STRATEGIA din 4 octombrie 2001

Guvernului privind accelerarea reformei în administratia publică



1. Consideratii generaleSistemul politic din România a suferit schimbari profunde de la inceputul procesului de reforma, în 1990. Economia continua să se afle într-o perioadă de tranzitie către economia de piaţa, tranzitie care are ca rezultat constrangeri severe asupra activităţii din intregul sector public şi, nu în ultimul rand, asupra sistemului administrativ central.Începând cu 1990, crearea unui sistem modern şi eficient de administratie publică a fost considerata o prioritate pentru Guvernul României. Cu toate acestea, nu s-au putut mobiliza resursele necesare crearii cadrului legislativ şi instituţional necesar administraţiei publice centrale şi locale şi, în special, pentru implementarea eficienta a masurilor de reforma. Cauzele care au determinat imposibilitatea aplicarii unei reforme reale în administratie au fost:● constrangeri financiare severe;● lipsa de determinare politica;● experienta redusa ln ceea ce priveste structurile administrativ alternative;● lipsa de pregatire a politicienilor şi functionarilor publici pentru a raspunde cerințelor şi exigentelor ce decurg din schimbarea rapida a mediului;● absenta unor reglementari clare privind personalul şi structurile administrative, definiri inadecvate ale functiilor şi grile de salarizare nepotrivite.Desi a constituit un capitol distinct în toate programele de guvernare de până acum, reforma administraţiei nu a reprezentat o prioritate; dimpotriva metodele centraliste s-au perpetuat în mare măsura, iar schimbările asteptate au fost mult prea lente şi fragmentare.Pentru perioada de inceput a fost obligatoriu ca guvernul să se concentreze asupra problemelor reformei economice; dar, de abia mai tarziu, a devenit evident ca aplicarea acesteia este imposibila fără o reforma a administraţiei publice, ceea ce, de altfel, explica şi intarzierile sau distorsiunile produse în aplicarea reformei economice.2. Necesitatea reformeiTendinta de globalizare, însoţită de dezvoltarea dinamica a sistemelor sociale, aseaza statele naţionale intr-o pozitie cu totul noua, în care instituţiile şi sistemele administrative trebuie să fie adaptate. Orice interventie în domeniul reformei administraţiei publice implica modificari ale componentelor majore, incluzând administratia centrala, administratia locala şi serviciile publice. Pe de altă parte, dezvoltarea democratiei reclama instituirea unei noi relatii între cetăţeni şi administratie, cresterea şi intarirea rolului autorităţilor locale şi reconsiderarea parteneriatului cu societatea civila.Exista numeroase motive pentru modernizarea structurala şi functionala a administraţiei publice din România, plecand de la necesitatea funcţionarii mai eficiente a instituţiilor guvernamentale până la aspiratia de a deveni membru al Uniunii Europene.Necesitatea reformei este impusa de patru categorii principale de motive:● Motive economice: cresterea economica redusa şi diminuarea resurselor bugetare alocate administraţiei publice; nevoia sectorului privat de a avea o administratie moderna, flexibila şi deschisa parteneriatului public-privat;● Motive tehnologice: introducerea tehnologiei informaţiilor şi a comunicatiilor în administratia publică;● Motive sociologice: cetatenii, ca beneficiari ai serviciilor publice, sunt tot mai exigenti şi nu mai accepta ca necesitatile lor să fie determinate în mod exclusiv de ceea ce le ofera administraţiile;● Motive instituţionale: integrarea României în structurile Uniunii Europene implica un alt mod de administrare a serviciilor; structura puternic ierarhizata lasă locul unor noi tipuri organizatorice bazate pe structuri descentralizate.Prin reducerea functiei autoritare a statului şi intarirea functiilor sale privind serviciile şi promovarea acestora, activitatea administraţiei trebuie să fie o activitate profesionista. Sunt frecvente, de asemenea, solicitarile privind reducerea reglementarilor şi simplificarea procedurilor administrative, abandonarea procedurilor care nu sunt necesare şi adoptarea unor noi proceduri, adaptate unui sistem politic modern şi unei economii de piaţa functionale.Condiţiile existente în societatea românească în prezent impun ca administratia să fie angajata într-un proces de schimbare pe patru planuri:1. strategic, prin care să se redefineasca rolul statului, în sensul delimitarii acestui rol de cel al organizaţiilor private;2. legal, indreptat spre o diminuare a densitatii legislative, o utilizare mai mare a legilor cadru, creand posibilitati sporite de actiune pentru autorităţile executive;3. organizaţional, orientat spre reducerea ierarhiilor, simplificarea procedurilor delegării executiei sarcinilor publice către organisme care nu fac parte din administratie;4. cultural, urmarind o schimbare a valorilor şi a modurilor de actiune a alesilor politici, a functionarilor, a utilizatorilor grupurilor de interese şi a cetatenilor.Noile condiţii de reusita ale procesului de reforma în administratia publică din România trebuie să aibă ca punct de plecare:● formularea unor obiective concrete şi cuantificabile;● cresterea capacităţii strategice a administraţiei publice de a opta pentru diferite proiecte şi de a-şi defini singura prioritatile;● articularea, intr-o viziune integratoare pe termen mediu şi lung, a transformarilor din administratia publică;● necesitatea unei mai bune reprezentari a intereselor cetatenilor în procesele de luare a deciziilor;● asigurarea managementului prin obiective;● consolidarea infrastructurii organizatorice pentru managementul strategic al proceselor din domeniul economic şi social;● nevoia cresterii functiei de consultanţă şi monitorizare în administratie;Odata cu dezvoltarea societatii informationale, introducerea tehnologiei informaţiilor şi a comunicatiilor ridica noi provocari pentru administratia publică dar în acelasi timp aceasta ofera posibilitati mult mai mari pentru o activitate mai eficienta şi mai aproape de cetatean; cresterea capacităţii administrative imbunatateste considerabil posibilitatea României de a-şi apara interesele pe plan european şi mondial.Necesitatea reformei este determinata, atât de factori interni (management, probleme sociale şi economice) cat şi de factori externi (internationalizarea şi dezvoltarea rapida a tehnologiei informatiei).3. Principiile care stau la baza elaborarii strategiei de reforma în administratia publicăÎn vederea realizării, atât a obiectivelor Programului de Guvernare pe perioada 2001-2004 prezentat în decembrie 2000 şi acceptat de Parlament, cat şi a obiectivelor ce rezultă pentru România, în calitate de tara candidata în procesul de aderare la Uniunea Europeana, se impune accelerarea procesului de reforma legislativa şi instituţională în administratia publică.În procesul de elaborare a strategiei de reforma în administratia publică au fost avute în vedere urmatoarele principii:● Separarea functiilor politice de cele administrative;● Crearea şi consolidarea unui corp de functionari publici de cariera, profesionist şi neutru politic;● Definirea clara a rolului, responsabilitatilor şi relatiilor între institutii;● Legitimitate şi administratie corecta. Administratia bazata pe lege trebuie să asigure proceduri adecvate şi corecte, respectarea valorilor sociale, drepturilor şi libertatilor cetatenilor;● Adoptarea deciziilor de autorităţile cele mai apropiate de cetăţeni sau de problema la care se referă;● Autonomia decizionala;● Transparenta actului de guvernare şi a celorlalte acte administrative, ceea ce va permite participantilor sa urmareasca procesele administrative şi să obţină informaţii referitoare la drepturile lor în relatiile cu sectorul public.● Simplificarea procedurilor administrative;● Respect faţă de cetatean;● Delegarea unor competente şi deconcentrarea unor servicii;● Orientarea interesului pentru rezultate bazate pe eficienta, eficacitate şi calitate a serviciilor. Eficienta şi eficacitatea se imbunatatesc atunci când creşte implicarea functionarilor publici, când responsabilitatile sunt transferate la nivelurile inferioare ale administraţiei, odata cu stabilirea sistemului de responsabilităţii, pe fiecare nivel;● Protejarea drepturilor indivizilor. Funcţionarii trebuie să se comporte politicos şi sa actioneze eficient în relatiile cu cetatenii.Principiile menţionate formeaza baza pentru restructurarea propusa şi presupun, atât metode moderne de management public, cat şi noi forme de organizare instituţională.În acest mod, reforma devine un proces amplu, cuprinzator, care schimba modul de abordare a principalelor probleme cu care se confrunta, în prezent, administratia publică din România.4. Viziune asupra procesului de reforma în administratia publicăReforma sistemului administraţiei publice este un proces dinamic şi, ca oricare alt proces de reforma structurala, el nu poate fi niciodata incheiat şi desavarsit. Realizarea unei analize-diagnostic a situaţiei existente la nivelul administraţiei centrale şi locale, identificarea problemelor cu care se confrunta acestea, a prioritatilor ce trebuie avute în vedere în rezolvarea acestora dar şi a resurselor disponibile sunt numai cateva din condiţiile necesare formulării unei strategii coerente privind reforma în administratia publică.Elaborarea strategiei de reforma în administratia publică impune un amplu proces de modernizare şi vizeaza o evaluare obiectiva a patru aspecte importante, şi anume:● analiza misiunilor specifice ale administraţiei şi a modului de indeplinire a acestora, care permit reflectii generale asupra locului şi rolului administraţiei publice în sistemul politic, economic şi social actual;● analiza cadrului organizatoric existent al administraţiei publice;● analiza eficacitatii sociale a activităţii specifice a administraţiei publice;● analiza nivelului de democratizare a administraţiei publice.Accelerarea procesului de reforma în administratia publică este data, în primul rand, de necesitatea de a duce la bun sfârşit tranzitia (inclusiv economica) şi trecerea la statutul de tara membra a Uniunii Europene.Problemele de fond ale strategiei de reforma vizeaza:● intarirea capacităţilor în domeniul elaborarii politicilor publice, îmbunătăţirii calităţii legislaţiei şi adoptarii aquis-ului comunitar, cresterea capacităţii Guvernului de a dirija resursele către prioritati;● cresterea posibilitatilor Guvernului de a conduce şi controla activitatea administraţiei şi de a menţine un anumit echilibru între puterile discretionare ale administraţiei şi mijloacele de a controla actiunile sale;(exemplu: în plan judiciar, mediator, audit etc.)● dezvoltarea administraţiei publice locale;● crearea unui corp stabil de functionari publici competenti şi neutri din punct de vedere politic, care să aibă "spiritul serviciului public".În plan tactic, reforma administraţiei publice trebuie:● să aibă la baza principiul "radicalismului selectiv" (adica sa concentreze resursele în vederea favorizarii unei evolutii radicale şi vizibile în cateva domenii în care jocul interdependentelor va antrena şi alte părţi ale sistemului care trebuie schimbate);● sa promoveze noile tehnologii informationale în administratie;● sa aduca imbunatatiri în domeniile sensibile ale vietii economico-sociale, în termene acceptabile din punct de vedere politic;● sa imprime o dinamica favorabila schimbarii care să dureze, oricare ar fi conducătorii;● sa capaciteze interesul functionarilor publici pentru schimbare şi modernizare;● să asigure informarea permanenta a cetatenilor în legătură cu politica Guvernului.Politicile publice se instituie într-un dublu proces de transformare: pe de o parte "intrarile" (mijloacele financiare, bugetare, umane) sunt transformate în "realizari" (construcţia de autostrăzi, numărul de dosare pentru ajutoare sociale analizate şi acordate etc.) iar pe de altă parte acestea produc "efecte" (ameliorarea securitatii rutiere, consolidarea mediului economic, etc).Viziunea asupra reformei în administratia publică pleaca de la premisa abordarii manageriale a actiunii publice, asa cum se remarca şi din schema generală prezentată în figura nr. 1.Fig. nr. 1 Cadrul general al actiunii publice───────────────────────────────────Ţinând cont de complexitatea sistemului public şi de punerea în practica a politicilor publice, evaluarea impactului şi a eficientei acestora reprezinta elemente cheie în strategia de reforma în administratia publică. Nivelul şi natura mijloacelor angajate, performanta organizaţiilor publice insarcinate cu aplicarea în practica a politicilor publice, participarea cetatenilor la procesul de decizie sunt aspecte integrante ale viziunii asupra procesului de reforma în administratie.5. Scopul şi obiectivele generale ale strategiei de reformaSCOP:─────● Scopul reformei este acela de a determina natura problemelor existente în diferitele sale domenii, de a propune solutiile optime şi de a descrie principiile de implementare a acesteia.● Scopul reformei administraţiei publice la nivel local este de a crea administratii capabile să-şi indeplineasca functiile de asa maniera încât sa pregateasca condiţiile şi să asigure dezvoltarea economica, sociala şi organizaţională într-un anumit spatiu.Strategia reformei administraţiei publice conceputa de minister şi apoi folosita în mod sistematic de către acesta poate deveni un instrument care să ajute la coordonarea cooperarii dintre diferite institutii guvernamentale şi poate asigura eficienta pe termen mediu şi lung.OBIECTIVE:──────────● restructurarea profunda a administraţiei publice centrale şi locale;– se are în vedere un larg proces de modernizare şi adaptare a administraţiei publice la realitatile economiei şi societatii româneşti, raspunzand în acelasi timp structurilor similare din tarile Uniunii Europene şi din alte state dezvoltate şi mentinand totodata elementele traditionale valoroase ale administraţiei publice româneşti;– se urmareste intarirea, la nivel central, a abilitatilor strategice capabile sa ghideze evolutia statului şi sa îi permita sa reactioneze adecvat simplu şi cu costuri scazute la schimbările externe şi diversele interese;– proiectarea unui model organizaţional general al structurilor administrative din cadrul puterii executive;– reducerea cheltuielilor guvernamentale;– dezvoltarea capacităţii de gestionare a autorităţilor locale;● schimbarea de fond a raportului dintre administratie şi cetatean;– se urmareste consolidarea şi largirea cadrului de participare a societatii civile la procesul decizional;– se are în vedere asigurarea transparentei actelor administrative şi comunicarea operativa cu cetatenii;● descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare,– se va urmări accelerarea procesului de descentralizare a serviciilor publice şi preluarea atribuţiilor de administrare şi finanţare a unor activităţi de către autorităţile administratiilor locale;– se are în vedere transferarea către autorităţile publice locale a activităţilor şi resurselor corespunzătoare de la bugetul de stat pentru finantarea unor servicii publice destinate comunitatilor locale: sănătate, cultura, politie comunitara, pompieri, aparare civila, etc.;– asezarea pe baze noi, echitabile a impozitelor şi taxelor locale;● demilitarizarea treptata a unor servicii comunitare;– preluarea evidentei populatiei şi organizarea acesteia ca serviciu comunitar de către consiliile locale şi consiliile judetene (cartea de identitate, cartea de alegator, intocmirea listelor electorale permanente, permise auto, certificate de inmatriculare, etc.);– transferarea în subordinea prefecturilor a activităţii de eliberare şi evidenta a pasapoartelor simple, organizarea unui serviciu public judetean specializat;– organizarea unor servici; comunitare pentru situaţii de urgenta (incendii, inundaţii, grindina, cutremure, inghet), care vor prelua atribuţiile actuale ale unităţilor de pompieri şi aparare civila;– înfiinţarea la nivelul fiecarei unităţi administrative – comuna, oras, municipiu – a politiei comunitare pentru ordinea publică, prin preluarea unor atribuţii specifice de la inspectoratele de politie.● depolitizarea structurilor administraţiei publice şi eliminarea clientelismului politic;– se va aplica cu strictete Legea privind statutul functionarului public;– se va urmări gestionarea coerenta şi corecta a carierei functionarului public prin salarizare corespunzătoare, stimularea şi asigurarea unor condiţii normale de lucru în scopul respectarii principiului stabilitatii şi continuitatii în munca;● stoparea birocratiei în administratia publică;– se va avea în vedere rationalizarea procedurilor administrative şi introducerea echipamentelor şi tehnologiilor informatice;– introducerea conceptului de informatizare a administraţiei publice;– generalizarea utilizarii sistemului de ghiseu unic;● coerenta actului administrativ; perfectionarea managementului în administratie,– eficientizarea raporturilor dintre administratia publică centrala şi locala, dintre autorităţile publice judetene şi cele din comune, oraşe şi municipii;– aplicarea unitara şi eficienta a sistemului de norme şi reglementari în administratia publică centrala şi locala;– crearea unui sistem informational integrat al administraţiei publice centrale şi locale;– fundamentarea deciziilor privind politicile sociale pe studii şi expertize, constituindu-se oficii sociologice de coordonare metodologica la nivel central, precum şi în cadrul consiliilor judetene.● aplicarea unor politici rationale de dezvoltare şi modernizare a localitatilor rurale şi urbane;– acordarea statutului de comuna unui numar de peste 1.000 de sate care indeplinesc criteriile legale, asigurandu-se astfel apropierea autorităţii administrative de cetatean;– organizarea ca oraşe a unui numar important de comune care, prin dotarile tehnico-edilitare (alimentare cu apa şi gaze,- canalizare, telefonie), indeplinesc de statutul de localitate urbana,– pregătirea condiţiilor pentru organizarea administrativ-teritoriala în conformitate cu standardele Uniunii Europene.● intarirea autorităţii statului şi a raspunderilor acestuia;– respectarea stricta a drepturilor constitutionale şi legale a autorităţilor publice – ministere şi agentii guvernamentale, prefecturi, consilii judetene, consilii locale şi primari;– monitorizarea aplicarii reformei administrative şi a performantelor operationale ale autorităţilor publice centrale şi locale;– intarirea controlului gestiunii banului public şi asigurarea transparentei cheltuielilor prin informarea periodica a contribuabililor.● armonizarea cadrului legislativ cu reglementarile Uniunii Europene;– asigurarea coerentei şi stabilitatii pe termen lung a cadrului legislativ în domeniul administraţiei publice centrale şi locale;– iniţierea unei ample acţiuni de imbunatatire a reglementarilor existente în domeniu şi elaborarea unor reglementari noi, bazate pe principiile prevăzute de Constitutie şi de Carta Europeana a Autonomiei Locale:– Codul de procedură administrativa– Codul administrativ– Codul electoralFig. nr. 2 Obiectivele strategiei──────────────────────                    ┌───────────────────────────────────────────────────┐                ┌──>│Restructurarea profunda a administraţiei publice │                │ │centrale şi locale │                │ └───────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌────────────────────────────────────────────────────┐                ├──>│Schimbarea de fond a raportului dintre administratie│                │ │şi cetatean │                │ └────────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌────────────────────────────────────────────────────┐                ├──>│Descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea│                │ │autonomiei locale administrative şi financiare │                │ └────────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌────────────────────────────────────────────────────┐                ├──>│Demilitarizarea treptata a unor servicii comunitare │                │ └────────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌────────────────────────────────────────────────────┐ ┌──────────┐ ├──>│Depolitizarea structurilor administraţiei publice │ │ Obiective├──>│ │şi eliminarea clientelismului politic │ └──────────┘ │ └────────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌────────────────────────────────────────────────────┐                ├──>│Stoparea birocratiei în administratia publică │                │ └────────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌────────────────────────────────────────────────────┐                ├──>│Coerenta actului administrativ; perfectionarea │                │ │managementului în administratie │                │ └────────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌────────────────────────────────────────────────────┐                ├──>│Aplicarea unor politici rationale de dezvoltare şi │                │ │modernizare a localitatilor rurale şi urbane │                │ └────────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌────────────────────────────────────────────────────┐                ├──>│Intarirea autorităţii statului şi a raspunderilor │                │ │acestuia │                │ └────────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌────────────────────────────────────────────────────┐                └──>│Armonizarea cadrului legislativ cu reglementarile │                    │Uniunii Europene │                    └────────────────────────────────────────────────────┘6. Grupuri ţinta ale strategieiGrupurile ţinta ale strategiei sunt administratia publică centrala şi locala.Pentru ca reforma în acest domeniu să aibă succes este necesar ca grupurile ţinta să îşi exprime sprijinul şi angajamentul în recunoasterea necesităţii schimbarilor şi în implementarea acestor schimbari.7. Durata strategiei. 2001-20048. Natura reformeiAplicarea principiilor enuntate, care stau la baza procesului de reforma presupune atât metode de management public cat şi modificari instituţionale. În acest fel, reforma devine cuprinzatoare. Ea schimba modul de lucru, atât pe orizontala (iniţiativa implica toate ministerele), cat şi pe verticala (nivelele administraţiei centrale şi locale).Fig. nr. 3 Dezvoltarea organizaţională───────────────────────────Schimbările instituţionale se bazeaza pe modificari în legislatia primara şi secundara. Realizarea unei politici consecvente de informatizare a administraţiei publice va avea efecte benefice asupra procesului de schimbari instituţionale.Fig. nr. 4 Schimbari instituţionale────────────────────────Legitimitatea actiunii statului nu se poate rezuma la problemele de gestiune sau eficacitate, ci trebuie să aibă în vedere interactiunile dintre nivelul global şi local, sa tina cont de accelerarea şi influenţa fenomenelor teritoriale asupra gestiunii publice şi sa puna la punct strategii de inovare şi dezvoltare care vor permite serviciului public să-şi asume misiunea conferita de societate.Asocierea societatii civile, dezvoltarea parteneriatului public-privat, renuntarea la gestiunea pe verticala a colectivitatilor fac necesară construirea unui nou model de elaborare a strategiei de reforma în administratia publică, care poate juca un rol motor asupra dinamismului social şi care va deschide un nou camp de actiune autorităţilor publice ancorate intr-o societate civila reactivata.Etapele procesului de reforma sunt evidentiate în figura nr. 5:Fig. nr. 5 Etapele procesului de reforma──────────────────────────────

8.1 Strategia privind reforma administraţiei publice centraleScopul strategiei este de a planifica şi realiza, în mod concertat urmatoarele functii:● dezvoltarea sistemului legislaţiei administrative, pentru a garanta tratamentul corect şi egal al cetatenilor;● marirea transparentei activităţii administraţiei publice, incurajarea dreptului cetatenilor de a participa la procesul de luare a deciziilor publice;● marirea capacităţii contractuale în dreptul public, incheierea contractelor pe bază de selecţie;● intarirea coordonarii şi cooperarii dintre instituţiile guvernamentale şi atragerea cetatenilor în planificarea şi controlul activităţilor din sectorul public;● stabilirea diviziunii functiilor între ministere, inclusiv a numarului de ministere şi a rolului ministrilor fără portofoliu;● diferentierea între nivelul politic şi cel administrativ al managementului;● specificarea rolului ministrului şi a secretarului general în managementul fiecarui minister;● delimitarea functiilor ministerului de cele ale agentiilor subordonate;● recunoasterea importantei deciziilor publice şi a planificarii strategice şi îmbunătăţirea acestei activităţi;● marirea capacităţii decizionale a ministerelor.Dezvoltarea strategiei se bazeaza pe urmatoarele principii:● Importanţa elaborarii politicilor publice şi a planificarii strategice;● Coordonarea, planificarea şi implementarea functiilor agentiilor guvernamentale;● Departajarea functiilor managementului între nivelul politic şi cel administrativ, pentru a garanta şi evalua eficacitatea politicilor;● Delimitarea functiilor ministerului de cele ale agentiilor subordonate, imbunatatindu-se capacitatea decizionala a ministerelor – ministerul trebuie să fie institutia principala pentru formularea, analizarea şi susţinerea politicilor din domeniul sau de activitate.Ministerele trebuie, să fie active în ciclurile decizionale şi de management care constau din: planificarea politicilor, luarea deciziilor implementare, monitorizare, control şi evaluare.Capacitatea de a elabora politici şi de a le implementa are influenţa directa asupra satisfactiei cetatenilor. Relaţia dintre guvern şi populatie devine tot mai complicata: deciziile politice trec prin mai multe niveluri ale administraţiei, problemele trebuie rezolvate într-un mediu în continua schimbare, în care este nevoie de cooperare, acord şi coordonare, atât la nivel local şi naţional, cat şi la nivel international. Cetatenii se confrunta cu acest proces şi simt ca au tot mai putina influenţa asupra deciziilor luate la nivel naţional şi local, considerand ca exista un "deficit de democratie". Fără sprijinul şi înţelegerea cetatenilor, elaborarea şi implementarea unor politici adecvate este dificila. De aceea, trebuie gasite noi modalităţi pentru Îmbunătăţirea politicilor publice, pentru informarea cetatenilor şi pentru implicarea lor în procesul decizional.Este important ca participantii la procesul de luare a deciziilor publice să îşi cunoasca sarcinile, responsabilitatile şi sa stie ce asteptari legitime au diferitele grupuri de interese. Planificarea politicilor publice, programarea şi stabilirea resurselor trebuie să se faca în mod transparent pentru a permite participantilor să contribuie cat mai mult la acest proces.Obiectivele strategiei sunt urmatoarele:a) de a specifică responsabilitatea politica şi administrativa a Guvernului … b) de a imbunatatii calitatea politicilor publice, pentru a garanta o rezolvare eficienta a problemelor. … Primul obiectiv poate fi indeplinit prin delimitarea rolurilor managementului politic şi administrativ, iar cel de-al doilea, prin cresterea calităţii elaborarii şi implementarii politicilor publice, prin implicarea cetatenilor şi prin cresterea eficientei cooperarii între instituţiile administrative.Pentru realizarea obiectivelor strategiei sunt necesare:● Recunoasterea importantei elaborarii politicilor publice şi a planificarii strategice şi perfectionarea acestor functiiElaborarea planurilor strategice şi indeplinirea lor trebuie să devina un obiectiv permanent al ministerelor. Trebuie sa creasca rolul documentelor-program ale Guvernului, care să constituie baza planificarii strategice. Acest lucru necesita cunoştinţe şi abilitati noi, funcţionarii, partidele politice şi managementul politic trebuie să stapaneasca planificarea politicilor şi să îşi dezvolte abilitatile prin cooperare reciproca.● Realizarea unei cooperari mai eficiente în domeniul elaborarii politicilor publiceÎn procesul de elaborare a politicilor publice exista mai mulţi participanti (politicieni, functionari, cetăţeni şi asociaţii ale acestora). Politicile dintr-o tara democratica nu sunt rezultatul activităţii unui singur actor, ci rezultă din deciziile luate de diferite organizaţii, la diferite niveluri. Societatea se confrunta cu probleme care nu pot fi incadrate în domeniul de activitate al unui singur minister. Cresterea transparentei administraţiei publice prin largirea asistentei pentru public ajuta la îmbunătăţirea şi armonizarea modului în care cetatenii şi administratia înţeleg problemele societatii, a modului în care gasesc posibile solutii şi permite implementarea mai eficienta a deciziilor pe baza unui acord reciproc. Rezolvarea coerenta a problemelor necesita o coordonare eficace şi schimb de informaţii. Îmbunătăţirea cooperarii între ministere şi implicarea cetatenilor în planificarea şi controlul activităţilor din sectorul public duc la eliminarea "deficitului de democratie" şi legitimeaza activităţile statului.● Specificarea functiilor managementului la nivel politic şi administrativSpecificarea drepturilor şi responsabilitatilor urmareste sa diferentieze elaborarea şi implementarea politicilor publice, atât în interiorul instituţiilor, cat şi între institutii. Îmbunătăţirea mecanismelor managementului politic în tarile dezvoltate a dus la o separare mai evidenta între elaborarea deciziilor şi mecanismele de implementare a acestora. La randul sau, acest lucru impune reprezentantilor aleşi sa formuleze obiectivele şi sa evalueze performantele mai precis, dar şi sa imbunatateasca cunoştinţele şi abilitatile functionarilor. Planificarea eficace a politicilor publice nu poate fi implementata fără informaţiile furnizate de sistemele de contabilitate financiară şi de management. În acelasi timp, realizarea sistemelor de contabilitate financiară şi de management solicita definirea nevoilor informationale la nivel politic.În domeniul sau de activitate, fiecare minister trebuie să fie responsabil pentru elaborarea propriei strategii de reforma, pentru rezultatele generale cat şi pentru operaţiunile pur administrative.Va trebui ca funcţionarii sa satisfaca nevoile cetatenilor, să fie neutri din punct de vedere politic şi să respecte legile şi normele administraţiei publice. În acelasi timp acestia sunt responsabili în faţa ministrului pentru actiunile lor. Eventualele contradictiile care ar apare între functionari, ministri şi cetăţeni pot fi rezolvate printr-o mai buna planificare, prin controlul implementarii planurilor, prin mijloacele specifice sistemului de responsabilităţii şi prin mai multa transparenta.8.2 Strategia de dezvoltare a administraţiei publice localeConducerea democratica locala presupune ca activităţile autorităţii publice locale să se bazeze pe politici publice solide, orientate către cetatean şi pe proceduri interne adecvate. Până în prezent cele mai multe autorităţi locale române nu şi-au desfăşurat activitatea în conformitate cu politici bine stabilite sau cu proceduri care statueaza prioritati şi direcţii majore de dezvoltare a comunităţii pe termene de timp definite.În ultimii 11 ani, autorităţile locale s-au ocupat mai mult de activităţile cotidiene sau cu cele pe termen scurt în timp ce proiectiile pe termen mediu sau lung nu au fost elaborate suficient. În cazul în care acestea au existat procedurile interne se pare ca au fost adesea create pentru a pastra status quo-ul, impiedicand funcţionarii publici să îşi indeplineasca sarcinile într-un mod eficient.Gestionarea ineficienta, managementul public autocrat birocratia rămân atributele administratiilor publice locale atâta vreme cat politicile şi procedurile nu se aplică. Slaba reprezentare a intereselor cetatenilor de către alesii locali şi de factorii de decizii numiti, reprezinta o constrangere majoră în realizarea unui proces politic mai democratic. La fel de importanţa este reprezentarea intereselor şi cerinţele cetatenilor, gestionate de organizaţii ale societatii civile la nivel local, de către oficiali.Continuarea reformei în administratia publică locala se bazeaza pe cresterea autonomiei colectivitatilor locale prin realizarea, atât a autonomiei decizionale, cat şi a celei financiare.Scopul acestei strategii este de a planifica şi de a duce la indeplinire, în mod concertat urmatoarele functii:● sa imbunatateasca managementul în administratia locala, inclusiv în ceea ce priveste activitatea de planificare şi cea contabila;● sa imbunatateasca mecanismul de stabilire a bugetelor locale;● sa planifice şi sa dezvolte mecanismul investitional la nivelul oraşelor şi judetelor;● sa reorganizeze mecanismul de creditare în vederea realizării de investitii;● sa separe functiile administraţiei centrale de cele ale administraţiei locale;● să asigure dezvoltarea parteneriatului public-privat;● sa faciliteze procesul de dezvoltare economica locala;● să asigure o mai buna reprezentare a intereselor cetatenilor în procesele de luare a deciziilor;Dezvoltarea strategiei la acest nivel are la baza urmatoarele principii:● Autonomia locala;● Descentralizarea serviciilor publice;● Asigurarea separarii functiilor şi responsabilitatilor consiliilor locale şi ale primarilor de cele ale prefectilor, ceea ce are ca rezultat un management stabil;● Unificarea resurselor administratiilor locale cu o capacitate administrativa mai mica, în vederea reducerii poverii fiscale asupra bugetului local;● Scaderea ponderii surselor alocate de la bugetul de stat şi cresterea ponderii veniturilor din taxele şi impozitele locale;● Asigurarea transparentei în alcatuirea bugetelor locale, astfel încât cetatenii să poată supraveghea acest mecanism şi totodata să poată solicita justificarea modului în care au fost cheltuite fondurile,● Cooperarea şi coordonarea între administratia centrala, administraţiile locale şi diversele asociaţii în scopul dezvoltării locale;● Consultarea cetatenilor în problemele de interes deosebit.Scopul reformei în administratia publică locala este de a o face pe aceasta capabila să îşi indeplineasca functiile, astfel încât să contribuie la dezvoltarea economica şi sociala în regiune. Prin activitatea ei, administratia locala trebuie să se orienteze către satisfacerea nevoilor cetatenilor prin asigurarea unor servicii publice de calitate. Procesul de elaborare a bugetelor locale trebuie să aibă ca rezultat intarirea independentei administraţiei locale, prin scaderea ponderii fondurilor alocate de la bugetul de stat şi cresterea ponderii celor proprii, obtinute din taxe şi impozite locale.Administratia centrala trebuie să supravegheze ca resursele alocate de către stat să fie utilizate eficient şi judicios de către administratia locala. Un rol important îl are şi auditul intern la nivelul administraţiei locale şi, nu în ultimul rand, controlul eficient al cetatenilor.Strategia de dezvoltare a unei colectivitati locale reprezinta determinarea scopurilor şi a obiectivelor pe termen lung a colectivitatilor, adoptarea de politici locale şi alocarea de resurse pentru atingerea acestora, ţinând cont de nevoile, asteptarile şi dorintele cetatenilor şi de componentele sistemului politic local. În figura de mai jos este reprezentat schematic procesul de elaborare a strategiei de dezvoltare a unei colectivitati locale (Vezi fig. nr. 6).Fig. nr. 6 Strategia-cadru de dezvoltare a unei colectivitati locale                  ┌──────────────────────────────────────────┐                  │ ETAPA I – ANALIZA DIAGNOSTIC │                  └──────────────────────────────────────────┘┌───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┐│ CARACTERIZARE │ PLASAREA COLECTIVITATII │ CARACTERIZAREA ││ GENERALĂ │ LOCALE IN CONTEXTUL │ MANAGEMENTULUI ││ │ REGIUNII │ │├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤│. Date privind situaţia│. Elemente definitorii │. Structura, ROF ││ de ansamblu │ (specificitati) │. Personal ││. Scurt istoric │. Stadiul de realizare a │. Mecanismul de relatii ││. Amplasament, │ reformei economice (pri- │. Sistem de comunicare ││ suprafaţa │ vatizari, restructurari) │. Sistem informational şi││. Relief, clima │. Relatiile cu celelalte │ informatic ││. Potenţial demografic │ judete │. Metode şi tehnici de ││. Resurse disponibile │. Informaţii exterioare │ conducere ││. Nr. localităţi(urbane│ determinante │. Managementul schimbarii││ şi rurale) │. Date rezultate din strate-│. Analiza nivelului de ││. Servicii publice │ gia de ansamblu a econo- │ descentralizare şi de ││. Date privind situaţia│ miei naţionale sau a │ delegare a autorităţii ││ economica pe ramuri │ regiunii │. Problematica autonomiei││ de activitate │. Cadrul legislativ (permisi│ locale ││ │ vitatea şi restrictiile │. Date privind nevoile de││ │ lui) │ pregatire ││ │. Cooperari realizate şi │ ││ │ posibile cu parteneri │ ││ │ straini │ │├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤│ANALIZA SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunitati şi riscuri) │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘                                      │                                      v                ┌──────────────────────────────────────────────┐                │ETAPA II – FORMULAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE│                └──────────────────────────────────────────────┘┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ . Misiunea ││ . Obiective principale, prioritati ││ . Definirea politicilor sectoriale ││ . Resurse necesare – proprii şi atrase │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│FORMULAREA CONCEPTULUI STRATEGIC DE DEZVOLTARE │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘                                           │                                           v              ┌──────────────────────────────────────────────────┐              │ ETAPA III – OPERATIONALIZAREA ŞI IMPLEMENTAREA │              └──────────────────────────────────────────────────┘┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ . Obiective derivate, prioritati ││ . Evaluarea sanselor (forte externe favorabile şi nefavorabile) ││ . Elaborarea planului de acţiuni ││ . Acţiuni ││ . Resurse ││ . Responsabili ││ . Termene ││ . Conceperea unui sistem de reglaj şi de pilotaj │├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│ELABORAREA PLANULUI STRATEGIC PENTRU FIECARE POLITICA SECTORIALA │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘                                       │                                       v          ┌──────────────────────────────────────────────────────────┐          │ ETAPA IV – URMARIREA ŞI CONTROLUL APLICARII STRATEGIEI │          └──────────────────────────────────────────────────────────┘┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ . Planuri, regulamente, proceduri administrative ││ . Adaptarea sistemului informational şi informatic de urmărire │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘8.3 Strategia de reforma bugetară, intarirea managementul financiar, a controlului intern şi a audituluiSectorul public din România trebuie să faca faţa în etapa actuala la doua mari probleme:. Nevoia reducerii cheltuielilor publice;. O anumita criza de legitimitate a administratiilor.Ţinând cont de acest fapt, scopul acestei strategii este sa defineasca şi sa indeplineasca urmatoarele functii:. Analiza functiilor sectorului public;. Transferul unor functii ale administraţiei centrale către sectorul privat şi administraţiile locale;. Armonizarea bugetului cu prioritatile politice şi cu programele de dezvoltare economico-sociala;. Realizarea unui audit intern eficient;Dezvoltarea acestei strategii se bazeaza pe urmatoarele principii:. Trecerea la o finanţare bazata pe rezultate asteptate şi nu pe cerinţe sau inputuri;. Evaluarea sistematica a veniturilor şi cheltuielilor sectorului public şi transmiterea acestor informaţii celor implicati în procesul decizional;Intarirea controlului intern odata cu delegarea drepturilor şi responsabilitatilor.Scopul reformei bugetare şi al consolidării managementului financiar, controlului şi auditului intern este planificarea strategica a activităţilor din sectorul de stat şi integrarea acestuia în distribuirea fondurilor bugetare şi monitorizarea utilizarii adecvate a acestora.Mecanismele efective de atribuire a responsabilitatilor în sectorul public creeaza condiţiile pentru dezvoltarea economica a statului, îmbunătăţirea acestor mecanisme corelandu-se pozitiv cu cresterea economica şi bunastarea societatii.În acest sens este necesară:. Revizuirea şi analiza functiilor statului;Planificarea metodelor ce au drept scop eficientizarea procesului de utilizare a resurselor trebuie efectuata în paralel cu analiza functiilor statului. Functiile sectorului public actual trebuie să fie revizuite în mod critic, fiind importanţa determinarea calităţii rezultatelor obtinute de sectorul public.. Transferul unor functii ale administraţiei centrale către sectorul privat şi administratia locala;Necesitatea acestui transfer rezida în faptul ca în condiţiile unei economii deschise şi în contextul globalizarii, administratia centrala are posibilitati limitate de crestere a cheltuielilor. Un astfel de transfer poate fi perceput ca un proces de privatizare a unor servicii publice, al cărui efect se poate concretiza în cresterea calităţii acestora. Când functiile sunt transferate (în acest caz fiind necesar ca numărul şi calitatea serviciilor oferite de partener administraţiei centrale să fie monitorizate în mod flexibil) este posibila utilizarea combinata a legilor şi acordurilor de sprijin.. Managementul performantei în sectorul public;Trasatura caracteristica a planificarii bugetare în sectorul-public modern este orientarea către rezultatele asteptate ale activităţilor finantate pe baza planificarii strategice.Pentru a utiliza mai eficient resursele este necesară conceperea unui sistem coerent de administrare a cheltuielilor, astfel încât costul real al fiecarei activităţi să fie corect evaluat.. Consolidarea controlului intern şi al auditului;Realizarea unui control intern eficient constituie o premisa pentru îmbunătăţirea activităţii conducătorilor ministerelor, cu condiţia ca rezultatele acestuia să fie luate în considerare. Pe baza unui control riguros în sectorul public ministrii pot avea certitudinea ca resursele sunt utilizate cu un grad de eficienta cat mai ridicat. Relatiile dintre auditul intern şi extern trebuie să se bazeze pe principiul ca fiecare auditor la un nivel mai mare trebuie să poată conta pe sistemele de control intern şi pe activitatea auditorilor interni la nivele mai mici.. Delegarea drepturilor şi responsabilitatilor de la nivelul ministrilor la cel al secretarilor generali din ministere şi al presedintilor agentiilor guvernamentale;În cazul acestei delegari, relatiile traditionale de subordonare a secretarului general, presedintelui agentiei faţă de ministru sunt suplimentate de o relaţie contractuala pe termen fix, privind performanta.Astfel de acorduri stipuleaza scopurile strategice ale organizaţiilor şi principiile de operare ale organizaţiei. Descentralizarea în cadrul agentiei funcţionează eficient numai într-un cadru stabil din punct de vedere politic, în care informaţiile sunt accesibile, iar obiectivele politice sunt clare şi stabile.8.4. Strategia de dezvoltare a unei administratii orientate către cetateanScopul acestei strategii este sa defineasca şi sa indeplineasca urmatoarele functii:. Indreptarea atenţiei de la contribuţii către rezultate şi constientizarea intr-o mai mare măsura a necesităţii unei administratii publice orientate către furnizarea de servicii publice de calitate;. Stabilirea unor standarde pentru servicii pentru organizaţiile care furnizeaza servicii publice;. Generalizarea sistemului ghiseului unic;Dezvoltarea acestei strategii se bazeaza pe urmatoarele principii:. Crearea unor administratii apropiate de cetăţeni;. Aplicarea unui sistem de standardizare a serviciilor menit sa defineasca cerinţele de calitate pe care trebuie să le indeplineasca acestea. Totodata sporirea importantei rezultatelor mecanismelor de consultare a cetatenilor este o premisa pentru determinarea mai exacta a nevoilor cetatenilor;. Acordarea de premii pentru calitatea serviciilor oferite în vederea cresterii motivatiei prestatorilor de servicii;. Asigurarea permanentei în prestarea serviciilor (linii telefonice non-stop pentru furnizarea de informaţii, Internet etc).Instituţiile guvernamentale care pun la baza activităţii lor interesele cetatenilor sunt demne de incredere, funcţionarii presteaza servicii intr-o maniera previzibila, deschisa şi transparenta şi sunt raspunzatori pentru deciziile lor precum şi pentru cheltuirea adecvata a resurselor.Masurile de realizare a unei administratii orientate către cetatean sunt:. Crearea mecanismelor de consultare efectiva a cetatenilor, în scopul cresterii gamei de servicii oferite şi primirea unui feedback privind calitatea serviciilor;Este important modul în care este furnizat serviciul respectiv dar este de asemenea important şi ce se ofera. Este necesară promovarea cresterii numarului serviciilor prestate pentru a satisface nevoile grupurilor cu interese diferite. Acesta presupune consultari mai largi ale cetatenilor şi participarea acestora în determinarea tipului şi nivelului serviciului ce urmeaza a fi furnizat. Consultarea şi colaborarea între diferitele nivele de organizare trebuie să fie eficiente deoarece ajuta la crearea standardelor motivante şi inovatoare pentru servicii.. Integrarea furnizarii serviciilor;Pentru ca serviciile să fie mai usor accesibile, acestea trebuie consolidate într-un centru fizic sau virtual bazat pe nevoile şi asteptarile cetatenilor şi nu pe logica structurii organizarii administrative. Integrarea serviciilor solicita colaborarea atât pe verticala cat şi pe orizontala în sectorul public. Aceasta măsura implica o schimbare în procesele şi cultura organizaţională şi, de aceea, realizarea ghiseului unic necesita parcurgerea mai multor etape, fiind precedata de solutii de integrare mai simple (e.g. serviciile de informare telefonica, portal de Internet etc.). Utilizarea tehnologiei informatiei şi a comunicarii;Utilizarea tehnologiei informatiei deschide noi posibilitati atât pentru furnizorii de servicii dar şi pentru cetăţeni. O administratie publică care funcţionează pe principiul 7×24 (7 zile pe săptămâna şi 24 ore pe zi) ajuta la crearea unei administratii publice mai accesibile şi transparente.. Schimbarea mentalitatii birocratice;Cresterea calităţii înseamnă schimbarea modului de a gandi şi a aborda diversele probleme, trecerea la o gandire flexibila, orientata către rezultate.8.5. Strategia de dezvoltare a functiei publiceScopul acestei strategii este de a defini şi îndeplini simultan urmatoarele functii:. Crearea unui corp al functionarilor publici profesionist impartial, onest stabil şi eficient;. Îmbunătăţirea sistemului de recrutare şi selecţie a functionarilor publici;. Îmbunătăţirea sistemelor de perfectionare profesionala;. Dezvoltarea mecanismelor ce au ca rezultat cresterea mobilitatii functionarilor publici în cadrul functiei publice.Dezvoltare acestei strategii trebuie să se bazeze pe urmatoarele principii:. delimitarea functionarilor publici de alti angajaţi ai statului din cadrul puterii executive. Definirea functiei publice trebuie să se realizeze în special prin luarea în considerare a atribuţiilor functionarilor publici şi mai puţin a instituţiilor unde acestia îşi desfăşoară activitatea;. îmbunătăţirea coordonarii functionarilor publici şi garantarea aplicarii uniforme de către acestia a principiilor administrative;. realizarea unui sistem de salarizare şi de recompense pentru activitatea functionarilor publici care să ia în considerare în primul rand performantele acestora;. realizarea unui sistem de recrutare şi promovare bazat pe merit care să ofere garantia ca cei mai buni functionari publici sunt promovati.Dezvoltarea functiei publice are trei componente:. perfectionarea cadrului legislativ;. buna functionare a sistemului de management al resurselor umane;. utilizarea unor metode moderne de conducere.8.6. Strategia privind modernizarea şi dezvoltarea serviciilor publice de gospodarie comunala.Strategia modernizarii şi dezvoltării serviciilor publice de gospodarie comunala are la baza urmatoarele obiective fundamentale:. Descentralizarea serviciilor publice şi cresterea responsabilitatii autorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populatiei;. Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de baza (alimentare cu apa, canalizare, salubrizare) şi cresterea gradului de acces a populatiei la aceste servicii;. Restructurarea mecanismelor de protecţie sociala a segmentelor defavorizate ale populatiei şi reconsiderarea raportului pret/calitate;. Promovarea principiilor economiei de piaţa şi reducerea gradului de monopolizare;. Atragerea capitalului privat în finantarea investitiilor din domeniul infrastructurii locale;. Institutionalizarea creditului local şi extinderea contributiei acestuia la finantarea serviciilor comunale;. Promovarea masurilor de dezvoltare durabila.Fig nr. 7 Obiectivele strategiei privind modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de gospodarie comunala                            ┌─────────────────────────────────────────────────┐                            │Descentralizarea serviciilor publice şi │                 ┌─────────>│cresterea responsabilitatii autorităţilor │                 │ │locale │                 │ └─────────────────────────────────────────────────┘                 │ ┌─────────────────────────────────────────────────┐                 ├─────────>│Extinderea sistemelor centralizate pentru │                 │ │serviciile de baza │                 │ └─────────────────────────────────────────────────┘                 │ ┌─────────────────────────────────────────────────┐                 ├─────────>│Restructurarea mecanismelor de protecţie │                 │ │sociala; reconsiderarea raportului pret/calitate │                 │ └─────────────────────────────────────────────────┘┌─────────────┐ │ ┌─────────────────────────────────────────────────┐│ │ ├─────────>│Promovarea principiilor economiei de piaţa; ││ OBIECTIVE ├─>│ │reducerea gradului de monopolizare ││FUNDAMENTALE │ │ └─────────────────────────────────────────────────┘│ │ │ ┌─────────────────────────────────────────────────┐└─────────────┘ ├─────────>│Atragerea capitalului privat în finantarea │                 │ │investitiilor │                 │ └─────────────────────────────────────────────────┘                 │ ┌─────────────────────────────────────────────────┐                 ├─────────>│Institutionalizarea creditului local │                 │ └─────────────────────────────────────────────────┘                 │ ┌─────────────────────────────────────────────────┐                 ├─────────>│Promovarea masurilor de dezvoltare durabila │                 │ └─────────────────────────────────────────────────┘                 │ ┌─────────────────────────────────────────────────┐                 │ │Promovarea parteneriatului social şi pregătirea │                 └─────────>│continua a resurselor umane │                            └─────────────────────────────────────────────────┘. Descentralizarea serviciilor publice şi cresterea responsabilitatii autorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populatieiResponsabilitatea organizarii şi funcţionarii operatorilor de servicii de gospodarie comunala revine autorităţilor locale. Guvernul va sprijini masurile de imbunatatire a performantelor operationale şi financiare ale agentilor prestatori, în vederea cresterii sigurantei şi calităţii serviciilor asigurate populatiei (vezi figura nr. 8).Fig. nr. 8 Măsuri de imbunatatire a performantelor agentilor prestatori. Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile cu impact major asupra stării de sănătate şi a nivelului de trai al populatiei (alimentare cu apa, canalizare, salubrizare) şi cresterea gradului de acces al populatiei la aceste serviciiGradul redus de dotare tehnico-edilitara ingreuneaza accesul populatiei la serviciile asigurate prin sisteme centralizate, supuse controlului şi monitorizarii autorităţilor. De aceea, Guvernul va asigura extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de baza (alimentare cu apa, canalizare, salubrizare) şi cresterea gradului de acces al populatiei la aceste servicii prin:– promovarea unor programe de investitii pentru reabilitarea, extinderea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apa, canalizarea apelor uzate, colectarea, transportul şi depozitarea deseurilor menajere din mediul urban (ISPA, MUDP III);– implementarea unor programe de dezvoltare a infrastructurii rurale (SAPARD, Programul de Dezvoltare Rurala);– modernizarea sistemelor de producere, transport şi distribuţie a energiei termice prin sisteme de cogenerare în vederea cresterii eficientei energetice, îmbunătăţirii raportului pret/calitate şi mentinerii unui nivel de suportabilitate acceptabil pentru bugetul de familie.Fig. nr. 9 Măsuri pentru extinderea sistemelor centralizate ale serviciilor de baza                       ┌────────────────────────────────────────────┐            ┌─────────>│ Promovarea unor programe de investitii │            │ │ (ISPA, MUDP) │            │ └────────────────────────────────────────────┘┌──────┐ │ ┌────────────────────────────────────────────┐│MASURI├───>├─────────>│Implementarea unor programe de dezvoltare │└──────┘ │ │a infrastructurii rurale (SAPARD, P.D.R.) │            │ └────────────────────────────────────────────┘            │ ┌────────────────────────────────────────────┐            │ │Modernizarea sistemelor de producere, │            └─────────>│transport şi distribuţie a energiei termice │                       └────────────────────────────────────────────┘Restructurarea mecanismelor de protecţie sociala a segmentelor defavorizate ale populatieiMecanismele actuale de protecţie sociala, în condiţiile constrangerilor bugetare existente, ingradesc accesul unor categorii sociale defavorizate la un nivel acceptabil de servicii publice de prima necesitate. De aceea, Guvernul va restructura mecanismele de protecţie sociala a segmentelor defavorizate ale populatiei prin:– Orientarea protectiei sociale din domeniul serviciilor publice exclusiv către segmentele defavorizate ale populatiei;– Extinderea protectiei sociale pentru segmentele defavorizate ale populatiei– implementarea unui sistem unitar şi coerent de protecţie sociala pentru serviciile energetice (energie electrica, termica şi gaze naturale) şi eliminarea subventionarilor incrucisate.Fig. nr. 10 Măsuri pentru restructurarea mecanismelor de protecţie sociala                       ┌────────────────────────────────────────┐                 ┌────>│Concentrarea protectiei sociale din │                 │ │domeniul serviciilor publice │                 │ └────────────────────────────────────────┘┌──────────┐ │ ┌────────────────────────────────────────┐│ │ ├────>│Extinderea protectiei sociale pentru ││ MASURI │────>│ │segmentele defavorizate ale populatiei ││ │ │ └────────────────────────────────────────┘└──────────┘ │ ┌────────────────────────────────────────┐                 │ │Implementarea unui sistem unitar şi │                 └────>│coerent de protecţie sociala şi │                       │eliminarea subventionarilor incrucisate │                       └────────────────────────────────────────┘. Promovarea principiilor economiei de piaţa şi reducerea gradului de monopolCele mai multe dintre serviciile publice de gospodarie comunala au caracter de semimonopol, determinat de situaţia de clienti captivi a beneficiarilor racordati la sistemele centralizate de alimentare cu apa, canalizare, energie termica şi electrica, gaze naturale, etc. Guvernul va initia măsuri de punere în competitie a operatorilor de servicii, a capitalurilor de finanţare şi a managementului prin:– Scoaterea obligatorie la licitaţie a serviciilor publice în cazurile în care operatorul înregistrează pierderi financiare sau nu poate asigura o calitate corespunzătoare a serviciilor pe care le presteaza;– Neacordarea licentelor de operare agentilor prestatori care nu indeplinesc criteriile de performanţă stabilite prin reglementari specifice;Fig. nr. 11 Măsuri pentru punerea în competitie a operatorilor de servicii                      ┌──────────────────────────────────────────────────┐                      │Scoaterea obligatorie la licitaţie a serviciilor │┌────────┐ ┌────>│publice unde se înregistrează pierderi ││ │ │ └──────────────────────────────────────────────────┘│ MASURI │─────>││ │ │ ┌──────────────────────────────────────────────────┐└────────┘ │ │Neacordarea licentelor de operare agentilor │                └────>│prestatori care nu indeplinesc criteriile de │                      │performanta │                      └──────────────────────────────────────────────────┘. Atragerea capitalului privat în finantarea investitiilor din domeniul infrastructurii localeNevoile urgente de investitii pentru reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii serviciilor de gospodarie comunala sunt estimate la un miliard de dolari SUA anual, într-un program de 10 ani. Din cauza constrangerilor bugetare care caracterizeaza perioadele de tranzitie, finantarea acestor investitii nu poate fi realizata, decat în mica măsura, din fonduri publice, atragerea capitalului privat fiind o necesitate stringenta. De aceea, Guvernul va promova măsuri de atragere a capitalului privat în sfera serviciilor publice şi va sprijini autorităţile locale în realizarea unor parteneriate public-private pentru finantarea nevoilor urgente de investitii, prin:– Pregătirea şi implementarea proiectelor de investitii de tip BOT pentru extinderi şi dezvoltari importante la statiile de tratare şi epurare a apei, la centralele termice sau cele cu cogenerare, la depozitele ecologice pentru deseurile urbane;– Fixarea unor limite minimale a investitiilor prevăzute pentru reabilitarea sistemelor în cadrul contractelor de concesiune ce vor fi pregatite şi lansate în perioada urmatoare;– Gruparea teritoriala a operatorilor de servicii, pentru a-i face mai atractivi pentru investitorii strategici;– Stabilizarea cadrului legislativ referitor la serviciile de gospodarie comunala, odata cu definitivarea legislaţiei secundare şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare.Fig. nr. 12 Măsuri de atragere a capitalului privat                       ┌──────────────────────────────────────────────────┐                       │ Pregătirea şi implementarea proiectelor de │                ┌─────>│ investitii de tip B.O.T. │                │ └──────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌──────────────────────────────────────────────────┐                ├─────>│ Stabilirea unor limite minimale a investitiilor │┌──────┐ │ └──────────────────────────────────────────────────┘│MASURI├───────>│ ┌──────────────────────────────────────────────────┐└──────┘ │ │Gruparea teritoriala a operatorilor de servicii, │                ├─────>│pentru ale conferi eficienta şi atractivitate │                │ └──────────────────────────────────────────────────┘                │ ┌──────────────────────────────────────────────────┐                │ │Stabilizarea cadrului legislativ referitor la │                └─────>│serviciile de gospodarie comunala │                       └──────────────────────────────────────────────────┘. Institutionalizarea creditului local şi extinderea utilizarii acestuia în finantarea investitiilor din infrastructuraAlaturi de capitalul privat, creditul este o alta sursa traditionala de finanţare a investitiilor din infrastructura în tarile Uniunii Europene. Creditul permite degrevarea parţială a bugetelor locale de eforturile pentru finantarea proiectelor complexe de investitii şi repartizarea mai echitabila a sarcinilor de plată între beneficiari. De aceea, Guvernul va intreprinde masurile necesare institutionalizarii creditului local şi infiintarii unei bănci specializate în finantarea investitiilor promovate de autorităţile locale, prin:– Elaborarea unui proiect de lege privind înfiinţarea Băncii de Investitii a Autorităţilor Locale şi acordarea de facilităţi pentru sprijinirea creditului local;– Solicitarea unei asistente tehnice finantate de către Uniunea Europeana-Phare pentru intarirea capacităţii instituţionale a băncii nou înfiinţate;Fig. nr. 13 Măsuri pentru institutionalizarea creditului local                         ┌────────────────────────────────────────────────┐                         │Elaborarea unui proiect de lege privind │┌────────┐ ┌────────>│înfiinţarea unei Bănci de Investitii pentru ││ MASURI │────>│ │autorităţile locale │└────────┘ │ └────────────────────────────────────────────────┘               │ ┌────────────────────────────────────────────────┐               │ │Solicitarea unei asistente tehnice finantate │               └────────>│de UNIUNEA EUROPEANA – Phare │                         └────────────────────────────────────────────────┘. Promovarea masurilor de dezvoltare durabilaServiciile de gospodarie comunala au un impact deosebit asupra mediului. Pe de o parte, reprezinta un important factor poluant, iar pe de altă parte, participa în mod esential la limitarea gradului de poluare (epurarea apelor uzate, colectarea şi depozitarea deseurilor). Respectarea exigentelor de mediu pe parcursul intregului ciclu de viaţa a infrastructurii serviciilor de gospodarie comunala (construire-exploatare-întreţinere-demolare) dobandeste o importanţa deosebită în cadrul conceptului de dezvoltare durabila. De aceea, Guvernul va initia măsuri concrete privind alinierea practicilor şi standardelor româneşti din domeniul serviciilor de gospodarie comunala la exigentele Uniunii Europene, prin:– Armonizarea reglementarilor din domeniul serviciilor de gospodarie comunala cu prevederile directivelor Uniunea Europeana referitoare la apa, deseuri, energie, transport;– Sprijin financiar pentru cofinantarea programelor care cuprind măsuri de dezvoltare a infrastructurii (ISPA, SAPARD, PDR, MUDP 3, TECP 2, etc.)– Promovarea unor programe speciale pentru oraşele mici în vederea reabilitarii şi modernizarii infrastructurii locale.Fig. nr. 14 Măsuri pentru dezvoltarea durabila                         ┌──────────────────────────────────────────────────┐                         │Armonizarea reglementarilor din domeniul │                ┌───────>│serviciilor de gospodarie comunala cu │                │ │prevederile directivelor Uniunii Europene │                │ └──────────────────────────────────────────────────┘┌────────┐ │ ┌──────────────────────────────────────────────────┐│ │ │ │Sprijin financiar pentru cofinantarea programelor ││ MASURI ├─────>├───────>│ISPA, SAPARD, PDR, MUDP 3, TECP 2 etc. ││ │ │ └──────────────────────────────────────────────────┘└────────┘ │ ┌──────────────────────────────────────────────────┐                └───────>│Promovarea de programe speciale pentru oraşele │                         │mici │                         └──────────────────────────────────────────────────┘. Promovarea parteneriatului socialIdeologia social-democrata acorda o importanţa deosebită participării tuturor partenerilor sociali la fundamentarea şi luarea deciziilor care au impact major asupra populatiei. Serviciile de gospodarie comunala au un rol esential în solidarizarea sociala a cetatenilor, în asigurarea unui trai decent, în pastrarea pacii sociale. Plecand de la acest principiu, Guvernul va depune eforturi pentru:– Amplificarea implicarii structurilor din societatea civila, în principal sindicatele şi patronatele, în elaborarea de strategii, politici şi programe sectoriale;– Realizarea unor proiecte de parteneriat în scopul consolidării legaturilor cu asociaţiile de reprezentare a intereselor beneficiarilor serviciilor de alimentare cu apa;– Asigurarea condiţiilor de pregatire profesionala continua a tuturor lucratorilor din sfera serviciilor de gospodarie comunala.9. Riscurile şi condiţiile preliminare pentru implementarea reformei administraţiei publiceProblema principala legata de reforma administraţiei publice o constituie managementul reformei în procesul de aplicare a acesteia în practica.Reforma administraţiei publice urmareste schimbarea unor procese şi structuri complexe, şi, mult mai important, a modului de gandire.Un risc important în realizarea reformei administraţiei publice este aglomerarea sarcinilor cotidiene, ramanand astfel puţin timp pentru a cauta noi solutii la disfunctionalitatile aparute.În consecinţa, pentru ca reforma administraţiei publice să aibă succes este necesar ca un numar mare de grupuri ţinta, (în particular persoane cheie de la nivele de conducere şi decizie) să-şi exprime sprijinul şi angajamentul în recunoasterea necesităţii schimbarilor şi în implementarea acestor schimbari. Este esential ca persoanele care pregatesc schimbările să aibă capacitatea de a analiza întreaga strategie şi sa doreasca sa discute dacă ideile şi conceptele noi sunt aplicabile sistemului administrativ românesc.Bazandu-ne pe modelul dezvoltării integrate a organizaţiilor, putem identifica patru factori de blocaj în demararea reformei, care pot intretine un puternic imobilism în cadrul organizaţiilor publice (vezi figura nr. 15 Anexa I).a) Factorii strategici … . Logica instituţională centralizataSistemul public românesc se bazeaza pe o puternica logica instituţională centralizata, în măsura în care activităţile sunt dependente de orientarile şi de controlul puterii publice. Pentru inceput, putem considera ca aceasta logica supervizeaza orice eventuala deviatie în raport cu cadrul general şi nu favorizeaza inovarea. Cu toate acestea însă, exista marje de manevra importante şi, în plus, procesele de descentralizare şi de deconcentrare au redus acest factor de blocaj.. Complexitatea decizionalaComplexitatea decizionala ce caracterizeaza organizaţiile publice constituie frane în punerea în practica a inovatiilor, în măsura în care ea face dificila insasi decizia de schimbare. În plus, ea se traduce, în mod frecvent prin non-decizii, a caror consecinţa este rutina funcţionarii şi reproducerea acţiunilor anterioare.. Polemicile asupra legitimitatiiNumeroase dezbateri privind legitimitatea rolului statului reprezinta factori paralizanti, care împiedica inca de la inceput orice tentativa de evolutie. Asta face ca toate polemicile să se cantoneze permanent la nivel "macro" (statul, vocatia sa, misiunile sale politice), neglijandu-se astfel chestiuni precum performanta la nivel "micro".b) Factorii structurali … . Incetineala birocraticaEsenta insasi a funcţionarii birocratice se bazeaza pe o logica de stabilitate şi de rutina, în măsura în care totul este reglementat după proceduri, reguli precise, referinţe universal valabile. Se presupune deci ca sistemul orienteaza comportamentul actorilor într-un sens predefinit. Orice nevoie de ajustare este deci neglijata ori reglata a posteriori şi reintegrata în mecanismul initial. Acestea sunt caracteristicile faimosului "fenomen birocratic" nascut din logicile publice piramidale, frecvente în cultura românească.. Sistemul de autoritateStructura ierarhica a organizaţiilor publice este, în mod traditional, bazata pe rolul majoritar al cadrelor de conducere care transmit directive descendente subordonatilor, pentru ca acestia să le aplice în mod direct, fără a-şi pune problema oportunitatii şi eficacitatii lor. Este evident ca o astfel de paradigma nu lasă loc unei gandiri autonome a indivizilor şi nu recunoaste notiunea de iniţiativa.Orice disfunctionalitate şi orice situaţie excepţionala trebuie, în principiu, să fie discutata la vârful ierarhiei, ceea ce nu produce decat incetineala în cadrul organizaţiei şi dauneaza evolutiei sale.. Restrictiile juridiceCadrul juridic şi/sau de reglementare este foarte pregnant pentru organizaţiile publice; conceput pentru a fi purtator de drepturi şi obligaţii, de protecţie şi garantii în raport cu interesul general, el cuprinde un ansamblu de dispozitii pe care actorii trebuie să le respecte, oricare ar fi nivelul la care se gasesc. Dacă adaugam la acest cadru formal obiceiurile structurate şi utilizarile colective care intaresc osatura, vom înţelege fără indoiala importanţa cadrului restrictiv în care îşi exercită activitatea intregul sistem.. Mijloacele limitateContextul crizei economice şi micsorarea bugetelor publice joaca un dublu rol: pe de o parte, unul de incitare pentru schimbare în vederea unei mai bune eficiente, pe de altă parte, unul de limitare a inovatiilor, care sunt în mod necesar, cel puţin pentru inceput, consumatoare de mijloace (financiare, materiale, umane). În organismele publice de azi, limitarea mijloacelor şi a personalului, precum şi sentimentul de lipsa de timp blocheaza adesea reflectia prealabila necesară lansarii unei schimbari.. Dimensiunea şi complexitateaOrganismele publice din tara noastra au adesea o dimensiune importanţa (în special administraţiile şi principalele întreprinderi publice) sau acţionează în cadrul unei retele complexe de actori şi entităţi care joaca un rol important în functionarea lor.Or, teoriile organizaţiilor au demonstrat, de mult timp, ca acesti factori, dacă nu sunt compensati prin dispozitive de transversalitate şi flexibilitate, ingreuneaza functionarea lor şi greveaza inovarea şi decizia.c) Factorii culturali … . Respingerea arbitrarului de natura umanaPrincipiile traditionale ale organizarii birocratice au fost concepute pentru a elimina arbitrarul uman. Lucrarile lui Weber valorizeaza puterea "rational-legala" a ierarhiilor pentru a evita situaţiile de leadership informal şi carismatic.Aceste conceptii se bazeaza pe o neincredere implicita în ceea ce priveste subiectivismul şi luarea în considerare a dimensiunilor umane, percepute ca fiind nerationale în raport cu sistemul "cartezian" de valori ce domina în tehnocratia traditionala. Aceasta tendinta a condus la aparitia riscului de a respinge orice idee noua care ar integra alte dimensiuni decat cele continute în procedurile standardizate.. Teama de riscFiind formati şi obisnuiti cu aplicarea unor norme generale, funcţionarii publici, spre deosebire de alti actori care acţionează în medii mai turbulente, nu sunt obisnuiti cu situaţii de incertitudine şi risc. Evolutiile, modernizarile sunt însă purtătoare de o formă necunoscuta şi provoaca adesea nelinisti implicite, de unde şi clasicul fenomen de rezistenta faţă de schimbare (adesea analizat ca o fatalitate de neevitat).. Sindromul NIH (nu a fost inventat aici)Aceasta expresie imprumutata de la americani este, în general, utilizata pentru a califica anumite reticente în ceea ce priveste implementarea unor inovatii venite din altă parte. Mediul public pare a fi atins de virusul NIH, interzicand preluarea unor experiente care se petrec în alte forme de organizaţii. Practic, teama legitima de a nu provoca disfunctionalitati datorita unor transpuneri precipitate a metodelor private a condus uneori la adoptarea unor pozitii extreme de imobilism nejustificat.. Traditia "continuitatii"Rolul statului şi a instituţiilor sale este, fără indoiala, de a garanta o anumita stabilitate a natiunii şi a cetatenilor săi. Principiul continuitatii propriu serviciilor publice constituie, în egala măsura, una din valorile sigure ale acestui mediu, nu este deci surprinzatoare manifestarea unui puternic atasament faţă de traditie, continuitatea şi solidaritatea instituţiilor şi activităţilor sectorului public.. Existenta tabu-urilorToate motivele invocate anterior au provocat aparitia unui numar semnificativ de tabu-uri, care adesea se manifesta în opozitie cu caracteristicile sferei marfare private: astfel, notiunile de profit şi interes particular sunt respinse cu putere, iar numeroase alte concepte precum, clienti, productivitate, strategie, marketing, management le sunt asimilate. Adesea se apreciaza ca luarea lor în considerare ar provoca incalcarea principiilor deontologice şi a principiilor fundamentale ale sectorului public.Bineinteles, asemenea tabu-uri sunt provocatoare de rezistenta faţă de schimbare, în măsura în care proiectele de schimbare sunt adesea legate de luarea în considerare a mediului şi de cautarea obtinerii unei eficiente.d) Factorii comportamentali … . Absenta stimularilor individualeSistemele de gestiune a resurselor umane în cadrul sectorului public sunt în mod traditional, bazate pe principii de egalitate, pe criterii colective universale şi cad în sarcina serviciilor centrale care nu intretin un raport direct cu funcţionarii. Comportamentele acestora din urma nu sunt în nici un fel legate de schimbari individualizate, în măsura în care nimic nu incurajeaza iniţiativa şi ameliorarea sistemelor existentei.. Lipsa obiectivelor finaleÎn general, functionarul public munceste în functie de un cadru formal, care îi este transmis mai mult sau mai puţin clar, şi în functie de propria interpretare pe care o da contururilor şi limitelor activităţii sale. Acestea sunt principiile traditionale, chiar dacă unele organizaţii au incercat să le faca sa evolueze.În acest context general, functionarul nu are obiective specifice care trebuie integrate în atitudinea sa, dacă acest lucru nu are ca rezultat îmbunătăţirea muncii sale cotidiene. Fie ca incearca sau nu să contribuie la ameliorarea performantei generale, a priori statutul şi pozitia sa nu se vor schimba. Chiar dacă el incearca sa inoveze şi să-şi imbunatateasca activitatea, dependenta sa de inertia colegilor şi superiorilor ierarhici (care nu dispun nici ei de obiective formale) risca sa îl descurajeze puternic.. Demotivare şi frustrariPrinsi în angrenajul sistemului, funcţionarii publici se simt adesea neputinciosi şi blocati. În plus, adesea sufera de lipsa de recunoastere atât pe plan intern cat şi pe plan extern. Pe plan intern, ei au sentimentul de injustitie intrucat nu sunt apreciati atunci când depun eforturi. Relatiile externe nu sunt nici ele mai favorabile deoarece ei se confrunta, în general, cu imaginea negativa a "functionarului". Demotivarea şi frustrarile sunt consecintele acestor situaţii şi conduc la descurajarea chiar şi a celor mai intreprinzatori dintre cei care sfarsesc prin a renunta la orice iniţiativa de schimbare.. Comportamentele de asteptareAceasta situaţie este clasica şi se intalneste în cea mai mare parte a organizaţiilor, inclusiv în cele private: fiecare asteapta ca celalalt sa inceapa şi în special "seful" care ar trebui sa reprezinte exemplul. Conform acestei logici, orice functionar are dreptul sa astepte primul pas al celuilalt, generalizarea acestei atitudini cristalizand, în mod evident, inertia organizaţiei.În fapt, ea provoaca foarte usor critici din partea superiorilor ierarhici care nu cunosc intotdeauna motivele şi constrangerile specifice (lipsa informaţiilor, a mijloacelor sau eforturilor). Astfel, superiorul ierarhic este adesea factor de insatisfactie. În organizaţiile publice, acest fenomen de asteptare poate uneori să fie intarit de un alt tip de asteptare: cel al apropiatei plecari a superiorului ierarhic, al directorului sau a alesului, despre care stiu ca are puternice sanse sa determine abandonarea proiectului de schimbare intreprins.În ciuda acestor factori de franare în calea demararii unei schimbari, în cadrul organizaţiilor publice au aparut numeroase modernizari, care însă se pot dovedi foarte fragile şi pot fi abandonate la jumatatea drumului. În acest sens putem aminti urmatoarele categorii de factori de fragilitate (vezi figura 16 – Anexa II).a) Fragilitatea în termeni strategici … . Lipsa de perspectiva (planificarea) în timpAbsenta reflectiei strategice şi a planificarii în timp, care ar fi necesară pentru pregătirea fazelor ulterioare punerii în practica a schimbarilor, constituie una din cauzele frecvente de esec pe termen lung. Conceperea schimbarii se cantoneaza în jurul punerii sale în practica, ceea ce conduce la mobilizarea fortelor odata cu lansarea sa, neglijand însă gestiunea urmaririi şi actualizarii în timp a schimbarilor operate.. Lipsa bilanturilor şi a evaluarilorSectorul public românesc a ramas mult timp departe de preocuparile de evaluare a impactului acţiunilor sale. Acelasi lucru s-a intamplat şi în cazul schimbarilor: bilanturile formale, riguroase sunt rare.Din cauza acestui fapt capitalizarea şi activarea schimbarilor intreprinse nu sunt catusi de puţin posibile, ceea ce le fragilizeaza inevitabil.. Diagnostice incompleteCalitatea unei strategii de schimbare se bazeaza, în mare parte, pe calitatea analizelor prealabile. Cu toate acestea, nu rareori este cazul ca, în cadrul sectorului public, fazele de diagnostic să fie rapid expediate, solutia fiind uneori aleasa înainte de identificarea completa a problemei. Aceasta abordare determina adesea o focalizare pe rezolvarea simptomelor şi nu pe înlăturarea cauzelor sau problemelor de fond. Aceasta face ca schimbarea initiata sa nu produca efectele scontate, ceea ce va conduce, în final, la abandonarea sa.. Centrare pe continut în detrimentul procesuluiManagementul strategic al unei schimbari presupune o gestiune a cuplului "proces-continut".Sectorul public are obiceiul imixtiunilor centralizate, al directivelor tehnocratice, al circularelor care conţin reformele ce trebuie puse în practica. Ca urmare a acestui fapt, procesul este deseori neglijat: actorii implicati nu sunt consultati, adaptarea la context este inexistenta şi posibilitatea reala de ancorare în timp a schimbarii se dovedeste extrem de redusa.b) Fragilitate în termeni structurali. … . Compartimentarea serviciilorÎn mediul public exista doua tipuri de compartimentare:– o primă compartimentare se intalneste frecvent în marile organizaţii divizate, ale caror entităţi interne sunt aproape în totalitate independente unele de altele; în aceste organizaţii, schimbările se difuzeaza greu;– o a doua compartimentare, mai inselatoare, proprie administratiilor publice şi instituţiilor de marime mare se manifesta între serviciile centrale şi serviciile deconcentrate şi locale. Din acest motiv, unele servicii centrale se implica greu în schimbările initiate la nivel local şi nu sunt în măsura să le sprijine. Ca urmare, acestea risca să se prabuseasca din lipsa de sustinere sau datorita interferarii cu schimbările intreprinse la nivel central.. Mobilitatea cadrelorAsa cum am aratat una din caracteristicile mediului public este frecventa mobilitate a cadrelor, şi în particular a esalonului superior. Acest fenomen este adesea daunator pentru perenitatea schimbarilor, acestea având nevoie să se deruleze în timp. Legaturile nefiind intotdeauna asigurate, aceste proiecte de modernizare dispar în acelasi timp ca şi initiatorii lor.. Diluarea responsabilitatilorConglomerarea decizionala nu favorizeaza emergenta noutatii, ea da nastere totodata unei diluari a responsabilitatilor, care este defavorabila continuitatii initiativelor angajate. În practica se constata frecvent ca odata ce operatia de plecare a fost lansata, nici o persoană nu stie, în mod exact, ce activităţi are în responsabilitatea sa.. Existenta centrelor de putere paraleleÎn cadrul sectorului public exista doua tipuri de situaţii ierarhice:– fie filiera ierarhică este în mod clar definita şi decupata în diferite esaloane intr-o logica piramidala unica şi descendenta (cazul birocratiilor mecaniciste);– fie invers, exista o coabitare a mai multor filiere ierarhice care se confrunta cu dificultati de coordonare (cazul birocratiilor profesionale precum spitalele sau universităţile).În cele doua cazuri, puterile formale nu sunt singurele care se exercită, deoarece apar fenomene de influente paralele în jurul multiplelor logici posibile: logica sindicala, logica de grad, logica de personalitate mai mult sau mai puţin marcanta, logicile relationale externe ale unităţii, etc.Acesti diferiti factori dau nastere unei sociograme care se poate dovedi rezistenta la proiecte initiate de către ierarhia formala, conform unor mecanisme difuze de contraputere.c) Fragilitate în termeni culturali … ● Reflexul recurgerii la asistenţa ierarhicaEste vorba despre o tendinta frecventa a sectorului public cum ar fi cea a obiceiului de a executa directive sau cea a unui comportament general de asteptare. În toate aceste cazuri, reflexul de a recurge la asistenţa ierarhica pare a fi puternic ancorat.● Tendinte spre concertareA devenit o realitate faptul ca sectorul public nu inceteaza sa organizeze reuniuni de concertare, sa creeze comisii de studiu, sa lanseze seminarii de reflexie. Concertarea a devenit deci un risc permanent care conduce la amestecul şi dezbaterea ideilor fără însă a le concretiza şi care poate duce la esecul chiar al celor mai frumoase proiecte. La nivel naţional (guvernul şi inaltii functionari de stat), ca şi la nivel teritorial (alesii locali şi unitatile administrativ-teritoriale) recurgerea excesiva la reuniuni sau grupuri de lucru, intarite prin dispozitive obligatorii de consultare, poate pune sub semnul intrebarii initiativele de schimbare deja intreprinse.● "Parintii" noutatilorReinnoirea frecventa a conducerii nu are ca rezultat doar abandonarea proiectelor ci contribuie în plus la contestarea unei schimbari de către o alta, ceea ce decredibilizeaza cu atât mai mult fiecare inovatie. În fapt, noii veniti cauta să-şi gaseasca locul, sa marcheze o urma în viaţa organizaţiei, ceea ce constituie un puternic factor de fragilizare.d) Fragilitate în termeni comportamentali … ● Puternica personalizare a proiectelorÎn ciuda faptului ca la luarea deciziilor participa mai multe persoane, ecuatia "o schimbare = un om" rămâne puternica în mediul public, fapt relevat spre exemplu şi de ordinele care poarta numele ministrului care le-a promovat.În practica însă este clar ca pentru reusita unor schimbari este nevoie de energia reunita a mai multor indivizi care să utilizeze marjele lor personale de manevra. La aceasta adaugam faptul ca datorita acestei personalizari, atunci când individul respectiv se descurajeaza sau paraseste locul de muncă, schimbarea initiala este sortita esecului.● Confuzie şi prudenta faţă de crizaRetetele de succes folosite în trecut nu mai funcţionează. Divizarea, procedurile, sistemele bugetare de angajare nu mai permit organizaţiei publice sa functioneze în mod corect. În plus, resursele sunt rare. La aceasta se adauga confuzia şi comportamentele prudente faţă de criza. Unii decidenti publici nu se simt confortabil atunci când se confrunta cu necesitatea de a schimba erorile şi ezitarile lor provoaca rupturi în evolutiile aflate în curs de desfăşurare.● Absenta leadership-uluiŢinând cont de statute şi de regulile derivate din dreptul muncii în cadrul sectorului public, incadrarea nu reuseste sa stapaneasca toate variabilele gestiunii resurselor umane. Ea nu are toate capacitatile de a remunera sau sanctiona şi nu dispune de factori de stimulare a personalului sau. În aceste condiţii, leadership-ul ierarhic este dificil, iar impulsul necesar pentru punerea în practica a schimbarilor angajate este puţin eficace.● Neimplicarea actorilorPentru ca o schimbare să fie perena şi pusa în practica în mod real, oricine stie ca adeziunea actorilor implicati trebuie să fie puternica. Pentru aceasta, una din condiţiile necesare (chiar dacă nu şi suficienta) consta în implicarea lor cat mai în amonte posibil. Ori, comportamentul tehnocratic, inca dominant în sistemul public, consta intr-o concepere izolata a proiectelor de către "experti", care rămân deconectati de utilizatorii sau beneficiarii schimbarii. De aici rezultă un risc puternic ca schimbarea initiata sa nu fie nici integrată, nici pusa în practica, sau cel mult acest lucru să se faca în mod real, sau cu dificultate, ceea ce va compromite puternic durata sa de viaţa.În ciuda acestor factori de rezistenta la demaraj, organizaţiile publice se transforma şi evolueaza, aceasta datorita existentei unui numar de factori care intervin în sens invers, favorizand puternic schimbarea.10. Metodologia de planificare, implementare şi monitorizare a reformei administraţiei publiceStrategia de reforma în administratia publică reprezinta un instrument flexibil de management atât pentru ministere cat şi pentru Guvernul României. O coordonare mai mare în administratia publică garanteaza aplicarea unitara a principiilor administraţiei la nivelul intregului sistem public. Pentru functionarea eficienta şi efectiva a administraţiei publice este esential să fie îmbunătăţite standardele privind managementul. În scopul obtinerii unui consens asupra functiilor, sarcinilor şi responsabilitatilor părţilor implicate în reforma administraţiei publice, precum şi asupra relatiilor mutuale, limitelor capacităţii şi procedurilor de coordonare a schimburilor de informaţii, liderii de la cel mai înalt nivel politic şi de la nivelul superior, de decizie, al administraţiei publice trebuie să inteleaga reforma administraţiei publice în ansamblul ei. Functia cea mai dificila a reformei administraţiei publice este implementarea strategiilor.Managementul şi implementarea strategiei de reforma la nivelul administraţiei centrale impun crearea unei unităţi centrale pentru reformaO voinţa politica şi un angajament solid sunt indispensabile şi transformarea trebuie să se inscrie intr-o perspectiva mai larga decat cea a unui minister luat izolat; în sfârşit punerea în aplicare depinde de accesul la informatie şi de capacitatea de a influenţa deciziile de fond; acest lucru adesea nu este posibil decat pornind de la centrul Guvernului (vezi figura nr. 17 – Anexa III).Unitatea centrala pentru reforma trebuie să fie dotata cu un personal şi cu un buget suficiente pentru desfăşurarea activităţii, împreună cu instituţiile participante, aceasta trebuie să dea dovadă de abilitate politica dar în acelasi timp sa actioneze în mod continuu şi să fie în măsura să-şi constituie propriul fond de competente.O unitate centrala de reforma nu poate realiza singura transformarea instituţiilor publice, dar poate anima reforma şi o poate ghida prin asumarea anumitor functii centrale esentiale; unitatea ar trebui sa colaboreze direct cu instituţiile competente în privinta functiilor centrale ale bugetului şi de control/verificare, în privinta coordonarii centrale, a elaborarii textelor de lege, a mijloacelor de supraveghere a administraţiei (tribunale sau mediator), a transformarii functionarilor în profesionisti (evolutia "mentalitatilor" şi a culturii administrative ca şi a remunerarii şi a statutului); şi înfiinţarea unor celule de transformare în principalele administratii publice, cu care aceasta va colabora şi pe care le va sustine.Ea ar trebui sa caute sa sensibilizeze societatea în ansamblu (asociaţii de cetăţeni, de consumatori, medii de afaceri) şi sa o mobilizeze în favoarea reformei; aceasta actiune trebuie să cuprindă o campanie dusa de către specialisti (media, institutii, seminarii, etc) şi o actiune de educatie civica.Strategia de reforma trebuie să fie conceputa în asa fel încât sa produca semne vizibile de progres pe termen scurt şi mediu care să afecteze în acelasi timp mediile politice şi populatia; pe lângă aceasta, ea ar trebui să fie robusta pentru a supravietui schimbarilor de persoane sau a Guvernului (prin institutionalizarea şi formarea unei presiuni în favoarea schimbarii care emana de la instituţiile non-guvernamentale, cum ar fi asociaţiile din întreprinderi, fundatiile; asociaţiile apolitice, etc) şi pentru a rezista blocajelor.Principalele functii ale unei unităţi centrale s-ar putea prezenta după cum urmeaza:● Intocmirea unui bilant analitic al situaţiei instituţiilor publice şi al necesitatilor lor de dezvoltare, elaborarea unei politici şi a unei strategii în vederea transformarii instituţiilor publice şi asigurarea "marketingului politic" al strategiei;● Organizarea infiintarii unităţilor de reforma în principalele administratii publice, anumite organisme (alese pentru ca sunt foarte aproape de obiectivele politicii de reforma), fiind definite ca "insule de excelenta" (de exemplu, Ministerul Administraţiei Publice, Administratia Fiscala, Serviciile de resurse umane şi organismele care se ocupa de investiţiile straine ar putea fi candidatii aleşi); organizarea formarii personalului unităţilor de reforma şi animarea unei retele de reforma (reuniuni periodice, buletine de informare, etc). Reteaua ar putea include o selecţie a administratiilor locale şi a judetelor;● Realizarea unor activităţi de reforma în domeniile strategice cheie, în principal bugetul, verificarea conturilor, elaborarea textelor de lege, coordonarea interministeriala, functia publică, controlul administraţiei, adica un domeniu de actiune conjugata a Ministerului Administraţiei Publice, Ministerului de Finante, al Justiţiei, a Secretariatului General al Guvernului;● Identificarea obstacolelor din calea transformarii sau a ocaziilor propice reformei;● Urmarirea progreselor şi prezentarea lor în mod periodic la Parlament şi la Guvern;● Înfiinţarea, formarea şi administrarea unui "grup tehnic" care va acorda consultanţă instituţiilor participante;● Examinarea sistematica a tuturor deciziilor guvernamentale şi a tuturor propunerilor de texte legislative pentru a descoperi dificultatile sau posibilitatile de a accelera transformarea;● Incurajarea crearii instituţiilor publice şi private care pot contribui la profesionalizarea administraţiei publice (de exemplu, crearea Institutul Naţional de Administratie) ca şi a unor organisme apte să asigure servicii de consultanţă şi de sprijinire a administraţiei publice;● Conceperea şi aplicarea unui program care vizeaza o mai buna înţelegere a rolului instituţiilor publice şi care genereaza o presiune permanenta în favoarea schimbarii printr-o colaborare cu mass-media, cu grupurile de consumatori sau de cetăţeni, cu asociaţiile din întreprinderi, etc.Ministerele sunt responsabile în realizarea şi implementarea strategiilor reformei în administratia publică (vezi figura nr. 18 – Anexa IV). Este recomandabil ca grupurile de lucru care elaboreaza strategiile respective să-şi continue activitatea pe durata implementarii acestora, pentru a oferi consultanţă în procesul de aplicare a strategiilor, de pregatire a planurilor de actiune pe termen scurt şi, când este cazul, pentru modificari aduse strategiei.Pentru a monitoriza realizarile în domeniul reformei, ministerele responsabile vor prezenta unităţii centrale pentru reforma obiectivele activităţilor lor şi programul pentru trimestrul următor . La inceputul fiecarui trimestru va fi prezentat un raport privind realizarea activităţilor şi strategiilor din program referitoare la reforma în administratie.Unitatea centrala pentru reforma va pregati un raport privind necesitatea eventualelor modificari asupra stadiului progresului şi activităţilor din planul strategic de actiune.11. Stadiul actual al reformei administraţiei publiceÎn scopul simplificarii şi optimizarii procesului decizional s-a realizat o restructurare a Guvernului României. Scopurile urmarite prin reorganizarea Guvernului au vizat:● eficientizarea actului de guvernare;● reorientarea activităţii unor ministere şi reducerea unui numar important de agentii guvernamentale;● trecerea agentiilor guvernamentale în subordinea sau coordonarea ministerelor în vederea asigurarii unei activităţi coerente şi eficiente, a unor relatii functionale normale;● înfiinţarea unor ministere noi, pentru a raspunde prioritatilor de relansare economica şi de pregatire a aderarii României la Uniunea Europeana;● unificarea şi transformarea unor agentii guvernamentale dovedite ca ineficiente, în ministere;● înfiinţarea în structura organizatorica a ministerelor a unor compartimente specializate, conduse de secretari de stat, pentru: relaţia cu Parlamentul, sindicatele şi patronatul; integrare europeana ai relatii externe; investitori straini şi autohtoni;● reducerea substantiala a numarului persoanelor cu functii de conducere din administratia publică centrala.Pentru eficientizarea activităţii administraţiei publice centrale, s-a adoptat de către Parlament Legea privind organizarea şi functionarea Guvernului şi a ministerelor – act normativ deosebit de important şi necesar în procesul de accelerare a reformei din administratia publică.Prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 2/2001 şi alte acte normative, s-au luat unele măsuri privind înfiinţarea, organizarea/reorganizarea şi îmbunătăţirea funcţionarii unor ministere – ca organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, după cum urmeaza:● Ministerul Integrarii Europene;● Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, prin reorganizarea Consiliului de Coordonare Economico-Financiară a Directiei Generale de Prognoza din subordinea Ministerului Finanţelor şi a Agentiei Naţionale pentru Dezvoltare Regionala, care au fost desfiinţate;● Ministerul Finanţelor Publice;● Ministerul Industriei şi Resurselor;● Ministerul Apelor şi Protectiei Mediului;● Ministerul Agriculturii, Alimentatiei şi Pădurilor;● Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei prin desfiintarea Ministerul Transporturilor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajarii Teritoriului;● Ministerul Turismului;● Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperatiei;● Ministerul Educatiei şi Cercetarii prin reorganizarea Ministerului Educatiei Naţionale şi a Agentiei Naţionale pentru Stiinta, Tehnologie şi Inovare, care s-au desfiintat;● Ministerul Culturii şi Cultelor prin reorganizarea Ministerului Culturii şi a Secretariatului de Stat pentru Culte;● Ministerul Sănătăţii şi Familiei;● Ministerul Comunicatiilor şi Tehnologiei Informatiei;● Ministerul Informaţiilor Publice;● Autoritatea Naţionala pentru Protectia Copiilor şi Adoptii;● Autoritatea Naţionala pentru Protectia Consumatorilor prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorului;Prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 291/2000 şi Hotărârea Guvernului nr. 8/2001 se organizeaza şi funcţionează Ministerul Administraţiei Publice, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului. Ministerul Administraţiei Publice, ca minister de sinteza, asigura aplicarea strategiei şi a Programului Guvernului în domeniul administraţiei publice locale şi monitorizează în numele Guvernului elaborarea şi aplicarea programelor de reforma de către ministere şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale.În subordonarea Ministerului Administraţiei Publice funcţionează urmatoarele autorităţi publice centrale: Agentia Naţionala a Functionarilor Publici şi Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. Agentia Naţionala a Functionarilor Publici are rolul de a fundamenta şi promova organizarea şi functionarea sistemului pentru managementul resurselor umane din administratia publică.Procesul de restructurare s-a extins şi la nivelul ministerelor şi a organelor de specialitate din subordinea Guvernului şi are în vedere urmatoarele:● perfectionarea structurilor organizatorice interne;● reproiectarea procedurilor administrative, prin eliminarea suprapunerilor şi a discordantelor;● scurtarea procesului decizional;● cresterea operativitatii în activitatea proprie fiecarei structuri instituţionale;● restrangerea numarului posturilor de conducere în scopul sporirii eficientei şi calităţii actului decizional;● reducerea şi optimizarea reglementarilor pentru a deveni eficiente în folosul contribuabililor şi al intreprinzatorilor;● externalizarea activităţilor în condiţii de eficienta şi operativitate;● reducerea drastica a costurilor administraţiei publice, prin oprirea risipei de resurse şi printr-o activitate eficienta a functionarilor publici;● promovarea unor criterii de performanţă pentru funcţionarii publici;● concentrarea atenţiei asupra cetateanului în dubla sa calitate de beneficiar al serviciilor şi de contribuabil.Ţinând cont de complexitatea procesului de reforma a administraţiei publice, un rol insemnat s-a acordat realizării cadrului legislativ adecvat pentru implementarea urmatoarelor legi:● Legea privind Statutul functionarilor publici, cu scopul de a depolitiza functia publică, de a asigura stabilitatea functionarilor publici şi de a forma un corp de profesionisti eficace care să castige increderea populatiei în serviciul public şi sa devina un partener de dialog social competent;● Legea privind raspunderea ministeriala, care reglementeaza formele de responsabilitate legala (civila, financiară şi penala) a membrilor Guvernului;● Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, Legea privind regimul concesiunilor, Legea privind finanţele publice locale, care creeaza cadrul legal pentru favorizarea investitiilor straine, dezvoltarea infrastructurii naţionale, autonomia locala şi functionarea parteneriatului public-privat în scopul de a creşte oferta de servicii publice de calitate;● Legea privind dezvoltarea regionala şi Ordonanţa de urgenta a Guvernului privind zonele defavorizate, care stimuleaza parteneriatul la nivel local în domeniul economic şi social, asigura facilităţi pentru investitori în scopul relansarii economice şi protectiei sociale şi accesul la fondurile structurale şi la fondul de coeziune sociala, în perspectiva aderarii la Uniunea Europeana;● Legea privind stabilirea salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publică, ce asigura motivarea personalului din administratia publică şi promovarea pe criterii de eficienta şi profesionalism a acestuia, conducand la îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice.A fost adoptata şi se aplică Legea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar. Nearmonizarea exigentelor tehnice dintre cadastrul agricol şi cadastrul general, împiedica în anumite zone inregistrarea titlurilor de proprietate emise în baza Legii fondului funciar, ceea ce creeaza nemultumiri ale cetateanului, necesita costuri suplimentare şi ingreuneaza circulatia juridica a terenurilor.Datorita acestor deficiente, Guvernul a adoptat în sedinta din data de 25 aprilie 2001 Ordonanţa de urgenta privind restructurarea activităţii de profil prin crearea unui singur oficiu naţional de cadastru, care va raspunde de aplicarea corecta şi concreta a Legii Fondului Funciar şi a Legii cadastrului.În contextul armonizării prevederilor legislative interne cu cele comunitare au fost elaborate şi adoptate (sau sunt în curs de adoptare) urmatoarele acte normative:– Legea administraţiei publice locale, care reglementeaza regimul general al autonomiei locale, defineste atribuţiile şi competentele autorităţilor administraţiei publice locale şi intareste responsabilitatea alesilor locali faţă de cetatean;– Legea privind serviciile publice de gospodarie comunala, vizand dezvoltarea şi descentralizarea activităţii serviciilor comunitare;– Legea privind statutul alesilor locali;– Ordonantele privind crearea serviciilor publice comunitare pentru evidenta informatizata a persoanelor, a pasapoartelor simple precum şi pentru situaţii de urgenta;– Ordonantele privind salubritatea, transportul local şi asociaţiile de locatari;– Ordonanţa privind înfiinţarea şi organizarea INA.12. Prioritati ale reformei12.1 Prioritati pe termen scurt● Crearea unui corp al functionarilor publici profesionist şi neutru din punct de vedere politicIntarirea capacităţii administraţiei publice de a elabora şi implementa masurile de reforma economica şi sociala, depinde în mare măsura de dezvoltarea unui corp al functionarilor publici unitar, compatibil cu structuri similare din tarile membre ale Uniunii Europene, măsura ce se va realiza prin implementarea prevederilor Legii privind statutul functionarilor publici.În vederea crearii, în timp scurt a unui corp profesionist de tineri functionari publici în România, competenti în conducerea şi administrarea sectorului public, pe baza unor criterii profesionale şi apolitice, capabili sa faca faţa problemelor din domeniile prioritare legate de implementarea aquis-ului comunitar şi a altor cerinţe referitoare la integrarea în Uniunea Europeana; se va realiza un mecanism general pentru recrutarea şi pregătirea profesionala a functionarilor publici; recrutarea se va face numai pe bază de merit şi competitie deschisa.● Crearea Institutului Naţional de Administratie (INA), institutie specializata de formare pentru funcţionarii publici ai alesii locali. INA va fi conectat la reteaua naţionala a centrelor regionale de formare, precum şi la reteaua internationala a instituţiilor de formare pentru funcţionarii publici din Europa. INA va fi creat după finalizarea studiului de fezabilitate pentru programul Phare RO 9804.05 şi va fi subordonat Ministerului Administraţiei Publice. În acest institut se vor organiza cursuri de formare şi perfectionare cu o durată cuprinsa între 2 saptamani şi 2 ani. Vor fi organizate şi module de cursuri specializate orientate către nevoile specifice de instruire.● Intarirea capacităţii Agentiei Naţionale a Functionarilor Publici (ANFP), unitatea centrala pentru crearea şi dezvoltarea corpului functionarilor publiciReglementarile referitoare la corpul functionarilor publici (Legea privind statutul functionarilor publici) au impus crearea unei unităţi centrale de management al functiei publice şi a functionarilor publici, care să realizeze în mod organizat şi profesional acţiuni de coordonare privind selecţia, evaluarea, salarizarea şi evidenta functionarilor publici.Prin hotărâre de guvern s-a aprobat reorganizarea ANFP, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Administraţiei Publice, care indeplineste, printre altele urmatoarele atribuţii principale:– Elaborarea principiilor, strategiilor şi politicilor privind managementul functiei publice şi functionarilor publici;– Elaborarea reglementarilor comune pentru autorităţile şi instituţiile publice privind functiile publice, gradarea şi clasificarea posturilor;– Elaborarea şi administrarea sistemului informational şi a bazei de date cuprinzand evidenta functiilor publice şi a functionarilor publici;– Monitorizarea activităţilor referitoare la functia publică şi la funcţionarii publici.Este în curs de implementare un proiect de asistenţa pentru Agentia Naţionala a Functionarilor Publici care are ca obiective intarirea capacităţii operationale, elaborarea în timp scurt a legislaţiei secundare în domenii importante referitoare la managementul functiei publice şi a functionarilor publici şi elaborarea unor politici coerente de formare a functionarilor publici.Agentia Naţionala a Functionarilor Publici va primi sprijin calificat şi permanent pentru implementarea Legii privind Statutul functionarilor publici – prin completarea cadrului legal şi a instrumentelor pentru managementul functiei publice şi al functionarilor publici. Asistenţa se referă în principal la intarirea capacităţii de monitorizare, elaborarea unui mecanism de recrutare şi promovare a functionarilor publici, elaborarea unui nou sistem de salarizare a functionarilor publici (bazat pe principii de corectitudine, transparenta, predictibilitate şi posibilitati financiare) şi crearea unui sistem de planificare a resurselor umane în administratia publică.● Intarirea capacităţii instituţionale a Ministerului Administraţiei PubliceMinisterul Administraţiei Publice, ca minister de sinteza, asigura aplicarea strategiei şi a Programului Guvernului în domeniul administraţiei publice locale şi monitorizează, în numele Guvernului, elaborarea şi aplicarea programelor de reforma de către ministere şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale. Intarirea capacităţii Ministerului Administraţiei Publice, în special prin acordarea de asistenţa pentru elaborarea de politici şi reglementari în domeniul administraţiei publice, este vitala pentru reforma în administratia publică.Masurile preconizate pentru realizarea acestui obiectiv sunt:– Intarirea capacităţii instituţionale a Ministerului Administraţiei Publice de creare şi implementare de politici, precum şi îmbunătăţirea capacităţii de coordonare;– Crearea şi implementarea de politici şi reglementari cu privire la distribuirea teritoriala a responsabilitatilor administrative între diferitele nivele ale autorităţilor publice;– Intarirea capacităţii Ministerului Administraţiei Publice de a defini strategia de reforma a functiei publice;– Elaborarea procedurilor de coordonare interna şi a regulamentelor administrative relevante din cadrul Ministerului Administraţiei Publice;– Intarirea capacităţii Ministerului Administraţiei Publice de a elabora legi şi alte acte normative;– Revizuirea legislaţiei existente şi completarea acesteia în vederea optimizarii cadrului legislativ pentru administratia publică locala;– Intarirea capacităţii Ministerului Administraţiei Publice de a asista autorităţile locale în îmbunătăţirea capacităţii manageriale şi în pregătirea de proiecte de dezvoltare.● Descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei localeProcesele de descentralizare administrativa, consolidarea autonomiei locale şi deconcentrarea serviciilor publice sunt susţinute de prevederile Legii administraţiei publice locale.Prin descentralizare, Guvernul urmareste constientizarea şi implicarea sporita a colectivitatilor locale în gestiunea problematicii locale. Continuarea reformei în domeniul administraţiei publice locale vizeaza, în egala măsura, descentralizarea deciziei şi a actiunii administrative de la nivelul administraţiei centrale la nivelul autorităţilor publice din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale.Legea administraţiei publice locale defineste clar principiile de baza ale funcţionarii administraţiei publice locale: autonomia locala, descentralizarea serviciilor publice, consultarea cetatenilor în probleme de interes deosebit, legalitatea şi eligibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale. Actul normativ reglementeaza drepturile şi oblibaţiile alesilor locali, institutia prefectului, dreptul consiliilor locale şi judetene de a stabili şi dezvolta cooperari, asocieri şi infratiri cu alte unităţi administrativ-teritoriale din tara şi din strainatate.În sprijinul accelerarii proceselor de descentralizare un rol important îl are Legea privind serviciile publice de gospodarie comunala, care stabileste regimul general al serviciilor publice şi atribuţiile autorităţilor publice locale în vederea asigurarii unor servicii publice eficiente şi de asumare, pe baza contractuala, a responsabilitatii prestatorilor de servicii faţă de cetăţeni.● Reglementarea regimului general al autonomiei localeContinuarea reformei în administratia publică locala se bazeaza pe consolidarea autonomiei colectivitatilor locale prin realizarea atât a autonomiei administrativ decizionale, cit şi a celei financiare şi patrimoniale, concomitent cu declanşarea proceselor de descentralizare administrativa. Legea administraţiei publice locale contine dispozitii-cadru esentiale privind autonomia locala: stabilirea numarului de consilieri pe criterii economice de functionalitate; intarirea legaturii dintre administratie şi cetatean, prin aplicarea principiului consultării cetatenilor în probleme locale de interes deosebit inclusiv prin referendum local. Legea contine, de asemenea, referiri la dreptul cetatenilor ce apartin minoritatilor naţionale de a folosi limba materna în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale, dacă au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor din localităţile respective.În scopul armonizării politicilor guvernamentale şi sectoriale cu cele locale, în procesul de dezvoltare economico-sociala durabila, la nivelul fiecarui judet se va organiza şi va functiona cate o comisie consultativa teritoriala. Este definita, mai clar, institutia prefectului prin precizarea atribuţiilor şi competentelor acestuia, privind controlul de legalitate al actelor autorităţilor administraţiei publice locale şi conducerea serviciilor publice descentralizate ale autorităţilor administraţiei publice centrale, organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Legea stabileste amanuntit atribuţiile consiliilor locale şi judetene în concordanta cu cerinţele noii etape de dezvoltare a tarii şi cu cele de integrare în Uniunea Europeana.● Delimitarea şi stabilirea resurselor financiare ale comunitatilor locale faţă de bugetul de stat. Descentralizarea deciziei privind gestionarea resurselor financiare şi patrimonialePrin Legea finanţelor publice locale s-au instituit pentru prima oara în România, norme, mecanisme, proceduri care delimiteaza clar constituirea şi utilizarea resurselor financiare ale comunitatilor locale faţă de cele ale bugetului de stat. A crescut gradul de autonomie a autorităţilor administraţiei publice locale în stabilirea, constatarea, urmarirea şi incasarea surselor de venituri ale bugetelor locale, precum şi în alocarea acestora în functie de prioritatile şi specificul fiecarei unităţi administrativ-teritoriale.S-a creat de asemenea, un grad sporit de autonomie în stabilirea şi alocarea resurselor financiare în domeniile investitionale şi în strategiile de dezvoltare economico-sociala locala durabila, precum şi posibilitatea de asociere şi angajare de resurse financiare în programe de cooperare zonala, regionala şi transfrontaliera.Administraţiile locale pot accede la contractarea de împrumuturi, pe piaţa libera de capital, fără garantii guvernamentale. Imprumuturile de pe piaţa interna sau internationala de capital pot fi garantate cu propriile resurse ale comunitatilor locale, precum şi cu patrimoniul privat al acestora, în conformitate cu Legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.Transferurile financiare de la bugetul de stat către bugetele locale sunt transferuri de echilibrare, la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale.Potrivit hotărârii de Guvern s-au stabilit procedurile prin care consiliile locale şi judetene şi-au creat propriile servicii financiare şi au preluat – în legătură cu toate categoriile de impozite şi taxe locale – activităţile de urmărire şi de încasare a acestora. Astfel, resursele financiare ale comunitatilor locale sunt urmarite de către acestea şi nu mai sunt încasate prin serviciile Ministerului Finanţelor Publice.Prin Bugetul de stat pe anul 2001, s-a reusit descentralizarea financiară a unor importante cheltuieli de la bugetul central către cele locale, cum ar fi: cheltuielile pentru învăţământul preuniversitar, pentru copiii aflati în dificultate, pentru persoanele cu handicap şi pentru centrele de consultanţă agricola. Practic, faţă de 2001, bugetele locale s-au dublat la capitolul "Transferuri de la bugetul de stat".Recent, Guvernul a adoptat o lege pentru modificarea şi completarea Legii finanţelor publice locale şi va elabora o noua lege privind impozitele şi taxele locale.● Participarea cetatenilor la procesul decizionalPrin Legea administraţiei publice locale şi prin Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului se asigura dreptul şi posibilitatea cetatenilor de a participa la luarea celor mai importante decizii privind angajarea ai gestionarea resurselor financiare şi patrimoniale ale comunitatilor locale. De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale, prin asociere sau în cooperare cu Organizaţii Non-Guvernamentale, vor putea sa antreneze participarea cetatenilor la treburile publice, alocand în acest sens resursele patrimoniale şi financiare necesare. În acest sens vor fi promovate metode de implicare activa a cetatenilor la viaţa publică, în special prin intalniri periodice şi prin formarea unor grupuri de iniţiativa, care să reprezinte interesele cetatenilor în raport cu administratia publică locala.● Demilitarizarea treptata a unor servicii comunitareÎn vederea cresterii operativitatii şi calităţii serviciilor şi a intaririi masurilor de siguranţă personala, de paza şi securitate a fiecarui cetatean, Guvernul a adoptat măsuri pentru organizarea unor servicii comunitare demilitarizate, în concordanta cu normele din statele europene avansate, prin preluarea acestora de la unele ministere:– Evidenta populatiei şi organizarea acesteia ca serviciu comunitar de către consiliile locale şi consiliile judetene (cartea de identitate, cartea de alegator, listele electorale permanente, permisele auto, certificatele de inmatriculare, etc);– Transferarea în subordinea prefecturilor a evidentei pasapoartelor prin organizarea unui serviciu public judetean specializat;– Organizarea unor servicii comunitare pentru situaţii de urgenta (incendii, inundaţii, cutremure, grindina, inghet etc);– Înfiinţarea la nivelul fiecarei unităţi administrativ-teritoriale – comuna, oras, municipiu – a politiei comunitare pentru ordine publică.Urmare acestor măsuri, se va generaliza sistemul ghiseului unic pentru a raspunde mai rapid solicitarilor cetatenilor.● Intarirea cadrului instituţional pentru cadastrul generalSe va realiza armonizarea metodologiilor cadastrelor de specialitate pentru integrarea acestora în sistemul de cadastru general, în primul rand a cadastrului agricol şi a cadastrului imobiliar-edilitar;Se va crea Centrul Naţional de Teledetectie, care va asigură realizarea, actualizarea, modernizarea şi administrarea hartii oficiale a României, asigurarea bazei cartografice pentru lucrari de cadastru, executarea unor lucrari de productie şi cercetare pentru întreţinerea produselor cartografice prin metode fotogrammetrice şi de teledetectie, participarea la stabilirea şi experimentarea unor metodologii de realizare la nivel naţional a diverselor studii tematice pe baza imaginilor aeriene şi satelitare, precum şi realizarea unei harti digitale la nivelul intregii tari ce trebuie să fie actuala şi completa.În vederea dezvoltării sistemului informational pentru cadastrul general sunt necesare:– dotarea cu echipamente moderne şi instruirea personalului oficiilor judetene de cadastru, geodezie şi cartografie;– introducerea cadastrului general în cel puţin 2-3 teritorii administrative în fiecare judet prin modernizarea retelei geodezice, zbor fotogrammetric, reperaj fotogrammetric, delimitarea teritoriilor administrative, lucrari ce se vor realiza de către firme private desemnate prin licitaţie publică;– realizarea/actualizarea planurilor cadastrale şi a registrelor cadastrale;– crearea unei infrastructuri informationale care să contribuie la realizarea evidentelor cadastrale şi a publicităţii imobiliare şi implementarea acesteia la oficiile judetene de cadastru, geodezie şi cartografie şi birourile de carte funciara;– realizarea registrului permanent al cadastrului şi publicităţii imobiliare ca o baza de date compatibila cu registrele de baza ale sistemului registrelor permanente.● Dezvoltarea managementului serviciilor publice localeScopul acţiunilor din acest domeniu îl constituie îmbunătăţirea standardelor serviciilor publice locale, în special cele care privesc activităţile de alimentare cu apa şi canalizare. Pentru aceasta se vor avea în vedere atât crearea unei baze legale pentru fundamentarea juridica a serviciilor locale, avandu-se în vedere directivele Uniunii Europene referitoare la aceste servicii, cit şi dezvoltarea posibilitatilor de perfectionare şi consiliere pentru implicarea sectorului privat în aceste activităţi.Acest obiectiv este sustinut de Legea serviciilor publice de gospodarie comunala care reglementeaza regimul juridic al serviciilor publice locale pentru a le face mai eficiente şi care prevede obligaţia de asumare pe baza contractuala a responsabilitatii prestatorilor de servicii faţă de utilizatori.Ministerul Administraţiei Publice va acorda asistenţa autorităţilor locale în incheierea contractelor referitoare la participarea sectorului privat la realizarea acestor servicii, pentru stabilirea unor asocieri în vederea dezvoltării şi eficientizarii serviciilor publice locale, precum şi în vederea atragerii de investitii straine în acest sector.12.2 Prioritati pe termen mediu● Crearea unui sistem informational integrat al administraţiei publice centrale şi locale şi introducerea e-administraţieiPentru cresterea eficientei activităţii administraţiei publice va fi modernizata comunicarea instituţională prin introducerea tehnologiei informatiei. În acest scop se urmareste dezvoltarea infrastructurii informatice care va contribui la debirocratizarea, eficientizarea şi cresterea calităţii serviciilor publice. Functie de resursele financiare interne şi externe disponibile, se va elabora un program de creare şi implementare a sistemului informational integrat la nivelul serviciilor publice din administratia centrala şi locala (e-Administratie).Sistemul informational integrat va avea în vedere, printre altele, informatizarea serviciilor de registratura şi arhiva; marirea gradului de siguranţă în procesul de comunicatie dintre factorii de decizie şi posibilitatea comunicarii în timp real; implicarea concreta şi nemijlocita a cetatenilor în realizarea programului guvernamental prin intermediul initiativelor legislative din domeniul administraţiei publice; reducerea timpului de transfer a informaţiilor referitoare la reactia cetatenilor, către cel care are iniţiativa legislativa; dezvoltarea nivelului educational în domeniul legislativ şi a responsabilitatii civice; decongestionarea activităţii de preluare a petitiilor de la cetăţeni şi optimizarea procesului de solutionare a acestora.● Îmbunătăţirea relatiilor dintre administratie şi utilizatorii de servicii publiceÎmbunătăţirea relatiilor dintre administratie şi utilizatorii serviciilor publice are loc, pe de o parte, prin descentralizarea serviciilor şi cresterea autonomiei decizionale, prin debirocratizare şi instituirea unei administratii eficace şi, pe de altă parte, prin facilitarea participării cetatenilor la luarea deciziilor. Se are în vedere realizarea unui serviciu public care să răspundă cat mai bine nevoilor cetatenilor şi sa corespunda standardelor Uniunii Europene.În vederea transpunerii în practica a acestor deziderate vor fi luate măsuri privind simplificarea procedurilor administrative, eliminarea paralelismelor şi suprapunerilor din activitatea diverselor institutii publice, rationalizarea procedurilor administrative şi a circuitului documentelor, selectionarea, pregătirea şi instruirea functionarilor publici care lucreaza direct cu cetatenii şi cu agentii economici şi extinderea utilizarii în administratia publică a echipamentelor şi tehnologiilor informatice (conceptul "e-administratie"). Simplificarea procedurilor de emitere a avizelor şi acordurilor prin generalizarea sistemului "ghiseului unic" este un factor de reducere a birocratiei.O contribuţie semnificativa la realizarea unui serviciu public în folosul cetatenilor o aduce asigurarea transparentei actelor administrative şi comunicarea operativa cu cetatenii prin facilitarea accesului la informaţii şi prin stabilirea de programe obligatorii de audienta pentru demnitari, aleşi locali şi persoane cu functie de conducere din administratia publică centrala şi locala.De asemenea, se va urmări consolidarea şi largirea cadrului de participare a societatii civile la procesul decizional în special prin organizarea unor forme permanente de consultare a reprezentantilor acesteia şi perfectionarea cadrului de functionare a democratiei participative.Pentru satisfacerea cerințelor cetatenilor de a avea servicii publice polivalente şi usor accesibile, în zonele în care se constata o insuficienta a serviciilor administrative se va avea în vedere reunirea în acelasi sediu a unui numar de servicii publice de natura diferita (servicii ale administraţiei publice centrale, ale colectivitatilor locale, de asigurări sociale, servicii industriale şi comerciale), asigurarea unei polivalente în preluarea şi rezolvarea dificultatilor prin cooperarea între aceste servicii, folosirea comuna a mijloacelor fixe şi a echipamentelor şi oferirea unei palete mai ample de prestatii prin personalizarea situaţiilor şi instituirea unui sistem operational de luare a deciziilor rapide.● Intarirea capacităţii de luare a deciziilor la nivel guvernamentalCapacitatea de luare a deciziilor la nivel guvernamental este influentata de existenta unui aparat de lucru capabil sa parcurga rapid şi eficient etapele premergatoare procesului de luare a deciziilor politice.Legea privind metodologia de elaborare a actelor normative şi hotărârea de Guvern de aplicare a acesteia instituie un sistem clar şi coerent de elaborare a politicilor şi a actelor legislative şi obligativitatea de a intreprinde consultarea interministeriala.Primul-ministru, în functie de natura şi complexitatea problemei, poate decide constituirea unor structuri cu caracter consultativ, de regula comisii interministeriale, care analizeaza, coreleaza şi armonizeaza interferentele sectoriale generate de rezolvarea problemei. Activitatea structurii cu caracter consultativ parcurge etape legate de identificarea şi analiza problemelor, formularea optiunilor posibile şi alegerea optiunilor viabile, premergatoare procesului efectiv de luare a deciziilor. Cresterea capacităţii de luare a deciziilor la nivel guvernamental este determinata de marirea eficientei activităţii grupurilor interministeriale constituite la nivel de secretari de stat pentru diverse domenii de activitate.Totodata, intarirea capacităţii de luare a deciziilor la nivel guvernamental este strans legata de îmbunătăţirea coordonarii la nivelul secretarilor generali şi expertilor din ministere pentru formularea de politici sectoriale şi elaborarea de reglementari în concordanta cu normativele Uniunii Europene.● Intarirea capacităţii instituţionale pentru dezvoltare ruralaÎn domeniul dezvoltării şi modernizarii localitatilor rurale sunt prevăzute investitii în infrastructura rurala cu scopul îmbunătăţirii dotarilor tehnico-edilitare (retele electrice, alimentare cu apa şi gaze, drumuri, canalizare, mediu, telefonie etc.) şi cresterii nivelului de trai în aceste localităţi.Pentru realizarea acestui obiectiv, Guvernul României deruleaza mai multe Programe de Dezvoltare Rurala, finantate de institutii financiare şi bancare internationale. Scopul acestor programe este realizarea de investitii în infrastructura rurala.Aceste programe se constituie şi ca activităţi pregatitoare pentru implementarea programului SAPARD.● Perfectionarea cadrului legislativÎn scopul armonizării legislaţiei naţionale cu cerinţele reglementarilor Uniunii Europene, asigurarii coerentei şi stabilitatii normelor din domeniile administraţiei publice centrale şi locale, Guvernul va elabora şi inainta Parlamentului, în cursul anului 2001, urmatoarele proiecte:● Codul administrativ;● Codul de procedură administrativa;● Codul electoral.

    Anexa I: Fig. 15 Factorii de blocaj în demararea reformei                     ────────────────────────────────────────                                       ┌───────────────────────────────────────┐                                   ┌───┤Logica instituţională centralizata │                                   │ └───────────────────────────────────────┘                    ┌──────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐              ┌─────┤Strategici├───┼───┤Complexitate decizionala │              │ └──────────┘ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ └───┤Polemici asupra legitimitatii │              │ └───────────────────────────────────────┘              │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ┌──┤Incetineala birocratica │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ├──┤Sisteme de autoritate ce │              │ │ │defavorizeaza iniţiativa │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ ┌───────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐              ├─────┤Structurali├───┼──┤Restrictii juridice │              │ └───────────┘ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ├──┤Mijloace limitate │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ └──┤Talie şi complexitate │              │ └───────────────────────────────────────┘┌───────────┐ ││Factorii de│ │ ┌───────────────────────────────────────┐│ blocaj în ├─┤ ┌───┤Respingerea arbitrariului uman ││ demararea │ │ │ └───────────────────────────────────────┘│ reformei │ │ │└───────────┘ │ │              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ├───┤Teama de risc │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ├───┤Sindromul "nu a fost inventat aici" │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ ┌─────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐              ├─────┤Culturali├────┼───┤Traditia "continuitatii" │              │ └─────────┘ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ └───┤Existenta tabuurilor │              │ └───────────────────────────────────────┘              │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ┌───┤Lipsa stimularii individuale │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ├───┤Lipsa obiectivelor formale │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ ┌───────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ │ Comporta- ├────┼───┤Demotivare şi frustrări │              └───┤ mentali │ │ └───────────────────────────────────────┘                  └───────────┘ │ ┌───────────────────────────────────────┐                                   └───┤Comportamente de asteptare │                                       └───────────────────────────────────────┘    Anexa II: Fig. 16 Factorii de fragilitate ai schimbarilor instituţionale                      ───────────────────────────────────────────────────────                                       ┌───────────────────────────────────────┐                                   ┌───┤Lipsa de perspectiva în timp │                                   │ └───────────────────────────────────────┘                    ┌──────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐              ┌─────┤Strategici├───┼───┤Lipsa bilanturilor/evaluarilor │              │ └──────────┘ │ │ sintezelor │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ │ │Diagnostice focalizate numai asupra │              │ ├───┤ simptomelor │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ │ │Concentrare pe continut în detrimentul │              │ └───┤ procesului │              │ └───────────────────────────────────────┘              │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ┌───┤Compartimentarea serviciilor │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ├───┤Imobilizarea cadrelor │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ ┌───────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐              ├─────┤Structurali├──┼───┤Diluarea responsabilitatilor │              │ └───────────┘ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ └───┤Existenta unor centre de putere │              │ │ paralele │              │ └───────────────────────────────────────┘              │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ┌─────┤Reflexul recurgerii la asistenţa │              │ │ │ ierarhica │┌───────────┐ │ │ └───────────────────────────────────────┘│Factorii de│ │ ┌─────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐│fragilitate├─┼────┤Culturali├───┼─────┤Tendinta de concertare ││ai schimba-│ │ └─────────┘ │ └───────────────────────────────────────┘│rilor în- │ │ │ ┌───────────────────────────────────────┐│stitutio- │ │ └─────┤Parintii noutatilor ││ nale │ │ └───────────────────────────────────────┘└───────────┘ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ┌─────┤Puternica personalizare a proiectelor │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ │ ┌───────────────────────────────────────┐              │ ├─────┤Confuzie şi prudenta în faţa crizei │              │ │ └───────────────────────────────────────┘              │ ┌──────────┐ │ ┌───────────────────────────────────────┐              └─────┤Comporta- ├─┼─────┤Absenta leadership-ului │                    │mentali │ │ └───────────────────────────────────────┘                    └──────────┘ │ ┌───────────────────────────────────────┐                                 └─────┤Neimplicarea tuturor actorilor │                                       └───────────────────────────────────────┘    Anexa III: Fig. nr. 17 Managementul procesului de reforma                          ───────────────────────────────────                       MANAGEMENTUL PROCESULUI DE REFORMA N                                                                          I                             ┌───────────────────┐ V                             │ PRIMUL-MINISTRU │ E                             └────────┬──────────┘ L                                      │                                      v P                    ┌─────────────────────────────────────────┐ O                    │ CONSILIUL GUVERNAMENTAL PENTRU │ L                    │ MONITORIZAREA REFORMEI IN ADMINISTRAŢIA│ I                    │ PUBLICA │ T                    └─────────────────┬───────────────────────┘ I                                      │ C                                      v                       ┌───────────────────────────────────┐                       │ MINISTRUL ADMINISTRATIEI PUBLICE │                       └───────────────┬───────────────────┘                                       v    ………………………………………………………………..          ┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐          │ UNITATEA CENTRALA PENTRU REFORMA IN ADMINISTRATIA PUBLICA │ N          └─────────────────────────────┬───────────────────────────────┘ I                                        │ V                           ┌────────────┴───────────────────────────┐ E                           │ │ L                           │ │         ┌───────┬──────┬──┴─────┐ ┌───────┬───────┬────┴────┐ A         v v v v v v v v D       ┌────┐ ┌────┐ ┌────┐ ┌────┐ ┌────┐ ┌────┐ M       │ M1 │ │ M2 │ │ M3 │ ….. │APL1│ │APL2│ │APL3│ ……. I       └────┘ └────┘ └────┘ └────┘ └────┘ └────┘ N                                                                            I                                                                            S     Organe ale Administraţiei Publice Organe ale Administraţiei T               Centrale Publice Locale R   (Ministere şi alte organisme centrale) A                                                                            T                                                                            I                                                                            V    Anexa IV: Fig. nr. 18 Strategia de reforma a administraţiei publice                         ──────────────────────────────────────────────          ┌───────────────────────────────────────────────────────┐          │ STRATEGIA DE REFORMA A ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE│          └───────────────────────────┬───────────────────────────┘                                      │                                      v                       ┌───────────────────────────────┐                       │ PLANUL STRATEGIC DE ACŢIUNE │                       └──────────────┬────────────────┘                                      │           ┌─────────────────┬────────┴────────┬─────────────────┐           │ │ │ │    ┌──────┴─────┐ ┌─────┴──────┐ ┌──────┴──────┐ ┌────┴───────┐    │ PROIECT 1 │ │ PROIECT 2 │ │ PROIECT 3 │ │ PROIECT n │    └────────────┘ └────────────┘ └─────────────┘ └────────────┘      ┌──────────┐ ┌──────────┐ ┌──────────┐ ┌──────────┐      │ MINISTER │ │ MINISTER │ │ MINISTER │ │ MINISTER│   ┌──┴───────┬──┘ ┌──┴───────┬──┘ ┌──┴───────┬──┘ ┌─┴────────┬─┘   │ MINISTER│ │ MINISTER│ │ MINISTER│ │ MINISTER│ ┌─┴────────┬─┘ ┌──┴────────┬─┘ ┌──┴────────┬─┘ ┌──┴───────┬──┘ │ MINISTER│ │ MINISTER│ │ MINISTER│ │ MINISTER│ └──────────┘ └───────────┘ └───────────┘ └──────────┘      ^ ^ ^ ^ ┌────┴──────────────────┴─────────────────┴───────────────────┴─────────┐ │ Unitatea Centrala pentru Reforma │ └───────────────────────────────────────────────────────────────────────┘–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește