PROCEDURI PRELIMINARE din 30 septembrie 2002

pentru acceptarea deşeurilor la depozitare



A. PROCEDURI PRELIMINARE PENTRU ACCEPTAREA DEŞEURILOR LA DEPOZITARE1. Caracterizarea generală a deşeurilor1.1. Caracterizarea generală a unui deseu reprezintă prima etapa în cadrul procedurii de acceptare la depozitare şi ea se realizează prin colectarea tuturor datelor şi informaţiilor necesare pentru asigurarea condiţiilor de depozitare a fiecărui tip de deseu, pe termen lung, în condiţii de siguranţă.1.2. Informaţiile generale vizează diferite aspecte, printre care cele mai importante sunt:a) tipul de deseu şi sursa din care provine, compozitia, starea fizica şi alte caracteristici; … b) determinarea comportării deseului în depozit pentru stabilirea operaţiunilor de tratare, în conformitate cu prevederile art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor; … c) evaluarea caracteristicilor deseului în raport cu valorile limita; … d) determinarea valorilor limita normale şi excepţionale între care variaza indicatorii caracteristici unui tip de deseu, respectiv levigatului; … e) determinarea indicatorilor specifici care trebuie analizati, precum şi determinarea modului în care pot fi simplificate procedurile de testare, prin eliminarea parametrilor pentru care exista informaţii suficiente. … 1.3. În cazul în care în urma caracterizarii generale a unui deseu rezultă ca acesta îndeplineşte criteriile calitative şi cantitative stabilite pentru o anumită clasa de depozit (a se vedea cap. 2), se considera ca deseul poate fi depozitat pe un depozit din clasa respectiva.1.4. Generatorul de deşeuri este răspunzător pentru corectitudinea datelor de caracterizare a deşeurilor proprii.1.5. Operatorul depozitului păstrează înregistrări ale informaţiilor necesare pentru fiecare tip de deseu, pentru o perioadă stabilită de autoritatea de mediu competenţa.1.6. Caracterizarea generală a unui deseu cuprinde următoarele informaţii:a) sursa de producere a deseului (activitatea şi unitatea economică, acolo unde este cazul); … b) date referitoare la procesul care generează deseul respectiv (descrierea procesului tehnologic cu precizarea punctelor de unde rezultă deşeuri, date privind materiile prime şi produsele); … c) date privind compozitia deseului şi comportarea la levigare, atunci când acestea sunt considerate relevante; … d) aspectul deseului (miros, culoare, stare fizica); … e) codul conform Hotărârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, şi alte informaţii considerate necesare; … f) pentru deşeurile periculoase – proprietatea care face ca respectivul deseu să fie considerat periculos, conform anexei nr. IE la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 426/2001; … g) clasa de depozit în care poate fi acceptat deseul; … h) informaţii suplimentare sau alte restrictii şi precautii necesare pentru activitatea de depozitare propriu-zisa. … Ca regula generală, informaţiile de mai sus se obţin în urma testarii deseului. Pe lângă comportarea la levigare, compozitia deseului trebuie să fie cunoscută sau determinata prin analize.1.7. Cantitatea şi calitatea informaţiilor pentru caracterizarea generală, testele de laborator necesare, precum şi testele de verificare a conformarii sunt elemente care se stabilesc în funcţie de tipul de deseu. Din acest punct de vedere se poate face următoarea clasificare a tipurilor de deşeuri:a) deşeuri individuale generate în mod curent din acelaşi proces şi din aceeaşi instalatie; … b) fluxuri de deşeuri uniforme şi bine definite, comune pentru instalaţii de acelaşi tip; … c) deşeuri în cantităţi reduse, care nu sunt generate în mod curent. … 1.8. Datele de caracterizare generală obţinute pot fi comparate direct cu criteriile de acceptare stabilite pentru fiecare clasa de depozit (de exemplu: potenţialul poluant al constituentilor anorganici şi organici) şi pot fi furnizate, dacă este cazul, informaţii suplimentare (de exemplu: consecinţele depozitarii în amestec cu deşeuri municipale).1.9. Caracterizarea unui deseu după modul de generare1.9.1. Deşeuri individuale generate în mod curent din acelaşi proces şi din aceeaşi instalatie1.9.1.1. Aceasta categorie cuprinde deşeurile generate în mod curent din acelaşi proces, desfăşurat în aceeaşi instalatie, unde:a) funcţionarea instalaţiei şi desfăşurarea procesului generator de deşeuri, în ansamblul sau, sunt bine cunoscute; … b) operatorul instalaţiei furnizează toate informaţiile necesare şi informează operatorul depozitului de deşeuri cu privire la schimbările ce apar în procesul generator de deşeuri (în special modificările de materii prime şi materiale care intră în proces). … 1.9.1.2. Caracterizarea generală cuprinde pe lângă datele de baza:a) domeniul de variatie a compoziţiei deseului; … b) variabilitatea domeniului de valori în care se încadrează anumiti indicatori ce pot caracteriza deseul; … c) comportarea la levigare, determinata prin teste de levigare rapide şi/sau teste de percolare, dacă este necesar; … d) indicatorii specifici necesar a fi testati în mod regulat (dacă este necesar să se demonstreze lipsa contaminantilor). … 1.9.1.3. Pentru un anumit tip de deseu se efectuează cel puţin două seturi de analize. Dacă rezultatele obţinute se încadrează într-un domeniu restrâns de variatie, atunci deseul poate fi considerat caracterizat, iar pentru predarea sa ulterioară în scopul depozitarii se efectuează numai teste de verificare a conformarii.1.9.1.4. Prevederile de mai sus nu se aplică deşeurilor rezultate din instalaţii pentru compactarea/aglomerarea şi amestecarea deşeurilor şi din staţii de transfer, respectiv fluxurilor mixte de deşeuri provenite din activitatea agenţilor de colectare.1.9.2. Fluxuri de deşeuri uniforme şi bine definite, comune pentru instalaţii de acelaşi tip1.9.2.1. Aceasta categorie cuprinde tipuri de deşeuri cu caracteristici variind în limite cunoscute, rezultate din acelaşi tip de proces (de exemplu: cenusa de la incinerarea deşeurilor municipale), dar din instalaţii diferite.1.9.2.2. Caracterizarea generală cuprinde pe lângă datele de baza:a) informaţii referitoare la scopul evaluării, prin intermediul cărora se stabileşte dacă prezintă interes întregul flux de deşeuri sau numai anumite subcategorii componente; în acest ultim caz trebuie specificat cum anume sunt identificate şi caracterizate părţile componente care interesează; … b) variabilitatea şi domeniul de valori în care se încadrează datele referitoare la compozitia întregului flux de deşeuri, respectiv a subcategoriilor; … c) variabilitatea şi domeniul de valori în care se încadrează caracteristicile deseului; … d) comportarea la levigare pentru anumite categorii clar definite, componente ale fluxului de deşeuri – se determina prin teste de levigare discontinua şi/sau teste de percolare, în cazul în care autoritatea de mediu competenţa stabileşte o asemenea cerinţa; … e) indicatori specifici necesar a fi testati în mod regulat (dacă este necesar să se demonstreze lipsa contaminantilor posibili). … 1.9.2.3. Deoarece această categorie cuprinde deşeuri generate în instalaţii diferite, este necesară o evaluare mai detaliată decât în cazul deşeurilor din categoria prevăzută la pct. 1.9.1, realizată prin mai multe seturi de analize. Pe baza rezultatelor obţinute se stabilesc domeniul de valori şi modul în care variaza proprietăţile caracteristice, precum şi conţinutul de poluanti al deşeurilor. Având toate aceste date, deseul poate fi considerat caracterizat, iar pentru predarea sa ulterioară în scopul depozitarii se efectuează numai teste de verificare a conformarii.1.9.3. Deşeuri în cantităţi reduse, care nu sunt generate în mod curentAceasta categorie cuprinde deşeuri care nu sunt generate în mod curent din acelaşi proces şi aceeaşi instalatie şi nici nu fac parte din fluxuri de deşeuri bine definite. Fiecare lot de deşeuri de acest tip trebuie caracterizat separat. Caracterizarea generală cuprinde determinarea şi evaluarea indicatorilor de baza pentru fiecare lot şi nu este necesară efectuarea nici unor teste de conformitate, deoarece fiecare lot de deşeuri se analizează separat.2. Cazuri în care nu sunt necesare teste şi analize de laboratorTestele şi analizele de laborator nu sunt necesare în următoarele cazuri:a) deseul se regaseste pe o lista de deşeuri pentru care s-a stabilit de către autoritatea de mediu competenţa că nu este necesară efectuarea de analize (a se vedea Criteriile pentru acceptarea deşeurilor la depozitare); … b) toate datele necesare, cerute de către autoritatea de mediu competenţa, sunt furnizate şi însoţite de documente justificative; … c) al anumitor tipuri de deşeuri pentru care nu se poate realiza testarea sau pentru care nu sunt disponibile proceduri de analiza şi criterii de acceptare – acest fapt trebuie să fie justificat şi documentat. … 3. Teste pentru verificarea conformarii3.1. În cazul în care, pe baza informaţiilor de caracterizare generală, rezultă ca un deseu îndeplineşte criteriile de acceptare într-o anumită clasa de depozit, se procedează la teste ulterioare pentru verificarea conformarii, pentru a se stabili dacă deseul respectiv este conform cu datele de caracterizare generală şi cu criteriile de acceptare.3.2. Scopul realizării testelor de conformare este de a verifica periodic fluxurile de deşeuri care vin la depozitare.3.3. Indicatorii relevanti, specifici, care trebuie analizati sunt stabiliţi în cadrul caracterizarii generale şi diferă în funcţie de natura deseului. Verificarea trebuie să arate ca lotul de deşeuri se încadrează în limitele stabilite pentru indicatorii specifici.3.4. Testele şi analizele pentru verificarea conformarii se realizează prin aceleaşi metode utilizate în cadrul caracterizarii generale şi cuprind cel puţin un test de levigare discontinua.3.5. Deşeurile pentru care nu sunt necesare analize de caracterizare generală sunt exceptate şi de la efectuarea testelor de verificare.3.6. Testele de verificare se realizează cel puţin anual şi, în orice situaţie, operatorul trebuie să se asigure ca efectuarea testelor de verificare se desfăşoară în conformitate cu scopul şi frecventa stabilite în cadrul caracterizarii generale.3.7. Înregistrările rezultatelor sunt păstrate pentru o perioadă stabilită de către autoritatea de mediu competenţa.4. Verificarea la locul de depozitare4.1. Fiecare transport de deşeuri adus la un depozit se inspecteaza vizual înainte şi după descărcare.4.2. Se verifica documentaţia insotitoare.4.3. Pentru deşeurile pe care generatorul le depozitează pe un amplasament propriu (pe care îl are sub control) verificarea se poate face la punctul de livrare a transportului.4.4. Deseul se accepta la depozitare numai dacă este conform cu cel descris în cadrul caracterizarii generale şi verificării, respectiv cu cel pentru care sunt prezentate documente insotitoare. Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiţii, deseul nu este acceptat în depozit.4.5. Este necesară testarea aleatorie a deseului înainte ca acesta să fie depozitat. În acest scop se utilizează metode de testare rapida.4.6. Probele prelevate se păstrează, după depozitarea deseului, pentru o perioadă stabilită de către autoritatea de mediu competenţa.B. CRITERII PENTRU ACCEPTAREA DEŞEURILOR LA DEPOZITARE1. Generalitati1.1. Stabilirea criteriilor de acceptare a deşeurilor la depozitare tine seama de o serie de factori, printre care cei mai importanti sunt:a) necesitatea asigurării condiţiilor necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei; … b) modul specific de construire şi amenajare a fiecărui tip de depozit (realizarea sistemelor de impermeabilizare, a celor de colectare şi de tratare a levigatului, respectiv a sistemelor de colectare şi evacuare a gazului de depozit). … 1.2. Criteriile de acceptare a unui tip de deseu pe o anumită clasa de depozit se stabilesc ţinându-se cont de caracteristicile deşeurilor, şi anume:a) compozitia fizico-chimica; … b) conţinutul de materie organică; … c) biodegradabilitatea compusilor organici continuti; … d) conţinutul de compuşi potenţial toxici/periculosi; … e) levigabilitatea prognozata/testata; … f) proprietăţile ecotoxicologice ale deşeurilor şi ale levigatului. … 1.3. Pentru a fi încadrat pe lista aferentă unei anumite clase de depozit, un deseu este supus Nivelului 1 de testare, care consta în caracterizarea generală, realizată cu metode de analiza standardizate*1) pentru determinarea compoziţiei fizico-chimice şi pentru testarea comportării la levigare şi/sau a variaţiei caracteristicilor pe termen scurt şi lung. Indicatorii care trebuie testati, precum şi limitele maxime admise se stabilesc pentru fiecare tip de depozit.––––*1) Până la data intrării în vigoare a documentului de faţa vor fi standardizate metodele de analiza pentru determinarea caracteristicilor deşeurilor.1.4. Pe baza criteriilor de acceptare a deşeurilor pe o anumită clasa de depozit se stabileşte Lista naţionala de deşeuri acceptate în fiecare clasa de depozit, iar pe baza acestei liste se întocmeşte lista specifică pentru fiecare depozit (care trebuie inclusă în autorizaţia de mediu a depozitului).1.5. Pentru a se regasi pe o lista specifică a unui depozit, un deseu trebuie supus Nivelului 2 de testare, care se realizează prin verificări periodice (semestriale sau anuale) efectuate prin analize simple, standardizate şi prin metode de caracterizare a comportării, pentru a se determina dacă deseul îşi menţine încadrarea în condiţiile prevăzute în autorizaţia de mediu.1.6. Pentru acceptarea efectivă a unui transport de deşeuri pe un depozit, acesta este supus Nivelului 3 de testare, care consta în verificarea la faţa locului printr-un control vizual, în urma căruia se confirma ca deseul adus la depozitare este acelaşi cu cel care a fost testat la Nivelul 2 de testare şi ca este cel descris în documentele de însoţire.1.7. Ţinându-se cont atât de cadrul legislativ existent la momentul actual, cat şi de nivelul de dezvoltare a tehnicilor de analiza, obligativitatea testarilor corespunzătoare celor 3 niveluri de testare mai sus amintite se introduce etapizat, astfel încât să se realizeze toate analizele şi testarile necesare conform standardelor europene şi naţionale armonizate.2. Criterii pentru acceptarea deşeurilor pe depozitele de deşeuri inerte2.1. Deşeuri care pot fi acceptate fără testare într-un depozit de deşeuri inerte2.1.1. Tipurile de deşeuri enumerate în tabelul nr. 2.1 sunt considerate ca îndeplinesc criteriile de definire a unui deseu inert (conform lit. f) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 162/2002). Aceste deşeuri sunt acceptate în depozitele de deşeuri inerte fără a necesita testare şi analizare.2.1.2. Deşeurile inerte trebuie să fie constituite din fluxuri unice de deşeuri, provenite din aceeaşi sursa. Tipuri diferite de deşeuri, dintre cele enumerate în tabel, pot fi acceptate în amestec numai dacă se dovedeşte ca provin din aceeaşi sursa.2.1.3. În cazul în care exista suspiciuni în ceea ce priveşte contaminarea (fie în urma inspecţiei vizuale, fie din datele cunoscute despre sursa de provenienţă), deşeurile sunt fie analizate, fie refuzate de la depozitare. Dacă deşeurile sunt contaminate sau conţin alte tipuri de materiale (metale, azbest, plastic, substanţe chimice etc.) la un nivel care poate genera riscuri şi care să justifice depozitarea lor pe o altă clasă de depozit, ele sunt respinse de la depozitare într-un depozit de deşeuri inerte.2.1.4. Dacă exista îndoieli cu privire la modul în care un deseu îndeplineşte criteriile de definire a deşeurilor inerte sau la existenta substanţelor contaminante, atunci se procedează la efectuarea de teste şi analize.    Tabelul nr. 2.1

–––-Notă …
*) Categoria deşeurilor din construcţii şi demolări cuprinde o varietate larga de materiale, şi anume:– deşeuri generate la demolarea totală sau parţială a clădirilor şi/sau a altor elemente de infrastructura;– deşeuri generate la construirea clădirilor şi/sau a altor elemente de infrastructura;– sol, pietre şi vegetaţie generate în cadrul lucrărilor de nivelare şi construire a fundaţiilor;– materiale similare generate din activităţile de întreţinere a drumurilor.2.1.5. În sensul prezentului ordin, expresia deşeuri sortate din construcţii şi demolări înseamnă deşeuri din construcţii şi demolări cu conţinut cat mai mic posibil de alte tipuri de materiale (metale, plastic, pământ, materiale organice, lemn, cauciuc etc.).2.1.6. Nu se accepta deşeuri din construcţii şi demolări contaminate cu substanţe organice sau anorganice periculoase (de exemplu: materiale vopsite, materiale provenite de la depozitarea pesticidelor şi a altor substanţe periculoase, materiale provenite de la demolări din zone contaminate) decât dacă se prezintă buletine de analiza a levigatului acestor deşeuri care să ateste ca deseul este contaminat nesemnificativ.2.1.7. Deşeurile cuprinse în Lista de deşeuri acceptate la depozitare în depozitele de deşeuri inerte şi care nu apar în tabelul nr. 2.1 fac obiectul analizarii şi testarii, conform procedurilor specifice, pentru a se stabili dacă ele îndeplinesc criteriile de acceptare la depozitele de deşeuri inerte, în conformitate cu prevederile pct. 2.2.1 şi 2.2.2.2.2. Valori limita pentru caracteristicile deşeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri inerte2.2.1. Valori limita pentru levigabilitateValorile prezentate în tabelul nr. 2.2 reprezintă limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deşeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri inerte.Valorile sunt exprimate direct în mg/l şi reprezintă rezultatele testului de percolare*1).–––––*1) Testul de percolare se realizează la un raport lichid/solid de 10 l/kg, pentru 3 variante de aciditate a fazei lichide, şi anume: pH ≈'98 6 (apa distilata), pH ≈'98 5 (soluţie tampon), pH ≈'98 3,5 (soluţie acid acetic); timpul de agitare optim = 4 ore. După filtrare se determina din faza lichidă indicatorii specifici.    Tabelul nr. 2.2

    2.2.2. Valori limita pentru conţinutul de materie organică în deseu

3. Criterii pentru acceptarea deşeurilor în depozitele de deşeuri nepericuloase3.1. Deşeuri care pot fi acceptate fără testare în depozitele de deşeuri nepericuloase3.1.1. Pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase, fără a fi supuse nici unei testări, deşeurile municipale care îndeplinesc criteriile definite conform lit. h) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 162/2002, precum şi namolurile rezultate în urma operaţiilor de tratare a apelor uzate municipale. Aceste tipuri de deşeuri nu sunt admise la depozitare dacă nu au fost tratate [conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002] sau dacă sunt contaminate la un nivel suficient de ridicat încât sa determine apariţia de riscuri asociate şi deci să justifice eliminarea lor în alt mod.3.1.2. Deşeurile municipale biodegradabile nu se depozitează în aceleaşi celule cu deşeurile periculoase stabilizate care, în urma unei operaţii de tratare, au căpătat caracter nepericulos [a se vedea şi art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002].3.2. Valori limita pentru caracteristicile de levigabilitate ale deşeurilor nepericuloase3.2.1. Valorile prezentate în tabelul nr. 3.1 reprezintă limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deşeurilor acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase. Valorile sunt exprimate direct în mg/l şi reprezintă rezultatele testului de percolare.    Tabelul nr. 3.1

3.3. Criterii pentru deşeurile periculoase care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase3.3.1. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002, deşeurile periculoase stabile, nereactive, care au o comportare echivalenta cu cea a deşeurilor nepericuloase, pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase.3.3.2. Caracterul stabil, nereactiv consta în faptul ca levigabilitatea deseului nu se modifica în mod negativ sub influenţa condiţiilor de mediu (de exemplu: apa, aer, temperatura, sarcini mecanice) şi/sau a altor deşeuri (inclusiv a levigatelor şi a gazului de depozit), în condiţiile ce se dezvolta în depozit sau în cazul accidentelor previzibile.3.3.3. Din punct de vedere al aspectului fizic deşeurile periculoase stabilizate se pot clasifica în:3.3.3.1. deşeuri în forma granulara;3.3.3.2. deşeuri în forma monolitica;3.3.3.3. deşeuri cu conţinut de azbest.3.3.3.1. Deşeuri în forma granularaValorile limita prezentate în tabelul nr. 3.2 reprezintă limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deşeurilor periculoase stabilizate, în forma granulara, care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase. Valorile sunt exprimate direct în mg/l şi reprezintă rezultatele testului de percolare.    Tabelul nr. 3.2

3.3.3.2. Deşeuri în forma monoliticaCriteriile pentru acest tip de deşeuri se stabilesc de către autoritatea de mediu competenţa, astfel încât să fie îndeplinite aceleaşi condiţii pentru protecţia mediului ca şi în cazul deşeurilor în forma granulara.3.3.3.3. Deşeuri cu conţinut de azbest3.3.3.3.1. Materialele de construcţie, precum şi alte deşeuri similare cu conţinut de azbest pot fi acceptate în depozitele de deşeuri nepericuloase, fără testare, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002.3.3.3.3.2. În cazul depozitelor care accepta deşeuri de materiale de construcţie sau alte deşeuri similare cu conţinut de azbest, trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:a) deşeurile sa nu conţină alte tipuri de deşeuri periculoase în afară de azbest, inclusiv fibre cu lianti sau ambalate în plastic; … b) depozitul accepta numai materiale de construcţie sau alte deşeuri similare cu conţinut de azbest. Aceste deşeuri pot fi acceptate şi în depozite de deşeuri nepericuloase, dar numai în celule separate, amenajate corespunzător; … c) pentru a împiedica dispersarea fibrelor, deşeurile cu conţinut de azbest depozitate se acoperă cu materiale corespunzătoare atât zilnic, cat şi înaintea fiecărei operaţii de compactare, iar deşeurile neambalate se stropesc cu apa la intervale regulate; … d) se realizează acoperirea finala a celulei/depozitului pentru a evita dispersarea fibrelor; … e) în cadrul celulei/depozitului în care exista deşeuri cu conţinut de azbest nu se efectuează nici un fel de lucrări (de exemplu: foraje) care ar putea conduce la dispersarea fibrelor; … f) după închiderea celulei/depozitului ce conţine deşeuri cu conţinut de azbest, se păstrează o schita de amplasare care indica în mod clar localizarea acesteia/acestuia; … g) după închiderea depozitului posibilităţile de utilizare ulterioară a terenului se restrictioneaza, astfel încât să fie evitate la maximum posibil riscurile pentru sănătatea populaţiei. … 3.3.3.3.3. În cazul depozitelor care accepta numai deşeuri de materiale de construcţie conţinând azbest, cerinţele legate de protecţia calităţii apelor subterane şi de suprafaţa (impermeabilizare şi sistem de colectare şi tratare a levigatului) pot fi reduse faţă de prevederile anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 162/2002.4. Criterii pentru acceptarea deşeurilor în depozitele de deşeuri periculoaseValorile prezentate în tabelul nr. 4.1 reprezintă limitele maxime admise pentru indicatorii specifici levigatului în cazul deşeurilor care pot fi acceptate în depozitele de deşeuri periculoase. Valorile sunt exprimate direct în mg/l şi reprezintă rezultatele testului de percolare.    Tabelul nr. 4.1

–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește