privind adoptarea amendamentelor la Codul internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (Codul FSS)
(adoptată la 18 mai 2006)Comitetul Securităţii Maritime,amintind art. 28(b) din Convenţia privind crearea Organizaţiei Maritime Internaţionale, referitor la funcţiile Comitetului,notând Rezoluţia MSC.98(73) prin care s-a adoptat Codul internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (denumit în continuare Codul FSS), care a devenit obligatoriu conform cap. II-2 din Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (denumită în continuare Convenţia),notând şi art. VIII(b) şi regula II-2/3.22 din Convenţie, cu privire la procedura de amendare a Codului FSS,luând în considerare, la cea de-a optzeci şi una sesiune a sa, amendamentele la Codul FSS propuse şi difuzate în conformitate cu art. VIII(b)(i) din Convenţie:1. adoptă, în conformitate cu art. VIII(b)(iv) din Convenţie, amendamentele la Codul FSS, al căror text este redat în anexa la prezenta rezoluţie;2. stabileşte, în conformitate cu art. VIII(b)(vi)(2)(bb) din Convenţie, că amendamentele se vor considera ca fiind acceptate la 1 ianuarie 2010, cu excepţia cazului în care înainte de această dată mai mult de o treime din guvernele contractante la Convenţie sau guvernele contractante ale căror flote comerciale reprezintă în total cel puţin 50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale vor fi notificat obiecţiile lor la aceste amendamente;3. invită guvernele contractante să noteze că, în conformitate cu art. VIII(b)(vii)(2) din Convenţie, amendamentele vor intra în vigoare la 1 iulie 2010, după acceptarea lor în conformitate cu paragraful 2 de mai sus;4. solicită secretarului general, în conformitate cu art. VIII(b)(v) din Convenţie, să transmită tuturor guvernelor contractante la Convenţie copii certificate ale prezentei rezoluţii şi ale textului amendamentelor conţinute în anexă;5. solicită în plus secretarului general să transmită copii ale acestei rezoluţii şi ale anexei sale membrilor Organizaţiei care nu sunt guverne contractante la Convenţie. +
Anexa ──────la Rezoluţia MSC.206(81)──────────────────────────AMENDAMENTEla Codul internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului(Codul FSS) +
Capitolul 5Instalaţii fixe de stingere a incendiului cu gazTextul capitolului 5 existent se înlocuieşte după cum urmează:"1 AplicareAcest capitol conţine cerinţele cu privire la instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu gaz, aşa cum se prevede în cap. II-2 din Convenţie.2 Cerinţe tehnice2.1 Generalităţi2.1.1 Agentul de stingere a incendiului2.1.1.1 În cazul în care cantitatea de agent pentru stingerea incendiului trebuie să asigure protecţia mai multor încăperi, cantitatea de agent disponibilă nu este necesar să fie mai mare decât cea mai mare cantitate necesară pentru oricare dintre încăperile astfel protejate. Instalaţia trebuie să fie prevăzută cu valvule de comandă normal închise, amplasate astfel încât să direcţioneze agentul de stingere a incendiului în încăperea respectivă.2.1.1.2 Pentru calculul cantităţii necesare de agent de stingere a incendiului, la volumul global al încăperii de maşini trebuie adăugat volumul buteliilor de aer pentru lansare transformat în volum de aer liber. Ca alternativă, se poate instala o tubulatură de evacuare de la valvulele de siguranţă, care să ducă direct în aer liber.2.1.1.3 Se vor prevedea mijloace pentru ca personalul să poată verifica în deplină siguranţă cantitatea de agent de stingere a incendiului aflată în recipiente.2.1.1.4 Recipientele pentru depozitarea agentului de stingere a incendiului, tubulaturile şi componentele aferente utilizate sub presiune trebuie să aibă o proiectare care ţine seama de codurile de instrucţiuni practice pentru recipientele sub presiune, care este considerată satisfăcătoare de către Administraţie şi care ia în considerare amplasarea lor şi temperaturile maxime preconizate ale mediului înconjurător din timpul funcţionării.*)________* Publicaţia ISO-9809/1: Butelii de gaz reîncărcabile, construite din oţel, fără sudură (proiectare, construcţie şi încercare).ISO-3500: Butelii cu CO(2) construite din oţel, fără sudură. Destinate instalaţiilor fixe de stingere a incendiului pe nave, având specificate principalele dimensiuni exterioare, accesoriile, rata de umplere şi marcajul buteliilor cu CO(2), construite din oţel, fără sudură, utilizate în instalaţiile fixe de stingere a incendiului pe nave, în scopul facilitării interschimbabilităţii lor.ISO-5923: Protecţie contra incendiului – Agent de stingere a incendiului – Dioxid de carbon.ISO-13769: Butelii de gaz – Marcaj.ISO-6406: Inspecţia şi încercarea periodică a buteliilor cu gaz, construite din oţel, fără sudură.ISO-9329, partea 1: Ţevi de oţel, fără sudură, utilizate la presiune – Condiţii tehnice de livrare – Partea 1: Oţeluri nealiate cu caracteristici specifice temperaturii mediului ambiant.ISO-9329, partea 2: Ţevi de oţel, fără sudură, utilizate la presiune – Condiţii tehnice de livrare – Partea 2: Oţeluri nealiate şi aliate cu caracteristici specifice temperaturii ridicate.ISO-9330, partea 1: Ţevi sudate de oţel, utilizate la presiune – Condiţii tehnice de livrare – Partea 1: Ţevi de oţel nealiat cu caracteristici specifice temperaturii mediului ambiant.ISO-9330, partea 2: Ţevi sudate de oţel, utilizate la presiune – Condiţii tehnice de livrare – Partea 2: Ţevi sudate cu rezistenţă electrică şi prin inducţie de oţel nealiat şi aliat, cu caracteristici specifice temperaturii ridicate.2.1.2 Cerinţe privind instalarea2.1.2.1 Tubulatura pentru distribuirea agentului de stingere a incendiului şi duzele de refulare trebuie să fie dispuse astfel încât să se obţină o distribuire uniformă a agentului. Calculele pentru debitul instalaţiei trebuie să fie efectuate utilizând o tehnică de calcul considerată acceptabilă de către Administraţie.2.1.2.2 În afară de cazurile permise de către Administraţie, recipientele sub presiune necesare pentru depozitarea agentului de stingere a incendiului, altul decât aburul, trebuie să fie amplasate în afara încăperilor protejate, conform prevederilor regulii II-2/10.4.3 din Convenţie.2.1.2.3 Piesele de rezervă pentru instalaţie trebuie să fie păstrate la bord şi să fie considerate satisfăcătoare de către Administraţie.2.1.2.4 Sectoarele de tubulatură care conţin valvule ce racordează sectoare de tubulaturi închise trebuie să fie prevăzute cu o valvulă de siguranţă, iar ieşirea de la valvulă trebuie să ducă la puntea descoperită.2.1.2.5 Toate tubulaturile de evacuare, racordurile lor şi ajutajele din încăperile protejate trebuie să fie construite din materiale cu o temperatură de topire care depăşeşte 925°C. Tubulatura şi echipamentul aferent trebuie să fie fixate în mod corespunzător.2.1.2.6 Un racord trebuie să fie instalat pe tubulatura de evacuare pentru a permite testarea fluxului de aer conform paragrafului 2.2.3.1.2.1.3 Cerinţe privind comanda instalaţiei2.1.3.1 Tubulaturile necesare pentru transportarea agentului de stingere a incendiului în încăperile protejate trebuie să fie prevăzute cu valvule de comandă marcate astfel încât să indice în mod clar încăperile spre care duc tubulaturile. Se vor lua măsuri corespunzătoare pentru ca agentul de stingere a incendiului să nu pătrundă în mod accidental în încăperi. Dacă o încăpere de marfă, prevăzută cu o instalaţie de stingere a incendiului cu gaz, este utilizată ca încăpere pentru pasageri, racordul la instalaţia de distribuţie a gazului trebuie să fie obturat cu flanşe oarbe pe durata acestei utilizări. Tubulaturile pot trece prin încăperile de locuit cu condiţia ca ele să aibă o grosime suficientă şi etanşarea lor să fie verificată după instalare printr-o probă la o presiune de minimum 5 N/mmý. Suplimentar, tubulatura care trece prin zona încăperilor de locuit trebuie să fie îmbinată numai prin sudură şi nu trebuie să fie prevăzută cu orificii de drenare sau cu alte deschideri în interiorul acestor încăperi. Tubulatura nu trebuie să treacă prin încăperile frigorifice.2.1.3.2 Trebuie prevăzute mijloace de avertizare sonoră şi vizuală automate pentru semnalizarea lansării agentului de stingere a incendiului în orice încăpere ro-ro şi în alte încăperi în care în mod normal lucrează personalul sau în care acesta are acces. Alarma sonoră trebuie să fie situată astfel încât să fie auzită în toată încăperea protejată, cu toate maşinile în stare de funcţionare; această alarmă trebuie să se deosebească de alte alarme sonore prin reglarea volumului sau prin modelul sonor. Alarma care precedă lansarea trebuie să fie declanşată automat (de exemplu: la deschiderea uşii cofretului de lansare). Alarma trebuie să funcţioneze pe o durată corespunzătoare de timp necesară pentru evacuarea personalului din încăpere, dar în niciun caz mai puţin de 20 s înainte de lansarea agentului de stingere a incendiului. Totuşi, încăperile de marfă clasice şi încăperile mici (cum ar fi compartimentul compresoarelor, magaziile de vopsele etc.), care sunt dotate doar cu un dispozitiv local de lansare, nu este necesar să fie prevăzute cu o astfel de alarmă.2.1.3.3 Mijloacele de comandă a oricărei instalaţii fixe de stingere a incendiului cu gaz trebuie să fie uşor accesibile, simplu de manevrat şi să fie grupate în cât mai puţine locuri unde nu există riscul de a fi izolate de un incendiu care s-ar putea declanşa într-o încăpere protejată. În fiecare loc trebuie să existe instrucţiuni clare privind funcţionarea instalaţiei, având în vedere siguranţa personalului.2.1.3.4 Lansarea automată a agentului de stingere a incendiului nu este admisă, cu excepţia cazurilor permise de Administraţie.2.2 Instalaţii cu dioxid de carbon2.2.1 Cantitatea de agent de stingere a incendiului2.2.1.1 Pentru încăperile de marfă, cantitatea de dioxid de carbon disponibilă trebuie, dacă nu se prevede în alt fel, să fie suficientă pentru a furniza un volum de gaz liber cel puţin egal cu 30% din volumul brut al celei mai mari încăperi de marfă protejate de la bordul navei.2.2.1.2 Pentru încăperile de maşini, cantitatea de dioxid de carbon transportată trebuie să fie suficientă pentru a furniza un volum minim de gaz liber egal cu cel mai mare dintre următoarele două volume:.1 40% din volumul brut al celei mai mari încăperi de maşini astfel protejate, volum din care se exclude acea parte a şahtului situată deasupra nivelului la care suprafaţa orizontală a acestuia este de 40% sau mai puţin din suprafaţa orizontală a încăperii respective măsurată la jumătatea distanţei dintre plafonul tancului şi partea inferioară a şahtului; sau.2 35% din volumul brut al celei mai mari încăperi de maşini protejate, inclusiv şahtul.2.2.1.3 Procentele specificate mai sus în paragraful 2.2.1.2 pot fi reduse la 35% şi, respectiv, 30% pentru navele de marfă cu un tonaj brut mai mic de 2.000, dacă două sau mai multe încăperi de maşini, care nu sunt complet separate, sunt considerate ca formând o singură încăpere.2.2.1.4 În sensul acestui paragraf, volumul de dioxid de carbon liber trebuie calculat la 0,56 m3/kg.2.2.1.5 Instalaţia fixă de tubulaturi din încăperea de maşini trebuie să fie astfel încât 85% din volumul de gaz să poată fi debitat în încăpere în decurs de două minute.2.2.2 ComenziInstalaţiile cu dioxid de carbon trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:.1 trebuie să fie prevăzute două comenzi separate pentru eliberarea de dioxid de carbon într-o încăpere protejată şi pentru asigurarea declanşării alarmei. Una dintre comenzi trebuie să fie utilizată pentru deschiderea valvulei tubulaturii care transportă gazul în încăperea protejată, iar a doua comandă trebuie utilizată pentru descărcarea gazului din recipientele de stocare. Trebuie să fie prevăzute mijloace de închidere directă, astfel încât acestea să poată fi acţionate numai în această ordine; şi.2 cele două comenzi trebuie să fie amplasate în interiorul unei cutii de declanşare pe care se indică clar încăperea specifică pe care o deserveşte. În cazul în care cutia ce conţine comenzile trebuie încuiată, cheia trebuie să fie păstrată într-un cofret cu geam care poate fi spart, situat într-un loc vizibil lângă cutie.2.2.3 Verificarea montăriiDupă montarea, verificarea la presiune şi examinarea instalaţiei, trebuie să fie efectuate următoarele operaţiuni:.1 o testare a fluxului de aer liber în toate conductele şi duzele; şi.2 o încercare de funcţionare a echipamentului de alarmă.2.2.4 Instalaţia cu dioxid de carbon cu presiune scăzutăDacă în scopul respectării prezentei reguli s-a montat o instalaţie cu dioxid de carbon cu presiune scăzută, atunci se aplică următoarele prevederi.2.2.4.1 Dispozitivele de comandă ale instalaţiei şi instalaţiile frigorifice trebuie să se afle în aceeaşi încăpere în care se află şi recipientele sub presiune.2.2.4.2 Cantitatea stabilită de dioxid de carbon lichid trebuie să fie stocată în recipient sau recipiente la presiunea de lucru cu valori cuprinse între 1,8 N/mmý până la 2,2 N/mmý. Umplerea normală cu lichid a recipientului trebuie să fie limitată pentru a se asigura suficient spaţiu vaporilor în scopul permiterii expansiunii lichidului la temperaturi maxime de stocare ce pot fi obţinute în funcţie de reglarea presiunii valvulelor de siguranţă, dar care să nu depăşească 95% din capacitatea volumetrică a recipientului.2.2.4.3 Trebuie să fie prevăzute următoarele dotări:.1 manometru;.2 alarmă de presiune ridicată: nu mai mare decât aceea pentru reglajul valvulei de siguranţă;.3 alarmă de presiune scăzută: nu mai mică de 1,8 N/mmý;.4 racorduri prevăzute cu valvule de oprire pentru umplerea recipientului;.5 conducte de evacuare;.6 indicator de nivel de dioxid de carbon lichid, prevăzut la recipient sau recipiente; şi.7 două valvule de siguranţă.2.2.4.4 Cele două valvule de siguranţă trebuie să fie montate astfel încât una dintre valvule să poată fi închisă, iar cealaltă să fie conectată la recipient. Reglarea valvulelor de siguranţă nu trebuie să fie mai mică de 1,1 ori presiunea de lucru. Capacitatea fiecărei valvule trebuie să fie astfel încât vaporii produşi în caz de incendiu să poată fi evacuaţi printr-o presiune care nu depăşeşte mai mult de 20% din presiunea de reglaj menţionată mai sus. Evacuarea de la valvulele de siguranţă trebuie să ducă în aer liber.2.2.4.5 Recipientul sau recipientele şi tubulaturile de ieşire, pline în permanenţă cu dioxid de carbon, trebuie să aibă o izolaţie termică care să blocheze declanşarea valvulei de siguranţă în decurs de 24 de ore după depresurizarea instalaţiei, la temperatura mediului ambiant de 45° C şi la o presiune iniţială egală cu presiunea de pornire a instalaţiei frigorifice.2.2.4.6 Recipientul sau recipientele trebuie să fie deservit/deservite de două instalaţii frigorifice automate, complet independente, utilizate numai în acest scop, având fiecare câte un compresor, precum şi motorul principal, evaporatorul şi condensorul aferente.2.2.4.7 Capacitatea frigorifică şi comanda automată a fiecărei instalaţii trebuie să fie astfel concepute încât să menţină temperatura cerută în stare de funcţionare continuă timp de 24 de ore la temperatura apei mării de până la 32° C şi temperatura mediului ambiant de până la 45° C.2.2.4.8 Fiecare instalaţie frigorifică electrică trebuie să fie alimentată de la magistrala tabloului principal de distribuţie printr-un cablu de alimentare separat.2.2.4.9 Alimentarea instalaţiei frigorifice cu apă de răcire (dacă este necesar) trebuie să fie asigurată de cel puţin două pompe de recirculare, dintre care una este utilizată ca pompă de rezervă. Pompa de rezervă poate fi o pompă utilizată pentru alte servicii, cu condiţia ca utilizarea sa pentru răcire să nu afecteze niciun alt serviciu esenţial de la bordul navei. Apa de răcire trebuie să fie preluată de la cel puţin două prize de apă de mare separate, preferabil una din babord şi alta din tribord.2.2.4.10 Fiecare sector de tubulatură care poate fi izolat cu robinete şi în care se poate produce o suprapresiune în raport cu presiunea de calcul stabilită pentru oricare dintre componente trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de siguranţă.2.2.4.11 Alarma sonoră şi vizuală trebuie să fie dată dintr-un post central de comandă sau, în conformitate cu regula II-1/51, în cazul în care nu există un post central de comandă, atunci când:.1 presiunea din recipient sau recipiente atinge valorile scăzute şi ridicate prevăzute la paragraful 2.2.4.2;.2 orice instalaţie frigorifică se defectează; sau.3 este atins cel mai mic nivel admisibil de lichid în recipiente.2.2.4.12 Dacă instalaţia deserveşte mai mult de o încăpere, trebuie să se prevadă mijloace de comandă a cantităţilor de dioxid de carbon evacuate, de exemplu un ceas automat sau indicatoare de nivel precise situate în postul sau posturile de comandă.2.2.4.13 Dacă este prevăzut un dispozitiv care permite reglarea automată a evacuării cantităţii nominale de dioxid de carbon în încăperile protejate, trebuie, de asemenea, să existe posibilitatea reglării manuale a evacuării.2.3 Cerinţe aplicabile instalaţiilor cu aburCăldarea sau căldările disponibile pentru furnizarea de abur trebuie să aibă un debit de cel puţin 1 kg de abur pe oră pentru fiecare 0,75 m3 din volumul brut al celei mai mari încăperi astfel protejate. Suplimentar faţă de respectarea cerinţelor mai sus menţionate, instalaţiile trebuie să corespundă din toate punctele de vedere cerinţelor Administraţiei şi să fie considerate satisfăcătoare de către aceasta.2.4 Instalaţii care utilizează produse gazoase din arderea combustibilului2.4.1 GeneralităţiDacă la bordul navei se produce un gaz care nu este nici dioxid de carbon, nici abur, aşa cum se prevede la paragraful 2.3, şi este utilizat ca agent de stingere a incendiului, instalaţia trebuie să corespundă cerinţelor din paragraful 2.4.2.2.4.2 Cerinţe aplicabile instalaţiilor2.4.2.1 Produse gazoaseGazul trebuie să fie un produs gazos al arderii combustibilului, la care conţinutul de oxigen, monoxidul de carbon, elementele corozive şi orice elemente combustibile solide din produsul gazos nu depăşesc limita admisă.2.4.2.2 Capacitatea instalaţiilor de stingere a incendiului2.4.2.2.1 Dacă acest gaz este utilizat ca agent de stingere într-o instalaţie fixă de stingere a incendiului destinată protecţiei încăperilor de maşini, el trebuie să asigure o protecţie echivalentă aceleia asigurate de o instalaţie fixă care utilizează dioxid de carbon ca agent.2.4.2.2.2 Dacă acest gaz este folosit ca agent de stingere într-o instalaţie fixă de stingere a incendiului destinată protecţiei încăperilor de marfă, el trebuie să fie în cantitate suficientă pentru a furniza, în decurs de 72 de ore, un volum orar de gaz liber egal cu cel puţin 25% din volumul brut al celei mai mari încăperi astfel protejate.2.5 Instalaţii fixe echivalente de stingere a incendiului cu gaz care sunt destinate încăperilor de maşini şi compartimentului pompelor de marfă Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu gaz echivalente acelora specificate la paragrafele 2.2-2.4 trebuie să fie aprobate de către Administraţie pe baza instrucţiunilor elaborate de către Organizaţie*)."____________* Se face referire la Instrucţiunile revizuite pentru aprobarea instalaţiilor fixe echivalente de stingere a incendiului cu gaz, aşa cum se menţionează în Convenţia SOLAS 74, pentru încăperile de maşini şi compartimentele pompelor de marfă (Circulara MSC/Circ.848), şi la Instrucţiunile pentru aprobarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiului cu aerosol echivalente instalaţiilor fixe de stingere a incendiului cu gaz, aşa cum se menţionează în Convenţia SOLAS 74, pentru încăperile de maşini (Circulara MSC/Circ.1.007).___________
