa şi le atesta autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără vreo alta legalizare. Aceasta dispoziţie se aplică şi cu privire la extrasele şi copiile de pe acte.2. Actele menţionate la paragraful 1 au, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, aceeaşi forta probanta ca şi actele de acelaşi fel ale acestei din urma părţi contractante. +
Articolul 24Transmiterea actelor de stare civilăAutorităţile competente ale fiecăreia dintre cele doua părţi contractante transmit, la cerere, gratuit, autorităţilor competente ale celeilalte părţi contractante, certificate de stare civilă, extrase de pe registrele de stare civilă, precum şi copii certificate de pe hotărârile pronunţate de instituţiile judiciare în materie de stare civilă, dacă aceste acte se referă la cetăţenii părţii contractante solicitante şi sunt cerute în interes oficial. +
Capitolul 4Norme conflictuale +
Secţiunea 1Dispoziţii cu privire la statutul personal şi dreptul familiei +
Articolul 25Capacitatea juridică1. Capacitatea persoanei fizice se stabileşte potrivit legii părţii contractante al carei cetăţean este persoana.2. Capacitatea persoanei juridice se stabileşte potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia îşi are sediul. +
Articolul 26Încheierea căsătoriei1. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea părţii contractante pe al carei teritoriu se încheie căsătoria.2. Pentru căsătoria care se încheie în faţa reprezentantului diplomatic sau a funcţionarului consular, forma încheierii căsătoriei este determinata de legea părţii contractante căreia îi aparţine reprezentantul diplomatic sau funcţionarul consular.3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei părţi contractante al carei cetăţean este. +
Articolul 27Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sunt guvernate de legea părţii contractante ai carei cetăţeni sunt.2. Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unei părţi contractante, iar celălalt soţ este cetăţean al celeilalte părţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sunt guvernate de legea acelei părţi contractante pe teritoriul căreia îşi au domiciliul comun.3. Dacă, în cazul prevăzut la paragraful 2, unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul unei părţi contractante, iar celălalt pe teritoriul celeilalte părţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sunt guvernate de legea acelei părţi contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun.4. Competenţa de a hotărî asupra raporturilor juridice prevăzute la paragrafele 1,2 şi 3 aparţine instituţiei judiciare a părţii contractante a carei lege guvernează acele raporturi. Dacă sotii nu au avut domiciliu comun, sunt competente instituţiile judiciare ale celor două părţi contractante, care aplica legea statului lor. +
Articolul 28Divorţul1. În caz de divorţ, dacă ambii soţi au cetăţenia unei părţi contractante şi locuiesc, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, va fi aplicată legea părţii contractante ai carei cetăţeni sunt. Competenţa aparţine instanţelor ambelor părţi contractante.2. Dacă, la data introducerii acţiunii de divorţ, unul dintre soţi este cetăţean al uneia dintre părţile contractante, iar celălalt soţ este cetăţean al celeilalte părţi contractante şi locuiesc, fie ambii pe teritoriul aceleiaşi părţi contractante, fie unul pe teritoriul unei părţi contractante şi altul pe teritoriul celeilalte părţi contractante, sunt competente instanţele ambelor părţi contractante, care aplica legea statului lor. +
Articolul 29Nulitatea căsătoriei1. Pentru constatarea nulităţii sau anularea căsătoriei se aplică legile părţii contractante care, potrivit art. 26, sunt valabile pentru încheierea căsătoriei.2. În privinta competentei jurisdicţionale se aplică în mod corespunzător prevederile art. 18. +
Articolul 30Filiaţia1. În cauzele privind stabilirea şi contestarea filiaţiei este aplicabilă legea părţii contractante al carei cetăţean este copilul. Dacă copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părţi contractante, se aplică legea acesteia, dacă este mai favorabilă intereselor copilului.2. Competenţa pentru soluţionarea cauzelor prevăzute la paragraful 1 aparţine instituţiilor judiciare ale părţii contractante al carei cetăţean este copilul.3. Dacă reclamantul şi pârâtul domiciliază pe teritoriul aceleiaşi părţi contractante, sunt competente, de asemenea, şi instituţiile judiciare ale acestei părţi contractante. +
Articolul 31Raporturile juridice dintre părinţi şi copii1. Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc potrivit legii părţii contractante al carei cetăţean este copilul. Dacă copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părţi contractante, poate fi aplicată legea acestei părţi contractante, dacă este mai favorabilă intereselor copilului.2. În privinta competentei instituţiilor judiciare, prevederile art. 30 paragrafele 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător. +
Articolul 32Adoptia1. Condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt cele stabilite de legea naţionala a adoptatului şi a celui care urmează să fie adoptat. Aceştia trebuie să îndeplinească şi condiţiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi naţionale menţionate.2. Forma adopţiei este guvernata de legea părţii contractante pe teritoriul căreia se încheie.3. Efectele adopţiei şi relaţiile dintre adoptant şi adoptat sunt guvernate de legea naţionala a adoptantului, iar în cazul adopţiei consimţite de soţi este aplicabilă legea care guvernează, potrivit art. 27, efectele căsătoriei lor.4. Nulitatea adopţiei este supusă, pentru condiţiile de fond, legilor prevăzute la paragraful 1, iar pentru nerespectarea condiţiilor de forma, legii prevăzute la paragraful 2. +
Articolul 33Punerea sub interdicţie1. Cazurile şi condiţiile pentru punerea sub interdicţie a persoanelor lipsite de discernământ datorită alienaţiei mintale sau debilităţii mintale, precum şi acelea pentru ridicarea acestei măsuri sunt supuse legii părţii contractante al carei cetăţean este persoana în cauza.2. În cauzele de interdicţie sunt competente, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, instituţiile judiciare ale părţii contractante al carei cetăţean este persoana care urmează a fi pusă sub interdicţie. +
Articolul 341. În cazul când este necesară punerea sub interdicţie a unui cetăţean al unei părţi contractante, care are domiciliul, reşedinţa sau bunuri pe teritoriul celeilalte părţi contractante, instituţia judiciară a acestei din urma părţi contractante înştiinţează de îndată instituţia judiciară competenţa conform art. 33 paragraful 2.2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia judiciară a celeilalte părţi contractante poate lua măsuri provizorii în conformitate cu legea sa, dar este obligată sa informeze de îndată instituţia judiciară competenţa, conform art. 33 paragraful 2, transmitindu-i, în acelaşi timp, copii de pe actele încheiate. Măsurile luate îşi păstrează valabilitatea până în momentul în care instituţia judiciară competenţa a luat o alta hotărâre. +
Articolul 351. Instituţia judiciară prevăzută în art. 33 paragraful 2 poate transmite competenţa sa privind punerea sub interdicţie instituţiei judiciare a celeilalte părţi contractante, dacă persoana care urmează să fie pusă sub interdicţie are domiciliul, reşedinţa sau bunuri pe teritoriul acestei din urma părţi contractante. Competenţa privind punerea sub interdicţie se considera transmisă în momentul în care instituţia judiciară solicitată a acceptat această competenţă şi informează despre aceasta instituţia judiciară solicitanta.2. În cazul în care instituţia judiciară competenţa, instiintata potrivit art. 34 paragraful 1, nu comunică răspunsul sau în termen de 3 luni socotite de la data expedierii înştiinţării, competenţa în materie de interdicţie revine de plin drept instituţiei judiciare de la domiciliul sau reşedinţa persoanei care urmează a fi pusă sub interdicţie.3. Instituţia judiciară care a devenit competenţa potrivit paragrafelor 1 sau 2 îndeplineşte măsura punerii sub interdicţie în conformitate cu legea statului sau, dar numai dacă cauza care determina punerea sub interdicţie este prevăzută şi în legea părţii contractante al carei cetăţean este persoana respectiva. Totuşi, în problema capacităţii de exerciţiu, se aplică legea părţii contractante al carei cetăţean este persoana ce urmează a fi pusă sub interdicţie.4. Hotărârea de punere sub interdicţie, pronunţată potrivit paragrafelor 1-3, se comunică în copie instituţiei judiciare prevăzute în art. 33 paragraful 2. +
Articolul 36Tutela şi curatela1. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei sunt cele prevăzute de legea părţii contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela.2. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplică legea părţii contractante al carei cetăţean este persoana care urmează a deveni tutore sau curator.3. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii părţii contractante căreia îi aparţine instituţia judiciară care a instituit tutela sau curatela.4. În cauzele de tutela şi curatela privind cetăţenii părţilor contractante sunt competente, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, instituţiile judiciare ale părţii contractante al carei cetăţean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela.5. Cetăţeanul uneia dintre părţile contractante poate fi numit tutore sau curator al cetăţeanului celeilalte părţi contractante, dacă domiciliază pe teritoriul acelei părţi contractante pe care urmează a se executa tutela sau curatela şi dacă numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela. +
Articolul 37Prevederile art. 34 şi 35 paragrafele 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul tutelei sau curatelei. +
Articolul 38Instituţia judiciară care, potrivit art. 35 paragrafele 1 şi 2, a devenit competenţa cu privire la tutela sau curatela, îndeplineşte aceste măsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacităţii de folosinţă sau a capacităţii de exerciţiu, se va aplica legea părţii contractante al carei cetăţean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta instituţie judiciară nu are dreptul sa adopte hotărâri în probleme privind statutul personal al persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela. +
Articolul 39Declararea dispariţiei sau a morţii şi stabilirea datei morţii1. Pentru declararea pe cale judecătorească a dispariţiei sau a morţii unei persoane şi stabilirea datei morţii sunt competente instituţiile judiciare ale părţii contractante al carei cetăţean era acea persoana la data când, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viaţa.2. Cu toate acestea, instituţiile judiciare ale unei părţi contractante, la cererea unor persoane care domiciliază pe teritoriul acesteia, sunt competente sa declare dispariţia sau moartea sau sa stabilească data morţii unui cetăţean al celeilalte părţi contractante, dacă, potrivit legii părţii contractante solicitate, acele persoane au dreptul la o asemenea acţiune.3. În cauzele arătate la paragrafele 1 şi 2, instituţiile judiciare aplica legea statului lor.4. Hotărârile pronunţate conform paragrafului 2 produc efecte juridice numai pe teritoriul părţii contractante a carei instituţie judiciară a pronunţat hotărârea. +
Secţiunea 2Dispoziţii cu privire la succesiuni +
Articolul 40Principiul egalităţii1. Cetăţenii uneia dintre părţile contractante sunt egali cu cetăţenii celeilalte părţi contractante atât în ceea ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legal bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmează a fi realizate pe acest teritoriu, cît şi în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau a revoca un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi.2. Dispoziţiile legale speciale ale unei părţi contractante, referitoare la condiţiile în care cetăţenii săi pot dobîndi prin moştenire bunuri situate pe teritoriul sau, ori drepturi care urmează a fi realizate pe acest teritoriu, sunt deopotrivă aplicabile şi cetăţenilor celeilalte părţi contractante. +
Articolul 41Legea aplicabilă1. Dreptul la succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legea părţii contractante al carei cetăţean era autorul succesiunii la data morţii sale.2. Dreptul la succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legea părţii contractante pe teritoriul căreia se afla acele bunuri.3. Deosebirea dintre bunurile succesorale mobile şi imobile se face în conformitate cu legea părţii contractante pe al carei teritoriu se afla acele bunuri. +
Articolul 42Succesiunea vacantaÎn cazul când succesiunea este vacanta, bunurile mobile revin părţii contractante al carei cetăţean a fost autorul succesiunii la data morţii sale, iar bunurile imobile revin părţii contractante pe teritoriul căreia sunt situate. +
Articolul 43Testamentul1. Forma întocmirii şi a revocării testamentului este cea prevăzută, în momentul întocmirii sau revocării sale, de legea părţii contractante al carei cetăţean a fost defunctul sau de legea părţii contractante pe teritoriul căreia aceste acte au fost făcute.2. În privinta capacităţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de voinţa, se va aplica legea părţii contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul întocmirii sau al revocării testamentului. După aceeaşi lege se stabilesc, de asemenea, şi felurile de dispoziţii testamentare care sunt admise. +
Articolul 44Competenţa de jurisdicţie1. Deschiderea succesiunii, procedura succesorală, precum şi litigiile succesorale privind bunurile mobile sunt de competenţa instituţiilor judiciare ale părţii contractante al carei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii, în afară de cazul în care se face aplicarea paragrafului 3.2. Deschiderea succesiunii, procedura succesorală, precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sunt de competenţa instituţiilor judiciare ale părţii contractante pe teritoriul căreia se afla aceste bunuri.3. Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de pe urma cetăţeanului uneia dintre părţile contractante sunt situate pe teritoriul celeilalte părţi contractante şi dacă toţi succesorii sunt de acord, iar cererea oricărui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenţii faţă de succesiune, competenţa revine instituţiilor judiciare ale acestei părţi contractante. +
Articolul 45Comunicarea cazurilor de deces1. În cazul în care cetăţeanul unei părţi contractante moare pe teritoriul celeilalte părţi contractante, instituţia judiciară competenţa a acestei părţi contractante va incunostinta, de îndată, despre deces misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părţi contractante, comunicindu-i în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte cu privire la succesori, domiciliul sau reşedinţa lor, masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi cu privire la testament, dacă acesta exista. Aceasta dispoziţie se aplică şi în cazul în care instituţia judiciară competenţa a unei părţi contractante este informată ca cetăţeanul celeilalte părţi contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul statului ei.2. Misiunea diplomatică sau oficiul consular care detinea date cu privire la un deces ce a avut loc în condiţiile paragrafului 1, precum şi cu privire la succesiune, va comunică aceste date instituţiei judiciare competente, pentru ca aceasta să poată lua măsurile necesare de conservare a succesiunii.3. Dacă pe teritoriul uneia dintre părţile contractante are loc deschiderea succesiunii şi sunt informaţii ca exista succesori cetăţeni ai celeilalte părţi contractante, instituţia judiciară competenţa va înştiinţa despre aceasta neîntîrziat misiunea diplomatică sau oficiul consular al acestei părţi contractante. +
Articolul 46Drepturile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare în cauzele succesoraleÎn cauzele succesorale existente pe teritoriul unei părţi contractante, misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părţi contractante are dreptul, fără să fie necesar un mandat special, în cazul în care cetăţenii proprii lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar, sa ia toate măsurile ca aceştia să fie reprezentaţi în faţa oricărei instituţii judiciare. +
Articolul 47Măsuri de conservare a succesiunii1. Instituţiile judiciare ale fiecărei părţi contractante vor lua, de îndată, în conformitate cu legea statului lor, măsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetăţean al celeilalte părţi contractante sau care ar reveni unui cetăţean al acestei părţi contractante.2. Ele informează fără întârziere misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părţi contractante asupra măsurilor luate conform paragrafului 1; misiunea diplomatică sau oficiul consular poate participa, direct sau prin mandatar, la realizarea acestor măsuri. La propunerea misiunii diplomatice sau a oficiului consular, măsurile luate conform paragrafului 1 vor putea fi schimbate sau anulate.3. Instituţia judiciară competenţa potrivit art. 44 paragraful 1 va putea cere ridicarea măsurilor luate conform paragrafului 1 din prezentul articol. +
Articolul 48Deschiderea testamentuluiDeschiderea testamentului este de competenţa instituţiei judiciare a părţii contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. Copia certificată de pe testament şi copia de pe procesul-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul testamentului se trimit instituţiei judiciare competente a celeilalte părţi contractante, dacă defunctul a fost cetăţean al acesteia sau dacă o instituţie judiciară a acestei părţi contractante este competenţa să efectueze procedura succesorală. +
Articolul 49Predarea succesiunii1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obţinuţi din vânzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia dintre părţile contractante şi care se cuvin unor moştenitori, cetăţeni ai celeilalte părţi contractante, având domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul acestei din urma părţi contractante sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate, după terminarea procedurii succesorale, acestor moştenitori.Dacă ei nu se prezintă personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menţionate mai sus, acestea vor fi predate misiunii diplomatice sau oficiului consular al părţii contractante al carei cetăţeni sunt moştenitorii respectivi.2. În cazurile prevăzute la paragraful 1, predarea se va efectua, dacă:a) taxele şi impozitele privind succesiunea au fost plătite sau asigurate; … b) pretenţiile creditorilor defunctului şi alte pretenţii în legătură cu succesiunea, formulate înăuntrul termenului prevăzut de legea părţii contractante pe teritoriul căreia se afla bunurile sau sumele menţionate mai sus, au fost satisfacute sau asigurate. … c) instituţiile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesară, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau transferarea sumelor de bani. … 3. Dacă cetăţeanul unei părţi contractante moare în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte părţi contractante unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra să se predau, fără vreo alta procedura, misiunii diplomatice sau oficiului consular al părţii contractante al carei cetăţean a fost defunctul. +
Secţiunea 3Obligaţiile contractuale +
Articolul 501. Condiţiile de fond ale contractului sunt supuse legii alese prin consens de părţile contractante. În lipsa unei legi alese, se aplică legea locului unde a fost încheiat.2. Condiţiile de forma ale contractului sunt stabilite de legea care îi cirmuieste fondul.3. Competenţa jurisdicţională aparţine instituţiei judiciare a părţii contractante pe teritoriul căreia pârâtul îşi are domiciliul, reşedinţa sau fondul de comerţ. Competenţa este, de asemenea, instituţia judiciară a părţii contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa reclamantul, dacă pe acest teritoriu se afla obiectul litigiului sau bunurile pârâtului. +
Secţiunea 4Răspunderea civilă delictuala +
Articolul 511. Răspunderea civilă delictuala se stabileşte potrivit legii părţii contractuale pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu.2. Dacă atât persoana care a cauzat prejudiciul, cît şi cea care a suferit paguba sunt cetăţeni ai aceleiaşi părţi contractante şi domiciliază pe teritoriul acesteia, se aplică legea acestei părţi contractante.3. Competenţa de soluţionare a cauzelor privind obligaţiile rezultate din delicte civile aparţine instituţiilor judiciare ale părţii contractante pe al carei teritoriu s-a comis fapta cauzatoare de prejudiciu sau pe al carei teritoriu îşi are domiciliul pârâtul. +
Capitolul 5Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor +
Articolul 52Obiectul recunoaşterii şi executării1. Fiecare parte contractantă va recunoaşte şi va incuviinta să se execute pe teritoriul sau, în condiţiile prevăzute în prezentul tratat, hotărârile pronunţate pe teritoriul celeilalte părţi contractante.2. În sensul paragrafului 1, prin hotărâri se înţelege:a) hotărârile în cauzele civile, patrimoniale şi nepatrimoniale, pronunţate de tribunale sau alte instituţii competente; … b) hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despăgubire pentru daunele cauzate; … c) hotărârile judecătoreşti referitoare la cheltuielile de judecată; … d) hotărârile arbitrale. … 3. În sensul prezentului tratat, termenul hotărâre include şi tranzacţiile judiciare. +
Articolul 53Condiţiile recunoaşterii şi executării hotărîrilorHotărârile sunt recunoscute şi executate, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:a) dacă sunt definitive şi susceptibile de executare potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia au fost pronunţate; în materia obligaţiei de întreţinere sunt recunoscute şi hotărârile provizorii, dacă sunt executorii în statul de origine; … b) dacă nu a fost incalcata competenţa exclusiva a instituţiei judiciare a părţii contractante pe teritoriul căreia urmează a avea loc recunoaşterea sau executarea, ori cea prevăzută în prezentul tratat; … c) dacă persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-au inminat citaţia şi actul de sesizare a instanţei în timp util şi în conformitate cu legea părţii contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărârea, iar în cazul în care nu avea capacitatea de exerciţiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces; … d) dacă între aceleaşi părţi contractante, cu privire la acelaşi obiect şi pentru aceleaşi fapte, nu s-a pronunţat în prealabil o hotărâre ori nu se afla în curs de judecată o acţiune intentată anterior pe teritoriul părţii contractante unde urmează să se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărârii; … e) dacă prin recunoaşterea sau încuviinţarea executării hotărârii nu se face atingere ordinii publice a părţii contractante pe teritoriul căreia urmează să se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărârii. … +
Articolul 54Cererea pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării1. Cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanţa în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisă instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cererea poate fi depusa şi direct la această instanţă.2. La cerere vor fi anexate:a) textul complet al hotărârii, în copie certificată, precum şi o adeverinta ca hotărârea a rămas definitivă şi este susceptibilă de executare, dacă aceasta nu rezultă din hotărâre; … b) actele originale sau copii certificate de pe acestea din care să rezulte ca persoanei obligate prin hotărâre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat, la timp şi în forma cuvenită, citaţia şi actul de sesizare; … c) traducerile certificate ale cererii şi ale actelor indicate la lit. a) şi b). … 3. La cererea de încuviinţare a executării silite în cazul hotărîrilor privind cheltuielile de judecată se anexează o copie certificată de pe hotărâre, o adeverinta din care să rezulte ca hotărârea este definitivă şi executorie, precum şi traducerile certificate ale acestor acte.4. O dată cu cererea de încuviinţare a executării, poate fi facuta şi cererea de executare propriu-zisa. +
Articolul 55Procedura de recunoaştere şi încuviinţare a executării1. Hotărârile pronunţate pe teritoriul unei părţi contractante referitoare la statutul civil al propriilor cetăţeni se recunosc deplin drept pe teritoriul celeilalte părţi contractante sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi contractante.2. Hotărârile referitoare la alte procese decît cele arătate la paragraful 1 pot fi recunoscute dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 52 şi 53.3. Încuviinţarea executării hotărîrilor patrimoniale este de competenţa instanţelor judecătoreşti ale părţii contractante pe teritoriul căreia urmează să se facă executarea.4. Procedura încuviinţării executării, precum şi executarea silită se efectuează potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia are loc executarea.5. Dacă hotărârea conţine soluţii asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile, recunoaşterea sau încuviinţarea executării poate fi acordată separat.6. Orice obiectie cu privire la executarea silită se va rezolva de instanţa care a încuviinţat executarea.7. În faţa instanţei judecătoreşti care efectuează executarea silită, debitorul poate ridica numai acele excepţii care se pot invoca potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţat hotărârea.8. Înainte de rezolvarea cererii de încuviinţare a executării, tribunalul, dacă considera necesar, poate cere părţilor din proces sa dea anumite lămuriri sau sa completeze cererea de executare. De asemenea, poate cere lămuriri suplimentare de la tribunalul care a pronunţat hotărârea. +
Articolul 56Efectele recunoaşterii şi executăriiHotărârile definitive, o dată recunoscute sau admise a fi executate, vor avea aceleaşi efecte ca şi cele date de instituţiile judiciare competente ale părţii contractante solicitate. +
Articolul 57Remiterea obiectelor şi a sumelor de baniRemiterea obiectelor sau a sumelor de bani către un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte părţi contractante se va face în conformitate cu reglementările legale ale părţii contractante care executa hotărârea. +
Articolul 58Cheltuielile privind recunoaşterea şi executarea1. Stabilirea şi încasarea cheltuielilor legate de încuviinţarea executării şi executarea silită propriu-zisa se hotărăsc de către instanţa solicitată, potrivit legii statului acesteia. În aceste cheltuieli se includ şi cele referitoare la traducerea şi certificarea actelor.2. Partea care a beneficiat, în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea, se înlesnirile prevăzute la art. 6 paragraful 1 din prezentul tratat, va beneficia de aceleaşi înlesniri şi în cadrul proceduri de încuviinţare a executării şi de executare propriu-zisa, desfăşurată pe teritoriul celeilalte părţi contractante. +
Articolul 59Executarea hotărîrilor privind cheltuielile de judecatăDacă una dintre părţile în proces, scutită de cauţiune conform art. 4 din prezentul tratat, a fost obligată printr-o hotărâre definitivă sa plătească celeilalte părţi cheltuieli de judecată, instanţa competenţa de pe teritoriul celeilalte părţi contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli. +
Articolul 601. La cererea de încuviinţare a executării se anexează o copie certificată de pe hotărâre, o adeverinta din care să rezulte ca hotărârea este definitivă şi executorie, precum şi traducerile certificate ale acestor acte.2. Cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevăzute la paragraful 1 sunt considerate cheltuieli de judecată.3. Instanţa încuviinţează, fără citarea părţilor, executarea hotărârii, limitându-se numai la verificarea împrejurării dacă hotărârea este definitivă şi executorie. Totodată, instanţa va incuviinta şi executarea cheltuielilor prevăzute la paragraful 2, astfel cum acestea au fost stabilite de instituţia judiciară competenţa a părţii contractante pe teritoriul căreia au fost ocazionate. +
Articolul 61Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitraleCele doua părţi contractante, în conformitate cu prevederile Convenţiei asupra recunoaşterii şi executării hotărîrilor arbitrale străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958, vor recunoaşte şi vor executa hotărârile arbitrale date pe teritoriul celeilalte părţi contractante. +
Capitolul 6Dispoziţii finale +
Articolul 62Soluţionarea diferendelorOrice diferend rezultat din aplicarea prezentului tratat se va soluţiona pe calea consultărilor dintre ministerele de justiţie ale celor două părţi contractante sau pe cale diplomatică. +
Articolul 63Ratificarea şi intrarea în vigoare a tratatuluiPrezentul tratat va fi supus ratificării şi va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Praga. +
Articolul 64Valabilitatea tratatuluiPrezentul tratat se încheie pe o perioadă nelimitată. Fiecare dintre cele doua părţi contractante poate să îl denunţe printr-o notificare scrisă, transmisă pe cale diplomatică. Denunţarea va produce efecte după trecerea unui an de la data notificării.Încheiat la Bucureşti la 11 iulie 1994, în doua exemplare originale, fiecare în limba română şi în limba ceha, ambele texte având aceeaşi valabilitate.Pe data intrării în vigoare a prezentului tratat îşi încetează aplicabilitatea Tratatul dintre R.P.Română şi Republica Cehoslovaca privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, încheiat la Praga la 25 octombrie 1958, în partea privind asistenţa juridică în cauzele civile şi familiale.Drept pentru care împuterniciţii celor două părţi contractante au semnat prezentul tratat şi au aplicat sigiliile lor.Pentru România, Pentru Republica Ceha,Gavril Iosif Chiuzbaian, Jiri Novak,ministrul justiţiei ministrul justiţiei––––––
