STRATEGIA NAŢIONALA A ROMÂNIEI din 7 iulie 2005

privind schimbările climatice – 2005-2007 –



 + 
Cuvânt înainteSchimbările climatice reprezintă una dintre provocarile majore ale secolului nostru – un domeniu complex în care trebuie să ne imbunatatim cunoaşterea şi înţelegerea, pentru a lua măsuri imediate şi corecte în vederea abordarii eficiente, din punct de vedere al costurilor, a provocarilor din domeniul schimbărilor climatice, respectând principiul precautiei.Schimbările climatice ne afectează pe toţi atât la nivel global, cat şi la nivel naţional Recent, am observat cu totii o frecventa crescută a inundaţiilor în partea de sud a României. Chiar dacă acestea sunt sau nu rezultatul direct al schimbărilor climatice, ele ne oferă totuşi un indiciu asupra posibilelor efecte viitoare ale schimbărilor climatice asupra comunităţilor locale.Prin aceasta strategie, România face primii pasi către implementarea unei acţiuni naţionale, unitare, concertate şi îndreptate atât spre limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera, cat şi asupra efectelor potenţiale ale schimbărilor climatice, care vor aparea indiferent de activităţile de limitare a emisiilor.Guvernul României doreşte sa înceapă discutiile privind cerinţele viitoare pentru România în acest domeniu, rezultate din integrarea noastră în UE, cat şi din angajamentele noastre internaţionale asumate în baza UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto, pentru a pregati cea mai buna abordare naţionala a schimbărilor climatice pe termen scurt, mediu şi lung.Prezenta Strategie naţionala a României privind schimbările climatice (SNSC) reprezintă primul pas. Va fi urmată spre sfârşitul acestui an de Planul naţional de acţiune pentru schimbări climatice (PNASC), care va stabili priorităţile de acţiune necesare pentru implementarea strategiei, la toate nivelurile. Provocarea de a răspunde la efectele schimbărilor climatice nu se va opri aici. Acţiunile internaţionale şi europene viitoare în aceasta direcţie vor trasa noi cerinţe pentru România şi vor solicita politici şi măsuri inovatoare în anii următori. Prin implementarea imediata a unor acţiuni de reducere a intensitatii carbonului în economie şi prin pregătirea adaptării la efectele inevitabile, ale schimbărilor climatice, vom fi capabili sa realizam cele mai bune condiţii pentru participarea României la acest proces. Industria României a început sa ia în serios aceasta problema, iar abordarea schimbărilor climatice va oferi companiilor oportunitati comerciale noi,În mod normal ar trebui sa avem cu totii responsabilităţi în acest domeniu în următorii ani Guvernul, mediul de afaceri şi industria, ONG-urile, institutele de cercetare, autorităţile locale şi consumatorii individuali, precum şi toţi cetăţenii vor trebui sa participe la aceste activităţi. Ca o concluzie, trebuie menţionat faptul ca o importanţa preocupare a Guvernului României prin aceasta strategie este sa imbunatateasca capacitatea factorilor implicaţi la toate nivelurile şi să asigure accesul la informaţie şi participarea publicului la luarea deciziilor.Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor doreşte sa multumeasca Agenţiei Daneze pentru Protecţia Mediului pentru sprijinul financiar acordat şi, totodată, consultantilor tehnici internationali, care au lucrat la elaborarea acestei strategii.Sulfina BARBU,Ministrul Mediului şi Gospodăririi Apelor + 
Capitolul IIntroducereStrategia naţionala privind schimbările climatice 2005-2007Strategia naţionala a României privind schimbările climatice (SNSC) defineste politicile României privind respectarea obligaţiilor internaţionale prevăzute de Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC) şi de Protocolul de la Kyoto precum şi priorităţile naţionale ale României în domeniul schimbărilor climatice.SNSC prezintă, de asemenea, beneficiile de mediu şi economice pentru România privind participarea la implementarea mecanismelor flexibile stabilite prin Protocolul de la Kyoto şi anume implementarea în Comun (JI) şi Comercializarea Internationala a Emisiilor (IET).Strategia stabileşte şi abordarea principiala a României privind implementarea activităţilor în domeniul schimbărilor climatice necesare în vederea aderării României la Uniunea Europeană şi pentru participarea la Schema de Comerţ cu Emisii a Uniunii Europene (ETS UE).SNSC a fost elaborata sub responsabilitatea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA) în strânsă colaborare cu alte ministere, prin intermediul Comisiei Naţionale pentru Schimbări Climatice (CNSC). SNSC va reprezenta cadrul pentru implementarea politicilor României în domeniul schimbărilor climatice în perioada 2005-2007.Glosarul SNCS este prevăzut în anexa A a prezentei strategii.Planul naţional de acţiune privind schimbările climaticePlanul naţional de acţiune privind schimbările climatice (PNASC) va dezvolta în continuare politicile individuale şi măsurile concrete ce vor fi elaborate şi implementate pe baza SNSC.Perioada de aplicare a SNSCDurata de aplicare a strategiei şi a obiectivelor specifice prezentate în aceasta acoperă perioada de timp până la sfârşitul anului 2007. Politicile şi activităţile menţionate, care vor fi detaliate în cadrul PNASC, se vor desfăşura în aceeaşi perioadă de timp. O perspectiva pe termen lung a fost luată în considerare în evaluarea impactului SNSC, respectiv, până în 2012, la sfârşitul primei perioade de angajament prevăzute de Protocolul de la Kyoto. Aceasta perioada relativ scurta de timp a fost luată în considerare având în vedere ca schimbările rapide ale situaţiei economice naţionale şi ale cadrului internaţional în domeniul schimbărilor climatice, vor necesita actualizarea SNSC până în 2008, ţinând seama şi de integrarea României în Uniunea Europeană.Prezentarea conţinutului SNSCCapitolul 2 introduce obiectivul general ale SNSC. Acesta este detaliat în mai multe obiective specifice privind diferitele aspecte ale domeniului schimbărilor climatice. Următoarele capitole ale SNSC se referă la activităţile necesare îndeplinirii obiectivelor specifice.Capitolul 3 prezintă informaţiile generale de baza privind UNFCCC, Protocolul de la Kyoto, politica Uniunii Europene în domeniu şi poziţia actuala a României.Capitolul 4 exemplifica acţiunile întreprinse în vederea estimarii emisiilor de GHG în România şi progresele înregistrate în atingerea obiectivului de reducere a emisiilor prevăzut de Protocolul de la Kyoto.Capitolul 5 se adresează vulnerabilitatii României la efectele schimbărilor climatice şi abordarilor privind măsurile de adaptare la aceste efecte.Capitolul 6 stabileşte cadrul instituţional, juridic şi de politici pentru implementarea SNSC.Capitolul 7 detaliază angajamentele prevăzute de UNFCCC şi Protocolul de la Kyoto.Capitolul 8 prezintă acţiunile necesare implementariiDirectivei Uniunii Europene 2003/87/CEce stabileşte o schema pentru comercializarea permiselor de emisii de GHG.Capitolul 9 identifica priorităţile privind acţiunile şi măsurile necesare reducerii intensitatii carbonului în economia României.Capitolul 10 descrie activităţile necesare includerii aspectelor privind schimbările climatice în educaţie şi cercetare, şi creşterii nivelului de constientizare şi de participare a publicului în luarea deciziilor referitoare la schimbări climatice în România.Capitolul 11 prezintă o estimare generală a resurselor necesare implementarii SNSC şi descrie procesul elaborării PNASC. + 
Capitolul IIObiectivele Strategiei2.1 Obiectivul generalRomânia a ratificat UNFCCC prinLegea nr. 24/1994şi Protocolul de la Kyoto la UNFCCC prinLegea nr. 3/2001. Prin semnarea şi ratificarea UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto la UNFCCC şi prin adoptarea obiectivului de reducere a emisiilor de GHG, România şi-a manifestat clar preocuparea privind schimbările climatice globale şi angajamentul politic privind îndeplinirea obligaţiilor asumate în baza Convenţiei.Obiectivul general al SNSC se concentreaza pe doua direcţii:1. Asigurarea îndeplinirii angajamentelor asumate de România în baza UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto şi, totodată, a obligaţiilor privind schimbările climatice asumate prin integrarea în Uniunea Europeană.2. Elaborarea şi implementarea obiectivelor şi activităţilor voluntare ale României privind adaptarea la impactul schimbărilor climatice, reducerea intensitatii carbonului în economia României şi utilizarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto, pentru creşterea competitivitatii economiei româneşti.2.2 Obiective specificePentru a îndeplini obiectivul general şi ţinând seama de aspectele identificate în secţiunea precedenta, Strategia naţionala a României privind schimbările climatice prevede următoarele obiective specifice. Activităţile necesare realizării acestor obiective sunt prezentate pe larg în capitolele care urmează:1. Sa îndeplinească angajamentul privind nivelul emisiilor naţionale de GHG din România prevăzut de Protocolul de la Kyoto. Capitolul 4 prevede faptul că nu sunt necesare activităţi suplimentare în România pentru atingerea acestui obiectiv specific.2. Sa limiteze costurile economice, de mediu şi sociale pe termen lung a efectelor schimbărilor climatice în România (Capitolul 5).3. Sa stabilească un cadru instituţional, juridic şi de politici, care să permită dezvoltarea şi implementarea acţiunilor şi măsurilor în domeniul schimbărilor climatice (Capitolul 6).4. Sa implementeze un sistem naţional de estimare a emisiilor şi sechestrarilor de GHG în conformitate cu cerinţele UNFCCC şi UE (Capitolul 7).5. Sa participe la aplicarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto (JI şi IET) având în vedere maximizarea beneficiilor pentru economia şi mediul din România în conformitate cu reglementările UNFCCC şi UE, având, totodată, un cadru naţional instituţional, juridic şi de politici stabil şi transparent (Capitolul 7).6. Sa pregătească poziţia oficială a României privind politicile şi reglementările viitoare internaţionale în domeniul schimbărilor climatice după anul 2012 (Capitolul 7).7. Sa transpuna şi sa implementeze Directivele UE privind stabilirea unei scheme de comercializare a permiselor de emisii de GHG în cadrul Comunităţii pentru a permite începerea comercializării permiselor la 1 ianuarie 2007 (Capitolul 8).8. Sa continue sa implementeze acţiunile şi măsurile naţionale existente pentru reducerea intensitatii carbonului în economia României în strânsă concordanta cu acquis-ul comunitar al UE (Capitolul 9).9. Sa includă aspecte privind schimbările climatice în educaţie şi cercetare, şi sa mărească gradul de constientizare şi de participare a publicului în luarea deciziilor referitoare la schimbări climatice în România (Capitolul 10).10. Sa elaboreze Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice, care va include acţiuni şi măsuri specifice ce vor fi implementate în baza SNSC, să monitorizeze progresul implementarii acestora şi sa actualizeze SNSC şi PNASC (Capitolul 11). + 
Capitolul IIISchimbări Climatice: o preocupare globală şi naţionalaEfectele adverse ale schimbărilor climatice induse de om se afla pe agenda politica internationala de peste un deceniu. Capitolul de faţa prezintă aceste preocupări globale şi acţiunile internaţionale realizate în domeniul schimbărilor climatice.3.1 Cauzele şi efectele schimbărilor climaticeSchimbările climatice sunt cauzate în mod direct sau indirect de activităţile umane care determina schimbarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adauga la variabilitatea naturala a climei observate pe o perioadă de timp comparabila. Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) a prezentat de-a lungul timpului dovezi ştiinţifice relevante în acest domeniu. Variabilitatea climei se referă la variatiile stării medii şi la alte elemente (cum ar fi devierile standard, apariţia extremelor etc.) privind clima, pe toate scarile temporale şi spatiale, mai presus de evenimentele meteorologice individuale. Variabilitatea se poate datora unor procese naturale interne în cadrul sistemului climatic (variabilitate interna) sau unor variatii externe naturale sau antropice (variabilitate externa).Majoritatea comunităţii ştiinţifice a lumii este de acord ca pot fi deja observate schimbări climatice determinate de activităţile antropice ce produc emisii de GHG (gazele cu efect de sera prevăzute de Protocolul de la Kyoto sunt; CO(2), CH(4), N(2)O, HFC-urs, PFC-urs şi SF(6). Efectele sunt vizibile, mai ales prin creşterea temperaturii medii globale cu 0,6±0,2 °C de la momentul când a început să fie monitorizata (anul 1860). Alţi indicatori care evidenţiază schimbările climatice sunt topirea accelerata a ghetarilor în timpul verii şi o creştere cu 10-20 cm a nivelului marii în secolul al XX-lea.Deşi aceste fenomene pot părea nesemnificative la prima vedere, efectele lor asupra vieţii cotidiene pot deveni extrem de grave. Se considera ca schimbările climatice vor determina o continuare a creşterii nivelului marii care va pune în pericol zonele de coasta de pe glob prin eroziune şi inundaţii. Ele vor determina, de asemenea, intensificarea frecvenţei apariţiei evenimentelor meteorologice extreme şi modificarea modelelor precipitatiilor la scara globală, ducand la inundaţii şi secete. Mai mult, datorită schimbării condiţiilor meteorologice, pot aparea modificări ale ecosistemelor locale, şi chiar ciclurile globale ale apei pot fi tulburate.Pentru România, efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii, silviculturii, gospodăririi apelor şi aşezărilor umane reprezintă o preocupare tot mai însemnată. Aspectele privind efectele schimbărilor climatice sunt prezentate detaliat în Capitolul 5.3.2 Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor ClimaticeÎn 1992 liderii mondiali şi experţii de mediu din peste 200 de tari s-au reunit la Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro pentru a incerca sa răspundă crizelor globale de mediu. S-a convenit astfel adoptarea Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC) care stabileşte cadrul general al acţiunilor interguvernamentale de răspuns la provocarea reprezentată de schimbările climatice. Cu acest prilej a fost recunoscut faptul ca sistemul climatic este o resursa comuna a omenirii a cărui stabilitate poate fi afectată de emisiile antropice de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de sera.Obiectivul principal al UNFCCC este: "realizarea stabilizarii concentratiilor de gaze cu efect de sera în atmosfera la un nivel care să prevină perturbarea aniropica periculoasa a sistemului climatic. Acest nivel va trebui realizat într-un interval de timp suficient, care să permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, astfel încât producţia alimentara sa nu fie ameninţată, iar dezvoltarea economică să se poată desfăşura într-o maniera durabila."România a ratificat UNFCCC prinLegea nr. 24/1994manifestându-şi în mod clar preocuparea faţă de schimbările climatice la nivel mondial şi voinţa politica de a îndeplini angajamentele ce deriva din aceasta convenţie.3.3 Protocolul de la Kyoto la UNFCCCCea de-a treia Conferinţa a Părţilor ce s-a desfăşurat în decembrie 1997 la Kyoto, în Japonia, a reprezentat un nou pas înainte în problema schimbărilor climatice globale. Dovezile ştiinţifice apărute după adoptarea UNFCCC au indicat necesitatea unor măsuri mai stringente de reducere a GHG. S-a cerut Părţilor la Convenţie să-şi asume angajamente mai puternice decât stabilizarea emisiilor de GHG (conform UNFCCC) şi sa limiteze sau sa reducă emisiile de GHG în prima perioada de angajament (2008-2012) cu o cota negociata. România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1999 fiind apoi prima Parte aflată pe Anexa I a UNFCCC care l-a ratificat în ianuarie 2001 prinLegea nr. 3/2001. Valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de GHG adoptat de România este de 8% faţă de anul de baza 1989. Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare la nivel internaţional la data de 18 februarie 2005.Protocolul prevede, de asemenea, posibilitatea utilizării celor trei mecanisme flexibile cunoscute sub numele de Implementare în Comun (JI), Mecanismul de Dezvoltare Curata (CDM) şi Comercializarea Internationala a Emisiilor (IET). Acestea au fost proiectate pentru a ajuta Părţile aflate pe Anexa B a Protocolului sa reducă costurile privind îndeplinirea angajamentelor de reducere a emisiilor de GHG, profitând de oportunitatile de reducere a acestora în alte tari, sau de creşterea capacităţii de sechestrare a GHG, care implica costuri mai mici decât în propria ţara. Acestea oferă, de asemenea, beneficii şi ţărilor gazda prin asigurarea finanţării pentru proiectele de reducere a emisiilor de GHG.3.4 Integrarea în Uniunea EuropeanăStrategia se bazează pe faptul ca România va adera la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. În acest scop, România este în curs de armonizare a politicilor sale cu cele ale UE şi de transpunere şi implementare a acquis-ului comunitar al UE. Politica generală privind schimbările climatice are o mare prioritate în UE şi cuprinde un număr mare de măsuri care au ca scop reducerea emisiilor de GHG.Programul European privind Schimbările Climatice (ECCP) consta în politici şi reglementări la nivelul UE, care contribuie, direct sau indirect, la realizarea angajamentului UE de reducere a emisiilor de GHG cu 8% comparativ cu anul de baza 1990. Acest program a stat la baza infiintarii schemei de comercializare a permiselor de emisii de GHG în cadrul Comunităţii.Cel de-al "VI-lea Program de de Acţiune pentru Mediu" al UE stabileşte obiectivele de mediu pentru perioada 2001-2010, incluzând şi o serie de măsuri specifice privind schimbările climatice, cum ar fi: intensificarea aplicării măsurilor de eficienta energetica; integrarea obiectivelor privind schimbările climatice în politicile sectoriale ale UE în domeniul transporturilor, energiei, industriei, politicii regionale şi agriculturii; modificarea sistemului de taxe din sectorul energetic; intensificarea cercetării şi îmbunătăţirea accesului publicului şi a sectorului privat la informaţii în domeniu. Programul solicita, de asemenea, reducerea globală a emisiilor de GHG până în anul 2020 cu 20-40% faţă de nivelul din anul 1990 şi o limitare a acestora cu 70% pe termen lung.Capacitatea instituţională şi financiară a tuturor factorilor cheie implicaţi în domeniul schimbărilor climatice trebuie să fie intarita, în cel mai scurt timp, ţinând seama de acţiunile şi programele viitoare ce vor trebui implementate după anul 2012. + 
Capitolul IVEmisiile de gaze cu efect de sera (GHG) în RomâniaÎn acest Capitol sunt sintetizate aspectele principale privind tendintele viitoare ale emisiilor de GHG din România ţinând seama de cea de-a III-a Comunicare Naţionala a României la Secretariatul UNFCCC şi de Raportul privind Inventarul Naţional de gaze cu efect de sera din 2004.4.1 Emisiile actuale de GHG în RomâniaPotrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, România s-a angajat sa reducă emisiile de GHG cu 8% faţă de nivelul din 1989 (anul de baza) în prima perioada de angajament 2008-2012. Anul de baza pentru emisiile de HFC-uri, PFG-uri şi SF(6) este 1995. Potrivit Articolului 12 din UNFCCC, România a transmis prima Comunicare Naţionala (CN1) la Secretariatul UNFCCC în anul 1995 şi CN2 în 1998. CN3 a fost transmisă în cel de-al doilea trimestru al anului 2005. Cel mai recent Inventar Naţional al GHG realizat în conformitate cu Formularul Comun de Raportare (CRF) şi Raportul privind Inventarul Naţional (NIR) pentru anii cuprinşi în intervalul 1989-2002 a fost transmis în 2004.Figura 4.1 prezintă emisiile totale de GHG din România în perioada 1989-2002 comparativ cu valoarea ţinta stabilită prin Protocolul de la Kyoto.Fig. 4.1: Emisii totale nete de GHG exprimate în CO(2) echivalent în perioada 1989-2002.Sursa: "Raportul privind Inventarul Naţional 1989-2002", Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi institutul Naţional de Ceroetare-Dezvoltare pentru Proiectia Mediului – ICIM Bucureşti, 2004Emisiile totale nete de GHG au scăzut în 2002 cu circa 50% comparativ cu anul de baza 1989. Scăderea s-a datorat în principal reducerii producţiei industriale şi restructurării economiei în perioada de tranzitie spre o economie de piaţa. Totodată, şi intrarea în funcţiune în 1996 a primului reactor de la Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda a avut un impact semnificativ asupra emisiilor de GHG.Figura 4.2 demonstreaza faptul ca cel mai important sector din punct de vedere al emisiilor de GHG în România în perioada 1989-2002 a fost sectorul "Energie". În toate sectoarele, cu excepţia transporturilor, emisiile s-au redus.Figura 42: Tendinta emisiilor de GHG pe sectoare de activitate, în perioada 1989-2002.Sursa: "Raportul privind Inventarul Naţional 1989-2002", Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM Bucureşti, 2004Inventarul Naţional de GHG are încă nevoie de îmbunătăţiri. Unele gaze şi surse de emisii nu au fost încă incluse, în special, în cazul HFC-urilor şi SF(6). Calitatea generală a inventarului se va îmbunătăţi pentru asigurarea gradului de acuratete a datelor rezultate. Este de asteptat ca în urma acestor îmbunătăţiri să apară o mica creştere a nivelului emisiilor.4.2 Scenarii privind evoluţia emisiilor de GHGInstituţiile implicate în domeniul schimbărilor climatice vor evalua tendintele viitoare ale emisiilor de GHG şi impactul acţiunilor şi măsurilor alternative asupra acestor tendinte. În acest sens, au fost elaborate scenarii privind prognoza emisiilor de GHG din România, scenarii cu orizont în anul 2020. Scenariile dezvoltate au la baza o serie de ipoteze privind creşterea PIB-ului şi niveluri diferite de implementare a politicilor şi măsurilor interne de reducere a emisiilor de GHG. Scenariile prevăzute în cea de-a II-a Comunicare Naţionala a României la Secretariatul UNFCCC (2005) pornesc de la Strategia de Dezvoltare Durabila a României "Orizont 2025". Din analiza acestor scenarii se pot trage următoarele concluzii generale:● Emisiile de GHG în anul 2012 vor rămâne mult sub limita impusa prin Protocolul de la Kyoto, chiar şi în ipoteza unei cresteri importante a PIB. Nivelul emisiilor poate continua sa crească şi după 2012.● Conform scenariului de referinţa emisiile de GHG vor creşte cu circa 2% pe an, ceea ce reprezintă o rata a creşterii mai scăzută decât rata creşterii PIB. Aceasta fiind în principal rezultatul trecerii la sectoare economice mai puţin energo-intensive, schimbării combustibililor şi îmbunătăţirii randamentelor în sectorul energetic. Arderea combustibililor fosili în sectorul energetic va rămâne cea mai mare sursa de emisii de GHG dar cea mai mare creştere procentuală a emisiilor se va observa în sectorul transporturilor.● Exista un potenţial însemnat de reducere în continuare a intensitatii carbonului în economia României, între optiuni se numara, printre altele, schimbarea în continuare a combustibililor şi îmbunătăţirea eficientei în sectorul energetic, creşterea producţiei de electricitate din surse regenerabile şi îmbunătăţirea în continuare a eficientei energetice în sectoarele economice de utilizare finala. În sectoarele ne-energetice, exista, de asemenea, potenţial de reducere a emisiilor de metan din sectoarele agricultura şi managementul deşeurilor, în paralel, poate creşte capacitatea de sechestrare a CO(2) prin împăduriri şi modificări de folosinţă a terenurilor. Mai mult decât atât, emisiile de N(2)O pot fi reduse semnificativ în sectoarele agricultura şi industrie.● Identificarea necesităţilor privind dezvoltarea ulterioară a unor scenarii specifice va fi analizata în cadrul PNASC.4.3 Aspecte importante privind emisiile de GHG din RomâniaAtingerea valorii ţinta prevăzute de Protocolul de la KyotoNivelul actual al emisiilor de GHG este cu circa 50% mai scăzut decât valoarea ţinta prevăzută în Protocolul de la Kyoto. Chiar într-un scenariu ce prevede o puternica creştere economică în lipsa oricăror măsuri suplimentare de reducere, este foarte puţin probabil ca emisiile sa crească peste nivelul valorii ţinta prevăzute de Protocolul de la Kyoto înainte de încheierea primei perioade de angajament (2012).Emisiile de GHG după 2012Emisiile de GHG pot continua sa crească după 2012. Pentru ca România să poată administra emisiile de GHG pe termen lung este necesară îmbunătăţirea cunoaşterii amanuntite a surselor de emisii de GHG şi a factorilor ce influenţează aceste emisii. România trebuie, de asemenea, să se pregătească pentru viitoarele politici şi reglementări naţionale şi internaţionale pentru perioada de după 2012.Scăderea intensitatii carbonului în creşterea economicăIntensitatea actuala a energiei şi a carbonului din economia românească este încă ridicată comparativ cu media din UE. Creşterea economică din anii următori ar putea determina o creştere a emisiilor de GHG în 2020 faţă de 2002 de până la 40%, conform celei de-a III-a Comunicări Naţionale a României la Secretariatul UNFCCC. Exploatarea potenţialului mare de reducere a intensitatii carbonului în creşterea economică rămâne importanţa din următoarele motive:1. Va fi pusă în valoare competitivitatea industriei româneşti pe piaţa unica europeană şi internationala.2. România se va afla într-o poziţie mai buna în cadrul negocierilor viitoare privind viitorul regim internaţional în domeniul schimbărilor climatice de după 2012, în baza UNFCCC, fiind capabilă sa demonstreze ca deja face eforturi pentru reducerea în continuare a intensitatii carbonului în economie. România va fi, de asemenea, mai bine pregatita să facă faţa obligaţiilor viitoare privind respectarea unor noi limite de emisii.3. În situaţia actuala de investiţii şi de restructurare tehnologică, exista o oportunitate de a introduce măsuri de eficienta energetica şi de reducere în continuare a emisiilor de GHG, cu beneficii de lungă durata pe perioada de existenta utila a noilor tehnologii.Potenţialul de comercializare internationala a emisiilor în baza Protocolului de la KyotoScenariile privind emisiile de GHG demonstreaza faptul ca va rămâne o diferenţa de cel puţin 50 milioane tone de CO(2) echivalent anual, ca diferenţa între nivelul valorii ţinta prevăzute de Protocolul de la Kyoto şi emisiile totale din perioada de angajament 2008-2012, având în vedere chiar posibilele incertitudini asociate inventarelor şi proiectiilor de emisii de GHG.Îmbunătăţirea inventarelor şi a scenariilor privind emisiile de GHGSe impune îmbunătăţirea nivelul de acoperire şi a calităţii inventarelor de emisii de GHG în scopul reducerii incertitudinilor. Rămâne în continuare o problemă importanţa insuficienta datelor privind unele gaze non-CO(2) [HFC-uri şi SF(6)] şi unele categorii de surse. Procedurile de colectare şi prelucrare a datelor privind aceste gaze vor trebui îmbunătăţite o dată cu elaborarea inventarelor viitoare.Îmbunătăţirea calităţii şi gradului de acoperire a scenariilor privind emisiile viitoare de GHG din România trebuie, de asemenea, să se bucure de o mai mare atenţie. Informaţiile prezentate de aceste scenarii sunt esenţiale ca date de intrare în procesul de elaborare a politicilor, pentru a putea urmări efectele dezvoltării economice asupra emisiilor viitoare de GHG şi a evalua efectele acţiunilor şi măsurilor alternative. + 
Capitolul VImpact, vulnerabilitate şi adaptare la schimbările climatice5.1 FundamentareModificarea condiţiilor climatice regionale şi locale va influenţa ecosistemele, asezarile umane şi infrastructura. Modificările preconizate de temperatura şi precipitatii pot duce la modificarea perioadelor de vegetaţie şi la deplasarea liniilor de demarcatie dintre păduri şi pajişti, Evenimentele meteorologice extreme (furtuni, inundaţii, secete) îşi vor putea face apariţia mai frecvent iar riscurile şi pagubele aferente pot deveni mai semnificative. Zonele afectate de seceta s-au extins în ultimele decenii în România, Zonele cele mai expuse secetei se afla în sud-estul tarii, dar aproape întreaga ţara a fost afectată, de seceta prelungită. Împreună cu inundatiile, perioadele indelungate de seceta duc la pierderi economice însemnate în agricultura, transporturi, alimentarea cu energie, gospodărirea apelor, sănătate şi gospodării. Predictiile pe bază de modele climatice globale arata ca ne putem aştepta la o aparitie mai frecventa a evenimentelor meteorologice extreme.Efecte asupra agriculturiiÎn ultimul deceniu, perioadele de seceta şi inundaţii au devenit mai frecvente, cu efecte negative asupra productivitatii agricole, în special la grâu şi porumb. Cercetători din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM) au utilizat mai multe modele agrometeorologice pentru a analiza efectele potenţiale asupra productivitatii agricole la principalele culturi din România.Efecte asupra silviculturiiAproape un sfert din suprafaţa României este reprezentată de zone împădurite, care adapostesc un număr mare de specii şi ecosisteme. Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor din România a fost analizat cu ajutorul mai multor modele climatice globale, în zonele împădurite joase şi deluroase se preconizeaza o scădere considerabila a productivitatii pădurilor după anul 2040 datorită creşterii temperaturilor şi scaderii volumului precipitatiilor.Efecte asupra gospodăririi apelorConsecinţele hidrologice ale creşterii concentratiei de CO(2) în atmosfera sunt semnificative. Modelarea acestora a fost realizată în România, punându-se accent pe principalele bazine hidrografice. Rezultatele arata efectele probabile ale modificărilor în volumul precipitatiilor şi în evapo-transpiratie.Efecte asupra aşezărilor umaneSectoarele industrial, comercial, rezidential, tertiar şi de infrastructura (inclusiv alimentari cu energie şi apa, transporturi şi depozitarea deşeurilor) sunt vulnerabile la schimbările climatice în diferite moduri. Aceste sectoare sunt direct afectate de modificarea temperaturii şi precipitatiilor, sau indirect prin impactul general asupra mediului, resurselor naturale şi producţiei agricole. Sectoarele cele mai vulnerabile faţă de efectele schimbărilor climatice sunt construcţiile; transporturile; exploatările de petrol şi gaze; turismul şi industriile aflate în zone costiere. Alte sectoare potenţial afectate sunt industria alimentara, prelucrarea lemnului, industria textila, producţia de biomasa şi de energie regenerabila.5.2 Obiectiv specificObiectivul specific este de a limita costurile economice, sociale şi de mediu pe temen lung ale impactului schimbărilor climatice în România.Pentru a limita costurile economice şi sociale ale schimbărilor climatice în România, se va acţiona pentru îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere privind impactul schimbărilor climatice, a vulnerabilitatii şi a capacităţii de adaptare la efectele acestora. Pe baza acestor informaţii vor fi identificate şi prioritizate acţiuni şi măsuri preventive şi eficiente din punct de vedere al costurilor în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice. În perioada 2005-2007 se vor implementa acţiunile şi măsurile prioritare în domeniul adaptării.5.3 Acţiuni cheieUrmătoarele acţiuni vor fi implementate pentru atingerea obiectivului specific:1. Întărirea cooperării dintre diferitele agenţii importante şi instituţii de cercetare şi, în particular, a capacităţii acestora în domeniul evaluării impactului şi a vulnerabilitatii la schimbările climatice în România.2. Creşterea nivelului de cunoaştere a consecinţelor ecologice, economice şi sociale ale impactului schimbărilor climatice.3. Dezvoltarea temelor referitoare la impactul schimbărilor climatice şi la adaptarea la efectele acestora în programele şcolare. Aceasta va contribui, de asemenea, la creşterea participării publicului la elaborarea politicilor din domeniul schimbărilor climatice.4. Îmbunătăţirea evaluării şi prioritizarii acţiunilor şi măsurilor de adaptare, inclusiv consecinţele economice ale acestora. Aceasta cuprinde următoarele sectoare: agricultura, gospodărirea apelor, silvicultura şi aşezări umane.5. Creşterea capacităţii de elaborare şi implementare a acţiunilor şi măsurilor de adaptare la nivel naţional, regional şi local, incluzând încorporarea aspectelor privind adaptarea la schimbările climatice în agricultura, silvicultura, gospodărirea apelor şi infrastructura,PNASC va identifica principalele acţiuni şi măsuri din domeniul adaptării la schimbările climatice.5.4 Efecte preconizate ale acţiunilor privind adaptareaCreşterea nivelului de cunoaştere privind vulnerabilitatea şi efectele schimbărilor climatice în România va sprijini politicile preventive de adaptare, efective şi eficiente din punct de vedere al costurilor. Multe dintre măsurile de adaptare ce vor fi implementate sunt acelea care se vor dovedi benefice chiar în lipsa unor efecte ale schimbărilor climatice şi cele care pot fi implementate cu costuri mici. + 
Capitolul VI.Cadrul instituţional, juridic şi de politiciUn cadru instituţional, juridic şi de politici eficient, consistent şi transparent este o condiţie importanţa pentru implementarea unei strategii privind schimbările climatice în România. Capitolul de faţa se bazează parţial pe Raportul Tematic privind Schimbările Climatice elaborat în cadrul proiectului "Autoevaluarea Capacităţii Naţionale pentru Managementul Global al Mediului", sprijinit de PNUD-GEF.6.1 Obiectiv specificStabilirea unui cadru instituţional, juridic şi de politici adecvat permitand dezvoltarea şi implementarea de acţiuni şi măsuri în domeniul schimbărilor climatice.6.2 Cadrul instituţionalMinisterul Mediului şi Gospodăririi ApelorAtribuţiile MMGA în domeniul schimbărilor climatice, sunt următoarele:● MMGA are autoritatea de a desfăşura activităţi legate de implementarea, coordonarea, controlul şi evaluarea acţiunilor şi măsurilor referitoare la implementarea UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto.● MMGA a fost desemnat ca punct focal naţional pentru UNFCCC şi reprezintă Guvernul României în negocierile legate de UNFCCC şi în alte reuniuni internaţionale în domeniul schimbărilor climatice.● MMGA coordonează elaborarea, implementarea şi actualizarea SNSC şi PNASC.● MMGA asigura conducerea Comisiei Naţionale pentru Schimbări Climatice (CNSC).● MMGA are responsabilitatea transpunerii şi implementariiDirectivei ETS UE 2003/87/CEşi amendamentelor aduse deDirectiva 2004/101/CE, asa numita „Directiva de legătură”.Capacitatea MMGA din punct de vedere al personalului disponibil a crescut recent, în special prin înfiinţarea unei noi Direcţii privind Politicile de Mediu, Protecţia Atmosferei, Schimbări Climatice. Aceasta Direcţie va coordona şi implementa activităţile MMGA în domeniul schimbărilor climatice.Agenţia Naţionala pentru Protecţia MediuluiAgenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului (ANPM) este instituţia centrala care asigura suportul tehnic al MMGA şi coordonează agenţiile regionale de protecţie a mediului (ARPM-uri) şi agenţiile locale de protecţie a mediului (APM-uri). ANPM coordonează elaborarea, implementarea şi monitorizarea planurilor de acţiune pentru protecţia mediului la nivel naţional, regional şi judeţean, care includ secţiuni privind schimbările climatice.Alte ministereMinisterul Economiei şi Comerţului (MEC) joaca un rol important în implementarea SNSC, având atribuţii privind elaborarea şi implementarea politicilor în domeniile energiei şi industriei, MEC este reprezentat în cadrul Comisiei Naţionale pentru Schimbări Climatice (CNSC). MEC reprezintă un factor cheie în implementareaDirectivei 2003/87/CE, Ministerele reprezentate în CNSC sunt: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Sănătăţii, Atribuţiile ministerelor referitoare la implementarea acţiunilor şi măsurilor specifice în domeniul schimbărilor climatice sau la facilitarea implementarii acestora se stabilesc prin PNASC:Comisia Naţionala pentru Schimbări Climatice (CNSC)CNSC a fost înfiinţată prinHotărârea Guvernului nr. 1275/1996. CNSC funcţionează ca principal organism consultativ al MMGA pentru deciziile referitoare la politica privind schimbările climatice. Sarcinile sale includ aprobarea comunicărilor naţionale şi a inventarelor de emisii de GHG, aprobarea proiectelor JI şi a activităţilor de comercializare a emisiilor.Rolul CNSC va fi intarit urmând ca aceasta să asigure integrarea considerentelor referitoare la schimbările climatice în alte domenii şi, astfel, sa susţină implementarea SNSC. Totodată, va fi extinsă componenta CNSC prin includerea reprezentanţilor instituţiilor civile.Autorităţi regionale şi localeAutorităţile regionale şi locale, în special, municipalitatile joaca un rol important în implementarea acţiunilor şi măsurilor locale atât pentru reducerea intensitatii carbonului în economie, cat şi pentru adaptarea la efectele negative ale schimbărilor climatice. Ele joaca, de asemenea, un rol vital în domenii, precum planificarea urbana, inclusiv construcţiile de locuinţe, utilizarea terenurilor, furnizarea apei, sistemele de energie şi transport, infrastructura şi servicii de urgenta şi vor trebui pe viitor sa elaboreze şi sa implementeze acţiuni concertate în domeniul schimbărilor climatice la nivel local. De asemenea, autorităţile locale au un rol important în pregătirea propunerilor de proiecte de tip JI.Instituţii de cercetareO serie de instituţii de cercetare sprijină în prezent autoritatea centrala în dezvoltarea şi implementarea politicilor din domeniul schimbărilor climatice, printre care:● Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM Bucureşti● Administraţia Naţionala de Meteorologie (ANM)● Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS)Se impune dezvoltarea capacităţii autorităţilor centrale, cat şi a instituţiilor de cercetare care le sprijină în implementarea SNSC şi a PNASC, în principal pentru:● Sistemul naţional de estimare a emisiilor de GHG şi inventarele naţionale● Cercetarea şi elaborarea politicilor în domeniul evaluării vulnerabilitatii şi al adaptării la schimbările climatice● ImplementareaDirectivei ETS UE 2003/87/CE, în special elaborarea Planului Naţional de Alocare şi monitorizarea Directivei● Operarea Registrului Naţional de emisii GHG● Elaborarea şi implementarea acţiunilor şi măsurilor privind reducerea intensitatii carbonului în economia României.6.3. Cadrul juridicRomânia a ratificat Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC) prinLegea nr. 24/1994şi a fost prima ţara din Anexa I a UNFCCC, care a ratificat Protocolul de la Kyoto la UNFCCC prinLegea nr. 3/2001. Acestea sunt singurele legi din România referitoare direct la domeniul schimbărilor climatice. În prezent, legislaţia din diferite domenii include aspecte privind schimbările climatice.În ultimii ani au fost transpuse şi implementate în România, o serie de Directive UE cu un impact substanţial asupra emisiilor de GHG în domeniul energiei şi în alte domenii. În cadrul implementarii SNSC se vor elabora o serie de acte normative privind schimbările climatice, referitoare la;● ActualizareaHotărârea Guvernului nr. 1275/1996referitor la înfiinţarea Comisiei Naţionale pentru Schimbări Climatice, care să reflecte noile atribuţii, participarea şi cooperarea dintre instituţii.● Aprobarea PNASC.● TranspunereaDirectivei UE nr. 2003/87/CEamendata prinDirectiva nr. 2004/101/CE.● Stabilirea responsabilităţilor şi a cadrului instituţional şi procedural pentru mecanismul Implementare în comun.● Stabilirea unui mecanism de comercializare internationala a emisiilor conform Articolului 17 a) Protocolului de la Kyoto, şi pe baza Schemei de Investiţii Verzi.● Stabilirea unui sistem naţional de evaluare a GHG şi a unui registru naţional (Hotărâre a Guvernului sau Ordin al Ministrului).6.4 Cadrul de politiciMăsurile şi acţiunile în domeniul mediului sunt conturate de Strategia Naţionala privind Protecţia Mediului, în care este menţionat şi domeniul schimbărilor climatice. Strategia şi Planul de Acţiune privind Protecţia Atmosferei prezintă mai detaliat politicile României legate de îmbunătăţirea calităţii aerului.SNSC contureaza politica generală a României privind îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul negocierilor de aderare la UE şi a obligaţiilor ca parte la UNFCCC, precum şi activităţile voluntare ale României în domeniul schimbărilor climatice. PNASC va dezvolta mai departe obiectivele stabilite în SNSC, prin identificarea de acţiuni şi măsuri concrete. SNSC interactioneaza cu strategiile Guvernului României din alte domenii şi, prin urmare, tine seama, în mod deosebit de următoarele documente:● Strategia de Dezvoltare Durabila a României "Orizont 2025";● Politica industriala a României;● Foaia de parcurs din domeniul energetic din România aprobată prinHotărârea Guvernului nr. 890/2003);● Strategia naţionala în domeniul eficientei energetice aprobată prinHotărârea Guvernului nr. 163/2004);● Strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie, aprobată prinHotărârea Guvernului nr. 1535/2003).În viitor, strategiile sectoriale naţionale şi planurile de acţiune ce vor fi elaborate în România vor trebui sa corespundă şi cu SNSC pentru a integra eficient obiectivele strategice privind schimbările climatice în politicile naţionale. Aceasta se va putea realiza, printre altele, prin creşterea capacităţii diferitelor ministere în domeniul schimbărilor climatice şi prin includerea considerentelor legate de schimbările climatice în procesul de planificare a strategiilor sectoriale, cat şi prin consultarea Comisiei Naţionale pentru Schimbări Climatice, în calitate de organism consultativ. PNASC va dezvolta în detaliu acest aspect. + 
Capitolul VIIImplementarea UNFCCC sl a Protocolului de la Kyoto7.1 FundamentareProtocolul de la Kyoto stipulează ca toate Părţile din Anexa I a UNFCCC trebuie să înfiinţeze un sistem naţional de estimare a emisiilor antropice a tuturor GHG, care nu sunt prevăzute de Protocolul de la Montreal. România trebuie să transmită anual un inventar naţional al emisiilor de GHG în baza sistemului naţional de evaluare a emisiilor de GHG şi, la intervale regulate, comunicări naţionale conform UNFCCC şi Protocolului de la Kyoto.Îndeplinirea acestor obligaţii va sprijini atingerea criteriilor de eligibilitate privind participarea voluntara a României în cadrul mecanismelor flexibile stabilite prin Protocolul de la Kyoto.România trebuie, de asemenea, sa înfiinţeze şi sa opereze un registru naţional de urmărire şi înregistrare a tranzacţiilor în cadrul mecanismelor flexibile şi sa demonstreze conformarea cu angajamentele prevăzute de Protocolul de la Kyoto.Totodată se impune identificarea şi analiza activităţile necesare pregătirii poziţiei României asupra politicilor şi reglementărilor internaţionale viitoare după anul 2012.7.2 Sistemul naţional de evaluare a emisiilor de GHG7.2.1 Obiectiv specificEvaluarea cu acuratete a emisiilor de GHG din România reprezintă o cerinţa esenţială pentru elaborarea politicii naţionale şi internaţionale a României privind schimbările climatice. România va implementa un sistem naţional de evaluare a emisiilor de GHG în deplina conformitate cu cerinţele UNFCCC şi UE.Articolul 5 din Protocolul de la Kyoto stipulează ca toate Părţile din Anexa I UNFCCC trebuie să stabilească un sistem naţional de evaluare a emisiilor antropice a tuturor GHG, care nu sunt prevăzute de Protocolul de la Montreal. Sistemul trebuie să se conformeze cerinţelor şi deciziilor UNFCCC şiDeciziei nr. 280/2004/CEprivind mecanismul de monitorizare a emisiilor de GHG, România a transmis anual în ultima perioadă inventarele emisiilor de GHG, dar sistemul de evaluare trebuie să fie îmbunătăţit.Obiectivul specific este reprezentat astfel de necesitatea implementarii sistemului naţional de evaluare a emisiilor de GHG şi a cantităţii sechestrate de CO(2), în conformitate cu cerinţele UNFCCC şi UE.7.2.2 Acţiuni cheiePentru implementarea sistemului naţional de evaluare a emisiilor de GHG sunt necesare următoarele acţiuni:1. Dezvoltarea cadrului legislativ sau administrativ privind înfiinţarea sistemului naţional de evaluare a emisiilor de GHG. Aceasta va fi realizată în cadrul sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului, prevăzut prin Hotărârea Guvernului nr. 586/2004. Sistemul asigura cadrul organizaţional, instituţional şi procedural privind cooperarea dintre autorităţi şi instituţii publice care au competente în domeniul protecţiei atmosferei şi managementului calităţii aerului în România. Organizaţiile implicate în sistemul naţional de evaluare a emisiilor de GHG sunt, pe lângă MMGA, Agenţia Naţionala de Protecţie a Mediului (AMPM), Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Mediului (ICIM) şi Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS). În plus, MMGA a semnat un Memorandum cu Institutul Naţional de Statistica (INS).2. Stabilirea şi reglementarea unui sistem de formatare, colectare, procesare şi prezentare a datelor şi informaţiilor necesare elaborării inventarului naţional. O atenţie sporită trebuie acordată, în particular, emisiilor de GHG non-CO(2) emisiilor din agricultura şi cantităţilor sechestrate de CO(2) din silvicultura. Aceasta activitate include şi introducerea unui sistem de evaluare şi control a calităţii.3. Asigurarea resurselor (financiare, tehnice şi umane) şi capacităţii necesare pentru pregătirea şi transmiterea în timp a inventarelor după verificarea şi aprobarea interna.4. Stabilirea mecanismelor şi practicilor de analiza şi evaluare anuală a tendinţelor de evoluţie a emisiilor de GHG.5. Transmiterea raportului la UNFCCC în vederea demonstrării capacităţii de urmărire a emisiilor de GHG proprii faţă de cantitatea atribuită. Conformarea este supusă revizuirii Comitetului de Conformare din cadrul UNFCCC. Raportul trebuie să fie depus cel mai târziu în septembrie 2006 pentru a permite României sa participe la JI Modul I şi IET, începând din ianuarie 2008.7.2.3 Efectele preconizate ale unui sistem naţional de evaluare a emisiilor de GHGSistemul naţional de evaluare a emisiilor de GHG va oferi o evaluare la timp şi cu acuratete a emisiilor de GHG din România, tendintele şi principalii factori determinanţi ai acestora. Sistemul naţional este prevăzut de Protocolul de la Kyoto şi este unul dintre criteriile de eligibilitate pentru tranzacţionarea emisiilor (JI Modul I şi IET). Ca avantaj auxiliar, acesta va asigura eficienta şi eficacitatea politicilor României în acest domeniu:● Poziţia României asupra apropiatelor negocieri ale regimului internaţional privind schimbările climatice post-2012 şi noile obligaţii potenţiale, va fi mai puternica, datorită faptului ca aceasta se va baza pe o mai buna înţelegere a tendinţelor viitoare ale emisiilor de GHG.● Potenţialul ele implementare a mecanismelor flexibile în baza Protocolului de la Kyoto şi avantajele acestora vor putea fi mai bine estimate.● Activităţile şi măsurile interne de reducere a intensitatii carbonului în economia României pot fi axate mai clar în avantajul factorilor implicaţi.7.3 Implementare în comun şi Comercializarea internationala a emisiilor7.3.1 FundamentareProtocolul de la Kyoto stabileşte trei mecanisme flexibile (JI, CDM şi IET). Acestea au fost proiectate sa ajute Părţile din Anexa B a Protocolului sa reducă costurile de realizare a angajamentelor de reducere a emisiilor proprii de GHG profitând de oportunitatile de reducere a acestora sau de creştere a capacităţii de sechestrare de CO(2) din atmosfera cu costuri mai mici în alte tari decât în ţara proprie.Implementare în comunRomânia s-a implicat cu succes de mai mulţi ani în dezvoltarea proiectelor de tip Implementare în comun (JI) conform Protocolului de la Kyoto. Până în prezent în România au fost aprobate 12 proiecte JI însemnând o reducere de emisii de GHG de 7,5 milioane tone CO(2) echivalent (iunie 2005).În ceea ce priveşte proiectele JI se pot deosebi doua moduri de lucru:Modul II se aplică dacă ţara gazda este Parte la Protocolul de la Kyoto, are cantitatea atribuită calculată şi are un registru naţional în funcţiune, în cadrul Modului II, supravegherea internationala într-un cadru de reguli şi proceduri internaţionale are un rol hotarator în validarea şi verificarea reducerilor de emisii provenite de la un proiect JI. Până acum, toate proiectele JI aprobate în România au fost elaborate ca proiecte pentru Modul II.Modul I permite tarii gazda sa utilizeze proceduri naţionale de aprobare a proiectelor şi de monitorizare şi verificare a reducerilor de emisii de GHG. Modul I permite ţărilor gazda a proiectelor JI sa introducă proceduri simple şi scurte comparativ cu Modul II JI. Criteriile de eligibilitate, identice cu cele pentru IET, sunt:● Parte la Protocolul de la Kyoto● Cantitate atribuită calculată● Sistem naţional pentru estimarea emisiilor de GHG/cantitate sechestrata de CO(2), în vigoare● Registru naţional pentru urmărirea cantităţii atribuite, în vigoare● Transmiterea celui mai recent inventar naţional al emisiilorÎn momentul de faţa, România nu îndeplineşte încă toate aceste criterii. Viitorul cadru de dezvoltare a proiectelor JI se va baza pe următoarele principii şi premise:1. Cel mai mare potenţial pentru proiectele JI exista în domeniul energiei (inclusiv cogenerare, sistemele de încălzire centrala, producerea energiei regenerabile precum şi în domeniul eficientei energetice). De asemenea, sunt eligibile proiectele în domeniul silviculturii.2. Emisiile reduse prin implementarea proiectului şi generate înainte de 2008 pot fi recompensate prin credite timpurii (sub forma de AAU-uri) în funcţie de fiecare caz în parte şi, în special, de importanţa proiectului3. ImplementareaDirectivei UE 2003/87/CEîn România împreună cu Directiva care leagă schema de comercializare a emisiilor din cadrul UE cu alte sisteme de comercializare a emisiilor şi cu proiectele de reducere a CO(2) ( 2004/101/CE), asa numita „Directiva de legătură”, va avea un puternic impact asupra cererii de ERU-uri provenite de la proiecte implementate în România.4. Integrarea în UE va reduce numărul de tipuri de proiecte potenţiale JI, deoarece conformarea cu legislaţia UE conduce la obligativitatea realizării unor proiecte şi, prin urmare, acestea nu vor mai fi eligibile pentru JIDeşi potenţialul viitor al proiectelor JI Modul II este limitat, România va continua sa utilizeze acest mecanism în următorii ani, până când va fi eligibilă pentru dezvoltarea proiectelor JI Modul I şi pentru Comercializarea Internationala a Emisiilor (IET). Pregatirile pentru îndeplinirea criteriilor de eligibilitate şi realizarea procedurilor interne necesare aplicării JI Modul I şi IET sunt deja în derulare.Comercializarea internaţional de emisiiAnaliza scenariului privind emisiile de GHG prezentată în Capitolul 3 a indicat un potenţial considerabil al României de a vinde AAU-ur conform Articolului 17 din Protocolul de la Kyoto. Astfel, România intenţionează în viitorul apropiat să se implice, de asemenea, în IET conform Articolului 17 din Protocolul de la Kyoto.Schema de Investiţii Verzi (GIS) reprezintă un instrument optional de asigurare a unor beneficii pentru mediu prin comercializarea de AAU-uri în cadrul IET. Într-o GIS, veniturile sunt destinate, de obicei, finanţării proiectelor de reducere a emisiilor de GHG sau care au alte beneficii importante pentru mediu. Schema poate fi înfiinţată de către ţara care vinde, unilateral sau prin acorduri bilaterale încheiate între vânzător şi cumpărător. Cel mai mare avantaj al GIS este flexibilitatea atât privind eligibilitatea şi aprobarea proiectelor, cat şi privind proiectarea mecanismelor financiare pentru sprijinirea proiectelor.România intenţionează sa utilizeze doua mecanisme flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto: JI (Modul I) şi IET. Totodată, instalaţiile care reprezintă surse semnificative de emisii de GHG din România vor participa la schema UE de comercializare a emisiilor (ETS UE). Modalităţile de utilizare simultană a celor două mecanisme flexibile şi a ETS UE vor fi analizate în viitor.Mecanismul de dezvoltare curataRomânia ar putea, de asemenea, participa voluntar la implementarea CDM. Având în vedere capacitatea de a îndeplini angajamentului de reducere prevăzut de Protocolul de la Kyoto pentru prima perioada de angajament (2008-2012), România nu va recurge la aceasta opţiune. Utilizarea CDM va putea fi reconsiderata în viitor.7.3.2 Obiectiv specificObiectivul specific este acela de a utiliza mecanismele flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto, JI şi IET, cu beneficii maxime pentru mediul şi economia României, cu respectarea reglementărilor UE şi a prevederilor UNFCCC.7.3.3 Acţiuni cheieCrearea cadrului pentru implementarea proiectelor JIDeşi procedurile practice iniţiale privind proiectele JI au fost adoptate de către CNSC în 2004, este nevoie în continuare de o elaborare mai detaliată şi de aprobarea unor proceduri actualizate de evaluare şi aprobare a proiectelor JI şi totodată, a criteriilor de eligibilitate a proiectelor. De asemenea, cadrul instituţional şi responsabilităţile nu au fost stabilite încă, în vederea sprijinirii pe viitor a programului privind proiectele JI Modul I în România, sunt necesare următoarele activităţi:1. Evaluarea procedurilor existente privind eligibilitatea şi aprobarea proiectelor2. Elaborarea şi adoptarea reglementărilor referitoare la eligibilitatea proiectelor JI, evaluarea şi aprobarea acestora.3. Elaborarea unei metodologii eficiente privind proiectele.Introducerea unui sistem de comercializare internationala a emisiilor România va introduce un sistem de comercializare internationala a emisiilor, conform Articolului 17 din Protocolul de la Kyoto, inclusiv în forma unei Scheme Verzi de Investiţii (GIS). Acest sistem se va baza pe alocarea veniturilor din IET pentru promovarea investiţiilor de reducere a emisiilor de GHG din România şi pentru alte proiecte cu beneficii asupra mediului. Primul transfer de AAU-uri se poate realiza în 2008, deşi primele venituri pot fi asteptate mai repede.7.3.4 Impactul preconizat al JI şi IETJI şi IET pot asigura surse adiţionale de venituri pentru proiectele de investiţii din România şi surse adiţionale de finanţare a acţiunilor şi măsurilor interne din domeniul schimbărilor climatice. Investiţiile pe care le pot susţine aceste mecanisme flexibile vor avea direct sau indirect efecte pozitive considerabile asupra mediului şi a economiei din România.Veniturile totale potenţiale din vânzarea de ERU-uri pe baza mecanismului JI în România depind de potenţialul existent pentru proiecte JI. Până în prezent au fost deja contractate proiecte care generează un volum de ERU-uri şi AAU-uri de circa 7,5 milioane tone CO(2) echivalent, corespunzător unei valori de circa 40 milioane Euro. Presupunand o rapida punere în practica a legislaţiei şi procedurilor referitoare la JI Modul I, acest volum ar putea creşte substanţial până la sfârşitul primei perioade de angajament (2012).Potenţialul teoretic de comercializare internationala a emisiilor (AAU-uri) conform Articolului 17 al Protocolului de la Kyoto este mult mai mare. Analiza scenariilor privind emisiile de GHG realizate pentru cea de-a III-a Comunicare Naţionala indica un volum suplimentar anual de AAU-uri de cel puţin 50 milioane tone CO(2) echivalent în prima perioada de angajament.Comercializarea se va desfăşura şi în cadrul unei Scheme de Investiţii Verzi (GIS) şi, prin urmare, volumele tranzactionale în forma GIS vor fi limitate de proiectele potenţiale care sunt fezabile în cadrul GIS. Astfel, potenţialul de tranzactionare va depinde şi de proiectarea GIS şi de dorinţa cumparatorilor de AAU-uri de a investi în GIS a României pentru a sprijini deciziile de utilizare a mecanismului JI şi a GIS în sectoarele acoperite de ETS UE.7.4 Înfiinţarea registrului naţionalCa Parte cuprinsă în Anexa B a Protocolului de la Kyoto, România va avea în vigoare Registrul Naţional al emisiilor de GHG cel mai târziu la 31 decembrie 2006. Registrul va asigura contabilitatea cu acuratete a emiterii, deţinerii, transferurilor, achiziţiei, anulării şi retragerii de Unităţi ale Cantităţii Atribuite (AAU-uri). Unităţi Inlaturate (RMU-uri), Unităţi de Reducere a Emisiilor (ERU-uri) şi Reduceri Certificate de Emisii (CER-uri) şi a raportarii acestor unităţi. Registrul Naţional al emisiilor de GHG trebuie să fie o baza electronică de date standardizata şi trebuie să aibă specificăţii functionale similare cu registrele de securitate financiară.Registrul Naţional al emisiilor de GHG în România, va fi administrat de MMGA. Registrul Naţional al emisiilor de GHG respecta atât prevederile UNFCCC cat şi prevederileDirectivei UE nr. 2003/87/CE. Structura specifică a Registrului Naţional al emisiilor de GHG incluzând necesităţile instituţionale şi tehnice va fi prevăzută în cadrul PNASC.7.5 Acţiuni după anul 2012Exista o recunoaştere generală a faptului ca Protocolul de la Kyoto reprezintă doar un prim pas în rezolvarea problemelor privind schimbările climatice şi ca trebuie implementate o serie de acţiuni pe viitor pentru atingerea obiectivului principal al UNFCCC.În cadrul celor 25 de State Membre UE se desfăşoară discuţii avansate privind viitoarele acţiuni şi tinte comune de reducere a emisiilor de GHG ca o parte a unui posibil angajament după 2012. În acest sens câteva State Membre au anuntat deja stabilirea unor tinte naţionale de reducere a emisiilor de GHG pe termen mediu şi lung.Comisia Europeană a precizat în ultima comunicare din 2005 necesitatea unei participari internaţionale mai largi la reducerea emisiilor de GHG, includerea mai multor sectoare, cum ar fi aviaţia, transportul maritim şi silvicultura, necesitatea creşterii nivelului de inovare în cadrul EU pentru dezvoltarea tehnologiilor în concordanta cu mediu, cat şi elaborarea unor politici de adaptare la schimbările climatice. De asemenea, UE a solicitat îmbunătăţirea deciziilor ce vor fi luate în cazul unor investiţii pe termen lung în domeniul energiei, transporturilor şi construcţiilor, continuarea utilizării instrumentelor flexibile şi respectarea mecanismelor flexibile de reducere a emisiilor de GHG în UE şi la nivel global. Totodată, o noua faza a Programului European în domeniul Schimbărilor Climatice va fi lansata în 2005.Toate aceste iniţiative dezbătute de Statele Membre UE vor afecta în mod cert funcţionarea viitoare a principalelor sectoare economice din România. Astfel, România va urmări îndeaproape dezvoltarea acestora, pentru a-şi pregati poziţia naţionala referitoare la acţiunile preconizate a se desfăşura după anul 2012. + 
Capitolul VIIIImplementareaDirectivei UE nr. 2003/87/CE,8.1 FundamentareDirectiva UE privind înfiinţarea unei scheme de comercializare a permiselor de emisii de GHG în cadrul Comunităţii ( 2003/87/CE), pe scurt „Directiva UE privind comercializarea emisiilor”, sau „ETS UE” a fost adoptată în anul 2003.ETS UE nu este un mecanism prevăzut de Protocolul de la Kyoto ci un instrument de reducere a emisiilor de GHG în cadrul politicii UE referitoare la schimbările climatice. ETS UE a fost concepută pentru a sprijini Statele Membre UE în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO(2) prevăzute de Protocolul de la Kyoto într-o maniera eficienta din punct de vedere al costurilor. Schema stabileşte un sistem de limitare-tranzactionare bazat, în prima faza, doar pe instalaţiile industriale care emit CO(2). Sectoarele industriale prevăzute în prima faza a aplicării schemei cuprind: instalaţii de ardere de peste 20 MWS instalaţii din rafinarii, cuptoare de cocs, precum şi instalaţii din siderurgie, industria mineralelor, cimentului, sticlei, ceramicei, celulozei şi hârtiei. Directiva 2003/87/CE, a fost amendata prinDirectiva nr. 2004/101/CE, asa numita „Directiva de legătură”, care recunoaşte reducerile de emisii generate de proiecte JI şi CDM şi permite utilizarea acestora în cadrul ETS UE.Prima perioada de aplicare a ETS UE a început în 1 ianuarie 2005 şi va dura până la 31 decembrie 2007, după care va urma a doua perioada de cinci ani (1 ianuarie 2008-31 decembrie 2012),8.2 Obiectiv specificRomânia este obligată, ca viitor stat membru UE, sa transpuna, cel mai târziu la data aderării, Directiva privind comercializarea emisiilor în legislaţia naţionala. România recunoaşte, de asemenea, potentialele avantaje economice şi de mediu ce pot fi obţinute prin comercializarea emisiilor în cadrul UE.Astfel, obiectivul specific este de a implementa Directiva UE privind comercializarea emisiilor şi de a transpune toate reglementările importante ale UE în domeniu pentru a permite începerea comercializării emisiilor la 1 ianuarie 2007, data integrării României în UE.8.3 Acţiuni cheieUrmătoarele acţiuni trebuie desfăşurate pentru a atinge obiectivul specific:a) Stabilirea autorităţii competente … Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA) este responsabil cu transpunerea şi implementarea Directivei şi este desemnat autoritate competentă.b) Stabilirea cadrului instituţional şi procedural … Implicarea, responsabilităţile şi mandatul diferitelor ministere, agenţii şi instituţii în implementarea ETS UE vor fi stabilite pentru fiecare activitate în parte. Aceasta include, de asemenea, asigurarea resurselor necesare (financiare, tehnice şi de personal).c) Elaborarea şi adoptarea primului şi celui de-al doilea Plan Naţional de Alocare (NAP) asa cum este prevăzut la lit. g. … d) Introducerea unui sistem de monitorizare … Ghidul CE privind Monitorizarea şi Raportarea (MRG) aprobat prin Decizia CE din 29 ianuarie 2004 stabileşte procedura de monitorizare şi raportare a emisiilor de GHG. Ghidul MRG va fi transpus în legislaţia naţionala şi se vor stabili protocoale detaliate de monitorizare, precum şi responsabilităţile privind monitorizarea, procedurile şi regulile de verificare, inclusiv proceduri de acreditare a verificatorilor.e) Furnizarea informaţiilor către viitorii participanţi din sectoarele energie şi industrie Actualul nivel de constientizare privind ETS UE este încă foarte scăzut. El va trebui îmbunătăţit pentru a asigura participarea factorilor implicaţi la ETS UE. Ministerele de resort, şi, în special, Ministerul Economiei şi Comerţului, vor juca un rol important în acest sens. … f) Înfiinţarea registrului ETS al emisiilor … Directiva UE prevede înfiinţarea unui sistem de înregistrare a permiselor de emisii CO(2) până la data implementarii complete. Sistemul va trebui să respecte cerinţele UNFCCC şi UE. Registrul va fi combinat cu Registrul Naţional ce se va înfiinţa în cadrul UNFCCC. Registrul va deveni operational până la sfârşitul anului 2006.g) Planul Naţional de Alocare … Planul Naţional de Alocare (NAP) determina cantitatea totală de permise pe care Guvernul României intenţionează să le aloce şi modul în care acestea vor fi alocate fiecărei instalaţii în parte. Luând ca data de începere pentru comercializare 1 ianuarie 2007, primul NAP al României va fi elaborat numai pentru ultimul an al primei perioade de comercializare (2007). Pentru cea de-a doua perioada de comercializare, 2008-2012 va trebui elaborat un nou NAP.Ambele NAP vor putea fi elaborate în paralel şi supuse aprobării CE până la mijlocul anului 2006.Elaborarea NAP cuprinde următoarele activităţi:● Stabilirea cadrului instituţional şi a responsabilităţilor diferitelor ministere, agenţii şi alte instituţii care vor fi implicate în elaborarea NAP (până la sfârşitul anului 2005), Ministerul Economiei st Comerţului (MEC) este responsabil de elaborarea politicii energetice şi industriale din România, acestea reprezentând cele mai importante doua sectoare cuprinse în ETS UE. Astfel MEC va fi implicat într-o mare măsura în elaborarea NAP.● Realizarea inventarului instalaţiilor şi a agenţilor economici care vor participa la ETS UE (până la sfârşitul anului 2005).● Creşterea nivelului de constientizare a viitorilor participanţi la ETS UE şi asigurarea implicarii lor în elaborarea NAP (în perioada 2005-2006).● Evaluarea disponibilităţii şi calităţii datelor privind emisiile de CO(2) şi stabilirea surselor de date ce vor fi utilizate (până la sfârşitul anului 2005).● Determinarea plafonului maxim al emisiilor de CO(2) din sistem la nivel naţional. Acesta se referă la totalitatea permiselor alocate tuturor instalaţiilor.● Selectarea metodologiei de alocare, incluzând determinarea anului de referinţa, în vederea sustinerii deciziei privind NAP vor fi evaluate consecinţele economice şi de mediu ale diferitelor metodologii de alocare.● Alocarea permiselor pe fiecare instalatie şi prezentarea proiectului primului şi celui de-a doilea NAP (până la sfârşitul trimestrului 2 din 2006). De asemenea, urmează să fie stabilită o rezervă de permise pentru viitorii participanţi la ETS UE şi pentru proiectele de tip Implementare în comun.● Desfăşurarea unor consultări publice privind primul şi cel de-al doilea NAP (până la sfârşitul trimestrului 2 din 2006).● Notificarea CE privind primul şi cel de-al doilea NAP (până la mijlocul anului 2006).● Adoptarea finala a primului şi celui de-al doilea NAP (până la sfârşitul anului 2006).MMGA va pregati un plan de lucru detaliat incluzând un orar bine stabilit privind elaborarea NAP până la sfârşitul anului 2005.8.4 Impactul preconizat al ETS UE în RomâniaETS UE, cuprinzând circa 50% din totalul emisiilor de GHG din UE, va contribui în mod hotarator la realizarea angajamentelor de reducere a emisiilor de GHG din UE şi din Statele Membre într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor şi la trecerea spre o economie cu consum redus de carbon în viitor, în România, implementarea ETS UE va permite unui număr mare de agenţi economici din sectorul energiei şi industriei sa participe la comercializarea emisiilor. În cazul realizării reducerilor de emisii, companiile participante îşi pot crea venituri suplimentare prin vânzarea pe piaţa a acestui surplus de permise.Impactul exact din punctul de vedere al veniturilor nete pentru economia României în ansamblu ei şi pentru fiecare sector în parte nu poate fi cuantificat încă. Acesta va rezultă din procesul elaborării NAP. NAP va realiza un echilibru între interesele agenţilor economici participanţi, o creştere economică ulterioară şi integritatea mediului prin evitarea supra-alocarilor de permise.Sarcina administrativă pentru participanţi va fi minimizata pe cat posibil, păstrând totodată fiabilitatea şi transparenta sistemului.Un alt avantaj al ETS UE este acela ca, pentru prima data, mulţi agenţi economici din România vor privi aspectele legate de schimbările climatice din perspectiva economică, ceea ce va duce la constientizarea problemelor.Impactul interactiunii dintre ETS UE şi alte politici din domeniul schimbărilor climatice şi cel al energiei din România, cum ar fi introducerea certificatelor verzi, rămâne încă necunoscut şi necesita o atenta monitorizare. + 
Capitolul IXAcţiuni şi măsuri de reducere a intensitatii carbonului în economia României9.1 FundamentareNecesitatea ca România sa adopte măsuri de limitare a emisiilor de GHG este redusă având în vedere nivelul actual al emisiilor de GHG şi tendintele preconizate ale acestora. Implementarea măsurilor interne în domeniul schimbărilor climatice este totuşi determinata şi de alţi factori:În primul rând, angajamentele asumate prin ratificarea UNFCCC, a Protocolului de la Kyoto şi prin integrarea la UE necesita o atitudine activa privind reducerea emisiilor de GHG.În cel de-al doilea rând, reglementările naţionale şi UE necesita acţiuni specifice.În sfârşit, multe dintre măsurile şi acţiunile desfăşurate în domeniul schimbărilor climatice vor conduce direct sau indirect la o imbunatatire a eficientei şi vor contribui la asigurarea competivitatii pe termen lung a economiei româneşti. Acţiunile şi măsurile specifice vor fi prevăzute în cadrul Planului naţional de acţiune privind schimbările climatice.9.2 Obiectiv specificRomânia a derulat deja diferite acţiuni şi măsuri care implica direct sau indirect reducerea emisiilor de GHG ca urmare a transpunerii acquis-ului comunitar al UE. Rămâne încă de exploatat un potenţial considerabil. Având în vedere nivelul economiei româneşti, accentul va cădea asupra acelor acţiuni şi măsuri care necesita costuri minime şi care prezintă beneficii economice.Astfel obiectivul specific este de a continua implementarea acţiunilor şi măsurilor existente de reducere a intensitatii carbonului în economia României în deplina conformitate cu acquis-ul comunitar al UE.9.3 Acţiuni cheieUrmătoarele activităţi vor contribui la realizarea obiectivului specific:1. Adoptarea Planului naţional de acţiune privind schimbările climaticePlanul naţional de acţiune privind schimbările climatice (PNASC) va fi adoptat până la sfârşitul anului 2005 şi va cuprinde perioada 2005-2007. PNASC va conţine acţiunile concrete necesare, inclusiv sursele de finanţare ale acestora, pentru a îndeplini obiectivele adoptate prin Strategia naţionala a României privind schimbările climatice (SNSC).2. Integrarea obiectivelor referitoare la schimbările climatice în politicile sectoriale Sectoarele prioritare pentru introducerea acţiunilor şi măsurilor de reducere a emisiilor de GHG sunt: energie, industrie, transporturi, depozite de deşeuri, şi construcţii. Ministerele responsabile vor trebui sa ţină seama de efectele acţiunilor şi măsurilor de limitare a emisiilor de GHG asupra diferitelor sectoare. În acest sens, se va stabili o strânsă colaborare între ministerele responsabile şi MMGA prin intermediul CNSC. Mai departe, MMGA va sprijini ministerele responsabile în îmbunătăţirea capacităţii acestora privind integrarea obiectivelor schimbărilor climatice în politicile sectoriale.3. Creşterea finanţării pentru implementarea acţiunilor sl masorilor interneSurse noi de finanţare pentru acţiuni şi măsuri interne vor fi identificate şi studiate, în special cu ajutorul mecanismului de comercializare a emisiilor.4. Identificarea celor mai fezabile şi mai eficiente acţiuni şi măsuri din punct de vedere economicPe baza evaluării tuturor acţiunilor şi măsurilor disponibile, se va face o selecţie de acţiuni şi măsuri prioritare. Acestea vor fi incluse în PNASC.9.4 Impact preconizat al acţiunilor şi măsurilor interneMulte acţiuni şi măsuri vizează scăderea intensitatii energetice în economia României. Aceasta prezintă următoarele avantaje:● Îmbunătăţirea eficientei energetice va întări poziţia competitivă a agenţilor economici din România pe pieţele internaţionale.● Foaia de parcurs pentru Energie scoate în evidenta importanţa reducerii intensitatii energetice ca măsura importanţa pentru asigurarea siguranţei energetice a României.Măsurile de reducere a intensitatii carbonului în producţia şi consumul de energie şi materiale implica o utilizare mai larga a tehnologiilor avansate. Aceste tehnologii presupun adesea şi alte avantaje, ca de exemplu scăderea utilizării altor resurse, creşterea nivelului producţiei sau, de exemplu, creşterea valorii proprietăţilor.Reducerea emisiilor de GHG induce de cele mai multe ori o reducere a altor efecte negative asupra mediului, cum ar fi poluarea locală a atmosferei cu SO(2), NO(X) şi pulberi provenite de la termocentrale.Costurile şi beneficiile fiecărei acţiuni şi măsuri vor fi evaluate în Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice. + 
Capitolul XEducaţie, cercetare şi creşterea constientizarii10.1 FundamentareArticolul 6 al UNFCCC se referă direct la educaţie, instruire, constientizarea publicului, accesul la informaţii şi cooperare internationala. Constientizarea publicului privind schimbările climatice necesita o imbunatatire semnificativă, deşi sectorul privat, asociaţiile patronale din industrie şi unii agenţi economici individuali devin din ce în ce mai interesaţi de problematica schimbărilor climatice în România.10.2 Obiectiv specificSchimbările climatice reprezintă un domeniu intersectorial care trebuie integrat în, politicile planurile şi proiectele din diferite sectoare. Aceasta necesita un nivel ridicat de cunoaştere şi constientizare privind schimbările climatice la nivelul autorităţilor, agenţilor economici şi publicului, în general. Un efort deosebit este necesar pentru implementarea Protocolului de la Kyoto, în special referitor la participarea agenţilor economici din industrie la dezvoltarea proiectelor JI şi la comercializarea emisiilor.Astfel, obiectivul specific este încorporarea aspectelor privind schimbările climatice în educaţie şi cercetare, şi creşterea gradului de constientizare şi de participare a publicului în luarea deciziilor referitoare la schimbări climatice în România.10.3 Acţiuni cheie1. EducaţiaÎn privinta educaţiei, este necesar să fie dezvoltat un plan de acţiune privind educarea, instruirea şi constientizarea publicului cu privire la aspectele legate de schimbările climatice. Acesta va include elaborarea unor programe de instruire specifice, includerea aspectelor privind schimbările climatice în programa şcolară şi universitară, precum şi elaborarea unor materiale de instruire şi informare.2. CercetareÎn privinta cercetării ştiinţifice şi dezvoltării, este necesară stabilirea "celor mai bune practici" metodologice, pentru a:● identifica şi dezvolta abordari, şi metodologii de evaluare a impactului acţiunilor şi măsurilor din domeniul schimbărilor climatice;● îmbunătăţi metodologii de prognozare a tendintei de evoluţie a emisiilor de GHG;● îmbunătăţi metodologii de inventariere a emisiilor de GHG;● îmbunătăţi evaluarea impactului (inclusiv evaluarea şi managementul riscului) şi a posibilităţilor de adaptare.3. Creşterea constientizariiUn alt domeniu important de acţiune este reprezentat de introducerea companiilor de constientizare a publicului cu privire la schimbările climatice pentru factorii relevanti implicaţi, cum ar fi autorităţile centrale, comunitatea de afaceri, ONG-urile de mediu şi mass-media. Acestea pot include de la activităţi de informare cu caracter general până la campanii de informare tematice, cum ar fi, de exemplu, participarea agenţilor economici din industrie la activităţi legate de aplicarea proiectelor JI sau la comercializarea emisiilor în cadrul ETS UE,Creşterea constientizarii va conduce şi la creşterea nivelului de participare a publicului la elaborarea politicilor în domeniul schimbărilor climatice. Implementarea politicilor din domeniul schimbărilor climatice implica şi are efecte asupra autorităţilor publice, sectorului privat şi publicului, iar pentru succesul acestora este necesară îmbunătăţirea cunoaşterii şi participării la aplicarea acestora. Astfel, Guvernul României va face toate eforturile pentru asigurarea participării active a publicului în pregătirea şi implementarea politicilor prin implicarea încă de la început a factorilor interesaţi şi a grupurilor ţinta.4. Participarea publicului la luarea decizieiO serie de prevederi ale UNFCCC şi ale Protocolului de la Kyoto, cat şi ale reglementărilorUE conţin reguli specifice privind rolul şi drepturile societăţii civile.Deşi abordarea variaza, exista, totuşi, o serie de cerinţe şi proceduri definite pentru participarea publicului în luarea deciziei, inclusiv în procesul de aprobare a proiectelor JI.10.4 Impact preconizatRomânia va beneficia de pe urma activităţilor menţionate mai sus pentru creşterea capacităţii şi cunoştinţelor grupurilor de factori interesaţi în domeniul schimbărilor climatice.O baza ştiinţifică mai buna privind politicile din domeniul schimbărilor climatice şi o creştere a cooperării dintre comunitatea ştiinţifică şi factorii de decizie va determina o creştere a eficientei şi eficacitatii acestor politiciO intensificare a constientizarii publicului, a educaţiei şi a participării publicului în luarea deciziei va facilita implementarea acţiunilor şi măsurilor care necesita sprijinul activ din partea factorilor interesaţi din societate, + 
Capitolul XIImplementarea şi actualizarea SNSC11.1 Resurse necesare pentru implementarea Strategiei naţionale a României privind schimbările climaticeAu fost identificate următoarele categorii de resurse necesare:● Capacitate instituţională din punct de vedere al personalului în cadrul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA), altor ministere, agenţii de implementare şi instituţii de cercetare.● Specializarea necesară a personalului din MMGA, din alte ministere, agenţii de implementare şi instituţii de cercetare.● Capacitate instituţională din punct de vedere al colaborării necesare şi al stabilirii mecanismelor de cooperare între instituţiile guvernamentale şi între guvern şi factorii interesaţi din societate.● Finanţarea necesară pentru implementarea SNSC şi a acţiunilor identificate. Sunt indicate ca posibile surse de finanţare (contribuţii de la bugetul de stat, donaţii internationali, fonduri UE şi venituri GIS).Tabelul prevăzut în Anexa B a prezentei Strategii conţine o estimare orientativa a resurselor necesare pentru fiecare obiectiv din cadrul SNSC.11.2 Elaborarea Planului naţional de acţiune privind schimbările climaticePNASC este principalul instrument de implementare a SNSC. PNASC va detalia modul de implementare a SNCS şi va determina modul de raportare al progreselor realizate în implementarea acesteia. PNASC va operationaliza obiectivele SNCS în acţiuni, măsuri şi proiecte specifice pentru perioada 2005-2007.PNASC va trasa sarcini şi va desemna responsabilităţi diferitelor instituţii, identificand în mod clar instituţiile care răspund de fiecare acţiune sau măsura. Se vor stabili termene clare pentru obiectivele ce trebuie îndeplinite şi vor fi identificate, unde este posibil, sursele de finanţare pentru acţiunile, măsurile şi proiectele specifice. Vor fi apoi stabiliţi indicatori pentru fiecare obiectiv specific.Deşi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor răspunde de elaborarea PNASC, este necesară o colaborare permanenta cu toate ministerele responsabile precum şi cu alte instituţii din România, sectorul privat şi ONG-uri care să asigure implementarea PNASC. Este esenţial ca şi acţiunile şi măsurile să fie elaborate pe baza cooperării, pentru ca toate părţile participante să aibă sentimentul proprietăţii asupra lor.11.3 Monitorizarea şi actualizarea SNSCMonitorizarea progresului implementariiMMGA va prezenta anual un raport privind progresele implementarii, pe baza informaţiilor provenite de la alte ministere şi instituţii responsabile. Comisia Naţionala pentru Schimbări Climatice va fi implicata în monitorizarea progresului implementarii. Astfel, vor fi elaborati în cadrul PNASC indicatori pentru implementarea strategiei.Actualizarea SNSCAvând în vedere ca scopul general al SNSC este acela de a dispune de o abordare actualizată şi coordonata a provocarilor prezentate de schimbările climatice şi de a concentra acţiunile asupra prioritatilor comune este esenţial ca SNSC şi PNASC să fie instrumente dinamice pentru a reflecta schimbarea diferitelor circumstanţe şi întărirea cunoaşterii în domeniu. În 2007, SNSC va fi actualizată pentru a acoperi perioada următoare 2008-2012 identică cu cea stabilită prin Protocolul de la Kyoto ca prima perioada de angajament. + 
Capitolul XIIConcluziiMinisterul Mediului şi Gospodăririi Apelor a initiat elaborarea primei SNSC şi a NAP în domeniu, ţinând cont de prevederile articolului 10 din Protocolul de la Kyoto la UNFCCCS, care prevede că "toate Părţile, luând în considerare responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate, şi priorităţile naţionale specifice şi de dezvoltare regionala, obiectivele şi circumstanţele naţionale, reafirmand angajamentele existente în art. 4 din UNFCCC, şi continuand sa avanseze cu implementarea acestor angajamente în vederea atingerii dezvoltării durabile vor trebui sa formuleze, acolo unde se justifica, şi pe cat posibil, programe naţionale în domeniul schimbărilor climatice".Abordarea principala a Guvernului României în domeniul schimbărilor climatice, având în vedere, totodată, dezvoltarea durabila se referă la:● Îndeplinirea angajamentelor asumate prin ratificarea UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto;● Realizarea angajamentelor asumate prin integrarea României în UE;● Posibilele avantaje ale economiei României prin utilizarea mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto (JI şi IET prin GIS), a aplicării ETS UE şi a implementarii iniţiativelor, eficiente din punct de vedere al costurilor, privind reducerea intensitatii carbonului;● Adaptarea la viitoarele schimbări climatice şi minimizarea impactului negativ al schimbărilor climatice asupra României,În acelaşi timp SNSC face referire şi la cel de-al 6-lea Program de Acţiune al UE, ce are ca obiectiv principal dezvoltarea durabila, urmărind în acelaşi timp şi îmbunătăţirea mediului, în general, şi a calităţii vieţii în UE şi stabileşte priorităţile de mediu pe o perioadă de 10 ani, pentru a acorda suficient timp identificarii de noi măsuri, implementarii şi evaluării efectelor lor. Programul susţine cu hotărâre obiectivele cheie şi priorităţile referitoare la mediu ale UE, fapt ce va contribui la dezvoltarea strategiei dezvoltării durabile. + 
Anexa A  Glosarul Strategiei naţionale a României privind schimbările climatice

 + 
Anexa B

____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește