REGLEMENTARE TEHNICĂ din 23 august 2012

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii Document

Emitent: MINISTERUL DEZVOLTARII REGIONALE SI TURISMULUI
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 647 bis din 11 septembrie 2012

Actiuni Suferite

Actiuni Induse

Refera pe

Referit de

Nu exista actiuni suferite de acest act

Nu exista actiuni induse de acest act

Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:

SECTIUNE ACT	REFERA PE	ACT NORMATIV
Actul	ARE LEGATURA CU	ORDIN 1529 23/08/2012
Actul	REFERIRE LA	LEGE 10 18/01/1995
ANEXA 1	REFERIRE LA	ORDIN 163 28/02/2007
ANEXA 1	REFERIRE LA	HG 1425 11/10/2006
ANEXA 1	REFERIRE LA	LEGE 319 14/07/2006
ANEXA 1	REFERIRE LA	ORDIN 1822 07/10/2004
ANEXA 1	REFERIRE LA	ORDIN 394 26/10/2004
ANEXA 1	REFERIRE LA	REGULAMENT 07/10/2004
ANEXA 1	REFERIRE LA	REGULAMENT 26/10/2004
ANEXA 1	REFERIRE LA	ORDIN 933 25/11/2002
ANEXA 1	REFERIRE LA	ORDIN 508 20/11/2002
ANEXA 1	REFERIRE LA	LEGE 10 18/01/1995

Nu exista acte care fac referire la acest act

Ghid privind produse de finisare din materiale polimerice utilizate în construcţii. Comasare/Revizuire C 4-1977, C 174-1979, C 55-1974, indicativ: GE 055-2012*)

Notă …
*) Aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului nr. 1.529 din 23 august 2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 11 septembrie 2012.

Anexă

GHID PRIVIND PRODUSE DE FINISARE DIN MATERIALE POLIMERICE UTILIZATE ÎN CONSTRUCŢII.

COMASARE/REVIZUIRE C4 – 1977, C174 – 1979, C55 – 1974

indicativ: GE 055-2012

C U P R I N S

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE
2. DEFINIŢII (TERMINOLOGIE)
1. 2.1. Definiţii referitoare la tapete
2. 2.2. Definiţii referitoare la profilul apărător muchie de treaptă
3. 2.3. Definiţii referitoare la profilul mână curentă
3. CLASIFICARE
1. 3.1. Tipuri de lucrări
2. 3.2. Tipuri de materiale

4 CERINŢE REFERITOARE LA SUPRAFAŢA SUPORT
1. 4.1. Cerinţe referitoare la suportul pe care se aplică tapetele
2. 4.2. Cerinţe referitoare la suportul pe care se aplică profilul apărător muchie de treaptă
3. 4.3. Cerinţe referitoare la suportul pe care se aplică profilul mână curentă
5 CERINŢE, CRITERII SI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ ALE PRODUSELOR DE FINISARE DIN MATERIALE POLIMERICE
1. 5.1. Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru tapete
2. 5.2. Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru profilul apărător muchie de treaptă
3. 5.3. Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru profil mână curentă
6 EXECUTAREA LUCRĂRILOR
1. 6.1. Condiţii necesare pentru începerea lucrărilor
2. 6.2. Etape de aplicare a produselor de finisare din materiale polimerice

7. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR
1. 7.1. Elemente generale aplicabile lucrărilor de finisare interioară prevăzute în acest ghid
2. 7.2. Elemente specifice lucrărilor de finisare prevăzute în acest ghid
8. ÎNTREŢINEREA LUCRĂRILOR DE FINISARE
1. 8.1. Întreţinerea tapetelor
2. 8.2. Întreţinerea profilului apărător muchie treaptă
3. 8.3. Întreţinerea profilului mână curentă
9. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII ŞI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
1. 9.1. Măsuri generale
2. 9.2. Măsuri speciale de protecţie a muncii şi de apărare împotriva incendiilor, la aplicarea tapetelor
3. 9.3. Măsuri speciale de protecţie a muncii şi de apărare împotriva incendiilor, la aplicarea profilului apărător muchie de treaptă
4. 9.4. Măsuri speciale de protecţie a muncii şi de apărare împotriva incendiilor, la aplicarea profilului mână curentă

ANEXE

1 OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE
1. 1.1 Prezentul ghid are ca obiect stabilirea şi detalierea cerinţelor, criteriilor şi nivelurilor de performanţă pentru produsele de finisare din materiale polimerice, în conformitate cu cerinţele Legii nr.10/1995, privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare şi cele menţionate în standardele specifice.
2. 1.2 Domeniul de aplicare al prezentului ghid îl constituie produsele de finisare din materiale polimerice utilizate în interiorul clădirilor noi sau existente, precum şi execuţia lucrărilor şi asigurarea calităţii acestora şi anume:
  1. a) tapete finisate, sub formă de rulouri, destinate aplicării pe pereţi şi plafoane cu ajutorul unui adeziv acoperind în totalitate interfaţa dintre tapet şi suport (perete sau plafon), în clădiri civile (de locuit, social-culturale, administrative) şi industriale, în spaţii cu regimuri de umiditate normale sau ridicate;
  2. b) profile apărător muchie de treaptă, din materiale polimerice, de diferite forme, utilizate pentru protejarea muchiilor treptelor scărilor cu sau fără vang, în clădiri de locuit, social-culturale, administrative, industriale;
  3. c) profile mână curentă din materiale polimerice, de diferite forme, utilizate la balustradele metalice ale scărilor şi parapetelor interioare, în clădiri de locuit, social-culturale, administrative, industriale.
3. 1.3 Prevederile prezentului ghid se adresează producătorilor, proiectanţilor, executanţilor şi beneficiarilor (utilizatorilor) de lucrări de construcţii, verificatorilor de proiecte, responsabililor tehnici cu execuţia precum şi autorităţilor de avizare şi control din domeniul construcţiilor.
4. 1.4 Prevederile prezentului ghid sunt corelate cu cerinţele legislaţiei Uniunii Europene şi ale actelor normative naţionale de punere în aplicare a acesteia privind introducerea pe piaţă a produselor pentru construcţii, precum şi cu prevederile standardelor specifice.
5. 1.5 Produsele de finisare care fac obiectul acestui ghid sunt destinate utilizării în condiţii normale de exploatare, care nu implică rezistenţa acestora la solicitări excepţionale (de exemplu: seism, foc etc.).
6. 1.6 Prezentul ghid nu cuprinde prevederi referitoare la tapetele de plută şi tapetele de fibre de sticlă.
7. 1.7 Prezentul ghid nu se referă la profilul apărător muchie de treaptă şi profilul mână curentă utilizate la scările de intervenţie şi salvare în caz de incendiu şi scările rulante.
8. 1.8 Aplicarea prezentului ghid se face în corelare cu prevederile din alte documente: acte normative şi standarde. Referirile la alte documente sunt date în continuare în text, în cazurile în care este necesar şi sunt enumerate în Anexa nr.1 – Referinţe tehnice şi legislative.
2 DEFINIŢII (TERMINOLOGIE)

Terminologia şi notaţiile utilizate în cadrul prezentului ghid sunt cele din standardele de produs specifice şi actele normative, iar acolo unde nu există standarde, sunt formulate definiţii în corelare cu literatura de specialitate.
1. 2.1 Definiţii referitoare la tapete
  
  Terminologia referitoare la tapete, din cadrul prezentului ghid este cea prevăzută în SR EN 235:2003.
2. 2.2 Definiţii referitoare la profilul apărător muchie de treaptă
  1. 2.2.1 vang : element de rezistenţă de tip grindă pe care se reazemă treptele.
  2. 2.2.2 profil apărător muchie de treaptă : piesă, de diferite forme şi materiale, utilizată la protejarea muchiilor treptelor scărilor din beton, lemn, piatră naturală, care poate fi asociată sau nu cu funcţiunea antiderapantă.
3. 2.3 Definiţii referitoare la profilul mână curentă
  1. 2.3.1 profil mână curentă : piesă, de diferite forme şi materiale, aplicată prin fixare mecanică sau prin încălzire cu aer cald şi presare, utilizată la balustradele metalice ale scărilor şi parapetelor interioare.
3 CLASIFICARE
1. 3.1 Tipuri de lucrări
  
  Lucrările care se execută cu produse de finisare din materiale polimerice, care fac obiectul acestui ghid se pot clasifica după mai multe criterii şi anume:
  1. 1) după vechimea suportului:
    1. a) lucrări noi;
    2. b) lucrări de întreţinere şi/sau renovare.
  2. 2) după tipul elementului de construcţie pe care se aplică:
    1. a) pereţi şi tavane;
    2. b) trepte şi contratrepte;
    3. c) balustrade metalice şi parapete interioare.
  3. 3) după modul de aplicare:
    1. a) prin lipire;
    2. b) prin încastrare, la trepte din beton monolit;
    3. c) prin fixare mecanică;
    4. d) combinată: fixare mecanică şi lipire.
  4. 4) după destinaţia clădirii:
    1. a) clădiri de locuit;
    2. b) clădiri social-culturale;
    3. c) clădiri administrative;
    4. d) clădiri industriale.
2. 3.2 Tipuri de materiale
  1. 3.2.1 Tipuri de tapete
    
    Tapetele se clasifică după următoarele criterii:
    1. 1) după modul de aplicare:
      1. a) lipite cu adezivi (livraţi separat);
      2. b) prelipit sau autocolant (tapetul poartă adezivul propriu de montare, aplicat în fabrică) şi protejat cu folie de protecţie (care se îndepărtează în momentul punerii în operă).
    2. 2) după tipul suportului de bază:
      1. a) hârtie pictată;
      2. b) tapet vinilic;
      3. c) hârtie vinilică pictată;
      4. d) tapet vinilic pe material textil (ţesut sau neţesut);
      5. e) tapet din material plastic;
      6. f) tapet textil.
    3. 3) după procedeul de prelucrare şi finisare:
      1. a) hârtie pictată lăcuită;
      2. b) tapet în relief;
      3. c) tapet gofrat mecanic;
      4. d) tapet gofrat şi imprimat;
      5. e) tapet gofrat cu model geometric;
      6. f) tapet gofrat duplex;
      7. g) tapet gofrat chimic;
      8. h) tapet cu fulgi;
      9. i) tapet cu film metalic;
      10. j) tapet metalizat;
      11. k) tapet cu efect metalic;
      12. l) tapet panoramic;
      13. m) tapet cu efect texturat.
    4. 4) după modul de întreţinere:
      1. a) tapet lavabil;
      2. b) tapet superlavabil;
      3. c) tapet semilavabil şi periabil;
      4. d) tapet superlavabil şi periabil.
    5. 5) după modul de îmbinare:
      1. a) cu îmbinare liberă;
      2. b) cu îmbinare dreaptă;
      3. c) cu îmbinare decalată.
    6. 6) după modul de desprindere:
      1. a) tapet desprins pe cale uscată;
      2. b) tapet desprins prin smulgere;
      3. c) tapet desprins pe cale umedă.
    7. 7) după modul de utilizare:
      1. a) cu utilizare normală;
      2. b) cu utilizare intensă.
    8. 8) după permeabilitatea la vaporii de apă:
      1. a) permeabile;
      2. b) bariere de vapori.
  2. 3.2.2 Tipuri de adezivi pentru tapete
    
    Adezivii pentru tapete pot fi:
    1. 3.2.2.1 Adezivi sub formă de pulbere, la care se adaugă apă în momentul punerii în operă; aceştia pot fi :
      1. a) adezivi pe bază de amidon;
      2. b) adezivi celulozici.
    2. 3.2.2.2 Adezivi sub formă de pastă, fabricaţi pentru a fi puşi în operă imediat; aceştia pot fi:
      1. a) adezivi vinilici;
      2. b) adezivi acrilici;
      3. c) adezivi de tip neopren (pentru lipire dublă);
      4. d) adezivi pe bază de alcool (cu liantul derivat de colofoniu).
    3. 3.2.2.3 Adezivi care se aplică din fabrică pe spatele tapetului şi protejat cu folie de protecţie (care se îndepărtează în momentul punerii în operă). Alegerea adezivului este determinată de tipul de tapet şi este precizat în fişa tehnică a acestuia, deoarece depinde de natura suportului de bază al tapetului.
      
      NOTĂ – În cazul în care suportul este prea absorbant sau neabsorbant, este necesară aplicarea, înainte de adeziv, a unei amorse specifice (compatibilă cu adezivul), cu rolul de a facilita fixarea acestuia.
  3. 3.2.3 Tipuri de profil apărător muchie treaptă
    1. a) profil apărător muchie de treaptă din PVC aplicat prin lipire pe suport (figura 1).
      
      Figura 1 – Exemplu de profil apărător muchie de treaptă din PVC aplicat prin lipire pe suport
    2. b) profil apărător muchie de treaptă antiderapant, profilat, cu suprafaţă lisă şi elemente de încastrare în beton (figura 2).
      
      Figura 2 – Exemple de profil apărător muchie de treaptă antiderapant
    3. c) profil apărător muchie de treaptă antiderapant care poate fi înlocuit, montat într-o canelură a suportului (figura 3).
      
      Figura 3 – Exemple de profil apărător muchie de treaptă antiderapant, montat într-o canelură
    4. d) profil apărător muchie de treaptă, compus dintr-un profil de bază din aluminiu şi o inserţie din PVC antiderapant (care poate fi înlocuită) ca strat de finisare şi protecţie (figura 4).
      
      Figura 4 – Exemplu de profil apărător muchie de treaptă
    5. e) profil apărător muchie de treaptă, compus dintr-un profil de bază din aluminiu eloxat, cu inserţie antiderapantă (care poate fi înlocuită) pe partea superioară şi cu adeziv autocolant pe partea inferioară, din benzi de cauciuc butilic (figura 5).
      
      Adeziv Inserţie
      
      Perforaţie pentru fixare mecanică Figura 5 – Exemplu de profil apărător muchie de Figura 6 – Exemplu de profil apărător
      
      treaptă cu adeziv autocolant sub formă muchie treaptă prevăzut cu de benzi perforaţii sub inserţie
    6. f) profil apărător muchie de treaptă universal, cu profilul de bază din aluminiu eloxat sau alamă lustruită sau PVC, cu inserţie (care poate fi înlocuită), care poate fi din: carbură de siliciu, PVC, poliuretan sau un amestec (PVC, cuarţ şi polimer); inserţia este antiderapantă şi autocolantă pe una din părţi, ceea ce facilitează montarea; profilul poate fi prevăzut cu perforaţii sub inserţie, pentru uşurarea fixării mecanice (figura 6).
  4. 3.2.4 Tipuri de profil mână curentă
    1. a) profil mână curentă din PVC, tip teacă, aplicat pe platbandă metalică, de diferite forme şi dimensiuni (figura 7).
      
      Figura 7 – Exemple de profil mână curentă tip teacă
    2. b) profil mână curentă din PVC, tip tubular, care se fixează mecanic (figura 8).
    Figura 8 – Exemple de profil mână curentă tubular
4 CERINŢE REFERITOARE LA SUPRAFAŢA SUPORT
1. 4.1 Cerinţe referitoare la suportul pe care se aplică tapetele
  1. 4.1.1 Tapetele se aplică pe suprafeţe din:
    1. a) beton, zidărie de cărămidă sau din blocuri mici, tencuite şi drişcuite fin sau gletuite;
    2. b) panouri din beton celular autoclavizat, netezite prin tencuire sau gletuire;
    3. c) panouri din lemn, produse din lemn sau gips-carton.
  2. 4.1.2 Suprafaţa pe care urmează să se aplice tapetul trebuie să fie compatibilă cu cea a suportului de bază al tapetului.
  3. 4.1.3 Suprafeţele din beton sau din zidărie, tencuite sau gletuite, precum şi cele din lemn trebuie să fie verificate astfel încât să nu prezinte denivelări, crăpături, adâncituri sau bavuri, să fie uscate, degresate, lipsite de praf, ulei sau alte substanţe care pot împiedica aderenţa. De asemenea, suprafeţele pe care urmează să se aplice tapetul trebuie să aibă o anumită stabilitate, adică, la ştergerea cu o perie moale uscată să nu prezinte tendinţa de măcinare.
  4. 4.1.4 Umiditatea suportului, exprimată în procente, nu trebuie să fie mai mare de:
    1. a) 2,5-3 %, la suprafeţele din beton, la cele din zidărie tencuite sau la cele gletuite cu glet de var;
    2. b) 8 %, la suprafeţele gletuite cu glet de ipsos;
    3. c) 8 %, la suprafeţele elementelor din beton celular autoclavizat.;
    4. d) 10-12 %, la suprafeţele din lemn.
    Măsurarea umidităţii se efectuează cu aparate specifice, etalonate pentru fiecare tip de suprafaţă.
  5. 4.1.5 Abaterile de la verticală ale suprafeţelor nu trebuie să depăşească 1mm/m şi maximum 3 mm pe toată înălţimea încăperilor până la 3,5 m şi 5 mm, pentru încăperi cu înălţimea mai mare de 3,5 m. Se admit cel mult două neregularităţi ale suprafeţelor (la verificarea cu dreptarul de 2 m lungime) în orice direcţie, neregularităţile având adâncimea sau înălţimea până la 2 mm.
  6. 4.1.6 Suprafeţele pereţilor se curăţă, dacă este cazul, de stropii de mortar şi zugrăveală care au căzut pe pereţi la finisarea tavanului şi prin şpăcluirea micilor defecte locale. Suprafeţele reparate se şlefuiesc cu hârtie abrazivă, iar praful rezultat din şlefuire se îndepărtează cu o bidinea curată şi uscată.
  7. 4.1.7 Pentru suprafeţele din lemn este important de cunoscut esenţa de lemn utilizată, deoarece anumite esenţe necesită o impregnare specială. Suprafaţa elementelor masive trebuie să fie şlefuită corect.
  8. 4.1.8 Porozitatea suprafeţei pe care se va aplica tapetul trebuie stabilită utilizând metoda picăturii de apă, proiectată pe suprafaţa ce urmează a fi acoperită cu tapet. Se apreciază modul de absorbţie după principiile ilustrate mai jos:
    
    suprafaţă poroasă (picătură integral absorbită) suprafaţă absorbantă normală(picătură parţial
    
    absorbită)
    
    suprafaţă neabsorbantă (picătură neabsorbită)
    
    În funcţie de rezultat, se stabileşte primul strat de amorsă specific fiecărui caz, de către producătorul de adeziv.
2. 4.2 Cerinţe referitoare la suportul pe care se aplică profilul apărător muchie de treaptă
  1. 4.2.1 Suprafaţa pe care urmează să se aplice profilul nu trebuie să prezinte denivelări mai mari de 3 mm sau crăpături şi goluri mai mari de 5 mm. De asemenea, aceasta trebuie să fie stabilă, lipsită de praf sau alte impurităţi.
  2. 4.2.2 Treptele trebuie să aibă laturile uniforme ca lăţime şi lungime, abaterile maxime admisibile între extremităţi fiind de ± 2 mm.
3. 4.3 Cerinţe referitoare la suportul pe care se aplică profilul mână curentă
  1. 4.3.1 Balustrada sau parapetul pe care se aplică profilul mână curentă trebuie să se termine la partea superioară cu o platbandă metalică, care poate fi:
    1. a) întreruptă la racordarea între paliere (figura 9);
      
      Figura 9 – Balustradă întreruptă la racordarea între paliere
    2. b) continuă, racordată în unghi drept (figura 10);
      
      Figura 10 – Balustradă continuă, racordată în unghi drept
    3. c) continuă, racordată curb (figura 11);
    Figura 11 – Balustradă continuă, racordată curb
  2. 4.3.2 Capetele balustradei sau capetele balustradelor întrerupte în zona de racordare trebuie să se termine cu o curbură în plan vertical cu raza minimă de 100 mm, rază care trebuie să fie respectată şi dacă la capătul scării apare o a doua curbură în urma căreia capătul platbandei devine orizontal (figura 12).
    
    Figura 12 – Exemple de tipuri de curburi ale capetelor balustradelor
  3. 4.3.3 Montanţii pe care se fixează platbanda trebuie să fie realizaţi astfel încât după montarea platbandei marginile acesteia să rămână libere pe o lăţime de circa 1 cm, pentru a permite aşezarea continuă a porţiunilor de fixare a profilului.
  4. 4.3.4 În cazul în care platbanda se realizează din mai multe bucăţi, acestea trebuie să fie montate astfel încât între capetele lor să nu apară denivelări, iar dacă proiectul nu prevede sudarea lor, atunci distanţa dintre ele nu trebuie să depăşească 2 mm.
  5. 4.3.5 Înainte de aplicarea profilului, se verifică dacă eventualele suduri ale platbandei şi montanţilor au fost curăţate de bavuri şi polizate, astfel încât să nu apară denivelări la îmbinările platbandei. De asemenea, suprafaţa platbandei trebuie să fie lipsită de praf şi de alte impurităţi.

5 CERINŢE, CRITERII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ ALE PRODUSELOR DE FINISARE DIN MATERIALE POLIMERICE

5.1 Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru tapete

Caracteristicile esenţiale obligatorii, nivelurile de performanţă, precum şi sistemele de atestare a conformităţii tapetelor decorative în rulouri, în funcţie de utilizarea preconizată, sunt prezentate în tabelul 1.

5.1.1 Cerinţele, criteriile şi nivelurile de performanţă pentru tapetele din hârtie finisată, tapetele vinilice şi tapetele din materiale plastice sunt prezentate în tabelul 2, atât cele menţionate în SR EN 233:2001, cât şi alte cerinţe suplimentare.

Tapetele menţionate cuprind următoarele clase:

a) Clasa 1: caracterizate printr-o lăţime şi o suprafaţă specificate;
b) Clasa 2: caracterizate printr-un prag minim al lăţimii nominale;

c) Clasa 3: frizele: elemente decorative sub formă de rulouri de lăţime mai mare sau egală cu 32 mm şi mai mică de 500 mm.

Tabelul 1 – Caracteristici esenţiale obligatorii, niveluri de performanţă şi sisteme de atestare a conformităţii, pentru tapetele decorative în rulouri, în funcţie de utilizarea preconizată

Produs	Utilizare preconizată	Referenţial pentru produs	Sistem de atestare a conformităţii aplicabil	Caracteristici esenţiale	Valoare de prag a caracteristicii esenţiale	Referenţial pentru metoda de evaluare a caracteristicii esenţiale	Observaţii
Tapete decorative. Tapete în rulouri	Finisaje interioare (pereţi interiori, pereţi despărţitori sau plafoane) – supuse reglementărilor referitoare la reacţia la foc	SR EN 15102 +A1:2011		Reacţie la foc 2	Euroclase	SR EN 13501-1+A1:2010	de la A1 până la F
				Degajare de formaldehidă 2	corespunde/ nu corespunde :'S 120 mg/kg	SR EN 12149:2003	valoarea limită din SR EN 15102 +A1:2011
				Degajare de substanţe periculoase 2 Migrare maximă de metale grele şi elemente specifice2		SR EN 12149: 2003	Încercarea A, dacă este relevant
	-(A1, A2, B , C)* -(A1,A2, B , C), D şi E – (A1. E)*, F – alte utilizări 1		1 3 4 4		– :'S25 mg/kg :'S500 mg/kg :'S25 mg/kg :'S60 mg/kg :'S90 mg/kg :'S20 mg/kg :'S165 mg/kg		fără valoare limită valoare limită* valoare limită* valoare limită* valoare limită* valoare limită* valoare limită* valoare limită* *din SR EN 15102 +A1:2011
				Degajare de monomer de clorură de vinil2	corespunde/ nu corespunde :'S 0,2 mg/kg	SR EN 12149: 2003	încercarea B, dacă este relevant valoarea limită din SR EN 15102 +A1:2011
				Absorbţie acustică	–	SR EN ISO 354: 2004 (încercări) SR EN ISO 11654: 2002 (clasificare)	dacă este relevant valoare unică declarată
				Rezistenţă termică	–	SR EN 12667:2002 SR EN ISO 10456:2008 SR EN ISO 10456:2008/AC:2010	dacă este relevant valoare declarată, exprimată în m2K/W sau W/mK

– antimoniu
– arsenic
– bariu
– cadmiu
– crom
– plumb
– mercur
– seleniu

*)Produse/materiale pentru care o etapă clar identificabilă în procesul de producţie determină o îmbunătăţire a clasificării de reacţie la foc (de exemplu, adăugarea de produse ignifuge sau o limitare a conţinutului de materiale organice)

**)Produse/materiale care nu intră sub incidenţa notei *)

***)Produse/materiale pentru care nu este necesară încercarea la reacţia la foc.

1 Alte utiliări prevăzute în mandat sunt controlul acustic şi controlul termic.

17
2 Aceste caracteristici fac obiectul marcajului CE

Tabelul 2 – Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru tapetele din hârtie finisată, tapetele vinilice şi tapetele din materiale plastice

Nr. crt.	Cerinţe/ caracteristici	Performanţă (nivel/clasă/descriere)	Criteriu (parametru)	Referenţial pentru metoda de evaluare a caracteristicii produsului
A. Cerinţe esenţiale conform Legii nr.10/1995, privind calitatea în construcţii
1.	Rezistenţă mecanică şi stabilitate	Produsele nu influenţează rezistenţa mecanică şi stabilitatea construcţiilor pe care se aplică
2.	Securitate la incendiu
2.1	Reacţie la foc	Tapetul nu trebuie să modifice semnificativ performanţa la foc a suportului pe care s-a aplicat. Clasele de reacţie la foc a tapetelului şi a pereţilor pe care este aplicat trebuie să fie: Alte performanţe în funcţie de destinaţia clădirilor şi a spaţiilor din acestea sunt precizate în reglementările tehnice în domeniul securităţii la incendiu.	Parametri conform SR EN 13501-1+A1: 2010	SR EN 13501- 1+A1:2010 Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc
3.	Igienă, sănătate şi mediu
3.1	Migrare maximă a metalelor grele şi a altor elemente*: Cadmiu (Cd) Crom (Cr) Plumb (Pb) Mercur (Hg) Seleniu (Se)	:'S 25 :'S 60 :'S 90 :'S 20 :'S 165	Conţinut de metale grele şi alte elemente(R), exprimat în mg/kg de tapet	SR EN 12149:2003 Metoda A
3.2	Conţinut maxim în monoclorură de vinil (MCV)*	:'S 0,2	Conţinut în monoclorură de vinil (W), exprimat în mg/kg tapet	SR EN 12149:2003 Metoda B
3.3	Emisie maximă de formaldehidă*	:'S 120	Cantitate de formaldehidă emisă(G), exprimată în mg/kg tapet	SR EN 12149:2003 Metoda C
3.4	Rezistenţă la permeabilitate la vapori		Factorul rezistenţei la permeabilitate la vapori(µ)	SR EN ISO 12572:2002

– căi de evacuare a persoanelor, A1, A2 -s1, d0 sau B-s1d0
– căi de evacuare a persoanelor la clădiri înalte şi foarte înalte, A1, A2 -s1, d0.

– să fie permeabil sau impermeabil la vaporii de apă, în funcţie de destinaţia încăperii în care urmează să fie utilizat tapetul.
– valoarea factorului rezistenţei la permeabilitate

3.5	Permeabilitate la apă	la vapori peste care un material se consideră barieră contra vaporilor este 5000, conform reglementărilor tehnice privind calculul transferului de masă prin elementele de construcţii.
4.	Siguranţă în exploatare	Nu există specificaţii
5.	Protecţie împotriva zgomotului
5.1	Absorbţie acustică	Nu se precizează un anumit nivel. Rezultatele măsurărilor se utilizează în proiectarea acustică.	Coeficient de absorbţie acustică (as )	SR EN ISO 354:2004
6.	Economie de energie şi izolare termică
6.1	Rezistenţă termică	Nu se precizează un anumit nivel. Rezultatele măsurărilor se utilizează în calculul termotehnic al elementelor de construcţii pe care s-a aplicat tapetul.	Rezistenţă termică (R), exprimată în m2 x K/W	SR EN 12667:2002
B. Alte cerinţe/caracteristici ale tapetului
1.	Aspect	Să nu prezinte fisuri, sfâşieri sau gofrări accidentale pe suprafaţa sa sau pe margini. Desenele să prezinte uniformitate în ceea ce priveşte execuţia şi culoarea. Să nu prezinte desprinderi sau cojiri ale peliculei de protecţie din polimeri (în cazul în care este prevăzută)	Aspect	Vizual
2.	Dimensiuni*		Dimensiuni, exprimate în mm sau cm, conform SR EN 233:2001	SR EN 12956:2001
2.1	Lăţime nominală	Clasa 1: de la 50 cm până la 53 cm Clasa 2: 2 60 cm Clasa 3: 2 32 mm
2.2	Suprafaţă	Clasa 1: 5,326 m2 ± 3%

– tapetul lavabil trebuie să fie impermeabil la apă, atunci când urmează să fie utilizat în spaţii cu umiditate ridicată (grupuri sanitare, băi, bucătării sau alte spaţii similare)
– creşterea în greutate, după 7 zile de menţinere a cilindrului cu apă pe suprafaţa tapetului, trebuie să fie de maximum 100g/m2.

2.3	Abateri dimensionale	Clasa 1: Lungimea şi lăţimea reală nu trebuie să se abată faţă de valorile nominale cu mai mult de + 1,5 %. Clasa 2: Toleranţa pe lungimea şi lăţimea reală trebuie să fie de ± 1,5 %. Clasa 3: Toleranţa la lungimea reală trebuie să fie de ± 1,5 %, în cazul rulourilor de lungime mai mare sau egală cu 10 m şi de ± 3 %, în caz contrar.
3.	Liniaritate şi paralelism al marginilor*	Marginile ruloului trebuie să fie drepte şi paralele pe toată lungimea, cu următoarele toleranţe:	Liniaritate şi paralelism al marginilor	SR EN 12956:2001
4.	Rezistenţă la spălare cu buretele*	Nu trebuie să prezinte o degradare sau o schimbare de aspect în raport cu epruveta martor, susceptibilă să modifice înfăţişarea de tapet. Nivelurile şi simbolurile rezistenţei la spălare cu buretele sunt indicate în SR EN 235:2003.	Aspect	SR EN 12956:2001
5.	Lavabilitate*	În condiţiile de încercare stabilite pentru fiecare nivel de lavabilitate, în SR EN 12956:2001, un tapet nu trebuie să prezinte o degradare sau o schimbare de aspect, susceptibilă să modifice înfăţişarea de tapet, în raport cu epruveta martor. Nivelurile şi simbolurile lavabilităţii sunt indicate în SR EN 235:2003.	Aspect	SR EN 12956:2001
6.	Rezistenţă a culorilor la lumină*	2 4 Nivelurile şi simbolurile rezistenţei culorilor la lumină sunt indicate în SR EN 235:2003.	Indicele de rezistenţă a culorilor la lumină determinat la o umiditate relativă de la	SR EN ISO 105- B02:2003

– liniaritate: marginile nu trebuie să se abată de la linia dreaptă cu mai mult de 1 mm, pe o lungime de 1 m;
– paralelism: trei măsurări ale lăţimii nu trebuie să difere cu mai mult de 1 mm.

			60 % până la 70 % şi o temperatură maximă a panoului negru de 45 oC.
C Cerinţe referitoare la produsul pus în operă
1.	Aderenţa	Să reziste (să nu se sfâşie) la micro-mişcările suportului (dilatări, contracţii). 2 0,3	Rezistenţa la forfecare, exprimată în N mm2	SR EN 1373:2002
1.	Aderenţa	2 0,03	Rezistenţa la desprindere, exprimată în N mm lăţime fâşie de tapet	SR EN 1372:2002
2.	Aspect	Suprafaţa tapetată să nu prezinte încreţituri, pungi de aer sau adeziv. Să nu rămână spaţii neacoperite. Să nu rămână zone inestetice în zonele de racordare cu alte elemente de construcţie (conducte, pervazuri). Nuanţele culorilor trebuie să fie unitare, iar motivele decorative trebuie să aibă continuitate pe întreaga suprafaţă a tapetului.	Aspect	Vizual

*Cerinţe/caracteristici stabilite în SR EN 233:2001

5.1.2 Cerinţele, criteriile şi nivelurile de performanţă pentru tapetele textile sunt prezentate în tabelul 3, atât cele menţionate în SR EN 266:1997, cât şi alte cerinţe suplimentare.

Tabelul 3 – Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru tapetele textile

Nr. crt.	Cerinţe/ caracteristici	Performanţă (nivel/clasă/descriere)	Criteriu (parametru)	Referenţial pentru metoda de evaluare a caracteristicii produsului
A. Cerinţe esenţiale conform Legii 10/1995, privind calitatea în construcţii
1.	Rezistenţă mecanică şi stabilitate	Produsele nu influenţează rezistenţa mecanică şi stabilitatea construcţiilor pe care se aplică
2.	Securitate la incendiu
2.1	Reacţie la foc	Tapetul nu trebuie să modifice semnificativ performanţa la foc a suportului pe care s-a aplicat.	Parametri conform SR EN	SR EN 13501- 1+A1:2010 Regulamentul

		Clasele de reacţie la foc a tapetului şi a pereţilor pe care este aplicat trebuie să fie: Alte performanţe în funcţie de destinaţia clădirilor şi a spaţiilor din acestea sunt precizate în reglementările tehnice în domeniul securităţii la incendiu.	13501- 1+A1:2010	privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc
3.	Igienă, sănătate şi mediu	Nu sunt prevăzute anumite niveluri. Materialele utilizate în tapete nu trebuie să emane noxe, nu trebuie să fie radioactive, nu trebuie să reprezinte medii propice dezvoltării ciupercilor, mucegaiurilor, paraziţilor, trebuie să fie antistatice. Culorile tapetelor trebuie să fie corespunzătoare destinaţiei spaţiilor în care acestea se utilizează, astfel încât să nu influenţeze în mod negativ psihicul utilizatorilor.
4.	Siguranţă în exploatare	Nu există specificaţii
5.	Protecţie împotriva zgomotului
5.1	Absorbţie acustică	Nu se precizează un anumit nivel. Rezultatele măsurărilor se utilizează în proiectarea acustică.	Coeficient de absorbţie acustică (as )	SR EN ISO 354:2004
6.	Economie de energie şi izolare termică
6.1	Rezistenţă termică	Nu se precizează un anumit nivel. Rezultatele măsurărilor se utilizează în calculul termotehnic al elementelor de construcţii pe care s-a aplicat tapetul.	Rezistenţă termică (R), exprimată în m2 x K/W	SR EN 12667:2002
B. Alte cerinţe/caracteristici ale tapetului
1.	Aspect	Să nu prezinte fisuri, sfâşieri sau gofrări accidentale pe suprafaţa sa sau pe margini. Desenele să prezinte uniformitate în ceea ce priveşte execuţia şi culoarea. Să nu prezinte desprinderi sau cojiri ale peliculei de protecţie din polimeri (în cazul în care este prevăzută)	Aspect	Vizual
2.	Dimensiuni*
2.1	Lăţime nominală sau lăţimea utilă	Nu este standardizată, însă aceasta trebuie să fie menţionată		Dimensiuni, exprimate în mm	SR EN 266:1997 Anexa B
2.2	Suprafaţă	Nu este standardizată, însă aceasta trebuie să fie menţionată		Dimensiuni, exprimate în mm	SR EN 266:1997 Anexa B

– căi de evacuare a persoanelor, A1, A2 -s1, d0 sau B-s1d0
– căi de evacuare a persoanelor la clădiri înalte şi foarte înalte, A1, A2 -s1, d0.

2.3 3. 4. 5.	Abateri dimensionale	Abaterea admisă în raport cu valorile declarate nu trebuie să depăşească ± 3 %, în cazul suprafeţei ruloului şi, respectiv, ± 1,5 %, în cazul lăţimii nominale sau lăţimii utile.
	Aderenţa firelor încleiate*	Un tapet supus încercării nu trebuie să lase să apară la suprafaţa sa nici o dezlipire a firelor încleiate.	Aspect	SR EN 266:1997 Anexa C
	Lavabilitate*	În condiţiile de încercare stabilite pentru fiecare nivel de lavabilitate, în SR EN 12956:2001, un tapet nu trebuie să prezinte o degradare sau o schimbare de aspect, susceptibilă să modifice înfăţişarea de tapet, în raport cu epruveta martor. Nivelurile şi simbolurile lavabilităţii sunt indicate în SR EN 235:2003.	Aspect	SR EN 12956:2001
	Rezistenţă a culorilor la lumină*	Sunt acceptate 2 niveluri de rezistenţă a culorilor la lumină: SR EN 266:1997.	Indicele de rezistenţă a culorilor la lumină determinat la o umiditate relativă de la 60 % până la 70 % şi o temperatură maximă a panoului negru de 45 oC.	SR EN ISO 105- B02:2003
C. Cerinţe referitoare la produsul pus în operă
1.	Aderenţa	Să reziste (să nu se sfâşie) la micro-mişcările suportului (dilatări, contracţii). 2 0,3	Rezistenţa la forfecare, exprimată în N mm2	SR EN 1373:2002
1.	Aderenţa	2 0,03	Rezistenţa la desprindere, exprimată în N mm lăţime fâşie de tapet	SR EN 1372:2002
2.	Aspect	Suprafaţa tapetată nu trebuie să prezinte încreţituri, pungi	Aspect	Vizual

– satisfăcător : indice 2 4
– foarte bun : indice 2 6 Nivelurile şi simbolurile rezistenţei culorilor la lumină sunt indicate în

de aer sau adeziv.

Nu trebuie să rămână spaţii neacoperite.

Nu trebuie să rămână zone inestetice în zonele de racordare cu alte elemente de construcţie(conducte, pervazuri).

Nuanţele culorilor trebuie să fie unitare, iar motivele decorative trebuie să aibă continuitate pe întreaga suprafaţă a tapetului.

*Cerinţe/caracteristici stabilite în SR EN 266:1997.

5.1.3 Cerinţele, criteriile şi nivelurile de performanţă pentru tapetele cu utilizare intensă sunt prezentate în tabelul 4, atât cele menţionate în SR EN 259-1:2002, cât şi alte cerinţe suplimentare.

Tabelul 4 – Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru tapetele cu utilizare intensă

Nr. crt.	Cerinţe/ caracteristici	Performanţă (nivel/clasă/descriere)	Criteriu (parametru)	Referenţial pentru metoda de evaluare a caracteristicii produsului
A. Cerinţe esenţiale conform Legii 10/1995, privind calitatea în construcţii
1.	Rezistenţă mecanică şi stabilitate	Produsele nu influenţează rezistenţa mecanică şi stabilitatea construcţiilor pe care se aplică
2.	Securitate la incendiu
2.1.	Reacţie la foc	Tapetul nu trebuie să modifice semnificativ performanţa la foc a suportului pe care s-a aplicat. Clasele de reacţie la foc a tapetelului şi a pereţilor pe care este aplicat trebuie să fie: Alte performanţe în funcţie de destinaţia clădirilor şi a spaţiilor din acestea sunt precizate în reglementările tehnice în domeniul securităţii la incendiu.	Parametri conform	SR EN 13501- 1+A1: 2010
			SR EN	Regulamentul
			13501-	privind clasificarea
			1+A1:2010	şi încadrarea produselor pentru
				construcţii, pe baza
				performanţelor de
				comportare la foc
3.	Igienă, sănătate şi mediu
3.1.	Migrare maximă a metalelor grele şi a altor elemente*: Cadmiu (Cd)	:'S 25	Conţinut de metale grele şi alte elemente(R),	SR EN 12149:2003 Metoda A
	Crom (Cr)	:'S 60	exprimat în
	Plumb (Pb)	:'S 90	mg/kg de

– căi de evacuare a persoanelor, A1, A2 -s1, d0 sau B-s1d0
– căi de evacuare a persoanelor la clădiri înalte şi foarte înalte, A1, A2 -s1, d0.

	Mercur (Hg) Seleniu (Se)	:'S 20 :'S 165	tapet
3.2	Conţinut maxim de monoclorură de vinil (MCV)*	:'S 0,2.	Conţinut în monoclorură de vinil (W), exprimat în mg/kg tapet
3.3	Emisie maximă de formaldehidă*	:'S 120	Cantitate de formaldehidă emisă(G), exprimată în mg/kg tapet	SR EN 12149:2003 Metoda C
3.4	Rezistenţă la permeabilitate la vapori		Factorul rezistenţei la permeabilitate la vapori(µ)	SR EN ISO 12572:2002
3.5	Permeabilitate la apă
4.	Siguranţă în exploatare	Nu există specificaţii
5.	Protecţie împotriva zgomotului
5.1	Absorbţie acustică	Nu se precizează un anumit nivel. Rezultatele măsurărilor se utilizează în proiectarea acustică.	Coeficient de absorbţie acustică (as )	SR EN ISO 354:2004
6.	Economie de energie şi izolare termică

– să fie permeabil sau impermeabil la vaporii de apă, în funcţie de destinaţia încăperii în care urmează să fie utilizat tapetul.
– valoarea factorului rezistenţei la permeabilitate la vapori peste care un material se consideră barieră contra vaporilor este 5000, conform reglementărilor tehnice privind calculul transferului de masă prin elementele de construcţii.
– tapetul lavabil trebuie să fie impermeabil la apă, atunci când urmează să fie utilizat în spaţii cu umiditate ridicată (grupuri sanitare, băi, bucătării sau alte spaţii similare)
– suportul pe care s-a aplicat tapetul nu trebuie să se umezească după menţinerea timp de 3 min a cilindrului cu apă pe suprafaţa tapetului
– creşterea în greutate, după 7 zile de menţinere a cilindrului cu apă pe suprafaţa tapetului, trebuie să fie de maximum 100g/m2.

6.1	Rezistenţă termică	Nu se precizează un anumit nivel. Rezultatele măsurărilor se utilizează în calculul termotehnic al elementelor de construcţii pe care s-a aplicat tapetul.	Rezistenţă termică (R), exprimată în m2 x K/W	SR EN 12667:2002
B. Alte cerinţe/caracteristici ale tapetului
1.	Aspect	Nu trebuie să prezinte fisuri, sfâşieri sau gofrări accidentale pe suprafaţa sa sau pe margini. Desenele trebuie să prezinte uniformitate în ceea ce priveşte execuţia şi culoarea. Nu trebuie să prezinte desprinderi sau cojiri ale peliculei de protecţie din polimeri (în cazul în care este prevăzută)	Aspect	Vizual
2.	Dimensiuni*		Dimensiuni, exprimate în mm	SR EN 12956:2001
2.1	Lăţime nominală	Nu este standardizată, însă aceasta trebuie să fie menţionată
2.2	Suprafaţă	Nu este standardizată, însă aceasta trebuie să fie menţionată
2.3	Abateri dimensionale	Abaterea admisă în raport cu valorile declarate nu trebuie să depăşească ± 3 %, în cazul suprafeţei ruloului şi, respectiv, ± 1,5 %, în cazul lăţimii nominale sau lăţimii utile.
3.	Liniaritate şi paralelism al marginilor*	Marginile ruloului trebuie să fie drepte şi paralele pe toată lungimea, cu următoarele toleranţe:	Liniaritate şi paralelism al marginilor	SR EN 12956:2001
4.	Lavabilitate*	În condiţiile de încercare stabilite pentru fiecare nivel de lavabilitate, în SR EN 12956:2001, un tapet nu trebuie să prezinte o degradare sau o schimbare de aspect, susceptibilă să	Aspect	SR EN 12956:2001

– liniaritate: marginile nu trebuie să se abată de la linia dreaptă cu mai mult de 1 mm, pe o lungime de 1 m;
– paralelism: trei măsurări ale lăţimii nu trebuie să difere cu mai mult de 1 mm.

		modifice înfăţişarea de tapet, în raport cu epruveta martor. Nivelurile şi simbolurile lavabilităţii sunt indicate în SR EN 235:2003.
5.	Rezistenţă a culorilor la lumină*	2 6 Nivelurile şi simbolurile rezistenţei culorilor la lumină sunt indicate în SR EN 259-1:2002.	Indicele de rezistenţă a culorilor la lumină determinat la o umiditate relativă de la 60 % până la 70 % şi o temperatură maximă a panoului negru de 45 oC.	SR EN ISO 105- B02:2003
C. Cerinţe referitoare la produsul pus în operă
1.	Aderenţa	Să reziste (să nu se sfâşie) la micro-mişcările suportului (dilatări, contracţii). 2 0,3	Rezistenţa la forfecare, exprimată în N mm2	SR EN 1373:2002
1.	Aderenţa	2 0,03	Rezistenţa la desprindere, exprimată în N mm lăţime fâşie de tapet	SR EN 1372:2002
2.	Aspect	Suprafaţa tapetată nu trebuie să prezinte încreţituri, pungi de aer sau adeziv. Nu trebuie să rămână spaţii neacoperite. Nu trebuie să rămână zone inestetice în zonele de racordare cu alte elemente de construcţie (conducte, pervazuri). Nuanţele culorilor trebuie să fie unitare, iar motivele decorative trebuie să aibă continuitate pe întreaga suprafaţă a tapetului.	Aspect	Vizual

*Cerinţe/caracteristici stabilite în SR EN 259-1:2002.

5.2 Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru profilul apărător muchie de treaptă

Cerinţele, criteriile şi nivelurile de performanţă pentru profilul apărător muchie de treaptă sunt prezentate în tabelul 5.

Tabelul 5 – Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru profilul apărător muchie de treaptă

Nr. crt.	Cerinţe/ caracteristici	Performanţă (nivel/clasă/descriere)	Criteriu (parametru)	Referenţial pentru metoda de evaluare a caracteristicii produsului
A. Cerinţe esenţiale conform Legii 10/1995, privind calitatea în construcţii
1.	Rezistenţă mecanică şi stabilitate	Produsele nu influenţează rezistenţa mecanică şi stabilitatea construcţiilor pe care se aplică
2.	Securitatea la incendiu
2.1	Reacţie la foc	Profilul nu trebuie să modifice semnificativ performanţa la foc a suportului pe care s-a aplicat. În funcţie de rezultatele obţinute după încercările de laborator, se stabilesc domeniile de utilizare ale produselor.	Parametri conform SR EN 13501- 1+A1:2010	SR EN 13501- 1+A1:2010
3.	Igienă, sănătate şi mediu	Nu sunt prevăzute anumite niveluri. Materialele utilizate în profil nu trebuie să emane noxe, nu trebuie să fie radioactive, nu trebuie să reprezinte medii propice dezvoltării ciupercilor, mucegaiurilor, paraziţilor, trebuie să fie antistatice.	–	–
4.	Siguranţă în exploatare
4.1	Comportare antiderapantă (unghi de alunecare)	> 19 o	Unghi de alunecare, exprimat în o	Conform regle- mentărilor tehnice în domeniu
5.	Protecţie împotriva zgomotului
5.1	Absorbţie acustică	Nu se precizează un anumit nivel. Dacă este cazul, rezultatele măsurărilor se utilizează în proiectarea acustică.	Coeficient de absorbţie acustică (as )	SR EN ISO 354:2004
6.	Economie de energie şi izolare termică
6.1	Rezistenţă termică	Nu se precizează un anumit nivel. Dacă este cazul,	Rezistenţă termică (R),	SR EN 12667:2002

		rezultatele măsurărilor se utilizează în calculul termotehnic al elementelor de construcţii pe care s-a aplicat profilul.	exprimată în m2 x K/W
B. Alte cerinţe/caracteristici ale profilului apărător muchie de treaptă
1.	Rezistenţa la rupere la tracţiune: Profil din cauciuc EPDM Profil din PVC	minimum 90 MPa minimum 20 MPa	Rezistenţa la rupere la tracţiune , exprimată în MPa	SR EN ISO 527- 2:2000
2.	Alungire la rupere prin tracţiune Profil din cauciuc EPDM Profil din PVC	minimum 200 % minimum 300 %	Deformarea la rupere la tracţiune, exprimată în %	SR EN ISO 527- 2:2000
3.	Stabilitate dimensională	maximum 0,5 %	Variaţia dimensiunilor ( longitudinal şi transversal), exprimată ca procent din dimensiunile iniţiale	–
4.	Rezistenţă chimică	Nu sunt prevăzute anumite niveluri. În funcţie de rezultatele obţinute după încercările de laborator, se stabilesc domeniile de utilizare ale produselor.	Aspect	SR EN ISO 2812- 1:2007
C. Cerinţe referitoare la produsul pus în operă
1.	Aspect	Profilul trebuie să fie montat întins pe toată lungimea treptei, urmând conturul acesteia, fără umflături sau goluri sau porţiuni dezlipite.	Aspect	Vizual

5.3 Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru profil mână curentă

Cerinţele, criteriile şi nivelurile de performanţă pentru profil mână curentă sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6 – Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru profil mână curentă

Nr. crt.

Cerinţe/ caracteristici

Performanţă (nivel/clasă/descriere)

Criteriu (parametru)

Referenţial pentru metoda de evaluare a caracteristicii produsului

A. Cerinţe esenţiale conform Legii 10/1995, privind calitatea în construcţii

Rezistenţă mecanică şi

stabilitate

Produsele nu influenţează rezistenţa mecanică şi stabilitatea

construcţiilor pe care se aplică

2.	Securitate la incendiu
2.1.	Reacţie la foc	Nu se precizează un anumit nivel. În funcţie de rezultatele obţinute după încercările de laborator, se stabilesc domeniile de utilizare ale produselor.	Parametri conform SR EN 13501- 1+A1:2010	SR EN 13501- 1+A1:2010
3.	Igienă, sănătate şi mediu	Nu sunt prevăzute anumite niveluri. Materialele utilizate pentru profil nu trebuie să emane noxe, nu trebuie să fie radioactive, nu trebuie să reprezinte medii propice dezvoltării ciupercilor, mucegaiurilor, paraziţilor, trebuie să fie antistatice.	–	–
4.	Siguranţă în exploatare
4.1	Alunecare	Suprafaţa profilului care vine în contact cu mâna utilizatorului trebuie să fie realizată astfel încât să nu permită accidentarea.	Comportare la alunecare	–
5.	Protecţie împotriva zgomotului
5.1	Absorbţie acustică	Nu se precizează un anumit nivel. Dacă este cazul, rezultatele măsurărilor se utilizează în proiectarea acustică.	Coeficient de absorbţie acustică (as )	SR EN ISO 354:2004
6.	Economie de energie şi izolare termică
6.1	Rezistenţă termică	Nu se precizează un anumit nivel.	Rezistenţă termică (R), exprimată în m2 x K/W	SR EN 12667:2002
B. Alte cerinţe/caracteristici ale profilului mână curentă
1.	Aspect	Suprafaţa trebuie să fie netedă, semimată, fără bavuri, umflături, fisuri sau muchii rupte. Se admit maximum 3 puncte de asperităţi pe metru, cu dimensiuni maxime de 1 mm diametru şi 0,5 mm înălţime	Aspect	Vizual
2.	Dimensiuni		Dimensiuni, exprimate în mm	SR EN ISO 3126:2005
2.1	profil tip teacă – perimetru	de la 100 mm până la 160 mm
2.2	profil tubular – diametru exterior	de la 30 mm până la 60 mm
3.	Rezistenţa la rupere la tracţiune:	minimum 20 MPa	Rezistenţa la rupere la	SR EN ISO 527- 2:2000

			tracţiune , exprimată în MPa
4.	Alungire la rupere la tracţiune	minimum 200 %	Deformarea la rupere la tracţiune, exprimată în %	SR EN ISO 527- 2:2000
5.	Stabilitate dimensională	Să nu prezinte fisuri, crăpături sau alte modificări vizibile ale aspectului.	Aspect	SR EN 478:2002
6.	Rezistenţă chimică	Nu sunt prevăzute anumite niveluri. În funcţie de rezultatele obţinute după încercările de laborator, se stabilesc domeniile de utilizare ale produselor.	Aspect	SR EN ISO 2812- 1:2007
C. Cerinţe referitoare la produsul pus în operă
1.	Aspect	Profilul trebuie să fie montat întins pe toată lungimea balustradei sau parapetului, urmând conturul acesteia, fără umflături sau goluri sau porţiuni dezlipite..	Aspect	Vizual
2.	Culoare	Uniformă şi stabilă la acţiunea luminii	Culoare	Vizual

6 EXECUTAREA LUCRĂRILOR
1. 6.1 Condiţii necesare pentru începerea lucrărilor
  1. 6.1.1 Condiţii necesare pentru începerea lucrărilor de tapetare
    1. 6.1.1.1 Lucrările de tapetare trebuie să fie începute după ce au fost complet terminate lucrările de finisaj (reparaţii la tencuială, gleturi, zugrăvirea tavanelor, vopsitorii, pardoseli turnate de orice natură etc.), lucrările de montare a tâmplăriei şi a geamurilor, precum şi lucrările de montare a instalaţiilor electrice, sanitare şi de încălzire, inclusiv verificarea stării de funcţionare a acestora.
    2. 6.1.1.2 Executarea straturilor de circulaţie şi a pardoselilor de parchet sau polimeri, precum şi executarea straturilor suport uscate la pardoselile de parchet se pot face atât înainte cât şi după montarea tapetelor.
    3. 6.1.1.3 Temperatura în mediul de lucru trebuie să fie de minimum + 10 ºC şi de maximum + 35ºC, iar umiditatea relativă a aerului trebuie să fie de maximum 60 %, pentru a se asigura o bună aderenţă a tapetelor la suport şi o lucrabilitate optimă a adezivilor şi a fâşiilor de tapet în timpul aplicării.
      
      NOTĂ – Anumite produse necesită condiţii speciale de aplicare mai restrictive, care sunt indicate în fişa tehnică stabilită de către producător.
    4. 6.1.1.4 Este interzis să se înceapă executarea oricăror lucrări de tapetare înainte ca suportul, în întregime sau succesiv pentru fiecare porţiune, să fi fost verificat cu atenţie de către şeful punctului de lucru, din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor de calitate pentru stratul suport (aspect, umiditate, rezistenţă).
    5. 6.1.1.5 Pregătirea adezivului se face respectându-se instrucţiunile producătorului de adeziv, caracteristic fiecărui tip de tapet cu care se lucrează.
    6. 6.1.1.6 Lucrările de aplicare a tapetelor nu trebuie să fie realizate niciodată în condiţii atmosferice susceptibile de a conduce la fenomenul de condensare, nici pe suport îngheţat sau supraîncălzit şi nici în condiţii care ar reduce timpul normal de uscare (ventilare forţată, expunere solară directă etc.).
      
      NOTĂ – În cazul unui exces constant de umiditate a suportului, acest aspect trebuie să fie semnalat în scris factorilor responsabili.
  2. 6.1.2 Condiţii necesare pentru începerea lucrărilor de aplicare a profilului apărător muchie de treaptă
    1. 6.1.2.1 Temperatura aerului din mediul de lucru trebuie să fie de minimum + 5oC, iar umiditatea relativă a aerului de maximum 70 %.
    2. 6.1.2.2 Condiţiile necesare pentru începerea lucrărilor de aplicare a profilului apărător muchie de treaptă sunt cele referitoare la suprafaţa pe care urmează să se aplice profilul, precizate în paragraful 4.2.
  3. 6.1.3 Condiţii necesare pentru începerea lucrărilor de aplicare a profilului mână curentă
    1. 6.1.3.1 Balustrada sau parapetul, pe care urmează să se aplice profilul mâna curentă din PVC, trebuie să se termine la partea superioară cu o platbandă de oţel, cu diferite dimensiuni, în funcţie de modelul de mână curentă utilizat.
    2. 6.1.3.2 Cerinţele pentru balustrada sau parapetul pe care urmează să se aplice profilul mână curentă sunt prezentate în paragraful 4.3.
    3. 6.1.3.3 Temperatura aerului din mediul de lucru trebuie să fie de minimum + 10oC, iar umiditatea relativă a aerului de maximum 70 %.
2. 6.2 Etape de aplicare a produselor de finisare din materiale polimerice
  1. 6.2.1 Etape de aplicare a tapetelor
    1. 6.2.1.1 Pregătirea suprafeţelor pentru tapetare
      
      Înainte de aplicarea tapetelor, se verifică suportul, din punct de vedere al stării suprafeţei, pentru a îndeplini cerinţele din paragraful 4.1.
    2. 6.2.1.2 Pregătirea tapetelor şi a adezivilor corespunzători
      1. 6.2.1.2.1 Ruloul de tapet se derulează pe suprafaţa mesei de lucru cu faţa în sus (figura 13). Se procedează la tăierea fâşiilor de tapet, perpendicular pe marginea ruloului, cu ajutorul unui cuţit special; lungimea de tăiere trebuie să fie egală cu înălţimea încăperii plus 5 cm.
        
        Figura 13 – Exemplu de pregătire a tapetului
        
        După tăierea şi sortarea fâşiilor de tapet, acestea se aşează pe rând, pe masa de lucru, cu faţa în jos.
      2. 6.2.1.2.2 Adezivii şi, după caz, amorsele corespunzătoare se pregătesc şi se aplică în conformitate cu recomandările producătorilor.
    3. 6.2.1.3 Tehnologie de execuţie
      1. 6.2.1.3.1 Înainte de începerea lucrărilor de tapetare, în încăperea respectivă se trasează, la înălţimea prevăzută în proiectul de execuţie, o linie orizontală de reper până la care urmează să se pregătească pereţii şi să se acopere cu tapete; suprafaţa de pe linia de reper până la tavan
        
        se zugrăveşte în nuanţa tavanului. In cazul în care se aplică tapetul până la muchia de intersecţie a tavanului cu pereţii, trasarea liniei orizontale de reper nu mai este necesară.
      2. 6.2.1.3.2 Se verifică, la colţurile camerelor, verticalitatea muchiilor pereţilor şi se trasează, pe fiecare perete, cu ajutorul firului de plumb( aparat de trasare), linii verticale de reper, pentru lipirea corectă a fâşiilor de tapet.
      3. 6.2.1.3.3 În cazul în care tapetul se aplică de la linia orizontală de reper în jos, prima fâşie de tapet se lipeşte după una din cele două linii verticale trasate pe acelaşi perete, cu capătul potrivit pe linia orizontală. Odată colţurile aplicate pe perete, se lasă fâşia să coboare spre pardoseală, uşor, ca să nu se rupă, verificându-se permanent verticalitatea cu ajutorul reperului vertical trasat pe perete.
      4. 6.2.1.3.4 În cazul în care tapetul se aplică de la muchia de intersecţie a tavanului cu pereţii, fâşiile se montează cu 2 – 3 cm mai sus de muchia tavanului; surplusul menţionat nu se lipeşte de tavan, urmând să fie îndepărtat prin tăiere, după uscarea adezivului.
      5. 6.2.1.3.5 La aplicarea fâşiilor (figura 14), în ambele cazuri menţionate mai sus, trebuie să se aibă în vedere păstrarea sensului de derulare al ruloului de tapet. După aplicare şi întindere, fâşia de tapet se netezeşte uşor, începând de sus în jos şi de la mijloc spre margini, urmărindu- se eliminarea bulelor de aer şi a încreţiturilor. Excesul de adeziv de pe marginea fâşiei se şterge cu o lavetă moale, curată şi uscată.
        
        Figura 14 – Aplicarea fâşiilor de tapet
      6. 6.2.1.3.6 Fâşia de tapet următoare se aplică în acelaşi mod ca şi prima, cu marginea verticală aliniată perfect la marginea fâşiei anterioare deja lipită. Se repetă operaţia, până la finalizarea lucrării. În cazul în care colţul camerei nu este vertical, locul rămas între linia verticală de reper şi linia colţului se completează prin croirea corespunzătoare a ultimei fâşii de tapet.
      7. 6.2.1.3.7 Aplicarea în dreptul uşilor a tapetelor cu motive simple trebuie să se execute în mod similar, conform precizărilor anterioare. În cazul tapetelor cu motive decorative, se începe aplicarea fâşiilor de tapet de o parte şi de alta a uşilor, continuându-se pe suprafaţa pereţilor, până la întâlnirea fâşiilor într-un colţ mai puţin luminat al încăperii.
      8. 6.2.1.3.8 În jurul străpungerilor prin suprafaţa tapetată (ţevi de radiatoare, doze electrice, etc.), tapetul se decupează după dimensiunile ţevilor care îl străpung sau a golului, astfel încât să se lipească exact pe conturul ţevii sau a golului; decuparea pe măsura golului trebuie să se realizeze, după caz, înainte sau după lipirea tapetului; în cazul golurilor, acestea urmează să fie mascate de capacele întrerupătoarelor, prizelor etc.
      9. 6.2.1.3.9 După aplicarea fâşiilor de tapet pe pereţii unei încăperi, se procedează la ajustarea marginilor de sus şi de jos, prin tăiere. Dacă în unele locuri de pe suprafaţa tapetată se constată bule de aer, se procedează la evacuarea cu atenţie a aerului, evitându-se ruperea tapetului.
      10. 6.2.1.3.10 După terminarea lipirii tapetului în întreaga cameră şi a uscării adezivului, se aplică elementele terminale (baghete, benzi decorative etc.), la partea superioară sau la cea inferioară a pereţilor, după linia orizontală de reper.
      11. 6.2.1.3.11 Aplicarea tapetelor prelipite se realizează cu multă uşurinţă, după trasarea în prealabil a reperelor verticale şi orizontale. Înainte de aplicarea pe suport, se desprinde protecţia foliei autoadezive de pe dosul tapetului. Bulele de aer se îndepărtează prin netezire cu o perie sau o lavetă uscată, de la mijloc spre margini. Fâşiile următoare se aplică cu marginile cap la cap, ţinându-se seama de desenul tapetului.
      12. 6.2.1.3.12 Tapetele din PVC se pot aplica şi orizontal, în conformitate cu prevederile din fişa tehnică a produsului; în acest caz, se elimină o mare parte din rosturile verticale, montajul putând începe dintr-un capăt al încăperii şi derulându-se pe perimetrul acesteia, în funcţie de lungimea rulourilor de tapet.
      13. 6.2.1.3.13 În vederea calculării necesarului de material, la numărul total de fâşii în fiecare încăpere, se adaugă o fâşie de siguranţă şi un supliment de 15 %, pentru tăieri şi racordări.
      14. 6.2.1.3.14 Dispozitivele, uneltele şi materialele auxiliare necesare la executarea lucrărilor de tapetare sunt menţionate în anexa 2.
  2. 6.2.2 Etape de aplicare a profilului apărător muchie de treaptă
    1. 6.2.2.1 Pregătirea suportului pentru aplicarea profilului apărător muchie de treaptă
      
      Înainte de aplicarea profilului apărător muchie de treaptă, se verifică suportul din punct de vedere al stării suprafeţei, pentru a îndeplini cerinţele prevăzute în paragraful 4.2.
    2. 6.2.2.2 Pregătirea profilului şi a adezivilor corespunzători
      1. 6.2.2.2.1 Pentru pregătirea profilului, se măsoară exact lungimea treptei scării, pentru scările fără vang şi lungimea treptei însumată cu lăţimea ei, pentru scările cu vang.
      2. 6.2.2.2.2 Profilul se taie la lungimea astfel măsurată, cu ajutorul unui cuţit cu lama de oţel bine ascuţită. Bucăţile de profil tăiate la lungimea necesară se aşează în poziţie întinsă, în încăpere, până la utilizare.
      3. 6.2.2.2.3 Pentru scările cu vang, se măsoară şi se trasează cu creionul pe profil locul corespunzător îndoiturii de colţ şi se decupează o porţiune în unghi de 90º, cu ajutorul unui dispozitiv corespunzător, conform desenului din figura 16.
        
        Figura 16 – Decuparea unghiului de la profilul aplicat la scările cu vang
      4. 6.2.2.2.4 Pentru decupare, se introduce profilul în fantă şi, cu ajutorul unui cuţit cu lamă ascuţită, se decupează porţiunea în unghi de 90º, pentru a permite conformarea profilului pe colţul treptei. După croire, profilele se şterg de praf cu o lavetă uscată şi, dacă este cazul, se degresează.
      5. 6.2.2.2.5 Dacă suprafaţa treptei urmează să fie acoperită cu covor PVC, acesta se croieşte la dimensiuni cu 4,5 cm mai mici decât lungimea şi lăţimea treptei, la scările cu vang, şi cu 4,5 cm mai îngust decât lăţimea acesteia, la scările fără vang. Se impune ca treptele să aibă dimensiuni egale, pentru a se putea croi covorul în serie.
      6. 6.2.2.2.6 Adezivii corespunzători se pregătesc conform instrucţiunilor producătorului, indicate în fişa tehnică a fiecărui produs.
    3. 6.2.2.3 Tehnologie de execuţie
      1. 6.2.2.3.1 Punerea în operă a profilului apărător muchie de treaptă din PVC aplicat prin lipire pe suport se realizează astfel:
        
        a) Se aplică adezivul cu un şpaclu, atât pe suprafaţa profilului, cât şi pe porţiunea din suprafaţa treptei pe care urmează să se aplice profilul. Adezivul de pe profil şi treapta
        
        corespunzătoare lui se lasă să se usuce separat, având grijă să nu atingă între ele sau de alt material sau să se acopere de praf. Timpul de uscare depinde de temperatura la care se efectuează aplicarea.Astfel, la temperaturi de peste + 30 ºC, timpul de uscare este de aproximativ 30 min, în timp ce la + 15 ºC poate să ajungă până la 1 oră. Adezivul se consideră uscat atunci când la aplicarea degetului pe stratul de adeziv, acesta nu mai este murdărit, însă se mai simte o oarecare aderenţă.
        
        b) După uscarea adezivului, se începe lipirea, respectiv asamblarea, pornind dinspre vang spre perete şi apăsând foarte bine cu mâna, astfel încât colţul să se realizeze prin unirea celor două laturi ale unghiului decupat cu ajutorul vinclului.
        
        c) Apoi, se presează manual, prin ştergere apăsată cu o lavetă uscată suprafaţa profilului şi se bate cu ciocanul atât porţiunea de profil care urmează să se introducă sub covor, cât şi colţul. După lipire, se curăţă, cu o lavetă înmuiată în diluant specific, eventualele pete de adeziv căzute pe profil.
        
        d) În cazul în care suprafaţa treptei se finisează cu un covor PVC, adezivul se aplică cu şpaclul pe covor, pe porţiunea de treaptă şi porţiunea de profil PVC care urmează să intre sub covor. Se lasă să se usuce separat suprafeţele respective, apoi se pun în contact, pornind dinspre vang şi dinspre profil spre perete şi contratreaptă. Se presează prin ştergere apăsată, cu o lavetă uscată, a întregii suprafeţe a covorului care s-a lipit. Aspectul final al lucrării este prezentat în figura 17.
        
        Figura 17 – Aspectul final al lucrării de finisare a unei scări
      2. 6.2.2.3.2 Punerea în operă a profilului apărător muchie de treaptă antiderapant, profilat, se realizează prin încastrarea (încorporarea) acestuia în treaptă sau în pardoseala treptei, aşezându-se în cofrajul executat în acest scop (figura 18). Dacă este prevăzută polizarea ulterioară a treptei sau a pardoselii respective, trebuie să se aibă grijă la alegerea unei pietre de polizor corespunzătoare.
        
        Profil apărător muchie de treaptă încastrat
        
        Treaptă Figura 18 – Încastrarea profilului în treaptă sau în pardoseala treptei
      3. 6.2.2.3.3 Punerea în operă a profilului apărător muchie de treaptă antiderapant, care poate fi înlocuit (flotant), este precedată de executarea uneia sau mai multor caneluri (şanţuri), conform proiectului de execuţie, pe suprafaţa treptei, de dimensiuni adaptate formei profilului. Se aplică un adeziv de fixare adaptat suportului şi materialului profilului, adeziv care trebuie să fie introdus prin apăsare în interiorul canelurii, pe toată lungimea acesteia. După aplicare, se şterge excesul de adeziv cu o lavetă moale, uscată şi curată.
      4. 6.2.2.3.4 Punerea în operă a profilului apărător muchie de treaptă, compus dintr-un profil de bază din aluminiu şi o inserţie din PVC antiderapant, se efectuează prin fixarea părţii perforate a profilului de bază din aluminiu pe suprafaţa treptei, înainte de realizarea finisajului (mozaic, plăci ceramice etc.), conform proiectului de execuţie. Selectarea profilului se efectuează în funcţie de grosimea plăcilor de pardoseală a treptei. Se pozează plăcile de pardoseală, după care se procedează la montarea prin presare a inserţiei din PVC, în partea proeminentă prevăzută cu caneluri a profilului de bază din aluminiu.
      5. 6.2.2.3.5 Punerea în operă a profilului apărător muchie de treaptă, compus dintr-un profil de aluminiu eloxat cu inserţie antiderapantă, trebuie să fie precedată de operaţia de egalizare şi desprăfuire a suprafeţei treptei; se înlătură folia protectoare de la partea superioară, iar cea de la partea inferioară se dezlipeşte uşor. Se pozează profilul apărător muchie de treaptă şi se presează pe partea frontală a acestuia. Se îndepărtează folia protectoare de la partea inferioară şi se apasă puternic, în mod egal, cele două părţi.
      6. 6.2.2.3.6 Punerea în operă a profilului apărător muchie treaptă universal se efectuează prin fixarea mecanică a profilului de bază din aluminiu, cu ajutorul elementelor de fixare introduse în perforaţiile special practicate în acest scop. Apoi se îndepărtează folia protectoare a inserţiei, se introduce aceasta în spaţiul destinat şi se apasă puternic, pentru realizarea aderenţei la profilul de bază din aluminiu.
      7. 6.2.2.3.7 Scara se poate da în exploatare la 30 min după terminarea montajului.
      8. 6.2.2.3.8 Dispozitivele, uneltele şi materialele auxiliare necesare executării lucrării sunt cele prevăzute în anexa nr. 3.
  3. 6.2.3 Etape de aplicare a profilului mână curentă
    1. 6.2.3.1 Pregătirea suportului pentru aplicarea profilului
      
      Înainte de aplicarea profilului mână curentă, se verifică suportul, din punct de vedere al stării
      
      suprafeţei, pentru a îndeplini cerinţele prevăzute în paragraful 4.3.
    2. 6.2.3.2 Pregătirea profilului şi a accesoriilor
      1. 6.2.3.2.1 Colacul de profil mână curentă tip teacă se transportă pe platforma superioară a scării pentru a fi plastifiat prin încălzire. Operaţia de plastifiere se poate realiza cu aparatul cu manşon de aer cald sau cu un alt aparat similar. După atingerea temperaturii de regim a aerului cald debitat de suflanta aparatului (aproximativ 7 min), profilul se poate plastifia continuu la trecerea prin manşonul aparatului.
      2. 6.2.3.2.2 Profilul mână curentă tip tubular se debitează la dimensiunile necesare pentru a fi montat, conform proiectului de execuţie.
      3. 6.2.3.2.3 După debitare, profilele se şterg de praf cu o lavetă uscată şi, dacă este cazul, se degresează.
      4. 6.2.3.2.4 Montarea profilului mână curentă trebuie să fie ultima operaţie care se execută la casa scării, adică, după terminarea tuturor lucrărilor de finisaj.
    3. 6.2.3.3 Tehnologie de execuţie pentru montarea profilului tip teacă
      1. 6.2.3.3.1 Se recomandă ca echipa care montează profilul mână curentă tip teacă să fie compusă dintr-un muncitor calificat şi doi muncitori necalificaţi.
      2. 6.2.3.3.2 Se poate începe montarea din momentul în care profilul este plastifiat. Muncitorul calificat şi primul muncitor necalificat încep montarea la partea superioară a balustradei, introducând una din aripile profilului sub platbandă, pe o porţiune de 50 – 60 cm.
      3. 6.2.3.3.3 Se introduce un levier între platbandă şi cealaltă aripă a profilului, forţând-o să intre sub platbandă şi presând-o cu mâna pentru a o aduce la forma iniţială. În timpul presării, se exercită şi o acţiune de împingere a profilului spre partea montată deja, pentru a se reduce la minimum întinderea longitudinală care, la răcire, amplifică tensiunile interne din profil.
      4. 6.2.3.3.4 Se procedează astfel, în continuare, până se ajunge la prima curbă. În acest timp, cel de-al doilea muncitor necalificat controlează porţiunile de profil montate. În zonele în care profilul prezintă ondulaţii ale aripilor sau nu este suficient de strâns pe platbandă, se bandajează porţiunea respectivă cu o chingă textilă de 2 – 3 cm lăţime.
      5. 6.2.3.3.5 La porţiunile curbe ale platbandei se introduce întâi aripa profilului pe muchia interioară a platbandei şi după aceea, ţinând fix profilul pe cele două porţiuni din imediata apropiere, de o parte şi de alta a curbei, se aduce cu levierul şi cealaltă aripă, sub muchia exterioară a platbandei. Toată porţiunea curbă se bandajează cu o chingă textilă, aşa cum s-a arătat mai sus şi se menţine bandajată până la răcire.
      6. 6.2.3.3.6 Se continuă montarea profilului pe porţiunile drepte şi curbe ale balustradei, procedând după cum s-a arătat anterior.
      7. 6.2.3.3.7 La înnădirea profilului mână curentă, cele două capete se ridică la verticală pe o porţiune de 10 cm, lăsându-se în această poziţie până când s-a terminat montarea profilului pe întreaga scară şi, prin urmare, profilul s-a răcit şi s-a contractat complet. Numai în acest moment se procedează la executarea îmbinării. Mai întâi se plastifiază cele două capete, iar
        
        apoi acestea se taie unul după celălalt pentru ca, la rabatarea lor pe platbandă, păsuirea să se facă astfel încât între ele să se obţină o oarecare presiune.
      8. 6.2.3.3.8 La îmbinările în unghi, tăierea ambelor capete ale celor două profile se face la înclinarea cerută de unghiul balustradei, lungimea de tăiere stabilindu-se astfel ca îmbinarea lor să coincidă exact cu îmbinarea platbandei suport.
      9. 6.2.3.3.9 Plastifierea capetelor se efectuează în modul următor: se închide manşonul peste platbandă timp de 10 min, după care se desface manşonul şi se montează profilul aşa cum s-a indicat mai sus, bandajându-se până la răcire, după sistemul descris anterior.
      10. 6.2.3.3.10 Capetele profilelor se sudează între ele cu ajutorul ciocanului de lipit cu lamă lată sau cu un alt aparat similar, începând de la partea exterioară a îmbinării şi avansând încet spre partea opusă. Se consideră că sudura a fost executată corect atunci când, în urma trecerii lamei printre capetele profilelor, rezultă un exces de material înmuiat care formează o bavură. Aceasta se curăţă cu un cuţit, se netezeşte cu hârtie de şlefuire uscată şi se şlefuieşte cu o lavetă pe care s-a aplicat pastă de şlefuit fină.
      11. 6.2.3.3.11 La capătul de jos al scării sau în cazul unor întreruperi ale balustradei, pe parcurs, extremitatea liberă a profilului, după montarea pe porţiunea curbă a platbandei, se bandajează cu o chingă textilă. Capetele rămân bandajate până la terminarea completă a lucrării.
      12. 6.2.3.3.12 După terminarea operaţiei de montaj, se desfac bandajele de chingă şi, în cazul în care profilul nu este bine aşezat pe platbandă, se procedează la remediere, prin repetarea operaţiei.
      13. 6.2.3.3.13 După montare, profilul mână curentă se spală bine cu o lavetă şi cu apă. După uscare, se aplică un strat foarte subţire de ceară emulsionată. Apoi, se lustruieşte profilul cu o lavetă moale şi uscată.
    4. 6.2.3.4 Tehnologie de execuţie pentru montarea profilului tubular
      1. 6.2.3.4.1 Montarea profilului mână curentă tip tubular este precedată de fixarea pe balustrada sau parapetul suport a elementelor metalice de prindere a profilului, în numărul stabilit prin proiectul de execuţie.
      2. 6.2.3.4.2 Apoi se ia bucata de profil de lungimea corespunzătoare şi se introduce, prin apăsare, în interiorul elementelor metalice pozate anterior.
      3. 6.2.3.4.3 Capetele profilului se protejează cu accesorii (capace) potrivite modelului şi culorii profilului.
      4. 6.2.3.4.4 Dispozitivele, uneltele şi materialele auxiliare necesare executării lucrării sunt prevăzute în anexa nr. 4.
7 ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR
1. 7.1 Elemente generale aplicabile lucrărilor de finisare interioară prevăzute în acest ghid
  1. 7.1.1 Calitatea lucrărilor de finisare interioară descrise de acest ghid este asigurată prin verificarea tuturor elementelor componente şi anume: suprafaţa suport, produse, operaţii, mediu de lucru, documente etc. Controlul calităţii lucrărilor se efectuează în baza prevederilor caietului de sarcini elaborat în cadrul proiectului tehnic.
  2. 7.1.2 Controlul lucrărilor de finisare trebuie să fie evidenţiat în procesele verbale ale fazelor de lucrări şi la terminarea lucrărilor şi se anexează în Cartea Tehnică a construcţiei, astfel:
    1. 1) controlul/verificările pe parcursul lucrărilor cuprind:
      1. a) calitatea suprafeţei suport;
      2. b) calitatea produselor puse în operă;
      3. c) poziţionarea şi fixarea elementelor auxiliare etc.;
      4. d) calitatea execuţiei pe faze de lucrări şi etape de lucru.
    2. 2) rectificări:
      1. a) rectificări locale, unde este cazul, pe etape de lucru;
      2. b) în vederea verificării finale sau ca urmare a acesteia se efectuează rectificări privind eventualele defecţiuni/deficienţe locale.
    3. 3) verificare finală:
      1. a) verificarea de suprafaţă, efectuată vizual;
      2. b) verificarea documentelor de calitate (procese verbale) întocmite pe parcursul lucrărilor.
  3. 7.1.3 Lucrările de aplicare a tapetelor, profilelor apărător muchie de treaptă şi profilelor mână curentă fiind destinate să rămână vizibile, calitatea acestora, din punct de vedere al aspectului, poate fi verificată oricând, chiar după terminarea întregului obiect şi, în consecinţă, nu este necesar să se încheie un proces-verbal de lucrări ascunse.
2. 7.2 Elemente specifice lucrărilor de finisare prevăzute de acest ghid
  
  Transportul şi depozitarea produselor, precum şi recepţia acestora şi a lucrărilor specifice, constituie elemente importante în cadrul domeniului de asigurare a calităţii. Elementele comune sunt documentele care trebuie să însoţească produsele pe durata transportului, depozitării şi în momentul recepţiei acestora şi anume:
  1. a) declaraţia producătorului/reprezentantului său autorizat, de conformitate cu standardul de produs sau cu agrementul tehnic, după caz.
  2. b) etichetarea produselor, efectuată în conformitate cu prevederile specificaţiilor tehnice de produs, aplicabile.
  1. 7.2.1 Transportul şi depozitarea produselor
    1. 7.2.1.1 Transportul şi depozitarea tapetelor
      1. 7.2.1.1.1 Transportul trebuie să se realizeze în mijloace de transport acoperite. Este interzisă aruncarea rulourilor în timpul manipulării.
      2. 7.2.1.1.2 Depozitarea tapetelor trebuie să se realizeze în magazii închise, protejate împotriva agenţilor atmosferici, acţiunii directe a razelor solare şi a umidităţii. Depozitarea trebuie să se realizeze în locuri ferite de orice sursă de incendiu. Rulourile de tapet trebuie să fie depozitate în poziţie verticală, pe un singur rând.
    2. 7.2.1.2 Transportul şi depozitarea profilului apărător muchie de treaptă
      1. 7.2.1.2.1 Transportul pachetelor de profile trebuie să se realizeze cu mijloace de transport acoperite.
      2. 7.2.1.2.2 Depozitarea pachetelor de profile trebuie să se realizeze în stive orizontale de maximum 10 pachete, în încăperi cu temperatura cuprinsă între + 5 ºC şi + 30 ºC, la distanţă de minimum 1,5 m faţă de orice sursă de căldură.
    3. 7.2.1.3 Transportul şi depozitarea profilului mână curentă
      1. 7.2.1.3.1 Transportul profilului mână curentă trebuie să se realizeze cu mijloace de transport închise (acoperite). Pentru transport, colacii trebuie să fie aşezaţi orizontal, în stive de maximum 5 colaci.
      2. 7.2.1.3.2 Depozitarea profilului mână curentă trebuie să se realizeze în stive de maximum 5 colaci, în încăperi uscate, la temperaturi cuprinse între + 5 ºC şi + 3 5ºC, la distanţă de minimum 1,5 m faţă de orice sursă de căldură.
  2. 7.2.2 Recepţia lucrărilor
    1. 7.2.2.1 Recepţia lucrărilor de tapetare
      1. 7.2.2.1.1 La recepţia lucrărilor de tapetare, trebuie să se controleze aspectul general al tapetului aplicat, din punct de vedere al uniformităţii culorii (toate fâşiile trebuie să aibă absolut aceeaşi culoare şi nuanţă) şi al corespondenţei acestuia cu proiectul (tapetele aplicate trebuie să fie identice cu modelele indicate sau cu mostrele convenite între executant şi beneficiar), al verticalităţii fâşiilor, al execuţiei îngrijite a rosturilor şi al aderenţei fâşiilor de tapet pe suport.
      2. 7.2.2.1.2 Lipirea tapetelor trebuie să fie realizată uniform pe întreaga suprafaţă a fiecărei fâşii în perete, fără să existe porţiuni neaderente, umflături (pungi de aer), cute sau neregularităţi specifice, cauzate de pregătirea necorespunzătoare a stratului suport.
      3. 7.2.2.1.3 Fâşiile de tapet trebuie să fie dispuse vertical, verificarea efectuându-se cu dispozitivul de verificare a verticalităţii şi neadmiţându-se nici un fel de abatere de la verticalitate.
      4. 7.2.2.1.4 În ceea ce priveşte tapetele în relief, acestea trebuie să fie aplicate cu marginile cap la cap, întrucât datorită modelelor în relief cu care se fabrică, ele nu se pot monta cu marginile suprapuse.
      5. 7.2.2.1.5 Lipirea fâşiilor cap la cap trebuie să se realizeze astfel încât linia de demarcaţie să nu poată fi observată decât până la cel mult 2 m distanţă.
      6. 7.2.2.1.6 La suprapunerile de fâşii, potrivirea desenului celor două fâşii vecine trebuie să fie cât mai exactă; în puncte izolate se poate admite o nepotrivire de maximum 1 mm.
      7. 7.2.2.1.7 La muchiile întrânde sau ieşinde ale pereţilor încăperii, rosturile verticale dintre fâşii trebuie să fie realizate la 10 – 15 cm de muchia respectivă.
      8. 7.2.2.1.8 Nu se admit suprafeţe neacoperite, lipituri suplimentare, suprapuneri supărătoare ale desenului sau exfolieri pe lângă pervazuri, întrerupătoare, prize etc.
      9. 7.2.2.1.9 La suprapunerea fâşiilor pe verticală trebuie să se respecte regula ca muchia fâşiei de deasupra să fie orientată spre fereastră, pentru ca să nu se creeze umbre pe peretele respectiv. Această condiţie nu se aplică la pereţii paraleli cu cei pe care se află ferestrele; aici fâşiile se pot suprapune în orice fel, cu condiţia să se respecte pe tot peretele cu acelaşi sens de suprapunere.
      10. 7.2.2.1.10 Verificările care se efectuează la terminarea lucrării trebuie să fie cel puţin câte una la fiecare încăpere şi cel puţin câte una la fiecare încăpere şi cel puţin una la fiecare 100 m2. La recepţia preliminară, trebuie să fie efectuate direct, de către comisie, aceleaşi verificări, dar cu o frecvenţă de minimum 1/5 din frecvenţă precedentă.
    2. 7.2.2.2 Recepţia lucrărilor de aplicare a profilului apărător muchie de treaptă
      1. 7.2.2.2.1 La recepţia unei scări pe care s-a aplicat profilul apărător muchie de treaptă, se verifică dacă au fost respectate următoarele condiţii:
        
        a) profilul să fie aplicat întins pe toată lungimea treptei, urmărind conturul acesteia, fără umflături sau goluri;
        
        b) la colţul treptei, laturile profilului care îmbracă colţul să fie unite între ele, cu un rost sub 0,5 mm, care să formeze un unghi de aproximativ 45º cu laturile treptei;
        
        c) nu se admit rosturi mai mari de 2 mm, nici între covor şi perete sau contratreaptă, nici între covor şi profil şi nu se admite să se depăşească suprafaţa treptei, suprapunându-se pe contratreaptă sau pe peretele vertical;
        
        d) nu se admit porţiuni de profil dezlipite.
    3. 7.2.2.3 Recepţia lucrărilor de aplicare a profilului mână curentă
      1. 7.2.2.3.1 Recepţia profilului trebuie să aibă în vedere verificarea ambalării corespunzătoare a produselor şi apariţia deteriorărilor în timpul transportului şi depozitării.
      2. 7.2.2.3.2 La recepţie se verifică şi dacă: livrarea profilului s-a realizat în colaci legaţi cu sfoară în cel puţin 3 locuri şi sfoara este izolată de profilul mână curentă prin bucăţi de carton
        
        care să protejeze profilul; marcarea s-a realizat prin aplicarea pe colaci a unei etichete, cu specificaţiile prezentate anterior.
      3. 7.2.2.3.3 La recepţionarea balustradei pe care s-a aplicat profilul mână curentă trebuie să se verifice dacă au fost respectate următoarele condiţii:
        
        a) profilul trebuie să fie aplicat astfel încât să nu prezinte devieri de la axul platbandei suport sau să aibă jocuri, fie în planul parapetului, fie într-un plan perpendicular pe acesta; să se înscrie perfect în curbele de racordare ale platbandei şi să nu aibă gâtuiri sau ondulaţii. Verificarea se efectuează vizual şi plimbând palma de-a lungul profilului mână curentă;
        
        b) punctele de îmbinare ale profilului şi sudurile acestuia trebuie să fie astfel executate încât să nu fie vizibile prin schimbări de culoare sau formă şi nici să nu se simtă la trecerea palmei;
        
        c) culoarea profilului pe toată lungimea lui şi mai ales pe porţiunile curbe şi în regiunea îmbinărilor nu trebuie să fie alterată prin procesul de plastifiere, iar în cazul îmbinării prin sudură, finisajul trebuie să fie bine executat.
8 ÎNTREŢINEREA LUCRĂRILOR DE FINISARE
1. 8.1 Întreţinerea tapetelor
  1. 8.1.1 Întreţinerea tapetelor se efectuează prin ştergerea de praf cu perii sau lavete moi, curate şi uscate.
  2. 8.1.2 Eventualele pete sau zone înnegrite, în funcţie de natura şi mărimea lor, se pot curăţa cu o lavetă moale, umezită cu apă caldă şi săpun sau detergenţi. Tapetul nu se lasă umed, ci se şterge imediat cu o lavetă moale şi uscată. La tapetele semilavabile nu trebuie să se frece insistent, în acelaşi loc.
2. 8.2 Întreţinerea profilului apărător muchie de treaptă
  1. 8.2.1 Pentru întreţinere, se spală profilul cu o lavetă cu apă caldă (de maximum 50 ºC) şi detergent şi se şterge cu o lavetă moale şi uscată.
3. 8.3 Întreţinerea profilului mână curentă
  1. 8.3.1 Întreţinerea profilului mână curentă din PVC trebuie să fie realizată prin curăţarea sa cu o lavetă moale şi uscată. Dacă este necesar, se poate utiliza o lavetă moale, înmuiată în apă sau într-o soluţie de detergent în apă. Petele izolate pot fi curăţate cu un diluant specific, dar numai cu cârpa bine stoarsă. Este interzisă curăţarea profilului cu produse petroliere grele sau cu uleiuri vegetale, care îl pot deteriora.
  2. 8.3.2 După curăţare, se aplică, pe suprafaţa profilului, un strat subţire de ceară emulsionată. Ceara se lăsă să se usuce timp de aproximativ 60 min, după care, cu o lavetă moale, curată şi uscată, se freacă uşor suprafaţa profilului, până la obţinerea unui luciu uniform.
9 MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII ŞI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
1. 9.1 Măsuri generale
  
  La executarea lucrărilor de finisare cu produse din materiale polimerice, trebuie să fie respectate prevederile privind protecţia muncii şi apărarea împotriva incendiilor conform legislaţiei în vigoare:
  1. a) Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.163/2007 pentru aprobarea “Norme generale de apărare împotriva incendiilor”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.216, din 29 Martie 2007;
  2. b) Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 646, din 26 iulie 2006;
  3. c) Hotărârea Guvernului nr.1425/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 882, Partea I, din 30 Octombrie 2006;
  4. d) Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sanătăţii şi familiei nr. 508/933 din 2002, privind aprobarea Normelor generale de protecţia muncii, cu modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 880, Partea I, din 06 decembrie 2002.
2. 9.2 Măsuri speciale de protecţie a muncii şi de apărare împotriva incendiilor, la aplicarea tapetelor
  1. 9.2.1 La executarea lucrărilor de tapetare se va avea în vedere ca în zona în care se lucrează la montarea tapetelor şi a adezivilor corespunzători să fie interzise: fumatul, lucrările la care se foloseşte focul, încălzirea cu flacără, cuplarea sau decuplarea circuitelor electrice etc.
3. 9.3 Măsuri speciale de protecţie a muncii şi de apărare împotriva incendiilor, la aplicarea profilului apărător muchie de treaptă
  1. 9.3.1 Pentru evitarea pericolului de explozie care poate avea loc datorită utilizării adezivilor şi a diluanţilor care pot degaja vapori inflamabili, trebuie să se ia măsuri care să asigure:
    1. a) împiedicarea atingerii limitei inferioare de explozie a amestecului de vapori de solvenţi cu aer, prin ventilaţie;
    2. b) interdicţia oricărei surse de foc (scântei, flacără etc.), în întreaga zonă în care se pot forma amestecuri explozive;
    3. c) limitarea cantităţilor de materiale (profil, adeziv, diluant) aduse la locul de muncă, la strictul necesar desfăşurării operaţiei pe un nivel;
    4. d) asigurarea dotării cu materiale şi mijloace pentru primă intervenţie, în caz de incendiu în mediul de lucru.
  2. 9.3.2 Pentru asigurarea condiţiilor de la 9.3.1, trebuie să se ia următoarele măsuri:
    1. a) în perioada de lucru, de la aplicarea adezivului, până la lipirea profilului, trebuie să se asigure o bună ventilaţie a scărilor în care se lucrează, pentru eliminarea în exteriorul clădirii a vaporilor care se degajă din stratul de adeziv; în timpul verii, trebuie să se lucreze cu ferestrele deschise, iar uşile de comunicaţie cu alte spaţii trebuie să fie
      
      închise; în cazul executării lucrărilor pe timp de iarnă, ferestrele trebuie să fie deschise intermitent, fără a scădea temperatura sub valoarea limită indicată.
    2. b) ambalajele cu adeziv şi diluant trebuie să stea închise, punându-li-se capacul la loc după fiecare utilizare;
    3. c) în zona în care se lucrează la aplicarea profilului sunt interzise: fumatul, lucrări care produc scântei (sudură electrică, ciocănire etc), lucrări la care se utilizează focul, încălzirea şi flacăra, cuplarea sau decuplarea circuitelor electrice (prize, întrerupătoare), precum şi utilizarea aparatelor electrice de încălzire şi a celor care pot produce scântei; de asemenea, este interzis să se facă foc în sobe sau în orice alte mijloace de încălzire cu flacără liberă;
    4. d) în afara instructajului obişnuit, trebuie să se efectueze zilnic, un instructaj cu toţi muncitorii care lucrează în zona în care se execută lucrări cu adezivi şi diluanţi, în casa scării şi în alte spaţii de la nivelurile care au acces la scara respectivă, prelucrându-se prevederile menţionate mai sus. Trebuie să fie instruiţi şi muncitorii altor firme (de gaze, electricitate, montări ascensoare etc.), care lucrează temporar în zona respectivă;
    5. e) trebuie să se instaleze plăcuţe de avertizare, cu următoarele interdicţii:
      
      FUMATUL STRICT INTERZIS
      
      NU VĂ APROPIAŢI CU FOC DESCHIS NU SUDAŢI
      
      PERICOL DE INCENDIU
      
      Plăcuţele de avertizare trebuie să fie instalate astfel: una la intrare în scara respectivă; câte una la intrarea fiecărui palier unde se lucrează cu adezivii indicaţi; câte una la nivelul imediat inferior şi cel imediat superior faţă de palierul la care se lucrează; oriunde se consideră necesar;
    6. f) în imediata apropiere a locului unde se lucrează, trebuie să fie aşezate stingătoare de incendiu, în număr suficient, la loc vizibil şi uşor accesibil.
  3. 9.3.3 La transportul adezivilor şi diluanţilor, acestea trebuie să fie acoperite; muncitorii care le transportă trebuie să treacă numai prin locuri ferite de foc deschis şi nu trebuie să fumeze.
  4. 9.3.4 Este obligatorie utilizarea de ustensile şi materiale care să nu producă electricitate statică.
4. 9.4 Măsuri speciale de protecţie a muncii şi de apărare împotriva incendiilor, la aplicarea profilului mână curentă
  1. 9.4.1 Întregul personal al şantierului trebuie să fie instruit în legătură cu măsurile de securitate a muncii, referitoare la utilizarea aparatelor electrice şi manipulării acestora. Aceleaşi măsuri trebuie să fie luate şi la întreţinerea balustradei prin ştergere cu produse specifice.

Anexa nr.1

REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE

Legislaţie:

Nr. crt.	Acte legislative	Publicaţie
1.	Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare	Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 24 .01.1995
2.	Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.163/2007 pentru aprobarea “Norme generale de apărare împotriva incendiilor”	Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.216 din 29.03.2007
3.	Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă	Monitorul Oficial al României Partea I nr. 646 din 26.07.2006
4.	Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare,	Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 882 din 30.10.2006
5	Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului de stat, ministrului administraţiei şi internelor nr. 1822/394 din 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, cu modificările şi completările ulterioare	Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 90 din 27.01.2005
6.	Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sanătăţii şi familiei nr. 508/933 din 2002, privind aprobarea Normelor generale de protecţia muncii, cu modificările ulterioare	Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 880 din 06.12.2002

Standarde:

1.	SR EN 233:2001	Tapete în rulouri. Specificaţii pentru tapete din hârtie finisată, tapete vinilice şi tapete din materiale plastice
2.	SR EN 235:2003	Tapete. Vocabular şi simboluri
3.	SR EN 259-1:2002	Tapete în rulouri. Tapete de utilizare intensă. Partea 1: Specificaţii
4.	SR EN 259-2:2002	Tapete în rulouri. Tapete de utilizare intensă. Partea 2: Determinarea rezistentei la impact
5.	SR EN 266: 1997	Tapete în rulouri. Specificaţii pentru tapete textile
6.	SR EN 478:2002	Profile de policlorură de vinil neplastifiată (PVC-U) pentru realizarea ferestrelor şi uşilor. Caracterizarea aspectului după expunere la 150 oC. Metodă de încercare
7.	SR EN 1372:2002	Adezivi. Metode de încercare a adezivilor pentru îmbrăcăminte de pardoseală şi tapet. Încercarea la desprindere
8.	SR EN 1373:2002	Adezivi. Metode de încercare a adezivilor pentru îmbrăcăminte de pardoseală şi tapet. Încercarea la forfecare
9.	SR EN 12149:2003	Tapete în rulouri. Determinarea migrării metalelor grele şi a altor elemente extractibile, a conţinutului de monomer al clorurii de vinil şi a emisiei de formaldehidă
10.	SR EN 12956:2001	Tapete în rulouri. Determinarea dimensiunilor, liniarităţii, rezistenţei la spălare cu buretele şi a lavabilităţii
11.	SR EN 12667:2002	Performanţa termică a materialelor şi produselor de construcţie. Determinarea rezistenţei termice prin metoda plăcii calde gardate şi prin metoda cu termofluxmetru. Produse cu rezistenţă termică mare şi medie
12.	SR EN 13501-1+A1:2010	Clasificare la foc a produselor şi elementelor de construcţie. Partea 1: Clasificare folosind rezultatele încercărilor de reacţie la foc
13.	SR EN 15102 +A1:2011	Tapete decorative. Tapete în rulouri şi panouri
14.	SR EN ISO 105-B 02:2003	Materiale textile. Încercări de rezistenţă a vopsirilor. Partea B02: Rezistenţa vopsirilor la lumina artificială: Lampa cu arc cu xenon
15.	SR EN ISO 354:2004	Acustică. Măsurarea absorbţiei acustice în cameră de reverberaţie
16.	SR EN ISO 527-2:2000	Materiale plastice. Determinarea proprietăţilor de tracţiune. Partea 2: Condiţii de încercare a materialelor plastice pentru injecţie şi extrudare
17.	SR EN ISO 2812-1:2007	Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la lichide. Partea 1: Metoda prin imersiune în lichide, altele decât apa
18.	SR EN ISO 3126:2005	Sisteme de canalizare de material plastic. Componente de material plastic. Determinarea dimensiunilor
19.	SR EN ISO 10456:2008	Materiale şi produse pentru construcţii. Proprietăţi higrotermice. Valori tabelare de proiectare şi proceduri pentru determinarea valorilor termice declarate şi de proiectare
20.	SR EN ISO 10456:2008/AC:2010	Materiale şi produse pentru construcţii. Proprietăţi higrotermice. Valori tabelare de proiectare şi proceduri pentru determinarea valorilor termice declarate şi de proiectare
21.	SR EN ISO 11654:2002	Acustică. Absorbanţi acustici utilizaţi în clădiri.Evaluarea absorbţiei acustice
22.	SR EN ISO 12572:2002	Performanţa higrotermică a materialelor şi produselor de construcţie. Determinarea proprietăţilor de transmisie a vaporilor de apă

Dispozitive, unelte şi materiale auxiliare necesare la executarea lucrărilor de tapetare

a) foarfecă lungă sau cuţit special;
b) perii dreptunghiulare late, cu părul scurt şi moale;
c) pensule late;
d) bidinele;
e) aparate de trasare orizontală şi verticală;
f) metru, teu;
g) scară dublă;
h) şpaclu;
i) masă de lucru;
j) sfoară;
k) lavetă moale, curată şi uscată.

Dispozitive, unelte şi materiale auxiliare necesare la aplicarea profilului apărător muchie de treaptă

Anexa nr. 2

Anexa nr. 3

a) dispozitiv vinclu pentru decuparea profilului în porţiunea corespunzătoare colţului treptei;
b) cuţit cu lamă de oţel bine ascuţită;
c) şpaclu;
d) perie cu păr lung;
e) lavetă moale, curată şi uscată;
f) pensulă de 5 cm;
g) ciocan de 500 g.

Anexa nr. 4

Dispozitive, unelte şi materiale auxiliare necesare la aplicarea profilului mână curentă din PVC

Pentru lucrări pregătitoare:

a) daltă pentru metal şi ciocan de 500 g, pentru înlăturarea resturilor de sudură de pe platbanda suport;
b) pilă dreptunghiulară obişnuită, pentru metale, de 300 mm lungime;
c) perie de sârmă, pentru îndepărtarea ruginei şi a prafului rezultat de la îndepărtarea resturilor de sudură.

Pentru aplicarea profilului mână curentă:

a) suflantă electrică cu un debit de 0,8 m3/min, având înglobat corpul de încălzire din manşon de 1500 W, pentru metoda de montare cu manşon de aer cald sau cu un alt dispozitiv similar;
b) fierăstrău tip coadă de vulpe, cu dinţi fini sau fierăstrău bomfaier;
c) cuţit;
d) ciocan de sudat cu lamă lată sau alt dispozitiv similar;
e) levier, de aproximativ 300 mm lungime, 2 bucăţi;
f) mănuşi;
g) chingă textilă, cu lăţimea de 2 – 3 cm.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI

ORDIN

pentru aprobarea reglementării tehnice „Cod de proiectare. Bazele proiectării construcțiilor”, indicativ CR 0—2012*)

În conformitate cu prevederile art. 10 și art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin. (3) și (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice și de cheltuieli aferente activității de reglementare în construcții, urbanism, amenajarea teritoriului și habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea și realizarea schimbului de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și al regulilor referitoare la serviciile societății informaționale între România și statele membre ale Uniunii Europene, precum și Comisia Europeană, cu modificările ulterioare,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 41/2011 al Comitetului Tehnic de Specialitate nr. 4 „Acțiuni asupra construcțiilor” și Procesul-verbal de avizare nr. 3/2011 al Comitetului Tehnic de Coordonare Generală,

în temeiul art. 5 pct. II lit. e) și al art. 13 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, cu modificările și completările ulterioare,

ministrul dezvoltării regionale și turismului emite prezentul ordin.

Art. 1. — Se aprobă reglementarea tehnică „Cod de proiectare. Bazele proiectării construcțiilor”, indicativ CR 0— 2012, elaborată de Universitatea Tehnică de Construcții București, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin, reglementarea tehnică „Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcții”, indicativ CR 0—2005, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului

nr. 2.230/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 și 148 bis din 16 februarie 2006, cu modificările ulterioare, se abrogă.

Reglementarea tehnică aprobată prin prezentul ordin fost adoptată cu respectarea procedurii de notificare nr. RO/247/2012 din 20 iulie 2012, prevăzută de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene seria L nr. 204 din 21 iulie 1998, cu modificările și completările ulterioare.

p. Ministrul dezvoltării regionale și turismului,

Marcel Ioan Boloș,

secretar de stat

București, 23 august 2012.

Nr. 1.530.

*) Ordinul nr. 1.530/2012 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 11 septembrie 2012 și este reprodus și în acest număr bis.

Anexă

COD DE PROIECTARE. BAZELE PROIECTĂRII CONSTRUC,IILOR

Indicativ CR 0 – 2012

Cuprins

0B1. ELEMENTE GENERALE

11B1.1 Domeniu de aplicare

21B1.2 Ipoteze

13B1.3 Definiţii şi termeni de specialitate

41B1.3.1 Termeni pentru proiectare

24B1.3.2 Termeni pentru acţiuni

43B1.3.3 Termeni pentru proprietăţile/rezistenţele materialelor

44B1.3.4 Termeni pentru geometria structurii

14B1.4 Simboluri

14B1.5 Documente de referinţă

1B2. REGULI/CERINŢE DE BAZĂ

15B2.1 Reguli/cerinţe de bază

16B2.2 Managementul siguranţei

17B2.3 Durata de viaţă proiectată a structurii construcţiei

18B2.4 Durabilitatea structurii construcţiei

91B2.5 Managementul calităţii

2B3. PRINCIPIILE PROIECTĂRII LA STĂRI LIMITĂ

20B3.1 Elemente generale

21B3.2 Situaţii de proiectare

22B3.3 Stări limită ultime

32B3.4 Stări limită de serviciu

24B3.5 Proiectarea la stări limită

3B4. VARIABILE DE BAZĂ

25B4.1 Acţiuni

45B4.1.1 Clasificarea acţiunilor

64B4.1.2 Valori caracteristice ale acţiunilor

47B4.1.3 Alte valori reprezentative ale acţiunilor variabile

48B4.1.4 Reprezentarea acţiunilor pentru structurile sensibile la oboseală

49B4.1.5 Reprezentarea acţiunilor dinamice

05B4.1.6 Acţiuni geotehnice

51B4.1.7 Influenţa mediului

26B4.2 Proprietăţile/rezistenţele materialelor

27B4.3 Geometria structurii

4B5. MODELAREA STRUCTURALĂ

5B6. PROIECTAREA PRIN METODA COEFICIENŢILOR PARŢIALI DE SIGURANŢĂ

82B6.1 Elemente generale

29B6.2 Limitări

30B6.3 Valori de proiectare

52B6.3.1 Valori de proiectare ale acţiunilor

53B6.3.2 Valori de proiectare ale efectelor acţiunilor

45B6.3.3 Valori de proiectare ale proprietăţilor/rezistenţelor materialelor 55B6.3.4 Valori de proiectare pentru rezistenţele elementelor structurale 56B6.3.5 Valori de proiectare pentru datele geometrice

31B6.4 Stări limită ultime

57B6.4.1 Elemente generale

85B6.4.2 Verificarea rezistenţei structurii şi a echilibrului static

6.4.3 Combinarea sau gruparea (efectelor) acţiunilor

60B6.4.4 Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru acţiuni şi combinarea efectelor acţiunilor

61B6.4.5 Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru materiale

32B6.5 Stări limită de serviciu

62B6.5.1 Verificări

36B6.5.2 Criterii de serviciu

64B6.5.3 Combinarea (efectelor) acţiunilor

65B6.5.4 Coeficienţi parţiali (de siguranţă) pentru materiale

6B7. COMBINAREA EFECTELOR ACŢIUNILOR PENTRU PROIECTAREA STRUCTURILOR DE CONSTRUCŢII

33B7.1 Combinarea (efectelor) acţiunilor

66B7.1.1 Elemente generale

43B7.2 Stări limită ultime

76B7.2.1 Valori de proiectare ale (efectelor) acţiunilor pentru situaţiile de proiectare persistentă şi tranzitorie

68B7.2.2 Valori de proiectare ale (efectelor) acţiunilor pentru situaţiile de proiectare accidentale şi seismice

35B7.3 Stări limită de serviciu

96B7.3.1 Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru acţiuni

07B7.3.2 Criterii de serviciu

7BANEXA A1. CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR ÎN CLASE DE IMPORTANŢĂ-EXPUNERE

9BANEXA A2 (informativă). BAZE PROBABILISTICE PENTRU ANALIZELE DE SIGURANŢĂ ŞI PROIECTAREA CU COEFICIENŢI PARŢIALI DE SIGURANŢĂ

37BA2.1 OBIECT

38BA2.2 Metode de evaluare a siguranţei

39BA2.3 Coeficienţi parţiali de siguranţă

04BA2.4 FACTORII DE COMBINARE/GRUPARE A (EFECTELOR) ACŢIUNILOR 'P0

10BANEXA A3 (informativă). PROIECTARE ASISTATĂ DE ÎNCERCĂRI

0B1. ELEMENTE GENERALE

11B1.1 Domeniu de aplicare

Codul cuprinde principii, reguli de aplicare şi date de bază armonizate cu standardul SR EN 1990, necesare pentru proiectarea şi verificarea structurilor de construcţii, elementelor structurale şi ale tuturor elementelor de construcţii, instalaţii şi echipamente pentru care există cerinţe normative de rezistenţă, stabilitate şi durabilitate.

celor existente, în vederea reabilitării sau schimbării funcţiunii acestora.

Prevederile codului nu se aplică la proiectarea centralelor nuclearo-electrice, barajelor şi podurilor.

Prevederile codului se adresează investitorilor, proiectanţilor, executanţilor, precum şi organismelor de verificare şi control (verificarea şi/sau expertizarea proiectelor, verificarea, controlul şi/sau expertizarea lucrărilor de construcţii, după caz).

Codul se aplică pentru proiectarea şi verificarea clădirilor şi construcţiilor inginereşti noi sau a

12B1.2 Ipoteze

– alegerea sistemului structural şi proiectarea structurii de rezistenţă sunt făcute de personal calificat şi cu experienţă;
– execuţia lucrărilor de construcţii este efectuată de personal având experienţa şi cunoştinţele corespunzătoare;
– materialele de construcţie şi produsele utilizate respectă specificaţiile de material şi produs conform legislaţiei în vigoare;
– structura construcţiei este adecvat întreţinută în exploatare;
– structura construcţiei este utilizată în acord cu ipotezele de proiectare.

Ipotezele generale care stau la baza prevederilor codului sunt:

31B1.3 Definiţii şi termeni de specialitate

41B1.3.1 Termeni pentru proiectare

îndeplinite în diferite stări limită;

– Situaţii de proiectare: set de condiţii fizice reprezentând situaţiile reale care au loc într-un interval de timp considerat, pentru care proiectarea asigură că stările limită relevante nu sunt depăşite;
– Situaţie tranzitorie de proiectare: situaţie de proiectare care este relevantă pe o durată de timp mai scurtă decât durata de viaţă proiectată şi care are o probabilitate mare de a se produce;
– Situaţie persistentă (permanentă) de proiectare: situaţie de proiectare care este relevantă pe un interval de timp de acelaşi ordin cu durata vieţii structurii (condiţia normală de proiectare);
– Situaţie accidentală de proiectare: situaţie de proiectare care implică condiţii de expunere excepţională a structurii la foc, explozii, impact, cedare locală;
– Situaţie de proiectare seismică: situaţie de proiectare excepţională care implică expunerea structurii la un eveniment seismic;
– Proiectare la incendiu: situaţie de proiectare pentru realizarea performanţei necesare în caz de incendiu;

– Criterii de proiectare: formulări cantitative care descriu condiţiile care trebuie

construcţiei sau parte a acesteia trebuie utilizată fără reparaţii majore în condiţii normale de intreţinere/mentenanţă;

– Hazard: un eveniment neuzual şi sever provenind din mediul natural, o rezistenţă insuficientă sau abateri dimensionale excesive;
– Stare limită: stare dincolo de care structura nu mai îndeplineşte criteriile de proiectare;
– Stare limită ultimă: stare asociată cu ruperea elementelor structurale şi alte forme de cedare structurală, care pot pune în pericol siguranţa vieţii oamenilor;
– Stare limită de serviciu (de exploatare): stare dincolo de care cerinţele de serviciu specificate pentru structura construcţiei şi elementele sale structurale nu mai sunt îndeplinite. În cazul în care consecinţele acţiunilor ce au provocat depăşirea cerinţelor de serviciu rămân şi după ce acţiunile respective au fost îndepărtate, starea limită de serviciu este denumită ireversibilă; în caz contrar este denumită stare limită de serviciu reversibilă;
– Variabilă de bază: variabilă reprezentând mărimi fizice ce caracterizează acţiunile, geometria şi proprietăţile materialelor, inclusiv proprietăţile terenului;
– Valoare nominală: valoare stabilită pe baze nestatistice;
– Reparaţie: refacerea oricărei părţi degradate sau avariate a construcţiei cu scopul de a obţine acelaşi nivel de rezistenţă, rigiditate şi/sau ductilitate, cu cel anterior degradării;
– Consolidare: refacerea oricărei părţi a construcţiei (a unor elemente sau ansamblu de elemente) în scopul obţinerii unei capacităţi structurale sporite, de exemplu, capacitate de rezistenţă superioară, rigiditate mai mare, ductilitate ridicată.

– Durata de viaţă proiectată: durată de timp considerată pentru care structura

42B1.3.2 Termeni pentru acţiuni

1.3.2.1 Acţiuni (F)

Acţiunile asupra construcţiilor se pot exprima prin:
1. a) Forţe/încărcări aplicate asupra structurii construcţiei (acţiuni directe);
2. b) Acceleraţii provocate de cutremure sau alte surse (acţiuni indirecte);
3. c) Deformaţii impuse cauzate de variaţii de temperatură, umiditate, tasări diferenţiate sau provocate de cutremure (acţiuni indirecte).
1.3.2.2 Efect al acţiunii (E)

efort unitar în elementele structurale, precum şi în termeni de deplasare şi/sau rotire pentru elementele structurale şi structură în ansamblu.

Efectul acţiunii/acţiunilor pe structură se poate exprima în termeni de efort secţional şi/sau
1.3.2.3 Acţiune permanentă (G)

neglijabilă.

Acţiune pentru care variaţia în timp a parametrilor care caracterizează acţiunea este nulă sau
1.3.2.4 Acţiune variabilă (Q)

Acţiune pentru care variaţia în timp a parametrilor care caracterizează acţiunea nu este nici monotonă, nici neglijabilă.
1.3.2.5 Acţiune accidentală (A)

redusă de a se exercita asupra structurii în timpul duratei sale de viaţă proiectate.

Acţiune de durată scurtă dar de intensitate semnificativă, pentru care există o probabilitate

acoperiş) sunt acţiuni accidentale iar vântul este acţiune variabilă.

De exemplu, impactul şi zăpada (doar în cazul aglomerărilor excepţionale de zăpadă pe
1.3.2.6 Acţiune seismică (AE)

Acţiune asupra structurii datorată mişcării terenului provocate de cutremure.
1.3.2.7 Acţiune geotehnică

Acţiune transmisă structurii de către teren, umplutura de pământ şi apa subterană.
1.3.2.8 Acţiune fixă şi acţiune liberă

distribuţii şi poziţii pe structură.

Acţiune care are distribuţia şi poziţia fixe pe structură. Acţiunea liberă poate avea diverse
1.3.2.9 Acţiune statică

Acţiune care nu provoacă forţe de inerţie pe structură şi în elementele sale componente.
1.3.2.10 Acţiune dinamică

Acţiune care provoacă forţe de inerţie semnificative pe structură şi în elementele sale componente.
1.3.2.11 Acţiunea cvasistatică

Acţiune dinamică reprezentată printr-o acţiune statică echivalentă.
1.3.2.12 Valoare caracteristică a unei acţiuni (Fk)

Valoarea caracteristică a unei acţiuni (Fk) reprezintă principala valoare reprezentativă a acţiunii. Valoarea caracteristică a unei acţiuni corespunde unei probabilităţi mici de depăşire a acţiunii în sensul defavorabil pentru siguranţa structurii în timpul unui interval de timp de referinţă. Valoarea caracteristică se determină ca fractil al repartiţiei statistice a acţiunii.
1.3.2.13 Valoare de proiectare a unei acţiuni (Fd)

Valoare obţinută prin multiplicarea valorii caracteristice Fk cu un coeficient parţial de siguranţă, yf care ia în consideraţie incertitudinile nealeatoare, cu caracter defavorabil asupra siguranţei structurale, care caracterizează acţiunea.
1.3.2.14 Valoare cvasipermanentă a unei acţiuni variabile (1ţ2Qk)

Valoare determinată, astfel încât durata totală în care aceasta este depăşită reprezintă un procent ridicat din durata de viaţă proiectată a structurii.

Valoare exprimată ca o fracţiune din valoarea caracteristică a acţiunii utilizând factorul 1ţ2 :’S 1.
1.3.2.15 Valoarea frecventă a unei acţiuni variabile (1ţ1Qk)

Valoare determinată în mod ideal pe baze statistice astfel încât pe durata de viaţă a structurii această valoare a acţiunii se întâlneşte frecvent; se exprimă ca o fracţiune din valoarea caracteristică a acţiunii utilizând factorul 1ţ1 :’S 1.
1.3.2.16 Valoarea de combinare/grupare a unei acţiuni variabile (1ţ0Qk)

Valoare determinată în mod ideal pe baze statistice, astfel încât probabilitatea de depăşire a

aceeaşi cu probabilitatea de depăşire a valorii sale caracteristice; se exprimă ca o fracţiune din valoarea caracteristică a acţiunii utilizând factorul 1ţ0 :’S 1.

efectelor provocate de combinaţia (gruparea) de încărcări din care face parte este aproximativ

43B1.3.3 Termeni pentru proprietăţile/rezistenţele materialelor

1.3.3.1 Valoare caracteristică a unei proprietăţi mecanice/rezistenţe (Xk sau Rk)

Valoarea caracteristică a unei proprietăţi mecanice/rezistenţe a materialului structural corespunde unei probabilităţi mici de nedepăşire a valorii proprietăţii mecanice/rezistenţei. Valoarea caracteristică se determină ca fractil inferior al repartiţiei statistice a proprietăţii mecanice/rezistenţei materialului.

În lipsa datelor statistice poate fi folosită ca valoare caracteristică o valoare nominală stabilită determinist sau indicată în documente specifice.
1.3.3.2 Valoare de proiectare a unei proprietăţi mecanice/rezistenţe (Xd sau Rd)

Valoarea de proiectare a unei proprietăţi mecanice/rezistenţe este obţinută prin împărţirea valorii caracteristice Xk sau Rk la un coeficient parţial de siguranţă, ym sau yM care ia în considerare incertitudinile nealeatoare, cu caracter defavorabil asupra siguranţei structurale.
1.3.3.3 Valoare nominală (Xnom sau Rnom)

Valoarea nominală este valoarea din documente specifice de material sau de produs utilizată în lipsa datelor statistice.

44B1.3.4 Termeni pentru geometria structurii

1.3.4.1 Valoare caracteristică a unei proprietăti geometrice (ak)

Valoarea caracteristică a unei proprietăţi geometrice (ak) corespunde, de obicei, dimensiunilor specificate în proiect.
1.3.4.2 Valoare de proiectare a unei proprietăţi geometrice (ad)

Valoarea de proiectare a unei proprietăţi geometrice este egală, în general, cu valoarea nominală.

14B1.4 Simboluri

Litere latine majuscule

A Acţiune accidentală

AdValoare de proiectare a acţiunii accidentale AEdValoare de proiectare a acţiunii seismice AEkValoare caracteristică a acţiunii seismice

CdValoarea limită a unui criteriu de serviciu specificat

E Efect al acţiunii

EdValoare de proiectare a efectului acţiunilor

Ed,dstValoare de proiectare a efectului acţiunilor cu efect defavorabil asupra stabilităţii structurale Ed,stbValoare de proiectare a efectului acţiunilor cu efect favorabil asupra stabilităţii structurale F Acţiune

FdValoare de proiectare a unei acţiuni

FkValoare caracteristică a unei acţiuni FrepValoare reprezentativa a unei acţiuni G Acţiunea permanentă

GdValoare de proiectare a acţiunii permanente

Gd,infValoare inferioară de calcul a acţiunii permanente Gd,supValoare superioară de calcul a acţiunii permanente GkValoare caracteristică a acţiunii permanente

Gk,jValoare caracteristică a acţiunii permanente j

Gkj,sup/ Gkj,infValoare caracteristică superioară/inferioară a acţiunii permanente j

P Valoare reprezentativă a acţiunii precomprimării Pd Valoare de proiectare a acţiunii precomprimării Pk Valoare caracteristică a acţiunii precomprimării Pm Valoare medie a acţiunii precomprimării
Q Acţiune variabilă

QdValoare de proiectare a unei acţiuni variabile

QkValoare caracteristică a unei acţiuni variabile

Qk,lValoare caracteristică a principalei acţiuni variabile, 1 Qk,iValoare caracteristică a unei acţiuni variabile asociate, i R Rezistenţa

RdValoare de proiectare a unei rezistenţe

RkValoare caracteristică a unei rezistenţe

X Proprietate a materialului

XdValoare de proiectare a unei proprietăţi a materialului

XkValoare caracteristică a unei proprietăţi a materialului

Litere latine mici

adValoare de proiectare a unei proprietăţi geometrice akValoare caracteristică a unei proprietăti geometrice anomValoare nominală a unei proprietăţi geometrice

Litere greceşti majuscule

�a Abaterile, erorile nefavorabile faţă de valorile nominale şi efectul cumulativ al producerii simultane a mai multor abateri geometrice

Litere greceşti mici

Coeficient parţial de siguranţă

fCoeficient parţial de siguranţă pentru acţiuni, care ţine seama de posibilitatea unor abateri nefavorabile şi nealeatoare ale valorii acţiunii de la valoarea sa caracteristică

FCoeficient parţial de siguranţă pentru acţiuni, care ţine seama de incertitudinile modelului şi de variaţiile dimensionale

gCoeficient parţial de siguranţă pentru acţiuni permanente, care ţine seama de posibilitatea unor abateri nefavorabile ale valorilor acţiunii de la valorile reprezentative

GCoeficient parţial pentru acţiuni permanente, care ţine seama de incertitudinile modelării acţiunii şi de variaţiile dimensionale

G,jCoeficient parţial pentru acţiunea permanentă j

Gj,sup/Gj,infCoeficienţi parţiali de siguranţă pentru acţiunea permanentă j

I,eFactor de importanţă şi expunere a construcţiei pentru acţiunile din cutremur

I,wFactor de importanţă şi expunere a construcţiei pentru acţiunile din vânt

I,sFactor de importanţă şi expunere a construcţiei pentru acţiunile din zăpadă

mCoeficient parţial de siguranţă pentru rezistenţa materialului care ţine seama de posibilitatea unor abateri nefavorabile şi nealeatoare ale rezistenţei materialului de la valoarea sa caracteristică;

MCoeficient parţial de siguranţă pentru o proprietate de material, care ţine seama de incertitudinile modelului şi de variaţiile dimensionale

PCoeficient parţial de siguranţă pentru acţiuni de precomprimare

qCoeficient parţial de siguranţă pentru acţiuni variabile, care ţine seama de posibilitatea unor abateri nefavorabile ale valorilor acţiunii de la valorile sale reprezentative

QCoeficient parţial de siguranţă pentru acţiuni variabile, care ţine seama de incertitudinile modelului şi de variaţiile dimensionale

Q,iCoeficient parţial de siguranţă pentru acţiunea variabilă i (i = 1,2…)

RdCoeficient parţial de siguranţă care evaluează incertitudinea modelului de calcul al rezistenţei

SdCoeficient parţial de siguranţă care evaluează incertitudinile privind modelul de calcul al efectului în secţiune al acţiunii Fd şi, în unele cazuri, privind modelarea acţiunii

Valoarea medie a factorului de conversie care ţine cont de efectele de volum, scară, de umiditate, temperatură, timp şi de alţi parametri asupra rezistenţei materialului testat;

0Factor pentru valoarea de grupare a unei acţiuni variabile

1Factor pentru valoarea frecventă a unei acţiuni variabile

2Factor pentru valoarea cvasipermanentă a unei acţiuni variabile.

14B1.5 Documente de referinţă

(1) Următoarele referinţe conţin prevederi care, prin trimiteri făcute în prezentul text, constituie prevederi ale acestui cod:

Nr. crt.	Standarde	Denumire
1.	SR EN 1990: 2004	Eurocod: Bazele proiectării structurilor.
2.	SR EN 1990:2004/NA:2006	Eurocod: Bazele proiectării structurilor. Anexă naţională.
3.	SR EN 1991-1-2:2004	Eurocod 1. Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-2: Acţiuni generale. Acţiuni asupra structurilor expuse la foc.
4.	SR EN 1991-1- 2:2004/NA:2006	Eurocod 1. Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-2: Acţiuni generale. Acţiuni asupra structurilor expuse la foc. Anexă naţională.

(2) Acest cod cuprinde texte reproduse din standardele naţionale SR EN 1990:2004 şi SR EN 1990:2004/NA:2006, identificate printr-o bară laterală.

1B2. REGULI/CERIN,E DE BAZĂ

15B2.1 Reguli/cerinţe de bază

2.1.1 Structurile de construcţii vor fi proiectate şi executate cu un grad de siguranţă stabilit în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare, astfel încât în timpul duratei lor de viaţă

proiectate să preia toate acţiunile din timpul execuţiei şi exploatării construcţiei şi să rămână funcţionale pentru scopul pentru care au fost proiectate.
2.1.2 Structurile de construcţii vor fi proiectate şi executate pentru a rezista şi la acţiuni produse de incendii, explozii, impact şi consecinţe ale erorilor umane, fără a fi degradate într- o măsură excesivă pe durata exploatării acestora.
- – eliminarea sau reducerea efectelor hazardurilor la care poate fi expusă;
- – alegerea unui tip de structură care este puţin vulnerabilă la hazardurile considerate;
- – evitarea unor sisteme structurale care pot ceda fără avertisment;
- – utilizarea unor sisteme structurale la care elementele structurale conlucrează în preluarea acţiunilor.
2.1.3 Avarierea şi degradarea potenţială a unei structuri trebuie evitate sau limitate prin:

61B2.2 Managementul siguranţei

prevederilor prezentului cod se poate realiza prin:

a) proiectarea structurilor conform reglementărilor tehnice în construcţii în vigoare,
b) execuţia corespunzatoare şi luarea de măsuri de management al calităţii lucrărilor.

2.2.1 Nivelul de siguranţă cerut pentru structurile de construcţii proiectate cu respectarea

diferite acţiuni (pierdere de capacitate de rezistenţă şi/sau funcţionalitate, pierdere de ordin economic/social, impact asupra mediului etc.) pot fi adoptate niveluri diferite de siguranţă pentru rezistenţa structurală.

2.2.3 Alegerea nivelurilor de siguranţă pentru o structură de construcţii va lua în considerare factori relevanţi precum:
- – cauzele posibile şi modul de evoluţie a structurii spre o stare limită (ultimă şi/sau de serviciu);
- – consecinţele posibile ale cedării exprimate în termeni de risc de pierdere de vieţi şi risc de pierderi economice potenţiale;
- – reacţia populaţiei faţă de cedarea structurii;
- – costul reducerii riscului de cedare (a structurii).
2.2.2 În funcţie de consecinţele anticipate în ceea ce priveşte comportarea construcţiilor la

ansamblu şi/sau prin considerarea separată a elementelor sale componente.

2.2.4 Pot fi adoptate niveluri diferite de siguranţă prin considerarea structurii construcţiei ca

17B2.3 Durata de viaţă proiectată a structurii construcţiei

simplificat evaluată ca în Tabelul 2.1.

Durata de viaţă proiectată a structurii construcţiei trebuie specificată. Aceasta poate fi

71BTabelul 2.1 – Durate de viaţă proiectată pentru structuri de construcţii (valori orientative)

Categoria duratei vieţii	Durata de viaţă proiectată a structurii construcţiei, în ani	27BExemple
5	2 100	Structuri pentru clădiri monumentale şi construcţii ingineresti importante
4	50 -100	Structuri pentru clădiri şi alte construcţii curente
3	15 – 30	Structuri pentru construcţii agricole sau similare
2	10 – 25	Părţi de structură care pot fi înlocuite
1	10	Structuri temporare

Notă – Structurile sau părţi ale structurilor care pot fi dezmembrate pentru a fi refolosite nu vor fi considerate ca temporare.

81B2.4 Durabilitatea structurii construcţiei

acestora asupra durabilităţii şi protecţiei materialelor structurii de construcţie.

2.4.2 Gradul de degradare poate fi estimat pe baza calculelor, a cercetărilor experimentale şi/sau a experienţei obţinute de la construcţiile similare precedente.

2.4.1 În faza de proiectare se vor identifica condiţiile de mediu şi se vor evalua influenţele

19B2.5 Managementul calităţii

proiectare trebuie luate măsuri de management al calităţii lucrărilor privind definirea cerinţelor de siguranţă, precum şi măsuri organizatorice şi de control în stadiile de proiectare, execuţie şi funcţionare a clădirii.

2.5.1 În vederea realizării unei structuri care corespunde regulilor şi ipotezelor considerate la

2B3. PRINCIPIILE PROIECTĂRII LA STĂRI LIMITĂ

02B3.1 Elemente generale

3.1.2 Verificarea uneia dintre cele două categorii de stări limită poate fi omisă dacă există suficiente informaţii care demonstrează că verificarea una dintre stări este satisfacută de verificarea celeilalte.
3.1.3 Stările limită sunt corelate cu situaţiile de proiectare (pct. 3.2)
3.1.4 Verificarea stărilor limită care se referă la efecte dependente de timp trebuie asociată cu durata de viaţă proiectată a structurii. Se menţionează că, în general, efectele dependente de timp sunt cumulative.

3.1.1 Trebuie facută distincţia între stările limită ultime şi stările limită de serviciu.

21B3.2 Situaţii de proiectare

3.2.1 Situaţiile de proiectare vor fi selectate pe baza circumstanţelor în care structura este obligată sa-şi îndeplinească funcţiunea.
3.2.2 Situaţiile de proiectare vor fi clasificate după cum urmează:
- – Situaţii de proiectare persistente sau normale, care se referă la condiţii de utilizare/funcţionare normală;
- – Situaţii de proiectare tranzitorii, care se referă la condiţii temporare aplicabile structurii, de exemplu în timpul execuţiei sau reparaţiilor;
- – Situaţii de proiectare accidentale, care se referă la condiţii excepţionale la care este expusă structura (de exemplu foc, explozii, impact şi consecinţele degradării locale);
- – Situaţii de proiectare seismice, aplicabile structurilor expuse acţiunii seismice.
3.2.3 Situaţiile de proiectare selectate vor fi suficient de severe şi variate pentru a cuprinde toate condiţiile care pot fi raţional prevăzute în timpul execuţiei şi utilizării construcţiei.

22B3.3 Stări limită ultime

clasificate ca stări limită ultime.

3.3.1 Stările limită care implică protecţia vieţii oamenilor şi a siguranţei structurii sunt

trebuie de asemenea clasificate ca stări limită ultime.

3.3.3 Stările limită anterioare cedării structurale care, pentru simplitate, sunt considerate în locul prăbuşirii propriu-zise, pot fi tratate ca stări limită ultime.

3.3.4 Dacă sunt relevante pentru siguranţa structurii, vor fi verificate şi următoarele stări limită ultime:
- – pierderea echilibrului structurii sau al unei părţi a acesteia, considerate ca un corp rigid;
- – cedarea prin deformaţii excesive, transformarea structurii sau a oricărei părţi a acesteia într-un mecanism, pierderea stabilităţii structurii sau a oricărei parţi a acesteia, incluzând reazemele şi fundaţiile;
- – cedarea cauzată de oboseală şi de alte efecte dependente de timp.
3.3.2 Stările limită care implică protecţia unor bunuri de patrimoniu sau de mare valoare

32B3.4 Stări limită de serviciu

structurale în condiţii normale de exploatare, (ii) confortul oamenilor/ocupanţilor construcţiei respectiv limitarea vibraţiilor, deplasărilor şi deformaţiilor structurii şi (iii) estetica construcţiei (evitarea deformaţiilor mari şi a fisurilor extinse) sunt clasificate ca stări limită de serviciu.

3.4.1 Stările limită care iau în considerare (i) funcţionarea structurii sau a elementelor

3.4.3 Verificarea stărilor limită de serviciu se va baza pe criterii privind următoarele aspecte:
1. a) deformaţii care afectează aspectul structurii, confortul utilizatorilor şi funcţionarea construcţiei sau cauzează degradarea finisajelor şi elementelor nestructurale;
2. b) vibraţii care provoacă disconfortul ocupanţilor sau care limitează funcţionarea efectivă a structurii şi/sau a aparatelor, utilajelor şi echipamentelor din clădire/structură;
3. c) alte degradări care afecteaza defavorabil aspectul, durabilitatea şi funcţionalitatea clădirii/structurii.
3.4.2 Va fi făcută o distincţie între stări limită de serviciu reversibile şi ireversibile.

24B3.5 Proiectarea la stări limită

acţiunilor şi de calcul structural corespunzătoare stărilor limită considerate.

3.5.1 Proiectarea la stări limită trebuie să se bazeze pe utilizarea unor modele de evaluare a

(pentru proiectare) ale acţiunilor, proprietăţilor materialelor şi datelor geometrice.
3.5.2 Se va verifica nedepăşirea stărilor limită atunci când sunt utilizate valorile relevante

combinare de încărcări/efecte ale încărcărilor.
3.5.3 Verificările trebuie efectuate pentru toate situaţiile de proiectare relevante şi critice de

siguranţă parţiali specificaţi în Capitolul 6 şi exemplificaţi în Capitolul 7.
3.5.4 Cerinţele de proiectare în raport cu starea limită pot fi îndeplinite utilizând coeficienţii de

3B4. VARIABILE DE BAZĂ

25B4.1 Acţiuni

54B4.1.1 Clasificarea acţiunilor

– Acţiuni permanente (G), de exemplu acţiuni directe precum greutatea proprie a construcţiei, a echipamentelor fixate pe construcţii şi acţiuni indirecte, de exemplu datorate contracţiei betonului şi tasărilor diferenţiate;
– Acţiuni variabile (Q), de exemplu acţiuni pe planşeele şi acoperişurile clădirilor, acţiunea zăpezii, acţiunea vântului, împingerea pământului, a fluidelor şi a materialelor pulverulente;
– Acţiuni accidentale (A), de exemplu acţiuni din explozii, acţiuni din impact, acţiunea zăpezii (în cazul aglomerărilor excepţionale de zăpadă pe acoperiş);
– Acţiunea seismică (AE).

4.1.1.1 Acţiunile pot fi clasificate după variaţia lor în timp, astfel:

în funcţie de variaţia intensităţii lor în timp.

4.1.1.3 Acţiunile pot fi de asemenea clasificate:
- – după origine, ca directe sau indirecte;
- – după variaţia spaţială, ca fixe sau libere;
- – după natura şi/sau după răspunsul structurii, ca statice sau dinamice.
4.1.1.2 Acţiunile provocate de presiunea apei pot fi considerate fie permanente fie variabile,

46B4.1.2 Valori caracteristice ale acţiunilor

poate fi determinată:

4.1.2.1 Valoarea caracteristică Fk a unei acţiuni (principala valoare reprezentativă a acţiunii)

cazuri) al repartiţiei statistice a acţiunii;

– pe baze deterministe, printr-o valoare nominală, utilizată în documentaţia proiectului în lipsa datelor statistice.

– pe baze probabilistice, printr-un fractil, de obicei superior (dar şi inferior în unele
- – dacă variabilitatea lui G poate fi considerată redusă, se va utiliza o singură valoare Gk;
- – dacă variabilitatea lui G nu poate fi considerată redusă, vor fi utilizate două valori: o valoare superioară, Gk,sup şi o valoare inferioară, Gk,inf.
4.1.2.2 Valoarea caracteristică a unei acţiuni permanente Gk va fi evaluată după cum urmează:

proiectată a structurii şi coeficientul său de variaţie este mic (0,05÷ 0,1). În acest caz Gk va fi luat egal cu valoarea sa medie.
4.1.2.3 Variabilitatea lui G poate fi neglijată dacă G nu variază semnificativ pe durata de viaţă

al acţiunii este peste 0,10) şi/sau pentru structurile a căror siguranţă este sensibilă la variaţia lui G, în proiectare vor fi utilizate acele valori ale lui G care au un efect defavorabil asupra siguranţei. Acele valori pot fi după caz fie Gk,inf – reprezentat de fractilul de 5% al repartiţiei statistice a acţiunii G, fie Gk,sup – reprezentat de fractilul de 95% al repartiţiei statistice a acţiunii G. Repartiţia statistică a lui G poate fi considerată normală.
4.1.2.4 Dacă variabilitatea statistică a acţiunii G nu poate fi neglijată (coeficientul de variaţie

caracteristică, valoare calculată pe baza dimensiunilor nominale şi a greutăţii specifice medii.

4.1.2.6 Pretensionarea, P, trebuie clasificată ca o acţiune permanentă cauzată de forţe controlate şi/sau de deformaţii controlate impuse pe structură. Tipul de pretensionare trebuie diferenţiat în funcţie de soluţia tehnologică adoptată (de exemplu pretensionare prin toroane, pretensionare prin deformaţii impuse reazemelor).

Valorile caracteristice ale pretensionării, la un timp t, pot fi o valoare superioară Pk,sup(t) şi o valoare inferioară Pk,inf(t). Pentru stările limită ultime va fi utilizată o valoare medie Pm(t).
4.1.2.5 Determinist, greutatea proprie a structurii poate fi reprezentată de o singură valoare

– fie unei valori superioare cu o probabilitate specificată de a nu fi depăşită într-un interval de timp precizat;
– fie unei valori nominale, în cazurile unde reprezentarea statistică nu este cunoscută.

4.1.2.7 Pentru acţiunile variabile, valoarea caracteristică Qk va corespunde:

probabilitatea de nedepăşire de 2% într-un an, ceea ce corespunde unui interval mediu de recurenţă de 50 de ani a unei valori mai mari decât valoarea caracteristică, IMR=50 ani. În anumite cazuri valoarea caracteristică a acţiunilor climatice se poate defini şi cu alte probabilităţi de nedepăşire într-un an.
4.1.2.8 În general, valoarea caracteristică a acţiunilor din vânt şi din zăpadă se defineşte prin

proiect individual în parte.
4.1.2.9 Pentru acţiuni accidentale, valoarea de proiectare Ad trebuie specificată pentru fiecare

caracteristică AEk.

Pentru proiecte individuale AEd poate fi specificată explicit pentru valori superioare celor indicate în reglementările tehnice în vigoare privind proiectarea la acţiunea seismică a construcţiilor noi, care sunt determinate pentru un intervalul mediu de recurenţă (IMR) de 100 ani, respectiv 39% probabilitate de depăşire a valorii AEd în 50 ani.
4.1.2.10 Pentru acţiuni seismice valoarea de proiectare AEd va fi determinată din valoarea

pentru un IMR = 475 ani, probabilitatea de depăşire a valorii AEd în 50 ani este de 10%).

AEdva avea valori mai ridicate pentru intervale medii de recurenţă superioare (de exemplu,

47B4.1.3 Alte valori reprezentative ale acţiunilor variabile

a) Valoarea de combinare/grupare a unei acţiuni reprezentată de produsul 1ţ0Qk, utilizată pentru verificări la stări limită ultime şi stări limită de serviciu ireversibile;
b) Valoarea frecventă, reprezentată de produsul 1ţ1Qk,utilizată pentru verificări la stări limită ultime care implică acţiuni variabile şi pentru verificări la stări limită de serviciu reversibile;
c) Valoarea cvasipermanentă, reprezentată de produsul 1ţ2Qk, utilizată pentru verificarea la stări limită ultime care implică acţiuni accidentale şi pentru verificarea la stări limită de serviciu reversibile. Valorile cvasipermanente sunt utilizate şi pentru calculul efectelor de lungă durată.

4.1.3.1 Alte valori reprezentative ale unei acţiuni variabile sunt:

84B4.1.4 Reprezentarea acţiunilor pentru structurile sensibile la oboseală

4.1.4.1 Structurile sensibile la oboseală trebuie asigurate prin considerarea efectelor aplicării repetate a acţiunilor specifice (ex. vibraţii, vânt etc) conform reglementărilor tehnice de specialitate.

94B4.1.5 Reprezentarea acţiunilor dinamice

provocate de acţiunile dinamice, fie implicit, în acţiunea caracteristică, fie explicit, prin aplicarea unui factor dinamic la acţiunea statică.

4.1.5.2 Acţiunile dinamice sunt exprimate, simplificat, ca acţiuni statice echivalente, şi se evaluează aplicând încărcării statice coeficienţi dinamici de amplificare.

4.1.5.3 Atunci când acţiunile dinamice produc un răspuns dinamic semnificativ al structurii, analiza structurii trebuie să fie o analiză dinamică.

4.1.5.1 Modelele pentru acţiuni dinamice includ considerarea efectelor acceleraţiei structurii

05B4.1.6 Acţiuni geotehnice

determinarea valorilor caracteristice şi de calcul ale parametrilor geotehnici.

4.1.6.1 Acţiunile geotehnice se evaluează conform reglementările tehnice în vigoare privind

51B4.1.7 Influenţa mediului

considerată influenţa factorilor de mediu care pot afecta durabilitatea structurii.

4.1.7.2 Acolo unde este posibil, efectele mediului vor fi evaluate cantitativ.

4.1.7.1 În alegerea materialelor, a concepţiei structurii şi pentru proiectarea de detaliu trebuie

26B4.2 Proprietăţile/rezistenţele materialelor

reprezentate de valori caracteristice.

4.2.1 Proprietăţile/rezistenţele materialelor, inclusiv ale terenului de fundare, vor fi

materialelor vor fi considerate valori caracteristice inferioare şi superioare.

4.2.3 Dacă valoarea inferioară a proprietăţilor/rezistenţelor unui material este nefavorabilă pentru siguranţa structurii, valoarea caracteristică va fi definită ca fiind valoarea fractilului de 5% al repartiţiei statistice.

Dacă valoarea superioară a proprietăţilor/rezistenţelor unui material este nefavorabilă pentru siguranţa structurii, valoarea caracteristică va fi definită ca fiind valoarea fractilului de 95% al repartiţiei statistice.
4.2.2 Pentru verificările la stări limită sensibile la variabilitatea proprietăţilor/rezistenţelor

standard efectuate consultând datele informative din Anexa A3 şi în conformitate cu reglementările tehnice de specialitate.

4.2.5 Dacă datele statistice disponibile sunt insuficiente pentru a determina valorile caracteristice ale proprietăţilor/rezistenţelor materialelor şi produselor, valorile nominale vor fi adoptate ca valori caracteristice.
4.2.6 În cazurile în care este necesară o estimare superioară a rezistenţei vor fi folosite acoperitor valorile medii ale proprietăţilor/rezistenţelor materialelor.
4.2.7 Parametrii care descriu rigiditatea structurii (modulul de elasticitate, coeficienţii de curgere lentă) şi coeficienţii de dilatare termică vor fi reprezentaţi de valori medii.

4.2.4 Valorile proprietăţilor/rezistenţelor materialelor vor fi determinate pe bază de teste

27B4.3 Geometria structurii

4.3.1 Datele geometrice vor fi reprezentate de valorile specificate în proiect.

dimensiunilor.

4.3.3 Dacă distribuţia statistică a mărimilor geometrice este cunoscută, valorile caracteristice pot fi reprezentate prin fractili ai distribuţiei statistice.
4.3.2 Dimensiunile specificate în proiect pot fi considerate ca valori caracteristice ale

4.3.4 Toleranţele pentru elementele care se conectează trebuie să fie reciproc compatibile.

4B5. MODELAREA STRUCTURALĂ

cu un nivel de rigurozitate acceptabil. Modelele structurale trebuie să fie cele corespunzătoare stărilor limită considerate.

5.1 Modelele structurale trebuie alese astfel încât să permită evaluarea comportării structurii
5.2 Modelul structural care trebuie folosit pentru determinarea efectelor acţiunilor dinamice va fi ales luând în considerare toate elementele structurale importante, masele acestora, caracteristicile lor de rezistenţă, rigiditate şi amortizare precum şi elementele nestructurale relevante pentru comportarea dinamică a structurii (cu proprietăţile respective).

dinamice pot fi considerate fie, prin aplicarea, în mod uzual, de coeficienţi echivalenţi de amplificare dinamică la valorile acţiunii statice, fie prin includerea lor în valorile statice.
5.3 Atunci când acţiunile dinamice sunt considerate ca acţionând cvasistatic, efectele

numai modul fundamental este relevant pentru răspunsul structurii, analiza modală explicită poate fi înlocuită de o analiză cu acţiuni statice echivalente.
5.4 Pentru structuri cu geometrie regulată şi distribuţie regulată a rigidităţii şi maselor, dacă

B6. PROIECTAREA PRIN METODA COEFICIEN,ILOR PAR,IALI DE SIGURAN,Ă

28B6.1 Elemente generale

proiectare, astfel încât nici o stare limită să nu fie depăşită atunci când în modelele de calcul sunt utilizate (i) valorile de proiectare pentru acţiuni şi efectele lor pe structură şi (ii) valorile de proiectare pentru rezistenţe.

6.1.1 Metoda coeficienţilor parţiali de siguranţă constă în verificarea tuturor situaţiilor de

vor fi grupate conform regulilor din acest capitol şi din Capitolul 7; evident, acţiunile care nu pot exista fizic simultan nu se iau în considerare împreună în grupări de acţiuni/efecte structurale ale acţiunilor.

6.1.3 Valorile de proiectare vor fi obţinute din valorile caracteristice sau alte valori reprezentative utilizându-se coeficienţii parţiali de siguranţă sau alţi factori de grupare definiţi în acest capitol.
6.1.2 Pentru situaţiile de proiectare selectate şi stările limită considerate, acţiunile individuale

29B6.2 Limitări

şi la starea limită de serviciu a structurilor supuse la încărcări statice, precum şi la cazurile în care efectele dinamice pe structură sunt determinate folosind încărcări statice echivalente (de exemplu efectele dinamice produse de vânt).

6.2.1 Metoda coeficienţilor parţiali de siguranţă se referă la verificările la starea limită ultimă

la oboseală trebuie aplicate reguli specifice din reglementările tehnice de specialitate.

Pentru calculul structurilor în domeniul neliniar de comportare şi pentru calculul structurilor

30B6.3 Valori de proiectare

52B6.3.1 Valori de proiectare ale acţiunilor

6.3.1.1 Efectele pe structură ale acţiunilor pot fi exprimate fie în eforturi secţionale, fie în eforturi unitare.

Valoarea de proiectare Fd a unei acţiuni F se exprimă, în general, astfel:

Fd = yf Frep(6.1.a)

cu

unde:

Frep =1ţFk(6.1.b)

Fkeste valoarea caracteristică a acţiunii;

Frepeste o valoare reprezentativă a acţiunii;

yfeste coeficientul parţial de siguranţă pentru acţiune care ţine seama de posibilitatea unor abateri nefavorabile şi nealeatoare ale valorii acţiunii de la valoarea sa caracteristică;

1ţ este factorul pentru valoarea de grupare a unei acţiuni variabile care poate fi, după caz,

1ţ0sau 1ţ1sau 1ţ2.

reglementările tehnice privind proiectarea la acţiunea seismică. Pentru proiecte individuale

AEdpoate fi specificată explicit şi cu valori superioare în conformitate cu pct. 4.1.2.10.
6.3.1.2 Pentru acţiunea seismică, valoarea de proiectare AEd va fi determinată conform

53B6.3.2 Valori de proiectare ale efectelor acţiunilor

6.3.2.1 Valoarea de proiectare a efectului pe structură al unei acţiuni Ed se calculează ca fiind efectul pe structură al acţiunii E(Fd) înmulţit cu coeficientul parţial de siguranţă ySd:

EdSdEFd

(6.2)

acţiunii şi ale efectului pe structură al acţiunii Fd.

Coeficientul parţial de siguranţă ySdevaluează incertitudinile din modelele de calcul ale
6.3.2.2 Alternativ, efectele acţiunilor pe structură Ed se pot exprima simplificat şi sub forma:

unde:

Sd f F

(6.2.b)

Ed ESd f
-  Frep EF
-  Frep . (6.2.a)
6.3.2.3 În cazurile în care trebuie facută o distincţie între efectele favorabile şi nefavorabile

ale acţiunii permanente vor fi utilizaţi doi coeficienţi parţiali de siguranţă: G,inf

,G,sup .

54B6.3.3 Valori de proiectare ale proprietăţilor/rezistenţelor materialelor

6.3.3.1 Valorile de proiectare ale proprietăţilor/rezistenţelor materialelor, Xd se exprimă astfel:

Xkeste valoarea caracteristică a proprieţătii/rezistenţei materialului (vezi pct. 4.2);

ymeste coeficientul parţial de siguranţă pentru proprietatea/rezistenţa materialului, care ţine seama de posibilitatea unor abateri nefavorabile şi nealeatoare ale proprietăţii/rezistenţei materialului de la valoarea sa caracteristică;

este valoarea medie a factorului de conversie a rezultatelor încercărilor experimentale în rezultate pentru proiectare, care ţine seama de efectele de volum, scară, umiditate, temperatură, timp şi de alţi parametri asupra proprietăţii/rezistenţei materialului testat.

unde:

X Xk

m

(6.3)

55B6.3.4 Valori de proiectare pentru rezistenţele elementelor structurale

6.3.4.1 Valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă a elementelor structurale Rd poate fi exprimată fie în termeni de eforturi secţionale, fie în termeni de eforturi unitare (sau tensiuni).

Valoarea de proiectare a rezistenţei Rd se exprimă sub forma:

R  1 RX 

d Rd

(6.4)

unde coeficientul parţial de siguranţă

1 evaluează incertitudinile privind modelul de calcul

Rd

6.3.4.2 Alternativ, rezistenţa Rd se poate exprima şi sub forma:

al rezistenţei, inclusiv abaterile geometrice dacă acestea nu sunt modelate explicit.

 1 1 1 

Rd RXk RXk 

(6.5.a)

Rd m M 

unde coeficientul 1 a fost încorporat în 1 împreună cu 1 şi 1 .

M Rd m

6.3.4.3 Alternativ expresiei (6.5.a) Rd poate fi obţinută direct din valoarea sa caracteristică Rk:

Rk RXk 

(6.5.c)

unde

Rd Rk



(6.5.b)

56B6.3.5 Valori de proiectare pentru datele geometrice

structurale, pot fi reprezentate de valorile lor nominale.

6.3.5.1 Valorile de proiectare pentru datele geometrice, cum sunt dimensiunile elementelor

ad anom

(6.6)
6.3.5.2 În cazurile în care efectele abaterilor în datele geometrice (poziţia reazemelor sau poziţiile de aplicare ale acţiunilor) sunt semnificative pentru siguranţa structurii (de exemplu provoacă momente de ordinul doi) valorile de proiectare ale datelor geometrice vor fi definite sub forma

ad anom a

(6.6)

unde a ia în considerare abaterile, erorile nefavorabile faţă de valorile nominale şi efectul cumulativ al producerii simultane a mai multor abateri geometrice.

13B6.4 Stări limită ultime

57B6.4.1 Elemente generale

6.4.1.1 Verificarea structurilor se face la următoarele stări limită ultime:
1. a) STR: Pierderea capacităţii de rezistenţă a elementelor structurale şi a structurii sau deformarea excesivă a structurii şi elementelor sale componente;
2. b) GEO: Pierderea capacităţii de rezistenţă a terenului sau deformarea excesivă a acestuia;
3. c) ECH: Pierderea echilibrului static al structurii sau al unei părţi a acesteia, considerată ca solid rigid;
4. d) OB: Oboseala structurii şi a elementelor structurale. Verificarea structurilor la starea limită de oboseală se detaliază în reglementările tehnice de specialitate.
  
  Capitolul 7.
6.4.1.2 Valorile de proiectare ale acţiunilor se determină în conformitate cu prevederile din

58B6.4.2 Verificarea rezistenţei structurii şi a echilibrului static

6.4.2.1 Pentru verificarea la o stare limită ultimă a elementelor structurii şi/sau a terenului de fundare, sau de deformare excesivă a acestora (STR / GEO) se va folosi relaţia:

Ed:S Rd(6.7)

unde:

Edeste valoarea de proiectare a efectului acţiunilor reprezentat fie prin eforturi secţionale fie prin eforturi unitare (în secţiunea care se verifică);

Rdeste valoarea de proiectare a rezistenţei având aceeaşi natură fizică cu efectul acţiunii. Expresia (6.7) nu se referă la verificările de flambaj.

relaţia:
6.4.2.2 Pentru verificarea la starea limită de pierdere a echilibrului static (ECH) se va folosi

Ed,dst :S Ed,stb (6.8)

Ed,dsteste valoarea de proiectare a efectului acţiunilor cu efect defavorabil asupra stabilităţii;

Ed,stbeste valoarea de proiectare a efectului acţiunilor cu efect favorabil asupra stabilităţii.

unde:

6.4.3 Combinarea sau gruparea (efectelor) acţiunilor
1. 6.4.3.1 Elemente generale
  1. 6.4.3.1.1 Pentru fiecare caz de încărcare, valorile de proiectare ale efectelor acţiunilor (Ed) vor fi determinate combinând valorile provenind din acţiuni care sunt considerate că se pot produce simultan.
  2. 6.4.3.1.2 Orice combinare sau grupare de acţiuni (efecte ale acţiunilor) va include o acţiune variabilă predominantă sau o acţiune accidentală.
  3. 6.4.3.1.3 În cazurile în care rezultatele verificării sunt sensibile la variaţiile de intensitate ale acţiunii permanente aplicate în diverse poziţii pe structură, valorile acestei acţiuni vor fi luate pentru ambele cazuri: favorabil şi nefavorabil.
2. 6.4.3.2 Combinarea (efectelor) acţiunilor

Combinarea (efectelor) acţiunilor pentru proiectarea la stări limită ultime poate fi clasificată în următoarele trei tipuri de grupări:

– Combinarea (efectelor) acţiunilor în Gruparea fundamentală pentru situaţiile de proiectare persistentă sau normală şi tranzitorie

Combinarea efectelor acţiunilor în Gruparea fundamentală se face luând în considerare:
1. (i) Valoarea de proiectare a acţiunii variabile predominante (ySd·Qk,1);
2. (ii) Valorile de grupare (1ţ0,i·Qk,i) ale acţiunilor variabile care acţionează combinat cu acţiunea predominantă multiplicate cu coeficienţii parţiali de siguranţă corespunzători, respectiv (ySd· 1ţ0,i·Qk,i);
  
  Combinarea (efectelor) acţiunilor în Gruparea fundamentală poate fi exprimată astfel:
  
  Ed=
  
  n
  
  G P Q 
  
  G, j k , j p Q,1 k ,1 j 1
  
  m
  
  Q
  
  Q,i 0,i k ,i i 2
  
  (6.9)
  
  proiectarea accidentală
  
  Combinarea efectelor acţiunilor în Gruparea accidentală fie implică explicit o acţiune accidentală A (foc, impact, impuls), fie se referă la situaţia de după accident (A=0). Pentru acţiuni asupra structurilor expuse la foc a se vedea capitolele 4.2 şi 4.3 din SR EN 1991-1-2 şi SR EN 1991-1-2/NA şi prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, în vigoare.
  
  Combinarea (efectelor) acţiunilor în Gruparea accidentală poate fi exprimată după cum urmează:
– Combinarea (efectelor) acţiunilor în Gruparea accidentală pentru situaţia de

Ed=

n



j 1

Gk, j P Ad

(1,1 sau 2,1 )Qk ,1 

m

Q

2,i k ,i i 2

(6.10)

proiectare seismică

Ed = Gk, j P AEd 2,iQk ,i

n

m

j 1

i 1

(6.11)
– Combinarea (efectelor) acţiunilor în Gruparea seismică pentru situaţia de

7.4.

unde semnificaţiile simbolurilor utilizate sunt explicitate la 1.3 şi în Tabelele 7.1, 7.2, 7.3 şi

– În cazul unei structuri supuse predominant efectelor acţiunii vântului, relaţia de grupare a (efectelor) acţiunilor din greutate proprie Gk, din vânt Vk şi din zăpadă Zk este:

De exemplu:

1,35 

j1

Gk,j+ 1,5 Vk+ (1,5 x 0,7) Zk

zăpezii Zk, relaţia de grupare este:

şi similar, în cazul unei structuri supuse aceleaşi acţiuni, unde însă predomină efectul acţiunii

Gkeste valoarea efectului acţiunilor permanente pe structură, calculată cu valoarea caracteristică a acţiunilor permanente;

Zkeste valoarea efectului acţiunii din zăpadă pe structură (pe acoperiş), calculată cu valoarea caracteristică a incărcării din zăpadă;

Vkeste valoarea efectului acţiunii vântului pe structură, calculată cu valoarea caracteristică a acţiunii vântului;

unde:

1,35 

j1

Gk,j+ 1,5 Zk+ (1,5 x 0,7) Vk

60B6.4.4 Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru acţiuni şi combinarea efectelor acţiunilor

sunt prezentate în Capitolul 7.

Valorile coeficienţilor parţiali (de siguranţă) pentru acţiuni şi combinarea efectelor acţiunilor

61B6.4.5 Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru materiale

tehnice de specialitate pentru proiectarea structurilor (metalice, din beton armat, compozite, de zidărie, s.a.) şi pentru proiectarea infrastructurii.

Valorile coeficienţilor parţiali (de siguranţă) pentru materiale sunt date în reglementările

32B6.5 Stări limită de serviciu

62B6.5.1 Verificări

6.5.1.1 Pentru verificarea la o stare limită de serviciu a structurii şi elementelor sale componente se va folosi relaţia:

Ed:S Cd(6.12)

unde:

Cdeste valoarea limită a unui criteriu de serviciu specificat;

Edeste valoarea de proiectare a efectului combinat al acţiunilor, asociat criteriului de serviciu respectiv, determinată pe baza combinaţiei de acţiuni specificate în cod.

63B6.5.2 Criterii de serviciu

Criteriile de serviciu pentru structuri şi elementele lor componente sunt indicate în Capitolul

7 pentru clădiri şi structuri. Acestea pot fi completate şi cu alte criterii conform reglementărilor tehnice de specialitate pentru proiectarea structurilor şi construcţiilor.

64B6.5.3 Combinarea (efectelor) acţiunilor

clasificată în următoarele trei tipuri de grupări:

6.5.3.1 Combinarea (efectelor) acţiunilor pentru proiectarea la stări limită de serviciu poate fi

j 1

Gk, j P Qk ,1 0,iQk,i

n m

i 2

(6.13)
- – Combinaţia (gruparea) caracteristică;
- – Combinaţia (gruparea) frecventă;
  
  n
  
  
  
  j 1
  
  Gk, j P 1,1Qk ,1 
  
  m
  
  Q
  
  2,i k ,i i 2
  
  (6.14)
- – Combinaţia (gruparea) cvasipermanentă;
  
  n
  
  
  
  j1
  
  Gk, j
  
  P 
  
  m
  
  Q
  
  2,i k ,i i1
  
  (6.15)
  
  grupare a (efectelor) acţiunilor din greutate proprie Gk, din vânt Vk şi datorate exploatării (birouri sau, respectiv, arii de depozitare) Uk, este:
  
  De exemplu, în cazul unei structuri supuse predominant efectelor acţiunii vântului, relaţia de
  
  Gkeste valoarea efectului acţiunilor permanente pe structură, calculată cu valoarea caracteristică a acţiunilor permanente;
  
  Vkeste valoarea efectului acţiunii vântului pe structură, calculată cu valoarea caracteristică a acţiunii vântului;
  
  Ukeste valoarea efectului datorat exploatării, calculată cu valoarea caracteristică a incărcării din exploatare.
  
  unde:
  
  n
  
  1,0 
  
  j1
  
  Gk,j+ 1,0 Vk+ (0,7 sau, respectiv,1,0) Uk
  
  sunt semnificative faţă de celelalte efecte ale acţiunilor.
  
  6.5.3.3 Pentru situaţia de proiectare seismică (gruparea seismică), valoarea de proiectare a acţiunii seismice pentru starea limită de serviciu este indicată în reglementările tehnice privind proiectarea la acţiunea seismică.
6.5.3.2 Efectele acţiunilor datorate deformaţiilor impuse se vor considera atunci când acestea

65B6.5.4 Coeficienţi parţiali (de siguranţă) pentru materiale

specialitate pentru proiectarea structurilor (metalice, din beton armat, compozite, de zidarie) şi respectiv pentru proiectarea infrastructurii.

Coeficienţii partiali (de siguranţă) pentru materiale sunt indicaţi în reglementările tehnice de

6B7. COMBINAREA EFECTELOR AC,IUNILOR PENTRU PROIECTAREA STRUCTURILOR DE CONSTRUC,II

33B7.1 Combinarea (efectelor) acţiunilor

Capitolul 7 cuprinde reguli de combinare a efectelor acţiunilor pentru proiectarea structurilor de construcţii.

66B7.1.1 Elemente generale

7.1.1.1 Efectele acţiunilor care nu se produc simultan nu vor fi considerate împreună în proiectare.

Tabelul 7.1 Factori de grupare (combinare) a acţiunilor variabile la clădiri şi structuri
7.1.1.2 Valorile factorilor 1ţ0, 1ţ1 şi 1ţ2 pentru combinarea/gruparea (efectelor) acţiunilor care se pot produce simultan sunt indicate în Tabelul 7.1:

Acţiunea	Factori de grupare
Acţiunea	1ţ0	1ţ1	1ţ2
Acţiuni din exploatare provenind din funcţiunea clădirii
– Rezidenţială – Birouri – Întrunire/Adunare – Spaţii comerciale – Spaţii de depozitare – Acoperişuri	0,7	0,5	0,3
	0,7	0,5	0,3
	0,7	0,7	0,6
	0,7	0,7	0,6
	1,0	0,9	0,8
	0,7	0	0
Acţiuni din trafic
– Greutatea vehiculelor <30kN – Greutatea vehiculelor 30 ÷ 160kN	0,7	0,7	0,6
	0,7	0,5	0,3
Acţiuni din zăpadă	0,7	0,5	0,4
Acţiuni din vânt	0,7	0,2	0
Acţiuni din variaţii de temperatură	0,6	0,5	0

1ţ0– factor pentru valoarea de grupare a acţiunii variabile

1ţ1– factor pentru valoarea frecventă a acţiunii variabile

1ţ2– factor pentru valoarea cvasipermanentă a acţiunii variabile.

unde semnificaţiile simbolurilor sunt următoarele:

43B7.2 Stări limită ultime

67B7.2.1 Valori de proiectare ale (efectelor) acţiunilor pentru situaţiile de proiectare persistentă şi tranzitorie

7.2.1.1 Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru combinarea (efectelor) acţiunilor pentru proiectarea la stări limită ultime în situaţiile de proiectare persistentă şi tranzitorie sunt indicaţi în Tabelele 7.2 şi 7.3.
7.2.1.2 La aplicarea prevederilor din Tabelele 7.2 şi 7.3, pentru cazurile în care starea limită ultimă este sensibilă faţă de variaţiile de intensitate ale acţiunilor permanente se recomandă utilizarea în proiectare atât a valorilor caracteristice maxime, cât şi a celor minime.

7.2.1.3 Proiectarea elementelor structurale va fi efectuată utilizând combinaţiile de acţiuni din

Tabelul 7.2 Stări limită ultime de pierdere a capacităţii de rezistenţă STR/GEO.

Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru combinarea (efectelor) acţiunilor în situaţii de proiectare persistente şi tranzitorii (Gruparea fundamentală)

6.4.3 şi valorile de proiectare ale acţiunilor calculate cu coeficienţii parţiali de siguranţă din Tabelul 7.2.

Acţiuni caracteristice	Acţiuni permanente, Gk,j		Acţiunea variabilă predominată, Qk,1	Alte acţiuni variabile, Qk,i
Acţiuni caracteristice	Cu efect nefavorabil asupra siguranţei Gk,sup	Cu efect favorabil asupra siguranţei Gk,inf	Acţiunea variabilă predominată, Qk,1	Cea principală (dacă există)	Altele Qk,i i 2 2
Coeficient parţial de siguranţă	G j ,sup	G j ,inf	Q,1	–	Q,i 0,i *
Valori ale coeficienţilor parţiali	1,35	1,0	1,5	–	1,5 0,i *

* Pentru valorile0,i

vezi Tabelul 7.1

În cazurile în care acţiunile variabile (predominantă sau alte acţiuni) au efect favorabil asupra siguranţei, efectele acestor acţiuni se pot neglija în gruparea fundamentală de proiectare.

Pentru proiectarea structurilor, elementelor structurale componente şi fundaţiilor pot fi folosiţi şi alţi coeficienţi parţiali de siguranţă decât cei din Tabelul 7.2 (de exemplu pentru deformaţii şi deplăsări), coeficienţi care sunt indicaţi în reglementările tehnice de specialitate.

Tabelul 7.3 Starea limită ultimă de pierdere a echilibrului static ECH.

Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru combinarea (efectelor) acţiunilor în situaţii de proiectare persistente şi tranzitorii (Gruparea fundamentală)

7.2.1.4 Verificarea echilibrului static pentru structuri va fi efectuată utilizând combinaţiile de acţiuni din 6.4.3 şi valorile de proiectare ale acţiunilor calculate cu coeficienţii parţiali de siguranţă din Tabelul 7.3.

Acţiuni caracteristice	Acţiuni permanente, Gk,j		Acţiunea variabilă predominată, Qk,1	Alte acţiuni variabile, Qk,i
Acţiuni caracteristice	Cu efect destabilizator Gk,sup	Cu efect stabilizator Gk,inf	Acţiunea variabilă predominată, Qk,1	Cea principală (dacă există)	Altele Qk,i i 2 2
Coeficient partial de siguranţă	G j ,sup	G j ,inf	Q,1	–	Q,i 0,i *
Valori ale coeficienţilor parţiali	1,10	0,90	1,5	–	1,5 0,i *

* Pentru valorile0,i

vezi Tabelul 7.1

68B7.2.2 Valori de proiectare ale (efectelor) acţiunilor pentru situaţiile de proiectare accidentale şi seismice

7.2.2.1 Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru combinarea (efectelor) acţiunilor pentru proiectarea la stări limită ultime în situaţiile de proiectare accidentală şi seismică sunt indicaţi în Tabelul 7.4.

Tabelul 7.4 Stări limită ultime de pierdere a capacităţii de rezistenţă STR/GEO. Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru combinarea (efectelor) acţiunilor în situaţiile de proiectare accidentală şi seismică (Gruparea accidentală şi Gruparea seismică)
7.2.2.2 În cazul situaţiilor de proiectare accidentale, principala acţiune variabilă poate fi luată cu valoarea sa frecventă sau ca în Gruparea seismică – cu valoarea sa cvasipermanentă.

Acţiuni caracteristice

Acţiuni permanente

Acţiunea accidentală predominată Ad sau

Acţiunea seismică

yI,e · AEk sau AEd

Alte acţiuni variabile

Cu efect nefavorabil asupra siguranţei, Gk,sup

Cu efect favorabil asupra siguranţei, Gk,inf

Cea principală (dacă există) Qk,i

Altele

Qk,i

Coeficienţii acţiunilor în gruparea accidentală

1,0

1,1

2,i

i 2 2

Coeficienţii acţiunilor în gruparea seismică

1,0

2,i

i 2 2

Notă:

Ad – Valoarea de proiectare a acţiunii accidentale

AEd – Valoarea de proiectare a acţiunii seismice AEd = yI,e· AEk

AEk – Valoarea caracteristică a acţiunii seismice

yI,e– Factor de importanţă şi expunere a construcţiei la cutremur

35B7.3 Stări limită de serviciu

69B7.3.1 Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru acţiuni

7.3.1.1 Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru stările limită de serviciu vor fi luaţi egali cu 1,0 cu excepţia altor valori indicate în Tabelul 7.5 sau în reglementările tehnice de specialitate.

Tabelul 7.5 Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru combinarea (efectelor) acţiunilor în verificările la stări limită de serviciu

	Acţiuni permanente		Acţiuni variabile
Combinaţia/gruparea	Cu efect nefavorabil	Cu efect favorabil	Acţiunea principală	Alte acţiuni Qk,i i 2 2
de acţiuni	asupra	asupra	sau
	siguranţei,	siguranţei,	predominantă

	Gk,sup	Gk,inf	Qk,1
Caracteristică	1,0	1,0	1,0	0,i ·1,0
Frecventă			1,1 ·1,0	2,i ·1,0
Cvasi-permanentă			2,1 ·1,0

70B7.3.2 Criterii de serviciu

7.3.2.1 Criteriile de serviciu pentru clădiri se referă la, de exemplu, rigiditatea planşeului, deplasările relative de nivel, deplasarea laterală a clădirii, rigiditatea acoperişului ş.a.

Criteriile pot fi exprimate ca limite ale deplasărilor orizontale sau verticale, precum şi ca limite de confort pentru vibraţii.
7.3.2.2 Criteriile de serviciu, referitoare la confortul utilizatorilor, pentru care nu există cerinţe normative pot fi specificate pentru fiecare proiect în parte cu acordul clientului.

structurale utilizate în structură.
7.3.2.3 Criteriile de serviciu depind de funcţiunea clădirii şi pot fi independente de materialele

7BANEXA A1

CLASIFICAREA CONSTRUC,IILOR ÎN CLASE DE IMPORTAN,Ă- EXPUNERE

şi consecinţele economice care pot fi provocate de un hazard natural sau/şi antropic major, precum şi de rolul acestora în activităţile de răspuns post-hazard ale societăţii (vezi Tabel A1.1).

Construcţiile pot fi clasificate în clase de importanţă-expunere, în funcţie de consecinţele umane

Tabel A1.1 Clase de importanţă-expunere pentru construcţii

Clasa de importanţă- expunere

Clădiri

Construcţii inginereşti

Clasa I

Construcţii având funcţiuni esenţiale, pentru care păstrarea integrităţii pe durata unui eveniment provocat de hazard natural sau/şi antropic major este vitală pentru protecţia civilă, cum sunt:

(a) Spitale şi alte clădiri din sistemul de sănătate, care sunt dotate cu servicii de urgenţă/ambulanţă şi secţii de chirurgie
(b) Staţii de pompieri, sedii ale poliţie şi jandarmeriei, parcaje supraterane multietajate şi garaje pentru vehicule ale serviciilor de urgenţă de diferite tipuri
(c) Staţii de producere şi distribuţie a energiei şi/sau care asigură servicii esenţiale pentru celelalte categorii de clădiri menţionate aici;
(d) Clădiri care conţin gaze toxice, explozivi şi/sau alte substanţe periculoase
(e) Centre de comunicaţii şi/sau de coordonare a situaţiilor de urgenţă
(f) Adăposturi pentru situaţii de urgenţă
(g) Clădiri cu funcţiuni esenţiale pentru administraţia publică
(h) Clădiri cu funcţiuni esenţiale pentru ordinea publică, gestionarea situaţiilor de urgenţă, apărarea şi securitatea naţională;
(i) Clădiri care adăpostesc rezervoare de apă şi/sau staţii de pompare esenţiale pentru situaţii de urgenţă
(j) Clădiri având înălţimea totală supraterană mai mare de 45m

şi alte clădiri de aceeaşi natură

(a) Rezervoare de apă, staţii de tratare, epurare şi pompare a apei esenţiale pentru situaţii de urgenţă
(b) Staţii de transformare a energiei
(c) Construcţii care conţin materiale radioactive
(d) Construcţii cu funcţiuni esenţiale pentru ordinea publică, gestionarea situaţiilor de urgenţă, apărarea şi securitatea naţională
(e) Turnuri de telecomunicaţii
(f) Turnuri de control pentru activitatea aeroportuară şi navală
(g) Stâlpi ai liniilor de distribuţie şi transport a energiei electrice

şi alte construcţii de aceeaşi natură

Clasa II	Construcţii care prezintă un pericol major pentru siguranţa publică în cazul prăbuşirii sau avarierii grave, cum sunt:
	(a) Spitale şi alte clădiri din sistemul de sănătate, altele decât cele din clasa I, cu o capacitate de peste 100 persoane în aria totală expusă (b) Şcoli, licee, universităţi sau alte clădiri din sistemul de educaţie, cu o capacitate de peste 250 persoane în aria totală expusă (c) Aziluri de bătrâni, creşe, grădiniţe sau alte spaţii similare de îngrijire a persoanelor (d) Clădiri multietajate de locuit, de birouri şi/sau cu funcţiuni comerciale, cu o capacitate de peste 300 de persoane în aria totală expusă (e) Săli de conferinţe, spectacole sau expoziţii, cu o capacitate de peste 200 de persoane în aria totală expusă, tribune de stadioane sau săli de sport (f) Clădiri din patrimoniul cultural naţional, muzee ş.a. (g) Clădiri parter, inclusiv de tip mall, cu mai mult de 1000 de persoane în aria totală expusă (h) Parcaje supraterane multietajate cu o capacitate mai mare de 500 autovehicule, altele decât cele din clasa I (i) Penitenciare (j) Clădiri a căror întrerupere a funcţiunii poate avea un impact major asupra populaţiei, cum sunt: clădiri care deservesc direct centrale electrice, staţii de tratare, epurare, pompare a apei, staţii de producere şi distribuţie a energiei, centre de telecomunicaţii, altele decât cele din clasa I (k) Clădiri având înălţimea totală supraterană cuprinsă între 28 şi 45m şi alte clădiri de aceeaşi natură	(a) Construcţii în care se depozitează explozivi, gaze toxice şi alte substanţe periculoase (b) Rezervoare supraterane şi subterane pentru stocare de materiale inflamabile (gaze, lichide) (c) Castele de apă (d) Turnuri de răcire pentru centrale termoelectrice (e) Parcuri industriale cu construcţii unde au loc procese tehnologice de producţie şi alte construcţii de aceeaşi natură
Clasa III	Construcţii de tip curent, care nu aparţin celorlalte clase
Clasa IV	Construcţii de mică importanţă pentru siguranţa publică, cu grad redus de ocupare şi/sau de mică importanţă economică, construcţii agricole, construcţii temporare etc.

NOTA 1: În cazul clădirilor de locuit şi de birouri, gradul de ocupare al ariei totale expuse de referă la un singur tronson în ansamblurile de clădiri similare

Fiecărei clase de importanţă-expunere (I-IV) i se asociază un factor de importanţă – expunere,

Icare se aplică la valoarea caracteristică a acţiunii.

Valorile factorului de importanţă – expunere, Ipentru acţiunile din cutremur (I,e), vânt (I,w), zăpadă (I,s) sunt indicate în reglementările tehnice de specialitate, în vigoare.

Pentru proiectarea la foc a clădirilor, a se vedea încadrarea construcţiilor în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice şi legislaţiei aplicabile, în vigoare.

9BANEXA A2 (informativă)

BAZE PROBABILISTICE PENTRU ANALIZELE DE SIGURAN,Ă ,I PROIECTAREA CU COEFICIEN,I PAR,IALI DE SIGURAN,Ă

37BA2.1 Obiect

Anexa prezintă câteva aspecte referitoare la bazele probabilistice pentru analizele de siguranţă şi calibrarea unor valori de proiectare şi a unor coeficienţi parţiali de siguranţă pentru proiectarea construcţiilor în formatul standardelor din seria SR EN 1991-1999.

83BA2.2 Metode de evaluare a siguranţei

Metoda

Metoda a

siguranţă

Metoda c

O prezentare schematică a metodelor de calibrare a siguranţei şi coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru proiectarea la stări limită ultime este prezentată (armonizat cu SR EN 1990) în Figura A2.1.

Metode deterministe
Metode empirice Metode istorice

Metode probabilistice

Metode aproximative (de Nivel II)

Metode integral probabilistice (de Nivel III)

Metode semiprobabilistice (de Nivel I)

Metoda b

coeficienţilor parţiali de

Figura A2.1. Metode de analiză a siguranţei

93BA2.3 Coeficienţi parţiali de siguranţă

Semnificaţiile coeficienţilor parţiali de siguranţă din prezentul cod sunt indicate schematic (armonizat cu SR EN 1990) în Figura A2.2.

Incertitudini privind valorile reprezentative ale acţiunilor

ysd

Incertitudini în modelarea acţiunilor şi efectelor acţiunilor

Incertitudini privind proprietăţile materialelor

yRd

Incertitudini în modelarea rezistenţei elementelor structurale

Figura A2.2 Relaţia dintre coeficienţii parţiali de siguranţă

04BA2.4 Factorii de combinare/grupare a (efectelor) acţiunilor 1ţ0

În funcţie de tipul repartiţiei statistice a (efectelor) acţiunilor, valorile factorilor de combinare

/ grupare 1ţ0 pot fi calibrate pe modelele probabilistice de Nivel II. Valorile de combinare / grupare a (efectelor) acţiunilor specificate în cod sunt fundamentate pe astfel de baze probabilistice.

10BANEXA A3 (informativă) PROIECTARE ASISTATĂ DE ÎNCERCĂRI

Pentru determinarea simplificată, pe bază de teste, a valorilor caracteristice ale rezistenţelor materialelor având 5% probabilitate de apariţie a unor valori mai mici decât acestea se recomandă utilizarea relaţiei generale:

Xk(n)= mX[1- knVX] (A3.1)

unde Vx este coeficientul de variaţie al rezistentelor, mx este media rezultatelor iareste un factor de conversie a rezultatelor obţinute din teste în rezultate pentru materialele din structură.

Valorile kn pentru repartiţia normală a valorilor caracteristice sunt indicate în Tabelul A3.1.

Tabelul A3.1 Valorile kn pentru determinarea valorii caracteristice Xk(n)

n, număr încercări	2	3	4	5	6	8	10	20	30	00
kn	2,01	1,89	1,83	1,80	1,77	1,74	1,72	1,68	1,67	1,64

Pentru o determinare directă a valorilor de proiectare ale rezistenţelor materialelor pentru verificarea la stările limită ultime se poate utiliza şi relaţia aproximativă:

Xd= mX[1- kd,nVX] (A3.2)

unde valorile kd,n sunt indicate în Tabelul A3.2.

Tabelul A3.2. Valorile kd,n pentru determinarea valorilor de proiectare Xd

n, număr încercări	2	3	4	5	6	8	10	20	30	00
kd,n	3,77	3,56	3,44	3,37	3,33	3,27	3,23	3,16	3,13	3,04

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

	Redacția Lex24
	Publicat in Repertoriu legislativ, 30/11/2024

Informatii Document

C U P R I N S

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

2. DEFINIŢII (TERMINOLOGIE)

3. CLASIFICARE

4 CERINŢE REFERITOARE LA SUPRAFAŢA SUPORT

5 CERINŢE, CRITERII SI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ ALE PRODUSELOR DE FINISARE DIN MATERIALE POLIMERICE

6 EXECUTAREA LUCRĂRILOR

7. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR

8. ÎNTREŢINEREA LUCRĂRILOR DE FINISARE

9. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII ŞI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

ANEXE

1 OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

2 DEFINIŢII (TERMINOLOGIE)

2.1 Definiţii referitoare la tapete

2.2 Definiţii referitoare la profilul apărător muchie de treaptă

2.2.1 vang : element de rezistenţă de tip grindă pe care se reazemă treptele.

2.2.2 profil apărător muchie de treaptă : piesă, de diferite forme şi materiale, utilizată la protejarea muchiilor treptelor scărilor din beton, lemn, piatră naturală, care poate fi asociată sau nu cu funcţiunea antiderapantă.

2.3 Definiţii referitoare la profilul mână curentă

2.3.1 profil mână curentă : piesă, de diferite forme şi materiale, aplicată prin fixare mecanică sau prin încălzire cu aer cald şi presare, utilizată la balustradele metalice ale scărilor şi parapetelor interioare.

3 CLASIFICARE

3.1 Tipuri de lucrări

3.2 Tipuri de materiale

3.2.1 Tipuri de tapete

3.2.2 Tipuri de adezivi pentru tapete

3.2.3 Tipuri de profil apărător muchie treaptă

3.2.4 Tipuri de profil mână curentă

4 CERINŢE REFERITOARE LA SUPRAFAŢA SUPORT

4.1 Cerinţe referitoare la suportul pe care se aplică tapetele

4.2 Cerinţe referitoare la suportul pe care se aplică profilul apărător muchie de treaptă

4.3 Cerinţe referitoare la suportul pe care se aplică profilul mână curentă

5 CERINŢE, CRITERII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ ALE PRODUSELOR DE FINISARE DIN MATERIALE POLIMERICE

5.1 Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru tapete

Tabelul 1 – Caracteristici esenţiale obligatorii, niveluri de performanţă şi sisteme de atestare a conformităţii, pentru tapetele decorative în rulouri, în funcţie de utilizarea preconizată

Tabelul 2 – Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru tapetele din hârtie finisată, tapetele vinilice şi tapetele din materiale plastice

Tabelul 3 – Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru tapetele textile

Tabelul 4 – Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru tapetele cu utilizare intensă

5.2 Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru profilul apărător muchie de treaptă

Tabelul 5 – Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru profilul apărător muchie de treaptă

5.3 Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru profil mână curentă

Tabelul 6 – Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă pentru profil mână curentă

6 EXECUTAREA LUCRĂRILOR

6.1 Condiţii necesare pentru începerea lucrărilor

6.1.1 Condiţii necesare pentru începerea lucrărilor de tapetare

6.1.2 Condiţii necesare pentru începerea lucrărilor de aplicare a profilului apărător muchie de treaptă

6.1.3 Condiţii necesare pentru începerea lucrărilor de aplicare a profilului mână curentă

6.2 Etape de aplicare a produselor de finisare din materiale polimerice

6.2.1 Etape de aplicare a tapetelor

6.2.2 Etape de aplicare a profilului apărător muchie de treaptă

6.2.3 Etape de aplicare a profilului mână curentă

7 ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR

7.1 Elemente generale aplicabile lucrărilor de finisare interioară prevăzute în acest ghid

7.2 Elemente specifice lucrărilor de finisare prevăzute de acest ghid

7.2.1 Transportul şi depozitarea produselor

7.2.2 Recepţia lucrărilor

8 ÎNTREŢINEREA LUCRĂRILOR DE FINISARE

8.1 Întreţinerea tapetelor

8.2 Întreţinerea profilului apărător muchie de treaptă

8.3 Întreţinerea profilului mână curentă

9 MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII ŞI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

9.1 Măsuri generale

9.2 Măsuri speciale de protecţie a muncii şi de apărare împotriva incendiilor, la aplicarea tapetelor

9.3 Măsuri speciale de protecţie a muncii şi de apărare împotriva incendiilor, la aplicarea profilului apărător muchie de treaptă

9.4 Măsuri speciale de protecţie a muncii şi de apărare împotriva incendiilor, la aplicarea profilului mână curentă

Anexa nr.1

REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE

Legislaţie:

Standarde:

Dispozitive, unelte şi materiale auxiliare necesare la executarea lucrărilor de tapetare

Dispozitive, unelte şi materiale auxiliare necesare la aplicarea profilului apărător muchie de treaptă

Anexa nr. 2

Anexa nr. 3

Anexa nr. 4

Dispozitive, unelte şi materiale auxiliare necesare la aplicarea profilului mână curentă din PVC

Pentru lucrări pregătitoare:

Pentru aplicarea profilului mână curentă:

COD DE PROIECTARE. BAZELE PROIECTĂRII CONSTRUC,IILOR

Indicativ CR 0 – 2012

Cuprins

Litere latine majuscule