SENTINȚA CIVILĂ nr. 24 din 14 februarie 2022

Cod ECLI ECLI:RO:CACTA:2022:073.000024Operator de date cu caracter personal 3170Dosar nr. 51/36/2018*Completul compus din:

Pe rol judecarea cauzei (după casare) în materia contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanța, cu sediul în Constanța, Str. Sentinelei nr. 40, județul Constanța, și pe pârâții: Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu sediul în București, sectorul 3, Calea Călărașilor nr. 249, bl. S19, Ministerul Sănătății, cu sediul în București, sectorul 1, str. Cristian Popișteanu nr. 1-3, Guvernul României, cu sediul în București, sectorul 1, Piața Victoriei – Palatul Victoriei nr. 1, având ca obiect anulare act administrativ. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7.02.2022 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.02.2022.
CURTEA,asupra cauzei de față, constată următoarele:Prin cererea de chemare în judecată înregistrată cu nr. 51/36 din 26.01.2018 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul Spitalul Clinic de Pneumofiziologie Constanța, în contradictoriu cu pârâții – Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Guvernul României, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:– anularea dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, modificată și completată în anul 2015 prin Hotărârea Guvernului nr. 205/2015, potrivit căreia:(3)În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligației de la art. 92 alin. ao) se aplică următoarele sancțiuni:– la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract pentru luna în care s-a produs această situație“; …  … – anularea dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a HG nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, potrivit căruia:(3)În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligației de la art. 6 lit. ao), se aplică următoarele sancțiuni:– la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație …  … În fapt, arată reclamantul că, în calitate de furnizor de servicii medicale, singurul la nivelul municipiului Constanța de monospecialitate care asigură servicii medicale în patologie respiratorie, inclusiv în tuberculoza pulmonară.În data de 30.06.2014 a fost încheiat contractul de furnizare de servicii medicale Spitalicești cu CAS Constanța în vederea furnizării serviciilor medicale în asistență medicală spitalicească în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, înregistrat cu nr. PDG1871 din 30.06.2014, cu mențiunea că prevederile contractului au fost impuse de pârâtă într-un contract preformulat.La data de 30.04.2015 s-a încheiat act adițional la contractul mai sus menționat, înregistrat cu nr. PDG 2612 din 30.04.2015.CNAS a implementat în mod obligatoriu către reclamant un sistem informatic unic integrat în care se înregistrează și prescripțiile medicale. Întrucât programul informatic a prezentat disfuncționalități, nefiind fiabil și sigur, acest aspect fiind de notorietate, confruntându-se cu diverse probleme, în condițiile în care, pe lângă asigurarea asistenței medicale pacientului, după efectuarea controlului și eliberarea prescripției medicale, trebuie să se procedeze la înregistrarea acestor operațiuni nu numai în registrele de consultații, ci și în programul informatic, timpul alocat acestor operațiuni a condus la aglomerarea și suprasolicitarea personalului medical.Aspectele legate de nefuncționalitatea programului informatic au fost semnalate la nivel național, furnizorii de servicii medicale confruntându-se cu probleme legate de modul în care funcționa acest program.Problemele de ordin tehnic au fost semnalate la înregistrarea rețetelor în sensul că, deși înregistrate în sistemul informatic și deși rețetele apar semnate și validate, în timpul derulării programului acestea apar nevalidate în interfața SIUI a CJAS, ca urmare a timpului variabil de răspuns al unui sistem informatic foarte mare – jitter-ul/latency-ul cu care funcționează SIUI-ul la fel ca orice alt software.Au mai fost identificate situații în care serverul SIUI este în blocaj chiar și pentru câteva milisecunde, el este perceput ca fiind online, însă rețetele rămân totuși offline fără ca această situație să fie cunoscută de către medicul prescriptor, sau situații în care rețetele validate și pentru care există captură că au fost validate apar totuși nevalidate în sistem ca urmare a unor modificări apărute în bazele de date ale sistemului informatic.În urma unui control efectuat la reclamant ce s-a desfășurat în perioada 13.01.2016-29.04.2016, la data de 10.05.2016, i-a fost comunicat Raportul de control nr. 37 din 29.04.2016 întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Constanța, reținându-se următoarele:– până la data efectuării controlului în sistemul informatic al asigurărilor sociale de sănătate prescripția medicală electronică prescrisă offline în luna iunie 2014 – NCTBAY nr. 66420, cod 40450475508134962749, dată prescriere 3.06.2014, valoare de reținut 113,91 lei – nu ar fi fost înregistrată, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 lit. ap) din anexa nr. 26 din OMS și Ordin CNAS nr. 619/360/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a HG nr. 400/2014; … – un număr de patru prescripții medicale offline prescrise de medicii din cadrul unității nu ar fi fost înregistrate în programul informatic al asigurărilor sociale de sănătate, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 lit. a) din Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești. … Ca urmare, reținându-se nerespectarea prevederilor anterior menționate, prin Raportul de control nr. 37 din 29.04.2016, s-au dispus următoarele măsuri:– în baza prevederilor dispozițiilor art. 8 alin. (3) din anexa nr. 26 din OMS și Ordin CNAS nr. 619/360/2014, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a HG nr. 400/2014 – se va reține o sumă egală cu contravaloarea sumei suportate din fond, aferentă prescripțiilor medicale electronice offline neînregistrate în sistemul informatic, prescrise și eliberate în cadrul trimestrului – reținerea sumei de 113,91 lei; … – în baza prevederilor dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 din OMS și Ordin CNAS nr. 388/186/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a HG nr. 400/2014, s-a dispus sancționarea cu 10% din valoarea contractului pe luna decembrie 2015, prin reținerea sumei de 76.640 lei. … Practic, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanța a fost sancționat în urma Raportului de control nr. 37 din 29.04.2016 al CAS Constanța și i-a fost reținută suma totală de 76.753,91 lei pentru un număr de 5 prescripții medicale în valoare totală de 500 lei, din care CAS Constanța decontează doar o parte, restul fiind suportate de pacienți.Împotriva Raportului de control nr. 37 din 29.04.2016 a formulat acțiune, solicitând anularea Raportului de control din data de 29.04.2016 și a Procesului-verbal de soluționare a contestației nr. PDG3055 din 11.07.2016, cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, respinsă în prima instanță și aflată în prezent în recurs pe rolul Curții de Apel Constanța cu nr. 6.206/118/2016.În susținerea motivelor, privind anularea dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 și a dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015, solicită să se constate că suntem în prezența unor acte administrative normative emise în regim de putere publică ce au incidență asupra raporturilor juridice legate de condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și care în prezent sunt abrogate.Sub un prim aspect menționează că a formulat plângere prealabilă împotriva actelor contestate, conform art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004.Prin răspunsul formulat la plângerile formulate se susține că sunt abrogate HG nr. 400/2014 și Ordinul nr. 338/186/2015, iar procedura plângerii prealabile este rămasă fără obiect.În referire la acest aspect, solicită să se constate că în timp ce abrogarea nu produce efecte decât pentru viitor, respectiv de la data intrării în vigoare a actului de abrogare, anularea unor dispoziții legale implică desființarea efectelor juridice produse de dispozițiile anulate începând de la data emiterii, respectiv a intrării sale în vigoare.Date fiind efectele diferite pe care le implică anularea unui act normativ în comparație cu efectele abrogării, solicită să se aibă în vedere că abrogarea HG nr. 400/2014 și a Ordinului nr. 338/186/2015 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 nu împiedică examinarea cererii de anulare a aceluiași act normativ.Mai mult, nici legea contenciosului administrativ, nici o teorie a dreptului administrativ nu menționează condiția ca actul normativ să fie în vigoare, din moment ce toate celelalte condiții de admisibilitate, generale sau speciale, inclusiv interesul acțiunii sunt îndeplinite.Prin urmare justifică un interes legitim, născut și actual în promovarea acțiunii.În speță, solicită să se rețină că Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Constanța i-a fost reținută suma de 76.640 lei ca urmare a efectelor juridice produse de art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 și dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015.Prevederile dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 și dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 sunt nelegale din următoarele considerente:a)Conform prevederilor art. 92 alin. (1) lit. ao) din HG nr. 400/2015, modificată și completată în anul 2015 de HG nr. 205/2015, furnizorii de servicii medicale spitalicești au obligația: „să introducă în sistemul informatic toate prescripțiile medicale electronice prescrise offline și prescripțiile medicale cu regim special mic pe țară pentru prescrierea substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope“, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data prescrierii.Pentru nerespectarea acestei obligații a fost introdusă ca sancțiune, numai în anul 2015, diminuarea cu 10% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație, potrivit prevederilor de la pct. 145 din HG nr. 205/2015 privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015.În anul 2014, pentru neîndeplinirea acelorași obligații era prevăzută ca măsură de sancționare „reținerea unei sume egale cu contravaloarea sumei suportate din fond aferentă prescripțiilor medicale electronice offline neintroduse în sistemul informatic, prescrise și eliberate în cadrul trimestrului.“Ulterior, în anul 2016 și în prezent, au fost revizuite sancțiunile aplicabile furnizorilor aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, astfel:(3)În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligației prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. ao), se aplică următoarele sancțiuni:– la prima constatare, avertisment scris; … – la a doua constatare se diminuează cu 1% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație; … – la a treia constatare și la următoarele constatări după aceasta, se diminuează cu 3% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație. … Astfel, în Nota de fundamentare la HG nr. 432/2016 privind modificarea și completarea HG nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017, publicată pe site-ul Guvernului, autoritățile publice semnatare remarcă nelegalitatea sancțiunilor aplicabile anterior furnizorilor aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate și după revizuirea acestora coroborând nivelul sancțiunii cu gravitatea nerespectării de către aceștia a unor obligații prin sancțiuni graduale.În concluzie, autoritățile publice emitente recunosc ca fiind nelegale sancțiunile aplicate în anul 2015, pentru eventuala neridicare a prescripțiilor medicale de către medicii prescriptori în Sistemul informatic din offline în online, în condițiile în care nu există niciun prejudiciu de ordin financiar și dispun corectarea acestor dispoziții de sancționare nelegale începând cu anul 2016.Astfel, solicită să se constate nelegalitatea prevederilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 care au dus la sancționarea subscrisei. … b)Potrivit prevederilor art. 6 lit. ao) din anexa nr. 26 din Ordinul nr. 338/186/2015 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, furnizorul de servicii medicale spitalicești are obligația:să introducă în sistemul informatic toate prescripțiile medicale electronice prescrise offline și prescripțiile medicale cu regim special unic pe țară pentru prescrierea substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data prescrieriiPentru nerespectarea acestei obligații a fost introdusă ca sancțiune, numai în anul 2015, potrivit art. 8 alin. (3) lit. a), diminuarea cu 10% valoarea lunară de contract pentru luna în care s-a produs această situație“.În anul 2014, pentru neîndeplinirea acelorași obligații era prevăzută ca măsură de sancționare „reținerea unei sume egale cu contravaloarea sumei suportate din fond aferentă prescripțiilor medicale electronice offline, neintroduse în sistemul informatic.“Ulterior, în anul 2016 și în prezent, au fost revizuite sancțiunile aplicabile furnizorilor aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, astfel:În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligației prevăzute la art. 6 lit. a), se aplică următoarele sancțiuni:– la prima constatare avertisment scris; … – la a doua constatare se diminuează cu 1% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație; … – la a treia constatare și la următoarele constatări după aceasta se diminuează cu 3% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație … Astfel, în Referatul de aprobare a Ordinului ministrului sănătății și al președintelui CNAS privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2016 a HG nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2015-2017, înregistrat la nr. VVV988/DG1193 din 21.06.2016, autoritățile publice emitente remarcă nelegalitatea sancțiunilor aplicate anterior și dispun revizuirea acestora, coroborând nivelul sancțiunii cu gravitatea nerespectării de către aceștia a unor obligații prin sancțiuni graduale, începând cu avertisment, precum și diminuarea procentelor aplicabile în cazul sancțiunilor, în cazul nerespectării obligației de a transmite în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate a prescripțiilor offline în termen de 30 de zile calendaristice de la data prescrierii – pentru toate segmentele de asistență medicală la nivelul cărora se regăsesc medici prescriptori. … Indubitabil, prin măsurile de sancționare adoptate în anul 2015 de către autoritățile publice, cu privire la neintroducerea de către medicul prescriptor a prescripțiilor medicale din offline în online, se încalcă principiul proporționalității.Principiul proporționalității este unul din principiile generale de drept aplicabile în toate ramurile de drept. Constituția României reglementează expres acest principiu în art. 53, dar există și alte dispoziții care îl implică.În dreptul administrativ este un criteriu care permite delimitarea puterii discreționare, a autorităților administrative de excesul de putere în raport cu care se realizează controlul jurisdicțional al actelor administrative pentru exces de putere.Principiul proporționalității este considerat de doctrină și de jurisprudență drept un criteriu important pe care autoritățile administrative trebuie să îl respecte deoarece măsurile dispuse de acestea trebuie să fie nu numai legale, dar și oportune.Desigur, oportunitatea nu este separată rigid de condiția legalității actelor administrative. De aceea, proporționalitatea este nu numai o condiție de oportunitate, dar și de legalitate, pentru actele administrației publice.Proporționalitatea este concepută ca un raport just, echitabil, între situația de fapt, mijloacele de restrângere a exercițiului unor drepturi și scopul legitim urmărit.Principiul proporționalității înseamnă că orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă.În speță nu este respectat principiul proporționalității, în sensul că sancțiunea dispusă de 10% în valoare de 76.640,00 lei nu numai că nu este oportună, injustă și inechitabilă, ca disproporție vădită între prejudiciu și sancțiune, dar încalcă și scopul legitim urmărit, cu consecința aducerii instituțiilor sancționate în situația de a nu mai putea desfășura activitatea, în condițiile în care activitatea desfășurată este una de interes public, de altfel unică la nivel zonal.Interesul de a ataca prevederile art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 și ale art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015 derivă din faptul că la momentul actual pentru un număr de 4 rețete electronice ce figurau offline în sistemul electronic în luna decembrie 2015 și eliberate de către medicii prescriptori în valoare de maximum 500 lei (din care CAS decontează doar o parte, restul fiind suportate de pacienți) și pentru care nu există niciun prejudiciu de ordin financiar, iar Sistemul electronic al CNAS este unul ce prezintă disfuncționalități și erori de transmitere a datelor, Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Constanța i-a fost reținută suma de. 76.640,00 lei, reprezentând 10% din valoarea de contract din decembrie 2015.Prin măsurile de sancționare aplicate s-a creat un dezechilibru de ordin financiar Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Constanța, fapt ce a dus la diminuarea considerabilă a achizițiilor de medicamente, materiale sanitare, reactivi de laborator, servicii medicale etc., necesare desfășurării în bune condiții a activității medicale.Totodată nu pot fi răspunzători de disfuncționalitățile și erorile sistemului informatic medicii prescriptori care prin activitatea medicală desfășurată au apărat dreptul la viață, au eliberat prescripții medicale electronice în urma cărora pacienții au beneficiat de medicație, astfel că solicită să se constate că măsurile de sancționare stabilite sunt nelegale în raport cu faptele, aspect recunoscut și de autoritățile publice emitente.Prin urmare, este încălcat principiul proporționalității, în raport cu măsura dispusă, iar imputarea sumelor către reclamant are efect direct asupra beneficiarilor finali ai actului medical, în condițiile în care statul garantează dreptul la sănătate.În concluzie, având în vedere argumentele expuse și prezentate, solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința anulării dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 și ale dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul comun nr. 338/186/2015, ca fiind nelegale.În opinia reclamantului, soluția de admitere a acțiunii este justificată în raport cu motivele de fapt și de drept invocate și este susținută chiar de atitudinea organelor emitente care între timp au revizuit aceste sancțiuni tocmai ca urmare a constatării încălcării principiilor mai sus menționate.În drept a invocat dispozițiile art. 1, art. 4 alin. (4), art. 7, art. 11 alin. (4) și următoarele din Legea nr. 554/2004, precum și dispozițiile tuturor actelor normative invocate în cuprinsul acțiunii.Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.În ce privește excepția lipsei de interes susține că atribuțiile și responsabilitățile Ministerului Sănătății, ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, sunt strict și limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la art. 16, cât și în HG nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările și completările ulterioare, la art. 2.Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.Potrivit art. 33 din CPC, interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie determinat, să fie legitim, să fie personal și să fie născut și actual.Învederează instanței că cea de-a doua condiție, respectiv interesul să fie legitim, nu este îndeplinită. Interesul este legitim atunci când nu contravine legii sau regulilor de conviețuire socială. Acesta privește temeinicia sau netemeinicia pretenției formulate, deoarece, pentru a afla dacă un interes este sau nu în conflict cu legea, este necesar să se dezbată fondul pretenției. Astfel, se înțelege că interesul nu trebuie să contravină legii, precum și că trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, deci nu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea judecății este obligatorie.Or, având în vedere că reclamantul din prezenta cauză solicită anularea unor articole cuprinse în acte normative abrogate, este evident că interesul nu mai este legitim. Obiectul cauzei contravine normelor care reglementează efectele abrogării.Potrivit art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea acelor normative, „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. Fac excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament“.Pentru aceleași motive, înțelege să invoce și prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, pe care le citează.Învederează instanței că reclamantul susține că a invocat prin acțiunea formulată un interes privat, în concret, acela de a fi anulat actul administrativ, fundamentat pe existența unui prejudiciu în patrimoniul acestuia.Practic, reclamantul solicită instanței anularea unor prevederi dintr-un act normativ care nu mai este în vigoare și care nu își mai produce efecte. Or, în această situație, este inadmisibilă anularea unor dispoziții abrogate, având în vedere că în eventualitatea admiterii acțiunii, hotărârea pronunțată produce de asemenea efecte pentru viitor, fapt pentru care prejudiciul nu poate fi înlăturat.Reclamantul avea posibilitatea formulării acestei acțiuni în perioada în care HG nr. 400/2014 își producea efectele, respectiv de la data intrării în vigoare și până la abrogare.Formularea acțiunii după abrogarea actului normativ este tardivă, motivat de faptul că nulitatea actului administrativ cu caracter normativ nu poate fi opusă efectelor juridice produse de acte administrative emise anterior momentului menționat, ci doar efectelor juridice produse de acte administrative emise ulterior acestuia.Reclamantul și-a asumat sancțiunea prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 prin semnarea contractului fără a face uz de procedura legală de urmat în situația în care nu este de acord cu clauzele contractuale și cu prevederile legale pe care le reglementează, respectiv de a solicita abrogarea/modificarea articolelor în perioada în care acestea produceau efecte juridice.Interesul de a fi anulat parțial actul administrativ nu constituie un interes legitim privat în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea contenciosului administrativ, ci doar un folos practic urmărit de reclamant prin inițierea demersului judiciar.Chiar dacă reclamantul invocă probleme de sistem și susține că acestea sunt de notorietate, acesta avea posibilitatea să le semnaleze în momentul în care au avut loc consultările, și nu ca ultimă opțiune de recuperare a prejudiciului, după ce instanța de fond, respectiv Tribunalul Constanța, a respins acțiunea prin care a fost contestat PV PDG3055 din 11.07.2017.Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției lipsei de interes, având în vedere că drepturile solicitate nu justifică un interes legitim, iar o asemenea acțiune este inadmisibilă.Pe fondul cauzei arată că Ministerul Sănătății reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătății publice care coordonează asistența de sănătate publică și verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătății publice, așa cum se prevede în art. 2 alin. (5)-(7), art. 10 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare.Atribuțiile și responsabilitățile Ministerului Sănătății, ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, sunt strict și limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la art. 16, cât și în HG nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările și completările ulterioare, la art. 2.Potrivit art. 23 teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor“.Aceste dispoziții derogă de la principiul efectului relativ al hotărârilor judecătorești, statuând că hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes, după cum și actul administrativ normativ ce se execută produce în practică aceleași efecte.Având în vedere că reclamantul solicită anularea unor articole din acte normative abrogate, instanța nu se poate pronunța cu privire la efectele hotărârii pe care o va da.Așadar, nulitatea actului administrativ cu caracter normativ nu poate fi opusă efectelor juridice produse de acte administrative emise anterior momentului menționat, ci doar efectelor juridice produse de acte administrative emise ulterior acestuia.Învederează instanței că reglementările art. 102 alin. (3) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 se referă la sancțiunile graduale aplicabile pentru nerespectarea unei obligații contractuale și au în vedere întărirea disciplinei contractuale.Sancțiunile la care face referire Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanța au fost unitare și aplicabile tuturor furnizorilor de servicii medicale spitalicești (indiferent de forma de organizare și de forma de proprietate – public sau privat). Nivelul sancțiunilor graduale (10%, 20%) aplicabile pentru nerespectarea obligației de a introduce în sistemul informatic toate prescripțiile medicale electronice prescrise offline și prescripțiile medicale cu regim special unic pe țară pentru prescrierea substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data prescrierii, a fost aplicabil la nivelul tuturor furnizorilor de servicii medicale în cadrul cărora își desfășurau activitatea medicii prescriptori.Obligațiile contractuale și sancțiunile aplicabile au fost cunoscute și asumate de furnizori de la semnarea contractelor de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate (obligațiile furnizorilor și sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora sunt prevăzute în contractele încheiate de părți).Pentru aceste motive, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La data de 2.03.2018, pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de anulare a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015. În motivarea acestei excepții arată că obiectul inițial al cererii de chemare în judecată formulate de reclamant constă în solicitarea anulării art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015. Însă prevederile HG nr. 400/2014 au fost abrogate prin adoptarea HG nr. 161/2016.Astfel, deoarece actul administrativ era inexistent la data introducerii acțiunii în contencios administrativ, consideră că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actul contestat nemaifiind în măsură să afecteze existența și exercitarea dreptului real invocat prin acțiune. Nu se poate reține argumentul potrivit căruia efectele acestei hotărâri a Guvernului continuă să subziste, fiind astfel îndreptățită solicitarea de anulare a articolului menționat, întrucât instanța de fond nu poate să dispună anularea în parte a unei hotărâri a Guvernului ce a fost abrogată.Pe fondul cauzei arată că HG nr. 400/2014 este legală, fiind emisă în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, al art. 210 alin. (1) lit. c) și d) și al art. 217 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările ulterioare.La data de 6.03.2018, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus la dosar întâmpinare, pe cale de excepție a invocat excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei, în raport cu dispozițiile art. 96 coroborat cu dispozițiile art. 111 din CPC. Consideră că competența soluționării cererii de chemare în judecată revine instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își au sediul pârâții, dacă legea nu prevede altfel, respectiv Curtea de Apel București. Instanța competentă să judece cauza este Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Față de aceasta se impune admiterea excepției necompetenței teritoriale a instanței cu consecința declinării cauzei în favoarea Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.A invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cu motivarea că reclamantul este o unitate spitalicească care nu reprezintă segmentul de asistență medicală din România, cu toate componentele acestuia, astfel că protejarea unor interese personale nu poate fi interpusă cu drepturile de ordin public ale tuturor celorlalți furnizori de servicii medicale. Reclamantul nu a făcut dovada că reprezintă în instanță toți furnizorii de servicii medicale spitalicești sau că are un mandat special din partea acestora de a acționa în justiție, pentru anularea dispozițiilor contestate din HG nr. 400/2014 și Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 388/186/2015.Dispozițiile a căror anulare o solicită nu vizează drepturi sau interese legitime ale acestuia, ci drepturi și obligații ale unei categorii de furnizorii de servicii medicale, respectiv ale furnizorilor de servicii medicale spitalicești.De asemenea, a invocat și excepția lipsei de obiect a acțiunii formulate de reclamant, având în vedere că termenul de aplicare a prevederilor Ordinului ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 388/186/2015, cu modificările și completările ulterioare, deci, implicit, și termenul de aplicare a dispozițiilor a căror anulare se cere prin acțiunea formulată de către reclamant, termen prelungit prin dispozițiile art. 1 al Ordinului nr. 1.703/1.502/2015, a fost prorogat prin art. 1 al Ordinului ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 414/183/2016 doar până la data de 30.06.2016.Prin urmare, începând cu data de 1.07.2016, actul normativ reprezentat de Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 388/186/2016, ale cărui dispoziții sunt contestate în acțiunea formulată de reclamant, nu mai este în vigoare.Față de această împrejurare consideră că acțiunea formulată de reclamant a rămas fără obiect, solicitând respingerea acțiunii ca atare.Pe fond solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.Sub un prim aspect solicită să se aibă în vedere cu privire la soluționarea cauzei, raportat la contextul criticilor formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, este cel cu privire la adoptarea actelor normative care formează obiectul acestei cereri s-a realizat prin raportare la prevederile Legii fundamentale a statului.Învederează că actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, respectiv Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, prevede în mod expres faptul că prin hotărârea Guvernului de aprobare a contractului-cadru sunt reglementate condițiile acordării serviciilor medicale și modalitatea de plată a acestora în cadrul relațiilor contractuale stabilite între casele de asigurări de sănătate și furnizori.Consideră că instanța de judecată poate constata cu ușurință faptul că, în cauza de față, prevederile din actele normative atacate nu contravin niciunei dispoziții legale, fiind edictate de necesitatea asigurării unui cadru juridic stabil și sigur pentru o bună desfășurare a relațiilor contractuale dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate, necesare îmbunătățirii asigurării accesului persoanelor asigurate la servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale.De asemenea, solicită să se rețină faptul că, pe de o parte, actele atacate de către reclamant au fost emise în baza Legii fundamentale a statului și în baza Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, CNAS neîncălcând nicio prevedere din Constituția României sau din Legea nr. 95/2006, iar, pe de altă parte, actele normative a căror anulare o solicită reclamantul nu au fost contestate de către reclamant în perioada în care ambele acte normative au stat în transparență decizională, fiind publicate pe site-ul CNAS, conform Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, cu modificările și completările ulterioare.Raportat la toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul întâmpinării, solicită să se rețină faptul că elaborarea dispozițiilor celor două acte normative a căror anulare o solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, a fost făcută cu respectarea acestora, atât cu privire la negociere, consultare, cât și cu privire la publicarea anunțului referitor la această acțiune, cu respectarea principiului transparenței.Față de această etapă a elaborării actului normativ atacat, solicită să se constate că reclamantul nu a transmis observații sau propuneri cu privire la modificarea sau excluderea dispozițiilor a căror anulare se solicită în prezenta cauză.În consecință, solicită ca instanța să rețină că nu a fost încălcat principiul legalității sub aspect procedural al modulul în care au fost adoptate actele contestate de către reclamant, întrucât acestea au respectat dispozițiile Legii nr. 24/2000, republicată, Legii-cadru nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale actelor normative subsecvente legii-cadru în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, nefiind încălcate drepturile constituționale ale persoanelor vizate de actele normative a căror anulare face obiectul prezentei cauze.Arată că reclamantul a negociat și a perfectat Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești nr. S05 din 30.06.2014 cu CAS Constanța, cunoscând de la data încheierii acestuia obligațiile ce îi revin în derularea contractului, în speță, obligația de a respecta și prevederile art. 6 lit. a).Menționează totodată faptul că reclamantul a semnat fără obiecțiuni contractul de furnizare de servicii medicale la data încheierii acestui contract cu CAS Constanța, precum și actul adițional la acesta, având obligația de a respecta clauzele contractuale și prevederile legale în vigoare aplicabile sistemului asigurărilor sociale de sănătate.Pentru toate apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.La data de 22.03.2018 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.În referire la excepția necompetenței teritoriale a instanței, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, acțiunea a fost formulată la data de 26.01.2018 când erau în vigoare dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul având facultatea de a opta pentru alegerea instanței, înțelegând astfel să se adreseze Curții de Apel Constanța. Nu sunt incidente noile dispoziții din legea contenciosului administrativ cu privire la competență, întrucât acestea au intrat în vigoare începând cu 2 august 2018. În referire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată. Reclamantul face parte din categoria subiectelor de drept vizate de normele contestate și, pe cale de consecință, este titularul unui interes legitim pentru formularea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ în scopul anulării actelor considerate a fi nelegale.În referire la excepția lipsei de obiect, solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată. Solicită să se constate că în raport cu prevederile legale – art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative care se consideră nelegale pot fi atacate oricând în contenciosul administrativ, fără să existe din partea legiuitorului vreo mențiune cu privire la condiția actului normativ, respectiv de a fi în vigoare/abrogat la data introducerii cererii în anulare a unui act administrativ normativ.Cu toate că suntem în prezența unor acte normative abrogate, anularea unor dispoziții legale implică desființarea efectelor juridice produse de dispozițiile anulate începând cu data emiterii, respectiv a intrării în vigoare. Faptul că anterior abrogării actele administrative au produs efecte juridice, aducătoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, se impune respingerea excepției și cercetarea legalității lor pe fond.II.Prin Sentința civilă nr. 152 din 3.10.2018, Curtea de Apel Constanța a respins excepțiile ca nefondate. A admis acțiunea formulată de reclamantul – Spitalul Clinic de Pneumofiziologie Constanța în contradictoriu cu pârâții – Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Guvernul României și a dispus anularea dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 și a dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.Totodată a dispus publicarea prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în Monitorul Oficial al României, Partea I. … III.Prin Decizia civilă nr. 5.558 din 16.11.2021 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul Românei și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a casat în tot sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că hotărârea pronunțată nu satisface cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, nefiind redate motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. … IV.După casare dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța cu nr. 51/36/2018* la data de 5.01.2022.Prin Încheierea de ședință din data de 7.02.2022 a fost respinsă ca nefondată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța. … V.În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri:– plângere prealabilă;  … – Adresa nr. 10.406/29.12.2017 a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, răspuns la plângerea prealabilă;  … – Adresa nr. 15A/7.102/CA/8.12.2007 a Guvernului României, răspuns la plângerea prealabilă; … – anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; … – anexa nr. 26 la Ordinul nr. 619/360/2014 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; … – anexa nr. 26 la Ordinul nr. 763/377/2016 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; … – anexa nr. 26 la Ordinul nr. 196/130/2017 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; … – Referatul de aprobare nr. VVV988/DG1193/21.06.2016 a ordinului ministrului sănătății și al președintelui CNAS privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2016 a Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2015-2017; … – nota de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 432/2016 privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru anii 2016-2017; … – documentația aferentă actelor contestate.  …  … VI.i.Potrivit art. 248 din Codul de procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.Asupra excepțiilor de fond și de procedură invocate Curtea reține următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu motivarea că reclamantul este o unitate spitalicească care nu reprezintă segmentul de asistență medicală din România, cu toate componentele acestuia, astfel că protejarea unor interese personale nu poate fi interpusă cu drepturile de ordin public ale tuturor celorlalți furnizori de servicii medicale, respectiv că reclamantul nu a făcut dovada că reprezintă în instanță toți furnizorii de servicii medicale spitalicești sau că are un mandat special din partea acestora de a acționa în justiție, pentru anularea dispozițiilor contestate din HG nr. 400/2014 și Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 388/186/2015.Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, interesul legitim putând fi atât privat, cât și public.Reclamantul este o persoană juridică ce se consideră vătămată prin actul contestat și acționează pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime private, proprii, și nu a unui interes legitim public. Reclamantul nu a pretins niciodată că acționează pentru și în numele tuturor destinatarilor actului administrativ contestat, iar vătămarea produsă este dovedită prin sancționarea sa prin Raportul de control din data de 29.04.2016 al Casei de Asigurări a Județului Constanța, întocmit în baza actului administrativ cu caracter normativ contestat în prezenta cauză, astfel că excepția invocată este nefondată. Cu privire la excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății cu motivarea că reclamantul din prezenta cauză solicită anularea unor articole cuprinse în acte normative abrogate, astfel că este evident că interesul nu mai este legitim, obiectul cauzei contravine normelor care reglementează efectele abrogării, dar și că interesul de a fi anulat parțial actul administrativ nu constituie un interes legitim privat în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea contenciosului administrativ, ci doar un folos practic urmărit de reclamant prin inițierea demersului judiciar. Curtea reține că, potrivit art. 32 și 33 din Codul de procedură civilă, orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual. Reclamantul face dovada că în baza actului administrativ cu caracter normativ contestat în prezenta cauză prin Raportul de control nr. 37/29.04.2016 întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Constanța a fost sancționat cu reținerea sumei de 76.640 lei.Împotriva Raportului de control nr. 37/29.04.2016 întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Constanța a formulat contestație prin care a solicitat anularea raportului de control din data de 29.04.2016 și a procesului-verbal de soluționare a contestației nr. PDG3055/11.07.2016, cauza este înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța cu nr. 6.206/118/2016, iar în prezent este suspendată până la soluționarea acțiunii prezente. Prin Decizia nr. 10 din 11 mai 2015 privind dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 427/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.În condițiile în care Raportul de control nr. 37/29.04.2016 nu este definitiv prin epuizarea demersului judiciar de anulare, reclamantul justifică un interes actual în anularea actului administrativ cu caracter normativ în baza căruia raportul a fost întocmit, indiferent de abrogarea acestuia. În ceea ce privește interesul legitim, condiție de exercitare a acțiunii civile, evitarea unei pierderi patrimoniale reprezintă un interes legitim. În ceea ce privește susținerea că interesul de a fi anulat parțial actul administrativ nu constituie un interes legitim privat în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea contenciosului administrativ, ci doar un folos practic urmărit de reclamant prin inițierea demersului judiciar, Curtea reține că interesul, în sensul existenței unui folos practic, este o condiție pentru exercitarea oricărei acțiuni, fie ea civilă, fie în contencios administrativ. Absența, și nu existența, acestui folos practic urmărit ar fi făcut ca acțiunea să fie lipsită de interes. Interesul legitim privat, în sensul Legii nr. 554/2004, nu este interesul reglementat de Codul de procedură civilă, iar excepția invocată este nefondată. Cu privire la excepția lipsei de obiect a cererii de anulare a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014, invocată atât de pârâtul Guvernul României, cât și de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu motivarea că acestea nu mai sunt în vigoare, Curtea reține următoarele: Potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare:  + 
Articolul 1Subiectele de sesizare a instanței(1)Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.(…)(6)Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.(…) + 
Articolul 7Procedura prealabilă(1)Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.(…)(5)În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe sau al acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă. + 
Articolul 8Obiectul acțiunii judiciare(1)Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.Nici art. 1, nici art. 8 din Legea nr. 554/2004 nu condiționează exercitarea acțiunii în contencios administrativ de neepuizarea efectelor actului administrativ vătămător sau de rămânerea lui în vigoare inclusiv la momentul sesizării instanței de judecată. Împrejurarea că actul administrativ și-a epuizat efectele, inclusiv prin abrogare, împiedică revocarea actului, din inițiativa emitentului, în temeiul art. 1 alin. (6) sau ca urmare a formulării plângerii prealabile. Art. 7 alin. (5) din lege arată că în cazul acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice nu este obligatorie plângerea prealabilă, text din interpretarea căruia rezultă că acțiunea în anulare este admisibilă și are obiect. În egală măsură, art. 1 alin. (6) arată că în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal nu îl va putea revoca, dar va putea solicita instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.În egală măsură, art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004 nu determină termenele de formulare a plângerii prealabile, respectiv a acțiunii în contencios administrativ, în raport cu un termen maxim care să fie data epuizării efectelor/data abrogării în cazul actului administrativ cu caracter normativ. A primi susținerile pârâților ar însemna că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt lipsite de aplicabilitate pentru persoana vătămată printr-un act administrativ individual emis în temeiul unui act administrativ cu caracter normativ care este abrogat înainte ca instanța de judecată să pronunțe anularea lui, persoană care, în opinia pârâților, nu mai poate cere anularea actului întrucât acesta este abrogat, dar nu poate invoca nici excepția de nelegalitate întrucât, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actul normativ este exclus de la controlul de legalitate pe calea excepției de nelegalitate. Or, o atare soluție echivalează cu negarea dreptului de acces la justiție, soluție care nu poate fi acceptată, excepția invocată fiind nefondată. ii.Pe fondul cererii de chemare în judecată Curtea reține următoarele: Prin cererea dedusă judecății reclamantul solicită anularea dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015 și art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, care prevăd următoarele: HG nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, anexa nr. 2:  + 
Articolul 102(3)În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligației de la art. 92 alin. (1) lit. ao), se aplică următoarele sancțiuni:a)la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație; … b)la a doua constatare și la următoarele constatări după aceasta, se diminuează cu 20% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație.  … Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015:Anexa nr. 26 Contract de furnizare de servicii medicale spitalicești – model: + 
Articolul 8(3)În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligației de la art. 6 lit. ao), se aplică următoarele sancțiuni:a)la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație; … b)la a doua constatare și la următoarele constatări după aceasta, se diminuează cu 20% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație. … Obligația la care se referă art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 și art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 este obligația furnizorului de servicii medicale să introducă în sistemul informatic toate prescripțiile medicale electronice prescrise offline și prescripțiile medicale cu regim special unic pe țară pentru prescrierea substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data prescrierii.Curtea apreciază ca fondată critica de nelegalitate formulată de reclamant, reprezentată de încălcarea principiului proporționalității sancțiunii. Potrivit Constituției României:  + 
Articolul 53Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți(1)Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.Se observă că art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 și art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 nu permit individualizarea sancțiunii decât după un singur criteriu, și anume dacă furnizorul de servicii medicale se află la prima constatare sau la o a doua/altă constatare a abaterii. Articolul 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 și art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 nu permit o individualizare a sancțiunii și după alte criterii, cum ar fi numărul rețetelor care nu au fost introduse în sistem, prejudiciul care s-a produs sau s-ar fi putut produce prin neîndeplinirea obligației, circumstanțele concrete care au determinat neîndeplinirea obligației (neglijență, imposibilitate obiectivă șamd), de scopul urmărit (dacă a existat) sau altele asemenea.Fără a nega necesitatea aplicării unei sancțiuni, în raport cu scopurile urmărite – descurajarea unei practici de nerespectare a prevederilor contractului-cadru și protejarea bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.Astfel cum este prevăzută, sancțiunea de la art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 și art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 poate conduce la situații de evidentă disproporție între fapta săvârșită și sancțiunea aplicată, exemplu fiind chiar cel al reclamantului căruia pentru un număr de patru rețete neînregistrate în valoare de cca 500 lei i-a fost aplicată o sancțiune de 76.640 lei. Lipsa de proporționalitate cu fapta pentru combaterea căreia este instituită sancțiunea este recunoscută, așa cum arată și reclamantul, chiar de pârâtul Guvernul României, care în nota de fundamentare a HG nr. 432/2016 privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017, în care se arată că „Au fost revizuite unele sancțiuni aplicabile furnizorilor aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, coroborând nivelul sancțiunii cu gravitatea nerespectării de către aceștia a unor obligații“. Este de observat că în urma acestei revizuiri sancțiunea aplicabilă pentru nerespectarea obligației prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. ao) din contractul-cadru este următoarea:a)la prima constatare, avertisment scris; … b)la a doua constatare se diminuează cu 1% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație; … c)la a treia constatare și la următoarele constatări după aceasta, se diminuează cu 3% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație. … Totodată, Curtea observă că în forma inițială Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 prevedea ca sancțiune numai reținerea unei sume egale cu contravaloarea sumei suportate din fond, aferentă prescripțiilor medicale electronice offline neintroduse în sistemul informatic, prescrise și eliberate în cadrul trimestrului.Chiar și numai comparativ cu sancțiunea prevăzută anterior modificării aduse prin HG nr. 205/2015 cu sancțiunea prevăzută prin HG nr. 432/2016, sancțiunea aplicabilă la nivelul anului 2015, de diminuare cu 10% a valorii lunare de contract, apare ca fiind una disproporționată, dreptul de apreciere al autorităților publice fiind exercitat cu exces de putere.  …  … Apărările pârâților în sensul că au fost respectate procedurile de adoptare/emitere a celor două acte contestate, că a fost respectat principiul transparenței prin negociere, consultarea părților implicate, publicarea anunțului referitor la această acțiune sau că reclamantul a semnat fără obiecțiuni contractul de furnizare de servicii medicale la data încheierii acestui contract cu CAS Constanța, precum și actul adițional la acesta, având obligația de a respecta clauzele contractuale și prevederile legale în vigoare aplicabile sistemului asigurărilor sociale de sănătate, nu sunt de natură a înlătura viciul de nelegalitate constatat. Contractul semnat de reclamant este întocmit după modelul contractului-cadru, fără posibilitate de negociere a clauzelor privind sancțiunile aplicabile, iar semnarea acestuia nu semnifică renunțarea reclamantului, ca persoană vătămată, la dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ. Drept care va fi admisă cererea de chemare în judecată și anulate dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015 și art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Spitalul Clinic de Pneumofiziologie Constanța. Respinge ca nefondată excepția lipsei de interes a acțiunii. Respinge ca nefondată excepția lipsei de obiect a acțiunii. Admite acțiunea (după casare) în materia contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanța, cu sediul în Constanța, Str. Sentinelei nr. 40, județul Constanța, și pe pârâții: Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu sediul în București, sectorul 3, Calea Călărașilor nr. 249, bl. S19, Ministerul Sănătății, cu sediul în București, sectorul 1, str. Cristian Popișteanu nr. 1-3, Guvernul României, cu sediul în București, sectorul 1, Piața Victoriei – Palatul Victoriei nr. 1, având ca obiect anulare act administrativ. Anulează dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015 și art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015. Dispune publicarea prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în Monitorul Oficial al României, Partea I.Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel Constanța, sub sancțiunea nulității. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, azi, 14.02.2022.
PREȘEDINTE
ANDREA-BIANCA ANDRUȘ
Grefier,
Mariana Nica

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește