Notă …

Aprobat prin ORDINUL nr. 1.359 din 3 august 2022 publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 792 din 10 august 2022.

PROGRAMUL NAȚIONAL DE SIGURANȚĂ ÎN AVIAȚIA CIVILĂ

Temei legal:

Art. 7 – Programul national de siguranță – din Regulamentul (UE) nr. 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului

CUPRINS

Capitolul I – Introducere

SECȚIUNEA 1 – Definiții și abrevieri Definiții

Abrevieri

Capitolul II – Context internațional și național privind managementul siguranței

SECȚIUNEA 1 – Context global

Organizația Aviației Civile Internaționale (ICAO) Obligațiile statului privind managementul siguranței Componentele SSP

Elementele critice ICAO

Planul global pentru siguranţa aviaţiei (GASP)

Programul universal ICAO de audituri de supraveghere a siguranței (ICAO USOAP) 13 SECȚIUNEA a 2-a – Context european

Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (EASA) Programul european de siguranţă a aviaţiei (EASP)

Planul European pentru Siguranţa Aviaţiei (EPAS) SECȚIUNEA a 3-a – Context național

Programul național de siguranță în aviația civilă (PNSAC) Planul național pentru siguranță aviației (PNSA)

Capitolul III – Politica națională de siguranță, obiective și resurse (Componenta I a SSP)

SECȚIUNEA 1 – Legislația primară în domeniul aviației civile (CE-1) Cerințele ICAO

Legislația europeană Legislația națională Politica de impunere

SECȚIUNEA a 2-a – Reglementări operaționale specifice (CE-2) RACR, Proceduri, Directive de siguranță, Circulare

SECȚIUNEA a 3-a – Sistemul și funcțiile de supraveghere a siguranței la nivel național (CE-3)

Autoritățile naționale competente cu atribuții în siguranța aviației civile

Funcțiile și atribuțiile autorităților privind managementul siguranței aviației civile Recrutarea personalului

Codul de etică

Determinarea necesarului de personal Sistemul aviației militare din România

SECȚIUNEA a 4-a – Cerințe, obligații, funcții și activități privind elaborarea, aprobarea și implementarea PNSAC

Dezvoltarea PNSAC Dezvoltarea PNSA

Comitetul național de siguranță a aviației (CNSig) Responsabilități privind coordonarea PNSAC

SECȚIUNEA a 5-a – Politica și obiectivele de siguranță Politica de siguranță

Obiectivele de siguranță

SECȚIUNEA a 6-a – Calificarea și pregătirea profesională a personalului tehnic (CE-4)

Pregătire și instruire

SECȚIUNEA a 7-a – Ghidurile tehnice, instrumentele şi furnizarea informaţiilor relevante pentru siguranţă (CE-5)

Instrumentele și ghidurile tehnice

Furnizarea informațiilor relevante pentru siguranță

Capitolul IV – Managementul riscurilor la adresa siguranței la nivel național (Componenta 2 a SSP)

SECȚIUNEA 1 – Generalități

Componentele sistemului de management al riscurilor (SRM) la nivel european Aplicarea SRM la nivel național

SECȚIUNEA a 2-a – Obligaţii de licenţiere, certificare, autorizare şi aprobare (CE- 6)

Certificarea

SECȚIUNEA a 3-a – Obligații privind dezvoltarea unui SMS Obligații implementare SMS

Acceptarea SMS-urilor

SMS-uri ale agenților aeronautici cu certificări multiple SMS-uri integrate ale agenților aeronautici

SECȚIUNEA a 4-a – Investigarea accidentelor și incidentelor de aviație civilă

SECȚIUNEA a 5-a – Identificarea pericolelor și evaluarea riscului la adresa siguranței

Identificarea pericolelor Cultura justă

Evaluarea riscului la adresa siguranței

SECȚIUNEA a 6-a – Controlul riscurilor la nivel național Generalități

Soluționarea problemelor de siguranță (CE-8)

Capitolul V – Asigurarea siguranței la nivel național (Componenta 3 a SSP)

SECȚIUNEA 1 – Obligațiile privind supravegherea siguranței (CE-7) Generalități

Activitatea de supraveghere a AACR

SECȚIUNEA a 2-a – Performanța siguranței la nivel național Viziunea ICAO

Viziunea europeană

Nivelul de performanță a siguranței stabilit (LSPA)

Indicatori de performanță a siguranței (SPI) și ținte de performanță a siguranței (SPT) Monitorizarea performanței siguranței

Capitolul VI – Promovarea siguranței la nivel național (Componenta 4 a SSP)

Generalități

Comunicarea și diseminarea internă a informațiilor de siguranță Comunicarea și diseminarea externă a informațiilor de siguranță

Capitolul VII – Implementarea PNSAC Analiza comparativă (GAP Analysis) USOAP protocol questions

Planul de implementare al PNSAC Evaluarea maturității PNSAC

Anexa nr. 1 – Politica de siguranță a autorităților cu competențe în domeniu din România

Anexa nr. 2 – Obiectivele generale de siguranță ale autorităților din România cu competențe în siguranța aviației civile

CAPITOLUL I – INTRODUCERE

SECȚIUNEA 1 – Definiții și abrevieri

Definiții

Art. 1. În cuprinsul prezentului document se aplică următoarele definiții:

1. Accident – înseamnă un accident în înțelesul art. 2(1) din Regulamentul (UE) nr. 996/20101.

2. Aeronavă – înseamnă o aeronavă în înțelesul art. 3(28) din Regulamentul (UE) nr. 2018/11392.

3. Cultura justă – înseamnă cultură justă în înțelesul art. 2(12) din Regulamentul (UE) nr. 376/20143.

4. Incident grav – înseamnă un incident grav în înțelesul art. 2(7) din Regulamentul (UE) nr. 996/2010

5. Siguranță – situația în care riscurile la adresa aviației, legate de operarea aeronavelor sau în sprijinul operării acestora, sunt reduse și controlate la un nivel acceptabil.

6. Risc la adresa aviației – înseamnă un risc la adresa aviației în înțelesul punctului nr. 85 din Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 2017/3734.

7. Pericol – înseamnă un pericol în înțelesul art. 2(10) din Regulamentul (UE) nr. 376/20145.

8. Personal tehnic – înseamnă personalul care îndeplinește funcții legate de siguranță, pentru sau în numele statului.

9. Sistem de management al siguranței – înseamnă un Sistem de management al siguranței în înțelesul art. 2(18) din Regulamentul (UE) nr. 376/2014.

10. Supraveghere – înseamnă supraveghere în înțelesul art. 3(1) din Regulamentul (UE) nr. 2018/1139.

11. Performanța siguranței – înseamnă performanța siguranței în înțelesul art. 3(25) din Regulamentul (UE) nr. 2018/1139.

    

    1 Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă și de abrogare a Directivei 94/56/CE.

    2 Regulamentul (UE) nr. 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului.

    3 Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului, și a Regulamentelor (CE) nr. 1321/2007 și (CE) nr. 1330/2007 ale Comisiei.

    4 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/373 al Comisiei din 1 martie 2017 de stabilire a unor cerințe comune pentru furnizorii de management al traficului aerian/servicii de navigație aeriană și de alte funcții ale rețelei de management al traficului aerian și pentru supravegherea acestora, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 482/2008, a Regulamentelor de punere în aplicare (UE) nr. 1034/2011, (UE) nr. 1035/2011 și (UE) 2016/1377, precum și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 677/2011

    5 Regulamentului (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza şi acţiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviaţie civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.321/2007 şi (CE) nr. 1.330/2007 ale Comisiei.

12. Indicator de performanța siguranței – înseamnă indicator de performanță a siguranței în înțelesul art. 3(26) din Regulamentul (UE) nr. 2018/1139.

13. Țintă de performanța siguranței – înseamnă țintă de performanță a siguranței în înțelesul art. 3(27) din Regulamentul (UE) nr. 2018/1139.

14. Program național de siguranță – înseamnă un Program național de siguranță în înțelesul art. 2(15) din Regulamentul (UE) nr. 376/2014.

Abrevieri

Art. 2. În cuprinsul prezentului document se utilizează următoarele abrevieri:

1. AACR – Autoritatea Aeronautică Civilă Română

2. AAMN – Autoritatea Aeronautică Militară Națională

3. AIAS – Autoritatea de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile

4. ATM/ANS – Managementul Traficului Aerian / Servicii de Navigaţie Aeriană

5. AUN – Aeronave ultraușoare nemotorizate

   

6. CE – Elementele critice pentru supravegherea siguranței (Critical Elements)

7. CNSig – Comitetul național de siguranță a aviației

8. EASA – Agenția Uniunii Europeane pentru Siguranța Aviației (European Union Aviation Safety Agency)

9. EASP – Programul european de siguranţă a aviaţiei (European Aviation Safety Programme)

10. EPAS – Planul european pentru siguranța aviației (European Plan for Aviation Safety)

11. GASP – Plan global de siguranță a aviației (Global Aviation Safety Plan)

12. GAT – Trafic aerian general (General Air Traffic)

13. ICAO – Organizația Aviației Civile Internaționale (International Civil Aviation Organization)

14. LSPA – Nivel de performanță a siguranței stabilit (Level of safety performance to be achieved).

15. MApN – Ministrul Apărării Naționale

16. MT – Ministerul Transporturilor6

17. OAT – Trafic aerian operaţional (Operational Air Traffic)

18. PNSAC – Programul național de siguranță în aviația civilă

19. PNSA – Planul național pentru siguranța aviației

20. RACR – Reglementare aeronautică civilă română

21. SARPs – Standarde și practici recomandate (Standards and Recommended Practices)

22. SMFA – Statul Major al Forțelor Aeriene

23. SPI – Indicator de performanță a siguranței (Safety Performance Indicator)

24. SPT – Țintă de performanță a siguranței (Safety Performance Target)

25. SRM – Sistem de management al riscurilor (Safety Risk Management)

26. SSO – Supraveghere națională privind siguranța – (State Safety Oversight) aa)SSP – Program național de siguranță (State Safety Programme)

bb)SMS – Sistem de management al siguranței (Safety Management System)

cc) TCO – Third Country Operator

dd)ULM – Aeronave ultraușoare motorizate

ee)USOAP – Programul universal ICAO de audituri de supraveghere a siguranței (Universal Safety Oversight Audit Programme)

6 Termenele de ”Ministerul Transporturilor” și ”ministrul transporturilor” sunt folosite în mod generic, indiferent de denumirea oficială.

CAPITOLUL II – CONTEXT INTERNAȚIONAL ȘI NAȚIONAL PRIVIND MANAGEMENTUL SIGURANȚEI

SECȚIUNEA 1 – Context global

Organizația Aviației Civile Internaționale (ICAO)

Art. 3. (1) ICAO este o agenție specializată a Națiunilor Unite, îndatoririle acestei organizații fiind definite în Convenția privind aviația civilă internațională (Convenția de la Chicago), semnată la 5 decembrie 1944 și în prezent, ICAO cuprinde 193 de state semnatare, România aderând la Convenția de la Chicago la 24 aprilie 1965.

1. Scopul ICAO este acela de a dezvolta politici, principii, standarde și practici recomandate (SARPs) care să fie respectate de aviația civilă internațională.

2. Convenția de la Chicago este compusă din 19 Anexe, iar principiile privind siguranța aeronautică sunt concentrate în Anexa nr. 19 – Managementul siguranței.

3. Având în vedere că ICAO nu este un organism de reglementare internațional, SARPs cuprinse în anexele la Convenția de la Chicago nu sunt direct aplicabile, ci trebuie implementate în legislația națională a fiecărui stat semnatar.

Obligațiile statului privind managementul siguranței

Art. 4. (1) În SARPs cuprinse în Anexa 19 ICAO, ediția a 2-a, completată cu Manualul de management al siguranței (ICAO Doc. 9859 – Safety Management Manual, ediția a 4-a – SMM) sunt prevăzute obligațiile statului privind managementul siguranței.

1. Prima ediție a Anexei 19 ICAO conținea 2 seturi de prevederi:

   1. Prevederi pentru dezvoltarea unui SSP, cu cele 4 componente ale sale (vezi Art. 5. – Componentele SSP), corelat cu mărimea și complexitatea sistemului aviației civile; detaliile privind dezvoltarea acestui SSP se găsesc în capitolul 8 din SMM;

   2. Prevederi pentru dezvoltarea unui sistem de SSO, bazat pe cele 8 elemente critice (vezi Art. 6. – Elementele critice ICAO).

2. Ediția a 2-a a Anexei 19 ICAO, ținând cont de faptul că multe din obligațiile ce decurg din SARPs referitoare la SSO și cele referitoare la SSP sunt interdependente, a integrat cele două seturi de prevederi în noua structură a SSP, prezentată în fig. nr. 1.

3. Prezentul document este întocmit în conformitate cu această ultimă ediție aflată în vigoare.

   Componentele SSP

   Art. 5. Componentele SSP sunt următoarele:

   1. Politica națională de siguranță, obiective și resurse;

   2. Managementul riscurilor la adresa siguranței la nivel național;

   3. Asigurarea siguranței la nivel național;

   4. Promovarea siguranței la nivel național.

Elementele critice ICAO

Art. 6. (1) Statele contractante ICAO, în efortul lor de a stabili și implementa un sistem eficient de supraveghere a siguranței, se bazează pe CE.

1. În esență, CE reprezintă instrumentele constitutive ale unui SSO de asigurare a siguranței, și sunt necesare pentru implementarea eficientă a politicii legate de siguranță și a procedurilor asociate. CE trebuie implementate astfel încât responsabilitatea privind siguranța să fie comună, atât a statului cât și a industriei aeronautice.

   

2. Elementele critice ale unui SSO acoperă întregul spectru de activități de aviație civilă, cuprinzând domenii precum aerodromuri, controlul traficului aerian, comunicații, licențierea personalului, operațiuni de zbor, navigabilitatea aeronavelor, investigarea accidentelor / incidentelor și transportul aerian de mărfuri periculoase;

3. Elementele critice ale unui SSO sunt:

   1. CE-1 – Legislația primară în domeniul aviației civile – adoptarea unei legislații cuprinzătoare și eficiente, compatibilă cu mediul și complexitatea activității aeriene a statului și care să respecte cerințele cuprinse în Convenția privind aviația civilă internațională.

   2. CE-2 – Reglementări operaționale specifice – furnizarea de reglementări adecvate pentru a răspunde cel puțin cerințelor naționale care provin din legislația aeriană primară și care prevăd proceduri operaționale standardizate, echipamente și infrastructuri (inclusiv sisteme de management al siguranței și de formare), în conformitate cu SARPs.

   3. CE-3 – Sistemul și funcțiile de supraveghere a siguranței la nivel național – înființarea unei autorități de aviație civilă și/ sau a altor autorități relevante sau agenții guvernamentale, condusă de un director executiv, susținută de personalul tehnic și non-tehnic adecvat și dotată cu resurse financiare adecvate; autoritatea de stat

      trebuie să își stabilească funcții de reglementare a siguranței, obiectivele și politicile de siguranță.

   4. CE-4 – Calificarea și pregătirea profesională a personalului tehnic – stabilirea cerințelor minime de competențe și experiență pentru personalul tehnic care îndeplinește funcții de supraveghere a siguranței și furnizarea de instruire adecvată pentru menținerea și îmbunătățirea competenței acestora la nivelul dorit; instruirea ar trebui să includă formarea inițială și cea recurentă (periodică).

   5. CE-5 – Ghidurile tehnice, instrumentele şi furnizarea informaţiilor relevante pentru siguranţă; furnizarea de ghiduri tehnice (inclusiv procese și proceduri), instrumente (inclusiv instalații și echipamente) și informații relevante pentru siguranță, după caz, personalului tehnic, astfel încât să i se permită să își îndeplinească funcțiile de supraveghere a siguranței în conformitate cu cerințele stabilite și într-un mod standardizat; în plus, aceasta include furnizarea de orientări tehnice de către autoritatea de supraveghere către industria aeronautică cu privire la punerea în aplicare a reglementărilor și instrucțiunilor aplicabile.

   6. CE-6 – Obligațiile de licențiere, certificare, autorizare și aprobare – implementarea proceselor și procedurilor pentru a se asigura că personalul și organizațiile care desfășoară o activitate aeriană îndeplinesc cerințele stabilite înainte de a li se permite să exercite privilegiile unei licențe, certificat, autorizații și / sau aprobări pentru desfășurarea activității aviatice relevante.

   7. CE-7 – Obligaţiile privind supravegherea siguranţei – implementarea proceselor, cum ar fi inspecțiile și auditurile, necesare pentru a se asigura în mod proactiv că deținătorii de licențe, certificate, autorizații și / sau aprobări continuă să îndeplinească cerințele stabilite și funcționează la nivelul de competență și siguranță cerut de stat pentru desfășurarea unei activități legate de aviație pentru care au fost autorizați, certificați, autorizați și / sau aprobați; aceasta include supravegherea personalului desemnat care îndeplinește funcții de supraveghere a siguranței în numele autorității competente.

   8. CE-8 – Soluționarea problemelor de siguranță – punerea în aplicare a proceselor și procedurilor pentru soluționarea deficiențelor identificate care afectează siguranța aviației, existente în sistem și care au fost detectate de autoritatea competentă sau de alte organisme competente. Acestea pot include capacitatea de a analiza deficiențele de siguranță, de a transmite recomandări, de a sprijini soluționarea deficiențelor identificate, precum și de a lua măsuri de aplicare atunci când este cazul.

4. Implementarea efectivă și consistentă a CE demonstrează capacitatea statului de a asigura supravegherea siguranței și implicit implementarea coerentă a SARPs legate de siguranță, a procedurilor asociate și a materialelor de îndrumare.

5. Controlul modului în care a fost realizată identificarea componentelor elementelor critice, precum şi al modului în care este realizată monitorizarea continuă a acestora la nivel naţional este asigurat prin audituri periodice efectuate de organismele de aviaţie civilă europene şi internaţionale.

   Planul global pentru siguranţa aviaţiei (GASP)

   Art. 7. (1) GASP, complementar Planului global pentru navigaţie aeriană (ICAO Global Air Navigation Plan – GANP), stabileşte strategia de îmbunătăţire continuă a implementării sistemelor de siguranţă în aviaţia civilă, fiind un instrument de măsurare a progresului realizat în domeniul siguranţei prin:

   1. menţinerea continuităţii iniţiativelor dedicate siguranţei;

   2. recunoaşterea diferenţelor dintre statele membre ICAO, diferenţe legate de maturitatea procesului de supraveghere a siguranţei, volumul şi dezvoltarea traficului aerian şi diferitele aspecte operaţionale;

   3. asigurarea mijloacelor de stabilire a priorităţilor în ceea ce priveşte iniţiativele de siguranţă.

1. GASP permite statelor membre să îşi planifice şi să stabilească propriile abordări şi priorităţi în domeniul siguranţei, în funcţie de capabilităţile specifice, programele de siguranţă naţionale şi caracteristicile sistemului naţional de aviaţie civilă.

2. GASP este revizuit din trei în trei ani şi aprobat de Consiliul ICAO.

Programul universal ICAO de audituri de supraveghere a siguranței (ICAO USOAP)

Art. 8. (1) USOAP a fost lansat în anul 1999, ca răspuns la îngrijorările exprimate privind aplicarea unitară a sistemelor SSO în statele membre ICAO; inițial, activitățile USOAP constau din audituri periodice și obligatorii ale sistemelor SSO ale statelor membre ICAO.

1. Programul a fost extins în anul 2005 cu USOAP Comprehensive Systems Approach, care a inclus evaluarea aplicării tuturor prevederilor legate de siguranță din anexele ICAO; această etapă a programului s-a încheiat în anul 2010.

2. Perioada 2011 – 2012 a constituit o perioadă de tranziție a programului către o etapă următoare, bazată pe conceptul de evaluare și monitorizare a factorilor de risc, denumită USOAP Continuous Monitoring Approach (USOAP CMA). În sprijinul acestui nou concept, a fost dezvoltată o platformă de monitorizare on-line a sistemelor SSO (deci în timp real), iar activitățile de validare se desfășoară atât on-site cât și off-site.

   SECȚIUNEA a 2-a – Context european

   Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (EASA)

   Art. 9. (1) EASA a fost înființată în anul 2002, misiunea acestei instituții în cadrul aviației civile europene fiind:

   1. Asigurarea celui mai înalt nivel comun de siguranță pentru cetățenii europeni;

   2. Asigurarea celui mai înalt nivel comun de protecție a mediului;

   3. Asigurarea unui proces comun de reglementare și certificare în cadrul statelor membre;

   4. Facilitarea unei piețe comune interne a aviației civile și asigurarea unul mediu concurențial;

   5. Colaborarea cu alte organizații și autorități de reglementare internaționale.

(2) Sarcinile principale ale EASA constau din:

1. Elaborarea de proiecte de regulamente de implementare în toate domeniile de competență;

2. Certificarea și aprobarea produselor și organizațiilor, în domeniile în care EASA are competențe exclusive;

3. Asigurarea supervizării și sprijinirii statelor membre în domeniile în care EASA are competențe comune;

4. Promovarea aplicării standardelor europene și globale;

5. Cooperarea internațională în scopul atingerii celui mai înalt nivel de siguranță pentru cetățenii europeni la nivel global (ex.: EU Safety list, autorizații TCO).

Programul european de siguranţă a aviaţiei (EASP)

Art. 10. (1) Regulamentul (UE) nr. 2018/1139 instituie noțiunea de EASP (capitolul II – Managementul siguranței, art. 5), document dezvoltat de Comisia Europeană, care descrie funcționarea sistemului european de siguranță a aviației, cuprinzând normele, activitățile și procesele utilizate pentru a gestiona siguranța aviației civile în Uniunea Europeană.

1. EASP cuprinde cel puțin elementele legate de responsabilitățile naționale privind managementul siguranței, descrise în SARPs, respectiv:

   1. politica europeană de siguranţă a aviaţiei, obiectivele şi resursele;

   2. managementul riscurilor de siguranţă a aviaţiei europene;

   3. asigurarea siguranţei aviaţiei europene;

   4. promovarea siguranţei aviaţiei europene.

Planul European pentru Siguranţa Aviaţiei (EPAS)

Art. 11. (1) Pe lângă EASP, Regulamentul (UE) nr. 2018/1139 instituie și noțiunea de EPAS (capitolul II – Managementul siguranței, art. 6), ca element central al procesului de management al riscurilor la adresa siguranţei la nivel european, ce implică statele membre, industria aviaţiei şi EASA.

1. EPAS identifică, în baza evaluării informaţiilor de siguranţă relevante, principalele riscuri la adresa siguranței care afectează sistemul european de aviație și stabilește măsurile necesare pentru reducea respectivelor riscuri.

2. EPAS este elaborat, adoptat, publicat şi ulterior actualizat anual de EASA.

3. EASA documentează riscurile în materie de siguranță identificate în EPAS printr-un portofoliu special de riscuri la adresa siguranței, și monitorizează punerea în aplicare a acțiunilor de reducere a acestora de către părțile în cauză, inclusiv, dacă este cazul, prin stabilirea unor SPI.

4. EPAS precizează nivelul stabilit de performanță a siguranței în Uniunea Europeană; acest nivel de performanță nu are un caracter obligatoriu, ci reprezintă nivelul de siguranță a aviației civile pe care Comisia Europeană, EASA și statele membre urmăresc împreună să îl atingă.

SECȚIUNEA a 3-a – Context național

Programul național de siguranță în aviația civilă (PNSAC)

Art. 12. (1) În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2018/1139 (capitolul II – Managementul siguranței, art. 7) România are obligația ca, în consultare cu părțile interesate relevante, să stabilească și să mențină un program național de siguranță pentru managementul siguranței aviației civile în ceea ce privește activitățile de aviație aflate sub responsabilitatea sa; PNSAC trebuie să fie proporțional cu amploarea și complexitatea activităților respective și să fie în concordanță cu EASP.

1. PNSAC este documentul corespondent la nivel național al EASP; acesta descrie sistemul național de siguranță a aviației, cuprinzând cadrul legislativ, activitățile și procesele utilizate pentru a gestiona siguranța aviației civile în România; PNSAC constituie o oglindă a sistemului de siguranță a aviației civile din România, prezentând inclusiv interconexiunile acestuia cu sistemul de aviație civilă internațională.

2. De asemenea, în conformitate cu același prevederi legale, PNSAC specifică, ținând seama de obiectivele și nivelul de performanță a siguranței stabilit la nivel european, nivelul stabilit de performanță a siguranței la nivel național în ceea ce privește activitățile de aviație aflate sub responsabilitatea statului membru în cauză.

3. Edițiile succesive ale programelor naționale de siguranță în aviația civilă au fost aprobate prin ordine ale ministrului transporturilor, în anii 2012, 2015 și 2016.

4. PNSAC urmărește cu strictețe structura stabilită prin SARPs din Anexa 19 ICAO ediția a 2-a.

5. Implementarea PNSAC constituie unul dintre SPI în cadrul EPAS. EASA urmărește evoluția acestui indicator din datele colectate din mai multe surse:

   1. ICAO iSTARS – platforma pe care statele membre sunt încurajate să disemineze informații privind dezvoltarea SSP;

   2. Platforma dezvoltată de EASA în același scop;

   3. Rezultatul vizitelor de standardizare privind modul de aplicare al prevederilor New Basic Regulation.

6. Cu toate că cerinţele cuprinse în PNSAC decurg în mod special din prevederile ICAO şi, în consecinţă, se referă la aviaţia civilă, în spaţiul aerian al României se desfăşoară atât activităţi de aviaţie civilă cât şi activităţi de aviaţie militară, aspectele legate de siguranţa acestora fiind interdependente; din acest motiv, PNSAC abordează şi aspecte ale colaborării civilo-militare, pentru buna desfăşurare a activităţilor specifice.

Planul național pentru siguranță aviației (PNSA)

Art. 13. (1) În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2018/1139 (capitolul II – Managementul siguranței, art. 8), statul are obligația de a dezvolta Planul național pentru siguranța aviației; pe baza evaluării informațiilor de siguranță relevante, fiecare stat membru, în consultare cu părțile interesate relevante, identifică în PNSA principalele riscuri în materie de siguranță care afectează sistemul său național de siguranță a aviației civile și stabilește acțiunile necesare pentru a reduce respectivele riscuri.

1. PNSA este parte a PNSAC și stabilește:

   1. Obiectivele specifice de siguranță;

   2. Nivelul de performanță a siguranței la nivel național, exprimat prin SPI și SPT;

   3. Riscurile la adresa siguranței aviației civile la nivel național, formate din:

      • Riscurile evidențiate prin EPAS, relevante pentru sistemul aviației civile naționale; în situația în care unele riscuri identificate în EPAS nu sunt relevante, AACR informează în acest sens EASA;

      • Riscurile evidențiate prin Schema de performanță ATM/ANS;

      • Riscuri evidențiate la nivel național.

   4. Măsuri și acțiuni de reducere a riscurilor la adresa siguranței la nivel național.

2. PNSA se revizuiește ori de câte ori este necesar, dar cel puțin anual;

CAPITOLUL III – POLITICA NAȚIONALĂ DE SIGURANȚĂ, OBIECTIVE ȘI RESURSE (COMPONENTA I a SSP)

SECȚIUNEA 1 – Legislația primară în domeniul aviației civile (CE-1)

Cerințele ICAO

Art. 14. Ca semnatară a Convenției privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, România se obligă să implementeze SARPs cuprinse în anexele la Convenţie, recunoscând importanța fundamentală a acestora în ceea ce privește siguranța globală a aviației; implementarea se face, după caz, prin legislația europeană, prin Codul aerian și/sau prin reglementări naționale7.

Legislația europeană

Art. 15. (1) Autoritatea legislativă principală în domeniul siguranței aviației civile este Uniunea Europeană. Parlamentul European, Consiliul și Comisia sunt autoritățile competente pentru adoptarea regulamentelor europene referitoare la siguranță, care sunt obligatorii pentru toate statele membre UE.

1. În calitate de membră a Uniunii Europene, România respectă cadrul legislativ european; din punctul de vedere al siguranței aviației civile, regulamentul european fundamental este Regulamentul (UE) nr. 2018/11398, în baza căruia sunt adoptate reglementări specifice.

2. Fiecare domeniu al aviației civile se desfășoară în conformitate cu regulamente specifice, care includ, printre altele, cerințe care se adresează atât autorităților competente pentru domeniul respectiv cât și organizațiilor de aviație civilă.

3. La nivel european se emit și documente care nu au un caracter obligatoriu, cum ar fi modalități acceptabile de conformare (Acceptable Means of Compliance – AMC) sau materiale de îndrumare (Guidance Material – GM).

4. Relevant din punctul de vedere al siguranței este și Regulamentul (UE) nr. 376/2014 privind raportarea evenimentelor de aviație civilă; AIAS este desemnată9 ca autoritate competentă pentru exercitarea atribuţiilor privind colectarea, evaluarea, prelucrarea, analizarea şi stocarea informaţiilor detaliate privind evenimentele de aviaţie civilă raportate, care fac obiectul acestui regulament; de asemenea, AACR este desemnată10 ca organism responsabil cu punerea în aplicare a art. 16 alin. (12) din regulament, respectiv cu asigurarea aplicării principiilor de cultură justă.

5. Totodată, AACR efectuează, în mod independent, evaluarea şi analiza informaţiilor detaliate privind evenimentele de aviaţie civilă raportate şi aflate în baza de date naţională administrată de AIAS, având acces deplin la aceasta, conform legislaţiei naţionale; AACR utilizează informaţiile obţinute în urma rapoartelor de eveniment pentru a identifica eventualele măsuri de remediere ce trebuie luate în cadrul PNSA.

6. Un alt regulamentul important din punct de vedere al siguranței este Regulamentul (UE) nr. 2111/200511. Conform acestuia, înainte de a se acorda o autorizație de operare într-un

   

   7 În cuprinsul prezentului document, termenul de ”reglementări naționale” este utilizat în mod generic, incluzând atât actele normative cât și alte reglementări emise de autoritățile competente în domeniul siguranței aviației civile.

   8 Regulamentul (UE) nr. 2018/1139 este denumit și New Basic Regulation – NBR.

   9 Prin OMT nr. 1135/2015 privind măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 376/2014.

   10 Prin OMT nr. 931/2019 privind măsurile pentru aplicarea art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 376/2014.

   11 Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2005 de stabilire a unei liste comunitare a transportatorilor aerieni care se supun unei interdicții de exploatare pe teritoriul Comunității și de informare a pasagerilor transportului aerian cu privire la identitatea transportatorului aerian efectiv și de abrogare a articolului 9 din Directiva 2004/36/CE

   stat membru unei companii aeriene dintr-o țară terță, este necesar ca solicitantul să dețină o autorizație EASA emisă conform Part TCO și să nu fie înscris în lista comunitară a transportatorilor aerieni care se supun unei interdicții de exploatare pe teritoriul UE.

   Legislația națională

   Art. 16. Cadrul legislativ național privind siguranţa în aviaţie este alcătuit, în următoarea ierarhie, din:

   1. Codul aerian12;

   2. Legi specifice, aprobate de Parlamentul României şi promulgate de Preşedintele României;

   3. Ordonanţe sau ordonanțe de urgență ale Guvernului României;

   4. Hotărâri ale Guvernului României;

   5. Acte emise de administrații publice centrale (cum ar fi ordine ale ministrului transporturilor).

1. În situaţii care presupun colaborarea civil-militară, se pot emite ordine comune ale autorităţilor de stat în domeniul aviaţiei civile şi militare.

2. Lista completă a actelor normative aplicabile se publică de AACR pe pagina de internet proprie, fiind actualizată permanent.

Politica de impunere

Art. 17. (1) Pe lângă stabilirea condițiilor de supraveghere și management al siguranței aviației la nivel național, cadrul legislativ stabilește și metodele de impunere a reglementărilor naționale de către autoritățile competente.

(2) Politica de impunere aplicată de AACR stabilește condițiile și circumstanțele în care agentului aeronautic care dezvoltă, în mod obligatoriu sau voluntar, un SMS, îi este permis să abordeze și să rezolve anumite probleme de siguranță cu care se confruntă în activitatea proprie, în contextul SMS-ului său și într-un mod acceptabil pentru AACR; politica de impunere aplicată de AACR se aprobă de directorul general al instituției.

SECȚIUNEA a 2-a – Reglementări operaționale specifice (CE-2)

RACR, Proceduri, Directive de siguranță, Circulare

Art. 18. (1) Cerinţele operaţionale se stabilesc, de regulă, prin RACR-uri elaborate de AACR și aprobate prin ordin al ministrului transporturilor.

1. În aplicarea actelor normative de nivel superior sau pentru clarificarea/ detalierea unor aspecte cuprinse în acestea, AACR poate emite Proceduri, Directive de siguranță şi circulare de aeronautică civilă, precum şi materiale de îndrumare și analize de siguranță.

2. Lista completă în vigoare a RACR-urilor, Proceduri, a Directivelor de siguranță, a circularelor aeronautice și a materialelor de îndrumare se publică de AACR pe pagina de internet proprie, fiind actualizată permanent.

3. Pentru a asigura conformitatea legislaţiei naţionale cu prevederile legislaţiei UE şi ale standardelor internaţionale în domeniul siguranţei în aviaţia civilă, este stabilit un sistem de reglementare prin care se asigură, ori de câte ori este necesar, elaborarea, modificarea sau completarea actelor normative naţionale.

   

   12 Publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 222/2020 din 19 martie 2020.

   SECȚIUNEA a 3-a – Sistemul și funcțiile de supraveghere a siguranței la nivel național (CE-3)

   Autoritățile naționale competente cu atribuții în siguranța aviației civile

   Art. 19. Autoritățile naționale competente cu atribuții în siguranța aviației civile sunt următoarele:

   1. Ministerul Transporturilor – autoritatea de stat în domeniul aviației civile;

   2. Autoritatea Aeronautică Civilă Română – autoritatea competentă în domeniul aviaţiei civile și organism responsabil cu asigurarea aplicării principiilor de cultură justă;

   3. Autoritatea de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile – autoritatea naţională de investigare a accidentelor/incidentelor grave şi autoritatea competentă pentru exercitarea atribuţiilor privind colectarea, evaluarea, prelucrarea, analizarea şi stocarea informaţiilor detaliate privind evenimentele de aviaţie civilă raportate;

   4. Autorități delegate:

      • Aeroclubul României – exercită atribuţiile de autoritate de certificare în domeniul ULM şi de certificare a funcţionării aparatelor de lansare la zbor şi a funcţionării turnurilor de paraşutism, în condiţiile autorizării de către AACR, conform prevederilor OMTCT nr. 630/2007 privind modul de reglementare a domeniului aeronauticii civile cu aeronave ultrauşoare din România şi, respectiv, a prevederilor OMT nr. 637/2007 privind exercitarea de către Aeroclubul României a unor atribuţii de certificare în domeniul aviaţiei civile; de asemenea, Aeroclubul României este entitate calificată, acreditată de AACR în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2018/1139 și ale Regulamentului (UE) nr. 1178/2011, pentru certificarea piloților de planor și balon.

      • persoana juridică autorizată de către AACR pentru exercitarea atribuţiilor de autoritate de certificare în domeniul AUN, conform prevederilor OMTCT nr. 630/2007 privind modul de reglementare a domeniului aeronauticii civile cu aeronave ultrauşoare din România.

Funcțiile și atribuțiile autorităților privind managementul siguranței aviației civile

Art. 20. (1) MT, în calitatea sa de autoritate de stat în domeniul aviaţiei civile, are următoarele atribuţii principale13:

1. implementează politica Guvernului referitoare la aviaţia civilă şi reprezintă Guvernul României în organizaţiile internaţionale de aviaţie civilă;

2. elaborează strategia de dezvoltare a aviaţiei civile şi monitorizează implementarea acesteia;

3. reprezintă autoritatea de reglementare în aviaţia civilă;

4. negociază acordurile internaţionale în domeniul aviaţiei civile;

5. coordonează activitatea agenţilor aeronautici civili care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea sa.

1. AACR are statut de regie autonomă de interes public naţional şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, sub autoritatea MT; în calitatea sa de

   

   13 Atribuțiile se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului privind organizarea și funcționarea; în prezent este în vigoare HG nr. 370/2021.

   autoritate naţională de supervizare şi organism tehnic specializat pentru îndeplinirea funcției de supervizare a siguranței zborului în aviația civilă14, AACR îndeplineşte, la nivel naţional, următoarele funcţii generice15:

   1. supervizarea siguranţei zborului;

   2. asigurarea aplicării şi respectării reglementărilor aeronautice civile;

   3. supravegherea menţinerii conformării cu reglementările aeronautice civile;

   4. exercitarea competenţelor delegate de MT în domeniul securităţii aviaţiei civile.

2. AIAS este instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea MT, funcţionează separat faţă de structura de aviaţie civilă din cadrul MT; AIAS îndeplineşte, la nivel naţional, următoarele funcţii generice16:

   1. investigarea accidentelor şi incidentelor grave de aviaţie civilă;

   2. emiterea de recomandări de siguranţă în vederea prevenirii accidentelor şi incidentelor grave;

   3. administrarea bazei naţionale de date privind evenimentele de aviaţie civilă.

3. Aeroclubul României este instituție publică aflată în subordinea MT, unitate de pregătire şi perfecţionare a personalului aeronautic civil, precum şi structură sportivă de performanţă cu profil aeronautic17, îndeplinind și competențe delegate prin ordin al ministrului transporturilor.

   

4. Persoana juridică autorizată de AACR să exercite atribuţiile de certificare a AUN şi licenţiere a personalului care operează acest tip de aeronave este în prezent Asociația de zbor liber din România (AZLR). Scopul asociației este de a reprezenta interesele practicanților zborului liber, piloților și proprietarilor de aeronave ultraușoare, de a promova zborul liber cu parapanta în siguranță, de a contribui la dezvoltarea acestui gen de activitate aeronautică, de a milita pentru crearea unui cadru legislativ corespunzător și alinierea la standardele internaționale de zbor cu AUN.

Recrutarea personalului

Art. 21. (1) Recrutarea face parte din procesul angajării de personal nou prin identificarea, atragerea și selecția celor interesați în a candida pentru ocuparea posturilor oferite.

(2) În vederea ducerii la îndeplinire a obligațiilor ce îi revin, AACR aplică procedura proprie de recrutare a personalului (Procedura internă privind angajarea și promovarea personalului – PI-RU-APP), inclusiv a celui angrenat în activitățile de supraveghere a siguranței.

Codul de etică

Art. 22. (1) Conduita în relațiile de serviciu, stabilirea principiilor și regulilor de conduită care guvernează activitatea tuturor salariaților din cadrul AACR, se realizează prin Codul de conduită și etică profesională, care reflectă valorile esențiale și standardele etice asumate de AACR.

(2) Codul de conduită și etică profesională are ca scop crearea cadrului etic necesar desfășurării activității profesionale în cadrul AACR, astfel încât salariații să își îndeplinească

14 Desemnată prin OMTCT nr. 1185/2006.

15 Stabilite prin HG nr. 405/1993 cu modificările și completările ulterioare.

16 Stabilite prin OG nr. 26/2009.

17 Conform HG nr. 567/1991.

se abțină de la orice faptă care ar putea duce prejudicii instituției în care își desfășoară activitatea; acesta urmărește totodată prevenirea faptelor neconforme cu normele de etică și conduită profesională adoptate la nivelul instituției.

cu profesionalism, loialitate, corectitudine și în mod conștiincios îndatoririle de serviciu și să

Determinarea necesarului de personal

Art. 23. Metodologia de stabilire a necesarului de personal în cadrul AACR este descrisă în detaliu în Manualul de management al instituției. Aceasta pornește de la necesarul fiecărui compartiment de specialitate și are în vedere aspecte cum ar fi:

prioritățile de siguranță identificate;

rezultatele activităților de supraveghere anterioare; evoluția preconizată a industriei.

a) natura și complexitatea activităților organizațiilor certificate, autorizate sau declarate; b)

c)

d)

Sistemul aviației militare din România

Art. 24. (1) MApN, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale și de autoritate aeronautică de stat în domeniul militar, are competențe în următoarele domenii: organizarea spațiului aerian național în conformitate cu legislația în vigoare, reglementarea activităților aeronautice militare, certificarea personalului aeronautic militar, a agenților aeronautici care desfășoară activități aeronautice militare, precum și a tehnicii aeronautice și a infrastructurii necesare desfășurării activităților aeronautice militare, siguranță și supervizarea activităților aeronautice militare.

1. MApN are următoarele atribuții specifice:

   1. reglementează cadrul normativ și instituțional pentru desfășurarea activităților aeronautice cu aeronave de stat;

   2. asigură organizarea spațiului aerian național, în condițiile Legii nr. 21/2020, în colaborare cu organele specializate ale Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor; asigură serviciile militare de supraveghere și control al utilizării spațiului aerian național;

   3. emite reglementări specifice pentru certificarea personalului aeronautic militar, a tehnicii aeronautice de stat, a infrastructurii și a agenților aeronautici care desfășoară activități aeronautice militare și supervizează respectarea acestora;

   4. certifică personalul aeronautic militar și agenții aeronautici care desfășoară activități aeronautice militare și asigură eliberarea, prelungirea valabilității, validarea, echivalarea, modificarea, suspendarea, retragerea sau revocarea documentelor de certificare;

   5. certifică tehnica aeronautică de stat și infrastructura necesară desfășurării activităților aeronautice militare;

   6. emite reglementări specifice privind raportarea și investigarea evenimentelor de aviație militare, privind siguranța și securitatea activităților aeronautice militare, acțiunile de căutare-salvare pentru aeronavele de stat, servituțile aeronautice militare și stabilirea zonelor supuse servituților aeronautice militare, precum și pentru zonele de interes militar și supervizează respectarea acestora;

   7. reglementează și asigură exercitarea activităților de registru în domeniile de competență;

   8. avizează efectuarea de lucrări, amplasarea de construcții, de echipamente și instalații în zonele supuse servituților aeronautice militare sau în zonele de interes militar;

   9. emite reglementări specifice privind operarea aeronavelor de stat în spațiul aerian național și efectuarea salturilor cu parașuta de către personalul aeronautic militar.

2. MApN asigură, prin SMFA, în calitate de AAMN desemnată în condițiile Legii nr. 35/1990 cu modificările și completările ulterioare, exercitarea atribuțiilor specifice prevăzute în Legea nr. 21/2020 cu modificările și completările ulterioare.

3. Funcția de supervizare a siguranței în aviația militară se îndeplinește de către AAMN care își exercită atribuțiile de natură tehnică stabilite prin acte normative specifice.

4. Componenta Operațională Aeriană (COA)/SMFA prin Centrul de Operații Aeriene (AOC) reprezintă furnizorul de servicii de trafic aerian pentru zborurile OAT având următoarele responsabilități în domeniul siguranței aeronautice:

   1. furnizarea serviciilor de trafic aerian pentru traficul aerian operațional și coordonarea participării aeronavelor militare la acțiunile de căutare/salvare;

   2. asigurarea informațiilor privind eșalonarea/separarea între zborurile OAT și GAT în spațiul aerian controlat;

   3. asigurarea serviciului de informare a zborurilor OAT în spațiul aerian necontrolat;

   4. managementul pretactic al spațiului aerian pentru aplicarea conceptului privind utilizarea flexibilă a spațiului, prin Oficiul Management Spațiu Aerian, parte a AMC România (Airspace Management Cell – structură mixtă co-locată civil-militară);

   5. coordonarea zborurilor la nivel 3 tactic prin structurile militare de coordonare a zborului colocate cu unitățile ACC/ APP civile.

5. AOC include structuri responsabile pentru controlul sistemelor de arme (aviație de luptă și mijloacele de apărare aeriană cu baza la sol din cadrul Forțelor Aeriene) și supraveghere aeriană, precum și structuri de management al traficului aerian operațional.

6. Aeronavele de stat străine operează în spațiul aerian al României, pe baza obligațiilor și angajamentelor asumate în cadrul NATO sau altor organizații internaționale în care Romania este parte, precum și a unor acorduri bilaterale sau multilaterale. Structurile militare de servicii trafic aerian asigură controlul trafic aerian pentru zborurile OAT, coordonarea între zborurile OAT și GAT și nu furnizează servicii de control trafic aerian zborurilor GAT.

7. Coordonarea ATM civil/militară este structurată astfel:

   1. nivel strategic – prin Consiliul pentru Managementul Spațiului aerian (CMSA);

   2. nivel pretactic – prin Grupa de management a Spațiului aerian (AMC);

   3. nivel tactic – prin birourile de coordonare militare asociate cu unitățile ACC/APP civile.

8. În scopul realizării siguranței, următoarele categorii de agenți aeronautici sunt supuși certificării și supravegherii continue de către AAMN:

   1. operatorii aeronavelor de stat corespunzător cu operațiunile aeriene pe care le desfășoară;

   2. agenții aeronautici care au ca obiect de activitate proiectarea, fabricația și întreținerea aeronavelor de stat, motoarelor, elicelor, pieselor și echipamentelor asociate, precum și cei care au ca obiect de activitate procesele specializate, inclusiv încercările de tip, testările specializate și distribuirea produselor aeronautice utilizate de operatorii aeronavelor de stat;

   3. agenții aeronautici care desfășoară activități de proiectare, construcții, montaj, reparații și întreținere pentru elemente de infrastructură și echipamente necesare desfășurării activităților aeronautice militare și care concură direct la siguranța zborului;

   4. agenții aeronautici care au ca obiect de activitate furnizarea serviciilor de navigație aeriană militare, precum și activitățile aeroportuare pe aerodromuri militare;

   5. agenții aeronautici care se ocupă cu pregătirea personalului aeronautic militar;

   6. agenții aeronautici care au ca obiect de activitate selecția, evaluarea, testarea sau expertizarea medicală și psihologică a personalului aeronautic militar;

   7. alte categorii de agenți aeronautici militari, potrivit reglementărilor specifice aplicabile.

9. MApN este autoritatea aeronautică de stat pentru reglementarea, organizarea și desfășurarea activităților privind investigația evenimentelor de aviație produse cu aeronave de stat.

10. MApN, prin AAMN și MT, prin AIAS, stabilesc o procedură comună, aprobată de conducătorii celor două instituții, aplicabilă în cazul investigării evenimentelor de aviație în care sunt implicate aeronave și/sau unități de control al traficului aerian civile și militare.

11. La instituirea de către Președintele României a stării de asediu sau a stării de urgență, precum și la declararea mobilizării parțiale sau generale a forțelor armate ori în caz de agresiune armată îndreptată împotriva țării aplicarea prevederilor Legii nr. 21/2020 se suspendă în parte sau în întregime, activitatea aeronautică în spațiul aerian național urmând să se desfășoare conform normelor stabilite de autoritățile militare competente, potrivit legii.

aprobarea și implementarea PNSAC

SECȚIUNEA a 4-a – Cerințe, obligații, funcții și activități privind elaborarea,

Dezvoltarea PNSAC

Art. 25. (1) Elaborarea, actualizarea, planificarea, monitorizarea și coordonarea implementării PNSAC se face de către AACR.

1. Aprobarea PNSAC se face prin ordin al ministrului transporturilor, instituția inițiatoare fiind AACR.

   

   de siguranță a aviației, a cărui componență și atribuții sunt prevăzute la art. 27.

2. În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin.(1), AACR este sprijinit de Comitetul național

   Dezvoltarea PNSA

   

   Art. 26. (1) Elaborarea, actualizarea, planificarea, monitorizarea și coordonarea implementării PNSA se face de către AACR.

   

   1. Aprobarea PNSA se face prin decizie a directorului general al AACR, după consultarea tuturor părților interesate și cu avizul compartimentelor funcționale implicate din cadrul AACR.

   2. PNSA se elaborează cel puțin anual și este corelat cu EPAS.

      

      de siguranță a aviației, a cărui componență și atribuții sunt prevăzute la art. 27.

   3. În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin.(1), AACR este sprijinit de Comitetul național

      Comitetul național de siguranță a aviației (CNSig)

      

      Art. 27. (1) În scopul asigurării unei comunicări operative, al evitării duplicării activităților și pentru asigurarea unei implementări efective și eficiente a PNSAC și PNSA, se instituie Comitetul național de siguranță a aviației (CNSig). Acesta este compus din:

      1. directorul general al AACR – președinte al CNSig;

         

      2. un reprezentant al managementului AACR;

      3. directorul structurii responsabile cu aviația civilă din cadrul MT, sau o persoană la nivel de management desemnată de acesta;

      4. directorul general al AIAS, sau o persoană la nivel de management desemnată de acesta;

      5. conducătorul AAMN, sau o persoană la nivel de management desemnată de acesta;

      6. conducătorii organizațiilor cărora le-au fost delegate atribuții de certificare/ supraveghere/ licențiere, de către MT sau AACR, sau câte o persoană la nivel de management desemnată de acestea;

      7. reprezentanţi la nivel de management ai următorilor agenți aeronautici civili,:

         • un reprezentant al operatorilor aerieni autorizaţi/certificaţi;

         • un reprezentant al aerodromurilor certificate/autorizate;

         • un reprezentant al furnizorilor ATM/ANS;

         • un reprezentant al organizațiilor autorizate de pregătire a personalului aeronautic civil;

         • un reprezentant al operatorilor de groundhandling;

         • un reprezentant al organizaţiilor de proiectare, fabricație, întreţinere și reparaţie a aeronavelor, motoarelor, elicelor, pieselor şi echipamentelor asociate;

   1. Componența nominală a CNSig se stabilește prin decizie a directorului general al AACR; pentru o reprezentare cât mai largă, reprezentanții industriei se nominalizează, în măsura posibilului, dintre conducătorii asociațiilor profesionale specifice fiecărui domeniu.

   2. La şedinţele CNSig pot fi invitate și alte persoane, cu statutul de observatori, la propunerea membrilor comitetului.

   3. CNSig are următoarele atribuții principale:

      1. avizarea și înaintarea aprobare, după caz, către MT sau directorului general AACR a PNSAC și PNSA;

      2. avizarea și înaintarea aprobare către directorul general AACR a Analizei comparative (GAP Analysis) și a Planificării implementării PNSAC;

      3. formularea de propuneri de îmbunătățire a sistemului de management al siguranței la nivel național;

      4. avizarea și înaintarea aprobare către directorul general AACR a altor documente ce decurg din PNSAC și PNSA.

   4. CNSig îşi adoptă propriul regulament de organizare şi funcţionare.

   5. Prin decizie a directorului general AACR se pot înfiinţa grupuri de lucru care să asigure suportul tehnic specializat necesar exercitării atribuţiilor CNSig; aceste grupuri sunt formate, după caz, din reprezentanți ai autorităților competente și/sau ai industriei și sunt coordonate de câte un reprezentant al AACR; obiectivele, activităţile şi modul de funcţionare a grupurilor de lucru mai sus menţionate se stabilesc de către CNSig.

   6. Secretariatul CNSig se asigură de AACR.

      Responsabilități privind coordonarea PNSAC

      Art. 28. (1) Responsabilități MT

      

      1. aprobă PNSAC prin ordin al ministrului;

      2. asigură reprezentarea în CNSig.

   1. Responsabilități AACR

      

      1. asigură dezvoltarea PNSAC și PNSA la termenele impuse sau ori de câte ori este necesar;

      2. asigură coordonarea și reprezentarea în CNSig;

      3. coordonează grupurile de lucru care asigură suportul tehnic specializat necesar exercitării atribuţiilor CNSig.

3. Responsabilități AIAS și AAMN

   1. asigură reprezentarea în CNSig.

1. Responsabilități directorul general al AACR

   

   1. semnează și înaintează spre aprobare MT referatul de aprobare al proiectului de PNSAC;

   2. aprobă Analiza comparativă (GAP Analysis) și Planificarea implementării PNSAC;

   3. aprobă PNSA;

   4. stabilește prin decizie compartimentul funcțional responsabil cu elaborarea documentelor impuse prin PNSAC și PNSA și asigurarea secretariatului CNSig;

   5. stabilește prin decizie componența CNSig;

   6. stabilește prin decizie, la propunerea CNSig, a componenței grupurilor de lucru care asigură CNSig suportul tehnic specializat.

2. Responsabilități agenți aeronautici

   

   tehnic specializat;

   duc la îndeplinire prevederile PNSAC și PNSA ce le revin.

   1. asigură reprezentarea în CNSig și în grupurile de lucru care asigură CNSig suportul b)

SECȚIUNEA a 5-a – Politica și obiectivele de siguranță

Politica de siguranță

este prezentată în Anexa nr. 1 la PNSAC, parte integrantă din acesta.

Art. 29. Politica de siguranță a autorităților competente din România privind aviația

Obiectivele de siguranță

Art. 30. (1) Obiectivele generale de siguranță la nivelul autorităților competente din România sunt prezentate în Anexa nr. 2 la PNSAC, parte integrantă din acesta.

(2) Pe lângă obiectivele generale de siguranță, prin PNSA se stabilesc obiective specifice.

SECȚIUNEA a 6-a – Calificarea și pregătirea profesională a personalului tehnic (CE- 4)

Pregătire și instruire

Art. 31. (1) Pentru o performanță corespunzătoare și pentru realizarea conformării și conformității în ceea ce privește personalul AACR implicat în funcții legate de siguranță, este necesară identificarea necesităților individuale de realizare/ menținere a competențelor și calificărilor prin instruire; în acest scop, în cadrul AACR se aplică Procedura internă privind instruirea, calificarea și certificarea inspectorilor aeronautici (PI-RU-ICC).

1. Procedura se aplică fiecărui inspector aeronautic implicat în următoarele activități specializate ale AACR:

   

   1. Supervizarea siguranței zborului și efectuarea activităților de autorizare, examinare și/sau inspecție a oricărei persoane fizice sau juridice ce desfășoară activități în

      

      aviația civilă și/ sau produs, inclusiv componente asociate, în baza atribuțiilor, responsabilităților și limitelor de competență alocate pentru domeniul în care își desfășoară activitatea, în conformitate cu reglementările de aviație civilă aplicabile, în vigoare.

   2. Evaluarea și analiza siguranței la nivel național pentru menținerea acesteia la nivelul cerut de standardele internaționale și europene.

      

2. Procesele de instruire se bazează pe determinarea sistematică a necesităților de instruire printr-o analiză anuală a posturilor și a competențelor conexe fiecăruia; în consecință:

   

   1. Se determină necesitățile de instruire ale fiecărui inspector aeronautic;

   2. Cursurile de instruire specificate/ planificate sunt consemnate într-un plan anual de instruire internă la nivelul fiecărui compartiment AACR și într-un plan cadru anual la nivelul instituției;

   3. Detaliile privind instruirea efectuată se stochează într-o bază de datate la nivelul fiecărui compartiment AACR.

SECȚIUNEA a 7-a – Ghidurile tehnice, instrumentele şi furnizarea informaţiilor relevante pentru siguranţă (CE-5)

Instrumentele și ghidurile tehnice

Art. 32. (1) AACR se asigură că personalul implicat în funcții legate de siguranță dispune de instrumente actualizate, materiale de îndrumare si alte documente care sprijină asigurarea performanței corespunzătoare a activității pe care o desfășoară.

instrumentul de evaluare a SMS dezvoltat de EASA19.

1. În acest sens, AACR aplică în procesul de evaluare a SMS dezvoltat de anumiți agenți18

   

2. Inspectorii aeronautici își bazează activitatea pe un set de proceduri interne, menite să îi sprijine să își îndeplinească datoriile în mod profesionist, promovând în același timp o cultură de siguranță pozitivă și sprijinind agentul aeronautic să își atingă propriile obiective de siguranță și implicit cele stabilite la nivel național.

   

3. Toate materialele de îndrumare, atât cele dezvoltate la nivel european cât și cele interne, sunt disponibile atât personalului propriu cât și industriei, prin publicare pe site-ul propriu al AACR și informare corespunzătoare.

   

   transportul, astfel încât să permită acestora derularea activităților specifice.

4. AACR asigură personalului propriu facilitățile necesare, instrumentele tehnice și

Furnizarea informațiilor relevante pentru siguranță

Art. 33. (1) Informațiile relevante pentru siguranță sunt considerate acele informații specifice legate de probleme de siguranță și de riscuri la adresa siguranței; aceste informații pot proveni din surse interne sau externe.

competente ale statului, sunt considerate:

1. În acest context, informațiile relevante pentru siguranță, gestionate de autoritățile

   

   18 În prezent, decizia este aplicabilă domeniilor: operațiuni aeriene, organizații de pregătire personal navigant și CTA, medicină aeronautică și aerodromuri și organizațiilor CAMO.

   19 https://www.easa.europa.eu/document-library/general-publications/management-system-assessment-tool

   1. Raportările evenimentelor de siguranță, a căror gestionare este stabilită în România prin Regulamentul (UE) nr. 376/2014;

   2. Safety Information Bulletins (SIB) emise de EASA și Electronic Bulletins (EB) emise de ICAO;

   3. Recomandări de siguranță emise de AIAS în baza Regulamentului (UE) nr. 996/2010;

   4. Directive de siguranță.

2. Pentru fiecare dintre informările relevante de siguranță enumerate mai sus se aplică proceduri interne sau proceduri colaborative dezvoltate de autoritățile competente, care prevăd modul de intrare în posesia informațiilor, analiza lor, acțiunile subsecvente, reguli de diseminare și compartimentele responsabile din instituțiile implicate.

   CAPITOLUL IV – MANAGEMENTUL RISCURILOR LA ADRESA SIGURANȚEI LA NIVEL NAȚIONAL (COMPONENTA 2 A SSP)

   SECȚIUNEA 1 – Generalități

   Componentele sistemului de management al riscurilor (SRM) la nivel european

   Art. 34. EASA definește SRM prin 5 componente esențiale20:

   1. Identificarea problemelor de siguranță; această etapă se realizează în urma analizei datelor de siguranță disponibile și cu sprijinul diferitelor grupuri de lucru specializate.

   2. Evaluarea problemelor de siguranță identificate; problemele de siguranță sunt capturate într-un portofoliu de riscuri, unde se face prioritizarea lor.

   3. Definirea acțiunilor de siguranță; acestea sunt menite să reducă riscurile aferente problemelor de siguranță; la nivel european aceste acțiuni sunt cuprinse în EPAS, iar la nivel național în PNSA.

   4. Implementarea acțiunilor stabilite și a celor subsecvente.

   5. Măsurarea performanței siguranței, prin monitorizarea SPI și compararea acestora cu SPT; scopul acestei componente este atât acela de a stabili eficiența acțiunilor de reducere a riscurilor și de redefinire a acestora, cât și acela de a evidenția eventuale noi pericole.

Aplicarea SRM la nivel național

Art. 35. SRM se aplică prin:

1. Monitorizarea implementării SMS la nivelul organizaților, care trebuie să includă procese de identificare a pericolelor și de management al riscurilor asociate; în acest scop, AACR:

   • Urmărește implementarea SMS de către agenții aeronautici care au această obligație în conformitate cu regulamentele europene și încurajează pe toți ceilalți să implementeze un astfel de SMS;

   • Stabilește metode de evaluare și acceptare a SMS-urilor;

   • Revizuiește periodic SMS-urile organizațiilor în scopul evaluării eficienței acestora.

2. Aplicarea principiilor SRM în activitatea proprie a AACR (componentă internă), care trebuie să includă planificarea activității de reglementare și prioritizarea supravegherii bazată pe evaluarea riscului.

SECȚIUNEA a 2-a – Obligaţii de licenţiere, certificare, autorizare şi aprobare (CE-6)

Certificarea21

Art. 36. (1) Autoritatea competentă are obligația de a dezvolta proceduri și procese documentate prin care să se asigurare faptul că persoanele fizice sau juridice care intenționează să desfășoare activități de aviație civilă, îndeplinesc cerințele impuse, înainte de a-și exercita drepturile oferite de o licență, certificat, autorizare sau aprobare de a desfășura astfel de activități.

20 EASA Annual Safety Review 2020 at https://www.easa.europa.eu/sites/default/files/dfu/easa_asr_2020.pdf

21 În conformitate cu Codul Aerian al României, at. 3 pct. 18, noțiunea de certificare reprezintă orice formă de recunoaştere care atestă că un aerodrom, produs, piesă sau echipament, organizaţie, persoană sau serviciu se conformează cerinţelor aplicabile stabilite prin reglementări specifice, precum şi eliberarea unui document de certificare corespunzător care atestă conformitatea; certificarea poate avea ca rezultat şi conferirea unui drept, potrivit reglementărilor în vigoare.

1. Procesul de certificare a agenţilor aeronautici presupune întreprinderea acţiunilor necesare pentru asigurarea unui nivel corespunzător de siguranţă în activităţile specifice desfăşurate, ca parte a sistemului de management al siguranţei la nivel naţional.

   Art. 37. (1) Obligațiile de certificare care revin AACR și autorităților delegate sunt stabilite în cea mai mare parte prin reglementări europene specifice, la care se adaugă prevederi naționale. Aceste obligații includ:

   1. Emiterea licențelor pentru piloți (air transport pilot licence, commercial pilot licence, private pilot licence, sport aviation licence);

   2. Emiterea licenţelor pentru controlori de trafic aerian, servicii de informare a zborului;

   3. Emiterea licenţelor pentru mecanici de aeronave;

   4. Emiterea licenţelor pentru însoţitori de zbor;

   5. Emiterea de certificate medicale;

   6. Certificarea funcționării organizațiilor de aviație;

   7. Certificarea operării UAV

(2) De asemenea, legislația europeană precizează obligativitatea recunoașterii certificărilor emise de autoritățile statelor membre UE.

SECȚIUNEA a 3-a – Obligații privind dezvoltarea unui SMS

Obligații implementare SMS

Art. 38. (1) În România, la data elaborării prezentului document, următoarele organizații au obligația de a dezvolta un SMS:

22 Intră în vigoare la 02.12.2022, conform Reg. (UE) nr.2021/1963

23 Intră în vigoare la 07.03.2023, conform Reg. (UE) nr.2022/201.

24 Idem.

(2) Până la stabilirea unor cerinţe specifice la nivel european, AACR încurajează și celelalte categorii de agenţi aeronautici să îşi implementeze propriile SMS-uri.

Art. 39. Implementarea eficientă a SMS de către agenții aeronautici constituie unul dintre SPI incluși în EPAS. EASA urmărește evoluția acestui indicator în baza furnizării de către autoritățile competente a datelor privind activitățile de supraveghere, monitorizând modul în care SMS adresează:

1. Managementul schimbării;

2. Sistemul de management;

3. Activitățile contractate;

4. Cerințele privind personalul;

5. Păstrarea evidențelor.

Acceptarea SMS-urilor

Art. 40. (1) SMS-urile agenţilor aeronautici trebuie să fie acceptate de către AACR; acceptarea SMS-urilor include acceptarea nivelului de siguranţă stabilit de agenţii aeronautici, exprimat prin SPI și SPT.

1. La acceptarea SMS-urilor agenţilor aeronautici se au în vedere atât specificul şi complexitatea activităţii acestora, cât şi modul în care indicatorii folosiți contribuie la realizarea obiectivelor siguranţei stabilite la nivel naţional, în sensul că SPI și SPT stabilite prin SMS-uri trebuie sa fie corelate cu SPI și SPT stabilite la nivel național prin PNSA (vezi Art. 55. – Indicatori de performanță a siguranței (SPI) și ținte de performanță a siguranței (SPT).

2. Acceptarea SMS şi monitorizarea continuă a performanţelor privind siguranţa sunt realizate de AACR, individual, pentru fiecare agent aeronautic, și pot face obiectul unor protocoale încheiate în acest scop cu agenții aeronautici.

   SMS-uri ale agenților aeronautici cu certificări multiple

   Art. 41. Un agent aeronautic care deține certificări multiple pentru furnizarea de servicii diferite poate decide să aplice un singur SMS tuturor serviciilor pentru care este certificat. Atunci când AACR evaluează un astfel de SMS, ține seama de următoarele aspecte:

   1. Se asigură că metodele de evaluare a SMS sunt aplicate în mod consecvent pentru toate domeniile aviației civile, respectiv:

      • Managementul instituției interpretează și aplică în mod consecvent reglementările și metodele de supraveghere și monitorizare a furnizorilor de servicii;

      • Inspectorii aeronautici implicați în evaluarea SMS au beneficiat de pregătire de specialitate standardizată;

        

        25 Cerință națională – RACR-AD-FSH.

      • Politicile, procedurile și instrumentele de auditare sunt comune atunci când sunt implicate domenii diferite;

      • Inspectorii aeronautici implicați au o comunicare frecventă și efectivă;

      • Agentul aeronautic în cauza și-a documentat:

        • Modul în care sunt gestionate datele și informațiile de siguranță în cadrul diferitelor servicii furnizate;

        • Rolurile și responsabilitățile compartimentelor responsabile cu diferitele servicii furnizate, legate de implementarea SMS;

        • Structura organizațională și interfețele dintre diferitele activități certificate.

   2. Se asigură că agentul aeronautic în cauză descrie în mod clar scopul SMS pentru fiecare activitate în parte, precum și interacțiunea dintre acestea.

   3. Se asigură că inspectorii aeronautici implicați în evaluarea unui astfel de SMS colaborează în scopul evitării suprapunerii sarcinilor și a dublării cerințelor adresate agentului aeronautic în cauză.

   4. Ia în calcul posibilitatea ca agentul aeronautic în cauză să facă obiectul unor aprobări ale unor autorități din state terțe, ceea ce poate impune încheierea de înțelegeri privind asigurarea supravegherii și monitorizării agentului aeronautic.

SMS-uri integrate ale agenților aeronautici

Art. 42. Un agent aeronautic poate decide să își includă SMS-ul în alt sistem propriu de management. Atunci când AACR evaluează un astfel de SMS, își delimitează clar activitățile care cad în obligațiile sale de supraveghere și se asigură că acestea sunt vizibile în cadrul SMS-ului integrat.

SECȚIUNEA a 4-a – Investigarea accidentelor și incidentelor de aviație civilă

Art. 43. (1) Investigaţiile privind siguranţa ale evenimentelor de aviaţie civilă sunt organizate, conduse, coordonate, controlate şi executate de AIAS în scopul determinării faptelor, cauzelor şi împrejurărilor care au dus la producerea acestora şi pentru emiterea de recomandări pentru siguranţa zborului.

1. AIAS îndeplineşte26 atribuţiile legale necesare pentru investigarea accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă, asigurând astfel îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prevederile Anexei 13 OACI – Investigarea accidentelor şi incidentelor de aviaţie şi ale Regulamentului (UE) nr. 996/2010.

2. AIAS funcţionează separat faţă de structura responsabilă cu aviaţia civilă din cadrul MT şi faţă de AACR, directorul general al AIAS raportând direct ministrului transporturilor.

3. În activitatea sa, AIAS este independent în raport cu orice structură juridică, autoritate de reglementare sau de siguranţă aeriană, administrator de infrastructură de transport aerian, operator aerian, precum şi faţă de parte ale cărei interese ar putea intra în conflict cu sarcinile încredinţate.

4. AIAS desfăşoară investigaţii privind siguranţa aviaţiei civile, independent de orice alte anchete sau investigaţii, şi nu are atribuţii în stabilirea vinovăţiilor sau a răspunderii juridice.

5. Ca urmare a investigaţiilor evenimentelor de aviaţie civilă, precum şi a unor studii sau analizei unei serii de investigaţii ori a oricăror altor activităţi efectuate în conformitate cu reglementările aplicabile, AIAS poate, în scopul prevenirii producerii altor evenimente de

   

   26 Conform OG nr. 26/2009.

   aviaţie civilă, emite recomandări de siguranţă, ce se aplică, după caz, de persoanele juridice sau fizice care desfăşoară activităţi în domeniul aviaţiei civile.

6. Acţiunile aferente procesului de implementare a recomandărilor AIAS ce se adresează AACR sunt monitorizate şi raportate prin proceduri specifice.

SECȚIUNEA a 5-a – Identificarea pericolelor și evaluarea riscului la adresa siguranței

Identificarea pericolelor

Art. 44. (1) Unul din principalele roluri ale autorității competente este acela de a identifica riscurile la adresa siguranței sistemului de aviație național și a tendințelor înregistrate de către acesta; aceasta reprezintă prima componentă a procesului de SRM.

1. Metoda de bază pentru atingerea acestui obiectiv este aceea de a analiza informațiile de siguranță obținute din surse multiple; o categorie esențială de informații de siguranță constă în raportările evenimentelor de siguranță, care în România se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 376/2014.

2. Autoritatea competentă își dezvoltă și își actualizează permanent proceduri detaliate pentru colectarea, stocarea și analiza fiecărui tip de informații de siguranță.

Cultura justă

Art. 45. (1) Cultura justă este o componentă esențială a termenului mai larg de „cultură pozitivă de siguranță”, care constituie baza unui sistem solid de management al siguranței; un mediu care adoptă principiile culturii juste nu trebuie să împiedice luarea măsurilor necesare pentru menținerea sau îmbunătățirea nivelului de siguranță a aviației.

1. Cultura justă încurajează persoanele să raporteze informații legate de siguranță, dar în același timp nu scutește persoanele de responsabilitățile ce le revin în mod normal, în situațiile în care abaterile au fost săvârșite cu intenție sau a existat o ignorare clară, gravă și serioasă a unui risc evident și o neîndeplinire gravă a responsabilității profesionale de a lua măsurile care sunt necesare în mod evident în aceste circumstanțe, provocând daune previzibile unei persoane sau unor bunuri sau care afectează grav nivelul de siguranță a aviației.

2. Atât AIAS, ca gestionar al bazei de date naționale de siguranță, cât și AACR, se obligă să respecte obligațiile de confidențialitate stipulate în Regulamentul (UE) nr. 376/2014;

   

3. AACR a fost desemnată organism responsabil cu punerea în aplicare a prevederilor referitoare la protecția surselor de informații, respectiv cu asigurarea aplicării principiilor de cultură justă; în această calitate, AACR emite puncte de vedere față de politica și normele de cultură justă aplicată la nivelul organizațiilor de aviație civilă, primește și gestionează sesizări din partea angajaților sau a personalului contractat din industria de aviație civilă, privind presupuse încălcări ale normelor de cultură justă; angajații și personalul contractual care raportează acestui organism nu pot fi sancționați pentru aceste raportări.

   Evaluarea riscului la adresa siguranței

   Art. 46. Ca parte a procedurilor de gestionare a raportărilor evenimentelor de aviație civilă, AACR dezvoltă la nivel sectorial o abordare bazată pe risc a supravegherii agenților aeronautici, stabilind periodicitatea și zonele de concentrare a supravegherii, pentru fiecare domeniu.

   Art. 47. (1) Cel puțin anual, AACR dezvoltă și publică pe site-ul propriu o analiză privind portofoliul de riscuri la adresa aviației civile din România; procedura de elaborare a acestei analize este următoarea:

   1. Din analiza informațiilor relevante pentru siguranță, se evidențiază principalele cauze ale accidentelor și incidentelor grave, pe o perioadă cât mai lungă de timp (de preferat ultima decadă);

   2. Prin agregarea informațiilor menționate mai sus se stabilește portofoliul de riscuri pentru categoria de operațiuni analizată, cum ar fi operațiuni de transport aerian comercial efectuate cu avioane, operațiuni efectuate cu elicoptere, operațiuni de aviație generală, altele decât cele efectuate cu elicoptere, etc.

   3. Portofoliul de riscuri constă din:

      • Principalele zone de risc – categorii de evenimente care au ca rezultat direct producerea de accidente (defalcate, în această ordine, în accidente mortale, soldate cu răniri sau fără victime) sau incidente grave.

      • Precursori – în măsura în care sunt disponibile date, se au în vedere precursorii principalelor zone de risc.

   4. Prioritizarea acestora se face funcție de aportul avut la apariția accidentelor/ incidentelor grave, precum și în baza experienței specialiștilor din cadrul AACR și ai industriei.

1. Conform Regulamentului (UE) nr. 376/2014, rapoartele de eveniment includ o clasificare a riscului evenimentului în cauză. Clasificarea respectivă este reexaminată și modificată dacă este cazul, și aprobată de autoritatea competentă (în cazul României – AIAS) în conformitate cu sistemul comun european de clasificare a riscurilor; odată cu intrarea în vigoare a prevederii de mai sus referitoare la aplicarea obligatorie a sistemului comun european de clasificare a riscurilor și aplicarea sa de către AIAS, riscul identificat prin această modalitate va fi luat în calcul la elaborarea portofoliului de riscuri.

2. Portofoliul de riscuri se constituie în unul din seturile de date de intrare avute în vedere la elaborarea PNSA.

SECȚIUNEA a 6-a – Controlul riscurilor la nivel național

Generalități

Art. 48. (1) Obiectivul dezvoltării unui SRM este acela de a controla riscurile evidențiate, astfel încât să se atingă LSPA la nivel național.

1. O metodă de control al riscurilor trebuie să fie, în mod ideal, eficientă din punct de vedere al costurilor, ușor și rapid implementabilă, efectivă și să nu aibă consecințe neintenționate; eficiența metodei selectate este monitorizată, astfel încât să se asigurare atingerea scopului urmărit.

2. Multe din măsurile de control al riscurilor implică agenții aeronautici, care trebuie sprijiniți în punerea în aplicare a acestora, întrucât de succesul acestor măsuri depinde atingerea țintelor de performanță naționale.

   Soluționarea problemelor de siguranță (CE-8)

   Art. 49. (1) Ca parte a procedurilor de analiză a raportărilor evenimentelor de aviație civilă și acțiuni subsecvente, descrise în Regulamentul (UE) nr. 376/2014, AACR are dreptul de a dispune, prin compartimentele funcționale, măsuri de remediere a neconformităților ce pot afecta siguranța, conform prevederilor legislației specifice; aceste măsuri pot include:

   1. Prioritizarea inspecțiilor și auditurilor desfășurate ca parte a activității de supraveghere;

   2. Acțiuni pentru a determina agenţii aeronautici să aplice măsurile de remediere şi prevenire necesare în legătură cu evenimentul de aviaţie civilă respectiv;

   3. Verificări pentru a se asigura că măsurile corective/ preventive rezultate în urma investigaţiei/ cercetării interne întocmite de agenţii aeronautici pentru evenimentul de aviaţie respectiv, sunt implementate şi efective;

   4. Propuneri privind emiterea de informări, instrucțiuni, proceduri, circulare, sau după caz, de directive de siguranță;

   5. Propuneri privind amendarea sau completarea reglementărilor sau a procedurilor aplicabile evenimentelor de aviaţie civilă în cauză.

1. În cazuri extreme, AACR are la dispoziție mecanismul stabilit prin New Basic Regulation, articolul 7027 – Dispoziții de salvgardare; conform acestui mecanism, AACR nu este împiedicată să reacționeze imediat la o problemă legată de siguranța aviației civile, în cazul în care se îndeplinesc cumulativ condițiile de mai jos:

   1. problema implică un risc grav pentru siguranța aviației, și trebuie luate imediat măsuri pentru a o soluționa;

   2. problema nu poate fi soluționată în mod adecvat cu respectarea Regulamentului (UE) 1139/2018 și a actelor delegate și actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia;

   3. măsurile luate sunt proporționale cu gravitatea problemei.

2. PNSA, care se revizuiește anual, stabilește măsuri și acțiuni de reducere a riscurilor la nivel național, evidențiate în urma derulării procesului SRM; aceste măsuri și acțiuni de control al riscurilor pot fi revizuite ori de câte ori este necesar (cel puțin anual), în scopul atingerii nivelului de performanță a siguranței stabilit la nivel național.

3. AACR respectă în totalitate cerințele impuse autorităților competente, la care se face referire în numeroase regulamente europene (fiind deseori referite ca AR.X – authority requirments), inclusiv cele referitoare la reacția imediată a statului la o problemă de siguranță.

27 OMT nr. 1155/2019 deleagă AACR competențele de aplicare a articolelor 70 și 71.

CAPITOLUL V – ASIGURAREA SIGURANȚEI

LA NIVEL NAȚIONAL (Componenta 3 a SSP)

SECȚIUNEA 1 – Obligațiile privind supravegherea siguranței (CE-7)

Generalități

Art. 50. (1) În calitate de stat membru UE, România cooperează cu celelalte state membre în cadrul unui sistem unic european de siguranță a aviației, pentru a asigura respectarea prevederilor New Basic Regulation, a actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia.

1. În România, obligațiile de supraveghere a agenților aeronautici se efectuează de AACR, în calitate de autoritate naţională de supervizare şi organism tehnic specializat pentru îndeplinirea funcției de supervizare a siguranței zborului în aviația civilă; pentru domeniile ULM și AUN aceste obligații sunt îndeplinite de autoritățile delegate.

2. Pentru certificarea, supravegherea și asigurarea respectării legii în domeniile proprii de competență, autoritatea competentă28:

   1. primește și evaluează cererile care îi sunt adresate și, după caz, eliberează sau reînnoiește certificatele și primește declarațiile care îi sunt adresate;

   2. realizează supravegherea titularilor de certificate, a persoanelor fizice și juridice care au făcut declarații, precum și a produselor, pieselor, echipamentelor, sistemelor ATM/ANS și componentelor ATM/ANS, echipamentelor de pregătire sintetică pentru zbor și aerodromurilor;

   3. desfășoară investigații, inspecții, inclusiv inspecții la platformă, audituri și alte activități de monitorizare necesare pentru a identifica posibila încălcare a cerințelor prevăzute în New Basic Regulation și în actele delegate și actele de punere în aplicare adoptate în temeiul său de către persoane fizice sau juridice care fac obiectul supravegherii;

   4. ia toate măsurile necesare de asigurare a respectării legii, inclusiv modificarea, limitarea, suspendarea sau revocarea certificatelor pe care le-a eliberat, reținerea la sol a aeronavelor și impunerea de penalități, pentru a pune capăt încălcărilor identificate;

   5. interzice, limitează sau supune anumitor condiții, în interesul siguranței, activitățile supravegheate;

   6. asigură un nivel adecvat de calificare a personalului implicat în sarcinile de certificare, de supraveghere și de asigurare a respectării legii, inclusiv prin furnizarea unei pregătiri adecvate.

Activitatea de supraveghere a AACR

Art. 51. (1) Activitatea de supraveghere a AACR este abordată pe baza riscurilor, ceea ce presupune prioritizarea și alocarea resurselor de care dispune în funcție de profilul de risc al fiecărui domeniu sau cel al furnizorilor individuali de servicii, pornind de la monitorizarea maturității SMS-urilor dezvoltate (acolo unde acestea există).

1. Această abordare presupune o colaborarea strânsă între autoritatea competentă și agenții aeronautici, care să depășească nivelul de monitorizare a conformării organizației cu legislația specifică și să tindă spre evaluarea managementului organizației referitor la riscuri.

2. AACR își dezvoltă, pentru fiecare domeniu aflat sub supravegherea sa, metodologii de stabilire a profilului de risc al agenților aeronautici, care să țină cont de:

   1. Evaluarea capacității financiare a organizației;

   2. Numărul de ani de funcționare;

      

      28 Vezi art. 62 din New Basic Regulation

   3. Stabilitatea salariaților esențiali, cum ar fi managerul responsabil sau cel de siguranță;

   4. Competența și performanța managerului responsabil și a celui de siguranță;

   5. Rezultatele auditurilor precedente;

   6. Modul de abordare a închiderii neconformităților constatate în auditurile precedente;

   7. Scopul și complexitatea activităților derulate;

   8. Maturitate proceselor de identificare a pericolelor și de management al riscurilor;

   9. Rezultate ale analizei datelor privind performanța siguranței.

3. Controlul modului în care agenţii aeronautici civili identifică şi gestionează riscurile la adresa siguranţei (ca parte a SMS în cazul în care aceştia au implementat un astfel de sistem sau prin alte mijloace specifice în cazul agenţilor aeronautici care nu au implementat un SMS) se realizează prin procesul de supraveghere.

4. Procesul de supraveghere derulat de AACR include analiza SPI și a SPT aferente, stabilite de agentul aeronautic, analizându-se performanța și eficiența fiecăruia.

5. AACR se asigură, prin proceduri interne specifice, că inspectorii cu atribuții de supraveghere a agenților aeronautici își mențin nivelul de competență impus de această activitate.

6. Capacitatea de supraveghere a AACR constituie un SPI stabilit prin EPAS și este monitorizat de EASA prin indicatorul de standardizare EASA. Acest indicator este utilizat la prioritizarea inspecțiilor de standardizare și este legat de dimensiunile, natura și complexitatea autorităților competente și a funcțiilor acestora, numărul de neconformități evidențiate, precum și reacția autorităților în ceea ce privește închiderea acestor neconformități, odată ce raportul final a fost transmis.

SECȚIUNEA a 2-a – Performanța siguranței la nivel național

Viziunea ICAO

Art. 52. (1) Anexa 19 ICAO precizează că una din obligațiile statelor este de a defini un ”nivel acceptabil de performanță a siguranței” (Acceptable Level of Safety Performance – ALoSP), stabilit prin programele naționale de siguranță.

(2) În prezent există propuneri înaintate ICAO atât pentru renunțarea la noțiunea de ”acceptabilitate”, noțiune care, pe parcursul implementării SSP, a creat interpretări diferite, cât și pentru conexarea mai puternică a SPI și SPT cu atingerea obiectivelor de siguranță.

Viziunea europeană

Art. 53. (1) New Basic Regulation precizează la articolul 7 că un program național de siguranță trebuie să specifice nivelul de performanță a siguranței stabilit (LSPA) la nivel național, în ceea ce privește activitățile de aviație aflate sub responsabilitatea statului membru în cauză.

(2) România aplică prevederile citate mai sus din New Basic Regulation, respectiv viziunea EASA, care este ușor diferită de ediția actuală a Anexei 19 ICAO (nivel stabilit vs. nivel acceptabil al performanței siguranței); în consecință, pe parcursul documentului se folosește noțiunea de LSPA.

Nivelul de performanță a siguranței stabilit (LSPA)

Art. 54. (1) Atingerea LSPA se face prin:

1. Dezvoltarea și implementarea PNSAC; și

2. Dezvoltarea și monitorizarea SPI și SPT, prin care se demonstrează managementul eficient al siguranței;

1. LSPA reprezintă nivelul de siguranță ce se așteaptă să fie atins atât la nivelul statului cât și la nivel organizațional; acesta trebuie exprimat atât prin SPI bazați pe rezultate cât și prin cei bazați pe procese.

2. În mod ideal, pentru fiecare risc la adresa siguranței evidențiat prin PNSA ar trebui stabilit un set de SPI și SPT care să arate dacă riscul în cauză este gestionat corespunzător; cu toate acestea, pot exista situații în care pentru anumite obiective de siguranță să nu fie posibilă stabilirea de SPI.

3. Foarte mulți SPI depind în mod direct de performanța organizațiilor, motiv pentru care între indicatorii cuprinși în SMS-urile organizațiilor și indicatorii din PNSA trebuie să există o corelare, monitorizată prin procesul de supraveghere derulat de autoritățile competente.

4. În România, LSPA se stabilește și se revizuiește prin PNSA.

5. Gradul de îndeplinire a LSPA se stabilește printr-un raport anual, elaborat de AACR.

   Indicatori de performanță a siguranței (SPI) și ținte de performanță a siguranței (SPT)

   Art. 55. (1) SPI se încadrează în una din următoarele categorii:

   1. Nivelul 1 – indicatori de performanță generală a sistemului de aviație (accidente și incidente grave);

   2. Nivelul 2 – indicatori de performanță a activității agenților aeronautici;

   3. Nivelul 3 – indicatori de performanță a activității autorităților competente.

1. De asemenea, SPI pot fi:

   1. indicatori bazați pe rezultate (de obicei de nivelul 1 sau 2);

   2. indicatori bazați pe procese.

2. Pentru fiecare SPI se stabilesc SPT care permit măsurarea performanței siguranței.

Monitorizarea performanței siguranței

Art. 56. (1) Performanța siguranței la nivel național, așa cum este indicată de SPI și SPT, demonstrează gradul de atingere al LSPA;

1. Dacă oricare dintre SPT nu sunt atinse, aceasta se poate datora uneia sau mai multor cauze, cum ar fi:

   1. Țintele nu pot fi atinse sau nu sunt realiste;

   2. Acțiunile stabilite pentru atingerea SPT nu sunt corespunzătoare;

   3. Anumite riscuri și-au modificat prioritatea;

   4. Au apărut riscuri care nu au fost luate în considerare la stabilirea SPT;

   5. SPI stabiliți nu sunt relevanți pentru obiectivul de siguranță în cauză.

2. LSPA se revizuiește cel puțin anual, odată cu revizuirea PNSA, ocazie cu care:

   1. Se identifică probleme de siguranță care nu sunt acoperite corespunzător de SPI existenți;

   2. Se identifică SPT care trebuie ajustate;

   3. Se identifică, dacă este cazul, situații stagnante sau de deteriorare a siguranței, care necesită acțiuni corective;

   4. Se analizează și se decide asupra eliminării unor SPI sau adăugării altora.

CAPITOLUL VI – PROMOVAREA SIGURANȚEI LA NIVEL NAȚIONAL

(Componenta 4 a SSP)

Generalități

Art. 57. (1) Creșterea performanței siguranței la nivel național depinde în mare măsură de existența unei culturi de siguranță.

1. Îmbunătățirea culturii de siguranță se realizează, printre altele, prin asigurarea unei comunicări cât mai largi a informațiilor de siguranță, cum ar fi politici, obiective, priorități, bune practici, riscuri evidențiate.

2. În acest sens, autoritățile competente trebuie să promoveze siguranța și să disemineze informațiile de siguranță, atât în interiorul lor cât și în cadrul industriei, în scopul sprijinirii dezvoltării unei culturi pozitive de siguranță, pentru a asigura o implementare efectivă a PNSAC.

3. Regulamentul (UE) nr. 376/2014 cuprinde prevederi specifice aplicabile transmiterii și schimbului de informații de siguranță, atât la nivel intern cât și extern.

Comunicarea și diseminarea internă a informațiilor de siguranță

Art. 58. (1) Promovarea siguranței la nivel intern se realizează atât în interiorul fiecărei autorități competente cât și prin colaborarea dintre acestea.

1. Comunicarea și diseminarea internă a informațiilor de siguranță se face printr-o multitudine de metode, care includ:

   1. difuzarea, după caz, pe site-urile proprii, prin rețelele interne și/sau pe canalele de socializare, de știri, buletine de siguranță, analize de siguranță;

   2. crearea unor canale operative de comunicare între membrii CNSig;

   3. întâlniri, conferințe, discuții în diferite grupuri de colaborare;

   4. publicarea pe site-ul AACR a PNSAC, PNSA și a portofoliului de riscuri la adresa aviației civile din România.

   5. utilizarea de baze de date comune diferitelor domenii; în acest sens, AACR are obligația de a dezvolta o Bază de date de siguranţă internă AACR, la care are acces întregul personal AACR direct implicat în procesele de management al riscurilor la nivel naţional, de certificare şi supraveghere a agenţilor aeronautici, care cuprinde cel puţin următoarele informaţii:

      • evenimentele de aviație civilă raportate și cuprinse în baza de date națională gestionată de AIAS;

      • rezultatele analizelor desfăşurate la nivelul AACR privind evenimentele de aviaţie civilă şi urmărirea acţiunilor subsecvente;

      • rezultatele auditurilor şi inspecţiilor de supraveghere efectuate de AACR la agenţii aeronautici civili şi urmărirea acţiunilor subsecvente (planuri de măsuri acceptate de AACR);

      • rezultatele evaluărilor de către AACR a SMS-urilor agenţilor aeronautici, inclusiv în ceea ce priveşte pericolele identificate, SPI şi, respectiv, SPT asociate, precum şi acţiunile pentru reducerea riscurilor şi îmbunătăţirea siguranţei;

      • rezultatele inspecţiilor la platformă efectuate de autorităţile aeronautice din alte state la operatorii aerieni naţionali, preluate din baza de date a EASA privind inspecţiile la platformă (SACA/SAFA);

      • Registrul național de înmatriculări aeronave și documentele de navigabilitate ale aeronavelor;

      • rezultatele vizitelor de standardizare ale EASA şi ale auditurilor ICAO (USOAP CMA şi ICVM);

      • alte documente care sprijină gestionarea eficientă a informaţiilor de siguranţă utilizate în procesele desfăşurate în cadrul AACR, în vederea realizării unei monitorizări eficiente a zonelor de risc la adresa siguranţei şi a dezvoltării sistemelor de reglementare şi supraveghere bazate pe performanţe.

Comunicarea și diseminarea externă a informațiilor de siguranță

Art. 59. (1) Promovarea siguranței la nivel extern, în relația cu agenții aeronautici dar și cu publicul larg, se face de regulă prin difuzarea pe site-urile proprii, pe canalele de mass- media și/sau pe canalele de socializare de știri, buletine de siguranță, analize de siguranță.

1. Promovarea siguranței la nivel extern în relația cu agenții aeronautici se face printr-o multitudine de metode, care includ:

   1. întâlniri, seminarii, conferințe, discuții în diferite grupuri de colaborare (cum ar fi grupurile de lucru sectoriale, create în sprijinul activității CNSig);

   2. publicarea în format electronic pe pagina proprie de internet a autorităţii naţionale competente, a buletinelor, recomandărilor, rapoartelor şi informărilor privind siguranţa, ghidurilor şi materialelor de îndrumare, precum şi a altor materiale aferente domeniului siguranţei;

   3. întâlnirile periodice organizate de autoritatea naţională competentă cu agenţii aeronautici civili în scopul prezentării, promovării sau analizării unor aspecte privind siguranţa în aviaţia civilă;

   4. schimbul de informaţii pe probleme de siguranţă desfăşurat de reprezentanţii autorităţii naţionale competente sau de reprezentanţii agenţilor aeronautici civili în cadrul comitetelor, comisiilor, grupurilor de lucru înfiinţate la nivel european şi internaţional (Comisia Europeană, EASA, Eurocontrol, ECAC, OACI, IATA, ACI, CANSO etc.);

   5. bibliotecă electronică pentru documentare dezvoltată și publicată de AACR, pe pagina de internet proprie, care este disponibilă cu titlu gratuit tuturor reprezentanţilor agenţilor aeronautici civili, și care pune la dispoziția celor interesați cel puțin următoarele documente;

      • PNSAC în vigoare;

      • PNSA în vigoare;

      • documentele conexe PNSAC, cum ar fi analiza comparativă cu cerințele ICAO (GAP Analysis), așa cum este prevăzut la Art. 60. sau planul de implementare al PNSAC art. Art. 62. ;

      • cadrul legislativ naţional în domeniul siguranţei aviaţiei civile;

      • cadrul legislativ european în domeniul siguranței aviației civile;

      • circulare, materiale de îndrumare, buletine, rapoarte, studii şi informări de siguranţă.

CAPITOLUL VII – IMPLEMENTAREA PNSAC

Analiza comparativă (GAP Analysis)

Art. 60. (1) Implementarea PNSAC presupune o multitudine de activități, ce trebuie puse în practică pe de o parte de către autoritatea competentă, și pe de altă parte de către agenții aeronautici. În acest sens, pentru corelarea acestor activități într-o perioadă de timp dată, este necesară dezvoltarea și urmărirea unui plan de implementare al PNSAC.

(2) Planul de implementare al PNSAC are la bază o analiză comparativă față de cerințele SSP impuse de Anexa 19 ICAO.

(3) Analiza comparativă GAP Analysis se dezvoltă și se aprobă de AACR, cu avizul CNSig.

USOAP protocol questions

Art. 61. Eventualele deficiențe ale sistemului de supervizare a siguranței sau ale capacității de management al siguranței la nivel național se constată în urma completării și actualizării chestionarelor USOAP privind implementarea efectivă a PNSAC (USOAP protocol questions).

Planul de implementare al PNSAC

Art. 62. (1) Planul de implementare a PNSAC are ca scop îmbunătățirea progresivă a sistemului de supervizare a siguranței și a managementului siguranței la nivel național; acesta cuprinde acțiunile ce urmează să fie întreprinse în implementarea PNSAC, termenele de îndeplinire și prioritizarea acestora.

(2) Planul de implementare a PNSAC se întocmește și se aprobă de AACR, cu avizul CNSig.

Evaluarea maturității PNSAC

Art. 63. (1) Evaluarea maturității PNSAC, respectiv a gradului de respectare a prevederilor SARPs și a legislației specifice europene, se face utilizând platforma comună pusă la dispoziție de ICAO pe site-ul securizat – iSTARS.

1. Evaluarea maturității PNSAC se dezvoltă și se aprobă de AACR, cu avizul CNSig.

2. Evaluarea maturității PNSAC încadrează elementele cuprinse în acesta în una din categoriile:

   1. prezente și adecvate

   2. operaționale

   3. efective

ANEXA NR. 1 – POLITICA DE SIGURANȚĂ A AUTORITĂȚILOR CU COMPETENȚE ÎN DOMENIU DIN ROMÂNIA

Anexa nr. 1 la PNSAC

POLITICA DE SIGURANȚĂ A AUTORITĂȚILOR CU COMPETENȚE ÎN DOMENIU DIN ROMÂNIA

1. Aviația civilă contemporană a evoluat într-un sistem deosebit de complex, format din elemente care interacționează între ele în mod continuu. Faptul că transportul aerian a devenit unul din cele mai sigure moduri de transport este rodul unui efort susținut al întregii comunități globale a aviației civile, derulat pe o perioada lungă de timp.

   

2. Autoritățile din România cu competențe în siguranța aviației civile29 consideră ca principal obiectiv în domeniul siguranței creșterea gradului de performanță a siguranței aviației, având ca scop asigurarea unui transport aerian sigur și creșterea încrederii populației în acest mod de transport. Evoluția uneori surprinzătoare a mediului de afaceri în acest domeniu face ca îmbunătățirea în continuare a nivelului de siguranță să necesite evidențierea de metode noi, inovatoare, care să țină cont, pe de o parte, de ultimele evoluții ale pieței cât și de cele preconizate, dar și de aspectele economice, de management al traficului și de protecție a mediului.

   

3. Reglementările din domeniul siguranței aviației civile corespund standardelor și practicilor recomandate ale ICAO, precum și regulamentelor europene aplicabile.

   

4. Rolul autorităților cu competențe în domeniul siguranței trebuie se evolueze de la un rol coercitiv la unul de colaborare cu un scop comun, acela de a atinge obiectivele de siguranță la nivel național cât și nivelul de performanță a siguranței stabilit la nivel național și corelat cu cel la nivel european, definit prin indicatori și ținte de performanță a siguranței.

   

5. În acest context, informațiile de siguranță joacă un rol esențial în derularea procesului de management al riscului la adresa siguranței. Fundamentul accesului la informațiile de siguranță îl constituie o cultură de siguranță pozitivă, bazată pe cultura justă, atât la nivelul autorităților cât și al agenților aeronautici, o comunicare eficientă între aceștia și evidențierea de măsuri realiste pentru reducerea riscurilor la adresa siguranței.

   

6. Autoritățile din România cu competențe în siguranța aviației civile asigură menținerea competenței necesare a personalului propriu corespunzătoare sarcinilor pe care le au în managementul siguranței la nivel național, prin pregătire continuă și cooperare internațională.

   

   29 Autoritățile din România cu competențe în domeniul siguranței aviației civile sunt:

   • MT – autoritatea de stat în domeniul aviației civile;

   • Autoritatea Aeronautică Civilă Română – autoritate competentă în domeniul aviaţiei civile Autoritatea de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile – autoritatea naţională de investigare a accidentelor/incidentelor grave

   • Entitățile delegate

ANEXA NR. 2 – OBIECTIVELE GENERALE DE SIGURANȚĂ ALE AUTORITĂȚILOR DIN ROMÂNIA CU COMPETENȚE ÎN SIGURANȚA AVIAȚIEI CIVILE

Anexa nr. 2 la PNSAC

Obiectivele generale de siguranță la nivelul autorităților competente din România

1. Abordarea sistematică a siguranței, prin:

   

   • Asigurarea capabilităților de analiză de risc și suport decizional prin îmbunătăţirea colectării, stocării şi integrării datelor privind siguranţa aviaţiei civile;

   • Consoliđarea sistemului de management al siguranţei pentru asigurarea unui proces de analiză şi evaluare a riscurilor;

   • Îmbunătăţirea performanţei sistemului de management al riscurilor de siguranţă;

   • Asigurarea colaborării cu toţi partenerii implicaţi în sistemul naţional đe aviaţie pentru a îmbunătăţi cultura de siguranţă, identificarea şi eficacitatea acţiunilor privind siguranţa;

   • Creşterea performanţei sistemelor de management a siguranţei implementate de agenţii aeronautici civili, prin includerea în activitatea đe supraveghere a nivelului de implementare a conceptului de Cultură Justă.

     

2. Asigurarea unei forțe de muncă competitive, prin dezvoltarea unei politici de resurse umane care să urmărească pregătirea personalului pentru dobândirea și menținerea competenţelor şi abilităţilor necesare îndeplinirii obiectivelor.

3. Dezvoltarea și implementarea inovării.

   

4. Menținerea unui cadru de reglementare coerent, dezvoltat transparent, conceput și implementat în corespondență cu standardele internaționale și reglementările europene.

5. Asigurarea resurselor umane și financiare necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din punct de vedere al implementării PNSAC și al supravegherii siguranței la nivel național.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește