REGLEMENTARE TEHNICĂ din 8 octombrie 2015

---

Salveaza (0) Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide Adresa de e-mail Parolă Ține-mă minte No account yet? Register

---

Notă …
Aprobată prin Ordinul nr. 832 din 8 octombrie 2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 11 noiembrie 2015

Anexă

Ghid pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de canalizare a apelor meteorice în clădiri civile, social-culturale şi industriale.

(Revizuire Reglementarea tehnică P 96-1996)

indicativ P 96-2015

CUPRINS

1. 1 OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

2. 2 SISTEME DE CANALIZARE A APELOR METEORICE

1. 3. PROIECTAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE A APELOR METEORICE

2. 4. PREVEDERI GENERALE PENTRU ELABORAREA DOCUMENTAŢIILOR TEHNICO-ECONOMICE PENTRU INSTALAŢII DE CANALIZARE A APELOR METEORICE

3. 5. CALCULUL INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE A APELOR METEORICE

4. 6. EXEMPLE DE CALCUL

5. 7. EXECUŢIA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE A APELOR METEORICE ÎN CLĂDIRI. CERINŢE IMPUSE PRIN PROIECTUL DE EXECUŢIE

   Anexe

   Anexa I.Acte legislative, reglementări tehnice, standarde

   Anexa II Detalii funcţional- constructive pentru elemente ale sistemelor de canalizare a apelor meteorice Anexa VI.1 Exemplu de calcul. Planuri. Scheme

   Anexa VII.1 Detalii racordare şi treceri receptori pluviali prin terase vegetale Anexa VII.2 Detalii fixare receptori de terasa

   Anexa VII.3 Detalii montaj pe acoperiş masiv sau structură de acoperiş izolat Anexa VII.4 Receptori de terasă. Detalii montaj

   Anexa VII.5 Detalii montaj coloane pentru ape meteorice Anexa VII6 Burlane si jgheaburicu accesorii

   Anexa VII.7 Canalizarea apelor meteorice la construcţii industriale

   1. 1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

      1. 1.1 Obiect

         Prezentul ghid reprezintă revizuirea reglementării tehnice P 96 – 1996 „Ghid pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de canalizare a apelor meteorice în clădiri civile, rezidenţiale, social-culturale şi industriale”, cu considerarea prevederilor specifice din:

         • ■ Reglementarea tehnică privind proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare;

         • ■ SR EN 12056 – Reţele de evacuare gravitaţională din interiorul clădirilor.

           Prezentul ghid are ca obiect proiectarea şi executarea instalaţiilor de canalizare a apelor meteorice în clădiri civile, social-culturale şi industriale şi se adresează:

         • ■ proiectanţilor de specialitate, elaboratori ai proiectelor de instalaţii tehnico-sanitare în clădiri;

         • ■ specialiştilor care execută şi exploatează instalaţii de canalizare a apelor meteorice în clădiri civile, social-culturale şi industriale.

           Prevederile din prezentul ghid specifică cerinţele pentru proiectarea şi executarea:

         • ■ instalaţiilor de canalizare a apelor meteorice din incinta perimetrului construit al clădirilor (de pe acoperişuri, balcoane, terase, curţi interioare neprotejate);

         • ■ lucrărilor de amenajări exterioare pentru canalizarea apelor provenite din precipitaţii meteorice colectate de pe suprafeţele adiacente clădirilor (parcări, alei, platforme betonate);

         • ■ sistemelor de tratare a apelor meteorice în vederea eliminării eventualelor impurităţi;

         • ■ sistemelor de valorificare a apelor meteorice.

         • ■ staţiilor de pompare a apelor pluviale aferente clădirilor şi incintelor amenajate;

         • ■ construcţiilor pentru descărcare în medii receptoare.

         În conţinutul ghidului sunt incluse când este cazul, în corelare cu problemele de instalaţii de canalizare a apelor meteorice, specifice unui capitol şi prevederi preluate din reglementări conexe indicate în Anexa I.

         Aceste prevederi trebuie să stea în atenţia celorlalţi specialişti (arhitecţi, ingineri constructori şi ingineri de instalaţii de altă specialitate) cu care colaborează specialiştii din domeniul instalaţiilor tehnico-sanitare.

         Nu fac obiectul prezentului ghid instalaţiile de canalizare aferente construcţiilor de importanţă excepţională (A).

         Termeni specifici şi lista simbolurilor utilizate sunt incluse în anexa I.1 şi anexa I.2.

      2. 1.2 Domeniu de aplicare

         Ghidul se aplică atât pentru construcţii noi cât şi pentru construcţiile la care se refac, se reabilitează sau se modernizează instalaţiile existente.

         Pentru construcţiile provizorii, ghidul are caracter de recomandare.

         Instalaţiile de canalizare a apelor meteorice, denumite în continuare şi ape de precipitaţii sau ape pluviale, de pe clădirile şi din incintele aferente acestora prezintă particularităţi de alcătuire,

         execuţie şi exploatare în raport cu destinaţia şi clasa de importanţă a acestora şi se prevăd la următoarele categorii de clădiri:

         • ■ Clădiri civile:

           • ■ clădiri de locuit : individuale, blocuri de apartamente, cămine, hoteluri, pensiuni, etc.;

           • ■ clădiri sociale – culturale : spitale, case de cultură, săli de sport, teatre, muzee, biblioteci, cinematografe, clădiri pentru învăţământ;

           • ■ clădiri de cult: catedrale, biserici, mănăstiri;

           • ■ clădiri administrative : sediile instituţiilor, sediile companiilor, birouri, tribunale, bănci;

           • ■ clădiri pentru comerţ: magazine, etc.;

           • ■ clădiri pentru transporturi: gări, autogări, aerogări, depouri;

           • ■ clădiri cu destinaţii speciale: militare, funerare etc.

         • ■ Clădiri industriale:

           • ■ hale industriale, ateliere de producţie, întreţinere, centrale energetice, depozite.

         • ■ Clădiri agricole:

           • ■ hambare, mori, grajduri, abatoare, crame.

      3. 1.3 Termeni specifici şi simboluri

         Nr.	Termen	Descriere
         1.	Acoperiş	Subansamblu care delimitează construcţia la partea superioară, cuprinzând straturi de închidere şi protecţie a clădirii împotriva agenţilor exteriori, precum şi dispozitivele de susţinere a acestor straturi
         2.	Acoperiş în pantă	Tip particular de acoperiş cu versanţi cu panta minimă de 8% (8mm/1m)
         3.	Acoperiş verde	Acoperiş pe care este prevăzută în mod deliberat, prin proiect, vegetaţie (sinonim cu acoperiş vegetalizat)
         4.	Acoperiş “verde”	Tip de acoperiş vegetalizat în care nu este necesară luarea unor măsuri speciale pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor; aceste plante sunt adaptate unor condiţii extreme de mediu.
         5.	Acoperiş “brun”	Tip specific de acoperiş verde în care se replică habitatul natural de mediu stâncos (amestec de pietriş şi vegetaţie, asemănător celui natural)
         6.	Acoperiş verde “semi-extensiv”	Tip de acoperiş vegetalizat în care plantele (ierburi, tufe, plante perene) necesită luarea unor măsuri reduse pentru întreţinere (udare, îngrăşăminte). Tipul de plante necesită o grosime mai mare de pământ decât în cazul învelitorilor extensive.
         7.	Cavitaţie	Fenomen de producere, a unui vid parţial într-un curent de lichid, cu formare de bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul. Apare atunci când viteza este foarte mare şi presiunea foarte scăzută, şi nu se va întâmpla dacă sistemul este proiectat corect.
         8.	Instalaţii de canalizare ape meteorice aferente clădirilor	Ansamblul dispozitivelor de colectare ape meteorice, de pe clădiri şi din spaţiile amenajate aferente clădirilor (aflate în interiorul limitei de proprietate), de transport, de pretratare (acolo unde este cazul), în vederea valorificării/infiltrării sau deversării în reţelele publice, de stocare sau retenţie (acolo unde este cazul), precum şi puţurile/tranşeele de infiltrare locală sau racordurile la reţelele publice, amplasate în interiorul clădirilor şi în exteriorul acestora, pe elevaţie sau în subteran.
         9	Gargui	Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat.
         10.	Hidroizolaţie (conf. NP 040 – 2002)	structura etanşă, continuă şi omogenă de protecţie a elementelor sau părţilor de construcţie împotriva infiltraţiilor şi/sau exfiltraţiilor apei şi/sau a umidităţii naturale a mediului

         11.	Jgheab	Conductă sau canal deschis la partea superioară utilizat pentru scurgerea apelor meteorice de pe acoperişuri.
         12.	Învelitoare	Element de protecţie împotriva apelor meteorice (în principal), care formează în acelaşi timp şi închiderea la partea superioară a clădirii
         13.	Învelitoare (terasă) grădină	Tip particular de acoperiş cu panta versanţilor de maxim 8% (8mm/1m)
         14.	Învelitoare grădină “intensivă”	Tip de învelitoare grădină (terasă grădină) în care plantele – ierburi, tufe, arbuşti, copaci, anuale sau perene – sunt plantate urmărind aceleaşi condiţii (specifice) de plantare ca şi pe suprafaţa pământului. Condiţiile de creştere şi dezvoltare sunt particulare şi aceste tipuri de plante necesită îngrijire (udare regulată şi fertilizare corespunzătoare). Stratul de pământ în care se plantează, de asemenea, are caracteristici speciale şi grosime considerabilă
         15.	Mulci (din termenul englezesc « mulch »)	un strat de materie organică cum ar fi paie, frunze, resturi vegetale, rumeguş etc. El este aplicat pe suprafaţa solului pentru a păstra umiditatea prin scăderea evaporării şi pentru a împiedica creşterea buruienilor. Mulciul poate asigura, prin descompunere, substanţele nutritive necesare plantelor, previne infiltraţiile care favorizează eroziunea solului şi împiedică îngheţarea suprafeţei solului1
         16.	Placă “baffle”	Un dispozitiv plat în formă de disc care împiedică intrarea aerului în receptor.

         1. 1.3.1 Lista simbolurilor utilizate

            Simbol	Descriere	U.M.
            A	aria efectiva a acoperişului	m2
            AE	aria secţiunii transversale pline a jgheabului	mm2
            AW	aria secţiunii transversale a jgheabului mai jos de partea libera	mm2
            AO	aria plana a gurii de scurgere	mm2
            BR	lăţimea acoperişului intre jgheab si coama	m
            C	coeficient de scurgere	–
            di	diametrul interior al burlanului	mm
            D	diametrul efectiv al gurii de scurgere	mm
            DO	diametrul real al gurii de scurgere	mm
            f	gradul de umplere	–
            Fd	factorul de adâncime	–
            Fh	factorul gurii de scurgere	–
            FL	factorul de capacitate	–
            Fs	factorul de forma	–
            h	înălţimea gurii de scurgere	mm
            HR	înălţimea acoperişului intre jgheab si coama	m
            kb	rugozitatea efectiva a materialului burlanului	mm
            kO	coeficientul de scurgere	–
            L	lungimea jgheabului	mm
            LR	lungimea acoperişului	m
            LS	lungimea racordului	mm
            LW	lungimea stăvilarului	mm
            Q	debitul apei pluviale	l/s
            QL	capacitatea de proiectarea a jgheabului scurt, nivel stabilit	l/s
            QN	capacitatea nominala a jgheabului	l/s
            QO	debitul total evacuat	l/s
            QRWP	capacitatea burlanului	l/s
            QSE	capacitatea unui burlan rectangular	l/s
            R	raza gurii de scurgere	mm

            r	intensitatea ploii	l/s.m2
            S	lăţimea bazei jgheabului	mm
            T	lăţimea maxima a apei in jgheab	mm
            TR	distanta dintre jgheab si coama măsurata in lungul acoperişului	m
            P	perimetrul udat	mm
            v	viteza	m/s
            W	înălţimea jgheabului	mm
            Z	înălţimea totala a jgheabului	mm

   2. 2. SISTEME DE CANALIZARE A APELOR METEORICE.

      1. 2.1. Funcţiuni.

         • ■ Sistemele de canalizare a apelor meteorice colectează şi evacuează apele provenite din precipitaţii atmosferice de pe suprafaţa acoperişului şi a platformelor amenajate, aferente sau adiacente clădirii.

      2. 2.2. Structura.

         • ■ Sistemele de canalizare a apelor meteorice se compun din instalaţii interioare (Ii) şi exterioare (Ie) clădirii:

         • ■ Instalaţiile interioare:

           • ■ colectează şi evacuează apele meteorice de pe acoperişul clădirii şi de pe suprafeţele neprotejate integrate acesteia – (terase, balcoane, curţi interioare);

           • ■ includ toate elementele şi echipamentele de instalaţii până la primul cămin de pe reţeaua exterioară de colectare.

         • ■ Instalaţiile exterioare:

           • ■ colectează şi evacuează apele provenite din precipitaţii de pe platformele amenajate exterioare clădirii (alei, parcaje, spaţii verzi);

           • ■ preepurează, valorifică sau îndepărtează apele de precipitaţii colectate, în receptori artificiali sau naturali.

      3. 2.3. Alcătuire.

         • ■ Sistemele de canalizare a apelor meteorice cuprind (după caz) următoarele elemente funcţionale:

           • ■ receptori;

           • ■ receptori de siguranţă/prea-plin;

           • ■ coloane, conducte şi elemente de evacuare (burlane, garguie);

           • ■ rigole, şanţuri, casiuri ;

           • ■ cămine/bazine de colectare;

           • ■ racorduri şi canale de transport;

           • ■ separatoare de impurităţi;

           • ■ staţii de pompare;

           • ■ construcţii de descărcare în medii receptoare.

      4. 2.4. Criterii de clasificare.

         Sistemele de canalizare a apelor meteorice se clasifică după următoarele criterii:

         • ■ Funcţiunea suprafeţelor receptoare (Anexa II., punctul 1.):

           • ■ Acoperişuri (Anexa II., punctul 1.1.);

           • ■ Suprafeţe amenajate aferente clădirilor (Anexa II., punctul 1.2.).

         • ■ Mediul receptor (Anexa II., punctul 2.) :

           • ■ Reţea de canalizare urbană;

           • ■ Emisari;

           • ■ Solul şi apele subterane;

           • ■ Bazine de retenţie;

           • ■ Bazine de stocare în vederea reutilizării.

         • ■ Tipul acoperişului şi natura învelitorii (Anexa II., punctul 1.1.):

           • ■ Acoperiş terasă: circulabilă; necirculabilă; vegetală;

           • ■ Acoperiş şarpantă: învelitoare plană în una sau mai multe ape, cu sau fără strat vegetal;

           • ■ Acoperiş cupolă: semisferic; semicilindric; alte pânze;

         • ■ Modul de colectare şi evacuare a apei (Anexa II., punctul 3.) :

           • ■ la presiune atmosferică – liber;

           • ■ depresionar;

         • ■ Modul de descărcare în mediul receptor (Anexa II., punctul 3.).:

           • ■ gravitaţional;

           • ■ prin pompare;

           • ■ vacuumat;

         • ■ Modul de valorificare a apelor meteorice (Anexa II., punctul 4.):

           • ■ pentru spălarea vaselor de closet şi pisoarelor;

           • ■ pentru spălarea rufelor;

           • ■ igienizarea spaţiilor interioare şi platformelor exterioare;

           • ■ stropitul spaţiilor verzi;

           • ■ irigarea culturilor;

           • ■ protecţie împotriva incendiilor.

      5. 2.5. Elemente componente.

         • ■ Receptori (Anexa II., punctul 4., Fig. 2.4.1., 2.4.2., 2.4.4.):

           Asigură preluarea apelor provenite din precipitaţii sau topirea zăpezii de pe suprafeţele deservite.

           În funcţie de tipul acoperişului/suprafeţei de colectare se deosebesc:

           • ■ receptori pentru terase circulabile, necirculabile, vegetale;

           • ■ canale de colectare a apelor de drenaj pentru terase vegetale;

           • ■ jgheaburi şi canale deschise (şenouri) pentru acoperişuri tip şarpantă şi acoperişuri cu forme speciale;

           • ■ receptori pentru jgheaburi şi canale deschise;

           • ■ sifoane de pardoseală pentru balcoane/terase neprotejate;

           • ■ rigole deschise şi guri de scurgere pentru acoperişuri carosabile, alei, trotuare, platforme exterioare, parcaje;

             În funcţie de modul de evacuare a apei se deosebesc:

           • ■ receptori gravitaţionali (Anexa II., punctul 4., Fig. 2.4.1., 2.4.2.);

           • ■ receptori depresionari (Anexa II., punctul 4., Fig. 2.4.4.):; Se realizează din fontă, oţel inoxidabil, materiale plastice.

             Toate categoriile de receptori se produc într-o gamă largă de tipodimensiuni, adaptate funcţiunii şi specifice sistemului.

             Variantele constructive noi includ şi un element încălzitor electric, pentru prevenirea îngheţului.

         • ■ Receptori de siguranţă/prea-plin (Anexa II., punctul 4., Fig. 2.4.4.). Servesc la drenarea stratului de apă excedentar considerat în proiect.

           Sunt realizate pentru soluţii de colectare/evacuare gravitaţională sau depresionară.

         • ■ Coloane, conducte şi elemente de evacuare: preiau apele colectate de receptori şi le evacuează în exteriorul clădirii.

           În raport cu rolul funcţional, se deosebesc:

           • ■ Coloane de scurgere:

             • – evacuează pe verticală debitele colectate de unul sau mai mulţi receptori de terasă/acoperiş;

             • – se execută din diferite materiale metalice/nemetalice, compatibile cu apa de ploaie, şi se echipează cu piese speciale adaptate sistemului;

             • – pot fi montate în interiorul/exteriorul clădirii, aparent/mascat;

           • ■ Burlane:

             • – preiau şi descarcă debitele colectate de jgheaburi;

             • – se realizează din tablă sau materiale plastice cu secţiune circulară/pătrată;

             • – se montează aparent sau mascat pe suprafeţele exterioare ale clădirilor;

             • – se descarcă liber la nivelul trotuarului sau sunt preluate în conducte îngropate racordate la canalizarea din incintă;

           • ■ Garguie/aruncătoare:

             • – descarcă liber apele colectate de pe terase/balcoane la limita aticului/parapetului;

             • – pot fi prevăzute cu elemente pentru dirijarea curgerii – torsuri sau lanţuri – care conduc apa în jardiniere sau cuve de colectare;

           • ■ Conducte:

             • – transportă pe orizontală, la partea superioară, până la coloane, debitele preluate de la receptori şi la partea inferioară debitele preluate din coloane/burlane şi de la sifoanele de pardoseală;

             • – se prevăd cu sifoane cu gardă hidraulică şi cu dispozitive contra refulării;

         • ■ Rigole/canale deschise (Anexa II., punctul 4., Fig. 2.4.7.):

           • ■ colectează apele de pe platforme/suprafeţe exterioare, amenajate prin sistematizare verticală (alei, trotuare, parcaje, terenuri de sport);

           • ■ se realizează prin profilarea terenului/îmbrăcămintei sau cu elemente prefabricate executate din diferite materiale;

         • ■ Cămine/bazine de colectare (Anexa II., punctul 4., Fig. 2.4.9, Fig. 2.4.12.):

           • ■ colectează sau tranzitează debitele provenite din instalaţiile interioare/exterioare de canalizare pluvială;

           • ■ constructiv sunt realizate din elemente prefabricate din beton, materiale plastice sau compozite sau sunt turnate monolit;

         • ■ Racorduri şi canale de transport: se execută din tuburi de beton, materiale plastice sau compozite şi realizează legătura între:

           • ■ instalaţia interioară de canalizare pluvială şi primul cămin exterior;

           • ■ căminele reţelei exterioare de canalizare;

           • ■ reţeaua exterioară şi mediul receptor;

         • ■ Separatoare de impurităţi (Anexa II., punctul 4., Fig. 2.4.8.):

           • ■ asigură preepurarea apelor provenite din precipitaţii atmosferice, colectate de pe suprafeţe exterioare poluate cu hidrocarburi sau materiale sedimentabile;

           • ■ se realizează în diferite soluţii funcţionale şi constructive:

             • – prin separare gravitaţională;

             • – prin flotaţie;

             • – prin coalescenţă;

             • – prin filtrare;

         • ■ Staţii de pompare (Anexa II., punctul 4., Fig. 2.4.11.):

           • ■ se utilizează pentru evacuarea apelor pluviale în receptori situaţi la cote superioare punctului de colectare;

           • ■ se amenajează în construcţii turnate monolit ori prefabricate din beton, metal, materiale plastice sau compozite;

           • ■ se echipează cu pompe submersibile sau în construcţie uscată;

         • ■ Construcţii de descărcare în medii receptoare (Anexa II., punctul 4., Fig. 2.4.13.):

           • ■ servesc pentru descărcarea apelor din sistemele de canalizare pluvială în mediile receptoare;

           • ■ în raport cu natura acestora pot fi:

             • – cămine de racord – pentru reţele publice de canalizare;

             • – guri de vărsare – pentru emisari naturali de suprafaţă;

             • – puţuri absorbante/filtrante, bazine de infiltrare/drenare – pentru descărcare subterană în sol.

      6. 2.6. Soluţii pentru canalizarea apelor meteorice

         Structura sistemelor de canalizare se alcătuieşte în raport cu destinaţia clădirii, tipul, forma şi dimensiunile acoperişurilor, funcţiunile spaţiilor, caracteristicile structurii de construcţie, cotele suprafeţelor colectoare şi receptoare (înălţimea clădirilor), particularităţile terenului de fundare, exigenţele construcţiei şi cele ale beneficiarilor, relaţia cu circulaţiile publice, durata de viaţă considerată pentru clădire, încărcările din precipitaţii considerate şi respectiv soluţiile prevăzute de arhitecţi şi inginerii de structură pentru evacuarea apelor excedentare debitelor de calcul considerate.

         In Anexa II, punctul 4. sunt prezentate soluţiile uzuale pentru configurarea structurii sistemelor de canalizare a apelor meteorice (controlat sau liber, de pe acoperişuri sau suprafeţe amenajate aferente şi/sau adiacente clădirilor, cu scurgere gravitaţională sau depresionară, cu descărcare gravitaţională sau forţată).

      7. 2.7. Alte detalii funcţional-constructive pentru alcătuirea sistemele de canalizare a apelor meteorice şi elemente componente ale acestora sunt prezentate în Anexa II.

   3. 3. PROIECTAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE A APELOR METEORICE

      1. 3.1 Principii generale de proiectare pentru instalaţii de canalizare a apelor meteorice.

         • ■ Evacuarea apelor meteorice din clădiri se poate face prin conducte interioare sau burlane exterioare, în funcţie de structura învelitorii;

         • ■ Colectarea şi evacuarea apelor meteorice de pe acoperişuri tip şarpantă se face de regula prin jgheaburi şi burlane;

         • ■ Burlanele exterioare se pot scurge liber, la rigole, sau se pot racorda la canalizarea exterioară. Burlanele racordate la canal se vor termina pe ultimii 90 cm, faţă de trotuar, cu tuburi din fontă de scurgere, pe care se va prevedea şi câte o piesă de curăţire;

         • ■ La clădirile cu terasă se va utiliza soluţia de evacuare a apelor meteorice prin interior;

         • ■ Alcătuirea instalaţiilor interioare de canalizare se va face astfel încât acestea să prezinte siguranţă în funcţionare şi să nu creeze disconfort sau prejudicii în exploatarea clădirilor;

         • ■ Colectarea apelor de pe terase se face prin intermediul receptoarelor standardizate, fără gardă hidraulică;

         • ■ Instalaţia de canalizare pluvială se realizează cu reţea proprie, separată de reţeaua de canalizare a apelor uzate, până la primul cămin al reţelei exterioare de canalizare;

         • ■ La alegerea traseelor conductelor interioare de canalizare meteorica se va tine seama de prevederile din reglementările tehnice specifice în vigoare.

         • ■ Se va evita trecerea coloanelor de canalizare a apelor meteorice prin camere de locuit, încăperi cu finisaje deosebite, spaţii de depozitare de produse alimentare sau farmaceutice, spaţii cu exigenţe de zgomot ridicate;

         • ■ Nu se admite trecerea conductelor de canalizare prin încăperi în care prezenţa apei prezintă pericol de incendiu sau explozie, prin încăperile posturilor de transformare, prin canalele de fum sau de ventilaţie, prin golurile ascensoarelor, prin cămine cu conducte sau accesorii pentru alimentarea cu apă;

         • ■ Se va evita trecerea conductelor de canalizare pluviala prin spatii neîncălzite in timpul iernii. În cazul în care acest lucru nu este posibil se vor alege materiale adecvate şi se vor lua măsuri de protecţie împotriva îngheţului şi deteriorării.

         • ■ Se vor lua masuri de izolare fonica a conductelor de canalizare meteorica acolo unde condiţiile de exploatare impun limitarea nivelului de zgomot.

         • ■ Conductele reţelei de canalizare a apelor meteorice vor trebui sa reziste la presiunea ce se poate dezvolta în instalaţie, corespunzătoare sistemului de evacuare şi înălţimii clădirii;

         • ■ Pe toate coloanele de scurgere a apelor meteorice având înălţimea până la 45 m se vor prevedea piese de curăţire la primul şi la ultimul nivel;

         • ■ La coloanele mai înalte de 45 m se recomanda prevederea unor devieri ale coloanelor la interval de 5-8 nivele. In acest caz se vor monta suplimentar piese de curăţire înainte si după deviere;

         • ■ Pentru asigurarea rezistenţei în exploatare se recomandă utilizarea componentelor din fontă la baza coloanelor de evacuare a apelor de la clădirile cu înălţime medie sau mare.

         • ■ Colectarea apelor meteorice de pe terase se face prin receptoare standardizate sau de alte tipuri – fără garda hidraulica;

         • ■ Evacuarea apelor meteorice din curţi interioare se face prin reţele separate de reţeaua menajera;

         • ■ Se admite evacuarea apelor meteorice de pe balcoane si curţi interioare cu suprafaţa până la 10 m2 in reţeaua interioara de canalizare a apelor uzate, cu condiţia prevederii pe conducta de legătura a unui sifon de linie;

         • ■ In cazul teraselor circulabile si a curţilor interioare racordate la canalizări exterioare in sistem unitar, este obligatorie prevederea sifoanelor de linie;

         • ■ La clădirile fără subsol, util sau tehnic, montarea instalaţiilor se va face in canale tehnice vizitabile. Se admit canale necirculabile pentru legăturile la coloane cu lungime inferioară la 4m. Acestea vor comunica pe întreaga secţiune cu subsolul sau cu canalul tehnic vizitabil, având pante spre acesta.

         • ■ La traversarea rosturilor dintre pereţii subsolurilor sau a elementelor de construcţie verticale îngropate şi a fundaţiilor clădirilor se vor lua măsuri de protecţie împotriva deteriorării conductelor la tasări diferenţiate;

         • ■ In zonele de traversare a elementelor de construcţie nu se admit îmbinări ale conductelor purtătoare;

         • ■ La ieşirea in exterior a conductelor de canalizare din clădiri, se va asigura acoperirea minima de protecţie contra îngheţului, de 0.8 m la generatoarea superioara, măsurata de la cota terenului amenajat;

         • ■ Pentru instalaţiile de canalizare exterioare a apelor meteorice de la construcţiile amplasate in terenuri dificile de fundare (macroporice şi sensibile la umezire) se vor prevedea măsuri adecvate de protecţie.

         • ■ Pentru siguranţa în exploatare se recomandă pentru o suprafaţă de acoperiş să se prevadă minimum două receptoare de terasă (sau două burlane), funcţie de tipul acoperişului chiar dacă din calcul rezultă numai unul.

         • ■ La dimensionarea structurii de prindere a sistemelor de scurgere cu jgheaburi şi burlane se vor avea în vedere indicaţiile producătorului care precizează distanţele admisibile între reazeme funcţie de modalitatea de prindere şi încărcări. Notele de calcul şi tabelele de încărcări se vor preciza în caietul de sarcini pentru execuţie.

         • ■ Pentru evitarea înfundării coloanelor de colectare sau a burlanelor se vor prevedea filtre (Anexa 2., Fig. II.4.8.).

         • ■ În proiectele de arhitectură şi de rezistenţă se vor prevedea spaţii libere şi goluri în planşee şi pereţi, pentru montarea ulterioară a conductelor, încât să fie eliminată necesitatea unor spargeri ale elementelor construite;

         • ■ Atunci când acestea traversează compartimente de incendiu, se amplasează întotdeauna în ghene având pereţii şi uşile/trapele de vizitare cu performanţa la foc prevăzută de reglementările specifice privind securitatea la incendiu, iar spaţiul dintre ghenă şi conductă se etanşează cu materiale care asigură rezistenţa la foc egală cu aceea a elementurlui străpuns.

         • ■ Se vor lua măsuri de control a dilatărilor în raport cu materialul utilizat.

         • ■ Sistemele depresionare nu se vor adopta pentru: clădirile cu acoperişuri din elemente discontinui deservite de o reţea de colectare cu canale interioare; acoperişuri accesibile sau acoperite cu sistem de etanşare pe bază de bitum; parcurile de vehicule; acoperiş cu dale pozate direct peste sistemul de etanşare.

         3.2. Cerinţe de calitate.

         Proiectarea şi executarea instalaţiilor de canalizare a apelor meteorice din clădiri şi ansambluri de clădiri se face astfel încât acestea să corespundă calitativ cel puţin nivelurilor minime de performanţă, referitoare la cerinţele esenţiale definite de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare:

         • ■ A. rezistenţă mecanică şi stabilitate;

         • ■ B. securitate la incendiu;

         • ■ C. igienă , sănătate şi mediu ;

         • ■ D. siguranţa în exploatare;

         • ■ E. protecţia împotriva zgomotului;

         • ■ F. economia de energie şi izolarea termică.

         Nivelurile minime de performanţă referitoare la aceste cerinţe esenţiale sunt reprezentate de prevederile din reglementarea tehnică privind proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare, SR EN 12056, s.a.

         În tabelul 3.1 sunt definite criteriile specifice cerinţelor esenţiale, prezentate mai sus pentru instalaţiile de canalizare pluvială.

         Alegerea soluţiilor se face după criterii tehnice şi economice, ţinând seama de necesităţile specifice şi de posibilităţile de realizare.

         În analizele privind economicitatea unei soluţii, inclusiv oportunitatea unei modernizări sau transformări, se iau în considerare toate aspectele legate de costul investiţiei şi al exploatării.

         Valorile prescrise ale indicatorilor de performanţă, modul de verificare şi măsurile necesare pentru asigurarea acestora, vor fi prevăzute prin proiectare în conformitate cu reglementările specifice în vigoare.

         Tabelul 3.1. Criterii de performanţă ale cerinţelor de calitate

         CERINTE CRITERIUL

         A. REZISTENŢĂ MECANICĂ ŞI STABILITATE
         	amplasarea şi luarea măsurilor corespunzătoare de stabilitate;
         B. SECURITATEA LA INCENDIU
         	acestea se vor etanşa cu materiale care să asigure o rezistenţă la foc cel puţin egală cu cea a elementului străpuns;

         • ■ Rezistenţa la presiunea lichidelor

           • ■ rezistenţa mecanică a elementelor componente la presiunile care pot apare în interiorul instalaţiei în timpul exploatării;

         • ■ Rezistenţa la temperatură

           • ■ rezistenţa mecanică a elementelor componente la variaţiile de temperatură ce se pot produce în exploatare;

           • ■ asigurarea deplasării conductelor la dilatare şi protejarea trecerii lor prin pereţi şi planşee;

         • ■ Rezistenţa la eforturi în exploatare

           • ■ rezistenţa mecanică a elementelor accesibile ale instalaţiilor la eforturile mecanice ce se pot produce în exploatare sau accidental;

         • ■ Protecţia antiseismică

           • ■ protecţia antiseismică a elementelor componente prin

         • ■ Comportarea la foc

           • ■ instalaţiile de canalizare a apelor meteorice dispuse în interiorul construcţiilor vor fi realizate din materiale incombustibile. În caz contrar, acestea se vor amplasa în ghene având pereţii şi uşile/trapele de vizitare cu performanţa la foc prevăzută de reglementările specifice privind securitatea la incendiu

         • ■ Preîntâmpinarea propagării incendiilor

           • ■ La trecerea conductelor prin pereţi şi planşee rezistente la foc,

         CERINTE CRITERIUL

         C. IGIENA, SĂNĂTATE ŞI MEDIU D. SIGURANŢA ÎN EXPLOATARE E. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI	poluanţi impuse prin reglementări specifice;
         	exploatare;
         	platforme, etc.)

         • ■ Protecţia mediului; nepoluarea apelor şi a solului

           • ■ evitarea poluării mediului, respectiv a poluării emisarilor (ape de suprafaţă sau subterane) şi a contaminării solului cu apele provenite din canalizarea clădirilor şi a suprafeţelor adiacente (platforme, parcaje) prin asigurarea limitelor de încărcare cu

         • ■ Integrarea instalaţiei în construcţie

           • ■ integrarea elementelor de instalaţii în clădirea servită prin respectarea distanţelor de montaj faţă de elementele de construcţie şi după caz, mascarea acestora;

         • ■ Aspectul estetic al instalaţiei

           • ■ aspectul estetic al instalaţiei în ansamblul şi suprafeţelor vizibile ale elementelor componente;

           • ■ montarea mascată sau aparentă a elementelor de instalaţii în funcţie de destinaţia încăperii;

         • ■ Gradul de asigurare a consumatorului

           • ■ asigurarea utilizatorului împotriva întreruperilor accidentale în funcţionarea instalaţiei prin prevederea rezervelor necesare;

         • ■ Funcţionarea normală a reţelelor de colectare şi evacuare

           • ■ asigurarea unor condiţii care să permită funcţionarea corespunzătoare a racordurilor şi reţelelor de canalizare;

         • ■ Etanşarea la apă a instalaţiei

           • ■ etanşeitatea la apă a elementelor componente ale instalaţiei în exploatare;

         • ■ Securitatea la contact

           • ■ limitarea rugozităţii suprafeţelor, a asperităţilor, a muchiilor şi a discontinuităţilor dezagreabile sau periculoase la atingere pentru protecţia utilizatorilor;

         • ■ Securitatea la intruziune

           • ■ securitatea instalaţiilor şi a încăperilor aferente (staţii de pompare, rezervoare) la tentativele de intruziune ale oamenilor şi animalelor;

         • ■ Urmărirea funcţionării instalaţiilor

           • ■ asigurarea condiţiilor de urmărire a funcţionării instalaţiei prin cunoașterea parametrilor acesteia;

         • ■ Facilităţile de întreţinere şi reparaţii a elementelor de instalaţii

           • ■ aplicarea unor soluţii care să permită efectuarea în condiţii corespunzătoare a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii în instalaţii;

           • ■ asigurarea spaţiilor minime necesare pentru intervenţii în

         • ■ Protecţia la zgomot

           • ■ asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării activităţii în încăperi prin protecţia la zgomotul exterior;

         • ■ Limitarea producerii si transmiterii vibraţiilor

           • ■ nivelul de transmitere a vibraţiilor produse de elementele instalaţiei (conducte, pompe) la părţile structurii de rezistenţă, susceptibile de a intra în rezonanţă (planşee, acoperişuri terasă,

         CERINTE CRITERIUL

         F. ECONOMIA DE ENERGIE ŞI IZOLARE TERMICĂ G. DURABILITATEA H. ECONOMICITATE
         	agenţii biologici (microorganisme, rozătoare);
         	calitatea instalaţiei

         • ■ Consumul de energie înglobată în elementele instalaţiei

           • ■ asigurarea unor consumuri minime de energie înglobată în elementele instalaţiei;

         • ■ Consumul de energie în exploatare a instalaţiei

           • ■ utilaje eficiente energetic pentru asigurarea unor consumuri minime de energie;

         • ■ Stabilitate şi continuitate în funcţionare

           • ■ asigurarea unei alcătuiri corespunzătoare pentru menţinerea continuităţii în funcţionare a instalaţiei

         • ■ Rezistenţa la coroziune

           • ■ rezistenţa suprafeţelor elementelor de instalaţii la coroziunea datorată agenţilor chimici şi atmosferici

         • ■ Rezistenţa la agenţii biologici

           • ■ asigurarea rezistenţei elementelor componente ale instalaţiilor la

         • ■ Economicitate

           • ■ economicitatea, exprimată de costurile instalaţiei considerată în ansamblu celorlalte categorii de exigenţă care determină

   4. 4. PREVEDERI GENERALE PENTRU ELABORAREA DOCUMENTAŢIILOR TEHNICO-ECONOMICE

      pentru instalaţii de canalizare a apelor meteorice

      Cerinţele generale referitoare la proiectarea şi executarea lucrărilor de instalaţii de canalizare a apelor meteorice din clădiri sunt cele prevăzute în reglementarea tehnică privind proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare. Complementar acestora, se precizează:

      1. a) Elaborarea documentaţiilor tehnico-economice se realizează pe baza unei teme de proiectare, stabilita în raport cu cerinţele formulate de beneficiarul obiectivului.

      2. b) Tema de proiectare include precizarea clară a datelor tehnice de proiectare.

   5. 5. CALCULUL INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE A APELOR METEORICE

      1. 5.1. Elemente generale de calcul

         • ■ Asigurări de calcul

           La proiectarea sistemelor de canalizare a apelor de precipitaţii se impune:

           • ■ respectarea condiţiilor de performanţă normate (din SR EN 752-2), respectiv prevenirea inundaţiilor şi luarea unor măsuri de asigurare împotriva intrării sub presiune a instalaţiei de evacuare, la ploaia de calcul considerată;

           • ■ acceptarea, la determinarea frecvenţei ploii de calcul, a unui grad de risc adecvat în raport cu funcţiunea clădirilor (SR EN 12056-3: 2003 -tabel 2) şi tabelul 5.1.;

             Tabel 5.1. Factori de risc la inundare, pentru clădiri cu diferite funcţiuni şi sisteme de canalizare a apelor meteorice asociate.

             	Caracterizare situaţie	Factor risc
             1	În cazul colectării apei prin jgheaburi amplasate la streaşină.	1.0
             2	În cazul colectării apei prin jgheaburi amplasate în zone în care apa revărsată ar cauza inconveniente speciale (de exemplu: peste intrările în clădirile publice).	1.5
             3	În toate situaţiile în care o ploaie de intensitate mai mare decât cea considerată în calcul ar putea conduce la inundarea parţială a clădirii.	2.0
             4	În toate cazurile în care sunt necesare măsuri speciale de asigurare împotriva inundaţiilor, respectiv:	3.0

             • – sălile de operaţii în spitale;

             • – instalaţii de comunicaţii critice;

             • – depozite şi instalaţii de stocarea substanţelor care, în contact cu apa ar degaja vapori toxici sau inflamabili, sau ar putea afecta grav construcţia şi oamenii care ar intra în contact cu acestea;

             • – clădirile care adăpostesc lucrări remarcabile de artă;

             • – clădirile amplasate în depresiuni şi care adăpostesc persoane cu incapacitate motorie (creşe, azil de bătrâni, săli de terapie intensivă ale spitalelor).

         • ■ Frecvenţa şi durata ploii de calcul

           Frecvenţa ploii de calcul, pentru instalaţiile de colectare şi a apelor meteorice de pe clădiri cât şi de pe suprafeţele exterioare, se adoptă funcţie de importanţa obiectivelor respective şi consecinţele ce le-ar avea pentru clădiri eventualele nepreluări controlate a apelor provenite din precipitatii de către instalaţia/rețeaua de canalizare.

           În absenţa altor condiţii impuse de autorităţile competente, trebuie utilizate „criteriile de proiectare funcţie de frecvenţa ploilordin tabelul 5.2.

         • ■ Intensitatea ploii de calcul

           Potrivit SR 10898 ploaia de calcul este ploaia, definită prin intensitate, durată, frecvenţă, pentru care se dimensionează sistemele de canalizare a apelor meteorice.

           Intensitatea ploilor şi durata aferentă acestora sunt dependente de dinamica parametrilor climatici din zona de amplasament a clădirilor.

           Tabelul 5.2. Frecvenţa ploii pentru proiectarea reţelelor de canalizare a apelor meteorice

           	Amplasament	Frecvenţa ploii pentru proiectare1) (1 la nani)
           1	Zone rurale	1 la 1
           2	Zone rezidenţiale	1 la 2
           3	Centre urbane şi zone industriale comerciale:
           	cu control al inundaţiilor	1 la 2
           	fără control al inundaţiilor	1 la 5
           1) Pentru această frecvenţă nu se pune sub presiune reţeaua

           Intensitatea ploii de calcul se determină statistic, funcţie de intensitatea măsurată a ploii şi serveşte la determinarea debitelor de calcul ale sistemelor de canalizare ale apelor de precipitaţii.

           Pentru calculele de dimensionare a componentelor sistemelor de canalizare a apelor meteorice se pot utiliza pentru intensitatea ploii de calcul datele standardizate ale intensităţii ploii de calcul pentru România, conform reglementărilor tehnice în vigoare.

           In cazul proiectării obiectivelor de importanţă deosebită, când reglementările tehnice în vigoare nu sunt acualizate, se vor folosi:

           1. a. datele calculate ale valorilor intensităţii ploii de calcul, prin aplicarea legilor statistice asupra datelor meteorologice aferentei zonei în care este amplasat obiectivul proiectat;

           2. b. datele preluate de la bazele de date meteorologice (exemplu: METEONORM) şi sateliţii meteo şi prelucrate special în scopul determinării intensităţii ploii de calcul în cazul utilizării soft-urilor automate performante de creare a curbelor de Intensitate – Frecvenţă – Durată;

           Pentru proiectarea instalaţiilor depresionare de canalizare a apelor meteorice, la care funcţionarea este îmbunătăţită dacă intensitatea ploii creşte peste cea de calcul, în lipsa unor curbe IDF actualizate prin utilizarea datelor meteorologice recente, intensitatea ploii poate fi considerată i(0,0430,0575) [l/(s, m2)].

         • ■ Durata ploii de calcul

           Reprezintă intervalul de timp parcurs de apa de ploaie între momentul căderii pe suprafaţa de recepţie şi cel al ajungerii în secţiunea de calcul.

           Serveşte la determinarea intensităţii ploii (din nomogramele de calcul a curbelor IDF).

           Se determină în funcţie de timpul de adunare al apei de ploaie de pe suprafaţa receptoare până în punctul de colectare, cunoscut sub denumirea de timp de concentrare superficială – tcs – şi timpul de parcurgere a instalaţiei până în zona de calcul, cu relaţiile:

           • ■ pentru prima secţiune de calcul, cu relaţia:

             t1tcs

             •  L1 [min]

               

               v

               a1

               • ■ pentru secţiunile de calcul din avalul primei secţiuni de calcul, cu relaţia:

                 t1ti1 Li [min]

                 va i

                 ― tcs – timpul de concentrare superficială (min) pentru care se pot adopta următoarele valori:

                 •  5 min, pentru acoperişuri cu suprafeţe mai mici de 3 ha.

                 •  1 3 min, pentru suprafeţele de colectare cu pante mai mari de 5%;

                 •  15min, pentru suprafeţele de colectare cu pante medii, cuprinse în intervalul (15%);

                 •  512 min, pentru suprafeţele de colectare cu pante mai mici de 1%;

             ― L1 – lungimea tronsonului, de la primul receptor/prima gură de scurgere la prima secţiune de calcul, în [m];

             ― Li – lungimea tronsonului dintre secţiunea de calcul i şi secţiunea precedentă, în [m];

             ― vai – viteza de curgere a apei, în[m/mm], corespunzătoare valorii debitului maxim la curgerea cu nivel liber; se pot considera valori vai Є (40, 80)[m/min];

             • ■ Coeficienţi de scurgere

               Reprezintă raportul dintre cantitatea de apă căzută pe suprafaţa considerată şi cea preluată în sistemul de canalizare, conform relaţiei de mai jos:

               

               La determinarea debitelor de ape meteorice se vor considera valorile coeficienţilor de scurgere prezentate în tabelul 5.3. (conform SR 1846-2: 2007, ş.a.).

               Tabelul 5.3.Coeficienţi de scurgere

               Natura suprafeţei de colectare		Coeficientul de scurgere 
               1	Învelitori metalice şi de ardezie	0.95
               2	Învelitori de sticlă, ţiglă şi carton asfaltat	0.90
               3	Terase asfaltate	0.850.90
               4	Terase cu strat de pietriş mărgăritar	0.700.80
               5	Acoperişuri plane mari (peste 10.000 m2)	0,50
               6	Acoperişuri plane mici (sub 100 m2)	1,00
               7	Terase vegetale, în raport cu grosimea stratului şi forma de vegetaţie	0,1 0.6
               8	Alte suprafeţe impermeabile înclinate şi acoperişuri foarte înclinate*), corelat cu soluţii de stocare în depresiuni	0,90 1,00
               9	Pavaje din asfalt şi beton	0.850.90
               10	Pavaje din piatră şi alte materiale cu rosturi umplute cu mastic	0.700.80
               11	Pavaje din piatră cu rosturi umplute cu nisip	0.550.60
               12	Suprafeţe permeabile, în funcţie de panta terenului şi de acoperirea acestuia	0,00 0,30
               13.1.	Alei din piatră spartă (macadam):
               	– în zone cu pante mici (1%)	0.150.20
               	– în zone cu pante mari (1%)	0.250.30
               13.2.	Terenuri de sport, grădini:
               	– în zone cu pante mici (1%)	0.050.10
               	– în zone cu pante mari (1%)	0.100.15
               13.3.	inte şi curţi nepavate, neînierbate	0.050.20
               13.4.	renuri agricole, cultivate	0.100.15
               13.5.	Parcuri şi suprafeţe împădurite
               	– în zone cu pante mici (1%)	0.010.05
               	– în zone cu pante mari (1%)	0.050.10
               *)Suprafeţele impermeabile pot fi mărite cu până la 30 % din suprafeţele verticale importante.

             • ■ Debite de calcul

               • ■ Pentru instalaţii interioare de canalizare gravitaţionale:

                 Pentru debitul de calcul al apelor de precipitaţii pentru dimensionarea conductelor de canalizare interioare a apelor meteorice, în sistem gravitaţional, în l/s, se recomandă STAS 1795 şi SR 1846-2: 2007 cu relaţia:

                 •  n

                   Vc,sig 0,0001i i1iAc,i

                   ― i – intensitatea ploii de calcul stabilită funcţie de frecvenţa normată a ploii de calcul şi durata “t” a ploii de calcul,

                   ― i – coeficient de scurgere a apelor de precipitaţii pe suprafaţa respectivă (tabel 5.3.);

                   ― Ac,i – suprafaţa de calcul cu coeficientul de scurgere i, [m2];

                   Suprafaţa de calcul Ac,i se determină diferenţiat în funcţie de unghiul de înclinare al suprafeţei de colectare faţă de orizontală după cum urmează.

                   •  pentru suprafeţe înclinate cu un unghi (i) mai mic sau egal cu 60°, proiecţia orizontală a suprafeţei de colectare:

                     Ac,i Aicos i

                   •  pentru suprafeţe colectoare înclinate faţă de planul orizontal cu unghiul (i) 60°:

                     Ac,i bi Aii

                     unde b, are valori diferite în raport cu unghiul de înclinare (tabelul 5.4.);

                     Tabel 5.4. Valoare coeficient b

                     Valoare unghi înclinare 	Valoare coeficient b
                     60° 70°	0.4
                     70° 80°	0.3
                     80° 90°	0.2

                     Pentru zone la care efectul vântului asupra ploii nu poate fi neglijat, aria de calcul a acoperişului se determină cu relaţiile din tabelul 5.5.

                     Tabel 5.5. – Aria de calcul a acoperişului

                     Toleranta privind efectul vântului	Aria de calcul, Ac,i
                     Abaterea faţă de verticală a ploii datorata vântului, 26°	Aci = LR * (BR+HR/2)
                     Ploaie perpendiculară pe acoperiş	Aci = LR * TR
                     	LB – lungimea acoperişului, în [m]; BR – lăţimea plană a acoperişului între jgheab şi coama, în [m]; HR – înălţimea acoperişului între jgheab şi coamă, în [m]; TR – distanţa dintre jgheab şi coamă măsurată în lungul acoperişului, în [m]; A – aria impermeabilă afectivă a acoperişului, în[m2].

               • ■ Pentru instalaţii interioare de canalizare depresionare:

             Debitul de calcul pentru instalaţiile de canalizare depresionară se determină în mod diferit faţă de debitul de calcul pentru instalaţiile gravitaţionale, funcţie de intensitatea unei ploi torenţiale, afectată de factori de reducere în raport cu abaterea faţă de verticală a direcţiei de cădere a ploii şi cu lăţimea acoperişului. Se determină cu relaţia:

             

             Vc,sid i Ac,i

             unde:

             

             

             Vc,si,d debitul apei de ploaie, în [l/s];

             •  , factorul de reducere pentru intensitatea ploii, conform tabel 5.6.

             •  i, intensitatea ploii de calcul în [l/s*m²]

             •  , factorul de reducere funcţie de lăţimea acoperişului, conform tabel 5.6.

               Tabel 5.6. – Valoarea factorilor de reducere a intensităţii ploii de calcul şi 
               Panta suprafeţei acoperişului θ					Acoperiş plat	Acoperiş plat cu pietriş	Acoperiş cu vegetaţie: cu panta θ şi grosimea s [cm]
               θ Factor reducere	θ > 3° θ <45°	θ > 45° θ <60°	θ > 60° θ <85°	θ > 85°	θ > 3°	θ <3°	θ <3° s<25	θ <3° s > 25	θ > 3° θ <45°
               β	1	1	1	1	1	0.75	0.6	0.3	0.75
               α	1	0.8	0.6	0.3	0.3	1	1	1	1

               • ■ Pentru apele meteorice colectate de pe suprafeţele exterioare adiacente clădirilor

                 Cantităţile de ape meteorice, în l/s, se determină prin metoda raţională cu relaţia:

                 •  n

             unde:

             Vc,sig m i i1i Ac,i

             •  i – intensitatea medie a ploii de calcul, l/s,ha; se determină pe baza curbelor IDF din STAS 9470 sau studiu de specialitate, funcţie de frecvenţa normată, f, şi timpul de ploaie, tp;

             •  i-coeficient de scurgere, este variabil în timp; mai mare la începutul ploii, scade o dată ce ploaia continuă.

             •  Ac,i – suprafaţa bazinului de colectare al secţiunii de calcul, (ha), cu coeficientul de scurgere

               i, în m2.

             •  m – coeficientul de reducere a debitului ce consideră efectul de acumulare în reţea, cu valorile:

               0,8 la timp de ploaie <40 min.

               0,9 la timp de ploaie > 40 min.

             •  tp– durata ploii de calcul: tp, stabilită ca mai sus, unde viteza de scurgere se estimează pe baza pantei terenului; valoarea vitezei rezultate din calculul efectiv nu trebuie să difere cu mai mult de 20% de valoarea apreciată; calculul este iterativ.

      2. 5.2. Dimensionarea hidraulică a elementelor componente

         • ■ Receptoare de ape meteorice

           Receptoarele de ape meteorice se aleg în raport cu caracteristicile hidraulice, respectiv capacitatea/debitul acestora (indicate în standarde, norme tehnice produs, cataloage ale furnizorilor, cu caracteristicile constructiv-funcţionale şi capacităţile testate/declarate ale receptoarelor), modul de integrare în elementele de acoperiş, tipul sistemului în care sunt integrate şi respectiv înălţimea stratului de apă pentru care a fost dimensionat acoperişul.

           Înălţimea stratului de apă admis deasupra receptorului se măsoară de la baza grătarului până la vârful acestuia şi se alege astfel încât încărcarea provenită din stratul de apă să nu depăşească valoarea luată în calculul de rezistenţă al elementului de acoperiş pentru încărcarea cu zăpadă.

           La amplasarea receptoarelor de-a lungul unei dolii sau într-un jghiab fără pantă, numărul

           receptoarelor se alege pe considerente economice astfel încât să se asigure evacuarea apelor meteorice de pe întreaga suprafaţă a acoperişului.

           Amplasarea receptoarelor de terasă poate fi impusă fie de configuraţia acoporişulul sau panta jgheabului, în punctele de cotă minimă.

           Pentru siguranţa în exploatare se recomandă prevederea a minimum două receptoare de terasă (sau două burlane) – funcţie de tipul acoperişului (chiar dacă din calcul rezultă numai unul).

           Alegerea tipodimensiunilor şi determinarea numărului de receptoare de colectare a apelor meteorice de pe clădiri se face conform reglementărilor tehnice în vigoare la data elaborării proiectului.

           Debitele specifice ale receptoarelor se reduc cu 20% atunci când sunt montate în jgheaburi.

         • ■ Jgheaburi

           Dimensionarea jgheaburilor se realizează distinct, în raport cu forma acestora şi cu modul de montare – orizontal sau în pantă (Figura 5.1.):

           Jgheab montat la exterior, sub streaşină	Jgheab montat la parapet	Jgheab montat în canale.

           Figura. 5.1. Soluţii de amplasare a jgheaburilor în raport cu elementele de structură.

           • ■ Jgheaburi amplasate orizontal sub streaşină:

             •  de formă semi-circulară şi similare, cu descărcare liberă,

               QJ = 0,9 QN, unde:

               • • QJ – capacitatea de proiectare a jgheabului „hidraulic scurt” montat orizontal, în [l/s];

                 e

               • • QN – este capacitatea nominală a jgheabului, în [l/s], calculată cu relaţia: QN =2,78* 10-5* A 1,25

               Ae – secţiunea transversală efectivă a jgheabului la curgerea cu secţiune plină, în [mm²];

             •  de forme dreptunghiulare, trapezoidale şi similare, cu descărcare liberă: QJ = 0,9 QN,

               unde QN– capacitatea nominală a jgheabului, în [l/s], calculată cu relaţia:

               QN = QSE * Fd * Fs,

               unde:

               • – Fd – factorul de adâncime şi Fs – factorul de formă, din SR EN 12056-2:2002.

                 e

               • – QSE – capacitatea echivalentă a unui jgheab de streşină pătrat, în [l/s], calculată cu relaţia: QSE= 3,48 * 10-5 *A 1,25

               În figura 5.2. este reprezentată corelaţia dintre aria efectivă şi capacitatea nominală a jgheaburilor cu secţiune dreptunghiulară şi semicirculară.

               Pentru jgheaburile montate cu pantă sau orizontal, la care L>50W, capacitatea de proiectare a jgheabului QJ se afectează cu un coeficient FL cu valori din SR EN 12056-2:2002.

               În cazul în care un jgheab, conţine pe lungimea sa una sau mai multe piese de schimbare a direcţiei, cu unghiuri mai mari de 10°, valorile capacităţii de preluare a jgheabului, determinate anterior, QJ , vor fi afectate de un factor de reducere de 0,85.

               Capacitatea QN sau QSE [l/s]
               Aria transversală AE [mm2]
               Figura 5.2. Capacitatea jgheaburilor: 1 – QN , pentru jgheab dreptunghiular; 2 – QSE pentru jgheab semicircular

           • ■ Jgheaburi montate cu pantă, sub streaşină

             Capacitatea se determină similar, cu observaţia că factorul de capacitate FL, se aplică numai în cazul în care jgheabul are, pe toată lungimea sa, o pantă descendentă către punctul de descărcare.

             În cazul racordării a mai multor puncte de descărcare la un jgheab montat cu pantă continuă în canale sau la parapet, capacitatea se va determina ca în cazul montării orizontale.

             În tabelul 6 din SR EN 12056-2:2002 este precizat Coeficientul de capacitate FL, pentru jgheaburi lungi, montat orizontal sau înclinat spre o gură de scurgere

           • ■ Jgheaburi amplasate în canale sau la parapet

             Pot fi montate orizontal (panta de montaj i 3mm/m) sau în pantă (i>3mm/m). Înălţimea minimă a zonei de deversare din capătul amonte al unui jgheab amplasat în canal sau la parapet (fig. 5.3) trebuie să fie superioară dimensiunilor indicate în tabelul 5.7.

             Pentru jgheaburile de formă rectangulară, trapezoidală sau similare, montate orizontal, cu descărcare liberă, capacitatea se calculează cu relaţia:

             QJ = 0,9 QN,

             unde:

             QN este capacitatea nominală a jgheabului, [l/s], calculată cu relaţia: QN = QSV * Fd * Fs,

             în care:

             QSV =3,89* 10-5* Aw1,25

             unde Aw este secţiunea transversală a jgheabului înaintea zonei de deversare, în [mm²].

             

             Fig. 5.3 – Jgheaburi amplasate în canal sau la parapet. Dimensiuni şi forme caracteristice.

             Tabel 5.7. – Nivelul prea-plinului la jgheaburile amplasate în canalele de pe acoperişuri

             Adâncime jgheab, inclusiv înălţime zonă deversare	Înălţimea minimă a zonei de deversare
             Z [mm)	[mm)
             85	25
             	0.3 Z
             85250
             	75

             •  250

             • ■ Coloane de evacuare a apei

               • ■ Curgerea gravitaţională cu secţiune parţial-plină.

                 Capacitatea de scurgere a coloanelor cu secţiune parţial plină, în funcţie de diametru şi gradul de umplere este prezentată în tabelul 8 din SR EN 12056-2:2002, Capacităţi pentru burlanele de apă pluvială verticale .

                 Debitele de calcul ale coloanelor/burlanelor circulare de scurgere trebuie să fie inferiore capacităţii maxime de scurgere indicate în tabelul 8 din SR EN 12056-2:2002, Capacităţi pentru burlanele de apă pluvială verticale şi stabilită în raport cu diametrul acesteia.

                 Se recomandă ca valoarea gradului de umplere să fie cuprinsă între 0,20 şi 0,33.

                 Capacitatea maximă într-o coloană de scurgere cu altă secţiune decât circulară se va considera egală cu cea a conductei circulare cu secţiune echivalentă.

                 Atunci când o coloană de scurgere gravitaţională a apei de ploaie are o deviere la un unghi superior valorii de 10° (180 mm/m) faţă de orizontală, deviaţia poate fi ignorată.

                 Debitul devierilor cu unghi mai mic de 10° faţă de orizontală se calculează ca pentru un canal de scurgere cu un grad de umplere mai mic de 70%.

                 Se va acorda o atenţie specială riscului de înfundare în special în cazul coloanelor cu diametre mai mici de DN 75mm.

                 

                 Capacitatea calculata ca pentru o conductă verticală

                 Capacitatea calculata ca pentru o conductă orizontală

                 Figura 5.4. Efectul compensării în devierile verticale ale conductelor

                 • ■ Curgerea gravitaţională cu secţiune parţial-plină.

                   Dimensionarea se realizează în raport cu debitul de calcul rezultat pentru colectarea apelor de pe suprafeţele de colectare deservite, numărul, tipul şi caracteristicile receptorilor deserviţi.

                   •  Pentru coloanele care deservesc un singur receptor:

                     Diametrul coloanei se alege în raport cu debitul de calcul al receptorului deservit şi înălţimea coloanei, astfel încât debitul de calcul să nu depăşească valorile precizate în tabelul 14 din STAS 1795-82 – Debitele maxime evacuate prin coloanele de canalizare racordate la un singur receptor.

                   •  Pentru coloanele care deservesc doua sau mai multe receptoare:

                     Diametrul coloanei se determină în raport cu debitul de calcul, înălţimea coloanei şi lungimea conductei orizontale la care sunt racordate receptoarele, astfel încât debitul de calcul să fie inferior valorilor indicate în STAS 1795-82. Din condiţii constructive diametrul coloanei se va adopta după dimensionarea conductei colectore superioare astfel ca valoarea acestuia să fie mai mare sau egală cu cel mai mare diametru al conductei racordate.

               • ■ Conducte orizontale

                 • ■ Conductă colectoare a mai multor receptoare la partea superioară a clădirii:

                   Diametrul tronsoanelor succesive ce alcătuiesc conducta colectoare superioară se determină în raport cu debitul de calcul al tronsonului, înălţimea coloanei la care se racordează conducta colectoare superioară şi distanţa pe orizontală, de la cel mai îndepărtat receptor racordat până în secţiunea de calcul astfel încât debitul de calcul pe tronson să fie inferior valorilor indicate în tabelul 15 din STAS 1795-82 – Debitele maxime evacuate prin coloanele de canalizare care deservesc conducte colectoare superioare pentru mai multe receptoare.

                 • ■ Conducta colectoare inferioară.

                   Se adopta modelul de curgere cu nivel liber si se verifică funcţionarea conductei la curgere sub presiune.

                 • ■ Conducte închise.

                   Dimensionarea se realizează în raport cu debitul de calcul, materialul conductei, panta de montaj, în următoarea succesiune:

                   •  predimensionare, din condiţii constructive: se alege diametrul preliminar al conductei orizontale colectoare ca fiind cel puţin egal cu diametrul coloanei care se leagă la colectorul orizontal;

                   •  se determină panta normală de montaj, conform reglementărilor tehnice în vigoare.

                   •  se verifică din punct de vedere hidraulic viteza reală de curgere şi gradul real de umplere care trebuie să fie inferioare celor indicate în reglementările tehnice în vigoare.

                     Verificarea se realizează în următoarea succesiune de paşi:

                     se determină viteza reală de curgere funcţie de:

                     • – viteza şi debitul de curgere la secţiune plină (vsp, qsp), corespunzătoare diametrului de conductă ales la faza de predimensionare, pantei normale de montaj şi materialului conductei;

                     • – raportul dintre debitul de calcul qcşi debitul de curgere la secţiune plină, qsp: x=qc/qsp;

                     • – raportul între viteza reală de curgere şi viteza de curgere la secţiune plină z determinat în raport cu valoarea raportului x cu relaţia : vr = zxvsp.

                       –se verifică îndeplinirea condiţiei hidraulice; viteza reală vrtrebuie să se încadreze între viteza minima de autocurăţire vaa conductei si viteza maximă admisibilă vmax,ad, cu relaţia vavrvmax,ad dacă condiţia nu este îndeplinită se măreşte diametrul conductei până se îndeplineşte condiţia;

                     • – se determină gradul real de curgere urîn raport cu valoarea raportului x;

                     • – gradul de umplere real determinat urtrebuie să fie inferior valorii maxime admise: urumax,ad =1.

               • ■ Conducte deschise/ Rigole.

             Se dimensionează, în raport cu debitele apelor meteorice şi caracteristicile geometrice (formă, dimensiuni) ale acestor lucrări, conform cu reglementările tehnice în vigoare.

             Debitele de ape meteorice se vor corela şi cu alte lucrări hidrotehnice apropiate acestora, care pot influenţa mărimea debitelor meteorice (irigaţii, desecări).

             Caracteristicile geometrice ale rigolelor se determină în raport cu debitul de ape meteorice şi panta longitudinală a acestora.

             Pentru soluţiile clasice se pot utiliza indicaţiile din STAS 10796/1,2.

             Pentru soluţiile noi de rigolele tip multidren şi canale de evacuare a apelor uzate din zone circulabile, utilizate de pietoni şi autovehicole se recomandă SR EN 1433 (pentru proiectarea geometrică, exigenţele referitoare la rezistenţă şi stabilitate, etc.).

             La dimensionarea sistemelor de colectare, transport, infiltrare apă de ploaie cu elemente tipizate vor fi utilizate caracteristicile tehnice testate şi agrementate oferite de producători.

             La dimensionare pot fi utilizate şi soft-urile propuse de producători, cu condiţia ca algoritmii de calcul să fi fost armonizaţi cu prevederile normelor româneşti.

             La proiectarea sistemelor de rigole cu module rezervor tip fagure în care se poate acumula apă se va ţine cont de următoarele indicaţii:

             •  trebuie respectată o acoperire minimă de 0,80 m şi o adâncime maximă de pozare de 4,0 m.

             •  înălţimea sistemului de rigole sau de acumulare nu trebuie să depăşească 2,0 m.

             •  solul de sub boxe trebuie să aibă o capacitate portantă suficientă; la nevoie se vor lua măsuri corespunzătoare pentru creşterea capacităţii portante.

             •  nu este permisă pozarea permanentă sau temporară a sistemelor în apă freatică, apă de zăcământ sau apă acumulată.

             •  distanţa faţă de nivelul mediu cel mai ridicat al pânzei freatice este de cel puţin 1,0 m.

      3. 5.3. Dimensionarea hidraulică a elementelor componente în sistem depresionar.

         Sistemul se dimensionează pentru debitele de calcul stabilite şi condiţiile de siguranţă adoptate la realizarea structurii.

         Receptoarele depresionare trebuiesc alese pentru a drena apa colectată până la înălţimea stratului de apă acceptată din condiţii constructive. Nu vor fi luate în considerare depozitele din jgheaburi.

         Pentru preluarea apelor excedentare înălţimii de calcul acceptate se pot prevedea soluţii de evacuare de urgenţă, corelate cu modul de realizare a construcţiei şi tipul receptorilor depresionari, în una dintre variantele de mai jos:

         • – sistem depresionar de colectare şi evacuare a apelor meteorice excedentare nivelului de calcul (receptori de preaplin de colectare şi sistem de conducte de evacuare depresionară);

         • – receptori de preaplin de colectare corelaţi cu receptorii depresionari şi sistem de evacuare gravitaţional;

         • – drenaj de urgenţă convenţional, ca măsură luată la construcţia clădirii.

         La pozarea receptoarele se vor respecta prevederile enunţate anterior în raport cu modul de pozare a acestora (pe terase, în jgheaburi la streaşină, în canale şi la parapet).

         Receptorii trebuie să fie echipaţi cu filtre pentru a exclude pătrunderea materialelor solide în instalaţie şi pentru a preveni blocajele. Se va lua în considerare efectul filtrelor.

         Se va avea în vedere ca efectul de sifonare să înceapă suficient de repede pentru ca în exploatare să se prevină depăşirea adâncimilor de apă de pe acoperiş sau din jgheab considerate la proiectare.

         Sistemul de evacuare depresionar trebuie să fie proiectat astfel încât să se ia în considerare orice suprasarcină din sistemul orizontal.

         Sistemul de conducte (conducta propriu-zisă şi tehnologia de îmbinare) şi armăturile trebuie să reziste la presiunile maxime pozitive şi negative întâlnite în condiţii de proiectare.

         Viteza de curgere minimă în conductele orizontale ale sistemului de evacuare depresionară a apelor de precipitaţii se alege astfel încât să se prevină depunerea (respectiv pentru a asigura autocurăţirea) şi pentru a asigura începerea rapidă a efectului de sifonare.

         Diametrul interior minim al conductelor de evacuare, Di, trebuie să fie: Di �32 mm.

         Presiunea minimă de proiectare va fi astfel aleasă încât să se prevină apariţia fenomenului de cavitaţie şi efectele asociate acestuia, respectiv deteriorarea conductelor.

         În sistemele de evacuare depresionară sunt permise reducerile în diametru, în direcţia de curgere.

         Sistemul trebuie să fie instalat în conformitate cu ipotezele considerate la proiectare .

         În cazul în care există modificări ale soluţiei proiectate se impune verificarea şi eventual redimensionarea sistemului.

         Metoda de proiectare trebuie să fie validată prin testarea fizică.

         Trecerea de la sistemul vertical la sistemul orizontal se realizează printr-o mărire adecvată de diametru (determinat pentru un grad de umplere u = 0,7), în una dintre variantele precizate mai jos:

         • – prin mărirea coloanei de scurgere la baza acesteia, pe o înălţime h = 0,9 m);

         • – prin mărirea conductei orizontale înainte de racordarea la reţeaua de canalizare;

         • – după trecerea printr-o gură de scurgere;

         • – prin descărcarea în interiorul unui cămin de vizitare.

           Se vor prevedea măsuri de preluare a dilatărilor în raport cu natura materialului conductelor utilizată.

           Sistemul de susţinere va fi ales astfel încât să permită susţinerea greutăţii conductelor pline. Trecerea receptorilor prin acoperiş se va realiza în conformitate cu tipul acoperişului,

           luându-se toate măsurile necesare de etanşare şi de protejare a structurii acoperişului şi a spaţiilor de sub acesta

           • ■ Principiile hidraulice ale sistemului depresionar.

             Dimensionarea sistemelor depresionare se realizează în raport cu depresiunea creată în sistem în momentul inducerii fenomenului de sifonare �p, depresiune dependentă de înălţimea coloanei HT (figura 5.5.).

             

             Figura 5.5.

             Calculul de dimensionare se realizează, pentru traseul apreciat ca fiind cel mai dezavantajat, iar restul traseelor se dimensionează în raport cu presiunea existentă în punctul de conectare la traseul dezavantajat.

             Calculul se va realiza în următoarea secvenţă:

         • – Stabilirea numărului de receptori:

           Se aleg tipurile de receptoare (din cataloagele distribuitorilor), în raport cu structura şi geometria acoperişului, modul de pozare al receptorului, diametrul acestuia, înălţimea stratului de apă acceptată la concepţia structurii clădirii şi suprafaţa posibilă de drenat.

           Din fişele tehnice ale receptoarelor se extrag caracteristicile hidraulice, respectiv debitul fiecărui tip de receptor vizat a fi utilizat – qr. Se recomandă utilizarea aceluiaşi tip de receptori.

           În cazul în care se utilizează acelaşi tip de receptori, numărul de receptori se determină cu

           relaţia:

         • – Amplasarea receptorilor:

           

           n Vc,sid 

           qr

           Se realizează funcţie de particularităţile funcţional-constructive ale acoperişului. Se va ţine cont şi de poziţia grinzilor (conductele colectoare amplasate sub acoperiş nu pot străbate grinzile).

         • – Stabilirea traseului conductelor.

           Se adoptă în raport cu structura funcţional-constructivă a clădirii şi poziţia mediului receptor şi trebuie realizat in cooperare cu arhitectul.

         • – Realizarea schemei izometrice.

           Se realizează în conformitate cu prevederile clasice de alcătuire a schemelor izometrice. Pe schema izometrică se trec lungimile şi debitele aferente fiecărui tronson.

         • – Stabilirea debitelor de circulaţie pe tronsoane.

           Debitul unui tronson curent „i“ se determină, in l/s, funcţie de debitele colectate prin receptoarele din amonte de secţiunea de calcul — , cu jϵ [1,i] cu relaţia:

           •  i

           Vi j1qr,j

         • – Predimensionarea: Calculul diametrelor conductelor.

           • ■ Se realizează pe baza presiunii statice din instalaţie – , determinată cu relaţia:

             

             Ps g

             Ht 100

             mbar 

             unde: este densitatea apei, în kg/m3, g, acceleraţia gravitaţională, în m/s2, Ht, înălţimea totală a coloanei (inclusiv stratul de apă), în m.

             Relaţia se poate scrie, după introducerea valorilor densităţii (ρ = 1000 kg/m3) şi acceleraţiei gravitaţionale (g = 9,81) sub forma:

             Ps 98,1Ht

             mbar 

             Aproximarea unei lungimi echivalente provizorii pentru pierderile de sarcină locale şi determinarea lungimii de calcul — Lc.

             Lungimea de calcul Lc se determină prin adăugarea la lungimea fizică L a unei lungimi echivalente pentru compensarea pierderile de sarcină locale, estimată global la circa 60% din valoarea lungimii fizice.

             Lc = L+0,6L,

             hr

             unde, L reprezintă lungimea fizică, de la primul receptor racordat până la intrarea în subteran.

           • ■ Se determină pierderea de sarcină unitară medie echivalentă —

             prin raportarea presiunii statice la lungimea de calcul Lc.

             m,e

             

           • ■ Determinarea diametrului — Di,p.

             Se realizează cu ajutorul nomogramelor specifice materialelor din care este alcătuită conducta.

             Se determină în raport cu debitul de calcul al secţiunii — Qi — şi pierderea de sarcină medie echivalentă — .

             Di,p =f (Qi, )

             Viteza de curgere rezultată trebuie să fie superioară valorii de 1m/s.

         • – Dimensionarea finală.

           • ■ Calculul sumei pierderilor de sarcină totale – .

             Pentru fiecare tronson se determină pierderea reală de sarcină – , pentru diametrele stabilite în urma predimensionării, pe baza:

             • – lungimii fizice a fiecărui tronson – şi sumei valorilor lungimilor echivalente ale pieselor aferente acestora – , şi

             • – pierderii de sarcină unitară —, pentru debitul de curgere — Qi şi diametrul stabilit

               — Di,p..

               Se utilizează valorile lungimilor echivalente ale pieselor şi nomogramele de calcul debite

             • – diametre – pierdere de presiune – viteze indicate de distribuitorii de materiale:

               

               h

               n

               i

               i1 r

               n

               

               [L

               i1 i

               m

               

               L

               k 1

               e,k

               ] ii

               mbar 

               unde, ii, în (mbar/m) este pierderea de sarcină unitară a tronsonului i.

               Suma pierderilor de sarcină totale trebuie să fie inferioară presiunii statice determinate

           • ■ Recalcularea diametrelor conductelor

             

             h

             n

             i

             i1 r

             Hs

             Dacă condiţia nu este îndeplinită se modifică diametrele în corelaţie cu depresiunea de corectat şi se reiau calculele de determinare a pierderilor reale pe tronsoane şi sumei pierderilor până când aceasta îndeplineşte condiţia menţionată.

           • ■ Echilibrarea reţelei.

             Se realizează aceleaşi secvenţe de calcul şi pentru dimensionarea traseelor secundare ale instalaţiei, cu observaţia că dimensionarea se realizează în raport cu presiunea existentă în punctul de conectare la traseul dezavantajat.

             Simultan cu operaţiunea de dimensionare, se echilibrează şi instalaţia.

         • – Verificarea punctului critic.

         Pe traseul instalaţiei pot apărea puncte în care funcţionarea să devină critică, respectiv în care se creează condiţiile de apariţie a fenomenului de cavitaţie.

         Punctele se află în general la trecerea de pe un traseu orizontal pe unul vertical.

         Punctele vulnerabile trebuiesc verificate cu atenţie pentru a se evita funcţionarea critică. Verificarea se realizează prin compararea depresiunii create — cu valoarea la care apare regimul critic, relaţia:

         

         Evaluarea depresiunii în punctul critic — — se determină ca diferenţă între presiunea statică în punctul critic — (vezi fig. 5.7.) şi suma pierderilor de sarcină reale până în punctul critic.

         P P

         i(Punctcritic )

         m L

         i 

         critic

         SP.C

         j1(Re ceptor ) �Lj

         

         

         k 1

         e,k j

         

         mbar

         În cazul în care depresiunea creată nu respectă relaţia indicată mai sus se modifică diametrele, respectiv se creşte/descreşte mărimea acestora în scopul scăderii/creşterii pierderilor de sarcină. Secvenţa se reia până când se îndeplineşte condiţia.

         • ■ Conducte orizontale

           Capacitatea hidraulică a conductelor orizontale de canalizare a apelor de precipitaţii în sistem depresionar poate fi calculată folosind orice ecuaţie hidraulică stabilită, sau tabelele de calcul sau nomogramele disponibile pentru materialul respectiv.

           În cazul indisponibilităţii unor tabele sau diagrame se recomandă utilizarea ecuaţiei Colebrook – White: Capacităţile de scurgere calculate cu ecuaţia Colebrook-White, pentru apă rece cu temperatura t=100C şi coeficientul de vâscozitate dinamică sunt prezentate în SR EN 12056-2:2002.

           Sistemele de canalizare gravitaţională, la secţiune parţial plină sau cele depresionară cu curgerea la secţiune plină pot fi calculate şi cu soft-uri specializate destinate acestora. Unele dintre soft-urile specializate includ şi algoritmi de stabilire a curbelor IDF şi respectiv fişiere de date extrase din bazele de date meteo.

           1 2,51 

           

           f

           

           Re f

           12Rh

           

           2log10     

           

           De asemenea, există soft-uri specializate pentru dimensionarea staţiilor de pompare a apelor de ploaie, a rigolelor, separatoarelor de impurităţi şi hidrocarburi, bazinelor de retenţie şi infiltrare.

           Soft-urile pot fi folosite cu condiţia respectării particularităţilor climatice din România precum şi a reglementărilor româneşti.

      4. 5.4. Dimensionare bazine de retenţie.

         Volumul bazinului de retenţie, VBR,se determină conform prevederilor SR 1846-2:2007, în raport cu durata ploii şi scopul în care se prevede bazinul:

         • ■ Pentru reţinerea apelor poluate:

           Se determină din condiţia de timp de reţinere şi funcţie de hidrograful ploii de calcul (tp=tc) (figura 5.6.).

           

           în care:

           •  tR, este timpul de retenţie; se recomandă tR = min. 20 minute

           •  tc, este timpul de concentrare (durata ploii de calcul) în secţiune, în minute;

           •  Qmax, debitul maxim al ploii de calcul în secţiune, în l/s;

             

             Figura 5.6.

             Bazinul de retenţie se protejează împotriva îngheţului, se echipează şi se amplasează astfel încât să se poată asigura condiţii sanitare adecvate.

             Racordarea bazinului de retenţie la reţeaua de canalizare se realizează funcţie de poziţia relativă în raport cu aceasta şi de dotările cu echipamente de umplere, golire şi curăţare controlată a acestora.

         • ■ Pentru reducerea vârfului de debit când durata ploii este egală cu timpul de concentrare.

           Se prevede pentru: evitarea punerii sub presiune a reţelei de canalizare; evitarea inundării străzilor; controlul debitului evacuat în mediul receptor.

           Schemele cu situaţia reală a reţinerii volumelor de apă şi schema de calcul pentru determinarea volumului de retenţie este prezentată în figura 5.7.

           Volumul bazinului de retenţie, VBR,se determină cu relaţia:

           

           în care:

           •  tR, este timpul de retenţie; se recomandă tR = min 20 min.

           •  tc, este timpul de concentrare (durata ploii de calcul) în secţiune, în minute;

           •  qmax, debitul maxim suportat de mediul receptor în m3/s;

           •  , este raportul dintre durata ramurii descendente şi cea a ramurii ascendente a hidrografului de debit în secţiunea ascendentă: [1,3].

           Schema reţinerii volumelor de apă în sistemele de canalizare: situaţia reală	Schema de calcul pentru determinarea volumului bazinelor de retenţie pentru tp=tc
           Figura 5.7.

         • ■ Pentru bazine de reţinere cu efecte combinate.

           Volumul bazinului de retenţie, VBR,se determină în acest caz prin combinarea soluţiilor anterioare.

         • ■ Pentru bazine de reţinere când durata ploii este mai mare ca timpul de concentrare.

         Se determină considerând un volum de apă acumulat în reţeaua de canalizare nul, conform schemei de calcul din fig. 5.8.

         Se calculează cu relaţiile:

         ; ;

         Hidrograful real al ploii în bazinul de retenţie.	Schema de calcul pentru determinarea volumului bazinelor de retenţie pentru tptc.
         Figura 5.8.

      5. 5.5. Dimensionare separatoare de hidrocarburi.

      Se realizează funcţie de: debitul maxim în punctul de instalare, substanţele poluante ce urmează a fi tratate, densitatea hidrocarburilor, nivelul permis al rezidiurilor.

      Debitul depinde de tipul suprafeţei tratate: suprafeţe acoperite, suprafeţe descoperite; zona de descărcare sau de distribuţie carburanţi.

      Pentru calculul de dimensionare se recomandă SR EN 858-1, SR EN 858-2.

   6. 6. EXEMPLE DE CALCUL

      1. 6.1. Analiza generală a clădirii cu suprafeţele aferente în scopul stabilirii soluţiei de canalizare a apelor meteorice

         Proiectarea instalaţiilor de canalizare meteorice aferente clădirilor şi suprafeţelor exterioare aferente acestora se realizează în secvenţa de etape prezentate sintetic în schema din figura 6.1.

      2. 6.2. Exemplul 1. Bloc şi parcare aferentă

         În cadrul exemplului s-a dimensionat instalaţia de canalizare a apelor meteorice la un bloc de locuinţe cu regim de înălţime P+4E şi parcarea aferentă, amplasat într-o zonă rezidenţială fără risc de inundare, în sistem gravitaţional sau depresionar, în trei variante de acoperiş (a. terasă circulabilă; b. necirculabilă; c. vegetală), pentru a putea fi evidenţiate particularităţile de dimensionare în fiecare caz.

         Planul terasă este prezentat în anexa VI. (figura 1.). Planul de situaţie este prezentat în anexa VI. (figura 2.).

         1. 6.2.1. Sistem de colectare şi evacuare gravitaţională ape meteorice de pe terasa circulabilă

            Determinarea suprafeţei de calcul

            Acoperişul este tip terasă.

            suprafaţa de calcul este egală cu suprafaţa de colectare.

            Ac = 36 x 12 = 432 m2

            Determinare intensitate ploaie de calcul

            Intensitatea ploii de calcul s-a determinat conform punctului 4.1. în funcţie de frecvenţa şi durata ploii de calcul.

            Clădirea este o clădire rezidenţială şi este amplasată într-o zonă neinundabilă.

            S-a adoptat frecvenţa de calcul, conform tabel 5.2, cap. 5, din prezentul ghid de proiectare: f = 1/2.

            Timpul ploii de calcul s-a determinat cu relaţia:

            unde:

            tptcs

            L1

            

            va1

            [min.]

            tcs = 2 min, timpul de concentrare superficială;

            L1=36 m, lungimea tronsonului, de la primul receptor la prima secţiune de calcul, în [m]; va1 – viteza de curgere a apei, în[m/min], corespunzătoare valorii debitului maxim la

            curgerea cu nivel liber; se adoptă Vai = 60 [m/min]; a rezultat tp = 3 min

            S-a determinat intensitatea ploii de calcul; a rezultat i = 360 [l/s, ha].

            Determinare debite de calcul

            S-au determinat conform prevederilor indicate în cap. 5, în raport cu intensitatea ploii de calcul, i, suprafaţa de colectare şi coeficientul de scurgere (tabel 5.3.).

            

            Figura 6.1.

            Coeficientul de scurgere are valoarea: 1 = 0,7, pentru terase circulabile.

            

            Debitul de calcul in l/s, s-a determinat, cu relaţia:

            

            

            Vi,c,sig 

            0,0001 

            •  n

              i 

              i1

              i

            •  Ac,i

              •  n

            Vi,c,sig 0,0001 360 i10,7 432 10,86

            S-a adoptat soluţia de colectare cu receptoare montate în puncte de cotă minimă. În raport cu tipul terasei, se alege tipul de receptor.

            În acest exemplu de calcul s-au adoptat receptoare, cu Dn 100 mm, cu colectare dreaptă la conducte orizontale cu un debit specific de 5,6 l/s, pentru o înălţime a stratului de apă de 10 cm. Funcţie de debitul apelor meteorice şi debitul receptorului se determină numărul de receptori.

            Calculele se conduc centralizat în tabelul 6.1.a.

            Determinare dimensiuni coloane

            Coloanele s-au dimensionat, funcţie de debitul receptorului adoptat şi înălţimea coloanei. Înălţimea coloanei este: Hc = 5 x 2,75=13,75 m.

            Calculele sunt exemplificate centralizat în tabelul 6.1.a. Determinare diametre conducte orizontale

            Diametrele conductelor orizontale s-au determinat din condiţii constructive, ca fiind cel puţin egale cu diametrul tronsonului anterior şi al coloanei preluate.

            S-a verificat îndeplinirea condiţiilor: v r v min = 0,7m/s (de auto-curăţire);

            v r v max (de nedepăşire a vitezei maxim admise pentru materialul din care sunt alcătuite conductele); pentru conducte din PEID, vmax = 4 m/s

            u r u max (pentru ape meteorice u max = 1)

            Calculele sunt prezentate centralizat în tabelul 6.1.a.

         2. 6.2.2. Sistem de colectare şi evacuare gravitaţională ape meteorice de pe terasa necirculabilă

            S-au aplicat exact aceleaşi secvenţe de calcul ca şi la terasa necirculabilă.

            Pentru coeficientul de scurgere s-a adoptat valoarea 2=0,80, pentru terase necirculabile;

            S-au adoptat receptoare, cu Dn 100 mm, cu colectare dreaptă la conducte orizontale cu un debit specific de 5,6 l/s, pentru o înălţime a stratului de apă de 10 cm.

            Calculele s-au prezentat centralizat în tabelul 6.1.b.

         3. 6.2.3. Sistem de colectare şi evacuare gravitaţională ape meteorice de pe o terasă vegetală

            S-au aplicat exact aceleaşi secvenţe de calcul ca şi la terasa necirculabilă.

            Pentru coeficientul de scurgere s-a adoptat valoarea 3 = 0,4, pentru terase vegetale intensive, strat vegetal 20 cm şi vegetaţie – gazon;

            S-au adoptat receptoare, cu Dn 100 mm, cu colectare dreaptă la conducte orizontale cu un debit specific de 5,6 l/s, pentru o înălţime a stratului de apă de 10 cm.

            Calculele s-au prezentat centralizat în tabelul 6.1.c.

         4. 6.2.4. Platformă exterioară

            Din planul de situaţie s-a determinat suprafaţa amenajată a platformei:

            Ac = 2750 m2

            Pentru coeficientul de scurgere s-a adoptat valoarea 3=0,9 (pavaj din asfalt şi beton).

            Debitul de apa de ploaie, in l/s, determinat, cu relaţia:

            

            •  n

              este

              Vi,c,sig 0,0001 i i1iAcj

              

              

              i1

              Vi,c,sig 0,0001 360 n 0,9 2750 86,6

              Pentru colectarea apelor de ploaie se utilizează guri de scurgere amplasate la distanţe de 3050m.

              Suprafaţa deservită de o gură de scurgere este: AGS = 500 700 m2.

              Numărul de guri de scurgere s-a determinat în funcţie de suprafaţa totală şi suprafaţa ce poate fi deservită de o gură cu relaţia:

              Ng = = 6 guri de scurgere.

              Din raţionamente de adaptare la particularităţile platformei s-a adoptat: N = 7 guri de scurgere.

              Debitul aferent unei guri de scurgere este:

              • 

              q Vc,inc

              1 N

              86,612,37 �12,5l / s7

              Pentru reţeaua de canalizare a apelor preluate de la gurile de scurgere s-au adoptat tuburi de scurgere din PVC-G, montate cu o pantă de 0,8%.

              Dimensionarea reţelei exterioare de canalizare este prezentată centralizat în tabelul 6.2.

              Tabelul 6.2.
              Tronson	Qc	i	Dn	Qsp	Vsp			vr	u
              	l/s		mm	l/s	m/s			m/s
              CP1CP4	12,5	0,08	140	12,0	1,0	1,0	1,00	1,0	1,0
              CP4CP5	25,0	0,08	200	30,0	1,4	0,83	1,10	1,61	0,83
              CP5CP6	37,5	0,08	225	42,0	1,5	0,89	1,13	1,70	0,74
              CP6CP7	65,0	0,08	250	65,0	1,6	1,0	1,00	1,60	1,0
              CP7CP8	77,0	0,08	280	77,0	1,72	1,0	1,00	1,72	1,0
              CP8S4	90,0	0,08	315	100,0	1,85	0,9	1,13	2,00	0,75

         5. 6.2.5. Canalizare ape meteorice de pe o terasă necirculată cu ajutorul şenourilor, receptoarelor amplasate în jgheaburi şi reţea de canalizare interioară

            Planul terasă al clădirii este prezentat în anexa VI. (figura 3).

            Determinarea suprafeţei de calcul

            Sc = 36,8 x 30 = 1104 m2

            Alegerea soluţiei pentru instalaţia de canalizare

            S-a adoptat soluţia de colectare cu receptoare montate în şenourile perimetrale şi coloane de canalizare aferente fiecărui receptor racordate la o reţea de canalizare exterioară, prin intermediul căminelor de racord. Schema de calcul este prezentată în anexa VI.

            Determinare intensitatea ploii de calcul

            Clădirea are destinaţie de spaţii de învăţământ şi este amplasată într-o zonă inundabilă. S-a adoptat frecvenţa de calcul, conform tabel 5.2.: f=1/5.

            Timpul ploii de calcul s-a considerat 2 min.

            S-a determinat intensitatea ploii de calcul, conform fig. 5.1.: i = 545 l/s,ha

            Alegere receptoare de colectare

            În acest exemplu de calcul s-au adoptat receptoare cu Dn 100 mm, cu colectare dreaptă la coloane, cu un debit specific de 12,1 l/s, pentru o înălţime a stratului de apă de 10 cm.

            Determinare debite de calcul

            S-a determinat conform prevederilor indicate în cap. 5, în raport cu intensitatea ploii de calcul, i, suprafaţa de colectare şi coeficientul de scurgere (tabel 5.3.).

            Coeficientul de scurgere are valoarea = 0,8 Calculele sunt prezentate centralizat în tabelul 6.3.

            Determinare dimensiuni coloane

            Coloanele s-au dimensionat funcţie de debitul specific al receptorului adoptat şi înălţimea coloanei. Înălţimea coloanei este de 8 m.

            Calculele se prezentate centralizat în tabelul 6.3.

            TABEL. 6.1. a. Dimensionare instalaţie canalizare gravitaţională a apelor meteorice de pe terasă circulabilă cu receptori racordaţi la conducte colectoare superioare

            Nr. Tronso	S_tot	Nr. rec.		qmax,R	I	φ	S Suprafaţa de calcul servită de tronson.	qc	h	Hc	qct	Conducte verticale		Conducte orizontale
            												qmax col	d	Panta	d	vsp	qsp	x	u	z	vr
            	m2		l/s	l/s	l/s,ha		m2	l/s	cm	m	l/s	l/s	mm	m/m	mm	m/s	l/s				m/s
            R1	432	4	10,88	5,6	360	0,7	108	2,72	10	13,75	2,72
            1.1,v					360	0,7	108	2,72	10	13,75	2,72	3,4	63
            1.1,o					360	0,7	108	2,72	10	13,75	2,72			0,025	63	1,19	3,21	0,8	0,67	1,17	1,39
            1.2,o					360	0,7	216	5,44	10	13,75	5,44			0,025	75	1,35	5,29	1,028	0,79	1,21	1,63
            1.3,v					360	0,7	432	10,88	10	13,75	10,88	110	13,8
            1.3.0					360	0,7	432	10,88	10	13,75	10.88			0,020	110	1,55	13,32	0,82	0,66	1,16	1,52

            TABEL 6.1. b. Dimensionare instalaţie canalizare gravitaţională a apelor meteorice de pe terasă necirculabilă cu receptori racordaţi la conducte colectoare superioare

            Nr. Tronson	S_tot	Nr. rec.		qmax,R	I	φ	S*	qc	h	Hc	qct	Conducte verticale		Conducte orizontale
            												qmax col	d	Panta	d	vsp	qsp	x	u	z	vr
            	m2		l/s	l/s	l/s,ha		m2	l/s	cm	m	l/s	l/s	mm	m/m	mm	m/s	l/s				m/s
            R1	432	6	12,3	2,05	360	0,8	72	2	10	13,75	2,05
            1.1,v					360	0,8	72	2	10	13,75	2,05	3,4	63
            1.1,o					360	0,8	72	2	10	13,75	2,05			0,025	63	1,19	3,21	0,64	0,57	1,08	1,28
            1.2,o					360	0,8	144	4	10	13,75	4,10			0,025	75	1,35	5,29	0,77	0,64	1,14	1,53
            1.3,o					360	0,8	216	6	10	13,75	6,15			0,020	110	1,55	13,32	0,46	0,47	0,97	1,50
            1.4.v					360	0,8	432	12	10	13,75	12,3	110	13,8
            1.4.o					360	0,8	432	12	10	13,75	12,3			0,020	110	1,55	13,32	0,92	0,72	1,19	1,84

            39

            Tronso

            TABEL. 6.1. c. Dimensionare instalaţie canalizare gravitaţională a apelor meteorice de pe terasă circulabilă cu receptori racordaţi la conducte colectoare superioare

            Nr.	S_tot	Nr. rec.		qmax,R	I	φ	S*	qc	h	Hc	qct	Conducte verticale		Conducte orizontale
            												qmax col	d	Panta	d	vsp	qsp	x	u	z	vr
            	m2		l/s	l/s	l/s,ha		m2	l/s	cm	m	l/s	l/s	mm	m/m	mm	m/s	l/s				m/s
            R1	432	4	6.21	5,6	360	0,4	216	3,11	10	13,75	3,11
            1.1,v					360	0,7	108	3,11	10	13,75	3,11	3,4	63
            1.1,o					360	0,7	108	3,11	10	13,75	3,11			0,025	63	1,19	3,21	0,96	0,74	1,20	1,43
            1.2,v					360	0,7	216	6,21	10	13,75	6,21	6,9	85
            1.2,0					360	0,7	432	6,21	10	13,75	6,21			0,020	85	1,85	7,75	0,80	0,66	1,15	2,44

            Determinare diametre conducte orizontale

            Diametrele conductelor orizontale s-au determinat din condiţii constructive, ca fiind cel puţin egale cu diametrul tronsonului anterior şi al coloanei preluate.

            Se verifică îndeplinirea condiţiilor:

            vr vmin=0,7m/s (de auto-curăţire);

            vr vmax (de nedepăşire a vitezei maxim admise pentru materialul din care sunt alcătuite conductele); pentru conducte din PEID, vmax = 4 m/s

            ur umax (pentru ape meteorice, umax = 1) Calculele sunt prezentate centralizat în tabelul 6.3.

            Tabel 6.3
            Nr. Tronson	S_tot	Nr. rec.		qmax,R	I	φ	S*	qc	h	Hc	qct	Conducte verticale		Conducte orizontale
            												qmax	d	Panta	d	vsp	qsp	x	u	z	vr
            	m2		l/s	l/s	l/s,ha		m2	l/s	cm	m	l/s	l/s	mm	m/m	mm	m/s	l/s				m/s
            Coloana 1Coloana 212
            R1	1104	12	48,13	5,5	545	0,8	92	4.01	10	8	4.01
            1.1,v					545	0,8	92	4.01	10	8	4.01	5,0	75
            1.1,o					545	0,8	92	4.01	10	8	4.01			0,025	75	1,35	5,29	0,77	0,64	1,14	1,53

         6. 6.2.6. Canalizare ape meteorice de pe o terasă necirculată cu ajutorul şenourilor, a receptoarelor gravitaţionale amplasate în jgheaburi, racordate la o conductă colectoare orizontală şi reţea de canalizare interioară

            Pentru cazul anterior s-a considerat soluţia de colectare la partea superioară a receptoarelor într-o conductă colectoare superioară.

            Schema este prezentată în anexa VI.

            Restul elementelor rămân similare cu cele ale cazului anterior. Calculele sunt prezentate centralizat în tabelul 6.4.

            Tronso

            Tabelul 6.4.

            Nr.	S_tot	Nr. rec.		qmax,R	I	φ	S*	qc	h	Hc	qct	Conducte verticale		Conducte orizontale
            												qmax	d	Panta	d	vsp	qsp	x	u	z	vr
            	m2		l/s	l/s	l/s,ha		m2	l/s	cm	m	l/s	l/s	mm		mm	m/s	l/s				m/s
            R1	1104	12	48,13	5,5	545	0,8	92	4,01	10	8	4,01
            1.1,v					545	0,8	92	4,01	10	8	4,01	3,4	63
            1.1,o					545	0,8	92	4,01	10	8	4,01			0,025	63	1,19	3,21	0,8	0,67	1,17	1,39
            1.2,o					545	0,8	184	8,02	10	8	8,02			0,020	110	1,55	13,32	0,6	0,55	1,06	1,64
            1.3,o					545	0,8	276	12,03	10	8	12,03			0,020	110	1,55	13,32	0,9	0,71	1,19	1,84
            1.4,v					545	0,8	552	24,06	10	8	24,06	140	26,3
            1.4,o					545	0,8	552	24,06	10	8	24,06			0,02	140	1,83	25,44	0,97	0,75	1,21	2,21

         7. 6.2.7. Canalizare ape meteorice de pe o terasă necirculată cu ajutorul şenourilor, receptoarelor depresionare amplasate în jgheaburi, racordate la o conductă colectoare orizontală şi reţea de canalizare interioară (Sistem depresionar)

      Dimensionarea instalaţiei s-a realizat conform pct. 5.3. în raport cu înălţimea totală a coloanei.

      HT = 10 m

      • ■ Determinarea suprafeţei de calcul Sc

        Suprafaţa de colectare are dimensiunile prezentate în figura 6.2.

        

        Figura 6.2

        Sc = Lx l = 40 x 22.5 = 900 m²

      • ■ Stabilirea ploi de calcul

        Pentru exemplul prezent s-a considerat intensitatea ploii de calcul:

        i = 0.03 (l/s,m²)

      • ■ Stabilirea debitului de calcul al apelor meteorice

        S-a calculat cu relaţia:

        Qp = i x Sc x (l/s) unde = 1 este coeficientul de scurgere;

        Qp = 0.03 x 900 x 1.0 = 27.0 (l/s)

      • ■ Stabilirea numărului de receptori:

        Pentru exemplul prezentat s-a ales un receptor Pluvia de 9 l/s. Numărul de receptori s-a determinat cu relaţia:

        

        

        • ■ Amplasarea receptorilor:

      1. S-a realizat funcţie de particularităţile funcţional-constructive ale acoperişului din acest exemplu de calcul, ţinându-se cont de poziţia grinzilor, deoarece conductele colectoare amplasate sub acoperiş nu pot străbate grinzile.

         În figura 6.3. este prezentat un posibil amplasament pentru exemplul ales.

         

         Figura 6.3

         Determinarea traseului conductelor

         În figura 6.4. se prezintă două alternative de traseu.

         

         Figura 6.4

         • ■ Realizarea schemei izometrice

      Schema izometrică a instalaţiei este prezentată în figura 6.5.

      Numerotarea tronsoanelor şi înscrierea caracteristicilor tronsoanelor (lungime, debite).

      1. S-a realizat fie dinspre punctul de descărcare în reţeaua exterioară spre cel mai dezavantajat receptor.

         Numărul tronsoanelor şi lungimile sunt indicate pe schema izometrică de calcul (fig. 6.6).

         

         Figura 6.5

         • ■ Determinare debite de calcul

           Debitul unui tronson s-a determinat prin însumarea tuturor debitelor care intră în tronson.

           Debitele calculate s-au înscris pe schema izometrică de calcul.

         • ■ Predimensionarea: Calculul diametrelor conductelor

      1. S-a realizat pe baza presiunii statice din instalaţie determinată cu relaţia:

         Ps = 98,1 Ht (mbar) = 98,1 x 10 = 981 (mbar)

         • ■ Calculul lungimii echivalente provizorii

      1. S-a determinat prin adăugarea la lungimea fizică a unei lungimi echivalente pentru pierderile de sarcină locale, estimată la circa 60% din valoarea lungimii fizice.

         Lc = L + 0,6L = 29,6 m

         unde L reprezintă lungimea fizică, de la primul receptor racordat până la intrarea în subteran.

         • ■ S-a determinat pierderea de sarcină echivalentă, prin raportarea presiunii statice la lungimea de calcul echivalentă

           

           hr

           m,e

           Ps Lc

           33,

           14(mbar /m)

           

           Figura 6.6

         • ■ Determinarea diametrului

           Diametrul conductei s-a determinat în raport cu debitul de calcul al secţiunii şi pierderea de presiune medie pe tronson, cu ajutorul diagramelor specifice materialelor din care este alcătuită conducta.

           Viteza de curgere rezultată este inferioară valorii de 1m/s.

           Pentru exemplul prezentat s-a optat pentru conducte PEID (figura 6.7.).

         • ■ Calculul sumei pierderilor de sarcină totale

           Pentru diametrele alese s-a determinat pierderea reală de sarcină, pe baza pierderilor de sarcină liniare (figura 6.7.) şi a lungimii echivalente a pieselor componente, indicate în cataloagele producătorilor de conducte şi accesorii pentru instalaţii de canalizare (tabel 6.1).

           Tabel 6.5. Valori lungimi echivalente rezistenţelor locale

           Diametru (mm)	40	50	56	63	75	90	110	125	160	200	250	315
           Receptor depresionar �56	1.7	2.6	2.9	5.6	14.7
           Receptor depresionar �90					3.0	6.2	10.0
           Curbă 450	0.4	0.5	0.5	0.6	0.8	1.0	1.3	1.6	2.1	2.7	3.5	4.7
           Curbă 900 (2×450)	0.8	1.0	1.0	1.2	1.6	2	2.6	3.2	4.2	5.4	7.0	9.4
           Ramificaţie trecere	0.4	0.5	0.5	0.6	0.8	1.0	1.3	1.6	2.1	2.7	3.5	4.7
           Ramificaţie de derivaţie	1.0	1.3	1.6	1.9	2.4	3.0	3.9	4.7	6.3	8.0	10.5	14.0

           Suma pierderilor de sarcină lineare reale trebuie să fie inferioară presiunii statice determinate

           

           

           Figura. 6.7.

           Figura 6.8.

           

           

           Figura 6.9

         • ■ Re-calcularea diametrelor conductelor

      Dacă suma pierderilor de sarcină lineare reale este mai mare decât presiunea statică determinată, se modifică diametrele şi se reiau calculele de determinare a sumei pierderilor până este îndeplinită această condiţie.

      S-a realizat acelaşi lucru şi pentru traseele secundare (figura 6.9) până s-a echilibrat instalaţia.

      Calculele sunt prezentate centralizat în tabelul 6.6. şi s-au realizat cu ajutorul soft-ului GEBERIT PROPLANNER

      Tabel 6.6. Calculul de dimensionare a instalaţiei de canalizare depresionară (conform soft GEBERIT PROPLANNER)

      Ps	D (mm)	Lungime (m)	Înălţime	Debit receptor (l/s)	Debit tronson (l/s)	Viteză (m-s)	�	Presiune (mbar)	Ps (mbar)
      1	125	1,0	1,0	18,0	17,2	1,0	0,0	0,0	94
      2	90	4,5	4,5	–	17,2	3,4	0,4	-83	94
      3	90	4,5	–	–	17,2	3,4	0,5	-374	94
      4	90	2,5	–	–	17,2	3,4	0,5	-268	94
      5	75	4,0	–	–	17,2	3,0	0,3	-198	100
      6	63	,0	–	–	5,6	2,2	0,3	-111	100
      7	63	2,0	–	–	5,6	2,2	0,5	-52	100
      8	63	0,5	0,5	–	5,6	2,2	0,5	-13	100
      9	56	0,2	0,2	6,0	5,6	2,9	1,4	-4	100
      10-s5	56	2,0	–	–	5,6	2,8	0,6	-111	100
      11	56	0,5	0,5	–	5,6	2,8	0,5	-37	100
      12	56	0,2	0,2	6,0	5,6	2,8	1,7	-53	100
      13-s4	56	2,0	–	–	6,0	3,6	0,6	-198	85
      14	56	0,5	0,5	–	6,0	3,6	0,5	-96	85
      15	56	0,2	0,2	6,0	6,0	3,6	1,7	-87	85

   7. 7. EXECUŢIA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE A APELOR METEORICE ÎN CLĂDIRI. CERINŢE IMPUSE PRIN PROIECTUL DE EXECUŢIE.

      1. 7.1 PREVEDERI GENERALE

         Prevederile generale privind executarea lucrărilor de canalizare în clădiri civile, social – culturale şi industriale sunt cele cuprinse în reglementarea tehnică privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor, care includ şi prevederi pentru evacuarea apelor meteorice.

         Complementar sau diferit de acestea sunt reguli de bună practică la realizarea instalaţiilor de canalizare a apelor meteorice în clădiri corelate cu cerinţele impuse prin proiectul de execuţie, precizate în alte reglementări tehnice sau standarde specifice.

         Lucrările de montaj ale instalaţiilor de canalizare a apelor meteorice în clădiri se vor coordona şi corela cu lucrările de construcţii propriu-zise. Se va respecta coordonarea stabilită în proiect între specialităţi, cu privire la traseele şi spaţiile rezervate fiecărui tip de instalaţii, execuţia lucrărilor auxiliare (platforme, schele, goluri etc.) aferente acestor instalaţii şi la ordinea cronologică de montaj.

         La corelarea lucrărilor de montaj a instalaţiilor de canalizare a apelor meteorice în clădiri cu cele de construcţie se vor avea în vedere următoarele:

         1. a) construcţia va fi prevăzută cu elementele necesare pentru instalarea maşinilor şi a instalaţiilor de ridicat folosite la aducerea pe poziţie a elementelor componente de instalaţii;

         2. b) la trecerea conductelor prin planşee sau pereţi din beton armat se vor folosi golurile prevăzute în proiect.

         3. c) introducerea la timpul convenit cu constructorul, a dispozitivelor de prindere şi de fixare a componentelor de instalaţii pe elementele de construcţii;

         4. d) introducerea elementelor componente ale sistemelor de canalizare a apelor meteorice în încăperile rezervate şi montarea lor pe poziţie se va face numai după definitivarea lucrărilor de construcţii, astfel încât să se evite deteriorarea lor prin lovire, stropire, depozitarea prafului, folosirea lor drept schelă.

            Executarea instalaţiilor de canalizare a apelor meteorice la clădiri civile, social-culturale şi industriale se face respectând:

            1. a. soluţiile din proiect, detaliile de execuţie,

            2. b. prevederile din prevederile din Caietele de sarcini pentru execuţie şi achiziţie. Executarea instalaţiilor de canalizare meteorice se face coordonat cu restul instalaţiilor.

            3. c. Normele referitoare la securitatea muncii.

      2. 7.2 VERIFICAREA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE INSTALAŢIEI DE CANALIZARE A APELOR METEORICE

La executarea lucrărilor de montaj a instalaţiilor de canalizare a apelor meteorice se vor utiliza materiale, elemente componente prefabricate, procedee, care corespund prevederilor proiectului/sunt corespunzătoare cerinţelor prevăzute în proiect.

Transportul şi depozitarea materialelor şi a elemente componente pentru instalaţiile de evacuare a apelor meteorice va avea în vedere deteriorarea acestora, respectând reglementările specifice.

Înaintea punerii în operă, toate materialele şi elementele componente se vor supune unui control, pentru a se constata dacă nu au suferit în timpul transportului şi al depozitării:

• ■ degradări de natură să le compromită integritatea şi funcţionalitatea;

• ■ descompletări ale componenţei;

Punerea în operă nu va putea fi făcută decât după remedieri sau, dacă este cazul, după înlocuirea componentelor defecte sau incomplete.

La depozitare, transport şi montaj se vor respecta condiţiile de mediu care să nu conducă la pierderea aptitudinii de utilizare (temperatură, expunere la radiaţii ultraviolete).

7.3. CONDIŢII DE MONTAJ ALE RECEPTOARELOR DE APE METEORICE

Colectarea apelor meteorice de pe terase se va face prin receptoare corespunzătoare utilizării preconizate.

La montarea receptoarelor în învelitoarea terasei clădirilor, trebuie să se asigure etanşeitatea sistemului împotriva exfiltraţiei apei în afara sistemului, respectiv în acoperiş sau spaţiul de sub acesta. Trebuie prevăzute grătare pentru reţinerea corpurilor solide antrenate de apa. Pentru a garanta capacitatea de evacuare a receptorilor de terasă, trebuie ca imediat după finalizarea lucrărilor de izolaţie a acoperişului să se monteze aceste grătare.

Pentru montarea receptoarelor de ape meteorice la acoperişurile terasă vegetală se vor respecta prevederile şi detaliile din anexa VII.1.

Conducta de racord a receptorului de terasă trebuie să fie întotdeauna rigidizată printr-un punct fix pe structura de rezistenţă a clădirii.

La recepţia lucrării, se va avea în vedere ca înălţimea stratului de apă admis deasupra receptorului, sa fie măsurată de la baza grătarului până la vârful acestuia.

Se va evita pozarea conductei de racord în izolaţia termică. Dacă acest lucru nu este posibil receptorul de terasă trebuie să fie asigurat suplimentar printr-o placă de instalare.

La racordarea membranelor de hidroizolaţie şi foliilor de contact sudate, trebuie avut grijă ca prin procesul de pozare, respectiv de sudare, receptorul de terasă să nu fie deteriorat.

Fixarea în structura acoperişului masiv tip terasa a receptorilor depresionari modulari se realizează prin profile de fixare din oţel. Detalii privind montarea receptorilor de terasă pe un acoperiş masiv tip sunt prezentate in anexa VII.2, fig. 1a, b, 2ab.

La montajul receptorilor de terasă pe un acoperiş de tip uşor, nişa pentru un receptor de terasă trebuie executată la dimensiunile recomandate de producători (exemplu în fig. 3, Anexa VII.2).

Receptorii de terasă se fixează în structura acoperişului cu ajutorul plăcilor de instalare furnizate de producători si sunt fixaţi în structura acoperişului cu racordul la membrana de hidroizolaţie (exemplu fig. 5, Anexa VII.2).

La structura acoperişului cu barieră de vapori unitatea de bază a dispozitivului de conexiune cu barieră de vapori se montează în structura acoperişului (acoperiş solid, acoperiş uşor, acoperiş izolat) la fel ca şi receptorii de terasă.

In cazul în care există pericolul de coroziune a conductelor sau a burlanelor, datorită gazelor emanate din canalizarea exterioară sau când terasele sunt circulabile se iau măsuri de protecţie prin montarea de sifoane sau recipiente cu garda hidraulica, amplasate astfel încât să fie ferite de îngheţ.

Pentru realizarea instalaţiei interioare de canalizare a apelor meteorice se utilizează aceleaşi tipuri de ţevi, tuburi şi piese speciale de îmbinare adecvate soluţiei adoptate pentru sistem (ex.: evacuare prin burlane exterioare sau interioare din tablă zincată, cupru sau materiale plastice; sistem canalizare gravitaţională din fontă scurgere, PVC-U, PP, simplu sau ignifugat, PEID simplu sau silenţios, etc).

Montarea elementelor componente ale sistemelor se realizează în conformitate cu reglementările în vigoare şi cu datele tehnice specifice (detalii în anexele VII.3, VII.4).

1. 7.4 MONTAREA CONDUCTELOR/ SISTEMELOR DE CANALIZARE A APELOR METEORICE

   La montarea conductelor de canalizare a apelor meteorice, din diferite materiale (mase plastice – PVC, polipropilenă, polietilenă de înaltă densitate, fontă de scurgere sau oţel) se va ţine seama de prescripţiile privind prelucrarea şi montarea acestor materiale, conţinute în caietele de sarcini pentru execuţie.

   În cazul utilizării conductelor metalice din ţeavă neagră de oţel pentru instalaţiile de canalizare a apelor meteorice acestea se vor proteja anticoroziv la interior si exterior. Protecţia contra coroziunii conductelor de oţel se va face în interior prin citomare, iar la exterior prin grunduire şi vopsire cu vopsea de protecţie.

   În cazul folosirii ca material pentru conductele de canalizare meteorică a ţevilor din materiale termo-plasticee, la manipularea şi transportul se face pentru a le feri de lovituri, zgârieturi, fisurări. Se dă o atenţie deosebită materialelor casante sau uşor deformabile.

   Temperatura optimă de lucru a materialelor din PVC-U şi polipropilenă este de + 20 

   + 30°C. Nu este recomandabilă prelucrarea lor pe timp de iarnă, la temperatură sub + 5°C, iar înainte de prelucrare vor fi ţinute cca.24 ore la temperaturile indicate mai sus, într-o încăpere de lucru.

   Trecerea de la tuburi de fontă de scurgere la ţeava din PVC-U se va face prin lărgirea marginilor ţevii de PVC până la diametrul interior al mufei tubului de fontă, etanşarea între tuburile din fontă şi conductele de PVC făcându-se cu frânghie şi ciment.

   Îmbinarea materialelor noi cu cele clasice se face potrivit recomandărilor producătorilor de materiale.

   Conductele reţelei de canalizare a apelor meteorice vor trebui să reziste la o presiune corespunzătoare celei dezvoltate în instalaţie (dependentă de înălţimea clădirii la cele depresionare), utilizându-se în acest scop, după caz, conducte din mase plastice, fontă de scurgere sau ţevi din oţel (detalii în anexa VII.5).

   In cazul in care exista pericolul formarii apei de condensare pe coloanele de evacuare a apelor meteorice acestea se termoizolează în zonele respective.

   Dilataţia termică a sistemului de conducte trebuie dirijată printr-o fixare a conductei cu puncte fixe şi puncte de alunecare.

   Punctele fixe reacţionează împotriva forţelor de dilataţie termică şi dirijează prin aceasta dilataţia liniară a conductei într-o direcţie definită.

   În cazul unei dilataţii termice, punctele de alunecare susţin greutatea conductei umplută cu apă şi împiedică devierea laterală a acesteia.

   Ori de câte ori este posibil se recomandă utilizarea tehnicii de sistem, atât la sistemul de îmbinare cât şi cel de susţinere, conform reglementărilor specifice şi indicaţiilor tehnice specifice.

   Conductele metalice vor fi susţinute pe orizontală la distanţele admisibile între reazeme funcţie de modalitatea de prindere şi încărcări.

2. 7.5 CONDIŢII DE MONTAJ PENTRU JGHEABURI ŞI BURLANE

   Elemente componente pentru preluarea si evacuarea apelor pluviale în sisteme de scurgere cu jgheaburi şi burlane, sunt prezentate în anexele 6 şi 7.

   Piesele metalice executate din tablă neagră sau din otel galvanizat, vor fi protejate cu vopsea multistrat şi/ sau protecţie plastică.

   Elemente componente ale unui sistem de scurgere cu burlan şi detalii de montaj sunt prezentate în fig. 7.24.a – e şi 7.25.a, b.

   Burlanele care se fixează în lemn sau cărămidă se realizează prin coliere de burlan. Primul colier se prinde chiar la fixarea burlanului în cot. Montarea burlanelor se face de la colector la aruncător, iar prinderea colierelor se face la un interval de cca. 2 m prin introducerea penelor de fixare.

   Cârligele de jgheab se montează, funcţie de condiţiile de dimensionare a jgheaburilor şi de instrucţiunile de instalare ale producătorilor, la 300 – 600 mm interax, iar la capete se pun la 100 mm de fiecare capăt de jgheab.

   Se stabileşte un centru sau punctul cel mai de sus pentru a se realiza panta din cârlige. Pentru un colector se stabileşte punctul în celălalt capăt al jgheabului, pentru două colectoare se împarte distanta dintre ele în două, pentru trei colectoare se împart distantele dintre ele, câte două în mod simetric, ş.a.md.).

   Pentru cârlige lungi se stabileşte locul de îndoire a cârligului cel mai de sus care se marchează pe cârlige, fig. 7.24.e, Anexa VII.6. Se măsoară distanţa dintre colectoare si se trasează pe ultimul cârlig diferenţa totală de înăltime (ex. pentru o distantă totală de 7m diferenţa este de 35 mm). Se aliniază cârligele ca în fig. 7.24.d, Anexa VII.6. Se unesc cele două puncte (date de linia de îndoire pe cârligul de bază si de diferenţa de înălţime pe cârligul cel mai de jos) printr-o linie, astfel obţinându-se punctul de îndoire pentru fiecare cârlig. Se numerotează si apoi se îndoaie cârligele.

   Pentru cârlige scurte se marchează panta întinzându-se o sfoară între cârligele de capăt ca în fig. 7.24.d, iar cârligele intermediare se fixează ţinând cont de înclinaţia stabilită direct pe pazie.

   Colectoarele se fixează pe jgheab înaintea montării pe cârlige, la 150 mm de capăt. Se decupează din jgheab o fantă de 100 mm, iar marginile tăieturii se îndoaie în sensul de curgere a apei. Partea dreaptă cu falţ a colectorului se introduce în falţul rotund al jgheabului, pe exteriorul lui, se roteşte până la închiderea pieselor, după care se îndoaie capetele colectorului peste jgheab, ca în fig. 7.25a.

   Capacul de jgheab se fixează în falţul rotund al jgheabului, după care se răsuceşte până se uneşte cu jgheabul. Suprafaţa de contact se etanşează cu adezivi.

   Pentru capacul de jgheab fixarea se face fără adeziv numai prin poziţionarea lor pe locul de montaj şi îndoirea capătului rămas liber (stânga pentru partea dreaptă si dreapta pentru partea stânga a jgheabului). După fixare, partea de jgheab care iese în partea de sus a capacului se bate uşor până se lipeşte de capac (fig. 7.25a).

   Jgheabul se poziţionează pe cârlige şi se strâng clemele pe jgheab. Îmbinarea se face ca în detaliile din anexele VII.6 şi 7. Se poziţionează îmbinarea pe linia de unire a celor două jgheaburi după care se strânge clema.

   La folosirea îmbinărilor, unirea jgheaburilor se face prin punerea lor cap la cap (dacă un capăt este tăiat este obligatoriu ca tăietura să fie dreaptă si închiderea jgheabului perfectă) si nu prin suprapunerea lor.

   Se poate utiliza şi îmbinarea prin suprapunerea jgheaburilor. Aceasta se realizează prin desfacerea falţului pe o zonă de 50 mm, după care se etanşează cu adezivi pe interior zona de suprapunere, după care se introduce celălalt jgheab în marginea rotundă a primului jgheab si se roteşte. Se închide falţul la loc.

   Lungimea piesei intermediare (prelungitor intermediar, fig. 7.25.b) diferă funcţie de distanta de la jgheab la perete (A) si de înălţimea de la streaşină la locul unde trebuie să ajungă racordul (H), rezultate din calculele de dimensionare.

   În cazul închiderilor metalice (fig. 7.26 – hale industriale, depozite, altele) la realizarea elementelor de închidere pentru învelitori, foile de tablă profilată pentru învelitoare se montează cu capătul inferior rezemat pe jgheab (suprapunerea peste jgheab este de 30 mm). În zona de deasupra jgheabului se pozează, pe toată lungimea învelitorii, pentru etanşare elemente din material spongios, profilate după secţiunea foilor de tablă. Foile de tablă se suprapun şi se montează pe pane cu şuruburi autofiletante care prind şi saltelele izolare. Pe cuta suprapusă, la capetele foilor, se asigură rigidizarea cu şuruburi autofiletante cu cap plastifiat. Elementele de coamă se pozează suprapuse, prinse cu autofiletante, etanşate cu elemente din material spongios profilat. Agrafele de zăpadă, cu rol şi de rigidizare a jgheabului, se prind tot cu autofiletante, din metru in metru (detalii montaj – Anexă VII.7 – fig. 7.27 a, b şi 7.28 a – c ).

   Modul de prindere a jgheaburilor şi burlanelor, în cazul închiderilor metalice se execută în mod asemănător cu cel descris mai sus, pentru clădiri civile. Jgheaburile dacă sunt produse prefabricate (tronsoane de 4 m lungime) se montează prin presare pe capătul superior al foilor de tablă. Petrecerea între tronsoane este de 2 cm. Îmbinările se rigidizează şi se etanşează cu adeziv. În jgheaburi se practică găurile pentru racordarea burlanelor şi se pozează parafrunzarul din table sau PVC care se fixează cu contrapiuliţă.

   La realizarea sistemelor de scurgere cu jgheaburi şi burlane, se impune la montaj un grad de precizie ridicat. Nu se utilizează elemente care au fost deteriorate în cursul transportului sau la montaj.

3. 7.6 VERIFICARI SI PROBE ALE INSTALATIILOR DE CANALIZARE A APELOR METEORICE

   Înainte de predarea lucrării, instalaţiile de canalizare ape meteorice vor fi supuse unor operaţii tehnice care au ca scop verificarea instalaţiei executate privind:

   • ■ corespondenta execuţiei cu prevederile proiectului;

   • ■ nivelul de performanţă al instalaţiei prevăzut prin proiect si proba obţinerii efectelor scontate;

   • ■ crearea tuturor condiţiilor necesare unei funcţionari sigure în exploatare. Instalaţiile de canalizare ape meteorice vor fi supuse la următoarele verificări:

     • – verificarea vizuală, pe parcursul desfăşurării lucrărilor, a respectării condiţiilor de pozare a conductelor (pante de montaj, susţineri, distante fata de elementele construcţiei, etc.);

     • – după terminarea lucrărilor de montaj a instalaţiei şi înaintea executării lucrărilor de mascare încercarea de etanşeitate la apă şi aer;

     • – încercarea de funcţionare,

       Încercarea de etanşeitate la apă vizează:

   • ■ Verificarea etanşeităţii receptorului în zona de integrare în acoperiş, include:

     1. a. control vizual după ce sunt montate corespunzător toate piesele receptorului;

     2. b. scoaterea grătarelor şi controlul până la racordarea cu coloanele de scurgere şi verificarea să nu fie înfundate cu materiale de izolaţie în urma execuţiei (mortar şi alte corpuri) cu o vergea de 1 m lungime;

     3. c. controlul prin ciocănire dacă hidroizolaţia este lipită de gura de scurgere.

     4. d. obturarea receptorului şi umplerea acestuia cu apă şi menţinerea pe durata a 24 de ore. Se va verifica vizual dacă există exfiltraţii de apă în planşeu;

     5. e. pentru receptoarele de terasă se vor verifica dacă sunt realizate detaliile de racordare la elementele de acoperiş.

     • ■ Verificarea etanşeităţii jgheabului: după montarea pâlniei de racord la burlanele de scurgere sau a receptoarelor pozate în jgheaburi; se obturează pâlniile sau receptoarele la partea inferioară; se umple jgheabul până la nivelul preaplinului sau fantei de debordare a apelor excedentare din perioada ploilor cu intensitate mai mare decât cea de calcul; se menţine jgheabul umplut timp de 5 minute şi se verifica vizual eventualele exfiltraţii.

     • ■ Verificarea etanşeităţii îmbinării receptor-coloană: se va face după racordarea receptorului la coloana de scurgere prin obturarea tronsonului de racord în aval, umplerea receptorului şi tronsonului cu apă şi menţinerea pe durata a 5 min. Se va verifica vizual dacă există exfiltraţii de apă în zona de îmbinare a receptorului la coloană.

     • ■ Verificarea etanşeităţii instalaţiei interioare.

     1. a. Prin umplerea cu apa a instalaţiei, la presiunea care se poate dezvolta în instalaţie în momentul obstruării secţiunii de curgere, respectiv prin obturarea instalaţiei la capătul din aval, înainte de descărcare, şi verificarea etanşeităţii pe traseul conductelor si la punctele de îmbinare; se recomandă ca proba să se realizeze după proba de inundare a terasei. În acest scop, în timpul probei de etanşeitate la terasă se astupă gurile receptoarelor pe perioada probei de inundare a terasei. Proba de etanşare a sistemului se face, după proba de inundare a terasei. Se obturează instalaţia la capătul din aval, înainte de descărcare, se desigilează receptoare şi se evacuează apa care a folosit la inundarea terasei. Se va verifica dacă apar exfiltraţii din instalaţie. Simultan se va verifica şi dacă poziţia de amplasare a receptoarelor de terasă este corespunzătoare. Nu trebuie să se formeze băltiri de apă în jurul lor.

     2. b. în cazurile sistemelor depresionare: conform punctului a.

     Conductele prevăzute cu elemente de mascare vor fi verificate pe parcursul lucrării, înainte de închiderea lor.

     Încercarea de etanşeitate la aer urmăreşte etanşeitatea instalaţiei pentru o presiune interioară egală cu 38 mm H2O, pe o perioadă de 3min. Se realizează prin racordarea la capul aval al instalaţiei a unui teu, integrarea, in unul din capetele teului a unei prize de presiune racordată la un manometru şi cuplarea unei instalaţii de introducere a aerului la celălalt capăt, introducerea de aer în instalaţie pană la presiunea de 38 mm H2O după care se urmăreşte evoluţia presiunii pe durata a 3 min. Dacă exista pierderi de presiune instalaţia nu este etanşă la aer şi vor trebui identificate punctele de neetanşeitate şi eliminate neconformităţile.

     Încercarea de funcţionare constă în verificarea pantelor conductelor, starea pieselor de susţinere si fixare, existenţa pieselor de curăţire conform detaliilor de execuţie din proiectul tehnic.

     Rezultatele probelor efectuate la instalaţiile de canalizare ape meteorice se consemnează în procesele verbale de constatare.

4. 7.7 Recepţia instalaţiilor de canalizare ape meteorice

Recepţia se efectuează conform prevederilor în vigoare la data executării lucrării. Darea în exploatare a instalaţiilor de canalizare meteorica se face după ce recepţia la terminarea lucrărilor a fost admisă.

ANEXE

Anexa I Acte tehnice normative

Acte normative
1.	Legea nr. 10/1995	privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare,
2.	Lege nr. 50 /1991	privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
3.	Legea 307/2006	Legea privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările şi completările ulterioare
4.	Legea nr. 319/2006	Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 26 iulie 2006
5.	Hotărârea Guvernului nr. 925/1995	privind aprobarea Regulamentului de verificare si expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor si a construcţiilor
6.	Hotărârea Guvernului nr. 273/1994	privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţiile aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare.

Standarde
1.	SR 1846-2:2007	Canalizări exterioare. Prescripţii de proiectare. Determinarea debitelor de ape meteorice
2.	STAS 1795: 1985	Proiectarea Instalaţii de canalizare. Prescripţii de proiectare.
3.	STAS 4273:83	Construcţii hidrotehnice. Încadrarea în clase de importanţă
4.	STAS 9470	Hidrotehnică. Ploi maxime. Intensităţi. Durate. Frecvenţe.
5.	SR EN 858-1:2005**)	Separatoare de lichide uşoare (de exemplu hidrocarburi). Partea 1: Principii pentru proiectare, performante şi încercari, marcare şi controlul calităţii
6.	SR EN 858- 1:2002/A1:2005	Separatoare de lichide uşoare (de exemplu hidrocarburi). Partea 1: Principii pentru proiectare, performante si încercari, marcare şi controlul calităţii
7.	SR EN 1825-1:2005	Separatoare de grăsimi. Partea 1: Principii pentru proiectare, performanţe şi încercări, marcare şi controlul calităţii
8.	SR EN 1825- 1:2005/AC:2006	Separatoare de grăsimi. Partea 1: Principii pentru proiectare, performanţe şi încercări, marcare şi controlul calităţii
9.	SR EN 1825-2:2005	Separatoare de grăsimi. Partea 2: Alegerea dimensiunilor nominale, montare, operare şi întreţinere
10.	SR EN 12056-1:2002	Reţele de evacuare gravitaţională din interiorul clădirilor. Partea 1: Cerinţe generale şi de performanţă
11.	SR EN 12056-3:2002	Reţele de evacuare gravitaţională din interiorul clădirilor. Partea 3: Sistem de evacuare a apelor meteorice, proiectare şi calcule
12.	SR EN 12056-4:2002	Reţele de evacuare gravitaţională din interiorul clădirilor. Partea 4: Sistem de pompare a apelor uzate. Proiectare şi calcul
13.	SR EN 12056-5:2002	Reţele de evacuare gravitaţională din interiorul clădirilor. Partea 5: Execuţie, încercare, instrucţiuni de service, de exploatare şi de întreţinere
14.	SR EN 752	Reţele de canalizare în exteriorul clădirilor. Partea 7: Intreţinere şi exploatare
15.	SR EN 124:1996	Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere în zone carosabile şi pietonale. Principii de construcţie, încercări tip, marcare, inspecţia calităţii.
16.	STAS 2250-73	Presiuni nominale, presiuni de încercare şi presiuni de lucru maxime admisibile

17.	STAS 1795-87	Canalizări interioare. Prescripţii fundamentale
18.	STAS 3051-91	Sisteme de canalizare. Canale ale rețelelor exterioare de canalizare. Prescripţii fundamentale de proiectare

ANEXA II

DETALII FUNCŢIONAL-CONSTRUCTIVE PENTRU ELEMENTE ALE SISTEMELOR DE CANALIZARE A APELOR METEORICE

1. 1. Suprafeţe receptoare

   Suprafeţele aferente clădirilor de pe care trebuiesc colectate şi evacuate apele meteorice sunt: acoperişurile (tip terasă, tip şarpantă) şi suprafeţe amenajate aferente clădirilor (curţi interioare, platforme betonate).

   1. 1.1. Acoperişurile

      În funcţie de formă, acoperişurile (Fig. II.1.), pot fi:

      • ■ cu suprafeţe plane înclinate (numite ape sau versanţi) rezolvate astfel încât să favorizeze scurgerea apelor meteorice;

      • ■ cu suprafeţe curbe sau sub formă de cupole, riglate etc.

        

        circulabile.

        necirculabile

        vegetală

        Un versant

        Doi versanţi

        Patru versanţi

        Cu luminatoare

        Cupolă sferică

        Cupolă conică

        Cupolă cilindrică

        Fig. II.1.1. Tipuri de acoperiş

        şarpantă

        terasă

      • ■ cu luminatoare.

        Pânze şi şeduri

        În funcţie de mărimea pantei acoperişurile pot fi:

        • ■ înclinate, cu pantă mare (21 -150%) sau cu pantă medie (8-20%);

        • ■ plate ( de tip terasă):

          • – necirculabile (cu panta de 2-7%);

          • – circulabile (cu panta de 1,5-4%).

            Scurgerea apelor de ploaie se realizează diferit, în raport cu panta acoperişului:

        • ■ la acoperişurile înclinate se face pe contur,

        • ■ la cele de tip terasă se poate face:

      • – la interior prin conducte verticale (în special la cele cu atic) sau

      • – pe contur (în special la cele cu cornişă) (Fig. II.1.2.).

        În raport cu prezenţa straturilor vegetale acoperişurile pot fi :

        •  Fără straturi vegetale (de tip clasic);

        •  Cu straturi vegetale/acoperişuri verzi, care, la rândul lor se pot diferenţia în funcţie de tipul vegetaţiei :

      • – cu vegetaţie intensivă:

      • – terase grădină: grosime substrat 0.25m; masă specifică: 400kg/m2;

      – terase grădină lejere: grosime substrat 0.10.25m; masă specifică: 100400kg/m2;

      – cu vegetaţie extensivă: grosime substrat 0.1m; masă specifică: 30100kg/m2;

      

      a – cu scurgerea apelor la interior b– cu scurgerea apelor în exterior

      Fig. II.1.2. Acoperişuri terasă

      Acoperişurile verzi se diferenţiază în raport cu structura vegetaţiei şi structura suport a acoperişului. În Fig. II.1.3. sunt prezentate câteva soluţii reprezentative de structurare a teraselor vegetale, în raport cu care trebuiesc prevăzute soluţiile de colectare şi evacuare a apelor meteorice.

      

      Fig. II.1.3. Acoperişuri vegetale.

   2. 1.2. Suprafeţele amenajate aferente clădirilor.

      Suprafeţele amenajate aferente clădirilor sunt determinante în evaluarea cantităţilor de ape de ploaie ce trebuiesc gestionate.

      În raport cu funcţiunea îndeplinită de suprafaţa amenajată se disting următoarele

      tipuri:

      • – alei de circulaţie pietonală

      • – alei de circulaţie auto

      • – parcări auto

      • – terenuri de sport;

      • – platforme betonate.

        În raport cu capacitatea de preluare a apelor de ploaie de către acestea se disting:

      • – pavaje permeabile

      • – alei, circulaţii impermeabile;

      • – spaţii verzi, grădini, parcuri.

2. 2. Medii receptoare.

   La stabilirea soluţiilor de alcătuire a instalaţiilor de colectare şi evacuare a apelor de ploaie se va ţine cont de mediul receptor, care poate fi:

   •  Reţea de canalizare urbană, cu condiţia ca apele deversate să respecte normele de calitate impuse la deversarea apelor în aceste reţele, prevăzute de reglementarea privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali. Sistemele de canalizare receptoare pot fi de tip:

     • – unitar;

     • – separativ, respectiv sistem de canalizare a apelor meteorice;

     • – şi mixt;

   •  Emisari care pot fi naturali (ape de suprafaţă curgătoare), sau artificiali(ape stătătoare dulci: lacuri, iazuri; sau sărate: lacuri);

   •  Solul şi apele subterane;

   •  Bazine de retenţie;

   •  Rezervoare de stocare în vederea reutilizării.

     În raport cu natura suprafeţei de colectare, a mediului receptor şi posibilele efecte asupra acestora ale apele de ploaie, acestea pot fi calificate ca fiind poluante sau nepoluante.

     Nivelul de poluare al apelor de ploaie trebuie stabilit în corelaţie cu natura şi conţinutul de substanţe inclus, cu substanţele antrenate de pe suprafeţele colectoare precum şi cu caracteristicile mediului receptor.

     Apele de ploaie sunt considerate poluate dacă pot contamina mediul receptor (solul, apele de suprafaţă) sau suprafețele de mediu cu care vin în contact până la descărcarea în acesta sau dacă determină modificări fizice, chimice sau biologice nefavorabile mediului receptor.

     Ori de cate ori este posibil, apa de ploaie trebuie colectată în rezervoare de stocare şi valorificată superior prin utilizarea acesteia ca apă de spălare sau irigare.

     Dacă apele de ploaie colectate de pe clădiri şi suprafeţele amenajate aferente acestora nu pot fi utilizate ca ape de spălare sau irigare se va analiza posibilitatea de infiltrare a acestora în sol, dincolo de stratul de humus viu, cu condiţia ca acestea să nu polueze apele subterane, respectiv să îndeplinească condiţiile de calitate pentru descărcarea în mediul natural impuse prin reglementarea privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali.

     Când apele de ploaie sunt poluante pentru infiltrarea locală în sol se va analiza posibilitatea de descărcare a acestora în emisarii naturali sau în reţelele de canalizare urbană cu condiţia respectării condiţiilor de descărcare impuse prin reglementările în vigoare.

     Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de calitate se impune pretratarea apelor de ploaie, prin metode adecvate până la îndeplinirea condiţiilor de descărcare.

3. 3. Condiţii de evacuare.

   Evacuarea apelor de ploaie se realizează în regim de curgere:

   •  gravitaţional (Fig. II.3.1.), când suprafaţa colectoare se află la cote superioare mediului receptor,

   •  depresionar, sau vacumat (Fig. II.3.2.), în special pentru suprafeţele colectoare de dimensiuni importante, când utilizarea sistemului gravitaţional ar conduce la un număr important de coloane de scurgere şi numai când sunt respectate condiţiile legate de iniţierea regimului de

     scurgere depresionar: se utilizează receptoare speciale, depresionare (Fig. II.4.4.), care permit iniţierea curgerii sifoide, nepermiţând aspirarea aerului în interiorul sistemului;

   •  sub presiune, atunci când suprafaţa colectoare sau părţi ale instalaţiei (exemplu: un rezervor de stocare) se află sub nivelul mediului receptor; energia necesară deplasării fluidului este asigurată mecanic, cu ajutorul pompelor de circulaţie pentru ape reci, convenţional curate.

   •  sub vacuum, când în instalaţie se creează vid, cu ajutorul instalaţiei de vidare, favorizând aspiraţia apei.

   a. Modul de curgere în receptorii gravitaţionali: aerul şi apa intră simultan în receptor.	b. Mod de curgere în cazul unei ploi uşoare (umplere parţială)	c. Mod de curgere în cazul unei ploi torenţiale (rămâne şi în continuare o umplere parţială)
   	d. Scurgerea în conductele orizontale se realizează la u = 0.2 – 0.3
   e. colectarea prin receptoare pluviale	f. colectarea prin jgheaburi colectore

   Fig. II.3.1. Sistem gravitaţional de colectare a apelor meteorice.

   

   

   a1. Creare depresiune

   a2. Montare pe acoperișuri tip dinţi de

   ferăstrău a.3. Montare în jgheaburi

   1. a. Receptor depresionar: are în componenţa sa un disc antivortex care obligă apa să curgă numai perimetral şi blochează admisia aerului în receptor. Poate fi montat pe terasă, în canale practicate pe terasă sau în jgheaburi.

      

   2. b. Variaţia depresiunii într-un sistem sifonat în funcţie de variaţia intensităţii ploii de calcul.

   3. c. La o ploaie de intensitate(Ip) decât intensitatea ploii de calcul (Ipc) cu frecvenţa (T) şi durata(t), excesul de apă (Iex) este păstrat pe acoperiş, până se atinge nivelul preaplinului.

      

      d1. Curgere gravitaţională (10% Qc) în cazul unei ploi

      d.3. Curgere cu d.4. Curgere cu bule aer: d.5 Curgere la secţiune

      d2. Curgerea pulsatorie dopuri: se iniţiază curgerea depresionară plină, complet depresionară

      uşoare (umplere parţială)

      curgerea depresionară are o pondere importantă în cazul unei ploi torenţiale

   4. d. Faze de curgere posibile la scurgerea depresionară

      

   5. e. Colectarea prin receptoare f. Colectarea receptoare amplasate în jgheaburi

      Fig. II.3.2. Sistem de canalizare depresionar

      Regimul de scurgere se adoptă în raport cu:

      • – cota relativă a suprafeţei colectoare faţă de cea a mediului receptor;

      • – forma, dimensiunile şi caracteristicile acoperişului, exigenţele beneficiarului (nivel de zgomot impus pentru spaţiile prin care trece traseul instalaţiei, estetică, gestiune spaţii), particularităţi legate de mediul receptor (disponibilitate cote racordare la sistemul de canalizare publică).

   Componentele sistemului de evacuare, materialele şi dimensiunile acestora sunt determinate în corelaţie cu regimul de scurgere adoptat, respectiv presiunea la care sunt supuse acestea.

4. 4. Soluţii pentru canalizarea apelor meteorice.

Structura sistemelor de canalizare se alcătuieşte în raport cu destinaţia clădirii, tipul, forma şi dimensiunile acoperişurilor, funcţiunile spaţiilor, caracteristicile structurii de construcţie, cotele suprafeţelor colectoare şi receptoare (înălţimea clădirilor), particularităţile terenului de fundare, exigenţele construcţiei şi cele ale beneficiarilor, relaţia cu circulaţiile publice, durata de viaţă considerată pentru clădire, încărcările din precipitaţii considerate şi respectiv soluţiile prevăzute de arhitecţi şi inginerii de structură pentru evacuarea apelor excedentare debitelor de calcul considerate.

1. 4. 1.Soluţii pentru canalizarea apelor meteorice de pe acoperişurile clădirilor.

   Instalaţiile de canalizare ale apelor meteorice de pe acoperişurile clădirilor pot fi concepute în diferite:

   1. a. Soluţii de evacuare:

      1. a.1. Cu evacuare controlată:

         • – prin reţele interiore, verticale şi orizontale şi reţele îngropate, până la mediul receptor;

         • – prin reţele exterioare alcătuite din burlane şi accesorii care preiau apa de la sistemele de colectare cu jgheaburi sau receptoare şi o evacuează până la nivelul solului unde o descarcă într-o reţea subterană colectoare racordată la mediile receptoare.

      2. a.2. Cu evacuare liberă prin reţele exterioare:

         • – amplasate la partea superioară, cu rol de îndepărtare a apelor de elementele de construcţie verticale ale clădirii: soluţia se recomandă numai la clădirile vechi, prevăzute în general cu jgheaburi şi garguie (ornamente speciale la clădirile de patrimoniu, de cult) pentru colectarea apelor meteorice, şi în cazul în care apa nu ar putea afecta stabilitatea clădirii.

         • – amplasate parţial la partea superioară şi parţial pe faţada clădirii (mascate sau nu) alcătuite din burlane şi accesorii care preiau apa de la sistemele de colectare şi o evacuează până la nivelul solului unde o pot descărca liber pe platformele din jurul acestora, sau în rezervoare colectoare.

   2. b. Soluţii de scurgere:

      1. b.1. Colectarea/evacuarea gravitaţională

         Sistemul de colectare gravitaţională se recomandă pentru clădirile cu suprafeţe de colectare relativ reduse, clădiri cu regim de înălţime mic sau clădiri amplasate în zone cu ploi de intensitate relativ mică, fără episoade extreme.

         1. b.1.1. Colectarea de pe acoperişurile terasă.

            Se va realiza cu receptoare cu particularităţi de alcătuire adecvate structurii constructive a

            acoperişului şi modului de etanşare, amplasate pe terase, în puncte de cotă minimă, sau în jgheaburi. La terasele circulabile se vor utiliza receptorii cu parafrunzar iar la terasele necirculabile receptorii obişnuiţi (figura II.4.1.).

            Soluţia de evacuare a apelor meteorice excedentare capacităţii de preluare pentru care a fost dimensionat sistemul (în cazul în care intensitatea ploii de calcul este superioară celei considerată în calcul) se va stabili în corelaţie cu proiectul de arhitectură şi structură şi va ţine cont de sarcina de încărcare a acoperişului, tipul acoperişului şi sarcina de încărcare cu zăpadă.

            În mod special la acoperişurile uşoare trebuie prevăzute sisteme de preaplin care să evite supraîncărcarea statică a acoperişului.

            Evacuarea se poate face cu conducte interioare (cu racordarea fiecărui receptor la o coloană de scurgere sau cu racordarea a mai multor receptoare la o coloană de scurgere) sau burlane exterioare.

            În cazul acoperişurilor terasă aflate la cote diferite evacuarea se va face prin coloane independente.

            În raport cu soluţia adoptată pentru terasă instalaţia de canalizare a apelor meteorice include:

            •  pentru terasele circulabile (clasice), în mod obligatoriu, fie receptoare cu gardă hidraulică sau sifoane de linie, montate de preferinţã în subsol, fie cămine exteriore cu racord sifonat;

            •  pentru terasele necirculabile (clasice, sau vegetale) colectarea se realizează cu receptoare adaptate suprafeţei acoperişului, fără gardă hidraulică.

            a.1.cu ieșire verticală	a.2.cu ieșire laterală	a.3.pentru terasă inversată	b. cu parafrunzar
            a. Pentru terase circulabile.		b. Pentru terase necirculabile.
            Fig. II.4.1. Receptori de colectare gravitaţională.

         2. b.1.2. Colectarea apelor de pe acoperişuri şarpantă se poate realiza în jgheaburile perimetrale sau în şenouri, de unde este preluată prin pâlnii colectoare sau receptoare, amplasate în punctele de cotă minimă (fig. II.4.2.).

            • ■ Evacuarea se poate realiza:

            • ■ prin burlane cu:

              • – descărcare liberă pe trotuar sau în rigolă sau în incinte de valorificare sau

              • – descărcare controlată, într-o reţea de canalizare;

            • ■ prin conducte interioare cu descărcare controlată, într-o reţea de canalizare;

            • ■ În cazul racordării la o reţea de canalizare, burlanele se continuă la bază, pe o înălţime de 0,90 m faţă de trotuar, cu tuburi din fontă de scurgere pe care se prevede o piesă de curăţire.

            • ■ Colectarea apelor de pe acoperişurile vegetale se realizează diferenţiat funcţie de

              structura acoperişului şi panta acestuia, prin receptoare protejate împotriva drenării stratului vegetal, prevăzute sau nu cu parafrunzar.

              cu jgheaburi şi burlane.	receptorii montaţi în jgheaburi.
              Figura II.4.2. Elemente componente ale sistemului de canalizare gravitaţională cu reţea exterioară

      2. b.2. Colectarea/evacuarea depresionară

         Sistemul de colectare depresionară a apelor meteorice se recomandă ori de câte ori se îndeplinesc condiţiile pentru iniţierea curgerii depresionare, respectiv, când înălţimea motoare (diferenţa de cotă secţiunea de intrare în receptor colector orizontal) este mai mare decât cea impusă de producător.

         Componentele tipice ale sistemului depresionar prezentate în figura II.2.4.3. sunt:

         •  receptori depresionari pentru terase (circulabile/necirculabile, clasice/vegetale,cu ieşire verticală/laterală), jgheaburi (figura II.2.4.4.), şenouri;

         •  preaplinuri de urgenţă (figura II.2.4.4.)

         •  sistem de conducte de scurgere sau burlane

         •  sistem de fixare.

           Soluțiile de racordare a receptorilor depresionari la sistemul de evacuare interioară se adaptează tipului de acoperiș terasă (Fig. II.4.5.).

           Pentru evacuarea apelor excedentare debitelor de calcul se prevăd preaplinuri de urgenţă şi sisteme de colectare şi evacuare pentru situaţii de urgenţă (Fig. II.4.6.).

           

           1. a. Cu receptoare amplasate pe acoperişul b. Cu receptoare amplasate în canale terasă plană cu parapet deschise

              1 Receptorul de terasă depresionar şi conducte umplute complet; 2 Conductă convenţională parţial umplută; 3 Preaplinuri de urgenţă

              Figura II.4.3. Colectare /evacuare depresionară

              Sistemele depresionare vor fi racordate, la sistemele de scurgere gravitaţională în una dintre

              soluţiile prezentate în figura II.4.7.

              

              

              

              a.1.1.1. a.1.1.2. circulabile a.1.1.3.Acoperiș necirculabile uşor

              a.1.1. Pentru acoperişuri terasă a.1.2.Pentru jgheaburi

              1. a.1. Cu ieşire verticală a.2.Cu ieșire laterală

                 1. a. Receptori depresionari b. Set preaplin

                    Fig. II.4.4. Receptori pentru colectarea depresionară

                    

                    a. Racordare receptori de terasă amplasaţi în jgheaburi la conducta colectoare.

                    1. 1. Receptorul de terasă depresionar şi conducte umplute complet;

                    2. 2. Conductă convenţională umplută parţial;

                    3. 3. Preaplinuri de urgenţă

                    

           2. b. Racordare receptori de terasă la conducta colectoare la acoperişuri plane cu parapet.

         Fig. II.4.5. Soluții de racordare a receptorilor pluviali la sistemul de evacuare interioară pentru diferite tipuri de acoperișuri terasă

         

         1. a. Sistemul depresionar de colectare/ evacuare pentru situaţii de urgenţă

         2. b. Sistemul gravitaţional de colectare/evacuare pentru situaţii de urgenţă

         3. c. Sistemul de colectare/evacuare pentru situaţii de urgenţă prevăzut la construcţia clădirii

         1. Sistem depresionar de colectare/evacuare pentru situaţii normale; 2. Sistem de preaplin pentru situaţii de urgenţă

         Fig. II.4.6. Soluţii pentru evacuarea apelor excedentare debitelor de calcul. Preaplinuri de urgenţă şi sisteme de colectare şi evacuare pentru situaţii normale şi de urgenţă.

         1. 4.2. Soluţii pentru canalizarea apelor meteorice de pe suprafeţe amenajate aferente clădirilor.

            Colectarea apelor meteorice de pe suprafeţele amenajate se realizează diferenţiat în raport cu gradul de etanşare şi caracteristicile de calitate ale suprafeţei respective.

            Colectarea apelor meteorice de pe suprafeţele etanşe la care există riscul antrenării de hidrocarburi în apa de ploaie, se realizează controlat, prin rigole sau guri de scurgere (figura II.4.7.), şi reţea de colectare iar descărcarea apelor în reţeaua de canalizare se realizează numai după ce apa colectată a fost trecută printr-un separator de hidrocarburi (figura II.4.8.) şi calitatea acesteia a fost adusă la nivelul impus de normativul NTAP 001.

            Colectarea apelor meteorice de pe suprafeţele în pantă, la care există riscul antrenării de suspensii se realizează controlat, prin rigole sau guri de scurgere cu depozite, reţea de conducte colectoare, iar descărcarea în reţeaua de canalizare se realizează numai după trecerea apelor printr-un separator de nisip.

            Ori de câte ori este posibil se preferă colectarea apelor de pe suprafeţele amenajate ale incintei prin soluţii ecologice de colectare în scopul infiltrării locale sau temporizării deversării unui debit mare în reţeaua de canalizare publică (figura II.4.9.).

            În scopul colectării, evacuării, stocării, tratării şi valorificării apelor meteorice de pe suprafeţele amenajate ale incintelor se pot fi utilizate diferite soluţii:

            • – soluţii destinate minimizării suprafeţelor impermeabile (sol natural plantat, platforme amenajate permeabile);

            • – soluţii destinate colectării şi infiltrării apelor meteorice (bazine de infiltrare, puţuri de infiltrare, masive de infiltrare, bazine de apă „biotop”, cisterne de apă);

            • – soluţii de reţinere şi evacuare temporizată la debit constant (acoperişuri verzi, canivouri şi canale, masive drenante);

            • – soluţii ecologice de stocare, tratare şi evacuare temporizată şi/sau infiltrare (disponibile pentru amplasarea sub diferite suprafeţe amenajate), figura II.4.10.

              La alegerea soluţiilor se vor avea în vedere:

            • – aspectele tehnice (spaţiu disponibil, infrastructura subterană din zonă, constrângerile climatice respectiv episoadele pluviale, topografia sitului, permeabilitatea solului, posibilitatea de descărcare în mediul receptor, poziţia straturilor de apă subterană),

            • – aspecte legate de mediu (bio-diversitate şi calitatea aerului, calitatea apelor de şiroire şi riscurile de poluare accidentală, soluţiile de depoluare posibile – decantare, filtrare, fito-ameliorare),

            • – aspecte economice (costuri de investiţie, de întreţinere),

            • – aspecte sociale, culturale (atitudini pentru o dezvoltare durabilă),

            • – aspecte legate de condiţionările determinante în alegerea soluţiilor (ierarhizare acţiuni posibile, studiere atentă context, compatibilitate cu apele uzate).

            Soluţiile de organizare a bazinelor de retenţie şi sau infiltrare pot fi diferite (bazine seci, fose, fose plantate, puţuri de infiltrare, ş.a.). Apa de ploaie colectată prin reţeaua de canalizare gravitaţională, în soluţia cu jgheaburi şi burlane şi de pe platformele amenajate aferente incintei poate fi dirijată spre depresiuni amenajate special în scopul filtrării şi infiltrării ulterioare în sol sau tranșee de infiltraţie (figura II.4.10.).

            Evacuarea apelor meteorice din curţile interioare la canalizarea exterioară se realizează prin reţea separată de reţeaua de canalizare a apelor uzate menajere.

            În cazul curţilor interioare legate la canalizarea exterioară, în sistem unitar, este obligatorie montarea fie a unor sifoane de linie (generale), de preferinţă în subsol, fie prevederea unor cămine exteriore cu racordul sifonat.

            

            Pozare îngropată Pozare cu pavele

            Cu secţiune semicirculară

            

            Cu secţiune dreptunghiulară

            

            Metalică Din beton Tip scafă Rigole prefabricate

            

            Gură scurgere pentru drenaj liniar

            Gură scurgere cu racord

            la burlan scurgere Gură scurgere cu depozit şi sifon Grătare şi guri de scurgere.

            Figura II.4.7. Rigole şi guri de scurgere pentru platforme exterioare

            

            Instalație separare lichide ușoare din polietilena, cu trapa de nămol integrata, element de coalescenta

            Instalație de separare gravitaţională a impurităţilor. Este prevăzuta cu element de coalescenta si plutitor.

            si dispozitiv de închidere automata in cazul atingerii capacitații maxime – SR EN 858-1

            1. A. Separatoare de impurităţi

               

               lum decantare primară ; b. volum separare uleiuri/grăsimi ; c. volum liniştire; d. filtru coalescenţă; A- separator nisip ; B-separa hidrocarburi ; C+cămin inspecţie-control; D-tub de intrare; E- tub de intrare în separator; F-by-pass

            2. B. Sistem complex de tratare ape de precipitaţii : deznisipare, decantare, separare uleiuri/grăsimi

               

            3. C. Sistem prefiltrare cu auto-curăţire pentru rezervoarele de stocare a apelor de ploaie

            4. D. Filtru colector auto-curăţitor, (montat la baza burlanelor)

               Filtru ciclonic auto-curăţito

               Figura II.4.8. Instalaţii şi elemente pentru preepurarea apelor meteorice

               

               tenţie+infiltrare într-un singur modul Sistem cu capacitate mare de stocare Sistem de stocare si tratare

               Fig. II.4.9. Sisteme ecologice de stocare sau stocare şi tratare şi/sau evacuare/infiltrare

               ape de ploaie de pe platforme amenajate.

               Strat drenant depresiune infiltrare	Secţiune transversală prin depresiunea
               a. depresiune destinată infiltrării apelor de ploaie, amplasată la depărtare de construcţie
               Strat drenant depresiune infiltrare	Depresiune de infiltrare – secţiune transversală
               b. depresiune destinată infiltrării apelor de ploaie, amplasată lângă construcţie
               c. Infiltrare directă apa de ploaie	d. Galeria de infiltraţie – secţiune transversală
               Fig. II.4.10. Colectarea apelor de pe acoperiş, în zone depresionare, pe terenul din jurul clădirii, în scopul infiltrării în sol

         2. 4.3. Evacuarea forţată. Staţii de pompare.

            Ori de câte ori punctele/recipientele de colectare se află sub cota mediului receptor se impune utilizarea pompelor/instalaţiilor sau staţiilor de pompare (figura II.4.11.).

            În instalaţia de canalizare a apelor meteorice din clădiri şi incintele aferente acestora, instalaţiile de pompare se folosesc pentru realizarea presiunii necesare pentru :

            • – valorificarea apelor pentru spălarea vaselor closet, pisoarelor, rufelor, automobilelor, platformelor amenajate sau în irigaţii.

            • – evacuarea apelor meteorice de la clădiri şi incinte amplasate în depresiuni, la reţeaua de canalizare publică, atunci când nu se poate asigura curgerea gravitațională.

            

            Cămine + staţie pompare

            Staţie pompare auto-portantă Staţie de pompare de mică

            capacitate

            

            Staţie de pompare pentru evacuarea la canalizare a apelor meteorice şi uzate, pretratate.

            Figura II.4.11. Staţii de pompare ape de precipitaţii.

         3. 4.4. Utilizarea apelor pluviale

            Ori de câte ori este posibil se impune colectarea locală a apei de ploaie şi utilizarea acesteia, în raport cu calitatea ei în diferite folosinţe de apă.

            În cazul apelor poluate se impune, înainte de utilizare sau evacuare în mediul receptor, preepurarea în separatoare de nisip sau hidrocarburi (figura II.4.8.).

            Apa de ploaie, colectată şi tratată adecvat, se poate valorifica în mod diferenţiat în raport cu destinaţia clădirii şi a incintei aferente.

            Principalele posibilităţi de valorificare ale apei de ploaie colectate sunt:

            •  irigarea incintei/sit-ului,

            •  spălarea vaselor closet şi pisoarelor,

            •  igienizarea spaţiului

            •  protecţia împotriva incendiilor.

            În scopul valorificării apelor meteorice pot fi utilizate unităţi de stocare pentru compensarea debitelor solicitate (figura II.4.12.).

            La alegerea soluţiilor se vor avea în vedere:

            • – aspectele tehnice (constrângeri climatice, arhitecturale, tipul sistemelor de canalizare publice, nivelul posibil de racordare la acestea),

            • – aspecte legate de mediu (prezervarea resurselor de apă, diminuarea debitelor de scurgere a apelor pluviale din domeniul public, calitatea apelor de ploaie şi incidenţa acestora asupra poluării mediului, rezultatele eco-bilanţurilor),

            • – aspecte economice ( costuri apă potabilă, costuri de investiţie, de întreţinere),

            • – aspecte sociale, culturale (atitudini pentru o dezvoltare durabilă),

            • – aspecte legate de condiţionările determinante în alegerea soluţiilor.

         4. 4.5. Soluţii pentru descărcare în medii receptoare

         În funcţie de natura mediului receptor pot fi utilizate diferite soluţii constructive (Fig.

         II.10.):

         • – cămine de racord pentru reţele de canalizare;

         • – guri de vărsare pentru emisari de suprafaţă;

         • – puţuri sau tranșee de infiltrare pentru descărcare subterană;

           

           1. a. Bazine colectare ape de precipitaţii

              Figura II.4.12. Bazine colectare ape de precipitaţii

2. 5. Soluţii pentru descărcare în medii receptoare

În funcţie de natura mediului receptor pot fi utilizate diferite soluţii constructive (Fig. II.4.13.):

• – cămine de racord pentru reţele de canalizare;

• – guri de vărsare pentru emisari de suprafaţă;

• – puţuri sau tranșee de infiltrare pentru descărcare subterană;

Cămin racord Puţ absorbant Şanţ infiltrare

Fig. II. 4.13. Soluţii de descărcare în mediul receptor.

Anexa VI.1. Exemplu de calcul. Planuri. Scheme.

Conductă colectoare montată sub acoperiş

1.1.o

1.2.o

1.3.o

Spre reţeaua de canalizare de incintă

Figura. VI.1.a. Exemplul 6.2.1.Plan terasă bloc. Amplasare receptori meteorici.

36,00

36,00

12,50

12,50

Dn 140

12,5 l/s

Dn 140

12,5 l/s

GS 5

GS 6

GS 4

GS 7

CP 4

Dn 200

25 l/s

CP 5

Dn 225

37,5 l/s

CP 6

Dn 250

75 l/s

CP 7

Dn 280

87,5 l/s

CP 8

Dn 315

112,5 l/s

25,00

Dn 140

12,5 l/s

Dn 140

12,5 l/s

Parcare 2500 mp

Dn 140

12,5 l/s

CP 1

CP 2

CP 3

GS 1

GS 2

100,00

GS 3

VI.1.b. Exemplul 6.2.4.Plan platformă amenajată. Amplasare guri de scurgere şi cămine.

Figura VI.2. Exemplul VI. 2. 6.

a. Plan acoperiş terasa necirculabilă. Amplasare receptoare în şenouri şi instalaţie de evacuare cu conductă colectoare superioară.

36 30

R1.1 R2.1

PEID 50

4 00

1 20

i=0.025

i=0.025

R1.2 R2.2

PEID 75

i=0.020

i=0.020

R1.3

panta = 3%

panta = 3%

R2.3

PEID 110

i=0.015

i=0.015

CR 1

PVC 125

P1 P2

30 60

PVC 125

CR 2

i=0.015

R1.4

panta = 3%

panta = 3%

i=0.015

R2.4

i=0.020 i=0.020

PVC 125   

R1.5

R2.5

PVC 125

i=0.025 i=0.025

R1.6

R2.6

CE 1

PVC 125

71

CE 2

PVC 200

Figura VI.2. Exemplul VI. 2. 6.

Schemă instalaţii colectare ape meteorice. Canalizare ape meteorice de pe o terasă necirculată cu ajutorul şenourilor, a receptoarelor gravitaţionale amplasate în jgheaburi şi racordate la o conductă colectoare orizontală superioară şi reţea de canalizare interioară.

R1.1

R1.2

R1.3

P1

P2

R1.4

R1.5

R1.6

i=0.025

i=0.020

i=0.015

i=0.015

i=0.020

i=0.025

PEID 50

PEID 75

PEID 110

PEID 110

PEID 75

PEID 50

6 00

6 00

3 00

PC

3 00

6 00

6 00

PEID 125

PC

1. b. Schemă instalaţie.

Anexa. VII.1

Detalii racordare şi treceri receptori pluviali prin terase vegetale (scurgeri interioare)

Gâtul receptorului pluvial (cu înălţimea egală cu a substratului) trebuie înfășurat în strat filtrant, pentru împiedicarea pătrunderii particulelor fine din substrat, pentru terase vegetale cu alcătuire termo-hidroizolată inversă stratul de aerare este peste termoizolaţie. Se impune : 1. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului pluvial 2. hidroizolaţia se racordează la receptorul pluvial conform prevederilor din normativul de specialitate (NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia si exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri)

Fig. VII.1. 1. Detalii treceri receptori pluviali printr-o o terasă vegetală (scurgeri interioare). Străpungere TV cu strat filtrant cu gâtul înfăşurat în stratul filtrant.

Relaţia între substrat si gâtul receptorului pluvial (cu înălţimea egală cu a substratului) poate fi făcută ridicând stratul filtrant la limita substratului şi prevăzând de jur împrejurul gâtului un strat drenant din pietris de râu spălat sau pietris mărgăritar (spart). Stratul drenant este realizat din plăci care asigură si retenţia apei

Se impune : 1. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului pluvial 2. hidroizolaţia se racordează la receptorul pluvial conform prevederilor din normativul de specialitate (NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia si exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri)

Fig. VII.1. 2. Detalii treceri receptori pluviali printr-o o terasă vegetală (scurgeri interioare). Străpungere TV cu receptor cu parafrunzar cu gâtul protejat cu strat drenant.

Se impune : 1. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului pluvial 2. hidroizolaţia se racordează la receptorul pluvial conform prevederilor din reglementarea tehnică privind proiectarea, execuţia si exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri Stratul drenant este realizat din agregate minerale (nu rezultate din prelucrarea betonului sau de natură calcaroasă)

Fig. VII.1. 3. Detalii treceri receptori pluviali printr-o o terasă vegetală (scurgeri interioare), cu racord între substrat si gâtul receptorului pluvial (cu înălţimea egală cu a substratului) realizat prin ridicarea stratului filtrant la limita substratului şi prevederea de jur împrejurul gâtului a unui strat drenant din pietris de râu spălat sau pietris mărgăritar (spart).

Se impune : 1. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului pluvial 2. hidroizolaţia se racordează la receptorul pluvial conform prevederilor din reglementarea tehnică privind proiectarea, execuţia si exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri Gâtul receptorului pluvial are înălţimea substratului ; se recomandă să fie înglobat într-un strat drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte (pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru

Fig. VII.1. 4. Detalii treceri receptori pluviali pentru o terasă vegetală (scurgeri interioare), cu gatul receptorului pluvial cu inaltimea egala cu a stratului filtrant.

Fig. VII.1. 5. Detalii treceri receptori pluviali pentru o terasă vegetală (scurgeri interioare) cu receptor pluvial cu capac parafrunzar la cota finită a terasei grădină si filtrarea apei prin prevederea unui dren din agregate minerale (nu beton sau minerale calcaroase). Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita superioară a substratului.

Soluţia nu se recomandă în zone cu risc de ploi torenţiale. În climatul României se recomandă racordarea receptorului la un burlan cu cot în unghi de 600 sau 450.

Fig. VII.1. 6. Detalii racordare receptori pluviali care deservesc acoperişurile vegetale în pantă. Colectare cu receptori amplasaţi la poala streşinii, în canalul structural realizat prin racordarea acesteia cu pazia, şi descărcarea liberă prin scurgerea în jurul unui lanţ.

este suficient pietrisul de râu; pentru pante până la

200 se prevede pietris mărgăritar (pietris spart).

Se pot prevedea receptori pluviali protejaţi cu grile parafrunzar si la poala învelitorii, zona dedicată jgheabului mascat de pazie fiind rezolvată prin racordarea pe verticală a hidroizolaţiei si barierei contra rădăcinilor (ridicată minimum 15cm peste nivelul stratului drenant) si prin prevederea protecţiei granulare (pietris de râu spălat sau pietris mărgăritar) Pentru acoperisuri cu panta<50

Fig. VII.1. 7. Detalii racordare receptori pluviali care deservesc acoperişurile vegetale în pantă. Soluţie valabilă pentru pante ale acoperișului mai mici de 200.

Pentru asigurare împotriva incendiului se prevede stratul drenant de pietriș spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care străpunge învelitoarea, de minim 50cm. Stratul drenant este din agregate spălate (pietriș de râu) sau sparte (pietriș mărgăritar) iar substratul este separat de stratul drenant printr-un filtru. Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita substratului. Hidroizolaţia si bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu minimum 15cm. Bariera împotriva vaporilor se ridică si ea, pentru a împiedica apa rezultată din eventuale condensuri să ajungă în termoizolaţie.

Fig. VII.1. 8. Detalii treceri receptori pluviali printr-o o terasă vegetală (scurgeri interioare). Străpungere prin structura din lemn

Pentru asigurare împotriva incendiului se prevede stratul drenant de pietriș spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care străpunge învelitoarea, de minim 50cm. Stratul drenant este din agregate spălate (pietriș de râu) sau sparte (pietriș mărgăritar) iar substratul este separat de stratul drenant printr-un filtru. Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita substratului.

Fig. VII.1. 9. Detalii treceri receptori pluviali printr-o o terasă vegetală (scurgeri interioare). Străpungere prin structura metalică

Pentru asigurare împotriva incendiului se prevede stratul drenant de pietriș spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care străpunge învelitoarea, de minim 50cm. Stratul drenant este din agregate spălate (pietriș de râu) sau sparte (pietriș mărgăritar) iar substratul este separat de stratul drenant printr-un filtru Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita substratului. În cazul termoizolaţiilor compresibile peste care se prevede sapă armată (pentru împiedicarea pătrunderii umidităţii din sapă în termoizolaţie) se realizează protecţia hidrofugă a acestora. Hidroizolaţia si bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu minimum 15cm.

Fig. VII.1. 10. Detalii treceri receptori pluviali printr-o o terasă vegetală (scurgeri interioare). Străpungere prin structura din beton armat

ANEXA VII.2 Detalii fixare receptori de terasa

Fig. 7.1a, b: Fixarea în structura acoperişului a receptorilor de terasă modulari prin profile de fixare din oţel.

Fig. 7.3 Prelungirea unităţii de bază în şantier

Fig. 7.2a Montajul receptorilor de terasa modulari înainte de betonare

Fig. 7.2b: Montajul în nişă în beton

Fig. 7.5 Fixarea receptorilor de terasă în structura acoperişului cu ajutorul plăcilor de instalare

1. a. Fig. 7.4 Nişă pentru un receptor de terasă realizată pe un acoperiş de tip uşor

   Fig. 7.6 a, b – Montaj în izolaţia termică la acoperişul izolat termic

   

   ANEXA VII.3

   

   

   Fig. 7.8 – Detalii montaj pe un acoperiş masiv sau o structură de acoperiş izolat

   Fig. 7.7 Receptori de terasă prefabricaţi pentru montaj in sistem depresionar

   

   

   Fig. 7.9 – Receptor de terasă pentru montaj pe folie hidroizolatoare

   

   Fig. 7.10 – receptorul de terasă pentru folie bituminoasa fixat direct pe construcţia acoperişului, fără piese suplimentare

   

   Fig. 7.11 Preaplinul de urgenta montat pe fatada la acoperisul

   

   Fig. 7.12 – Receptoare de terasă (acoperisuri)

   1. a. circulabile

   2. b. necirculabile

   3. c. racordare la tuburi din polipropilena verticale

   4. d. iem orizontale

   5. e. cu parafrunzar

      Detalii de trecere a receptorilor gravitaţionali prin diferite structuri de acoperiş terasa

      a.

      

2. b.

   

3. c.

   

4. d.

Anexa VII.4 – Receptori de terasă. Detalii montaj.

Soluţii de conexiune cu elementele de etanşare a acoperişului

Racordarea membranei de hidroizolaţie

Racord cu folie (de hidroizolaţie) de contact (fig. 7.13) Racord cu flanşă de conectare (fig. 7.14)

Membrană bituminoasă pentru acoperiş (fig. 7.15)

Fig. 7.13 Fig. 7.14

Fig. 7.15a – Folia de contact se acoperă cu un strat de adeziv.

Fig. 7.15b – Pe stratul de adeziv uscat se aplică folia de bitum.

Fig. 7.16 – Element de încălzire receptor cu guler de formă circulară şi cu rezistenţă electrică de încălzire pentru evitarea pericolului de îngheţ

Fig. 7.15a

Fig. 7.17 – Distanţa maximă de montaj între mufa de dilataţie şi punctele fixe Adâncimea de inserţie este funcţie de temperatura de montaj.

La o temperatură de montaj de 20 °C adâncimea de inserţie este de 10,5 cm, la 0 °C numai de 8 cm.

Fig. 7.15b

ANEXA VII.5

Fig. 7.19 – Coloana de canalizare prevazuta cu sifon pentru ape meteorice:

1 –receptor de terasa; 2 – piesa de racordare; 3 – coloană; 4 – piesa de dilatare; 5 – sifon cu garda hidraulica; 6 – piesa de curatire.

Fig. 7.21 – Instalaţie interioara de canalizare a apelor meteorice: 1 –receptor de ape meteorice; 2 – piesa de racordare; 3 – coloană; 4 – piesa de curatire; 5 – colector; 6 – camin de racord.

Fig. 7.22 – Realizarea pantelor de curgere a apelor metorice de pe acoperisurile si terasele cladirilor:

1 –receptor de ape meteorice; 2 –coloană de canalizare a apelor metorice; 3 – terasa.

Fig. 7.20 – Sifon din polipropilena montat pe coloanele de canalizare a apelor meteorice

Anexa VII.6

Burlane şi jgheaburi cu accesorii pentru captarea apelor meteorice

Fig. 7.24.b

Accesorii evacuare Piese speciale pentru eliminarea frunzelor, montate la ieşiri din canalizare, pentru eliminarea înfundării

colectoare

Fig. 7. 23 Instalatie de canalizare cu jgheaburi si burlane pentru evacuarea apelor meteorice:

a – receptor montat la streaşină;

b – scurgere la rigolă;

c – scurgere la canalizarea exterioară;

1 – jgheab; 2-piesă de racord; 3-burlan; 4-tub din fonta

de scurgere; 5-piesă de curăţire.

Fig. 7.24.c

Fig. 7.24.a, b, c, d, e Elemente componente sistem de scurgere cu burlan

Fig. 7.24.d – Poziţionarea jgheabului pe cârlige fixate, ţinând cont de înclinaţia stabilită direct pe pazie

Fig. 7.24.e – Marcarea locului de îndoire la cârlige lungi

Anexa VII.7

Canalizarea apelor meteorice

la construcţii industriale

Fig. 7.25 a – Fixarea colectoarelor

Fig. 7.26 – Instalaţie de canalizare a apelor meteorice de pe terasele halelor industriale: 1 –receptor de ape meteorice; 2 – conductă

orizontală colectoare; 3 – coloană; 4 – conductă de racord; 5 – placă din beton; 6 – strat de termo- hidroizolaţie.

Fig. 7. 27

1. a. – Detaliu de îmbinare colţ exterior cu izolaţie în casete – învelitoare, cu jgheab burlan şi agrafă pentru zăpadă – secţiune transversală.

2. b. – Detaliu colţ cu montare jgheab deasupra uşii culisante, la hale industriale

Fig. 7. 28 a, b, c – Jgheaburi şi detaliu îmbinare jgheab central la învelitori uşoare realizate cu panouri metalice termoizolante Fig. a