PROGRAMUL din 13 octombrie 2005

"MAREA ALIANŢĂ ROMÂNĂ ANTIDROG" (MARA)



Programul MARA are drept scop constituirea şi implementarea SISTEMULUI NAŢIONAL INTEGRAT DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A TRAFICULUI ŞI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI.I. SITUAŢIA EXISTENTĂI.1. Prevenirea consumului ilicit de droguriUna dintre principalele probleme actuale ale societăţii româneşti o constituie creşterea nivelului cererii de droguri în rândul populaţiei şi, îndeosebi, în rândul tinerei generaţii. Îngrijorător este faptul că, deşi fenomenul este în continuă creştere, la nivelul instituţiilor abilitate ale statului nu se găsesc, încă, suficiente resurse pentru adoptarea de măsuri corespunzătoare, concretizate în identificarea şi aplicarea de mijloace şi modalităţi de prevenire eficiente.Astfel, dacă prin prevederile legii sunt implicate în reducerea cererii instituţii precum Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei, faptic, structurile existente ce au sarcini concrete în domeniul prevenirii consumului ilicit de droguri sunt extrem de limitate sub raportul resurselor umane şi materiale alocate.Estimarea cheltuielilor aferente acţiunilor întreprinse în domeniul drogurilor reprezintă un indicator important pentru evaluarea eforturilor şi angajamentelor fiecărui guvern implicat în rezolvarea acestei probleme. În general, la nivel mondial, cea mai mare parte din "bugetul drogurilor" acoperă cheltuielile destinate înlăturării consecinţelor consumului de droguri.Astfel, în Europa, media costurilor publice pentru asigurarea nevoii de tratament a unui consumator de droguri, după datele Centrului European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri, este de 2011 EURO pe an, iar în unele state, această sumă este cu mult depăşită (Suedia – 6058 EURO, Belgia – 3470 EURO, Olanda – 2996 EURO, Germania – 2509 EURO).Raportate la Produsul Intern Brut al Statelor Membre ale Uniunii Europene, aceste cheltuieli reprezintă în medie 0,05%, ceea ce reflectă o implicare importantă a statului în cheltuielile aferente politicilor sociale în acest domeniu (în unele state proporţia este cu mult mai mare: Belgia – 0,13%, Germania – 0,10%, Elveţia – 0,9%).În România, sumele bugetare alocate în acest domeniu sunt extrem de reduse, costul mediu pentru pacientul tratat, pe an, fiind de numai 77 EURO, iar reprezentarea cheltuielilor publice aferente domeniului drogurilor, raportată la Produsul Intern Brut, este irelevantă.Insuficienţa fondurilor necesare desfăşurării activităţilor de prevenire a consumului ilicit de droguri a condus, pe de o parte, la imposibilitatea efectuării tratamentelor adecvate pentru toxicomani, iar pe de altă parte, la evidenţierea inexactă a acestora şi, implicit, la subestimarea şi ignorarea dimensiunii şi dinamicii fenomenului drogurilor.În ultimii ani, programele de prevenire a consumului de droguri în România au fost desfăşurate, în principal de câteva organizaţii nonguvernamentale, dar datorită faptului că nu au prezentat continuitate, că au fost prea puţin accesibile publicului larg şi nu au fost susţinute de campanii mass-media, nu au avut efectul scontat.Existenţa unor mentalităţi diferite în abordarea serviciilor destinate prevenirii, tratamentului şi reabilitării persoanelor consumatoare şi dependente de droguri, incoerenţa, omisiunile şi chiar prevederile contradictorii în reglementările interne ale diferitelor instituţii abilitate în domeniu, în special ale Ministerului Sănătăţii, nerealizarea unui parteneriat real între instituţiile statului şi sectorul neguvernamental, inexistenţa unor instituţii specializate de formare integrată a profesioniştilor, au avut drept consecinţă propunerea şi derularea unor programe de tratament ineficiente.În acelaşi timp, inexistenţa unui circuit terapeutic capabil să asigure evaluarea, tratamentul şi reabilitarea consumatorilor şi a dependenţilor de droguri, puţinele centre şi secţii care funcţionează, calitatea scăzută a serviciilor, numărul redus al personalului şi dotările inadecvate, nu au fost în măsură să asigure nevoia de asistenţă medicală în domeniu. În România, conform Ordinului nr. 248/149/2003 al ministrului sănătăţii şi familiei şi preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea subprogramelor de sănătate în anul 2003, cu modificările ulterioare, există doar 12 astfel de centre de asistenţă şi tratament, dintre care cele din municipiile Bucureşti şi Iaşi au înregistrat o minimă eficienţă.În vederea completării informaţiilor în legătură cu numărul consumatorilor de droguri din România, forurile internaţionale de monitorizare a fenomenului au realizat diverse studii prin intermediul unor structuri ale societăţii civile. Astfel, într-unul dintre acestea, realizat de Banca Mondială şi publicat în 1998 – "HIV.AIDS IN SOUTH EASTERN EUROPE" – se aprecia că numărul consumatorilor de droguri injectabile din România era de 10.000, iar dintr-o evaluare realizată, în anul 2002, de către Comisia Naţională Anti-SIDA şi finanţată de U.N.I.C.E.F., în patru mari oraşe ale ţării, s-a estimat că, numai în Bucureşti, numărul acestora variază între 18.000-40.000. De asemenea potrivit ultimei Estimări Rapide de Situaţie referitor la consumul de heroină în Bucureşti, efectuat de Agenţia Naţională Antidrog în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA – UNAIDS în trimestrul I/2004, a rezultat un număr de 24.000 utilizatori de heroină, ceea ce reprezintă mai mult de 1% din populaţia Capitalei.Aceste dimensiuni ale numărului consumatorilor de droguri fac şi mai pregnantă necesitatea implementării unui program naţional susţinut, în cadrul căruia, între altele, opinia publică să fie informată despre consecinţele negative ale consumului de droguri, iar acţiunile acestuia să fie dirijate cu precădere către grupa de vârstă cuprinsă între 12 şi 25 de ani.Înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog a adus speranţa, atât pentru specialiştii în domeniu, cât şi pentru persoanele afectate de consumul de droguri, pentru părinţii şi familiile acestora, că situaţia consumatorilor de droguri şi a tinerilor tentaţi să consume droguri poate fi îmbunătăţită prin acţiuni de prevenire susţinute şi desfăşurate la nivel naţional. Cu toate acestea, deşi s-a bucurat de sprijinul multor instituţii publice, private şi ONG-uri, Agenţia se află în situaţia de a nu putea dezvolta programe de prevenire, în principal din cauza fondurilor bugetare mici alocate – 300.000 EURO pentru anul 2004 (0,000039% din Bugetul de Stat pe 2004) – care îi acoperă doar funcţionalitatea administrativă: salarii 79,3 %, utilităţi 10%, deplasări interne şi internaţionale 3%, altele (consumabile, obiecte de inventar, protocol) 7,7%.Măsura înfiinţării celor 47 de centre locale de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog a reprezentat un pas esenţial în constituirea şi consolidarea reţelei naţionale pentru stimularea activităţilor cu caracter educativ-preventiv, însă, în prezent, pe fondul unor resurse umane şi financiare limitate, activitatea acestora este incoerentă şi, în cele mai multe cazuri, blocată. De aceea, se impune cu necesitate punerea în funcţiune la nivel corespunzător a acestor centre şi adoptarea unei legislaţii adecvate dezvoltării iniţiativei parteneriatului public-privat, în scopul derulării unor programe şi proiecte menite să asigure servicii complementare de prevenire şi tratament a consumului de droguri.Monitorizarea efectuată agenţiilor de presă Rompres şi Mediafax, în perioada ianuarie 2003 – martie 2004, a relevat preocuparea sporită a acestora de a reflecta evenimentele şi mesajele date publicităţii de instituţiile statului abilitate în domeniul prevenirii consumului ilicit de droguri.În consecinţă, odată cu conştientizarea pericolului reprezentat de consumul de droguri, societatea trebuie să ia şi măsurile adecvate de combatere a acestuia, programul propus spre implementare reprezentând un răspuns corespunzător în acest sens.1.2. Combaterea traficului ilicit de droguriActivităţile în domeniu sunt desfăşurate de către structurile specializate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi Autorităţii Naţionale a Vămilor.În anumite perioade, rezultatele obţinute pe linia combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri au fost afectate de repetatele reorganizări ale structurilor specializate, de lipsa unei pregătiri profesionale adecvate, de instabilitatea pe posturi a specialiştilor, de numărul redus al acestora şi de dotarea tehnică precară în raport cu evoluţia şi dimensiunea fenomenului.Dinamica infracţiunilor privind drogurile, din ultimii trei ani, a cunoscut o creştere de la 670 infracţiuni în 2001, la 1291 fapte înregistrate în anul 2002, 1462 în anul 2003, şi 2169 în anul 2004. Procentual, în anul 2004, s-a înregistrat o creştere a numărului infracţiunilor constatate cu 223,7 % faţă de anul 2001, cu 68% faţă de anul 2002 şi cu 48,3% faţă de 2003. Dintre infracţiunile constatate de poliţie, 53,7% privesc operaţiuni de traficare a stupefiantelor, substanţelor psihotrope şi precursorilor, iar 37,4% reprezintă acte şi fapte legate de consumul ilicit de droguri. Analiza acestor date pune în evidenţă faptul că activitatea poliţiei a avut ca rezultat, în multe situaţii, identificarea şi prinderea persoanelor care deţineau cantităţi mici de droguri pentru consum propriu şi mai puţin destrămarea unor grupuri organizate de traficanţi.Datele privind persoanele implicate în operaţiuni ilicite cu droguri evidenţiază o tendinţă de creştere accentuată a numărului acestora pentru perioada 2001-2004, respectiv de la 723 persoane cercetate în anul 2001 pentru infracţiuni privind traficul şi consumul ilicit de droguri, la 1428 în anul 2002 (+97,5% faţă de 2001), la 1487 în anul 2003 (+105,6% faţă de 2001) şi 1997 în anul 2004 (+ 176,2% faţă de 2001).Din totalul persoanelor implicate în săvârşirea infracţiunilor de trafic şi consum ilicit de droguri, cele tinere reprezintă 59,9 % în anul 2003, şi 61,4% în 2004(29% fiind elevi şi studenţi).Numărul cauzelor soluţionate de către parchete, al persoanelor puse sub învinuire şi al celor trimise în judecată, precum şi al celor condamnate de către instanţele de judecată în anul 2003 şi 2004 a crescut în raport cu anii anteriori.În ceea ce priveşte cantităţile de droguri confiscate, în anul 2003 acestea au însumat 408,36 kg droguri (din care 320,70 kg. Heroină, 70,04 kg cannabis, 2,06 kg haşiş, 12,68 kg cocaină şi 81.939 comprimate droguri) iar în anul 2004 acestea sunt de 446,16 kg (din care 70,3 kg heroină şi opiu, 24,57 kg cocaină, 298,31 kg cannabis şi haşiş, 7924 comprimate amfetamina).Analizând situaţia la nivel mondial, numai pe ruta Afganistan-Europa de Vest, în care este inclusă şi România, se prefigurează o creştere explozivă a traficului în viitorii ani. Conform datelor furnizate de Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC), cultura de mac opiaceu în Afganistan – principalul producător mondial, a cunoscut în anul 2004 o creştere cu 64% faţă de anul 2003, realizându-se o producţie cu 17% mai mare, dar în condiţiile în care productivitatea a fost de numai 30%, datorită vremii neprielnice din acest an. Totodată, preţul opiului a scăzut foarte mult ceea ce va genera o sporire a cantităţilor traficate. Pericolul pentru România este foarte mare datorită implicării în consumul de heroină prin injectare a unui număr foarte mare de persoane, aşa cu a reieşit din sondajele şi estimările prezentate.În condiţiile amplificării traficului de mărfuri şi persoane, trebuie sublimat că, în punctele vamale şi de control al trecerii frontierei de stat, nu s-au introdus încă tehnologii noi pentru a asigura un control rapid şi eficient în vederea depistării drogurilor.De asemenea, pe fondul unei cooperări insuficient dezvoltate şi a unei structuri antidrog subdimensionate a Poliţiei de Frontieră, aportul acesteia, precum şi al Autorităţii Naţionale a Vămilor la constatarea infracţiunilor din domeniul drogurilor a fost relativ scăzut, în special în porturi şi aeroporturi.În prezent, sistemul instituţional de reducere a ofertei de droguri se manifestă concurenţial şi are nevoie de redimensionarea efectivelor în funcţie de situaţia operativă, profesionalizarea angajaţilor, îmbunătăţirea dotării materiale şi a cooperării pentru a reacţiona adecvat la "mutaţiile" crimei organizate în domeniul drogurilor, delimitarea competenţelor şi administrarea în regim de parteneriat a resurselor informaţionale.Pe acest fond, crearea cadrului instituţional şi alocarea resurselor materiale necesare combaterii traficului ilicit de droguri, impune o repoziţionare a luptei antidrog în cadrul unui program naţional integrat.1.3. Dezvoltarea cooperării internaţionaleÎnfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog şi demersurile realizate de către aceasta au contribuit la accelerarea procesului de armonizare legislativă cu acquis-ul comunitar, semnalele recepţionate dovedind faptul că România începe să fie percepută ca un partener serios, fiindu-i astfel recunoscute progresele înregistrate în domeniul luptei antidrog.Totuşi, s-a constatat că în contextul activităţilor de integrare europeană desfăşurate de instituţiile române, raportarea fragmentară şi paralelă către organismele internaţionale, a datelor privind reducerea cererii şi ofertei de droguri, a creat impresia unei lipse de coordonare, incoerenţă, lipsă de comunicare şi cooperare între acestea.De asemenea, unele proiecte propuse instituţiilor sau organismelor internaţionale pentru finanţare au fost avansate fără consultarea prealabilă a celorlalţi parteneri români, demersurile fiind înţelese, mai degrabă ca o competiţie, decât ca un parteneriat.Observatorul Român pe Droguri şi Toxicomanii din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog reprezintă structura tehnică de legătură a României cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri (EMCDDA). Obiectul de activitate al Observatorului Român pe Droguri şi Toxicomanii este colectarea şi procesarea, în sistemul standardizat european, a datelor referitoare la consumul de droguri din România, activitatea sa fiind fundamentată în Strategia Naţională Antidrog şi Planul de Acţiune al structurii centrale europene.Observatorul implementează, la nivel naţional, indicatorii epidemiologici cheie şi indicatorii principali ai EMCDDA şi elaborează Raportul naţional privind situaţia drogurilor, acesta fiind inclus în raportul european cu aceeaşi temă.Observatorul a început implementarea indicatorilor "cerere de tratament ca urmare a consumului de droguri" şi "studii la nivelul populaţiei privind consumul de droguri", cu sprijin financiar de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii – Global Found. Pentru implementarea la nivel naţional a indicatorilor respectivi, s-a propus dezvoltarea unui sistem informatic integrat care să reunească toate instituţiile implicate în lupta antidrog.Începând cu anul 2005, Observatorul Român pe Droguri şi Toxicomanii va deveni membru al EMCDDA, fiind inclus în reţeaua europeană informaţională privind drogurile şi toxicomaniile (REITOX), formată din punctele naţionale focale pe droguri din toate ţările membre şi candidate ale Uniunii Europene.II. NECESITATEA IMPLEMENTĂRII SISTEMULUI NAŢIONAL INTEGRAT DE PREVENIRI ŞI COMBATERE A TRAFICULUI ŞI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURIÎn anul 2003, Guvernul României, prin adoptarea Strategiei Naţionale Antidrog, şi-a asumat ca prioritate naţională prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.În pofida unor iniţiative pozitive de îmbunătăţire a acţiunilor instituţionale de prevenire şi combatere a consumului şi traficului ilicit de droguri, există în continuare o multitudine de aspecte la care România este deficitară, comparativ cu abordările din domeniu ale Statelor Membre Uniunii Europene şi ale ţărilor candidate.În absenţa unui sistem integrat de luptă împotriva consumului şi traficului ilicit de droguri, România desfăşoară programe şi acţiuni ce nu au eficienţă şi perpetuează acţiunile unui sistem deficitar, care nu se poate ridica la standardele cerute şi practicate de Uniunea Europeană.În calitatea sa de coordonator naţional în domeniu, Agenţia Naţională Antidrog supune spre analiză Guvernului României o evaluare a actualei situaţii privind problematica consumului de droguri din România referitoare la posibilităţile actuale de prevenire, combatere şi cooperare internaţională, precum şi o propunere de îmbunătăţire a acestui sistem în conformitate cu prevederile din domeniu elaborate de Organizaţia Naţiunilor Unite şi preluate integral de către Statele Membre ale Uniunii Europene.În principal, acest sistem urmăreşte:1. Crearea reţelei instituţionale teritoriale pentru implementarea de proiecte în parteneriat cu administraţia locală, organizaţiile neguvernamentale şi structurile locale;2. Dezvoltarea unui sistem informatic integrat care să faciliteze colectarea, într-o formă unitară a datelor şi informaţiilor privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi evaluarea statistică a acestora;3. Evaluarea sistematică a dinamicii fenomenului drogurilor şi implementarea unor politici naţionale în domeniu;4. Adaptarea structurilor specializate în combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri la standardele europene;5. Specializarea profesioniştilor în domeniu, inclusiv a personalului medical şi adoptarea unor standarde comune de pregătire pentru poliţişti, vameşi, procurori şi judecători prin cursuri organizate şi coordonate de Agenţia Naţională Antidrog;6. Întărirea controalelor la frontiere în perspectiva aderării la Uniunea Europeană;7. Îmbunătăţirea dotării logistice a instituţiilor abilitate în reducerea ofertei de droguri prin achiziţionarea de tehnologii de testare şl control antidrog;8. Îmbunătăţirea cooperării între instituţiile implicate în reducerea ofertei de droguri;9. Coordonarea instituţiilor abilitate pe baza evaluărilor şl studiilor efectuate.Este esenţial ca activităţile de prevenire şi serviciile medicale acordate consumatorilor şi dependenţilor de droguri, acţiunile de reducere a ofertei de droguri, demersurile de cooperare internaţională şi fluidizarea canalelor de comunicare cu instituţiile europene abilitate în domeniu să fie integrate şi coordonate la nivel central şi teritorial, pentru a se răspunde eficient la nevoia de tratament şi pentru a avea o imagine clară asupra dinamicii traficului şi consumului ilicit de droguri.Este foarte important ca aceste sisteme să fie corelate şi cu alte servicii de consiliere oferite, în general, de către societatea civilă, iar toate aceste acţiuni să poată fi monitorizate şi evaluate pe baza unui sistem informatic bine definit, care să cuprindă referinţe exacte despre cererea şi oferta de tratament şi despre modul în care serviciile de tratament sunt aplicate, la ce parametri şi pe ce frecvenţă.III. OBIECTIVE PRIORITARE ALE PROGRAMULUI1. Implementarea şi dezvoltarea subprogramelor sectoriale de prevenire.2. Dezvoltarea centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog şi înfiinţarea serviciilor complexe cuprinse în circuitul terapeutic destinat consumatorilor de droguri.3. Consolidarea instituţiilor implicate în reducerea ofertei de droguri, prin redimensionarea resurselor umane, financiare şi materiale şi perfecţionarea pregătirii.4. Iniţierea şi intensificarea relaţiilor de colaborare cu instituţii similare din alte state şi cu organisme internaţionale de monitorizare şi control al drogurilor.5. Informatizarea sistemului naţional integrat destinat monitorizării dinamicii consumului şi traficului ilicit de droguri.IV. REZULTATE AŞTEPTATEAgenţia Naţională Antidrog apreciază că, prin desfăşurarea unor activităţi specifice direcţiilor prioritare ale Programului, România va obţine:Pe plan intern:● Cunoaşterea, în timp real, a dimensiunilor fenomenului drogurilor şi luarea măsurilor adecvate pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri în România;● Crearea infrastructurii informatice naţionale şi îmbunătăţirea activităţii de colectare, stocare, prelucrare şi diseminare a informaţiilor pe linie de droguri;● Asigurarea aplicării standardelor minime de prevenire, tratament şi reabilitare pentru consumatorii dependenţi de droguri;● Profesionalizarea şi specializarea personalului din instituţiile abilitate în reducerea cererii şi ofertei de droguri;● Eficientizarea mecanismelor Agenţiei Naţionale Antidrog de coordonare, informaţională şi operaţională, a instituţiilor abilitate în prevenirea şi combaterea consumului şi traficului de droguri.Pe plan extern:● Optimizarea cooperării cu structurile internaţionale cu competenţe în domeniu şi îmbunătăţirea imaginii României pe plan internaţional;● Integrarea sistemului informaţional naţional pe linie de droguri în sistemele similare europene şi mondiale.V. PERIOADA DE IMPLEMENTARE A PROGRAMULUI: 5 ani (2005-2009)PLAN DE ACŢIUNE PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE APROGRAMULUI MARA

DISTRIBUŢIA TERITORIALĂ A CENTRELOR DEPREVENIRE, EVALUARE ŞI CONSILIERE ANTIDROG ŞI A SERVICIILORCOMPLEXE CUPRINSE ÎN CIRCUITUL TERAPEUTIC DESTINAT CONSUMATORILOR DE DROGURINOTĂ(CTCE)Harta cu DISTRIBUŢIA TERITORIALĂ A CENTRELOR DE PREVENIRE, EVALUARE ŞI CONSILIERE ANTIDROG ŞI A SERVICIILOR COMPLEXE CUPRINSE ÎN CIRCUITUL TERAPEUTIC DESTINAT CONSUMATORILOR DE DROGURI se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 949 din 26 octombrie 2005, la pagina 24 (a se vedea imaginea asociată).–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește