REZOLUTIE nr. 1.612 din 26 iulie 2005

a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, adoptată la 26 iulie 2005



Consiliul de Securitate,Reafirmând Rezoluţiile sale nr. 1261 (1999) din 25 august 2005, nr. 1314 (2000) din 11 august 2000, nr. 1379 (2001) din 20 noiembrie 2001, nr. 1460 (2003) din 30 ianuarie 2003 şi nr. 1539 (2004) din 22 aprilie 2004, care contribuie la formarea unui cadru cuprinzător pentru protecţia copiilor afectaţi de conflictele armate,Luând act de progresele realizate în domeniul protecţiei copiilor afectaţi de conflictele armate, în mod special al apărării drepturilor şi al dezvoltării normelor şi standardelor, profund preocupat de lipsa generală de progres privind situaţia din teren, unde părţile din conflict continuă să violeze prin impunitate, prevederile relevante ale legilor internaţionale aplicabile în ceea ce priveşte drepturile şi protecţia copiilor afectaţi de conflictele armate,Accentuând asupra rolului primar al Guvernelor naţionale de a furniza protecţia efectivă şi asistenţă tuturor copiilor afectaţi de conflictele armate,Reafirmând responsabilităţile statelor de a pune capăt impunităţii şi de a pune sub acuzare pe aceia responsabili de genocid, crime împotriva umanităţii, crime de război şi alte delicte ieşite din comun comise împotriva copiilor,Convins de ideea că protecţia copiilor în conflicte armate ar trebui privită ca un aspect important a oricărei strategii cuprinzătoare pentru rezolvarea conflictelor,Reafirmând responsabilitatea sa primară pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi, în legătură cu aceasta, angajamentul său referitor la răspunsul său la impactul general al conflictelor armate asupra copiilor,Accentuând angajamentul său privind asigurarea respectării rezoluţiilor sale şi a altor norme şi standarde internaţionale de protecţie a copiilor afectaţi de conflictele armate,Având în vedere raportul Secretarului General din 9 februarie 2005 (S/2005/72) şi menţionând că prezenta rezoluţie nu urmăreşte să realizeze vreo determinare legală, nici să stabilească dacă situaţii prezentate în raportul Secretarului General pot fi calificate sau nu drept conflicte armate în contextul Convenţiilor Geneva şi a Protocoalelor Adiţionale şi nici să prejudece statutul legal al actorilor non-statali implicaţi în aceste situaţii,Grav preocupat de legăturile probate dintre folosirea copiilor soldaţi în violarea dreptului internaţional aplicabil şi traficul ilegal de arme de calibru mic şi armament uşor şi accentuând asupra necesităţii ca toate statele să ia măsuri pentru prevenirea şi oprirea unui asemenea trafic,1. Condamnă ferm recrutarea şi folosirea copiilor soldaţi de către părţile aflate în conflict, cu violarea obligaţiilor internaţionale aplicabile şi orice alte încălcări şi abuzuri comise împotriva copiilor în situaţii de conflict armat;2. Ia act de planul de acţiune prezentat de Secretarul General referitor la înfiinţarea unui mecanism de monitorizare şi raportare asupra copiilor şi conflictelor armate, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din rezoluţia nr. 1539 (2004) şi, în această privinţă:(a) Subliniază că mecanismul mai sus menţionat va colecta şi furniza în timp util şi în mod obiectiv o informare clară şi de încredere asupra recrutării şi folosirii copiilor soldaţi, prin violarea obligaţiilor internaţionale aplicabile şi orice alte încălcări şi abuzuri comise împotriva copiilor în situaţii de conflict armat, urmând să raporteze unui grup de lucru ce va fi creat conform articolului 8 din prezenta rezoluţie;(b) Subliniază că acest mecanism trebuie să fie operaţional cu participarea şi în cooperare cu Guvernele naţionale şi a actorilor Naţiunilor Unite şi a societăţii civile, inclusiv cei de la nivel naţional;(c) Accentuează faptul că toate acţiunile luate de către entităţile Naţiunilor Unite în cadrul general al mecanismului de monitorizare şi raportare trebuie destinate a sprijini şi suplini, unde este cazul, rolul de protecţie şi reabilitare al Guvernelor naţionale;(d) Accentuează faptul că orice dialog iniţiat în cadrul general al mecanismului de monitorizare şi raportare, de către entităţile Naţiunilor Unite cu grupuri armate non-statale, cu scopul de a asigura protecţia copiilor, trebuie condus în contextul proceselor de pace acolo unde acestea există, şi în cadrul general de cooperare dintre Naţiunile Unite şi Guvernele implicate.3. Solicită Secretarului General să implementeze fără întârziere mecanismul de monitorizare şi raportare mai sus menţionat, începând cu aplicarea sa, în limita resurselor existente, în strânsă cooperare cu ţările vizate, cu părţile aflate în situaţii de conflict listate în anexele la raportul Secretarului General (S/2005/72), aflate pe agenda Consiliului de Securitate, şi apoi, să aplice, în strânsă consultare cu ţările interesate, şi părţilor aflate în alte situaţii de conflict armat, listate în anexele la raportul Secretarului General (S/2005/72), având în vedere discuţiile din cadrul Consiliului de Securitate şi punctele de vedere exprimate de Statele Membre, în special în cadrul dezbaterii anuale asupra Copiilor şi Conflictele Armate, şi ţinând cont şi de constatările şi recomandările unei revizuiri independente a implementării mecanismului, ce va fi raportată Consiliului de Securitate până la 31 iulie 2006. Revizuirea independentă va include:(a) O evaluare a eficienţei de ansamblu a mecanismului, respectarea calendarului, acurateţei, obiectivitătii şi credibilităţii informării asamblate prin intermediul mecanismului;(b) Informare asupra modului practic de relaţionare dintre mecanism şi agenda Consiliului de Securitate şi alte organisme ale Naţiunilor Unite;(c) Informare asupra relevanţei şi modului clar de împărţire a responsabilităţilor;(d) Informare asupra implicaţiilor bugetare şi a altor resurse pentru actorii Naţiunilor Unite şi pentru organizaţiilor voluntare contribuitoare la mecanism;(e) Recomandări pentru implementarea totală a mecanismului;4. Accentuează faptul că implementarea mecanismului de monitorizare şi raportare de către Secretarul General va fi efectuată numai în contextul şi cu scopul precis de a asigura protecţia copiilor afectaţi de conflictele armate, şi nu se va ante-pronunţa sau va necesita o decizie a Consiliului de Securitate şi nici dacă va include sau nu o situaţie pe agenda sa;5. Salută iniţiativele luate de către UNICEF şi alte entităţi ale Naţiunilor Unite de a aduna informaţii asupra recrutării şi folosirii copiilor soldaţi cu violarea dreptului internaţional aplicabil şi a oricăror alte încălcări şi abuzuri comise împotriva copiilor în situaţii de conflict armat, şi invită pe Secretarul General să ţină cont de aceste iniţiative în timpul fazei iniţiale de implementării mecanismului la care se face referire în articolul 3;6. Notează că informaţia strânsă de către acest mecanism, cu scopul raportării ei de către Secretarul General către Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate, poate fi luată în considerare de către alte organisme naţionale, regionale sau internaţionale, în limita mandatelor proprii şi în scopul activităţii lor, pentru asigurarea protecţia, drepturile şi starea bună de vieţuire a copiilor afectaţi de conflictele armate;7. Îşi exprimă îngrijorarea gravă cu privire lipsa de progres în dezvoltarea şi implementarea planurilor de acţiune astfel menţionate în articolul 5 (a) din rezoluţia nr. 1539 (2004) şi, urmare a acesteia, solicită părţilor interesate să dezvolte şi să implementeze planuri de acţiune fără întârziere, în strânsă colaborare cu misiunile ONU de menţinere a păcii şi cu echipele naţionale ale Naţiunilor Unite, în concordanţă cu mandatele proprii şi în cadrul capacităţilor existente; şi solicită Secretarului General să furnizeze criterii de asistenţă în dezvoltarea unor asemenea planuri de acţiune;8. Decide să înfiinţeze un grup de lucru al Consiliului de Securitate constând din toţi membrii Consiliului pentru a revedea progresul în dezvoltarea şi implementarea planurilor de acţiune menţionate în articolul 7 al acestei rezoluţii şi pentru a lua în considerare alte informaţii relevante care-i sunt prezentate; decide în continuare ca grupul de lucru să:(a) Facă recomandări Consiliului asupra posibilelor măsuri pentru promovarea protecţiei copiilor afectaţi de conflictele armate, inclusiv prin formularea de recomandări mandatelor corespunzătoare ale misiunilor de menţinere a păcii şi de recomandări adresate părţilor în conflict;(b) Adreseze cereri, după caz, altor organisme din sistemul Naţiunilor Unite să acţioneze în sensul sprijinirii implementării acestei rezoluţii, în concordanţă cu mandatele lor proprii;9. Reaminteşte articolul 5 (c) din rezoluţia nr. 1539 (2004) şi reafirmă intenţia sa de analiza posibilitatea introducerii de măsuri graduale şi precise, prin decizii specifice la nivel naţional, cum ar fi, între altele, un embargo asupra exportului şi furnizării de arme şi armament uşor şi de alt echipament militar, embargo asupra furnizării de asistenţă militară, împotriva părţilor aflate în situaţii de conflict armat care se află pe agenda Consiliului de Securitate şi care violează dreptul internaţional aplicabil drepturilor şi pentru protecţia copiilor în situaţii de conflict armat;10. Accentuează asupra responsabilităţii misiunilor ONU de menţinere a păcii şi a echipelor Naţiunilor Unite la nivel naţional, ca în acord cu mandatele proprii încredinţate, să asigure aplicarea efectivă a rezoluţiilor Consiliului de Securitate, să asigure un răspuns coordonat faţă de preocupările legate de problematica "Copiii şi conflictele armate", să monitorizeze şi să raporteze Secretarului General;11. Salută eforturile întreprinse de operaţiunile ONU de menţinere a păcii pentru implementarea politicii de toleranţă zero a Secretarului General asupra exploatării sexuale şi abuzului şi pentru asigurarea însuşirii de către personalul propriu a codului de conduită al Naţiunilor Unite, solicită Secretarului General să continue să întreprindă toate acţiunile necesare în această privinţă şi să informeze permanent Consiliul de Securitate şi îndeamnă ţările care contribuie cu trupe să ia măsuri preventive adecvate, inclusiv specializare în faza de pre-desfăşurare şi disciplinare precum şi alte măsuri pentru a asigura tragerea la răspundere totală în cazuri de rea-purtare, cu implicarea personalului propriu;12. Decide să continue introducerea de prevederi speciale pentru protecţia copiilor în mandatele operaţiunilor ONU de menţinere a păcii, inclusiv desfăşurarea, acolo unde este cazul, de consilieri de protecţie a copiilor, şi solicită Secretarului General să asigure că nevoia existenţei unor astfel de consilieri, ca şi numărul şi rolul lor, sunt sistematic evaluate cu ocazia pregătirii fiecărei operaţiuni ONU de menţinere a păcii; salută evaluarea exhaustivă asupra rolului şi activităţilor consilierilor de protecţie a copiilor, asigurând o imagine prin tragerea de învăţăminte;13. Salută recentele iniţiative ale organizaţiilor regionale şi sub-regionale şi înţelegerile privind protecţia copiilor afectaţi de conflictele armate şi încurajează curentul principal al protecţiei copilului, prin programe, politici şi apărarea drepturilor; dezvoltarea revizuiri atente şi a mecanismelor de monitorizare şi raportare; stabilirea, în cadrul secretariatelor proprii, a mecanismelor de protecţie a copilului; includerea personalului de protecţie a copilului şi antrenarea lor în cadrul operaţiunilor de pace şi din teren; iniţiativele sub- şi inter-regionale să stopeze activităţile nocive copiilor în situaţii de conflict, în special recrutarea de-o parte şi de alta a graniţelor şi ridicarea ilegală a copiilor, a traficului ilicit cu arme uşoare, şi comerţul ilicit cu resurse naturale, prin dezvoltarea şi implementarea principiilor asupra problematicii copiilor şi conflictelor armate;14. Solicită imperativ tuturor părţilor interesate să asigure ca protecţia, drepturile şi starea de bună existenţă a copiilor afectaţi de conflictele armate sunt special integrate în toate procesele de pace, acordurile de pace şi refacerea şi planurile şi programele de reconstrucţie post-conflict;15. Solicită imperativ tuturor părţilor interesate să rămână fidele obligaţiilor internaţionale aplicabile lor, în legătură cu protecţia copiilor afectaţi de conflictele armate, ca şi angajamentelor concrete faţă de Reprezentantul Special al Secretarului General pentru Copii şi Conflicte Armate, de UNICEF şi faţă de alte agenţii ale Naţiunilor Unite şi să coopereze deplin cu misiunile ONU de menţinere a păcii şi cu echipele naţionale ale Naţiunilor Unite, unde este cazul, în contextul cadrului general de cooperare dintre Naţiunile Unite şi Guvernele interesate, pentru continuarea şi implementarea acestor angajamente;16. Îndeamnă Statele Membre, entităţile Naţiunilor Unite, organizaţiile regionale şi sub-regionale şi alte părţi interesate, să ia măsuri specifice pentru controlul activităţilor ilicite, sub-regionale şi transfrontaliere şi dăunătoare copiilor, inclusiv exploatarea ilegală a resurselor naturale, comerţul ilegal cu arme de calibru mic, ridicarea ilegală a copiilor, utilizarea şi recrutarea lor ca soldaţi, ca şi alte violări şi abuzuri comise împotriva copiilor în situaţii de conflict armat, cu violarea obligaţiilor internaţionale aplicabile;17. Îndeamnă toate părţile interesate, inclusiv Statele Membre, entităţile Naţiunilor Unite şi instituţiile financiare, să sprijine dezvoltarea şi întărirea capacităţilor instituţiilor naţionale şi a reţelelor societăţii civile locale, pentru apărarea drepturilor, protecţia şi reabilitarea copiilor afectaţi de conflictele armate şi să asigure susţinerea iniţiativelor locale de protecţie a copiilor;18. Solicită Secretarului General să îndrume toate entităţile relevante ale Naţiunilor Unite să ia măsuri specifice, în cadrul resurselor existente, pentru asigurarea propagării unui curent principal sistematic pe problematica copiilor şi conflictelor armate, în cadrul instituţiilor respective, inclusiv prin alocarea resurselor financiare şi umane către protecţia copiilor afectaţi de războaie, în cadrul tuturor birourilor şi departamentelor şi pe teren, ca şi să întărească, în cadrul mandatelor proprii, cooperarea şi coordonarea acestora în ceea ce priveşte răspunsul faţă de problematica copiilor şi conflictelor armate;19. Reiterează cererea sa către Secretarul General să asigure ca, în toate rapoartele sale asupra situaţiilor specifice de ţară, să fie inclusă problema protecţiei copiilor, ca un aspect special al raportului şi menţionează intenţia sa de a-şi concentra toată atenţia asupra furnizării informaţiei în cuprinsul lor, atunci când aceste situaţii fac obiectul agendei sale;20. Solicită Secretarului General să realizeze un raport până în luna noiembrie 2006, asupra implementării acestei rezoluţii şi a rezoluţiilor nr. 1379 (2001), nr. 1460 (2003) şi nr. 1539 (2004) care să includă, între altele:(a) Informare asupra respectării de către părţi a angajamentului de a nu recruta sau utiliza copii în conflictele armate, cu violarea dreptului internaţional aplicabil şi a altor violări comise împotriva copiilor afectaţi de conflictele armate;(b) Informare asupra progresului realizat în implementarea mecanismului de monitorizare şi raportare menţionat la articolul 3;(c) Informare asupra progresului realizat în dezvoltarea şi implementarea planurilor de acţiune la care se face referire în articolul 7 al prezentei rezoluţii;21. Decide să urmărească în continuare această chestiune.–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește