SENTINȚA nr. 39 din 2 iulie 2020

Dosar nr. 26/64/2020Completul constituit din:Președinte: – Oana Maria Boureanu – judecătorGrefier: – Cristina CojocariuPentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanta Voicu Ortansa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, având ca obiect „anulare act administrativ cu caracter normativ“.Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2020, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, în baza art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 2 iulie 2020.
CURTEAconstată că prin cererea înregistrată pe rolul instanței cu nr. 26/64/2020 reclamanta Voicu Ortansa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a învestit instanța cu acțiune având ca obiect anularea art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 și anexei nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor și taxelor locale de către organele fiscale locale.În motivare, reclamanta arată în fapt că la data de 14.02.2018 organul fiscal pe raza căruia domiciliază a emis Decizia de impunere nr. 43.347/14.02.2018 pentru stabilirea impozitelor datorate anual, însă actul administrativ nu conține „motivele de fapt“ și „temeiul de drept“, contrar prevederilor art. 46 alin. (2) lit. e) și f), coroborat cu art. 93 alin. (2) lit. b) și art. 97 din Codul de procedură fiscală.Arată în continuare reclamanta că atât în cadrul procedurii de contestație, cât și în cadrul acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. 3.890/62/2018 al Tribunalului Brașov vizând anularea deciziei de impunere Direcția fiscală și-a menținut punctul de vedere potrivit căruia formularul deciziei de impunere a fost impus prin Ordinul MDRAP nr. 2.068/22.12.2015, pe care nu a făcut altceva decât să îl respecte.Potrivit susținerilor reclamantei, anularea art. 1 alin. 1 nr. crt. 8 și anexei nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 încalcă flagrant atât dispozițiile imperative ale Codului de procedură fiscală, cât și pe cele ale art. 78 din Legea nr. 24/2000, impunându-se anularea formularului și a părții normative aferente a ordinului.Art. 46 alin. (2) lit. e) și f) din Codul de procedură fiscală are ca denumire marginală „Conținutul și motivarea actului administrativ fiscal“, iar în privința elementelor, din formularea folosită de legiuitor la redactarea alin. (2) al textului rezultă caracterul obligatoriu, includerea nefiind lăsată la latitudinea organului fiscal.În egală măsură, lit. e) a alineatului sus-menționat face trimitere la „temeiul de drept“, care nu se poate asimila în nicio împrejurare cu simpla enumerare a denumirii actului normativ și a numărului acestuia, așa cum pretinde organul fiscal local că i-ar impune formularul^1.De asemenea, art. 41 alin. 1 lit. e din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene^2 consacră „dreptul la buna administrare“, care include în principal și „obligația administrației de a-și motiva deciziile“.Importanța motivării a fost reținută în mod constant și în practica judiciară a instanțelor de control^3, inclusiv cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție^4, care au apreciat că este un element esențial ce reprezintă o condiție de valabilitate a actului administrativ.Aceasta nu aduce nicio atingere principiului autonomiei locale la care se raportează Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice^6, după cum nu reprezintă nici vreo negare a prezumțiilor care stau la baza teoriei actului administrativ, atâta vreme cât aceasta nu a fost emisă cu încălcarea vădită a legii, ca în cazul de față! Or, art. 78 din Legea nr. 24/2000 statuează că „Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora“.În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 24/2000 și ale Legii nr. 207/2005.În probațiune s-a solicitat, iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.În cauză a formulat întâmpinare pârâtul, solicitând respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:În temeiul art. 97 din Legea nr. 207/2005, pe lângă elementele prevăzute de art. 46, decizia de impunere trebuie să cuprindă și tipul creanței fiscale, baza de impozitare, precum și cuantumul acesteia, pentru fiecare perioadă impozabilă.Făcând referire la dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, pârâta arată că între instituția pârâtă și autoritățile administrației publice locale nu există raporturi de subordonare.Autoritățile administrației publice locale exercită atribuțiile de stabilire, constatare, impunere, inspecție fiscală și executare silită a creanțelor bugetare locale în condiții de autonomie locală.În drept au invocat dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:Obiectul acțiunii în anulare îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 și anexei nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor și taxelor locale de către organele fiscale locale care stabilește modelul formularului tipizat „Decizie de impunere pentru stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele fizice (Model 2016ITL – 008).“Preliminar, Curtea reține că la data de 14.02.2018 organul fiscal pe raza căruia domiciliază reclamanta a emis Decizia de impunere nr. 43.347/14.02.2018 pentru stabilirea impozitelor datorate anual, legalitatea acestei decizii făcând obiectul Dosarului nr. 3.890/62/2018 al Tribunalului Brașov în care se invocă tocmai nemotivarea actului administrativ fiscal, astfel că se justifică existența unei vătămări produse reclamantei într-un drept sau interes legitim.La cererea reclamantei, cerere adresată autorității pârâte de anulare a dispozițiilor legale criticate pe calea prezentei acțiuni (f. 14), pârâta a răspuns prin Adresa nr. 95.332/12.07.2019 (f. 17), comunicându-i soluția de respingere a cererii, întrucât în urma analizei s-a constatat că este nefondată.În analiza legalității prevederilor art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 și anexei nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor și taxelor locale de către organele fiscale locale, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv actul atacat este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și s-a produs părții o vătămare a unui drept sau interes legitim, având în vedere că pe numele reclamantei a fost emisă o decizie de impunere potrivit formularului aprobat, decizie ce face obiectul unei acțiuni judiciare.Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor și taxelor locale de către organele fiscale locale, „(1) Se aprobă unele formulare tipizate pentru desfășurarea activității de stabilire a impozitelor și taxelor locale de către organele fiscale locale, prevăzute în anexele nr. 1-15, care fac parte integrantă din prezentul ordin, după cum urmează: […] + 
Anexa nr. 8*)*) Anexa nr. 8 este reprodusă în facsimil.În opinia Curții, dispozițiile art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 și anexei nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice încalcă prevederile art. 46 alin. (2) lit. e) și f) din Codul de procedură fiscală.Astfel, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (2) lit. e) și f) din Codul de procedură fiscală cu denumirea marginală „Conținutul și motivarea actului administrativ fiscal“:(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:e)motivele de fapt; … f)temeiul de drept; … Din analiza conținutului formularului, așa cum este reglementat în cuprinsul anexei, rezultă fără echivoc faptul că lipsesc mențiunile referitoare la motivele de fapt și temeiul de drept.Mențiunile privind motivarea în fapt și în drept a actului administrativ fiscal sunt mențiuni obligatorii, caracterul obligatoriu rezultând, pe de o parte, din tonul imperativ al reglementării, iar, pe de altă parte, din principiul potrivit căruia motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.Așadar, motivarea este o formalitate substanțială, a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului.O motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.Or, absența acestor mențiuni obligatorii tocmai din cuprinsul formularului tipizat elaborat și aprobat în condițiile art. 342 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, formular obligatoriu pentru organele fiscale, creează premisele emiterii unor decizii de impunere viciate, din conținutul cărora lipsesc mențiuni esențiale.Contrar susținerilor pârâtei, faptul că lipsa acestor mențiuni ar putea fi complinită de organele fiscale în momentul emiterii fiecărei decizii de impunere nu este de natură să înlăture cauza de nelegalitate.Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015, „Formularele prevăzute în anexele nr. 2-15 reprezintă modele-cadru și pot fi completate cu informații specifice fiecărui organ fiscal local, cu respectarea prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare“.Faptul că formularul poate fi completat cu informații specifice fiecărui organ fiscal local trebuie interpretat în sensul că se pot adăuga informații suplimentare, particulare, iar nu că lipsa unei mențiuni obligatorii potrivit art. 46 din Codul de procedură fiscală ar trebui suplinită de organul fiscal local, în primul rând pentru că nu este o informație specifică fiecărui organ fiscal în parte, ci o mențiune obligatorie care trebuie să existe în însuși modelul-cadru.Pe de altă parte, potrivit art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica de reglementare, „Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele de bază și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora“.Este evident că aprobarea unui model-cadru al deciziei de impunere din cuprinsul căruia lipsesc mențiunile obligatorii prevăzute de art. 46 alin. (2) lit. e) și f) din Codul de procedură fiscală face ca Ordinul să conțină soluții care contravin dispozițiilor Codului de procedură fiscală, act normativ în temeiul căruia a fost emis ordinul.Față de considerentele expuse și văzând dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța constată că acțiunea este întemeiată și urmează să o admită și să anuleze art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 și anexa nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor și taxelor locale de către organele fiscale locale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:Admite acțiunea formulată de reclamanta Voicu Ortansa cu domiciliul în Brașov, str. Dr. Marinescu nr. 9, ap. 3, județul Brașov, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, cu sediul în București, Bd. Libertății nr. 16 (latura Nord), sectorul 5.Anulează art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 și anexa nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor și taxelor locale de către organele fiscale locale.Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs care se va depune la Curtea de Apel Brașov – Secția de contencios administrativ și fiscal.Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 2 iulie 2020.
Președinte,
Oana Maria Boureanu
Grefier,
Cristina Cojocariu
ÎNCHEIEREȘedința Camerei de consiliu din data de 9 iulie 2020 Dosar nr. 26/64/2020Completul constituit din:Președinte: Oana Maria Boureanu – judecător Grefier: Cristina CojocariuPe rol fiind soluționarea din oficiu a îndreptării erorii materiale strecurate în minuta Sentinței civile nr. 39/02.07.2020, pronunțată în Dosarul nr. 26/64/2020 al Curții de Apel Brașov – Secția de contencios administrativ și fiscal.La apelul nominal făcut în ședința Camerei de consiliu, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită, fără citarea părților.S-a făcut referatul cauzei, după care:
CURTEAconstată că dintr-o eroare materială în cuprinsul minutei Sentinței civile nr. 39/02.07.2020 a Curții de Apel Brașov – Secția de contencios administrativ și fiscal la alineatul 2 s-a trecut „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015“ în loc de „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice“ cum era corect.Potrivit dispozițiilor art. 442 din Codul de procedură civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.Având în vedere că eroarea cu privire la identificarea actului normativ se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să dispună din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei Sentinței civile nr. 39/02.07.2020 a Curții de Apel Brașov – Secția de contencios administrativ și fiscal în sensul că la alineatul 2 se va trece corect „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice“ în loc de „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015“.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DISPUNE:Îndreaptă din oficiu eroarea materială strecurată în minuta Sentinței civile nr. 39/02.07.2020 a Curții de Apel Brașov – Secția de contencios administrativ și fiscal în sensul că la alineatul 2 se va trece corect „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice“ în loc de „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015“.Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs care se va depune la Curtea de Apel Brașov – Secția de contencios administrativ și fiscal.Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 9 iulie 2020.
Președinte,
Oana Maria Boureanu
Grefier,
Cristina Cojocariu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește