SENTINŢĂ CIVILĂ nr. 1.603 din 27 mai 2008

privind pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanţii Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu intervenienţii Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor



Dosar nr. 8.161/2/2007Şedinţa publică din data de 27 mai 20080Curtea compusă din:Preşedinte Alina ŞuţuGrefier Mariana CucuPe rol se află pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanţii Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu intervenienţii Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 13 mai 2008, fiind consemnate în şedinţa publică de la acea dată, care face parte integrantă din această hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea succesiv la 20 mai 2008 şi la 27 mai 2008, când a pronunţat următoarea sentinţă:CURTEA,deliberând, reţine următoarele:Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21 noiembrie 2007, reclamanţii Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei să dispună anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, şi anume anexa nr. 1 – alin. 2 al articolului unic al hotărârii Guvernului, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, reprezentat de diferenţa de chirie lunară la care aveau dreptul în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 şi cea la care au fost îndreptăţiţi în baza Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, diferenţă înmulţită cu numărul lunilor scurse de la emiterea Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 şi până la soluţionarea irevocabilă a cererii, şi suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii.În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au devenit proprietari ai imobilului denumit generic "Castelul Bran" prin Decizia de restituire nr. 35 din 18 mai 2006 emisă de Muzeul Bran, imobil compus din Castelul Bran, Casa de Ceai a Reginei Maria, Casa "Principesa Ileana" şi Casa administratorului, şi titulari ai dreptului de folosinţă specială asupra imobilelor: Tabernacolul "Inima Reginei", terenul aferent, parcul castelului, două lacuri şi drumul de acces.În conformitate cu art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii au obligaţia legală de a menţine afecţiunea imobilelor sus-menţionate pe o perioadă de 3 ani de la data emiterii deciziei de restituire, având în vedere că acestea au în prezent afectaţiune de muzeu.În baza art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor, aceasta fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 10 ianuarie 2007.După numai 3 luni, Guvernul a modificat această hotărâre prin Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, micşorând în mod substanţial chiria pe care proprietarii de imobil urmau să o primească de la instituţiile publice ce îşi desfăşoară activitatea în imobilele restituite.Arată reclamanţii că aceasta din urmă hotărâre de Guvern vatămă drepturile şi interesele proprietarilor, deoarece introducerea unui nou criteriu de calcul, şi anume "suprafaţa construită desfăşurată sau suprafaţa de teren aferentă, inclusiv terenul de sub construcţie", stabileşte un sistem arbitrar, prin care cuantumul chiriei este invers proporţional cu suprafaţa imobilului.Arată reclamanţii că în stabilirea acestei chirii nu pot fi avute în vedere considerente de protecţie socială a instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în astfel de imobile, ci cuantumul chiriei ar trebui să fie cât mai aproape de nivelul de piaţă, iar nu unul derizoriu şi arbitrar stabilit.Reclamanţii consideră că este ilegal şi abuziv faptul de a se micşora cuantumul chiriilor după doar 3 luni, fără a avea în vedere interesele proprietarilor şi fără a avea vreo consultare cu reprezentanţii acestora.Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.Arată pârâtul că hotărârea a fost adoptată prin însuşirea proiectului iniţial de Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.La elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 50/2005.Arată pârâtul că odată cu punerea în practică a Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 s-a constatat faptul că aceasta nu a avut în vedere impactul financiar al chiriilor în cazul imobilelor având destinaţia de licee, şcoli, spitale, sedii de instituţii publice, muzee cu suprafeţe construite desfăşurate şi teren aferent foarte mare.S-a constatat că la nivel local se întâmpină anumite dificultăţi în ceea ce priveşte achitarea de către utilizatorii imobilelor afectate unor activităţi de interes public a chiriei, mai ales în ceea ce priveşte imobilele cu suprafeţe mari.S-a mai constatat că nu a fost dimensionat în mod real cuantumul chiriilor în raport cu situaţia reală a imobilelor care fac obiectul acestui act normativ.Autorităţile locale au semnalat în numeroase cazuri că sumele datorate cu titlu de chirie sunt foarte mari, disproporţionate chiar şi cu preţul pieţei, în unele cazuri.La dimensionarea cuantumului chiriei s-au avut în vedere, pe de o parte, influenţele economice asupra utilizatorului actual, în sensul asigurării suportabilităţii acestora din bugetele proprii, în condiţiile menţinerii activităţii de utilitate publică în condiţii optime şi, pe de altă parte, asigurarea unui venit echilibrat pentru beneficiarii retrocedării.În cauză au fost formulate cereri de intervenţie în interesul pârâtului de Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cereri încuviinţate în principiu de instanţă.Analizând actele depuse la dosar şi dispoziţiile legale aplicabile, Curtea constată că acţiunea este întemeiată, aceasta urmând a fi admisă în consecinţă, pentru următoarele considerente:Guvernul a adoptat hotărârea ce face obiectul prezentei acţiuni în anulare în aplicarea art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.Conform acestor dispoziţii legale, Guvernul stabileşte cuantumul chiriei de care beneficiază proprietarii imobilelor afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public pe o perioadă de până la 3 ani/5 ani.La 21 decembrie 2006 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006, care stabileşte şi cuantumul chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.Criteriile pe baza cărora Guvernul a stabilit cuantumul chiriilor sunt: afectaţiunea imobilului, rangul localităţii, suprafaţa construită desfăşurată, respectiv suprafaţa de teren aferent, inclusiv cel de sub construcţie.În aplicarea acestui act administrativ, cuantumul chiriei lunare cuvenite reclamanţilor pentru imobilul "Castelul Bran" era de 81.928 lei.La propunerea intervenienţilor, Cancelaria Primului-Ministru, respectiv Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Guvernul a aprobat prin Hotărârea ce face obiectul cauzei, nr. 343/11.04.2007, modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.886 sus-menţionate.Modificarea a constat în introducerea unui subcriteriu la cele existente – suprafaţa construită/suprafaţa de teren – prin stabilirea unor categorii de imobile (cu suprafaţa mai mică de 300 mý, între 300 şi 500 mý, între 500 şi 700 mý etc.) şi stabilirea unui cuantum al chiriei într-un sistem descrescător, invers proporţional cu suprafaţa imobilului.În aplicarea acestei hotărâri a Guvernului, conform Adresei nr. 63 din 23 ianuarie 2008 emise de administratorul Muzeului Bran (fila 67), cuantumul chiriei lunare cuvenite reclamanţilor pentru imobilul "Castelul Bran" este de 18.265 lei (aproximativ echivalentul sumei de 5.000 euro, calculat la un curs de 3,5 lei/euro).În aplicarea prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „la primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor şi poate cere autorităţii al cărei act este atacat să îi comunice de urgenţă acel act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei”, constatând că din Nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 rezultă că iniţiativa proiectului de modificare a Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 se bazează pe constatări din practică, semnalări ale autorităţilor locale, analize ale unor situaţii concrete, instanţa a pus în vedere pârâtului să depună întreaga documentaţie care a stat la baza adoptării hotărârii.Pârâtul a arătat prin Adresa nr. 15A/2.021/CA din 5 mai 2008 (fila 79) că la baza Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 a stat nota de fundamentare întocmită de Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, precizând faptul că potrivit Legii nr. 24/2000, republicată, şi a Hotărârii Guvernului nr. 50/2005, republicată, acesta este singurul act care stă la baza adoptării unei hotărâri de Guvern.În nota de fundamentare se menţionează că odată cu punerea în practică a Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 s-a constatat faptul că aceasta nu a avut în vedere impactul financiar al chiriilor în cazul imobilelor cu suprafeţe construite desfăşurate şi teren aferent foarte mare. Se arată că la nivel local se întâmpină anumite dificultăţi în ceea ce priveşte achitarea de către utilizatorii imobilelor afectate unor activităţi de interes public a chiriei, mai ales în ceea ce priveşte imobilele cu suprafeţe mari. S-a mai arătat că nu a fost dimensionat în mod real cuantumul chiriilor în raport cu situaţia reală a imobilelor care fac obiectul acestui act normativ.Analizând dispoziţiile hotărârii Guvernului de modificare a Hotărârii Guvernului nr. 1.186/2006 raportat la situaţia de fapt din speţă, Curtea reţine următoarele:Ca efect al adoptării Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006, s-a recunoscut reclamanţilor dreptul la o chirie într-un cuantum de 81.928 lei lunar (aproximativ 23.400 euro), pentru lipsa de folosinţă a imobilului denumit generic „Castelul Bran”, imobil compus din Castelul Bran, Casa de Ceai a Reginei Maria, Casa „Principesa Ileana” şi Casa administratorului, respectiv Tabernacolul „Inima Reginei”, terenul aferent, parcul castelului, două lacuri şi drumul de acces.După 3 luni de la data intrării în vigoare a acestui act se constată că la nivel local se întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte achitarea chiriei şi faptul că acest cuantum nu a fost dimensionat în mod real, deoarece, în cazul imobilelor cu suprafeţe mari, cuantumul chiriilor depăşeşte "cu mult preţul pieţei".Instanţa constată că aceste argumente nu sunt dovedite.În cazul imobilului din speţă, ca efect al modificării aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, cuantumul chiriei datorate reclamanţilor a scăzut de aproape 5 ori (de la aproximativ 23.400 euro la aproximativ 5.000 euro).Reclamanţii susţin că această chirie este derizorie, faţă de importanţa imobilului, acesta aducând statului român anul trecut venituri de aproximativ 1 milion euro.Reclamanţii nu au depus la dosar acte în dovedirea acestor susţineri, însă nici nu au fost contestate, fiind de notorietate faptul că acest obiectiv turistic atrage anual sute de mii de vizitatori, surclasând toate celelalte obiective turistice din ţară.Curtea constată că prin actul administrativ cu caracter normativ s-a adus o vătămare dreptului de proprietate al reclamanţilor.Obligaţia indemnizării echitabile a proprietarului pentru lipsa de folosinţă asupra bunului său a fost reţinută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului încă din 1982 (Cauza Sporrong şi Lonnroth contra Suediei), CEDO statuând că aceasta decurge implicit din textul art. 1 din Protocolul nr. 1.Prin modificările adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, reclamanţii au fost lipsiţi de o parte majoră a despăgubirii recunoscute anterior prin hotărâre a Guvernului, fără ca această măsură să fie justificată.Intervenienta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat în apărarea intereselor pârâtului Cauza Hutten-Czapska împotriva Poloniei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a acceptat posibilitatea unei reduceri, prin efectul legii, a chiriei percepute de un proprietar, atunci când această reducere este justificată de considerente de interes public care au un impact economic şi social semnificativ.Reţinând că intervenienta a invocat respectiva cauză la nivel de principiu, Curtea constată totuşi că respectivele considerente au fost enunţate de CEDO în condiţiile în care a admis în speţă că legile poloneze de control asupra chiriilor îşi au originea în lipsa de locuinţe, nivelul scăzut al ofertei de locuinţe şi costul ridicat al apartamentelor, fiind adoptate pentru a asigura protecţia socială a locatarilor şi pentru a permite o trecere progresivă de la un sistem controlat de stat la un sistem contractual, în cadrul reformei fundamentale a statului, care a urmat prăbuşirii regimului comunist.În speţa supusă judecăţii în prezenta cauză, intervenienta iniţiatoare a proiectului de hotărârea Guvernului prezintă obiectivul legitim, de "utilitate publică", ca fiind unul de natură economică (asigurarea suportabilităţii chiriilor din bugetele proprii în condiţiile menţinerii activităţii de utilitate publică în condiţii optime).Mai arată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor că perioada lipsirii de folosinţă este scurtă, fiind clar delimitată de lege, cheltuielile de întreţinere sunt suportate de Muzeul Bran, proprietarii sunt scutiţi de impozitul pe clădiri şi terenuri, iar în situaţia în care nu este necesară întreaga suprafaţă a imobilului pentru desfăşurarea activităţii de interes public, aceasta poate fi restrânsă.Subliniază intervenienta că nu se justifică stabilirea chiriei, proporţional cu suprafaţa imobilului, întrucât imobilele se închiriază în ansamblul lor, nu în funcţie de suprafaţa pe care o au.Curtea constată că între interesul public urmărit prin reducerea cuantumului chiriei ca urmare a încadrării imobilului într-o categorie a imobilului cu o suprafaţă foarte mare şi asigurarea reparării prejudiciului produs proprietarului prin lipsirea de folosinţă nu există un just echilibru.Se reţine în primul rând faptul că legalitatea hotărârii Guvernului, act administrativ cu caracter de reglementare aplicabil tuturor subiectelor vizate, nu poate fi analizată în prezenta cauză decât prin raportare la situaţia concretă supusă judecăţii – încălcarea drepturilor reclamanţilor.Având în vedere această precizare, Curtea constată că "necesitatea asigurării suportabilităţii chiriilor din bugetele proprii în condiţiile menţinerii activităţii de utilitate publică în condiţii optime" nu poate fi opusă proprietarilor reclamanţi pentru a justifica reducerea chiriei lunare pentru folosinţa domeniului Bran de la 23.400 euro la 5.000 euro, în condiţiile în care din administrarea acestuia se obţin venituri la nivelul de aproximativ 1 milion euro anual.Instanţa constată că noile dispoziţii conform cărora, în situaţia în care nu este necesară întreaga suprafaţă a imobilului pentru desfăşurarea activităţii de interes public, aceasta poate fi restrânsă nu sunt pertinente în speţă în condiţiile în care lipsa de folosinţă a reclamanţilor este în prezent totală.Pe de altă parte, faptul că "nu se justifică stabilirea chiriei proporţional cu suprafaţa imobilului întrucât imobilele se închiriază în ansamblul lor, nu în funcţie de suprafaţa pe care o au", reprezintă o apreciere fără suport juridic/tehnic, fiind evident că nivelul chiriei pentru un imobil chiar fără relevanţă istorică variază în funcţie de suprafaţă în sens direct proporţional, şi nu invers.Instanţa mai reţine că celelalte elemente invocate de ANRP – perioada lipsirii de folosinţă este clar delimitată de lege, cheltuielile de întreţinere sunt suportate de administrator conform Legii nr. 10/2001, proprietarii sunt scutiţi de impozitul pe clădiri şi terenuri – au existat şi au fost avute în vedere şi la momentul adoptării Hotărârii Guvernului nr. 1.186/2006, în baza căreia reclamanţii aveau dreptul la o chirie de aproape 5 ori mai mare decât cea modificată.Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că la adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, având ca efect reducerea drastică a cuantumului indemnizaţiei cuvenite proprietarului, nu s-a realizat un echilibru între interesul public şi dreptul reclamanţilor la o despăgubire rezonabilă pentru lipsa de folosinţă asupra proprietăţii, aflată sub garanţia şi protecţia legii fundamentale a ţării şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.Aceste considerente se constituie în "cazuri justificate" de suspendare a actului administrativ supus judecăţii în accepţiunea art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, pentru prevenirea producerii unei pagube în patrimoniul reclamanţilor, Curtea va suspenda executarea actului până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.În conformitate cu prevederile art. 18 alin. 1 şi pentru considerentele mai sus expuse, va anula dispoziţia alin. (2) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, şi anume cea referitoare la stabilirea claselor de imobile în funcţie de suprafaţa construită/suprafaţa de teren, cu consecinţa stabilirii cuantumul chiriei în funcţie de încadrarea în această clasă.În conformitate cu prevederile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, pentru acoperirea prejudiciului produs, Curtea va obliga pârâtul la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 până la anularea acesteia (reprezentând diferenţa dintre cuantumul chiriei de care beneficiau reclamanţii în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.186/2006 şi cea de care beneficiază în baza Hotărârii Guvernului nr. 343/2007).Văzând şi prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă,PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiHOTĂRĂŞTE:Admite acţiunea formulată de reclamanţii Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer, prin S.C.A. "Rubin Meyer Doru amp; Trandafir", cu sediul în Bucureşti, str. Puţul cu Plopi nr. 7, sectorul 1, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, Bucureşti.Respinge cererile de intervenţie formulate de Cancelaria Primului-Ministru, cu sediul în Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, Bucureşti, şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cu sediul în Calea Floreasca nr. 202, sectorul 1.Suspendă executarea Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 – anexa nr. 1 (alin. 2), până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.Anulează parţial Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, şi anume anexa nr. 1 (alin. 2).Obligă pârâtul la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 până la anularea acesteia şi la plata sumei de 51 lei reprezentând cheltuieli de judecată.Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2008.PREŞEDINTE,ALINA ŞUŢUGrefier,Mariana Cucu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește