SENTINŢA CIVILĂ nr. 317 din 13 februarie 2006

privind solicitarea anulării parţiale a Hotărârii Guvernului nr. 930/2002



Dosar nr. 15.226/2/2005Dosar nr. 1.545/2005Curtea compusă din:Preşedinte: Carmen FrumuşeluGrefier: Elena LavricPe rol pronunţarea acţiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta S.C. IMSA – S.A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 30.01.2006, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta şedinţă, când Curtea, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 6.02.2006 şi apoi la 13.02.2006, când a dat următoarea hotărâre.CURTEA,Prin acţiunea înregistrată la 11.09.2003, reclamanta S.C. IMSA – S.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parţial a Hotărârii Guvernului nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Ilfov, precum şi al oraşelor şi comunelor din judeţul Ilfov, respectiv anularea următoarelor puncte: 79 din anexa nr.; 50 din anexa nr. 12; 17 şi 19 din anexa nr. 15; 10 şi 14 din anexa nr. 20; 146 din anexa nr. 28; 13 din anexa nr. 31; 35 din anexa nr. 33.În motivarea acţiunii reclamanta arată că imobilele menţionate la punctele din enumerarea de mai sus, deşi fac parte din patrimoniul său, figurează în hotărârea de guvern atacată ca bunuri proprietate publică a comunelor Afumaţi, Ciolpani, Corbeanca, Domneşti, Moara Vlăsiei, Pantelimon şi Periş, în funcţie de teritoriul pe care se află.Reclamanta precizează că în temeiul Deciziei nr. 1.144/ 3.12.1990, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, fosta Întreprindere de Producţie Industrială şi Prestări Servicii a Municipiului Bucureşti a devenit prin organizarea în baza Legii nr. 15/1990 S.C. IMSA – S.A., iar potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din această lege, bunurile aflate în patrimoniul societăţii au devenit proprietatea acesteia, bunuri ce se regăsesc în lista mijloacelor fixe preluate de la IPIPS Bucureşti; bunurile imobile la care face referire prezenta acţiune au intrat astfel în patrimoniul său.În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 213/1998 şi Legea nr. 29/1990.Alăturat acţiunii s-au depus în copie: Hotărârea Guvernului nr. 930/2002 cu extrase din anexe; cererea administrativă adresată de S.C. IMSA – S.A. Guvernului României – Ministerul Administraţiei Publice şi înregistrată sub nr. 6.351/ 10.03.2003; răspunsul Guvernului României – Ministerul Administraţiei Publice la cererea administrativă; certificat de înregistrare a S.C. IMSA – S.A., emis de Camera de Comerţ şi Industrie; Decizia nr. 1.144/1990, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, privind reorganizarea fostei IPIPS; Adresa nr. 12.799/11.06.1999 a DGAFI, prin care se confirmă că mijloacele fixe cuprinse în anexa nr. 2 la Decizia nr. 1.144/1990 nu figurează în evidenţele contabile ale DGAFI.Prin Sentinţa civilă nr. 141/28.01.2004 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. IMSA – S.A. împotriva pârâtului Guvernul României, ca neîntemeiată, şi în consecinţă, a admis cererea de intervenţie formulată de către intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor în interesul pârâtului.Prin Decizia nr. 1.749/17.03.2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de S.C. IMSA – S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 141/28.01.2004 la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că instanţa de fond era datoare, potrivit prevederilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, să stăruie pentru a clarifica dacă bunurile respective se regăsesc în anexele Hotărârii Guvernului nr. 930/2002, la punctele indicate de către recurenta-reclamantă, aspecte pe care nu le putea verifica decât prin dispunerea unei expertize judiciare.În fond, după casare a fost încuviinţată proba cu expertiză tehnică judiciară având ca obiect identificarea construcţiilor (activelor) care fac parte din capitalul social al reclamantei S.C. IMSA – S.A. şi care au fost trecute în domeniul public al comunelor din judeţul Ilfov prin Hotărârea Guvernului nr. 930/2002.Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic ing. Marin Alexandru, fiecare dintre construcţiile enumerate la punctele din acţiunea reclamantei face parte din capitalul social al acesteia, fiind individualizate în anexa nr. 1 la Decizia nr. 1.144/1990, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, privind înfiinţarea S.C. IMSA – S.A., şi totodată au fost atestate ca făcând parte din domeniul public al unor localităţi prin Hotărârea Guvernului nr. 930/2002.Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinarea formulată la 24.09.2003, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamanta nu a contestat anterior hotărârile comisiilor locale prin care a fost aprobat inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale; potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, inventarele însuşite de către autorităţile locale au fost centralizate de către Consiliul Judeţean Ilfov, fiind întrunite astfel condiţiile prevăzute de lege pentru atestarea, prin hotărâre de guvern, a apartenenţei bunurilor la domeniul public judeţean sau local.Pârâtul nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică.Analizând probele dosarului, instanţa reţine în fapt că o serie de construcţii (active) ce sunt enumerate în anexa nr. 2 a Deciziei nr. 1.144/3.12.1990 a Primăriei Municipiului Bucureşti, emisă în baza Legii nr. 15/1990, referitoare la capitalul iniţial al S.C. IMSA – S.A., se regăsesc în anexele Hotărârii Guvernului nr. 930/2002, ca făcând parte din domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale.Reclamanta a făcut dovada, cu decizia menţionată coroborată cu raportul de expertiză tehnică cadastrală, că bunurile menţionate în acţiune fac parte din capitalul său iniţial. Pârâtul şi intervenientul au invocat doar listele de inventar întocmite de comisiile special constituite şi hotărârile consiliilor locale de atestare a inventarului bunurilor aparţinând domeniului public, fără a indica titlul (actul constitutiv de drepturi) care demonstrează apartenenţa la domeniul public.În drept, instanţa reţine că Hotărârea Guvernului nr. 930/2002 este actul administrativ care atestă apartenenţa la domeniul public a unor bunuri în conformitate cu art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.Se reţine că acest act administrativ vatămă drepturile reclamantei, dobândite în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, prin Decizia nr. 1.144/3.12.1990 aceste bunuri făcând parte din capitalul social iniţial al S.C. IMSA – S.A.Totodată, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, „trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar, se poate face numai cu plată şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective. În lipsa acordului menţionat bunurile societăţii comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai în procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire”.Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 1 din Legea nr. 29/1990, acţiunea reclamantei va fi admisă astfel cum a fost formulată, iar pe cale de consecinţă cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului va fi respinsă ca neîntemeiată.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Admite acţiunea principală formulată de reclamanta S.C. IMSA – S.A., cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei nr. 168, sectorul 1, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, şi respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sediul în str. M. Vodă nr. 6, sectorul 5, Bucureşti, în interesul pârâtului, ca neîntemeiată.Anulează parţial Hotărârea Guvernului nr. 930/2002, respectiv cu privire la imobilele construcţii menţionate la următoarele puncte: 79 din anexa nr.; 50 din anexa nr. 12; 17 şi 19 din anexa nr. 15; 10 şi 14 din anexa nr. 20; 146 din anexa nr. 28; 13 din anexa nr. 31; 35 din anexa nr. 33.Obligă pârâtul şi intervenientul la 4.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.Cu recurs.Pronunţată în şedinţa publică de la 13 februarie 2006.PREŞEDINTE,CARMEN FRUMUŞELUGrefier,Elena Lavric–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește