Dosar nr. 4.702/2/2018Președinte – XGrefier – YPe rol, soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Banca Comercială Română în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, având ca obiect anulare act administrativ – art. 12 Decizia nr. 105/2007 ANSPDCP.Dezbaterile asupra fondului cauzei și susținerile contradictorii ale părților au avut loc în ședința publică din data de 18.10.2018, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 1.11.2018, când în aceeași compunere a dispus următoarele:CURTEA,deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. 4.702/2/2018 la data de 11.06.2018, reclamanta Banca Comercială Română – S.A. („BCR“) a solicitat anularea art. 12 al Deciziei ANSPCDP nr. 105/2007 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidență de tipul birourilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 891 din 27 decembrie 2017, Partea I, cu cheltuieli de judecată.În motivare a arătat următoarele:Potrivit art. 12 al Deciziei nr. 105/2007, „încălcarea dispozițiilor prezentei decizii poate atrase răspunderea contravențională, potrivit Legii nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare“.Așadar, conform textului normativ sus-citat, conținutul Deciziei nr. 105/2007 ar fi apt de a prescrie conduite-tip ce atrag răspunderea contravențională a unui particular.Altfel spus, art. 12 al Deciziei nr. 105/2007 permite autorității să sancționeze contravențional diferiți particulari pentru încălcarea unor conduite descrise într-un act administrativ normativ al unei autorități publice de specialitate. În practică, prin intermediul acestui articol, ANSPCDP a încheiat multiple procese-verbale de contravenție prin care a sancționat BCR pentru încălcarea unor cerințe prescrise în propria decizie. Spre exemplificare, a arătat că:• prin Procesul-verbal de constatare/sancționare a contravențiilor nr. 23.329/17.10.2017 emis de ANSPCDP reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă de 18.500 lei pentru încălcarea unor cerințe ale Deciziei nr. 105/2007 – „nu a dat curs cererii doamnei […] prin care aceasta și-a exercitat dreptul de intervenție, în sensul de a fi adoptate măsuri de ștergere a datelor negative transmise la Biroul de Credit, având în vedere faptul că banca nu a făcut dovada că a realizat informarea prealabilă a doamnei […] înainte de transmiterea datelor negative la Biroul de Credit“.• prin Procesul-verbal de constatare/sancționare a contravențiilor nr. 23.329/17.10.2017 emis de ANSPCDP reclamanta a fost sancționată contravențional cu amendă de 26.000 lei pentru încălcarea unor cerințe ale Deciziei nr. 105/2007 – „nu a dat curs cererii doamnei […] prin care aceasta și-a exercitat dreptul de intervenție, în sensul de a fi adoptate măsuri de ștergere a datelor negative transmise la Biroul de Credit, având în vedere faptul că banca nu a făcut dovada că a realizat informarea prealabilă a doamnei […] înainte de transmiterea datelor negative la Biroul de Credit“.Având în vedere cele de mai sus, art. 12 al Deciziei nr. 105/2007 este evident nelegal, raportat la încălcarea următoarelor texte legale:a)Art. 1 al O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. Ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.“ (subl. ns.) … b)Art. 2 al O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:(1)Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.(2)Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.(3)Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: […](4)Consiliul General al Municipiului București poate stabili și alte domenii de activitate din competența consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili și sancționa contravenții. […]“ (subl. ns.) … Așadar, contrar prevederii cuprinse în art. 12 al Deciziei nr. 105/2007, doar încălcarea unei legi, ordonanțe de urgență sau hotărâri de Guvern (respectiv, în anumite cazuri, a unei hotărâri de consiliu local) poate atrage răspunderea contravențională.În acest sens, art. 3 al O.G. nr. 2/2001 a arătat că definirea conținutului exact al unei contravenții trebuie realizată în mod expres doar în cuprinsul uneia dintre aceste categorii de acte normative – „Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea.“În speță, actul administrativ atacat – art. 12 al Deciziei nr. 105/2007 – adaugă la lege, întrucât el permite ANSPCDP să sancționeze contravențional un particular pentru încălcarea conținutului unei norme care nu este cuprinsă într-un act normativ dintre cele definite de art. 1 al O.G. nr. 2/2001.O autoritate publică de specialitate nu poate stabili cu de la sine putere conținutul unor contravenții în locul autorității parlamentare sau al Guvernului.Potrivit art. 1 al Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ANSPCDP este „autoritate publică cu personalitate juridică, autonomă și independentă față de orice alte autoritate a administrației publice, ca și față de orice persoană fizică sau juridică din domeniul privat, care exercită atribuțiile ce îi sunt date în competență prin dispozițiile legale din domeniul prelucrării datelor cu caracter personal și al liberei circulații a acestor date. (2) Autoritatea națională de supraveghere are drept obiectiv apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viață intimă, familială și privată, în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal și cu libera circulație a acestor date“.Raportat la prevederile legale citate mai sus, a admite contrariul susținerilor reclamantei ar însemna a admite scenariul neverosimil în care o autoritate de supraveghere ar controla respectarea unor norme pe care tot aceasta le rescrie. O astfel de ipoteză este prevenită tocmai de legiuitor, prin edictarea art. 1-3 al O.G. nr. 2/2001.În drept, a invocat dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 al Legii nr. 554/2004, precum și celelalte dispoziții legale la care a făcut referire pe parcursului cererii de chemare în judecată.La data de 18.07.2018 pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației, pentru următoarele motive:Ulterior prezentării cadrului legislativ intern și internațional aplicabil, pârâta a arătat că acțiunea reclamantei în care se solicită anularea dispozițiilor art. 12 din Decizia nr. 105/2001 nu poate fi admisă pentru următoarele motive:1.La momentul introducerii cererii de chemare în judecată (11.06.2018), Decizia nr. 105/2007 era abrogată prin Decizia nr. 99/2018 (în vigoare din 25.05.2018).Așadar, față de momentul introducerii cererii de chemare în judecată, acțiunea înaintată de reclamantă este inadmisibilă. … 2.Nu pot fi reținute susținerile reclamatei BCR – S.A. din cererea de chemare în judecată:• Nu pot fi reținute susținerile reclamatei BCR – S.A. cu privire la faptul că dispozițiile art. 12 din Decizia nr. 105/2007 „adaugă la lege întrucât el permite ANSPDCP să sancționeze contravențional un particular pentru încălcarea conținutului unei norme care nu este cuprinsă într-un act normativ dintre cele definite de art. 1 al OG nr. 2/2001“ (pag. 3 paragraful 7 din contestație), pentru următoarele motive:Potrivit art. 3 alin. (5) și (6) din Legea nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în exercitarea atribuțiilor sale, președintele Autorității naționale de supraveghere emite decizii și instrucțiuni obligatorii pentru toate instituțiile și unitățile la a căror activitate se referă. Deciziile și instrucțiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Aceste atribuții se coroborează cu cele stabilite de art. 10 din aceeași lege sus-menționată, precum și cu cele prevăzute de Legea nr. 677/2001.De asemenea, art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, prevede că:(1)Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte.(2)Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României, republicată, și prin celelalte legi.Totodată, potrivit art. 5 alin. (2) din aceeași lege, „Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaborează de autoritățile competente să le inițieze, potrivit legii“.Față de cele de mai sus, Autoritatea națională de supraveghere, în considerarea atribuțiilor acesteia de monitorizare și supraveghere, în vederea executării ori a organizării legislației comunitare și naționale în domeniul protecției datelor cu caracter personal raportat la riscurile pentru viața intimă, familială și privată a persoanelor fizice prezentate de prelucrarea datelor cu caracter personal prin mijloace automatizate, de natură a evalua aspecte precum credibilitatea sau solvabilitatea, a considerat că este necesară reglementarea prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidență de tipul birourilor de credit, în scopul asigurării unei protecții eficiente a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice vizate.Astfel, în aplicarea atribuțiilor conferite Autorității naționale de supraveghere de Legea nr. 677/2001, precum și a celor conferite președintelui Autorității naționale de supraveghere de Legea nr. 102/2005, a fost emisă Decizia nr. 105/2007 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidență de tipul birourilor de credit, decizie publicată în Monitorul Oficial cu numărul 891 din data de 27 decembrie 2007.Decizia nr. 105/2017 reglementează, printre altele, raportat la principiile (art. 4 din Legea nr. 677/2001) și condițiile de legitimitate (art. 5 din Legea nr. 677/2001) a prelucrărilor de date stabilite în Legea nr. 677/2001, prelucrările datelor cu caracter personal efectuate în sisteme de evidență de tipul birourilor de credit.Articolul 12 din Decizia nr. 105/2007 prevede că: „Încălcarea dispozițiilor prezentei decizii poate atrage răspunderea contravențională, potrivit Legii nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare.“Potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, „într-un act normativ emis pe baza și în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziții din actul superior, fiind recomandabilă numai indicarea textelor de referință. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluțiilor din actul de bază“.Decizia nr. 105/2007 în mod corect detaliază soluțiile de bază din actul normativ principal, respectiv Legea nr. 677/2001.• Față de cele de mai sus, nu pot fi primite susținerile greșite ale reclamantei potrivit cărora conținutul Deciziei nr. 105/2007 este apt de a prescrie conduite-tip ce atrag răspunderea unui particular (pag. 2 pct. 2 din plângere).Răspunderea contravențională este atrasă prin încălcarea prevederilor Legii nr. 677/2001, așa cum arată chiar art. 12 din Decizia nr. 105/2007 contestat în prezenta cauză.În practică, contrar susținerilor greșite ale reclamantei BCR (pag. 2 pct. 3 din plângerea adresată instanței), pârâta ANS a încheiat multiple procese-verbale în care a sancționat reclamanta pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 677/2001, și nu ale Deciziei nr. 105/2007, articolele din această decizie detaliind doar aspecte conținute în Legea-cadru nr. 677/2001.Însuși art. 12 din decizie face trimitere la atragerea răspunderii contravenționale potrivit Legii nr. 677/2001.În mod greșit, vădit intenționat, reclamanta BCR face trimitere, spre exemplificare, la existența unui Proces-verbal de sancționare nr. 23.329/17.10.2017 (anexa 2) fără a-l anexa, cu intenția vădită de a induce în eroare instanța de judecată, susținând greșit că „subscrisa am fost sancționată contravențional … pentru încălcarea unor cerințe ale Deciziei nr. 105/2007“.Or, la o simplă parcurgere a conținutului Procesului-verbal nr. 2.339/17.10.2017 (obiect al Dosarului nr. 45.567/3/2017, pe rolul Tribunalului București, în prezent suspendat) este lesne de observat că răspunderea reclamantei BCR a fost angajată pentru nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001 (în speță art. 32), coroborat cu dispozițiile art. 8, art. 9 și art. 12 din Decizia nr. 105/2007, iar nu pe baza art. 12 din Decizia nr. 105/2007.Astfel, răspunderea contravențională s-a angajat pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001.Reclamanta a fost sancționată cu o amendă în cuantum total de 18.500 lei, pentru încălcarea unor cerințe ale Legii nr. 677/2001, în cazul a 7 petenți, și nu de două ori prin același proces-verbal, așa cum în mod eronat arată reclamanta (cu 18.500 și 26.000 lei).Deși reclamanta susține că ar fi fost sancționată contravențional potrivit art. 12 din Decizia nr. 105/2007, aceeași reclamantă se contrazice, arătând în plângerea sa că a fost sancționată întrucât „nu a dat curs cererii doamnei … prin care aceasta și-a exercitat dreptul de intervenție“, făcând ulterior trimitere și la încălcarea dreptului de informare. Or, aceste drepturi sunt prevăzute de art. 14 și art. 12 din Legea nr. 677/2001.Cu privire la detalierea modalității în care au fost încălcate aceste drepturi prevăzute de Legea nr. 677/2001, în mod corect pârâta Autoritatea națională de supraveghere în procesul-verbal sus-menționat a făcut trimitere la dispozițiile Deciziei nr. 105/2007, folosind sintagma „în sensul de a fi adoptate măsuri de ștergere….“.A reiterat că la emiterea Deciziei nr. 105/2007 s-a ținut cont de prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 potrivit căruia „într-un act normativ emis pe baza și în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziții din actul superior, fiind recomandabilă numai indicarea textelor de referință. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluțiilor din actul de bază.“Chiar dacă detalierea modalităților în care s-au încălcat drepturile prevăzute de Legea nr. 677/2001 a fost făcută prin trimitere la dispoziții ale Deciziei nr. 105/2007, răspunderea contravențională a reclamantei BCR este angajată în baza Legii nr. 677/2001, și nu a art. 12 din Decizia nr. 105/2007, contrar susținerilor greșite ale reclamantei.• Față de cele de mai sus nu se poate primi susținerea greșită a reclamantei BCR potrivit căreia „art. 12 al Deciziei 105/2007 este evident nelegal“ (pag. 2 pct. 4 din plângerea adresată instanței), raportat la prevederi ale OG nr. 2/2001.Sancționarea reclamantei în exemplul dat de aceasta, ca și în toate celelalte cazuri similare, s-a făcut pentru săvârșirea contravenției de „prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal“, prevăzută de art. 32 din Legea nr. 677/2001.Sancționarea nu s-a făcut în baza art. 12 al Deciziei nr. 105/2007. Acest articol doar face trimitere la atragerea răspunderii contravenționale potrivit Legii nr. 677/2001.Din studierea dispozițiilor Legii nr. 677/2001, în baza căreia se aplică sancțiuni, indicat inclusiv în procesul-verbal dat exemplu de reclamantă, se poate observa că art. 31-34 stabilesc expres contravențiile, iar art. 35 prevede că:(2)Dispozițiile prezentei legi referitoare la contravenții se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel.Prin urmare, față de cele de mai sus în mod greșit reclamanta se raportează la prevederile art. 12 din Decizia nr. 105/2007, și nu la art. 32 din Legea nr. 677/2001, în baza căruia a fost sancționată, susținând că ar fi în contradicție cu prevederi ale OG nr. 2/2001.Potrivit art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, „într-un act normativ emis pe baza și în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziții din actul superior, fiind recomandabilă numai indicarea textelor de referință. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluțiilor din actul de bază.“Pe cale de consecință, așa cum s-a arătat anterior, art. 12 din Decizia nr. 105/2007 prevede că: „încălcarea dispozițiilor prezentei decizii poate atrage răspunderea contravențională, potrivit Legii nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare.“Spre exemplificare, în Procesul-verbal nr. 2.339/17.10.2017 (obiect al Dosarului nr. 45.567/3/2017, pe rolul Tribunalului București) răspunderea reclamantei BCR a fost stabilită pentru nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001, la care fac trimitere dispozițiile art. 8, art. 9 și art. 12 din Decizia nr. 105/2007, iar nu exclusiv pe baza Deciziei nr. 105/2007.Astfel, nu se poate admite că reclamanta a fost sancționată potrivit unor dispoziții dintr-un act administrativ normativ – Decizia nr. 105/2007, întrucât faptele de nerespectare a obligației de informare (art. 12), de nerespectare a dreptului de intervenție (art. 14) și de prelucrare în mod nelegal a datelor (art. 4 alin. 1 lit. a) sunt expres prevăzute drept contravenții, de art. 32 din Legea nr. 677/2001.• Ca atare, susținerile reclamantei precum faptul că se angajează răspunderea sa pe baza unui act administrativ normativ, altul decât o lege, o ordonanță sau hotărâre de Guvern nu sunt fundamentate și nu pot fi reținute, cum nu pot fi primite nici susținerile privind faptul că art. 12 din Decizia nr. 105/2007 ar adăuga la lege (pag. 3 pct. 7 din plângerea adresată instanței).La fel nu pot fi primite nici susținerile greșite ale reclamantei potrivit cărora „o autoritate publică de specialitate nu poate stabili de la sine putere conținutul unor contravenții în locul autorității parlamentare sau a Guvernului“ (pag. 3 pct. 8 al plângerii).Având în vedere prevederile art. 12 din Legea nr. 677/2001, în special ale lit. d), raportat la specificul prelucrării datelor în contextul serviciilor furnizate de instituțiile financiare și de credit, pentru a preîntâmpina riscul apariției unor abuzuri și pentru a realiza astfel un echilibru între respectarea drepturilor persoanelor fizice și activitatea de prelucrare a datelor personale de către Biroul de Credit și participanții la acest sistem (așa cum este și reclamanta), Autoritatea de supraveghere, în virtutea atribuției de reglementare, a emis Decizia nr. 105/2007.În acest sens, a subliniat faptul că, în contextul elaborării Deciziei nr. 105/2007, au fost efectuate discuții, atât cu Asociația Română a Băncilor (din care și reclamanta BCR face parte), cât și cu S.C. Biroul de Credit – S.A., astfel că Autoritatea de supraveghere a luat această măsură cu consultarea actorilor interesați, iar nu în mod arbitrar, reclamanta fiind în cunoștință de cauză cu privire la aceste măsuri pe care urma să le ia, încă din anul 2007.Or, a susține, după 11 ani de la data intrării în vigoare a Deciziei nr. 105/2007, faptul că „art. 12 adaugă la lege“, iar răspunderea contravențională nu poate fi angajată, precum și faptul că Autoritatea controlează „respectarea unor norme pe care tot aceasta le rescrie“ înseamnă ignorarea, cu rea-credință, a dispozițiilor legale ce stabilesc atribuțiile Autorității de supraveghere și negarea, cu rea-credință, a normelor de tehnică legislativă ce permit emiterea de acte administrative cu caracter normativ de către conducătorii autorităților publice.În schimb, a arătat faptul că termenul de 4 ani de stocare a datelor negative transmise la Biroul de Credit, termen prevăzut expres numai de art. 6 alin. (4) din Decizia nr. 105/2007 (nu și de Legea nr. 677/2001), nu este invocat ca fiind nelegal, astfel cum susține în cazul prevederilor art. 12 că ar adăuga la lege, fiindu-i favorabil reclamantei, de unde se poate constata faptul că aceasta urmărește doar realizarea interesului său economic, în detrimentul persoanelor fizice și cu riscul încălcării drepturilor acestora.Față de cele argumentate anterior, a solicitat respingerea susținerilor reclamantei privind faptul că contravenția nu a fost stabilită printr-o lege sau hotărâre de Guvern.Mai mult, Autoritatea de supraveghere apreciază că Decizia nr. 105/2007, în speță dispozițiile art. 12 din textul acesteia, a fost elaborată în conformitate cu atribuțiile legale ale instituției noastre și cu respectarea normelor de tehnică legislativă.De asemenea, la momentul formulării cererii de chemare în judecată Decizia nr. 105/2007 era abrogată. … 3.Referitor la solicitarea reclamantei de acordare de cheltuieli de judecată, a argumentat următoarele:Eventualele cheltuieli de judecată ar putea fi acordate numai în măsura în care partea care le pretinde dovedește, în condițiile legii, existența și întinderea acestora, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.Aceasta înseamnă că reclamanta nu trebuie doar să formuleze cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ci și că este ținută de dovedirea existenței și întinderii acestora, dovadă care trebuie realizată în condițiile legii, în raport cu obiectul fiecărui tip de cheltuieli, raportat la înțelesul noțiunii de cuantum al cheltuielilor de judecată descris la art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă.În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Față de cele motivate în fapt și în drept a solicitat respingerea acordării cheltuielilor de judecată, având în vedere lipsa dovezii existenței și întinderii acestora. … 4.Cu titlu informativ raportat la comportamentul reclamanteiAutorității de supraveghere i se adresează un număr considerabil de plângeri ale persoanelor vizate care reclamă modul nelegal în care reclamanta prelucrează datele personale cu privire la raportările la Biroul de Credit, respectiv că nu realizează informarea acestora și, prin urmare, nu respectă dreptul de intervenție (ștergere) exercitat de persoanele în cauză, drepturi prevăzute de Legea nr. 677/2001, și nu de Decizia nr. 105/2007.Totodată, așa cum se poate constata, reclamanta, deși a făcut obiectul mai multor investigații ale Autorității de supraveghere și a fost sancționată în baza Legii nr. 677/2001, și nu a Deciziei nr. 105/2007, inclusiv cu amenzi la limita maximă, nu și-a corectat conduita, persistă în încălcarea acelorași dispoziții legale și continuă să conteste toate sancțiunile acordate, deși instanțele, în majoritatea cazurilor, au respins definitiv plângerile contravenționale, hotărâri prin care se precizează clar faptul că reclamanta nu este exonerată de obligația de comunicare în mod complet a informațiilor prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 677/2001 raportat la art. 8 alin. (2) și art. 9 alin. (1) din Decizia ANSPDCP nr. 105/2007.Mai mult, acest comportament vine în contextul în care există hotărâri definitive ale instanței de apel prin care se precizează clar faptul că reclamanta nu este exonerată de obligația de comunicare în mod complet a informațiilor prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 677/2001 raportat la art. 8 alin. (2) și art. 9 alin. (1) și art. 12 din Decizia ANSPDCP nr. 105/2007. … 5.În concluzieCererea formulată de reclamantă, de anulare a prevederilor art. 12 din Decizia ANSPDCP nr. 105/2007, nu poate fi primită, întrucât Decizia nr. 105/2007 era abrogată la momentul formulării acțiunii.În plus, chiar și dacă nu ar fi fost abrogată, în conținutul art. 12 se precizează că răspunderea contravențională este angajată potrivit Legii nr. 677/2001, deci nu potrivit Deciziei nr. 105/2007, așa cum în mod greșit susține reclamanta, fapt dovedit de altfel de anexa 2 la întâmpinare (Procesul-verbal nr. 23.329/17.10.2019), unde se arată că reclamanta este sancționată pentru nerespectarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 677/2001.Prin urmare, art. 12 din Legea nr. 677/2001 nu adaugă la lege.Mai mult, elaborarea Deciziei nr. 105/2007 a fost făcută cu respectarea normelor de tehnică legislativă.A reiterat că reclamanta a fost consultată la elaborarea acestei decizii, așa cum a arătat în cuprinsul întâmpinării, fiind în cunoștință de cauză de 11 ani asupra conținutului art. 12 din Decizia nr. 105/2007.Cu toate acestea, reclamanta, timp de 12 ani, nu a considerat ca ilegal conținutul articolului, nu a solicitat anularea acestuia.În realitate, reclamanta, prin introducerea acestei acțiuni, cu rea-credință, tinde la tergiversarea soluționării unui alt litigiu, ce face obiectul Dosarului nr. 45.567/3/2017, dosar suspendat în prezent, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 4.702/2/2018 (prezenta speță) conform informațiilor de pe portal, accesibile la adresa:Mai mult, un alt aspect al relei-credințe a reclamantei este dat de faptul că, deși avea cunoștință că Decizia nr. 105/2007 era abrogată la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (11.06.2018), totuși contestă dispozițiile acestui act normativ, o altă dovadă a încercării de tergiversare a soluționării Dosarului nr. 45.567/3/2017.La data de 9.08.2018, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut punctual susținerile părții adverse și a reiterat solicitarea de admitere a acțiunii, astfel cum a fost formulată. … +
Aspecte procesuale relevanteLa termenul de judecată din 18.10.2018 a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pentru motivele expuse în încheierea de la acea dată.În temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 din Codul de procedură civilă, a fost încuviințată proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:Reclamanta solicită anularea dispozițiilor art. 12 din Decizia nr. 105/2007 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidență de tipul birourilor de credit, în conformitate cu care „Încălcarea dispozițiilor prezentei decizii poate atrage răspunderea contravențională, potrivit Legii nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare“.Curtea constată că acțiunea este întemeiată, urmând a o admite și a dispune anularea prevederilor contestate, cu motivarea, în esență, că încălcarea dispozițiilor Deciziei nr. 105/2007 poate constitui contravenție numai dacă o lege prevede astfel, or o astfel de lege nu există.Așadar, motivul anulării textului este reprezentat de încălcarea prevederilor art. 1, 2 și 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prin care se prevede faptul că numai prin lege, ordonanțe de Guvern și hotărâri ale anumitor autorități publice (abilitate legal) pot fi instituite contravenții. Pârâta nu a dovedit o împuternicire legală pentru a stipula și sancționa contravenții, or, prin decizia contestată – art. 12, pârâta a manifestat o conduită de legiuitor în sensul că a prevăzut anumite fapte în cuprinsul deciziei ca reprezentând contravenții.Astfel, conform art. 1-3 din OG nr. 2/2001: +
Articolul 1Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București. +
Articolul 2(1)Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.(2)Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.(3)Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joacă pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe, precum și a terenurilor virane; întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și altor instituții de educație și cultură, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții; depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere.(4)Consiliul General al Municipiului București poate stabili și alte domenii de activitate din competența consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili și sancționa contravenții.(5)Hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate. +
Articolul 3*)(1)Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor.(2)Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravențiiCurtea nu poate ajunge la o concluzie diferită nici în urma analizării prevederilor menționate în preambulul Deciziei nr. 105/2007, respectiv:– art. 3 alin. 5 și 6 din Legea nr. 102/2005: „(5) În exercitarea atribuțiilor sale președintele Autorității naționale de supraveghere emite decizii și instrucțiuni obligatorii pentru autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice de drept privat și orice alte organisme, precum și pentru persoanele fizice a căror activitate intră sub incidența legislației referitoare la protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, denumite în continuare entități. (6) Deciziile și instrucțiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“; … – art. 6 alin. 2 lit. b) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Biroului permanent al Senatului nr. 16/2005: „(2) Președintele exercită atribuțiile prevăzute de Legea nr. 102/2005, precum și următoarele atribuții: … b) semnează rapoartele, actele de sesizare a organelor de urmărire penală sau de introducere a acțiunilor în justiție, autorizațiile, deciziile, avizele, recomandările, precum și orice alte acte necesare bunei desfășurări a activității Autorității“; … – art. 5 „Condiții de legitimitate privind prelucrarea datelor“, art. 12 „Informarea persoanei vizate“ și art. 17 „Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale“ din Legea nr. 677/2001; … – art. 8 „Prelucrarea datelor cu caracter personal având funcție de identificare“ și art. 10 „Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la fapte penale sau contravenții“ din Legea nr. 677/2001. … Aceste prevederi nu legitimează pârâta, prin președinte, în sensul de a-i conferi o competență de a emite acte administrative prin care să adauge la lege, sens în care se rețin prevederile art. 4, art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora:Ierarhia actelor normative +
Articolul 4(1)Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte.(2)Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României, republicată, și prin celelalte legi.(3)Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.Actele date în executarea unui act normativ +
Articolul 77– Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4). … Sfera reglementării +
Articolul 78Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestoraEste real faptul că pârâta, în considerarea atribuțiilor de monitorizare și supraveghere, apreciind că este necesară reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în sisteme de evidență de tipul birourilor de credit, în scopul asigurării unei protecții eficiente a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice vizate, a emis Decizia nr. 105/2007 care reglementează prelucrările de date stabilite în Legea nr. 677/2001, în principiu detaliind soluțiile din actul normativ principal (Legea nr. 677/2001).Cu toate acestea însă, se constată că actul normativ principal în executarea căruia a fost emisă decizia nu prescrie conduite-tip ce atrag răspunderea particularilor, astfel cum în mod pertinent susține reclamanta, în acest sens observându-se faptul că necesitatea informării prealabile cu 15 zile înaintea transmiterii datelor negative se regăsește exclusiv în art. 8 din decizia contestată, situație de fapt și de drept reținută de partea pârâtă prin procesele-verbale de contravenție emise (f. 38-44).Așadar, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia răspunderea contravențională ar fi atrasă prin încălcarea prevederilor Legii nr. 677/2001, astfel cum arată prevederile art. 12 contestate, observându-se că nu o conduită înscrisă în lege este sancționată, ci o conduită înscrisă în decizie, fără a se regăsi și în lege.Nu se va reține ca fondat nici argumentul privind pretinsa respectare a dispozițiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 la emiterea Deciziei nr. 105/2007.Conform acestor dispoziții, „Într-un act normativ emis pe baza și în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziții din actul superior, fiind recomandabilă numai indicarea textelor de referință. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluțiilor din actul de bază“.În speță nu este vorba de o simplă reluare redundantă a unor prevederi ce se regăsesc în actul normativ cu forță juridică superioară, ci de adoptarea unui act administrativ cu caracter normativ în executarea legii care nu doar că dezvoltă și detaliază soluții din lege, ci adaugă la acestea, cu încălcarea prevederilor unui alt act normativ, și anume O.G. nr. 2/2001.De asemenea, Curtea nu poate primi nici prevederile invocate drept temei de pârâtă în combaterea pretențiilor reclamantei, și anume:– art. 10 din Legea nr. 102/2005 (1)Președintele Autorității naționale de supraveghere are, în principal, următoarele atribuții:a)organizează și coordonează activitatea Autorității naționale de supraveghere; … b)asigură monitorizarea aplicării Regulamentului general privind protecția datelor; … c)asigură monitorizarea aplicării legislației naționale de transpunere a Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului; … d)asigură monitorizarea aplicării și a altor dispoziții legale privind prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date; … e)poate face propuneri privind inițierea unor proiecte de acte normative sau modificarea actelor normative în vigoare în domenii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal; este solicitat, în vederea emiterii de avize, în numele Autorității naționale de supraveghere, atunci când se elaborează proiecte de acte normative referitoare la protecția drepturilor și libertăților persoanelor, în privința prelucrării datelor cu caracter personal; … f)primește și urmărește soluționarea, în condițiile legii, a petițiilor și cererilor adresate Autorității naționale de supraveghere și decide asupra acestora; … g)încadrează, în condițiile legii, personalul Autorității naționale de supraveghere și exercită dreptul de autoritate administrativă și disciplinară asupra acestora; … h)exercită funcția de ordonator principal de credite; … i)asigură cooperarea cu instituții similare din străinătate și reprezentarea în cadrul Comitetului european pentru protecția datelor, prevăzut la art. 68 din Regulamentul general privind protecția datelor; … j)îndeplinește și alte atribuții prevăzute de prezenta lege, de actele normative care reglementează activitatea de prelucrare a datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și de Regulamentul de organizare și funcționare a Autorității naționale de supraveghere. … (2)În cadrul Autorității naționale de supraveghere se organizează și funcționează cabinetul președintelui, iar angajarea personalului acestuia se efectuează în condițiile legii“; … – art. 4 „Caracteristicile datelor cu caracter personal în cadrul prelucrării“ și art. 5 „Condiții de legitimitate privind prelucrarea datelor“ din Legea nr. 677/2001; … Cap. 9 Contravenții și sancțiuni: art. 31-34 contravenții– art. 35 din Legea nr. 677/2001 intitulat Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor:(1)Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se efectuează de către autoritatea de supraveghere, care poate delega aceste atribuții unor persoane recrutate din rândul personalului său, precum și de reprezentanți împuterniciți ai organelor cu atribuții de supraveghere și control, abilitate potrivit legii.(2)Dispozițiile prezentei legi referitoare la contravenții se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel.(3)Împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare se poate face plângere la secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor … Astfel, se constată că art. 10 anterior redat relevă atribuțiile președintelui Autorității naționale de supraveghere, prin niciuna dintre acestea nefiind prevăzută competența de a adopta acte prin care să prevadă și să sancționeze contravenții. De asemenea, din perspectiva analizei efectuate, se constată a fi lipsite de relevanță prevederile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 677/2001.Referitor la susținerea potrivit căreia sancționarea reclamantei s-a făcut pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 32 din Legea nr. 677/2001, aceasta este nereală deoarece potrivit acestei din urmă norme, „prelucrarea datelor cu caracter personal de către un operator sau de o persoană împuternicită de acesta, cu încălcarea prevederilor art. 4-10 sau cu nesocotirea drepturilor prevăzute la art. 12-15 sau la art. 17, constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 25.000 lei“.Așadar, legea prevede cu titlu de contravenții anumite conduite prin care se încalcă prevederile art. 4-10 ori prin care se nesocotesc drepturile prevăzute la art. 12-15 sau la art. 17 din lege, nu și din alte acte cu forță juridică inferioară, astfel cum este cazul Deciziei nr. 105/2007.Deci, în ceea ce privește art. 31-34, se constată competența autorității pârâte de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni, dar fără a prevedea abilitarea președintelui de a indica expres ce faptă constituie contravenție și în ce condiții poate fi antrenată răspunderea contravențională. Altfel spus, competența legală a autorității pârâte este de a constata și sancționa contravenții (cele indicate prin lege drept contravenții, în condițiile O.G. nr. 2/2001), iar nu de a institui noi contravenții.În ceea ce privește argumentul potrivit căruia dispozițiile Legii nr. 677/2001 prevăd completarea cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, acesta nu este unul favorabil părții pârâte, în considerarea argumentului central pentru care se consideră nelegale prevederile art. 12, și anume că numai prin lege, ordonanțe de Guvern și hotărâri ale anumitor autorități publice (abilitate legal) pot fi instituite contravenții, în timp ce pârâta nu a dovedit o împuternicire legală pentru a stipula și sancționa contravenții.Nu este relevant, față de considerentele anterior expuse, nici argumentul în sensul că la emiterea deciziei au fost consultate Asociația Română a Băncilor, din care și reclamanta face parte, și S.C. Biroul de Credit – S.A., astfel că decizia a fost emisă cu consultarea actorilor implicați, reclamanta având cunoștință de măsurile ce urmau a fi dispuse încă din anul 2007, aceasta susținând după 11 ani că textul art. 12 ar adăuga la lege.Curtea constată că acordul menționatelor instituții publice exprimat în procesul de consultare derulat în vederea emiterii deciziei este irelevant deoarece nu reprezintă o condiție de validitate a actului, iar, pentru a determina legalitatea unui act administrativ, acesta se examinează prin raportare la lege și la alte acte cu forță juridică superioară.Sub cel de-al doilea aspect evocat, este irelevant faptul că decizia este adoptată în 2007, fiind contestată abia în anul 2018, de vreme ce actele administrative normative pot fi contestate oricând (potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004).Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 2, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea și va anula dispozițiile art. 12 din Decizia nr. 105/2007 emisă de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.În temeiul dispozițiilor art. 451-453 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a părții pârâte, care a căzut în pretenții, Curtea o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:Admite acțiunea formulată de reclamanta Banca Comercială Română, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.Anulează dispozițiile art. 12 din Decizia nr. 105/2007 emisă de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de exercitare a căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.Pronunțată astăzi, 1.11.2018, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte
X
Grefier
Y
