SENTINȚA CIVILĂ nr. 1.028 din 29 iunie 2021

Dosar nr. 1.751/2/2021Curtea constituită din:Președinte – XGrefier – XPe rol se află cauza privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul X în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, având ca obiect „suspendare executare act administrativ – ord. 6.129/2016“.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.06.2021, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezenta, însă Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 30.03.2021, reclamantul X a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, suspendarea și anularea unor dispoziții din Ordinul MEC nr. 6.129/2016 privind aprobarea standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 123 bis din 15 februarie 2017, și din Ordinul MEC nr. 5.229/2020 de aprobare a Metodologiei privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 783 din 27 august 2020.În motivare, reclamantul a arătat că dispozițiile nelegale și prejudiciabile din Ordinul MEC nr. 6.129/2016 se află în anexa nr. 24 – Comisia de Științe Juridice (anexă atașată cererii introductive ca anexa nr. 1), la pct. 2 – Standarde minimale, criteriul CI – Performanță fond, liniuțele a doua și a treia, după cum urmează: două comunicări într-o limbă străină de largă circulație internațională, susținute la congrese/conferințe organizate de o societate științifică internațională din specializarea candidatului și publicate în volumul ori pe situl congresului/în revista societății/în secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecției operate/invitației adresate de un comitet științific și susținute efectiv, nu în regim de poster) – Director/Responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare*Rute alternative:– membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare; … – participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative și în cadrul comisiilor, agențiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizațiilor sau asociațiilor profesionale internaționale. … Referitor la dispoziția nelegală și prejudiciabilă din Ordinul MEC nr. 5.229/2020, reclamantul a susținut că este cea prevăzută la art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin respectivul ordin, conform căreia: „Se află în situația de conflict de interese persoana implicată în procedura de evaluare, în situația existenței unui interes personal, în cazurile în care: a) este soț, afin ori rudă până la gradul al II-lea inclusiv; b) a beneficiat în ultimii 3 ani anteriori evaluării ori beneficiază în prezent de foloase de orice natură din partea persoanei evaluate.“Cu titlu preliminar, în ceea ce privește situația de fapt, reclamantul a arătat că a susținut examenul de abilitare la Școala doctorală a Facultății de Drept a UVT în data de 28.03.2019. După 13 luni de la data susținerii tezei, comisia de abilitare formată din trei abilitați doctoral în domeniul Drept comercial, în care reclamantul a cerut abilitarea, a întocmit raportul de evaluare, cu propunerea de acordare a atestatului de abilitare. Dosarul de abilitare, conținând și raportul de evaluare al comisiei de abilitare, a fost trimis CNATDCU în procedura de validare.Sub aspectul procedurii de abilitare doctorală, reclamantul a arătat că aceasta este reglementată de Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020. Standardele pentru obținerea abilitării doctorale sunt, conform art. 2 din respectivul ordin, aceleași ca pentru obținerea gradului de profesor universitar sau cercetător gradul I.Primind dosarul de abilitare, președintele comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice a desemnat 3 (trei) evaluatori, care să îl analizeze potrivit art. 24 alin. (1) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020. Două dintre referatele individuale de evaluare au fost întocmite în data de 10.XII.2020/10.12.2020 (au aceeași dată, dar scrisă diferit), iar al treilea în data de 14.12.2020). În baza lor, președintele comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice a întocmit, potrivit art. 24 alin. (3) din aceeași metodologie, referatul sintetic din 12.XII.2020, cu propunerea de neacordare a atestatului de abilitare.Referatul sintetic cu propunerea de neacordare a fost aprobat de comisia – științe juridice, a cărei rezoluție a fost apoi însușită de consiliul general al CNATDCU, care a emis în acest sens Decizia din 16.12.2020. Dosarul a fost atașat prezentei acțiuni la anexa nr. 3 (raportul comisiei de abilitare și apoi, în procedura de validare, cele trei referate individuale de evaluare, referatul sintetic al președintelui comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice și Decizia CNATDCU, adoptată în consiliul general, din 16.12.2020).În continuare, reclamantul a arătat că a contestat Decizia CNATDCU din 16.12.2020, însă comisia de contestație nu a soluționat contestația în termenul regulamentar de soluționare [10 zile, conform art. 30 alin. (9) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020] și nici în cel de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.Referitor la nelegalitatea unor dispoziții din Ordinul MEC nr. 6.129/2016, reclamantul a susținut că a doua și a treia liniuță din cadrul criteriului CI – Performanță fond al punctului 2 – Standarde minimale al anexei nr. 24 – Comisia de Științe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, sunt anulabile din cauza lipsei de claritate și precizie, textul legal fiind redactat de așa natură încât să conducă la interpretări subiective și părtinitoare din partea comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice.În continuare, reclamantul a expus textul legal anulabil de la a doua liniuță: „Standardul pentru profesor universitar, cercetător științific gradul I […] – două comunicări într-o limbă străină de largă circulație internațională, susținute la congrese/conferințe organizate de organizate de o societate științifică internațională din specializarea candidatului și publicate în volumul ori pe situl congresului/în revista societății/în secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecției operate/invitației adresate de un comitet științific și susținute efectiv, nu în regim de poster)“.Cu privire la acest aspect, reclamantul a susținut că lipsa de claritate și precizie a textului citat rezultă, primus, din faptul că cei mai mulți dintre termenii folosiți nu se regăsesc la pct. 1 Definiții, condiții și proceduri al anexei nr. 24. Nu apare definită „societatea științifică“ și cu atât mai puțin cea „internațională“. Legal, termenii în cauză ar trebui definiți și, de asemenea, menționate exemple de societăți științifice din diversele specializări ale științelor juridice, așa cum sunt date exemple de „edituri internaționale de prestigiu“, de „edituri de prestigiu din străinătate“ și de „baze de date internaționale recunoscute“.În exemplificare, reclamantul a învederat că, în calitate de candidat la abilitare în domeniul dreptului comercial, nu are cunoștință de existența unei societăți de științe juridice, națională sau internațională, în domeniul respectiv. Așadar, reclamantul a susținut că această chestiune este lăsată în mod arbitrar la aprecierea membrilor comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice, în funcție de persoana candidatului la abilitare.Sub un al doilea aspect, reclamantul a susținut că conferința internațională organizată de o așa-zisă societate științifică internațională din specializarea candidatului, de la liniuța a doua din cadrul pct. 2 – Standarde minimale, contrazice definiția conferinței internaționale de la pct. 1 – Definiții, condiții și proceduri al anexei nr. 24, conform căreia prin aceasta „se înțelege o reuniune științifică organizată în țară/străinătate, desfășurată integral în limbă/limbi de largă circulație internațională, având o tematică științifică de interes internațional punctual prestabilită și un comitet internațional de selecție științifică a comunicărilor“. Această definiție nu conține nimic despre organizator, mai ales că, potrivit indicatorului I 16, inclusiv candidatul poate fi organizator de conferințe naționale și internaționale, organizare care se punctează separat de participarea (speaker sau key note speaker) și moderarea de la indicatorul 117.Prin urmare, reclamantul a apreciat că acest lucru arată că nu există nicio legătură între pregătirea științifică necesară conducerii de doctorate și participarea la conferințe internaționale organizate de cineva anume (precum o așa-zisă societate științifică internațională din specializarea candidatului). Organizarea și participarea la conferințe, naționale sau internaționale, sunt indicatori generali (I 16 și I 17) ce constituie deja standarde minimale prin faptul că au o contribuție la stabilirea punctajului minimal (criteriile C6 și C7, care trebuie să fie de minimum 25 de puncte, respectiv 150 de puncte).În al treilea rând, reclamantul a susținut în cadrul comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice au fost interpretate arbitrar, în funcție de persoana candidatului, inclusiv noțiuni care par clare, precum unde trebuie publicate lucrările conferinței/congresului internațional. Spre exemplificare, reclamantul a susținut că în referatul sintetic al președintelui comisiei de specialitate – științe juridice (atașat prezentei acțiuni ca anexa 3) s-a preluat concluzia unuia din referatele individuale de evaluare cum că „nu este întrunit criteriul a două conferințe cu publicarea în străinătate a rezultatelor“.În opinia reclamantului, faptul de a nu recunoaște comunicări susținute în cadrul unor conferințe/congrese internaționale pe motiv că nu au fost publicate în străinătate denotă subiectivismul și arbitrariul în interpretare pe care le generează norma, aceasta deoarece din textul legal nu transpare vreo obligație exclusivă de publicare în străinătate a comunicărilor susținute în cadrul conferinței/congresului internațional. Astfel, variantele de publicare sunt alternative, iar una dintre ele este publicarea în volumul ori pe site-ul congresului (conferinței), adică și în România. În plus, în opinia reclamantului, publicarea pe un site este automat internațională, internetul fiind ubicuu, ceea ce face irelevantă țara în care se află terminalul de pe care face publicarea pe site (postarea).O altă chestiune care, conform celor susținute de reclamant, a generat interpretări subiective ale comisiei de specialitate – științe juridice este înțelesul noțiunii de „revistă internațională de prestigiu“, ca primă variantă de publicare a comunicărilor susținute la conferințe/congrese internaționale.Sub acest aspect, comisia de specialitate – științe juridice a susținut că revista ar trebui să fie din străinătate, deși din text rezultă că secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu“ nu ar trebui interpretată ca pe o obligație de publicare în străinătate, deoarece o revistă internațională este o revistă în care publică și autori străini, nu o revistă dintr-o țară străină.Similar noțiunii de „societății științifice internaționale din specializarea candidatului“, reclamantul a susținut că termenul de „revistă internațională de prestigiu“ este în mod deliberat nedefinit, pentru a lăsa loc de aprecieri subiective. Spre exemplificare, reclamantul a susținut că termeni precum „edituri internaționale de prestigiu“, „edituri de prestigiu din străinătate“ (de exemplu, cele din Republica Moldova nu sunt considerate a fi din străinătate) sau „baze de date internaționale recunoscute“ sunt bine definiți, iar unii chiar însoțiți de enumerări, exemplificative sau limitative.Singura definiție a termenului „revistă“ de la pct. 1 – Definiții, condiții și proceduri al anexei nr. 24 este cea a „revistei științifice de prestigiu în domeniul științelor juridice“, conform căreia o astfel de revistă poate fi „din țară sau din străinătate“, ceea ce, în opinia reclamantului, este un argument în plus că publicarea s-ar putea face și într-o revistă din România.Pe de altă parte, reclamantul a arătat că limba de circulație internațională în care comunicările candidatului trebuie susținute a generat o interpretare subiectivă a comisiei de specialitate – științe juridice.Astfel, în urma unei discuții formale din data de 19.01.2021, orele 12.00-12.50, purtată cu vicepreședintele CNATDCU, directorul MEC și secretarul tehnic al CNATDCU, precum și președintele comisiei de științe juridice, s-a discutat chestiunea limbii de largă circulație internațională menționată la aceeași secundă liniuță din cadrul criteriului C1 – Performanță de fond al punctului 2 – Standarde minimale al anexei nr. 24. Interpretarea verbală a președintelui comisiei de științe juridice, consemnată ca atare pe înregistrare, a fost că nu doar comunicările candidatului din cadrul unei conferințe internaționale trebuie susținute într-o limbă străină de largă circulație internațională, ci toate comunicările participanților, de la toate panelurile (dacă sunt mai multe).În ceea ce privește acest aspect, reclamantul a susținut că și în acest caz rezultă o neclaritate a normei care generează posibilitatea ca organul abilitat să o interpreteze, în mod arbitrar, în funcție de persoana candidatului la abilitare.Reclamantul a învederat și faptul că subiectivizarea standardelor minimale în detrimentul criteriilor obiective a fost o acțiune intenționată a comisiei de specialitate – științe juridice și prin faptul că standardele minimale din Ordinul MEC din 2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 535/28.VII.2011 (atașat ca anexa 4), abrogat prin actualul Ordin MEC nr. 6.129/2016, nu conțineau decât criterii obiective, respectiv numărul de cărți și numărul articole/studii publicate în reviste.Pentru a releva efectele pe care lipsa de claritate și precizie a textului legal atacat le produce în cadrul diferiților subiecți de drept, în anexele 6 și 7 la prezenta acțiune, reclamantul a exemplificat cazul unor terți aflați în situații similare acestuia și care au susținut examenul de abilitare în același timp cu reclamantul, pentru a releva interpretarea diferită a textelor de lege atacate în funcție de persoanele ce solicită atestatul de abilitare.În ceea ce privește a treia liniuță din cadrul criteriului CI – Performanță fond al punctului 2 – Standarde minimale al anexei nr. 24 – Comisia de Științe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, reclamantul a apreciat că aceasta reprezintă o barieră aproape de netrecut pentru mulți din candidații la abilitare prin neclaritatea și lipsa de precizie generatoare de interpretări diferite ale comisiei de specialitate – științe juridice, în funcție de persoana candidatului la abilitare.Ruta principală a acestui criteriu este aceea de director/responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare. Astfel de granturi sau contracte de cercetare directe sunt foarte rare și, deci, greu accesibile pentru mulți candidați.În ceea ce privește contractele de cercetare, reclamantul a susținut că acestea au fost un nou motiv de interpretare subiectivă. În acest sens, reclamantul a arătat că a depus la respectivul dosar, pentru a complini această a treia liniuță, un proiect internațional de cercetare realizat în cadrul Center for International Legal Studies (CILS), Salzburg, Austria. Proiectul a fost acceptat de comisia de abilitare constituită la nivelul Școlii doctorale de la Facultatea de Drept a UVT (atașat prezentei acțiuni ca anexa 3), însă prin referatul individual de evaluare din 10.12.2020 (atașat prezentei acțiuni ca anexa 3), evaluatorul din procedura de validare a precizat despre proiectul CILS, Salzburg, Austria, că „standardul privind proiectele de cercetare nu pare (s.n., SB) să fie întrunit, în fișa de verificare figurând un singur proiect, aparent discutabil (s.n., SB) a fi calificat ca proiect de cercetare, câtă vreme adeverința anexată indică participarea la un volum colectiv, iar nu un proiect propriu-zis de cercetare“.Astfel, în procedura de validare evaluatorul individual are „dubii“ și „aparențe“ ce devin certitudini și, deci, obstacole legale insurmontabile, avute în vedere, ulterior, de președintele comisiei de specialitate – științe juridice și, mai departe, de consiliul general al CNATDCU. Rezultatul proiectului de cercetare a fost valorificat prin publicare, ceea ce este un supliment, și nu un substitut al cercetării.O altă chestiune prezentată de reclamant, care a suscitat probleme de interpretare a contractelor de cercetare, a fost aceea dacă acestea se punctează doar când proiectul de cercetare va fi fost terminat sau când a pornit.În acest sens, reclamantul a arătat că a participat în două proiecte naționale de cercetare, ambele cu Centrul de Cercetări Financiare și Monetare „Victor Slăvescu“ din cadrul Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu“ al Academiei Române. Unul dintre acestea, nefinalizat la data întocmirii raportului de evaluare de către comisia de abilitare constituită la nivelul Școlii doctorale din cadrul UVT (atașat prezentei acțiuni ca anexa 3), nu a fost punctat nici de către comisia de specialitate – științe juridice în cadrul procedurii de validare, deși fusese, la data întrunirii acestei comisii, de mult finalizat.A doua rută alternativă la criteriul privind grantul de cercetare sau contractul de cercetare directă este „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative și în cadrul comisiilor, agențiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizațiilor sau asociațiilor profesionale internaționale“.Sub acest aspect, reclamantul a arătat că a prezentat câte o adeverință emisă de Ministerul Finanțelor Publice (MFP) care atestă că a participat, ca expert, în comisiile de redactare a două acte normative. Unul dintre aceste acte – și singurul luat în discuție – se referă la un proiect de lege de aprobare a unei ordonanțe de urgență de modificare și completare a Codului de procedură fiscală.În acest sens, reclamantul a susținut că a participat efectiv la redactarea textelor normative, în comisia de elaborare din cadrul inițiatorului, și nu a afirmat niciodată că ar fi participat la procedura de adoptare a acestor proiecte în Parlament.Cu toate acestea, reclamantul a susținut că CNATDCU, în referatul președintelui comisiei de specialitate – științe juridice, a confundat procedura de elaborare în comisia de experți constituită la nivelul inițiatorului (MFP) cu procedura de adoptare parlamentară a unui proiect de lege.În opinia reclamantului, o posibilă explicație a acestui fapt a fost aceea că președintele comisiei de specialitate – științe juridice a făcut această confuzie deoarece nu a înțeles critica acestui element făcută de evaluatorul care a întocmit referatul independent din 10.12.2020, din care a preluat, evaluatorul referindu-se la cu totul altceva, ceea ce duce la concluzia că textul este deficitar și generator de interpretări arbitrare.Cu privire la interpretarea evaluatorului care a propus prin referatul individual din 10.12.2020, pct. 3 teza a II-a, respingerea rutei alternative a participării reclamantului ca expert în comisia de elaborare a Legii nr. 505/2006 de aprobare cu modificări și completări a O.U.G. nr. 35/2006 de modificare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (element acceptat de comisia de abilitare), reclamantul a precizat că aceasta s-a referit la faptul că prin „cod“ s-ar înțelege doar codul original – în cazul de față, O.G. nr. 92/2003 – nu și amendările sale ulterioare. Totuși, chiar indicatorul I 22, pe ultima coloană, prevede că punctajul este „pe proiect de act normativ“ (nu pe Constituție sau pe cod).În opinia reclamantului, evaluatorul respectiv nu a ținut cont de faptul că criteriul CI – Performanță de fond cere „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative’’. Deci elaborarea oricăror acte normative, nu neapărat a unor coduri. Menționarea codurilor, a Constituției ș.a. apare (doar) în standardele generale, la punctaj (indicatorul I 22), acordându-se 2 (două) puncte pentru un cod specializat, precum Codul de procedură fiscală, ca și pentru orice „alte acte normative“.În concluzie, în ceea ce privește prima neclaritate, reclamantul a opinat în sensul că criteriul participării în comisii de redactare a unor acte normative pune mari probleme de interpretare comisiei de specialitate – științe juridice, care confundă MFP, ca inițiator al unui proiect de lege, cu Parlamentul, ca for care aprobă proiectul ce, astfel, devine lege. Mai mult, aprecierea că participarea la o redactare a unei modificări a unui cod nu poate fi admisă ca standard minimal, ci doar participarea la redactarea codului original sau a Constituției originale, înlocuiri ale codurilor (adică adoptarea de coduri noi) intervin o dată la cel puțin 12-15 ani sau chiar la vreo 150 de ani, precum în cazul Codului civil. Iar o nouă Constituție apare doar după o schimbare de regim politic, astfel că e greu de înțeles logica evaluatorului care, astfel, recunoaște implicit neclaritatea și lipsa de precizie a criteriului legal.Sub aspectul celei de a doua neclarități a celei de a treia liniuțe din cadrul criteriului CI – Performanță fond al punctului 2 – Standarde minimale al anexei nr. 24 – Comisia de Științe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, reclamantul a subliniat că nu este clar dacă apare ca suficientă una sau trebuie cel puțin două participări în calitate de expert într-o comisie de elaborare a unor proiecte de acte normative.În favoarea interpretării propuse de reclamant, acesta a arătat că din lecturarea actului normativ rezultă că acolo unde a dorit să indice mai multe acțiuni legiuitorul a făcut-o: „membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare“ (ruta alternativă anterioară) sau „două comunicări într-o limbă străină de largă circulație internațională“ (liniuța anterioară). Or, odată ce în cazul participării, ca expert, la elaborarea unor proiecte de acte normative, simpla folosire a pluralului nu ar trebui să fie de natură a duce la concluzia că ar fi nevoie de cel puțin două astfel de participări. Altfel spus, atunci când legiuitorul a dorit să specifice numărul unei pluralități de acțiuni, a făcut-o indicând numărul în mod expres.O a treia neclaritate în interpretare a fost aceea dacă cele două rute alternative de la a treia liniuță a pct. 2 Standarde minimale criteriul CI – Performanță fond se pot cumula, adică dacă se poate cumula (i) participarea, în calitate de membru în echipa unui grant sau a unui contract direct de cercetare, cu (ii) participarea în calitate de expert la o comisie pentru elaborarea unui proiect de act normativ, astfel încât criteriul să fie considerat îndeplinit.Sub acest aspect, reclamantul a apreciat că nu există vreo incompatibilitate între cele două calități, astfel că acestea ar putea fi cumulate. Cu toate acestea, unul din evaluatorii individuali ai dosarului de abilitare s-a arătat foarte sceptic, în referatul individual de evaluare din 14.12.2020, de posibilitatea cumulului.Reclamantul a mai evidențiat că similar cazului de participare, ca director sau ca membru, în granturi de cercetare, care, prin raritatea lor, constituie o piedică pentru foarte mulți candidați la obținerea atestatului de abilitare, aceeași piedică o reprezintă și participarea la comisii de redactare a unor proiecte de acte normative.În acest sens, reclamantul a adus ca argument al nelegalității celei de-a treia liniuțe din cadrul criteriului CI – Performanță fond al punctului 2 – Standarde minimale al anexei nr. 24 – Comisia de Științe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, opinia dlui prof. univ. dr. Viorel Roș, exprimată la solicitarea reclamantului, în anul 2019, pe când deținea funcția de președinte al comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice. În acest punct de vedere (atașat prezentei acțiuni ca anexa 5) se aduc critici grave acestei părți din standardele minimale, critici care întăresc, prin forța funcției în cadrul CNATDCU, dar și onorabilității opinentului, în sensul că: standardele minimale și obligatorii sunt, în parte, incorecte, neclare, imprevizibile, excesive și imposibil de îndeplinit pentru mulți tineri și (unele) de natură a constitui o piedică nedreaptă pentru avansarea acestora în grade didactice și de cercetare.În ceea ce privește caracterul prejudiciabil al celei de-a doua și a treia liniuțe din cadrul pct. 2 – Standarde minimale, Criteriul CI – Performanță fond al anexei nr. 24 – Comisia de Științe Juridice, aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, reclamantul a reiterat faptul că se află în procedură de abilitare, însă comisia de contestație a soluționat contestația depusă pe data de 18.01.2021, ceea ce a dus la amânarea timp de 13 luni a întocmirii de către comisia de abilitare a raportului de evaluare.Reclamantul a mai apreciat că, folosindu-se de cele două liniuțe, a doua și a treia, din cadrul punctului 2 – Standarde minimale, criteriul CI – Performanță fond, comisia de științe juridice a CNATDCU, în procedura de validare, a săvârșit un abuz, mai ales sub forma excesului de putere întrucât sunt destinate a fi folosite subiectiv și părtinitor, în funcție de candidatul la abilitare, aspect ce reiese din cele trei rapoarte de evaluare individuală (în special al celor din 10.12.2020/10.XII.2020) și, mai departe, pe baza lor, a referatului sintetic al președintelui comisiei de științe juridice a CNATDCU.Întrucât soluționarea contestației de către CNATDCU are loc tot pe baza acelorași texte normative anulabile, reclamantul a învederat că este supus riscului de a suferi un prejudiciu de imagine și de reputație.Prin urmare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor celei de a doua și a treia liniuțe din cadrul pct. 2 – Standarde minimale, criteriul CI – Performanță fond al anexei nr. 24 – Comisia de Științe Juridice, aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, până la soluționarea definitivă a petitului privind anularea acestor două liniuțe, ca parte a prezentei cereri.Cu privire la nelegalitatea art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, reclamantul a susținut că aceasta constă în aceea că norma este incompletă, ceea ce generează aplicarea ei cu încălcarea unor prevederi legale privind conflictul de interese și incompatibilitatea, și anume cele de la art. 42 alin. (1) pct. 9 și alin. (13) din Codul de procedură civilă.Astfel, a arătat că prevederile atacate sunt incomplete – deci neclare și lipsite de previzibilitate – deoarece se referă numai la un anumit conflict de interese, care conflict este doar o situație particulară de incompatibilitate, inexistența incompatibilității fiind un principiu de bază al funcționării CNATDCU, conform art. 5 lit. b) din Regulamentul din 2020 de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin OMEC nr. 4.621/2020.Mai mult, a arătat că incompatibilitatea unui membru al unei comisii CNATDCU ce evaluează echivalează cu o încălcare a principiului asigurării egalității de șanse, reglementat expres la art. 3 lit. j) din Legea educației naționale nr. 1/2011, precum și a dreptului la un proces echitabil, reglementat expres la art. 6 din Codul de procedură civilă, dar și la art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.De asemenea, a arătat că conflictul de interese reglementat la art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 11 5.229/2020, se referă la interesele contrare ale membrului comisiei cu CNATDCU, adică acele interese care îi dau motive să favorizeze persoana evaluată, și anume când membrul comisiei este, cu acesta din urmă, „soț, afin ori rudă până la gradul al II-lea inclusiv“ sau „când a beneficiat în ultimii 3 ani anteriori evaluării ori beneficiază în prezent de foloase de orice natură din partea persoanei evaluate“.Reclamantul a mai apreciat că principiul trebuie însă aplicat și în situația opusă, când membrul evaluator în procedura de abilitare, de validare a abilitării sau de contestație este într-un conflict de interese cu persoana evaluată, interese care îi dau motive să o defavorizeze. Întrucât Regulamentul din 2020 de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin OMEC nr. 4.621/2020, nu stabilește cazurile de incompatibilitate, ar trebui să fie aplicabile, ca dispoziții de drept comun, prevederile art. 42 din Codul de procedură civilă, normă de drept stabilită prin lege organică, pe care dispoziția atacată prin prezenta acțiune o încalcă.Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat anularea art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, ca parte a unui act administrativ normativ.Cu privire la caracterul prejudiciabil al dispozițiilor art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, ca parte a unui act administrativ normativ, reclamantul a susținut că, prin faptul că nu se prevede comunicarea către contestatar a componenței comisiei de contestație, contestatorul este în imposibilitate de a afla dacă vreunul dintre membrii comisiei de contestație este într-o situație de conflict de interese.În aceste condiții, reclamantul a susținut că a fost prejudiciat de faptul că, necunoscând componența comisiei de contestație, nu a putut exercita dreptul la recuzarea unor membri care ar putea fi în conflict de interese cu acesta.Prin urmare, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, până la soluționarea definitivă a petitului privind anularea acestui din urmă articol, ca parte a prezentei cereri. Reclamantul a mai invocat faptul că lipsa de claritate și precizie a normelor juridice, cu toate corolarele sale, au constituit motive de nelegalitate prin faptul că sunt în neconcordanță cu dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului referitor la dreptul la un proces echitabil, precum și cu principiul legalității de la art. 1 alin. (5) din Constituție.Referitor la principiul echității, reclamantul a apreciat că acesta se găsește și în Legea educației naționale nr. 1/2011, la art. 3 lit. a), conform căruia principiul echității este cel în baza căruia „accesul la învățare se realizează fără discriminare“, precum și la art. 3 lit. j), sub forma principiului asigurării egalității de șanse. De asemenea, art. 2 alin. (4) din aceeași lege prevede că „statul asigură cetățenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de discriminare“. Nu în ultimul rând, art. 6 din Codul de procedură civilă reglementează, la rândul lui, același drept la un proces echitabil.Inspirat din reglementarea Convenției europene a drepturilor omului, principiul echității, al egalității de șanse și, mai departe, dreptul la un proces echitabil reflectă importanța conferită de legiuitorul intern regulilor determinate de Convenție și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea textului. Fiind litigioase, raporturile juridice de drept administrativ în procedura validării abilitării doctorale intră sub incidența art. 6 din Codul de procedură civilă și, desigur, ale art. 2 alin. (4) și art. 3 lit. a) și j) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în completarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. În reglementarea Codului de procedură civilă sunt prevăzute aceleași garanții ca și în norma europeană, precum și proceduri speciale care să asigure realizarea acestora.Așadar, reclamantul a arătat că normele administrative atacate au încălcat acte juridice cu forță juridică cel puțin la nivelul unei legi organice, ba chiar și constituționale ori chiar de tratat internațional, ceea ce apare ca anulabilă.Reclamantul a mai susținut că a fost supus unui proces civil lato sensu prin soluționarea de către CNATDCU, organism aflat în subordinea MEC, a cererii mele de abilitare doctorală, atât în procedura de validare derulată tehnic la nivelul comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice, cât și, ulterior, la nivelul comisiei de contestație (ce a depășit cu mult termenul de soluționare de 10 zile de la învestirea membrilor comisiei în cauză, precum și a termenului de 30 de zile din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004). Mai mult, reclamantul a apreciat că, în lumina experienței personale, caracterizată de un vădit exces de putere și abuz de drept la adresa acestuia din partea comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice, lipsa de claritate și precizie a textelor legale atacate apare ca fiind intenționat redactată în acest fel, tocmai pentru ca respectiva comisie de specialitate CNATDCU – științe juridice să poată decide acordarea atestatului de abilitare după preferințele personale ale membrilor săi.În continuare, reclamantul a precizat câteva hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului extrase din Ghidul Curții Europene a Drepturilor Omului de aplicare a dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.Astfel, în Cauza Parohia Greco-Catolică Lupeni și alții împotriva României (MC), Curtea a considerat că dificultățile pe care reclamanții le-au întâmpinat în demersurile lor care aveau drept scop restituirea lăcașului de cult erau o consecință a dreptului material aplicabil și nu erau legate de vreo limitare a dreptului de acces la o instanță. Prin urmare, a concluzionat că nu a fost încălcat art. 6 § 1 (pct. 99 și 106).Cauza Parohia Greco-Catolică Lupeni și alții împotriva României (MC) privea o divergență de jurisprudență profundă și persistentă la nivelul aceleiași instanțe, instanța supremă, și neutilizarea unui mecanism de uniformizare a jurisprudenței. Curtea a subliniat importanța faptului de a asigura coerența practicilor la nivelul celei mai înalte instanțe din țară, pentru a evita riscul de a aduce atingere principiului securității juridice. Acest principiu, care este implicit în toate articolele Convenției, constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Persistența unor divergențe în jurisprudență riscă să creeze o stare de incertitudine juridică, de natură să reducă încrederea.Deși cauza nu prezintă în sine o complexitate deosebită, lipsa de claritate și de previzibilitate a legii aplicabile poate, de asemenea, să facă dificilă examinarea cauzei […]“Reclamantul a mai precizat că instanța supranațională de la Strasbourg a apreciat și că „se poate susține lipsa accesului efectiv la justiție atunci când modalitățile și căile de atac a unei decizii administrative sunt lipsite de claritate și previzibilitate“ (CEDO, Hotărârea de Geouffre de la Pradelle din 16 decembrie 1992, § 54).Totodată a evidențiat faptul că hotărârile Curții sunt în sensul că „dreptul de acces la justiție trebuie să fie un drept efectiv, și nu unul iluzoriu (Bellet c. Franței. § 38; Beles și alții c. Cehiei, § 49; Golder c. Regatului Unit. § 36; Philis c. Greciei (no. 1), § 59; De Geouffre de la Pradelle c. Franței, § 28; Stanev c. Bulgariei [GC], § 229), iar justițiabilul trebuie să aibă „o oportunitate clară, practică de a contesta un act care constituie o ingerință în drepturile sale“ (Bellet c. Franței § 36; Nunes Di as c. Portugaliei).În ultimul rând, reclamantul a subliniat că nu doar normele neclare și imprecise, dar și condițiile excesive au fost considerate într-o decizie de speță a Curții Constituționale a României ca fiind neconstituționale: „36. o atare condiție, în sine, este excesivă, depășind cadrul constituțional referitor la exercitarea căilor de atac (…). Legiuitorul trebuie să se preocupe de aplicarea riguroasă a principiului est modus in rebus, întrucât instituirea unei căi de atac ca modalitate de acces la justiție implică, de principiu, asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală. (…) Prin efectul dispozițiilor criticate se produce un dezechilibru în defavoarea justițiabilului, în sensul că acesta trebuie să suporte costurile sau sancțiunile procedurale, după caz.“ (CCR, Decizia nr. 462/2014, referitoare la depunerea recursului civil prin avocat).În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1 și următoarele, art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, precum și celelalte texte legale invocate în prezenta acțiune.În anexa nr. 6 la cererea de chemare în judecată, reclamantul a atașat fișa de verificare a candidatei X, care a susținut examenul de abilitare la Școala doctorală a Facultății de Drept din cadrul Universității din București în data de 29.03.2019.În anexa nr. 7 la cererea de chemare în judecată, reclamantul a atașat Fișa de verificare a candidatului X, care a susținut examenul de abilitare la Școala doctorală a Facultății de Drept din cadrul Universității din București în data de 28.02.2020.Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 12.05.2021 (filele 1-7 vol. II), pârâtul Ministerul Educației a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul X, având în vedere următoarele motive: În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită instanței, în temeiul prevederilor art. 1 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, anularea și suspendarea următoarele acte administrative:Cu titlu prealabil, pârâtul a solicitat Curții să pună în vedere reclamantului să își precizeze obiectul cererii de chemare în judecată în sensul în care înțelege să solicite cenzurarea în integralitate a actelor administrative sau doar a prevederilor cărora se aduc critici, respectiv anexei nr. 24 din OMEC nr. 6.129/2016, respectiv pct. 2, criteriul CI, liniuțele a doua și a treia, și art. 30 din OMEC nr. 5.229/2020. Ordinul MEC nr. 6.129/2016 privind aprobarea standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare, Ordinul MEC nr. 5.229/2020 de aprobare a metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum și la soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctoratÎn ceea ce privește cadrul legal aplicabil, pârâtul a învederat faptul că abilitarea reprezintă certificarea calității unei persoane de a conduce lucrări de doctorat. Atestatul de abilitare este acordat prin ordin al ministrului educației la propunerea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).Potrivit art. 219 din Legea educației naționale nr. 1/2011, CNATDCU propune un set de standarde minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare, standarde care se adoptă prin ordin al ministrului educației.Referitor la procedura de abilitare, pârâtul a arătat că aceasta este descrisă la art. 300 din Legea nr. 1/2011 și acesta constă în:a)redactarea unei teze de abilitare; … b)susținerea publică a tezei de abilitare în fața unei comisii de specialitate numite de CNATDCU și formate din cel puțin 3 persoane, care au calitatea de conducător de doctorat, în țară sau în străinătate; … c)admiterea tezei de abilitare în urma susținerii publice; … d)obținerea atestatului de abilitare. … Teza de abilitare relevă capacitățile și performanțele didactice și de cercetare. Teza prezintă în mod documentat realizările profesionale obținute ulterior conferirii titlului de doctor în știință, care probează originalitatea și relevanța contribuțiilor academice, științifice și profesionale și care anticipează o dezvoltare independentă a viitoarei cariere de cercetare și/sau universitare.Potrivit prevederilor art. 300 alin. (3), pot susține examenul de abilitare numai persoanele care au titlul de doctor în știință și care îndeplinesc standardele minimale propuse de către CNATDCU și aprobate prin ordin.Standardele minimale sunt aprobate prin OMECS nr. 6.129/2016 privind aprobarea standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare.Organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare sunt reglementate la anexa 1 a OMEC nr. 5.229/2020 privind aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum și la soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat.Potrivit art. 1 dinOMEC nr. 5.229/2020, acordarea atestatului de abilitare este propusă de CNATDCU și este aprobată prin ordin al ministrului educației, în conformitate cu prevederile art. 300 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, și cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, actele administrative supuse cenzurii reglementează modalitatea juridică de organizare a executării și de executare în concret a prevederilor legii primare, respectiv art. 166, 219 și 300 din Legea nr. 1/2011.În referire la solicitările reclamantului, sub un prim aspect, privitor la solicitarea de anulare a Ordinului MEC nr. 6.129/2016, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.În ceea ce privește această solicitare, în conformitate cu prevederile art. 219 din Legea educației naționale nr. 1/2011, pârâtul a arătat că CNATDCU, organism consultativ care sprijină Ministerul Educației în ceea ce privește asigurarea calității învățământului superior și a cercetării științifice, propune standardele minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare. Aceste standarde se adoptă prin ordin al ministrului educației.Astfel, pârâtul a subliniat că în temeiul acestor prevederi legale a fost emis Ordinul MECS nr. 6.129/2016 supus cenzurii. La emiterea acestuia a fost avută în vedere necesitatea de înlăturare a discrepanțelor dintre standardele naționale și standardele relevante la nivel internațional, precum și dintre standardele propuse de comisiile de specialitate ale CNATDCU.În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de reclamant sub acest aspect, pârâtul a arătat că reclamantul a adus critici criteriului CI din anexa nr. 24 din OMEC nr. 6.129/2016 referitoare la standardele minimale care trebuie să fie îndeplinite cumulativ pentru obținerea atestatului de abilitare. Așa cum am menționat mai sus, aceste standarde sunt stabilite de către CNATDCU conform prerogativelor atribuite de legiuitor, singurul organism cu competențe în acest domeniu.Referitor la critica reclamantului potrivit căreia norma este lipsită de claritate și precizie, pârâtul a subliniat că aceasta nu poate să fie primită întrucât standardele au fost stabilite pentru a reliefa implicarea candidatului în activitatea științifică din domeniul de competență, interesul pentru dezvoltarea profesională, contribuția la cercetarea științifică. Acestea au un caracter clar ce asigură tuturor candidaților posibilitatea de a demonstra îndeplinirea acestora, precum și certitudinea încadrării corecte de către evaluator. Mai mult, nu pot să fie cuprinse în cadrul unor definiții toate aspectele ce vizează activitatea științifică a candidaților.Pe de altă parte, pârâtul a menționat faptul că din cadrul comisiei de abilitare fac parte trei membri a căror evaluare este cuprinsă în cadrul unui raport individual, tocmai pentru a se înlătura orice urmă de subiectivism în aprecierea finală a îndeplinirii criteriilor.În ceea ce privește criteriul referitor la „director/responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare“, pârâtul a considerat că nu poate fi cenzurată din perspectiva faptului că acestea sunt greu accesibile pentru mulți candidați. Eligibilitatea pentru o funcție de director de grand este stabilită la nivelul instituției organizatoare a competiției de granturi de cercetare conform unor proceduri proprii, iar faptul că o asemenea funcție este greu accesibilă nu poate constitui un temei pentru cenzurarea unei norme ca nelegală. Pe de altă parte, pârâtul a subliniat că nu este incidentă situația reglementării unor criterii pentru dobândirea uneia dintre cele mai reputate funcții academice, fiind astfel firesc să fie stabilite anumite exigențe.În concluzie, pârâtul a reiterat faptul că articolul a cărui anulare se cere este unul legal, propus de către organismul competent și emis cu respectarea tuturor rigorilor impuse de tehnica legislativă.Sub un al doilea aspect, privitor la suspendarea în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a ordinului atacat, pârâtul a susținut că acesta este legal și temeinic, fundamentat atât în fapt, cât și în drept, iar afirmațiile reclamantului nu au vizat o susținere juridică.În susținerea acestora, pârâtul a menționat că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în ceea ce privește aprecierea condiției cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat, nu este suficient să se afirme existența unor motive de nelegalitate, ci trebuie oferite unele elemente probatorii, care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu asupra legalității actului (Decizia nr. 1.677 din 28 martie 2019, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție).De asemenea, pârâtul a evidențiat că jurisprudența Înaltei Curți, materializată prin mai multe decizii a statuat care sunt împrejurările care pot fi calificate ca fiind cazuri bine justificate „emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ“.Astfel, prin raportare la cele invocate de reclamant, pârâtul a susținut că acestea privesc fondul actului atacat, temeinicia și legalitatea acestuia, și se analizează în cadrul acțiunii în anulare, neputând fi subsumate condiției cazului bine justificat, întrucât acceptarea unui asemenea raționament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului care privește examinarea legalității. Prezumția de legalitate a actului atacat nu a fost răsturnată, întrucât acesta a fost emis cu respectarea etapelor și a dispozițiilor legale, fiind motivat atât în fapt, cât și în drept, a fost semnat de persoana competentă, în temeiul unor dispoziții legale constituționale.Cu privire la susținerea celei de a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. ș), toate din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respectiv paguba iminentă – prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, condiție, de asemenea, necesar a fi îndeplinită cumulativ în dovedirea existenței motivelor de suspendare a efectelor unui act administrativ, pârâtul a învederat că reclamantul a reluat nemulțumirile sale legate de invalidarea atestatului de abilitare fără a demonstra efectiv existența unei pagube iminente a autorității administrației publice.Prin urmare, având în vedere faptul că reclamantul nu a adus argumente de natură să răstoarne prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură actul administrativ individual contestat, pârâtul a susținut că nu există o îndoială puternică în privința legalității actului atacat și nu se poate reține nici îndeplinirea condiției privind paguba iminentă, reclamantul nefăcând dovada cu niciun mijloc de probă referitor la suportarea unor pierderi nerecuperabile, nefiind astfel îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii de suspendare.În referire la solicitarea reclamantului de suspendare și anulare a prevederilor art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și nefondată.Cu privire la Ordinul MEC nr. 5.229/2020, pârâtul a subliniat faptul că acesta reglementează metodologiile referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum și la soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat. Acesta a fost emis în vederea punerii în executare a normei primare referitoare la acordarea atestatului de abilitare – art. 168, 170 și 300, precum și în temeiul HG nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările și completările ulterioare. Articolul supus cenzurii, respectiv art. 10 din metodologie, reglementează situația conflictului de interese al persoanei implicate în procedura de evaluare a dosarului de acordare a atestatului de abilitare.Referitor la criticile de nelegalitate invocate de către reclamant, sub aspectul că această normă este incompletă raportat la normele generale care reglementează în domeniu, pârâtul a reiterat faptul că obiectul de reglementare a OMEC nr. 5.229/2020 este organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, și nu regimul incompatibilităților sau al conflictului de interese al cadrelor didactice. Prevederile acestor norme se completează și cu cele ale art. 5 și 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin OMEC nr. 4.621/2020, și cu cele din Legea educației nr. 1/2011, acte care au stat la baza emiterii normei cenzurate unde sunt descrise în mod detaliat aceste situații juridice.Cât privește susținerea reclamantului privind încălcarea principiului egalității de șanse și a celui la un proces echitabil, pârâtul a subliniat că acest principiu se referă la asigurarea contradictorialității, dreptului la apărare, egalității și că aceste drepturi au fost asigurate, reclamantul beneficiind conform normei supuse cenzurii de dreptul de a prezenta un punct de vedere, de a formula contestații la soluția comisiei de abilitare. Faptul că acesta nu a avut acces la lista privind componența comisiei pentru a stabili însuși starea de incompatibilitate a membrilor nu îl îndreptățește să solicite cenzurarea normei ca fiind nelegală; verificarea conflictului de interese sau a incompatibilității sunt atribuțiile conferite de legislație altor organisme/autorități. Un presupus conflict de interese se soluționează în procedura anterioară analizării dosarului, și nu în cea de fond, respectiv de dezbatere și verificare a acestuia.Mai mult, pârâtul a evidențiat faptul că Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul MEC nr. 4.621/2020, reglementează situațiile conflictului de interese și regimul incompatibilităților, iar membrii CNATDCU care se află în această situație notifică acest fapt președintelui CNATDCU, președintelui panelului sau președintelui comisiei de specialitate, după caz, și nu iau parte la evaluare sau la adoptarea deciziei prin vot.Cât privește susținerea reclamantului privind încălcarea dreptului la recuzare, pârâtul a arătat că instanța de control constituțional a hotărât că: „ … garanțiile unui proces echitabil, instituite prin art. 6 din Convenție, nu sunt aplicabile în procedura de soluționare a cererii de recuzare, întrucât acest text se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea“.Referitor la suspendarea art. 10 aOMEC nr. 5.229/2020, cu titlu preliminar, pârâtul a adus o serie de precizări teoretice în sensul că suspendarea executării unui act administrativ, astfel cum rezultă din dispozițiile legale relevante, precum și din doctrina și jurisprudența în domeniu, apare ca un caz de excepție față de situația obișnuită, de executorialitate a actului administrativ, derivată din prezumția de legalitate de care se bucură aceste acte. Așadar, în materia executării actelor administrative funcționează principiul executării din oficiu, întrucât a nu executa acte administrative care sunt emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput, suspendarea executării constituind excepția de la acest principiu. De asemenea, suspendarea actelor administrative este o garanție a asigurării legalității, dar o garanție ce intervine în cazuri de excepție, în cazuri-limită, rezultând din caracterul excepțional al acestei măsuri.Invocarea nelegalității unui act administrativ nu poate constitui un caz bine justificat, ci existența unor aspecte de vădită nelegalitate sau de caracter vădit abuziv al actului a cărui suspendare se solicită. Prin raportare la aceste precizări, pârâtul a susținut faptul de a nu cunoaște componența comisiei de contestație nu poate să fie încadrat ca o justificare în sensul cerut de legiuitor.De asemenea, pârâtul a învederat instanței că reclamantul nu a argumentat și nu a dovedit nici paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului administrativ, suspendare care implică existența unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. În acest sens, pârâtul a învederat că actul normativ supus cenzurii instanței nu perturbă funcționarea serviciului public, ci chiar asigură desfășurarea activității comisiilor CNATDCU de evaluare în vederea acordării atestatului de abilitare.În concluzie, pârâtul a reiterat faptul că emiterea ordinelor s-a făcut în forma și cu procedura prevăzută de lege, se bucură de prezumția de legalitate și că nu au fost întrunite condițiile prevăzute de lege pentru anularea sau suspendarea lor.În drept, pârâtul a invocat prevederile Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 681/2011, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 554/2004 și ale OMEC nr. 5.229/2020.În probatoriu, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.La primul termen de judecată din data de 13.05.2021, reclamantul X și-a precizat/modificat acțiunea, arătând, în ședință publică, că, deși prin cererea de chemare în judecată a invocat doar un prejudiciu moral, va suferi însă și „un prejudiciu material ce constă în indemnizația de conducător de doctorat“, iar „pe baza atestatului de abilitare ar putea obține un post de profesor universitar“. Prin Încheierea de ședință din data de 13.05.2021 i s-a pus „în vedere reclamantului să depună la dosar în formă scrisă modificările aduse acțiunii, susținute în ședință publică“, iar reclamantul s-a conformat dispoziției instanței de judecată, dezvoltând, în scris, cele menționate în ședință publică, precizând totodată că înscrisul cuprinde și răspunsul la întâmpinarea pârâtului, arătând următoarele:În precizarea obiectului cererii, reclamantul a susținut că nu a atacat în tot actele administrative normative, ci doar acele dispoziții nelegale și prejudiciabile. Astfel, din Ordinul MEC nr. 6.129/2016 privind aprobarea standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 123 bis din 15 februarie 2017, dispozițiile nelegale și prejudiciabile atacate pentru nelegalitate din Ordinul MEC nr. 6.129/2016, ce fac obiectul prezentei acțiuni în anulare și, respectiv, suspendare, se află în anexa nr. 24 – Comisia de Științe Juridice la pct. 2 – Standarde minimale, criteriul CI – Performanță fond, liniuțele a doua și a treia, după cum urmează: – două comunicări într-o limbă străină de largă circulație internațională, susținute la congrese/conferințe organizate de organizate de o societate științifică internațională din specializarea candidatului și publicate în volumul ori pe situl congresuluiV în revista societății/în secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecției operate/invitației adresate de un comitet științific și susținute efectiv, nu în regim de poster). … – Director/Responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare** Rute alternative1.membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare … 2.participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative și în cadrul comisiilor, agențiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizațiilor sau asociațiilor profesionale internaționale. …  … Pe de altă parte, din Ordinul MEC nr. 5.229/2020 de aprobare a Metodologiei privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 783 din 27 august 2020, dispoziția nelegală și prejudiciabilă din Ordinul MEC nr. 5.229/2020, ce face obiectul prezentei acțiuni în anulare și, respectiv, suspendare, este cea de la art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin respectivul ordin, conform căreia: Se află în situația de conflict de interese persoana implicată în procedura de evaluare, în situația existenței unui interes personal, în cazurile în care: a) este soț, afin ori rudă până la gradul al II-lea inclusiv; b) a beneficiat în ultimii 3 ani anteriori evaluării ori beneficiază în prezent de foloase de orice natură din partea persoanei evaluate.În motivarea modificării acțiunii reclamantul a arătat că, pe lângă prejudiciul moral, mai important și mai grav este prejudiciul material încercat, ce constă în următoarele:– remunerația pe care o pierde ca urmare a faptului că nu i se permite în mod nelegal să conducă doctorate, conducere care presupune, de plano, deținerea atestatului de abilitare; … – remunerația pe care o pierde ca urmare a faptului că nu poate obține gradul de profesor universitar, cu remunerația aferentă, deoarece, potrivit art. 2 dinOrdinul MEC nr. 6.129/2016, „standardele minimale de acceptare a dosarului pentru obținerea atestatului de abilitare sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar“. De asemenea, potrivit art. 166 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, „pot fi conducători de doctorat […] persoanele care au obținut atestatul de abilitare“. … Reclamantul a învederat că prejudiciul material mai sus menționat se încadrează în definiția pagubei iminente de la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv prejudiciul material viitor și previzibil.Astfel, prejudiciul este previzibil întrucât fără atestatul de abilitare nu pot fi obținute respectivele remunerații.Prejudiciul încercat este cert, deoarece, odată obținut atestatul de abilitare, înscrierea într-o școală doctorală devine o simplă formalitate. Cu privire la „perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public“, condiție prevăzută în definiția pagubei iminente de la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul a apreciat că nu este aplicabilă, deoarece este alternativă primei, mai sus citată, acesta fiind sensul sintagmei „sau, după caz“ dintre cele două teze ale textului legal. În continuare, ca răspuns la întâmpinarea pârâtului minister al educației, fost al educației și cercetării (MEC), reclamantul a opinat că standardele minimale atacate nu asigură tuturor candidaților posibilitatea îndeplinirii acestora sau certitudinea încadrării corecte de evaluator.În ciuda celor afirmate de pârât, reclamantul a susținut că greutatea îndeplinirii acestor condiții (standarde) este dată de faptul că nu are la bază o verificare a cunoștințelor candidatului, ci alte criterii, cum ar fi conexiunile candidatului. În acest sens, reclamantul a subliniat că a participat la data înscrierii la examenul de abilitare în trei proiecte de cercetare (în prezent, într-un al patrulea proiect, finanțat prin POCA, implementat prin CSM), precum și în două comisii de redactare a unor proiecte de acte normative.Pentru edificare cu privire la interpretările subiective și incoerente ale comisiei de validare CNATDCU, reclamantul a depus anexat prezentei o copie a acțiunii prin care a cerut emiterea ordinului de abilitare, acțiune ce face obiectul Dosarului nr. 1.245/2/2021 aflat pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII-a contencios administrative și fiscal.În plus, reclamantul a reiterat că nici membrii CNATDCU nu se pot pune de acord între ei cum se interpretează standardele privind participarea în programe de cercetare și în comisii de redactare a unor acte normative, ceea ce înseamnă că acestea sunt neclare și neprevizibile.Referitor la afirmația MEC cum că membrii comisiei de evaluare întocmesc rapoarte individuale tocmai pentru a înlătura orice urmă de subiectivism, reclamantul a apreciat că aceasta este contrazisă chiar de realitatea propriei situații.Astfel, a arătat că, primind dosarul de abilitare, președintele comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice a desemnat 3 (trei) evaluatori, care să îl analizeze potrivit art. 24 alin. (1) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020. Două dintre referatele individuale de evaluare au fost întocmite în data de 10.XII.2020/10.12.2020 (au aceeași dată, dar scrisă diferit), iar al treilea în data de 14.12.2020. În baza lor, președintele comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice a întocmit, potrivit art. 24 alin. (3) din aceeași metodologie, Referatul sintetic din 12.XII.2020, cu propunerea de neacordare a atestatului de abilitare. Referatul sintetic cu propunerea de neacordare a fost aprobat de comisia – științe juridice, a cărei rezoluție a fost apoi însușită de consiliul general al CNATDCU, ce a emis, în acest sens, Decizia din 16.12.2020.Reclamantul a susținut că, deși referatul sintetic al președintelui comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice trebuia întocmit pe baza tuturor celor 3 (trei) referate individuale de evaluare întocmite de evaluatori, referatul sintetic al președintelui comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice poartă data de 12.XII.2020, care este anterioară datei întocmirii celui de-al treilea referat individual de evaluare, în 14.12.2020.Cu privire la susținerea privind independența MEC, reclamantul a învederat că aceasta nu există, atât prin faptul că evaluatorii nu sunt numiți aleatoriu, ci sunt desemnați de președintele comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice, cât și prin faptul că acesta din urmă ajunge să ignore unul dintre referate, antepronunțându-se, fără ca plenul comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice sau, mai departe, panelul sau al consiliul general al CNATDCU să aibă vreo obiecție.Cât privește nelegalitatea art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 783 din 27 august 2020, reclamantul a subliniat că organismele și autoritățile invocate de MEC în întâmpinare verifică eventualele conflicte de interese în care se află membrii CNATDCU în raport cu respectivele organisme și autorități, nu în raport cu candidatul, precum cazul dedus judecății, aceste cazuri de conflict de interese neapărând reglementate în metodologia ordinului parțial atacat.Cu privire la Decizia CCR nr. 84 din 27 februarie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 560 din 4 iulie 2018, reclamantul a susținut că nu există nicio legătură între nelegalitatea invocată de către acesta prin cerere și decizia instanței de contencios constituțional.De asemenea, cu privire la jurisprudența ICCJ invocată de către pârâtul MEC, reclamantul a susținut că aceasta nu exclude alte cazuri de suspendare, exemplele menționate în întâmpinare fiind enunțiative.În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 204 și art. 201 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.La data de 23.06.2021 (filele 79-81 vol. II), pârâtul Ministerul Educației a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat, pe de o parte, respingerea ca tardiv formulată a cererii modificatoare formulate de reclamantul X, iar, pe de altă parte, respingereaPrin Încheierea din data de 23.06.2021, Curtea a respins excepția tardivității cererii modificatoare, cu motivarea că, avându-se în vedere mențiunile din încheierea de la primul termen de judecată, din data de 13.05.2021, din care rezultă că reclamantul și-a modificat acțiunea la primul termen de judecată, doar depunerea, în suficiente exemplare, în formă scrisă, și comunicarea fiind ulterioară către partea pârâtă, se impune respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.În cauză, în conformitate cu prevederile art. 255-258 din noul Cod de procedură civilă, s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar.Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezenta acțiune, date fiind prevederile art. 96 din Codul de procedură civilă și art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că reclamantul X a susținut examenul de abilitare la Școala doctorală a Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara (UVT) în data de 28.03.2019. După 13 luni de la data susținerii tezei, comisia de abilitare formată din trei profesori universitari abilitați doctoral în domeniul Drept comercial, în care reclamantul a cerut abilitarea, au întocmit raportul de evaluare, cu propunerea de acordare a atestatului de abilitare (care ar conferi reclamantului vocația de a conduce doctorate).În conformitate cu procedura de abilitare doctorală, reglementată de Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020, dosarul de abilitare, conținând și raportul de evaluare al comisiei de abilitare, a fost trimis Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) în vederea validării.Primind dosarul de abilitare, președintele comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice a desemnat 3 (trei) evaluatori, care să îl analizeze potrivit art. 24 alin. (1) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020. Două dintre referatele individuale de evaluare au fost întocmite în data de 10.12.2020, iar al treilea în data de 14.12.2020.În baza lor, președintele comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice a întocmit, potrivit art. 24 alin. (3) din aceeași metodologie, Referatul sintetic din 12.12.2020, cu propunerea de neacordare a atestatului de abilitare.Referatul sintetic cu propunerea de neacordare a fost aprobat de comisia – științe juridice, a cărei rezoluție a fost apoi însușită de consiliul general al CNATDCU, care a emis, în acest sens, Decizia din 16.12.2020.Considerând că neacordarea atestatului de abilitare a fost determinată de existența unor criterii lipsite de precizie și claritate, care conferă CNATDCU posibilitatea de a acorda atestatul de abilitare (respectiv, de a respinge acordarea lui) în mod absolut discreționar, reclamantul X, pe lângă contestarea separată a Deciziei CNATDCU din 16.12.2020, a formulat plângere prealabilă, adresată pârâtului Ministerul Educației la data de 16.03.2021, solicitând revocarea/anularea în parte a Ordinului Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce privește anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanță de fond“), liniuțele a doua și a treia, precum și revocarea/anularea în parte a Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce privește art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat și prevăzută în anexa nr. 1 la acest ordin. Suspendă executarea în parte a Ordinului Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce privește anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanță de fond“), liniuțele a doua și a treia.Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente și a pozițiilor exprimate de părți, Curtea constată că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.Conform legii, abilitarea reprezintă certificarea calității unei persoane de a conduce lucrări de doctorat. Atestatul de abilitare este acordat prin ordin al ministrului educației, la propunerea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).Potrivit art. 219 din Legea educației naționale nr. 1/2011, CNATDCU propune un set de standarde minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare, standarde care se adoptă prin ordin al ministrului educației.Procedura de abilitare este descrisă la art. 300 din Legea nr. 1/2011 și aceasta constă în: a) redactarea unei teze de abilitare; b) susținerea publică a tezei de abilitare în fața unei comisii de specialitate numite de CNATDCU și formate din cel puțin 3 persoane, care au calitatea de conducător de doctorat, în țară sau în străinătate; c) admiterea tezei de abilitare în urma susținerii publice; d) obținerea atestatului de abilitare.Teza de abilitare relevă capacitățile și performanțele didactice și de cercetare. Teza prezintă în mod documentat realizările profesionale obținute ulterior conferirii titlului de doctor în știință, care probează originalitatea și relevanța contribuțiilor academice, științifice și profesionale și care anticipează o dezvoltare independentă a viitoarei cariere de cercetare și/sau universitare.Potrivit prevederilor art. 300 alin. (3) din aceeași lege, pot susține examenul de abilitare numai persoanele care au titlul de doctor în știință și care îndeplinesc standardele minimale propuse de către CNATDCU și aprobate prin ordin.Standardele minimale sunt aprobate prin OMECS nr. 6.129/2016 privind aprobarea standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare.Organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare sunt reglementate la anexa nr. 1 la OMEC nr. 5.229/2020 privind aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum și la soluționarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat.Potrivit art. 1 dinOMEC nr. 5.229/2020, acordarea atestatului de abilitare este propusă de CNATDCU și este aprobată prin ordin al ministrului educației, în conformitate cu prevederile art. 300 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, și cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările și completările ulterioare.Prin urmare, actele administrative atacate în prezenta cauză reglementează modalitatea juridică de organizare a executării și de executare în concret a prevederilor legii primare, respectiv art. 166, 219 și 300 din Legea nr. 1/2011.În esență, reclamantul consideră că normele menționate din ordinele atacate instituie criterii lipsite de precizie și claritate, care conferă CNATDCU posibilitatea de a acorda atestatul de abilitare (respectiv, de a respinge acordarea lui) în mod absolut discreționar, ceea ce i-a produs o vătămare evidentă, constând în întocmirea referatului sintetic cu propunerea de neacordare a atestatului de abilitare și emiterea Deciziei CNATDCU din 16.12.2020 (atacate în mod separat).În susținerea acțiunii, reclamantul, pe de o parte, a expus argumentele care demonstrează, în opinia sa, caracterul pur discreționar și lipsa de previzibilitate a normelor menționate din ordinele atacate, iar, pe de altă parte, a prezentat două fișe de verificare cu privire la doi candidați care au susținut examenul de abilitare și cărora li s-au emis atestatele de abilitare, unul dintre ei devenind ulterior chiar evaluator CNATDCU.Astfel, reclamantul arată că a doua și a treia liniuță din cadrul criteriului CI – Performanță, fond al punctului 2 – Standarde minimale al anexei nr. 24 – Comisia de Științe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, sunt anulabile din cauza lipsei de claritate și precizie, textul legal fiind redactat de așa natură încât să conducă la interpretări subiective și părtinitoare din partea comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice.Textul legal criticat de la a doua liniuță este următorul: „Standardul pentru profesor universitar, cercetător științific gradul I […] – două comunicări într-o limbă străină de largă circulație internațională, susținute la congrese/conferințe organizate de o societate științifică internațională din specializarea candidatului și publicate în volumul ori pe situl congresului/în revista societății/în secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecției operate/invitației adresate de un comitet științific și susținute efectiv, nu în regim de poster)“.Susține reclamantul că lipsa de claritate și precizie a textului citat la paragraful rezultă din faptul că cei mai mulți dintre termenii folosiți nu se regăsesc la pct. 1 Definiții, condiții și proceduri al anexei nr. 24. Nu apare definită „societatea științifică“ și cu atât mai puțin cea „internațională“. Legal, termenii în cauză ar trebui definiți și, de asemenea, menționate exemple de societăți științifice din diversele specializări ale științelor juridice, așa cum sunt date exemple de „edituri internaționale de prestigiu“, de „edituri de prestigiu din străinătate“ și de „baze de date internaționale recunoscute“.Reclamantul invocă faptul edificator că, deși este candidat la abilitare în domeniul dreptului comercial, nu știe să existe vreo așa-zisă societate de științe juridice, națională sau internațională, în domeniul său. Nici măcar o căutare pe Internet după aceste cuvinte-cheie nu relevă vreun rezultat (cu excepția unei asociații studențești din Scoția). Așadar, singurii care apreciază ce este o „societate științifică“, „internațională“, „din specializarea candidatului“ (deci toate cele trei elemente ce compun criteriul) sunt membrii comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice, în funcție de persoana candidatului la abilitare.Pe de altă parte, în fișa de verificare a candidatei A. A., care a susținut examenul de abilitare la Școala doctorală a Facultății de Drept din cadrul Universității din București, în data de 29.03.2019, cu privire la fișa standardelor minimale, s-au indicat următoarele congrese/conferințe internaționale organizate de o societate științifică internațională din specializarea candidatului și publicate în volumul ori pe situl congresului/în revista societății/în secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu, în care ar fi trebuit să susțină două comunicări într-o limbă străină de largă circulație internațională:1.Conferința Chlanges of Knowledge Society, ed. III, 2009, organizată de Universitatea N. Titulescu, al cărei volum s-a publicat la editura CKS eBook, BucureștiReferitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, universitatea în cauză nu este o societate științifică internațională, iar volumul a fost publicat în România, la Editura Pro Universitaria, al cărei prestigiu este, în opinia reclamantului, mult sub prestigiul editurilor Universul Juridic sau Wolters Kluwer, unde a publicat reclamantul conferințele internaționale ținute la Timișoara, 2015; … 2.Conferința Chlanges of Knowledge Society, ed. V, 2011, organizată de Universitatea N. Titulescu și Complutense UniversityReferitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, niciuna din universitățile în cauză nu se califică a fi o societate științifică internațională. Volumul a fost publicat în România, la Editura Pro Universitaria, al cărei prestigiu este, în opinia reclamantului, mult sub prestigiul editurilor Universul Juridic sau Wolters Kluwer, unde a publicat reclamantul conferințele internaționale ținute la Timișoara, 2015; … 3.Colloque anniversaire du „Collège juridique roumain d’etudes européennes 20 ans et la temps du droit“, 2015.Referitor la această conferință, reclamantul arată că nu se precizează cine este organizatorul, ci doar că volumul conferinței s-a publicat în Analele Universității București, seria Drept, editura CH Beck.; … 4.Congresul Internațional de Drept Comparat al Asociației Internaționale de Drept Comparat, ed. XIX, Viena, 2014Referitor la această conferință, reclamantul arată că singura care se califică indubitabil, deci insuficient pentru realizarea cerințelor impuse de normele incidente. … 5.Conferința „The Procedural Aspects of Application of the Competition Law: European Frameworks“, organizată de Visegrad Fund, Budapesta, 2015Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, fundația în cauză nu este o societate științifică internațională; … 6.Conferința „The applicability at național level of art. 101 și (sic!) 102 TFEUBucurești, organizată de Facultatea de Drept și Consiliul Concurenței, 2014Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, universitatea și instituția publică în cauză nu sunt, niciuna, societăți științifice internaționale; … 7.Colloque du groupe de recherche IRJS (Paris I) – Université de Bucarest „Comparaison du projet de réforme du droit frangais des contrats et du régime de l’obligation, avec le nouveau code civil romain“, Paris, 2015.Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, niciunul din cei doi organizatori nu se califică a fi o societate științifică internațională. Primul este un institut de cercetare juridică, iar al doilea este o universitate; … 8.Colloque du groupe de recherche IRJS (Paris I) – Université de Bucarest „Comparaison du projet de réforme du droit ffan9ais des contrats et du régime de l’obligation, avec le nouveau code civil romain“, Paris, 2017Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, niciunul din cei doi organizatori nu se califică a fi o societate științifică internațională. Primul este un institut de cercetare juridică, iar al doilea este o universitate; … 8.Colloque du groupe de recherche IRJS (Paris I) – Université de Bucarest „Comparaison du projet de réforme du droit français des contrats et du régime de l’obligation, avec le nouveau code civil romain“, Paris, 2018Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, niciunul din cei doi organizatori nu se califică a fi o societate științifică internațională. Primul este un institut de cercetare juridică, iar al doilea este o universitate. … Arată reclamantul că dacă și candidatei A. A. i s-ar fi aplicat aceleași criterii de evaluare care i s-au aplicat și lui, candidata la abilitare nu ar fi obținut atestatul (fișa ei de verificare este disponibilă pe site-ul Facultății de Drept din cadrul Universității din București, la adresa https://drept.imibuc.ro/dyndoc/admitere/ tezeabilitare/Fisa%20de%20verificare%20a%20indeplinirii%20standardelor%20 AMA%2017122 018.pdf).Totodată, în anexa la cererea de chemare în judecată, reclamantul a atașat Fișa de verificare a candidatului X, care a susținut examenul de abilitare la Școala doctorală a Facultății de Drept din cadrul Universității din București, în data de 28.02.2020.Arată reclamantul că Fișa de verificare a acestui candidat, așa cum este publicată pe pagina de internet a școlii doctorale, nici măcar nu conține fișa standardelor minimale. Dacă se presupune că la criteriul două comunicări într-o limbă străină de largă circulație internațională susținute la congrese/conferințe internaționale organizate de o societate științifică internațională din specializarea candidatului și publicate în volumul ori pe situl congresului/în revista societății/în secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu au fost punctate toate sau o parte din conferințele la care a participat ca speaker și/sau ca moderator, se observă că niciuna nu îndeplinește condiția organizării de către o societate științifică internațională din specializarea candidatului, precum și publicarea comunicărilor în volumul ori pe situl congresului/în revista societății/în secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu: „1. Organizator al Conferinței «Perspective ale NATO asupra chestiunilor actuale de drept internațional», având drept invitat pe șeful departamentului juridic al NATO, Steven Hill, București, Facultatea de Drept, 16 aprilie 2015“. Facultatea de Drept nu este o societate științifică internațională din specializarea candidatului;2.Organizator al Conferinței «Acceptarea competenței Curții Internaționale de Justiție», având drept invitat pe ES Peter Tomka, președintele Curții Internaționale de Justiție, București, Facultatea de Drept, 14 iunie 2014 … Referitor la această conferință, reclamantul arată că nu se precizează organizatorul instituțional, probabil Ministerul Afacerilor Externe, emitentul adeverinței de participare;3.Organizator al Conferinței «Curtea Penală Internațională – Realizări și provocări – in memoriam Vespasian Pella», având ca invitați pe ES Sang-Hyun Song, președintele Curții Penale Internaționale, și ES Tiina Intelmann, președintele Adunării statelor părți la Curtea Penală Internațională, București, Facultatea de Drept, 17 noiembrie 2013“. Facultatea de Drept nu este o societate științifică internațională din specializarea candidatului; … 4.Organizator al Conferinței «10 Years since the Entry into Force of the Rome Statute of the International Criminal Court», având ca invitate pe Awn Shawkat Al-Khasawneh, fost vicepreședinte al Curții Internaționale de Justiție, București, Facultatea de Drept, 17 noiembrie 2012 (pentru cele patru conferințe, Adeverința nr. 528/20.06.2019 emisă de Universitatea din București, Facultatea de Drept) … Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, Facultatea de Drept nu este o societate științifică internațională din specializarea candidatului;5.Organizator al seminarului «Actualité du droit des mers fermées et semi-fermées“, organziat la București, în perioada 30-31 mai 2019, împreună cu Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale și Centre pour le Droit International de Nanterre (Adeverința nr. H2/2.374/20 iunie 2019 emisă de Ministerul Afacerilor Externe … Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, Ministerul de Externe, care atestă participarea, nu este o societate științifică internațională din specializarea candidatului. Centre pour le Droit International de Nanterre este un centru de cercetare și predare al Universității din Paris Nanterre, deschis profesorilor-cercetători, studenților avansați și tuturor celor interesați de dreptul internațional (în sens larg);6.Conferința «Romania and the International Court of Justice. 5 years since the Maritime Page | 18 p) eiimitation in the Black Sea», București, 5 februarie 2014 … Referitor la această conferință, reclamantul arată că nu se precizează organizatorul instituțional, probabil Ministerul Afacerilor Externe, emitentul adeverinței de participare;7.Conferința «Rolul Curții Internaționale de Justiție în promovarea statului de drept în relațiile internaționale – In memoriam Demetru Negulescu», București, 29 mai 2015, cu participarea ES Mohammed Bedjaoui, fost președinte al Curții Internaționale de Justiție, și a grefierului Curții Internaționale de Justiție, Philippe Couvreur, București, 29 mai 2015 … Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, nu se precizează organizatorul instituțional, probabil Ministerul Afacerilor Externe, emitentul adeverinței de participare;8.Conferința «România și Curtea Penală Internațională: între aplicarea deplină a Statutului de la Roma și ratificarea Amendamentelor de la Kampala», București, 21 iulie 2014, cu participarea ES Fatou Bensouda, procurorul Curții Penale Internaționale (pentru cele trei conferințe (Adeverința nr. H2-1/5305/28 decembrie 2015 emisă de Ministerul Afacerilor Externe) … Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, Ministerul de Externe, care atestă participarea, nu este o societate științifică internațională din specializarea candidatului;9.Seminarul «Actualité du droit des mers fermées et semi-fermées», organziat la București, în perioada 30-31 mai 2019, împreună cu Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale și Centre pour le Droit International de Nanterre (Adeverința nr. H2/2.374/20 iunie 2019 emisă de Ministerul Afacerilor Externe) … Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, Ministerul de Externe, care atestă participarea, nu este o societate științifică internațională din specializarea candidatului. Centre pour le Droit International de Nanterre este un centru de cercetare și predare al Universității din Paris Nanterre, deschis profesorilor-cercetători, studenților avansați și tuturor celor interesați de dreptul internațional (în sens larg);10.Conferința «Viitorul sistemului judiciar al Uniunii Europene»/«The future of the judicial System of the European Union», Iași, 30 mai-1 iunie 2019 (conform Adeverinței nr. K/680/7 iunie 2019 emise de Ministerul Afacerilor Externe). … Referitor la această conferință, reclamantul arată că, după cum se vede, Ministerul de Externe, care atestă participarea, nu este o societate științifică internațională din specializarea candidatului.Arată reclamantul că dacă lui X i s-ar fi aplicat criteriile de evaluare în aceeași manieră în care i s-au aplicat și lui, candidatul la abilitare nu ar fi obținut atestatul (fișa lui de verificare este disponibilă pe site-ul Facultății de Drept din cadrul Universității din București, la adresa http://drept.unibuc.ro/dvn doc/oferta-educaționala/școală – doctorala/2019%20FIS A%20 ANEXA%206%20IQN%20GALE A.pdf.Curtea, luând în considerare că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi, a dispus, date fiind calitatea specială și înalta calificare ale destinatarilor ordinelor atacate, pentru a se putea aprecia în mod judicios asupra clarității și preciziei prevederilor atacate, emiterea de adrese către școlile doctorale din cadrul Universității din București, Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași și Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu, cu mențiunea de a indica maniera în care s-au efectuat, în cadrul activității desfășurate, interpretarea și aplicarea termenilor prevederilor din anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanță de fond“), liniuțele a doua [„o comunicare într-o limbă străină de largă circulație internațională, susținută la congrese/conferințe organizate de o societate științifică internațională din specializarea candidatului și publicată în volumul ori pe situl congresului/în revista societății/în secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecției operate/invitației adresate de un comitet științific și susținute efectiv, nu în regim de poster)“] și a treia („Director/Responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare. Rute alternative 1. membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare. 2. participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative și în cadrul comisiilor, agențiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizațiilor sau asociațiilor profesionale internaționale“), criticate în cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, cu referire la următoarele aspecte esențiale:1.– maniera în care s-au efectuat interpretarea și aplicarea sintagmei/termenilor „societate științifică internațională din specializarea candidatului“, respectiv: 1.1 – dacă cerința privind „societatea științifică internațională“ a fost considerată îndeplinită în ipoteza în care comunicarea a fost susținută la congrese/conferințe organizate fie de o universitate din România sau din străinătate, fie de un minister; 1.2 – dacă a putut fi identificat un număr rezonabil de „societăți științifice internaționale“ în domeniul dreptului comercial, urmând a fi indicate denumirile celor identificate; 1.3 – dacă prin sintagma „specializarea candidatului“ s-a avut în vedere sensul general de „științe juridice“ ori ramura dreptului în care s-a solicitat abilitarea; … 2.– maniera în care s-au efectuat interpretarea și aplicarea sintagmei/termenilor „publicate în … secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerință implică, în mod obligatoriu, ca publicarea să se efectueze în străinătate, la o revistă internațională de prestigiu din străinătate; … 3.– maniera în care s-au efectuat interpretarea și aplicarea sintagmei/termenilor „o comunicare într-o limbă străină de largă circulație internațională“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerință se referă doar la comunicările candidatului ori impune ca toate comunicările participanților, de la toate panelurile (dacă sunt mai multe), să fie susținute într-o limbă străină de largă circulație internațională; … 4.– maniera în care s-au efectuat interpretarea și aplicarea sintagmei „contracte directe de cercetare“, pe de o parte, sub aspectul cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească proiectul de cercetare și al diferențierii față de realizarea unor volume colective, iar, pe de altă parte, dacă se referă la proiecte finalizate sau doar inițiate/demarate/începute; … 5.– maniera în care s-au efectuat interpretarea și aplicarea dispoziției privind „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative și în cadrul comisiilor, agențiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizațiilor sau asociațiilor profesionale internaționale“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerință se referă: 5.1 – la participarea în comisia de elaborare din cadrul inițiatorului (ministerului/guvernului) sau doar la procedura de adoptare parlamentară a unui proiect de lege; 5.2 – fie doar la actul normativ originar/inițial, fie doar la coduri și Constituție, fie la orice act normativ originar/inițial și/sau la orice modificare/completare ulterioară; 5.3 – la caracterul suficient al unei singure participări sau trebuie cel puțin două participări în calitate de expert într-o comisie de elaborare a unor proiecte de acte normative; … 6.– dacă cele două rute alternative de la a treia liniuță se pot cumula (pentru ipoteza că interpretarea corectă este aceea că nu este suficientă o singură participare în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative), respectiv dacă se poate cumula (i) participarea, în calitate de membru în echipa unui grant sau a unui contract direct de cercetare, cu (ii) participarea în calitate de expert la o comisie pentru elaborarea unui proiect de act normativ, astfel încât criteriul să fie considerat îndeplinit. … În acest context, Curtea precizează că a pus în discuție emiterea unor adrese către comisiile de abilitare constituite la nivelul școlilor doctorale din cadrul a trei universități, cel mai bine clasate în clasamentele internaționale ale universităților, fiind avute în vedere trei universități prin raportare la Clasamentele internaționale ale universităților, și anume: Universitatea din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași și Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca.Reclamantul X a solicitat înlocuirea Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca cu Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, având în vedere că președintele Comisiei de Științe Juridice din CNATDCU este cadru didactic în cadrul Universității „Babeș-Bolyai“, obiecțiunea fiind considerată întemeiată de către instanță.Școlile doctorale din cadrul celor trei universități au comunicat instanței următoarele răspunsuri:– Universitatea din București – Facultatea de Drept – Școala Doctorală de Drept, cu Adresa nr. 1.078/10.06.2021, a comunicat că „pentru fiecare candidat care depune teza de abilitare se numește o comisie distinctă“, că există o procedură de numire a comisiei de abilitare, arătând în ce constă această procedură, și că potrivit dispozițiilor ordinului atacat „nu doar propunerea de comisie, ci și documentația depusă de candidat sunt supuse aprobării Comisiei de științe juridice de la nivelul CNATDCU“; … – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, cu Adresa nr. 8.648/4.06.2021, a comunicat că „nu a fost susținută nicio teză de abilitare“ și că, prin urmare, „Școala Doctorală de Drept din cadrul IOSUD-AIC nu se poate pronunța“ cu privire la maniera în care s-au efectuat, în cadrul activității desfășurate, interpretarea și aplicarea termenilor prevederilor din anexa nr. 24;  … – Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu – Institutul de Organizare a Studiilor Doctorale și Postdoctorale, cu Adresa nr. 2.163/7.06.2021, a comunicat că „în cadrul Școlii Doctorale … nu a fost depusă nicio solicitare de abilitare …“ și că „în momentul în care vom avea asemenea solicitări vom aplica standardele minimale naționale“, în conformitate cu prevederile ordinului atacat. … Având în vedere răspunsurile cu caracter general primite de la școlile doctorale și calitatea pârâtului de emitent al ordinului atacat (ceea ce implică obligația de a da toate lămuririle necesare), precum și maniera generală, needificatoare, în care a fost redactată întâmpinarea, Curtea, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către pârâtul Ministerul Educației, prin care i s-a solicitat să formuleze și să comunice un punct de vedere oficial privind maniera de interpretare și aplicare avută în vedere la emiterea ordinului atacat, în concret, în privința termenilor/prevederilor criticați/criticate în cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, cu referire obligatorie la următoarele aspecte esențiale:1.– dacă ați avut în vedere și ați putut identifica un număr rezonabil de „societăți științifice internaționale“ în domeniul dreptului comercial, urmând a fi indicate denumirile celor identificate; … 2.– maniera de interpretare și aplicare a sintagmei/termenilor „societate științifică internațională din specializarea candidatului“, respectiv: 2.1 – dacă cerința privind „societatea științifică internațională“ este considerată îndeplinită în ipoteza în care comunicarea a fost susținută la congrese/conferințe organizate fie de o universitate din România sau din străinătate, fie de un minister sau o altă autoritate publică; 2.2 – dacă prin sintagma „specializarea candidatului“ s-a avut în vedere sensul general de „științe juridice“ ori ramura dreptului în care s-a solicitat abilitarea; … 3.– maniera de interpretare și aplicare a sintagmei/termenilor „publicate în … secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerință implică, în mod obligatoriu, ca publicarea să se efectueze în străinătate, la o revistă internațională de prestigiu din străinătate;  … 4.– maniera de interpretare și aplicare a sintagmei/termenilor „o comunicare într-o limbă străină de largă circulație internațională“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerință se referă doar la comunicările candidatului ori impune ca toate comunicările participanților, de la toate panelurile (dacă sunt mai multe), să fie susținute într-o limbă străină de largă circulație internațională;  … 5.– maniera de interpretare și aplicare a sintagmei „contracte directe de cercetare“, pe de o parte, sub aspectul cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească proiectul de cercetare și al diferențierii față de realizarea unor volume colective, iar, pe de altă parte, dacă se referă la proiecte finalizate sau doar inițiate/demarate/începute; … 6.– maniera de interpretare și aplicare a dispoziției privind „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative și în cadrul comisiilor, agențiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizațiilor sau asociațiilor profesionale internaționale“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerință se referă: 6.1 – la participarea în comisia de elaborare din cadrul inițiatorului (ministerului/guvernului) sau doar la procedura de adoptare parlamentară a unui proiect de lege; 6.2 – fie doar la actul normativ originar/inițial, fie doar la coduri și Constituție, fie la orice act normativ originar/inițial și/sau la orice modificare/completare ulterioară; 6.3 – la caracterul suficient al unei singure participări sau trebuie cel puțin două participări în calitate de expert într-o comisie de elaborare a unor proiecte de acte normative;  … 7.– dacă cele două rute alternative de la a treia liniuță se pot cumula (pentru ipoteza că interpretarea corectă este aceea că nu este suficientă o singură participare în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative), respectiv, dacă se poate cumula (i) participarea, în calitate de membru în echipa unui grant sau a unui contract direct de cercetare, cu (ii) participarea în calitate de expert la o comisie pentru elaborarea unui proiect de act normativ, astfel încât criteriul să fie considerat îndeplinit.  … Ca răspuns la adresa instanței, comunicată la data de 11.06.2021, pârâtul Ministerul Educației a depus la dosar concluzii scrise la data de 23.06.2021, prin care a arătat, printre altele, că „în ceea ce privește maniera de aplicare a standardelor minimale și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior am solicitat un punct de vedere specialiștilor CNATDCU care până la acest termen nu a fost comunicat“.Curtea constată că, deși a solicitat, direct sau indirect, relații precise de la emitentul ordinului atacat (Ministerul Educației), de la organul tehnic care a propus standardele minimale în discuție (CNATDCU) și de la entități științifice reprezentative care sunt abilitate legal să aplice standardele minimale menționate (școlile doctorale din cadrul celor trei universități indicate anterior), niciuna dintre aceste instituții/entități nu și-a putut asuma sau prezenta o manieră de interpretare și aplicare coerentă, clară și precisă în privința termenilor/prevederilor criticați/criticate în cererea de chemare în judecată dedusă judecății în prezenta cauză.Reclamantul contestă, în primul rând, prevederile cuprinse în anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanță de fond“), liniuțele a doua [„o comunicare într-o limbă străină de largă circulație internațională, susținută la congrese/conferințe organizate de o societate științifică internațională din specializarea candidatului și publicată în volumul ori pe site-ul congresului/în revista societății/în secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecției operate/invitației adresate de un comitet științific și susținute efectiv, nu în regim de poster)] și a treia („Director/Responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare. Rute alternative 1. membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare. 2. participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative și în cadrul comisiilor, agențiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizațiilor sau asociațiilor profesionale internaționale“).În raport de cele expuse mai sus, Curtea reține, sub un prim aspect, că în mod întemeiat invocă reclamantul că lipsa de claritate și precizie a textului citat la paragraful anterior rezultă din faptul că cei mai mulți dintre termenii folosiți nu se regăsesc la pct. 1 Definiții, condiții și proceduri al anexei nr. 24. Nu apare definită „societatea științifică“ și cu atât mai puțin cea „internațională“. Aspectele de fapt dovedite în speță demonstrează, fără echivoc, că, pentru o aplicare previzibilă a normelor în discuție, termenii în cauză ar trebui definiți și, de asemenea, menționate exemple de societăți științifice din diversele specializări ale științelor juridice, așa cum sunt date exemple de „edituri internaționale de prestigiu“, de „edituri de prestigiu din străinătate“ și de „baze de date internaționale recunoscute“. Curtea observă că reclamantul invocă în mod întemeiat faptul (edificator) că, deși este candidat la abilitare în domeniul dreptului comercial, nu știe să existe vreo așa-zisă societate de științe juridice, națională sau internațională, în domeniul său. Nici măcar o căutare pe internet după aceste cuvinte-cheie nu relevă vreun rezultat (cu excepția unei asociații studențești din Scoția). Așadar, singurii care apreciază ce este o „societate științifică“, „internațională“, „din specializarea candidatului“ (deci toate cele trei elemente ce compun criteriul), sunt membrii comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice, în funcție de persoana candidatului la abilitare.Mai mult, deși s-a solicitat în mod expres, nu s-a primit un exemplu concret de societate de științe juridice, națională sau internațională, în domeniul dreptului comercial, de la emitentul ordinului atacat (Ministerul Educației), de la organul tehnic care a propus standardele minimale în discuție (CNATDCU) și de la entități științifice reprezentative care sunt abilitate legal să aplice standardele minimale menționate (școlile doctorale din cadrul celor trei universități indicate anterior).Curtea constată, deci, că sunt întemeiate criticile reclamantului cu privire la cerința prevăzută de normele atacate referitoare la conferința internațională organizată de o societate științifică internațională din specializarea candidatului, de la liniuța a doua din cadrul pct. 2 – Standarde minimale, cu atât mai mult cu cât cerința contrazice definiția conferinței internaționale de la pct. 1 – Definiții, condiții și proceduri al anexei nr. 24, conform căreia prin aceasta „se înțelege o reuniune științifică organizată în țară/străinătate, desfășurată integral în limbă/limbi de largă circulație internațională, având o tematică științifică de interes internațional punctual prestabilită și un comitet internațional de selecție științifică a comunicărilor“. După cum se observă, această definiție nu conține nimic despre organizator, mai ales că, potrivit indicatorului I 16, inclusiv candidatul poate fi organizator de conferințe naționale și internaționale, organizare care se punctează separat de participarea (speaker sau key note speaker) și moderarea de la indicatorul 117. Maniera de reglementare din normele menționate conferă, într-adevăr, caracter întemeiat susținerii reclamantului potrivit căreia comisia de specialitate CNATDCU – științe juridice interpretează în mod arbitrar, în funcție de persoana candidatului, alte noțiuni care sunt clare, dar corelate cu cele contestate conduc la sensuri multiple, precum cele privind locul unde trebuie publicate lucrările conferinței/congresului internațional. Exemplul reclamantului este elocvent în acest sens. În referatul sintetic al președintelui comisiei de specialitate – științe juridice (atașat prezentei acțiuni ca anexa 3) se preia concluzia unuia din referatele individuale de evaluare cum că „nu este întrunit criteriul a două conferințe cu publicarea în străinătate a rezultatelor“.În contextul în care normele atacate nu reglementează precis o interdicție sau o activitate permisă, reclamantul susține întemeiat că ele conduc la situații contradictorii cu privire la chestiuni esențiale, în care unor candidați să nu le fie recunoscute comunicări susținute în cadrul unor conferințe/congrese internaționale pe motiv că nu au fost publicate în străinătate, iar altora da, ceea ce denotă subiectivismul și arbitrarul în interpretare pe care le generează normele. Din textul legal nu transpare vreo obligație exclusivă de publicare în străinătate a comunicărilor susținute în cadrul conferinței/congresului internațional(e). Variantele de publicare sunt alternative (aceasta este semnificația gramaticală a barei diagonale), iar una dintre ele este publicarea în volumul ori pe site-ul congresului (conferinței), adică și în România. În plus, publicarea pe un site este automat internațională, internetul fiind ubicuu, ceea ce face irelevantă țara în care se află terminalul de pe care face publicarea pe site (postarea). De asemenea, reclamantul susține întemeiat că o altă chestiune care generează interpretări subiective ale comisiei de specialitate – științe juridice este înțelesul noțiunii de „revistă internațională de prestigiu“, ca primă variantă de publicare a comunicărilor susținute la conferințe/congrese internaționale. În cazul său, comisia de specialitate – științe juridice a susținut că revista ar trebui să fie din străinătate, deși din text rezultă că secțiunea specială a unei reviste internaționale de prestigiu nu ar trebui interpretată ca pe o obligație de publicare în străinătate, deoarece o revistă internațională poate fi, desigur, o revistă din România în care publică și autori străini, nu în mod obligatoriu o revistă dintr-o țară străină.Ca și în cazul societății științifice internaționale din specializarea candidatului, termenul de „revistă internațională de prestigiu“ este nedefinit, pentru a lăsa loc de aprecieri subiective părtinitoare. În acest context, Curtea precizează că, neîndoielnic, există reviste internaționale de prestigiu unanim recunoscute, dar pot exista și reviste internaționale de prestigiu care, cel puțin temporar sau pentru chestiuni punctuale, să facă obiectul unor contestări, ceea ce conduce la concluzia certă că o normă previzibilă trebuie fie să indice expres revistele internaționale de prestigiu, cum ordinul atacat procedează în cazul altor noțiuni ori sintagme relevante, fie să stabilească un criteriu de diferențiere de cele care nu sunt considerate reviste internaționale de prestigiu.În acest sens, Curtea observă că termeni precum „edituri internaționale de prestigiu“, „edituri de prestigiu din străinătate“ (de exemplu, cele din Republica Moldova nu sunt considerate a fi din străinătate) sau „baze de date internaționale recunoscute“ sunt bine definiți, iar unii chiar însoțiți de enumerări, exemplificative sau limitative.Or, singura definiție a termenului „revistă“ de la pct. 1 – Definiții, condiții și proceduri al anexei nr. 24 este, alături de definițiile mai sus indicate, cea a „revistei științifice de prestigiu în domeniul științelor juridice“, conform căreia o astfel de revistă poate fi „din țară sau din străinătate“, ceea ce este un argument în plus că publicarea s-ar putea face și într-o revistă din România. De asemenea, Curtea constată că reclamantul a demonstrat caracterul imprevizibil sau lipsa de precizie necesară și în ceea ce privește a treia liniuță din cadrul criteriului CI – Performanță fond al punctului 2 – Standarde minimale al anexei nr. 24 – Comisia de Științe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016.Ruta principală a acestui criteriu este aceea de director/responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare. Astfel, maniera de reglementare a contractelor de cercetare a reprezentat în cazul dosarului de abilitare al reclamantului un motiv de interpretare subiectivă.Reclamantul a depus la respectivul dosar, pentru a complini această a treia liniuță, un proiect internațional de cercetare realizat în cadrul Center for International Legal Studies (CILS), Salzburg, Austria. Proiectul a fost acceptat de comisia de abilitare constituită la nivelul Școlii doctorale de la Facultatea de Drept a UVT (atașat prezentei acțiuni ca anexa 3), însă, prin Referatul individual de evaluare din 10.12.2020 (atașat prezentei acțiuni ca anexa 3), evaluatorul din procedura de validare precizează despre proiectul CILS, Salzburg, Austria, că „standardul privind proiectele de cercetare nu pare să fie întrunit, în fișa de verificare figurând un singur proiect, aparent discutabil a fi calificat ca proiect de cercetare, câtă vreme adeverința anexată indică participarea la un volum colectiv, iar nu un proiect propriu-zis de cercetare“.După cum se observă, în procedura de validare evaluatorul individual are „dubii“ și „aparențe“ ce devin certitudini și, deci, obstacole legale insurmontabile, avute în vedere, ulterior, de președintele comisiei de specialitate – științe juridice și, mai departe, de consiliul general al CNATDCU. Rezultatul proiectului de cercetare a fost valorificat prin publicare, ceea ce este un supliment, și nu un substitut al cercetării, însă acest lucru creează probleme de interpretare, în procedura de validare, comisiei de specialitate CNATDCU – științe juridice. A doua rută alternativă la criteriul privind grantul de cercetare sau contractul de cercetare directă este „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative și în cadrul comisiilor, agențiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizațiilor sau asociațiilor profesionale internaționale“.Reclamantul a prezentat câte o adeverință emisă de Ministerul Finanțelor Publice (MFP) care atestă că subsemnatul am participat, ca expert, în comisiile de redactare a două acte normative. Unul dintre aceste acte – și singurul luat în discuție (nu se știe de ce al doilea a fost ignorat) – se referă la un proiect de lege de aprobare a unei ordonanțe de urgență de modificare și completare a Codului de procedură fiscală.Reclamantul susține că a participat efectiv la redactarea textelor normative, în comisia de elaborare din cadrul inițiatorului. Nu a participat și nu a afirmat niciodată că aș fi participat la procedura de adoptare a acestor proiecte în Parlament. CNATDCU, în referatul președintelui comisiei de specialitate – științe juridice, a confundat procedura de elaborare în comisia de experți constituită la nivelul inițiatorului (MFP) cu procedura de adoptare parlamentară a unui proiect de lege. Probabil că președintele comisiei de specialitate – științe juridice a făcut această confuzie deoarece nu a înțeles critica acestui element făcută de evaluatorul care a întocmit Referatul independent din 10.12.2020, din care a preluat, evaluatorul referindu-se la cu totul altceva. Curtea apreciază că reclamantul susține întemeiat că dacă nici președintele comisiei de specialitate – științe juridice nu a înțeles critica evaluatorului, înseamnă că textul legal are o problemă de claritate și precizie chiar și pentru redactorii lui. Totodată, Curtea constată că reclamantul a demonstrat că maniera de reglementare face ca evaluatorul individual, la rândul său, să aibă o interpretare a textului legal care, practic, duce la neaplicarea acestuia.Evaluatorul care a propus prin Referatul individual din 10.12.2020, pct. 3 teza a Il-a, respingerea rutei alternative a participării subsemnatului ca expert în comisia de elaborare a Legii nr. 505/2006 de aprobare cu modificări și completări a O.U.G. nr. 35/2006 de modificare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (element acceptat de comisia de abilitare) s-a referit la faptul că prin „cod“ s-ar înțelege doar codul original – în cazul de față, O.G. nr. 92/2003 -, nu și amendările sale ulterioare. Totuși, chiar indicatorul I 22, pe ultima coloană, prevede că punctajul este „pe proiect de act normativ“ (nu pe Constituție sau pe cod).Evaluatorul respectiv nu a ținut cont de faptul că criteriul CI – Performanță de fond cere „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative“. Deci criteriul trebuie să aibă în vedere elaborarea oricăror acte normative, nu neapărat a unor coduri. Menționarea codurilor, a Constituției ș.a. apare (doar) în standardele generale, la punctaj (indicatorul I 22), acordându-se 2 (două) puncte pentru un cod specializat, precum Codul de procedură fiscală, ca și pentru orice „alte acte normative“.O a doua neclaritate a celei de a treia liniuțe din cadrul criteriului CI – Performanță fond al punctului 2 – Standarde minimale al anexei nr. 24 – Comisia de Științe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, este următoarea: dacă apare ca suficientă una sau trebuie cel puțin două participări în calitate de expert într-o comisie de elaborare a unor proiecte de acte normative. Din lecturarea actului normativ rezultă că acolo unde a dorit să indice mai multe acțiuni legiuitorul a făcut-o: „membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare“ (ruta alternativă anterioară) sau „două comunicări într-o limbă străină de largă circulație internațională“ (liniuța anterioară). Or, odată ce, în cazul participării, ca expert, la elaborarea unor proiecte de acte normative, simpla folosire a pluralului nu ar trebui să fie de natură a duce la concluzia că ar fi nevoie de cel puțin două astfel de participări. Altfel spus, atunci când legiuitorul a dorit să specifice numărul unei pluralități de acțiuni, a făcut-o indicând numărul în mod expres.O a treia neclaritate este dacă cele două rute alternative de la a treia liniuță a pct. 2 – Standarde minimale criteriul CI – Performanță fond se pot cumula (mai ales dacă interpretarea corectă la a doua neclaritate, de la paragraful de mai sus, este aceea că nu este suficientă o singură participare în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative). Adică, dacă se poate cumula (i) participarea, în calitate de membru în echipa unui grant sau a unui contract direct de cercetare, cu (ii) participarea, în calitate de expert la o comisie pentru elaborarea unui proiect de act normativ, astfel încât criteriul să fie considerat îndeplinit.Astfel, deși reclamantul apreciază argumentat că nu există vreo incompatibilitate între cele două calități și că acestea ar putea fi cumulate, unul din evaluatorii individuali ai dosarului său de abilitare s-a arătat foarte sceptic, în Referatul individual de evaluare din 14.12.2020, de posibilitatea cumulului. Or, scepticismul denotă că și până și evaluatorul membru CNATDCU are o problemă de înțelegere a normei administrative supusă interpretării și aplicării. Sub un al doilea aspect, reclamantul a contestat și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce privește art. 10 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat și prevăzută în anexa 1 la acest ordin, dispoziții care prevăd că: + 
Articolul 10Se află în situația de conflict de interese persoana implicată în procedura de evaluare, în situația existenței unui interes personal, în cazurile în care:a)este soț, afin ori rudă până la gradul al II-lea inclusiv; … b)a beneficiat în ultimii 3 ani anteriori evaluării ori beneficiază în prezent de foloase de orice natură din partea persoanei evaluate. … Din analiza acestor dispoziții legale rezultă, fără echivoc, că dispoziția de la lit. a) este lipsită vădit de precizie și claritate, întrucât nu indică cealaltă persoană sau celelalte persoane cu privire la care nu trebuie să existe relația de rudenie sau de afin (a persoanei implicate în procedura de evaluare).În schimb, în cazul dispoziției de la lit. b), Curtea nu identifică vicii de reglementare sub aspect clarității și preciziei, astfel că se înlătură toate susținerile reclamantului sub acest aspect. În adoptarea soluției, Curtea are în vedere că, în jurisprudență, Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională au invocat standardele de claritate și previzibilitate impuse de legislația națională și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța asigurării respectării cerinței de previzibilitate a legii, instituind în acest sens și o serie de repere pe care legiuitorul național trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. Astfel, în unele cauze, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate fi considerată ca „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-și regleze conduita. „Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat“, sens în care „o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate – să își corecteze conduita“ și atunci când „oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice“ https://lege5.ro/gratuit/ge3dqmrrgiya/cerinta-previzibilitatii-legii-abordari-in-practica-curtii-constitutionale-si-institutiei-avocatul-poporului – N2. Sub acest aspect, principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar, și anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene (de exemplu, cauzele Facini Dori c. Recre, 1994, Foto-Frost c. Hauptzollant Lübeck. Ost, 1987), principiul încrederii legitime impune ca legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea. În studiul noțiunii de previzibilitate a fost avută în vedere și întinderea acesteia. Întinderea noțiunii de previzibilitate depinde astfel, într-o largă măsură, de conținutul textului respectiv, de domeniul la care se referă și, de asemenea, de numărul și de calitatea destinatarilor săi.Sub un al treilea aspect, referitor la cererea de suspendare a executării actelor atacate, examinând actele și lucrările cauzei, Curtea apreciază următoarele:Curtea reține că, în general, un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca, în cazuri justificate, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu își producă efectele asupra celor vizați.În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.Potrivit art. 15 în referire la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, sau în mod separat, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.Din analiza prevederilor art. 15 în referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, rezultă fără echivoc că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ/actului administrativ jurisdicțional trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele trei condiții:– în primul rând, existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, potrivit căruia sintagma „cazuri bine justificate“ desemnează „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ“; … – în al doilea rând, suspendarea executării actului administrativ să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, conform căruia „pagubă iminentă – prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public“; … – în al treilea rând, să fie formulată acțiunea în anularea actului atacat (în cauză, evident, această cerință este îndeplinită). … Or, în cauză, Curtea constată că existența cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, rezultă, în mod evident, din faptul stabilirii emiterii nelegale a lor. În ceea ce privește îndeplinirea condiției privind paguba iminentă, Curtea constată că aceasta rezultă, fără echivoc, pe de o parte, din raportarea la remunerația pe care reclamantul o pierde ca urmare a faptului că nu i se permite să conducă doctorate, conducere care presupune, de plano, deținerea atestatului de abilitare, iar, pe de altă parte, din raportarea la remunerația pe care reclamantul o pierde ca urmare a faptului că nu poate obține gradul de profesor universitar.Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea și va anula în parte Ordinul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce privește anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanță de fond“), liniuțele a doua și a treia, precum și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce privește art. 10 lit. a) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat și prevăzută în anexa nr. 1 la acest ordin.Totodată, în temeiul art. 15 în referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va suspenda, pe de o parte, executarea în parte a Ordinului Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce privește anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanță de fond“), liniuțele a doua și a treia, iar, pe de altă parte, executarea în parte a Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce privește art. 10 lit. a) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat și prevăzută în anexa nr. 1 la acest ordin.De asemenea, va respinge în rest acțiunea precizată/ modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:Admite în parte acțiunea precizată/modificată formulată de reclamantul X în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, cu sediul în București, sectorul 1, Gen. H.M. Berthelot nr. 28-30, cod poștal 010168. Anulează în parte Ordinul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce privește anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanță de fond“), liniuțele a doua și a treia. Anulează în parte Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce privește art. 10 lit. a) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat și prevăzută în anexa nr. 1 la acest ordin.Suspendă executarea în parte a Ordinului Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce privește anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanță de fond“), liniuțele a doua și a treia. Suspendă executarea în parte a Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce privește art. 10 lit. a) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat și prevăzută în anexa nr. 1 la acest ordin. Respinge în rest acțiunea precizată/modificată. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare în privința soluției date cererii de suspendare a executării ordinelor atacate. Cu recurs în 15 zile de la comunicare în privința soluției date cererii de anulare. Recursurile se pot depune la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a CAF. Pronunțarea se face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, conform art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astăzi, 29.06.2021.
Președinte
X
Grefier
X

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește