STANDARDE PROFESIONALE din 6 iulie 2016
![]() |
Redacția Lex24 |
Publicat in Repertoriu legislativ, 06/12/2024 |
|
Informatii Document
Emitent: MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SI CERCETARII STIINTIFICEPublicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 65 bis din 26 ianuarie 2017
Nu exista actiuni suferite de acest act |
Nu exista actiuni induse de acest act |
Acte referite de acest act: |
Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACT | REFERA PE | ACT NORMATIV |
Actul | ARE LEGATURA CU | ORDIN 4477 06/07/2016 |
ANEXA 1 | REFERIRE LA | LEGE 1 05/01/2011 |
ANEXA 2 | REFERIRE LA | LEGE 1 05/01/2011 |
ANEXA 3 | REFERIRE LA | LEGE 1 05/01/2011 |
ANEXA 4 | REFERIRE LA | LEGE 1 05/01/2011 |
ANEXA 5 | REFERIRE LA | LEGE 1 05/01/2011 |
ANEXA 5 | REFERIRE LA | LEGE 319 14/07/2006 |
ANEXA 6 | REFERIRE LA | LEGE 1 05/01/2011 |
ANEXA 7 | REFERIRE LA | LEGE 1 05/01/2011 |
ANEXA 8 | REFERIRE LA | LEGE 1 05/01/2011 |
Acte care fac referire la acest act: |
SECTIUNE ACT | REFERIT DE | ACT NORMATIV |
Actul | APROBAT DE | ORDIN 4477 06/07/2016 |
Actul | CONTINUT DE | ORDIN 4477 06/07/2016 |
Notă Aprobat de Ordinul nr. 4.477/2016 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2017.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
Secretarul debutant este considerată persoana încadrată în această funcţie în primii 5 ani de la încadrarea sa şi ar trebui să deţină acele competenţe minimale care să-i permită şi să-i asigure îndeplinirea optimă a atribuţiilor ce-i revin, conform fişei postului. Acele competenţe ar trebui să determine în primul rând ca studiul individual, învăţarea continuă şi după ce acesta iese de pe băncile şcolii, să devină pentru secretarul debutant o necesitate a racordării sale la rapidele modificări din viaţa socială şi economică a societăţii, să-i permită să facă faţă cerinţelor unei societăţi dinamice, să aibă formate mecanisme de evaluare şi autoevaluare care să-l ajute în determinarea raportului optim dintre cerinţele sociale şi economice şi propriile capacităţi şi posibilităţi de realizare în această carieră şi în viaţă.
În condiţiile unei societăţi în continuă schimbare şi informatizare, învăţământul modern reclamă din partea secretarului debutant din învăţământul preuniversitar un dinamism sporit, o distributivitate extinsă faţă de problemele şcolii şi o adaptare rapidă la noile solicitări.
În economia procesului de învăţământ, epoca noilor tehnologii educaţionale găseşte secretarul într-o poziţie privilegiată: interfaţă a instituţiei de învăţământ atât cu proprii angajaţi, cât şi cu exteriorul şi, în acelaşi timp, o punte de legătură între toate compartimentele unei instituţii educaţionale.
Reforma sistemului de învăţământ românesc, trebuie să ducă la o mai bună pregătire profesională a secretarului debutant, cu atât mai mult cu cât LEN (Art. 275. – (3)) prevede obligativitatea participării personalului didactic auxiliar la activităţi de formare continuă, în condiţiile legii.
În acest context, este necesară prezenţa compartimentului de pregătire şi formare continuă a secretarului debutant pe lista priorităţilor demersurilor reformatoare, unul dintre obiectivele sistemului de perfecţionare fiind dezvoltarea competenţelor personalului din învăţământul preuniversitar, astfel încât să se asigure un proces educaţional de calitate.
Formarea competenţelor pleacă atât de la dorinţa de a exercita profesia, cât şi de la experienţa de viaţă care poate pregăti individul într-o oarecare măsură, în acest scop. La începutul carierei, socializarea profesională modelează efectele formării iniţiale. Experienţa personală, confruntările cu alţi profesionişti şi formarea continuă, abordată ştiinţific prin programe acreditate de organele abilitate, cursuri şi stagii relevante, fac ca acele competenţe, cunoştinţe şi scheme de acţiune să evolueze.
Secretarul debutant trebuie de asemenea să înţeleagă faptul că eficacitatea sa depinde de evoluţia evenimentelor şi a contextului social. Să încerce să gândească situaţiile în perspectivă, în manieră probabilistă şi cu termene optime de dezvoltare a competenţelor pe care le deţine şi de dobândire a unor competenţe noi. Nu se vor parcurge programe de formare cu orice preţ, pe orice temă, fără rentabilitate pentru unitatea şcolară unde îşi desfăşoară activitatea. Un alt aspect important este astfel, îmbinarea armonioasă a programelor, a modulelor pentru care optează. Nu se vor prelua cunoştinţe şi deprinderi la întâmplare fără nici o utilitate. Un calcul prealabil şi o confruntare cu propriile nevoi de dezvoltare poate conduce la alegerea celor mai bune variante de îmbinare a acestora.
Descrierea competenţelor în standard are un caracter general, flexibil, asigurând transferabilitate în situaţii variate. Cei care vor face analiza de nevoi, vor îndruma şi orienta formarea continuă a secretarilor, vor ţine seama de bilanţul de competenţe personal. Un bilanţ de dezvoltare personală se poate realiza din iniţiativă proprie dacă există jaloanele unui standard naţional. Bilanţul de competenţe poate fi unul evolutiv care permite unei persoane să conştientizeze achiziţiile din perspectiva schimbărilor survenite în activitatea sa profesională, legate de instituţie şi cerinţele ei în comparaţie cu formarea iniţială şi cu cerinţele contemporane. Bilanţul de competenţe măsoară cunoştinţele, acţiunile, comportamentul şi capacităţile, ajută la poziţionarea secretarului într-o perspectivă evolutivă.
Standardul profesional de formare continuă corespunzător funcţiei de secretar debutant pentru învăţământul preuniversitar a fost gândit într-o viziune flexibilă, dinamică şi perfectibilă, pentru a răspunde cerinţelor şcolii româneşti actuale, dar şi de viitor. El constituie un punct de plecare în formularea obiectivelor şi în legarea traseelor de dezvoltare personală, dar şi ca un ghid practic, util furnizorilor în elaborarea programelor de formare continuă pentru secretarii debutanţi din învăţământul preuniversitar.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE GENERALE
9
Unitatea de competenţă generală nr. l
Titlul unităţii de competenţă generală nr. l: Aplicarea prevederilor legale referitoare la evidenţa, gestionarea şi arhivarea documentelor |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi Aplicare, Reflecţie |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
transfer şi rezolvare de probleme |
critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
Interacţiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Asigură evidenţa documentelor şi a corespondenţei |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor: din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, la legislaţia cu privire la regimul actelor de studii şi la arhivare. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de evaluare din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, la legislaţia cu privire la regimul actelor de studii şi la arhivare. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor: din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la regimul actelor de studii şi la arhivare. Explicarea şi interpretarea teoriilor din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la regimul actelor de studii şi la arhivare. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la regimul actelor de studii şi la arhivare. |
Proiectează, pe baza legislaţiei instrumente de evidenţă, gestionare şi arhivare a documentelor. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de evidenţă gestionare şi arhivare a documentelor. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evidenţă, gestionare şi arhivare a documentelor. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. |
2. Gestionează documentele şi corespondenţa |
||||||||
3. Asigură documentarea în domeniul activităţii specifice |
||||||||
4. Arhivează documentele |
10
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
Unitatea de competenţă generală nr. 2
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 2: Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PS1 |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Elemente de competenţă |
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||||
Criterii de realizare |
||||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
Reflecţie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
Interacţiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică riscurile în activitatea specifică |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind tipurile de riscuri din activitate, normele de sănătate, securitate în muncă specifice locului de muncă şi PSI. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de utilizare a echipamentelor specifice privind normele de sănătate şi securitate în muncă, proceduri de acordare a primului ajutor. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor din normele de sănătate, securitate în muncă specifice locului de muncă şi PSI. Explicarea metodelor de utilizare a echipamentelor specifice privind normele de sănătate şi securitate în muncă, proceduri de acordare a primului ajutor. |
Identifică riscurile în activitatea specifică în corelaţie cu specificul activităţii de executat, avându- se în vedere toate aspectele relevante pentru desfăşurarea acesteia. Riscurile sunt identificate în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice în domeniu. Aplică prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PSI. Intervine în caz de accident. |
Identificarea riscurilor în activitatea specifică se realizează cu conştiinciozitate şi responsabilitate. Prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PSI se respectă şi se aplică întocmai, intervenindu-se cu atenţie şi promptitudine în caz de necesitate. Intervenţia în caz de accident se realizează cu operativitate. |
Aplică în mod creativ şi inovator instrumente de lucru pentru normele de sănătate, securitate în muncă specifice locului de muncă şi PSI: -instructaje periodice: zilnice, lunare sau la intervale stabilite prin instrucţiuni proprii în funcţie de specificul condiţiilor de lucru; -tipuri de accidente: arsuri cu diferite substanţe, intoxicaţii cu gaze, traumatisme, electrocutare etc. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi) şi mediul de interacţiune: -spaţiul şcolar; -mediul propriu de lucru; -tipul de învăţământ; -nivel de dotare a şcolii; -locaţii specifice organizaţiei şcolare. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. |
2. Aplică prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PS1 |
||||||||
3. 1ntervine în caz de accident |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
11
Unitatea de competenţă generală nr. 3
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 3: Aplicarea procedurilor de calitate în domeniul educaţional |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
Reflecţie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
Interacţiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică cerinţele de calitate specifice |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor, principiilor şi cerinţelor fundamentale care stau la baza unei abordări eficace privind asigurarea calităţii activităţii de secretariat: codul de etică profesională; -standardele de calitate, conform normelor interne; -manuale de calitate; -politici de management al calităţii. Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din domeniul criteriilor şi reglementărilor naţionale privind asigurarea calităţii; prevederile din Procedurile Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate sau ale Normelor interne de calitate; proceduri de lucru, proceduri de control etc.; proceduri tehnice de asigurare a calităţii. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor, principiilor şi cerinţelor fundamentale care stau la baza unei abordări eficace privind asigurarea calităţii activităţii de secretariat: -codul de etică profesională; -standardele de calitate, conform normelor interne; -manuale de calitate; -politici de management al calităţii. Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor din domeniul criteriilor şi reglementărilor naţionale privind asigurarea calităţii; prevederile din Procedurile Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate sau ale Normelor interne calitate; proceduri de lucru, proceduri de control etc.; proceduri tehnice de asigurare a calităţii; acţiunile preventive şi corective specifice locului de muncă, prevăzute în SMC sau în Normele interne de calitate. Explicarea şi interpretarea teoriilor managementului calităţii. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul managementului calităţii. |
Cerinţele de calitate sunt identificate pe baza indicaţiilor din procedurile sau planurile de control, Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate/conform normelor interne de asigurarea calităţii. |
Reflectează critic şi constructiv asupra metodelor de management al calităţii. Remedierea eventualelor neconformităţi constatate se face cu promptitudine şi responsabilitate |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de managementul calităţii. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Identificarea cerinţelor de calitate specifice se face cu corectitudine, atenţie şi responsabilitate. Aplicarea procedurilor tehnice de calitate se realizează cu rigurozitate şi adecvat tipului de activitate. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. |
2. Aplică în practică procedurile de asigurare a calităţii |
||||||||
3. Evaluează calitatea lucrărilor executate |
||||||||
4. Remediază neconformită ţile constatate |
12
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE SPEC1F1CE
Unitatea de competenţă specifică nr. 1
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 1: Proiectarea activităţii de secretariat |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
Reflecţie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
Interacţiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Organizează activitatea de secretariat în vederea proiectării |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din activitatea de secretariat privind etapele proiectării, tipurile de cunoştinţe şi modalităţile de structurare/organizare logică a acestora, managementul timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat; criteriilor de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor: din domeniul managementului timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat; criteriilor de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. Explicarea şi interpretarea teoriilor despre managementul timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat; criteriilor de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul managementul timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat; criteriilor de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar |
Proiectează, pe baza legislaţiei instrumente de din domeniul managementului timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat;criteriil or de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. |
Reflectează critic şi constructiv asupra managementul ui timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat; criteriilor de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de managementul timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat; criteriilor de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Organizarea activităţilor de secretariat se realizează cu creativitate, prin abordarea unei atitudini prospective, corelată cu structura anului şcolar. Planificarea activităţilor de secretariat se realizează cu responsabilitate şi corectitudine. Planificarea activităţilor de secretariat se realizează pe baza criteriilor de pertinenta, coerenta şi fezabilitate. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). Implicarea în dezvoltarea de proiecte educaţionale alături de partenerii educaţionali. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. Participarea la programe şi activităţi specifice de formare. |
2. Realizează planificarea calendaristică a activităţii de secretariat |
||||||||
3. Realizează evaluarea proiectării activităţilor de secretariat |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
13
Unitatea de competenţă specifică nr. 2
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 2: Gestionarea informaţiei şi a bazelor de date |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicarea şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
Reflecţie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
Interacţiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Înregistrarea şi prelucrarea informatică periodică a datelor |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din activitatea de secretariat privind gestionarea informaţiilor şi a bazelor de date. Cunoaşterea şi înţelegerea limbajului tehnologiei informatice şi de comunicare software şi hardware. Cunoştinţe de prelucrare a datelor: stocare, prelucrare şi prezentare în format: Word, Excel. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor din domeniul şcolar privind gestionarea informaţiei şi a bazelor de date, legislaţia specifica domeniului informatic. Explicarea şi interpretarea teoriilor din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la înregistrarea şi raportarea acestora. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul şcolar privind gestionarea informaţiei şi a bazelor de date. |
Proiectează, pe baza legislaţiei instrumente de lucru privind evidenţa şi gestionarea precum şi arhivare a documentelor. Înregistrare, realizare, raportare şi actualizare periodică a datelor în format electronic. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de evidenţă şi gestionarea informaţiei şi a bazelor de date. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evidenţă şi gestionarea informaţiei şi a bazelor de date. Înregistrarea, prelucrarea şi realizarea electronică a bazelor de date se realizează cu acurateţe, atenţie şi precizie. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Organizarea privind gestionarea informaţiei şi a bazelor de date se realizează cu profesionalism, exigenta şi responsabilitate. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. |
2. Înregistrarea datelor în baze naţionale şi raportarea acestora factorilor ierarhici superiori |
||||||||
3. Centralizarea rezultatelor şcolare |
||||||||
4. Diseminarea şi valorificarea rezultatelor obţinute |
14
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
Unitatea de competenţă specifică nr. 3
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 3: Evaluarea activităţii de secretariat |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
Reflecţie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
Interacţiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Organizarea activităţii de secretariat |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din activitatea de secretariat privind informaţii ştiinţifice de specialitate, informaţii privind legislaţia şcolară şi a muncii, modalităţi şi tehnici de evaluare, criterii cantitative şi calitative ale evaluării activităţii de secretariat. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor din domeniul şcolar privind Legislaţia generală a muncii, legislaţie specifică domeniului de activitate, legislaţie privind protecţia muncii, legislaţie privind P.S.I, metodologii de aplicare a legislaţiei, ordine de ministru, norme, reguli. Explicarea şi interpretarea teoriilor din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la înregistrarea şi raportarea acestora Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul şcolar privind evaluarea activităţii de secretariat. |
Proiectează, pe baza legislaţiei, instrumente de lucru privind evidenţa şi gestionarea documentelor precum şi arhivarea acestora înregistrare, realizare, raportare şi actualizare periodică a datelor în format electronic sau letric. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de evaluare a activităţii de secretariat, managementului timpului, legislaţiei şi politicilor educaţionale in domeniu, regulamentelor de ordine interioară, de organizare şi funcţionare a cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evidenţă a documentelor privind legislaţia şi politicile educaţionale in domeniu. Înregistrarea, prelucrarea şi realizarea electronică şi letrică a evaluării activităţii de secretariat se realizează cu acurateţe, atenţie şi precizie. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta Evaluarea activităţii de secretariat se realizează cu profesionalism, exigenţă şi responsabilitate. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. |
2. Monitorizarea activităţilor de secretariat |
||||||||
3. Evaluarea activităţilor de secretariat |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
15
Unitatea de competenţă specifică nr. 4
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 4: Comunicarea instituţională |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
Reflecţie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
Interacţiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Redactează corespondenţa şi documentele de informare |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind elementele procesului de comunicare. Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a regulilor de exprimare în timpul unei conversaţii. Cunoaşterea şi înţelegerea corecta a instrumentelor şi a tehnicilor de comunicare. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor privind elementele procesului de comunicare. Explicarea şi interpretarea corectă a regulilor de exprimare în timpul unei conversaţii. Explicarea şi interpretarea corectă a instrumentelor şi a tehnicilor de comunicare. |
Identificarea publicului instituţiei şcolare (cadre didactice, elevi, părinţi, instituţii partenere, etc.) şi asocierea de mesaje adecvate pentru fiecare tip de public. Identificarea canalelor de comunicare în instituţiile şcolare. |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de comunicare instituţională. Deschidere pentru dialog critic şi constructiv. Redactarea corespondenţei şi documentelor de informare se realizează cu promptitudine şi responsabilitate. |
Redactarea corespondenţei şi documentelor de informare se realizează cu creativitate şi imaginaţie. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. |
Comunicarea cu angajaţii instituţiei este realizată în vederea creării şi întreţinerii relaţiilor de colaborare şi cooperare cu aceştia. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. |
2. Asigură fluxul informaţional şi decizional |
||||||||
3. Comunică la nivel intern |
||||||||
4. Comunică la nivel extern |
||||||||
5. Consiliază elevii în domeniul legislaţiei şcolare |
||||||||
6. Consiliază personalul în domeniul legislaţiei şcolare şi a muncii |
16
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
Unitatea de competenţă specifică nr. 5
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 5: 1ntegrarea T1C în activităţile de secretariat |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
Reflecţie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
Interacţiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Evaluează şi selectează echipamentele şi resursele software specifice T1C pentru a fi utilizate în activitatea de secretariat |
Înţelegerea şi cunoaşterea structurii, rolului şi oportunităţilor tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul biroticii, al secretariatului şcolar- aceasta include aplicaţii principale pe computer cum ar fi: editor computerizat, calcul tabelar, baze de date, stocarea şi managementul informaţiei. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de evaluare din domeniul biroticii, al secretariatului şcolar privind tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor. |
Explicarea şi interpretarea oportunităţilor tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul biroticii, al secretariatului şcolar -aceasta include aplicaţii principale pe computer cum ar fi: editor computerizat, calcul tabelar, baze de date, stocarea şi managementul informaţiei. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul biroticii, al secretariatului şcolar privind tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor. |
Comunicarea cu ajutorul instrumentelor TIC. Capacitatea de a căuta, colecta şi prelucra informaţii. Utilizarea instrumentelor TIC pentru a produce, a prezenta şi a înţelege informaţii complexe, precum şi capacitatea de a accesa, de a căuta şi de a folosi servicii prin internet. Accesarea diferitelor surse de informare în scopul documentării şi/ sau comunicării. Folosirea resurselor informatice în activităţile de redactare, stocare, gestionare de informaţii, de date, statistici, materiale. |
Utilizarea critică şi creativă a resurselor digitale existente. |
Proiectarea creativă şi inovativă a instrumentelor de Tehnologia informaţiei computerizate în activitatea de secretariat. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). |
Dezvoltarea capacităţii de asimilare a noilor inovaţii TIC şi de integrare a acestora în activitatea de secretariat. Interes pentru nou şi perfecţionare. |
2. Utilizează resursele specifice T1C pentru facilitarea activităţii de secretariat |
||||||||
3. Evaluează eficacitatea utilizării resurselor T1C in activitatea de secretariat |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
17
Unitatea de competentă specifică nr. 6
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 6: Dezvoltarea instituţională a şcolii |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competentă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
Reflecţie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
Interacţiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Participă la întocmirea proiectului de dezvoltare instituţională pe segmentul secretariat |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a tehnicilor de comunicare, a principiilor de bază ale ascultării active. Cunoaşterea şi înţelegerea legislaţiei de bază privind sistemul educaţional şi legislaţia muncii. Cunoaşterea şi înţelegerea tehnicilor de bază de elaborare a unei planificări strategice/ proiect de dezvoltare instituţională a şcolii pe segmentul secretariat. |
Explicarea şi interpretarea corectă a tehnicilor de comunicare şi a principiilor de bază ale ascultării active. Explicarea şi interpretarea legislaţiei de bază privind sistemul educaţional şi a legislaţiei muncii. Explicarea şi interpretarea corectă a tehnicilor de bază de elaborare a unei planificări strategice / proiect de dezvoltare instituţională a şcolii pe segmentul secretariat. |
Comunică prin participare activă cu angajaţii instituţiei, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la nivel instituţional. Comunică permanent cu angajaţii instituţiei implicaţi în activităţile educaţionale, prin schimburi de bune practici. Relaţionează cu partenerii educaţionali, cu comunitatea şi angajatorii prin manifestarea deschiderii faţă de problemele instituţionale şi ale comunităţii locale. Se implică în proiectarea şi implementarea proiectelor de dezvoltare instituţională cu responsabilitate, participare activă şi adaptabilitate. |
Reflectează critic şi constructiv asupra tehnicilor de comunicare, asupra principiilor de bază ale ascultării active, asupra legislaţiei de bază privind sistemul educaţional şi legislaţia. Sprijină elaborarea proiectului de dezvoltare instituţională a şcolii pe segmentul secretariat. |
Sprijinul la dezvoltarea de proiecte de dezvoltare instituţională se realizează printr-o implicare profesională activă, creativă şi inovativă. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în scopul dezvoltării instituţionale. |
Transferul informaţiilor obţinute se realizează în concordanţă cu legislaţia în domeniu, cu caracteristicile grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi, comunitate). Promovează imaginea şcolii în comunitate. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în dezvoltarea instituţională. Folosirea aptitudinilor personale în scopul dezvoltării instituţionale |
2. Relaţionează cu partenerii educaţionali, cu comunitatea şi angajatorii |
18
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – debutant
Unitatea de competentă specifică nr. 7
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 7: Asigurarea managementului carierei |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competentă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
Reflecţie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
Interacţiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Realizează analiza autoreflexivă privind nivelul şi stadiul propriei pregătiri profesionale |
Cunoaşterea ofertelor educaţionale de formare continuă a furnizorilor locali, regionali şi naţionali. Înţelegerea şi utilizarea limbajului specific domeniului formării continue şi a standardelor necesaren profesiei. |
Explicarea şi interpretarea legislaţiei privind sistemul educaţional, a legislaţiei muncii şi a legislaţiei specifice formării continue. Explicarea şi interpretarea corectă a modului de gestionare a resurselor şi de valorificare optimă în contexte date. |
Analizează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră cu responsabilitate şi autoexigenţă. Analizează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră cu claritate, rigoare, în raport cu specificitatea profesiei. |
Reflectează critic şi constructiv asupra stadiului propriei pregătiri profesionale cu realism, obiectivitate, autoexigenţă şi în raport cu validitatea grilei personale de autoevaluare profesională. Programele şi activităţile de formare frecventate/ absolvite se reflectă în promovarea unor strategii activ- participative. |
Proiectează flexibil şi creativ – inovativ propria evoluţie în carieră, adaptată propriilor nevoi identificate. Proiectează flexibil şi creativ-inovativ propria evoluţie în carieră, adaptată nevoilor identificate la nivelul organizaţie şcolare. |
Participă la programele şi activităţile specifice de formare cu responsabilitate. Asigură caracter flexibil, autonom şi responsabil propriei evoluţii în carieră. Adaptat nevoilor identificate. |
Participarea la programele şi activităţile specifice de formare se realizează cu responsabilitate. Programele şi activităţile de formare frecventate/ absolvite se reflectă în promovarea unor relaţii instituţionale eficiente. |
Participă la programel şi activităţile specifice de formare cu responsabilitate, exigenţă şi autoexigenţă care să asigure acumularea competenţelor necesare în profesie. |
2. Proiectează propriului traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră |
||||||||
3. Participă la programe şi activităţi specifice de formare |
||||||||
4. Asigură un caracter flexibil propriei evoluţii în carieră |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
Prezentul standard a fost elaborat în cadrul proiectului „Restructurarea sistemului de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar prin generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile" (POSDRU/3/1.3/S/2/ID 3777)
Anexa 2 la OMENCŞ nr. 4477 / 06.07.2016
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară
secretar şcolar
19
– cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat –
20
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
ARGUMENT
-
1. Descrierea funcţiei didactic auxiliare secretar în învăţământul preuniversitar
-
1.1. Context
Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/ 2011, funcţia secretar în învăţământul preuniversitar face parte din categoria funcţiilor didactic auxiliare, regăsindu-se în organigramele tuturor instituţiilor de învăţământ preuniversitar.
Compartimentul secretariat este un auxiliar direct şi indispensabil al conducerii unei instituţii de învăţământ preuniversitar, având ca sarcină degrevarea acesteia de unele sarcini auxiliare, creându-i astfel condiţiile necesare realizării principalelor sale funcţii: prevedere – organizare – comandă – coordonare � control. Secretarul trebuie să creeze condiţii optime pentru luarea deciziilor care reprezintă actul esenţial al conducerii.
În literatura de specialitate secretariatul este definit ca un nucleu (grupare de funcţii şi respectiv persoane care ocupă aceste funcţii) cu activităţi, atribuţii şi sarcini individuale complexe.
În acest context, secretarul şcolar desfăşoară activităţi administrative şi de secretariat în cadrul secretariatului instituţiilor de învăţământ preuniversitar: şcoli, licee, cluburi ale elevilor, CCD-uri, ISJ-uri din reţeaua învăţământului de stat sau particular.
-
1.2. Atribuţii
Principalele atribuţii care revin secretariatului în prezent sunt următoarele: prelucrarea informaţiilor, documentarea, funcţia de reprezentare, funcţia de filtru şi legătură pentru solicitări de contacte cu conducerea, funcţia de asistare directă a conducerii şcolii, gestionarea bazelor de date locale şi naţionale, întocmire şi elaborare acte de studiu.
În activitatea de secretariat şi în aceea a secretarilor predomină procesele informaţionale şi decizionale, informaţia oferind suportul pentru decizia managerială, iar comunicarea de informaţii şi decizii reprezentând o pondere importantă într-o instituţie.
În proiectarea activităţilor şi pe parcursul desfăşurării acestora trebuie să ţină seamă de particularităţile instituţiei şi de specificitatea mediului social şi local, de posibilităţile materiale avute la dispoziţie şi de idealul de dezvoltare a societăţii româneşti şi europene. Raportarea se va face atât la standardele naţionale cât şi la cele europene.
Aşa cum sugerează toate cercetările din domeniu, pentru secretarul şcolar, sursa esenţială de derivare a competenţelor o reprezintă rolurile profesionale ale secretarilor şcolari. Este recunoscut pe plan internaţional că, în prezent, secretarul îndeplineşte numeroase roluri profesionale. O listare succintă a acestora probează creşterea exigenţelor faţă de toate categoriile de secretari, precum şi a diversităţii şi complexităţii acestei funcţii. Secretariatul este considerat ca interfaţă a unei instituţii cu personalul angajat şi cu persoanele din afara instituţiei şi de asemenea, reprezintă (în unele cazuri), o dublare a direcţiilor auxiliare, prin preluarea la nivelul compartimentului a atribuţiilor specifice. Astfel secretarul preia o serie de atribuţii privind personalul, activităţi administrative, activităţi de relaţii cu publicul.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
-
1.3. Condiţii de acces
Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/ 2011, în învăţământul preuniversitar, condiţia ocupării funcţiei de secretar este de absolvire a unei instituţii de învăţământ superior, respectiv a unui liceu, cu diplomă de bacalaureat sau absolvirea învăţământului postliceal cu specialitatea tehnician în activităţi de secretariat.
Calificarea de "secretar" are corespondent în toate statele europene şi poate desfăşura activitate în orice ţară din lume după echivalarea studiilor în ţara respectivă (şi eventual parcurgerea programului şi promovarea evaluărilor stabilite, impuse pentru realizarea echivalării).
-
1.4. Cerinţe legislative specifice:
-
Legea Educaţiei Naţionale (LEN) nr. 1/ 2011;
-
Politici educaţionale la nivel instituţional, naţional şi european;
-
Managementul Calităţii;
-
Codul European al bunei conduite administrative.
-
-
1.5. Rute de progres
-
1.5.1. Pentru secretarul cu studii medii (M):
secretar debutant M
secretar IV M
secretar III M
secretar II M
secretar I M
-
a) secretar debutant M
-
b) secretar IV M
-
c) secretar III M
-
d) secretar II M
-
e) secretar I M
-
-
1.5.2. Pentru secretarul cu studii superioare de scurtă durată (SSD):
secretar debutant SSD
secretar IV SSD
secretar III SSD
secretar II SSD
secretar I SSD
-
a) secretar debutant SSD
-
b) secretar IV SSD
-
c) secretar III SSD
-
d) secretar II SSD
21
-
e) secretar I SSD
22
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
-
-
1.5.3. Pentru secretarul cu studii superioare (S):
secretar debutant S secretar IV S
secretar III S
secretar II S
secretar I S
secretar şef
-
a) secretar debutant S
-
b) secretar IV S
-
c) secretar III S
-
d) secretar II S
-
e) secretar I cu studii superioare
-
f) secretar şef
-
-
-
-
11. Competenţe necesare funcţiei de secretar în învăţământul preuniversitar
Abordând cerinţele actuale ale acestei profesii, la modul general, se pot enumera: stăpânirea procedeelor de citire şi scriere rapidă, utilizarea calculatorului în editarea de text, gestionarea de baze de date locale şi naţionale, utilizarea celorlalte aparate de tratare a informaţiei şi comunicaţiei, cunoştinţe privind legislaţia specifică şi de politici educaţionale, cunoaşterea şi aplicarea prevederilor legale referitoare la evidenţa, gestionarea şi arhivarea documentelor, posedarea şi aplicarea procedurilor de asigurare a calităţii în domeniul învăţământului preuniversitar, cunoştinţe generale de statistică şi contabilitate, abilităţi de comunicare şi relaţionare cu elevii şi cu adulţii.
Pentru garantarea unei posibile reuşite a activităţilor desfăşurate, secretarul trebuie să dovedească:
-
► pregătire de specialitate în domeniul secretariatului;
-
► capacitate de aplicare a procedurilor de primire, distribuire şi transmitere a corespondenţei, a documentelor şi de comunicare a deciziilor, a hotărârilor;
-
► cunoştinţe privind legislaţia specifică şi de politici educaţionale; capacitatea de selecţie a informaţiilor;
-
► cunoştinţe privind activităţi de management şi protocol administrativ;
-
► cunoaşterea principiilor de organizare a timpului şi a documentelor;
-
► capacitatea de a-şi însuşi clar şi corect legislaţia şi normele de gestionare specifice, cunoştinţe privind legislaţia cu privire la păstrarea şi arhivarea documentelor;
-
► cunoştinţe profesionale din domeniul biroticii şi ergonomiei;
-
► cunoştinţe profesionale din domeniul educaţional privind gestionarea documentelor şi regimul actelor de studii;
-
► cunoştinţe privind legislaţia protecţiei muncii;
-
► cunoştinţe privind legislaţia privind P.S.I.;
-
► cunoştinţe privind metodologiile de aplicare a legislaţiei specifice, ordine de ministru, norme, reguli;
-
► cunoştinţe generale privind managementul calităţii;
-
► cunoştinţe de prelucrare soft a datelor (stocare, prelucrare şi prezentare informaţii: Word, Excel, PowerPoint);
-
► cunoştinţe de statistică bazală;
-
► cunoaşterea principiilor de organizare a timpului şi a documentelor.
-
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
Această funcţie impune astfel, capacităţi de comunicare eficientă atât cu elevii cât şi cu profesorii dar şi cu factorii ierarhici superiori, partenerii economici şi sociali, precum şi cu familia, părinţii elevilor, cu reprezentanţi ai comunităţii locale, ai ONG-urilor, asociaţiilor etc. Trebuie respectate atât standardele de protecţie a mediului, şi de securitate şi sănătate în muncă, a normelor generale de protecţie a muncii, precum şi aplicarea procedurilor de calitate, necesare îndeplinirii cu succes a activităţilor proprii şi ale instituţiei.
Standardul profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară din învăţământul preuniversitar de secretar şcolar cu peste 5 ani vechime/experimentat reprezintă un document care descrie harta competenţelor necesare desfăşurării activităţilor specifice, grupate în competenţe profesionale generale şi specifice, caracterizate prin descriptori de performanţă pentru nivelul de secretar cu peste 5 ani vechime.
Ele constituie repere clare, de ordin calitativ, care descriu nivele minimale de performanţă ale exercitării funcţiei, corespunzător acestei trepte de evoluţie în carieră şi nivel de perfecţionare:
-
1. Competenţe generale
-
1.1 Aplicarea prevederilor legale referitoare la evidenţa, gestionarea şi arhivarea documentelor
-
1.2 Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PSI
-
1.3 Aplicarea procedurilor de calitate în domeniul educaţional
-
-
2. Competenţe specifice
-
2.1 Proiectarea activităţii de secretariat
-
2.2 Gestionarea informaţiilor aferente bazelor de date
-
2.3 Evaluarea activităţii de secretariat
-
2.4 Comunicarea instituţională
-
2.5 Integrarea TIC în activităţile de secretariat
-
2.6 Dezvoltarea instituţională a şcolii
-
2.7 Asigurarea managementului carierei.
-
Criteriile de realizare a competenţelor generale şi specifice descrise în standardul profesional de formare continuă de secretar sunt defalcate în Cunoştinţe, Abilităţi, Competenţe transversale referitoare la modalităţile de selectare a căilor şi mijloacelor ce vor fi utilizate în realizarea unor categorii de activităţi relevante.
111. Nevoia de formare
Rolul secretarului în învăţământul preuniversitar nu va putea fi eliminat şi nici diminuat din ecuaţia instituţiei de învăţământ, ba chiar se preconizează o schimbare de optică în ceea ce priveşte statutul şi intervenţia acestuia. O mai bună pregătire a acestuia îi optimizează demersurile.
23
Dacă la secretarul debutant accentul este pus pe formarea unui set de competenţe minimale care să-i permită şi să-i asigure îndeplinirea optimă a atribuţiilor ce-i revin conform fişei postului, la secretarul cu peste 5 ani vechime, accentul trebuie să fie pe dezvoltarea competenţelor deja formate şi pe formarea altora noi, care să-i permită desfăşurarea activităţii la standarde ridicate de performanţă. Formarea continuă ar trebui să devină pentru secretarul din învăţământul preuniversitar
24
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
o necesitate, o caracteristică personală, astfel încât să-i permită profesionalizarea în această funcţie. Factorul cheie în asigurarea reuşitei o constituie motivaţia pentru propria dezvoltare, conştientizarea necesităţii învăţării continue, atitudinea faţă de perfecţionare, respectul faţă de propria persoană dar şi faţă de cei cu care este în relaţie şi care ar putea beneficia de îndrumarea lor. Prin formarea continuă şi după trecerea în această treaptă de perfecţionare, cu mai mult de 5 ani vechime, se poate susţine profesionalizarea şi redefinirea rolului cadrului didactic auxiliar în general şi al secretarului şcolar în special.
În condiţiile unei societăţi în continuă schimbare şi informatizare, învăţământul modern reclamă din partea secretarului din învăţământul preuniversitar un dinamism sporit, o distributivitate extinsă faţă de problemele şcolii şi o adaptare rapidă la noile solicitări.
În economia procesului de învăţământ, epoca noilor tehnologii educaţionale găseşte secretarul într-o poziţie privilegiată: interfaţă a instituţiei de învăţământ atât cu proprii angajaţi, cât şi cu exteriorul şi, în acelaşi timp, o punte de legătură între toate compartimentele unei instituţii educaţionale.
Reforma sistemului de învăţământ românesc trebuie să ducă la o mai bună pregătire profesională a secretarului, cu atât mai mult cu cât LEN (Art. 275. – (3) prevede obligativitatea participării personalului didactic auxiliar la activităţi de formare continuă, în condiţiile legii.
În acest context, este necesară prezenţa compartimentului de pregătire şi formare continuă a secretarului pe lista priorităţilor demersurilor reformatoare, unul dintre obiectivele sistemului de perfecţionare fiind dezvoltarea competenţelor personalului din învăţământul preuniversitar, astfel încât să se asigure un proces educaţional de calitate.
Formarea competenţelor pleacă atât de la dorinţa de a exercita profesia, cât şi de la experienţa de viaţă care poate pregăti individul într-o oarecare măsură, în acest scop. La începutul carierei, socializarea profesională modelează efectele formării iniţiale. Experienţa personală, confruntările cu alţi profesionişti şi formarea continuă, abordată ştiinţific prin programe acreditate de organele abilitate, cursuri şi stagii relevante, fac ca acele competenţe, cunoştinţe şi scheme de acţiune să evolueze.
Secretarul trebuie de asemenea să înţeleagă faptul că eficacitatea sa depinde de evoluţia evenimentelor şi a contextului social. Să încerce să gândească situaţiile în perspectivă, în manieră probabilistă şi cu termene optime de dezvoltare a competenţelor pe care le deţine şi de dobândire a unor competenţe noi. Nu se vor parcurge programe de formare cu orice preţ, pe orice temă, fără rentabilitate pentru unitatea şcolară unde îşi desfăşoară activitatea. Un alt aspect important este astfel, îmbinarea armonioasă a programelor, a modulelor pentru care optează. Nu se vor prelua cunoştinţe şi deprinderi la întâmplare fără nici o utilitate. Un calcul prealabil şi o confruntare cu propriile nevoi de dezvoltare poate conduce la alegerea celor mai bune variante de îmbinare a acestora.
Descrierea competenţelor în standard are un caracter general, flexibil, asigurând transferabilitate în situaţii variate. Cei care vor face analiza de nevoi, vor îndruma şi orienta formarea continuă a secretarilor, vor ţine seama de bilanţul de competenţe personal. Un bilanţ de dezvoltare personală se poate realiza din iniţiativă proprie dacă există jaloanele unui standard naţional. Bilanţul de competenţe poate fi unul evolutiv, care permite unei persoane să conştientizeze achiziţiile din perspectiva schimbărilor survenite în activitatea sa profesională, legate de instituţie şi cerinţele ei în comparaţie cu formarea iniţială şi cu cerinţele contemporane. Bilanţul de competenţe măsoară cunoştinţele, acţiunile, comportamentul şi capacităţile, ajută la poziţionarea secretarului într-o perspectivă evolutivă.
Standardul profesional de formare continuă corespunzător funcţiei de secretar pentru învăţământul preuniversitar cu peste 5 ani vechime, a fost gândit într-o viziune flexibilă, dinamică şi perfectibilă, pentru a răspunde cerinţelor şcolii româneşti actuale, dar şi de viitor. El constituie un punct de plecare în formularea obiectivelor şi în legarea traseelor de dezvoltare personală, dar şi ca un ghid practic, util furnizorilor în elaborarea programelor de formare continuă pentru secretarii din învăţământul preuniversitar.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE GENERALE
25
Unitatea de competenţă generală nr. l
Titlul unităţii de competenţă generală nr. l: Aplicarea prevederilor legale referitoare la evidenţa, gestionarea şi arhivarea documentelor |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Asigură evidenţa documentelor şi a corespondenţei |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor: din domeniul biroticii, din domeniul şcolar, privind gestionarea documentelor, legislaţia, regimul actelor de studii şi de arhivare. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de evaluare din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire regimul actelor de studii şi de arhivare. Cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor de funcţionare a echipamentelor utilizabile în secretariat. Cunoaşterea unor programe soft de editare şi evidenţă a documentelor. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor: din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la regimul actelor de studii şi la arhivare. Explicarea şi interpretarea teoriilor din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la regimul actelor de studii şi la arhivare. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la regimul actelor de studii şi la arhivare. |
Proiectează, pe baza legislaţiei instrumente de evidenţă, gestionare şi arhivare a documentelor. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. Proiectează, pe baza experienţei anterioare, modalităţi de îmbunătăţire a sistemelor de comunicare internă. Proiectează, pe baza experienţei anterioare, sisteme de îmbunătăţire a managementului documentelor din unitatea în care îţi desfăşoară activitatea. |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de evidenţă gestionare şi arhivare a documentelor. Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor utilizate în managementul documentelor şcolare. Reflectează critic asupra noutăţilor apărute în domeniul echipamentelor folosite în managementul documentelor şi a modului cum acestea pot fi folosite în activitatea proprie. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evidenţă, gestionare şi arhivare a documentelor. Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evaluare şi situaţii de evidenţă, gestiune şi arhivare a documentelor, pornind de la diverse modele, în contexte imprevizibile. Proiectează creativ şi inovator instrumente concrete de aplicare a modificărilor legislative, tehnice apărute în domeniul managementului. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Dezvoltarea de instrumente pentru creşterea gradului de autonomie şi a responsabilizării proprii şi a secretarilor debutanţi în perioada de formare a acestora. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniul grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). Transferul informaţiilor prin modalităţi moderne de comunicare cu respectarea legislaţiei în vigoare. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. Folosirea aptitudinilor individuale pentru sprijinirea persoanelor aflate în practică pentru însuşirea profesiei de secretar. |
2. Gestionează documentele şi corespondenţa |
||||||||
3. Asigură documentarea în domeniul activităţii specifice |
||||||||
4. Arhivează documentele |
26
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
Unitatea de competenţă generală nr. 2
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 2: Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PS1 |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică riscurile în activitatea specifică |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind tipurile de riscuri din activitate, normele de sănătate, securitate în muncă specifice locului de muncă şi PSI. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de utilizare a echipamentelor specifice privind normele de sănătate şi securitate în muncă, proceduri de acordare a primului ajutor: -modul de utilizare a echipamentelor specifice privind normele de sănătate şi securitate în muncă; -proceduri de acordare a primului ajutor. |
Interpretarea corectă a conceptelor din normele de sănătate, securitate în muncă specifice locului de muncă şi PSI. Interpretarea metodelor de utilizare a echipamentelor specifice privind normele de sănătate şi securitate în muncă, proceduri de acordare a primului ajutor. |
Evaluează şi anticipează riscurile în activitatea specifică: -riscurile în activitatea specifică sunt evaluate în corelaţie cu specificul activităţii de executat; -riscurile în activitatea specifică sunt soluţionate avându-se în vedere toate aspectele relevante pentru desfăşurarea activităţilor; -riscurile sunt soluţionate în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice în domeniu. Aplică prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PSI. Intervine în caz de accident. |
Identificarea riscurilor în activitatea specifică se realizează cu conştiinciozitate şi responsabilitate. Prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PSI se respectă şi se aplică întocmai, intervenindu-se cu atenţie şi promptitudine în caz de necesitate. Intervenţia în caz de accident se realizează cu operativitate. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de lucru pentru normele de sănătate, securitate în muncă specifice locului de muncă şi PSI: -instructaje periodice/zilnice/ lunare/la intervale stabilite prin instrucţiuni proprii în funcţie de specificul condiţiilor de lucru; -tipuri de accidente: arsuri cu diferite substanţe, intoxicaţii cu gaze,traumatisme, electrocutare etc. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Dezvoltarea de instrumente pentru creşterea gradului de autonomie şi a responsabilizării proprii şi a secretarilor debutanţi în perioada de formare a acestora. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi) Transferul informaţiilor prin modalităţi modene de comunicare cu respectarea legislaţiei în vigoare. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. Folosirea aptitudinilor individuale pentru sprijinirea persoanelor aflate în practică pentru însuşirea meseriei de secretar. |
2. Aplică prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PS1 |
||||||||
3. 1ntervine în caz de accident |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
27
Unitatea de competenţă generală nr. 3
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 3: Aplicarea procedurilor de calitate în domeniul educaţional |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică cerinţele de calitate specifice |
Cunoaşterea si înţelegerea corectă a conceptelor, principiilor şi cerinţelor fundamentale care stau la baza unei abordări eficace privind asigurarea calităţii activităţii de secretariat: codul de etică profesională, standardele de calitate, conform normelor interne, manuale de calitate, politici de management al calităţii. Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din domeniul criteriilor şi reglementărilor naţionale privind asigurarea calităţii; prevederile din Procedurile Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate sau ale Normelor interne de calitate; proceduri de lucru, proceduri de control etc., proceduri tehnice de asigurare a calităţii; acţiunile preventive şi corective specifice locului de muncă, prevăzute în SMC sau în Normele interne de calitate. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de evaluare din domeniul biroticii, din domeniul managementului calităţii. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor, principiilor şi cerinţelor fundamentale care stau la baza unei abordări eficace privind asigurarea calităţii activităţii de secretariat: codul de etică profesională, standardele de calitate, conform normelor interne, manuale de calitate, politici de management al calităţii. Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor din domeniul criteriilor şi reglementărilor naţionale privind asigurarea calităţii; prevederile din Procedurile Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate sau ale Normelor interne de calitate, proceduri de lucru, proceduri de control etc.; proceduri tehnice de asigurare a calităţii; acţiunile preventive şi corective specifice locului de muncă, prevăzute în SMC sau în Normele interne de calitate. Explicarea şi interpretarea teoriilor managementului calităţii. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul managementului calităţii. |
Proiectează, pe baza legislaţiei instrumente pentru îndeplinirea cerinţelor de calitate sunt identificate pe baza indicaţiilor din procedurile sau planurile de control, Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate/ conform normelor interne de asigurarea calităţii. |
Reflectează critic şi constructiv asupra metodelor de management al calităţii. Remedierea eventualelor neconformităţi constatate se face cu promptitudine şi responsabilitate. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de managementul calităţii. Proiectează creativ şi inovator instrumente concrete de aplicare a modificărilor legislative, tehnice apărute în domeniul managementului calităţii. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Dezvoltarea de instrumente pentru creşterea gradului de autonomie şi a responsabilizării proprii şi a secretarilor debutanţi în perioada de formare a acestora. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). Transferul informaţiilor prin modalităţi moderne de comunicare cu respectarea legislaţiei în vigoare. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală, a aptitudinilor individuale pentru sprijinirea persoanelor aflate în practică pentru însuşirea meseriei de secretar. |
2. Aplică în practică procedurile de asigurare a calităţii |
||||||||
3. Evaluează calitatea lucrărilor executate |
||||||||
4. Remediază neconformităţile constatate |
28
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE SPEC1F1CE
Unitatea de competenţă specifică nr. l
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. l: Proiectarea activităţii de secretariat |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Organizează activitatea de secretariat în vederea proiectării |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor: din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la actele de studiu şi de arhivare. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de evaluare din domeniul biroticii, din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la actele de studiu şi la arhivare. Cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor de funcţionare a echipamentelor utilizabile în secretariat. Cunoaşterea unor programe soft de editare şi evidenţă a documentelor. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor: din domeniul managementului timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat; criteriilor de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. Explicarea şi interpretarea teoriilor despre managementul timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat; criteriilor de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. |
Proiectează, pe baza legislaţiei instrumente din domeniul managementului timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat;criteriilor de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. |
Reflectează critic şi constructiv asupra managementului timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat; criteriilor de esenţialitate ale activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de managementul timpului, legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cerinţelor de calitate ale activităţilor de secretariat; criteriilor de esenţialitate activităţilor de secretariat, structura anului şcolar. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Dezvoltarea de instrumente pentru creşterea gradului de autonomie şi a responsabilizării proprii şi a secretarilor debutanţi în perioada de formare a acestora. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). Transferul informaţiilor prin modalităţi moderne de comunicare cu respectarea legislaţiei în vigoare. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. Folosirea aptitudinilor individuale pentru sprijinirea persoanelor aflate în practică pentru însuşirea funcţiei de secretar. |
2. Realizează planificarea calendaristică a activităţii de secretariat |
||||||||
3. Realizează evaluarea proiectării activităţilor de secretariat |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
29
Unitatea de competenţă specifică nr. 2
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 2: Gestionarea informaţiei şi a bazelor de date |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Înregistrarea şi prelucrarea informatică periodică a datelor |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din activitatea de secretariat privind gestionarea informaţiilor şi a bazelor de date. Cunoaşterea şi înţelegerea limbajului tehnologiei informatice şi de comunicare software şi hardware. Cunoştinţe de prelucrare soft a datelor (stocare, prelucrare şi prezentare informaţii: Word, Excel, Power Point). Cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor de funcţionare a echipamentelor utilizabile în secretariat. Cunoaşterea unor programe soft de editare şi evidenţă a documentelor, tehnologie informatică şi de comunicare software şi hardware. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor din domeniul şcolar privind gestionarea informaţiei şi a bazelor de date, legislaţia specifică domeniului informatic. Explicarea şi interpretarea teoriilor din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la înregistrarea si raportarea acestora. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul şcolar privind gestionarea informaţiei şi a bazelor de date. |
Proiectează, pe baza legislaţiei instrumente de evidenţă şi gestionarea şi arhivare a documentelor. Înregistrare, realizare, raportare şi actualizare periodică a datelor în format electronic. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. Proiectează, pe baza experienţei anterioare, modalităţi de îmbunătăţire a sistemelor de comunicare internă. Proiectează, pe baza experienţei anterioare sisteme de îmbunătăţire a managementului documentelor din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea. |
Reflectează critic constructiv asupra instrumentelor de evidenţă şi gestionarea informaţiei şi a bazelor de date. Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor utilizate în managementul informaţional. Reflectează critic asupra noutăţilor apărute în domeniul echipamentelor folosite în managementul informaţional şi a modului cum acestea pot fi folosite în activitatea proprie. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evidenţă şi gestionarea informaţiei şi a bazelor de date. Înregistrarea, prelucrarea şi realizarea electronică a bazelor de date se realizează cu acurateţe, atenţie şi precizie. Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evaluare şi situaţii de evidenţă, gestiune şi arhivare a documentelor, pornind de la diverse modele, în contexte imprevizibile. Proiectează creativ şi inovator instrumente concrete de aplicare a modificărilor legislative, tehnice apărute în managementului informaţional şi a tehnicii utilizabile în activitatea de secretariat. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Organizarea privind gestionarea informaţiei şi a bazelor de date se realizează cu profesionalism, exigenţă şi responsabilitate. Dezvoltarea de instrumente pentru creşterea gradului de autonomie şi a responsabilizării proprii şi a secretarilor debutanţi în perioada de formare a acestora. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). Transferul informaţiilor prin modalităţi moderne de comunicare cu respectarea legislaţiei în vigoare. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. Folosirea aptitudinilor individuale pentru sprijinirea persoanelor aflate în practică pentru însuşirea meseriei de secretar. |
2. Înregistrarea datelor în baze naţionale şi raportarea acestora factorilor ierarhici superiori |
||||||||
3. Centralizarea rezultatelor şcolare |
||||||||
4. Diseminarea şi valorificarea rezultatelor obţinute |
30
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
Unitatea de competenţă specifică nr. 3
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 3: Evaluarea activităţii de secretariat |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Organizarea activităţii de secretariat |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din activitatea de secretariat privind informaţii ştiinţifice de specialitate, informaţii privind legislaţia şcolară şi a muncii, modalităţi şi tehnici de evaluare, criterii cantitative şi calitative ale evaluării activităţii de secretariat. Cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor de funcţionare a echipamentelor utilizabile în secretariat. Cunoaşterea unor programe soft de editare si evidenţă a documentelor tehnologie informatică şi de comunicare software şi hardware. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor din domeniul şcolar privind Legislaţia generală a muncii, legislaţie privind protecţia muncii, legislaţie privind P.S.I., metodologii de aplicare a legislaţiei, ordine de ministru, norme, reguli. Explicarea şi interpretarea teoriilor din domeniul şcolar privind gestionarea documentelor, legislaţia cu privire la înregistrarea si raportarea acestora. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul şcolar privind evaluarea activităţii de secretariat |
Proiectează, pe baza legislaţiei instrumente de lucru privind evidenţa şi gestionarea documentelor precum şi arhivarea acestora înregistrare, realizare, raportare şi actualizare periodică a datelor în format electronic sau letric. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. Proiectează, pe baza experienţei anterioare, modalităţi de îmbunătăţire a sistemelor de comunicare internă. Proiectează, pe baza experienţei anterioare, sisteme de îmbunătăţire a managementului documentelor din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea. |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de evaluare a activităţii de secretariat. Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor utilizate în managementul informaţional. Reflectează critic asupra noutăţilor apărute în domeniul echipamentelor folosite în managementul informaţional şi a modului cum acestea pot fi folosite în activitatea proprie. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evidenţă a documentelor privind legislaţia şi politicile educaţionale în domeniu. Înregistrarea, prelucrarea şi realizarea electronică şi letrică a evaluării activităţii de secretariat se realizează cu acurateţe, atenţie şi precizie. Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evaluare şi situaţii de evidentă, gestiune si arhivare a documentelor, pornind de la diverse modele, în contexte imprevizibile. Proiectează creativ şi inovator instrumente concrete de aplicare a modificărilor legislative, tehnice apărute în domeniul managementului informaţional şi tehnicii utilizabile în activitatea de secretariat. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Evaluarea activităţii de secretariat se realizează cu profesionalism, exigenţă şi responsabilitate. Dezvoltarea de instrumente pentru creşterea gradului de autonomie şi a responsabilizării proprii şi a secretarilor debutanţi în perioada de formare a acestora. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). Transferul informaţiilor prin modalităţi moderne de comunicare cu respectarea legislaţiei în vigoare. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. Folosirea aptitudinilor individuale pentru sprijinirea persoanelor aflate în practică pentru însuşirea meseriei de secretar. |
2. Monitorizarea activităţilor de secretariat |
||||||||
3. Evaluarea activităţilor de secretariat |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
31
Unitatea de competenţă specifică nr. 4
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 4: Comunicare instituţională |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Redactează corespondenţa şi documentele de informare |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind elementele procesului de comunicare. Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a regulilor de exprimare în timpul unei conversaţii, a instrumentelor şi a tehnicilor de comunicare, a modelelor de intervenţie pentru perfecţionarea şi ameliorarea comunicării în organizaţii. Cunoaşterea regulilor valabile pentru profesioniştii în comunicare în cadrul organizaţiilor. Cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor de funcţionare a echipamentelor utilizabile în secretariat. Cunoaşterea unor programe soft de editare şi evidenţă a documentelor. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor privind elementele procesului de comunicare. Explicarea şi interpretarea corectă a regulilor de exprimare în timpul unei conversaţii. Explicarea şi interpretarea corectă a instrumentelor şi a tehnicilor de comunicare. Capacitatea de a argumenta viziunea proprie pentru rezolvarea unei probleme de comunicare în instituţiile şcolare. |
Identificarea publicurilor instituţiei şcolare (cadre didactice, elevi, părinţi, instituţii partenere etc.) şi asocierea de mesaje adecvate pentru fiecare tip de public. Identificarea canalelor de comunicare în instituţiile şcolare. Capacitatea de utilizare a comunicării pentru gestionarea unor aspecte interne în şcoli (gestionarea conflictului, managementul stresului). Realizarea unor planuri de comunicare strategică în caz de criză pentru o organizaţie şcolară. Proiectează, pe baza experienţei anterioare: modalităţi de îmbunătăţire a sistemelor de comunicare internă, sisteme de îmbunătăţire a managementului comunicării din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea. |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de comunicare Instituţională. Deschidere pentru dialog critic şi constructiv. Implicarea constructivă în procedurile de negociere a conflictelor. Reflectează critic asupra noutăţilor apărute în domeniul echipamentelor folosite în managementul comunicării şi a modului cum acestea pot fi folosite în activitatea proprie. |
Proiectarea creativă şi inovativă a instrumentelor de comunicare în formularea de soluţii probleme tipice din domeniul biroticii, al secretariatului şcolar. Redactarea corespondenţei şi documentelor de informare se realizează cu creativitate şi imaginaţie. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Dezvoltarea de instrumente pentru creşterea gradului de autonomie şi a responsabilizării proprii şi a secretarilor debutanţi în perioada de formare a acestora. |
Comunicarea cu angajaţii instituţiei este realizată în vederea creării şi întreţinerii relaţiilor de colaborare şi cooperare cu aceştia. Transferul informaţiilor prin modalităţi moderne de comunicare cu respectarea legislaţiei în vigoare. |
Valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile de secretariat. Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală, aptitudinilor individuale pentru sprijinirea persoanelor aflate în practică pentru însuşirea funcţiei de secretar. |
2. Asigură fluxul informaţional şi decizional |
||||||||
3. Comunică la nivel intern |
||||||||
4. Comunică la nivel extern |
||||||||
5. Consiliază elevii în domeniul legislaţiei şcolare |
||||||||
6. Consiliază personalul în domeniul legislaţiei şcolare şi a muncii |
32
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
Unitatea de competenţă specifică nr. 5
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 5: 1ntegrarea T1C în activităţile de secretariat |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Evaluează şi selectează echipamentele şi resursele software specifice T1C pentru a fi utilizate în activitatea de secretariat |
Înţelegerea si cunoaşterea structurii, rolului şi oportunităţilor tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul biroticii, al secretariatului şcolar – aceasta include aplicaţii principale pe computer cum ar fi: editor computerizat, calcul tabelar, baze de date, stocarea si managementul informaţiei. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de evaluare din domeniul biroticii, al secretariatului şcolar privind tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor. Cunoaşterea unor programe soft de editare şi evidenţă a documentelor. |
Explicarea şi interpretarea oportunităţilor tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul biroticii, al secretariatului şcolar – aceasta include aplicaţii principale pe computer cum ar fi: editor computerizat, calcul tabelar, baze de date, stocarea si managementul informaţiei. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare din domeniul biroticii, al secretariatului şcolar privind tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor. |
Comunicarea cu ajutorul instrumentelor TIC. Capacitatea de a căuta, colecta şi prelucra informaţii. Utilizarea instrumentelor TIC pentru a produce, prezenta şi înţelege informaţii complexe, precum şi capacitatea de a accesa, de a căuta şi de a folosi servicii prin internet. Utilizarea unor programe soft de editare şi evidenţă a documentelor. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. Proiectează, pe baza experienţei anterioare, modalităţi de îmbunătăţire a sistemelor de comunicare internă. Proiectează, pe baza experienţei anterioare, sisteme de îmbunătăţire a managementului informaţiei din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea. |
Utilizarea critică şi creativă a resurselor digitale existente. Reflectează critic asupra noutăţilor apărute în domeniul echipamentelor TIC şi a modului cum acestea pot fi folosite în activitatea proprie. |
Proiectarea creativă şi inovativă a instrumentelor de Tehnologia informaţiei computerizate în activitatea de secretariat. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Dezvoltarea de instrumente pentru creşterea gradului de autonomie şi a responsabilizării proprii şi a secretarilor debutanţi în perioada de formare a acestora. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). Transferul informaţiilor prin instrumente moderne de comunicare. |
Valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile de secretariat. Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Folosirea aptitudinilor individuale pentru sprijinirea persoanelor aflate în practică pentru însuşirea funcţiei de secretar. |
2. Utilizează resursele specifice T1C pentru facilitarea activităţii de secretariat |
||||||||
3. Evaluează eficacitatea utilizării resurselor T1C în activitatea de secretariat |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
33
Unitatea de competenţă specifică nr. 6
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 6: Dezvoltarea instituţională a şcolii |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Participă la întocmirea proiectului de dezvoltare instituţională pe segmentul secretariat |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a tehnicilor de comunicare eficientă, a principiilor de bază ale ascultării active. Cunoaşterea şi înţelegerea legislaţiei privind sistemul educaţional, regulamentele de organizare şi funcţionare, legislaţia muncii şi legislaţia specifică realizării parteneriatelor sociale/educaţionale. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea tehnicilor de elaborare a unei planificări strategice /proiect de dezvoltare instituţională a şcolii/ plan managerial/proceduri pe segmentul secretariat. |
Explicarea şi interpretarea corectă a tehnicilor de comunicare şi a principiilor de bază ale ascultării active. Explicarea şi interpretarea legislaţiei privind sistemul educaţional, a legislaţiei muncii şi a principiilor şi a principiilor de realizare a parteneriatelor sociale/educaţionale. Explicare, interpretare, selecţia şi esenţializarea informaţiilor incluse în planificarea strategică/proiectul de dezvoltare instituţională a şcolii/plan managerial/proceduri pe segmentul secretariat. |
Comunică eficient, constant, prin participare activă cu angajaţii instituţiei, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la nivel instituţional. Comunică permanent cu angajaţii instituţiei implicaţi în activităţile educaţionale, prin schimburi de bune practici. Relaţionează cu partenerii educaţionali, cu comunitatea şi angajatorii prin manifestarea deschiderii faţă de problemele comunităţii locale, participarea la discutarea şi rezolvarea problemelor comunităţii prin parteneriate. Participă la dezvoltarea de proiecte educaţionale prin implicare profesională activă, responsabilitate şi exigenţă, cu respectarea deontologiei profesionale. |
Reflectează critic şi constructiv asupra: tehnicilor de comunicare, asupra principiilor de bază ale ascultării active, asupra legislaţiei de bază privind sistemul educaţional şi legislaţia muncii, asupra realizării implementării parteneriatelor sociale/educaţionale, asupra cerinţelor de asigurare a calităţii, asupra criteriilor şi descriptorilor privind evaluarea instituţională, criteriile/parametrii calitativi solicitaţi în acreditarea unităţii pe segmentul specific activităţii de secretariat. Elaborează planificarea strategică/ proiectul de dezvoltare instituţională a şcolii/planul managerial/proceduri pe segmentul secretariat, cu obiectivitate, critic şi constructiv. |
Participarea la dezvoltarea de proiecte de dezvoltare instituţională se realizează printr-o implicare profesională activă, creativă şi inovativă. Aplică metode creative şi inovative în promovarea parteneriatelor sociale/ educaţionale şi a rezultatelor acestora. Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de management al calităţii în instituţie şi proceduri specifice compartimentului secretariat. |
Participarea la dezvoltarea de proiecte de dezvoltare instituţională se realizează printr-o implicare profesională activă, prin responsabilitate şi exigenţă. |
Comunicarea cu angajaţii instituţiei se face cu implicare, flexibilitate şi atitudine auto (reflexivă). Participarea la dezvoltarea de proiecte de dezvoltare instituţională se realizează cu respectarea deontologiei profesionale. Relaţionarea cu partenerii educaţionali, cu comunitatea şi angajatorii se realizează prin manifestarea deschiderii faţă de problemele comunităţii locale. Cunoaşterea percepţiei comunităţii locale asupra educaţiei şi a şcolii. Promovează imaginea şcolii în comunitate în vederea creşterii prestigiului acesteia şi a valorii sociale a educaţiei. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea dezvoltării instituţionale. Folosirea aptitudinilor personale în dezvoltarea instituţională. Dobândirea competenţelor în domeniul proiectelor de dezvoltare instituţională este o preocupare permanentă. |
2. Relaţionează cu partenerii educaţionali, cu comunitatea şi angajatorii |
34
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară secretar şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani/ experimentat
Unitatea de competenţă specifică nr. 7
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 7: Asigurarea managementului carierei |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Realizează analiza autoreflexivă privind nivelul şi stadiul propriei pregătiri profesionale |
Cunoaşterea ofertei educaţionale de formare continuă a furnizorilor locali, regionali şi naţionali. Înţelegerea şi utilizarea limbajului specific domeniului privind dezvoltarea carierei, standardelor necesare profesiei. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea limbajului specific legislaţiei în vigoare referitoare la evoluţia în carieră a cadrului didactic auxiliar. |
Explicarea şi interpretarea legislaţiei privind sistemul educaţional, a legislaţiei muncii şi a legislaţiei specific formării continue. Explicarea şi interpretarea corectă a modului de gestionare a resurselor şi de valorificare optimă în contexte date. Explicarea şi interpretarea necesităţii identificării nevoilor de formare continuă. |
Proiectează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră cu responsabilitate, autoexigenţă, altruism, implicare şi ataşament faţă de profesie, urmărind obiectivele stabilite pentru evoluţia în carieră. Proiectează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră cu claritate, rigoare pertinenţă şi relevanţă, în raport cu specificitatea profesiei şi exigenţele. |
Reflectează critic şi constructiv asupra: -stadiului propriei pregătiri profesionale cu realism, cunoaştere de sine, obiectivitate, autoexigenţă, în funcţie de concordanţa propriului cod valoric profesional cu tabla de valori naţională şi europeană şi în raport cu validitatea grilei personale de autoevaluare profesională; -stadiului propriei pregătiri profesionale având în vedere relevanţa punctelor tari şi a punctelor slabe identificate în raport cu exigenţele profesionale. |
Proiectează creativ, inovativ şi flexibil, propria evoluţie în carieră, în orice context, adaptat nevoilor identificate, având în vedere justeţea deciziei de reconsiderare a traseului profesional. Proiectează flexibil, creativ inovativ propria evoluţie în carieră, adaptată nevoilor identificate la nivelul organizaţiei şcolare. |
Asigură caracter flexibil, autonom şi responsabil în propria evoluţie în carieră, în orice context, adaptat nevoilor identificate, având în vedere justeţea deciziei de reconsiderare a traseului profesional. |
Participarea la programele şi activităţile specifice de formare se realizează cu implicare, responsabilitate şi autoexigenţă. Transferul informaţiilor obţinute se realizează în concordanţă cu legislaţia în domeniul formării continue, cu caracteristicile locale şi instituţionale. Programele şi activităţile de formare frecventate/absolvite se reflectă în procesul de integrare socio- ocupaţională. |
Participă la programele şi activităţile specifice de formare cu responsabilitate, exigenţă şi autoexigenţă care să asigure acumularea competenţelor necesare în profesie. Programele şi activităţile de formare frecventate/ absolvite se reflectă în promovarea unor strategii activ- participative care să asigure diferenţierea şi individualizarea instruirii, succesul formării. |
2. Proiectează propriului traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră |
||||||||
3. Participă la programe şi activităţi specifice de formare |
||||||||
4. Asigură un caracter flexibil propriei evoluţii în carieră |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
Prezentul standard a fost elaborat în cadrul proiectului „Restructurarea sistemului de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar prin generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile" (POSDRU/3/1.3/S/2/ID 3777)
Anexa 3 la OMENCŞ nr. 4477 / 06.07.2016
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară
35
laborant şcolar – debutant –
36
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
ARGUMENT
-
1. Descrierea funcţiei didactic auxiliare laborant în învăţământul preuniversitar
-
1.1. Context
Conform Legii Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011, funcţia de laborant în învăţământul preuniversitar/laborant şcolar face parte din categoria funcţiilor didactic auxiliare, regăsindu-se în organigramele tuturor instituţiilor de învăţământ preuniversitar.
Laborantul este cadrul didactic auxiliar ce ajută la desfăşurarea activităţilor în laboratoarele ştiinţifice din cadrul unităţilor de învăţământ şi abordează următoarele cicluri: dezvoltare, observare şi orientare, aprofundare, specializare. Activitatea sa se desfaşoară în locaţii special amenajate (laboratoare proprii) prevăzute cu logistica necesară desfăşurării activităţilor de laborator, respectând cerinţele legislaţiei româneşti (Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 – Statutul cadrelor didactice).
Ocupaţia de laborant în învăţământul preuniversitar presupune deţinerea unor competenţe privind educarea şi instruirea prin activităţi specifice, având rolul de a dezvolta abilităţi cognitive, practice, de comunicare, psihomotorii şi estetice, astfel încât elevii să devină indivizi adaptabili, flexibili, orientaţi profesional în vederea accederii spre un alt nivel de specializare şi a inserţiei lor pe piaţa muncii.
Pentru realizarea acestui deziderat laborantul se preocupă permanent de propria formare profesională, de formare a unei echipe cadru didactic – elev, cu colegii din cadrul instituţiei de învăţământ precum şi cu alţi colegi angrenaţi în activităţile de formare profesională a elevilor, cu scopul de a lucra eficient, într-un mediu de comunicare deschis, echilibrat şi profesionist pe toata durata procesului instructiv educativ.
În cadrul activităţii sale acesta utilizează documentaţia şcolară specifică, logistica (AMC, echipamente-instalaţii etc.), utilităţile aferente, precum şi auxiliare didactice şi instrumente specifice procesului instructiv educativ (planificare, organizare, şi evaluare), în condiţiile respectării normelor de ergonomie, NTSM şi PSI.
-
1.2. Atribuţii
Laborantul şcolar are atribuţii clare stipulate în fişa postului şi care sunt structurate atât în calitate de gestionar al laboratoarelor (fizică, chimie, biologie) cât şi în calitate de cadru didactic auxiliar. Astfel organizează buna funcţionare a laboratorului, asigură mentenanţa truselor, aparaturii şi dispozitivelor cât şi alături de profesorii de specialitate pregătesc şi supraveghează desfăşurarea experimentelor în condiţii de siguranţă.
-
1.3. Condiţii de acces
Conform Legii Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011, în învăţământul preuniversitar, condiţia ocupării funcţiei de laborant este de absolvire a unei instituţii de învăţământ superior, respectiv a unui liceu, cu diplomă de bacalaureat sau absolvirea învăţământului postliceal cu specialitatea tehnician laborant.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
-
1.4. Cerinţe legislative specifice:
-
Legea Educaţiei Naţionale (LEN) nr. 1/ 2011;
-
Politici educaţionale la nivel instituţional, naţional şi european;
-
Managementul Calităţii;
-
Codul European al bunei conduite administrative.
-
-
1.5. Rute de progres
-
1.5.1. Pentru laborantul cu studii medii (M):
laborant debutant M
laborant II M
laborant I M
-
a) laborant debutant M
-
b) laborant II M
-
c) laborant I M
-
-
1.5.2. Pentru laborantul cu studii superioare de scurtă durată (SS):
Laborant III
Laborant II
Laborant I
-
a) Laborant III
-
b) Laborant II
-
c) Laborant I
-
-
1.5.3. Pentru laborantul cu studii superioare de lungă durată (SSL):
Laborant II
Laborant I
Laborant I A
-
a) Laborant II
-
b) Laborant I
37
-
c) Laborant I A
-
-
-
38
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
-
11. Competenţe necesare funcţiei de laborant în învăţământul preuniversitar
Profesionalismul, rigurozitatea, operativitatea, capacitatea de comunicare şi interrelaţionare, atenţia şi îndemânarea reprezintă aptitudinile minime absolut necesare practicării funcţiei de laborant şcolar.
Abordând cerinţele actuale ale acestei profesii, la modul general, în urma pregătirii de specialitate se se pot enumera următoarele competenţe:
-
11.1 Competenţe generale
-
Capacitatea şi abilitatea de a opera cu noţiuni de bază în matematică, ştiinţă, tehnologie;
-
Cunoştinţe de a opera cu soft informatic;
-
Competenţe sociale şi civice;
-
Aplicarea prevederilor legale referitoare la protecţia mediului, sănătatea, securitatea în muncă şi PSI;
-
Asigură funcţionarea şi mentenanţa echipamentelor şi instalaţiilor specifice din laboratoarele de lucru cu elevii;
-
Aplicarea procedurilor de calitate specifice domeniului educaţional.
-
-
11.2 Competenţe specifice
-
Proiectarea activităţilor de laborator;
-
Pregătirea activităţii de laborator şi îndrumarea elevilor pentru realizarea activităţilor practice;
-
Evaluarea activităţilor practice;
-
Integrarea şi utilizarea TIC în educaţie;
-
Cunoaşterea, consilierea şi tratarea diferenţiată a elevilor :
-
Dezvoltarea instituţională a şcolii şi dezvoltarea de parteneriate şcoală-comunitate;
-
Managementul carierei şi al dezvoltării personale;
-
Capacitate de aplicare a procedurilor, cunoştinţe privind legislaţia specifică şi de politici educaţionale;
-
Capacitatea de selecţie a informaţiilor;
-
Capacitatea de a-şi însuşi clar şi corect legislaţia şi normele de gestionare specifică a bazei materiale;
-
Cunoştinţe privind metodologiile de aplicare a legislaţiei specifice, ordine de ministru, norme, reguli;
-
Cunoştinţe generale privind managementul calităţii.
-
-
Această funcţie impune astfel, capacităţi de comunicare eficientă atât cu elevii cât şi cu profesorii dar şi cu factorii ierarhici superiori, partenerii economici şi sociali, precum şi cu familia, părinţii elevilor, cu reprezentanţi ai comunităţii locale, ai ONG-urilor, asociaţiilor etc. Trebuie respectate atât standardele de protecţie a mediului şi de securitate şi sănătate în muncă, a normelor generale de protecţie a muncii, precum şi aplicarea procedurilor de calitate, necesare îndeplinirii cu succes a activităţilor proprii şi ale instituţiei.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
Standardul profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară din învăţământul preuniversitar de laborant reprezintă un document care descrie harta competenţelor necesare desfăşurării activităţilor instructiv educative, grupate în competenţe profesionale generale şi specifice, caracterizate prin descriptori de performanţă pentru cele 2 nivele: laborant debutant şi laborant cu peste 5 ani vechime/experimentat.
Ele constituie repere clare, de ordin calitativ, care descriu nivele minimale de performanţă ale exercitării funcţiei.
Criteriile de realizare a competenţelor generale şi specifice descrise în standardul profesional de formare continuă de laborant sunt defalcate în CunoştinJe, AbilităJi, CompetenJe transversale referitoare la modalităţile de selectare a căilor şi mijloacelor ce vor fi utilizate în realizarea unor categorii de activităţi relevante.
111. Nevoia de formare
Rolul laborantului în învăţământul preuniversitar nu va putea fi eliminat şi nici diminuat din ecuaţia instituţiei de învăţământ, ba chiar se preconizează o schimbare de optică în ceea ce priveşte statutul şi intervenţia acestuia. O mai bună pregătire a acestuia îi optimizează demersurile.
Reforma sistemului de învăţământ românesc, trebuie să ducă la o mai bună pregătire profesională a laborantului, cu atât mai mult cu cât LEN (Art. 275. –
(3)) prevede obligativitatea participării personalului didactic auxiliar la activităţi de formare continuă, în condiţiile legii.
În acest context, este necesară prezenţa compartimentului de pregătire şi formare continuă a laborantului pe lista priorităţilor demersurilor reformatoare, unul dintre obiectivele sistemului de perfecţionare fiind dezvoltarea competenţelor personalului din învăţământul preuniversitar, astfel încât să se asigure un proces educaţional de calitate. Formarea competenţelor pleacă atât de la dorinţa de a exercita profesia, cât şi de la experienţa de viaţă care poate pregăti individul într-o oarecare măsură, în acest scop.
Eficacitatea laborantului depinde de evoluţia evenimentelor a contextului economic şi social iar în acest sens este imperios necesară formarea capacităţilor de adaptare a rutei profesionale la fedbackul pieţei muncii.
Descrierea competenţelor în standard are un caracter general, flexibil, asigurând transferabilitate în situaţii variate. Un bilanţ de dezvoltare personală se poate realiza din iniţiativă proprie dacă există jaloanele unui standard naţional.
39
Standardul profesional de formare continuă corespunzător funcţiei de laborant pentru învăţământul preuniversitar a fost gândit într-o viziune flexibilă, dinamică şi perfectibilă, pentru a răspunde cerinţelor şcolii româneşti actuale, dar şi de viitor. El constituie un punct de plecare în formularea obiectivelor şi în legarea traseelor de dezvoltare personală, dar şi ca un ghid practic, util furnizorilor în elaborarea programelor de formare continuă pentru laboranţii din învăţământul preuniversitar.
40
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE GENERALE
Unitatea de competenţă generală nr. l
Titlul unităţii de competenţă generală nr. l: Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PS1 |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică riscurile în activitatea specifică |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor: riscurilor din activitatea specifică în medii cu puţine variaţii. Cunoaşterea şi înţelegerea teoriilor despre tipologia riscurilor din activitatea specifică în medii cu puţine variaţii. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de evaluare a ricurilor din activitatea specifică în medii cu puţine variaţii. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor: riscurilor din activitatea specifică în medii cu puţine variaţii. Explicarea şi interpretarea teoriilor despre tipologia riscurilor din activitatea specifică în medii cu puţine variaţii. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare a riscurilor din activitatea specifică în medii cu puţine variaţii. |
Aplică metode de evaluare a riscurilor din activitatea specifică, în medii cu puţine variaţii. Rezolvă problemele apărute în medii cu puţine variaţii. |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de evaluare şi a situaţiilor de evaluare a rsicurilor din activitatea specifică, în medii cu puţine variaţii. |
Găseşte soluţii la probleme apărute, în medii cu puţine variaţii. |
Decide cu promptitudine acţiunile ce trebuie întreprinse în cazul apariţiei unui fenomen de risc din activitatea specifică, în medii cu puţine variaţii. |
Conlucrează permanent cu cadrul didactic pentru reducerea apariţiei riscurilor, în medii cu puţine variaţii. |
Se instruieşte permanent în sensul identificării de noi riscuri din activitatea specifică şi metode de eliminare a acestora, în medii cu puţine variaţii. |
2. Aplică prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PS1 |
Cunoaşterea şi înţelegerea prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în medii cu puţine variaţii. |
Explicarea şi interpretarea prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în medii cu puţine variaţii. |
Aplicarea în corelaţie cu specificul locului de muncă a prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în medii cu puţine variaţii. Aplicarea permanentă a prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în medii cu puţine variaţii. |
Reflectă constructiv şi critic la specificul locului de muncă, în vederea aplicării prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în medii cu puţine variaţii. |
Găseşte soluţii la problemele apărute în interpretarea şi aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în medii cu puţine variaţii. |
Ia iniţiativă şi decide cu promptitudine asupra măsurilor ce trebuie luate, în conformitate cu prevederile legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în medii cu puţine variaţii. |
Cooperează permanent cu cadrul didactic în aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în medii cu puţine variaţii. |
Se instruieşte permanent în legătură cu prevederile legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în medii cu puţine variaţii. |
41
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
3. 1ntervine |
Cunoaşterea şi înţelegerea |
Explicarea şi interpretarea |
Aplicarea măsurilor de |
Reflectă critic |
Găseşte soluţii |
Ia iniţiativă şi |
Cooperează |
Se instruieşte |
în caz de |
conceptului de accident la |
conceptului de accident la |
prim ajutor în caz de |
la accidentele ce |
la problemele |
decide cu |
permanent cu |
permnent în |
accident |
locul de muncă, în medii cu puţine variaţii. |
locul de muncă, în medii cu puţine variaţii. |
accident la locul de muncă, în medii cu |
pot apărea la locul de muncă, |
apărute în cazul unui accident la |
promptitudine asupra măsurilor |
cadrul didactic |
legătură cu modul de |
|
Cunoaşterea şi înţelegerea tipologiilor de accidente ce |
Explicarea şi interpretarea tipologiilor de accidente ce |
puţine variaţii. |
în medii cu puţine variaţii. |
locul de muncă, în medii cu |
ce trebuie luate în cazul unui |
pentru găsirea şi luarea |
acordare a primului |
|
pot apărea la locul de muncă, în medii cu puţine variaţii. |
pot apărea la locul de muncă, în medii cu puţine |
|
Acţionează constructiv în caz |
puţine variaţii. |
accident la locul de muncă, în |
măsurilor adecvate în |
ajutor în caz de accidente |
|
Cunoaşterea şi înţelegerea |
variaţii. |
|
de accident la |
|
medii cu puţine |
locul de |
la locul de |
|
metodelor de acordare a primului ajutor în caz de |
Explicarea şi interpretarea metodelor de acordare a |
|
locul de muncă, în medii cu |
|
variaţii. |
muncă, în medii cu |
muncă, în medii cu |
|
accident la locul de muncă, în medii cu puţine variaţii. |
primului ajutor în caz de accident la locul de muncă, în medii cu puţine variaţii. |
|
puţine variaţii. |
|
|
puţine variaţii. |
puţine variaţii. |
42
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
Unitatea de competenţă generală nr. 2
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 2: Aplicarea normelor de protecţia mediului |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Elemente de competenţă |
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||||
Criterii de realizare |
||||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentificarea riscurilor şi aplicarea normelor de protecţie a mediului |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor referitoare la ecologie şi protecţia mediului. Cunoaterea şi înţelegerea teoriilor legate de riscurile ce apar in activitatea specifică. Cunoaşterea şi evaluarea corectă a gradului de risc in activitatea laboratorului. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor legate de protejarea mediului în cadrul activităţii specifice. Explicarea şi interpretarea teoriilor despre tipologia riscurilor. Explicarea şi interpretarea metodelor specifice ecologiei şi protecţiei mediului. |
Aplicarea metodelor de diminuare a riscurilor ce pot interveni în activitatea de laborator. Rezolvarea situaţiilor problemă pentru evitarea, diminuarea efectelor privind consumul de resurse energetice şi materiale conform procedurilor interne. |
Reflectarea critică şi creativă privind aplicarea normelor de protecţie a mediului. |
Selectarea creativă a instrumentelor şi metodelor de prevenire a riscurilor de depreciere a mediului. |
Luarea deciziilor cu maximă responsabilitate în situaţii de risc ce pot apărea în cadrul activităţilor experimentale. |
Interrelaţionarea cu partenerii implicaţi în activităţile experimentale/apl icative cu scopul protejării mediului (laborant – profesor, laborant- elevi). |
Racordarea la noile reglementări din legislaţia naţională şi europeană privind protecţia mediului în contextul dezvoltării durabile. Armonizarea competenţelor profesionale cu principiile dezvoltării durabile a societăţii. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
43
Unitatea de competenţă generală nr. 3:
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 3: Respectarea standardelor de calitate în domeniul educaţional |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Aplicarea principiilor şi normelor de standardizare în educaţie |
Cunoaşterea legislaţiei în vigoare privind asigurarea calităţii în domeniul educaţional. Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor de standardizare, asigurare a calităţii în cadrul activităţii din laboratorul şcolar. Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din domeniul criteriilor şi reglementărilor naţionale privind asigurarea calităţii; prevederile din Procedurile Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate sau ale normelor interne de calitate; proceduri de lucru, proceduri de control; proceduri tehnice de asigurare a calităţii; acţiunile preventive şi corective specifice locului de muncă, prevăzute în SMC sau în normele interne de calitate. |
Explicarea si interpretarea corecta a conceptelor privind etica profesională, politici de managementul calităţii, standarde de calitate aplicate în activitatea specifică. Explicarea nevoii de standardizare în domeniul educaţional corelată cu standardizarea europeană. Explicarea şi interpretarea conceptului de management al calităţii. |
Aplicarea procedurilor de asigurare a calităţii. Respectarea standardelor de calitate pentru evitarea situaţiilor problemă. |
Reflectarea critică şi constructivă în aplicarea principiilor de asigurare a calităţii. |
Proiectarea creativă a unor activităţi aplicative specifice domeniului. |
Responsabilizarea în activitatea specifică în spiritul teoriilor şi principiilor de asigurare a calităţii. |
Respectarea normelor de etică profesională în relaţionarea cu partenerii educaţionali. |
Racordarea la cerinţele de asigurare a calităţii prin dobândirea unor competenţe noi menite să asigure traseul profesional. |
44
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE SPEC1F1CE
Unitatea de competenţă specifică nr. 1
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 1: Proiectarea activităţilor de laborator |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Proiectarea, planificarea şi evaluarea activităţilor de laborator |
Cunoaşterea, înţelegerea corectă şi utilizarea limbajului specific în cadrul proiectării şi planificării activităţilor specifice laboratorului. Cunoaşterea, înţelegerea corectă şi utilizarea limbajului specific în cadrul evaluării activităţilor specifice laboratorului. |
Explicarea corectă a conceptelor din domeniul proiectării şi planificării activităţilor specifice laboratorului. Explicarea metodelor de evaluare a activităţilor specifice laboratorului. |
Aplicarea metodelor de proiectare şi planificare a activităţilor specifice laboratorului în corelaţie cu specificul disciplinei. Aplicarea metodelor de evaluare a activităţilor desfăşurate în conformitate cu principiile didactice, planul de învăţământ programele disciplinelor. |
Reflectarea critică şi constructivă cu privire la proiectarea şi planificarea activităţilor specifice laboratorului. Reflectarea critică şi constructivă cu privire la metodele de evaluare a activităţilor specifice laboratorului. |
Selectarea creativă a conceptelor din domeniul proiectării şi planificării activităţilor specifice laboratorului. Selectarea creativă a instrumentelor şi metodelor de evaluare a activităţilor . |
Organizarea activităţilor din laborator cu responsabilitate şi creativitate. Evaluarea cu responsabilitate şi obiectivitate pentru asigurarea creşterii calităţii activităţilor de laborator. |
Prezentarea proiectării, planificării şi evaluării activităţii laboratorului partenerilor implicaţi (profesor, elev). |
Racordarea la noile reglementări din legislaţia naţională cu privire la proiectarea, planificarea şi evaluarea activităţilor de laborator. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
45
Unitatea de competenţă specifică nr. 2
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 2: Gestionarea activităţii de laborator |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicarea şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Organizarea, si desfăşurarea activităţilor specifice de laborator |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din activitatea de organizare a laboratoarelor. Cunoaşterea şi înţelegerea limbajului specific în organizarea activităţii laboratoarelor. Cunoaşterea procedurilor de organizare a activităţilor în vederea realizării experimentelor. Cunoşterea specificităţilor de organizare pentru activităţile experimentale. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor din activitatea de organizare a laboratoarelor. Explicarea şi interpretarea corectă a modalităţilor de lucru pentru experimentele de laborator. Explicarea şi interpretarea corectă a folosirii dispozitivelor experimentale respectând normele PSI şi de protecţia muncii. |
Proiectează, pe baza metodologiilor, a îndrumătoarelor instrumente de lucru privind modul de lucru specific în activitatea experimentală. Aplică soluţii adecvate în adaptarea mijloacelor de învăţământ la cerinţele programei. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu elevii. |
Reflectează critic şi constructiv la posibilele soluţii funcţionale de desfăşurare a experimentelor. Reflectează şi aplică noi modalităţi de adaptare a componentelor truselor la experimente interdisciplinare. |
În mod creativ , proiectează instrumente şi îmbunătăteşte funcţionalitatea truselor experimentale. În mod creativ adaptează trusele în realizarea experimentelor interdisciplinare. Proiectează în mod creativ tehnici de stocare a datelor experimentale folosind tehnologia informatică. |
Capacitatea de a acţiona autonom în organizarea laboratorelor atât pentru experimente specifice aferente disciplinelor de studiu cât şi pentru experimente interdisciplinare Organizarea privind gestionarea informaţiei şi a bazelor de date se realizează cu profesionalism,exigenţă şi responsabilitate. |
Transferul informaţiilor obţinute către grupurile sociale de interactiune (profesori, elevi) |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. |
46
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
Unitatea de competenţă specifică nr. 3
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 3: 1ntegrarea T1C în activităţile de laborator |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Cunoaşterea şi utilizarea T1C in activitatea experimentală |
Înţelegerea si cunoaşterea structurii, rolului şi oportunităţilor tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul activităţii de laborator. Cunoaşterea şi înţelegerea utilităţii folosirii aplicaţiilor informatice cum ar fi : editor computerizat, calcul tabelar, baze de date, stocarea şi managementul informaţiei. |
Explicarea şi interpretarea oportunităţilor tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul biroticii, al activităţilor din cadrul laboratorului şcolar cuprinzând aplicaţii principale pe computer cum ar fi: editor computerizat, calcul tabelar, baze de date, stocarea şi managementul informaţiei. |
Comunicarea cu ajutorul softului TIC. Capacitatea de a căuta, colecta şi prelucra informaţii; utilizarea instrumentelor TIC pentru a produce, prezenta si întelege informaţii complexe, precum şi capacitatea de a accesa, de a căuta şi de a folosi servicii prin internet. Accesarea diferitelor surse de informare în scopul documentării şi/ sau comunicării. |
Utilizarea critică şi creativă a resurselor digitale existente. Identificarea corectă a domeniilor în care este utilă folosirea tehnologiilor TIC. Reflexia critică şi responsabilă de folosire a softului specializat în activitatea specifică. |
Proiectarea creativă şi inovativă a instrumentelor de tehnologia informaţiei computerizate în activitatea din cadrul laboratoarelor. Adaptarea softului la cerinţele lucrărilor de laborator, la prelucrarea datelor experimentale. Folosirea facilităţilor şi funcţiilor softului de prelucrare a bazelor de date pentru culegerea datelor experimentale. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). |
Dezvoltarea capacităţii de asimilare a noilor inovaţii TIC şi de integrare a acestora în activitatea de laborator. Interes pentru nou şi perfectionare. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
47
Unitatea de competenţă specifică nr. 4
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 4: Consilierea elevilor |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Aplică metode şi tehnici de cunoaştere a personalităţii elevilor |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind personalitatea elevilor. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor şi tehnicilor de cunoaştere a personalităţii elevilor. |
Explicarea şi interpretarea corectă a manifestărilor de personalitate ale elevilor. Explicarea şi interpretarea metodelor şi tehnicilor de cunoaştere a personalităţii elevilor. |
Aplică metode şi tehnici de cunoaştere a personalităţii elevilor. Rezolvă problemele apărute în manifestarea personalităţii elevilor. |
Reflectează critic şi constructiv asupra personalităţii elevilor. |
Alege metoda şi/sau tehnica corectă de cunoaştere a personalităţii elevilor. |
Decide cu promptitudine metoda sau tehnica ce trebuie aplicată în raport cu manifestările de personalitate ale elevilor. |
Conlucrează permanet cu cadrul didactic pentru cunoaşterea şi înţelegerea personalităţii elevilor. |
Se instruieşte permanent în sensul identificării de noi metode şi tehnici de cunoaştere a personalităţii elevilor. |
2. Îndrumă elevii în vederea dezvoltării profesionale, absorbţiei pe piaţa forţei de muncă şi a dezvoltării personale |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind dezvoltarea personală şi profesională a elevilor. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de îndrumare a elevilor privind dezvoltarea profesională şi cea personală. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor privind dezvoltarea personală şi profesională a elevilor. Explicarea şi interpretarea metodelor de îndrumare a elevilor privind dezvoltarea profesională şi cea personală. |
Aplică metode şi tehnici de îndrumare a elevilor pentru dezvoltarea lor personală şi profesională. Rezolvă problemele apărute în găsirea unei soluţii pentru obţinerea unei corecte dezvoltări profesionale şi personale. |
Reflectează critic şi constructiv asupra nevoii de dezvoltare personală şi profesională a elevilor. |
Alege metoda şi/sau tehnica corectă de îndrumare a elevilor privind dezvoltarea lor profesională şi personală. |
Decide cu promptitudine metoda sau tehnica de îndrumare ce trebuie aplicată pentru dezvoltarea personală şi profesională a elevilor. |
Conlucrează permanent cu cadrul didactic pentru îndrumarea elevilor în vederea dezvoltării profesionale şi personale a acestora. |
Se instruieşte permanent pentru a fi capabil să îndrume elevii cu privire la dezvoltarea lor profesională şi personală. |
48
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
Unitatea de competentă specifică nr. 5
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 5: Dezvoltarea instituţională a şcolii şi dezvoltarea de parteneriate şcoală – comunitate |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competentă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Relaţionarea cu angajaţii instituţiei şi partenerii educaţionali |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a tehnicilor de comunicare, a principiilor de bază ale ascultării active. Utilizarea limbajului specific în comunicarea cu angajaţii instituţiei şi partenerii educaţionali. |
Explicarea şi interpretarea corectă a tehnicilor de comunicare şi a principiilor de bază ale ascultării active. Explicarea şi interpretarea legislaţiei de bază aplicată în sistemul educaţional. |
Comunicarea eficientă cu angajaţii instituţiei, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la nivel instituţional, prin schimburi de bune practici. Comunicarea eficientă cu reprezentanţi ai partenerilor educaţionali în vederea dezvoltării instituţionale. |
Reflectarea critică şi constructivă asupra tehnicilor de comunicare, asupra principiilor de bază ale ascultării active. Reflectarea critică şi constructivă asupra legislaţiei de bază aplicată în sistemul educaţional. |
Comunicarea eficientă şi creativă cu angajaţii instituţiei şi cu partenerii educaţionali. |
Aplicarea tehnicilor de comunicare în relaţia cu angajaţii instituţiei şi partenerii educaţionali. |
Interrelaţionarea cu partenerii implicaţi în activităţile referitoare la dezvoltarea instituţională a şcolii (laborant -profesor, laborant- elevi, laborant-parteneri educaţionali). |
Utilizarea aptitudinilor personale în relaţionarea cu angajaţii instituţiei şi partenerii educaţionali. |
2. Participarea la proiectele educaţionale în care este implicată instituţia |
Cunoaşterea şi înţelegerea limbajului specific pentru elaborarea unui proiect strategic/proiect de dezvoltare instituţională a şcolii. |
Explicarea şi interpretarea corectă a tehnicilor de elaborare a unui proiect strategic/proiect de dezvoltare instituţională a şcolii. |
Participarea cu responsabilitate la elaborarea proiectelor strategice/ proiectului de dezvoltare instituţională. |
Reflectarea critică şi constructivă în ceea ce priveşte elaborarea proiectelor strategice/ proiectului de dezvoltare instituţională al şcolii. |
Sprijinul la elaborarea de proiecte strategice/ proiecte de dezvoltare instituţională printr-o implicare profesională activă, creativă şi inovativă. |
Participarea cu responsabilitate la dezvoltarea de proiecte educaţionale |
Prezentarea proiectelor strategige/proiectului de dezvoltare instituţională în cadrul unor întâlniri cu reprezentanţi ai comunităţii locale. |
Dezvoltarea aptitudinilor personale în scopul dezvoltării instituţionale. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
49
Unitatea de competentă specifică nr. 6
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 6: Asigurarea managementului carierei |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competentă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Analizează stadiul propriei pregătiri profesionale |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind pregătirea profesională. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de identificare a stadiului propriu de pregătire profesională. |
Explicarea şi interpretarea corectă a stadiului de pregătire profesională. Explicarea şi interpretarea metodelor şi tehnicilor de identificare a stadiului de pregătire profesională proprie. |
Aplică metode şi tehnici de analiză a propriei pregătirei profesionale. Rezolvă problemele referitoare la propria pregătire profesională. |
Reflectează critic şi constructiv asupra propriei pregătiri profesionale. |
Alege metoda şi/sau tehnica corectă de transformare a punctelor slabe în puncte tari. |
Hotărăşte modul de analiză a dezvoltării profesionale proprii. |
Solicită sprijinul cadrelor didactice pentru determinarea nevoii de formare proprii. |
Se preocupă de căutarea ofertelor de formare profesionale specifice postului existente. |
2. Proiectează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind proiectarea traseului propriu de pregătire profesională. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de proiectare a traseului propriu de pregătire profesională. |
Explicarea şi interpretarea corectă a traseului de pregătire profesională. Explicarea şi interpretarea metodelor de proiectare a traseului profesional. |
Aplică metode şi tehnici de proiectare a unui traseu de formare profesională. Rezolvă problemele referitoare la alegerea traseului de formare profesională. |
Reflectează critic şi constructiv asupra modului de parcurgere a traseului profesional. |
Alege metoda şi/sau tehnica corectă de proiectare a traseului de dezvoltare profesională şi în carieră. |
Hotărăşte modul de proiectare a propriului traseu de formare profesională.. |
Îşi proiectează propria formare în funcţie de necesităţile proprii. |
Alege din ofertele de formare de pe piaţă pe cele necesare formării proprii. |
3. Participă la programele şi activităţile specifice de formare |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a ofertelor şi programelor de formare existente pe piaţă. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de selectare a ofertei optime de formare. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor privind programele de formare specifice locului de muncă. Explicarea şi interpretarea metodelor de selectare a programelor de formare. |
Participă efectiv la programele de formare selectate. |
Reflectează critic şi constructiv asupra programului şi activităţilor de formare alese. |
Utilizează noile competenţele formate la locul de muncă, sub directa îndrumare a cadrului didactic. |
Decide asupra programului de formare necesar dezvoltării propriei cariere profesionale. |
Solicită feed- back cadrului didactic privind competenţele dobândite în urma parcurgerii programului de formare ales. |
Utilizează competenţele nou dobândite în vederea dezvoltării personale şi profesionale. |
50
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – debutant
4. Asigură un |
Cunoaşterea şi înţelegerea |
Explicarea şi interpretarea |
Se adaptează noilor |
Reflectează |
Găseşte soluţii |
Hotărăşte noul |
Solicită sprijin |
Caută |
caracter |
corectă a evoluţiei posibile în |
corectă a conceptelor privind |
condiţii apărute în |
critic şi |
adecvate la |
traiect |
permanent |
permanent noi |
flexibil |
cariera proprie. |
flexibilitatea evoluţiei proprii |
evoluţia propriei |
constructiv |
modificarea |
profesional |
cadrelor |
posibilităţi de |
propriei evoluţii în |
Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de flexibilizare a |
în carieră. Explicarea şi interpretarea |
cariere. |
asupra evoluţiei |
condiţiilor din propria |
atunci când condiţiile |
didactice în vederea |
formare în vederea |
carieră |
propriei evoluţii profesionale. |
metodelor de flexibilizare a propriei evoluţii profesionale. |
|
sale în carieră. |
carieră. |
iniţiale din cariera proprie se modifică semnificativ. |
optimizării evoluţiei proprii în carieră. |
evoluţiei în carieră. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
Prezentul standard a fost elaborat în cadrul proiectului „Restructurarea sistemului de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar prin generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile" (POSDRU/3/1.3/S/2/ID 3777)
Anexa 4 la OMENCŞ nr. 4477 / 06.07.2016
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară
laborant şcolar
51
– cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat –
52
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
ARGUMENT
-
1. Descrierea funcţiei didactic auxiliare laborant în învăţământul preuniversitar
-
1.1. Context
Conform Legii Educaţiei Naţionale Nr. 1/ 2011, funcţia de laborant în învăţământul preuniversitar face parte din categoria funcţiilor didactic auxiliare, regăsindu-se în organigramele tuturor instituţiilor de învăţământ preuniversitar.
Laborantul este cadrul didactic auxiliar ce ajută la desfăşurarea activităţilor în laboratoarele ştiinţifice din cadrul unităţilor de învăţământ şi abordează următoarele cicluri: dezvoltare, observare şi orientare, aprofundare, specializare. Activitatea sa se desfaşoară în locaţii special amenajate (laboratoare proprii) prevăzute cu logistica necesară desfăşurării activităţilor de laborator, respectând cerinţele legislaţiei româneşti (Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011- Statutul cadrelor didactice).
Ocupaţia de laborant în învăţământul preuniversitar presupune deţinerea unor competenţe privind educarea şi instruirea prin activităţi specifice, având rolul de a dezvolta abilităţi cognitive, practice, de comunicare, psihomotorii şi estetice, astfel încât elevii să devină indivizi adaptabili, flexibili, orientaţi profesional în vederea accederii spre un alt nivel de specializare şi a inserţiei lor pe piaţa muncii.
Pentru realizarea acestui deziderat laborantul se preocupă permanent de propria formare profesională, de formare a unei echipe cadru didactic – elev, cu colegii din cadrul instituţiei de învăţământ precum şi cu alţi colegi angrenaţi în activităţile de formare profesională a elevilor, cu scopul de a lucra eficient, într-un mediu de comunicare deschis, echilibrat şi profesionist pe toata durata procesului instructiv educativ.
În cadrul activităţii sale acesta utilizează documentaţia şcolară specifică, logistica (AMC, echipamente-instalaţii, etc.), utilităţile aferente, precum şi auxiliare didactice şi instrumente specifice procesului instructiv educativ (planificare, organizare, şi evaluare), în condiţiile respectării normelor de ergonomie, NTSM şi PSI.
-
1.2. Atribuţii
Laborantul şcolar are atribuţii clare stipulate în fişa postului şi care sunt structurate atât în calitate de gestionar al laboratoarelor ( fizică , chimie , biologie) cât şi în calitate de cadru didactic auxiliar. Astfel organizează buna funcţionare a laboratorului, asigură mentenanţa truselor, aparaturii şi dispozitivelor cât şi alături de profesorii de specialitate pregătesc şi supraveghează desfăşurarea experimentelor în condiţii de siguranţă.
-
1.3. Condiţii de acces
Conform Legii Educaţiei Naţionale Nr. 1/ 2011, în învăţământul preuniversitar, condiţia ocupării funcţiei de laborant este de absolvire a unei instituţii de învăţământ superior, respectiv a unui liceu, cu diplomă de bacalaureat sau absolvirea învăţământului postliceal cu specialitatea tehnician laborant.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
-
1.4. Cerinţe legislative specifice:
-
Legea Educaţiei Naţionale (LEN) nr. 1/2011;
-
ROFUIP;
-
Politici educaţionale la nivel instituţional, naţional şi european;
-
Managementul Calităţii;
-
Codul European al bunei conduite administrative.
-
-
1.5. Rute de progres
-
1.5.1. Pentru laborantul cu studii medii (M):
laborant debutant M
laborant II M
laborant I M
-
a) laborant debutant M
-
b) laborant II M
-
c) laborant I M
-
-
1.5.2. Pentru laborantul cu studii superioare de scurtă durată (SS):
Laborant III
Laborant II
Laborant I
-
a) Laborant III
-
b) Laborant II
-
c) Laborant I
-
-
1.5.3. Pentru laborantul cu studii superioare de lungă durată (SSL):
Laborant II
Laborant I
Laborant I A
-
a) Laborant II
-
b) Laborant I
53
-
c) Laborant I A
-
-
-
54
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
11. Competenţe necesare funcţiei de laborant în învăţământul preuniversitar
Profesionalismul, rigurozitatea, operativitatea, capacitatea de comunicare şi interrelaţionare, atenţia şi îndemânarea reprezintă aptitudinile minime absolut necesare practicării ocupaţiei de laborant.
Abordând cerinţele actuale ale acestei profesii, la modul general, în urma pregătirii de specialitate se se pot enumera următoarele competenţe:
Competenţe generale
-
– Capacitatea şi abilitatea de a opera cu noţiuni de bază în matematică, ştiinţă, tehnologie;
-
– Cunoştinţe de a opera cu soft informatic;
-
– Competenţe sociale şi civice;
-
– Aplicarea prevederilor legale referitoare la protecţia mediului, sănătatea, securitatea în muncă şi PSI ;
-
– Asigură funcţionarea şi mentenanţa echipamentelor şi instalaţiilor specifice din laboratoarele de lucru cu elevii;
-
– Aplicarea procedurilor de calitate specifice domeniului educaţional.
Competenţe specifice
-
Proiectarea activităţilor de laborator;
-
Pregătirea activităţii de laborator şi îndrumarea elevilor pentru realizarea activităţilor practice;
-
Evaluarea activităţilor practice;
-
Integrarea şi utilizarea TIC în educaţie;
-
Cunoaşterea, consilierea şi tratarea diferenţiată a elevilor :
-
Dezvoltarea instituţională a şcolii şi dezvoltarea de parteneriate şcoală-comunitate;
-
Managementul carierei şi al dezvoltării personale;
-
Capacitate de aplicare a procedurilor, cunoştinţe privind legislaţia specifică şi de politici educaţionale;
-
Capacitatea de selecţie a informaţiilor;
-
Capacitatea de a-şi însuşi clar şi corect legislaţia şi normele de gestionare specifică a bazei materiale;
-
Cunoştinţe privind metodologiile de aplicare a legislaţiei specifice, ordine de ministru, norme, reguli;
-
Cunoştinţe generale privind managementul calităţii;
-
Această funcţie impune astfel, capacităţi de comunicare eficientă atât cu elevii cât şi cu profesorii dar şi cu factorii ierarhici superiori, partenerii economici şi sociali, precum şi cu familia, părinţii elevilor, cu reprezentanţi ai comunităţii locale, ai ONG-urilor, asociaţiilor etc. Trebuie respectate atât standardele de protecţie a mediului şi de securitate şi sănătate în muncă, a normelor generale de protecţie a muncii, precum şi aplicarea procedurilor de calitate, necesare îndeplinirii cu succes a activităţilor proprii şi ale instituţiei.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
Standardul profesional de formare continuă pentru funcJia didactic auxiliară din învăJământul preuniversitar de laborant reprezintă un document care descrie harta competenţelor necesare desfăşurării activităţilor instructiv educative, grupate în competenţe profesionale generale şi specifice, caracterizate prin descriptori de performanţă pentru cele 2 nivele: laborant debutant şi laborant cu peste 5 ani vechime.
Ele constituie repere clare, de ordin calitativ, care descriu nivele minimale de performanţă ale exercitării funcţiei.
Criteriile de realizare a competenţelor generale şi specifice descrise în standardul profesional de formare continuă de laborant sunt defalcate în CunoştinJe, AbilităJi , CompetenJe transversale referitoare la modalităţile de selectare a căilor şi mijloacelor ce vor fi utilizate în realizarea unor categorii de activităţi relevante.
111. Nevoia de formare
Rolul laborantului în învăţământul preuniversitar nu va putea fi eliminat şi nici diminuat din ecuaţia instituţiei de învăţământ, ba chiar se preconizează o schimbare de optică în ceea ce priveşte statutul şi intervenţia acestuia. O mai bună pregătire a acestuia îi optimizează demersurile.
Reforma sistemului de învăţământ românesc, trebuie să ducă la o mai bună pregătire profesională a laborantului, cu atât mai mult cu cât LEN (Art. 275. –
(3)) prevede obligativitatea participării personalului didactic auxiliar la activităţi de formare continuă, în condiţiile legii.
În acest context, este necesară prezenţa compartimentului de pregătire şi formare continuă a laborantului pe lista priorităţilor demersurilor reformatoare, unul dintre obiectivele sistemului de perfecţionare fiind dezvoltarea competenţelor personalului din învăţământul preuniversitar, astfel încât să se asigure un proces educaţional de calitate.
Formarea competenţelor pleacă atât de la dorinţa de a exercita profesia, cât şi de la experienţa de viaţă care poate pregăti individul într-o oarecare măsură, în acest scop.
Eficacitatea laborantului depinde de evoluţia evenimentelor a contextului economic şi social iar în acest sens este imperios necesară formarea capacităţilor de adaptare a rutei profesionale la fedbackul pieţei muncii.
Descrierea competenţelor în standard are un caracter general, flexibil, asigurând transferabilitate în situaţii variate. Un bilanţ de dezvoltare personală se poate realiza din iniţiativă proprie dacă există jaloanele unui standard naţional.
55
Standardul profesional de formare continuă corespunzător funcţiei de laborant pentru învăţământul preuniversitar a fost gândit într-o viziune flexibilă, dinamică şi perfectibilă, pentru a răspunde cerinţelor şcolii româneşti actuale, dar şi de viitor. El constituie un punct de plecare în formularea obiectivelor şi în legarea traseelor de dezvoltare personală, dar şi ca un ghid practic, util furnizorilor în elaborarea programelor de formare continuă pentru laboranţii din învăţământul preuniversitar.
56
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE GENERALE
Unitatea de competenţă generală nr. l
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 1: Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PS1 |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică riscurile în activitatea specifică |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor: riscurilor din activitatea specifică în contexte imprevizibile. Cunoaşterea şi înţelegerea teoriilor despre tipologia riscurilor din activitatea specifică contexte imprevizibile. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de evaluare a ricurilor din activitatea specifică în contexte imprevizibile. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor: riscurilor din activitatea specifică în contexte imprevizibile. Explicarea şi interpretarea teoriilor despre tipologia riscurilor din activitatea specifică în contexte imprevizibile. Explicarea şi interpretarea metodelor de evaluare a riscurilor din activitatea specifică în contexte imprevizibile. |
Aplică metode de evaluare a riscurilor din activitatea specifică, în contexte imprevizibile. Rezolvă problemele apărute în contexte imprevizibile. |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de evaluare şi a situaţiilor de evaluare a riscurilor din activitatea specifică, în contexte imprevizibile. |
Găseşte soluţii la probleme apărute, în contexte imprevizibile . |
Decide cu promptitudine acţiunile ce trebuie întreprinse în cazul apariţiei unui fenomenn de risc din activitatea specifică, în contexte imprevizibile. |
Conlucrează permanent cu cadrul didactic pentru reducerea apariţiei riscurilor, în contexte imprevizibile. |
Se instruieşte permanent în sensul identificării de noi riscuri din activitatea specifică şi metode de eliminare a acestora, în contexte imprevizibile. |
2. Aplică prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PS1 |
Cunoaşterea şi înţelegerea prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în contexte imprevizibile. |
Explicarea şi interpretarea prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în contexte imprevizibile. |
Aplicarea în corelaţie cu specificul locului de muncă a prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în contexte imprevizibile. Aplicarea permanentă a prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în contexte imprevizibile. |
Reflectă constructiv şi critic la specificul locului de muncă, în vederea aplicării prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în contexte imprevizibile. |
Găseşte soluţii la problemele apărute în interpretarea şi aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în contexte imprevizibile. |
Ia iniţiativă şi decide cu promptitudine asupra măsurilor ce trebuie luate, în conformitate cu prevederile legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în contexte imprevizibile. |
Cooperează permanent cu cadrul didactic în aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în contexte imprevizibile. |
Se instruieşte permanent în legătură cu prevederile legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI, în contexte imprevizibile. |
57
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
3. 1ntervine în |
Cunoaşterea şi înţelegerea |
Explicarea şi interpretarea |
Aplicarea măsurilor |
Reflectă critic la |
Găseşte soluţii |
Ia iniţiativă şi |
Cooperează |
Se instruieşte |
caz de |
conceptului de accident la |
conceptului de accident la |
de prim ajutor în caz |
accidentele ce pot |
la problemele |
decide cu |
permanent cu |
permnent în |
accident |
locul de muncă, în contexte imprevizibile. |
locul de muncă, în contexte imprevizibile. |
de accident la locul de muncă, în |
apărea la locul de muncă, în |
apărute în cazul unui |
promptitudine asupra măsurilor |
cadrul didactic |
legătură cu modul de |
|
Cunoaşterea şi înţelegerea |
Explicarea şi interpretarea |
contexte |
contexte |
accident la |
ce trebuie luate |
pentru găsirea |
acordare a |
|
tipologiilor de accidente ce pot apărea la locul de |
tipologiilor de accidente ce pot apărea la locul de |
imprevizibile. |
imprevizibile. Acţionează |
locul de muncă, în |
în cazul unui accident la locul |
şi luarea măsurilor |
primului ajutor în caz de |
|
muncă, în contexte |
muncă, în contexte |
|
constructiv în caz |
contexte |
de muncă, în |
adecvate în |
accidente la |
|
imprevizibile. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de acordare a primului ajutor în caz de accident la locul de muncă, |
imprevizibile. Explicarea şi interpretarea metodelor de acordare a primului ajutor în caz de accident la locul de |
|
de accident la locul de muncă, în contexte imprevizibile. |
imprevizibile. |
contexte imprevizibile. |
locul de muncă, în contexte imprevizibile. |
locul de muncă, în contexte imprevizibile. |
|
în contexte imprevizibile. |
muncă, în contexte imprevizibile. |
|
|
|
|
|
|
58
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
Unitatea de competenţă generală nr. 2
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 2: Aplicarea normelor de protecţia mediului |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
|
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Elemente de competenţă |
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
1. 1dentificarea riscurilor si aplicarea normelor de protectie a mediului |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor referitoare la ecologie si protectia mediului. Cunoaterea şi înţelegerea teoriilor legate de riscurile ce apar in activitatea specifică. Cunoaşterea şi evaluarea corectă a gradului de risc in activitatea laboratorului. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor legate de protejarea mediului în cadrul activităţii specifice. Explicarea şi interpretarea teoriilor despre tipologia riscurilor. Explicarea şi interpretarea metodelor specifice ecologiei şi protecţiei mediului. |
Aplicarea metodelor de diminuare a riscurilor ce pot interveni în activitatea de laborator. Rezolvarea situaţiilor problemă pentru evitarea, diminuarea efectelor privind consumul de resurse energetice şi materiale conform procedurilor interne. |
Reflectarea critică şi creativă privind aplicarea normelor de protecţie a mediului. |
Selectarea creativă a instrumentelor şi metodelor de prevenire a riscurilor de depreciere a mediului. |
Luarea deciziilor cu maximă responsabilitate în situaţii de risc ce pot apărea în cadrul activităţilor experimentale. |
Interrelaţionarea cu partenerii implicaţi în activităţile experimentale/ aplicative cu scopul protejării mediului (laborant – profesor, laborant- elevi). |
Racordarea la noile reglementări din legislaţia naţională şi europeană privind protecţia mediului în contextul dezvoltării durabile. |
2. Promovarea conceptului de protecţia mediului în spiritul dezvoltării durabile |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptului de dezvoltare durabilă. Cunoaşterea şi înţelegerea legislaţiei europene şi internaţionale privind protecţia mediului. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de protecţia mediului stipulate în legislaţia românească. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor legate dezvoltarea durabilă. Explicarea şi interpretarea teoriilor legate de poluare, diminuarea resurselor naturale şi protecţia biosferei. |
Selectarea şi aplicarea eficientă a metodelor de protecţie a mediului în situaţii contextuale diferite. Transferă şi promovează metode de protejare a mediului în educaţia elevilor în spiritul dezvoltării durabile. |
Reflectarea critică şi atitudinală în spiritul dezvoltării durabile. |
Identificarea soluţiilor în situaţiile problemă apărute în activitatea aplicativ- experimentală în spiritul protecţiei mediului. |
Acţionarea cu promptitudine şi responsabilitate în situaţii limită de risc pentru prevenirea/ diminuarea efectelor. |
Implicarea în activitatea de promovare a metodelor de protecţie a mediului înconjurător, dezvoltare durabilă în mediul educaţional şi societate. |
Armonizarea competenţelor profesionale cu principiile dezvoltării durabile a societăţii. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
59
Unitatea de competenţă generală nr. 3:
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 3: Respectarea standardelor de calitate în domeniul educaţional |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Aplicarea principiilor şi normelor de standardizare în educaţie |
Cunoaşterea legislaţiei în vigoare privind asigurarea calităţii în domeniul educaţional. Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor de standardizare, asigurare a calităţii în cadrul activităţii din laboratorul şcolar. Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din domeniul criteriilor şi reglementărilor naţionale privind asigurarea calităţii. Cunoaşterea prevederilor din Procedurile Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate sau ale Normelor interne de calitate. Cunoaşterea procedurii de autoevaluare a activităţii proprii.Cunoaşterea procedurii de comunicare internă, decizie şi raportare. Cunoaşterea procedurii de identificare şi de prevenire a perturbărilor majore. Cunoaşterea procedurii de control al documentelor. Cunoaşterea procedurii de monitorizare, evaluare, revizuire şi îmbunătăţire a calităţii. |
Explicarea si interpretarea corectă a conceptelor privind etica profesională, politici de managementul calităţii, standarde de calitate aplicate în activitatea specifică. Explicarea nevoii de standardizare în domeniul educaţional corelată cu standardizarea europeană. Explicarea şi interpretarea conceptului de management al calităţii. Explicarea necesităţii de aplicare a procedurilor. Explicarea şi interpretarea corectă a termenilor specifici, parte componentă a procedurilor. Explicarea şi interpretarea corectă a termenilor de comunicare internă. Explicarea paşilor unei proceduri de monitorizare a activităţii parte componentă a aplicării standardelor de calitate. |
Aplicarea şi transferul în plan experimental al tehnicilor de aplicare a standardelor de calitate. Respectarea standardelor de calitate pentru evitarea situaţiilor problemă. Aplicarea procedurilor standard specifice fiecărei lucrări de laborator. Aplicarea unor proceduri de organizare, desfăşurare şi evaluare a activităţii experimentale interdisciplinare. |
Reflectarea critică şi constructivă în aplicarea principiilor de asigurare a calităţii. Analiza, reflexia critică a rezultatelor aplicării standardelor prin proceduri. Realizarea unui feedback şi adaptarea procedurilor la situaţiile noi create în funcţie de obiectivele educaţionale ale unităţii şcolare. |
Proiectarea creativă a unor activităţi aplicative specifice domeniului. Aplicarea creativă a rezultalor autoevaluării în realizarea unor proceduri de aplicare a standardelor de calitate, flexibile şi eficiente. |
Responsabilizarea în activitatea specifică în spiritul teoriilor şi principiilor de asigurare a calităţii. Organizarea activităţii în mod responsabil pentru atingerea obiectivelor din standardele de calitate , atât în cadrul activităţii specifice cât şi în cele cu carater interdisciplinar. Aplicare autonomă a paşilor de procedură în organizarea activităţii de laborator în funcţie de capacităţile şi abilităţile experimentale ale elevilor. Capacitatea de a lua decizii în concordanţă cu standardele de calitate modificând în situaţiile care se impun, paşii procedurali. |
Respectarea normelor de etică profesională în relaţionarea cu partenerii educaţionali. Aplicarea Procedurilor de comunicare atât internă cât şi externă şi respectarea normelor de etică profesională. Aplicarea normelor de comunicare cu membrii catedrelor şi transmiterea observaţiilor conforme standardelor de calitate. |
Racordarea la cerinţele de asigurare a calităţii prin dobândirea unor competenţe noi menite să asigure traseul profesional. Aplicarea noilor competenţe însuşite prin participarea la elaborarea prcedurilor de aplicare a standardelor de calitate, pentru activităţi de organizare a experimentelor specifice fiecărei discipline, a experimentelor interdisciplinare cât şi pentru procedurile de folosire a mijloacelor de învăţământ conexe. |
2. Aplicarea procedurilor de standardizare a actvităţii în laboratorul şcolar şi pentru folosirea mijloacelor de învăţământ |
60
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE SPEC1F1CE
Unitatea de competenţă specifică nr. 1
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 1: Proiectarea activităţilor de laborator |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Proiectarea, planificarea şi evaluarea activităţilor de laborator |
Cunoaşterea, înţelegerea corectă şi utilizarea limbajului specific în cadrul proiectării şi planificării activităţilor specifice laboratorului. Cunoaşterea, înţelegerea corectă şi utilizarea limbajului specific în cadrul evaluării activităţilor specifice laboratorului. Cunoaşterea, înţelegerea corectă şi utilizarea limbajului specific pentru conceperea unor modalităţi de proiectare, planificare şi evaluare a activităţilor specifice laboratorului. |
Explicarea corectă a conceptelor din domeniul proiectării şi planificării activităţilor specifice laboratorului. Explicarea metodelor de evaluare a activităţilor specifice laboratorului. Interpretarea corectă a conceptelor din domeniul proiectării şi planificării activităţii în scopul aplicării metodelor de evaluare corespunzătoare. |
Aplicarea metodelor de proiectare şi planificare a activităţilor specifice laboratorului în corelaţie cu specificul disciplinei. Aplicarea metodelor de evaluare a activităţilor desfăşurate în conformitate cu principiile didactice, planul de învăţământ programele disciplinelor. Selectarea şi aplicarea eficientă a metodelor de proiectare, planificare şi evaluare a activităţilor specifice laboratorului. |
Reflectarea critică şi constructivă cu privire la proiectarea şi planificarea activităţilor specifice laboratorului. Reflectarea critică şi constructivă cu privire la metodele de evaluare a activităţilor specifice laboratorului. Reflectarea creativă cu privire la conceperea unor modalităţi de proiectare, planificare şi evaluare a activităţilor specifice laboratorului. |
Selectarea creativă a conceptelor din domeniul proiectării şi planificării activităţilor specifice laboratorului. Selectarea creativă a instrumentelor şi metodelor de evaluare a activităţilor. Identificarea unor soluţii în situaţiile problemă apărute în activitatea de proiectare, planificare şi evaluare a activităţilor specifice laboratorului. |
Organizarea activităţilor din laborator cu responsabilitate şi creativitate. Evaluarea cu responsabilitate şi obiectivitate pentru asigurarea creşterii calităţii activităţilor de laborator. Luarea deciziilor cu maximă responsabilitate în ceea ce priveşte activitatea de proiectare, planificare şi evaluare a activităţilor specifice laboratorului. |
Prezentarea proiectării, planificării şi evaluării activităţii laboratorului partenerilor implicaţi (profesor, elev). Interrelaţionarea cu partenerii implicaţi în activităţile experimentale / aplicative cu scopul îmbunătăţirii proiectării şi evaluării activităţilor (laborant – profesor, laborant- elevi). |
Racordarea la noile reglementări din legislaţia naţională cu privire la proiectarea, planificarea şi evaluarea activităţilor de laborator. Promovarea unor metode noi de proiectare, planificare şi evaluare a activităţilor specifice laboratorului. |
61
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
2. Abordare |
Cunoaşterea, |
Explicarea nevoilor |
Selectarea |
Planificarea |
Proiectarea şi |
Promovarea unei |
Utilizarea |
Dobândirea |
interdisciplinară |
înţelegerea corectă a |
privind abordarea |
conţinuturilor ce se |
constructivă a |
aplicarea creativă a |
atitudini |
tuturor |
unor |
în domeniul |
conceptelor de |
interdisciplinară ca |
pretează a fi studiate |
activităţilor de |
experimentelor |
responsabile, |
partenerilor |
competenţe şi |
ştiinţelor şi |
interdisciplinaritate, |
o cerinţă a învăţării |
în interdependenţă |
laborator, |
clasice şi virtuale |
asumarea |
sociali deschişi |
abilităţi în |
tehnologiilor |
pluridisciplinaritate şi |
moderne în domeniul ştiinţelor |
din domenii diferite. Aplicarea unor |
incluzând interferenţele în |
folosind elemente de |
iniţiativelor în contextul |
la colaborare pentru a asigura |
vederea identificării |
|
transdisciplinaritate. |
aplicate. |
metode de investigaţie, menite să faciliteze |
domeniile de studii. |
interdisciplinaritate. |
abordării interdisciplinare, condiţie a |
un cadru stimulativ de învăţare în |
conţinuturilor ce pot fi abordate |
|
|
|
transferul de cunoştinţe. |
|
|
învăţării eficiente şi durabile. |
domeniile de interferenţă. |
interdisciplinar. |
62
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
Unitatea de competenţă specifică nr. 2
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 2: Gestionarea activităţii de laborator |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicarea şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Organizarea, desfăşurarea activităţilor specifice de laborator |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor din activitatea de organizare a laboratoarelor. Cunoasterea şi înţelegerea limbajului specific în organizarea activităţii laboratoarelor de fizică, chimie, biologie, TIC si tehnologii. Cunoaşterea procedurilor de organizare ale activităţilor în vederea realizării experimentelor. Cunoşterea specificităţilor de organizare pentru activitatea experimentală la chimie , fizică , biologie. Cunoaşterea specificităţii softului educaţional. Cunoaşterea modalităţilor de integrarea a softului educaţional in experimentele analogice. Cunoaşterea elementelor de hardware pentru o platformă informatică de prelucrare a datelor experimentale. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor din activitatea de organizare a laboratoarelor. Explicarea şi interpretarea corectă a modalităţilor de lucru pentru experimentele de fizică, chimie şi biologie. Explicarea şi interpretarea corectă a folosirii dispozitivelor experimentale respectând normele PSI şi de protecţia muncii. Explicarea modului de funcţionare a unei platforme informatice de prelucrare a datelor experimentale. Explicarea şi folosirea corectă din punct de vedere al normelor de protecţie a muncii a unei instalaţii hibride de prelucrare a datelor experimentale. |
Proiectează, pe baza metodologiilor, a îndrumătoarelor instrumente de lucru privind modul de lucru specific în activitatea experimentală. Aplică soluţii adecvate în adaptarea mijloacelor de învăţământ la cerinţele programei. Proiectarea corectă a unui parteneriat funcţional cu profesorii şi cu elevii. Aplică soluţii alternative de folosire a softului educaţional pentru completarea dispozitivelor analogice. Proiectează şi aplică montaje experimentale integrate şi modulare cu caracter interdisciplinar. Priectează solutii constructive şi de mentenanţă pentru montajele experimentale şi componetele lor. |
Reflectează critic şi constructiv la posibilele soluţii funcţionale de desfăşurare a experimentelor. Reflextează şi aplică noi modalităţi de adaptare a componentelor truselor la experimente interdisciplinare. Reflectează la optimizarea resurselor mijloacelor de învăţământ şi la integrarea platformei informatice de prelucrare a datelor experimentale. |
Proiectează în mod creativ instrumente şi înbunatăţeşte funcţionalitatea truselor experimentale. În mod creativ adaptează trusele în realizarea experimentelor interdisciplinare. Proiectează în mod creativ tehnici de stocare a datelor experimentale folosind tehnologia informatică. Adaptează mijloacele de învăţământ pentru prelucrarea datelor experimentale. Concepe şi adaptează mijloace de învăţământ portabile pentru extinderea ariei de investigare a grupelor de elevi. |
Capacitatea de a acţiona autonom în organizarea laboratorelor atât pentru experimente specifice aferente disciplinelor de studiu cât şi pentru experimente interdisciplinare. Organizarea privind gestionarea informaţiei şi a bazelor de date se realizează cu profesionalism, exigenţă şi responsabilitate. Capacitatea de a realiza şi a organiza în mod autonom experimentul în funcţie de obiectivele precizate în planurile de învăţământ. |
Transferul informaţiilor obţinute către grupurile sociale de interacţiune (profesori, elevi). Comunicarea cu angajatii instituţiei este realizată în vederea creării şi întreţinerii relaţiilor de colaborare şi cooperare cu aceştia. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. Participă la programele şi activităţile specifice de formare cu responsabilitate, promovează noile valori însuşite şi le adaptează la cerinţele activităţilor specifice din cadrul laboratoarelor. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
63
Unitatea de competenţă specifică nr. 3
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 3: 1ntegrarea T1C în activităţile de laborator |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilita te |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Cunoaşterea şi utilizarea T1C in activităţile de laborator |
Înţelegerea şi cunoaşterea structurii, rolului şi oportunităţilor tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul activităţii de laborator. Cunoaşterea şi înţelegerea utilităţii folosirii aplicaţiilor informatice cum ar fi: editor computerizat, calcul tabelar, baze de date, stocarea si managementul informaţiei. Cunoaşterea şi înţelegerea principiilor de colectare şi procesare a datelor experimentale prin intermediul instrumentelor TIC. |
Explicarea şi interpretarea oportunităţilor tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul biroticii, al activităţilor din cadrul laboratorului şcolar cuprinzând aplicaţii principale pe computer cum ar fi: editor computerizat, calcul tabelar, baze de date, stocarea si managementul informaţiei. Explicarea principiilor de funcţionare a instrumentelor TIC. Explicarea modului de lucru a prelucrării datelor experimentale. |
Comunicarea cu ajutorul softului TIC. Capacitatea de a căuta, colecta şi prelucra informaţii. Utilizarea instrumentelor TIC pentru a produce, prezenta şi înţelege informaţii complexe, precum şi capacitatea de a accesa, de a căuta şi de a folosi servicii prin internet. Accesarea diferitelor surse de informare în scopul documentării şi / sau comunicării. Capacitatea de transfer în operarea cu noţiuni care să-i permită folosirea tehnologiei informaţiei pentru prelucrarea datelor experimentale. Rezolvarea de situaţii problemă în operare cu soft specializat. |
Utilizarea constructivă a resurselor digitale existente. Identificarea corectă a domeniilor în care este utilă folosirea tehnologiilor TIC. Reflexia critică şi responsabilă de folosire a softului specializat în activitatea specifică. Reflexie critică pentru identificarea erorilor posibile în adecvarea softului pentru experimentele propuse. |
Utilizarea creativă şi inovativă a instrumentelor de tehnologia informaţiei computerizate în activitatea din cadrul laboratoarelor. Utilizarea adaptată a softului la cerinţele lucrărilor de laborator, la prelucrarea datelor experimentale. Folosirea facilităţilor şi funcţiilor softului de prelucrare a bazelor de date pentru culegerea datelor experimentale. Folosirea platformelor informatice pentru organizarea si pregătirea experimentelor atât virtuale cât şi în timp real. Utilizarea instrumentelor TIC pentru culegerea de date experimentale, vizualizarea computerizată a informaţiilor preluate. |
Evaluarea gradului de autonomie şi dezvoltarea de acţiuni în concordanţă cu acesta. Implicare cu maximă responsabilitate în organizarea activităţii de laborator elaborând pe baza legislaţiei în vigoare a procedurilor de protecţie şi securitatea muncii. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi). Capacitatea de transfer în domeniul social, prin implicare la diseminarea tehnicilor, procedurilor, a informării asupra noilor tehnici în contextul dezvoltării durabile. |
Dezvoltarea capacităţii de asimilare a noilor inovaţii TIC şi de integrare a acestora în activitatea de laborator. Interes pentru nou şi perfecţionare. Racordarea la noile domenii conexe care vin în sprijinul perfecţionării continue pentru elaborarea de tehnici, metode de lucru care să susţină dezvoltarea durabilă şi elementele de protecţia mediului. |
64
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
Unitatea de competenţă specifică nr. 4
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 4: Consilierea elevilor |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Aplică metode şi tehnici de cunoaştere a personalităţii elevilor |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind personalitatea elevilor, pe grupe de vârste. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor şi tehnicilor de cunoaştere a personalităţii elevilor, în funcţie de vârstă. |
Explicarea şi interpretarea corectă a manifestărilor de personalitate ale elevilor, în situaţii de criză, pe grupe de vârste. Explicarea şi interpretarea metodelor şi tehnicilor de cunoaştere a personalităţii elevilor, necesare a fi aplicate în situaţii de criză, în funcţie de vârsta acestora. |
Aplică metode şi tehnici de cunoaştere a personalităţii elevilor. Rezolvă problemele apărute în manifestarea personalităţii elevilor în situaţii de criză. |
Reflectează critic asupra personalităţii elevilor în situaţii de criză şi alege soluţia optimă de rezolvare a problemelor apărute. |
Alege metoda şi/sau tehnica corectă de cunoaştere a personalităţii elevilor, în cazul unei situaţii de criză şi în funcţie de vârsta elevilor. |
Decide cu promptitudine metoda sau tehnica ce trebuie aplicată în raport cu manifestările de personalitate ale elevilor, în cazul unei situaţii de criză şi în funcţie de vârsta elevilor. |
Conlucrează permanent cu cadrul didactic pentru cunoaşterea şi înţelegerea personalităţii elevilor, pentru evitarea situaţiilor de criză în manifestări comportamentale ale elevilor, în funcţie de vârstă. |
Se instruieşte permanent în sensul identificării de noi metode şi tehnici de cunoaştere a personalităţii elevilor, pe grupe de vârste. |
2. Îndrumă elevii în vederea dezvoltării profesionale, absorbţiei pe piaţa forţei de muncă şi a dezvoltării personale |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind dezvoltarea personală şi profesională, în raport cu cerinţele pieţei muncii. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de îndrumare a elevilor privind dezvoltarea profesională şi cea personală, cu referire şi în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor privind dezvoltarea personală şi profesională a elevilor, în raport cu cerinţele pieţei muncii. Explicarea şi interpretarea metodelor de îndrumare a elevilor privind dezvoltarea profesională şi cea personală, în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii. |
Aplică metode şi tehnici de îndrumare a elevilor pentru dezvoltarea lor personală şi profesională, în raport cu cerinţele pieţei muncii. Rezolvă problemele apărute în găsirea unei soluţii pentru obţinerea unei corecte dezvoltări profesionale şi personale, în vederea integrrării mai facile pe piaţa muncii. |
Reflectează critic şi constructiv asupra nevoii de dezvoltare personală şi profesională a elevilor, în vederea absorbţiei acestora pe piaţa muncii. |
Alege metoda şi/sau tehnica corectă de îndrumare a elevilor privind dezvoltarea lor profesională şi personală, cu raportare permanentă la cerinţele pieţei muncii, în vederea unei absorbţii facile. |
Decide cu promptitudine metoda sau tehnica cde îndrumare ce trebuie aplicată pentru dezvoltarea personală şi profesională a elevilor, conform cerinţelor pieţei muncii. |
Conlucrează permananet cu cadrul didactic pentru îndrumarea elevilor în vederea dezvoltării profesionale şi personale a acestora, prin raportare la cerinţele pieţei muncii. |
Se instruieşte permanent pentru a fi capabil să îndrume elevii cu privire la dezvoltarea lor profesională şi personală, în raport cu cerinţele pieţei muncii. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
65
Unitatea de competentă specifică nr. 5
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 5: Dezvoltarea instituţională a şcolii şi dezvoltarea de parteneriate şcoală – comunitate |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competentă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Relaţionarea |
Cunoaşterea şi |
Explicarea şi |
Comunicarea eficientă |
Reflectarea critică şi |
Comunicarea |
Aplicarea |
Interrelaţionare a cu partenerii implicaţi în activităţile referitoare la dezvoltarea instituţională a şcolii (laborant -profesor, laborant- elevi, laborant- parteneri educaţionali). Promovarea imaginii şcolii în comunitatea locală în scopul dezvoltării instituţionale. |
Utilizarea |
cu angajaţii |
înţelegerea corectă a |
interpretarea corectă |
cu angajaţii instituţiei, |
constructivă asupra |
eficientă şi |
tehnicilor de |
aptitudinilor |
|
instituţiei şi |
tehnicilor de |
a tehnicilor de |
în vederea atingerii |
tehnicilor de |
creativă cu |
comunicare în |
personale în |
|
partenerii |
comunicare, a |
comunicare şi a |
obiectivelor stabilite la |
comunicare, asupra |
angajaţii |
relaţia cu |
relaţionarea cu |
|
educaţionali |
principiilor de bază ale ascultării active. |
principiilor de bază ale ascultării active. |
nivel instituţional, prin schimburi de |
principiilor de bază ale ascultării active. |
instituţiei şi cu partenerii |
angajaţii instituţiei şi |
angajaţii instituţiei şi |
|
|
Utilizarea limbajului |
Explicarea şi |
bune practici. |
Reflectarea critică şi |
educaţionali. |
partenerii |
partenerii |
|
|
specific în comunicarea |
interpretarea |
Comunicarea eficientă |
constructivă asupra |
Implicarea |
educaţionali. |
educaţionali. |
|
|
cu angajaţii instituţiei şi |
legislaţiei de bază |
cu reprezentanţi ai |
legislaţiei de bază |
activă şi |
Comunicarea cu |
Utilizarea unor |
|
|
partenerii educaţionali. |
aplicată în sistemul |
partenerilor |
aplicată în sistemul |
inovativă în |
responsabilitate, |
tehnici de |
|
|
Cunoaşterea şi |
educaţional. |
educaţionali în vederea |
educaţional. |
comunicarea |
implicare şi |
comunicare în |
|
|
înţelegerea problemelor |
Explicarea şi |
dezvoltării |
Reflectarea critică şi |
cu parteneri |
flexibilitate |
relaţia cu |
|
|
instituţiei şi comunităţii |
interpretarea unor |
instituţionale. |
constructivă asupra |
educaţionali |
pentru asigurarea |
partenerii |
|
|
locale şi adoptarea unui |
situaţii problemă |
Rezolvarea situaţiilor |
rezolvării unor |
pentru |
dezvoltării |
educaţionali |
|
|
comportament empatic |
care pot apărea în |
problemă pentru |
situaţii problemă ale |
dezvoltarea |
instituţionale a |
care să vină în |
|
|
în relaţionarea cu reprezentanţii acestora. |
relaţia cu reprezentanţi ai instituţiei sau ai comunităţii locale. |
evitarea, diminuarea efectelor acestora asupra activităţii instituţiei şi relaţiei acesteia cu parteneri |
reprezentanţilor instituţiei şi comunităţii locale. |
instituţională a şcolii. |
şcolii. |
sprijinul dezvoltării instituţionale. |
|
|
|
|
educaţionali. |
|
|
|
|
|
2. Participarea |
Cunoaşterea şi |
Explicarea şi interpretarea corectă a tehnicilor de elaborare a unui proiect strategic/proiect de dezvoltare |
Participarea cu |
Reflectarea critică şi |
Sprijinul la |
Participarea cu |
Prezentarea |
Dezvoltarea |
la proiectele |
înţelegerea |
responsabilitate la |
constructivă în ceea |
elaborarea de |
responsabilitate |
proiectelor |
aptitudinilor |
|
educaţionale în |
limbajului specific |
elaborarea proiectelor |
ce priveşte |
proiecte |
la dezvoltarea de |
strategige/proie |
personale în |
|
care este implicată instituţia |
pentru elaborarea unui proiect strategic/proiect de dezvoltare instituţională a şcolii. |
strategige / proiectului de dezvoltare instituţională. Participarea activă, cu responsabilitate la |
elaborarea proiectelor strategige / proiectului de dezvoltare instituţională al |
strategice/proi ecte de dezvoltare instituţională printr-o |
proiecte educaţionale. Implicarea activă, cu responsabilitate |
ctului de dezvoltare instituţională în cadrul unor întâlniri cu |
scopul dezvoltării instituţionale. Respectarea deontologiei |
66
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
|
Cunoaşterea, înţelegerea |
instituţională a şcolii. |
implementarea proiectelor strategice / proiectului de dezvoltare instituţională în vederea dezvoltării parteneriatului şcoală- comunitate. |
şcolii. |
implicare |
la elaborarea şi |
reprezentanţi ai |
profesionale în |
Reflectarea critică şi constructivă asupra rezolvării unor situaţii problemă apărute la elaborarea şi implementarea proiectelor |
profesională activă, creativă şi inovativă. Implicarea activă şi creativă în |
implementarea proiectelor strategice/ proiectului de dezvoltare instituţională. |
comunităţii locale. Identificarea unor proiecte educaţionale în care să fie implicată |
|||||
şi utilizarea tehnicilor de elaborare a unor proiecte strategice/proiect de dezvoltare instituţională a şcolii. |
Utilizarea tehnicilor în elaborarea unor proiecte strategice/proiect de dezvoltare instituţională a şcolii. |
activitatea de elaborare şi implementare a unor proiecte strategice/ proiect de |
||||||
|
|
strategice/proiectului de dezvoltare instituţională. |
identificarea unor parteneri educaţionali pentru |
|
unitatea de învăţământ pentru promovarea |
dezvoltare instituţională a şcolii. |
||
|
|
|
realizarea |
|
imaginii şcolii |
|
||
|
|
|
proiectelor strategice. |
|
în comunitate. |
|
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
67
Unitatea de competentă specifică nr. 6
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 6: Asigurarea managementului carierei |
Nivelul calificării profesionale: studii medii/superioare Nivelul expertizei: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competentă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Analizează stadiul propriei pregătiri profesionale |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind pregătirea profesională. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de identificare a stadiului propriu de pregătire profesională. Cunoaşterea şi înţelegerea tehnicilor şi metodelor de analiză a propriului stadiu de pregătire profesională. |
Explicarea şi interpretarea corectă a analizei stadiului de pregătire profesională proprie. Explicarea şi interpretarea metodelor şi tehnicilor de analiză în vederea identificării punctelor tari şi a aspectelor ce trebuie îmbunătăţite relativ la propria pregătire profesională. |
Aplică metode şi tehnici de analiză SWOT a stadiului de pregătire profesională proprie. Rezolvă problemele identificate în analiza SWOT a stadiului de pregătire profesională proprie (puncte slabe, ameninţări). |
Reflectează critic şi constructiv asupra stadiului propriei pregătiri profesionale din perspectiva oportunităţilor şi ameninţărilor identificate prin analiza SWOT. |
Alege metoda şi/sau tehnica corectă de transformare a punctelor slabe în puncte tari. Găseste soluţii la ameninţările mediului extern şi le preschimbă în oportunităţi de dezvoltare a propriei cariere profesionale. |
Decide asupra tipului de metodă de analiză (SWOT, PESTE etc.) utilizat pentru determinarea stadiului de pregătire profesională proprie. |
Conlucrează permananet cu cadrul didactic pentru determinarea nevoii de pregătire profesională specifică locului de muncă. |
Se preocupă de căutarea şi alegerea celei mai bune oferte de formare profesională continuă existente pe piaţă. |
2. Proiectează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind proiectarea traseului propriu de pregătire profesională conform datelor diagnosticate prin analiza SWOT. Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de proiectare a traseului propriu de pregătire profesională. |
Explicarea şi interpretarea corectă a traseului de pregătire profesională. proprie în vederea dezvoltării personale şi în carieră. Explicarea şi interpretarea metodelor de proiectare a traseului profesional pentru dobândirea de competenţe profesionale mai adecvate specificului locului de muncă şi dezvoltării personale. |
Aplică metode şi tehnici de proiectare a traseu lui de formare profesională pe baza analizei de nevoi proprii şi ale locului de muncă. Rezolvă problemele referitoare la proiectarea optimă a traseului de formare profesională, prin prisma analizei SWOT realizată. |
Reflectează critic şi constructiv asupra modului de parcurgere a traseului profesional, în vederea satisfacerii cerinţelor specifice locului de muncă şi pentru propria dezvoltare în carieră. |
Propune soluţii originale privind metodele de proiectare a propriului traseu profesional pentru dezvoltarea carierei proprii. |
Hotărăşte gradul de detaliere al proiectării propriului traseu de formare profesională. |
Se adaptează permanent la nevoile de formare specifice locului de muncă şi solicitate de conducerea unităţii şcolare, în acord cu propria nevoie de formare şi dezvoltare în carieră, în proiectarea traseului propriu de formare. |
Alege din ofertele de formare de pe piaţă pe cele necesare specificului locului de muncă şi nevoilor de formare identificate de conducerea unităţii şcolare. |
68
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară laborant şcolar – cu vechime mai mare de 5 ani / experimentat
3. Participă la |
Cunoaşterea şi |
Explicarea şi interpretarea |
Participă efectiv la |
Apreciază critic |
Îşi îmbunătăţeşte |
Hotărăşte asupra |
Realizează un |
Dezvoltă |
programele şi |
înţelegerea corectă a |
corectă a conceptelor |
programele de |
şi constructiv |
permanent |
noilor |
schimb de |
abilităţi |
activităţile specifice de |
necesităţii parcurgerii unor programe şi |
privind pregătirea profesională şi formarea |
formare selectate. |
metodele şi mijloacele de |
competenţele dobândite în urma |
competenţe pe care trebuie să şi |
experienţă cu alţi participanţi la |
sociale prin participare |
formare |
activităţi specifice de formare. |
continuă, de-a lungul întregii vieţi. |
|
formare din cadrul |
formării continue, prin exersarea lor |
le formeze sau să şi le dezvolte |
programele de formare, benefic |
activă la programe şi |
|
Cunoaşterea şi |
Explicarea şi interpretarea |
|
programelor la |
în situaţii reale, la |
pentru formarea |
pentru locul de |
activităţi |
|
înţelegerea metodelor de selectare a acelor programe şi activităţi specifice de formare |
metodelor de selectare a acelor programe şi activităţi specifice de formare necesare locului de muncă |
|
care participă. |
locul de muncă. |
continuă proprie. |
muncă şi pentru sine. |
specifice de formare profesională. |
|
necesare locului de |
şi propriului traseu |
|
|
|
|
|
|
|
muncă şi propriului traseu profesional. |
profesional. |
|
|
|
|
|
|
4. Asigură un |
Cunoaşterea şi |
Explicarea şi interpretarea |
Se adaptează noilor |
Analizează critic |
Îşi adaptează |
Decide |
Îşi dezvoltă |
Îşi dezvoltă |
caracter |
înţelegerea corectă a |
corectă a conceptelor |
condiţii apărute pe |
şi în permanenţă |
cariera în funcţie |
schimbarea |
permanent |
un sistem |
flexibil |
evoluţiei posibile în |
privind flexibilitatea |
piaţa muncii în |
condiţiile de pe |
de modificările |
locului de muncă |
competenţele |
propriu de |
propriei evoluţii în |
cariera proprie, în funcţie de condiţiile |
evoluţiei proprii în carieră, cu referire permanentă la |
evoluţia propriei cariere. |
piaţa muncii. |
recente şi/sau de perspectivă apărute |
în situaţia modificării |
sociale pentru adaptarea mai |
adaptare la noile condiţii |
carieră |
existente pe piaţa muncii. |
condiţiile existente la un moment dat pe piaţa muncii. |
Realizează transferul de competenţe în |
|
pe piaţa muncii |
semnificative a condiţiilor de pe |
facilă la modificările |
de pe piaţa muncii în |
|
Cunoaşterea şi |
Explicarea şi interpretarea |
cadrul unor locuri de |
|
|
piaţa muncii şi a |
apărute pe piaţa |
vederea |
|
înţelegerea metodelor de flexibilizare a |
metodelor de flexibilizare a propriei evoluţii |
muncă similare. |
|
|
propriei dorinţe. |
muncii. |
evoluţiei carierei |
|
propriei evoluţii profesionale, în funcţie |
profesionale, cu referire permanentă la condiţiile |
|
|
|
|
|
proprii. |
|
de condiţiile existente |
existente la un moment dat |
|
|
|
|
|
|
|
pe piaţa muncii. |
pe piaţa muncii. |
|
|
|
|
|
|
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
Prezentul standard a fost elaborat în cadrul proiectului „Restructurarea sistemului de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar prin generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile" (POSDRU/3/1.3/S/2/ID 3777)
Anexa 5 la OMENCŞ nr. 4477 / 06.07.2016
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară
pedagog şcolar
69
– debutant –
70
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
ARGUMENT
-
1. Descrierea funcţiei didactic auxiliare pedagog şcolar în învăţământul preuniversitar
-
1.1. Context
Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, funcţia pedagog şcolar în învăţământul preuniversitar face parte din categoria funcţiilor didactice auxiliare, regăsindu-se în organigramele tuturor instituţiilor de învăţământ preuniversitar.
Calificarea de pedagog şcolar este solicitată pentru activitatea din şcoli, licee, colegii care au în dotare internate şcolare cu sau fără cantină. Pedagogul şcolar este o persoană de referinţă în relaţiile cu elevii din cadrul unei comunităţi educative, internat şcolar, care înţelege educaţia ca pe un proces conştient şi orientat spre un scop, acest lucru solicitând angajamentul său perseverent, generos şi optimist; însuşeşte cunoştinţe generale din domeniul psihologiei, pedagogiei, sociologiei, precum şi temeinice cunoştinţe de cultură generală, cu scopul de a le aplica în practica educaţională. În plus el dezvoltă capacităţi practice de acţiune educative în scopul de a micşora distanţa dintre pedagog şi elev.
În literatura de specialitate, pedagogul şcolar constituie o verigă de legătură dintre şcoală şi familie, fiind, alături de dirigintele clasei, înlocuitorul acesteia pentru elevii din internat. Este continuatorul procesului didactic desfăşurat în timpul orelor de curs, cu activităţi individuale şi colective specifice.
În acest context, pedagogul şcolar desfăşoară activităţi administrativ-gospodăreşti şi educative în cadrul instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat sau particular.
-
1.2. Atribuţii
Principalele atribuţii care revin pedagogului şcolar sunt următoarele:
-
organizarea şi conducerea socială a grupului de elevi interni;
-
asigurarea unui climat socio-afectiv securizant, bazat pe încredere şi pe cooperare;
-
gestionarea situaţiilor de criză educaţională;
-
implicarea părinţilor şi reprezentanţilor comunităţii locale în activităţile internatului şi în procesul decizional;
-
cooperarea cu cadrele didactice din şcoală şi din alte şcoli;
-
colaborarea cu părinţii.
Activitatea de pedagog şcolar impune capacităţi de comunicare eficientă atât cu elevii cât şi cu profesorii, cu părinţii elevilor, cu reprezentanţi ai comunităţii locale, ai ONG-urilor, asociaţiilor, comunicarea de informaţii şi decizii reprezentând o pondere importantă într-o instituţie.
În proiectarea activităţilor şi pe parcursul desfăşurării acestora trebuie să ţină seama de particularităţile instituţiei şi de specificitatea mediului social şi local, de posibilităţile materiale avute la dispoziţie şi de idealul de dezvoltare a societăţii româneşti şi europene. Raportarea se va face atât la standardele naţionale cât şi la cele europene.
Aşa cum sugerează toate cercetările din domeniu, pentru pedagog şcolar sursa esenţială de derivare a competenţelor o reprezintă rolurile profesionale ale pedagogilor şcolari. O listare succintă a acestora probează creşterea exigenţelor faţă de toate categoriile de pedagogi, precum şi a diversităţii şi complexităţii acestei funcţii. Pedagogul şcolar este considerat ca o interfaţă a internatului cu personalul angajat, cu elevii interni, cu persoanele din afara şcolii şi de asemenea, reprezintă,
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
o concretizare a direcţiilor auxiliare, prin preluarea la nivelul compartimentului a atribuţiilor specifice. Astfel pedagogul şcolar preia o serie de atribuţii privind elevii interni, activităţi administrative, educative, culturale, preluate din portofoliul profesorilor şi diriginţilor.
-
-
1.3. Condiţii de acces
Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, art. 250, în învăţământul preuniversitar, condiţia ocupării funcţiei de pedagog şcolar este de absolvire a unui liceu, cu diplomă de bacalaureat .
Calificarea de pedagog şcolar are corespondent în toate statele europene şi poate desfăşura activitate în orice ţară din lume după echivalarea studiilor în ţara respectivă (şi eventual parcurgerea programului şi promovarea evaluărilor stabilite, impuse pentru realizarea echivalării).
-
1.4. Cerinţe legislative specific
-
Legea Educaţiei Naţionale (LEN) nr. 1/2011 – art. 250 lit. e;
-
Politici educaţionale la nivel instituţional, naţional şi european;
-
Managementul Calităţii;
-
Codul European al bunei conduite administrative.
-
-
1.5. Rute de progress pentru pedagog şcolar cu studii medii (M):
-
-
a) pedagog şcolar debutant (0-5ani);
-
b) pedagog şcolar experimentat (peste 5ani).
-
11. Competenţe necesare funcţiei de pedagog şcolar debutant în învăţământul preuniversitar
Abordând cerinţele actuale ale acestei profesii, la modul general, se pot enumera:
-
pedagogul şcolar este o persoană de referinţă în relaţiile cu elevii în cadrul şcolii, oferind un model de cumpătare şi competenţă;
-
pedagogul şcolar înţelege educaţia ca pe un proces conştient şi orientat spre un scop, acest lucru solicitând angajamentul său perseverent, generos şi optimist;
-
pedagogul şcolar îşi însuşeşte cunoştinţe de specialitate în domeniul psihologiei, pedagogiei, sociologiei, precum şi temeinice cunoştinţe de cultură generală, cu scopul de a le aplica în practica educaţională. În plus el dezvoltă capacităţi practice de acţiune educative.
-
pedagogul şcolar are competenţe de aplicare a procedurilor de asigurare a calităţii în domeniul învăţământului preuniversitar, cunoştinţe generale abilităţi de comunicare şi relaţionare cu elevii şi cu adulţii.
Pentru garantarea unei posibile reuşite a activităţilor desfăşurate, pedagogul şcolar trebuie să dovedească:
-
cunoştinţe privind legislaţia specifică şi de politici educaţionale;
-
capacitatea de selecţie a informaţiilor;
-
cunoştinţe privind activităţi de management şi protocol administrativ;
71
-
cunoaşterea principiilor de organizare a timpului şi a documentelor;
-
capacitatea de a-şi însuşi clar şi corect legislaţia şi normele de gestionare specifice;
72
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
-
cunoştinţe profesionale din domeniul biroticii şi ergonomiei;
-
cunoştinţe profesionale din domeniul educaţional;
-
cunoştinţe privind legislaţia protecţiei muncii;
-
cunoştinţe privind legislaţia privind P.S.I.;
-
cunoştinţe privind metodologiile de aplicare a legislaţiei specifice, ordine de ministru, norme, reguli;
-
cunoştinţe generale privind managementul calităţii;
-
cunoştinţe de prelucrare soft a datelor (stocare, prelucrare şi prezentare de informaţii: Word, Excel, PowerPoint).
-
Această funcţie impune astfel, capacităţi de comunicare eficientă atât cu elevii cât şi cu profesorii, dar şi cu factorii ierarhici superiori, partenerii economici şi sociali, precum şi cu familia, părinţii elevilor, cu reprezentanţi ai comunităţii locale, ai ONG-urilor, asociaţiilor etc. Trebuie respectate atât standardele de protecţie a mediului şi de securitate şi sănătate în muncă, a normelor generale de protecţie a muncii, precum şi aplicarea procedurilor de calitate, necesare îndeplinirii cu succes a activităţilor proprii şi ale instituţiei.
Standardul profesional de formare continuă pentru funcJia didactic auxiliară din învăJământul preuniversitar de pedagog şcolar – debutant reprezintă un document care descrie harta competenţelor necesare desfăşurării activităţilor specifice, grupate în competenţe profesionale generale şi specifice, caracterizate prin descriptori de performanţă pentru nivelul de pedagog debutant.
Ele constituie repere clare, de ordin calitativ, care descriu nivele minimale de performanţă ale exercitării funcţiei:
-
1. Competenţe generale:
Unitatea nr. 1: Dezvoltarea propriei cariere
Unitatea nr. 2: Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, de prevenire şi stingere a incendiilor şi de protecţia mediului Unitatea nr. 3: Aplicarea procedurilor de calitate specifice domeniului educaţional
-
2. Competenţe specifice:
Unitatea nr. 1: Organizarea activităţilor instructiv-educative extraşcolare Unitatea nr. 2: Gestionarea activităţilor financiar-administrative
Unitatea nr. 3: Dezvoltarea instituţională şi a parteneriatelor cu comunitatea Unitatea nr. 4: Consilierea educaţională a elevilor
Unitatea nr. 5: Integrarea TIC în activităţile extraşcolare.
Criteriile de realizare a competenţelor generale şi specifice descrise în standardul profesional de formare continuă de pedagog sunt defalcate în Cunoştinţe, Abilităţi, Competenţe transversale referitoare la modalităţile de selectare a căilor şi mijloacelor ce vor fi utilizate în realizarea unor categorii de activităţi relevante.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
111. Nevoia de formare a pedagogului şcolar debutant
Rolul pedagogului şcolar în învăţământul preuniversitar nu va putea fi eliminat şi nici diminuat din ecuaţia instituţiei de învăţământ, cât timp există internat (cămin), ba chiar se preconizează o schimbare de optică în ceea ce priveşte statutul şi intervenţia acestuia. O mai bună pregătire a acestuia îi optimizează demersurile.
Pedagogul şcolar debutant este considerată persoana încadrată în această funcţie în primii 5 ani de la angajare şi ar trebui să deţină acele competenţe minimale care să-i permită şi să-i asigure îndeplinirea optimă a atribuţiilor ce-i revin, conform fişei postului. Acele competenţe ar trebui să determine în primul rând ca, studiul individual, învăţarea continuă să devină o obişnuinţă şi după ce acesta iese de pe băncile şcolii. Pedagogul şcolar debutant trebuie să conştientizeze necesitatea racordării sale la rapidele modificări din viaţa socială şi economică a societăţii, să-i permită să facă faţă cerinţelor unei societăţi dinamice, să aibă formate mecanisme de evaluare şi autoevaluare care să-l ajute în determinarea raportului optim dintre cerinţele sociale şi economice şi propriile capacităţi şi posibilităţi de realizare în această carieră şi în viaţă.
În condiţiile unei societăţi în continuă schimbare şi informatizare, învăţământul modern reclamă din partea pedagogului debutant din învăţământul preuniversitar un dinamism sporit, o distributivitate extinsă faţă de problemele şcolii şi o adaptare rapidă la noile solicitări. În economia procesului de învăţământ, epoca noilor tehnologii educaţionale găseşte pedagogul debutant într-o poziţie privilegiată: interfaţă a instituţiei de învăţământ atât cu proprii angajaţi, cât şi cu exteriorul şi, în acelaşi timp, o punte de legătură între toate compartimentele unei instituţii educaţionale.
Reforma sistemului de învăţământ românesc, trebuie să ducă la o mai bună pregătire profesională a pedagogului debutant, cu atât mai mult cu cât L.E.N. (Art. 275 (3)) prevede obligativitatea participării personalului didactic auxiliar la activităţi de formare continuă, în condiţiile legii.
În acest context, este necesară prezenţa compartimentului de pregătire şi formare continuă a pedagogului debutant pe lista priorităţilor demersurilor reformatoare, unul dintre obiectivele sistemului de perfecţionare fiind dezvoltarea competenţelor personalului din învăţământul preuniversitar, astfel încât să se asigure un proces educaţional de calitate.
Formarea competenţelor pleacă atât de la dorinţa de a exercita profesia, cât şi de la experienţa de viaţă care poate pregăti individul într-o oarecare măsură, în acest scop. La începutul carierei, socializarea profesională modelează efectele formării iniţiale. Experienţa personală, confruntările cu alţi profesionişti şi formarea continuă, abordată ştiinţific prin programe acreditate de organele abilitate, cursuri şi stagii relevante, fac ca acele competenţe, cunoştinţe şi scheme de acţiune să evolueze.
Pedagogul debutant trebuie de asemenea să înţeleagă faptul că eficacitatea sa depinde de evoluţia evenimentelor şi a contextului social. Să încerce să gândească situaţiile în perspectivă, în manieră probabilistă şi cu termene optime de dezvoltare a competenţelor pe care le deţine şi de dobândire a unor competenţe noi. Nu se vor parcurge programe de formare cu orice preţ, pe orice temă, fără rentabilitate pentru unitatea şcolară unde îşi desfăşoară activitatea.
73
Un alt aspect important este astfel, îmbinarea armonioasă a programelor, a modulelor pentru care optează. Nu se vor prelua cunoştinţe şi deprinderi la întâmplare fără nici o utilitate. Un calcul prealabil şi o confruntare cu propriile nevoi de dezvoltare poate conduce la alegerea celor mai bune variante de îmbinare a acestora. Descrierea competenţelor în standard are un caracter general, flexibil, asigurând transferabilitate în situaţii variate. Cei care vor face analiza de nevoi, vor îndruma şi orienta formarea continuă a pedagogilor, vor ţine seama de bilanţul de competenţe personal. Un bilanţ de dezvoltare personală se poate realiza din iniţiativă proprie dacă există jaloanele unui standard naţional. Bilanţul de competenţe poate fi unul evolutiv, care permite unei persoane să conştientizeze achiziţiile din perspectiva schimbărilor survenite în activitatea sa profesională, legate de instituţie şi cerinţele ei în comparaţie cu formarea iniţială şi cu cerinţele contemporane. Bilanţul de competenţe măsoară cunoştinţele, acţiunile, comportamentul şi capacităţile, ajută la poziţionarea pedagogului într-o perspectivă evolutivă. Standardul profesional de formare continuă corespunzător funcţiei de pedagog debutant pentru învăţământul preuniversitar a fost gândit într-o viziune flexibilă, dinamică şi perfectibilă, pentru a răspunde cerinţelor şcolii româneşti actuale, dar şi de viitor. El constituie un punct de plecare în formularea obiectivelor şi în legarea traseelor de dezvoltare personală, dar şi ca un ghid practic, util furnizorilor în elaborarea programelor de formare continuă pentru pedagogii debutanţi din
învăţământul preuniversitar.
74
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE GENERALE
Unitatea de competenţă generală nr. 1
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 1: Dezvoltarea propriei cariere |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Realizează analiza autoreflexivă privind nivelul şi stadiul propriei pregătiri profesionale |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează cunoştinţele profesionale din domeniul ştiinţelor educaţiei şi disciplinelor conexe (psihologia educaţiei, sociologia educaţiei, management educaţional). |
Explică şi interpretează legislaţia privind sistemul educaţional, a legislaţiei muncii şi a legislaţiei specifice formării iniţiale şi continue. |
Analizează propriul traseu de formare profesională iniţială. |
Reflectează critic şi constructiv asupra stadiului propriei pregătiri profesionale. |
Defineşte creativ – inovativ nivelul dezvoltării profesionale, cu scopul identificării propriilor nevoi de formare. |
Manifestă autonomie şi responsabilitate în proiectarea şi derularea sarcinilor. |
Programele şi activităţile de formare frecventate/absolvite se reflectă în promovarea unor relaţii instituţionale eficiente. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză. |
2. Proiectează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează concepte definitorii pentru perfecţionarea profesională (domenii, strategii, resurse). Cunoaşte, înţelege şi utilizează cunoştinţele din domeniul psihologiei în vederea autocunoaşterii, pentru dezvoltarea celor mai necesare abilităţi profesionale. |
Explică şi interpretează corect modul de identificare a resurselor şi de valorificare optimă a acestora în contexte date. |
Analizează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră cu responsabilitate şi autoexigenţă. |
Programele şi activităţile de formare frecventate/ absolvite se reflectă în promovarea unor strategii activ- participative. Deprinderea de a identifica resursele de informare importante şi relevante. |
Proiectează flexibil şi creativ- inovativ propria evoluţie în carieră, adaptată propriilor nevoi identificate. |
Alege autonom şi cu responsabilitate programele necesare perfecţinării profesionale. |
Participă cu interes şi cu responsabilitate la programele necesare perfecţinării profesionale. |
Folosirea eficientă a aptitudinilor şi capacităţilor personale. |
75
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
3. Participă la programe şi activităţi specifice de formare |
Cunoaşte şi utilizează ofertele educaţionale de formare continuă a furnizorilor locali, regionali şi naţionali. |
Explică şi interpretează conceptele, teoriile/principiile şi metodele specifice profesiei de pedagog şcolar. |
Urmează cursuri de formare ţinând cont de oportunităţiile/ ameninţările identificate în cariera proprie. |
Analizează critic conţinutul formării pentru a stabili nivelul la care satisface nevoia personală de perfecţionare. |
Asimilează creativ şi inovativ metode şi strategii în propria dezvolatre profesională. |
Participarea la programele şi activităţile specifice de formare se realizează cu responsabilitate. |
Programele şi activităţile de formare frecventate/absolvite se reflectă în promovarea unor relaţii eficiente cu furnizorii de formare, cu beneficiarii direcţi şi indirecţi. |
Identifică aptitudinile şi calităţile personale. |
4. Asigură un |
Înţelege şi utilizează |
Explică şi |
Construieşte un |
Analizează critic |
Asigură |
Asigură caracter |
Manifestă iniţiativă, |
Demonstrează |
caracter flexibil |
limbajului specific |
interpretează |
profil profesional în |
propriul demers |
flexibilitate |
autonom şi |
spirit critic, |
conştiinţa |
propriei evoluţii în carieră |
domeniului formării continue şi a standardelor necesare profesiei, abordează trans şi interdisciplinar dezvoltarea profesională. |
concepte şi teorii din domeniul psihologiei, pedagogiei. |
funcţie de solicitările funcţiei şi de colectivul pe care-l conduce şi sarcinile gestionate. |
profesional. |
carierei profesionale, adaptată solicitărilor instituţionale. |
responsabil propriei evoluţii în carieră. |
deschidere la nou şi obiectivitate. |
propriei valori prin manifestarea dorinţei de progres în carieră. |
76
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
Unitatea de competenţă generală nr. 2
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 2: Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, de prevenire şi stingere a incendiilor şi de protecţia mediului |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică riscurile în activitatea specific |
Cunoaşte şi înţelege corect a conceptelor privind tipurile de riscuri din activitate, normele de sănătate, securitate în muncă şi PSI specifice locului de muncă. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor din normele de sănătate, securitate în internate şi cantine specifice şi PSI. |
Identifică riscurile în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice în domeniu. |
Identificarea riscurilor în activitatea specifică se realizează în conformitate cu priorităţile stabilite. |
Formează comitete de acţiune în internat cu roluri precise. Elaborează planurile de evacuare în caz de pericol. |
Este responsabil şi responsabilizează elevii interni în functie de riscurile identificate. |
Transferul informaţiilor obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu grupurilor sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi) şi mediul de interacţiune. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. |
2. Aplică prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PS1 |
Cunoaşte şi aplică prevederile Legii nr. 31N/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă. |
Explică conceptele legale privind comportamentul elevilor în internat şi în cadrul activităţilor conexe desfăşurate. |
Aplică prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PSI. |
Respectă prevederile legale privind sănătatea şi securitatea în internaternate cu atenţie şi promptitudine în caz de necesitate. |
Aplică în mod creativ şi inovator instrumente de lucru pentru normele de sănătate, securitate în muncă specifice locului de muncă şi PSI. |
Determină aplicarea voluntară a măsurilor ce se impun în caz de pericol. |
Spaţiul şcolar. Mediul propriu de lucru. |
Folosirea valorilor proprii ca puncta tari în susţinerea demersului de diagnoză şi a recunoaşterii identităţii personale în instituţie şi comunitate. |
3. 1ntervine în caz de accident |
Cunoaşterea şi înţelegerea metodelor de utilizare a echipamentelor specifice privind normele de sănătate şi securitate în muncă, proceduri de acordare a primului ajutor. |
Explicarea metodelor de utilizare a echipamentelor specifice privind normele de sănătate şi securitate în muncă, proceduri de acordare a primului ajutor. |
Detaliază activităţile corelate cu specificul activităţii de executat, sunt identificate în conformitate cu prevederile legale în domeniu. Intervine în caz de accidente. |
Intervenţia în caz de accident se realizează cu operativitate, conform metodologiei. |
Face instructaje zilnice, lunare sau la intervale stabilite prin instrucţiuni proprii. Tipuri de accidente: arsuri cu diferite substanţe, intoxicaţii cu gaze, traumatisme, electrocutare etc. |
Evaluează gradul de autonomie şi dezvoltă acţiuni în concordanţă cu acestea. |
Nivel de dotare a şcolii; Locaţii specifice organizaţiei şcolare. |
Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
77
Unitatea de competenţă generală nr. 3
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 3: Aplicarea procedurilor de calitate specifice domeniului educaţional |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică cerinţele de calitate specifice profesiei |
Cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor, principiilor şi cerinţelor fundamentale care stau la baza unei abordări eficace privind asigurarea calităţii activităţii specifice profesiei de pedagog şcolar, conform: -codului de etică profesională; -standardelor de calitate interne; -politicilor de management al calităţii. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor, principiilor şi cerinţelor fundamentale care stau la baza unei abordări eficace privind asigurarea calităţii activităţii specifice profesiei de pedagog şcolar, conform: -codului de etică profesională; -standardelor de calitate interne; -manuale de calitate; -politicilor de management al calitatii. |
Respectarea cerinţelor de calitate specifice activităţilor profesiei de pedagog şcolar. |
Analiza punctelor forte şi a celor care pot fi îmbunătăţite în urma activităţilor desfăşurate cu elevii. |
Proiectearea în mod creativ şi inovator a instrumentelor de management al calităţii. Iniţierea, elaborarea şi îndrumarea de focus-grupuri şi alte tipuri de activităţi axate pe elemente de management al calităţii. |
Capacitatea de organizare a activităţii specifice profesiei şi de evaluare şi îmbunătăţire a acesteia. |
Capacitate de relaţionare. Abilităţi de comunicare. Adaptabilitate. Aptitudini de lider. Abilităţi de lucru în echipă. |
Capacitate de identificare a nevoilor de formare. |
2. Aplică procedurile de asigurare a calităţii |
Cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor şi criteriilor de calitate conform: -reglementărilor naţionale privind asigurarea calităţii; -prevederilor din Procedurile Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate sau ale Normelor interne de calitate. |
Explicarea şi interpretarea conceptelor şi criteriilor de calitate conform: -reglementărilor naţionale privind asigurarea calităţii; -prevederilor din Procedurile Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate sau ale Normelor interne de calitate. |
Elaborarea şi aplicarea procedurilor de îmbunătăţire a calităţii unor activităţi necorespunzătoare calitativ. |
Dezvoltarea şi implementarea unor strategii eficiente de gestionare a unor situaţii problematice. |
Aplicarea cerinţelor de calitate specifice se face conştiincios şi responsabil. |
Abilităţi de organizare şi implementare a unor activităţi de studiu individual în conformitate cu nevoile de formare identificate. |
||
3. Evaluează calitatea activităţilor realizate |
Cunoaşterea modalităţilor de evaluare a calităţii activităţii specifice profesiei. |
Explicarea şi interpretarea modalităţilor de evaluare a calităţii activităţii specifice profesiei. |
Evaluarea calităţii activităţilor desfăşurate. |
Analiza critică a relevanţei metodelor de evaluare utilizate şi propunerea îmbunătăţirilor necesare. |
Aplicarea instrumentelor de evaluare. |
Capacitatea de automotivare pentru perfecţionare |
78
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
4. Remediază |
Cunoaşterea şi înţelegerea: |
Explicarea şi interpretarea: |
Elaborarea şi |
|
|
Aplicarea |
|
cu scopul |
neconformităţile |
– procedurilor de lucru; |
– procedurilor de lucru; |
aplicarea unui plan |
procedurilor de |
creşterii |
|||
constatate |
|
|
de îmbunătăţire a calităţii unor activităţi |
calitate se realizează cu rigurozitate |
calităţii activităţii. |
|||
|
asigurare a calităţii; |
asigurare a calităţii; |
necorespunzătoare |
pentru fiecare |
|
|||
|
– acţiunilor preventive şi corective specifice locului |
– acţiunilor preventive şi corective specifice locului |
calitativ. |
categorie de activitate |
|
|||
|
de muncă, prevăzute în SMC sau în Normele |
de muncă, prevăzute în SMC sau în Normele |
|
desfăşurată. |
|
|||
|
interne de calitate. |
interne de calitate. |
|
|
|
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE SPEC1F1CE
79
Unitatea de competenţă specifică nr. 1
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 1: Organizarea activităţilor instructiv-educative extraşcolare |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică nevoile de formare ale elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează cunoştinţe psiho-pedagogice (psihologia copilului, psihologia educaţiei, pedagogia activităţilor extraşcolare). |
Explică şi interpretează nevoile de formare şi dezvoltare personală a elevilor. |
Aplică metode şi tehnici de comunicare, metode şi tehnici de observare, de prelucrare analitică a datelor. |
Analizează critic şi constructiv nevoile elevilor pentru a putea stabili trasee individuale de dezvoltare personală. |
Elaborează creativ şi inovativ instrumente şi tehnici specifice: fişe de observaţie; fişe de monitorizare şi de evaluare. |
Manifestă autonomie şi responsabilitate în interpretarea datelor colectate. |
Manifestă respect şi păstrează confidenţialitate asupra informaţiilor obţinute de la beneficiari. |
Demonstrează atitudine proactivă, rigurozitate, iniţiativă şi perseverenţă în activitatea cu elevii. |
2. Realizează planificarea activităţilor extraşcolare/ timpului liber al elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează programele şcolare, precum şi legislaţia şi metodologiile în domeniul învăţământului preuniversitar. |
Explică şi interpretează corect conceptele din domeniul psihologiei copilului, a managementului timpului, a legislaţiei şi politicilor educaţionale în domeniu. |
Planifică activităţile extraşcolare şi a timpului liber al elevilor. |
Reflectează critic şi constructiv asupra managementului timpului, asupra legislaţiei şi politicilor educaţionale în domeniu. |
Utilizează echipamente specifice, TIC pentru a asigura creativitate şi inovaţie programelor propuse. |
Manifestă autonomie şi responsabilitate în conceperea activităţilor extraşcolare. |
Valorificarea şi aplicarea politicilor educaţionale ale şcolii, a proiectul de dezvoltare instituţională . |
Valorificarea calităţilor personale în activtatea de pedagog. |
3. Stabileşte necesarul de resurse în vederea realizării activităţilor extraşcolare/ a petrecerii timpului liber al elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează programele şcolare, precum şi legislaţia şi metodologiile în domeniul învăţământului preuniversitar, cu referire la domeniul activităţilor extraşcolare. |
Explică şi interpretează corect conceptele din domeniul resurselor umane, materiale, financiare, necesare organizării activităţilor extraşcolare. |
Identifică şi controlează eficient baza de resurse umane, materiale, financiare pentru satisfacerea nevoilor beneficiarilor. |
Analizaează critic modul de obţinere a resurselor şi eficienţa folosirii acestora. |
Adaptează creativ şi inovativ resursele disponibile, astfel încât să resolve cât mai multe necesităţi. |
Alege resursele cu reponsabilitate, după nevoile depistate, astfel încât să răspundă la cât mai multe solicitări. |
Implică factori externi în oferirea de suport pentru realizarea activităţilor extraşcolare. |
Iniţierea unor relaţii de colaborare cu parteneri externi. |
80
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
4. Asigură îndrumarea elevilor, în timpul alocat meditaţiilor, pentru pregătirea lecţiilor sau a altor activităţi programate la nivelul şcolii |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează programele şcolare, precum şi legislaţia şi metodologiile în domeniul învăţământului preuniversitar, cu referire la domeniul activităţilor extraşcolare. |
Explică şi interpretează corect cunoştinţele din domeniul psihologiei, pedagogiei, managementului elevilor. |
Îndrumă elevii, în timpul alocat meditaţiilor, pentru pregătirea lecţiilor sau a altor activităţi programate la nivelul şcolii. |
Manifestă un comportament suportiv, de orientare şi sprijin în vederea depăşirii situaţilor de criză sau a situaţiilor problematice. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de autocontrol, de managementul timpului. |
Oferă cu responsabilitate feed-back asupra actvităţii elevilor şi asupra propriei activităţi. |
Corelează activităţile şcolare cu experienţa de viaţă, pe care o valorifică superior. |
Valorifică experienţa personală şi cultura generală şi de specialitate în relaţiile cu elevii. |
5. Controlează efectuarea temelor şi participarea elevilor la activităţile din programul zilnic |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează programele şcolare, precum şi legislaţia şi metodologiile în domeniul învăţământului preuniversitar, precum şi cunoştinţe medicale, de igienă, de securitate privind viaţa în colectivităţi. |
Explică şi interpretează corect cunoştinţele din domeniul psihologiei, pedagogiei, managementului elevilor. |
Controlează efectuarea temelor şi participarea elevilor la activităţile din programul zilnic. |
Oferă permanent feed-back elevilor pe parcursul desfăşurării activităţilor specifice. |
Sprijnă iniţiativa şi creativitatea elevilor în proiectarea dezvoltării personale. |
Corectează cu responsabilitate temele, manifestările şi atitudinile vulnerabile ale elevilor. |
Implică elevii în programe sociale, care să favorizeze manifestarea unor comportamente şi atitudini dezirabile. |
Conştientizează rolul pedagogului în formarea personalităţii elevilor interni. |
6. Realizează evaluarea activităţilor planificate |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează metode şi procedee de evaluare în educaţie. |
Explică şi interpretează eficienţa activităţilor desfăşurate. |
Evaluează activităţile planificate, urmărind procesul de integrare a cunoştinţelor şi deprinderilor. |
Analizează critic şi constructiv impactul activităţilor derulate supra grupului de elevi. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evaluare, care să sprijine elevul. |
Manifestă autonomie şi responsabilitate în evaluare. |
Proiectează un parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. |
Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală şi relaţionare cu beneficiarii. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
81
Unitatea de competenţă specifică nr. 2
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 2: Gestionarea activităţilor financiar-administrative |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Elaborează şi actualizează documentele specifice activităţii pedagogului şcolar |
Cunoştinţe privind arhivarea şi gestionarea documentelor; Cunoştinţe fundamentale din domeniul psihologiei, pedagogiei, sociologiei şi managementului. |
Explicarea noţiunilor de bază privind arhivarea şi gestionarea documentelor. |
Proiectarea, pe baza legislaţiei în vigoare, a instrumentelor de lucru privind evidenţa şi gestionarea precum şi arhivarea documentelor utilizate. |
Reflectarea critică şi constructivă asupra instrumentelor de evidenţă şi gestiune utilizate. |
Identificarea şi adaptarea mijloacelor de gestionare economică a resurselor. Identificarea şi implementarea unor soluţii creative la probleme survenite în relaţionarea elevilor din grupuri şi sub- grupuri. |
Organizarea şi gestionarea informaţiei se realizează cu profesionalism, exigenţă şi responsabilitate. |
Capacitate de relaţionare. Abilităţi de comunicare. Adaptabilitate. Aptitudini de lider. Abilităţi de lucru în echipă. |
Capacitatea de automotivare pentru perfecţionare cu scopul creşterii calităţii activităţii. |
2. Repartizează şi adaptează repartiţia elevilor în spaţiile de cazare |
Cunoasterea legislaţiei şi a metodologiilor din domeniul învăţământului preuniversitar, cu referire la domeniul său de activitate. |
Explicarea particularităţilor psihologice ale adolescentului şi a regulilor de bază în formarea şi coordonarea grupurilor de elevi. |
Proiectarea, pe baza legislaţiei în vigoare, a instrumentelor de lucru privind evidenţa şi gestionarea precum şi arhivarea documentelor utilizate. |
|||||
3. Gestionează taxele de internat |
Noţiuni privind asigurarea calităţii în activităţile financiar-administrative specifice domeniului său de activitate. |
Explicarea principalelor reglementări legislative legate domeniul său de activitate. |
Rezolvă situaţiile problemă, apărute în gestionarea taxelor de internat. |
|||||
4. Asigură gestionarea patrimoniului/ a obiectelor de inventar din cadrul internatului/ căminului |
Cunoaşterea legislaţiei şi a metodologiilor din domeniul învăţământului preuniversitar, cu referire la domeniul său de activitate. |
Explicarea principalelor reglementări legislative legate domeniul său de activitate. |
Utilizarea observaţiilor şi investigaţiilor asupra elevilor pentru a realiza repartiţii adaptate în grupuri şi sub- grupuri. |
|||||
5. Organizează comitetul din internat şi alte comitete |
Noţiuni privind asigurarea calităţii în activităţile financiar-administrative specifice domeniului său de activitate. |
Explicarea particularităţilor psihologice ale adolescentului şi a regulilor de bază în formarea şi coordonarea grupurilor de elevi. |
Utilizarea observaţiilor şi investigaţiilor asupra elevilor pentru a realiza repartiţii adaptate în grupuri şi sub- grupuri. |
82
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
Unitatea de competenţă specifică nr. 3
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 3: Dezvoltarea instituţională şi a parteneriatelor cu comunitatea |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Asigură fluxul informaţional şi decizional |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a conceptelor privind elementele procesului de comunicare. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor privind elementele procesului de comunicare. |
Identificarea canalelor de comunicare în instituţiile şcolare. |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de comunicare institutionala. |
Proiecteaza activitatile educative cu creativitate şi imaginative. |
Evaluarea gradului de autonomie. |
Comunicarea cu angajatii şcolii. |
Folosirea valorilor proprii. |
2. Comunică la nivel intern |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a regulilor de exprimare în timpul unei conversaţii. |
Explicarea şi interpretarea corectă a regulilor de exprimare în timpul unei conversaţii. |
Analizează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră cu responsabilitate şi autoexigenţă. |
Manifestă deschidere pentru dialog critic şi constructiv |
Foloseşte metode creative şi inovatoare în comunicare la nivel intern. |
Dezvoltarea de acţiuni educative în concordanţă cu PAS. |
Realizarea relaţiilor de colaborare şi cooperare cu partenerii. |
Identificarea punctelor tari în susţinerea demersului de diagnoză. |
3. Comunică la nivel extern |
Cunoaşterea şi înţelegerea corectă a instrumentelor şi a tehnicilor de comunicare externe. |
Explicarea şi interpretarea corectă a instrumentelor şi a tehnicilor de comunicare. |
Analizează şi relaţionează responsabil cu partenerii externi educaţionali şi cu comunitatea. |
Se informează referitor la realizarea parteneriatelor externe. |
Foloseşte metode creative şi inovatoare în formarea parteneriatelor externe. |
Mobilizarea tuturor factorilor externi implicaţi în procesul educativ. |
Comunică cu partenerii educaţionali din comunitate. |
Recunoaşterea identităţii personale în instituţie şi comunitate. |
4. Consiliază elevii în domeniul legislatiei şcolare |
Cunoaşterea şi înţelegerea legislaţiei de bază privind sistemul educaţional şi legislaţia muncii. |
Explică şi interpretează legislaţia privind sistemul educaţional, a legislaţiei muncii şi a legislaţiei specific formării continue. |
Comunică eficient şi rezolvă problemele care apar în spiritul regulamentelor şi al legii. |
Transmite elevilor din internat informaţii referitoare la drepturile şi obligaţiile acestora precum şi informaţii referitoare la necesitatea respectării legislaţiei în vigoare. |
Relaţionează cu elevii folosind tactul pedagogic în mod creativ, în folosul acestora. |
Responsabilizează elevii implicaţi în conducerea internatelor. |
Interacţionează cu elevii din internat , explicându-le temeiurile legale. |
Participă la consfătuiri pe teme legislative. |
5. Relaţionează cu partenerii educaţionali, cu comunitatea şi angajatorii |
Cunoaşte relaţiile ce guvernează colaborarea cu partenerii şi angajatorul. |
Explicarea şi interpretarea corectă a tehnicilor de bază de elaborare a unei planificări strategice/ proiect de dezvoltare instituţională a şcolii. |
Identificarea partenerilor în şcoală (cadre didactice, elevi, părinţi, instituţii partenere) şi asocierea de mesaje adecvate pentru fiecare. |
Crearea unui cadru adecvat relaţionării cu partenerii educaţionali, cu comunitatea locală. |
Proiectează flexibil şi creativ- inovativ propria evoluţie în carieră, adaptată propriilor nevoi identificate. |
Elaborează planuri de acţiune la nivel de internat, în concordanţă cu partenerii externi. |
Participă la dezbateri în interiorul comunităţii pe teme educaţionale. |
Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
83
Unitatea de competenţă specifică nr. 4
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 4: Consilierea educaţională a elevilor |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Planifică demersul consilierii educaţionale a elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează: modalităţi de planificare a activităţilor de intercunoaştere, consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Explică şi interpretează datele obţinute din observarea directă şi indirectă a comportamentelor. |
Aplică strategiile de consiliere pornind de la asigurarea unei comunicări eficiente cu familiile elevilor; oferind familiilor elevilor informaţii pertinente, relevante şi obiective. |
Reflectează critic şi fixează clar scopurile în cadrul interrelaţionării cu elevii, familiile acestora şi alţi agenţi educaţionali interni şi/ sau externi. |
Dezvoltă capacităţi de a argumenta, justifica, susţine şi a identifica cele mai bune variante în consilierea elevilor. |
Asigură construirea cu responsabilitate a unui real parteneriat între şcoală şi părinţi. |
Asigură convergenţa acţiunilor şi măsurile ameliorative preconizate în parteneriat cu familiile elevilor şi cu agenţii educaţioinali. |
Dezvoltă capacitatea de autoanalizare în sfera atitudinal- aptitudinală specifică propriei profesii. |
2. Aplică metodologii de consiliere educaţională a elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează metodologiile, metodele şi tehnicile adecvate de consiliere a elevilor. |
Explică şi interpretează metodologiile, metodele şi tehnicile adecvate de consiliere a elevilor. |
Aplică metodologiile de consiliere educaţională a elevilor prin valorificarea informaţiilor/ datelor obţinute despre elevi. |
Reflectează critic, constructiv asupra judecăţilor autoapreciative şi autoevaluative emise de elevi. |
Proiectează creativ şi inovativ demersurile şi tehnicile adecvate de consiliere a elevilor. |
Manifestă responsabilitate în derularea intervenţiilor asupra elevului/ grupului de elevi, respectând caracterul structurat, planificat al activităţilor. |
Facilitează interacţionarea diverşilor factori educaţionali în procesul consilierii. |
Conştientizează rolul pedagogului şcolar ca facilitator în procesul consilierii. |
3. Utilizează strategii de consiliere a familiei pe probleme specifice |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează metode de prelucrare a informaţiilor obţinute. |
Explică şi interpretează informaţiile prelucrate. |
Aplică strategii de consiliere a familiei şi a copiilor pe probleme specifice. |
Reflectează critic şi constructiv asupra rezultatelor obţinute în urma strategiilor aplicate. |
Foloseşte creativ şi adaptează strategiile de consiliere la particularităţile specifice situaţiilor/copiilor/familiilor. |
Proiectează cu responsabilitate demersurile de consiliere educaţională. |
Implică partenerii educaţionali în rezolvarea situaţiilor problemă. |
Valorifică experienţa personală în proiectarea consilierii educaţionale. |
84
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
4.Gestionează procesul de integrare instituţională a elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează modalităţi de integrare şcolară (instituţională) a elevilor. |
Explică şi interpretează direcţiile de acţiune educaţională cu scop integrativ. |
Aplică tehnici de integrare şcolară (instituţională) a elevilor. |
Reflectează critic şi constructiv cu scopul de a descoperi cauzele unor comportamente indezirabile. |
Diversifică creativ şi inovativ strategiile de integrare a elevilor. |
Adaptează cu responsabilitate strategiile de integrare după nevoile fiecărui copil. |
Oferă posibilitatea de comunicare şi relaţionare, de deschidere spre comunitate a elevilor. |
Facilitează interrelaţionarea elevilor la nivelul instituţiei, în funcţie de cerinţele individuale ale copiilor. |
5. Respectă diversitatea culturală a elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează legislaţia specifică drepturilor copiilor. |
Explică şi interpretează legislaţia specifică drepturilor copiilor. |
Gestionează şi rezolvă rapid şi eficient diferitele situaţii problematice. |
Analizează şi descoperă cauzele unor comportamente indezirabile. |
Elaborează creativ procesul dezvoltării vieţii sociale a unui grup de elevi. |
Demonstrează capacitatea de a conduce şi de a evalua în mod obiectiv procesul dezvoltării vieţii sociale a unui grup de elevi. |
Exersează capacitatea de a lucra în echipă, de a coopera în grupuri multiculturale. |
Perfecţionează capacitatea de autoanalizare în sfera atitudinal- aptitudinală specifică propriei profesii. |
6. Asigură |
Cunoaşte , înţelege |
Explică şi |
Asigură confortul |
Reflectează critic şi |
Abordează cu creativitate |
Manifestă |
Relaţionarea cu |
Realizează |
confortul |
şi utilizează |
interpretează |
emoţional al |
constructiv asupra |
metodele specifice |
autonomie şi |
partenerii |
judecăţi |
emoţional al fiecărui elev |
conceptele, teoriile /principiile şi metodele |
conceptele, teoriile /principiile şi metodele specifice |
fiecărui elev având în vedere dezvoltarea |
efectelor actvităţilor de cunoaştere, |
comunicării interpersonale. |
responsabilitate în promovarea unor relaţii de |
educaţionali cu scopul de a asigura |
evaluative referitoare la efectele |
|
specifice |
comunicării |
potenţialului |
consiliere şi tratare |
|
cooperare, respect |
confortul |
activităţilor de |
|
comunicării interpersonale, în vederea asigurării |
interpersonale. |
psihoafectiv. |
diferenţiată a elevilor. |
|
în relaţia cu elevii. |
emoţional al elevilor. |
cunoaştere, consiliere şi tratare |
|
securităţii afective |
|
|
|
|
|
|
diferenţiată a |
|
a elevilor. |
|
|
|
|
|
|
elevilor. |
7. Respectă |
Cunoaşte, înţelege |
Explică şi |
Asigură respectarea |
Analizează critic |
Elaborează un program. |
Construieşte cu |
Implică |
Dezvoltă |
curba de efort |
şi utilizează |
interpretează |
curbei de efort |
adecvarea |
Flexibilizarea |
responsabilitate un |
partenerii |
capacitatea de |
zilnic şi |
concepte din |
concepte din |
zilnic şi săptămânal |
obiectivelor fiecărei |
programului în funcţie de |
program |
educaţionali în |
autoanalizare în |
săptămânal a elevilor |
domeniul igienei personale, a sănătăţii mentale |
domeniul igienei personale, a sănătăţii mentale şi |
elevilor. |
situaţii de învăţare/ situaţii educative. |
necesităţile individuale ale elevilor. |
corespunzător nevoilor elevilor. |
exersarea şi respectarea unui stil de |
sfera atitudinal- aptitudinală specifică propriei |
|
şi emoţionale. |
emoţionale. |
|
|
|
|
viaţă sănătos de către copii. |
profesii. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar – debutant
85
Unitatea de competenţă specifică nr. 5
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 5: 1ntegrarea T1C în activităţile extraşcolare |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Debutant |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Evaluează şi selectează echipamentele şi resursele software specifice T1C pentru a fi utlizate în activităţile cu elevii |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează date despre tipurile de echipamente hardware care pot fi folosite în activităţile specifice din internat/în afara şcolii; deţine: -cunoştinţe despre mediile virtuale de învăţare; -cunoştinţe despre diversitatea şi caracteristicile softurilor educaţionale; -cunoştinţe despre caracteristicile învăţarii mediate/facilitate de TIC; -cunoştinţe despre criteriile calitative ale evaluării unor resurse TIC; -cunoştinţe despre resursele e-learning, proprietare şi open- source, disponibile pentru a fi folosite în activitatea specifică; -cunostinţe despre interacţiunea dintre elev-computer- conţinutul învăţării pentru temele/activităţile şi particularităţile de vârstă şi individuale; -cunoştinţe despre diversitatea şi caracteristicile soft-urilor utilizate în activitatea proprie (sisteme de operare, programe de tip OFFICE etc.); -cunoştinţe despre criteriile calitative ale evaluării unor resurse TIC; -cunoştinţe despre world-wide web, e-learning, drepturile de proprietate etc. a resurselor utilizate; -cunoştinţe despre specificul învăţării asistate de computer, accesarea Internet-ului; -cunoştinţe privind utilizarea tehnicii/echipamentelor electronice. |
Explicarea şi interpretarea oportunităţilor tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, cum ar fi: editor computerizat, calcul tabelar, baze de date, stocarea şi managementul informaţiei etc. |
Demonstrează capacitatea de a utiliza echipamentele TIC şi capacitatea de a utiliza resursele software şi e- learning. |
Identificarea unor modalităţi de valorificare a posibilităţilor de utilizare TIC în activităţile cu elevii. Utilizarea critică a resurselor digitale existente, prin verificarea şi confirmarea informaţiilor din mai multe surse. Dezvoltă capacitatea de a aprecia meritele unor proiecte care implică utilizarea TIC şi de a lua decizii educaţionale în funcţie de aceasta. Capacitatea de a evalua eficienţa utilizării TIC în activităţile proprii/ cu elevii. |
Proiectarea creativă şi inovativă a instrumentelor ce ţin de tehnologia informaţiei computerizate în activitatea cu elevii. |
Utilizarea independentă şi responsabilă a tenhologiilor informaţionale de bază. |
Capacitate de relaţionare. Abilităţi de comunicare. Adaptabilitate. Aptitudini de lider. Abilităţi de lucru în echipă. |
Dezvoltarea capacităţii de asimilare a noilor inovaţii TIC şi de integrare a acestora în activitatea cu elevii. Motivaţie pentru perfecţionare. |
2. Proiectarea şi realizarea unor activităţi cu elevii în care să valorifice posibilităţile de utilizare a T1C |
||||||||
3. Evaluează eficacitatea utilizării resurselor T1C în activitate |
86
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Prezentul standard a fost elaborat în cadrul proiectului „Restructurarea sistemului de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar prin generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile" (POSDRU/3/1.3/S/2/ID 3777)
Anexa 6 la OMENCŞ nr. 4477 / 06.07.2016
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară
pedagog şcolar
– cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat –
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
ARGUMENT
-
1. Descrierea funcţiei didactic auxiliare pedagog şcolar în învăţământul preuniversitar
-
1.1. Context
Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, funcţia pedagog şcolar în învăţământul preuniversitar face parte din categoria funcţiilor didactic auxiliare, regăsindu-se în organigramele multor instituţii de învăţământ preuniversitar care au în dotare internate (cămine) şcolare.
În literatura de specialitate, pedagogul şcolar constituie o verigă de legătură dintre şcoală şi familie, fiind, alături de dirigintele clasei, înlocuitorul acesteia pentru elevii din internat. Este continuatorul procesului didactic desfăşurat în timpul orelor de curs, cu activităţi individuale şi colective specifice.
În acest context, pedagogul şcolar desfăşoară activităţi administrativ şi educative în cadrul internatului instituţiilor de învăţământ preuniversitar: şcoli, licee, colegii din reţeaua învăţământului de stat sau particular.
-
1.2. Atribuţii
Principalele atribuţii care revin pedagogului şcolar în prezent sunt următoarele:
-
Asigură proiectarea activităţilor educaţionale desfăşurate în internat;
-
Îşi asumă conducerea şi monitorizarea procesului educativ în internat;
-
Manageriază grupul de elevi interni pe vârste şi clase;
-
Asigură consilierea şi tratarea diferenţiată a elevilor;
-
Coordonează dezvoltarea instituţională a şcolii din perspectiva elevilor din internat.
În proiectarea activităţilor şi pe parcursul desfăşurării acestora, trebuie să ţină seama de particularităţile instituţiei şi de specificitatea mediului social şi local, de posibilităţile materiale avute la dispoziţie şi de idealul de dezvoltare a societăţii româneşti şi europene. Raportarea se va face atât la standardele naţionale cât şi la cele europene.
87
Este recunoscut pe plan internaţional că, în prezent, pedagogul şcolar îndeplineşte numeroase roluri profesionale. O listare succintă a acestora probează creşterea exigenţelor faţă de toate categoriile de pedagogi, precum şi a diversităţii şi complexităţii acestei funcţii. Pedagogul şcolar este considerat ca interfaţă a internatului cu profesorii şi cu persoanele din afara instituţiei şi de asemenea, reprezintă (în unele cazuri), o dublare a direcţiilor auxiliare, prin preluarea la nivelul compartimentului a atribuţiilor specifice. Astfel pedagogul preia o serie de atribuţii privind personalul, activităţi administrative, activităţi de relaţii cu părinţii şi comunitatea.
88
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
-
-
1.3. Condiţii de acces
Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, art. 250, în învăţământul preuniversitar, condiţia ocupării funcţiei de pedagog şcolar este de absolvire a unui liceu, cu diplomă de bacalaureat .
Calificarea de pedagog şcolar are corespondent în toate statele europene şi poate desfăşura activitate în orice ţară din lume după echivalarea studiilor în ţara respectivă (şi eventual parcurgerea programului şi promovarea evaluărilor stabilite, impuse pentru realizarea echivalării).
-
1.4. Cerinţe legislative specific
-
Legea Educaţiei Naţionale (LEN) nr. 1/2011 – art. 250 lit. e;
-
Politici educaţionale la nivel instituţional, naţional şi european;
-
Managementul Calităţii;
-
Codul European al bunei conduite administrative.
-
-
1.5. Rute de progress pentru pedagog şcolar cu studii medii (M):
-
-
a) pedagog şcolar debutant (0-5ani);
-
b) pedagog şcolar experimentat (peste 5ani).
-
11. Competenţe necesare funcţiei de pedagog şcolar în învăţământul preuniversitar
Abordând cerinţele actuale ale acestei profesii, la modul general, se pot enumera:
-
pedagogul şcolar este o persoană de referinţă în relaţiile cu elevii în cadrul şcolii, oferind un model de cumpătare şi competenţă;
-
pedagogul şcolar înţelege educaţia ca pe un proces conştient şi orientat spre un scop, acest lucru solicitând angajamentul său perseverent, generos şi optimist;
-
pedagogul şcolar îşi însuşeşte cunoştinţe de specialitate în domeniul psihologiei, pedagogiei, sociologiei, precum şi temeinice cunoştinţe de cultură generală, cu scopul de a le aplica în practica educaţională. În plus el dezvoltă capacităţi practice de acţiune educative.
-
pedagogul şcolar are competenţe de aplicare a procedurilor de asigurare a calităţii în domeniul învăţământului preuniversitar, cunoştinţe generale abilităţi de comunicare şi relaţionare cu elevii şi cu adulţii.
Pentru garantarea unei posibile reuşite a activităţilor desfăşurate, pedagogul şcolar trebuie să dovedească:
-
cunoştinţe privind legislaţia specifică şi de politici educaţionale;
-
capacitatea de selecţie a informaţiilor;
-
cunoştinţe privind activităţi de management şi protocol administrativ;
-
cunoaşterea principiilor de organizare a timpului şi a documentelor;
-
capacitatea de a-şi însuşi clar şi corect legislaţia şi normele de gestionare specifice;
-
cunoştinţe profesionale din domeniul biroticii şi ergonomiei;
-
cunoştinţe profesionale din domeniul educaţional;
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
-
cunoştinţe privind legislaţia protecţiei muncii;
-
cunoştinţe privind legislaţia privind P.S.I.;
-
cunoştinţe privind metodologiile de aplicare a legislaţiei specifice, ordine de ministru, norme, reguli;
-
cunoştinţe generale privind managementul calităţii;
-
cunoştinţe de prelucrare soft a datelor (stocare, prelucrare şi prezentare informaţii: Word, Excel, PowerPoint).
-
Această funcţie impune astfel, capacităţi de comunicare eficientă atât cu elevii cât şi cu profesorii, dar şi cu factorii ierarhici superiori, partenerii economici şi sociali, precum şi cu familia, părinţii elevilor, cu reprezentanţi ai comunităţii locale, ai ONG-urilor, asociaţiilor etc. Trebuie respectate atât standardele de protecţie a mediului şi de securitate şi sănătate în muncă, a normelor generale de protecţie a muncii, precum şi aplicarea procedurilor de calitate, necesare îndeplinirii cu succes a activităţilor proprii şi ale instituţiei.
Standardul profesional de formare continuă pentru funcJia didactic auxiliară din învăJământul preuniversitar de pedagog cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat reprezintă un document care descrie harta competenţelor necesare desfăşurării activităţilor specifice, grupate în competenţe profesionale generale şi specifice, caracterizate prin descriptori de performanţă pentru nivelul de pedagog experimentat.
Ele constituie repere clare, de ordin calitativ, care descriu nivele minimale de performanţă ale exercitării funcţiei:
-
1. Competenţe generale
Unitatea 1: Dezvoltarea propriei cariere
Unitatea 2: Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, de prevenire şi stingere a incendiilor şi de protecţia mediului Unitatea 3: Aplicarea procedurilor de calitate specifice domeniului educaţional
-
2. Competenţe specifice
Unitatea 1: Organizarea activităţilor instructiv-educative extraşcolare Unitatea 2: Gestionarea activităţilor financiar-administrative
Unitatea 3: Dezvoltarea instituţională şi a parteneriatelor cu comunitatea Unitatea 4: Consilierea educaţională a elevilor
Unitatea 5: Integrarea TIC în activităţile extraşcolare.
Criteriile de realizare a competenţelor generale şi specifice descrise în standardul profesional de formare continuă de pedagog sunt defalcate în Cunoştinţe, Abilităţi, Competenţe transversale referitoare la modalităţile de selectare a căilor şi mijloacelor ce vor fi utilizate în realizarea unor categorii de activităţi relevante.
111. Nevoia de formare a pedagogului şcolar experimentat
Rolul pedagogului şcolar în învăţământul preuniversitar nu va putea fi eliminat şi nici diminuat din ecuaţia instituţiei de învăţământ, cât timp există internat (cămin), ba chiar se preconizează o schimbare de optică în ceea ce priveşte statutul şi intervenţia acestuia. O mai bună pregătire a acestuia îi optimizează demersurile.
89
Pedagogul şcolar experimentat este considerată persoana încadrată în această funcţie care a depăşit perioada primilor 5 ani de la angajare şi ar trebui să deţină acele competenţe perfecţionate care să-i permită şi să-i asigure îndeplinirea optimă a atribuţiilor ce-i revin, conform fişei postului. Pedagogul şcolar experimentat trebuie să adapteze cu uşurinţă conceptele, teoriile cunoscute la nevoile grupului pe care îl conduce, să facă faţă cerinţelor unei societăţi dinamice, să aibă formate mecanisme de evaluare şi autoevaluare care să-l ajute în determinarea raportului optim dintre cerinţele sociale şi economice şi propriile capacităţi şi
90
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
posibilităţi de realizare în această carieră şi în viaţă. În condiţiile unei societăţi în continuă schimbare şi informatizare, învăţământul modern reclamă din partea pedagogului experimentat din învăţământul preuniversitar un dinamism sporit, o distributivitate extinsă faţă de problemele şcolii şi o adaptare rapidă la noile solicitări. În economia procesului de învăţământ, epoca noilor tehnologii educaţionale găseşte pedagogul experimentat într-o poziţie privilegiată: interfaţă a instituţiei de învăţământ atât cu proprii angajaţi, cât şi cu exteriorul şi, în acelaşi timp, o punte de legătură între toate compartimentele unei instituţii educaţionale.
În acest context, este necesară prezenţa compartimentului de pregătire şi formare continuă a pedagogului experimentat pe lista priorităţilor demersurilor reformatoare, unul dintre obiectivele sistemului de perfecţionare fiind dezvoltarea competenţelor personalului din învăţământul preuniversitar, astfel încât să se asigure un proces educaţional de calitate. Formarea competenţelor pleacă atât de la dorinţa de a exercita profesia, cât şi de la experienţa de viaţă care poate pregăti individul într-o oarecare măsură, în acest scop. Experienţa personală, confruntările cu alţi profesionişti şi formarea continuă, abordată ştiinţific prin programe acreditate de organele abilitate, cursuri şi stagii relevante, fac ca acele competenţe, cunoştinţe şi scheme de acţiune să evolueze.
Pedagogul experimentat trebuie de asemenea să înţeleagă faptul că eficacitatea sa depinde de evoluţia evenimentelor şi a contextului social. Să încerce să gândească situaţiile în perspectivă, în manieră probabilistă şi cu termene optime de dezvoltare a competenţelor pe care le deţine şi de dobândire a unor competenţe noi. Nu se vor parcurge programe de formare cu orice preţ, pe orice temă, fără rentabilitate pentru unitatea şcolară unde îşi desfăşoară activitatea. Un alt aspect important este astfel, îmbinarea armonioasă a programelor, a modulelor pentru care optează. Nu se vor prelua cunoştinţe şi deprinderi la întâmplare fără nici o utilitate. Un calcul prealabil şi o confruntare cu propriile nevoi de dezvoltare poate conduce la alegerea celor mai bune variante de îmbinare a acestora.
Descrierea competenţelor în standard are un caracter general, flexibil, asigurând transferabilitate în situaţii variate. Cei care vor face analiza de nevoi, vor îndruma şi orienta formarea continuă a pedagogilor, vor ţine seama de bilanţul de competenţe personal. Un bilanţ de dezvoltare personală se poate realiza din iniţiativă proprie dacă există jaloanele unui standard naţional. Bilanţul de competenţe poate fi unul evolutiv, care permite unei persoane să conştientizeze achiziţiile din perspectiva schimbărilor survenite în activitatea sa profesională, legate de instituţie şi cerinţele ei în comparaţie cu formarea iniţială şi cu cerinţele contemporane. Bilanţul de competenţe măsoară cunoştinţele, acţiunile, comportamentul şi capacităţile, ajută la poziţionarea pedagogului într-o perspectivă evolutivă. Standardul profesional de formare continuă corespunzător funcţiei de pedagog şcolar experimentat pentru învăţământul preuniversitar a fost gândit într-o viziune flexibilă, dinamică şi perfectibilă, pentru a răspunde cerinţelor şcolii româneşti actuale, dar şi de viitor. El constituie un punct de plecare în formularea obiectivelor şi în legarea traseelor de dezvoltare personală, dar şi ca un ghid practic, util furnizorilor în elaborarea programelor de formare continuă pentru pedagogii
experimentaţi din învăţământul preuniversitar.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE GENERALE
91
Unitatea de competenţă generală nr. 1
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 1: Dezvoltarea propriei cariere |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Realizează analiza autoreflexivă privind nivelul şi stadiul propriei pregătiri profesionale |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează cunoştinţele profesionale din domeniul ştiinţelor educaţiei şi disciplinelor conexe (psihologia educaţiei, sociologia educaţiei, management educaţional). Înţelege şi utilizează transdiciplinar cunoştinţele din domeniile profesionale. |
Explică şi interpretează legislaţia privind sistemul educaţional, a legislaţiei muncii şi a legislaţiei specifice formării iniţiale şi continue. Explică şi interpretează conceptele, teoriile/principiile şi metodele specifice comunicării educaţionale. |
Analizează propriul traseu de formare profesională iniţială. Analizează necesitatea dezvoltării în carieră cu claritate, rigoare, în raport cu specificitatea profesiei. |
Reflectează critic şi constructiv asupra stadiului propriei pregătiri profesionale cu realism, obiectivitate, autoexigenţă. Analizează critic în raport cu validitatea grilei personale de autoevaluare profesională. |
Defineşte creativ nivelul dezvoltării profesionale, cu scopul identificării propriilor nevoi de formare. Dovedeşte iniţiativă în proiectarea traseului personal de dezvoltare personală. |
Manifestă autonomie şi responsabilitate în proiectarea şi derularea sarcinilor. Realizează sarcinile cu responsabilitate. |
Programele şi activităţile de formare frecventate/absolvite se reflectă în promovarea unor relaţii instituţionale eficiente. Reflectarea competenţelor dobândite în comunicarea eficientă cu partenerii educaţionali. |
Folosirea valorilor proprii ca puncte tari în susţinerea demersului de diagnoză. Recunoaşterea identităţii personale în instituţie şi comunitate. |
2. Proiectează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează concepte definitorii pentru perfecţionarea profesională (domenii, strategii, resurse). Cunoaşte, înţelege şi utilizează politici, strategii privind dezvoltarea carierei de cadru didactic auxiliar la nivel naţional şi european. |
Explică şi interpretează corect modul de identificare a resurselor şi de valorificare optimă a acestora în contexte date. Explică şi interpretează evoluţia şi dinamica domeniului de activitate. |
Corelează propriul traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră cu responsabilitate şi autoexigenţă, în legătură cu realităţile sociale. |
Programele şi activităţile de formare frecventate/ absolvite se reflectă în aplicarea frecventă a unor strategii activ- participative şi deprinderea de a identifica resursele de informare importante şi relevante. |
Inovează evoluţia în carieră, adaptată propriilor nevoi identificate şi nevoilor grupului. |
Menţinerea unor relaţii eficiente cu comunitatea, datorate competenţelor dobândite prin programele şi activităţile de formare. |
Programele şi activităţile de formare frecventate/absolvite se reflectă în promovarea unor relaţii eficiente cu comunitatea. |
Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personala. |
92
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
3. Participă la |
Cunoaşte şi utilizează |
Explică şi interpretează |
Urmează cursuri de |
Analizează critic |
Adaptează |
Diseminează |
Promovează relaţii |
Valorifică |
programe şi |
ofertele educaţionale de |
conceptele, teoriile/ |
formare ţinând cont |
conţinutul formării |
creativ şi |
informaţiile |
eficiente cu furnizorii |
aptitudinile şi |
activităţi |
formare continuă a |
principiile şi metodele |
de oportunităţiile/ |
pentru a stabili |
inovativ metode |
dobândite în |
de formare, cu |
calităţile |
specifice de formare |
furnizorilor locali, regionali şi naţionali. Cunoaşte, înţelege şi |
specifice profesiei de pedagog şcolar. Explică şi interpretează |
ameninţările identificate în cariera proprie. |
nivelul la care satisface nevoia personală de |
şi strategii în propria dezvolatre |
cadrul programelor şi activităţilor |
beneficiarii direcţi şi indirecţi. |
personale. |
|
utilizează standardele specifice profesiei de |
Cadrul European al Calificărilor, Codul |
Iniţiază activităţi de formare din |
perfecţionare. Propune teme de |
profesională. |
specifice de formare se |
|
|
|
cadru didactic auxiliar |
Ocupaţiilor din România. |
cadrul instituţiei şcolare. |
perfecţionare. |
|
realizează cu responsabilitate. |
|
|
4. Asigură un |
Înţelege şi utilizează |
Explică şi interpretează |
Construieşte un |
Analizează critic |
Asigură |
Asigură |
Manifestă iniţiativă, |
Demonstrează |
caracter |
limbajului specific |
concepte şi teorii din |
profil profesional |
propriul demers |
flexibilitate şi |
character |
spirit critic, |
conştiinţa |
flexibil propriei |
domeniului formării |
domeniul psihologiei, |
în funcţie de |
profesional şi |
creativitate |
autonom şi |
deschidere la nou, |
propriei valori |
evoluţii în |
continue şi a |
pedagogiei, |
solicitările funcţiei |
stabileşte abordări |
carierei |
responsabil |
obiectivitate, |
prin |
carieră |
standardelor necesare profesiei, abordează |
managementului, sociologiei, sănătăţii şi |
şi de colectivul pe care-l conduce. |
eficiente, adecvate fiecăriui context |
profesionale, adaptată |
propriei evoluţii în carieră. |
autoexigenţă şi tenacitate în relaţiile |
manifestarea dorinţei de |
|
trans şi interdisciplinar dezvoltarea profesională. |
securităţii. |
Corelează abilităţile personale cu sarcinile |
apărut. |
solicitărilor instituţionale şi nevoilor |
Adaptează evoluţia în carieră la |
cu beneficiarii direcţi şi indirecţi. |
progres în carieră. |
|
Cunoaşte legislaţia în vigoare referitoare la formarea continuă a |
|
asumate. |
|
personale. |
schimbările sociale. |
|
|
|
personalului didactic şi |
|
|
|
|
|
|
|
|
didactic auxiliar. |
|
|
|
|
|
|
|
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
93
Unitatea de competenţă generală nr. 2
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 2: Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, de prevenire şi stingere a incendiilor şi de protecţia mediului |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică riscurile în activitatea specifică |
Cunoaşte şi înţelege correct conceptele privind tipurile de riscuri din activitate, normele de sănătate, securitate în muncă specifice locului de muncă şi PSI. |
Interpretează corect conceptele din normele de sănătate, securitate în muncă specifice locului de muncă şi PSI. |
Anticipează riscurile specifice şi le evaluează în corelaţie cu specificul activităţii de executat. |
Identifica riscurile din activitatea specifică cu conştiinciozitate şi responsabilitate. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de lucru pentru normele de sănătate, securitate în muncă specifice locului de muncă şi PSI. |
Evalueaza gradul de autonomie şi dezvoltare de acţiuni în concordanţă cu acesta. |
Transfera informaţiile obţinute în concordanţă cu legislaţia în domeniu. |
Foloseste valorilorile proprii ca puncta tari în susţinerea demersului de diagnoză. |
2. Aplică prevederile legale referitoare la sănatatea, securitatea în muncă şi PS1 |
Cunoaşte şi înţelege metodelele de utilizare a echipamentelor specifice privind normele de sănătate şi securitate în muncă, proceduri de acordare a primului ajutor. |
Interpreteaza metodelele de utilizare a echipamentelor specifice privind normele de sănătate şi securitate în muncă, proceduri de acordare a primului ajutor. |
Recunoaste riscurile în activitatea specifică avânduse în vedere toate aspectele relevante pentru desfăşurarea activităţilor. |
Respecta şi se aplica prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PSI. |
Face instructaje periodice: zilnice, lunare sau la intervale stabilite prin instrucţiuni proprii în funcţie de specificul condiţiilor de lucru. |
Dezvolta instrumente pentru creşterea gradului de autonomie. |
Constituie grupuri sociale de interacţiune (profesori, părinţi, elevi. |
Dezvoltă aptitudinile personale în dezvoltarea carierei. |
3. 1ntervine în caz de accident |
Cunoaşte modul de utilizare a echipamentelor specifice privind normele de sănătate şi securitate în muncă, proceduri de acordare a primului ajutor. |
Riscurile sunt soluţionate în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice în domeniu. |
Aplică prevederile legale referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi PSI. Intervine în caz de accident. |
Respectă şi aplică întocmai Legea nr. 319 intervenindu-se cu atenţie şi promptitudine în caz de necesitate. |
Recunoaşte tipuri de accidente: arsuri cu diferite substanţe, intoxicaţii cu gaze, traumatisme, electrocutare etc. Intervine în caz de accident cu operativitate. |
Responsabilizează pedagogi debutanţi în perioada de formare a competentelor. |
Transferă informaţiile prin modalităţi moderne de comunicare cu respectarea legislaţiei în vigoare. |
Foloseşte aptitudinile individuale pentru sprijinirea persoanelor aflate în practică pentru însuşirea meseriei de pedagog. |
94
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Unitatea de competenţă generală nr. 3
Titlul unităţii de competenţă generală nr. 3: Aplicarea procedurilor de calitate specifice domeniului educaţional |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică cerinţele de calitate specifice profesiei |
Cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor, principiilor şi cerinţelor fundamentale care stau la baza unei abordări eficace privind asigurarea calităţii activităţii specifice profesiei de pedagog şcolar, conform: -codului de etică profesională; -standaredelor de calitate interne; -politicilor de management al calităţii. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor, principiilor şi cerinţelor fundamentale care stau la baza unei abordări eficace privind asigurarea calităţii activităţii specifice profesiei de pedagog şcolar, conform: -codului de etică profesională; -standardelor de calitate interne; -manuale de calitate; -politicilor de management al calităţii. |
Respectarea cerinţelor de calitate specifice activităţilor profesiei de pedagog şcolar. Evaluarea calităţii activităţilor desfăşurate. |
Analiza punctelor forte şi a celor care pot fi îmbunătăţite în urma activităţilor desfăşurate cu elevii. |
Proiectearea în mod creativ şi inovator a instrumentelor de management al calităţii. Iniţierea, elaborarea şi îndrumarea de focus-grupuri şi alte tipuri de activităţi axate pe elemente de management al calităţii. Exploarea unor modalităţi şi tehnici alternative de îmbunăţăţire a abilităţilor de rezolvare a unor probleme de viaţă la elevi. |
Capacitatea de organizare a activităţii specifice profesiei şi de evaluare şi îmbunătătire a acesteia. |
Capacitate de relaţionare. Abilităţi de comunicare. Adaptabilitate Aptitudini de lider. Abilităţi de lucru în echipă. |
Capacitate de identificare a nevoilor de formare. |
2. Aplică procedurile de asigurare a calităţii |
Cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor, principiilor şi cerinţelor fundamentale care stau la baza unei abordări eficace privind asigurarea calităţii activităţii specifice profesiei de pedagog şcolar, conform: -codului de etică profesională; -standaredelor de calitate interne; -politicilor de management al calităţii. |
Explicarea şi interpretarea corectă a conceptelor, principiilor şi cerinţelor fundamentale care stau la baza unei abordări eficace privind asigurarea calităţii activităţii specifice profesiei de pedagog şcolar, conform: -codului de etică profesională; -standardelor de calitate interne; -manuale de calitate; -politicilor de management al calităţii. |
Elaborarea şi aplicarea unui procedurilor de îmbunătăţire a calităţii unor activităţi necorespunzătoare calitativ. |
Dezvoltarea şi implementarea unor strategii eficiente de gestionare a unor situaţii problematice. |
Aplicarea cerinţelor de calitate specifice se face conştiicios şi responsabil. |
Abilităţi de organizare şi implementare a unor activităţi de studiu individual în conformitate cu nevoile de formare identificate. |
95
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
3. Evaluează calitatea activităţilor realizate |
Cunoaşterea modalităţilor de evaluare a calităţii activităţii specifice profesiei. Cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor şi criteriilor de calitate conform: -reglementărilor naţionale privind asigurarea calităţii; -prevederilor din Procedurile Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate sau ale Normelor interne de calitate. |
Explicarea şi interpretarea conceptelor şi criteriilor de calitate conform: -reglementărilor naţionale privind asigurarea calităţii; -prevederilor din Procedurile Sistemului de Management al Calităţii (SMC) implementat în unitate sau ale Normelor interne de calitate. Explicarea şi interpretarea modalităţilor de evaluare a calităţii activităţii specifice profesiei. |
Evaluarea calităţii activităţilor desfăşurate. Evaluarea calităţii climatului educaţional şi a dezvoltării sociale a grupurilor de elevi (ex. calitatea liderului şi a spiritului de echipă). |
Analiza critică a relevanţei metodelor de evaluare utilizate şi propunerea îmbunătăţirilor necesare. |
|
Aplicarea instrumentelor de evaluare. |
|
Capacitatea de automotivare pentru perfectionare cu scopul cresterii calităţii activităţii. |
4. Remediază neconformităţile constatate |
Cunoaşterea şi înţelegerea: -procedurilor de lucru, -procedurilor de control etc.; -procedurilor tehnice de asigurare a calităţii; -acţiunilor preventive şi corective specifice locului de muncă, prevăzute în SMC sau în Normele interne de calitate. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea limbajului specific consilierii psihopedagogice a elevilor şi a părinţilor. |
Explicarea şi interpretarea: -procedurilor de lucru, -procedurilor de control etc.; -procedurilor tehnice de asigurare a calităţii; -acţiunilor preventive şi corective specifice locului de muncă, prevăzute în SMC sau în Normele interne de calitate. |
Utilizarea cunoştinţelor privind educaţia personală, antreprenorială, socială şi pentru sănătate la un nivel care îi stimulează pe elevi şi care îmbunăţăţeşte abilităţile de rezolvare a unor probleme de viaţă. |
Identificare unor modalităţi şi tehnici de îmbunăţăţire a abilităţilor de rezolvare a unor probleme de viaţă la elevi. |
Aplicarea procedurilor de calitate se realizează cu rigurozitate pentru fiecare categorie de activitate desfăşurată. |
96
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
UN1TĂŢ1 DE COMPETENŢE SPEC1F1CE
Unitatea de competenţă specifică nr. 1
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 1: Organizarea activităţilor educative extraşcolare |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. 1dentifică nevoile de formare ale elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează cunoştinţe psiho-pedagogice (psihologia copilului, psihologia educaţiei, pedagogia activităţilor extraşcolare). Dobândeşte cunoştinţe din domeniul psihopedagogiei sociale. |
Explică şi interpretează în urma chestionării, nevoile de formare şi dezvoltare personală ale elevilor. |
Aplică metode şi tehnici de comunicare, metode şi tehnici de negociere şi mediere a conflictelor precum şi tehnici de observare, de prelucrare analitică a datelor. |
Analizează critic şi constructiv abilităţile de viaţă ale elevilor pentru a putea stabili trasee individuale de dezvoltare personală. |
Elaborează creativ şi inovativ instrumente şi tehnici specifice: formulare-tip, chestionar, fişe de observaţie, fişe de monitorizare şi de evaluare, instrumente de colectare a datelor. |
Manifestă autonomie şi responsabilitate în interpretarea datelor colectate. |
Manifestă respect şi păstrează confidenţialitate asupra informaţiilor obţinute de la beneficiari. |
Demonstrează atitudine proactivă, rigurozitate, iniţiativă şi perseverenţă în activitatea cu elevii. |
2. Realizează planificarea activităţilor extraşcolare/ timpului liber al elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează programele şcolare, precum şi legislaţia şi metodologiile în domeniul învăţământului preuniversitar, a regulamentelor de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare, cu referire la domeniul activităţilor extraşcolare. |
Explică şi interpretează corect conceptele din domeniul psihologiei copilului, a managementului timpului, a legislaţiei şi politicilor educaţionale în domeniu, cerinţelor de calitate ale activităţilor extraşcolare; a criteriilor de esenţialitate ale activităţilor extracurriculare în structura anului şcolar. |
Planifică activităţile extraşcolare şi a timpului liber al elevilor prin corelarea cu concluziile analizei nevoilor de formare ale elevilor; în vederea creşterii adaptabilităţii elevilor la normele sociale. |
Reflectează critic şi constructiv asupra managementului timpului, asupra legislaţiei şi politicilor educaţionale în domeniu, regulamente de ordine interioară şi de organizare şi funcţionare instituţiilor şcolare. |
Utilizează echipamente specifice, TIC pentru a asigura creativitate şi inovaţie programelor propuse. |
Manifestă autonomie şi responsabilitate în conceperea activităţilor extraşcolare, care să se bazeze pe criterii de realism, pertinenţă, coerenţă, necesitate, hedonism. |
Valorificaree şi aplicarea politicilor educaţionale ale şcolii, a proiectul de dezvoltare instituţională în promovarea relaţiilor de colaborare şi deschidere către comunitate şi interacţionare socială. |
Valorificarea calităţilor personale în activtatea de pedagog. |
97
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
3. Stabileşte |
Cunoaşte, înţelege şi |
Explică şi |
Gestionează eficient |
Analizaează |
Adaptează creativ şi |
Alege resursele |
Implică factori |
Iniţierea unor |
necesarul de |
utilizează programele |
interpretează corect |
baza de resurse |
critic modul de |
inovativ resursele |
cu |
externi în |
relaţii de |
resurse în |
şcolare, precum şi |
conceptele din |
umane, materiale, |
obţinere a |
disponibile, astfel |
reponsabilitate, |
oferirea de |
colaborare cu |
vederea realizării |
legislaţia şi metodologiile în domeniul |
domeniul resurselor umane, materiale, |
financiare pentru satisfacerea nevoilor |
resurselor şi eficienţa folosirii |
încât să resolve cât mai multe necesităţi. |
după nevoile depistate, astfel |
suport pentru realizarea |
parteneri externi. |
activităţilor extraşcolare/a |
învăţământului preuniversitar, cu referire |
financiare, necesare organizării |
beneficiarilor. |
acestora. Propune solutii |
Găseşte strategii creative pentru |
încât să răspundă la cât |
activităţilor extraşcolare. |
|
petrecerii timpului liber al elevilor |
la domeniul activităţilor extraşcolare. Cunoaşte, înţelege şi utilizează documente |
activităţilor extraşcolare. |
|
pentru îmbunăţăţirea bazei materiale. |
utilizarea resurselor. |
mai multe solicitări. |
Crearea unei reţele de colaboratori. |
|
|
emise de MENCS, |
|
|
|
|
|
|
|
|
referitoare la |
|
|
|
|
|
|
|
|
învăţământul |
|
|
|
|
|
|
|
|
preuniversitar, proceduri, |
|
|
|
|
|
|
|
|
norme de aplicare a |
|
|
|
|
|
|
|
|
LEN, a managementul |
|
|
|
|
|
|
|
|
clasei de elevi, cunoştinţe |
|
|
|
|
|
|
|
|
medicale, de igienă, |
|
|
|
|
|
|
|
|
privind viaţa în |
|
|
|
|
|
|
|
|
colectivităţi. |
|
|
|
|
|
|
|
4. Asigură |
Cunoaşte, înţelege şi |
Explică şi |
Îndrumă elevii, în |
Manifestă un |
Proiectează în mod |
Oferă cu |
Corelează |
Valorifică |
îndrumarea |
utilizează programele |
interpretează corect |
timpul alocat |
comportament |
creativ şi inovator |
responsabilitate |
activităţile |
experienţa |
elevilor, în |
şcolare, precum şi |
cunoştinţele din |
meditaţiilor, pentru |
suportiv, de |
instrumente de |
feed-back asupra |
şcolare cu |
personală şi |
timpul alocat |
legislaţia şi metodologiile |
domeniul psihologiei, |
pregătirea lecţiilor |
orientare şi |
autocontrol, de |
actvităţii elevilor |
experienţa de |
cultura generală |
meditaţiilor, |
în domeniul |
pedagogiei, |
sau a altor activităţi |
sprijin în vederea |
managementul |
şi asupra propriei |
viaţă, pe care o |
şi de specialitate |
pentru pregătirea lecţiilor sau a |
învăţământului preuniversitar, cu referire la domeniul activităţilor |
managementului elevilor. |
programate la nivelul şcolii. Prezintă şi aplică |
depăşirii situaţilor de criză sau a situaţiilor |
timpului. |
activităţi. |
valorifică superior. |
în relaţiile cu elevii. |
altor activităţi programate la |
extraşcolare. Cunoaşte, înţelege şi |
|
tehnicile de învăţare eficientă, având în |
problematice. |
|
|
|
|
nivelul şcolii |
utilizează documente emise de MENCS, |
|
vedere aspectele de individualizare a |
|
|
|
|
|
|
referitoare la |
|
stilului de învăţare |
|
|
|
|
|
|
învăţământul preuniversitar, proceduri, |
|
ale elevilor. |
|
|
|
|
|
|
norme de aplicare a |
|
|
|
|
|
|
|
|
LEN, a managementul |
|
|
|
|
|
|
|
|
clasei de elevi. |
|
|
|
|
|
|
|
98
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
5.Controlează efectuarea temelor şi participarea elevilor la activităţile din programul zilnic |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează programele şcolare, precum şi legislaţia şi metodologiile în domeniul învăţământului preuniversitar, precum şi cunoştinţe medicale, de igienă, de securitate privind viaţa în colectivităţi. |
Explică şi interpretează corect cunoştinţele din domeniul psihologiei, pedagogiei, managementului elevilor. |
Îndrumă şi controlează efectuarea temelor şi participarea elevilor la activităţile din programul zilnic. |
Oferă permanent feed-back elevilor pe parcursul desfăşurării activităţilor specifice. |
Sprijnă iniţiativa şi creativitatea elevilor în proiectarea dezvoltării personale. |
Corectează cu responsabilitate temele, manifestările şi atitudinile vulnerabile ale elevilor. |
Implică elevii în programe sociale, care să favorizeze manifestarea unor comportamente şi atitudini dezirabile. |
Conştientizează rolul pedagogului în formarea personalităţii elevilor interni. |
6. Realizează evaluarea activităţilor planificate |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează metode şi procedee de evaluare în educaţie. Cunoaşte, înţelege şi utilizează metodele, tehnicile şi instrumentele de cunoaştere şi de autocunoaştere psihologică. |
Explică şi interpretează eficienţa activităţilor desfăşurate şi anticipează următoarele acţiuni educative: ameliorative sau de dezvoltare. |
Evaluează activităţile planificate, urmărind procesul de integrare a cunoştinţelor, deprinderilor şi a abilităţilor dobândite în viaţa de internat în comportamente dezirabile şi durabile. |
Analizează critic şi constructiv impactul activităţilor derulate asupra grupului de elevi. |
Proiectează în mod creativ şi inovator instrumente de evaluare, care să ofere o imagine cât mai realistă asupra situaţiilor existente şi o predicţie a nevoilor de formare. |
Manifestă autonomie şi responsabilitate în evaluare şi dezvoltă acţiuni în concordanţă cu aceasta. |
Proiectează un parteneriat funcţional cu profesorii şi cu beneficiarii. |
Folosirea aptitudinilor personale de dezvoltare personală şi relaţionare cu beneficiarii. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
99
Unitatea de competenţă specifică nr. 2
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 2: Gestionarea activităţilor financiar-administrative |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Elaborează şi actualizează documentele specifice activităţii pedagogului şcolar |
Cunoştinţe privind arhivarea şi gestionarea documentelor. Cunoştinţe fundamentale din domeniul psihologiei, pedagogiei, sociologiei şi managementului. |
Explicarea noţiunilor de bază privind arhivarea şi gestionarea documentelor. |
Proiectarea, pe baza legislaţiei în vigoare, a instrumentelor de lucru privind evidenţa şi gestionarea precum şi arhivarea documentelor utilizate. |
Reflectarea critică şi constructivă asupra instrumentelor de evidenţă şi gestiune utilizate. |
Identificarea şi adaptarea mijloacelor de gestionare economică a resurselor. Identificarea şi implementarea unor soluţii creative la probleme survenite în relaţionarea elevilor din grupuri şi sub- grupuri. |
Organizarea şi gestionarea informaţiei se realizează cu profesionalism, exigenţă şi responsabilitate. |
Capacitate de relaţionare. Abilităţi de comunicare. Adaptabilitate. Aptitudini de lider. Abilităţi de lucru în echipă. |
Capacitatea de automotivare pentru perfecţionare cu scopul creşterii calităţii activităţii. |
2. Repartizează şi adaptează repartiţia elevilor în spaţiile de cazare |
Cunoasterea legislaţiei şi a metodologiilor din domeniul învăţământului preuniversitar, cu referire la domeniul sau de activitate. |
Explicarea particularităţilor psihologice ale adolescentului şi a regulilor de bază în formarea şi coordonarea grupurilor de elevi. |
Proiectarea, pe baza legislaţiei în vigoare, a instrumentelor de lucru privind evidenţa şi gestionarea precum şi arhivarea documentelor utilizate. |
|||||
3. Gestionează taxele de internat |
Noţiuni privind asigurarea calităţii în activităţile financiar-administrative specifice domeniului său de activitate. |
Explicarea principalelor reglementări legislative legate domeniul său de activitate. |
Rezolvă situaţiile problemă apărute în gestionarea taxelor de internat. |
|||||
4. Asigură gestionarea patrimoniului/ a obiectelor de inventar din cadrul internatului/ căminului |
Cunoaşterea legislaţiei şi a metodologiilor din domeniul învăţământului preuniversitar, cu referire la domeniul său de activitate. |
Explicarea principalelor reglementări legislative legate de domeniul său de activitate. |
Utilizarea observaţiilor şi investigaţiilor asupra elevilor pentru a realiza repartiţii adaptate în grupuri şi sub- grupuri. |
|||||
5. Organizează comitetul de internat şi alte comitete |
Noţiuni privind asigurarea calităţii în activităţile financiar-administrative specifice domeniului său de activitate. |
Explicarea particularităţilor psihologice ale adolescentului şi a regulilor de bază în formarea şi coordonarea grupurilor de elevi. |
Utilizarea observaţiilor şi investigaţiilor asupra elevilor pentru a realiza repartiţii adaptate în grupuri şi sub- grupuri. |
100
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Unitatea de competenţă specifică nr. 3
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 3: Dezvoltarea instituţională şi a parteneriatului cu comunitatea |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Redactează corespondenţa şi documentele de informare |
Cunoaşte şi înţelege correct conceptele privind elementele procesului de comunicare. |
Explică şi interpretează correct conceptele privind elementele procesului de comunicare. |
Identifică partenerii instituţiei şcolare (cadre didactice, elevi, părinţi, institutii). |
Reflectează critic şi constructiv asupra instrumentelor de comunicare institutionala. |
Proiectează creativ şi inovativ instrumentele de comunicare. |
Evaluază gradul de autonomie a sistemului şi se responsabilizeaza. |
Comunică cu colegii şi cu angajatii institutiei. |
Valorifică optim şi creative propriul potenţial. |
2. Asigura fluxul informational şi decizional |
Cunoaşte şi înţelege correct regulile de exprimare în timpul unei conversatii. |
Explică şi interpretează corect regulile de exprimare în timpul unei conversaţii. |
Asociază mesajele adecvate pentru fiecare tip de elev. |
Are deschidere pentru dialog critic şi constructiv. |
Formulază soluţii la probleme tipice din domeniu, ale grupului educat. |
Dezvoltă acţiuni în concordanţă cu responsabilizarea elevilor. |
Crează şi întreţine relaţiile de colaborare cu educabilii. |
Foloseşte valorile proprii ca puncte tari; susţine demersul de dezvoltare. |
3. Comunică la nivel intern |
Cunoaşte şi întelege correct instrumentele şi tehnicile de comunicare. |
Explică şi interpretează corect instrumentele şi tehnicile de comunicare. |
Are capacitatea de utilizare a comunicării pentru gestionarea aspectelor interne în şcoli. |
Se implică constructiv în procedurile de negociere a conflicetelor. |
Foloseşte metode creative şi inovatoare în comunicare la nivel intern. |
Se implică în dezvoltarea creşterii gradului de autonomie a internatului. |
Transferă informaţii utile prin modalităţi de comunicare. |
Recunoaşte identitatea personală în instituţie şi comunitate. |
4. Comunică la nivel extern |
Cunoaşte modelele de intervenţie pentru perfecţionarea şi ameliorarea comunicării în organizaţie. |
Are capacitatea de a argumenta viziunea proprie pentru rezolvarea unei probleme de comunicare în instituţiile şcolare. |
Realizează planuri de comunicare strategică în caz de criză pentru o organizaţie şcolară. |
Reflectează critic asupra noutăţilor apărute în domeniul echipamentelor folosite. |
Proiectează flexibil, creativ- inovativ propria evoluţie în carieră, adaptată nevoilor identificate la nivelul organizaţiei şcolare. |
Responsabilizează deciziile pedagogilor debutanţi în perioada de formare a acestora. |
Respectă legislaţia în vigoare în relaţiile cu terţii. |
Foloseşte aptitudinile personale de dezvoltare personală. |
101
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
5. Consiliază elevii în domeniul legislaţiei şcolare |
Cunoaşte regulile valabile pentru profesioniştii în comunicare, în cadrul organizaţiilor. |
Interpretează şi selectează informaţiile incluse în planificarea strategică de dezvoltare instituţională a şcolii. |
Proiectează, pe baza experienţei anterioare, modalităţi de îmbunătăţire a sistemelor de comunicare internă. |
Decide managementul comunicării şi a modului cum acesta poate fi folosit în activitatea de consiliere a elevilor. |
Proiectarea creativă şi inovativă a instrumentelor de consiliere a elevilor din internat. |
Transmite cunoştinţele dobândite cu responsabilitate grupului educat. |
Interacţionează cu elevii din internat, cu părinţii acestora şi tutorii legali. |
Foloseşte capacităţile individuale pentru sprijinirea educabililor. |
6. Consiliează |
Cunoaşterea şi |
Explică şi |
Proiectează, pe |
Proiectează flexibil, |
Aplică metode |
Responsabilizează |
Comunică prin |
Consiliază |
personalul în |
înţelegerea |
interpretarează |
baza experienţei |
creativ, inovativ, |
creative şi inovative |
personalul asociat |
programe soft |
personalul |
domeniul |
mecanismelor de |
legislaţia privind |
anterioare, |
evoluţia elevilor, |
în promovarea |
din cămine – |
de editare şi |
asociat în |
legislaţiei |
funcţionare a |
sistemul |
sisteme de |
adaptată nevoilor |
parteneriatelor |
internat în temeiul |
evidenţă a |
domeniul |
şcolare şi a muncii |
echipamentelor. |
educaţional. |
îmbunătăţire a managementului comunicării din unitatea în care îşi |
identificate la nivelul organizaţiei şcolare. |
sociale/educaţionale şi a rezultatelor acestora. |
legii. |
documentelor cu personalul asociat. |
legislaţiei şcolare. |
|
|
|
desfăşoară |
|
|
|
|
|
|
|
|
activitatea. |
|
|
|
|
|
102
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Unitatea de competenţă specifică nr. 4:
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 4: Consilierea educaţională a elevilor |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Planifică demersul consilierii educaţionale a elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează modalităţi de planificare a activităţilor de intercunoaştere, consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. Cunoaşte, înţelege şi utilizează teoriile / principiile şi metodele specifice comunicării interpersonale, diferenţiind elementele comunicării. |
Explică şi interpretează datele obţinute din observarea directă şi indirectă a comportamentelor, din comunicarea cu elevii, familiile şi partenerii educaţionali. |
Aplică strategiile de consiliere pornind de la asigurarea unei comunicări eficiente cu familiile elevilor; oferind familiilor elevilor informaţii pertinente, relevante şi obiective. Rezolvă rapid şi eficient diferitele situaţii problematice. |
Reflectează critic şi fixează clar scopurile în cadrul interrelaţionării cu elevii, familiile acestora şi alţi agenţi educaţionali interni şi/ sau externi. |
Dezvoltă capacităţi de a argumenta, justifica, susţine şi a identifica cele mai bune variante în consilierea elevilor. |
Asigură construirea cu responsabilitate a unui real parteneriat între şcoală şi părinţi. |
Asigură convergenţa acţiunilor şi măsurile ameliorative preconizate în parteneriat cu familiile elevilor şi cu agenţii educaţionali. |
Dezvoltă capacitatea de autoanalizare în sfera atitudinal- aptitudinală specifică propriei profesii. |
2. Aplică metodologii de consiliere educaţională a elevilor |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează metodologiile, metodele şi tehnicile adecvate de consiliere a elevilor. Cunoaşte, înţelege şi utilizează teoriile/ principiile şi metodele specifice comunicării interpersonale şi a relaţiilor dintre cadre şi elevi, diferenţiind elementele comunicării. |
Explică şi interpretează metodologiile, metodele şi tehnicile adecvate de consiliere a elevilor. |
Aplică metodologiile de consiliere educaţională a elevilor prin valorificarea informaţiilor/ datelor obţinute despre elevi. Folosirea unei diversităţi de modele, metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere şi de intervenţie asupra elevilor. |
Reflectează critic, constructiv asupra judecăţilor autoapreciative/ şi autoevaluative emise de elevi. Acceptă diversitatea multiculturală. |
Proiectează creativ şi inovativ demersurile şi tehnicile adecvate de consiliere a elevilor. Foloseşte creativ modele şi instrumnete de cunoaştere. |
Manifestă responsabilitate în derularea intervenţiilor asupra elevului/ grupului de elevi, respectând caracterul structurat, planificat al activităţilor. |
Facilitează interacţionarea diverşilor factori educaţionali în procesul consilierii. |
Conştientizează rolul pedagogului şcolar ca facilitator în procesul consilierii. |
103
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
3. Utilizează |
Cunoaşte, înţelege şi |
Explică şi |
Aplică strategii de |
Reflectează |
Foloseşte creativ şi |
Proiectează cu |
Implică |
Valorifică |
strategii de |
utilizează metode de |
interpretează |
consiliere a familiei şi |
critic şi |
adaptează strategiile de |
responsabilitate |
partenerii |
experienţa |
consiliere a |
prelucrare a |
informaţiile |
a copiilor pe probleme |
constructiv |
consiliere la particularităţile |
demersurile de |
educaţionali în |
personală în |
familiei pe probleme specifice |
informaţiilor obţinute cu ajutorul tehnicilor şi a instrumentelor specializate în domeniul |
prelucrate, bazându- se pe comunicare şi relaţionare directă, pentru a determina o |
specifice. |
asupra rezultatelor obţinute în urma |
specifice situaţiilor/copiilor/familiilor. |
consiliere educaţională. |
rezolvarea situaţiilor problemă. |
proiectarea consilierii educaţionale. |
|
consilierii. |
apreciere obiectivă a |
|
strategiilor |
|
|
|
|
|
Cunoaşte, înţelege şi utilizează evaluarea |
elevilor. |
|
aplicate. |
|
|
|
|
|
calităţii activităţilor de |
|
|
|
|
|
|
|
|
cunoaştere, consiliere şi |
|
|
|
|
|
|
|
|
tratare diferenţiată a |
|
|
|
|
|
|
|
|
elevilor, consilierea |
|
|
|
|
|
|
|
|
familiei, în probleme |
|
|
|
|
|
|
|
|
specifice. |
|
|
|
|
|
|
|
4. Gestionează |
Cunoaşte, înţelege şi |
Explică şi |
Aplică tehnici de |
Reflectează |
Diversifică creativ şi |
Adaptează cu |
Oferă |
Facilitează |
procesul de |
utilizează modalităţi de |
interpretează |
integrare şcolară |
critic şi |
inovativ strategiile de |
responsabilitate |
posibilitatea |
interrelaţionarea |
integrare |
integrare şcolară |
direcţiile de acţiune |
(instituţională) a |
constructiv cu |
integrare a elevilor şi |
strategiile de |
de comunicare |
elevilor la |
instituţională |
(instituţională) a |
educaţională cu scop |
elevilor. |
scopul de a |
direcţiile de acţiune |
integrare după |
şi relaţionare, |
nivelul |
a elevilor |
elevilor. Cunoaşte, înţelege şi utilizează tipurile de |
integrativ. |
Aplică tipurile de relaţionare la nivelul clasei/ grupului, al |
descoperi cauzele unor comportamente |
educaţională cu scop integrativ. |
nevoile fiecărui copil. Dezvoltă |
de deschidere spre comunitate a |
instituţiei, în funcţie de cerinţele |
|
relaţionare la nivelul clasei/ grupului, al organizaţiei şcolare, despre orientarea în |
|
organizaţiei şcolare, despre orientarea în carieră a elevilor. |
indezirabile şi identificarea modalităţilor de reducere/ |
|
abilităţi de a lucra în reţele profesionale. |
elevilor. |
individuale ale copiilor. |
|
carieră a elevilor. |
|
|
anulare a acestora. |
|
|
|
|
5. Respectă |
Cunoaşte, înţelege şi |
Explică şi |
Gestionează şi rezolvă |
Analizează şi |
Elaborează creativ procesul |
Demonstrează |
Exersează |
Perfecţionează |
diversitatea |
utilizează legislaţia |
interpretează |
rapid şi eficient |
descoperă |
dezvoltării vieţii sociale a |
capacitatea de a |
capacitatea de |
capacitatea de |
culturală a elevilor |
specifică drepturilor copiilor. |
legislaţia specifică drepturilor copiilor,în vederea |
diferitele situaţii problematice, prin capacitatea de |
cauzele unor comportamente indezirabile şi |
unui grup de elevi. |
conduce şi de a evalua în mod obiectiv |
a lucra în echipă, de a coopera în |
autoanalizare în sfera atitudinal- aptitudinală |
|
|
promovării toleranţei |
comunicare şi |
identifică |
|
procesul |
grupuri |
specifică |
|
|
şi acceptării elevilor proveniţi din diferite grupuri sociale/etnice |
relaţionare. |
modalităţile de reducere/ anulare a |
|
dezvoltării vieţii sociale a unui grup de |
multiculturale. |
propriei profesii. |
|
|
defavorizate. |
|
acestora. |
|
elevi. |
|
|
104
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
6. Asigură |
Cunoaşte , înţelege şi |
Explică şi |
Asigură confortul |
Reflectează |
Abordează cu creativitate |
Manifestă |
Relaţionarea |
Realizează judecăţi evaluative referitoare la efectele activităţilor de cunoaştere, consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
confortul |
utilizează conceptele, |
interpretează |
emoţional al fiecărui |
critic şi |
metodele specifice |
autonomie şi |
cu partenerii |
|
emoţional al |
teoriile /principiile şi |
conceptele, teoriile |
elev având în vedere |
constructiv |
comunicării interpersonale, |
responsabilitate |
educaţionali |
|
fiecărui elev |
metodele specifice comunicării |
/principiile şi metodele specifice |
dezvoltarea potenţialului |
asupra efectelor actvităţilor de |
în vederea promovării toleranţei şi acceptării |
în promovarea unor relaţii de |
cu scopul de a asigura |
|
|
interpersonale, în vederea asigurării securităţii afective a elevilor. |
comunicării interpersonale. |
psihoafectiv. |
cunoaştere, consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
elevilor proveniţi din diferite grupuri sociale/ etnice defavorizate. |
cooperare, respect în relaţia cu elevii. |
confortul emoţional al elevilor. |
|
7. Respectă |
Cunoaşte , înţelege şi |
Explică şi |
Asigură respectarea |
Analizează |
Elaborează un program; |
Construieşte cu |
Implică |
Dezvoltă |
curba de efort |
utilizează şi concepte |
interpretează |
curbei de efort zilnic şi |
critic |
flexibilizarea |
responsabilitate |
partenerii |
capacitatea de |
zilnic şi |
din domeniul igienei |
concepte din |
săptămânal elevilor, |
adecvarea |
programului în funcţie de |
un program |
educaţionali în |
autoanalizare în |
săptămânal a |
personale, a sănătăţii |
domeniul igienei |
având în vedere |
obiectivelor |
necesităţile individuale ale |
corespunzător |
exersarea şi |
sfera atitudinal- |
elevilor |
mentale şi emoţionale. |
personale, a sănătăţii mentale şi |
adecvarea obiectivelor fiecărei situaţii de |
fiecărei situaţii de învăţare/ |
elevilor. Asigurarea ameliorărilor |
nevoilor elevilor, prin |
respectarea unui stil de |
aptitudinală specifică |
|
|
emoţionale. |
învăţare/ situaţii educative în raport cu vârsta şi nevoile individuale ale elevilor. |
situaţii educative în raport cu vârsta şi nevoile individuale ale |
necesare activităţii copiilor în raport cu situaţiile de învăţare create de pedagog. |
adaptarea situaţiilor educative derulate în spaţiul |
viaţă sănătos de către copii. |
propriei profesii. |
|
|
|
|
elevilor. |
|
extraşcolar (nonformal şi |
|
|
|
|
|
|
|
|
informal) la |
|
|
|
|
|
|
|
|
nivelul |
|
|
|
|
|
|
|
|
individual de |
|
|
|
|
|
|
|
|
întelegere şi la |
|
|
|
|
|
|
|
|
vârsta fiecărui |
|
|
|
|
|
|
|
|
elev. |
|
|
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară pedagog şcolar-cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
105
Unitatea de competenţă specifică nr. 5
Titlul unităţii de competenţă specifică nr. 5: 1ntegrarea T1C în activităţile extraşcolare |
Nivelul calificării profesionale: studii medii Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
|||||||
Descrierea unităţii de competenţă |
||||||||
Elemente de competenţă |
Criterii de realizare |
|||||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Competenţe transversale |
||||||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific |
Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
InteracJiune socială |
Dezvoltare personală şi profesională |
|
1. Evaluează şi selectează echipamentele şi resursele software specifice T1C pentru a fi utlizate în activităţile cu elevii |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează date despre tipurile de echipamente hardware care pot fi folosite în activităţile specifice din internat/în afara şcolii: -cunoştinţe privind utilizarea tehnicii/ echipamentelor electronice; -cunoştinţe despre mediile virtuale de învăţare; -cunoştinţe despre diversitatea şi caracteristicile softurilor educaţionale urilor utilizate în activitatea proprie/a elevilor; -cunoştinţe despre caracteristicile şi specificul învăţarii mediate/facilitate de TIC, accesarea Internet-ului; -cunoştinţe despre criteriile calitative ale evaluării unor resurse TIC; -cunoştinţe despre resursele e- learning, disponibile; –cunoştinţe despre interacţiunea dintre elev- computer-conţinutul învăţării pentru temele/ activităţile şi particularităţile de vârstă şi individuale; -cunoştinţe despre world-wide web, e- learning, drepturile de proprietate etc. a resurselor utilizate. |
Explicarea şi interpretarea oportunităţilor tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în domeniul specific de activitate (aplicaţii principale pe computer cum ar fi: editor computerizat, calcul tabelar, baze de date, stocarea şi managementul informatiei etc). |
Demonstrează capacitatea de a utiliza echipamentele TIC şi capacitatea de a utiliza resursele software şi e- learning. |
Identificarea unor modalităţi de valorificare a posibilităţilor de utilizare TIC în activităţile cu elevii. Utilizarea critică a resurselor digitale existente, prin verificarea şi confirmarea informaţiilor din mai multe surse. Dezvoltă capacitatea de a aprecia meritele unor proiecte care implică utilizarea TIC şi de a lua decizii educaţionale în funcţie de aceasta. Capacitatea de a evalua eficienţa utilizării TIC în activităţile proprii/cu elevii. |
Proiectarea creativă şi inovativă a instrumentelor de Tehnologia informatiei computerizate în activitatea cu elevii. Identificarea unor modalităţi alternative de motivare pentru utilizarea resurselor TIC de către elevi. |
Utilizarea independentă şi responsabilă a tenhologiilor informaţionale de bază. Îndrumarea responsabilă a elevilor în achiziţionarea şi utilizarea resurselor TIC. |
Capacitate de relaţionare. Abilităţi de comunicare. Adaptabilitate. Aptitudini de lider. Abilităţi de lucru în echipă. Abilităţi de consigliere. Persuasiune. |
Dezvoltarea capacităţii de asimilare a noilor inovaţii TIC şi de integrare a acestora în activitatea cu elevii. Motivaţie pentru perfecţionare. |
2. Proiectarea şi realizarea unor activităţi cu elevii în care să valorifice posibilităţile de utilizare a T1C |
||||||||
3. Evaluează eficacitatea utilizării resurselor T1C în activitate |
106
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Prezentul standard a fost elaborat în cadrul proiectului „Restructurarea sistemului de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar prin generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile" (POSDRU/3/1.3/S/2/ID 3777)
Anexa 7 la OMENCŞ nr. 4477 / 06.07.2016
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor
– debutant –
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
ARGUMENT
-
1. Descrierea funcţiei didactic auxiliare corepetitor în învăţământul preuniversitar 1.1.Context
Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, funcţia de corepetitor în învăţământul preuniversitar face parte din categoria funcţiilor didactic auxiliare, regăsindu-se în organigramele instituţiilor de învăţământ preuniversitar vocaţional, a palatelor şi cluburilor copiilor. Menţionăm faptul că mai există o funcţie didactică, aceea de profesor corepetitor, care este însă una cu rol de formare/evaluare, profesorul corepetitor fiind cadru didactic şi având toate drepturile, obligaţiile şi atribuţiile ce decurg de aici. Mai există însă şi o altă funcţie, cu titulatură asemănătoare, aceea de maestru corepetitor. Acesta este pianistul acompaniator care lucrează în teatrele muzicale şi în filarmonici. Deoarece, în practică, funcţiile de corepetitor şi maestru corepetitor sunt, de multe ori, deservite de aceleaşi persoane, în alcătuirea Standardelor de formare continuă am ţinut cont de acest lucru şi am inclus unele obiecte de studiu care pot duce la ridicarea standardelor de performanţă pentru ambele funcţii.
-
1.2. 1storic
Povestea pianului începe la jumatatea secolului al XII-lea cu primul său strămoş – monocordul cu clape – căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscultul clavicord, care funcţiona printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puţin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acesteia.
107
Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când în urma atingerii clapelor coardele erau ciupite de pene de lemn, aşa cum buricul degetelor ciupeşte coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cânta să ofere dinamism muzicii. Deşi a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în faţa unui nou instrument numit pianoforte. În 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, începea construcţia primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor.
108
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
P1AN P1AN1NĂ
Denumirea de pianoforte, menţinută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcţionare care permitea obţinerea unui sunet variat şi clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcţie de dorinţa celui care acţiona clapele. Invenţia lui Cristofori a fost menţionată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiţă a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspiraţie pentru prima generaţie de fabricanţi de piane.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
COMPONENTELE P1ANULU1 COMPONENTELE P1AN1NE1
Corepetitorul1
1COREPET1TOR, -OARE, corepetitori, -oare s.m. şi f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiţie sau în concerte, recitaluri şi spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor.
Sursa : DEX '98
COREPET1TOR, -OARE s. m. f. interpret care repetă, îndrumă sau acompaniază (la pian, orchestră) soliştii vocali sau instrumentali, dansatorii, coriştii etc., înaintea sau în timpul spectacolului şi concertului. (
correpetitor) 109
Sursa : neoficial
110
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Corepetitorul este un pianist profesionist, care este caracterizat în primul rând prin pluralismul sarcinilor pe care, din când în când, pe parcursul unei stagiuni sau chiar în cadrul aceluiaşi spectacol, poate fi rugat să le îndeplinească. Fiind vorba de sarcini de înaltă fineţe şi responsabilitate, contribuţia sa în domeniul teatrului muzical este de extremă importanţă. Printre activităţile sale specifice se regăseşte cea de pianist la repetiţiile de cabină, pianist la ansamblurile muzicale cu dirijorul de orchestră şi soliştii, pianist la repetiţiile de regie, cea de maestru corepetitor la scenă, corepetitor pentru balet, pianist în cadrul orchestrei, atunci când partitura muzicală solicită aceasta, susţine în spectacole acompaniamentul recitativelor. Suportul său de lucru indispensabil este partitura pentru canto şi pian, transcriere a partiturii de orchestră pentru instrumentul care, mai mult decât oricare altul, poate să rezume întreaga orchestră.
Pentru a înţelege în profunzime natura muncii corepetitorului, este necesară o succintă incursiune în istoria muzicii, de-a lungul marilor epoci creatoare, legată binenteles de apariţia şi dezvoltarea acompaniamentului.
Este ştiut faptul că fiecare compoziţie muzicală este expresia spiritului vremii şi poartă pecetea epocii în care a fost scrisă şi a compozitorului care i-a dat viaţă, deci şi evoluţia acompaniamentului va fi strâns legată de dezvoltarea societăţii, de perfecţionarea instrumentelor şi a procedeelor componistice.
Prin acompaniament, cuvânt de sorginte franceză (accompagner– a însoţi), se înţelege „ansamblul elementelor care, în ţesătura muzicală, au rol expresiv, subordonat melodiei sau melodiilor principale.” (Dicţionarul de termeni muzicali)
Însoţirea vocii şi a mişcării de către un instrument muzical, se cunoaşte încă din epoca primitivă. A bate din palme, a cânta la instrumente rudimentare, laolaltă cu cântecul şi cu dansul, erau modalităţi fireşti de exprimare ale omului primitiv, în încercarea de a îndupleca şi de a îmblânzi forţele naturii.
În sclavagism, marile civilizaţii antice – egipteană, sumeriană, babiloniană, indiană, japoneză, chineză, etc.- îşi aduc un aport însemnat la îmbogaţirea expresiei şi a mijloacelor de exprimare.
Apar strămoşii instrumentelor de suflat ( aulos, fluier, trompetă, clarinet, nai, cimpoi), dar şi instrumentele rudimentare de percuţie, sau cele cu corzi ( harpa, lira, lăuta, chitara) . Ele îmbogăţesc cu expresivitatea lor viaţa fastuoasă a curţilor regale, procesiunile religioase şi nu în ultimă instanţă, viaţa oamenilor de rând.
Acompanierea vocii cu fluier, lăută, kitară sau aulos este foarte răspândită, fără să putem vorbi însă de un acompaniament variat, în sensul actual al cuvântului. Instrumentul însoţeşte vocea numai omofon, deşi se cunoaşte şi eterofonia ( distanţarea pe porţiuni mici de linia melodică şi revenirea la ea).
Civilizaţia greacă ne-a lăsat o fabuloasă moştenire muzicală- notaţia alfabetică pentru muzică- cunoaşterea modurilor şi folosirea lor pentru crearea unei anume stări psihice. Muzica era socotită, de altfel, un puternic mijloc de educare în masă.
Totodată, muzica avea o varietate ritmică remarcabilă şi servea ca acompaniament pentru dansuri, coruri religioase, acţiuni scenice în teatrul antic, chiar şi ca fundal sonor în cadrul intrecerilor cu caracter sportiv- vezi jocurile olimpice.
Existau întreceri muzicale, concursuri pentru descoperirea celui mai bun cântăreţ, cu ajutorul căruia să poată invoca bunăvoinţa zeilor. Aceşti muzicieni, care acompaniau evenimentele sociale şi culturale ale timpului lor, deveneau adevăraţi virtuozi ai instrumentelor lor, traducând în cântecul lor improvizat gândurile şi sentimentele ascultătorilor.
Acompaniamentul devine atât de însemnat la greci, încât în secolul al VII- lea î.e.n. se infiinţează şcoli dedicate însuşirii aulodiei şi kitarodiei. Importanţa muzicii este atât de mare, încât ea este considerată una dintre cele patru ştiinţe matematice, alături de astronomie, geografie şi aritmetică.
După destrămarea marilor civilizaţii antice şi după căderea Imperiului Roman, începe o altă epocă de dezvoltare a omenirii şi implicit a ştiinţei muzicale. În feudalism, după o lungă perioadă de acumulări, muzica îşi va lărgi orizonturile de cunoaştere, prin apariţia polifoniei. ( suprapunerea mai multor linii melodice, aflate într-o dependenţă relativă).
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Monodiei muzicii religioase a bisericii catolice, fără acompaniament instrumental, i se va adăuga cu timpul, încă o voce, care va însoţi tenorul la interval de cvartă sau de cvintă. Astfel asistăm la apariţia primei forme polifonice, numită organum, în secolele IX şi X.
Odată cu apariţia diafoniei, va aparea şi caracterul multivocal în muzică. În cantus gemellus, organum de origine engleză, intervalul la care se mişcă cele două voci, nu mai este de cvartă şi de cvintă, ci devine terţă.
Suprapunerea mai multor voci, însoţite de texte în limba latină sau în limba zonei de provenienţă, duce la formarea genurilor polifonice şi a procedeelor componistice tipice acestei etape.
Perioada Ars Antiqua, cuprinsă între 1160 şi 1325, coincide cu formarea aşezămintelor ecleziastice, veritabile şcoli muzicale, la rândul lor, în care se dezvoltă notaţia muzicală, cu scrierea pe portativul cu patru linii. Se constituie ca gen misa şi motetul.
În Europa occidentală, muzica laică a secolelor XII-XIII se caracterizează prin afirmarea cântecului trubadurilor şi truverilor, primii reprezentanţi ai artei muzicale poetice. Ei reprezintă adevărate individualităţi artistice , într-o perioadă dominată până atunci de anonimatul călugărilor sau de creatorii de folclor.
Fie că sunt amatori, de obicei de sorginte nobilă, fie că sunt profesionişti, numiţi jongleuri sau menestreli, ei folosesc melodii originale şi practică stilul monodic, acompaniindu-se uneori cu viela ( strămoşul violei), cu care îşi subliniază finalurile de frază, sfârşitul strofelor sau cântă mici secţiuni instrumentale.
Instrumentele acompaniatoare sunt în marea lor majoritate cele cu corzi, la care se pot cânta acorduri compacte sau arpegiate- chitara, lăuta, lyra, mandola şi mandolina etc.
Aproximativ în aceeaşi perioadă, a secolelor X- XIII, în cadrul slujbelor religioase catolice, se dezvoltă, anticipând apariţia operei şi a teatrului liric, drama liturgică, al cărei text, aproape ca un libret, este treptat versificat şi dispus în strofe. Iniţial, în aceste "mistere" se folosesc fragmente melodice gregoriene, iar mai târziu, sub influenţa trubadurilor, se cântă şi melodii profane.
Cântarea monodică alternează cu dialoguri şi coruri, la care se utilizează şi acompaniament instrumental. Instrumentele muzicale folosite în această perioadă aveau o întindere registrică mai mică decât cea de azi şi o sonoritate mai redusă, în funcţie de materialele din care erau confecţionate. Instrumentele cu corzi erau mai delicate, corzile de maţ utilizate, nepermiţând o sonoritate prea amplă.
În opoziţie cu rigorile Ars Antiquei, în Franţa secolului al XIV- lea, se afirmă noi tendinţe muzicale, concretizate în varietatea ritmului, care se eliberează de constrângerile exclusiv ternare de până acum. Libertatea ritmului atrage după sine şi libertatea suprapunerii vocilor, pe texte diferite. În Italia, Ars Nova se afirmă la Florenţa. În această epocă, genurile cele mai populare, alături de madrigal, sunt caccia şi ballata.
Inovaţiile din domeniul notaţiei muzicale, au ca urmare eliberarea muzicii de text, ceea ce contribuie la naşterea muzicii polifonice instrumentale.
Apărută ca o reacţie faţă de spiritul religios medieval, Renaşterea, cu principala sa trăsătură – umanismul – este epoca de înflorire culturală a Europei occidentale (secolele XIV- XVI). Deşi în muzică se afirmă mai târziu decât în celelalte arte, Renaşterea rămâne piatră de hotar în dezvoltarea muzicii europene. Pregătită cu mult înainte, prin laicizarea muzicii şi prin perfecţionarea instrumentelor şi a scriiturii pe mai multe voci, ea este „epoca de aur” a polifoniei.
Pentru acompaniament, Renaşterea înseamnă de fapt chiar perioada naşterii propriu zise, în sensul modern al termenului. Sub influenţa practicii muzicale populare, muzicienii profesionişti ai vremii recurg la muzica instrumentală, pe care o traduc în lucrări vocal-polifonice, ca de exemplu frotolla sau villanella, înlocuind astfel partidele vocale, în afara vocii principale, printr-un acompaniament instrumental.
Este o etapă importantă în pregătirea monodiei. Se remarcă tendinţa de abandona contrapunctul, în favoarea scriiturii verticale. În polifonia neerlandeză întâlnim secţiuni acordice, iar armonia care se naşte şi a cărei cale e deschisă de lucrările teoretice ale lui Zarlino, începe să nu mai neliniştească urechea.
111
În multitudinea căutărilor din timpul Renaşterii, apare tendinţa imitării perfecţiunii greceşti, având drept urmare redescoperirea tragediei antice. Intelectualii grupaţi în „Camerata florentină” promovează monodia acompaniată şi elementele constitutive ale melodramei- aria şi recitativul.
112
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Aria devine forma de manifestare a expresivităţii lirice, fie ca piesă solistică vocală, fie integrată în operă, cantată, iar recitativul, cu cele două variante
„secco" sau „arioso", va fi purtătorul textului epic. Afirmarea monodiei acompaniate este în strânsă legătură cu folosirea basului cifrat, procedeu de citire a acordurilor bazat pe indicarea intervalelor prin cifre, ceea ce determină simplificarea scriiturii, opere întregi putând fi scrise pe două portative.
Practica monodiei acompaniate a însemnat de fapt naşterea acompaniamentului în sensul actual al termenului şi totodată apariţia acompaniatorului, ca şi profesie. Definirea obligaţiilor unui bun acompaniator îi aparţine lui J.J. Rouseau, în dicţionarul său de muzică: „Un bun acompaniator trebuie să fie un mare muzician, să cunoască bine instrumentul, să aibă urechea sensibilă, degetele suple şi un bun gust".
Barocul este caracterizat de o efervescenţă creatoare fără precedent, prezentă în toate formele de manifestare. Noul stil e definit de ornamentaţie bogată şi de libertatea exprimării în forme noi. Se dezvoltă opera şi baletul de curte. Claudio Monteverdi schimbă rolul acompaniamentului în operă, acesta introducând acţiunea şi facând comentarii muzicale asupra textului literar.
Genurile instrumentale practicate în Baroc sunt sonata „da chiesa" şi „sonata da camera", apoi suita şi sonata a tre, scrise pentru două instrumente şi bas continuu. Cele mai des întâlnite sonate erau cele pentru vioară şi basso continuo. Stilul scriiturii era cel al dialogului instrumental, cu elemente moderne de tremolo şi ornamente cu caracter de virtuozitate. Deseori cele două instrumente se mişcă în terţe sau sexte paralele, susţinute de un bas simplu. J.J. Rouseau afirmă: „sonata este în mod obişnuit alcătuită ca un ansamblu dintr-un instrument ce recită, acompaniat de un bas cifrat".
Tehnica compoziţională a perioadei baroce se bazează pe basul cifrat. Începând cu o notare prescurtată care indică armonia cuprinsă între două voci extreme, basul cifrat devine un tipar constructiv, un mijloc de a câştiga continuitate, lăsând vocea superioară sau alte voci libere să exprime un text sau o fantezie instrumentală. Unele voci îndeplinesc o funcţie de acompaniament armonic sau „ripieno", în timp ce altele au rol de solist.
Diviziunea funcţiilor de „ripieno" şi „solo", împreună cu contrastele inspirate din muzica policorală, a produs o nouă combinaţie de „solo" şi" tutti". Aceasta a fost sursa concertului instrumental. Corelli adoptă introducerile lente, mişcările în stil fugatto şi finalurile ternare. A.Vivaldi creează primele sale concerte solo, reducând grupul concertino, la un singur instrument.
În Franţa e la modă „sonata acompaniata"- Leclair, Couperin, Mondoville, Rameau- în care rolul instrumentelor se inversează, vioara acompaniind instrumentul cu claviatură. Basul continuo participă uneori ca parte egală, iar anumite aspecte de virtuozitate ale sonatelor sunt împrumutate din stilul concertistic al lui Vivaldi, altele din aria de operă sau din ritmica şi maniera dansului şi uverturii franceze.
La sfârşitul secolului al XVII-lea apare pentru prima dată scrierea integrală a părţii de acompaniament de către compozitor şi dispare astfel basul cifrat. Sonatele pentru vioară şi cembalo de J.S. Bach şi Haendel sunt capodopere ale genului şi modele în tratarea variată a acompaniamentului. Tratarea şi răspunderea egală a celor două instrumente din sonată, duce la densitatea echilibrată a ţesăturii melodice.
Perioada de maturitate a celor doi compozitori, coincide dealtfel cu perioada sistematizării gândirii polifonice şi armonice în cadrul sistemului tonal major, minor şi cu stabilirea principalelor relaţii de armonie, a funcţiilor tonale ale tonicii, dominantei şi subdominantei.
Celebrul „Tratat de armonie" al lui Rameau pune bazele teoretice ale acestei ştiinţe muzicale. Barocul este, în concluzie, etapa marilor cuceriri muzicale, etapă în care coexistă polifonia, monodia acompaniată şi armonia cu sistemele tonale major şi minor.
Pe de o parte acompaniamentul basului cifrat este îngrădit de reguli stricte, pe de altă parte cel scris în întregime de compozitori are o dependenţă considerabilă faţă de vocea solistică, datorită persistenţei tratării polifonice a materialului sonor.
Acompaniamentele, executate în cea mai mare parte la clavecin, cereau , la fel ca şi astăzi, ştiinţă şi virtuozitate instrumentală.
Instrumentele de suflat se perfecţionează şi ele, fiind construite pe baza legilor rezonanţei naturale, iar emisia este bazată exclusiv pe intonarea armonicelor unui sunet fundamental. Acordajul este fix, realizat pentru fiecare tonalitate în parte, ceea ce duce la utilizarea de fiecare dată a unui alt instrument. Instrumentele de suflat din lemn mai aveau de aşteptat mulţi ani până să capete forma şi posibilităţile tehnice actuale. Tempo-ul se menţinea în limite relativ reduse, gustul pentru
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
virtuozitate manifestându-se prin utilizarea unei ornamentaţii bogate, specifică epocii. Posibilităţile tehnice ale instrumentelor nu permiteau folosirea unor tempo-uri prea lente, neexistând posibilitatea de susţinere a duratei sunetului. Dinamica se manifesta prin contrastele de tutti şi de soli şi prin trecerile progresive de la o nuanţă la alta.
Clasicismul (perioadă situată în muzică aproximativ între anii 1750 şi 1830) impune noi forme şi genuri muzicale. Apare forma clasică de sonată bitematică, dar şi totodată apare şi simfonia. Procedeele polifonice sunt parţial abandonate, iar basul cifrat dispare în mare parte. Se fixează bitematismul şi forma de sonată ( expoziţie- dezvoltare-repriză). Legea contrastului acţionează pe toate planurile- tematic, melodic, armonic şi ritmic. Apariţia pianului, cu marile lui posibilităţi tehnice şi expresive duce la diversificarea procedeelor componistice, pianul fiind prezent într-o tratare tematică foarte variată, în sonate, triouri, cvartele, etc.
Sonatele pentru pian şi vioară de Mozart sau cele pentru vioară şi pian de Beethoven sunt exemple de măiestrie componistică şi modele de tratare a instrumentelor, în funcţie de înterpătrunderile tematice. Ponderea instrumentelor este aproape egală în aceste compoziţii, la fel ca în sonatele romantice şi moderne, astfel încât nu putem spune că pianul are rol de acompaniator, ci e partener egal în discursul muzical.
Drumul deschis de Vivaldi prin reducerea grupului „concertino" la un singur instrument şi implicit apariţia concertului solo, va fi continuat şi de maeştrii clasicismului. Haydn aduce în prim plan dialogul şi comentariul dintre instrumentul solist şi orchestră, iar Mozart şi Beethoven dăruiesc omenirii capodopere în literatura genului, în care acompaniamentul orchestral înfrumuseţează, completează şi întregeşte discurcursul muzical.
Epoca Romantismului , denumită de Yehudi Menuhin în cartea Muzica omului drept „timpul individualităţilor”, exprimă fără reţineri, în contrast cu clasicismul, tumultul trăirilor, sentimente contradictorii, pasiunile şi chiar fantasticul, în forme muzicale dominate de o mare libertate.
Liedul se desăvârşeşte acum ca formă şi ca gen, în lucrările lui Schubert, Schumann, Brahms, Wolf, etc. Acompaniamentul capătă o importanţă deosebită în problematica lucrării, partea vocală şi cea instrumentală îmbinându-se, subordonându-se reliefării nuanţelor textului poetic. Instrumentele, mai ales pianul şi vioara, îşi etalează nebănuite posibilităţi tehnice şi expresive în mâinile unor instrumentişti compozitori de geniu, ca Chopin, Liszt, Paganini sau Schumann. În paralel, din nevoia de diferenţiere timbrală, apar instrumente noi, dinamica îşi extinde paleta coloristică, cu nuanţe de la pppp la ffff , iar pe lângă deja uzitatele crescendo şi decrescendo, apar procedeele de subito forte şi subito piano. Armonia are un rol foarte important, schimbările armonice sunt din ce în ce mai dese, se utilizează relaţii armonice surprinzătoare, cu rezolvări atipice, iar cromatizarea se dezvoltă până la limita atonalismului. Se constată o redescoperire a structurilor polifonice, ca urmare a sudiului lucrărilor preclasice şi reutilizarea lor de această dată înveşmântate în procedee armonice.
Relaţia solist-acompaniator este reevaluată, zonele de acompaniament căpătând o importanţă sporită, scriitura este mult mai densă, apropiată de cea orchestrală, iar instrumentul solist este încadrat în sonoritatea generală a ansamblului. Odată cu lucrările lui Liszt şi Berlioz se naşte muzica programatică, iar bellcantoul italian cunoaşte o dezvoltare fără precedent prin operele lui Verdi.
Piesele instrumentale camerale din această epocă sunt de o mare varietate tematică. Sonatele pentru vioară şi pian de Schubert, Schumann, Brahms, Grieg sau Dvorak, cer în egală măsură de la ambii instrumentişti, pregătire muzicală şi tehnică instrumentală ireproşabilă.
Odată cu apariţia recitalui instrumental, apare şi virtuosul modern, cu un repertoriu bogat şi variat ca stiluri abordate, format din cea mai mare parte din piese cu acompaniament de pian. Iau naştere genurile miniaturale, în forme libere, unde instrumentul solist etalează pasaje de maximă virtuozitate, cu acompaniament de pian, având rol de susţinător ritmic şi armonic. Promotorii genului sunt virtuozi de renume, precum Sarasate, Kreisler, Wieniawski, Popper, etc.
Alături de virtuozul modern, apare şi acompaniatorul modern, care, spre deosebire de maestro al cembalo, trebuie să interpreteze textul gata făcut, fără să-l mai prelucreze. Urmărind în continuare evoluţia artei muzicale, întâlnim numeroase curente şi şcoli, care se dezvoltă fie paralel, fie succesiv.
113
Secolul XX se confruntă cu manifestarea unor modalităţi de exprimare muzicală contradictorii. Procedeele componistice se diversifică, formele de expresie se îmbogăţesc prin dispariţia sistemului tonal pe de o parte, iar pe de altă parte prin utilizarea modurilor populare specifice şi a celor orientale. Se înnoieşte şi notaţia muzicală, cu o multitudine de semne grafice, care corespund cerinţelor expresive. Specificul principalelor curente ale secolului XX, constă în dispariţia parţială a acompaniamentului, în sensul strict al cuvântului, în piesele acestei etape găsindu-se suprapuneri de planuri sonore, egale ca importanţă.
114
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Această sumară trecere în revistă a evoluţiei acompaniamentului de-a lungul marilor epoci muzicale, e necesară pentru o mai bună înţelegere a problemelor specifice cu care se confruntă corepetitorul ce activează în cadrul şcolilor şi liceelor vocaţionale, în cadrul palatelor şi cluburilor copiilor, al cercurilor artistice şi al caselor de cultură cu rol de acompaniator, însoţitor al discursurilor artistice, partener în repetiţii şi spectacole de teatru vorbit, teatru de păpuşi, musical-uri, balet, dansuri polulare şi moderne etc.
-
1.3. Atribuţii
Specificul muncii corepetitorului constă atât în cântarea propriu-zisă, cât şi în pregătirea tinerilor elevi cântăreţi sau instrumentişti, în vederea apariţiei lor în public. Orice activitate instructiv-educativă, deci şi corepetiţia, se supune principiilor generale de învăţământ, al accesibilităţii, intuiţiei, însuşirii conştiente şi active, principiul însuşirii temeinice şi principiului sistematizării cunoştinţelor.
Corepetitorului îi este necesară prezenţa unor scopuri clare în munca sa, deşi nu-şi poate permite planificarea conţinutului repertorial al orelor de curs, aceasta fiind subordonată planificărilor calendaristice ale profesorului de instrument. Totodată este extrem de important ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi formarea deprinderilor instrumentale la elevi. Pentru a putea lucra în cadrul orei de corepetiţie, elevul trebuie să prezinte lucrarea cu un mimim de elemente tehnice realizate. Până nu se întâmplă acest lucru, se poate face doar o analiză atentă a textului, o urmărire teoretică a dialogurilor sau a temelor principale, însoţită eventual de o citire la prima vedere. Corepetitorul:
-
– acompaniază solişti sau grupuri de interpreţi, orchestre de cameră sau simfonice, lucrează alături de dansatori – solişti sau în grup, acompaniază în spectacole sau manifestări artistice;
-
– elaborează responsabil tematica cercului şi a documentelor şcolare;
-
– pregăteşte corespunzător orele şi fiecare activitate desfăşurată cu elevii;
-
– foloseşte corespunzător materialul didactic, mijloacele audio-vizuale, aparatura şi instrumentele de lucru;
-
– pregăteşte participarea la cel mai înalt nivel a echipelor reprezentative la concursuri, tabere de specialitate şi întruniri ştiinţifice.
-
-
1.4. Responsabilităţi
-
– Respectarea legislaţiei din domeniul învăţământului;
-
– Respectarea normelor prevăzute în Statutul de funcţionar al Palatului Naţional al Copiilor;
-
– Respectarea şi aplicarea normelor de protecţia muncii P.S.I.;
-
– Responsabilitate faţă de sănătatea şi integritatea corporală a copiilor în timpul întregii activităţi cu aceştia;
-
– Răspunderea materială faţă de inventarul din dotarea cercului sau a bunurilor materiale utilizate temporar.
-
-
1.5. Cerinţe legislative specific
-
-
Legea Educaţiei Naţionale (LEN) nr. 1/2011;
-
Politici educaţionale la nivel instituţional, naţional şi european;
-
Managementul Calităţii.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
-
11. Competenţe necesare funcţiei de corepetitor în învăţământul preuniversitar
Standardul profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară din învăţământul preuniversitar de corepetitor reprezintă un document care descrie harta competenţelor necesare desfăşurării activităţilor instructiv educative, grupate în competenţe profesionale generale şi specifice, caracterizate prin descriptori de performanţă.
El constituie un reper clar, de ordin calitativ şi cantitativ, care descrie nivele minimale de performanţă ale exercitării funcţiei.
-
11.1. Competenţe generale
-
– Asigurarea acompaniamentului muzical pentru orele de muzică, dansuri, spectacole, participarea activă la repetiţii în vederea realizării producţiilor artistice;
-
– Completarea şi sprijinirea activităţilor din cercurile muzical-artistice desfăşurate în interiorul instituţiilor specifice sau în afara acestora.
-
-
11.2. Competenţe specifice
-
– Realizează planificarea anuală a activităţilor de corepetiţie;
-
– Realizează planificarea calendaristică a activităţilor de corepetiţie (în concordanţă cu planificarea profesorilor de instrument);
-
– Elaborează sau achiziţionează diferite produse curriculare auxiliare (ghiduri de interpretare);
-
– Realizează evaluarea activităţilor de corepetiţie proiectate;
-
– Lucrează individual cu copilul;
-
– Comunică diferenţiat cu fiecare copil;
-
– Selectează pertinent strategiile de instruire şi evaluează nivelul copiilor;
-
– Pregăteşte psiho-afectiv copiii pentru competiţii / concursuri;
-
– Monitorizează procesul de instruire a copilului;
-
– Evaluează performanţele copiilor;
-
– Oferă feed-back copiilor pentru activităţile specifice desfăşurate.
Această funcţie impune astfel, capacităţi de comunicare eficientă atât cu elevii cât şi cu profesorii dar şi cu factorii ierarhici superiori, partenerii sociali, precum şi cu familia, părinţii elevilor, cu reprezentanţi ai comunităţii locale, ai ONG-urilor, asociaţiilor etc. Trebuie respectate atât standardele de protecţie a mediului şi de securitate şi sănătate în muncă, a normelor generale de protecţie a muncii, precum şi aplicarea procedurilor de calitate, necesare îndeplinirii cu succes a activităţilor proprii şi ale instituţiei.
115
Descrierea competenţelor în standard are un caracter general, flexibil, asigurând transferabilitate în situaţii variate. Cei care vor face analiza de nevoi, vor îndruma şi orienta formarea continuă a corepetitorilor, vor ţine seama de bilanţul de competenţe personale. Un bilanţ de dezvoltare personală se poate realiza din iniţiativă proprie dacă există jaloanele unui standard naţional. Bilanţul de competenţe poate fi unul evolutiv, care permite unei persoane să conştientizeze achiziţiile din perspectiva schimbărilor survenite în activitatea sa profesională, legate de instituţie şi cerinţele ei în comparaţie cu formarea iniţială şi cu cerinţele contemporane. Bilanţul de competenţe măsoară cunoştinţele, acţiunile, comportamentul şi capacităţile, ajută la poziţionarea corepetitorului într-o perspectivă evolutivă.
116
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Standardul profesional de formare continuă corespunzător funcţiei de corepetitor pentru învăţământul preuniversitar a fost gândit într-o viziune flexibilă, dinamică şi perfectibilă, pentru a răspunde cerinţelor şcolii româneşti actuale, dar şi de viitor. El constituie un punct de plecare în formularea obiectivelor şi în legarea traseelor de dezvoltare personală, dar şi ca un ghid practic, util furnizorilor în elaborarea programelor de formare continuă pentru corepetitorii din învăţământul preuniversitar.
-
-
11.3. Descrierea competenţelor generale
Fiind vorba de sarcini de înaltă responsabilitate şi fineţe, contribuţia corepetitorului în domeniul teatrului muzical este de extremă importanţă. De asemenea, corepetitorul poate lucra în cluburi sau palate ale copiilor, în case de cultură sau cercuri artistice unde poate avea un rol foarte apropiat de cel al unui formator. Astfel, corepetitorul trebuie să înţeleagă şi să utilizeze mijloacele de comunicare, să transmită idei şi să dovedească o serie de calităţi fundamental necesare acestei ocupaţii: o bună citire la prima vedere, capacitatea de a empatiza cu solistul, capacitate de adaptare rapidă, delicateţe, supleţe, elasticitate, precizie şi fidelitate în interpretare. Ocupaţia de corepetitor solicită un profil de competenţe complex, privind educarea şi instruirea prin activităţi specifice de corepetiţie a copilului care participă la cursurile din palatele şi cluburile copiilor, având rolul de a dezvolta capacităţile interpretative ale acestora, formarea lor ca artişti. Pentru realizarea acestui deziderat, corepetitorul se preocupă permanent de propria formare profesională, de formare a unei echipe corepetitor – copil, corepetitor – profesor instrumentist, corepetitor – colegii din cadrul instituţiei de învăţământ precum şi cu alţi colegi angrenaţi în activităţile de formare profesională a elevilor, cu scopul de a lucra eficient, într-un mediu de comunicare deschis, echilibrat şi profesionist pe toată durata procesului instructiv educativ.
Corepetitorul trebuie să îşi însuşească modalităţi de lucru în cadrul unui grup orchestral, să urmărească şi să participe activ la desfăşurarea actului artistic în cadrul repetiţiilor şi spectacolelor din teatrele muzicale. Astfel, corepetitorul va fi informat asupra unor noţiuni de bază a tehnicilor dirijorale, va căpăta cunoştinţe despre tehnica citirii de partituri pentru orchestră, în perspectiva colaborărilor cu ansablurile muzicale în cadrul unor repetiţii şi spectacole.
Corepetitorul îşi va însuşi noţiuni de bază privind activităţile de formare. Munca alături de copii şi adolescenţi în cadrul cluburilor şi palatelor copiilor, în casele de cultură şi cercurile artistice, îl apropie foarte mult pe corepetitor de rolul de formator, de îndrumător al celor pe care îi acompaniază. Astfel, corepetitorul va dobândi cunoştinţe de bază a disciplinelor psihopedagogice şi a tehnicilor de evaluare.
Particularităţile de lucru ale corepetitorului îl fac pe acesta să fie pus în situaţia de a improviza un acompaniament în cadrul repetiţiilor cu diferite grupuri vocal-instrumentale. Din acest motiv corepetitorul va trebui să îşi însuşească tehnici ale disciplinelor de specialitate care să îl ajute în realizarea aranjamentelor muzicale pentru buna funcţionare a instituţiilor unde lucrează.
Corepetitorul trebuie să işi însuşească şi să cunoască informaţii teoretice şi să-şi dezvolte abilităţi practice studiind:
-
■ acompaniament;
-
■ repertoriul specific teatrelor muzicale;
-
■ repertoriul specific cluburilor şi palatelor copiilor;
-
■ informaţii ştiinţifice în specialitate (teorie muzicală, istoria muzicii, armonie, polifonie, aranjamente muzicale, forme,) corespunzătoare nivelului 5 (bacalaureat) al calificării profesionale;
-
■ modalităţile prin care poate motiva copiii spre a se perfecţiona în activitatea artistică în care aceştia se pregătesc;
-
■ etapele de lucru cu soliştii şi corurile teatrelor muzicale;
-
■ particularităţi specifice ale vocii umane funcţie de vârstă şi sex;
-
■ modalităţi de comunicare şi lucrul în echipă, chestiuni specifice în muncă alături de copii sau adolescenţi;
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
-
■ criterii şi reglementări naţionale privind asigurarea calităţii;
-
■ proceduri de asigurare a calităţii;
-
■ cunoştinţe de specialitate intra/inter/pluri/transdisciplinare.
-
■ normele ssm şi psi specifice activităţilor;
-
■ proceduri şi căi de evacuare în caz de calamităţi naturale sau incendiu.
Pentru desfăşurarea activităţii în condiţii optime, corepetitorul trebuie să îşi însuşească şi să cunoască:
-
■ elemente de orchestraţie şi instrumentaţie;
-
■ principii de bază ale disciplinei Orchestraţie muzicală;
-
■ tehnica citirii unei partituri de orchestră de nivel mediu;
-
■ elemente de bază ale tactării dirijorale;
-
■ armonie muzicală;
-
■ aranjamente orchestrale şi corale;
-
■ tehnici elementare de predare ale profesorului corepetitor;
-
■ noţiuni de pedagogie şcolară;
-
■ elemente de psihologie a copilului şi psihologie a vârstelor;
-
■ noţiuni minimale de didactica a predării corepetiţiei;
-
■ metode şi tehnici ale managementului clasei de elevi;
-
■ elemente de consiliere şi orientare în carieră.
Corepetitorul are următoarele abilităţi specifice care îl fac competent pentru:
-
proiectarea activităţilor de corepetiţie;
-
îndrumarea activităţilor de corepetiţie;
-
monitorizează procesul de instruire a copilului;
-
evaluarea performanţei copiilor în ceea ce priveşte evoluţia sau involuţia acestora;
-
oferirea feed-back -ului copiilor cu scopul de a îmbunătăţi calitatea interpretării;
-
identificarea cerinţelor de calitate specifice;
-
susţinerea şi acompanierea soliştilor şi a corurilor în cursul activităţii de corepetitor la repetiţiile scenice, de cabină sau în înregistrări;
-
susţinerea activităţii de pianist la ansamblurile muzicale cu dirijorul de orchestră şi soliştii, pianist la repetiţiile de regie, cea de maestru corepetitor la scenă, corepetitor pentru balet, pianist în cadrul orchestrei, atunci când partitura muzicală solicită aceasta, susţine în spectacole acompaniamentul recitalelor;
-
orchestrarea unei melodii simple pentru instrumentele orchestrei de cameră;
-
descifrarea unei partituri pentru orchestră de cameră;
-
urmărirea şi interpretarea gesturilor dirijorale;
-
armonizarea unei teme date, o melodie simplă, pe care să o poată realiza cu acompaniament armonic;
117
-
susţinerea unei ore de corepetiţie la nivelul ciclului primar, fără a se subtitui formatorului;
118
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
-
cunoaşterea competenţelor generale ale educaţiei muzicale şi ale educaţiei muzicale specializate;
-
elaborarea unui proiect didactic pentru disciplina corepetiţie la nivelul ciclului primar;
-
consilierea copiilor şi orientarea acestora, după caz, către studiul muzicii la nivel profesionist. Din perspectiva reflexiei critice şi constructive a activităţii pe care o desfăşoară, corepetitorul:
-
-
■ realizează analiza autoreflexivă privind nivelul şi stadiul propriei pregătiri profesionale în raport cu exigenţele formulate pentru carieră;
-
■ Analiza autoreflexivă este realizată folosind puncte tari şi puncte slabe identificate în dezvoltarea profesională proprie;
-
■ Identificarea standardelor impuse de exercitarea profesiei didactice de corepetitor la un înalt nivel de competenţă.
Având în vedere specificul muncii de corepetitor, acesta trebuie să fie suficient de competent şi creativ pentru adaptarea permanentă la situaţiile inedite posibile a se întâmpla în cursul repetiţiilor, a concertelor şi spectacolelor, a înregistrărilor etc. În astfel de momente corepetitorul trebuie să aibe abilitatea de a surmonta orice problemă apărută din eroarea unui solist, a dirijorului sau ansamblului, a copiilor şi elevilor participanţi la actul artistic. Capacitatea creativă a corepetitorului, în special a celui ce activează în cluburile şi palatele copiilor, trebuie să fie una dintre calităţile de bază ale celui ce permanent se confruntă cu nevoia de inovare şi adaptare la repertoriul cerut. Nu de puţine ori se întâmplă ca profesorul coregraf sau cel de canto sa îi solicite corepetitorului un acompaniament adecvat unui dans sau melodie care nu are o partitură scrisă în acest sens. Capacitatea de adaptare, inovare şi creativitate a corepetitorului sunt în acest caz decisive.
Arta, în general, presupune creativitate iar muzica nu face excepţie. Mai mult decât atât, spre deosebire de alte arte, muzica are nevoie de un intermediar între creator şi consumatorul de artă. Acest intermediar este interpretul care, practic, recrează opera de artă pentru a putea fi înţeleasă de ascultător. Tocmai aceasta capacitate îl face pe interpret, în cazul de faţă pianistul corepetitor, un re-creator de ale carui abilităţi depinde întreg actul artistic. Capacitatea de creaţie a corepetitorului stă în cunoştinţele profunde de stilistică şi estetică muzicală, de stăpânire a mjloacelor artistice necesare interpretării în maniera stilistică a repertoriului muzical redat.
Creativitatea şi inovaţia se pot regăsi în munca corepetitorului în ceea ce priveşte studiul individual, în gasirea de noi tehnici de execuţie a unor pasaje, de creare a unor acompaniamente pentru piese şi dansuri care nu au partituri scrise în acest sens, de aranjamentul armonic al unor lucrări muzicale sau de orchestrarea altora asemănătoare.
-
-
11.4. Descrierea competenţelor tranversale
-
Competenţele transversale caracteristice activităţii de corepetiţie se materializează prin:
-
1. Autonomie şi responsabilitate
Deşi munca corepetitorului nu presupune autonomie, implică maximă responsabilitate, fiind raportată în permanenţă la partenerul de acompaniament. Acesta poate fi un grup (trio, cvartet sau alt grup cameral, cor, orchestră, ambele, corp de balet clasic, de dansuri populare sau moderne etc.) sau poate fi un singur individ (solist vocal, instrumentist etc.). Partenerul corepetitorului va fi întotdeauna în centrul activităţii, va fi cel ce va stabili programul ce va fi studiat.
Responsabilitatea corepetitorului este una foarte mare, în multe cazuri depăşind-o pe cea a solistului sau a grupului acompaniat, eroarea corepetitorului putând afecta decisiv evoluţia artistică a celui acompaniat.
Evident, munca corepetitorului se va încadra întotdeauna în specificul instituţiei unde se desfăşoară.
Responsabilitatea corepetitorului este una deosebită întrucât el se substituie unui grup orchestral format din mulţi interpreţi astfel că, în calitate de unic acompaniator, corepetitorul are un rol decisiv în actul artistic. Autonomia lui se referă numai la perioada de studiu individual când acesta trebuie să-şi însuşească
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
repertoriul muzical. Altfel, corepetitorul este prin excelenţă un om de echipă şi are chiar responsabilitatea de a se omogeniza cu interpretul solist aşa încât creaţia artistică să fie interpretată unitar şi coerent.
-
2. InteracJiune socială
Fiind o muncă colectivă, interacţiunea socială este o caracteristică a corepetitorului. Astfel, acesta trebuie să dovedească competenţe de comunicare, să aibă un acut simţ al muncii în echipă, să ateste flexibilitate, cunoştinţe de psihologie minimală care să îl ajute în lucrul alături de partenerii săi artistici. Întrucât activitatea pe care o desfăşoară presupune o permanentă muncă în echipă, corepetitorul interacţionează cu alţi interpreţi în fiecare moment al muncii sale desfăşurate în teatrele muzicale sau în cluburile şi palatele copiilor. Cunoştinţele de comunicare, flexibilitatea şi maleabilitatea sunt deci obligatorii şi trebuiesc încontinuu îmbunătăţite şi dezvoltate pentru o creştere continuă a eficienţei.
Interacţiunea socială este o caracteristică importantă a corepetitorului care, în munca sa, cooperează cu oameni de pe o plajă foarte largă a pregătirii artistice. Astfel, pianistul corepetitor poate interacţiona cu artişti de renume mondial în teatrele muzicale dar şi cu debutanţi în domeniul artistic, aşa cum sunt mulţi dintre copiii de la cluburile şi palatele copiilor, din cercurile artistice sau casele de cultură. Flexibilitatea, înţelegerea şi adaptarea la nivelul fiecăruia dintre cei alături de care lucrează, fac din corepetitor un personaj complex şi extrem de respectat dacă deţine competenţele şi abilităţile necesare exprimării artistice.
-
3. Dezvoltare personală şi profesională
Stabilirea priorităţilor în dezvoltarea profesională proprie se realizează cu autoexigenţă, tenacitate, dorinţă de progres în carieră, conştiinţa propriei valori. În acest sens, corepetitorul participă la programe şi activităţi de formare în concordanţă cu politicile MENCS şi cu nevoile personale de dezvoltare profesională, îşi dezvoltă seturi / tipuri noi de competenţe în concordanţă cu evoluţia profesiei, realizează îmbunătăţirea activităţilor proprii. Corepetitorul trebuie să-şi îmbunătăţească capacitatea de a proiecta obiectiv propriul traseu de formare şi dezvoltare în carieră. Acesta trebuie să valorifice în mod personal oportunităţile momentului/ etapei. Corepetitorul trebuie în permanenţă însă să îşi coreleaze propriile aspiraţii şi intenţii cu disponibilităţile oferite la nivel naţional şi european. Astfel el trebuie să îşi dezvolte permanent capacitatea de documentare, selecţie şi interpretare a informaţiei referitoare la statutul şi dezvoltarea profesională, capacitatea de autoreflecţie şi autoevaluare. Corepetitorul trebuie să poată să-şi redefinească obiectivele de dezvoltare personală şi profesională în funcţie de:
-
diverşi factori şi condiţii de natură obiectivă sau subiectivă;
-
modificarea etapelor şi reperelor de parcurs stabilite iniţial;
-
adaptarea proiectului iniţial la evoluţiile profesiei de corepetitor din sau la cele ale sistemului de învăţământ vocaţional.
-
Deschiderea permanentă spre inovaţie, către noi tehnici şi valori ale cunoaşterii profesionale, o continuă preocupare pentru perfecţionare şi autodepăşire, toate aceste atribute trebuie să însoţească un profesionist în carieră. Este şi cazul corepetitorului a cărui evoluţie trebuie să urmărească o pantă ascendentă care să îi permită să abordeze un repertoriu din ce în ce mai divers, să-i îmbunătăţească cunoştinţele şi aptitudinile, să-i diversifice competenţele profesionale. Astfel, noul concept al cunoaşterii mondiale, "The long life learning” (învăţământ pe tot parcursul vieţii), îşi găseşte aici perfecta justificare.
Corepetitorul trebuie să-şi lărgească sfera cunoştinţelor profesionale prin studiul a noi obiecte de specialitate. Teatrele muzicale sunt într-o continuă schimbare; necesitatea eficienţei financiare le cere noi performanţe, noi modalităţi de atragere a publicului şi mass-mediei, a sponsorilor, fără de care nici o instituţie artistică modernă nu mai poate supravieţui. Toate aceste aspecte cer noi modalităţi de lucru, noi tipuri de spectacole, condiţii excepţionale de lucru la care trebuie să se adapteze şi corepetitorul, ca parte integrantă din ansamblul instituţiei culturale.
119
Cluburile şi palatele copiilor, cercurile artistice şi casele de cultură evoluează şi ele permanent, pentru a ţine pasul cu noile tendinţe în materie artistică, în învăţământ, show-biz, televiziune etc. Este de la sine înţeles ca şi corepetitorul, prezent în marea majoritate a acţiunilor artistice ale acestor instituţii, trebuie să manifeste un efort de continuă perfecţionare şi diversificare a calităţilor şi competenţelor sale.
120
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Unitatea de competenţă nr. 1
Titlul unităţii de competenţă nr. 1: Proiectarea activităţilor de corepetiţie |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Debutant |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Proiectarea analizei nevoilor de învăţare prin activităţi de corepetiţie |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează teoriile despre tipologia nevoilor umane, relaţia dintre nevoi, scopuri, atitudini, valori şi despre motivaţia învăţării. |
Identifică nevoile de învăţare ale elevilor prin proiectarea unor instrumente diverse de evaluare a nivelului achiziţiilor anterioare. Interpretează rezultatele investigării nevoilor de invăţare ale elevilor. |
Manifestă obiectivitate în analiza nivelului achizi'iilor anterioare ale elevilor. |
Creează şi foloseşte instrumente de cunoaştere a experienţei de învăţare a elevilor şi de identificare a nevoilor. |
Îndeplineşte în mod responsabil sarcinile profesionale, în condiţii de autonomie. |
2. Proiectarea activităţii anuale şi semestriale |
Cunoaşte, înţelege, explică şi interpretează documentele curriculare. |
Realizează planificările anuale şi semestriale în conformitate cu documente curriculare şi legislative. |
Selectează modelul de proiectare didactică în funcţie de nivelul de şcolaritate, tipurile de obiective educaţionale. |
Realizează planificările calendaristice anuale şi semestriale. |
Adaptează planificarea calendaristică la particularităţile elevului/grupului de elevi. Proiectează diferenţiat conţinuturile învăţării în funcţie de ritmul de învăţare al elevilor. |
3. Proiectarea orelor/lecţiilor de corepetiţie |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează teoriile despre tipologia lecţiilor, tipologia competenţelor. Cunoaşte şi utlizează metodologia de elaborare a proiectelor de lecţie. |
Elaborează proiecte de lecţie specifice activităţilor de corepetiţie. Proiectează sarcini de lucru variate pentru formarea şi evaluarea competenţelor elevilor. |
Reflectează critic şi constructiv asupra proiectelor de lecţii/ corepetiţie elaborate. |
Proiectează în mod creativ şi inovator activităţile de învăţare. |
Adaptează conţinutul lecţiei proiectate la particularităţile elevilor. |
4. Proiectarea activităţilor extraşcolare şi extracurriculare |
Cunoaşte tipologia activităţilor extracurriculare şi extraşcolare. |
Identifică nevoile elevilor privind tipurile de activităţi educative extraşcolare şi posibilităţile de realizare a acestora, prin consultarea beneficiarilor primari şi secundari ai educaţiei. Proiectează activităţi extracurriculare şi extraşcolare corelate cu nevoile elevilor. |
Reflectează critic şi constructiv asupra activităţilor extracurriculare şi le raportează la nevoile de dezvoltare ale elevilor, ale şcolii şi ale comunităţii. |
Proiectează activităţi/programe de dezvoltare educativă extraşcolară cu impact asupra dezvoltării abilităţilor de comunicare ale elevilor în situaţii diferite. |
Adaptează conţinutul activităţilor extraşcolare şi extracurriculare proiectate la particularităţile elevilor. |
121
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
5. Proiectarea |
Cunoaşte conceptele-produs |
Proiectează materiale didactice |
Analizează critic şi |
Proiectează în mod |
Selectează produsele |
produselor |
curricular, ghid metodologic pentru |
suport pentru elevi. |
constructiv produsele |
creativ produsele |
curriculare auxiliare |
curricular |
cadrele didactice, caiet de muncă independentă pentru elevi, material didactic auxiliar, soft educaţional etc. |
Proiectează fişe de muncă independentă. |
auxiliare proiectate în raport cu nevoile de învăţare ale elevilor. |
auxiliare în funcţie de particularităţile clasei de elevi. |
necesare în funcţie de specificul elevilor. |
6. Analiza |
Înţelege necesitatea analizării |
Analizează şi compară proiectele |
Reflectează în mod |
Proiectează în mod |
Revizuieşte proiectele pe |
proiectelor de activitate de corepetiţie elaborate |
propriilor proiecte de activitate didactică şi raportarea lor la diverse modele. |
didactice elaborate cu diverse modele. |
critic asupra proiectelor didactice elaborate şi identifică puncte slabe şi puncte tari în proiectare. |
creativ indicatori de performanţă pentru proiectele de activitate didactică elaborate. |
baza feedback-ului obţinut. |
Criterii de performanţă:
|
122
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Unitatea de competenţă nr. 2
Titlul unităţii de competenţă nr. 2: Conducerea şi monitorizarea procesului de corepetiţie |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Debutant |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Comunicare educaţională |
Cunoaşte metodele de comunicare specifice receptorilor implicaţi. |
Aplică strategii de comunicare eficiente în relaţia cu elevii. Transferă informaţiile din mediul familial al elevilor în conducerea procesului de corepetiţie. |
Analizează implicaţiile induse de comunicarea cu elevii. |
Caută noi modalitaţi de comunicare eficientă cu elevii, părinţii şi colegii de profesie. |
Îşi asumă responsabilitate în comunicare. Îşi personalizează demersul educaţional. Manifestă interes pentru o comunicare educaţională mai eficientă. Adoptă în comunicare o atitudine deschisă, cooperantă. |
2. Organizarea şi conducerea activităţilor de corepetiţie |
Cunoaşte metodologia organizării şi desfăşurării lecţiilor de corepetiţie. Utilizează corect limbajul specific. |
Asigură adecvarea strategiilor de corepetiţiela caracteristicile de grup şi individuale. Rezolvă eficient problemele de gestionare a timpului didactic. |
Analizează şi depistează punctele tari şi cele slabe ale activităţilor de corepetiţie desfăşurate. Anticipează acţiuni ameliorative şi de dezvoltare. |
Anticipează nevoile de dezvoltare viitoare ale elevilor şi desfăşoară activităţi de învăţare în concordanţă cu acestea. |
Îşi personalizează demersul în organizarea şi conducerea activităţilor de corepetiţie şi îşi asumă responsabilitatea pentru deciziile luate. |
3. Evaluează şi monitorizează procesul de corepetiţie |
Cunoaşte metodologia evaluării procesului de corepetiţie. |
Elaborează instrumente de evaluare adecvate atât conţinutului, cât şi obiectivelor propuse. Integrează actul evaluativ în demersul didactic cotidian. Exersează comportamentul evaluativ şi autoevaluativ al elevilor. |
Înregistrează, periodic, aprecieri juste asupra procesului evaluativ. Analizează informaţiile obţinute prin feed-back. |
Elaborează instrumente alternative de evaluare. |
Manifestă autonomie în monitorizarea procesului de corepetiţie. Îşi asumă responsabilitatea deciziilor privitoare la actul evaluării. |
4. Reconsiderarea şi revizuirea proiectului iniţial |
Cunoaşte alternative la strategia de învăţare şi evaluare proiectată. Identifică aspectele ce trebuie supuse revizuirii. |
Rezolvă contradicţiile create între proiectul iniţial şi realitatea educaţională. |
Revizuieşte, periodic, procesul de corepetiţie, pe baza informaţiilor obţinute. Compara proiectul iniţial cu dinamica situaţiilor de corepetiţie. |
Identifică măsuri ameliorative ale procesului, în funcţie de dinamica situaţiei. Găseşte modalităţi noi, adecvate contextului educaţional. |
Îşi asumă responsabilitatea modificării proiectului iniţial în funcţie de reacţiile clasei de elevi. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
123
Criterii de performanţă:
-
1) Organizează procesul de corepetiţie în functie de obiectivele stabilite, programa şcolară şi resurse.
-
2) Conduce eficient activităţile de corepetiţie ale grupului/clasei.
-
3) Evaluează şi monitorizează eficient procesul de corepetiţie.
-
4) Optimizează procesul de corepetiţie în funcţie de feed-back-ul primit.
-
5) Elaborează instrumente de monitorizare a procesului de corepetiţie.
-
6) Aplică strategii proprii în organizarea şi conducerea procesului de corepetiţie.
-
7) Manifestă originalitate în desfăşurarea procesului de corepetiţie.
124
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Unitatea de competenţă nr. 3
Titlul unităţii de competenţă nr. 3: Evaluarea activităţilor de corepetiţie |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Debutant |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Elaborarea probelor de evaluare cu diferite funcţii specifice (diagnoză, progres, selecţie etc.) |
Cunoaşte şi explică tipurile de evaluare, funcţiile evaluării, metodele şi instrumentele de evaluare. |
Stabileşte obiectivele ce se evaluează în concordanţă cu programa şcolară. Elaborează instrumentele de evaluare, precum şi baremele de corectare şi notare cu respectarea principiilor evaluării. Asigură concordanţă între instrumentele de evaluare şi obiectivele urmărite. |
Analizează periodic calitatea instrumentelor de evaluare folosite şi ia măsurile necesare. |
Foloseşte o varietate de instrumente în rezolvarea cărora să activeze: memoria, gândirea, creativitatea, etc. |
Elaborează în mod responsabil instrumentele de evaluare urmărind realizarea cu elevii a unor performanţe superioare. |
2. Aplicarea probelor de evaluare, analiza şi interpretarea rezultatelor şi stabilirea măsurilor ameliorative |
Cunoaşte contextele educaţionale în care se realizează evaluarea şi condiţiile necesare pentru o evaluare corectă. |
Aplică probele de evaluare conform normelor şi principiilor pedagogice. Interpretează rezultatele şi stabileşte măsuri ameliorative. |
Compară rezultatele elevilor obţinute la evaluări cu cele de la evaluările anterioare, observă dacă se află în progres sau regres şi aduce schimbări procesului. |
Dovedeşte creativitate în stabilirea măsurilor de schimbare a procesului în funcţie de rezultatele evaluărilor. |
Monitorizează periodic rezultatele elevilor şi adaptează în mod responsabil conţinutul procesului. |
3. Utilizarea unor instrumente de consemnare a rezultatelor la evaluări şi de înregistrare a dinamicii performanţelor elevilor |
Înţelege necesitatea folosirii acestor instrumente şi importanţa analizei periodice a dinamicii performanţelor elevilor. |
Elaborează instrumente de consemnare a rezultatelor elevilor. Urmăreşte evoluţia acestor rezultate şi calitatea răspunsurilor elevilor, aduce schimbări procesului, determinate de rezultatele elevilor. |
Urmăreşte calitatea instrumentelor folosite şi măsura în care ele oferă informaţiile pe care le aşteaptă. |
Se preocupă de diversificarea acestor instrumente pentru a avea o imagine mai largă asupra competenţelor elevilor. |
Elaborează aceste instrumente potrivit propriei experienţe şi în urma studierii altor experienţe. |
4. Optimizarea procesului de corepetiţie în raport cu rezultatele evaluărilor |
Cunoaşte schimbările ce trebuie aduse procesului în funcţie de rezultatele elevilor la evaluări. |
Aduce schimbări în conţinutul procesului pentru optimizarea acestuia şi pentru obţinerea de rezultate superioare. Are în vedere şi modificarea sistemului de evaluare, dacă el nu oferă informaţiile aşteptate. Renunţă la metode şi instrumente care s-au dovedit ineficiente. |
Reflectează asupra calităţii procesului de corepetiţie după implementarea schimbărilor. |
Manifestă creativitate în realizarea schimbărilor aduse procesului. |
Acţionează cu responsabilitate în aplicarea măsurilor de optimizare a procesului. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
125
Criterii de performanţă:
-
1) Elaborează instrumente de evaluare în raport cu obiectivele stabilite.
-
2) Aplică instrumentele de evaluare.
-
3) Dezbate cu elevii rezultatele evaluărilor şi comunică, în mod confidenţial, părinţilor, aceste rezultate.
-
4) Analizează rezultatele evaluărilor şi stabileşte măsuri de optimizare a procesului.
-
5) Elaborează instrumente de consemnare a rezultatelor evaluărilor şi de înregistrare a dinamicii performanţelor elevilor.
-
6) Manifestă creativitate în procesul evaluării.
-
7) Colaborează cu profesorii pentru perfecţionarea evaluării procesului de corepetiţie.
-
8) Este preocupat de studierea materialelor de specialitate şi a experienţelor pozitive ale altor colegi.
126
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Unitatea de competenţă nr. 4
Titlul unităţii de competenţă nr. 4: 1ntegrarea şi utilizarea T1C în activităţile de corepetiţie |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Debutant |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Proiectează experienţe de învăţare care presupun utilizarea resurselor T1C |
Cunoaşte terminologia specifică învăţării mediate/facilitate de TIC. |
Identifică unităţile de învăţare care implică utilizarea TIC la diferite discipline. |
Alege secvenţele din curriculum care pot fi abordate prin utilizarea TIC. |
Selectează, din diferite surse, experienţe de învăţare care presupun utilizarea TIC. |
Proiectează, în condiţii de autonomie restrânsă, experienţe de învăţare care presupun utilizarea resurselor TIC. |
2. Selectează echipamente şi resurse software specifice T1C pentru a fi utilizate în procesul de corepetiţie |
Cunoaşte tipurile de echipamente hardware şi softuri care pot fi folosite în activităţile de învăţare. |
Stabileşte integrarea în activităţi a elementelor TIC. |
Apreciază critic eficacitatea unei activităţi desfăşurate cu suport TIC |
Selectează noi echipamente şi softuri pentru a le integra în activităţile de corepetiţie. |
Selectează echipamentele şi softurile necesare desfăşurării activităţilor de corepetiţie. |
3. Utilizează resurse specifice T1C pentru facilitarea procesului de învăţare |
Cunoaşte tipurile de resurse care pot fi folosite în activităţile de corepetiţie. |
Integrează elementele de TIC în desfăşurarea activităţii în momentele optime, atingând randamentul scontat. |
Reflectează la avantajele şi limitele utilizării TIC în susţinerea învăţării. |
Utilizează TIC pentru diferitele momente ale activităţii de corepetiţie. |
Utilizează unele resurse specifice TIC pentru facilitarea procesului de învăţare în condiţii de autonomie limitată. |
4. Evaluează eficacitatea utilizării resurselor T1C în procesul corepetiţiei |
Explică şi interpretează modalităţile de evaluare a eficacităţii resurselor TIC. |
Evaluează echipamentele şi rezultatele utilizării lor în activităţile de corepetiţie. |
Evaluează potenţialul didactic al TIC în relaţie cu dezvoltarea competenţelor. |
Creează instrumente de evaluare pentru a stabili eficienţa utilizării resurselor TIC în activitatea de corepetiţie. |
Evaluează efectele pozitive şi dezavantajele utilizării TIC, pe termen mediu şi lung. |
Criterii de performanţă:
|
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
127
Unitatea de competenţă nr. 5
Titlul unităţii de competenţă nr. 5: Cunoaşterea, consilierea şi tratarea diferenţiată a elevilor |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Debutant |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Utilizarea unor modele, metode şi tehnici adecvate de cunoaştere, consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor (de exemplu: pentru elevii cu dificultăţi de învăţare, pentru cei supradotaţi etc.) |
Cunoaşte, înţelege, explică diferite modele, metode, tehnici de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. Argumentează modul de aplicare a diferitelor modele, metode, tehnici de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Aplică metode de consiliere şi tartare diferenţiată a elevilor cu dificultăţi în învăţare, sau cu performanţe deosebite. |
Analizează critic diferite modele, metode, tehnici de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Corelează în manieră creativă anumite metode şi tehnici de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Foloseşte în mod responsabil diferite metode şi tehnici de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
2. Evaluarea efectelor activităţilor de cunoaştere, consiliere, tratare diferenţiată a elevilor, în scopul îmbunătăţirii acesteia |
Cunoaşte şi explică modalităţile de evaluare a efectelor activităţilor de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Aplică periodic diferite metode şi tehnici de evaluare şi autoevaluare a propriilor activităţi de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Analizează critic şi autocritic efectele propriilor activităţi de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor în vederea optimizării acestora. |
Manifestă o receptivitate crescută pentru identificarea şi corectarea erorilor făcute în activitatea de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Foloseşte în mod responsabil diferite strategii de evaluare a efectelor activităţilor proprii de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
3. Aplicarea de strategii adecvate de consiliere a familiei, în probleme specifice |
Cunoaşte, explică/argumentează diferite modalităţi de intervenţie în consilierea familiei în probleme specifice educaţiei muzicale ale elevilor. |
Aplică strategii diverse de consiliere a părinţilor. |
Analizează comparativ diferitele modalităţi de consiliere a familiei în probleme specifice. |
Combină diferite strategii de consiliere a familiei. |
Aplică în mod autonom şi responsabil diferite strategii noi de consiliere a familiei în funcţie de problemele elevilor. |
4. Participarea la completarea fişelor psihopedagogice ale elevilor |
Cunoaşte, înţelegere, explică/argumentează conţinuturile şi metodologia de completare a fişei psihopedagogice a elevilor. |
Stabileşte corelaţii între informaţiile consemnate în fişa psihopedagogică a elevului. |
Compară diferite modalităţi de completare a fişei psihopedagogice a elevului. |
Structurează şi sintetizează, în manieră originală, informaţiile cuprinse în fişa psihopedagogică a elevului. |
Îşi asumă responsabilitatea pentru autenticitatea informaţiilor consemnate în fişa psihopedagogică a elevului. |
Criterii de performanţă:
|
128
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Unitatea de competenţă nr. 6
Titlul unităţii de competenţă nr. 6: Managementul clasei/grupei |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Debutant |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/ Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Organizarea ambientului clasei de elevi pentru a corespunde activităţilor de corepetiţie |
Cunoaşte şi utilizează limbajul specific managementului clasei. |
Foloseşte cunoştinţele cu privire l dimensiunea ergonomică în organizarea sălii de corepetiţie. Antrenează elevii şi părinţii în organizarea sălii de clasă. |
Evaluează ergonomia sălii de corepetiţie în funcţie de rezultatele lor. Consultă elevii cu privire la organizarea sălii de corepetiţie. |
Găseşte soluţii noi de organizare pentru a corespunde cerinţelor activităţilor de corepetiţie. |
Organizează sala de corepetiţie după consultări. Manifestă responsabilitate în organizarea sălii de corepetiţie. |
2. Proiectarea activităţii clasei şi organizarea grupului de elevi în vederea favorizării învăţării şi socializării elevilor |
Are cunoştinţe cu privire la proiectarea activităţii şi organizarea spaţiului. Explică elevilor cum s-a proiectat activitatea şi ce se urmăreşte prin organizarea acesteia în vederea realizării unor relaţii corespunzătoare învăţării. |
Rezolvă problemele privind organizarea spaţiului pentru motivarea elevilor în abordarea învăţării. |
Reflectează asupra documentelor de proiectare şi aduce îmbunătăţiri. Face schimbări în organizare în funcţie de rezultate. Urmăreşte relaţiile stabilite între elevi. |
Manifestă spirit creativ în proiectarea activităţii şi în organizarea spaţiului de corepetiţie. |
Ia decizii privind proiectarea şi organizarea spaţiului de corepetiţie pentru stimularea elevilor în procesul de învăţare. |
3. Rezolvarea conflictelor dintre elevi şi a crizelor educaţionale |
Are cunoştinţe referitoare la conflicte şi crize educaţionale şi înţelege deosebirea dintre conflict şi criză. |
Rezolvă conflictele dintre elevi. Se implică în rezolvarea crizelor educaţionale. |
Reflectează asupra rezolvării conflictelor şi crizelor educaţionale şi caută soluţii pentru prevenirea lor. |
Analizează cauzele conflictelor pentru a acţiona asupra lor. Este preocupat ca fiecare rezolvare să nu determine reapariţia cauzelor. |
Rezolvă cu responsabilitate conflictele dintre elevii clasei. |
Criterii de performanţă:
|
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
129
Unitatea de competenţă nr. 7
Titlul unităţii de competenţă nr. 7: Managementul carierei şi al dezvoltării personale |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Debutant |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Realizarea analizei autoreflexive privind nivelul şi stadiul propriei pregătiri profesionale în raport cu exigenţele formulate pentru cariera didactică |
Înţelege importanţa analizei autoreflexive privind stadiul şi nivelul propriei pregătiri profesionale pentru identificarea nevoilor proprii de formare continuă. |
Aplică tehnici de autocunoaştere personală şi autoevaluare a competenţelor profesionale actuale şi identifică nevoile de formare. |
Manifestă gândire critică prin creşterea capacităţii de autoevaluare. |
Construieşte şi aplică grile de autoevaluare a comportamentului profesional. |
Manifestă responsabilitate în autoanaliza reflexivă şi ţine cont de observaţiile şi recomandările primite în autoevaluarea comportamentului profesional. |
2. Proiectarea propriului traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră |
Susţine cu argumente pertinente necesitatea proiectării propriului traseu de formare şi dezvoltare profesională. |
Elaborează un plan individual de formare profesională şi dezvoltare în carieră pe termen scurt, mediu şi lung. |
Adoptă un mod de gândire flexibil, pozitiv, activ şi creativ. |
Construieşte un traseu individual de formare profesională şi dezvoltare în carieră în funcţie de nevoile identificate, propriile interese şi de recomandările primite. |
Proiectează cu responsabilitate traseul individual de formare profesională şi dezvoltare în carieră ţinând cont de sugestiile şi recomandările primite. |
3. Participarea la programele şi activităţile specifice de formare |
Identifică ofertele de programe şi activităţi de formare continuă specifice învăţământului primar şi le valorifică în activitatea didactică. |
Participă la programele şi activităţile de formare specifice învăţământului primar pentru îndeplinirea planului propriu de dezvoltare profesională şi personală şi pentru actualizarea pregătirii profesionale. |
Utilizează autoreflecţia critică în cadrul programelor şi activităţilor de formare continuă specifice şi creează ataşament faţă de comunitatea profesională. |
Argumentează opinii profesionale în cadrul dezbaterilor sau programelor de formare continuă specifice învăţământului primar şi abordează inovator situaţiile problemă. |
Iniţiază dezbateri în cadrul programelor şi activităţilor specifice de formare şi susţine puncte de vedere personale. |
4. Asigurarea unui caracter flexibil propriei evoluţii în carieră prin reajustarea şi reconsiderarea proiectului iniţial |
Flexibilizează proiectul iniţial de formare şi dezvoltare continuă în acord cu noile provocări în planul dezvoltării profesionale. Explică şi argumentează nevoia de revizuire a proiectului iniţial de formare şi dezvoltare personală continuă. |
Reconsideră proiectul iniţal de formare şi dezvoltare continuă în raport cu provocările profesionale şi cu deficienţele constatate în propriul comportament profesional. |
Adoptă o atitudine constructivă în deciziile de reconsiderare a proiectului iniţial de formare şi dezvoltare continuă proprie şi anticipează pe baza reflecţiei personale provocările /dificultăţile în implementarea noului traseu profesional. |
Raportează permanent parcursul de formare şi dezvoltare continuă la rezultatele cercetării ştiinţifice şi dinamica politicilor educaţionale. Reglează continuu disfuncţionalităţile apărute în propria activitate profesională. |
Actualizează proiectul iniţial de formare şi dezvoltare continuă cu sprijin parţial oferit de colaboratori. |
130
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – debutant
Criterii de performanţă:
-
1) Îşi autoevaluează comportamentul profesional ţinând cont de observaţiile şi recomandările primite cu divese ocazii.
-
2) Identifică nevoile de dezvoltare personală şi profesională.
-
3) Este preocupat de dezvoltarea profesională şi personală continuă.
-
4) Îşi elaborează un plan individual de formare continuă şi de dezvoltare a carierei pe termen scurt, mediu şi lung.
-
5) Participă periodic la diferite tipuri de formare continuă.
-
6) Învăţă din experienţa proprie şi din experienţa altora optimizându-şi permanent comportamentul profesional.
-
7) Integrează noile competenţe achiziţonate în sistemul de competenţe profesionale existent.
-
8) Îşi actualizează continuu traseul de formare profesională şi de dezvoltare personală în raport cu exigenţele formulate pentru cariera didactică.
-
9) 9. Manifestă deschidere către învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Prezentul standard a fost elaborat în cadrul proiectului „Restructurarea sistemului de formare continuă a personalului din învăţământul preuniversitar prin generalizarea sistemului de credite profesionale transferabile" (POSDRU/3/1.3/S/2/ID 3777)
Anexa 8 la OMENCŞ nr. 4477 / 06.07.2016
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor
131
– cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat –
132
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
ARGUMENT
-
1. Descrierea funcţiei didactic auxiliare corepetitor în învăţământul preuniversitar 1.1.Context
Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, funcţia de corepetitor în învăţământul preuniversitar face parte din categoria funcţiilor didactic auxiliare, regăsindu-se în organigramele instituţiilor de învăţământ preuniversitar vocaţional, a palatelor şi cluburilor copiilor. Menţionăm faptul că mai există o funcţie didactică, aceea de profesor corepetitor, care este însă una cu rol de formare/evaluare, profesorul corepetitor fiind cadru didactic şi având toate drepturile, obligaţiile şi atribuţiile ce decurg de aici. Mai există însă şi o altă funcţie, cu titulatură asemănătoare, aceea de maestru corepetitor. Acesta este pianistul acompaniator care lucrează în teatrele muzicale şi în filarmonici. Deoarece, în practică, funcţiile de corepetitor şi maestru corepetitor sunt, de multe ori, deservite de aceleaşi persoane, în alcătuirea Standardelor de formare continuă am ţinut cont de acest lucru şi am inclus unele obiecte de studiu care pot duce la ridicarea standardelor de performanţă pentru ambele funcţii.
-
1.2. 1storic
Povestea pianului începe la jumatatea secolului al XII-lea cu primul său strămoş – monocordul cu clape – căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscultul clavicord, care funcţiona printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puţin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acesteia.
Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când în urma atingerii clapelor coardele erau ciupite de pene de lemn, aşa cum buricul degetelor ciupeşte coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cânta să ofere dinamism muzicii. Deşi a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în faţa unui nou instrument numit pianoforte. În 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, începea construcţia primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
P1AN P1AN1NĂ
133
Denumirea de pianoforte, menţinută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcţionare care permitea obţinerea unui sunet variat şi clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcţie de dorinţa celui care acţiona clapele. Invenţia lui Cristofori a fost menţionată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiţă a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspiraţie pentru prima generaţie de fabricanţi de piane.
134
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
COMPONENTELE P1ANULU1 COMPONENTELE P1AN1NE1
Corepetitorul1
1COREPET1TOR, -OARE, corepetitori, -oare s.m. şi f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiţie sau în concerte, recitaluri şi spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor.
Sursa : DEX '98
COREPET1TOR, -OARE s. m. f. interpret care repetă, îndrumă sau acompaniază (la pian, orchestră) soliştii vocali sau instrumentali, dansatorii, coriştii etc., înaintea sau în timpul spectacolului şi concertului. (
correpetitor) Sursa : neoficial
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Corepetitorul este un pianist profesionist, care este caracterizat în primul rând prin pluralismul sarcinilor pe care, din când în când, pe parcursul unei stagiuni sau chiar în cadrul aceluiaşi spectacol, poate fi rugat să le îndeplinească. Fiind vorba de sarcini de înaltă fineţe şi responsabilitate, contribuţia sa în domeniul teatrului muzical este de extremă importanţă. Printre activităţile sale specifice se regăseşte cea de pianist la repetiţiile de cabină, pianist la ansamblurile muzicale cu dirijorul de orchestră şi soliştii, pianist la repetiţiile de regie, cea de maestru corepetitor la scenă, corepetitor pentru balet, pianist în cadrul orchestrei, atunci când partitura muzicală solicită aceasta, susţine în spectacole acompaniamentul recitativelor. Suportul său de lucru indispensabil este partitura pentru canto şi pian, transcriere a partiturii de orchestră pentru instrumentul care, mai mult decât oricare altul, poate să rezume întreaga orchestră.
Pentru a înţelege în profunzime natura muncii corepetitorului, este necesară o succintă incursiune în istoria muzicii, de-a lungul marilor epoci creatoare, legată binenteles de apariţia şi dezvoltarea acompaniamentului.
Este ştiut faptul că fiecare compoziţie muzicală este expresia spiritului vremii şi poartă pecetea epocii în care a fost scrisă şi a compozitorului care i-a dat viaţă, deci şi evoluţia acompaniamentului va fi strâns legată de dezvoltarea societăţii, de perfecţionarea instrumentelor şi a procedeelor componistice.
Prin acompaniament, cuvânt de sorginte franceză (accompagner– a însoţi), se înţelege „ansamblul elementelor care, în ţesătura muzicală, au rol expresiv, subordonat melodiei sau melodiilor principale” (Dicţionarul de termeni muzicali).
Însoţirea vocii şi a mişcării de către un instrument muzical, se cunoaşte încă din epoca primitivă. A bate din palme, a cânta la instrumente rudimentare, laolaltă cu cântecul şi cu dansul, erau modalităţi fireşti de exprimare ale omului primitiv, în încercarea de a îndupleca şi de a îmblânzi forţele naturii.
În sclavagism, marile civilizaţii antice – egipteană, sumeriană, babiloniană, indiană, japoneză, chineză etc.- îşi aduc un aport însemnat la îmbogaţirea expresiei şi a mijloacelor de exprimare.
Apar strămoşii instrumentelor de suflat (aulos, fluier, trompetă, clarinet, nai, cimpoi), dar şi instrumentele rudimentare de percuţie, sau cele cu corzi ( harpa, lira, lăuta, chitara) . Ele îmbogăţesc cu expresivitatea lor viaţa fastuoasă a curţilor regale, procesiunile religioase şi nu în ultimă instanţă, viaţa oamenilor de rând.
Acompanierea vocii cu fluier, lăută, kitară sau aulos este foarte răspândită, fără să putem vorbi însă de un acompaniament variat, în sensul actual al cuvântului. Instrumentul însoţeşte vocea numai omofon, deşi se cunoaşte şi eterofonia ( distanţarea pe porţiuni mici de linia melodică şi revenirea la ea).
Civilizaţia greacă ne-a lăsat o fabuloasă moştenire muzicală- notaţia alfabetică pentru muzică- cunoaşterea modurilor şi folosirea lor pentru crearea unei anume stări psihice. Muzica era socotită, de altfel, un puternic mijloc de educare în masă.
Totodată, muzica avea o varietate ritmică remarcabilă şi servea ca acompaniament pentru dansuri, coruri religioase, acţiuni scenice în teatrul antic, chiar şi ca fundal sonor în cadrul intrecerilor cu caracter sportiv- vezi jocurile olimpice.
Existau întreceri muzicale, concursuri pentru descoperirea celui mai bun cântăreţ, cu ajutorul căruia să poată invoca bunăvoinţa zeilor. Aceşti muzicieni, care acompaniau evenimentele sociale şi culturale ale timpului lor, deveneau adevăraţi virtuozi ai instrumentelor lor, traducând în cântecul lor improvizat gândurile şi sentimentele ascultătorilor.
Acompaniamentul devine atât de însemnat la greci, încât în secolul al VII- lea î.e.n. se infiinţează şcoli dedicate însuşirii aulodiei şi kitarodiei. Importanţa muzicii este atât de mare, încât ea este considerată una dintre cele patru ştiinţe matematice, alături de astronomie, geografie şi aritmetică.
După destrămarea marilor civilizaţii antice şi după căderea Imperiului Roman, începe o altă epocă de dezvoltare a omenirii şi implicit a ştiinţei muzicale. În feudalism, după o lungă perioadă de acumulări, muzica îşi va lărgi orizonturile de cunoaştere, prin apariţia polifoniei. ( suprapunerea mai multor linii melodice, aflate într-o dependenţă relativă).
135
Monodiei muzicii religioase a bisericii catolice, fără acompaniament instrumental, i se va adăuga cu timpul, încă o voce, care va însoţi tenorul la interval de cvartă sau de cvintă. Astfel asistăm la apariţia primei forme polifonice, numită organum, în secolele IX şi X.
136
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Odată cu apariţia diafoniei, va aparea şi caracterul multivocal în muzică. În cantus gemellus, organum de origine engleză, intervalul la care se mişcă cele două voci, nu mai este de cvartă şi de cvintă, ci devine terţă.
Suprapunerea mai multor voci, însoţite de texte în limba latină sau în limba zonei de provenienţă, duce la formarea genurilor polifonice şi a procedeelor componistice tipice acestei etape.
Perioada Ars Antiqua, cuprinsă între 1160 şi 1325, coincide cu formarea aşezămintelor ecleziastice, veritabile şcoli muzicale, la rândul lor, în care se dezvoltă notaţia muzicală, cu scrierea pe portativul cu patru linii. Se constituie ca gen misa şi motetul.
În Europa occidentală, muzica laică a secolelor XII-XIII se caracterizează prin afirmarea cântecului trubadurilor şi truverilor, primii reprezentanţi ai artei muzicale poetice. Ei reprezintă adevărate individualităţi artistice , într-o perioadă dominată până atunci de anonimatul călugărilor sau de creatorii de folclor.
Fie că sunt amatori, de obicei de sorginte nobilă, fie că sunt profesionişti, numiţi jongleuri sau menestreli, ei folosesc melodii originale şi practică stilul monodic, acompaniindu-se uneori cu viela ( strămoşul violei), cu care îşi subliniază finalurile de frază, sfârşitul strofelor sau cântă mici secţiuni instrumentale.
Instrumentele acompaniatoare sunt în marea lor majoritate cele cu corzi, la care se pot cânta acorduri compacte sau arpegiate- chitara, lăuta, lyra, mandola şi mandolina etc.
Aproximativ în aceeaşi perioadă, a secolelor X- XIII, în cadrul slujbelor religioase catolice, se dezvoltă, anticipând apariţia operei şi a teatrului liric, drama liturgică, al cărei text, aproape ca un libret, este treptat versificat şi dispus în strofe. Iniţial, în aceste "mistere" se folosesc fragmente melodice gregoriene, iar mai târziu, sub influenţa trubadurilor, se cântă şi melodii profane.
Cântarea monodică alternează cu dialoguri şi coruri, la care se utilizează şi acompaniament instrumental. Instrumentele muzicale folosite în această perioadă aveau o întindere registrică mai mică decât cea de azi şi o sonoritate mai redusă, în funcţie de materialele din care erau confecţionate. Instrumentele cu corzi erau mai delicate, corzile de maţ utilizate, nepermiţând o sonoritate prea amplă.
În opoziţie cu rigorile Ars Antiquei, în Franţa secolului al XIV- lea, se afirmă noi tendinţe muzicale, concretizate în varietatea ritmului, care se eliberează de constrângerile exclusiv ternare de până acum. Libertatea ritmului atrage după sine şi libertatea suprapunerii vocilor, pe texte diferite. În Italia, Ars Nova se afirmă la Florenţa. În această epocă, genurile cele mai populare, alături de madrigal, sunt caccia şi ballata.
Inovaţiile din domeniul notaţiei muzicale, au ca urmare eliberarea muzicii de text, ceea ce contribuie la naşterea muzicii polifonice instrumentale.
Apărută ca o reacţie faţă de spiritul religios medieval, Renaşterea, cu principala sa trăsătură – umanismul – este epoca de înflorire culturală a Europei occidentale (secolele XIV- XVI). Deşi în muzică se afirmă mai târziu decât în celelalte arte, Renaşterea rămâne piatră de hotar în dezvoltarea muzicii europene. Pregătită cu mult înainte, prin laicizarea muzicii şi prin perfecţionarea instrumentelor şi a scriiturii pe mai multe voci, ea este „epoca de aur” a polifoniei.
Pentru acompaniament, Renaşterea înseamnă de fapt chiar perioada naşterii propriu zise, în sensul modern al termenului. Sub influenţa practicii muzicale populare, muzicienii profesionişti ai vremii recurg la muzica instrumentală, pe care o traduc în lucrări vocal-polifonice, ca de exemplu frotolla sau villanella, înlocuind astfel partidele vocale, în afara vocii principale, printr-un acompaniament instrumental.
Este o etapă importantă în pregătirea monodiei. Se remarcă tendinţa de abandona contrapunctul, în favoarea scriiturii verticale. În polifonia neerlandeză întâlnim secţiuni acordice, iar armonia care se naşte şi a cărei cale e deschisă de lucrările teoretice ale lui Zarlino, începe să nu mai neliniştească urechea.
În multitudinea căutărilor din timpul Renaşterii, apare tendinţa imitării perfecţiunii greceşti, având drept urmare redescoperirea tragediei antice. Intelectualii grupaţi în „Camerata florentină” promovează monodia acompaniată şi elementele constitutive ale melodramei- aria şi recitativul.
Aria devine forma de manifestare a expresivităţii lirice, fie ca piesă solistică vocală, fie integrată în operă, cantată, iar recitativul, cu cele două variante
„secco" sau „arioso", va fi purtătorul textului epic. Afirmarea monodiei acompaniate este în strânsă legătură cu folosirea basului cifrat, procedeu de citire a acordurilor bazat pe indicarea intervalelor prin cifre, ceea ce determină simplificarea scriiturii, opere întregi putând fi scrise pe două portative.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Practica monodiei acompaniate a însemnat de fapt naşterea acompaniamentului în sensul actual al termenului şi totodată apariţia acompaniatorului, ca şi profesie. Definirea obligaţiilor unui bun acompaniator îi aparţine lui J.J. Rouseau, în dicţionarul său de muzică: „Un bun acompaniator trebuie să fie un mare muzician, să cunoască bine instrumentul, să aibă urechea sensibilă, degetele suple şi un bun gust".
Barocul este caracterizat de o efervescenţă creatoare fără precedent, prezentă în toate formele de manifestare. Noul stil e definit de ornamentaţie bogată şi de libertatea exprimării în forme noi. Se dezvoltă opera şi baletul de curte. Claudio Monteverdi schimbă rolul acompaniamentului în operă, acesta introducând acţiunea şi facând comentarii muzicale asupra textului literar.
Genurile instrumentale practicate în Baroc sunt sonata „da chiesa" şi „sonata da camera", apoi suita şi sonata a tre, scrise pentru două instrumente şi bas continuu. Cele mai des întâlnite sonate erau cele pentru vioară şi basso continuo. Stilul scriiturii era cel al dialogului instrumental, cu elemente moderne de tremolo şi ornamente cu caracter de virtuozitate. Deseori cele două instrumente se mişcă în terţe sau sexte paralele, susţinute de un bas simplu. J.J. Rouseau afirmă: „sonata este în mod obişnuit alcătuită ca un ansamblu dintr-un instrument ce recită, acompaniat de un bas cifrat".
Tehnica compoziţională a perioadei baroce se bazeaza pe basul cifrat. Începând cu o notare prescurtată care indică armonia cuprinsă între două voci extreme, basul cifrat devine un tipar constructiv, un mijloc de a câştiga continuitate, lăsând vocea superioară sau alte voci libere să exprime un text sau o fantezie instrumentală. Unele voci îndeplinesc o funcţie de acompaniament armonic sau „ripieno", în timp ce altele au rol de solist.
Diviziunea funcţiilor de „ripieno" şi „solo", împreună cu contrastele inspirate din muzica policorală, a produs o nouă combinaţie de „solo" şi" tutti". Aceasta a fost sursa concertului instrumental. Corelli adoptă introducerile lente, mişcările în stil fugatto şi finalurile ternare. A.Vivaldi creează primele sale concerte solo, reducând grupul concertino, la un singur instrument.
În Franţa e la modă „ sonata acompaniata"- Leclair, Couperin, Mondoville, Rameau- în care rolul instrumentelor se inversează, vioara acompaniind instrumentul cu claviatură. Basul continuo participă uneori ca parte egală, iar anumite aspecte de virtuozitate ale sonatelor sunt împrumutate din stilul concertistic al lui Vivaldi, altele din aria de operă sau din ritmica şi maniera dansului şi uverturii franceze.
La sfârşitul secolului al XVII-lea apare pentru prima dată scrierea integrală a părţii de acompaniament de către compozitor şi dispare astfel basul cifrat. Sonatele pentru vioară şi cembalo de J.S. Bach şi Haendel sunt capodopere ale genului şi modele în tratarea variată a acompaniamentului. Tratarea şi răspunderea egală a celor două instrumente din sonată, duce la densitatea echilibrată a ţesăturii melodice.
Perioada de maturitate a celor doi compozitori, coincide dealtfel cu perioada sistematizării gândirii polifonice şi armonice în cadrul sistemului tonal major, minor şi cu stabilirea principalelor relaţii de armonie, a funcţiilor tonale ale tonicii, dominantei şi subdominantei.
Celebrul „Tratat de armonie" al lui Rameau pune bazele teoretice ale acestei ştiinţe muzicale. Barocul este, în concluzie, etapa marilor cuceriri muzicale, etapă în care coexistă polifonia, monodia acompaniată şi armonia cu sistemele tonale major şi minor.
Pe de o parte acompaniamentul basului cifrat este îngrădit de reguli stricte, pe de altă parte cel scris în întregime de compozitori are o dependenţă considerabilă faţă de vocea solistică, datorită persistenţei tratării polifonice a materialului sonor.
Acompaniamentele, executate în cea mai mare parte la clavecin, cereau , la fel ca şi astăzi, ştiinţă şi virtuozitate instrumentală.
137
Instrumentele de suflat se perfecţionează şi ele, fiind construite pe baza legilor rezonanţei naturale, iar emisia este bazată exclusiv pe intonarea armonicelor unui sunet fundamental. Acordajul este fix, realizat pentru fiecare tonalitate în parte, ceea ce duce la utilizarea de fiecare dată a unui alt instrument. Instrumentele de suflat din lemn mai aveau de aşteptat mulţi ani până să capete forma şi posibilităţile tehnice actuale. Tempo-ul se menţinea în limite relativ reduse, gustul pentru virtuozitate manifestându-se prin utilizarea unei ornamentaţii bogate, specifică epocii. Posibilităţile tehnice ale instrumentelor nu permiteau folosirea unor tempo-uri prea lente, neexistând posibilitatea de susţinere a duratei sunetului. Dinamica se manifesta prin contrastele de tutti şi de soli şi prin trecerile progresive de la o nuanţă la alta.
138
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Clasicismul (perioadă situată în muzică aproximativ între anii 1750 şi 1830) impune noi forme şi genuri muzicale. Apare forma clasică de sonată bitematică, dar şi totodată apare şi simfonia. Procedeele polifonice sunt parţial abandonate, iar basul cifrat dispare în mare parte. Se fixează bitematismul şi forma de sonată (expoziţie- dezvoltare-repriză). Legea contrastului acţionează pe toate planurile- tematic, melodic, armonic şi ritmic. Apariţia pianului, cu marile lui posibilităţi tehnice şi expresive duce la diversificarea procedeelor componistice, pianul fiind prezent într-o tratare tematică foarte variată, în sonate, triouri, cvartele etc.
Sonatele pentru pian şi vioară de Mozart sau cele pentru vioară şi pian de Beethoven sunt exemple de măiestrie componistică şi modele de tratare a instrumentelor, în funcţie de înterpătrunderile tematice. Ponderea instrumentelor este aproape egală în aceste compoziţii, la fel ca în sonatele romantice şi moderne, astfel încât nu putem spune că pianul are rol de acompaniator, ci e partener egal în discursul muzical.
Drumul deschis de Vivaldi prin reducerea grupului „concertino" la un singur instrument şi implicit apariţia concertului solo, va fi continuat şi de maeştrii clasicismului. Haydn aduce în prim plan dialogul şi comentariul dintre instrumentul solist şi orchestră, iar Mozart şi Beethoven dăruiesc omenirii capodopere în literatura genului, în care acompaniamentul orchestral înfrumuseţează, completează şi întregeşte discurcursul muzical.
Epoca Romantismului, denumită de Yehudi Menuhin în cartea Muzica omului drept „timpul individualităţilor”, exprimă fără reţineri, în contrast cu clasicismul, tumultul trăirilor, sentimente contradictorii, pasiunile şi chiar fantasticul, în forme muzicale dominate de o mare libertate.
Liedul se desăvârşeşte acum ca formă şi ca gen, în lucrările lui Schubert, Schumann, Brahms, Wolf etc. Acompaniamentul capătă o importanţă deosebită în problematica lucrării, partea vocală şi cea instrumentală îmbinându-se, subordonându-se reliefării nuanţelor textului poetic. Instrumentele, mai ales pianul şi vioara, îşi etalează nebănuite posibilităţi tehnice şi expresive în mâinile unor instrumentişti compozitori de geniu, ca Chopin, Liszt, Paganini sau Schumann. În paralel, din nevoia de diferenţiere timbrală, apar instrumente noi, dinamica îşi extinde paleta coloristică, cu nuanţe de la pppp la ffff , iar pe lângă deja uzitatele crescendo şi decrescendo, apar procedeele de subito forte şi subito piano. Armonia are un rol foarte important, schimbările armonice sunt din ce în ce mai dese, se utilizează relaţii armonice surprinzătoare, cu rezolvări atipice, iar cromatizarea se dezvoltă până la limita atonalismului. Se constată o redescoperire a structurilor polifonice, ca urmare a sudiului lucrărilor preclasice şi reutilizarea lor de această dată înveşmântate în procedee armonice.
Relaţia solist-acompaniator este reevaluată, zonele de acompaniament căpătând o importanţă sporită, scriitura este mult mai densă, apropiată de cea orchestrală, iar instrumentul solist este încadrat în sonoritatea generală a ansamblului. Odată cu lucrările lui Liszt şi Berlioz se naşte muzica programatică, iar bellcantoul italian cunoaşte o dezvoltare fără precedent prin operele lui Verdi.
Piesele instrumentale camerale din această epocă sunt de o mare varietate tematică. Sonatele pentru vioară şi pian de Schubert, Schumann, Brahms, Grieg sau Dvorak, cer în egală măsură de la ambii instrumentişti, pregătire muzicală şi tehnică instrumentală ireproşabilă.
Odată cu apariţia recitalui instrumental, apare şi virtuosul modern, cu un repertoriu bogat şi variat ca stiluri abordate, format din cea mai mare parte din piese cu acompaniament de pian. Iau naştere genurile miniaturale, în forme libere, unde instrumentul solist etalează pasaje de maximă virtuozitate, cu acompaniament de pian, având rol de susţinător ritmic şi armonic. Promotorii genului sunt virtuozi de renume, precum Sarasate, Kreisler, Wieniawski, Popper etc.
Alături de virtuozul modern, apare şi acompaniatorul modern, care, spre deosebire de maestro al cembalo, trebuie să interpreteze textul gata făcut, fără să-l mai prelucreze. Urmărind în continuare evoluţia artei muzicale, întâlnim numeroase curente şi şcoli, care se dezvoltă fie paralel, fie succesiv.
Secolul XX se confruntă cu manifestarea unor modalităţi de exprimare muzicală contradictorii. Procedeele componistice se diversifică, formele de expresie se îmbogăţesc prin dispariţia sistemului tonal pe de o parte, iar pe de altă parte prin utilizarea modurilor populare specifice şi a celor orientale. Se înnoieşte şi notaţia muzicală, cu o multitudine de semne grafice, care corespund cerinţelor expresive. Specificul principalelor curente ale secolului XX, constă în dispariţia parţială a acompaniamentului, în sensul strict al cuvântului, în piesele acestei etape găsindu-se suprapuneri de planuri sonore, egale ca importanţă.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Această sumară trecere în revistă a evoluţiei acompaniamentului de-a lungul marilor epoci muzicale, e necesară pentru o mai bună înţelegere a problemelor specifice cu care se confruntă corepetitorul ce activează în cadrul şcolilor şi liceelor vocaţionale, în cadrul palatelor şi cluburilor copiilor, al cercurilor artistice şi al caselor de cultură cu rol de acompaniator, însoţitor al discursurilor artistice, partener în repetiţii şi spectacole de teatru vorbit, teatru de păpuşi, musical-uri, balet, dansuri polulare şi moderne etc.
-
1.3. Atribuţii
Specificul muncii corepetitorului constă atât în cântarea propriu-zisă, cât şi în pregătirea tinerilor elevi cântăreţi sau instrumentişti, în vederea apariţiei lor în public. Orice activitate instructiv-educativă, deci şi corepetiţia, se supune principiilor generale de învăţământ, al accesibilităţii, intuiţiei, însuşirii conştiente şi active, principiul însuşirii temeinice şi principiului sistematizării cunoştinţelor.
Corepetitorului îi este necesară prezenţa unor scopuri clare în munca sa, deşi nu-şi poate permite planificarea conţinutului repertorial al orelor de curs, aceasta fiind subordonată planificărilor calendaristice ale profesorului de instrument. Totodată este extrem de important ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi formarea deprinderilor instrumentale la elevi. Pentru a putea lucra în cadrul orei de corepetiţie, elevul trebuie să prezinte lucrarea cu un mimim de elemente tehnice realizate. Până nu se întâmplă acest lucru, se poate face doar o analiză atentă a textului, o urmărire teoretică a dialogurilor sau a temelor principale, însoţită eventual de o citire la prima vedere.
Corepetitorul:
-
– acompaniază solişti sau grupuri de interpreţi, orchestre de cameră sau simfonice, lucrează alături de dansatori – solişti sau în grup, acompaniază în spectacole sau manifestări artistice;
-
– elaborează responsabil tematica cercului şi documentele şcolare;
-
– pregăteşte corespunzător orele fiecărei activităţi desfăşurată cu elevii;
-
– foloseşte corespunzător materialul didactic, mijloacele audio-vizuale, aparatura şi instrumentele de lucru;
-
– pregăteşte la cel mai înalt nivel echipele reprezentative pentru participarea la concursuri, tabere de specialitate şi întruniri ştiinţifice.
-
-
1.4. Responsabilităţi
-
– Respectarea legislaţiei din domeniul învăţământului;
-
– Respectarea normelor prevăzute în statutul de funcţionare al palatului naţional al copiilor;
-
– Respectarea şi aplicarea normelor de protecţia muncii P.S.I.;
-
– Responsabilitate faţă de sănătatea şi integritatea corporală a copiilor în timpul întregii activităţi cu aceştia;
-
– Răspunderea materială faţă de inventarul din dotarea cercului sau a bunurilor materiale utilizate temporar.
-
-
1.5. Cerinţe legislative specifice
-
-
Legea Educaţiei Naţionale (LEN) nr. 1/2011;
-
Politici educaţionale la nivel instituţional, naţional şi european;
139
-
Managementul Calităţii.
140
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
-
11. Competenţe necesare funcţiei de corepetitor în învăţământul preuniversitar
Standardul profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară din învăţământul preuniversitar de corepetitor reprezintă un document care descrie harta competenţelor necesare desfăşurării activităţilor instructiv educative, grupate în competenţe profesionale generale şi specifice, caracterizate prin descriptori de performanţă .
El constituie un reper clar, de ordin calitativ şi cantitativ, care descrie nivele minimale de performanţă ale exercitării funcţiei.
-
11.1. Competenţe generale
-
– Asigurarea acompaniamentului muzical pentru orele de muzică, dansuri, spectacole, participarea activă la repetiţii în vederea realizării producţiilor artistice;
-
– Completarea şi sprijinirea activităţilor din cercurile muzical-artistice desfăşurate în interiorul instituţiilor specifice sau în afara acestora.
-
-
11.2. Competenţe specifice
-
– Realizează planificarea anuală a activităţilor de corepetiţie;
-
– Realizează planificarea calendaristică a activităţilor de corepetiţie (în concordanţă cu planificarea profesorilor de instrument);
-
– Elaborează sau achiziţionează diferite produse curriculare auxiliare (ghiduri de interpretare);
-
– Realizează evaluarea activităţilor de corepetiţie proiectate;
-
– Lucrează individual cu copilul;
-
– Comunică diferenţiat cu fiecare copil;
-
– Selectează pertinent strategiile de instruire şi evaluează nivelul copiilor;
-
– Pregăteşte psiho-afectiv copiii pentru competiţii / concursuri;
-
– Monitorizează procesul de instruire a copilului;
-
– Evaluează performanţele copiilor;
-
– Oferă feed-back copiilor pentru activităţile specifice desfăşurate.
Această funcţie impune astfel, capacităţi de comunicare eficientă atât cu elevii cât şi cu profesorii dar şi cu factorii ierarhici superiori, partenerii sociali, precum şi cu familia, părinţii elevilor, cu reprezentanţi ai comunităţii locale, ai ONG-urilor, asociaţiilor etc. Trebuie respectate atât standardele de protecţie a mediului şi de securitate şi sănătate în muncă, a normelor generale de protecţie a muncii, precum şi aplicarea procedurilor de calitate, necesare îndeplinirii cu succes a activităţilor proprii şi ale instituţiei.
Descrierea competenţelor în standard are un caracter general, flexibil, asigurând transferabilitate în situaţii variate. Cei care vor face analiza de nevoi, vor îndruma şi orienta formarea continuă a corepetitorilor, vor ţine seama de bilanţul de competenţe personale. Un bilanţ de dezvoltare personală se poate realiza din iniţiativă proprie dacă există jaloanele unui standard naţional. Bilanţul de competenţe poate fi unul evolutiv, care permite unei persoane să conştientizeze achiziţiile din perspectiva schimbărilor survenite în activitatea sa profesională, legate de instituţie şi cerinţele ei în comparaţie cu formarea iniţială şi cu cerinţele
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
contemporane. Bilanţul de competenţe măsoară cunoştinţele, acţiunile, comportamentul şi capacităţile, ajută la poziţionarea corepetitorului într-o perspectivă evolutivă.
Standardul profesional de formare continuă corespunzător funcţiei de corepetitor pentru învăţământul preuniversitar a fost gândit într-o viziune flexibilă, dinamică şi perfectibilă, pentru a răspunde cerinţelor şcolii româneşti actuale, dar şi de viitor. El constituie un punct de plecare în formularea obiectivelor şi în legarea traseelor de dezvoltare personală, dar şi ca un ghid practic, util furnizorilor în elaborarea programelor de formare continuă pentru corepetitorii din învăţământul preuniversitar.
-
-
11.3. Descrierea competenţelor generale
Fiind vorba de sarcini de înaltă responsabilitate şi fineţe, contribuţia corepetitorului în domeniul teatrului muzical este de extremă importanţă. De asemenea, corepetitorul poate lucra în cluburi sau palate ale copiilor, în case de cultură sau cercuri artistice unde poate avea un rol foarte apropiat de cel al unui formator. Astfel, corepetitorul trebuie să înţeleagă şi să utilizeze mijloacele de comunicare, să transmită idei şi să dovedească o serie de calităţi fundamental necesare acestei ocupaţii: o bună citire la prima vedere, capacitatea de a empatiza cu solistul, capacitate de adaptare rapidă, delicateţe, supleţe, elasticitate, precizie şi fidelitate în interpretare. Ocupaţia de corepetitor solicită un profil de competenţe complex, privind educarea şi instruirea prin activităţi specifice de corepetiţie a copilului care participă la cursurile din palatele şi cluburile copiilor, având rolul de a dezvolta capacităţile interpretative ale acestora, formarea lor ca artişti. Pentru realizarea acestui deziderat, corepetitorul se preocupă permanent de propria formare profesională, de formare a unei echipe corepetitor – copil, corepetitor – profesor instrumentist, corepetitor – colegii din cadrul instituţiei de învăţământ precum şi cu alţi colegi angrenaţi în activităţile de formare profesională a elevilor, cu scopul de a lucra eficient, într-un mediu de comunicare deschis, echilibrat şi profesionist pe toată durata procesului instructiv educativ.
Corepetitorul trebuie să îşi însuşească modalităţi de lucru în cadrul unui grup orchestral, să urmărească şi să participe activ la desfăşurarea actului artistic în cadrul repetiţiilor şi spectacolelor din teatrele muzicale. Astfel, corepetitorul va fi informat asupra unor noţiuni de bază a tehnicilor dirijorale, va căpăta cunoştinţe despre tehnica citirii de partituri pentru orchestră, în perspectiva colaborărilor cu ansablurile muzicale în cadrul unor repetiţii şi spectacole.
Corepetitorul îşi va însuşi noţiuni de bază privind activităţile de formare. Munca alături de copii şi adolescenţi în cadrul cluburilor şi palatelor copiilor, în casele de cultură şi cercurile artistice, îl apropie foarte mult pe corepetitor de rolul de formator, de îndrumător al celor pe care îi acompaniază. Astfel, corepetitorul va dobândi cunoştinţe de bază a disciplinelor psihopedagogice şi a tehnicilor de evaluare.
Particularităţile de lucru ale corepetitorului îl fac pe acesta să fie pus în situaţia de a improviza un acompaniament în cadrul repetiţiilor cu diferite grupuri vocal-instrumentale. Din acest motiv corepetitorul va trebui să îşi însuşească tehnici ale disciplinelor de specialitate care să îl ajute în realizarea aranjamentelor muzicale pentru buna funcţionare a instituţiilor unde lucrează.
Corepetitorul trebuie să işi însuşească şi să cunoască informaţii teoretice şi să-şi dezvolte abilităţi practice studiind:
-
■ acompaniament;
-
■ repertoriul specific teatrelor muzicale;
-
■ repertoriul specific cluburilor şi palatelor copiilor;
-
■ informaţii ştiinţifice în specialitate (teorie muzicală, istoria muzicii, armonie, polifonie, aranjamente muzicale, forme,) corespunzătoare nivelului 5 (licenţă) al calificării profesionale;
141
-
■ modalităţile prin care poate motiva copiii spre a se perfecţiona în activitatea artistică în care aceştia se pregătesc;
142
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
-
■ etapele de lucru cu soliştii şi corurile teatrelor muzicale;
-
■ particularităţi specifice ale vocii umane funcţie de vârstă şi sex;
-
■ modalităţi de comunicare şi lucrul în echipă, chestiuni specifice în muncă alături de copii sau adolescenţi;
-
■ criterii şi reglementări naţionale privind asigurarea calităţii;
-
■ proceduri de asigurare a calităţii;
-
■ cunoştinţe de specialitate intra/inter/pluri/transdisciplinare.
-
■ normele SSM şi PSI specifice activităţilor;
-
■ proceduri şi căi de evacuare în caz de calamităţi naturale sau incendiu.
Pentru desfăşurarea activităţii în condiţii optime, corepetitorul trebuie să îşi însuşească şi să cunoască:
-
■ elemente de orchestraţie şi instrumentaţie;
-
■ principii de bază ale disciplinei Orchestraţie muzicală;
-
■ tehnica citirii unei partituri de orchestră;
-
■ elemente de bază ale tactării dirijorale;
-
■ armonie muzicală;
-
■ aranjamente orchestrale şi corale;
-
■ tehnici elementare de predare ale profesorului corepetitor;
-
■ noţiuni de pedagogie şcolară;
-
■ elemente de psihologie a copilului şi psihologie a vârstelor;
-
■ noţiuni minimale de didactica a predării corepetiţiei;
-
■ metode şi tehnici ale managementului clasei de elevi;
-
■ elemente de consiliere şi orientare în carieră.
Corepetitorul are următoarele abilităţi specifice care îl fac competent pentru:
-
■ proiectarea activităţilor de corepetiţie;
-
■ îndrumarea activităţilor de corepetiţie;
-
■ monitorizează procesul de instruire a copilului;
-
■ evaluarea performanţei copiilor în ceea ce priveşte evoluţia sau involuţia acestora;
-
■ oferirea feed-back -ului copiilor cu scopul de a îmbunătăţi calitatea interpretării;
-
■ identificarea cerinţelor de calitate specifice;
-
■ susţinerea şi acompanierea soliştilor şi a corurilor în cursul activităţii de corepetitor la repetiţiile scenice, de cabină sau în înregistrări;
-
■ susţinerea activităţii de pianist la ansamblurile muzicale cu dirijorul de orchestră şi soliştii, pianist la repetiţiile de regie, cea de maestru corepetitor la scenă, corepetitor pentru balet, pianist în cadrul orchestrei, atunci când partitura muzicală solicită aceasta, susţine în spectacole acompaniamentul recitalelor;
-
■ orchestrarea unei melodii simple pentru instrumentele orchestrei de cameră;
-
■ descifrarea unei partituri pentru orchestră de cameră;
-
■ urmărirea şi interpretarea gesturilor dirijorale;
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
-
■ armonizarea unei teme date, o melodie simplă, pe care să o poată realiza cu acompaniament armonic;
-
■ susţinerea unei ore de corepetiţie la nivelul ciclului primar, fără a se subtitui formatorului;
-
■ cunoaşterea competenţelor generale ale educaţiei muzicale şi ale educaţiei muzicale specializate;
-
■ elaborarea unui proiect didactic pentru disciplina corepetiţie la nivelul ciclului primar;
-
■ consilierea copiilor şi orientarea acestora, după caz, către studiul muzicii la nivel profesionist.
-
■ interpretarea unor lucrări muzicale la un înalt nivel tehnico-pianistic, ţinând cont de particularităţile stilistico-estetice ale acestora;
-
■ comunicarea principiilor educaţionale şi aplicarea acestora în raport cu partenerii discursului artistic;
-
■ cunoaşterea noilor tendinţe în pedagogia mondială şi a doctrinelor care o însoţesc, precum şi aplicarea acestor cunoştinţe în munca din instituţiile artistice şi de învăţământ.
Din perspectiva reflexiei critice şi constructive a activităţii pe care o desfăşoară, corepetitorul:
-
■ realizează analiza autoreflexivă privind nivelul şi stadiul propriei pregătiri profesionale în raport cu exigenţele formulate pentru carieră;
-
■ realizează analiza autoreflexivă folosind puncte tari şi puncte slabe identificate în dezvoltarea profesională proprie;
-
■ identifică standardele impuse de exercitarea profesiei didactice de corepetitor la un înalt nivel de competenţă.
Având în vedere specificul muncii de corepetitor, acesta trebuie să fie suficient de competent şi creativ pentru adaptarea permanentă la situaţiile inedite posibile a se întâmpla în cursul repetiţiilor, a concertelor şi spectacolelor, a înregistrărilor etc. În astfel de momente corepetitorul trebuie să aibe abilitatea de a surmonta orice problemă apărută din eroarea unui solist, a dirijorului sau ansamblului, a copiilor şi elevilor participanţi la actul artistic. Capacitatea creativă a corepetitorului, în special a celui ce activează în cluburile şi palatele copiilor, trebuie să fie una dintre calităţile de bază ale celui ce permanent se confruntă cu nevoia de inovare şi adaptare la repertoriul cerut. Nu de puţine ori se întâmplă ca profesorul coregraf sau cel de canto sa îi solicite corepetitorului un acompaniament adecvat unui dans sau melodie care nu are o partitură scrisă în acest sens. Capacitatea de adaptare, inovare şi creativitate a corepetitorului sunt în acest caz decisive.
Arta, în general, presupune creativitate iar muzica nu face excepţie. Mai mult decât atât, spre deosebire de alte arte, muzica are nevoie de un intermediar între creator şi consumatorul de artă. Acest intermediar este interpretul care, practic, recrează opera de artă pentru a putea fi înţeleasă de ascultător. Tocmai aceasta capacitate îl face pe interpret, în cazul de faţă pianistul corepetitor, un re-creator de ale carui abilităţi depinde întreg actul artistic. Capacitatea de creaţie a corepetitorului stă în cunoştinţele profunde de stilistică şi estetică muzicală, de stăpânire a mjloacelor artistice necesare interpretării în maniera stilistică a repertoriului muzical redat.
Creativitatea şi inovaţia se pot regăsi în munca corepetitorului în ceea ce priveşte studiul individual, în gasirea de noi tehnici de execuţie a unor pasaje, de creare a unor acompaniamente pentru piese şi dansuri care nu au partituri scrise în acest sens, de aranjamentul armonic al unor lucrări muzicale sau de orchestrarea altora asemănătoare.
-
-
11.4. Descrierea competenţelor tranversale
-
Competenţele transversale caracteristice activităţii de corepetiţie se materializează prin:
-
1. Autonomie şi responsabilitate
143
Deşi munca corepetitorului nu presupune autonomie, implică maximă responsabilitate, fiind raportată în permanenţă la partenerul de acompaniament. Acesta poate fi un grup (trio, cvartet sau alt grup cameral, cor, orchestră, ambele, corp de balet clasic, de dansuri populare sau moderne etc.) sau poate fi un singur individ (solist vocal, instrumentist etc.). Partenerul corepetitorului va fi întotdeauna în centrul activităţii, va fi cel ce va stabili programul ce va fi studiat.
144
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Responsabilitatea corepetitorului este una foarte mare, în multe cazuri depăşind-o pe cea a solistului sau a grupului acompaniat, eroarea corepetitorului putând afecta decisiv evoluţia artistică a celui acompaniat. Evident, munca corepetitorului se va încadra întotdeauna în specificul instituţiei unde se desfăşoară.
Responsabilitatea corepetitorului este una deosebită întrucât el se substituie unui grup orchestral format din mulţi interpreţi astfel că, în calitate de unic acompaniator, corepetitorul are un rol decisiv în actul artistic. Autonomia lui se referă numai la perioada de studiu individual când acesta trebuie să-şi însuşească repertoriul muzical. Altfel, corepetitorul este prin excelenţă un om de echipă şi are chiar responsabilitatea de a se omogeniza cu interpretul solist aşa încât creaţia artistică să fie interpretată unitar şi coerent.
În ceea ce priveşte corepetitorul cu peste 5 ani vechime, acesta trebuie să facă dovada capacităţii:
-
■ de a stabili oferta de curriculum opţional;
-
■ de a proiecta şi dezvolta curriculum-ul opţional;
-
■ de a elabora o programă de opţional;
-
■ de a redacta argumentul, obiectivele de referinţă, activităţile de învăţare, lista de conţinuturi, modalităţile de evaluare.
-
-
2. InteracJiune socială
Fiind o muncă colectivă, interacţiunea socială este o caracteristică a corepetitorului. Astfel, acesta trebuie să dovedească competenţe de comunicare, să aibă un acut simţ al muncii în echipă, să ateste flexibilitate, cunoştinţe de psihologie minimală care să îl ajute în lucrul alături de partenerii săi artistici. Întrucât activitatea pe care o desfăşoară presupune o permanentă muncă în echipă, corepetitorul interacţionează cu alţi interpreţi în fiecare moment al muncii sale desfăşurate în teatrele muzicale sau în cluburile şi palatele copiilor. Cunoştinţele de comunicare, flexibilitatea şi maleabilitatea sunt deci obligatorii şi trebuiesc încontinuu îmbunătăţite şi dezvoltate pentru o creştere continuă a eficienţei.
Interacţiunea socială este o caracteristică importantă a corepetitorului care, în munca sa, cooperează cu oameni de pe o plajă foarte largă a pregătirii artistice. Astfel, pianistul corepetitor poate interacţiona cu artişti de renume mondial în teatrele muzicale dar şi cu debutanţi în domeniul artistic, aşa cum sunt mulţi dintre copiii de la cluburile şi palatele copiilor, din cercurile artistice sau casele de cultură. Flexibilitatea, înţelegerea şi adaptarea la nivelul fiecăruia dintre cei alături de care lucrează, fac din corepetitor un personaj complex şi extrem de respectat dacă deţine competenţele şi abilităţile necesare exprimării artistice.
-
3. Dezvoltare personală şi profesională
Stabilirea priorităţilor în dezvoltarea profesională proprie se realizează cu autoexigenţă, tenacitate, dorinţă de progres în carieră, conştiinţa propriei valori. În acest sens, corepetitorul participă la programe şi activităţi de formare în concordanţă cu politicile MENCS şi cu nevoile personale de dezvoltare profesională, îşi dezvoltă seturi/tipuri noi de competenţe în concordanţă cu evoluţia profesiei, realizează îmbunătăţirea activităţilor proprii. Corepetitorul trebuie să-şi îmbunătăţească capacitatea de a proiecta obiectiv propriul traseu de formare şi dezvoltare în carieră. Acesta trebuie să valorifice în mod personal oportunităţile momentului/ etapei.
Corepetitorul trebuie în permanenţă însă să îşi coreleaze propriile aspiraţii şi intenţii cu disponibilităţile oferite la nivel naţional şi european. Astfel el trebuie să îşi dezvolte permanent capacitatea de documentare, selecţie şi interpretare a informaţiei referitoare la statutul şi dezvoltarea profesională, capacitatea de autoreflecţie şi autoevaluare.
Corepetitorul trebuie să poată să-şi redefinească obiectivele de dezvoltare personală şi profesională în funcţie de:
-
diverşi factori şi condiţii de natură obiectivă sau subiectivă;
-
modificarea etapelor şi reperelor de parcurs stabilite iniţial;
-
adaptarea proiectului iniţial la evoluţiile profesiei de corepetitor din sau la cele ale sistemului de învăţământ vocaţional.
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Totodată, corepetitorul trebuie să probeze:
-
■ capacitatea de analiză şi evaluare a resurselor de formare/dezvoltare profesională;
-
■ capacitatea de documentare, selecţie şi interpretare a informaţiei referitoare la statutul şi dezvoltarea profesională;
-
■ capacitatea de a disemina informaţiile privind valoarea programelor propuse de diverşi furnizori.
Deschiderea permanentă spre inovaţie, către noi tehnici şi valori ale cunoaşterii profesionale, o continuă preocupare pentru perfecţionare şi autodepăşire, toate aceste atribute trebuie să însoţească un profesionist în carieră. Este şi cazul corepetitorului a cărui evoluţie trebuie să urmărească o pantă ascendentă care să îi permită să abordeze un repertoriu din ce în ce mai divers, să-i îmbunătăţească cunoştinţele şi aptitudinile, să-i diversifice competenţele profesionale. Astfel, noul concept al cunoaşterii mondiale, "The long life learning” (învăţământ pe tot parcursul vieţii), îşi găseşte aici perfecta justificare.
Corepetitorul trebuie să-şi lărgească sfera cunoştinţelor profesionale prin studiul a noi obiecte de specialitate. Teatrele muzicale sunt într-o continuă schimbare; necesitatea eficienţei financiare le cere noi performanţe, noi modalităţi de atragere a publicului şi mass-mediei, a sponsorilor, fără de care nici o instituţie artistică modernă nu mai poate supravieţui. Toate aceste aspecte cer noi modalităţi de lucru, noi tipuri de spectacole, condiţii excepţionale de lucru la care trebuie să se adapteze şi corepetitorul, ca parte integrantă din ansamblul instituţiei culturale.
145
Cluburile şi palatele copiilor, cercurile artistice şi casele de cultură evoluează şi ele permanent, pentru a ţine pasul cu noile tendinţe în materie artistică, în învăţământ, show-biz, televiziune etc. Este de la sine înţeles ca şi corepetitorul, prezent în marea majoritate a acţiunilor artistice ale acestor instituţii, trebuie să manifeste un efort de continuă perfecţionare şi diversificare a calităţilor şi competenţelor sale.
146
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Unitatea de competenţă nr. 1
Titlul unităţii de competenţă nr. 1: Proiectarea activităţilor de corepetiţie |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Proiectarea analizei nevoilor de învăţare prin activităţi de corepetiţie |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează teoriile despre tipologia nevoilor umane, relaţia dintre nevoi, scopuri, atitudini, valori şi despre motivaţia învăţării. Înţelege şi utilizează metodele şi tehnicile de cunoaştere a copiilor. |
Proiectează, dezvoltă şi aplică tehnici specifice pentru identificarea nevoilor şi a experienţei anterioare de învăţare ale elevilor. Interpretează rezultatele investigării nevoilor de învăţare ale copiilor. |
Reflectează critic asupra activităţilor proiectate pentru identificarea nevoilor de învăţare ale copiilor. |
Creează şi foloseşte instrumente de cunoaştere a experienţei de învăţare a elevilor şi de identificare a nevoilor. |
Îndeplineşte în mod responsabil sarcinile profesionale, în condiţii de autonomie, prin asumarea de responsabilităţi. |
2. Proiectarea activităţii anuale şi semestriale |
Cunoaşte metodologiile de elaborare a planificărilor calendaristice. |
Realizează planificările calendaristice în diverse contexte. |
Selectează modelul de proiectare didactică în funcţie de nivelul de experienţă şi dezvoltare personală a copiilor. |
Proiectează creativ planificările calendaristice anuale şi semestriale. |
Proiectează diferenţiat conţinuturile învăţării în funcţie de ritmul de învăţare al elevilor. |
3. Proiectarea orelor/lecţiilor de corepetiţie |
Cunoaşte, înţelege şi utilizează teoriile despre tipologia lecţiilor, tipologia competenţelor. Cunoaşte şi utlizează metodologia de elaborare a proiectelor de lecţie. Explică tipologia lecţiilor, a situaţiilor de învăţare. |
Elaborează proiecte de lecţie specifice activităţilor de corepetiţie. Proiectează secvenţe destinate obţinerii performanţei. |
Stabileşte conexiuni între activităţi, experienţe de învăţare şi forme de evaluare. |
Aplică tehnici şi strategii centrate pe elev în vederea realizării performanţelor. |
Adaptează conţinutul lecţiei proiectate la particularităţile elevilor. |
4. Proiectarea activităţilor extraşcolare şi extracurriculare |
Cunoaşte tipologia activităţilor extracurriculare şi extraşcolare. Explică conceptele de plan de dezvoltare personalizat, program de dezvoltare. |
Proiectează programe de dezvoltare individuală a copiilor. |
Reflectează critic şi constructiv asupra programelor derulate. |
Proiectează activiăţi/programe de dezvoltare educativă cu impact asupra educaţiei nonformale. |
Îndrumă colegii mai tineri în domeniul activităţilor extraşcolare. |
5. Analiza calitativă a proiectelor de activitate de corepetiţie elaborate |
Explică metodologia elaborării proiectării anuale şi semestriale. |
Consiliază alţi corepetitori în elaboarea planificărilor anuale şi semestriale. |
Reflectează în mod critic asupra proiectelor didactice elaborate şi identifică puncte slabe şi puncte tari în proiectare. |
Valorifică în mod creativ experienţa personală în analiza calitativă a proiectelor de elaborat. |
Îşi asumă responsabilitatea pentru analizele calitative realizate. |
Criterii de performanţă:
|
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
147
Unitatea de competenţă nr. 2
Titlul unitatii de competenţă nr. 2: Conducerea şi monitorizarea procesului de corepetiţie |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Comunicare educaţională |
Cunoaşte noi metode şi tehnici de comunicare specifice receptorilor implicaţi. |
Selectează şi adaptează modalităţile de comunicare în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor/ elevilor. |
Analizează implicaţiile induse de comunicarea cu elevii. |
Identifică noi modalităţi de comunicare eficientă cu elevii, părinţii şi colegii de profesie. |
Îşi personalizează şi adaptează demersal educaţional. |
2. Organizarea şi conducerea activităţilor de corepetiţie |
Îşi actualizează permanent cunoştinţele legate de metodologia organizării şi desfăşurării lecţiilor de corepetiţie. |
Asigură adecvarea strategiilor de corepetiţie la caracteristicile de grup şi individuale. |
Anticipează acţiuni corective şi de performanţă. |
Observă elevii şi le identifică noi nevoi de dezvoltare. Proiectează activităţi de învăţare în concordanţă cu acestea. |
Manifestă autonomie şi responsabilitate pentru organizarea şi conducerea activităţilor de corepetiţie, în funcţie de nevoile de dezvoltare ale elevilor. |
3. Evaluează şi monitorizează procesul de corepetiţie |
Cunoaşte noutăţile din metodologia evaluării procesului de corepetiţie. |
Proiectează acţiuni evaluative eficiente. Consemnează date relevante despre evoluţia şi performanţele elevilor. |
Înregistrează, periodic, aprecieri juste asupra procesului evaluativ. Analizează informaţiile obţinute prin feed-back. |
Elaborează instrumente alternative de evaluare. |
Manifestă autonomie în monitorizarea procesului de corepetiţie. Îşi asumă responsabilitatea deciziilor privitoare la actul evaluării. |
4. Reconsiderarea şi revizuirea proiectului iniţial |
Identifică alternative la strategia de învăţare şi evaluare proiectată. Identifică aspectele ce trebuie supuse revizuirii. |
Rezolvă discrepanţele apărute între proiectarea iniţială şi realitatea de la clasă. |
Revizuieşte, periodic, procesul de corepetiţie, pe baza informaţiilor obţinute din observarea elevilor. |
Identifică măsuri ameliorative ale procesului, în funcţie de dinamica situaţiei. |
Îşi asumă responsabilitatea modificării proiectului iniţial în funcţie de reacţiile elevilor. |
Criterii de performanţă:
|
148
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Unitatea de competenţă nr. 3
Titlul unităţii de competenţă nr. 3: Evaluarea activităţilor de corepetiţie |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: Descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Elaborarea probelor de evaluare cu diferite funcţii specifice (diagnoză, progres, selecţie etc.) |
Cunoaşte structura instrumentelor de evaluare. |
Concepe itemii în legătură cu obiectivele stabilite. Proiectează descriptori de performanţă. |
Îmbunătăţeşte instrumentele de evaluare folosite şi ia măsurile necesare. |
Manifestă creativitate în elaborarea itemilor de evaluare. |
Elaborează în mod responsabil instrumentele de evaluare urmărind realizarea cu elevii a unor performanţe superioare. |
2. Aplicarea probelor de evaluare, analiza şi interpretarea rezultatelor şi stabilirea măsurilor ameliorative |
Interpretează obiectiv rezultatele evaluării şi identifică măsuri ameliorative. |
Aplică probele de evaluare conform normelor şi principiilor pedagogice. Reorganizează procesul de corepetiţie în funcţie de rezultate. |
Compară permanent rezultatele elevilor obţinute la evaluări aplicate în diverse stadii. Rezolvă situaţiile problemă. |
Dovedeşte creativitate în stabilirea măsurilor de schimbare a procesului în funcţie de rezultatele evaluărilor. |
Monitorizează periodic rezultatele elevilor. |
3. Utilizarea unor instrumente de consemnare a rezultatelor la evaluări şi de înregistrare a dinamicii performanţelor elevilor |
Ştie să realizeze o analiză comparativă a rezultatelor elevilor. |
Elaborează instrumente de consemnare a rezultatelor elevilor. Face analize comparative a rezultatelor elevilor şi ia măsuri adecvate în funcţie de progresul înregistrat. |
Urmăreşte calitatea instrumentelor folosite şi măsura în care ele oferă informaţiile pe care le aşteaptă. |
Se preocupă de diversificarea acestor instrumente pentru a avea o imagine mai largă asupra competenţelor elevilor. |
Elaborează aceste instrumente potrivit propriei experienţe şi în urma studierii altor experienţe. |
4. Optimizarea procesului de corepetiţie în raport cu rezultatele evaluărilor |
Înţelege schimbările ce trebuie aduse procesului în funcţie de rezultatele evaluărilor. |
Reorganizează procesul de corepetiţie în funcţie de rezultatele evaluărilor şi de performanţa elevilor. |
Reflectează asupra calităţii procesului de corepetiţie după implementarea schimbărilor. |
Manifestă creativitate pentru identificarea unor noi forme de realizare a procesului corepetitiv, pentru a-l face mai atractiv. |
Optimizează procesul de corepetiţie prin flexibilitate şi creativitate. |
Criterii de performanţă:
|
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
149
Unitatea de competenţă nr. 4
Titlul unităţii de competenţă nr. 4: 1ntegrarea şi utilizarea T1C în activităţile de corepetiţie |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/ Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Proiectează experienţe de învăţare care presupun utilizarea resurselor T1C |
Înţelege şi utilizează terminologia specifică învăţării mediate/facilitate de TIC. |
Poate utiliza medii virtuale de învăţare. |
Alege secvenţele din curriculum care pot fi abordate prin utilizarea TIC. |
Proiecteează experienţe de învăţare care necesită utilizarea TIC. |
Proiectează, în mod autonom experienţe de învăţare care presupun utilizarea resurselor TIC. |
2. Selectează echipamente şi resurse software specifice T1C pentru a fi utilizate în procesul de corepetiţie |
Cunoaşte tipurile de echipamente hardware şi softuri care pot fi folosite în activităţile de învăţare. |
Stabileşte integrarea în activităţi a elementelor TIC, pe baza evaluării posibilelor efecte pozitive a utilizării lor. |
Selectează echipamentele necesare desfăşurării activităţii în funcţie de eficienţa lor pentru activitatea de corepetiţie. |
Identifică noi modalităţi de integrare în activităţile de corepetiţie a elementelor TIC. |
Selectează softurile necesare desfăşurării activităţilor de corepetiţie. |
3. Utilizează resurse specifice T1C pentru facilitarea procesului de învăţare |
Cunoaşte tipurile de resurse care pot fi folosite în activităţile de corepetiţie. |
Integrează elementele de TIC în desfăşurarea activităţii în momentele optime, atingând randamentul scontat. |
Reflectează la avantajele şi limitele utilizării TIC în susţinerea învăţării. |
Utilizează TIC pentru diferitele momente ale activităţii de corepetiţie. |
Utilizează resurse specifice TIC pentru facilitarea procesului de învăţare. |
4. Evaluează eficacitatea utilizării resurselor T1C în procesul corepetiţiei |
Înţelege eficacitatea utilizării resurselor TIC. |
Evaluează echipamentele şi rezultatele utilizării lor în activităţile de corepetiţie. |
Analizează avantajele şi limitele utilizării resurselor TIC în activitatea de corepetiţie. |
Creează situaţii de corepetiţie care permit utilizarea resurselor TIC. |
Apreciază eficienţa fiecărei activităţi şi formulează propuneri de optimizare. |
Criterii de performanţă:
|
150
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Unitatea de competenţă nr. 5
Titlul unităţii de competenţă nr. 5: Cunoaşterea, consilierea şi tratarea diferenţiată a elevilor |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Utilizarea unor modele, metode şi tehnici adecvate de cunoaştere, consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor (de exemplu: pentru elevii cu dificultăţi de învăţare, pentru cei supradotaţi etc.) |
Cunoaşte, înţelege, explică diferite modele, metode, tehnici de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. Argumentează modul de aplicare a diferitelor modele, metode, tehnici de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Rezolvă situaţii problemă prin aplicarea metodelor de consiliere şi tartare diferenţiată a elevilor cu dificultăţi în învăţare, sau cu performanţe deosebite. |
Reflectează critic asupra diferitelor modele, metode, tehnici de consiliere şi tartare diferenţiată a elevilor. |
Corelează în manieră creativă anumite metode şi tehnici de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Foloseşte în mod responsabil diferite metode şi tehnici de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
2. Evaluarea efectelor activităţilor de cunoaştere, consiliere, tratare diferenţiată a elevilor, în scopul îmbunătăţirii acesteia |
Cunoaşte şi explică modalităţile de evaluare a efectelor activităţilor de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Rezolvă situaţii problemă prin aplicarea unor metode şi tehnici de evaluare, consiliere şi tartare diferenţiată a elevilor. |
Analizează critic şi autocritic efectele propriilor activităţi de consiliere şi tartare diferenţiată a elevilor în vederea optimizării acestora. |
Manifestă o receptivitate crescută pentru identificarea şi corectarea erorilor făcute în activitatea de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
Foloseşte în mod responsabil diferite strategii de evaluare a efectelor activităţilor proprii de consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor. |
3. Aplicarea de strategii adecvate de consiliere a familiei, în probleme specifice |
Cunoaşte, explică/argumentează diferite modalităţi de intervenţie în consilierea familiei în probleme specifice educaţiei muzicale ale elevilor. |
Aplică strategii diverse de consiliere a părinţilor. |
Analizează comparativ diferitele modalităţi de consiliere a familiei în probleme specifice. |
Combină diferite strategii de consiliere a familiei. |
Aplică în mod autonom şi responsabil diferite strategii noi de consiliere a familiei în funcţie de problemele elevilor. |
4. Participarea la completarea fişelor psihopedagogice ale elevilor |
Cunoaşte, înţelegere, explică/argumentează conţinuturile şi metodologia de completare a fişei psihopedagogice a elevilor. |
Stabileşte corelaţii între informaţiile consemnate în fişa psihopedagogică a elevului. |
Compară diferite modalităţi de completare a fişei psihopedagogice a elevului. |
Structurează şi sintetizează, în manieră originală, informaţiile cuprinse în fişa psihopedagogică a elevului. |
Îşi asumă responsabilitatea pentru autenticitatea informaţiilor consemnate în fişa psihopedagogică a elevului. |
Criterii de performanţă:
|
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
151
Unitatea de competenţă nr. 6
Titlul unităţii de competenţă nr. 6: Managementul clasei/grupei |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Organizarea ambientului clasei pentru a corespunde activităţilor de corepetiţie |
Cunoaşte influenţele ambientului asupra activităţilor de corepetiţie. |
Asigură toate condiţiile pentru desfăşurarea procesului de corepetiţie. |
Evaluează ergonomia clasei de elevi în funcţie de rezultatele lor. |
Găseşte soluţii noi de organizare a ambientului sălii de corepetiţie. |
Realizează în mod autonom un ambient potrivit în funcţie de context. |
2. Rezolvarea conflictelor dintre elevi şi a crizelor educaţionale |
Are cunoştinţe referitoare la conflicte şi crize şi la modul de soluţionare a acestora. |
Rezolvă conflictele dintre elevi. |
Acordă atenţie descoperirii cauzelor conflictelor şi crizelor. Stabileşte măsuri pentru prevenirea lor. |
Manifestă spirit creativ în rezolvarea conflictelor. |
Ia decizii în mod autonom pentru rezolvarea conflictelor. |
Criterii de performanţă:
|
152
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
Unitatea de competenţă nr. 7
Titlul unităţii de competenţă nr. 7: Managementul carierei şi al dezvoltării personale |
Nivelul calificării profesionale: 6 – licenţă, 7 – masterat, 8 – doctorat Nivelul expertizei didactice: Experimentat |
||||
Descrierea unităţii de competenţă |
|||||
Elemente de competenţă |
Competenţe profesionale: descriptori |
||||
Cunoştinţe |
Abilităţi |
Atitudini |
|||
Cunoaştere, înJelegere şi utilizare a limbajului specific/Explicare şi interpretare |
Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme |
ReflecJie critică şi constructivă |
Creativitate şi inovare |
Autonomie şi responsabilitate |
|
1. Realizarea analizei autoreflexive privind nivelul şi stadiul propriei pregătiri profesionale în raport cu exigenţele formulate pentru cariera didactică |
Susţine cu argumente pertinente nevoia formării/dezvoltării competenţelor dezirabile. |
Aplică tehnici de autoevaluare a propriului comportament profesional în vederea stabilirii nevoilor de formare. |
Adoptă o conduită autoreflexivă în analiza competenţelor profesionale pe care le deţine. |
Construieşte şi aplică grille de autoevaluare a comportamentului profesional. |
Manifestă responsabilitate în autoanaliza reflexivă şi identifică aspectele care necesită ameliorări |
2. Proiectarea propriului traseu de formare profesională şi dezvoltare în carieră |
Corelează obiectivele din planul individual de formare profesională şi dezvoltare în carieră cu politicile de formare continua promovate la nivel naţional. |
Elaborează un plan individual de formare profesională şi dezvoltare în carieră în baza propriilor nevoi de formare. |
Adoptă un mod de gândire flexibil, pozitiv, activ şi creativ. |
Corelează planul individual de formare profesională şi dezvoltare în carieră cu oferta de formare. |
Manifestă responsabilitate în parcurgerea fiecărei etape din traseul de formare profesională şi dezvoltare în carieră ţinând cont de schimbările din sistem. |
3. Participarea la programele şi activităţile specifice de formare |
Identifică ofertele de programe şi activităţi de formare continuă specifice învăţământului primar şi le valorifică în parcursul profesional. |
Participă la programele şi activităţile de formare specifice pentru actualizarea pregătirii profesionale. |
Utilizează autoreflecţia critică în cadrul programelor şi activităţilor de formare continuă specifice. |
Abordează inovator situaţiile problemă şi experienţele profesinale noi. |
Iniţiază dezbateri în cadrul programelor şi activităţilor specifice de formare şi susţine puncte de vedere personale. |
4. Asigurarea unui caracter flexibil propriei evoluţii în carieră prin reajustarea şi reconsiderarea proiectului iniţial |
Flexibilizează proiectul iniţial de formare şi dezvoltare continua în acord cu noile provocări în planul dezvoltării profesionale. Explică şi argumentează nevoia de revizuire a proiectului iniţial de formare şi dezvoltare personală continuă. |
Reconsideră proiectul iniţal de formare şi dezvoltare continua în raport cu provocările profesionale şi cu deficienţele constatate în propriul comportament profesional. |
Adoptă o atitudine constructivă în deciziile de reconsiderare a proiectului iniţial de formare şi dezvoltare continuă proprie şi anticipează pe baza reflecţiei personale provocările /dificultăţile în implementarea noului traseu profesional. |
Raportează permanent parcursul de formare şi dezvoltare continuă la rezultatele cercetării ştiinţifice şi dinamica politicilor educaţionale. Reglează continuu disfuncţionalităţile apărute în propria activitate profesională. Proiectează un nou traseu de evoluţie în carieră. |
Elaborează şi realizează noul program de formare continuă care valorifică politicile de formare şi educaţionale actuale. |
Standard profesional de formare continuă pentru funcţia didactic auxiliară corepetitor – cu vechime mai mare de 5 ani/experimentat
153
Criterii de performanţă:
-
1) Identifică nevoile de dezvoltare personală şi profesională.
-
2) Este preocupat de dezvoltarea profesională şi personală continua.
-
3) Îşi elaborează un plan individual de formare continuă şi de dezvoltare a carierei.
-
4) Participă periodic la diferite tipuri de formare continuă.
-
5) Revizuieşte periodic proiectul de formare şi dezvoltare continuă din perspectiva noilor provocări în plan profesional.
-
6) Adoptă un comportament profesional deschis învăţării pe tot parcursul vieţii.