REGLEMENTARE TEHNICĂ din 11 ianuarie 2023

Notă …

Aprobată prin ORDINUL nr. 30 din 11 ianuarie 2023, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 53 din 19 ianuarie 2023.
Normativ pentru producerea betonului și executarea lucrărilor din beton,
beton armat și beton precomprimat -
Partea 1: Producerea betonului
Indicativ NE 012/1-2022 + 
CuprinsINTRODUCERE1.DOMENIU DE APLICARE … 2.DOCUMENTE DE REFERINȚĂ … 3.TERMENI, DEFINIȚII, SIMBOLURI ȘI PRESCURTĂRI3.1.Termeni și definiții …  … 4.CLASIFICARE4.1.Clase de expunere în funcție de acțiunile datorate mediului înconjurător4.1.1.Semnificația claselor de expunere …  … 4.2.Clasificarea proprietăților betonului proaspăt … 4.3.Clasificarea proprietăților betonului întărit …  … 5.CERINȚE PENTRU BETON ȘI METODE DE VERIFICARE5.1.Cerințe de bază pentru materiale componente5.1.1.Generalități … 5.1.2.Ciment …  … 5.2.Cerințe de bază pentru compoziția betonului5.2.1.Generalități … 5.2.2.Alegerea cimentului … 5.2.3.Utilizarea agregatelor … 5.2.5.Utilizarea adaosurilor5.2.5.1.Generalități … 5.2.5.2.Conceptul coeficient, k pentru cenuși zburătoare, silice ultrafină și zgură granulată de furnal măcinată5.2.5.2.1.Generalități … 5.2.5.2.2.Conceptul coeficient k pentru cenuși zburătoare, în conformitate cu SR EN 450-1 … 5.2.5.2.3.Conceptul coeficient k pentru silicea ultrafină de clasă 1, în conformitate cu SR EN 13263-1 … 5.2.5.2.4.Coeficientul k pentru zgură granulată de furnal măcinată, în conformitate cu SR EN 15167-1 …  …  … 5.2.6.Utilizarea aditivilor … 5.2.8.Conținut de cloruri … 5.2.9.Temperatura betonului …  … 5.3.Cerințe referitoare la clasele de expunere5.3.1.Generalități … 5.3.2.Valori limită pentru compoziția betonului … 5.3.3.Metode de concepție bazate pe performanțe … 5.3.4.Cerințe pentru betonul turnat sub apă …  … 5.4.Cerințe pentru betonul proaspăt5.4.3.Conținut de aer …  … 5.5.Cerințe pentru betonul întărit5.5.1.Rezistența5.5.1.1.Generalități … 5.5.1.2.Rezistența la compresiune …  … 5.5.3.Rezistența la pătrunderea apei … 5.5.5.Rezistența la uzură …  …  … 6.SPECIFICAȚIA BETONULUI … 7.LIVRAREA BETONULUI PROASPĂT7.1.Informații de la utilizatorul betonului pentru producător … 7.2.Informații de la producătorul de beton pentru utilizator … 7.3.Bon de livrare/aviz de însoțire a mărfii pentru betonul gata de utilizare … 7.4.Informații la livrare pentru betonul preparat pe șantier … 7.5.Modificări ale compoziției după amestecarea principală înainte de descărcare …  … 8.CONTROLUL CONFORMITĂȚII ȘI CRITERII DE CONFORMITATE8.2.Control de conformitate al betonului cu proprietăți specificate8.2.1.2.Plan de eșantionare și încercări …  … 8.4.Acțiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului …  … 9.CONTROLUL PRODUCȚIEI9.6.Personal, echipament și instalații9.6.1.Personal …  … 9.9.Proceduri de control al producției …  … 10.EVALUAREA CONFORMITĂȚII10.1.Generalități … 10.2.Evaluare, supraveghere și certificare a controlului de producție …  … 11.PROIECTAREA ȘI NOTAREA BETONULUI CU PROPRIETĂȚI SPECIFICATE … ANEXA A (NORMATIVĂ) ÎNCERCĂRI INIȚIALEANEXA B (NORMATIVĂ) ÎNCERCĂRI DE IDENTIFICARE PENTRU REZISTENTA LA COMPRESIUNEANEXA C (NORMATIVĂ) DISPOZIȚII PENTRU EVALUAREA, SUPRAVEGHEREA ȘI CERTIFICAREA CONTROLULUI PRODUCȚIEIANEXA D (NORMATIVĂ) CERINȚE SUPLIMENTARE PENTRU SPECIFICAȚIA ȘI CONFORMITATEA BETONULUI PENTRU LUCRĂRI GEOTEHNICE SPECIALEANEXA E (INFORMATIVĂ) RECOMANDĂRI PRIVIND UTILIZAREA AGREGATELORANEXA F (NORMATIVĂ) VALORI PENTRU LIMITELE COMPOZIȚIILOR BETONULUIANEXA G (INFORMATIVĂ) RECOMANDĂRI PRIVIND CERINȚELE BETONULUI AUTOCOMPACTANT ÎN STARE PROASPĂTĂANEXA H (INFORMATIVĂ) REGULI DE APLICARE A METODEI C DE LA 8.2.1.3ANEXA I (NORMATIVĂ) CLASIFICAREA MEDIILOR ATMOSFERICE AGRESIVE ASUPRA ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT ȘI BETON PRECOMPRIMAT SUPRATERANEANEXA J (NORMATIVĂ) METODE BAZATE PE PERFORMANȚELE PENTRU DURABILITATEJ.1.Introducere … J.2.Definiții … J.3.Aplicații și recomandări generaleJ.3.1.Propuneri de criterii de evaluare pentru rezistența la îngheț-dezgheț cu și fără agenți de dezghețareJ.3.1.1.Criterii de evaluare a rezistenței la îngheț-dezgheț prin exfoliereJ.3.1.1.1.Teste pe cuburi de beton de 100x100x100 mm, metoda CT … J.3.1.1.2.Teste pe fâșii de beton de 50x150x150 mm, metoda ST …  …  … J.3.2.Criterii de evaluare pentru rezistența la atacul sulfatic … J.3.3.Încadrarea betonului în clase de rezistență la diferite acțiuni ale mediului (carbonatare și migrare/difuzie cloruri) … J.3.4.Considerații finale …  … ANEXA K (INFORMATIVĂ) FAMILIILE DE BETOANEANEXA L (NORMATIVĂ) COMPOZIȚIA GRANULOMETRICĂ A AGREGATELOR UTILIZATE LA PREPARAREA BETONULUIANEXA M (INFORMATIVĂ) RECOMANDĂRI GENERALE PENTRU ALEGEREA TIPULUI DE CIMENTM.1.Condiții normale … M.2.Condiții specialeM.2.1.Turnare pe timp friguros (<+ 5 °C) … M.2.2.Turnare pe timp călduros (>+ 25 °C) …  … ANEXA N (NORMATIVĂ) TRATAREA BETONULUI ÎN FUNCȚIE DE EVOLUȚIA REZISTENȚEI BETONULUIANEXA O (NORMATIVĂ) CERINȚE MINIME PRIVIND CALIFICAREA ȘI EXPERIENȚA PROFESIONALĂ A RESPONSABILULUI PENTRU CONTROLUL PRODUCȚIEI + 
Introducere(1)Prezentul normativ reprezintă reglementarea tehnică pentru producerea betonului în România pentru structurile turnate in-situ și structurile prefabricate pentru clădiri și construcții inginerești.(2)Producerea betonului se realizează în conformitate cu prevederile prezentului normativ rezultat din revizuirea NE 012/1-2007 "Normativ pentru producerea betonului și executarea lucrărilor din beton, beton armat și beton precomprimat. Partea 1: Producerea betonului" având în principal ca bază standardul SR EN 206+A2: 2021 "Beton. Partea 1: Specificație, performanță, producție și conformitate".(3)În cazul în care s-au efectuat completări/adaptări ale unor părți ale standardului, pentru facilitarea urmăririi și înțelegerii paragrafelor, s-a preluat integral textul, respectându-se numerotările din standard. Au fost considerate Anexele A, B, C (normativă), D, E, F (completată), G, H, K din standard și au fost introduse suplimentar Anexele I, J, L, M, N, O. Anexele J, L și M din normativ au alt conținut decât al celor din standard.(4)În particular, următoarele puncte au făcut obiectul revizuirii normativului:a)adăugarea regulilor de aplicare pentru betonul armat dispers cu fibre și betonul cu agregate reciclate; … b)revizuirea conceptului coeficientului k pentru cenușă și silice ultrafină și adăugarea unor noi reguli pentru zgura de furnal granulată; … c)introducerea principiilor referitoare la conceptul de performanță pentru utilizarea adaosurilor, de exemplu conceptul de performanță echivalentă a betonului și conceptul de performanță echivalentă a combinațiilor; … d)revizuirea și adăugarea de noi concepte pentru evaluarea conformității; … e)includerea regulilor suplimentare pentru betonul autocompactant; … f)includerea unor cerințe suplimentare pentru betonul utilizat la lucrări geotehnice (Anexa D); … g)includerea unor principii, concepte și metode referitoare la abordarea de performanță a durabilității (Anexa J). … (5)Contextul de aplicare a normativului în raport cu standardele și reglementările tehnice pentru producerea betonului (materiale componente, proiectare, execuție, metode de încercări etc.) este prezentat în Figura 1.(6)Pentru aplicarea acestui normativ se utilizează standardele române, europene și internaționale la care se face referință (respectiv standardele române identice cu acestea).(7)Acest normativ va fi aplicat, în condiții climatice și geografice specifice României și cu niveluri de protecție stabilite pe baza experienției actuale naționale și internaționale. Valorile limită impuse pentru compoziția și proprietățile betonului au fost introduse în prezentul normativ pentru a acoperi aceste situații.(8)Acest normativ conține reguli de utilizare a materialelor componente care sunt acoperite de standarde, evaluări tehnice europene sau agremente tehnice în construcții emise în România.(9)Dacă betonul este conform valorilor specificate, se consideră că și în structură acesta satisface cerințele de durabilitate pentru utilizarea prevazută în condițiile de mediu specificate în măsura în care:a)clasele de expunere au fost corect selectate; … b)grosimea stratului de acoperire cu beton este cel puțin egală cu cea prevăzută în standarde de calcul relevante pentru condiții de mediu specifice, prezentate în SR EN 1992-1-1; … c)betonul a fost pus în operă corespunzător, compactat și tratat/protejat, în conformitate cu NE 012/2; … d)este realizată o întreținere corespunzătoare pe durata de viață a construcției. … (10)Conceptele bazate pe performanță sunt prezentate ca alternativă informativă la conceptul prescriptiv al valorilor limită.(11)În cazul în care betonul este conform cu prezentul normativ, acesta satisface cerințele de bază ale materialelor care se utilizează în cele trei clase de execuție definite în NE 012/2.
Figura 1. Relațiile dintre standardul SR EN 206, normativul NE 012/1-2022
și standardele pentru proiectare și executare, standardele referitoare
la materiale componente și standardele de încercări1.Domeniu de aplicare(1)Acest normativ se aplică pentru producerea betonului destinat structurilor turnate in-situ și structurilor prefabricate pentru clădiri și construcții inginerești, pentru următoarele tipuri de beton:a)greu, ușor sau de densitate normală; … b)gata de utilizare sau produs într-o fabrică de prefabricate; … c)compactat sau autocompactant, în așa fel încât cantitatea de aer oclus, alta decât din aerul antrenat, să fie neglijabilă; … d)preparat pe șantier utilizat numai în condițiile formulate în NE 012/2. … (2)Prezentul normativ specifică cerințele pentru:a)materialele componente ale betonului; … b)proprietățile betonului proaspăt și întărit și verificarea lor; … c)limitările impuse compoziției betonului; … d)specificațiile betonului; … e)livrarea betonului proaspăt; … f)procedurile de control ale producției; … g)criteriile de conformitate și evaluarea conformității; … h)calificarea și experiența profesională a personalului implicat în producția și controlul producției de beton. … (3)Alte standarde europene referitoare la produse specifice, de exemplu produse prefabricate sau procese care intră în domeniul de aplicare a prezentului normativ, pot necesita sau permite derogări în raport cu prezentul document.(4)Cerințe complementare sau diferite pot fi date în alte reglementări tehnice/standarde europene specifice, de exemplu:a)beton rutier sau alte suprafețe circulabile (de exemplu, îmbrăcăminți rutiere din beton în conformitate cu SR EN 13877-1 și SR EN 13877-2); … b)tehnologii speciale (de exemplu, beton torcretat în conformitate cu SR EN 14487). … (5)Cerințe complementare sau modalități diferite de efectuare a încercărilor, sunt necesare, de exemplu pentru:a)beton pentru structuri masive (de exemplu: baraje); … b)beton predozat; … c)beton cu dimensiunea Dmax inferioară sau egală cu 4 mm (mortar); … d)beton autocompactant (BAC) ce conține agregate ușoare sau grele; … e)beton cu structura deschisă (de exemplu beton drenant). … (6)Acest normativ nu se aplică pentru:a)beton celular; … b)beton spumat; … c)beton ușor cu masă volumică mai mică de 800 kg/mc; … d)beton refractar. … (7)Acest normativ nu conține cerințe referitoare la sănătate și securitate, pentru protecția operatorilor în timpul producției și livrării betonului. … 2.Documente de referință(1)Documentele de referință minim aplicabile cu caracter legislativ sunt prezentate în continuare:● Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare;● Hotărârea Guvernului nr. 668/2017 privind stabilirea condițiilor pentru comercializarea produselor pentru construcții;● Hotărârea Guvernului nr. 750/2017 pentru modificarea anexei nr. 5 – Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee și echipamente noi în construcții – la Hotărârea Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcții.(2)Documentele prezentate în continuare sunt indispensabile pentru aplicarea acestui normativ. Pentru referințele datate, se aplică numai ediția citată. Pentru referințele nedatate, se aplică ultima ediție a documentului la care se face referire (inclusiv erate și amendamente), cu excepția standardelor armonizate, caz în care trebuie aplicată ediția citată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE).(3)Acest normativ conține trimiteri la referințe datate sau nedatate, prevederi din alte publicații. Aceste referințe sunt citate în locul corespunzător din text și publicațiile sunt enumerate mai jos.(4)În cazul unei referințe la un proiect de standard european, prevederile naționale pot fi aplicate până când acesta este disponibil în forma finală.(5)Standardele naționale de referință sunt prezentate în continuare.

(6)Se utilizează cele mai recente ediții ale standardelor române de referință, împreună cu, după caz, anexele naționale, amendamentele și eratele publicate de către organismul național de standardizare.

(7)Reglementările tehnice de referință sunt prezentate în continuare.

(8)Cercetările prenormative de referință utilizate în cadrul normativului sunt:(a)cercetare prenormativă – Stabilirea, în funcție de domeniul de utilizare, a cerințelor pentru caracteristicile betonului determinate prin aplicarea standardelor europene armonizate. Metode bazate pe încercări, elaborată de Universitatea Tehnică de Construcții București în cadrul contractului nr. 448/2010, având ca beneficiar Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței; … (b)cercetare prenormativă – Beton autocompactant, elaborată de Institutul de Cercetări Pentru Echipamente și Tehnologii în Construcții în cadrul contractului nr. 435/2009, având ca beneficiar Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. … (9)Reglementările tehnice de referință citate în această reglementare tehnică se consultă împreună cu lista documentelor normative aflate în vigoare publicată de către autoritățile de reglementare de resort. … 3.Termeni, definiții, simboluri și prescurtări(1)Termenii, definițiile, simbolurile și prescurtările sunt cele prevăzute la art. 3 din SR EN 206+A2:2021.3.1.Termeni și definiții3.1.4.Beton întărit … 3.1.4.5.Element masivSe consideră element masiv acel element a cărui cea mai mică dimensiune este de cel puțin 0,8 m sau cele cu grosimea de > 0,5 m, dacă volumul acestora depășește 100 mc. …  …  … 4.Clasificare(1)Clasificarea betonului se face conform prevederilor art. 4 din SR EN 206+A2:2021.4.1.Clase de expunere în funcție de acțiunile datorate mediului înconjurător(1)Acțiunile datorate mediului înconjurător sunt clasificate în clase de expunere și sunt date în Tabelul 1 cu completări față de tabelul prezentat în standard. Exemplele sunt indicate cu titlul informativ.(2)Intră în atribuțiile factorilor decizionali (proiectanți, executanți, verificatori de proiecte atestați etc.) verificarea și încadrarea corectă a elementelor/structurilor în clase de expunere la acțiunea mediului înconjurător în vederea stabilirii caracteristicilor betonului pentru asigurarea durabilității, respectiv a duratei de viață pentru elementele/structurile care-l încorporează. Producătorii de beton trebuie să asigure corespondența dintre clasele de expunere și criteriile privind compoziția betonului și să notifice eventualele neconcordanțe executantului.(3)Încadrarea eronată sau neîncadrarea elementelor/structurilor de beton în clase de expunere la acțiunea mediului înconjurător are consecințe negative asupra durabilității elementelor/structurilor.4.1.1.Semnificația claselor de expunere(1)Clasele de expunere sunt definite în funcție de mecanismele de degradare avute în vedere pe durata de viață a betonului. Notația utilizată pentru identificarea acestor clase este formată din două litere și o cifră.(2)Prima literă este X (de la eXposure în limba engleză) urmată de o alta care se referă la mecanismul de degradare considerat, astfel:– C de la Carbonation (Carbonatare) … – D de la Deicing Salt (Sare pentru dezgheț) … – S de la Seawater (Apă de mare) … – F de la Frost (Îngheț) … – A de la Aggressive environment (Mediu agresiv chimic) … – M de la Mechanical abrasion (Atac mecanic prin abraziune) … A doua literă este urmată de o cifră care se referă la nivelul de umiditate (XC, XD, XS, XF) sau nivelul de agresivitate (XA, XM).Nota 1: Alegerea claselor de expunere depinde de cerințele în vigoare la locul unde betonul este utilizat. Această clasificare a expunerilor nu exclude luarea în considerare a unor condiții de mediu particulare existente la locul unde betonul este utilizat, sau aplicarea unor măsuri de protecție suplimentare cum ar fi utilizarea de oțel inoxidabil sau alt metal rezistent la coroziune și/sau utilizarea de acoperiri protectoare pentru beton sau armături.Nota 2: Ori de câte ori este cazul, se va acorda atenția cuvenită prevenirii apariției coroziunii electrochimice a oțelului beton cu consecințe negative asupra funcționalității elementelor/structurilor din beton armat și precomprimat.(3)În cazul atacului chimic, determinarea agresivității apei, solului și gazelor asupra betonului se va face conform SR 13536. Pot fi necesare studii particulare pentru determinarea claselor de expunere adecvate în cazul în care:a)nu se încadrează în limitele Tabelului 2; … b)conțin alte substanțe agresive; … c)solul sau apa sunt poluate chimic; … d)prezintă o viteză de curgere a apei ridicată în combinație cu anumite substanțe chimice prezentate în Tabelul 2. … Tabelul 1. Clase de expunere

Nota 1: Betonul poate fi supus la mai multe din acțiunile descrise în Tabelul 1, în acest caz, condițiile de mediu înconjurător la care el este supus, pot fi exprimate sub formă de combinații de clase de expunere. În Tabelul 1a se prezintă exemple de astfel de combinații. Părțile unui anumit element structural pot fi expuse la diferite acțiuni de mediu.Nota 2: Când betonul este expus la atac chimic care provine din atmosferă cu agenți agresivi în stare gazoasă și solidă, clasificarea se face după cum se indică în Anexa I. În acest caz, cerințele privind materialele componente și betonul sunt prevăzute în documentul „Instrucțiuni tehnice pentru protecția elementelor din beton armat și beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale și industriale”, indicativ C 170.Tabelul 1a. Combinații de clase de expunere

(4)Mediile înconjurătoare chimic agresive, clasificate mai jos, sunt bazate pe soluri și ape subterane naturale la o temperatură apă/sol cuprinsă între 5 °C și 25 °C și în cazurile în care viteza de scurgere a apei este suficient de mică pentru a fi considerată în condiții statice.

(5)Alegerea claselor se face în raport de caracteristicile chimice ce conduc la agresiunea cea mai intensă.(6)Când cel puțin două caracteristici agresive conduc la aceeași clasă, mediul înconjurător se clasifică în categoria imediat superioară, dacă un studiu specific nu a demonstrat că aceasta nu este necesară.Tabelul 2. Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare la atacul chimic al solurilor naturale și apelor subterane

Notă: Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare atacului chimic a pământurilor naturale și apelor subterane indicate în Tabelul 2 se aplică și apelor supraterane staționare în contact cu suprafața betonului. …  … 4.2.Clasificarea proprietăților betonului proaspăt(1)Clasificarea proprietăților betonului proaspăt se face conform prevederilor art. 4.2 din SR EN 206+A2:2021. … 4.3.Clasificarea proprietăților betonului întărit(1)Clasificarea proprietăților betonului întărit se face conform prevederilor art. 4.3 din SR EN 206+A2:2021. …  … 5.Cerințe pentru beton și metode de verificare(1)Cerințele pentru beton și metodele de verificare sunt cele prevăzute la art. 5 din SR EN 206+A2:2021.5.1.Cerințe de bază pentru materiale componente(1)Cerințele de bază pentru materialele componente sunt cele prevăzute la art. 5.1 din SR EN 206+A2:2021 și anume: art. 5.1.2 pentru ciment, 5.1.3 pentru agregate, 5.1.4 pentru apă, 5.1.5 pentru aditivi, 5.1.6 pentru adaosuri și 5.1.7 pentru fibre.5.1.1.Generalități(1)În betonul produs în conformitate cu acest normativ se utilizează numai materiale componente cu aptitudinea de utilizare stabilită pentru cerințele specificate.(2)Când nu există standarde europene pentru un material special care se referă la utilizarea acestui material component în beton, în conformitate cu acest normativ, sau când un standard european existent nu tratează un astfel de material, aptitudinea de utilizare poate fi stabilită prin:a)evaluare tehnică europeană care se referă, în special, la utilizarea materialului component în beton, în conformitate cu standardul SR EN 206+A2:2021; … b)agrement tehnic în construcții, referitor la utilizarea materialului component în beton, în conformitate cu prezentul normativ sau standarde europene relevante. … (3)Materialele componente nu vor conține substanțe nocive în cantități care pot avea un efect dăunător asupra durabilității betonului sau provoacă coroziunea armăturilor și trebuie să fie potrivite pentru utilizarea preconizată – prepararea betonului.Nota 1: Atunci când aptitudinea de utilizare a unui material component a fost stabilită, aceasta nu semnifică faptul că poate fi utilizat în toate aplicațiile prevăzute și pentru toate compozițiile de beton.Nota 2: Agrementele tehnice în construcții și Evaluările tehnice europene pentru materialele componente sau procedee stabilesc aptitudinea generală de utilizare în conformitate cu prezentul normativ. SR EN 206+A2:2021 nu este un standard european armonizat și regulile privind durabilitatea betonului sunt date în conformitate cu acest normativ. Pentru stabilirea unei aptitudini de utilizare particulare este necesar să se evalueze "procedeul"/materialul component în raport cu regulile privind asigurarea durabilității în conformitate cu acest normativ, Eurocodul 2 (SR EN 1992-1-1), SR EN 13670 și anexele lor naționale. … 5.1.2.Ciment(1)Aptitudinea generală de utilizare pentru cimenturi este stabilită conform SR EN 197-1.(2)Aptitudinea de utilizare pentru betonul destinat structurilor masive (de exemplu barajele) poate fi stabilită pentru cimenturile speciale cu căldură de hidratare redusă sau foarte redusă, fabricate în conformitate cu SR EN 197-1 sau SR EN 14216.(3)Aptitudinea de utilizare pentru betonul uzual fabricat cu cimenturi în conformitate cu standarde europene nearmonizate poate fi stabilită după acceptarea acestor standarde ca standarde de referință și definirea regulilor de proiectare, respectiv utilizare, în SR EN 1992, SR EN 13369 și SR EN 13670 cu anexele lor naționale, cu includerea rezultatelor experimentale conform Anexei J.(4)Aptitudinile de utilizare pentru cimenturile cu aluminat de calciu (în conformitate cu SR EN 14647) și pentru cimenturile supersulfatate (în conformitate cu SR EN 15743) pot fi stabilite prin reglementări naționale. Când se utilizează cimenturi în conformitate cu SR EN 14647 sau SR EN 15743, vehiculele de transport, silozurile, sistemele locale de transport sunt golite înainte de utilizarea acestor cimenturi și după utilizarea acestora.Notă: Pentru alte cimenturi care nu sunt cuprinse în SR EN 197-1 aptitudinea generală de utilizare se face pe baza prevederilor altor standarde europene de cimenturi în vigoare, privind proiectarea și executarea lucrărilor, a standardelor naționale elaborate având în vedere principii și proceduri recunoscute care sunt în conformitate cu prezentul normativ. Pentru toate cimenturile pentru care nu există experiență de utilizare în betoane în țară, introducerea acestora în reglementări se va face numai pe baza unor rezultate ale cercetărilor experimentale prin care să se demonstreze comportarea betoanelor la diferite tipuri de solicitări fizico-mecanice și de mediu, în conformitate cu acest normativ. Detalii sunt prezentate în Anexa normativă J.(5)Compatibilitatea aditivilor cu cimenturile utilizate se verifică prin încercări inițiale, conform Anexei A din SR EN 206+A2:2021. …  … 5.2.Cerințe de bază pentru compoziția betonului(1)Cerințele de bază pentru compoziția betonului sunt cele prevăzute la art. 5.2 din SR EN 206+A2:2021 și anume alegerea cimentului – art. 5.2.2, utilizarea agregatelor – art. 5.2.3, utilizarea apelor reciclate – art. 5.2.4, utilizarea adaosurilor – art. 5.2.5, utilizarea aditivilor – art. 5.2.6, utilizarea fibrelor – art. 5.2.7.5.2.1.Generalități(1)Compoziția betonului și materialele componente pentru betonul cu proprietăți specificate sau cu compoziția prescrisă sunt alese (a se vedea 6.1) astfel încât să satisfacă cerințele specificate pentru betonul proaspăt și întărit, inclusiv consistența, densitatea, rezistența, durabilitatea, protecția contra coroziunii a pieselor din oțel înglobate, ținând seama de procedeele de producție și metoda prin care se intenționează să se execute lucrările de beton.(2)Când acestea nu sunt precizate în specificație, producătorul de beton selecționează tipurile și clasele de materiale componente dintre cele a căror aptitudine de utilizare este stabilită pentru condițiile de mediu specifice.(3)Dacă nu există prescripții contrare (de exemplu, betonul drenant), compoziția betonului se stabilește astfel încât să fie asigurată o densitate maximă a scheletului mineral și să reducă la minimum fenomenele de segregare și de separare a apei din betonul proaspăt.(4)În cazul betonului cu proprietăți specificate, valorile limită se specifică în termeni de valori minime sau maxime, iar în cazul betonului cu compoziția prescrisă, aceasta se specifică prin valori țintă.Notă: Proprietățile cerute ale betonului pentru utilizarea într-o structură, nu sunt atinse decât respectând reglementările tehnice și procedurile de punere în operă ale betonului proaspăt în șantier. De asemenea, suplimentar față de condițiile prevăzute în acest normativ este necesar ca, înainte de a elabora specificația betonului să fie luate în considerare cerințele referitoare la proiectare, transport, la punerea în operă, compactare, la tratarea inițială și ulterioară (a se vedea NE 012/2 sau alte standarde pertinente). Aceste cerințe sunt adesea independente. Dacă toate aceste cerințe sunt satisfăcute, diferențele dintre calitatea betonului din structură și cea a epruvetelor standardizate de încercat, sunt luate în considerație prin coeficientul parțial de siguranță al materialului definit pentru stările limită ultime (a se vedea SR EN 1992-1-1).(4)Pentru betonul de compoziție specificată într-un standard, specificarea compoziției este limitată la:a)agregatele naturale de masă volumică normală; … b)adaosurile în pulbere cu condiția ca acestea să nu fie luate în considerație la calculul dozajului în ciment și al raportului apă/ciment; … c)dozajul minim de ciment, în conformitate cu Tabelele F.1.1 și F.1.2 (Anexa F); … d)tipul cimentului, în conformitate cu Tabelele F.2.1, F.2.2, F.2.3 și F.2.4 (Anexa F); … e)aditivi; … f)compozițiile ce îndeplinesc criteriile pentru efectuarea încercărilor inițiale descrise la A.5 din Anexa A. … (5)Anexa D prezintă cerințe suplimentare pentru betonul utilizat în lucrări geotehnice. … 5.2.2.Alegerea cimentului(1)Cimentul se va alege dintre cele a căror aptitudine de utilizare este stabilită, luând în considerare:a)tehnologia de executare a lucrării; … b)utilizarea finală a betonului; … c)condițiile de tratare (de exemplu, tratarea termică); … d)dimensiunile structurii (dezvoltarea căldurii de hidratare); … e)agresiunile mediului înconjurător la care este expusă structura (a se vedea 4.1); … f)reactivitatea potențială a agregatelor față de alcaliile din materialele componente. … Notă: Anexa M (informativă) prezintă recomandări generale pentru alegerea unui anumit tip de ciment. … 5.2.3.Utilizarea agregatelor(1)Zone granulometrice recomandate pentru prepararea betonului sunt prezentate în figurile L.1, L.2, L.3, L.4, L.5 din Anexa L din normative, pentru diferite dimensiuni nominale maxime ale agregatelor 0/8, 0/16, 0/22, 0/32 și 0/63 mm. Zonele granulometrice recomandate pentru prepararea betonului autocompactant sunt prezentate în Cercetarea prenormativă „Beton autocompactant”.(2)În general, se folosesc agregate de balastieră, astfel încât dimensiunea maximă a granulelor de agregat să fie cel mult 1/6 din grosimea elementului de beton care se toarnă în cofraj glisant. În cazurile în care se utilizează agregate de concasare, granulozitatea agregatului total se înscrie în zona imediat superioară (cu conținut mai ridicat în părți fine) celei indicate în mod normal la dozajul de ciment respectiv. … 5.2.5.Utilizarea adaosurilor5.2.5.1.Generalități(1)Cantitățile de adaosuri tip I și tip II, pentru a putea fi utilizate în beton, fac obiectul încercărilor inițiale (a se vedea Anexa A).Notă: Influența adaosurilor și asupra altor proprietăți decât rezistența se va verifica prin încercări (de exemplu privind durabilitatea, conform Anexei J).(2)Adaosurile de tip II descrise la 5.1.6 din SR EN 206+A2: 2021 pot fi luate în calcul în compoziția betonului pentru determinarea dozajului de ciment și raportului A/C, în măsura în care aptitudinea lor de utilizare este stabilită pe baza conceptelor menționate la (3). Adaosurile de tip I și II, altele decât cele definite la 5.1.6 (2) pot fi luate în calcul dacă aptitudinea lor de utilizare a fost stabilită prin dispoziții la locul de utilizare.(3)Sunt stabilite aptitudinea de utilizare, conceptul coeficientului k și principiile conceptelor de performanță echivalentă (concept de performanță echivalentă a betonului (ECPC), concept de performanță echivalentă a combinațiilor (EPCC)).(4)Art. 5.2.5.2 furnizează valorile coeficientului k pentru cenușa zburătoare, pentru praful de silice și, de asemenea, recomandări pentru zgura granulată de furnal măcinată care sunt apte pentru o utilizare generală. Modificări ale regulilor de aplicare a conceptului coeficientului k date în 5.2.5.2.2, 5.2.5.2.3 și 5.2.5.2.4 pot fi făcute dacă aptitudinea de utilizare a fost stabilită (de exemplu, coeficienți k superiori, proporții crescute de adaosuri, amestecuri de adaosuri și de alte cimenturi), prin încercări.(5)Conceptele de performanță echivalentă (a se vedea 5.2.5.3 și 5.2.5.4) pot fi aplicate pentru utilizarea adaosurilor când aptitudinea lor de utilizare a fost stabilită, prin încercări.Notă: Aptitudinea de utilizare menționată la (4) și (5) se va stabili în conformitate cu Anexa J.(6)Principiile generale și condițiile suplimentare de aplicare ale conceptului coeficientului k și, de asemenea, principiile generale ale conceptului de performanță echivalentă a betonului sau a combinațiilor pentru utilizarea adaosurilor sunt date în paragrafele următoare.Notă: CEN/TR 16639 furnizează informații mai detaliate asupra acestor concepte.(7)Utilizarea cenușilor ca adaosuri în betoane se face pe baza avizelor sanitare eliberate de organismele abilitate ale autorității de reglementare din domeniul sănătății și numai pe baza rezultatelor unor cercetări experimentale prin care să se demonstreze comportarea betonului expus în anumite medii specifice în ceea ce privește caracteristicile de rezistență și durabilitate în conformitate cu cerințele formulate în Anexa J din SR EN 206+A2:2021. … 5.2.5.2.Conceptul coeficient, k pentru cenuși zburătoare, silice ultrafină și zgură granulată de furnal măcinată5.2.5.2.1.Generalități(1)Conceptul coeficientului k este un concept prescriptiv. Acesta se bazează pe compararea performanțelor de durabilitate (sau rezistență, dacă este cazul, drept criteriu de aproximare a durabilității) a unui beton de referință ce conține un ciment tip "A" față de un beton la care o parte din cimentul de tip "A" este înlocuită printr-un adaos, în funcție de raportul apă/ciment și conținutul de apă.(2)Conceptul coeficient k permite luarea în considerație a adaosurilor de tip II prin:a)înlocuirea termenului "raport apă/ciment" cu "raport apă/(ciment + k x adaos)"; … b)cantitatea de (ciment + k x adaos) nu este inferioară cerințelor de dozaj minim de ciment pentru clasa de expunere considerată (a se vedea 5.3.2). … (3)Regulile de aplicare ale conceptului coeficient k la cenuși volante, în conformitate cu SR EN 450-1, la silicea ultrafină, în conformitate cu SR EN 13263-1, și la zgura granulată de furnal măcinată conform SR EN 15167-1, utilizate împreună cu un ciment de tip CEM I, în conformitate cu SR EN 1971, sunt definite în paragrafele următoare. … 5.2.5.2.2.Conceptul coeficient k pentru cenuși zburătoare, în conformitate cu SR EN 450-1(1)O valoare a coeficientului k de 0,4 este permisă pentru betonul preparat cu CEM I, în conformitate cu SR EN 197-1.(2)În cazul utilizării unui ciment de tip CEM I, cantitatea maximă de cenușă zburătoare care poate fi utilizată respectă următoarea cerință:cenușă zburătoare/ciment ≤ 0,33 (în masă)(3)Dacă se utilizează o cantitate mai mare de cenușă zburătoare, suplimentul nu se ia în considerare, nici pentru calculul raportului apă/(ciment + k x cenușă), și nici pentru stabilirea dozajului minim de ciment. … 5.2.5.2.3.Conceptul coeficient k pentru silicea ultrafină de clasă 1, în conformitate cu SR EN 13263-1(1)Valorile următoare ale lui k sunt permise, pentru un beton preparat cu ciment de tip CEM I (cu excepția cimenturilor cu silice ultrafină), în conformitate cu SR EN 197-1:a)pentru un raport apă/ciment specificat ≤ 0,45; k = 2,0 … b)pentru un raport apă/ciment specificat > 0,45; k = 2,0, cu excepția claselor de expunere XC și XF, unde k = 1,0. … (2)Cantitatea maximă de silice ultrafină de clasa 1, ce poate fi luată în considerare, respectă cerința:silice ultrafină/ciment ≤ 0,11 (în masă)(3)Dacă se utilizează o cantitate mai mare de silice ultrafină de clasă 1, suplimentul nu se va lua în considerare nici pentru calculul raportului apă/(ciment + k x silice ultrafină), nici pentru dozajul minim de ciment.(4)Dozajul minim de ciment nu este redus cu mai mult de 30 kg/mc față de cantitatea de ciment necesară pentru încadrarea în clasele de expunere corespunzătoare. … 5.2.5.2.4.Coeficientul k pentru zgură granulată de furnal măcinată, în conformitate cu SR EN 15167-1(1)Valoarea coeficientului k de 0,6 este recomandată pentru betonul cu zgură granulată măcinată în conformitate cu SR EN 15167-1, în cazul în care betonul este preparat cu CEM I în conformitate cu SR EN 197-1. Se convine ca dozajul maxim de zgură de furnal granulată măcinată să fie astfel încât raportul dintre zgură și ciment ≤ 1,0 în masă. Dacă se adaugă o cantitate mai mare de zgură de furnal granulată și măcinată, cantitatea suplimentară nu va fi luată în considerare nici la calculul raportului apă/(ciment+ k x zgură) și nici pentru dozajul minim de ciment. …  …  … 5.2.6.Utilizarea aditivilor(1)Cantitatea totală de aditivi utilizați nu trebuie să depășească dozajul maxim recomandat de producătorul de aditivi și nu trebuie să fie mai mare de 50 g aditiv (așa cum au fost achiziționați) pe kg de ciment, cu excepția cazului când s-a determinat și s-a luat în considerare influența unui dozaj mai ridicat asupra performanțelor și durabilității betonului.(2)Aditivii utilizați în cantitate mai mică de 2g/kg ciment trebuie dispersați într-o parte din apa de amestecare, cu excepția aditivilor care nu pot fi dispersați omogen (de exemplu, pentru că formează un gel). În acest caz vor fi utilizate alte metode de adăugare în beton.(3)Dacă cantitatea totală de aditiv lichid (în soluție), este mai mare de 3 l/mc de beton, conținutul său de apă este luat în considerare la calculul raportului apă/ciment.(4)Când sunt utilizați mai mulți aditivi, compatibilitatea lor este verificată în cadrul încercărilor inițiale.Notă: Dacă încercarea de compatibilitate pentru aditivul antrenor de aer combinat cu alte tipuri de aditivi nu a fost efectuată de furnizorul de aditivi, este necesar ca această încercare să fie efectuată în cadrul încercărilor inițiale.(5)Betoanele se prepară cu aditivi. Condițiile de utilizare a aditivilor se stabilesc, în principal, în funcție de tipul betonului, tehnologie și condițiile de turnare, acestea fiind prezentate în Tabelul 2a.Tabelul 2a. Condiții de utilizare a aditivilor

Nota 1: Utilizarea acestor aditivi se documentează, cu precizarea:a)condițiilor de expunere la umiditate a elementului/structurii; … b)condițiilor suplimentare privind compoziția și producția betonului, impactul asupra proprietăților betonului proaspăt și întărit. … Nota 2: În cazul utilizării unui aditiv având două sau trei funcțiuni (de exemplu, superplastifiant și accelerator), certificarea și documentația aferentă produsului includ verificarea tuturor proprietăților declarate. … 5.2.8.Conținut de cloruri(1)Pentru conținutul maxim de cloruri al agregatelor se recomandă încadrarea în următoarele limite:a)maximum 0,15 % pentru beton fără armătură sau alte piese metalice înglobate; … b)maximum 0,04 % pentru beton armat și cu piese metalice înglobate; … c)maximum 0,02 % pentru beton precomprimat. … (2)Conținutul de cloruri al unui beton, exprimat ca procent de masă al ionilor de cloruri față de masa cimentului, nu va depăși, pentru clasa selecționată, valorile date în Tabelul 15.Tabelul 15. Conținutul maxim de clor din beton

(3)Clorura de calciu și aditivii pe bază de cloruri nu se utilizează în betonul ce conține armături de oțel, armături de precomprimare de oțel, sau piese metalice înglobate.(4)Metoda de determinare a conținutului de cloruri al materialelor componente este metoda de încercare corespunzătoare materialului component.(5)Pentru a determina conținutul de cloruri din beton se calculează suma contribuțiilor materialelor componente, cu ajutorul uneia dintre metodele următoare sau prin combinarea lor:a)calculul bazat pe conținutul maxim în cloruri al componenților, dacă este stabilit prin standardul de produs sau cel declarat de către producător pentru fiecare dintre materialele componente; … b)calculul bazat pe conținutul de cloruri al materialelor componente, calculat lunar din suma mediilor ultimelor 25 determinări a conținutului de cloruri, majorat de 1,64 ori abaterea standard pentru fiecare constituent. … Notă: Această ultimă metodă se aplică în special agregatelor extrase din mare, pentru cazurile în care valoarea maximă nu este standardizată sau declarată. … 5.2.9.Temperatura betonului(1)Temperatura betonului proaspăt trebuie să fie mai mare de 5°C în momentul livrării.(2)Temperatura betonului proaspăt nu va depăși 30°C, se acceptă numai în cazuri speciale în care au fost luate măsuri pentru a se asigura că depășirea temperaturii peste 30°C nu va avea consecințe negative asupra calității betonului întărit (de exemplu, încercări prealabile prin utilizarea unui aditiv întârzietor).(3)În cazul în care temperatura aerului este situată între – 3°C și + 5°C, temperatura betonului va fi mai mare de + 5 °C. În cazul în care dozajul de ciment este mai mic de 240 kg/mc sau dacă se folosește ciment cu căldură de hidratare redusă (de exemplu, de clasă 32,5 N) temperatura betonului va fi mai mare de + 10°C la locul de punere în operă.(4)La temperaturi ale aerului mai mici de – 3°C, temperatura betonului va fi mai mare de + 10°C. Se iau măsuri corespunzătoare de turnare pe timp friguros care constau în protejarea betonului împotriva înghețului. Este recomandată utilizarea cimenturilor cu degajare mare de căldură și/sau aditivi acceleratori de întărire și anti-îngheț.(5)Nu se recomandă punerea în operă a betonului la temperaturi ale aerului situate sub – 10°C.(6)În cazul în care este necesară o altă cerință referitoare la temperatura maximă sau minimă pentru betonul proaspăt, aceasta se va specifica dând, de asemenea, și toleranțele. Toate cerințele de răcire sau de încălzire artificială a betonului înaintea livrării se vor stabili de comun acord între producător și utilizator. …  … 5.3.Cerințe referitoare la clasele de expunere(1)Cerințele referitoare la clasele de expunere se aplică conform prevederilor art. 5.3 din SR EN 206+A2:2021.5.3.1.Generalități(1)Cerințele pentru ca betonul să reziste la agresiunile mediului înconjurător sunt date adesea în termeni de valori limită, pentru compoziția betonului și proprietățile stabilite ale betonului (a se vedea 5.3.2); alternative, exigențele pot rezulta din metode de concepție de performanță (a se vedea 5.3.3). Cerințele țin seama de durata de viață prevăzută pentru structură. … 5.3.2.Valori limită pentru compoziția betonului(1)Metodele specificate ale rezistenței la agresiunile mediului înconjurător sunt date în termeni de proprietăți stabilite pentru beton și de valori limită de compoziție.Nota 1: Având în vedere apariția unor standarde europene pentru încercări directe de performanță a betonului, precum și necesitatea de a avea o abordare uniformă privind rezistența betonului la agresivitatea mediului înconjurător prin utilizarea unor diferite materiale componente betonului în conformitate cu acest normativ, cerințele referitoare la clasele de expunere pot fi detaliate prin criterii de performanță. Detalii sunt prezentate în Anexa J (normativă).(2)Cerințele pentru fiecare clasă de expunere se specifică în termeni de:a)tipuri și clase de materiale componente permise; … b)raport maxim apă/ciment; … c)conținut minim de ciment; … d)clasă minimă de rezistență la compresiune a betonului; și dacă este cazul: … e)conținut minim de aer din beton; … f)exigențe privind procedee tehnologice (de exemplu, șlefuirea sau acoperirea de protecție). … (3)Prevederile valabile la nivel național privind betonul sunt stabilite pe baza asigurării unei durate de viață de minimum 50 de ani, în condițiile de mentenanță stabilite prin proiect.(4)În cazul unor combinații de clase de expunere se vor considera cerințele cele mai exigente dintre cele indicate pentru fiecare clasă.Nota 2: În conformitate cu SR EN 206+A2: 2021, s-a stabilit ca raportul apă/ciment maxim să fie indicat prin creștere de 0,05 și conținutul minim de ciment prin creștere de 20 kg/mc. Cât privește rezistența la compresiune, este recomandat să fie indicată în clase, conform Tabelului 12, pentru betonul greu și conform Tabelului 13, pentru betonul ușor. Tabelele F.1.1, F.1.2, F.2.1, F.2.2, F.2.3, F.2.4 (Anexa F) prezintă condițiile compoziționale, proprietățile betonului și utilizarea cimenturilor. Conținutul maxim de părți fine din beton este prezentat în Tabelele F.3.1 și F.3.2 din Anexa F.Nota 3: Pentru o durată de viață inferioară (de exemplu de 20 de ani) sau superioară (de exemplu de 100 de ani), pot fi necesare valori limită specificate mai puțin severe sau mai severe. Interpretări privind "Sfârșitul duratei de viață" și modalitatea de calibrare/validare a valorilor limită pentru compoziția betonului care sunt furnizate de dispoziții la locul de utilizare a betonului, sunt disponibile în ISO 16204. În acest caz sau pentru compozițiile specificate de beton, sau în condiții speciale în materie de protecție contra coroziunii, referitor la grosimea betonului ce acoperă armăturile (de exemplu, când grosimea este inferioară specificațiilor/prevederilor SR EN 1992-1-1 relativ la protecția contra coroziunii), se efectuează studii speciale de către elaboratorul specificației, pentru o construcție anume, sau mai general pentru prescripții naționale. Detalii sunt date în Anexa J (normativă).(5)Dacă betonul este conform cu valorile limită specificate, se consideră că betonul din structură satisface cerințele de durabilitate în raport cu utilizarea preconizată luând în considerare condițiile de mediu înconjurător specifice, cu condiția ca:a)betonul să fie corect pus în operă, compactat și tratat/protejat conform prevederilor din NE 012/2; … b)betonul ce acoperă armătura să aibă grosimea minimă impusă prin proiect/reglementarea de proiectare pentru condițiile de mediu înconjurător specifice, de exemplu SR EN 1992-11; … c)clasa de expunere la mediul înconjurător să fie corect selectată; … d)întreținerea preventivă să fie corect realizată. …  … 5.3.3.Metode de concepție bazate pe performanțe(1)Cerințele referitoare la clasele de expunere pot fi stabilite utilizând metode de concepție bazate pe performanță pentru durabilitate, în termeni de parametri de performanță (de exemplu, măsurarea exfolierii printr-o încercare de îngheț-dezgheț). Detalii sunt prezentate în Anexa J (normativă).Notă: Cadrul pentru procedura durabilității echivalente a fost publicată ca CEN/TR 16563.(2)Aplicarea metodelor bazate pe performanță permite utilizarea materialelor componente, în conformitate cu procedurile și în condițiile asigurării cerințelor de rezistență și durabilitate prezentate în normativ. … 5.3.4.Cerințe pentru betonul turnat sub apă(1)Betonul turnat sub apă are proprietăți speciale în stadiile proaspăt și întărit, are consistența necesară pentru a putea fi pus în operă ușor, o structură densă chiar și fără compactare și nu are segregări.(2)În cazul betonului turnat sub apă pentru execuția unor elemente portante, raportul A/C va fi mai mic de 0,60. În cazul unor expuneri suplimentare agresive, de exemplu de tip XA, dozajul minim de ciment va fi de cel puțin 350 kg/mc, cu dimensiunea maximă a agregatelor de 32 mm. …  … 5.4.Cerințe pentru betonul proaspăt(1)În această reglementare tehnică se utilizează prevederile din SR EN 206+A2:2021 pentru cerințele referitoare la betonul proaspăt, art. 5.4.(2)Art. de la 5.4 până la 5.4.2 inclusiv, din prezenta reglementare tehnică, cuprind prevederile menționate în articolele aferente din SR EN 206+A2:2021.5.4.3.Conținut de aer(1)Conținutul de aer al betonului se determină prin măsurare conform SR EN 12350-7, pentru beton de masă volumică normală și beton greu, respectiv în conformitate cu ASTM C 173, pentru beton ușor. Conținutul volumului de aer antrenat este prescris printr-o valoare minimă. Limita superioară pentru conținutul de aer este valoarea minimă specifică plus 4% în valoare absolută.(2)Valorile minime ale volumului de aer antrenat (în conformitate cu Anexa F, Tabelele F.1.1 și F.1.2) sunt prezentate în Tabelul 3a în funcție de dimensiunea maximă a agregatelor.Tabelul 3a. Valori minime ale volumului de aer antrenat în funcție de dimensiunea maximă a agregatelor

 …  … 5.5.Cerințe pentru betonul întărit(1)Cerințele pentru betonul întărit se aplică conform prevederilor art. 5.5 din SR EN 206+A2:2021.5.5.1.Rezistența5.5.1.1.Generalități(1)Rezistența se determină, pe baza încercărilor efectuate pe cuburi de 150 mm sau pe cilindri de 150 mm/300 mm conform SR EN 12390-1, confecționate și tratate în conformitate cu SR EN 12390-2, din probele prelevate conform SR EN 12350-1.(2)Pentru evaluarea rezistenței pot fi utilizate alte dimensiuni de epruvete și alte moduri de tratare, cu condiția ca relațiile stabilite cu valorile de referință să aibă o precizie suficientă și să fie documentate și înregistrate.Nota: În cazul determinării rezistenței betonului pe probe prelevate la locul de punere în operă din care se confecționează epruvete care sunt conservate în alte condiții de temperatură și umiditate decât cele descrise în SR EN 12390-2, rezultatele se pot utiliza numai pentru determinarea evoluției întăririi betonului și nu la controlul calității, în sensul atribuirii unei clase de beton. … 5.5.1.2.Rezistența la compresiune(1)Rezistența la compresiune se determină și este simbolizată f(c,cub), când este determinată pe epruvete cubice și este simbolizată f(c,cil) când este determinată pe epruvete cilindrice conform SR EN 12390-3.Nota 1: Se pot utiliza și epruvete de alte dimensiuni, rezistențele la compresiune pot fi echivalate cu rezistența obținută pe cuburi de 150 mm pe baza unor relații de echivalență adecvate, fără ca rezultatele să fie utilizate pentru determinarea clasei betonului.Nota 2: Se recomandă ca echipamentele de încercare să fie dotate astfel încât să poată înregistra automat rezultatele obținute prin încercarea la compresiune a epruvetelor.(2)Alegerea încercărilor pe cub sau pe cilindri pentru evaluarea rezistenței, se declară la timp de producător, înainte de livrare. Dacă se utilizează o metodă diferită, aceasta se stabilește de comun acord între elaboratorul specificației și producător.(3)Dacă nu există prevederi contrarii, rezistența la compresiune se determină pe epruvete încercate la 28 zile. Pentru anumite utilizări poate fi necesar de a specifica rezistența la compresiune la termene mai scurte sau mai lungi de 28 zile (de exemplu, elemente structurale masive), sau după conservare în condiții speciale (de exemplu, tratarea termică). În toate cazurile încercările se vor efectua pe minimum 2 epruvete cubice.(4)Rezistența caracteristică a betonului este egală sau superioară rezistenței la compresiune caracteristice minime, pentru clasa de rezistență specificată (a se vedea Tabelele 12 și 13), cu o marjă de siguranță definită.(5)În situațiile probabile în care prin încercările de rezistență la compresiune se obțin valori care să nu caracterizeze în mod real rezistența, de exemplu pentru betonul având clasa de consistență C0, mai vârtos decât S1, sau betonul vacuumat, atunci metoda de încercare se modifică sau rezistența la compresiune se evaluează direct în structura existentă sau în elemente componente structurale.Notă: Evaluarea rezistenței în structuri sau în elemente de structură se realizează în conformitate cu normativul NP 137. …  … 5.5.3.Rezistența la pătrunderea apei(1)Când este determinată rezistența la pătrunderea apei pe epruvete, metoda (de exemplu, în conformitate cu SR EN 12390-8) și criteriile de conformitate, fac obiectul unui acord între elaboratorul specificației tehnice și producător.(2)În absența unei metode de încercări agreată, rezistența la pătrunderea apei poate fi specificată indirect prin valori limită asupra compoziției betonului.(3)Pentru lucrările care sunt supuse presiunii apei se adoptă una dintre clasele de permeabilitate exprimate prin P(x)^y, realizate conform metodei descrise în NE012/2, Anexa K.(4)Pentru clasele de permeabilitate uzuale se impune respectarea condițiilor privind raportul A/C, după cum urmează:a)P(4)^10 raport A/C ≤ 0,60; … b)P(8)^10 raport A/C ≤ 0,50; … c)P(12)^10 raport A/C ≤ 0,45. …  … 5.5.5.Rezistența la uzură(1)În cazul în care este necesar ca betonul să prezinte rezistență la uzură, cerințele referitoare la clasa de rezistență minimă, dozajul minim de ciment și raportul maxim A/C sunt corespunzătoare claselor XM1, XM2 și XM3 în conformitate cu art. 5.3.2.(2)La prepararea betonului se utilizează agregate rezistente la uzură, verificările fiind efectuate în conformitate cu SR EN 1097-1 și SR EN 1097-2. …  …  … 6.Specificația betonului(1)Specificația betonului este conform prevederilor art. 6 din SR EN 206+A2:2021. … 7.Livrarea betonului proaspăt(1)Livrarea betonului proaspăt este conform prevederilor art. 7 din SR EN 206+A2:2021.7.1.Informații de la utilizatorul betonului pentru producător(1)Utilizatorul va preciza, când emite comanda, date privind condițiile/cerințele specifice despre: punerea în operă, prelucrarea suprafeței, evoluția rezistențelor etc. pentru ca rețeta betonului să fie proiectată cu luarea în considerare a acestor informații.(2)Utilizatorul se pune de acord cu producătorul asupra:a)datei, orei și ritmului livrării; … și dacă este necesar, să informeze producătorul asupra:b)distanțelor de transport; … c)temperatura betonului proaspăt, în funcție de dimensiunea minimă a secțiunii elementului; … d)gabaritului, accesului, transporturilor speciale pe șantier; … e)metodelor speciale (utilizate) de punere în operă (inclusiv prin pompare); … f)volumului autobetonierelor, pentru a se putea respecta programul de punere în operă a betonului; … g)limitărilor asupra tipului de vehicule de livrare; exemplu de tip: echipament cu sau fără agitare, dimensiuni, înălțime sau greutate totală. …  … 7.2.Informații de la producătorul de beton pentru utilizator(1)Informațiile următoare sunt furnizate de producător, la cerere, pentru betoanele cu performanțe specificate:a)tipul și clasa de rezistență a cimentului și tipul de agregate; … b)tipul de aditivi, tipul și conținutul aproximativ de adaosuri, dacă este cazul; … c)descrierea fibrelor în conformitate cu SR EN 14889-1 și SR EN 14889-2 și dozajul, dacă este cazul; … d)descrierea fibrelor în conformitate cu SR EN 14889-1 și SR EN 14889-2, dacă sunt specificate prin clase de performanță ale betonului armat dispers; … e)raportul apă eficace/ciment specificat; … f)rezultate ale încercărilor efectuate recent, pentru acest beton, de exemplu: cele de control al producției sau încercări inițiale; … g)evoluția rezistenței; … h)sursa materialelor componente; … i)pentru betonul la care, cu acordul producătorului, se adaugă fibre, adaosuri sau aditivi pe șantier, clasa de consistență sau consistența prevăzută înainte și după adăugarea aditivilor, fibrelor sau adaosurilor; … j)D(max). … (2)În cazul betonului gata de utilizare, informațiile pot fi furnizate, când ele sunt cerute, prin referință la catalogul de compoziții de beton al producătorului unde se găsesc informații detaliate referitor la clasele de rezistență, clasele de consistență, densitatea și alte date utile.(3)Pentru determinarea duratei de tratare, informațiile referitoare la creșterea rezistenței betonului pot fi date sub forma indicatorilor din Tabelul 16, sau sub forma unei curbe de evoluție a rezistenței la 20°C între 2 zile și 28 zile.(4)Date informative sunt prezentate în Anexa N.Tabelul 16. Evoluția rezistenței betonului la 20 °C

(5)Raportul rezistențelor indică evoluția rezistenței, corespunzătoare raportului dintre rezistența medie la compresiune la 2 zile (f(cm2)) și rezistența medie la compresiune la 28 zile (f(cm28)), determinate prin încercările inițiale sau pe baza performanțelor cunoscute ale unui beton având compoziție comparabilă. Pentru aceste încercări inițiale, epruvetele destinate determinării rezistenței sunt prelevate, confecționate, tratate și încercate în conformitate cu SR EN 12350-1, SR EN 12390-1, SR En 12390-2 și SR EN 12390-3. Pentru estimarea rezistențelor la alte termene pot fi utilizate relațiile din SR EN 1992-1-1.(6)Producătorul informează utilizatorul despre riscurile asupra sănătății la care se expune manipulând betonul proaspăt, în conformitate cu prevederile în vigoare la locul unde este utilizat betonul proaspăt (elaborarea fișei de securitate pentru beton proaspăt).Nota 1: Informațiile sunt furnizate în fișa cu date de securitate pentru beton proaspăt, conform prevederilor Regulamentului (UE) Nr. 2020/878 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (REACH), respectiv conform Regulamentului (CE) Nr. 1272/2008 (CLP). … 7.3.Bon de livrare/ aviz de însoțire a mărfii pentru betonul gata de utilizare(1)La livrarea betonului, producătorul emite utilizatorului un bon de livrare/aviz de însoțire a mărfii pentru fiecare cantitate de beton livrată pe care sunt imprimate, ștampilate sau înscrise cel puțin informațiile următoare:a)numele operatorului economic care produce betonul gata de utilizare; … b)numărul de serie al bonului de livrare/avizului de însoțire a mărfii; … c)data și ora de încărcare, aceasta înseamnă momentul primului contact între ciment și apă; … d)durata maximă de transport pentru care nu se modifică performanțele și caracteristicile betonului comandat; … e)numărul autovehiculului sau identificarea vehiculului; … f)numele cumpărătorului; … g)numele și localizarea șantierului; … h)detalii sau referințe privind specificațiile, de exemplu numărul de cod, numărul de comandă; … i)cantitatea de beton în metri cubi; … j)declarația de conformitate cu referințe la specificații și la standardul SR EN 206+A2:2021; … k)numele sau marca organismului de certificare, dacă este cazul; … l)ora exactă de sosire a betonului pe șantier; … m)ora exactă de începere a descărcării; … n)ora exactă de terminare a descărcării. … (2)În plus, bonul de livrare/avizul de însoțire a mărfii furnizează următoarele detalii:a)pentru betonul cu proprietăți specificate:1.clasa de rezistență; … 2.clasa de expunere (clasele de expunere sau categoriile de beton în conformitate cu Tabelul 1 și Anexa F cu indicarea combinațiilor de clase de expunere); … 3.clasa de conținut de cloruri; … 4.clasa de consistență sau valoarea specificată (producătorul stabilește tasarea betonului proaspăt care trebuie obținută la stația de betoane, astfel încât la locul de punere în operă, ținând seama de condițiile de mediu și de durata totală de transport, să se realizeze tasarea prevăzută de constructor); … 5.valorile limită de compoziție a betonului, când sunt specificate; … 6.tipul și clasa de rezistență a cimentului, când sunt specificate; … 7.tipul aditivilor și adaosurilor, dacă sunt specificate; … 8.tipul și conținutul de fibre sau clasa de performanță a betonului armat dispers cu fibre, dacă este cazul; … 9.proprietățile speciale, dacă au fost cerute; … 10.D(max); … 11.pentru betonul ușor sau betonul greu, clasa de densitate sau densitatea țintă. …  … b)pentru betonul având compoziția prescrisă:1.detalii referitoare la compoziție, de exemplu dozajul de ciment și dacă este cerut, tipul de aditiv; … 2.fie raportul apă/ciment țintă, fie consistența în termeni de clasă sau de valori țintă, în funcție de cum se specifică; … 3.D(max); … 4.tipul și dozajul de fibre, dacă este cazul. …  … (3)În cazul unui beton având compoziția prescrisă într-un standard, informațiile care sunt date vor fi conforme cu prevederile din standardul corespondent.(4)În cazul în care se adaugă aditiv pe șantier se va specifica în copiile bonului de livrare/avizului de însoțire a mărfii: ora exactă la care s-a adăugat aditivul, tipul aditivului, cantitatea adăugată, volumul de beton din malaxor și timpul de amestecare, precum și persoana (nume și prenume) responsabilă de adăugarea aditivului. … 7.4.Informații la livrare pentru betonul preparat pe șantier(1)În cazul betonului preparat pe șantier este important a utiliza informațiile corespunzătoare, precum cele cerute în 7.3 pentru bonul de livrare/avizul de însoțire a mărfii, pentru șantiere mari când sunt utilizate mai multe tipuri de beton, sau când producătorul de beton nu este cel responsabil de punerea sa în operă. … 7.5.Modificări ale compoziției după amestecarea principală înainte de descărcare(1)În general, nu este permisă schimbarea proporțiilor compoziției după amestecarea principală.(2)Adaosul de apă este interzis la livrare.(3)În anumite cazuri speciale, se admite adăugarea de aditivi, adaosuri, pigmenți și fibre dacă:a)această operațiune se efectuează sub responsabilitatea producătorului sau în cazul existenței unui acord de preluare a responsabilității, de către constructor (de exemplu, pentru adăugarea de aditivi de impermeabilizare sau de fibre în șantier); … b)consistența și valorile limită nu sunt conforme cu valorile specificate, și … c)există o procedură consemnată în scris pentru efectuarea acestei operațiuni într-o modalitate sigură în cadrul controlului producției. … (4)În cazurile speciale în care este necesară adăugarea de aditivi pentru corectarea consistenței betonului, acest lucru se va realiza de către reprezentantul producătorului, cu respectarea cantității maxime admise în fișa produsului, fără a avea efecte negative asupra omogenității amestecului și proprietăților betonului întărit.(5)În cazul adăugării aditivului de impermeabilizare, fibrelor sau pigmenților în șantier, este necesară prelevarea de probe înainte și după introducerea acestora în beton, de către executantul lucrării. Producătorul betonului nu răspunde de calitatea betonului cu impermeabilizant, fibre sau pigmenți decât dacă acestea au fost utilizate la elaborarea rețetei.(6)În toate cazurile, cantitățile de aditivi, pigmenți sau fibre adăugate în autobetonieră sunt consemnate în bonul de livrare/avizul de însoțire a mărfii. Pentru amestecarea complementară, a se vedea 9.8.Notă: Dacă pe șantier aditivii, adaosurile, pigmenții și fibrele sunt adăugate în beton în autobetonieră fără autorizarea/supravegherea personalului cu atribuții în verificarea calității producătorului de beton numit de management și cantitatea este superioară cantității permise în specificația betonului, este necesar ca fiecare amestec sau șarjă de beton să fie înregistrat ca neconform pe bonul de livrare/avizul de însoțire a mărfii. Partea care a autorizat aceste suplimentări este responsabilă de consecințe și înregistrată pe bonul de livrare/avizul de însoțire a mărfii. …  … 8.Controlul conformității și criterii de conformitate(1)Controlul conformității și criteriile de conformitate sunt cele prezentate la art. 8 din SR EN 206+A2:2021.8.2.Control de conformitate al betonului cu proprietăți specificate8.2.1.2.Plan de eșantionare și încercări(1)Probele de beton sunt selecționate obligatoriu și prelevate în conformitate cu SR EN 12350-1. Eșantionarea este efectuată pentru o compoziție de beton individual sau pentru fiecare familie de betoane produs în condiții dovedite ca fiind uniforme. Frecvența minimă de eșantionare și de încercare a betonului este în conformitate cu Tabelul 17, alegând frecvența care dă cel mai mare număr de probe, pentru producțiile inițială sau continuă, după caz.(2)Fără a se schimba cerințele privind eșantionarea definită la 8.1, probele sunt prelevate sub responsabilitatea producătorului, după adăugarea cantităților suplimentare de aditivi, pigmenți sau fibre în beton (dacă acestea se adaugă în stația de betoane). Prelevările de probe efectuate înainte de adăugarea plastifianților sau superplastifianților, pentru ajustarea consistenței (a se vedea 7.5) sunt permise sub rezerva că, prin încercări inițiale, s-a demonstrat că plastifiantul/ superplastifiantul, în doza utilizată, nu are efecte negative asupra rezistenței betonului.(3)Rezultatele încercărilor se obțin ca media rezultatelor încercărilor la aceeași vârstă pe minimum două epruvete provenind din aceeași probă.(4)Când împrăștierea rezultatelor încercărilor, obținute pe cel puțin două epruvete confecționate din aceeași probă, este mai mare de 15% față de medie, aceste rezultate nu se iau în considerare, cu excepția cazului în care concluziile unei investigații foarte aprofundate permit găsirea unei explicații valabile, astfel încât să nu se țină seama de una din valorile încercărilor. …  … 8.4.Acțiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului(1)Următoarele măsuri se vor lua de către producător în caz de neconformitate:a)verificarea rezultatelor încercărilor și, în cazul în care se constată neconformitatea, trebuie luate măsuri imediate pentru eliminarea erorilor; … b)dacă neconformitatea este confirmată, de exemplu prin repetarea încercărilor, se vor întreprinde acțiuni corective, precum revizuirea de către conducere a procedurilor de control al producției; … c)când se confirmă neconformitatea cu specificația care nu a fost evidențiată în momentul livrării, se avertizează elaboratorul specificației și utilizatorul pentru a evita toate pagubele consecutive; … d)se consemnează în scris acțiunile privitoare la punctele precedente. … (2)Dacă neconformitatea betonului rezultă dintr-un adaos de aditiv pe șantier, neautorizat de producător (a se vedea 7.5) acesta nu este obligat să ia măsuri.Nota 1: Dacă producătorul a semnalat o neconformitate a betonului sau dacă rezultatele încercărilor nu demonstrează conformitatea cu cerințele, se vor efectua încercări suplimentare în conformitate cu normativul NP 137 și standardele de încercări aferente (SR EN 12504-1, pe carote prelevate din structură sau o combinație de încercări pe carote și/sau încercări nedistructive pe structură sau elemente, de exemplu în conformitate cu SR EN 12504-2 sau SR EN 12404-3). Prevederile pentru evaluarea rezistenței în structură sau în elementele componente ale structurii sunt date în normativul NP 137, corelat cu prevederile din SR EN 13791. …  … 9.Controlul producției(1)Controlul producției se efectuează conform prevederilor art. 9 din SR EN 206+ A2:2021.(2)Art. de la 9.1 până la 9.5 inclusiv, din prezentul normativ, cuprind prevederile menționate în articolele aferente din SR EN 206+A2:2021.9.6.Personal, echipament și instalații9.6.1.Personal(1)Cunoștințele, instruirea și experiența personalului implicat în producția și controlul producției sunt adaptate la tipul de beton, de exemplu, beton de înaltă rezistență, beton ușor.(2)Înregistrările corespunzătoare referitoare la instruirea și la experiența personalului implicat în producție și controlul producției sunt ținute la zi.Notă: Pentru fiecare stație de betoane, producătorul de beton este necesar să numească un responsabil calificat pentru controlul producției. Cerințele privind calificarea și experiența profesională a responsabilului pentru controlul producției sunt prezentate în Anexa O. Responsabilul pentru controlul producției este necesar să aibă cunoștințe suficiente în domeniul betonului și al reglementărilor specifice și să poată proba acest lucru. Personalul angajat în controlul producției este angrenat într-un program de formare continuă în domeniile fabricării, controlului și încercării betonului (instruirea se face la cel mult trei ani sau ori de câte ori este necesar).(3)Art. de la 9.6.2 până la 9.8 inclusiv, din prezentul normativ, cuprind prevederile menționate în articolele aferente din SR EN 206+A2:2021. …  … 9.9.Proceduri de control al producției(1)Materialele componente, echipamentele, procedurile de producție a betonului sunt controlate în ceea ce privește conformitatea cu specificațiile și cerințele din prezentul normativ. Controlul trebuie să permită detectarea schimbărilor semnificative susceptibile de a influența caracteristicile betonului, în vederea întreprinderii unei acțiuni corective adecvate.(2)Procedura ce urmează a fi implementată pentru a asigura aprovizionarea, depozitarea și utilizarea corectă a materialelor componente conține următoarele puncte:a)verificarea ca materialele livrate să corespundă comenzii; … b)verificarea că materialele sunt descărcate și amplasate corect; … c)evitarea descărcării materialelor care sunt cu claritate neconforme; … d)depozitarea materialelor astfel încât să se reducă la minimum riscul contaminării sau deteriorării; … e)păstrarea înregistrărilor livrării; … f)efectuarea de încercări asupra livrărilor suspecte pentru toate caracteristicile pentru care există îndoieli asupra conformității cu un anumit standard; … g)verificarea conținutului de apă a agregatelor.Nota 1: Tipul și frecvența inspecțiilor și încercărilor materialelor componente sunt cele date în Tabelul 4a. S-a considerat că, producătorii de materiale componente ale betonului efectuează un control corect al producției și că, materialele constituente sunt livrate cu declarație de performanță/conformitate, în funcție de specificațiile corespunzătoare (standarde de produs, agremente tehnice etc.). În caz contrar, producătorul de beton va verifica conformitatea materialelor cu standardele/agrementele corespondente. … Tabelul 4a – Controlul materialelor componente

(3)În Tabelul 5a se formulează prevederi suplimentare față de Tabelul 4a – Controlul materialelor componente referitoare la betoanele de înaltă rezistență.Tabelul 5a. Controlul materialelor componente pentru betoanele de înaltă rezistență

Nota 1: Numerele atribuite liniilor din Tabelul 4a corespund liniilor din Tabelul 5a în care ele reamplasează sau modifică prescripțiile echivalente.Nota 2: Informații complementare asupra controlului producției pentru betoanele de înaltă rezistență pot fi obținute din literatura pertinentă, de exemplu: Buletinul de informare CEB 197.

(4)Pentru betonul întărit se întocmește planul de control al producției și al proprietăților betonului, pe baza prevederilor prezentului normativ. Acest plan stabilește în detaliu încercările, frecvența minimă, limitele, norma care impune și norma (standardul) după care se face încercarea, echipamentele, înregistrările, responsabilii, astfel încât să fie asigurat controlul calității betonului, conform Tabelelor 29 sau 7a (pentru betonul de înaltă rezistență). Totodată, se stabilesc măsurile ce se întreprind în cazul sesizării unor abateri de la valorile prescrise, precum termenele și persoanele responsabile de aducerea la îndeplinire a acestor măsuri.Nota 3: Este esențial pentru producerea unui beton autocompactant de calitate constantă să se dispună de materiale constituente cu proprietăți stabile. Aceste proprietăți pot necesita un control mai frecvent decât în cazul betonului obișnuit.(5)Dacă un producător de beton produce propriile agregate, acesta se consideră producător de agregate și se conformează aspectelor tehnice corespunzătoare standardului european de agregate.(6)Controlul echipamentelor asigură că dispozitivele de stocare, echipamentele de dozare în masă și în volume, aparatele de amestecare, măsurare și de comandă (permițând de exemplu măsurarea continuă a conținutului în apă al sorturilor de agregate) sunt conforme cu cerințele din prezentul normativ și sunt într-o stare de bună funcționare. Frecvența inspecțiilor și a încercărilor pentru echipamentele în perioadele de utilizare este dată în Tabelul 28.(7)Stațiile de beton, echipamentul și mijloacele de transport sunt supuse unui sistem de întreținere planificată și sunt menținute în condiții de funcționare eficientă, astfel încât să nu afecteze caracteristicile și cantitatea de beton.(8)Caracteristicile betonului cu proprietăți specificate sunt verificate în raport cu cerințele specificate în Tabelul 29.(9)Compoziția betonului cu compoziție prescrisă, precum și consistența și temperatura sa, dacă sunt specificate, sunt controlate în raport cu cerințele din Tabelul 29 (rândurile aplicabile betonului cu compoziție prescrisă).(10)Controlul include producția, transportul și descărcarea.(11)Pentru anumite betoane, pot fi necesare cerințe suplimentare pentru controlul producției. Aceste cerințe nu sunt definite în acest standard. Dacă contractul specifică anumite cerințe particulare pentru beton, controlul producției include acțiuni corespunzătoare în plus față de cele menționate în Tabelul 29.(12)Acțiunile prevăzute în Tabelele 28 și 29 pot fi adaptate la condițiile specifice la locul de producție și înlocuite prin altele care asigură un nivel echivalent de control al producției.Tabelul 28. Controlul echipamentului

(13)În Tabelul 6a se formulează prevederi suplimentare referitoare la betoanele de înaltă rezistență.Tabelul 6a. Controlul echipamentelor pentru betoanele de înaltă rezistență

Nota 4: Numerele atribuite liniilor din Tabelul 6a corespund liniilor din Tabelul 28 în care ele reamplasează sau modifică prescripțiile echivalente.Tabelul 29. Controlul procedurilor de producție și al proprietăților betonului

(14)În Tabelul 7a se formulează prevederi suplimentare referitoare la betoanele de înaltă rezistență.Tabelul 7a. Controlul procedurilor de preparare beton și al caracteristicilor betonului de înaltă rezistență

Nota 5: Numerele atribuite liniilor din Tabelul 7a corespund liniilor din Tabelul 29 în care ele reamplasează sau modifică prescripțiile echivalente. …  … 10.Evaluarea conformității(1)Evaluarea conformității se efectuează conform prevederilor art. 10 din SR EN 206+A2:2021.10.1.Generalități(1)Producătorul este responsabil de evaluarea conformității în condițiile specificate ale betonului. Pentru aceasta producătorul efectuează operațiile următoare:a)încercări inițiale, când sunt cerute (a se vedea 9.5 și Anexa A); … b)controlul producției (a se vedea capitolul 9), inclusiv controlul de conformitate (a se vedea capitolul 8). … (2)Recomandarea de a se recurge la organisme de inspecție și de certificare acreditate pentru inspecția controlului producției și certificarea sa de conformitate depinde de nivelul de cerințe de performanță, de modul de producție și de marja de siguranță a compoziției.(3)În general, inspecția și certificarea controlului de producție de către organisme de inspecție și de certificare acreditate este recomandată. Aceasta nu este considerată ca necesară pentru betonul având compoziția prescrisă într-un standard cu o foarte mare marjă de siguranță pentru compoziție (a se vedea A.5).(4)Pentru produsele prefabricate din beton simplu sau armat, cerințele și prevederile referitoare la evaluarea conformității sunt date în specificații tehnice adecvate (standarde de produs sau agremente tehnice).(5)Inspecția pentru controlul producției și certificarea conformității controlului producției se efectuează de organisme de inspecție și certificare acreditate în conformitate cu legislația în vigoare sau recunoscute, apte pentru a certifica conformitatea cu prezentul normativ. … 10.2.Evaluare, supraveghere și certificare a controlului de producție(1)Dacă este cerut printr-un contract, fie prin prevederi valabile la locul de utilizare a betonului, controlul producției va fi evaluat și supravegheat printr-un organism de inspecție acreditat și apoi certificat de către un organism de certificare acreditat, atunci se aplică prevederile pentru evaluare, supraveghere și certificare prezentate în Anexa C.(2)Regulile indicate în Anexa C „Prevederi pentru evaluarea, supravegherea și certificarea controlului producției din SR EN 206+A2:2021” sunt normative pe teritoriul României.(3)În cazul livrării betonului la lucrări de execuție finanțate din fonduri publice este obligatorie certificarea controlului producției în fabrică de către un organism de certificare produse acreditat de un organism național de acreditare. …  … 11.Proiectarea și notarea betonului cu proprietăți specificate(1)Pentru stabilirea compoziției betonului se parcurg următoarele etape:a)determinarea cantității orientative de apă eficace (A_ef) se evaluează aplicând relația:A_ef = D . (A/C) (1)în care:A_ef cantitatea orientativă de apă eficace, care depinde, în principal, de clasa de beton, tasare, tipul și dimensiunea maximă a agregatelor, tipul cimentului și tipul de aditiv utilizat, (litri);D dozajul minim de ciment impus pentru o clasă de beton încadrată într-o anumită clasă de expunere (Tabelele F.1.1 și F.1.2, Anexa F), (kg/mc);A/C raportul maxim apă eficace/ciment impus pentru o clasă de beton încadrată într-o anumită clasă de expunere (Tabelele F.1.1 și F.1.2, Anexa F). … b)determinarea cantității de agregate în stare uscată Ag (kg) se evaluează aplicând relația:Ag = p_ag(1000 – D / p_c – A_ef – P) (2)în care:p_c densitatea cimentului (kg/dmc)p_ag densitatea aparentă a agregatelor (kg/dmc)P procentul de aer antrenat și oclus (dmc/mc) … c)cantitățile de agregate pe șorțuri se stabilesc în conformitate cu Anexa L, în funcție de dimensiunea maximă a agregatelor. … (2)În cazul în care caracteristicile esențiale ale betonului proiectat se furnizează într-o formă prescurtată, se aplică următorul format:a)referință la standardul european SR EN 206 +A2:2021; … b)clasa de rezistență la compresiune: clasa de rezistență așa cum este definită în Tabelele 12 și 13, de exemplu C25/30; … c)clasa (clasele) de expunere: clasa simbolizată conform Tabelului 1. Dacă betonul este exportat, clasa de expunere va fi urmată de prescurtarea numelui țării*1) care a formulat prevederile pentru valorile limită, compoziția betonului și caracteristicile sale sau seturi de condiții, de exemplu XD2 (RO) când se aplică prevederile date de România;*1) În acord cu codul internațional recunoscut pentru plăcile de înmatriculare ale vehiculelor. Abrevierea numelui țării, alte informații referitoare la alte prevederi pot fi adăugate. … d)conținutul maxim de cloruri: clasa definită în Tabelul 15, de exemplu Cl 0,20; … e)dimensiunea maximă nominală a agregatului, valoarea D(max); de exemplu D(max) 22; … f)densitatea, în cazul betonului ușor: specificarea clasei simbolizate în Tabelul 14 sau valoarea specificată, de exemplu D 1,8; … g)consistența: prin clase așa cum este definită în 4.2.1 sau valoarea țintă. …  …  + 
Anexa A(normativă)
Încercări inițiale(1)În acest normativ se aplică prevederile Anexei A din SR EN 206 +A2:2021, + 
Anexa B(normativă)
Încercări de identificare pentru rezistența la compresiune(1)În acest normativ se aplică prevederile Anexei B din SR EN 206 +A2:2021. + 
Anexa C(normativă)
Dispoziții pentru evaluarea, supravegherea și certificarea controlului producției(1)În acest normativ se aplică prevederile Anexei C din SR EN 206 +A2:2021. + 
Anexa D(normativă)
Cerințe suplimentare pentru specificația și conformitatea betonului pentru lucrări geotehnice speciale(1)În acest normativ se aplică prevederile Anexei D din SR EN 206 +A2:2021. + 
Anexa E(informativă)
Recomandări privind utilizarea agregatelor(1)În acest normativ se aplică prevederile Anexei E din SR EN 206 +A2:2021. + 
Anexa F(normativă)
Valori pentru limitele compozițiilor betonului (1)Această anexă furnizează valorile limită ale compoziției și proprietăților betonului în funcție de clasa de expunere conform 5.3.2.(2)Tabelele F.1.1 și F.1.2 prezintă valorile limită ale compoziției și proprietăților betonului în funcție de clasa de expunere bazate pe ipoteza unei durate de viață și întreținere a structurii prevăzute de 50 ani. Valorile din Tabelele F.1.1 și F.1.2 corespund diferitelor tipuri de cimenturi și agregatelor ale căror dimensiuni maxime sunt cuprinse între 20 și 32 mm.(3)În Tabelele F.2.1, F.2.2, F.2.3 și F.2.4 se prezintă domenii și exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi fabricate conform SR EN 197-1 și SR EN 197-5 pentru diferite clase (combinații de clase) de expunere.(4)Pentru extinderea domeniilor de aplicare ale cimenturilor sau stabilirea acestora, se aplică prevederile Anexei J.(5)Se admite utilizarea în clasa X0 a cimenturilor noi, pentru care nu există experiență în aplicare, cu impunerea condiției minime de clasa de beton C16/20.(6)Tabelele F.3.1 și F.3.2 furnizează conținutul maxim admis de părți fine în betonul preparat cu diferite dimensiuni ale granulelor agregatelor.Tabelul F.1.1. Valorile limită pentru compoziția și proprietățile betonului pentru clasele de expunere XO, XC, XD și XS

Tabelul F.1.2. Valorile limită pentru compoziția și proprietățile betonului pentru clasele de expunere XF, XA și XM

Tabelul F.2.1. Domenii de utilizare pentru cimenturi conform standardelor SR EN 197-1 și SR EN 206+A2:2021*a)

Notă: în cazul utilizării altor tipuri de cimenturi fabricate în conformitate cu SR EN 197-1, domeniile de utilizare se stabilesc pe baza demonstrării performanțelor în conformitate cu Anexa normativă J.Tabelul F.2.1 (continuare)*a)

Tabelul F.2.2 – Domenii de utilizare pentru cimenturi de tip CEM II M, IV, V și VI conform standardelor cu SR EN 197-1 și SR EN 197-5

Tabelul F.2.3. Exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi pentru diferite combinații de clase de expunere

Tabelul F.2.4. Exemple privind utilizarea cimenturilor de tip CEM II-M (funcție de componența principalilor constituenți), fabricate în conformitate cu standardul SR EN 197-1

Tabelul F.3.1. Conținutul maxim admis de părți fine în betonul preparat cu agregate având dimensiunea granulelor cuprinsă de la 16 mm până la 63 mm pentru betoane de clasă ≤ C50/60 și LC ≤ 50/55

Tabelul F.3.2. Conținutul maxim admis de părți fine în betonul preparat cu agregate având dimensiunea granulelor cuprinsă de la 16 mm până la 63 mm pentru betoane de clasă > C50/60 și LC > 50/55

 + 
Anexa G(informativă)
Recomandări privind cerințele betonului autocompactant în stare proaspătă(1)În acest normativ se aplică prevederile Anexei G din SR EN 206+A2:2021. + 
Anexa H(informativă)
Reguli de aplicare a metodei C de la 8.2.1.3(1)În acest normativ se aplică prevederile Anexei H din SR EN 206+A2:2021. + 
Anexa I(normativă)
Clasificarea mediilor atmosferice agresive asupra elementelor
din beton armat și beton precomprimat supraterane(1)Determinarea agresivității apei, solului și gazelor asupra betonului se va face conform SR 13536. Mediile agresive atmosferice luate în considerare în prezentul normativ se clasifică în patru clase de agresivitate asupra elementelor din beton armat și beton precomprimat:a)XA 1b – medii cu agresivitate foarte slabă; … b)XA 2b – medii cu agresivitate slabă; … c)XA 3b – medii cu agresivitate medie; … d)XA 4b – medii cu agresivitate puternică. … (2)Clasa de agresivitate se stabilește în funcție de starea fizică și natura factorilor agresivi. Agenții agresivi pot fi în stare:a)gazoasă (gaze agresive de diferite feluri, ceață provenită din condensul vaporilor ce apar în urma variației umidității sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalațiilor tehnologice); … b)solidă (săruri, cenuși, praf, pământ etc.) … (3)Clasa de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenți agresivi în stare gazoasă se stabilește în funcție de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului și de caracteristica gazelor agresive, conform Tabelului I.1.Tabelul I.1. Determinarea clasei de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenți agresivi în stare gazoasă funcție de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului și de caracteristica gazelor agresive

(4)La stabilirea clasei de agresivitate a mediului în stare gazoasă se vor avea în vedere următoarele:a)la temperaturi ale mediului cuprinse între 500 C și 800 C, clasa de agresivitate din Tabelul I.1 se mărește cu o clasă; … b)în cazul în care pe suprafața elementelor de construcții este posibilă formarea condensului, agresivitatea se mărește cu o clasă, dacă mediul conține gaze agresive; … c)în cazul în care concentrațiile de gaze agresive sunt mai mari decât la gazele din grupa C și umiditatea relativă a aerului este mai mică decât 60%, mediile respective se consideră în clasa XA 4b; … d)în cazul în care gazele agresive sunt din grupa C și umiditatea relativă a aerului este mai mare de 75%, în cazurile în care după aplicarea corecțiilor precizate la punctele a), b) și c) rezultă o clasă de agresivitate mai mare de XA 4b, precum și în cazul în care concentrațiile de gaze agresive sunt mai mari decât la gazele din grupa C și umiditatea relativă a aerului este mai mare de 60%, mediile respective se consideră cazuri speciale și se analizează fiecare în parte; … e)în cazul prezenței mai multor gaze agresive din grupe diferite, clasa de agresivitate se stabilește pentru gazul cel mai agresiv. … (5)Încadrarea gazelor agresive în grupele A, B și C specificate în Tabelul I.1 se face conform Tabelului I.2.Tabelul I.2 – Încadrarea gazelor agresive

Observație: Determinarea concentrației se face pentru:a)bioxid de sulf, conform SR ISO 4221; … b)hidrogen sulfurat, conform STAS 10814; … c)acid fluorhidric, conform reglementărilor tehnice specifice; … d)clor gazos, conform STAS 10946; … e)acid clorhidric, conform STAS 10943; … f)oxizi de azot, conform STAS 10329; … g)amoniac, conform STAS 10812. … (6)Clasa de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenți agresivi în stare solidă se stabilește în funcție de umiditatea relativă a aerului și caracteristica solidului, conform Tabelului I.3, în interiorul construcțiilor și Tabelul I.4 în aer liber.(7)Caracteristica solidului se consideră în conformitate cu Tabelul I.5.Tabelul I.3. Determinarea clasei de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenți agresivi în stare solidă în funcție de umiditatea relativă a aerului și de caracteristica solidului, în interiorul construcțiilor

Tabelul I.4. Determinarea clasei de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenți agresivi în stare solidă în funcție de umiditatea relativă a aerului și de caracteristica solidului, în aer liber

Tabelul I.5. Caracteristica solidului

 + 
Anexa J(normativă)
Metode bazate pe performanțele pentru durabilitateJ.1.Introducere(1)Această anexă prezintă conceptul și principiile aplicabile pentru materiale componente/compoziții de beton bazate pe performanțe cu privire la durabilitate la care s-a făcut referire la art. 5.3.3.(2)Metodele pot fi utilizate în cazul în care este necesară testarea unor materiale noi, de exemplu cimenturi, adaosuri sau betoane cu proprietăți sau compoziții specificate, pentru care nu există experiență de utilizare în România pentru a fi utilizate în anumite domenii/ medii de expunere sau pentru a le extinde domeniile de utilizare.(3)Aplicarea metodelor se va face în laboratoare autorizate/acreditate și cu experiență în aplicarea unor astfel de metode. … J.2.Definiții(1)Această variantă consideră cantitativ fiecare din mecanismele de deteriorare, durata de viață a elementelor sau a structurii.(2)Aceste metode se pot baza pe date obținute pornind de la o metodă de încercări de performanță stabilită pentru mecanismul studiat, sau pe utilizarea de modele predictive verificate. … J.3.Aplicații și recomandări generale(1)Acțiunile agresive pot fi tratate printr-o abordare prescriptivă și/sau de performanță, de exemplu: rezistența la îngheț-dezgheț, la atacul sulfatic, la coroziune din carbonatare sau datorită clorurilor.(2)Se prezintă la art. J.3.1. criterii de evaluare pentru fiecare clasă de expunere la îngheț- dezgheț, cu și fără agenți de dezghețare, având compoziții fixe de beton, caracterizate în principal prin dozaj de ciment și raport A/C. Compozițiile de beton care prevăd utilizarea aerului antrenat se referă la satisfacerea cerințelor de durabilitate pentru compoziții cu antrenor de aer, prevăzute în clasele de expunere XF2, XF3 și XF4 din Tabelul F.1.2. Compozițiile de beton care nu prevăd utilizarea aerului antrenat se referă la satisfacerea cerințelor de durabilitate pentru compoziții fără antrenor de aer, prevăzute în clasele de expunere XF1, XF2 și XF3 din Tabelul F.1.2.(3)La art. J.3.2. se prezintă criteriile de evaluare pentru atacul sulfatic, pe prisme de mortar de 40x40x160 mm conform SR EN 196-1, iar la art. J.3.3. încadrarea betonului în clase de rezistență la diferite acțiuni ale mediului (carbonatare și migrare/difuzie cloruri).J.3.1.Propuneri de criterii de evaluare pentru rezistența la îngheț-dezgheț cu și fără agenți de dezghețare(1)Criteriile prezentate sunt practicate pe plan european și se regăsesc la nivelul unor cercetări experimentale și/sau ale unor cercetări naționale prenormative în vederea evaluării performanțelor unor cimenturi și a studierii posibilității utilizării acestora în diferite medii de expunere la îngheț-dezgheț.(2)Metodele de încercare utilizate, sunt standardizate la nivel european și național și sunt prezentate în SR CEN/TS 12390-9: Încercare pe beton întărit. Partea 9: Rezistența la îngheț- dezgheț cu ajutorul sărurilor de dezghețare. Exfoliere.(3)Aceste criterii se referă la posibilitatea de utilizare a unor cimenturi în betoane expuse la îngheț-dezgheț, utilizând compoziții fixe (dozaj de ciment și raport apa/ciment obținut prin utilizarea aditivilor).J.3.1.1.Criterii de evaluare a rezistenței la îngheț-dezgheț prin exfoliereJ.3.1.1.1.Teste pe cuburi de beton de 100x100x100 mm, metoda CT(C1) Pentru clasa de expunere XF1 (dozaj de ciment 300 kg/mc și raport A/C = 0,6): cantitatea de material exfoliat determină o reducere mai mică de 5% a masei probei de beton după aplicarea a 56 de cicluri și respectiv mai mică de 10% după 100 de cicluri.(C2) Pentru clasa de expunere XF3 (dozaj de ciment 300 kg/mc și raport A/C = 0,6): cantitatea de material exfoliat determină o reducere mai mică de 3% a masei probei de beton după aplicarea a 56 de cicluri și respectiv mai mică de 5% după 100 de cicluri. … J.3.1.1.2.Teste pe fâșii de beton de 50x150x150 mm, metoda ST(S1) Pentru clasa de expunere XF1 (dozaj de ciment 320 kg/mc și raport A/C = 0,5): cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1,3 Kg/mp după 56 de cicluri.(S2) Pentru clasa de expunere XF2 (dozaj de ciment 320 kg/mc și raport A/C = 0,5, aer antrenat): cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1,3 Kg/mp după 56 de cicluri de îngheț-dezgheț și agenți de dezghețare.(S3) Pentru clasa de expunere XF3 (dozaj de ciment 320 kg/mc și raport A/C = 0,5): cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1 Kg/mp după 56 de cicluri.(S4) Pentru clasa de expunere XF3 (dozaj de ciment 320 kg/mc și raport A/C = 0,5, aer antrenat): cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1 Kg/mp după 56 de cicluri.(S5) Pentru clasa de expunere XF4 (dozaj de ciment 320 kg/mc și raport A/C = 0.5, aer antrenat): cantitatea de material exfoliat este mai mică de 1 Kg/mp după 56 de cicluri de îngheț-dezgheț și agenți de dezghețare.Notă: În general, cu excepțiile indicate în Tabelul F.2.2, criteriile de referință pentru evaluarea rezistenței la îngheț-dezgheț prin exfoliere se consideră cele obținute prin aplicarea metodei ST. Criteriile obținute prin aplicarea metodei CT vor avea un caracter informativ. În toate cazurile în care nu se îndeplinesc criteriile de performanță pentru o clasă de expunere, cimentul nu se utilizează pentru clasa superioară.(1)În ceea ce privește corespondența dintre clasele de rezistență specifice la îngheț-dezgheț (Tabelul J.1) și cele de expunere XF există mai multe criterii. În acest caz, pentru teste se vor utiliza compozițiile corespunzătoare fiecărei aplicații (care intră în responsabilitatea producătorului de beton), condiția fiind ca cimentul să fi trecut criteriile prezentate la punctul J.3.1.1. (care intră în responsabilitatea producătorului de ciment).(2)Rezistența adecvată împotriva acțiunii de îngheț-dezgheț pentru betoanele moderat saturate (clasele de expunere XF1 și XF2) poate fi obținută prescriptiv, prin utilizarea unui beton având compoziția în conformitate cu acest normativ. Durabilitatea adecvată împotriva acțiunii de îngheț-dezgheț a betonului expus la umiditate (clasele de expunere XF3 și XF4) poate fi asumată prin selectarea clasei RF adecvate conform Tabelului J.1 cu privire la condițiile climatice la locul de amplasare și la durata de serviciu proiectată (L) a structurii.Tabelul J.1. Criterii și clase de rezistență la îngheț-dezgheț (aplicabile claselor de expunere XF3 și XF4)

Notă: Zonarea climatică a României pentru perioada de iarnă este prevăzută în Anexa D a normativului C107 Partea 3 – Normativ privind calculul performanțelor termoenergetice ale elementelor de construcție ale clădirilor.
Figura J.1. Zonarea climatică a României(3)Observații:1.Standardul european SR CEN/TS 12390-9 prin care se determină cantitatea de material exfoliat, poate oferi informații utile în aprecierea sensibilității unui anumit tip de ciment la acțiunea de îngheț-dezgheț. … 2.Aplicarea criteriilor existente pe plan european și a metodelor propuse pe plan național poate conduce la definirea domeniilor de utilizare a diferitelor tipuri de cimenturi și de încadrare în diferite clase de expunere de tip XF. … 3.Cantitatea de material exfoliat este influențată puternic de dozajul de ciment și raportul A/C al probelor, astfel că, nu este indicat să se facă evaluări ale sensibilității unui ciment la acțiunea de îngheț-dezgheț dacă nu se respectă compoziția prescrisă pentru aplicarea criteriilor. … 4.Încercările se realizează în laboratoare cu experiență în efectuarea încercării la îngheț- dezgheț, conform standardelor de încercare menționate, dovedite prin autorizări/ acreditări. … 5.Încercările se reiau o dată la 2 ani sau când apar schimbări majore ale compoziției cimenturilor (în toleranțele specificate în SR EN 197-1). În primii 2 ani, încercările se vor realiza la fiecare 6 luni, pentru compozițiile impuse, acestea fiind în responsabilitatea producătorului de ciment. … 6.Încercările pentru determinarea rezistenței la îngheț-dezgheț prin aplicarea standardului SR 3518 vor avea doar un caracter de evaluare preliminară, nefiind corelate cu clasele de expunere XF. …  …  …  … J.3.2.Criterii de evaluare pentru rezistența la atacul sulfatic(1)Criteriile prezentate sunt practicate pe plan european și se regăsesc la nivelul unor cercetări experimentale și/sau ale unor cercetări naționale prenormative în vederea evaluării performanțelor unor cimenturi și a studierii posibilității utilizării acestora în diferite medii de expunere la atacul sulfatic.(2)Metoda de încercare utilizată este prezentată în Cercetarea prenormativă "Stabilirea, în funcție de domeniul de utilizare, a cerințelor pentru caracteristicile betonului determinate prin aplicarea standardelor europene armonizate". Metoda constă în determinarea expansiunii unor probe prismatice de 40 mm x 40 mm x 160 mm prevăzute cu ploturi la capete, menținute în soluție sulfatică. Aceste probe sunt preparate și păstrate în conformitate cu prevederile standardului SR EN 196-1. Probele se păstrează inițial în apă 28 de zile după care se măsoară expansiunea cu un ceas comparator de precizie 0,005 mm. Probele se introduc apoi în soluții sulfatice corespunzătoare fiecărei clase de expunere și se măsoară expansiunea la diferite perioade de timp, luându-se ca reper expansiunea la 28 de zile. Măsurarea expansiunii pentru fiecare tip de încercare se face pe 3 serii de câte 3 prisme de mortar.(3)Criterii de evaluare pentru rezistența la atacul sulfatic al betonului:(A.1) Pentru încadrarea în clasa de expunere XA2:Valoarea expansiunii probelor de mortar trebuie să fie mai mică de 0,5 mm/m după 90 de zile, respectiv 0,8 mm/m după 180 de zile de menținere într-o soluție de 2,37% Na(2)SO(4). Valorile expansiunilor se compară cu cele obținute pentru cimenturi rezistente la sulfați, diferențele dintre valorile obținute trebuie să fie mai mici de 20%, pentru ambele termene de încercare.(A.2) Pentru încadrarea în clasa de expunere XA3:Valoarea expansiunii probelor de mortar trebuie să fie mai mică de 0,5 mm/m, după 90 de zile, respectiv 0,8 mm/m după 180 de zile de menținere într-o soluție 4,4% Na(2)SO(4). Valorile expansiunilor se compară cu cele obținute pentru cimenturi rezistente la sulfați, diferențele dintre valorile obținute trebuie să fie mai mici de 10%, pentru ambele termene de încercare.(4)Observații:1.Metoda privind măsurarea expansiunii la diferite termene a probelor menținute în medii cu agresiune sulfatică este o metodă rapidă și suficient de sensibilă pentru a putea diferenția rezistența cimenturilor la atacul sulfatic de diferite intensități. … 2.Aplicarea criteriilor de evaluare absolute pentru un anumit tip de ciment (experimental), cel puțin la nivelul valorilor acceptate în prezent la nivel european (probele de mortar preparate cu diferite tipuri de cimenturi au o valoare a expansiunii mai mică de 0,5 mm/m după 90 de zile de expunere, respectiv 0,8 mm/m după 180 de zile) este completată cu compararea rezultatelor obținute pe mortarele preparate cu cimentul experimental cu cele obținute pentru cel puțin un ciment recunoscut ca fiind rezistent la sulfați prin standardul de produs SR EN 197-1:CEM I ……….. SR 0 (C(3)A = 0)CEM I ……….. SR 3 (C(3)A ≤ 3%)CEM I ……….. SR 5 (C(3)A ≤ 5%)CEM III/B ……. SR SCEM III/C ……. SR SCEM IV A …….. SR PCEM IV B …….. SR P … 3.Astfel, analiza privind utilizarea unui anumit tip de ciment în medii cu agresivitate sulfatică se face cu multă prudență, pe baza rezultatelor obținute pentru cimentul respectiv (utilizând teste și criterii de evaluare standardizate privind expansiunea, în unele cazuri prelungind durata de expunere) și a rezultatelor obținute în aceleași condiții utilizând cimenturi rezistente la sulfați. … 4.Aplicarea metodei, precum și a criteriilor indicate în literatura tehnică de specialitate pentru diferite sortimente de cimenturi a scos în evidență faptul că aceste criterii sunt uneori prea permisive. Din acest motiv aceste criterii pot fi utilizate (ca și criterii absolute) numai în cazul acceptării utilizării cimenturilor în clasa de expunere XA1, iar pentru clasele XA2 și XA3, în mod obligatoriu, se vor compara rezultatele cu ale unui ciment rezistent la sulfați, nepermițându-se valori ale expansiunii mai mari de 20% pentru cimentul "experimental" în clasa XA2, respectiv 10% în clasa XA3. … 5.Încercările se efectuează în laboratoare cu experiență în domeniul încercărilor de durabilitate dovedite prin autorizări/acreditări. … 6.Încercările se reiau o dată la 2 ani sau când apar schimbări majore ale compoziției cimenturilor (în toleranțele specificate în SR EN 197-1). În primii 2 ani, încercările se vor realiza la fiecare 6 luni, pentru cimenturile care nu sunt certificate ca rezistente la sulfați SR, acestea fiind în responsabilitatea producătorului de ciment. …  … J.3.3.Încadrarea betonului în clase de rezistentă la diferite acțiuni ale mediului (carbonatare și migrare/difuzie cloruri)(1)Eurocodul 2 (SR EN 1992-1-1) va introduce o nouă metodă de specificare a rezistenței la coroziune a armăturii. Aceste noi clase de rezistență la expunere (ERC) pot fi îndeplinite prin testare sau pot fi considerate valori limită și alte cerințe date în dispozițiile valabile în locul de utilizare. Această parte a Anexei definește performanța prin testare cerută de aceste clase și cerințele pentru conformitate, inclusiv testarea inițială de tip. Pentru rezistența la coroziune indusă de carbonatare sunt prevăzute opt clase, iar pentru rezistența la coroziunea indusă de cloruri sunt prevăzute zece clase. Clasele de rezistență la expunere (ERC) vor înlocui clasele de expunere XC, XS și XD corespunzătoare, betonul neputând fi specificat prin ambele clase.(2)Anexa descrie criteriile de performanță și de conformitate ale betonului la clasele de rezistență la expunere specificate. Toate materialele componente betonului sunt conforme cu prezentul normativ.(3)Referințe normative:● SR EN 12390-10 Încercări pe beton întărit – Partea 10: Determinarea rezistenței la carbonatare a betonului la nivelul atmosferice de dioxid de carbon;● SR EN 12390-11, Încercări pe beton întărit – Partea 11: Determinarea rezistenței la cloruri a betonului, difuzie unidirecțională;● SR EN 12390-12, Încercări pe beton întărit – Partea 12: Determinarea rezistenței la carbonatare a betonului – Metoda carbonatării accelerate;● SR EN 12390-18, Încercări pe beton întărit – Partea 18: Determinarea coeficientului de migrare a clorurilor;● prEN 12390-19, Încercări pe beton întărit – Partea 19: Determinarea rezistivității electrice.(4)Clasa de rezistență la expunere (ERC) reprezintă o abreviere pentru un set de cerințe de performanță pentru beton care trebuie să reziste la tipul de expunere definit de clasa de expunere, atingând durata de viață în contextul respectării acoperirii cu beton a armăturii din Eurocodul 2.(5)Pentru clasele XRC (clasa de rezistență la coroziunea indusă de carbonatare, care este definită ca fiind grosimea stratului de beton carbonatat (mm) după 50 de ani de expunere în clasa de expunere XC3, cu o probabilitate de depășire de 10%) și XRDS (clasa de rezistență la coroziunea indusă de acțiunea clorurilor care este definită ca fiind grosimea stratului de beton (mm) având o concentrație de clor de 0,6% cu o probabilitate de depășire de 10%, după 50 de ani de expunere în clasa XS3) se vor prezenta în versiunile naționale ale tabelelor din EN 1992, valori ale acestor ERC-uri coroborate cu durata de viață proiectată și acoperirea minimă (valori orientative sunt prezentate în Tabelele J3 și J6).(6)Cerințele pentru ca betonul să satisfacă ERC specificate, sunt date în termeni de conformitate cu valorile limită pentru compoziția betonului și proprietățile betonului, sau de conformitate cu criteriile bazate pe testare.(7)Cerințele pentru clasele de rezistență la expunere, în termeni ce se referă la compoziția betonului, se specifică în funcție de:a)tipurile și clasele de materiale componente permise; … b)raportul maxim apă/ciment; … c)conținutul minim de ciment; … d)clasa minimă de rezistență la compresiune; și acolo unde este cazul, … e)conținutul minim de aer al betonului. … (8)Cu excepția cazului în care se specifică altfel, proporțiile amestecului trebuie să fie cele care dau consistența țintă sau, dacă este specificată sau presupusă o clasă de consistență, valoarea medie în intervalul permis pentru clasa de consistență.(9)Încercările inițiale de tip se efectuează pe:a)cel puțin trei amestecuri reprezentative prelevate din: diferite șarje de beton produse la cel puțin o săptămână distanță; sau diferite loturi de beton dintr-o fabrică de prefabricate produse la cel puțin o săptămână distanță; sau, … b)cel puțin trei loturi separate de beton preparate în laborator, formate din constituenți reprezentativi. … (10)Încercarea inițială de tip (IIT) poate fi efectuată de către un producător (primă parte), sau furnizorul de ciment sau aditivi, client sau utilizator (a doua parte), fiind certificată de către o parte independentă (terță parte). Înregistrările IIT, inclusiv tipul constituentului, sursa și proporțiile, precum și orice rezultate ale testelor pot fi responsabilitatea oricărei părți. Testele de rutină sau suplimentare ale betonului pot fi, de asemenea, efectuate de către orice parte. Atunci când testarea este efectuată de producător, aceasta poate face parte din controlul producției din fabrică. Înregistrările producției de beton ERC sunt disponibile producătorului pentru verificare și, dacă este cazul, organismelor de terță parte de evaluare a conformității. Înregistrările ERC de producție de beton pot fi puse la dispoziție pentru supraveghere/evaluare de către a doua parte, acolo unde este specificat.(11)Înregistrările de eșantionare, materialele constitutive, proporțiile, amestecarea betonului, pregătirea eșantionului, tratarea și testarea sunt disponibile pentru inspecție de către orice parte autorizată. În cazul în care testarea inițială de tip este efectuată de producător, partea autorizată poate fi o parte terță de evaluare a conformității, o a doua parte sau combinații ale ambelor, în funcție de specificația proiectului sau de prevederile valabile la locul de utilizare.(12)Având în vedere importanța IIT, încercările se realizează în laboratoare cu experiență în efectuarea acestora, dovedite prin autorizări/acreditări.(13)Ulterior încercărilor inițiale de tip sunt necesare verificări periodice; înregistrarea și analiza rezultatelor se pot face pe mai multe niveluri: nivelul 1 care să includă verificări curente asociate claselor de expunere (condiții de compoziție beton), nivelul 2 în care se efectuează și măsurători de rezistivitate (opțional) și nivelul 3 care presupune verificarea prin testele prevăzute la încercările inițiale de tip. Reconfirmarea valorilor testelor inițiale se va face continuu pentru nivel 1, la un interval de un an pentru nivel 2, la un interval de trei ani pentru nivel 3.(14)În cazul în care măsurătorile de rezistivitate sunt necesare sau urmează să fie utilizate ca parametru de control, rezistivitatea de referință se determină folosind aceleași loturi ca cele utilizate pentru stabilirea proporțiilor de amestec, iar încercările se vor efectua la aceeași frecvență cu rezistența la compresiune.(15)Pentru încadrarea în diferite clase de rezistență la carbonatare se pot aplica diferite metode, cea de referință fiind dată în SR EN 12390-10. Informativ, în conformitate cu prEN 206-100, criteriile de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea carbonatării sunt prezentate în Tabelul J.2.Tabelul J.2. Criterii de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea carbonatării

(16)În funcție de încadrarea în clasele de rezistență la carbonatare XRC și respectiv de expunere XC se prezintă informativ, în conformitate cu prEN 1992-1-1 grosimile stratului de acoperire cu beton în funcție de durata de viață (Tabelul J.3).Tabelul J.3. Adâncimea stratului de acoperire cu beton C(min,dur) – carbonatare

Nota 1: Desemnarea claselor XRC pentru rezistența la coroziune indusă de carbonatare este derivată din adâncimea de carbonatare [mm] (valoare caracteristică 90 % fractil) presupusă a fi obținută după 50 de ani în condiții de referință (400 ppm CO(2) într-un mediu constant cu umiditate de 65% și temperatură 20°C). XRC are ca dimensiune viteza de carbonatare [mml/√(ani)].Nota 2: Valorile minime recomandate de acoperire a betonului c(min,dur) presupun executarea și tratarea/protecția în conformitate cu NE 01212, cel puțin Clasa de execuție 2 și Clasa de tratare 2 (Anexa N).Nota 3: Acoperirile minime pot fi mărite printr-un element suplimentar de siguranță Delta c(dur,y) având în vedere cerințe speciale (de exemplu, condiții de mediu extreme).(17)

Pentru încadrarea în diferite clase de rezistență la acțiunea clorurilor se pot aplica diferite metode, criteriile de conformitate fiind date, informativ, în conformitate cu prEN 206-100, în Tabelul J.4 pentru aplicarea metodei în conformitate cu SR EN 12390-18, pentru diferite valori ale factorului de îmbătrânire a.(18)Factorul de îmbătrânire poate fi determinat:a)prin testarea la mai multe vârste și considerarea pantei variației coeficientului de difuzie în timp sau a valorii la vârsta maximă de testare conform SR EN 12390-11 sau, … b)aplicarea Ecuației (3) sau (4). … (19)Pentru betoane care conțin CEM I, zgură (S) și/sau cenușă zburătoare silicioasă (V) cu sau fără silice ultrafină (D) și betoane realizate cu cimenturi care conțin doar aceste componente ca constituenți principali:a = 0,3+min (0,4*S; 0,25)+min (1,1*V; 0,30)+min (1,1*D; 0,05) (3)Pentru betoanele care conțin doar CEM II/A-D sau CEM I și silice ultrafină:a = 0,3+min (2,5*D; 0,25) (4)unde multiplicatorul dintre termenii aflați între paranteze este proporția celui de-al doilea sau al treilea component principal al cimentului sau adaosul de liant.Tabelul J.4. Criterii de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea clorurilor – coeficientul de migrare

(20)Pentru încadrarea în diferite clase de rezistență la acțiunea clorurilor se pot aplica diferite metode, criteriile de conformitate fiind date, informativ, în conformitate cu prEN 206-100, în Tabelul J.5 pentru aplicarea metodei în conformitate cu SR EN 12390-11.Tabelul J.5. Criterii de conformitate pentru încadrarea în clasele de rezistență la acțiunea clorurilor – coeficientul de difuzie