STRATEGIA din 28 februarie 2002

de restructurare a industriei siderurgice din România pentru perioada 2002-2005



– Sinteza –1. IntroducereActivitatea siderurgica în România se desfăşoară în 33 de întreprinderi de producţie şi 4 institute de cercetaredezvoltare (anexa nr. 1).Profilul de activitate al acestora, extrem de divers, acoperă practic în totalitate necesităţile interne de produse şi subproduse din fonta, oţel şi derivate ale acestora. O cantitate apreciabila de produse siderurgice este exportata pe toate continentele, înregistrând în permanenta o balanţa comercială pozitiva.Din punct de vedere structural sectorul de producţie dispune de 7 combinate siderurgice integrate, 5 întreprinderi producătoare de ţevi laminate, 3 întreprinderi producătoare de ţevi sudate, 14 întreprinderi producătoare de laminate diverse, doua combinate siderurgice producătoare de fonta şi piese turnate, un combinat siderurgic producător de feroaliaje şi o întreprindere producătoare de piese turnate.Din punct de vedere geografic întreprinderile sunt răspândite în toate regiunile tarii, cele mai importante aglomerari siderurgice fiind în zonele Hunedoara, Galaţi, Targoviste şi Caraş-Severin.Date fiind ponderea activităţii siderurgice în ansamblul industriei româneşti, precum şi locul important pe care îl ocupa în producţia şi piaţa Europei, adiacent Acordului de asociere a României la Uniunea Europeană, încheiat în anul 1993, a fost semnat şi documentul privind evoluţia relaţiilor dintre siderurgia românească şi cea a ţărilor U.E. (Protocolul nr. 2 CECO) în vederea atingerii tintelor de integrare.De asemenea,Decizia Consiliului U.E. din 6 decembrie 1999/852/CEprivind principiile, priorităţile, obiectivele intermediare şi condiţiile de parteneriat pentru aderarea României precizează: „adoptarea unui plan de restructurare a siderurgiei în conformitate cu exigenţele Uniunii Europene”, iar în capitolul „Obiective pe termen mediu”: „implementarea programului de restructurare a siderurgiei”.În aceste condiţii a fost întocmită prezenta lucrare, structurată în 5 volume distincte:– vol. 1 – Evoluţia şi situaţia actuala a industriei siderurgice din România;– vol. 2 – Analiza de piaţa pentru produsele siderurgice româneşti;– vol. 3 – Scenarii de restructurare industriala;– vol. 4 – Scenarii de restructurare financiară, inclusiv viabilitatea întreprinderilor şi a sectorului;– vol. 5 – Scenarii de restructurare socială.În lucrare este abordata problematica generală a întreprinderilor din siderurgie, accentul fiind pus pe marii producători de oţel şi produse siderurgice lungi, plate şi ţevi, care au o pondere de circa 95% din producţia de oţel a tarii şi circa 85% din totalul livrărilor de produse siderurgice pe piaţa interna şi la export.Scopul lucrării este de a stabili cadrul general al procesului de restructurare, în concordanta cu criteriile de performanţă practicate în U.E.2. Piaţa produselor siderurgice2.1. Situaţia actualaPiaţa otelului reprezintă una dintre cele mai active pieţe din lume, complexitatea şi volumul ei imens determinând mutaţii deosebite în structura comerţului mondial.Siguranţa unei industrii siderurgice puternice poate fi garantată în primul rând de piaţa interna şi de competitivitatea produselor.Consumul intern de metal reprezintă, de asemenea, o componenta a dezvoltării economice, a ritmului investiţiilor, în general, a evoluţiei PIB.    Tabelul nr. 1        EVOLUŢIA PIB ŞI DINAMICA PRODUCŢIEI DE OŢEL ŞI A CONSUMULUI INTERN

Dacă în anul 1989 siderurgia românească dispunea de o capacitate de circa 18 milioane tone oţel/an şi de o producţie echivalenta de 13,4 milioane tone oţel/an, începând cu anul 1990 producţia de oţel a intrat într-un declin accentuat datorită scaderii cererii interne de metal.Prin liberalizarea totală a exporturilor pe piaţa comunitara, ca urmare a prevederilor Acordului de asociere a României la Uniunea Europeană şi în mod specific a prevederilor Protocolului nr. 2 CECO, a avut loc o orientare a exporturilor de produse siderurgice româneşti în aceasta zona.În prezent piaţa interna absoarbe circa 45% din producţie, iar restul de 55% este livrat pieţei externe. Exportul în ţările Uniunii Europene reprezintă circa 50% din totalul exportului de produse siderurgice.2.2. Prognoza pieţei oteluluiPrognoza pieţei a fost fundamentată pe datele generale privind evoluţia economică, înscrise în Programul de guvernare pe perioada 2001-2004, pe analizele privind evoluţia PIB până la orizontul anului 2010 (o creştere anuală medie de circa +5%) şi pe rezultatele sondajelor de piaţa efectuate la consumatorii de metal din ţara.Pentru piaţa externa, pornindu-se de la realitatile dure ale concurentei pe piaţa globalizata, se preconizeaza consolidarea segmentului de piaţa deţinut în prezent, circa 2 milioane tone/an. Se precizează ca în condiţiile unor conjuncturi favorabile siderurgia românească are rezervele de capacitate necesare pentru satisfacerea unor cerinţe sporite ale pieţei externe.Pentru flexibilitate au fost luate în considerare doua scenarii de evolutii ale pieţei: pesimist şi optimist, în concordanta cu variatiile ciclice ale pieţei otelului, de multe ori imprevizibile. În tabelul nr. 2 se prezintă sintetic prognoza realizată în condiţiile descrise.    Tabelul nr. 2

Se precizează ca în tabelul de mai sus sunt prezentate nivelurile prognozate pentru produsele siderurgice, date care stau la baza fundamentarii programului de restructurare tehnologică şi de modernizare a capacităţilor de elaborare a otelului şi de laminare.Din punct de vedere structural produsele cu prelucrare avansată vor cunoaşte o creştere semnificativă în raport cu produsele siderurgice clasice, în acord direct cu cerinţele pieţei; ţevile din oţel vor avea o creştere peste media produselor laminate, având în vedere prelucrabilitatea lor avansată, dar şi prognozele favorabile de piaţa, în corelare cu revitalizarea industriilor energetice (petroliere, gaze etc.) româneşti şi străine. Pe plan extern se are în vedere consolidarea pieţelor actuale, iar nivelul relativ constant al exportului va fi reprezentat, de asemenea, de produse cu valoare adăugată mare, în raport direct cu exigenţele pieţei externe.Prognozele privind producţia de oţel, respectiv de laminate, pentru anii 2005 şi 2010 (anexele nr. 2 şi 3) ţin seama de elementele de piaţa prezentate mai sus.3. Restructurarea industriala3.1. Stadiul procesului de restructurare industrialaAcţiunile de restructurare şi lucrările de modernizare realizate până în prezent (tabelul nr. 3) au condus la diminuarea consumurilor specifice, creşterea productivitatii muncii, competitivitatii produselor siderurgice şi la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu ale zonelor adiacente.Deşi s-au cheltuit fonduri insumand circa 570 milioane dolari S.U.A. (350 milioane dolari S.U.A. la SIDEX – S.A. Galaţi şi 220 milioane dolari S.U.A. la celelalte întreprinderi siderurgice), la nici o întreprindere procesul de modernizare nu este finalizat.Alocarea resurselor s-a realizat din surse proprii, credite bancare interne şi externe şi prin garanţii guvernamentale.    Tabelul nr. 3                           PRINCIPALELE INVESTIŢII                                  1993-2000

Au fost oprite, de asemenea, capacităţi uzate fizic şi moral atât din sectorul primar, cat şi capacităţi de prelucrare (tabelul nr. 4).În consecinţa, evoluţia personalului a avut un curs descendent, asa cum este prezentat în figura 1.În prezent sunt necesare o accelerare a procesului de restructurare industriala în corelare cu restructurarea organizatorică şi managerială (de asemenea, întârziate) şi abordarea unei noi orientări constructive în ceea ce priveşte restructurarea socială.    Tabelul nr. 4

–––––Notă …
*) NOTA CTCE – PIATRA NEAMTFigura 1 – Evoluţia forţei de muncă în siderurgie se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 206 din 27 martie 2002, la pagina 14.Evoluţia forţei de muncă în siderurgie3.2. Restructurarea industriala în domeniul produselor lungiAnaliza pieţei arata ca la nivelul anilor 2005 şi 2010, conform scenariului optimist, se pot livra circa 1,7 milioane tone şi, respectiv, circa 2,2 milioane tone, faţă de 1,04 milioane tone produse lungi realizate în anul 2000. Pe plan mondial produsele lungi se realizează de regula în module integrate ce cuprind în principal următoarele instalaţii:– cuptor electric de mare productivitate; – turnare continua;– instalatie de metalurgie în oala; – laminoare continue de mare productivitate.Productivitatea unui astfel de modul este de circa 600-800 mii t/an produse siderurgice, în funcţie de capacitatea utilajului principal (cuptor electric) şi de generatia (perioada) în care a fost construit. Materia prima de baza este fierul vechi, consumurile energetice şi de materiale conducand, în condiţiile unor structuri organizatorice adecvate, la performanţe de calitate, productivitate şi financiare deosebite. Din aceste motive ţinta tuturor programelor de modernizare pentru întreprinderile fabricante de produse lungi din România este atingerea unor performanţe asemănătoare.Analiza efectuată asupra pieţei şi nivelului tehnologic actual pentru fiecare uzina permite formularea unor recomandări generale cu privire la configuraţia sectorului după restructurare:a) specializarea activităţii fiecărei uzine (pentru evitarea pe cat posibil a concurentei interne) şi focalizarea eforturilor pentru menţinerea pieţei interne şi pentru păstrarea şi dezvoltarea sectorului de piaţa externa. Astfel se recomanda următoarele: … – producţia de oteluri aliate şi oteluri speciale la COS – S.A. Targoviste;– producţia de profile grele, mijlocii şi uşoare la SIDERURGICA – S.A. Hunedoara;– sina şi material marunt de cale ferată la SIDERCA – S.A. Calarasi;– sarma laminata la INDUSTRIA SARMEI – S.A. Campia Turzii;– profile speciale, inclusiv miniere la GAVAZZI STEEL – S.A. Otelu Roşu;– tagle pentru ţevi şi profile grele la COMBINATUL SIDERURGIC – S.A. Resita;– tagle pentru ţevi şi relaminare la SIDEX – S.A. Galaţi;b) schimbul de semifabricate între întreprinderi. … Se apreciază ca după modernizare SIDEX – S.A. Galaţi, COMBINATUL SIDERURGIC – S.A. Resita şi SIDERCA – S.A. Calarasi, în anumite scenarii de piaţa, pot realiza un surplus de semifabricate (tagle relaminare şi tagle ţevi) care să fie livrate pentru laminare la INDUSTRIA SARMEI – S.A. Campia Turzii, SIDERURGICA – S.A. Hunedoara şi la laminoarele independente de profile şi ţevi;c) investiţii necesare … În situaţia în care procesul de privatizare va întârzia din diferite motive, demararea procesului de restructurare cu componenta investitionala are în vedere combinatele SIDERURGICA – S.A. Hunedoara, SIDERCA – S.A. Calarasi, COS – S.A. Targoviste şi INDUSTRIA SARMEI – S.A. Campia Turzii, în care acţionarul principal este statul. În anexele nr. 4-8 sunt prezentate programele de investiţii propuse pentru fiecare combinat siderurgic, inclusiv programul de mediu.Sintetic în tabelul nr. 5 sunt prezentate costurile investitionale necesare realizării programelor prezentate în aceste anexe.    Tabelul nr. 5                         COSTURILE INVESTITIONALE                      în subsectorul produselor lungi

Sursele de finanţare a programelor de investiţii vor fi asigurate de investitori. În cazul în care privatizarea va întârzia, se vor putea acorda garanţii guvernamentale în condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare, urmând ca acestea să fie preluate pentru rambursare de viitorul proprietar.Capacitatile de producţie aflate în funcţiune după finalizarea programului investitional sunt prezentate în tabelul nr. 6.    Tabelul nr. 6

NOTĂ:Datele din tabel se referă numai la capacitatile modernizate.3.3. Restructurarea industriala în domeniul tevilorŢevile reprezintă o parte însemnată din producţia de produse siderurgice cu prelucrare avansată, preţul de livrare a acestor produse fiind cel puţin dublu faţă de orice produs siderurgic clasic.Siderurgia românească dispune de un potenţial de fabricaţie de material tubular foarte important, restructurarea şi modernizarea întreprinderilor componente conducand la obţinerea unor produse performanţe, România putând deveni astfel unul dintre principalii producători de ţevi din Europa.Industria românească de ţevi este alcătuită în principal din două subsectoare distincte:– ţevi fără sudura (ţevi laminate);– ţevi sudate.În primul subsector al tevilor laminate sunt cuprinse următoarele întreprinderi:– PETROTUB – S.A. Roman;– SILCOTUB – S.A. Zalau;– ARTROM – S.A. Slatina;– REPUBLICA -S.A. Bucureşti (inclusiv TUBINOX – S.A. Bucureşti).În subsectorul tevilor sudate sunt cuprinse:– TEPRO – S.A. Iaşi;– HELITUBE – S.A. Bucureşti;– ZIMTUB – S.A. Zimnicea;– Secţia de ţevi sudate din cadrul SIDEX – S.A. Galaţi.Deşi produsul final este asemănător, se face precizarea ca, din punct de vedere al materiei prime utilizate, al liniilor de fabricaţie şi al domeniului de utilizare, cele doua tipuri de produse tubulare sunt distincte.Evoluţia acestui subsector industrial se înscrie în general în evoluţia sectorului siderurgic românesc, perioada anilor 1992-1993 şi 1997-1999 marcand importante scaderi ale producţiei.Principalele cauze ale acestei situaţii au fost:– restrangerea pieţei de desfacere, inclusiv datorită crizelor manifestate pe pieţele regionale;– performanţe tehnologice modeste ale producătorilor români în raport cu competitorii internationali.Din punct de vedere al materiei prime subsectorul de ţevi din România este un "client" al sectorului siderurgic. Pe plan extern marii producători de referinţa realizează produsele tubulare în întreprinderi integrate cu otelariile producătoare de semifabricate specifice (tagle ţevi şi banda de oţel).Începând cu anul 2000 şi mai ales în anul 2001, ca urmare a creşterii preţului ţiţeiului şi al gazelor se constata o ameliorare a cererii de produse tubulare pe fondul relansarii investiţiilor în acest domeniu (în marile zone petroliere ale lumii).Programul de restructurare industriala în subsectorul tevilor vizează în primul rând retehnologizarea fluxurilor tehnologice şi urmăreşte eficientizarea în continuare a activităţii economice prin creşterea productivitatii muncii, reducerea consumurilor energetice şi de materiale, precum şi îmbunătăţirea calităţii produsului la nivel european.Costurile investitionale necesare subsectorului de ţevi sunt prezentate în tabelul nr. 7.    Tabelul nr. 7                        COSTURILE INVESTITIONALE                         în subsectorul de ţevi

Măsurile strategice ce se propun pentru creşterea performantei activităţilor în sectorul tevilor sudate sunt următoarele:– demararea urgenta a procesului de restructurare organizatorică şi investitionala;– diversificarea fabricaţiei prin asimilarea în structura de producţie a tehnologiilor de acoperire, protecţie şi ambalare a tevilor;– stabilirea unor relaţii de parteneriat pentru piaţa comercială între SIDEX – S.A. Galaţi şi producătorii de ţevi, în vederea îmbunătăţirii livrărilor de banda laminata la cald, pe bază de avantaj reciproc şi în condiţii de piaţa.3.4. Restructurarea industriala în domeniul produselor plateSIDEX – S.A. Galaţi este practic unicul producător de produse plate din România.Proiectat pentru o capacitate de circa 10 milioane tone oţel/an, în prezent SIDEX – S.A. Galaţi are în funcţiune o capacitate de circa 5,5 milioane tone/an pentru fabricatia de produse plate (în principal) şi semifabricate pentru relaminare (produse lungi).Subsectorul de produse lungi a fost analizat în cap. 3.2, în continuare atenţia fiind îndreptată spre producţia de baza, care este fabricatia de produse plate.Evolutiile SIDEX – S.A. Galaţi în perioada 1990-2001 au fost marcate în principal de următoarele aspecte:– scăderea producţiei de la 7-8 milioane tone/an la circa 3,5-4 milioane tone oţel lichid/an;– scoaterea din fluxul de productie, ca urmare a unor avarii tehnologice, a unor utilaje şi capacităţi performanţe, cum sunt bateria de cocsificare nr. 7 şi furnalul nr. 6;– modernizarea furnalelor nr. 3, 4, 5 prin introducerea insuflarii prafului de cărbune;– modernizarea otelariei OLD1 prin introducerea insuflarii combinate şi automatizarea proceselor;– punerea în funcţiune a masinii de turnare continua nr. 4 – modernizata;– modernizarea laminorului de banda la cald (cuptor de încălzire, tren finisor, rulor) la nivelul performantelor mondiale;– modernizarea liniei de zincare;– scoaterea practic din funcţiune a fluxului OLD2 – turnare lingou – slebing cu o capacitate de circa 3 milioane tone/an;– închiderea otelariei electrice;– uzura avansată a sectorului de laminoare de tabla groasa şi a sectorului de banda laminata la rece, care practic în această perioadă nu au beneficiat de lucrări de modernizare importante.În aceste condiţii principalele direcţii ale programului de dezvoltare, convenite în cadrul negocierilor de privatizare cu noul proprietar, pentru perioada următoare sunt:– modernizarea bateriilor de cocsificare nr. 2 şi 5;– modernizarea furnalelor nr. 3 şi 5;– finalizarea programului investional la otelaria nr. 1 cu turnare continua;– modernizarea laminoarelor de tabla groasa, cu prioritate a laminorului nr. 2;– continuarea modernizărilor la laminorul de banda la cald pentru finalizarea întregului flux;– modernizarea fluxului de laminare la rece: decapare, laminoare tandem, ajustaj;– continuarea programului de ecologizare;– instalarea unei noi linii de galvanizare.Se menţionează că investiţiile sunt de circa 251 milioane dolari S.U.A., incluzând şi proiectele de mediu, până în anul 2005.4. Restructurarea financiarăEvoluţia pieţei interne a otelului, conjunctura externa nefavorabila şi nivelul de competitivitate al întreprinderilor au condus la o situaţie financiară dificila. Majoritatea întreprinderilor prezintă un rezultat brut de exploatare (RBE) aproape de zero sau negativ, în timp ce nivelul acestui indicator de viabilitate este în U.E. cuprins între 10-13,5%.În tabelul nr. 8 sunt prezentate valorile RBE pentru întreprinderile cu capital de stat din siderurgie.    Tabelul nr. 8                        REZULTATUL BRUT DIN EXPLOATARE (RBE)

Valoarea ajutoarelor din trecut, acordate direct întreprinderilor începând cu anul 1993, este prezentată în tabelul nr. 9.    Tabelul nr. 9                           AJUTOARELE DIN TRECUT

Datorită activităţii necorespunzătoare (determinata de conjunctura nefavorabila a pieţei interne şi externe, de nivelul tehnologic scăzut şi de numărul de personal ridicat), majoritatea întreprinderilor înregistrează importante datorii.Pentru redresarea situaţiei şi creşterea performantei la nivelul întreprinderilor din U.E., alături de măsurile de restructurare organizatorice, tehnologice şi sociale sunt necesare şi măsuri de restructurare financiară.Restructurarea financiară se focalizeaza pe ajutoarele din trecut, în valoare de 118,75 milioane dolari S.U.A. (tabelul nr. 9), precum şi pe alte măsuri financiare care se vor lua de la caz la caz şi vor fi aprobate prin acte normative.Pentru subsectorul de produse plate, ca urmare a privatizării SIDEX – S.A. Galaţi, măsurile financiare aprobate deja de Guvernul României sunt stipulate în cadrul contractului de privatizare şi fac obiectul unor acte normative speciale (Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 119/2001, completată prinOrdonanţa de urgenta a Guvernului nr. 127/2001).Precizam ca măsurile de restructurare financiară, în mod practic, se pot realiza înainte sau ocazionat de procesul de privatizare.Restructurarea financiară reprezintă elementul decisiv în realizarea celorlalte concepte strategice ale programului de restructurare a siderurgiei româneşti.Demararea acţiunii de restructurare financiară în siderurgie contribuie, de asemenea, la efortul general de deblocare economico-financiară şi la pozitionarea întreprinderilor siderurgice într-o situaţie mult mai atractiva privind procesul de privatizare.În cazul în care intervine procesul de privatizare, creditele şi costurile aferente pot fi negociate pentru preluarea lor de către investitor.5. Restructurarea socialăÎn anul 1990 în industria siderurgica erau angajate circa 150.000 de persoane. Pe parcursul anilor 1990-2000 numărul celor cuprinşi în sector a scăzut progresiv, astfel încât la nivelul anului 2000 a ajuns la circa 77.000 de persoane.La elaborarea lucrării s-a ţinut seama de particularităţile şi de specificul perioadei traversate în ultimii 12 ani, şi anume:– rata ridicată a somajului, datorită disponibilizarilor cu plati compensatorii şi fără crearea de noi locuri de muncă;– restructurarea într-un ritm lent a întreprinderilor, acestea ingloband în majoritatea cazurilor activităţi auxiliare, nespecifice activităţilor metalurgice;– amplasamentul întreprinderilor metalurgice în zone cu specific monoindustrial, din acest motiv restructurarea desfasurandu-se lent şi cu efecte foarte greu de suportat;– angajaţii din industria metalurgica reprezintă o forta de muncă cu o calificare specifică sau necalificată şi cu o mentalitate care face dificil procesul de adaptare la alte meserii;– forta de muncă din întreprinderile metalurgice este concentrata în oraşe de tip industrial în care utilitatile importante sunt asigurate de către uzina.Pornindu-se de la evolutiile şi realitatile prezentate, sunt fundamentate scenariile privind restructurarea socială în siderurgie (tabelul nr. 10).Abordarea se face la nivelul întregului sector, indiferent de forma de proprietate, motiv pentru care în acest volum se regăsesc în cadrul scenariilor de restructurare inclusiv întreprinderi cu capital privat.Scenariile de restructurare socială se fundamentează pe experienta acumulată în restructurarea siderurgiilor din ţările U.E. şi au ca ţinta crearea de noi locuri de muncă şi transformarea localităţilor siderurgice în zone de dezvoltare durabila.Programul de restructurare socială propune metodologii concrete de creare de noi locuri de muncă prin acţiunea coerenta a factorilor implicaţi: conducerea întreprinderilor, sindicate, administraţie publică locală, Guvern, organisme internaţionale.    Tabelul nr. 10

––––Notă …
*) În baza contractului de negociere referitor la privatizarea SIDEX – S.A. Galaţi, investitorul a prevăzut pentru perioada 2001-2005 menţinerea numărului de salariaţi, reducerea de personal urmând să se realizeze exclusiv pe cale naturala (se apreciază o diminuare în perioada 2001-2005 a unui număr de 4.000 de persoane pe cale naturala).De asemenea, pentru perioada 2005-2010 evoluţia personalului la SIDEX – S.A. Galaţi va fi determinata de decizia investitorului în cadrul politicii sale sociale.Costul restructurării sociale este estimat la circa 135 milioane dolari S.U.A., din care:1. 5 milioane dolari S.U.A. pentru măsuri pasive (fond de şomaj şi plati compensatorii):– Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale2. 55 milioane dolari S.U.A. pentru măsuri active (reconversie profesională şi alternativa socială):– FONDMET/UNIRMET/CRPM: 5 milioane dolari S.U.A.;– Programul RICOP: 40 milioane dolari S.U.A.;– Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale: 10 milioane dolari S.U.A.;3. 75 milioane dolari S.U.A. pentru crearea de noi locuri de muncă:– alte surse guvernamentale: 25 milioane dolari S.U.A.;– Programul RICOP: 20 milioane dolari S.U.A.;– investitori strategici: 15 milioane dolari S.U.A.;– alte surse externe: 15 milioane dolari S.U.A.Costul restructurării sociale de 135 milioane dolari S.U.A. include şi restructurarea socială de la SIDEX – S.A. Galaţi din etapa 2006-2010, evaluată la circa 11.000 de persoane.6. Viabilitatea întreprinderilor Programul de restructurare în ansamblul sau, având ca element de baza evaluarea pieţei pentru produsele siderurgice româneşti în cele doua scenarii, optimist şi pesimist, pentru perioada 2005-2010, are ca obiectiv viabilizarea întreprinderilor la nivelul performantelor din Uniunea Europeană. În lucrarea în extenso, pentru fiecare întreprindere şi pentru sector în ansamblul sau, sunt precizate măsurile specifice de restructurare (inchideri de capacităţi, modernizări, asanare financiară, restructurare de personal cu acompaniament social etc.).Pentru stabilirea eficientei întreprinderilor după restructurare s-au avut în vedere următoarele elemente:– programul de producţie şi vânzări la intern şi export, conform prognozelor de piaţa (tabelul nr. 11);– estimarea evoluţiei preţurilor de vânzare pe piaţa interna şi la export (tabelul nr. 12);– estimarea factorilor de producţie (tabelul nr. 13) şi a restructurării sociale.În aceste condiţii în tabelele nr. 14 şi 15 se prezintă performanţele economico-financiare în cele doua variante strategice prognozate.    Tabelul nr. 11                                 PROGNOZA               pentru livrările pe piaţa României şi la export

    Tabelul nr. 12                      ESTIMAREA PREŢURILOR DE VÂNZARE

NOTĂ:Preţurile produselor siderurgice sunt fixate de piaţa mondială. Diferenţa dintre preţurile practicate la intern şi la export este determinata de costurile impuse de actul de export (transport, asigurări, comisioane etc.).    Tabelul nr. 13                    COSTUL FACTORILOR DE PRODUCŢIE

    Tabelul nr. 14                         PERFORMANŢE ECONOMICO-FINANCIARE                     după restructurarea industriei siderurgice

    Tabelul nr. 15

Analiza datelor prezentate în tabelele nr. 14 şi 15 arata ca la sfârşitul perioadei de restructurare siderurgia românească în ansamblul ei devine rentabila, inregistrandu-se profituri importante, indiferent de varianta de piaţa, optimista sau pesimista, luată în calcul.7. Concluzii generalea) La sfârşitul restructurării capacitatile operationale de oţel ale României vor fi de 8,5-9,0 milioane tone/an, din care circa 5,5 milioane tone la SIDEX – S.A. Galaţi. … b) Producţia realizată în sectorul siderurgic va asigura necesarul pentru consumul intern şi un export de circa 2,0 milioane tone/an. … c) După realizarea programelor de restructurare siderurgia românească va fi la nivelul performantelor tehnico-economice europene, înregistrând un profit anual net de aproape 100 milioane dolari S.U.A./an în anul 2005. … d) Costurile restructurării tehnologice (modernizării) capacităţilor de produse lungi şi ţevi (exclusiv SIDEX – S.A. Galaţi), pentru primii 5 ani, sunt apreciate la circa 354 milioane dolari S.U.A. Aceste cheltuieli, în condiţiile derulării programului de restructurare în toate componentele sale, vor fi suportate de întreprinderi, cu excepţia primilor 2 ani, când vor fi necesare garanţii guvernamentale pentru credite externe. … În situaţia privatizării acestor unităţi în primii 2 ani, noul investitor îşi va asuma în întregime programul investitional şi costurile aferente, fără a mai fi necesare garanţii din partea statului.e) Restructurarea financiară presupune o serie de măsuri punctuale privind datoriile istorice ale societăţilor comerciale. … Cuantificarea valorică a acestora pentru fiecare unitate şi a măsurilor concrete de soluţionare va fi facuta pe parcursul desfăşurării programului de restructurare. În cazul în care intervine procesul de privatizare, se vor aplica prevederile legale în vigoare referitoare la aceste aspecte.Componenta referitoare la obligaţiile restante la bugetul de stat va fi soluţionată de la caz la caz conform strategiei de recuperare a arieratelor proprii ale Ministerului Finanţelor Publice.f) Restructurarea socială are în vedere corelarea numărului de salariaţi cu nivelul progreselor tehnologice (modernizări) şi presupune în final reducerea numărului de locuri de muncă din sectorul productiv de la circa 77.000 de salariaţi în anul 2001 la circa 65.000 de salariaţi în anul 2005. Aceasta reducere urmează să fie realizată corelat cu acţiunea de creare de noi locuri de muncă şi de pensionare pe cale naturala. … Costurile restructurării sociale sunt estimate la circa 135 milioane dolari S.U.A., din care se apreciază ca numai o sumă de 5 milioane dolari S.U.A., necesară pentru măsuri pasive, va fi alocata de statul român. + 
Anexa 1              ÎNTREPRINDERILE DIN INDUSTRIA SIDERURGICA

 SP – întreprinderi de stat cuprinse în Programul PSAL P – întreprinderi privatizate S – întreprinderi de stat I – combinat integrat L – produse lungi T – ţevi U – producători de utilaje metalurgice F – feroaliaje CD – cercetare-dezvoltare + 
Anexa 2                              DINAMICA           producţiei de oţel pe întreprinderi şi procedee

 + 
Anexa 3                            EVOLUŢIE ŞI PROGNOZE                        privind producţia de laminate

 + 
Anexa 4

 + 
Anexa 5    ANEXA 5

 + 
Anexa 6

 + 
Anexa 7    ANEXA 7

 + 
Anexa 8    ANEXA 8

––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește