RIL : Decizia nr. 2/2023 ICCJ. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021
|
Redacția Lex24 |
| Publicat in ICCJ: DECIZII, 15/05/2024 |
| |
Soluția: Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi, în consecinţă, stabileşte că:
Considerente:
[…] 66. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 562 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 [în sensul de a se stabili dacă acestea recunosc sau nu o reducere ope legis a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în activităţile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator (fostul angajator), conform legislaţiei anterioare şi ulterioare datei de 1 aprilie 2001 şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator (fostul angajator) la sistemul public de pensii] au generat practică neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti ce au fost sesizate cu cauze în care reclamanţii au contestat deciziile emise de casele judeţene de pensii prin care le-au fost respinse cererile de pensionare pentru neîndeplinirea condiţiilor de vârstă.67. Reclamanţii au solicitat anularea acestor decizii şi obligarea caselor de pensii la emiterea unor decizii noi cu reducerea vârstei standard de pensionare, conform dispoziţiilor art. 30 alin. (1), art. 56 alin. (1) lit. d) şi art. 562 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, susţinând că sunt îndreptăţiţi la reducerea vârstei standard de pensionare în temeiul Legii nr. 197/2021 începând cu data intrării în vigoare a acestei legi.
68. În soluţionarea acestor cauze, unele instanţe judecătoreşti au apreciat că Legea nr. 263/2010 nu recunoaşte ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare. Argumentele aduse în susţinerea acestei opinii jurisprudenţiale au la bază condiţionarea dreptului reclamanţilor la reducerea vârstei standard de pensionare conform actului normativ supus interpretării de recunoaşterea în prealabil a activităţii profesionale a acestora ca fiind o activitate desfăşurată în condiţii speciale, astfel încât nu este suficientă desfăşurarea muncii reclamanţilor timp de cel puţin 25 de ani în locuri de muncă cu activităţi de genul celor reglementate de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.
69. În această orientare s-a reţinut că, potrivit art. 55 din Legea nr. 263/2010, reducerea vârstei standard de pensionare operează doar dacă se realizează un stagiu minim în condiţii deosebite sau în condiţii speciale, acesta făcând parte din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege. Totodată, spre a nu se institui un tratament juridic deosebit, conform dispoziţiilor art. 158 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, s-a apreciat de către instanţele care au dat această interpretare că, pentru a determina reducerea vârstei de pensionare, se operează legal o echivalare între stagiile realizate în condiţiile din grupele I şi a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare şi în condiţiile deosebite sau speciale de muncă potrivit legislaţiei ulterioare datei de 1 aprilie 2001, după distincţiile făcute de textul de lege menţionat mai sus.
70. La stabilirea vârstei legale de pensionare s-a reţinut că algoritmul legal impune determinarea condiţiilor de muncă, indiferent de forma de reglementare în timp, şi, ca atare, acordarea reducerii se face în raport cu distincţiile inserate în tabelele nr. 1 şi 2 din cadrul art. 55 al Legii nr. 263/2010.
71. Cât priveşte stagiul de cotizare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, lucrate în grupele I şi a II-a de muncă, nu operează o asimilare automată şi egală juridic a perioadei active în condiţii deosebite sau speciale, argument întărit, în opinia judecătorilor ce au îmbrăţişat această opinie, de modificarea operată prin Legea nr. 74/2022, care a acoperit această lacună legislativă stabilind că este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă şi perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, text de lege care nu poate fi aplicat retroactiv, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
72. În consecinţă, în această primă orientare jurisprudenţială se reţine că, în baza dispoziţiilor art. 562 din Legea nr 263/2010, nu se poate recunoaşte o reducere ope legis a vârstei standard de pensionare cu 13 ani, fără a se face dovada, în prealabil, a activităţii desfăşurate în grupa de muncă/condiţii speciale de muncă, conform legii, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.
73. Alte instanţe judecătoreşti sesizate cu aceleaşi cauze au apreciat că dispoziţiile legale analizate se aplică ope legis persoanelor ale căror drepturi la pensie se deschid după intrarea lor în vigoare, chiar dacă activităţile respective au fost desfăşurate anterior.
74. În acest sens s-a arătat că orice lege trebuie interpretată potrivit voinţei legiuitorului, fiind notoriu faptul că această lege a fost concepută în scopul de a se găsi soluţii imediate pentru situaţia fără precedent determinată de concedierile colective intervenite în cadrul termocentralelor pe bază de cărbune.
75. Astfel, din expunerea de motive rezultă că s-a avut în vedere la adoptarea acestei legi faptul că prin aplicarea ei nu se generează un impact bugetar nesustenabil pentru anul 2021, precum şi speranţa de viaţă redusă, una dintre cele mai scăzute din ţară, din rândul angajaţilor din sectorul producţiei de energie electrică şi termică, respectiv condiţiile de muncă în general din sectorul producţiei de energie electrică şi termică ce au fost şi continuă să fie deosebit de periculoase pentru sănătatea salariaţilor.
76. Aşadar, este evident că voinţa legiuitorului a fost aceea de a se recunoaşte ca fiind desfăşurate în condiţii speciale activităţile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, realizate inclusiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021, respectiv beneficiul acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi.
77. Adoptarea Legii nr. 197/2021 reprezintă cu certitudine expresia voinţei legiuitorului în sensul încadrării în condiţii speciale de muncă şi a activităţilor de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui.
78. Prin urmare, s-a arătat că, deşi nu retroactivează, actul normativ (Legea nr. 197/2021) are în vedere perioadele deja lucrate, pentru că numai în raport cu acestea se poate verifica dacă asiguratul îndeplineşte sau nu condiţiile impuse de lege.
79. În considerarea argumentelor expuse mai sus, se constată că a doua orientare jurisprudenţială dă curs şi eficienţă dispoziţiilor legale supuse interpretării, întrucât la elaborarea Legii nr. 197/2021 s-a urmărit compensarea pentru viitor a inconvenientelor rezultate din desfăşurarea activităţii profesionale în locuri de muncă pe care legiuitorul le încadrează ca fiind ope legis activităţi profesionale în condiţii speciale.
80. Inconvenientele pe care le presupune desfăşurarea unor activităţi profesionale prin asumarea pe o perioadă îndelungată de timp a unor sarcini cu risc profesional extrem de ridicat, determinând afectarea sănătăţii persoanelor angajate în asemenea locuri de muncă, au impus modificarea art. 562 alin. (1) prin art. I pct. 4 din Legea nr. 197/2021, recunoscându-se persoanelor care au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) dreptul de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de 25 de ani realizat în asemenea activităţi profesionale.
81. Condiţiile în care acest drept la pensie devine efectiv au fost simplificate odată cu adoptarea Legii nr. 197/2021, care a adus mai multe modificări Legii nr. 263/2010. Astfel, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 197/2021 au fost modificate dispoziţiile art. 56 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 263/2010, stabilindu-se că stagiul complet de cotizare este de 25 de ani pentru persoanele care au realizat activităţi profesionale cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. h)-i).
82. Interpretarea teleologică şi logico-juridică a acestor dispoziţii legale impune concluzia că, atunci când a reglementat condiţiile de excepţie care conferă dreptul beneficiarilor normei legale analizate la obţinerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă pentru un stagiu de cotizare de 25 de ani, cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat activităţi cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute pentru ipoteza introdusă la lit. i) a art. 30 alin. (1) prin art. I pct. 4 din Legea nr. 197/2021, în art. 56 alin. (3) lit. d), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din legea anterior menţionată, legiuitorul nu a mai făcut referire la un stagiu de cotizare de 25 de ani în condiţii speciale de muncă ori la un stagiu de cotizare în condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i), ci a reglementat, ca o condiţie de deschidere a dreptului la pensie, activitatea profesională prestată în locurile de muncă anume prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i).
83. Prin urmare, excepţia din art. 56 alin. (3) lit. d) al Legii nr. 263/2010 este expres prevăzută, voinţa legiuitorului fiind aceea ca activitatea profesională prestată cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) să fie considerată ope legis stagiu complet de cotizare de 25 de ani, necesar şi suficient pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani.
84. În interpretarea normei speciale menţionate anterior se reţine că, pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare potrivit normei art. 56 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 263/2010, condiţia referitoare la stagiul de cotizare de 25 de ani se raportează exclusiv la activitatea prestată cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i). Ca atare, instanţele judecătoreşti nu mai pot raporta condiţia stagiului de cotizare de 25 de ani la încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiţii speciale şi la plata contribuţiei de asigurări sociale conform acestei încadrări, după modificarea legislativă intervenită prin Legea nr. 197/2021.
85. Prin urmare, încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiţii speciale (grupele I şi a II-a de muncă) şi plata contribuţiei de asigurări aferente acestei încadrări, înţelese ca fiind condiţii suplimentare celor menţionate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare conform art. 55 alin (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, nemodificată, nu mai pot fi analizate de instanţele judecătoreşti în reţinerea stagiului complet de cotizare de cel puţin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare, faţă de modificarea acestui text de lege prin Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiţie – o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) pentru o perioadă de cel puţin 30 de ani.
86. Expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, care a reglementat încadrarea ope legis în condiţii speciale de muncă a unor activităţi care înainte de 1 aprilie 2001 erau încadrate în grupe superioare de muncă, extinde beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru toate persoanele ce au desfăşurat după data de 1 aprilie 2001 activităţi profesionale care se încadrează în ipoteza legală a art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, chiar dacă anterior modificării legislative aceste activităţi erau încadrate în condiţii normale, nu în condiţii speciale, şi chiar dacă angajatorii/foştii angajatori nu au plătit contribuţii de asigurări sociale majorate.
87. Orice altă interpretare ar nega raţiunea legii pentru că ar goli de conţinut actul normativ nou-adoptat, fiind susţinută şi de adoptarea Legii nr. 74/2022, care a acoperit lacuna legislativă din Legea nr. 197/2021, în sensul inexistenţei unor dispoziţii legale exprese de asimilare a stagiilor de cotizare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I şi/sau a II-a de muncă, printr-o dispoziţie expresă în acest sens inclusă în alin. (44) al art. 30 din Legea nr. 263/2010.
88. În ceea ce priveşte principiul neretroactivităţii legii, deşi ambele orientări jurisprudenţiale îl interpretează corect, divergenţa de practică judiciară rezultă din calificarea diferită a situaţiilor juridice ale petenţilor ce solicită deschiderea dreptului la pensie, născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021, ca fiind situaţii juridice consumate, epuizate (facta praeterita) în prima orientare jurisprudenţială sau situaţii juridice în curs (facta pendentia) în cea de-a doua orientare jurisprudenţială.
89. Art. 6 din Codul civil obligă la aplicarea efectivă a legii începând cu data intrării ei în vigoare, chiar dacă aceasta prevede efecte viitoare pentru situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare, în condiţiile în care aceasta este voinţa legiuitorului. Aplicarea imediată şi efectivă a legii noi nu aduce atingere principiului neretroactivităţii legii noi, prevăzut de art. 15 din Constituţia României, atunci când efectele unei activităţi ce aparţine trecutului sunt valorificate în noul act normativ, în sensul că legea nouă atribuie efecte viitoare unor situaţii juridice născute înainte de intrarea în vigoare a acesteia, dar care încă nu sunt consumate, ci sunt în curs de desfăşurare. 90. Or, cererile de deschidere a dreptului la pensie cu care au fost sesizate instanţele judecătoreşti reprezintă un astfel de efect viitor al activităţii desfăşurate în condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010. […]
Publicat in M.Of. nr. 371 din 2 mai 2023
Sursa: scj.ro, Buletinul Jurisprudentei 2003 Editor-coordonator în materie civilă Judecător Elena Carmen Popoiag, Preşedintele Secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Editor-coordonator în materie penală: Judecător Eleni Cristina Marcu, Preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Editori: Andreea Pandrea, magistrat-asistent – Direcţia legislaţie, jurisprudenţă şi contencios, Serviciul pentru studiul şi unificarea jurisprudenţei Alexandru Lungu, magistrat-asistent – Direcţia legislaţie, jurisprudenţă şi contencios, Serviciul pentru studiul şi unificarea jurisprudenţei
