STRATEGIA din 20 aprilie 2000

MILITARA A ROMÂNIEI



SECURITATE MILITARA PRIN: CAPACITATE DEFENSIVA CREDIBILA; RESTRUCTURARE ŞI MODERNIZARE; PARTENERIAT OPERATIONAL INTENSIFICAT; INTEGRARE GRADUALAINTRODUCEREStrategia militara a României este documentul de baza al armatei, care cuprinde obiectivele şi optiunile fundamentale privind indeplinirea, prin mijloace şi pe cai de actiune militare, a politicii de aparare a statului român. Ea stabileste locul şi rolul armatei României în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevăzute în Strategia de securitate naţionala şi în Carta Alba a Guvernului, privind securitatea şi apararea naţionala.Strategia militara constituie documentul fundamental care orienteaza activitatea armatei României în primii ani ai secolului următor.Misiunea principala a armatei este de a garanta cetatenilor României respectarea stricta a drepturilor omului într-un stat suveran, independent, unitar şi indivizibil, angajat activ în procesul de integrare europeana şi euroatlantica, în condiţiile unui regim politic bazat pe democratia constituţională, sub un strict control democratic civil asupra fortelor armate. Pentru indeplinirea acestei misiuni organismul militar este şi va fi subordonat exclusiv vointei poporului român.În aceste condiţii armata României trebuie să fie pregatita sa previna, sa descurajeze şi, dacă este necesar, sa infranga un eventual agresor care ar ameninta şi ar atenta la securitatea statului român, concomitent cu asigurarea capacităţii de a participa la prevenirea conflictelor, la gestionarea crizelor şi la apararea colectiva în plan regional.Strategia militara a tarii noastre a fost elaborata pe urmatoarele considerente: România nu are inamici declarati, se bucura de relatii pasnice cu vecinii, iar probabilitatea aparitiei, pe termen scurt şi mediu, a unei amenintari militare majore la adresa securitatii sale este minima. Strategia este, în mod evident, defensiv-activa. Esenta strategiei cuprinde patru concepte strategice.Primul concept – CAPACITATEA DEFENSIVA CREDIBILA presupune o permanenta capacitate de reactie, eficienta şi adecvata, la riscurile existente şi probabile din mediul de securitate. Pe baza unei evaluari realiste a riscurilor trebuie să mentinem permanent forte credibile, suficiente cantitativ şi pregatite la nivelul standardelor moderne.Cel de al doilea concept – RESTRUCTURAREA ŞI MODERNIZAREA – consta, în primul rand, în realizarea unor structuri adecvate, mai reduse ca dimensiuni, mai compacte, suple şi flexibile, capabile să fie dislocate rapid şi apte sa dispună de resurse corespunzătoare pentru susţinerea efortului militar şi, în al doilea rand, în cresterea calităţii inzestrarii atât prin modernizarea unei părţi din echipamentul existent, cat şi prin achizitii de echipamente noi. Prin aceasta se urmaresc atât inzestrarea cu tehnica militara moderna, cat şi realizarea în ansamblu a «Forţei Proiect-2005», proces care va cuprinde, intr-o primă faza (2000-2003), redimensionarea armatei şi stabilirea noii structuri a forţei, formarea liderilor, profesionalizarea personalului, modernizarea şi standardizarea pregatirii. În aceasta faza vom derula numai acele programe de inzestrare care au finantarea asigurata, celelalte achizitii urmand să fie reesalonate. În faza a doua (2004-2007) vom pune accent pe modernizarea inzestrarii cu tehnica de lupta, cu echipamente de sprijin şi protecţie a mijloacelor de actiune, specifice campului de lupta al secolului al XXI-lea.Cel de al treilea concept – PARTENERIATUL OPERATIONAL INTENSIFICAT – se bazeaza pe parteneriatele speciale, bilaterale şi multilaterale şi pe dezvoltarea altora care servesc la intarirea securitatii naţionale.Cel de al patrulea concept – INTEGRAREA GRADUALA consta în accelerarea procesului de aderare la structurile militare europene şi euroatlantice şi este condiţionat de interoperabilizarea treptata a armatei noastre cu armatele statelor membre, fapt ce va permite României să îşi ocupe locul dorit şi meritat în cadrul comunităţii internationale. Un mediu de securitate colectiva reprezinta cel mai bun mijloc de a ne proteja interesele naţionale în secolul al XXI-lea.MEDIUL DE SECURITATEAmenintarea cu o confruntare militara majoră în Europa s-a diminuat în mod semnificativ. O dată cu colapsul regimurilor comuniste România se confrunta cu o perioadă de tranzitie, care prezinta atât aspecte favorabile, cat şi provocari.Paralel cu progresele cooperarii şi integrarii au loc procese perturbatoare la adresa securitatii, cum sunt fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor actori internationali. În lipsa dialogului conflictele tind sa dobandeasca un caracter international, antrenand utilizarea forţei militare şi creand pericole la adresa securitatii statelor, cu consecinte în plan regional şi global. Toate statele participante la edificarea securitatii europene s-au angajat sa adopte măsuri pentru intarirea cooperarii, cresterea stabilitatii şi reducerea posibilităţii izbucnirii unui conflict armat. Mediul de securitate ofera, pe termen scurt, ocazia favorabila de pregatire pentru integrarea în Alianta Nord-Atlantica. România şi-a demonstrat clar angajamentul sau în aceasta direcţie. Punerea în practica a acestei vointe de integrare a fost şi este, în mod constant, unul dintre obiectivele noastre strategice. România trebuie să valorifice aceasta oportunitate.România nu considera nici un stat ca potenţial inamic. În prezent exista o instabilitate regionala care poate determina accentuarea riscurilor pe termen mediu şi lung. Spiritul de deschidere, de parteneriat şi de cooperare în Europa contribuie la intarirea tendintei de stabilitate. Armata României joaca un rol activ în dezvoltarea cooperarii cu armatele altor state, pentru a sustine intarirea increderii şi stabilitatii. Actualul mediu de securitate permite realizarea reformei armatei noastre în cadrul unor limite de risc acceptabile. Intr-un mediu de securitate contradictoriu, complex, dinamic şi incert condiţiile economico-financiare existente în România şi în alte state din regiune reprezinta o sursa potentiala de instabilitate. Aceasta ar putea intarzia efectele pozitive ale evolutiei în plan regional şi ar accentua tendintele negative.În acest context armata noastra trebuie să fie pregatita sa răspundă provocarilor inceputului secolului al XXI-lea, care se manifesta cu precadere în spatiul de interes strategic militar al României. Acest spatiu este variabil în functie de evolutia mediului de securitate, de interesele naţionale şi este determinat atât de existenta surselor active sau potentiale de generare a unor crize critice, a caror rezolvare obliga la folosirea forţei armate, cat şi de prezenta oportunitatilor care trebuie atrase în sprijinul promovarii obiectivelor militare naţionale. România este situata la interferenta a patru evolutii strategice, dezvoltate în spatiile: central-european – viitor pol de prosperitate regionala; sud-est european – generator de instabilitate; al Comunităţii Statelor Independente – aflat în criza de identitate – şi cel al Marii Negre – care constituie atât zona de importanţa strategica pentru flancul sudic al NATO, cat şi spatiu de tranzit pentru sursele energetice din Asia Centrala.FACTORI DE RISCÎn prezent riscul izbucnirii unei confruntari militare majore rămâne redus. Totusi exista riscuri regionale şi locale, nonmilitare şi militare, dificil de prevăzut şi de apreciat şi care ar putea evolua în amenintari. Acestea pot fi clasificate în riscuri regionale, asimetrice, transnationale şi în evenimente neprevazute.Riscurile regionale cuprind: dezechilibre strategice în potentialele militare din spatiul de interes strategic al României; prezenta unor tensiuni şi conflicte militare care se pot extinde; prelungirea unor dificultati economico-sociale care afectează direct potentialul militar şi care erodeaza autoritatea instituţiilor naţionale de conducere ale statului; posibilitatea aparitiei unor disfunctionalitati în sistemele financiare, informatice, energetice, de comunicatii şi telecomunicatii ale statelor, precum şi rivalitatile politico-militare dintre acestea.Riscurile asimetrice cuprind acele strategii sau acţiuni deliberat indreptate împotriva statului român, care folosesc procedee diferite de lupta clasica, vizand atacarea punctelor vulnerabile ale societatii civile, dar care pot afecta direct sau indirect şi fortele armate. Ele se referă la: expansiunea retelelor şi activităţilor teroriste; proliferarea şi diseminarea necontrolata a tehnologiilor şi materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere în masa, a armamentelor şi a altor mijloace letale neconventionale; razboiul informational; izolarea României în societatea globală, bazata pe informatie, din cauza lipsei infrastructurii specifice. Astfel de riscuri includ intreruperea fluxului esential de informaţii, propagarea unei imagini deformate privind societatea democratica românească, modul de respectare de către România a tratatelor sau acordurilor internationale, limitarea accesului la resursele strategice, degradarea mediului şi existenta în proximitatea frontierelor naţionale a unor obiective cu un grad ridicat de risc.Riscurile transnationale, după cum o arata şi denumirea, depasesc granitele dintre state. Unele dintre acestea pot fi generate de grupuri care promovează separatismul sau extremismul; altele îşi au originea în disputele interetnice, în rivalitatile religioase şi incalcarea drepturilor omului. Crima organizata, traficul ilegal de droguri, arme şi de materiale strategice reprezinta riscuri noi. Evenimentele recente evidentiaza consecintele nefaste ale fluxurilor masive de refugiati.Evenimentele neprevazute se referă la riscurile plasate în domeniul incertitudinii şi sunt bazate pe factori obiectivi şi subiectivi. Relatiile internationale bune, existente în prezent, s-ar putea schimba sau deteriora. Regiunea noastra nu este ferita de dezastre naturale: inundaţii, seceta şi cutremure.Consecintele riscurilor la adresa securitatii naţionale în planul apararii sunt extrem de important de evaluat. Neidentificate, nedefinite şi necontracarate oportun, aceste riscuri pot avea consecinte care se vor manifesta izolat sau, mult mai probabil, cumulat. Dintre acestea trebuie menţionate: pierderea credibilitatii României ca tara angajata ferm în integrarea europeana şi euroatlantica; dezorganizarea sistemelor de conducere şi de execuţie (politic, economico-financiar şi militar) la nivel naţional sau în anumite zone de operaţiuni, conducand la scoaterea totala sau parţială a tarii din circuitul informational regional şi mondial; esecul procesului de reforma; scaderea nivelului de trai al populatiei sub limita suportabila şi diminuarea potentialului biologic al resurselor umane; scaderea moralului populatiei şi a increderii în factorii de conducere; tulburari interne, cu efect direct asupra stabilitatii democratice a României; diminuarea capacităţii combative a fortelor armate şi compromiterea credibilitatii armatei ca forta de prevenire, descurajare şi de zadarnicire a unei eventuale agresiuni; limitarea în timp şi în spatiu a capacităţii de riposta a fortelor armate în timp de criza şi de razboi; stirbirea independentei şi suveranităţii naţionale, cu efecte directe asupra mentinerii unităţii şi integritatii teritoriale a statului român.Pentru diminuarea efectelor riscurilor sunt necesare măsuri ferme şi oportune. Amanarea lor va accentua riscurile şi va mari costul acţiunilor viitoare. Pentru a raspunde adecvat la întreaga gama de riscuri trebuie să dispunem la timp de fortele necesare, cu un înalt nivel al capacităţii actionale. Prin structura, dotarea şi pregătirea sa armata României nu este pregatita pentru a contracara riscurile de ordin economico-social şi are capacitati limitate pentru contracararea riscurilor asimetrice şi transnationale. Pe baza deciziei autorităţii naţionale de comanda armata va coopera cu celelalte elemente ale sistemului apararii naţionale, specializate în combaterea acestor riscuri.INTERESELE NAŢIONALE ŞI OBIECTIVUL FUNDAMENTAL AL APARARII NAŢIONALEInteresele naţionale ale României, prezentate în Strategia de securitate naţionala, sunt intemeiate pe: garantarea şi promovarea drepturilor şi libertatilor fundamentale şi a sigurantei cetatenilor României; consolidarea unui regim politic democratic, bazat pe respectarea Constituţiei şi pe suprematia legii; asigurarea existentei statului naţional român, suveran şi independent, unitar şi indivizibil; sprijinirea legaturilor cu românii din afara granitelor tarii, pentru conservarea identităţii lor; participarea României la asigurarea securitatii şi stabilitatii în Europa.Obiectivul fundamental al apararii naţionale a României îl constituie realizarea capacităţii militare necesare şi adecvate pentru apararea suveranităţii şi independentei naţionale, a integritatii şi unităţii teritoriale, a democratiei constitutionale şi a statului de drept.OBIECTIVELE MILITARE NAŢIONALEÎn vederea indeplinirii acestui deziderat fundamental Strategia militara a României defineste urmatoarele obiective militare naţionale:● prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor care ar putea afecta direct securitatea militara a României; sprijinirea autorităţilor publice în caz de urgente civile şi prin acţiuni cu caracter umanitar;● prevenirea, descurajarea şi zadarnicirea unei eventuale agresiuni armate împotriva României;● sporirea contributiei la stabilitatea regionala prin participarea la prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor şi apararea colectiva, precum şi la acţiuni cu caracter umanitar;● integrarea graduala în structurile militare ale NATO. În vederea promovarii şi apararii intereselor României şi pentru realizarea obiectivelor de securitate naţionala, prin utilizarea adecvata a mijloacelor militare trebuie să prevenim, sa descurajam şi sa zadarnicim o eventuala agresiune, independent sau în cooperare cu partenerii şi cu viitorii aliati. Totodata se impune intensificarea eforturilor consacrate integrarii în NATO, pentru a beneficia de avantajele participării la apararea colectiva. Pentru a fi credibila armata trebuie să devina interoperabila cu fortele armate ale NATO şi sa dispună de structuri modulare, mobile, eficiente şi moderne. Prin continuarea actualelor parteneriate strategice, multilaterale şi bilaterale, precum şi prin dezvoltarea altora vom crea condiţii favorabile intaririi securitatii în regiune şi vom facilita modernizarea armatei. În acest mod armata noastra va deveni un factor de stabilitate regionala şi un participant activ la securitatea şi la pacea europeana.PRINCIPII STRATEGICEFortelor armate ale României le revin, ca sarcina majoră, promovarea şi protectia intereselor naţionale vitale şi a celor de importanţa majoră, garantarea şi apararea suveranităţii, independentei, integritatii teritoriale şi a unităţii statului român, democratiei constitutionale şi a statului de drept. Acestea sunt, de asemenea, chemate sa menţină libertatea de actiune a României în relatiile cu alte state, să asigure participarea activa a statului român la gestionarea situaţiilor de criza şi sa sprijine autorităţile locale în situaţii de urgente civile (dezastre naturale, accidente industriale, alte situaţii excepţionale).Potrivit optiunilor politico-militare fundamentale ale statului român şi traditiilor naţionale, Strategia militara a României se bazeaza pe principiul neagresiunii şi are un caracter preponderent defensiv-activ, directionat în concordanta cu obiectivele politicii externe a statului român. Ca urmare România va utiliza elementele puterii militare indeosebi în spatiul sau de interes strategic, pentru a sprijini, a apara şi a promova interesele naţionale sub conducerea autorităţii naţionale de comanda.Armata se subordoneaza şi raspunde în faţa conducerii democratice civile a statului. Cadrul legal al Constituţiei stabileste controlul democratic civil asupra fortelor armate de către conducerea politica a statului – Parlament, Presedinte, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvern -, precum şi procedeele de luare a deciziilor strategice. Folosirea fortelor armate pentru apararea tarii reprezinta o decizie politica ce se adoptă de către conducerea României. Politica de aparare şi procesul bugetar sunt transparente şi se desfăşoară pe baza hotărârilor Parlamentului.Până la integrarea în structurile Aliantei Nord-Atlantice strategia militara se bazeaza pe principiul capacităţii defensive credibile, asigurata preponderent prin efort naţional. Deficitul de securitate militara va fi acoperit prin participarea la Parteneriatul pentru Pace cu Alianta Nord-Atlantica, parteneriatele strategice şi speciale, acordurile bilaterale, precum şi prin alte aranjamente de securitate cu diferite state.Strategia directioneaza armata către o forta cu capabilitati sporite, în măsura sa actioneze manevrier şi decisiv. O asemenea forta serveste cel mai bine interesele României, deoarece faciliteaza participarea noastra activa la structurile internationale de securitate şi se adapteaza rapid pentru prevenirea transformarii crizelor regionale în conflicte. Totodata ofera cele mai bune temeiuri pentru apararea statului în cazul unui atac, cu forte proprii sau intr-o structura multinationala. Evolutiile în conceptele strategice de ducere a razboiului, complexitatea crescanda a campului de lupta modern şi dezvoltarea tehnologica impun ca armata să fie în măsura sa duca acţiuni militare intr-o conceptie intrunita (a intercategoriilor de forte ale armatei) la nivel strategic şi operativ. În unele situaţii, în special în condiţiile participării la operaţiunile multinationale, acest principiu se poate aplica şi la nivelul esaloanelor tactice. Pentru indeplinirea acestor misiuni rămân primordiale principiile Aliantei Nord-Atlantice privind: solidaritatea aliata, unitatea strategica, partajarea echitabila a rolurilor, riscurilor şi responsabilitatilor, efortul colectiv pentru aparare, finantarea multinationala, sprijinirea dezvoltării Identităţii de Securitate şi Aparare Europeana (ESDI) şi descurajarea credibila.CONCEPTE STRATEGICEConceptele strategice descriu principalele modalităţi de folosire a armatei în operationalizarea Strategiei militare a României. Ele definesc, de asemenea, directia în care armata va fi structurata, inzestrata şi instruita. Aceste concepte sunt: capacitatea defensiva credibila, restructurarea şi modernizarea, parteneriatul operational intensificat şi integrarea graduala.Capacitatea defensiva credibila. Armata României trebuie să menţină permanent capacitatea de a raspunde eficient şi adecvat la riscurile generate de mediul de securitate. Riposta graduala şi flexibila, cuprinzand o combinaţie de acţiuni simultane sau succesive, prin utilizarea fortelor de supraveghere şi avertizare timpurie, de actiune în situaţii de criza, principale şi de rezerva, asigura un răspuns adecvat la riscuri. Aceasta cuprinde patru faze:● Avertizarea timpurie. Fortele specializate din timp de pace, amplasate în apropierea zonelor de frontieră şi în adancimea teritoriului naţional, asigura capacitatea de supraveghere şi avertizare timpurie. Scopul lor este de a participa la prevenirea surprinderii strategice, de a descoperi şi de a monitoriza indicii privind aparitia şi evolutia starilor de criza şi conflict sau pericolul declanşării unei agresiuni armate la adresa României.● Reactia rapida. Se realizează prin declanşarea prompta a procedurilor specifice prevăzute în acordurile privind masurile de incredere, limitarea şi controlul armamentelor, cooperarea regionala, consultarile în cadrul Parteneriatului pentru Pace şi mecanismele prevăzute în Carta O.N.U. În cazul în care riscurile cresc în intensitate, evidentiind pericolul iminent al declanşării unor acţiuni ostile, dislocarea fortelor trebuie să se realizeze imediat şi în mod adecvat. Armata va dispune de forte de angajare zonala imediata şi de forta de reactie rapida, apte sa riposteze prompt împotriva oricărui tip de agresiune militara. Actiunea lor va fi bazata pe o agilitate actionala deosebită şi va avea un caracter oportun, selectiv, dinamic şi flexibil. În functie de amploarea amenintarii, o parte din fortele principale poate fi chemata sa sprijine actiunile Forţei de Reactie Rapida. În situaţii bine definite, în concordanta cu obiectivele de politica externa şi cu angajamentele internationale ale statului, armata României trebuie să fie în măsura sa pregateasca, sa disloce şi sa sustina participarea unor forte la acţiuni în sprijinul pacii, având ca scop solutionarea situaţiilor de criza care afectează interesele naţionale ale României sau ale comunităţii internationale.● În cazul unei agresiuni militare de amploare atât împotriva României, cat şi împotriva unui stat partener sau unui grup de state faţă de care statul român şi-a asumat obligaţii de sprijin, armata României va fi în măsura sa participe la operaţiuni comune cu caracter multinational, corespunzător principiilor apararii colective şi prevederilor noului concept strategic al NATO. Totodata armata României va fi în măsura sa răspundă angajamentelor faţă de organizaţiile internationale, în situaţia participării la operaţiuni în sprijinul pacii în conformitate cu procedurile de operare standard ale NATO şi/sau ale O.N.U.Pentru aceste situaţii armata României trebuie să dispună de forte operationale capabile să fie dislocate oriunde pe teritoriul naţional şi în spatiul de interes strategic al României, precum şi de forte apte sa desfasoare operaţiuni de aparare a teritoriului şi să asigure suportul naţional pentru proiectarea şi desfăşurarea fortelor partenere (aliate).● Apararea armata generalizata. În situaţii extreme se va adopta apararea armata generalizata. Sistemul naţional de aparare şi toate resursele umane şi materiale ale tarii vor fi mobilizate pentru a respinge forta agresoare. În cadrul apararii armate generalizate fortele armate trebuie să fie capabile sa infranga agresiunea militara, la nivel strategic şi operativ, desfăşurată pe teritoriul naţional. Inamicul va fi angajat pe toata adancimea sa pentru a i se reduce potentialul de lupta ofensiv. Operaţiunile din afara teritoriului naţional vor fi desfăşurate în scopul prevenirii continuarii agresiunii şi pentru a nu permite agresorului sa reia imediat actiunea ofensiva.Restructurarea şi modernizarea. Principala orientare în acest domeniu o reprezinta, pe de o parte, crearea noilor structuri de conducere, de lupta, de sprijin de lupta şi logistic, moderne sub raport organizatoric, mobile, manevriere şi flexibile, cu o mare capacitate de dislocare, protecţie şi sustinere, cu putere de foc sporita şi apte sa indeplineasca misiuni multiple, iar pe de altă parte, inzestrarea organismului militar cu echipamente adecvate. Trebuie sa reconsideram rolul componentei informationale faţă de cea energetica în cazul unei confruntari armate. Finalitatea modernizarii consta în asigurarea unei forte militare eficiente şi de dimensiuni mai mici, activa, puternica, adecvata noului mediu de securitate şi capabila sa dea o riposta oportuna. Modernizarea se bazeaza pe patru elemente principale:● Restructurarea forţei. Viitoarea forta militara a României este definita ca Forta Proiect-2005. Aceasta forta va cuprinde 112.000 de militari activi şi 28.000 de civili. Vor fi restructurate comandamentele, statele majore, fortele luptatoare, de sprijin de lupta şi logistice. Va creşte numărul militarilor profesionisti de la 47% la 71%. Comandamentele şi fortele vor fi alcatuite din structuri minutios concepute, compacte, performante, eficiente, flexibile, compatibile cu standardele NATO şi interoperabile cu fortele Aliantei. Unitatile operationale vor fi mentinute la un nivel ridicat al capacităţii de lupta. Fortele teritoriale şi de rezerva vor fi incadrate, instruite şi mentinute la un nivel al capacităţii de actiune adecvat nevoilor de asigurare a apararii teritoriale, suportului naţional şi realizării mobilizarii. În mediul nostru de securitate calitatea fortelor, rapiditatea în actiune, caracterul decisiv al ripostei şi adaptabilitatea lor sunt mult mai importante decat marimea acestora.● Managementul personalului care urmeaza să fie disponibilizat, al tehnicii şi infrastructurii excedentare. Componenta Forţei Proiect-2005 va fi stabilita precis. Aceasta impune identificarea şi definirea fiecarei functii după grad, specialitate şi tehnica necesară. Personalul, tehnica şi infrastructura, situate în afara structurilor, vor fi gestionate în conformitate cu legislatia şi cu politicile de personal şi de inzestrare. Începând cu anul 2000 acest personal va primi statutul de rezerva activa. Aceasta, pe de o parte, va asigura capacitatea de a-l reactiva la o deteriorare imprevizibila a mediului de securitate, iar pe de altă parte va oferi personalului timpul necesar pentru integrarea lui în societatea civila. Prin redimensionarea organismului militar vor rezultă elemente de infrastructura în exces şi, în functie de situaţie, vor fi prezentate autorităţilor naţionale masurile legale intreprinse pentru valorificarea acestora.● Profesionalizarea forţei. Principalul element generator de forta şi de tarie al armatei este factorul uman. Aptitudinile native de luptator ale poporului român reprezinta o garantie pentru profesionalizarea în timp scurt a armatei. Actualul sistem de indeplinire a stagiului militar prin serviciul militar obligatoriu şi prin cel alternativ reprezinta o modalitate costisitoare de completare cu efective. Unitatile de supraveghere şi avertizare timpurie şi de actiune în situaţii de criza, având gradul întâi de prioritate, trebuie să cuprindă militari profesionisti care doresc să îşi dedice o parte din viaţa carierei militare. Serviciul militar obligatoriu va fi folosit pentru completarea cu personal a fortelor principale de aparare. Începând cu anul 2000 numărul militarilor incorporati va fi corelat cu cerinţele de completare a Forţei Proiect-2005.● Achiziţiile de tehnica militara. Programul de inzestrare trebuie să fie rational şi selectiv în urmatorii 5 ani. Accentul în această perioadă se va pune pe menţinerea programelor de inzestrare esentiale, în derulare, fără de care, începând cu anul 2004, nu ar fi posibila modernizarea inzestrarii. Vor fi facute numai acele achizitii care sunt necesare pentru menţinerea unei inzestrari adecvate a fortelor şi pentru tranzitia la Forta Proiect-2005. Toate celelalte programe de modernizare a tehnicii de lupta vor fi reesalonate până în anul 2005. Aceste reesalonari nu vor afecta programul de dezvoltare a sistemelor C4I (comanda, control, comunicatii, computere şi informaţii) la toate esaloanele armatei, acesta având deja finantarea asigurata.Parteneriatul operational intensificat. Sistemul de parteneriate este în prezent cea mai buna cale pentru pregătirea armatei României în vederea integrarii într-un mediu de securitate colectiva. Vom dezvolta dinamic relatiile militare cu statele membre ale NATO, folosind cu prioritate oportunitatile oferite de Parteneriatul pentru Pace, Parteneriatul strategic cu S.U.A. şi de parteneriatele speciale cu Marea Britanie, Germania, Franţa şi Italia. De asemenea, vom intari colaborarea bilaterala cu tarile candidate la integrarea în NATO şi cu celelalte state care pot sprijini eforturile noastre de apropiere de Alianta Nord-Atlantica.În cadrul cooperarii bilaterale şi multilaterale armata noastra va participa la exercitii în structurile gruparilor de forte intrunite şi la operaţiunile multinationale în sprijinul pacii. Contribuţia noastra va fi, în primul rand, cu unităţi nominalizate pentru menţinerea pacii, de sprijin, logistice şi cu ofiteri specialisti în domeniul cooperarii civili – militari. Prin aceste parteneriate în care armata este angajata putem sa continuam perfectionarea sistemului nostru de gestionare a crizelor. În cadrul cooperarii subregionale vom participa activ la: Forta multinationala de pace din sud-estul Europei (MPF-SEE), împreună cu Albania, Bulgaria, FYROM, Grecia, Italia, Turcia; Iniţiativa de cooperare control central-europeana (CENCOOP), împreună cu Austria, Elvetia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria; Brigada multinationala cu capacitatea de lupta ridicata a fortelor O.N.U. în asteptare (SHIRBRIG); Grupul de cooperare navala în Marea Negara (BLACKSEAFOR), cu participarea Bulgariei, Georgiei, Federatiei Ruse, Turciei şi Ucrainei.Integrarea graduala. Pentru realizarea obiectivelor de securitate naţionala România trebuie să se integreze în instituţiile euroatlantice şi europene şi să îşi consolideze rolul în alte structuri de securitate. Integrarea în NATO este prioritara şi este cea mai buna optiune pentru România de a avansa către un mediu de securitate colectiva.● Integrarea în NATO. Summitul de la Washington a dat o noua dimensiune largirii NATO, prin promovarea conceptului de Plan de actiune pentru aderare. Armata României este angajata activ în procesul de infaptuire a cerințelor militare ale programului. În acest sens principalele direcţii de actiune ale armatei sunt urmatoarele:– indeplinirea obiectivelor stabilite în programele naţionale anuale de pregatire pentru integrare;– angajarea deplina în Parteneriatul pentru Pace Operational;– abordarea problemelor de securitate şi a procesului de planificare a apararii potrivit noului concept strategic al NATO;– amplificarea progresiva a participării la structurile şi actiunile comune, indeosebi în domeniile planificarii strategice şi operationale, sistemelor de comanda, control, comunicatii şi informatica, managementului şi apararii spatiului aerian, sistemelor de instructie şi infrastructura, precum şi al coordonarii miscarii;– asigurarea capabilitatilor reale pentru apararea colectiva şi pentru implementarea altor măsuri luate de Alianta Nord-Atlantica;– realizarea standardizarii şi a interoperabilitatii.În cadrul cooperarii prin parteneriat cu NATO România sprijina dezvoltarea Identităţii de Securitate şi Aparare Europeana (ESDI). Aceasta constituie un element important al politicii de integrare a României, reprezentand un instrument de abordare şi de solutionare a provocarilor regionale în viitor. Intentionam sa sprijinim şi sa participam la exercitiile planificate de gestionare a crizelor, incluzând operaţiunile de răspuns la acestea, la operaţiunile de sprijin al pacii, de cautare-salvare, precum şi de asistenţa umanitara.● O.S.C.E. şi Natiunile Unite. Vom continua sa participam la operaţiunile de sprijin al pacii. Implicarea noastra în acest gen de operaţiuni va demonstra ca România este pe deplin angajata în construirea noii arhitecturi a securitatii regionale şi europene. Participarea noastra va avea la baza interesele naţionale. În O.S.C.E., în special, vom sprijini cu tarie diplomatia preventiva, prevenirea conflictelor şi initiativele statelor europene de reabilitare postconflict. Angajamentele se vor materializa în participarea armatei României la initiativele de cooperare militara pentru constituirea fortelor militare multinationale, destinate în special executarii misiunilor de mentinere a pacii şi umanitare, sub mandatul O.N.U. sau al O.S.C.E.● Controlul armamentelor. Un rol important în strategia noastra de integrare îl are controlul armamentelor. România este parte la mai multe tratate internationale privind controlul armamentelor, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea tensiunilor în Europa şi la limitarea proliferarii armelor convenţionale şi de distrugere în masa. Prioritatile etapei vizeaza consolidarea şi dezvoltarea masurilor urmarind intarirea increderii şi transparentei în Europa Centrala şi de Est, cresterea eficientei acordurilor bilaterale şi regionale, sporirea contributiei la solutionarea tensiunilor şi conflictelor din vecinatatea României (spatiul ex-iugoslav, partea europeana a spatiului ex-sovietic). O sarcina de baza o reprezinta implementarea Tratatului CFE adaptat, care constituie unul dintre elementele de baza ale noii arhitecturi de securitate europeana. Totodata sprijinim şi contribuim la alte initiative de control al armamentelor şi urmarim intarirea capabilitatilor naţionale de verificare.MISIUNI STRATEGICEMisiunile strategice ale armatei au la baza obiectivele politicii de aparare şi prioritatile acesteia, principiile strategice, hotărârile organismelor de conducere abilitate, precum şi evolutiile mediului de securitate intern şi international. În raport cu starea mediului de securitate misiunile se grupează astfel: în timp de pace, în situaţii de criza şi în timp de razboi.În timp de pace armata trebuie să asigure o capacitate defensiva credibila, bazata pe organizare, inzestrare, instruire şi cooperare. Principalele misiuni strategice sunt:– stabilirea fortelor pentru realizarea capacităţilor de actiune (riposta) la nivelul planificat, în raport cu obiectivele stabilite şi cu resursele alocate;– prevenirea sau participarea la prevenirea conflictelor şi agresiunii;– pregătirea populatiei, economiei şi teritoriului pentru aparare şi pentru asigurarea sprijinului naţional pentru operaţiunile multinationale;– indeplinirea componentei militare a Programului naţional de pregatire pentru aderare, în vederea realizării obiectivelor de interoperabilitate şi standardizare, a scopurilor de parteneriat şi integrare;– cooperarea pentru pregătirea în cadrul Parteneriatului pentru Pace şi conform acordurilor bi- şi multilaterale cu alte state;– participarea la misiuni în sprijinul pacii şi umanitare;– sprijinirea autorităţilor publice în caz de urgente civile, calamitati naturale şi alte dezastre.În situaţii de criza. În raport cu caracterul crizei (interna sau internationala) care afectează direct România, armata poate participa, potrivit prevederilor legale şi în cooperare cu alte institutii ale statului de drept, la urmatoarele acţiuni: sprijin logistic acordat Ministerului de Interne şi autorităţilor publice locale; prevenirea acţiunilor destabilizatoare; neutralizarea elementelor terorist-diversioniste şi a altor formatiuni ilegal inarmate; controlul cailor de acces la anumite obiective de importanţa strategica; prevenirea proliferarii armelor convenţionale şi de distrugere în masa; interventia în scopul protejarii cetatenilor şi a infrastructurii de baza; monitorizarea şi avertizarea strategica în adancime cu fortele specializate; realizarea sigurantei strategice la frontiera şi la obiective de importanţa vitala; stoparea traficului cu armament şi munitii; limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor.Angajarea armatei în aceste tipuri de acţiuni se va realiza în conformitate cu planurile guvernamentale şi locale (zonale, departamentale); ea va avea un caracter gradual şi flexibil şi se va executa numai după informarea populatiei cu privire la pericole şi la necesitatea utilizarii fortelor armate. Armata va participa numai cu fortele stabilite pentru astfel de acţiuni, inzestrate în mod corespunzător. Armata va acorda sprijin în cazul dezastrelor naturale, la solicitarea autorităţilor centrale sau locale. În acest sens armata va desemna structurile necesare care vor actiona în cooperare cu fortele de protecţie civila şi cu administratia publică locala. În unele situaţii, pe baza deciziei autorităţii naţionale de comanda, armata poate participa la acest tip de operaţiuni şi în afara granitelor naţionale, scopul fiind limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor. Participarea la misiunile de gestionare şi de răspuns în cazul crizelor regionale (situaţie care poate avea loc şi pe timp de pace) va fi realizata numai cu aprobarea autorităţii naţionale de comanda şi cu alocarea fondurilor corespunzătoare. Încetarea implicarii militare va avea un caracter felixibil şi gradual, pentru a preveni reizbucnirea crizei. Fortele militare vor inceta operaţiunile de îndată ce autorităţile civile responsabile vor fi capabile sa menţină controlul. În situaţia participării la operaţiuni multinationale România va transfera autoritatea de comanda asupra unităţilor sale comandantului forţei multinationale, în conformitate cu procedurile comune convenite şi aprobate de Parlamentul României.În timp de razboi misiunile fortelor armate se stabilesc în conformitate cu obiectivul politic declarat şi cu evaluarea situaţiei strategice. Obiectivul politic se stabileste de către autoritatea naţionala de comanda. În vederea realizării acestuia putem infrunta adversari, pornind de la cei care utilizeaza tehnologii simple într-un mod novator până la cei care folosesc tehnologii avansate şi o mare cantitate de informaţii. Aceasta gama de conflicte potentiale constituie o provocare ce necesita o forta capabila de o riposta rapida. Aceasta înseamnă o forta cu o organizare superioara, doctrina şi instruire, dotata cu tehnica de lupta moderna şi cu un potenţial actional performant.La razboi fortele armate, prin organizarea şi desfăşurarea unor riposte decisive, trebuie să respinga actiunile militare ale agresorului şi sa creeze condiţii favorabile în vederea incheierii sau impunerii pacii, corespunzător intereselor statului român şi în stricta conformitate cu situaţia prevăzută de către autorităţile naţionale de comanda pentru încetarea operaţiunilor militare. Confruntarile violente se vor manifesta în campul informational şi al tehnologiei avansate, al razboiului în toate mediile şi mai puţin între grupari armate posesoare de tehnica şi efective numeroase. Ponderea factorilor cantitativi şi energetici se va diminua continuu în favoarea celor calitativi şi informationali.Succesul fortelor armate ale României într-un viitor conflict militar va depinde de: evitarea surprinderii, în special în campul informational; capacitatea de a riposta eficient; cooperarea activa cu fortele partenere (aliate); activarea oportuna a fortelor de rezerva; desfăşurarea cu profesionalism a operaţiunilor intrunite; executarea apararii active; asigurarea protectiei depline a fortelor.CONDUCEREA FORTELOR SISTEMULUI NAŢIONAL DE APARAREConducerea de ansamblu (politico-militara) a fortelor armate revine autorităţii naţionale de comanda (Parlamentul, Preşedintele României, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvernul, Ministerul Apararii Naţionale şi autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apararii naţionale). Preşedintele României este comandantul fortelor armate şi totodata presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii – institutie careia îi revine responsabilitatea de a organiza şi de a coordona activităţile din domeniul apararii naţionale.Potrivit deciziilor autorităţii naţionale de comanda, la nivel strategic Statului Major General îi revine responsabilitatea exercitarii conducerii operationale, respectiv a comenzii militare a armatei şi a operaţiunilor acesteia. Coordonarea unitara a activităţilor şi acţiunilor de aceasta natura se exercită de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Pentru conducerea operaţională curenta a acţiunilor militare la pace şi în situaţii de criza funcţionează Centrul Naţional de Comanda Militara (Centrul Operational pentru Situaţii de Criza). În situaţii deosebite, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, pentru conducerea operaţiunilor militare principale se infiinteaza Marele Cartier General.La nivel operativ conducerea acţiunilor militare se exercită de Comandamentul Operational Intrunit (COPI), Comandamentele Operationale ale Fortelor Aeriene şi Fortelor Navale, precum şi de comandamentele operationale teritoriale.Pentru conducerea unor acţiuni militare cu caracter deosebit, cu un grad mare de independenta sau/şi în raioane (zone) cu trasaturi distincte se constituie şi funcţionează comandamente operationale intrunite de nivel divizie.Comandamentul Operational Intrunit şi comandamentele tactice trebuie să fie în măsura sa actioneze oriunde pe teritoriul naţional, precum şi în spatiul de interes strategic al României, în compunerea unor grupari de forte multinationale.Conducerea procesului de organizare, inzestrare şi de pregatire a fortelor, a procesului de asigurare logistica şi administrativa a trupelor, precum şi conducerea operaţională curenta a acţiunilor militare cu caracter teritorial se executa de statele majore ale categoriilor de forte ale armatei, care pe timp de pace vor avea în subordine toate structurile luptatoare, de sprijin de lupta şi logistice. În situaţii de criza sau în cazul participării la operaţiuni în afara granitelor tarii categoriile de forte ale armatei vor pune la dispoziţie Comandamentului Operational Intrunit sau comandamentelor operationale tactice fortele necesare pentru indeplinirea misiunilor stabilite de Statul Major General.Comandamentele teritoriale vor avea responsabilitatea de a proteja teritoriul României, de a asigura pregătirea fortelor principale şi de rezerva, trecerea de la starea de pace la cea de razboi prin ridicarea graduala a capacităţii de lupta şi direct prin mobilizare.Conducerea operaţiunilor intrunite impune perfectionarea capabilitatilor necesare în vederea culegerii, prelucrarii şi utilizarii neintrerupte a informaţiilor. Realizarea conducerii fortelor impune existenta sistemului C4I la toate esaloanele. Sistemele C4I trebuie să asigure, în condiţiile dinamismului deosebit al acţiunilor militare şi al fluiditatii dispozitivelor, acoperirea cu posibilitati de conducere a intregului spatiu de responsabilitate al comandamentelor operationale, a realizării comenzii şi a controlului în timp real al fortelor şi al mijloacelor la dispoziţie.Pe timp de pace, în situaţii de criza şi la razboi conducerea Ministerului Apararii Naţionale se exercită de ministrul apararii naţionale, care îl reprezinta în raporturile cu celelalte ministere şi organisme guvernamentale, cu alte autorităţi ale administraţiei publice, cu organisme similare din alte state.Seful Statului Major General, cea mai înaltă autoritate militara a armatei, este principalul consilier militar al presedintelui tarii, Consiliului Suprem de Aparare a Tarii şi ministrului apararii naţionale şi exercită conducerea (comanda) militara a armatei. În indeplinirea acestor responsabilităţii seful Statului Major General este ajutat de Comitetul Sefilor de State Majore.Pentru starea de urgenţă, în situaţia existentei unor amenintari la adresa sigurantei naţionale sau a democratiei constitutionale, Ministerul Apararii Naţionale va organiza şi va conduce activităţile pentru sprijinul logistic al fortelor Ministerului de Interne, atunci când acest sprijin este solicitat. În cazul iminentei ori al producerii unor dezastre Statul Major General organizeaza şi conduce – potrivit planurilor de cooperare/interventii şi masurilor stabilite de Comisia Guvernamentala de Aparare împotriva Dezastrelor – participarea cu forte şi mijloace ale armatei pentru limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor naturale şi ale accidentelor.Pentru starea de asediu Ministerului Apararii Naţionale îi revine sarcina principala în coordonarea aplicarii masurilor dispuse prin decretul de instituire a acesteia. Conducerea efectiva a acţiunilor militare se exercită de Statul Major General prin Centrul Naţional de Comanda Militara (Centrul Operational pentru Situaţii de Criza).Pe plan teritorial, la nivel de judet şi de capitala, se infiinteaza, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, functia de comandant militar. Atribuţiile comandantului militar se stabilesc din timp de pace de Statul Major General şi se aproba prin hotărâre a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.Structurile, la pace şi la razboi, ale comandamentelor, precum şi procedurile de lucru pentru elaborarea conceptiilor, planurilor şi documentelor organizatorice de aplicare a acestora vor fi conform standardelor existente în cadrul Aliantei Nord-Atlantice. Acest proces are drept scop perfectionarea conducerii militare la toate esaloanele şi crearea condiţiilor de realizare a interoperabilitatii cu structurile similare ale NATO şi ale Uniunii Europene (U.E.O.).STRUCTURA ŞI ORGANIZAREA FORTEI PROIECT – 2005Capabilitatile armatei trebuie să corespunda cerințelor legate de indeplinirea intregii game de misiuni strategice, de la cele organizate pe timp de pace până la cele din timp de razboi. Pentru a face faţa provocarilor la adresa securitatii naţionale în deceniul următor armata României trebuie să intrebuinteze atât fortele active existente la pace, cat şi pe cele care vor fi completate sau mobilizate. Armata include, din punct de vedere functional, fortele operationale, fortele teritoriale şi de rezerva.Fortele operationale sunt alcatuite din mari unităţi şi unităţi mecanizate de tancuri, artilerie, vânători de munte, aeromobile, aviatie, aparare antiaeriana şi de marina, cu efective complete, instruite şi dotate adecvat. În situaţii de criza şi de razboi ele trebuie să fie în măsura sa treaca în subordinea comandamentelor operationale, în vederea constituirii gruparii de forte necesare pentru ducerea acţiunilor militare atât pe teritoriul naţional, cat şi în afara acestuia, în cadrul fortelor multinationale.Fortele teritoriale şi de rezerva vor fi alcatuite din mari unităţi şi unităţi aparţinând tuturor categoriilor de forte armate. Acestea sunt destinate pentru executarea apararii teritoriale, pregătirea şi executarea mobilizarii, precum şi pentru sprijinul autorităţilor locale în cazul unor urgente civile. În situaţii de criza ele pot participa cu structurile active în subordinea Comandamentului Operational Intrunit, în vederea indeplinirii misiunilor stabilite. În timp de razboi, după completare/mobilizare şi după o pregatire intensiva pentru lupta, fortele teritoriale pot actiona, în functie de situaţie, fie în subordinea Comandamentului Operational Intrunit, fie în subordinea comandamentelor teritoriale.Din punct de vedere actional armata cuprinde: fortele de supraveghere şi de avertizare timpurie, fortele de actiune în situaţii de criza, fortele principale şi fortele de rezerva. Categoria operationala în care este inclusa fiecare structura determina prioritatile unităţii respective în orientarea resurselor, a personalului, tehnicii şi a instruirii. Este imperioasa realizarea unui echilibru în cadrul armatei între unitatile prioritare cu o capacitate de lupta ridicata şi fortele care au un nivel de instruire mai redus şi variabil, reprezentand majoritatea fortelor necesare la razboi.Fortele de supraveghere şi de avertizare timpurie includ structuri specializate, subordonate nemijlocit atât Statului Major General şi altor structuri centrale ale Ministerului Apararii Naţionale, cat şi categoriilor de forte armate. Au în compunere unităţi şi subunitati de cercetare şi de razboi electronic, structuri de informaţii, cele destinate realizării sistemelor C4I, precum şi unităţi luptatoare mai compacte, modulare şi mobile. Ele sunt destinate descoperirii indiciilor unor posibile conflicte militare şi crize, gestionarii evolutiei factorilor de amplificare a pericolelor la adresa securitatii naţionale, precum şi pentru prevenirea surprinderii. Aceste forte funcţionează în general în serviciu de lupta permanent.Fortele de acţiuni în situaţii de criza sunt destinate participării la gestionarea crizelor, precum şi executarii primei riposte în caz de conflict armat. Ele participa la eforturile de realizare a obiectivelor strategiei militare în timp de pace şi constituie elementul principal al descurajarii. Aceste forte sunt dislocate astfel încât să asigure operationalizarea principalelor direcţii şi raioane din cadrul zonelor de operaţiuni. Fortele de actiune în situaţii de criza cuprind: forte de angajare zonala imediata; forte de reactie rapida; comandamente, mari unităţi şi unităţi nominalizate în Programul individual de parteneriat România-NATO. Fortele de reactie rapida vor include mari unităţi şi unităţi ale tuturor categoriilor de forte ale armatei, capabile sa actioneze atât independent, cat şi intrunit. Prin deciziile autorităţii naţionale de comanda o parte din fortele de reactie rapida va putea fi intrebuintata în cadrul structurilor multinationale pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, precum şi în alte misiuni internationale, sub egida O.N.U. şi O.S.C.E. Fortele participante vor avea marimea, capacitatea actionala şi de desfăşurare, precum şi sprijinul logistic adecvate.Fortele principale sunt alcatuite din marile unităţi şi din unitatile existente la pace, incadrate, în majoritate, cu efective reduse. Desi personalul de baza va fi constituit din militari de profesie, va exista totusi un procent semnificativ de militari în termen. Aceste forte devin operationale pentru razboi numai după completarea lor cu resurse umane şi materiale şi după o perioadă adecvata de pregatire intensiva pentru lupta. În unele situaţii de criza, dacă escaladarea amenintarii are loc în timp foarte scurt, elementele activate din compunerea lor pot fi incluse în gruparile de forte destinate gestionarii crizei.Fortele de rezerva reprezinta marile unităţi şi unitatile care se infiinteaza la mobilizare. Ele sunt constituite din comandamente, centre de instructie şi din alte formatiuni militare prevăzute cu structuri şi nuclee strict necesare pentru functionare în timp de pace. Centrele infiinteaza, la mobilizare, mari unităţi şi unităţi luptatoare, de sprijin de lupta şi logistic.Fortele principale şi fortele de rezerva realizează capacitatea de lupta după completarea/înfiinţarea lor şi executarea unui numar de zile de pregatire intensiva.Din punct de vedere structural armata României se compune din: fortele terestre, fortele aeriene militare şi fortele navale. Pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter deosebit, atât la nivel central, cat şi în cadrul categoriilor de forte ale armatei se constituie şi funcţionează fortele speciale. Aceste forte sunt cele care initiaza, amplifica şi gestioneaza operaţiunile speciale în spatiul controlat de agresor.Fortele terestre reprezinta componenta de baza a armatei şi sunt destinate să execute toata gama acţiunilor militare cu caracter terestru şi aeromobil, în orice zona şi pe orice direcţie, independent sau intrunit cu celelalte categorii de forte ale armatei, sa desfasoare operaţiuni şi lupte de aparare şi ofensive pentru capturarea ori nimicirea inamicului patruns pe teritoriul naţional, atât în compunerea structurilor militare naţionale, cat şi a celor multinationale.Structurile operationale vor cuprinde 8 brigazi luptatoare, 4 brigazi de sprijin de lupta şi 2 brigazi de logistica. O parte din unitatile ce compun structura operationala trebuie să fie în măsura sa actioneze şi în afara teritoriului naţional, în cadrul gruparilor multinationale de forte. Structurile de mobilizare şi de rezerva vor cuprinde 10 brigazi luptatoare, 5 brigazi de sprijin de lupta şi 2 brigazi de logistica.Fortele aeriene sunt destinate sa apere suveranitatea statului în spatiul aerian naţional, independent sau împreună cu celelalte categorii de forte armate, precum şi în compunerea gruparilor de forte multinationale, în scopul castigarii şi mentinerii controlului asupra spatiului aerian şi sprijinirii din aer a fortelor terestre sau maritime angajate în acţiuni militare. Ele vor fi, preponderent, în categoria fortelor de supraveghere sau de reactie. Fortele active vor avea în compunere un comandament operational, 2 comandamente de divizie aeriana, 4 baze aeriene şi 2 brigazi de aparare antiaeriana. Fortele de rezerva vor cuprinde 2 baze aeriene şi 2-3 aerodromuri.Fortele navale sunt destinate să execute acţiuni militare independent, împreună cu celelalte categorii de forte ale armatei, în compunerea unor grupari multinationale, în spatiul de interes maritim, fluvial şi terestru pentru: apararea comunicatiilor maritime şi fluviale proprii; asigurarea iesirii României la mare; exercitarea drepturilor legitime ale statului în zona economica exclusiva; lovirea comunicatiilor navale ale inamicului; interzicerea debarcarii desantului maritim; apararea Dobrogei; indeplinirea misiunilor de sprijin al pacii şi umanitare. Structurile vor fi incluse indeosebi în categoria fortelor de supraveghere sau de reactie rapida şi vor avea în compunere un comandament operational, Flota maritima, Flotila fluviala şi ale forte. Flota maritima asigura protectia şi apararea litoralului maritim, a apelor teritoriale, precum şi protectia bunurilor şi intereselor statului român din cadrul spatiului maritim cu regim de zona economica exclusiva (similar). Fortele operationale din cadrul Flotei maritime trebuie să fie în măsura să asigure o prezenta activa în apele internationale ale Marii Negre pentru protectia, în mod independent sau în cooperare cu forte aliate/partenere, a intereselor statului român sau a regulilor de drept international.Unitatile navale din compunerea Flotei maritime trebuie să fie capabile sa ia parte la operaţiuni comune în sprijinul pacii, în cadrul unor grupari multinationale în spatiul de interes strategic al României, precum şi sa furnizeze o prezenta limitata în cadrul altor zone, în conformitate cu oblibaţiile asumate prin Parteneriatul pentru Pace (integrarea în Alianta Nord-Atlantica).Flotila fluviala asigura paza şi apararea Deltei Dunarii, a Dunarii maritime şi interioare, precum şi protectia intereselor statului român în apele de frontieră.CONCEPTIA DE PREGATIRE ŞI DE ANGAJARE A ARMATEI IN ACTIUNI MILITAREPregătirea armatei cuprinde doua componente principale: formarea şi perfectionarea militarilor de profesie prin sistemul învăţământului militar şi pregătirea pentru lupta (instruirea) a structurilor militare.Sistemul de invatamant pentru ofiteri şi subofiteri (maistri militari) este astfel conceput încât să asigure o buna pregatire manageriala, tehnica şi de specialitate şi se completeaza cu sistemul de pregatire a gradatilor şi soldatilor profesionisti, precum şi cu sistemul de apreciere a salariatilor civili.Un accent deosebit vom pune pe participarea a cat mai mulţi ofiteri în colegiile, scolile şi institutele de pregatire (inclusiv limbi straine) din alte tari. Centrul Regional de Pregatire NATO/PfP din România va specializa personalul în cunoasterea şi lucrul cu procedurile NATO, la nivel tactic şi intrunit. Locul şi rolul subofiterului în structura profesionala a armatei vor fi redefinite. El va fi comandant de structuri militare de la baza ierarhiei militare (echipaj, grupa, pluton), instructor, lucrator de stat major, specialist în domeniul tehnic şi administrativ.Pregătirea pentru lupta a armatei are ca obiectiv general cresterea capacităţii comandamentelor şi a trupelor de a desfăşura acţiuni militare independent, intrunit, în cooperare cu celelalte forte ale sistemului naţional de aparare, precum şi în cadrul coalitiilor sau aliantelor. Pregătirea pentru lupta a elementelor componente va avea unele particularitati, în functie de locul lor în structura armatei.Pregătirea pentru lupta a fortelor de supraveghere şi de avertizare timpurie se va executa concomitent cu indeplinirea misiunilor de baza ce le revin, corespunzător categoriei de forte ale armatei şi armei din care fac parte. În acelasi mod se vor instrui şi fortele de actiune în situaţii de criza. În perioada premergatoare datei la care vor participa la operaţiuni multinationale ele vor executa o pregatire particularizata la specificul fiecarei misiuni.Structurile militare cu efective complete din compunerea fortelor principale se vor instrui pentru a fi în măsura sa indeplineasca misiuni de lupta concomitent cu fortele de reactie rapida sau după un anumit interval, determinat de durata completarii până la necesarul de razboi şi a parcurgerii unei perioade de pregatire intensiva. Structurile militare cu efective reduse vor pregati numai personalul incadrat, desfasurand totodata activităţi specifice cresterii capacităţii de lupta prin mobilizare.Fortele de rezerva executa pregătirea de comandament, concomitent cu activităţile care vizeaza aplicarea planurilor de mobilizare. Pentru rezervistii prevăzuţi în planurile proprii structurile militare care se mobilizeaza organizeaza convocari sau concentrari de instructie.Principala caracteristica a procesului de pregatire va fi standardizarea instruirii de baza la un nivel maxim posibil pentru fiecare categorie de forte ale armatei. O atenţie deosebită va fi acordată problemelor specifice, procedurilor de stat major şi intrebuintarii tehnicii de lupta, punandu-se accent pe indeplinirea misiunilor prin utilizarea sistemului C4I. Sarcina prioritara a instruirii o va constitui profesionalizarea personalului, potrivit standardelor naţionale şi ale Aliantei Nord-Atlantice.Personalul militar va fi instruit în scopul mentinerii deprinderilor impuse de utilizarea tehnicii de lupta necesare în vederea indeplinirii misiunilor. Treptat se va mari numărul tragerilor executate în poligoane, al orelor alocate pentru conducerea vehiculelor, al orelor de zbor şi de navigatie maritima şi fluviala. Instruirea va fi orientata spre cresterea stării de operativitate a fortelor. Unitatile de supraveghere şi de avertizare timpurie vor trebui sa identifice şi sa răspundă în mod adecvat primilor indici de deteriorare a situaţiei interne sau externe. Fortele de reactie rapida îşi vor perfectiona capabilitatile pentru a fi în măsura să se deplaseze rapid din garnizoanele de reşedinţa, cu toate mijloacele la dispoziţie. Ele îşi vor dezvolta şi exersa capacitatea de a desfăşura operaţiunile într-un mod coerent, intrunit şi în timp scurt.Armata va respecta standardele de operativitate stabilite. Fortele de supraveghere şi de avertizare timpurie, precum şi cele de actiune în situaţii de criza vor fi incadrate în proportie de cel puţin 90% (pentru fortele aeriene raportul va fi de 2:1 pentru echipaj/avion). Unităţilor nu li se vor repartiza mai puţin de 90% din necesarul de tehnica de lupta. Standardul pentru capacitatea de lupta operativa va fi de 80%. În vederea asigurarii cerințelor de pregatire vor fi repartizate cel puţin 80% din resursele necesare. Pe măsură ce resursele necesare vor fi realizate, standardele operative vor fi ridicate la niveluri cat mai inalte, începând cu fortele de reactie imediata şi rapida, care sunt prioritare.Conceptia de angajare a armatei române în situaţii de criza şi de razboi are în vedere principiile, conceptele strategice, misiunile şi capabilitatile sale şi, în perspectiva, ale Forţei Proiect-2005. Conceptia de angajare cuprinde modalitatile şi succesiunea de intrebuintare a fortelor, pentru indeplinirea obiectivului (obiectivelor) stabilit (stabilite) de autoritatea naţionala de conducere. Trecerea graduala de la starea de pace la starea de razboi trebuie să se faca anticipat, într-un timp suficient pentru activarea resurselor, capacitarea structurilor şi operationalizarea fortelor, în raport cu evolutia amenintarilor şi cu manifestarea pericolelor.În situaţii de criza, în functie de misiunea primita, armata va angaja numai acele forte care sunt necesare pentru rezolvarea crizei, pastrandu-şi libertatea de actiune pentru a raspunde unei escaladari.Participarea militarilor armatei României la operaţiuni în sprijinul pacii se va face potrivit prevederilor strategiei şi doctrinei militare intrunite, precum şi prevederilor strategiei (doctrinei) operationale comune convenite.La razboi conceptia de angajare a armatei va viza blocarea şi respingerea agresorului, folosind fortele de reactie rapida, concomitent cu lovirea în adancime a obiectivelor lui vitale (pentru a i se reduce potentialul ofensiv). Decalajul tehnologic impune abordarea tehnicilor de lupta neconventionala, care se constituie în lovitura de răspuns asimetrica în spatiile cucerite prin agresiune. Astfel se vor crea condiţiile pentru angajarea decisiva a fortelor principale şi, în cooperare cu celelalte elemente ale Sistemului Apararii Naţionale, pentru obtinerea unui deznodamant favorabil, în conformitate cu situaţia prevăzută pentru incheierea operaţiunilor de către autoritatea naţionala de conducere.În cazul participării la operaţiuni militare în cadrul unor grupari multinationale, fortele armatei României angajate vor fi organizate şi conduse potrivit regulilor de angajare şi planurilor operationale comune convenite, sub comanda autorităţilor militare stabilite prin acord. Comandamentul naţional îşi va exercita autoritatea de personal, de jurisdictie şi disciplina, precum şi responsabilitatile privind inzestrarea, sprijinul logistic, asistenţa medicală şi spirituala (religioasa). Interactiunea dintre armata şi mediul civil (atât guvernamental, cat şi neguvernamental) în care se acţionează este importanţa pentru succesul operaţiunilor. Cooperarea dintre civili şi militari este interdependenta: mijloacele militare sunt solicitate tot mai mult pentru a ajuta autorităţile civile; în acelasi timp sprijinul civil al operaţiunilor militare este important pentru logistica, comunicatii, ajutor medical şi relatii publice.LOGISTICALogistica trebuie să îşi adapteze capabilitatile la scopurile şi obiectivele cuprinse în strategia militara, prin stabilirea prioritatilor necesare în vederea asigurarii unui sprijin adecvat, dinamic şi oportun pentru susţinerea fortelor. Sistemul logistic trebuie să asigure libertatea de actiune atât în timp de pace, cat şi în situaţii de criza şi la razboi. El trebuie să fie suplu şi flexibil pentru a sustine participarea la noi tipuri de angajamente/misiuni multinationale de sprijin al pacii. În acest scop vom moderniza sistemul logistic, având în vedere urmatoarele obiective:● sa devina integrat, cu o structura modulara, interoperabila cu sistemele logistice ale armatelor moderne din tarile membre ale NATO, care să asigure o autonomie initiala a unităţilor, în functie de locul lor în cadrul structurii operationale (în fortele de supraveghere şi de avertizare timpurie, în fortele de actiune în situaţii de criza, în fortele principale sau de rezerva);● asigurarea unui înalt grad de viabilitate, flexibilitate şi capacitate de adaptare modulara în sprijinirea fortelor, conform diferitelor misiuni repartizate acestora;● realizarea unei conceptii de planificare centralizata şi de implementare descentralizata pentru a asigura sprijinul logistic necesar în vederea executarii operaţiunilor planificate pe teritoriul naţional şi în spatiul de interes strategic;● dezvoltarea unui sistem informatic de logistica, comparabil cu cel al NATO;● eliminarea paralelismelor şi a intrepatrunderii sarcinilor în domeniul logistic între categoriile de forte ale armatei, comandamente şi direcţii centrale;● renuntarea la principiul preventiv planificat, de executare a reparatiilor de tehnica din inzestrarea armatei şi aplicarea sistemului de mentenanţă după necesitate, pe bază de diagnostic;● implicarea societatilor comerciale civile de profil în realizarea unor sarcini ale componentelor logisticii.Adaptarea sistemului logistic la noua structura de forte şi modernizarea acestuia vor asigura condiţiile materiale şi de asistenţa necesare pentru indeplinirea obiectivelor strategiei militare.INFRASTRUCTURADezvoltarea şi modernizarea infrastructurii vor avea în vedere: noua structura a fortelor şi unităţilor acestora; cresterea condiţiilor de pregatire şi de trai ale militarilor; mutatiile geostrategice produse în vecinatatea tarii noastre (granita comuna cu un stat al Aliantei Nord-Atlantice, zone de instabilitate în proximitatea granitelor naţionale); înţelegerile comune care se vor incheia cu NATO privind acordarea unor facilităţi de infrastructura.Infrastructura noastra trebuie să aibă capacitatea de a sustine atât potentialul militar propriu, cat şi pe cel al partenerilor şi al viitorilor aliati în cadrul unor acţiuni militare comune. Trebuie dezvoltat un sistem naţional de infrastructura, pentru ca, în calitate de tara gazda, România să fie în măsura sa sprijine de pe teritoriul sau operaţiunile multinationale de coalitie sau alianta. Aceasta nu numai ca demonstreaza hotărârea noastra de a fi un partener şi un viitor aliat responsabil şi capabil, ci serveste şi la protejarea intereselor noastre naţionale.Pe măsură ce se desfăşoară restructurarea fortelor armate o parte a infrastructurii Ministerului Apararii Naţionale va deveni excedentara şi din ce în ce mai costisitoare. De aceea, pentru economisirea resurselor vor trebui identificate elemente de infrastructura în exces, în vederea dezafectarii. Aceasta se va realiza prin valorificarea adecvata a obiectivelor militare care vor fi închise şi/sau transferate în alta proprietate.Infrastructura rămasă va beneficia de resurse, în mod prioritar, în scopul dezvoltării şi al îmbunătăţirii. Bazele aeriene vor fi modernizate potrivit standardelor NATO. Infrastructura teritoriala va fi mentinuta şi dezvoltata conform prevederilor legale, astfel încât să fie asigurate capacitatile operative şi de reactie rapida, necesare pentru indeplinirea misiunilor.Modernizarea infrastructurii informationale a apararii este o necesitate care rezultă din rolul strategic al informatiei în apararea naţionala. Utilizarea tehnologiei informatiei şi managementul resurselor informationale, în context C4I, trebuie să asigure, prin sistemele stationare şi semistationare, capacitatile de generare, utilizare şi de acces distribuit la informaţiile necesare pentru asistarea deciziei, securitatea datelor şi succesul oricarei misiuni.RESURSELE APARARII ARMATEAcestea cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice, stiintifice, materiale şi de alta natura, care vor fi alocate de stat pentru pregătirea apararii armate a tarii. Ele determina, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, compunerea fortelor şi dotarea lor cu tehnica de lupta necesară.Un accent deosebit va fi pus pe îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa, de lucru şi de recreere ale militarilor. Factorul uman trebuie să devina principalul generator de forta al apararii naţionale şi va trebui situat în centrul preocuparilor sistemului militar.Noul sistem românesc de planificare, programare şi bugetare este compatibil cu sistemele similare ale statelor din NATO. Abordarea integrată a gestionarii resurselor va fi în concordanta cu misiunile fortelor armate şi va ţine seama de modificările structurale, precum şi de influenţa lor asupra capabilitatilor militare. Efectivele armatei României vor include 112.000 de militari şi 28.000 de civili. Transpunerea în practica a cerințelor restructurarii şi inzestrarii armatei impune o crestere reala a fondurilor de la aproximativ 710 milioane dolari S.U.A., începând cu anul 2000, la 1.190 milioane dolari S.U.A. în anul 2007, la care se adauga datoria externa pentru cheltuielile de inzestrare şi sumele necesare pentru invatamant şi sănătate. Aceasta este cea mai buna optiune pentru România şi, în acelasi timp, un element realist de stabilitate pentru procesul de planificare. În aceste condiţii, strategia alocarii resurselor va viza simultan doua aspecte fundamentale. În primul rand, fondurile vor fi repartizate cu prioritate pentru programele care asigură realizarea Forţei Proiect-2005 şi economisirea costurilor printr-o eliminare rapida a mijloacelor şi programelor care nu mai sunt necesare. În al doilea rand, o direcţie prioritara va fi echilibrarea bugetului în privinta alocarii resurselor. În anul 2000 bugetul nostru va aloca 57% pentru personal, 33% pentru operare şi mentenanta, 28% pentru achizitionarea tehnicii de lupta, 13% pentru regie. Estimam ca în anul 2006 sa ajungem la standardele realizate de Alianta Nord-Atlantica (40% pentru personal, 35-40% pentru inzestrare, 25-20% pentru operare şi mentenanta).Alocarea resurselor va fi strans legata de bugetul prevăzut pentru procesul multianual de planificare. Procesul cuprinde doua faze. Prima faza (2000-2003) va fi concentrata pe orientarea resurselor către restructurarea fortelor operationale, la nivelul cerințelor minime, pentru o aparare credibila şi pentru interoperabilitate. Faza a doua (2004-2007) se va concentra în special pe modernizarea tehnicii de lupta. Fazele procesului se intrepatrund, iar termenul limita pentru executarea lor se poate modifica în functie de alocarea fondurilor suplimentare.CONCLUZIIArmata României acţionează, în baza hotărârilor autorităţii naţionale de comanda, pentru apararea şi promovarea intereselor naţionale de securitate ale tarii, prevăzute în documentele oficiale ale statului. Resursele umane şi materiale ale României şi importanţa pozitiei sale geografice ne determina sa servim cel mai bine interesele naţionale prin contribuţia la securitatea regionala. Din punct de vedere militar o forta agila şi capabila să execute acţiuni adecvate este cea mai potrivita acestui scop.O astfel de forta poate contribui la operaţiunile de securitate sub egida O.N.U., a O.S.C.E. sau a altor organizaţii internationale, intrucat unitatile sale sunt transportabile, mobile şi capabile să se integreze rapid în structurile multinationale. Aceasta forta contribuie la securitatea regionala, ea reprezentand baza activităţilor de parteneriat cu vecinii nostri, cu alte state din regiune şi constituie totodata un veritabil model pentru formarea militarilor profesionisti. Ea poate actiona rapid şi eficient atât pentru prevenirea conflictelor şi gestiunea crizelor, înainte ca acestea să se transforme în conflict, cat şi pentru respingerea agresiunii (în cazul în care s-a produs) şi obtinerea victoriei.Desi formarea şi dezvoltarea Forţei Proiect-2005 este costisitoare, actualul mediu de securitate ne permite totusi sa realizam acest obiectiv, mentinand un nivel adecvat al capacităţii de riposta. Stabilirea noii structuri a forţei, modernizarea, profesionalizarea, standardizarea pregatirii şi rationalizarea temporara a unor achizitii constituie cea mai buna optiune în condiţiile constrangerilor impuse de tranzitie. Logistica trebuie să îşi adapteze capabilitatile la scopurile şi obiectivele cuprinse în aceasta strategie, printr-un sprijin adecvat pentru susţinerea fortelor.Infrastructura noastra trebuie să aibă capacitatea de a sustine atât sistemul militar propriu, cat şi pe cel al partenerilor şi al viitorilor aliati.Resursele apararii armate, incluzând personalul, mijloacele financiare, tehnologice, stiintifice, materiale şi de alta natura, alocate de stat, determina din punct de vedere cantitativ şi calitativ alcatuirea fortelor şi dotarea cu tehnica de lupta necesare pentru apararea tarii.Armata României va fi în continuare capabila sa descurajeze şi, dacă este necesar, sa infranga o eventuala agresiune armata împotriva tarii noastre. Ea este gata sa apere interesele natiunii la ordinul conducerii politice şi conform Constituţiei. Fortele noastre armate nu sunt destinate sa devina o sursa de ingrijorare pentru alte state. Armata României este şi va rămâne una dintre instituţiile fundamentale ale statului şi ale securitatii naţionale.–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește