---

Salveaza (0) Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide Adresa de e-mail Parolă Ține-mă minte No account yet? Register

---

PT A 2-2003, ediţia 1, "Cerinţe tehnice privind proiectarea, construirea, omologarea, instalarea, utilizarea şi verificarea tehnică periodică a aparatelor consumatoare de combustibili solizi cu putere termică mai mică de 50 kW"*)



Notă …

──────────
*) Aprobate prin Ordinul nr. 367 din 19 iunie 2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003.
──────────

ANEXĂ")

Ediţia1

*)Anexaestereprodusăînfacsimil.

Scopul principal al prescripţiilor tehnice este asigurarea securităţii persoanelor, mediului înconjurător şi proprietăţii (de stat sau private).

Prevederile prezentei prescripţii tehnice sunt obligatorii pentru toţi cei care proiectează, construiesc, importă, distribuie, montează, instalează, repară, întreţin, utilizează sau verifică aparate consumatoare de combustibili solizi şi instalaţii în care aceste aparate sunt integrate.

Utilizatorii prezentei prescripţii tehnice sunt răspunzători de aplicarea corectă a acesteia.

ISCIR

Str. Sf. Elefterie nr. 47-49, sector 5 BUCUREŞTI www.1scir.ro Cod:726111

Telefon: (+4021) 411.97.60; 411.97.61

Fax: (+4021) 411.98.70

E-mail: iscir@fx.ro

Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a pr zentei prescripţii tehnice în orice publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ISCIR.

Utilizatorii prezentei prescripţii tehnice sunt obligaţi să se asigure că sunt în posesia ediţiei oficiale tipărite.

1. 1 GENERALITĂT, I

   1. 1.1 Scop

      Prezenta prescripţie tehnice face parte din reglementările tehnice naţionale referitoare la aparatele cu grad de risc în exploatare şi tratează aparatele consumatoare de combustibili solizi cu putere mai mică de 50 kW.

      Prezenta prescripţie tehnică stabileşte cerinţele tehnice minime obligatorii pentru proiectarea, construirea, omologarea, instalarea, exploatarea şi verificarea aparatelor consumatoare de combustibili solizi în vederea acceptării introducerii pe piaţă şi utilizării acestora.

      Prezenta prescripţie tehnică reglementează utilizarea în condiţii de securitate a aparatelor consumatoare de combustibili solizi (lemn şi combustibili minerali solizi) ale căror gaze de ardere rezultate sunt evacuate printr-un coş de fum.

      Prescripţia tehnică defineşte în mod unitar semnificaţia termenilor utilizaţi în domeniul aparatelor consumatoare de combustibili solizi şi stabileşte cerinţele esenţiale de securitate obligatorii la proiectarea, construirea şi instalarea aparatelor.

      Prezenta prescripţie tehnică stabileşte condiţiile de efectuare a încercărilor în vederea omologării aparatelor, precum şi valorile minime de randament şi valorile maxime de emisii acceptate.

      Prescripţia tehnică stabileşte, de asemenea, condiţiile minime pe care trebuie să le satisfacă agenţii economici prestatori de servicii de specialitate pentru confirmarea capabilităţii lor tehnice de către ISCIR-INSPECT (prin înregistrare sau autorizare).

      Aceste condiţii se pot grupa astfel:

      1. a) condiţii care se adresează producătorilor: condiţii tehnice privind proiectarea, construirea şi încercarea aparatelor consumatoare de combustibili solizi în vederea omologării;

      2. b) condiţii care se adresează prestatorilor de servicii de specialitate: condiţii tehnice pentru instalarea, repararea şi service-ul, precum şi pentru cei abilitaţi să execute verificări tehnice periodice în timpul exploatării;

      3. c) condiţii care se adresează utilizatorilor finali.

      Autoritatea tehnică care asigură supravegherea aplicării şi respectării prevederilor din prezenta prescripţie tehnică este ISCIR – Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, care, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001, este organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor, având ca principal obiect de activitate asigurarea în numele statului a protecţiei utilizatorilor şi siguranţei în funcţionare pentru instalaţiile şi aparatele din categoria cărora fac parte şi aparatele consumatoare de combustibili solizi.

   2. 1.2 Domeniu de aplicare

      Prevederile prezentei prescripţii tehnice se aplică tuturor categoriilor de aparate care constituie în principal o sursă de încălzire prin radiaţie directă, având în componenţă o incintă (închisă sau deschisă) unde are loc arderea combustibilului solid şi la care gazele de ardere rezultate sunt evacuate printr-un coş de fum. Aparatele sunt destinate:

      • – încălzirii locuinţelor sau a altor spaţii similare acestora;

      • – preparării sau încălzirii produselor alimentare;

      • – producerii apei calde menajere;

      • – altor scopuri specificate de producător. Prevederile prezentei prescripţii tehnice:

      • – sunt obligatorii pentru aparatele produse în unităţi de producţie specializate şi care sunt destinate desfacerii şi comercializării pe piaţă;

      • – au caracter de recomandare pentru aparatele consumatoare de combustibili solizi realizate în mod artizanal la utilizator (de exemplu sobe de teracotă).

      1. 1.2.1 Categorii de aparate

         Aparatele consumatoare de combustibili solizi la care se referă prevederile prezentei prescripţii tehnice sunt:

         1. 1.2.1.1 Şemineuri

            • – Şemineuri echipate sau nu cu schimbător de căldură „gaze de ardere/apă”, care funcţionează exclusiv pe lemn şi cu tiraj natural;

            • – Şemineuri cu cameră de ardere fixă, închisă sau deschisă;

            • – Şemineuri echipate cu cameră de ardere inserabilă, închisă sau deschisă, care funcţionează cu tiraj natural;

            • – Termoşemineuri (şemineuri cu pereţii focarului răciţi cu apa dintr-un circuit de încălzire);

            • – Şemineuri mixte (pentru încălzire şi gătit);

            • – Şemineuri cu funcţionare continuă (alimentare automată) sau intermitentă (alimentare manuală);

            • – Alte şemineuri.

         2. 1.2.1.2 Sobe

            • – Sobe metalice pentru încălzire;

            • – Sobe din zidărie şi materiale ceramice pentru încălzire;

            • – Sobe cu ardere în adâncime;

            • – Sobe cu ardere în strat;

            • – Sobe mixte (pentru încălzire şi gătit);

            • – Alte sobe.

         3. 1.2.1.3 Maşini de gătit

         4. 1.2.1.4 Cazane de baie

         5. 1.2.1.5 Generatoare de aer cald

         6. 1.2.1.6 Cuptoare

         7. 1.2.1.7 Grătare Grill

         8. 1.2.1.8 Focare independente

      2. 1.2.2 Clasificarea aparatelor consumatoare de combustibili solizi

         Aparatele se pot clasifica după următoarele criterii:

         1. 1.2.2.1 După tipul de funcţionare predominant:

            • • tip C – aparate cu funcţionare continuă;

            • • tip I – aparate cu funcţionare intermitentă;

            • • tip A- aparate de agrement (aparate cu efect decorativ).

         2. 1.2.2.2 După locul unde are loc arderea:

            • • tip S – arderea are loc pe vatră (aparate care utilizează numai buşteni de lemn);

            • • tip G- arderea are loc pe grătar.

         3. 1.2.2.3 După tipul de combustibil utilizat:

            • • tip B – aparate care utilizează numai buşteni de lemn;

            • • tip M – aparate mixte care utilizează lemn şi alţi combustibili minerali solizi;

            • • tip T – aparate transformabile.

            NOTĂ – Un aparat de tip T poate fi de tip B sau M în funcţie de combustibilul utilizat.

         4. 1.2.2.4 După tipul camerei de ardere:

            În funcţie de gradul de închidere al camerei de ardere se disting:

            • • tip F – aparate cu cameră de ardere închisă;

            • • tip SF- aparate cu cameră de ardere semiînchisă;

            • • tip O- aparate cu cameră de ardere deschisă.

         5. 1.2.2.5 După modul de instalare:

            • • tip D- aparate destinate a fi instalate lipite de un perete sau în imediata lui vecinătate;

            • • tip Em – aparate constituite dintr-o cameră de ardere în jurul căreia se realizează o construcţie de zidărie la locul de instalare;

            • • tip In- aparate construite pentru a fi amplasate într-un cămin existent.

      3. 1.2.3 Prezenta prescripţie tehnică stabileşte un mod unitar de evaluare şi atestare a siguranţei în funcţionare a aparatelor consumatoare de combustibili solizi pentru :

         1. a) introducerea pe piaţă a aparatelor noi;

         2. b) acceptarea utilizării aparatelor vechi (uzate) ca urmare a schimbării utilizatorului final.

      4. 1.2.4 Nu fac obiectul prezentei prescripţii tehnice aparatele consumatoare de combustibili solizi destinate utilizării în domeniul transportului naval, MApN, MI, SRI, dar pentru care prevederile acestei prescripţii, privind funcţionarea în condiţii de securitate, pot fi utilizate ca ghid.

   3. 1.3 Referinte normative

      '

      Prezenta prescripţie tehnică face referiri explicite sau implicite la acte legislative, standarde, normative şi alte reglementări naţionale.

      1. 1.3.1 Legi şi hotărâri

         • • Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii

         • • Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat

         • • Hotărârea Guvernului nr.394/1995 privind obligaţiile ce revin agenţilor economici – persoane fizice sau juridice – în comercializarea produselor de folosinţă îndelungată destinate consumatorilor, republicată în 1997

         • • Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor republicată, aprobată prin Legea nr. 11/1994

         • • Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 privind

         „Condiţiile tehnice privind protecţia atmosferei" şi „Norma metodologică privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare"

      2. 1.3.2 Standarde

         Standardele aplicabile sunt următoarele:

         SR EN 306:2000,

         SR EN 10025+Al:1994,

         SR EN 10027-2:1996,

         SR EN 10088-2:1998,

         SR EN 24006:2001,

         SR EN 24185+AC:1997,

         SR EN ISO 8316: 1997,

         SR ISO 334:1994,

         SR ISO 351:1994,

         SR ISO 1015:1994,

         SRISO 1171:1994,

         SR ISO 1928:1995,

         SR ISO 2950:1997,

         SR ISO 4064-1:1996,

         Schimbătoare de căldură. Metode de măsurare a parametrilor necesari evaluării performanţelor

         Produse laminate la cald din ,oteluri de construct'ie nealiate. Condit' ii tehnice de livrare

         Sisteme de simbolizare pentru oţeluri. Partea 2: Sistemul numeric

         Oţeluri inoxidabile. Partea 2: Condiţii tehnice de livrare a tablelor şi benzilor pentru utilizări generale

         Măsurarea debitului fluidelor în conducte închise. Vocabular ş1 simboluri

         Măsurarea debitului fluidelor în conducte închise. Metoda pnn cântărire

         Măsurarea debitului de lichid în conducte închise. Metoda de colectare a lichidului într-un rezervor

         Combustibili minerali solizi. Determinarea conţinutului de sulf total. Metoda Eschke

         Combustibili minerali solizi. Determinarea sulfului total. Metoda prin combustie la temperatură înaltă

         Cărbuni bruni şi ligniţi. Determinarea umidităţii. Metoda volumetrică directă

         Combustibili minerali solizi. Determinarea cenuşii

         Combustibili minerali solizi. Determinarea puterii calorifice superioare prin metoda bombei calorimetrice şi calculul puterii calorifice inferioare

         Clasificare pe tipuri, după conţinutul de umiditate totală ş1 randamentul în gudron

         Măsurarea debitului de apă în conducte închise. Contoare de apă rece potabilă. Partea 1: Condiţii tehnice

         SR ISO 4064-2:1996,

         SR ISO 5068:1994,

         SR ISO 7145:1997,

         SR 5264:1995,

         SR 6226:1995,

         SR 6397: 1994,

         STAS 1308/3-90,

         STAS 3581/2-89,

         STAS 6563-83,

         STAS 6793-86,

         STAS 9097/1-83,

         STAS 9280-87,

         STAS 10967-88,

         Măsurarea debitului de apă în conducte închise. Contoare de apă rece potabilă. Partea 2: Condiţii de instalare

         Cărbuni bruni şi ligniţi. Determinarea umidităţii. Metoda gravimetrică indirectă

         Măsurarea debitului fluidelor în conducte închise de secţiune circulară. Metode de măsurare a vitezei într-un singur punct

         Combustibili minerali solizi. Cărbuni. Determinarea umidităţii

         Sobe metalice de încălzit cu combustibili solizi. Condiţii tehnice generale de calitate

         Maşini de gătit cu combustibili solizi, pentru uz casnic.Condiţii tehnice generale de calitate

         Combustibili solizi. Cărbuni şi brichete de cărbuni destinaţi scopurilor neindustriale. Reguli pentru verificarea calităţii

         Aparate consumatoare de combustibili solizi. Sobe pentru cazane de baie

         Măsurarea presiunii, vitezei şi debitului cu tuburi Pitot-Prandtl. Metode de măsurare

         Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii civile. Prescripţii generale

         Brichete de cărbuni. Indicaţii generale pentru efectuarea încercărilor fizico-mecanice şi analizelor chimice

         Măsurarea debitelor de gaze. Metode şi mijloace de măsurare Cărbuni. Terminologie

   4. 1.4 Definitii

      '

      În sensul prezentei prescripţii tehnice, următorii termeni se definesc astfel:

      1. 1.4.1 accesibilitate pentru întreţinere şi utilizare – caracteristică a aparatului de a permite utilizatorului final sau personalului de specialitate accesul la piesele componente în timpul utilizării şi întreţinerii, fără a conduce la situaţii care pot provoca prejudicii sau răniri ale acestora.

      2. 1.4.2 accesorii pentru manevrare – ustensile speciale livrate împreună cu aparatul pentru manevrarea organelor mobile sau calde.

      3. 1.4.3 activitate de instalare – ansamblul operaţiunilor de poziţionare a aparatului la locul de funcţionare, de fixare a acestuia în/pe poziţia de funcţionare şi de racordare la circuitele tehnologice de apă, aer de ardere, alimentare cu combustibil, evacuare gaze arse, energie auxiliară

         (electrică, pneumatică sau hidraulică). Această activitate se poate efectua numai de către agenţii economici prestatori de servicii de specialitate care au competenţa tehnică corespunzătoare (recunoscută /atestată de producătorul tipurilor respective de aparate) şi sunt înregistraţi la ISCIR­ INSPECT.

      4. 1.4.4 activitate de montare – ansamblul operaţiunilor de asamblare la locul de funcţionare a aparatelor consumatoare de combustibili solizi, la care, prin proiect, se permite livrarea pe subansambluri. Această activitate implică efectuarea operaţiunilor de montare finală. Unele din operaţiunile activităţii de montare aparate pot necesita autorizare din partea ISCIR-INSPECT (sudarea, brazarea şi alte procese speciale). Această activitate se poate efectua numai de către agenţii economici prestatori de servicii de specialitate autorizaţi de producătorul aparatului sau reprezentantul autorizat al acestuia şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT.

      5. 1.4.5 activitate de punere în funcţiune – ansamblul lucrărilor de specialitate care definitivează instalarea aparatului pe locul de funcţionare la utilizatorul final şi realizează prima pornire şi aducerea în stare de regim a aparatului în condiţii de siguranţă conform procedurilor specificate de producător. La punerea în funcţiune trebuie să se demonstreze că aparatul funcţionează la parametrii de performanţă declaraţi de producător. Această activitate se poate efectua numai de către agenţii economici prestatori de servicii de specialitate autorizaţi de producătorul aparatului sau reprezentantul autorizat al acestuia şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT.

      6. 1.4.6 activitate de reparare şi service – ansamblul lucrărilor şi operaţiunilor specializate de :

         • – investigarea defectelor apărute şi remedierea lor;

         • – înlocuirea componentelor defecte;

         încercarea funcţională a aparatului pentru demonstrarea calităţii lucrărilor efectuate ş1 repunerea aparatului în stare de funcţionare în condiţii de securitate.

         Această activitate se poate efectua numai de către agenţii economici prestatori de serv1c11 de specialitate autorizaţi de producătorul aparatului sau reprezentantul autorizat al acestuia şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT.

      7. 1.4.7 adaptorul gurii de evacuare – piesă de legătură între gura de evacuare a gazelor de ardere din aparat şi conducta de racordare la coş.

      8. 1.4.8 aer de ardere – aer cu care se alimentează camera de ardere şi care este utilizat total sau parţial pentru procesul sde ardere.

      9. 1.4.9 aer primar – aer care este introdus peste/sub stratul de combustibil în focar, fiind necesar arderii.

      10. 1.4.10 aer secundar – aer suplimentar introdus în focar pentru a asigura arderea completă a combustibilului.

      11. 1.4.11 antefocar – parte a camerei de ardere care conţine combustibilul în faza de aprindere.

      12. 1.4.12 aparat combinat (exemplu termoşemineu) – aparat de încălzire prin radiaţie directă dotat cu un ansamblu schimbător de căldură prin care circulă forţat un agent termic (aer sau apă) numit în continuare fluid termoconvector.

      13. 1.4.13 aparat consumator de combustibili solizi (denumit în continuare aparat) – generator de căldură în care se ard combustibili solizi iar gazele de ardere se evacuează printr-un coş.

      14. 1.4.14 aparat cu cameră de ardere deschisă – aparat la care deschiderea camerei de ardere nu este obturabilă sau aparat echipat cu uşi a căror închidere are o influenţă neglijabilă în funcţionare.

      15. 1.4.15 aparat cu cameră de ardere semiânchisă – aparat la care camera de ardere prezintă deschideri parţial obturabile sau nu. Aparatele cu cameră de ardere închisă dar care au unul sau mai mulţi pereţi din sticlă termorezistentă care se curăţă în funcţionare prin introducerea de aer, fac parte din această categorie.

      16. 1.4.16 aparat independent – aparat proiectat să funcţioneze fără a fi necesară încastrarea lui într-o nişă şi care nu este legat la construcţie decât printr-o conductă de evacuare a gazelor de ardere.

      17. 1.4.17 aparat încastrat – aparat consumator de combustibil solid metalic cu sau fără uşi, proiectat pentru a fi instalat într-o nişă special amenajată sau într-o incintă racordată la coş.

      18. 1.4.18 aparat folosit în mod normal – este un aparat:

          • – corect instalat şi întreţinut regulamentar, conform instrucţiunilor producătorului;

          • – folosit la o variaţie normală a calităţii caracteristicilor combustibilului recomandat de producător;

          • – utilizat în conformitate cu destinaţia sa.

      19. 1.4.19 aparat mixt – aparat care poate utiliza două tipuri de combustibilisolizi diferiţi, trecerea de la un combustibil la altul, efectuându-se fără întreruperea funcţionării aparatului.

      20. 1.4.20 aparat transformabil – aparat care poate funcţiona cu lemn şi alţi combustibili minerali solizi doar după modificarea elementelor componente corespunzătoare tipului de combustibil utilizat.

      21. 1.4.21 ardere redusă – caracteristică a unui aparat de a asigura arderea un timp minim, fără realimentare cu combustibil şi fără altă intervenţie manuală asupra proceselor de ardere.

      22. 1.4.22 camera de ardere (focar) – incintă componentă a aparatului unde are loc arderea. Această cameră este limitată la partea inferioară de vatră sau grătar, are pereţi laterali, un perete dorsal, o faţadă (închisă sau deschisă) şi un plafon. Pentru anumite tipuri de aparate plafonul poate fi înlocuit de cutia de fum.

      23. 1.4.23 canal de evacuare a gazelor de ardere – piesă sau ansamblu de piese care permit evacuarea gazelor de ardere spre coşul de fum. Dacă racordul se efectuează cu burlane metalice, această piesă se numeşte „gură de evacuare".

      24. 1.4.24 caracteristica de reaprindere – proprietate a aparatului de a reaprinde, fără intervenţie manuală, combustibilul nou introdus după o perioadă de ardere prestabilită.

      25. 1.4.25 cenuşa combustibilului – material solid care rămîne după arderea completă a combustibilului solid.

      26. 1.4.26 cenuşar – cutie metalică amplasată sub grătar pentru colectarea cenuşii şi a produselor nearse care rezultă în timpul funcţionării. Cenuşarul se poate scoate în vederea curăţării.

      27. 1.4.27 clapetă de tiraj – dispozitiv care permite reglarea rezistenţei de curgere a gazelor de ardere.

      28. 1.4.28 comandă automată a schimbătorului de protecţie – dispozitiv mecanic comandat de valoarea maximă a temperaturii apei de ieşire din schimbătorul de căldură „gaze de ardere /apă" al aparatului şi care determină modificarea circuitului acesteia spre schimbătorul termic de protecţie.

      29. 1.4.29 combustibili recomandaţi – combustibili de calitate comercială recomandaţi de producător în instrucţiunile aparatului şi care permit atingerea performanţelor declarate.

      30. 1.4.30 combustibili solizi – combustibili naturali sau prelucraţi, buşteni de lemn, brichete de cărbune etc.

      31. 1.4.31 combustibili minerali solizi – cărbune, lignit, cocs natural sau combustibili derivaţi din aceştia.

      32. 1.4.32 combustibil de încercare – combustibil de calitate comercială, caractenstlc pentru o anumită clasă de combustibili şi utilizat la încercările aparatului în vederea omologării.

      33. 1.4.33 compartiment cenuşar – spaţiu închis unde se instalează cenuşarul sau unde se colectează reziduurile solide (cenuşa şi nearsele căzute printre barele grătarului).

      34. 1.4.34 conductă de racordare – conductă/tubulatură prin care gazele de ardere sunt evacuate din aparat spre coş.

      35. 1.4.35 corp de încălzire al aparatului – ansamblul părţilor constructive ale aparatului destinate să transmită căldura degajată prin ardere. Acesta cuprinde: camera de ardere, cutia de fum şi, după caz, un schimbător de căldură „gaze de ardere/apă sau gaze de ardere/aer".

      36. 1.4.36 coş (pâlnie) de alimentare – compartiment de încărcare a combustibilului care face parte integrantă din aparat şi din care camera de ardere este alimentată cu combustibil.

      37. 1.4.37 cutie de fum – parte a aparatului care are rolul de a dirija produsele de ardere (gaze de ardere) spre gura de evacuare.

      38. 1.4.38 debit masic de gaze de ardere evacuate – masa de gaze de ardere evacuată din aparat raportată la unitatea de timp.

      39. 1.4.39 deflector al gazelor de ardere – dispozitiv care permite modificarea direcţiei de curgere a gazelor de ardere.

      40. 1.4.40 depozit integrat de combustibil – compartiment/incintă închis(ă) care poate face parte din aparat, unde combustibilul este depozitat înainte de a fi transferat spre zona de încărcare.

      41. 1.4.41 dinamica de ardere a combustibilului (mod de ardere) – cantitatea de combustibil arsă raportată la unitatea de timp.

      42. 1.4.42 dispozitiv de împingere a cenuşii – accesoriu al aparatului care permite utilizatorului să cureţe grătarul, provocând căderea cenuşii în cenuşar fără a deschide uşa focarului.

      43. 1.4.43 dispozitiv de închidere automată – dispozitiv care asigură închiderea uşilor, a clapetelor sau a capacelor, în mod automat, atunci când acest lucru nu se întâmplă datorită gravitaţiei.

      44. 1.4.44 dispozitiv de reglare a arderii – mecanism acţionat manual sau automat pentru reglarea aerului primar şi/sau secundar, în funcţie de modul de ardere ales.

      45. 1.4.45 distribuitor autorizat de producător/reprezentantul autorizat al producătorului – agent economic care asigură fumizarea aparatelor şi serviciile asociate postvânzării, în conformitate cu legislaţia din România. Distribuitorul autorizat asigură legătura dintre producător şi utilizatorul final, este recunoscut de producător şi înregistrat la ISCIR-INSPECT.

      46. 1.4.46 energie introdusă – cantitate de energie termochimică conţinută în combustibilul introdus în focar şi care poate fi degajată prin arderea completă a acestuia.

      47. 1.4.47 focar deschis – camera de ardere a unui aparat încastrat, proiectat pentru a fi racordat la construcţie şi căptuşit cu material necombustibil.

      48. 1.4.48 gaze de ardere – gaze rezultate prin arderea combustibilului solid în interiorul unui aparat.

      49. 1.4.49 gaze de ardere evacuate – gaze de ardere care ies prin gura de evacuare a aparatului şi intră în conducta de racordare la coş.

      50. 1.4.50 grătar – componentă a focarului care susţine combustibilul şi permite trecerea aerului de ardere primar şi/sau a gazelor de ardere. Grătarele pot fi orizontale, verticale sau înclinate, fixe sau mobile.

      51. 1.4.51 gură de evacuare – deschidere a focarului în partea superioară pentru evacuarea gazelor de ardere spre coşul de fum; poate fi amplasată în unul din pereţii laterali ai focarului sau în plafonul focarului

      52. 1.4.52 incintă/nişă a aparatului – ansamblu (din materiale necombustibile) compus din pereţi şi plafon destinat pentru a căptuşi corpul unui generator de căldură metalic şi a unui schimbător de căldură şi pentru a forma un spaţiu din care aerul de convecţie cald este emis în încăpere, de exemplu cu ajutorul unui registru de aer; Partea superioară a incintei poartă denumirea de hotă.

      53. 1.4.53 instalator – agent economic, autorizat de producător şi înregistrat la ISCIR-INSPECT, care execută activităţi de instalare. Instalatorul poate efectua şi punerea în funcţiune şi reglarea aparatului.

      54. 1.4.54 interval de reîncărcare/realimentare – perioadă de timp în care arderea este menţinută cu o singură şarjă de încărcare cu combustibil, fără intervenţia utilizatorului.

      55. 1.4.55 introducere pe piaţă – acţiunea de a face disponibil un aparat, contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii şi/sau utilizării lui.

      56. 1.4.56 jăratec de bază (rezervă de jăratec) – masă minimă de combustibil solid încins/incandescent şi degazat care trebuie să rămână după îndepărtarea cenuşii pentru a asigura aprinderea combustibilului solid nou adăugat.

      57. 1.4.57 obturator aer de ardere – dispozitiv amplasat în aval de focar care permite reducerea secţiunii de admisie a aerului pentru diminuarea intensităţii arderii.

      58. 1.4.58 obturator gaze de ardere – mecanism de închidere a conductei de evacuare a gazelor de ardere atunci când aparatul nu este utilizat.

      59. 1.4.59 omologarea aparatelor – ansamblul activităţilor de examinări şi încercări specifice destinate determinării parametrilor reali de performanţă şi siguranţă în funcţionare ai aparatelor comparativ cu parametrii declaraţi de producător .

      60. 1.4.60 organ de manevrare – dispozitiv care permite utilizatorului să efectueze operaţiunile necesare reglării aparatului. Acestea pot fi: butoane, manete, mânere, zăvoare de securitate pentru deschiderea/închiderea sau blocarea uşilor, clapetelor etc.

      61. 1.4.61 parapet al focarului – dispozitiv format din vergele/placă metalice sau bordură componentă a focarului situată în partea frontală cu rolul de a reţine combustibilul sau cenuşa în suprafaţa de ardere şi/sau pentru a delimita capacitatea camerei de ardere.

      62. 1.4.62 presiune maximă de lucru a apei – presiune maximă a apei până la care schimbătorul de căldură „gaze de ardere/ apă" al unui aparat poate fi utilizat în condiţii de securitate.

      63. 1.4.63 presiune de încercare/încercare hidraulică – presiune la care toate circuitele hidraulice din componenţa unei instalaţii de încălzire cu termoşemineu sunt supuse verificării în timpul procesului de producţie de către producător sau în timpul montării/instalării de către instalator.

      64. 1.4.64 prestator de specialitate – persoană juridică înregistrată/autorizată de ISCIR-INSPECT care efectuează servicii/activităţi (lucrări) specializate. Se deosebesc diferite categorii de activităţi specializate: distribuţie, instalare, punere în funcţiune, service şi garanţie, încercări în vederea omologării, investigaţii pentru evaluarea securităţii în funcţionare a aparatelor vechi.

      65. 1.4.65 producător – agent economic înregistrat la ISCIR-INSPECT care 1ş1 asumă responsabilitatea privind proiectarea, execuţia şi calitatea unui aparat consumator de combustibili solizi pentru introducerea lui pe piaţă. Responsabilitatea producătorului implică: stabilirea soluţiilor tehnice, alegerea materialelor, aprovizionarea/recepţia materialelor, dimensionarea funcţională şi de rezistenţă, stabilirea condiţiilor tehnice de fabricaţie, de instalare, de punere în funcţiune şi de încercări.

      66. 1.4.66 putere termică a schimbătorului de căldură „gaze de ardere/apă” – puterea termică medie preluată de apă în timpul încercării.

      67. 1.4.67 putere termică la ardere redusă – puterea termică obţinută în timpul încercării unui aparat în condiţii de ardere redusă.

      68. 1.4.68 putere termică nominală – puterea termică totală a aparatului specificată de producător pentru un anumit tip de combustibil.

      69. 1.4.69 putere termică totală – cantitatea de căldură totală fumizată de aparat.

      70. 1.4.70 putere termică/cantitate de căldură emisă în încăpere – puterea utilă transmisă prin radiaţie directă şi convecţie în incinta unde este instalat aparatul.

      71. 1.4.71 randament – raport, exprimat în procente, între puterea termică totală fumizată de aparat şi energia totală introdusă, ambele măsurate în acelaşi interval de timp.

      72. 1.4.72 registru de aer de convecţie pentru transmiterea căldurii în încăpere – elemente situate la gurile de acces şi de ieşire ale fluxului aerului de convecţie cu rolul de a distribui şi a dirija acest aer în incinta unde este instalat aparatul.

      73. 1.4.73 registru de alimentare cu aer – dispozitiv manual sau automat care permite controlul cantităţii de aer de ardere.

      74. 1.4.74 registru de aprindere – dispozitiv care, în poziţia deschisă, scurtcircuitează traseul gazelor de ardere şi permite trecerea directă a acestora spre gura de evacuare.

      75. 1.4.75 regulator de tiraj – stratul de combustibil

      76. 1.4.76 revizie – ansamblul operaţiilor de control a stării unui aparat cu scopul de a corecta eventualele abateri de la starea de funcţionare normală şi de a preîntâmpina apariţia unor defecte majore. Activitatea se efectuează numai de către prestatori de servicii de specialitate.

      77. 1.4.77 reziduu – toate componentele colectate în compartimentul cenuşar (cenuşă plus resturi solide nearse).

      78. 1.4.78 schimbător de căldură – parte a aparatului unde are loc transferul de căldură de la gazele de ardere la aerul de convecţie.

      79. 1.4.79 schimbător de căldură „gaze de ardere/apă” – parte a aparatului unde are loc transferul de căldură de la gazele de ardere la apă.

      80. 1.4.80 schimbător termic de protecţie – schimbător suplimentar pentru aparatele prevăzute cu schimbător de căldură „gaze de ardere/apă" care permite evacuarea excesului de căldură din aparat spre exterior.

      81. 1.4.81 selector aer de ardere – dispozitiv, cu acţionare manuală sau automată, pentru reglarea aerului primar şi/sau secundar în funcţie de tipul combustibilului ars.

      82. 1.4.82 service – ansamblul activităţilor, specifice fiecărui tip de aparat, efectuate în vederea menţinerii funcţionării aparatelor în condiţii de securitate de către agenţi economici specializaţi care deţin manuale de service elaborate de producător, redactate sau traduse în limba română. Se deosebesc de lucrările de întreţinere curentă pe care le poate efectua utilizatorul final.

      83. 1.4.83 sobă – aparat independent funcţionând cu camera de ardere închisă şi care fumizează căldură prin radiaţie şi/sau convecţie în spaţiul în care este instalat; poate produce, suplimentar, şi apă caldă menajeră, dacă este echipat în acest scop cu un schimbător de căldură „gaze de ardere/apă".

      84. 1.4.84 stare de regim – stare de funcţionare corespunzătoare unei anumite încărcări termice a focarului, pentru care valorile măsurate la două intervale de timp egale nu se modifică în mod sensibil.

      85. 1.4.85 suprafaţă de ardere – suprafaţă acoperită de combustibil care, în cazul aparatelor cu grătar poate prezenta deschideri (fante) pentru trecerea aerului de ardere sau a gazelor de ardere.

      86. 1.4.86 temperatură în compartimentul de depozitare a combustibilului – temperatura combustibilului măsurată în zona cea mai caldă a compartimentului de depozitare.

      87. 1.4.87 termostat de comandă a debitului de aer de ardere – dispozitiv sensibil la temperatură care modifică automat secţiunea de intrare a aerului de ardere.

      88. 1.4.88 tiraj – diferenţă între presiunea statică a aerului din incinta unde este instalat aparatul şi presiunea statică a gazelor de ardere în punctul de măsurare.

      89. 1.4.89 tronson al schimbătorului – parte a conductei de evacuare a gazelor de ardere constituită integral sau parţial din suprafeţele schimbătorului de căldură „gaze de ardere/apă sau gaze de ardere/aer".

      90. 1.4.90 utilizator final – persoană fizică sau juridică care deţine un aparat consumator de combustibili solizi pe care îl exploatează în folos propriu şi care are obligaţia de a utiliza aparatul conform instrucţiunilor producătorului. Utilizatorul final, în cazul în care constată o funcţionare necorespunzătoare a aparatului, este obligat să-l oprească imediat din funcţiune şi să apeleze la un prestator de specialitate înregistrat pentru service.

      91. 1.4.91 vătrai – accesoriu pentru scormonirea jăratecului şi care permite eliminarea reziduurilor din stratul de combustibil.

   5. 1.5 Abrevieri

      MApN -Ministerul Apărării Naţionale MI – Ministerul de Interne

      SRI – Serviciul Român de Informaţii

2. 2 CERINŢE PRIVIND PROIECTAREA, CONSTRUIREA ŞI UTILIZAREA APARATELOR

   1. 2.1 Generalităti

      '

      Pentru fiecare tip de aparat din categoria celor definite la pct. 1.2.1 şi 1.2.2, producătorul trebuie să deţină o documentaţie tehnică (desene tehnice şi documente) care identifică:

      tipul aparatului;

      parametrii de performanţă şi siguranţă garantaţi; principiile de concepţie şi execuţie ale aparatului; detaliile constructive şi de asamblare ale aparatului; standardele care au stat la baza proiectării aparatului;

      materialele folosite (caracteristicile fizico-chimice explicite sau mărcile); procedeele de sudare;

      dispozitivele de siguranţă, reglare şi control ale aparatului; metodele de încercare în timpul fabricaţiei şi la final;

      procedurile /caietul de sarcini de încercare a aparatului în vederea omologării; instrucţiunile de instalare şi utilizare;

      instrucţiunile de întreţinere, exploatare şi verificare tehnică periodică a aparatului.

      Această documentaţie tehnică trebuie să asigure laboratoarelor autorizate informaţiile necesare privind efectuarea încercărilor de omologare ale aparatului şi să permită evaluarea conformităţii aparatelor cu cerinţele prezentei prescripţii tehnice.

      Documentaţia de mai sus, completată cu rezultatele încercărilor de omologare, trebuie să fie avizată de ISCIR-INSPECT şi reprezintă DOSARUL TEHNIC al aparatului. Acesta constituie baza aprobării pentru introducerea pe piaţă a aparatului.

   2. 2.2 Documentaţia tehnică de identificare

      Documentaţia tehnică de identificare va cuprinde cel puţin următoarele:

      desenul tip de ansamblu al aparatului (a se vedea pct. 2.2.1); descrierea funcţională a aparatului (a se vedea pct. 2.5.1);

      instrucţiuni de montare, instalare, întreţinere şi reparare (a se vedea pct. 2.6); instrucţiuni de utilizare-funcţionare (a se vedea pct. 2.7);

      – lista echipamentelor încorporate în aparat şi documentele de conformitate ale acestora .

      1. 2.2.1 Desenul tip de ansamblu al aparatului

         Desenul tip de ansamblu (format din una sau mai multe planşe) trebuie să conţină suficiente schiţe, vederi şi secţiuni pentru definirea completă a aparatului.

         De asemenea, desenul tip de ansamblu al aparatului trebuie să conţină toate informaţiile privind : caracteristicile constructive, condiţiile tehnice de fabricaţie şi încercare, caracteristicile funcţionale şi parametrii garantaţi.

         1. 2.2.1.1 Caracteristici constructive

            În funcţie de categoria aparatului, desenul tip de ansamblu trebuie să conţină, după caz:

            • • denumirea aparatului;

            • • denumirea comercială şi simbolul;

            • • debitul caloric nominal ;

            • • placa de timbru (modul de etichetare al aparatelor destinate utilizatorilor finali din România);

            • • dimensiunile de gabarit;

            • • masa aparatului;

            • • suprafaţa totală de schimb de căldură;

            • • suprafaţa plitei;

            • • tipul şi suprafaţa grătarului;

            • • secţiunea pentru admisia aerului primar;

            • • secţiunea canalelor pentru evacuarea gazelor arse;

            • • diametrul/suprafaţa ştuţului de racordare la coş;

            • • forma geometrică şi dimensiunile hotei;

            • • dimensiunile/volumul focarului/camerei de ardere;

            • • spaţiul de încărcare al aparatului;

            • • volumul util al cenuşarului;

            • • suprafaţa uşilor vitrate;

            • • volumul schimbătorului de căldură;

            • • volumul de apă conţinut de termoşemineu;

            • • volumul rezervorului de apă la maşinile de gătit şi încălzit;

            • • volumul de apă al cazanului de baie;

            • • sistemele de etanşare ale aparatului;

            • • sistemele de protecţie anticorozivă ale aparatului;

            • • sistemul şi modul de racordare la reţeaua de apă pentru aparatele cu schimbător de căldură şi producerea apei calde menajere;

            • • schema circuitului de alimentare cu combustibil;

            • • sistemele de izolare şi protecţie termică a cuptorului;

            • • dispozitivele de reglare şi supraveghere;

            • • schema circuitului gazelor de ardere;

            • • schema circuitului de admisie a aerului;

            • • temperaturile maxime admisibile ;

            • • cotele de poziţionare a elementelor aparatului care pot influenţa siguranţa în funcţionare;

            • • organele de manevrare (uşi, clapete);

            • • marcarea organelor de manevrare;

            • • modul de evacuare a gazelor de ardere (tiraj natural sau forţat);

            • • dispozitivele/metodele de aprindere/iniţializarea focului;

            • • procedeele de sudare utilizate.

         2. 2.2.1.2 Conditii tehnice

            '

            În funcţie de categoria aparatului, desenul tip de ansamblu trebuie să conţină, după caz:

            • • standardele/specificaţiile tehnice care au stat la baza execuţiei aparatului;

            • • materialele de bază şi de adaos utilizate precum şi clasa de calitate;

            • • metodele de control şi încercare prevăzute.

         3. 2.2.1.3 Caracteristici functionale

            '

            În funcţie de categoria aparatului, desenul tip de ansamblu trebuie să conţină, după caz:

            • • tipul şi calitatea combustibilului utilizat;

            • • granulaţia minimă / maximă admisă;

            • • presiunea normală de funcţionare din circuitul de apă;

            • • încărcarea termică nominală;

            • • încărcarea specifică a grătarului;

            • • timpul de intrare în regim;

            • • modul de reglare a regimurilor de funcţionare;

            • • consumul orar de combustibil;

            • • masa şarjelor de încărcare;

            • • principiul de ardere al aparatului;

            • • facilităţile opţionale;

            • • neetanşeitatea maximă admisă;

            • • condiţiile de stabilitate a flăcării;

            • • condiţiile de rezistenţă la temperatură a organelor de manevrare;

            • • funcţionarea sistemului de reglare automată;

            • • alegerea corectă a sistemului de protecţie automată;

            • • durată estimată de viaţă a aparatului, în condiţii de utilizare normală;

            • • modul de conservare în perioadele de scoatere din serviciu.

         4. 2.2.1.4 Parametri garantaţi

            În funcţie de categoria aparatului, desenul tip de ansamblu trebuie să conţină, după caz:

            • • randamentul termic minim;

            • • randamentul minim de fierbere;

            • • randamentul minim de încălzire a apei;

            • • puterea termică;

            • • temperatura maximă a gazelor de ardere evacuate;

            • • conţinutul maxim de CO în gazele de ardere;

            • • timpul de fierbere, coacere şi frigere;

            • • indicele maxim de fum;

            • • şarja de încărcare pentru regim nominal;

            • • intervalul minim de reîncărcare.

            NOTĂ: În desenul tip de ansamblu se vor indica numai acele conditii constructive, funcţionale şi tehnice precum şi performanţele garantate specifice aparatului.

   3. 2.3 Materiale

      Calitatea materialelor, forma şi dimensiunile părţilor componente ale aparatului trebuie să asigure funcţionarea în siguranţă şi rezistenţa la solicitările mecanice, chimice şi termice care pot apare în timpul funcţionării.

      La construcţia aparatului este interzisă utilizarea materialelor pe bază de azbest, a aliajelor care conţin cadmiu precum şi a materialelor care pot prezenta riscuri pentru sănătatea utilizatorilor.

      Materialele utilizate la construcţia aparatului trebuie să fie necombustibile. Caracteristicile materialelor utilizate la execuţia aparatelor sunt specificate în anexa A.

   4. 2.4 Siguranţa în funcţionare a aparatelor

      1. 2.4.1 Condiţii generale

         Condiţiile generale pentru siguranţa în funcţionare a aparatului sunt:

         1. a) forma şi dimensiunile părţilor componente, proiectarea şi modul de execuţie a acestora, precum şi metodele de asamblare şi instalare (dacă asamblarea şi montarea se fac la locul de funcţionare) trebuie să asigure:

            fiabilitatea şi securitatea aparatului în condiţii de exploatare precum şi la solicitările mecanice, chimice şi termice;

            etanşeitatea circuitelor gazelor de ardere;

            – funcţionarea în siguranţă a aparatului la toate regimurile, excluzându-se posibilitatea oricărei scăpări de flăcără, scântei sau jăratec din aparat, în incinta unde este instalat aparatul;

         2. b) elementele de comandă, închidere, blocare, manevrare, siguranţă şi accesoriile electrice trebuie să fie montate pe aparat astfel încât, în condiţii normale de exploatare, temperaturile suprafeţelor lor să nu depăşească temperaturile maxime admise specificate de producător;

         3. c) pentru aparatele prevăzute cu izolaţie termică aceasta trebuie să reziste la solicitările termice şi mecanice normale ;

         4. d) elementele aparatului care necesită o demontare periodică pentru curăţare şi întreţinere trebuie să fie prevăzute cu indicatoare astfel încât să se excludă remontarea lor incorectă;

         5. e) elementele de etanşare trebuie să fie fixate stabil şi ermetic, cu ajutorul unor buloane de fixare sau prin sudură, pentru a evita scăpările de apă, aer sau gaze; dacă pentru etanşare se utilizează ciment refractar acesta trebuie să fie fixat cu piese metalice ajutătoare;

         6. f) pentru aparatele echipate cu schimbătoare de căldură pentru producerea apei calde menajere acestea trebuie să funcţioneze în deplină siguranţă la presiunea maximă declarată de producător şi să reziste la încercarea la presiune.

         1. 2.4.2 Cerinţe privind funcţionarea în condiţii de siguranţă

            Pentru asigurarea funcţionării în condiţii de siguranţă trebuie să fie îndeplinite următoarele cerinţe minime:

            1. a) limitele admise pentru emisii (conform Ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993) trebuie să fie conform prevederilor tabelului 1.

               Tabelul 1 – Valori limită ale emisiilor focarelor de combustibili solizi (cărbune, lemn)

               Indicatori	U.M.	Putere termică P<100 mw t
               Pulberi	mg/Nmc	100
               Monoxid de carbon (CO)	mg/Nmc	250
               Oxizi de sulf (SOx) (exprimaţi în SO2)	mg/Nmc	2.000
               Oxizi de azot (NOx) (exprimaţi în NO2)	mg/Nmc	500
               Substanţe organice exprimate în carbon total	mg/Nmc	50
               Mărime de referinţă: valorile limită se raportează la un conţinut în oxigen al efluenţilor gazoşi de :	% din volum	6

            2. b) producătorul aparatelor trebuie să fumizeze, în instrucţiunile de instalare, informaţiile necesare privind izolarea pereţilor şi/sau a planşeului şi să specifice distanţele de securitate impuse;

            3. c) temperatura pereţilor, planşeului sau a altei structuri adiacente aparatului, din materiale combustibile, nu trebuie să depăşească temperatura ambiantă cu mai mult de 65 K ;

            4. d) atunci când este necesară atingerea unei suprafeţe a cărei temperatură depăşeşte temperatura ambiantă cu mai mult de:

               • – 35 K pentru metal;

               • – 45 K pentru porţelan, email sau materiale similare;

               • – 60 K pentru material plastic, cauciuc sau lemn;

               aparatul trebuie să fie livrat împreună cu un dispozitiv de manevrare;

            5. e) temperatura în compartimentul integrat de depozitare al combustibilului nu trebuie să depăşească, în nici o situaţie, temperatura ambiantă cu mai mult de 65 K;

            6. f) aparatele echipate cu schimbător de căldură pentru producerea apei calde trebuie să fie prevăzute cu o protecţie termică adaptată pe aparat; această protecţie acţionează atunci când temperatura apei depăşeşte valoarea limită declarată de producător, care nu poate fi mai mare de

               1os0c;

            7. g) toate dispozitivele de acţionare şi reglare trebuie să fie prevăzute cu marcaje vizibile şi durabile ; poziţiile de lucru deschis/închis trebuie să fie uşor recunoscute.

   5. 2.5 Funcţionarea aparatelor

      1. 2.5.1 Descrierea modului de funcţionare al aparatului

         Descrierea modului de funcţionare al aparatului este o componentă a documentaţiei tehnice de identificare, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

         1. a) să constituie, în cadrul dosarului tehnic al aparatului, un capitol pentru înţelegerea corectă a modului de funcţionare şi exploatare al aparatului;

         2. b) să constituie suport de instruire teoretică şi practică în cadrul cursurilor de formare/specializare a instalatorilor;

         3. c) să constituie instrucţiuni pentru utilizatorul final, suficient de clare şi detaliate în vederea exploatării corecte.

      2. 2.5.2 Cerinţe specifice privind funcţionarea aparatelor

         1. 2.5.2.1 Tiraj

            1. 2.5.2.1.1 Aparate cu cameră de ardere închisă – tip F (a se vedea pct. 1.2.2)

               Aparatele cu putere termică nominală mai mică sau egală cu 25 kW trebuie să funcţioneze normal la un tiraj cuprins între (12±2)Pa şi (15±2)Pa. Valoarea minimă acceptată în timpul încercărilor pentru funcţionarea la regim redus este (6±1)Pa.

               Aparatele cu putere termică nominală mai mare de 25 kW trebuie să funcţioneze normal la un tiraj cuprins între (10±2)Pa şi (27±2)Pa. Valoarea minimă acceptată în timpul încercărilor pentru funcţionarea la regim redus este (6±1)Pa.

               Valoarea tirajului, specifică fiecărui tip de aparat, va fi declarată de producător în funcţie de combustibilii recomandaţi şi tipul arderii.

               Valorile minime ale tirajului se verifică în timpul încercărilor comparativ cu diagramele prezentate în figura 1. şi cu valorile stabilite de producător.

               

               Putere termică nominală (kWt)

               Figura 1 – Valori ale tirajului

            2. 2.5.2.1.2 Aparate cu cameră de ardere deschisă – tip O (a se vedea pct. 1.2.2)

               Aparatele cu cameră de ardere deschisă trebuie să funcţioneze normal la un tiraj stabilit de producător având valori mai mari de (14±2)Pa. Valoarea minimă acceptată în timpul încercărilor pentru funcţionarea la regim redus este (1O±1)Pa.

         2. 2.5.2.2 Utilizarea raţională a energiei

            Aparatele pot fi încadrate într-o clasă de eficienţă, conform tabelului 2, care se stabileşte în urma încercărilor de omologare.

            Tabelul 2 – Clase de eficienţă la puterea termică nominală

            Clasa de eficienţă a aparatului	Randament (%)
            Clasa 1	r, "2::.70
            Clasa 2	60 r, <70
            Clasa 3	50 r, <60
            Clasa 4	30 r, <50

            Clasa de eficienţă trebuie să fie precizată pe placa de timbru şi în documentaţia de însoţire.

         3. 2.5.2.3 Intervale de reîncărcare

            1. 2.5.2.3.1 Funcţionare la puterea termică nominală

               Intervalul de reîncărcare (în ore) declarat de producător, în cazul utilizării aparatului cu combustibilul recomandat, trebuie să asigure funcţionarea la puterea termică nominală. Intervalul de reîncărcare nu trebuie să fie mai mic decât valorile (în ore) specificate în tabelul 3.

               Tabelul 3 – Intervale de reîncărcare minime la puterea termică nominală

               Tip de aparat	Tip de combustibil recomandat	Intervale de reîncărcare (h)
               		Uşi deschise	Uşi închise
               Aparat cu ardere continuă	Buşteni de lemn sau brichete de turbă	Nici o restricţie	1
               	Orice alt combustibil recomandat	1,5	4
               Aparate cu ardere intermitentă	Buşteni de lemn sau brichete de turbă	Nici o restrictie	0,75
               	Orice alt combustibil recomandat	Nici o restricţie	1

            2. 2.5.2.3.2 Funcţionare în regim de ardere lentă sau redusă

               Pentru aparatele care pot funcţiona la ardere lentă sau redusă, arderea trebuie să fie menţinută cel puţin un interval minim de reîncărcare declarat de producător. Intervalul de reîncărcare nu trebuie să fie mai mic decăt valoarea prezentată în tabelul 4, atunci când este utilizată o şarjă de combustibil recomandată.

               Tabelul 4 – Intervale de reîncărcare minime la ardere lentă sau redusă

               Tip de aparat	Tip de combustibil	Intervale de reîncărcare (h)
               		Uşi deschise	Uşi închise
               Aparat cu ardere continuă	Buşteni de lemn sau brichete de turbă	Nici o cerinţă	3
               	Orice alt combustibil recomandat	10	12
               Aparate cu ardere intermitentă	Buşteni de lemn sau brichete de turbă	Nici o cerinţă	Nici o cerintă
               	Orice alt combustibil recomandat	10	10

         4. 2.5.2.4 Puterea termică a schimbătorului de căldură „gaze de ardere /apă”

            Puterea termică a schimbătorului de căldură „gaze de ardere /apă" declarată de producător trebuie să asigure producerea apei calde la valorile de debit şi temperatură specificate.

         5. 2.5.2.5 Reaprinderea

            La sf'arşitul perioadei de ardere lentă sau redusă, o şarjă de combustibil trebuie să poată fi reaprinsă fără intervenţie din exterior. Reaprinderea este satisfăcătoare dacă în maxim 20 de minute şarja de combustibil se reaprinde, în condiţiile de tiraj specificate de producător.

         6. 2.5.2.6 Rezervă de jăratec

            Funcţionarea aparatelor trebuie să asigure, în condiţiile utilizării combustibilului recomandat, realizarea rezervei de jăratec la sfărşitul perioadei de reîncărcare stabilite de producător.

   6. 2.6 Instrucţiuni de montare/instalare, întreţinere şi reparare

      fustrucţiunile de montare/instalare, întreţinere şi reparare (denumite în continuare

      „fustrucţiuni de instalare") se întocmesc în limba română de către producător sau reprezentantul autorizat al acestuia. Acestea trebuie să cuprindă toate caracteristicile tehnice specifice fiecărui tip de aparat, la care se adaugă următoarele:

      • • distanţele de securitate necesare în raport cu materialele combustibile şi/sau orice altă recomandare privind protecţia împotriva incendiilor;

      • • cerinţele privind alimentarea cu aer de ardere şi, dacă este necesar, cerinţele privind aerisirea şi alimentarea cu aer în timpul funcţionării;

      • • cerinţele privind tirajul minim al coşului de fum pentru a obţine puterea termică nominală;

      • • temperatura medie a gazelor de ardere la puterea nominală, în °C;

      • • instrucţiunile privind întreţinerea curentă a aparatului şi a anexelor;

      • • instrucţiunile privind instalarea obturatoarelor pentru aer/gaze şi a regulatorului de tiraj, dacă este cazul;

      • • cerinţele privind spaţiul de instalare;

      • • detaliile privind instalarea şi funcţionarea oricărui echipament de securitate şi control;

      • • descrierea sumară a aparatului şi un desen schematic, cu numerotarea principalelor elemente constructive;

      • • instrucţiunile privind punerea in funcţiune, aprinderea, formarea jăratecului de bază, intrarea în regim, funcţionarea la regimuri diferite;

      • • deficienţele posibile în timpul exploatării precum şi modul de remediere a acestora;

      • • lista pieselor de schimb;

        • • certificatul de calitate, cu termenul de garanţie precizat şi lista prestatorilor de servicii de specialitate atestaţi pentru efectuarea intervenţiilor în perioada de garanţie;

        • • fişa de supraveghere pentru observaţii în timpul exploatării;

        • • orice alte informaţii specifice tipului de aparat, utile pentru o instalare corectă ş1 funcţionare în condiţii de siguranţă.

          În cazul aparatelor care urmează a fi asamblate la locul de funcţionare, producătorul trebuie:

          1. a) să precizeze ordinea de montare a elementelor componente;

          2. b) să pună la dispoziţie procedura de asamblare în limba română precum şi metodele de verificare a corectitudinii operaţiei de asamblare.

          NOTĂ: Camera de ardere trebuie să fie un produs finit, asamblat definitiv ş1 încercat de producător.

          Reparaţiile la aceste tipuri de aparate trebuie să fie efectuate numai de prestatorii de specialitate autorizaţi de producător şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT. Producătorul trebuie să stabilească limitele de competenţă referitoare la:

        • • elementele care se pot repara şi procedura de lucru asociată;

        • • elementele care trebuie să fie înlocuite integral şi procedura de lucru asociată.

   7. 2.7 Instru,ctiuni de utilizare-func'tionare

      Instrucţiunile de utilizare trebuie să fie:

      • • redactate în limba română;

      • • lizibile, clare, explicite, utile, uşor de reţinut;

      • • concepute astfel încât să nu presupună cunoştinţe de specialitate.

        Se recomandă ca instrucţiunile de utilizare să conţină pictograme care să descrie operaţiile/manevrele pe care, eventual, trebuie să le facă utilizatorul în timpul exploatării aparatului precum şi restricţiile de intervenţie asupra aparatului (acestea se reţin şi se asimilează mai uşor decât textele scrise).

        Informaţiile esenţiale din instrucţiunile de utilizare trebuie să fie dublate cu inscripţionări / etichete de avertisment lipite pe aparat, alături de butoanele/manetele care trebuie să fie acţionate, pentru a evita riscul unei manevrări incorecte.

        Instrucţiunile de utilizare trebuie să conţină lista unităţilor de service şi de asistenţă tehnică autorizate care pot efectua servicii pentru utilizarea aparatului în condiţii de siguranţă.

        Instrucţiunile de utilizare trebuie să conţină toate informaţiile referitoare la:

      • • destinaţia, modul şi posibilităţile de funcţionare ale aparatului;

      • • tipul combustibilului solid recomandat;

      • • alimentarea corespunzătoare cu aer de ardere şi evacuarea fără riscuri a gazelor de ardere;

      • • manevrele care trebuie să fie efectuate la schimbarea tipului de combustibil, pentru menţinerea siguranţei în funcţionare, dacă este cazul;

      • • procedura de aprindere ;

      • • modul de reglare pentru funcţionarea în regim „automat”;

      • • modul de reglare „manuală” a sarcinii aparatului;

      • • funcţionarea corectă a dispozitivelor de reglare şi de comandă;

      • • reîncărcare, inclusiv masa maximă de combustibil recomandată;

      • • cerinţe privind aerisirea în cazul funcţionării simultane cu alte aparate de încălzire;

      • • întreţinerea curentă şi curăţarea periodică a aparatului;

      • • modul de oprire în condiţii de siguranţă;

      • • conservarea aparatului şi, eventual, a instalaţiei tehnologice în care acesta este integrat;

      • • verificarea aparatului după o perioadă de oprire îndelungată;

      • • recomandarea de a nu utiliza aparatul ca un incinerator;

      • • recomandări privind funcţionarea corectă a camerei de ardere deschise, dacă este cazul;

      • • un avertisment împotriva modificărilor neautorizate ale aparatului;

      • • recomandarea de a nu utiliza decât piesele de schimb fumizate de producător.

   8. 2.8 Marcaje

      Fiecare aparat trebuie să fie marcat lizibil şi durabil. Marcajul trebuie să fie accesibil pentru citirea informaţiilor, atunci când aparatul este instalat definitiv.

      Marcarea trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

      • • numele producătorului sau simbolul de identificare;

      • • tipul şi numărul de model sau simbolul aparatului;

      • • puterea termică nominală a schimbătorului de căldură „gaze de ardere/apă” şi puterea degajată în incintă sau domeniul puterilor (după tipul combustibilului utilizat), după caz, în kilowaţi;

      • • randamentul aparatului, clasa de eficienţă şi clasa de CO, aşa cum sunt definite în tabelele 2 şi 5;

      • • presiunea maximă de lucru a apei, dacă este cazul, în bari;

      • • marcajul de înregistrare a omologării de tip.

      Toate aparatele trebuie să fie marcate cu următoarele avertismente: ,,A se utiliza numai cu combustibilii recomandaţi. Respectaţi instrucţiunile de utilizare!"

      Parametrii inscripţionaţi pe placa de timbru trebuie să fie aceiaşi cu parametrii specificaţi în documentaţia tehnică a aparatului, confirmaţi prin încercările de omologare.

      Dacă se utilizează o etichetă, aceasta trebuie să fie durabilă şi rezistentă la umiditate şi temperatură. În condiţii normale de funcţionare, eticheta nu trebuie să se dezlipească sau să se deterioreze, astfel încât citirea informaţiilor să fie dificilă.

      Modelul de placă de timbru este prezentat în figura 2.

      Producător: Tip:                                            An fabricaţie:                      Putere termică nominală: TJ= .c_la_sa_d_e_e_fic_ie_n_ţă_:–- I I Clasa de CO: Denumire Număr de înregistrare la ISCIR-INSPECT aparat:                                             a omologării tipului Tip combustibil:
      	Nr. de înregistrare la ISCIR­ INSPECT a producătorului

      Figura 2 – Model de placă de timbru

      Producătorul stabileşte clasa aparatului în funcţie de concentraţia de monoxid de carbon. Integrarea aparatului în clasa declarată se verifică la încercările în vederea omologării tipului de aparat (comparativ cu datele din tabelul 5).

      Tabelul 5 – Concentraţia maximă admisă de monoxid de carbon (CO)

      1,0

      Clasa aparatului	Valorile limită ale concentraţiei de monoxid de carbon, c (la 13% 02) (%)
      Clasa 1	C ::;; 0,3
      Clasa 2	0,3 <C ::;;

3. 3 OMOLOGAREA APARATELOR

   1. 3.1 Generalităţi

      Omologarea reprezintă totalitatea activităţilor de verificări şi încercări pe care producătorul este obligat să le execute în vederea confirmării oficiale a realizării parametrilor de performanţă şi siguranţă în funcţionare ai fiecărui tip de aparat.

      Omologarea aparatelor este sarcina producătorului.

      Încercările în vederea omologării au drept scop verificarea caracteristicilor tehnice şi a siguranţei în funcţionare a aparatelor în raport cu documentaţia de omologare, precum şi

      verificarea funcţionării dispozitivelor incorporate (dispozitive de reglare şi supraveghere, de protecţie, de dozare a combustibilului).

      Încercările oficiale în vederea omologării se pot executa numai în laboratoare autorizate de ISCIR-INSPECT pentru astfel de activităţi. Autorizarea laboratoarelor se face conform prevederilor de la pct. 6.2.4.2.

      Validarea rezultatelor obţinute la încercări şi confirmarea respectării cerinţelor privind siguranţa în funcţionare a aparatului se face de către ISCIR-INSPECT, prin emiterea certificatului de omologare şi de îmegistrare a tipului de aparat.

      Înregistrarea tipului de aparat omologat la ISCIR-INSPECT reprezintă finalul procesului de omologare şi constituie acceptul/aprobarea fabricaţiei de serie a aparatului şi a introducerii lui pe piaţă.

   2. 3.2 Etapele omologării

      Etapele omologării sunt:

      • • întocmirea documentaţiei de omologare (pct. 3.2.1);

      • • admiterea la încercări în urma examinării şi avizării documentaţiei (pct. 3.2.2);

      • • examinarea prototipului (pct. 3.2.3);

      • • efectuarea încercărilor/măsurărilor (pct. 3.2.4);

      • • întocmirea rapoartelor şi buletinelor de încercări (pct. 3.2.5);

      • • îmegistrarea omologării la ISCIR-INSPECT (pct. 3.2.6).

      1. 3.2.1 Întocmirea documentaţiei de omologare

         Pentru efectuarea încercărilor în vederea omologării, producătorul trebuie să întocmească documentaţia tehnică conform prevederilor capitolului 2, la care se adaugă obligatoriu „Caietul de sarcini pentru încercare în vederea omologării".

         Caietul de sarcini pentru încercare în vederea omologării descrie concret condiţiile de efectuare a încercărilor pentru aparatul supus omologării şi se intocmeşte de către proiectantul sau producătorul aparatului, respectând cerinţele prezentei prescripţii tehnice şi ale standardelor aplicabile şi trebuie să conţină cel puţin următoarele :

         1. a) descrierea aparatului şi domeniul de utilizare ;

         2. b) principalele caracteristici constructive şi funcţionale ale aparatului;

         3. c) caracteristicile combustibililor utilizaţi ;

         4. d) schiţa standului/instalaţiei propus(e) pentru efectuarea încercărilor;

         5. e) lista aparatelor de măsurare utilizate pentru încercări, indicând pentru fiecare: caracteristicile, clasa de exactitate (precizia), locul de amplasare şi indicativul de recunoaştere pe schema standului/instalaţiei de încercare;

         6. f) enumerarea, în ordinea lor, a examinărilor, verificărilor şi determinărilor ce se vor executa asupra prototipului supus încercărilor de omologare;

         7. g) condiţiile în care se vor efectua încercările, durata acestora, intervalele de timp la care se fac citirile aparatelor de măsurat, metodele de încercare precum şi mijloacele materiale şi personalul necesar;

         8. h) abaterile admisibile la valorile caracteristicilor funcţionale şi la performanţele garantate prevăzute în desenul tip de ansamblu;

         9. i) condiţiile de efectuare a încercării de anduranţă, durata acesteia, caracteristicile de urmărit, criteriile de apreciere a rezultatelor în funcţie de datele deţinute de proiectant, privind durabilitea şi fiabilitatea elementelor componente ale aparatului, comparativ cu cele declarate de producător, alte observatii;

         10. j) stabilirea numărului de aparate car vor fi supuse încercării de anduranţă şi durata probei;

         NOTA : Caietul de sarcini poate cuprinde şi un capitol referitor la examinările ş1 verificările propuse a se efectua pentru aparatele din producţia de serie.

      2. 3.2.2 Admiterea la încercări în urma examinării şi avizării documentaţiei

         Înainte de începerea încercărilor şi măsurărilor, se examinează documentaţia tehnică de încercare urmărindu-se:

         1. a) existenţa şi corectitudinea documentelor şi documentaţiilor tehnice prevăzute la pct. 3.2.1;

         2. b) conformitatea caietului de sarcini pentru încercări cu prevederile prezentei prescripţii tehnice.

         1. 3.2.2.1 Condiţii de admitere la încercări în vederea omologării

            Începerea încercărilor/măsurărilor în vederea omologării se poate face numai după examinarea documentaţiei tehnice, verificarea caietului de sarcini avizat şi verificarea conformităţii constructive a prototipului cu documentaţia prezentată.

            NOTĂ: Avizarea caietului de sarcini se face împreună cu avizarea proiectului aparatului de către agenţii economici autorizaţi de ISCIR-INSPECT pentru avizarea proiectelor. Autorizarea agenţilor economici pentru avizarea proiectelor se face conform pct. 6.2.7.1.

            Dacă laboratorul acceptă prototipul la încercări în vederea omologării se întocmeşte raportul de verificare a documentaţiei şi se comunică în scris la ISCIR-INSPECT programul şi data începerii încercărilor şi măsurărilor în vederea omologării.

      3. 3.2.3 Examinarea prototipului

         Prototipul se examinează în raport cu desenul tip de ansamblu în ceea ce priveşte:

         -principalele subansambluri şi părţi componente;

         -conformitatea principalelor caracteristici constructive şi dimensionale.

         Dacă în urma examinării rezultă neconcordanţe sau deficienţe, prototipul se va respinge.

         În acest caz în raportul de examinare a prototipului se precizează motivele care au stat la baza deciziei de respingere.

         Prototipul se va restitui producătorului pentru remedieri, modificări sau completări. După eliminarea neconformităţilor constatate iniţial se va relua examinarea prototipului.

      4. 3.2.4 Efectuarea încercărilor/măsurărilor

         Modul de efectuare a încercărilor/măsurărilor în vederea omologării este descris în procedurile de lucru specifice (înregistrate la ISCIR-INSPECT) ale laboratoarelor autorizate. Aceste proceduri trebuie să fie în conformitate cu cerinţele prezentei prescripţii tehnice şi standardelor specifice.

         Laboratoarele autorizate trebuie să deţină:

         • – proceduri de încercare generale, aplicabile oricărui tip de aparat (a se vedea pct. 3.4.1);

         • – proceduri de încercare specifice pentru diferite tipuri de aparate (ase vedea pct. 3.4.2).

      5. 3.2.5 Întocmirea rapoartelor şi buletinelor de încercări

         Pentru fiecare etapă a procedurii de încercare trebuie să fie întocmite documente pentru consemnarea rezultatelor obţinute. Tipurile acestor documente (formulare) sunt specifice fiecărui laborator şi acceptate de ISCIR-INSPECT cu ocazia autorizării laboratorului.

         La finalizarea încercărilor, laboratorul care a efectuat încercările va întocmi un raport final de încercări în vederea omologării. Acest raport final conţine mai multe rapoarte de încercare asociate fiecărui tip de încercare (încercarea la sarcină nominală, la sarcină redusă, de siguranţă, la suprasarcină etc.) şi rapoartele de verificare a documentaţiei (a se vedea pct. 3.2.2.1) şi de examinare a prototipului (a se vedea pct. 3.2.3)

         Rapoartele finale de încercări trebuie să conţină datele de identificare ale laboratorului care a efectuat încercările, toate informaţiile referitoare la aparat, la modul de efectuare a încercărilor precum şi următoarele :

         • – numele şi adresa producătorului;

         • – numărul de autorizaţie al laboratorului;

         • – denumirea şi datele de identificare ale tipului de aparat;

         • – identificarea prototipului pe care s-au efectuat încercările (serie fabricaţie/an);

         • – rezultatele încercărilor (buletine de măsurări, fişe de calcul, diagrame etc., conform exemplului din tabelul 7);

         • – datele de identificare ale procedurii aplicate la încercare;

         • – aparatura specifică utilizată la încercări (seria aparatului de măsurat);

         • – buletinul de analiză a combustibililor utilizaţi la încercări;

         • – declaraţie că cerinţele din prezenta prescripţie tehnică sunt sau nu îndeplinite (acolo unde este cazul se vor trece valorile măsurate care să justifice rezoluţia); un exemplu de întocmire a acestei declaraţii este prezentat în tabelul 6;

         • – copia plăcii de timbru a aparatului;

         • – alte menţiuni referitoare la aparatul încercat;

         • – fotografii ale aparatului ;

         • – numele şi semnătura responsabilului cu lucrările de încercare în vederea omologării şi a şefului de laborator.

         Raportul final de încercare împreună cu dosarul tehnic se prezintă la ISCIR-INSPECT pentru analiză şi decizie privind înregistrarea şi emiterea certificatului de omologare al aparatului.

         

         Cerinţa din PT A2-2003

         La ce se referă

         Cerinţă îndeplinită (da sau nu)

         Observatii

         '

         etc…..

         Marcaje

         2.7

         Siguranţa

         2.4

         2.2.2

         Materiale

         2.2

         Tabelul 6 – Exemplu de declaraţie a verificării respectării cerinţelor din prezenta prescripţie tehnică la efectuarea încercărilor în vederea omologării

         

         Conform Tipul instalaţiei Tip

         Încercarea la procedurii /standului pentru aparat: Aparat serie Tip

         sarcină:……. nr:…. încercări:……….. . nr……. combustibil: ………

         Tabelul 7 – Exemplu de buletin de încercări

         Parametru	Unitatea de măsură	Valoarea măsurată	Valoarea calculată	Valoarea declarată de producător	Observaţii
         Randament	%				Clasa de eficienţă :
         Şarjă	kg
         Tiraj	mbar
         Conţinut de C02	%
         Temperatura gazelor de ardere evacuate	C
         Conţinut de CO în gazele de ardere	%
         Timp de ardere	h
         Consum orar de combustibil	kg/h
         Indice maxim de fum
         Timpul de intrare în regim a aparatului	h
         Temperaturi maxime ale suprafeţelor exterioare	C
         Altele

         

      6. 3.2.6 Înregistrarea omologării la ISCIR-INSPECT

         Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia va prezenta la ISCIR-INSPECT dosarul tehnic al aparatului împreună cu raportul final al încercărilor eliberat de laboratorul autorizat. În urma analizării dosarului tehnic şi a rapoartelor de încercări, ISCIR-INSPECT poate solicita refacerea unor încercări în prezenţa inspectorului de specialitate al ISCIR-INSPECT.

         După finalizarea încercărilor, dacă toate condiţiile din prezenta prescripţie au fost îndeplinite, ISCIR-INSPECT va elibera certificatul de omologare şi înregistrare a tipului de aparat.

         Certificatul de omologare/înregistrare la ISCIR-INSPECT este conform modelului din anexa L.

   3. 3.3 Verificări şi încercări executate de laboratoarele autorizate

      1. 3.3.1 Verificări şi încercări de tip

         Verificările de tip constau în verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor tehnice prevăzute în prezenta prescripţie tehnică şi se execută la cererea producătorului:

         la omologarea prototipului, conform pct. 3.2;

         la asimilarea în fabricaţie a aparatului, conform pct.3.2 ;

         ori de câte ori se fac modificări constructive, tehnologice sau înlocuiri de materiale susceptibile să modifice caracteristicile aparatului deja omologat, conform pct.3.2; periodic, o dată pe an la exemplare selecţionate aleatoriu din producţia de serie a tipului omologat, conform pct.3.2.

         NOTA: ISCIR-INSPECT, în cadrul procedurilor de supraveghere a producătorilor înregistraţi, poate cere executarea verificărilor de tip la oricare exemplar din producţia de serie. Aceste verificări se fac de către laboratoarele autorizate.

      2. 3.3.2 Verificări şi încercări de anduranţă

         La cererea producătorului, încercările de anduranţă pot fi realizate de un laborator autorizat, în conformitate cu prevederile caietului de sarcini al încercărilor de anduranţă şi prevederile standardelor aplicabile.

         La cererea ISCIR-INSPECT, se vor efectua încercări şi verificări de anduranţă pentru aparate fabricate de producători înregistraţi la ISCIR-INSPECT şi aflaţi în procedura de supraveghere sau pentru aparate fabricate de producători din străinătate şi certificate în conformitate cu standarde naţionale similare prezentei prescripţii tehnice, dar care nu au fost supuse şi încercărilor de anduranţă. Încercările de anduranţă se vor efectua pentru fiecare caz în parte conform caietelor de sarcini elaborate de producător, avizate de un agent economic autorizat conform pct.6.2.7.1. Aparatul supus încercărilor şi verificărilor de anduranţă trebuie să reziste pe toată durata încercărilor la eforturile şi solicitările la care este supus fără să prezinte degradări, exfolieri, deformări remanente sau alete modificări care pot împiedica buna sa funcţionare. Durata minimă a încercării de anduranţă este de 200 de ore din care 100 de ore funcţionare în regim de suprasarcină.

         NOTA: În cazul în care un producător înregistrat la ISCIR-INSPECT nu a definitivat în 3 ani de la înregistrare încercările de anduranţă la nici o tipodimensiune de aparat dintr-o gamă de aparate omologate, înregistrarea producătorului nu se reactualizează.

      3. 3.3.3 Verificări suplimentare

         Pentru înregistrarea la ISCIR-INSPECT a tipurilor de aparate noi din import care au fost supuse încercărilor de tip conform altor standarde naţionale şi certificate de către un organism de control independent, se execută în laboratoarele autorizate de ISCIR-INSPECT, după caz doar încercările care lipsesc (comparativ cu prevederile prezentei prescripţii tehnice) din dosarul tehnic prezentat.

      4. 3.3.4 Verificări ulterioare

         Sunt acele verificări şi încercări pe care producătorul trebuie să le efectueze în cadrul verificărilor de lot şi care nu se pot executa decât de un laborator autorizat. Aceste verificări se execută pe minimum două aparate din fiecare lot de maxim 3200 de bucăţi, sunt efectuate cu scopul de a constata dacă produsele din fabricaţia de serie realizează aceleaşi performanţe cu prototipul omologat şi constau din următoarele verificări funcţionale :

         verificarea neetanşeităţii aparatului ;

         verificarea realizării randamentului termic declarat ; verificarea temperaturii medii a gazelor de ardere ; verificarea realizării indicelui de fum.

         NOTA: Verificările ulterioare pot fi solicitate şi de către ISCIR-INSPECT să fie execute pentru aparate selecţionate din producţia de serie a unui producător înregistrat, în cadrul procedurilor de supraveghere a producătorilor înregistraţi.

         În cazul oricăror încercări efectuate de un laborator autorizat de ISCIR-INSPECT, laboratorul poate cere solicitantului lucrărilor de încercare să se angajeze să nu publice rapoartele de verificare ale laboratorului autorizat sau extrase din acestea.

   4. 3.4 Cerinţe tehnice privind efectuarea examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii de încercare în vederea omologării aparatelor consumatoare de combustibili solizi

      1. 3.4.1 Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor şi încercărilor comune pentru toate tipurile de aparate

         EXAMINAREA PROTOTIPULUI

         ( din punct de vedere constructiv)

Examinările şi încercările comune pentru toate tipurile de aparate se vor efectua conform schemei de mai jos.

L_J

L_j

L_j

B B

!============

VERIFICAREA

non TMFNT ATTFT

EXAMINAREA

=================::::,

NEETANŞEITĂŢII

._ v_AEP_RRIFI_NI_Dc_EARRIEAI ,
ÎNCERCAREA LA REGIM NOMINAL ============================: + ÎNCERCAREA LA REGIM REDUS :=============================== . ÎN_c_E_R_c_ARE–A-LA_s_u_P_RA_sARc_IN_Ă  .	3.4.1.9 ÎNCERCĂRI DE SECURITATE

:

+

DETERMINAREA PIERDERILOR DE CĂLDURĂ şi CALCULAREA RANDAMENTULUI

B….

1 3.4.1.7

._I                           ÎN_C_ER_C_ARE A_D_E_A_ND_URAN_T_Ă                             .

Cerinţele prezentate în continuare trebuie să se regăseasca m orice procedură a unui laborator autorizat de ISCIR-INSPECT pentru efectuarea încercărilor în vederea omologării aparatelor consumatoare de combustibili solizi.

1. 3.4.1.1 Examinarea documentaţiei şi a prototipului (din punct de vedere constructiv)

   Se vor efectua următoarele:

   • • se stabilesc punctele de staţionare în desfăşurarea procedurii de încercare (punctele de staţionare specifică verificările şi încercările care pot conduce la respingerea prototipului);

   • • se verifică documentaţia de omologare comparativ cu cerinţele de la pct. 3.2.1;

   • • se elaborează raportul de verificare a documentaţiei; .

   • • se examinează prototipul în raport cu desenul tip de ansamblu, conform pct. 3.2.3 ;

   • • se elaborează raportul de examinare a prototipului.

2. 3.4.1.2 Verificarea neetanşeităţii

   Verificarea neetanşeităţii corpului aparatului se efectuează cu instalaţia prezentată în figura 3, cu metoda măsurării debitelor de aer, astfel :

   1. a) se racordează aparatul supus verificării la instalaţia pentru determinarea neetanşeităţii; se închid uşile şi regulatoarele de aer; capacele, plitele şi îmbinările plăcilor se etanşează cu un material corespunzător;

   2. b) se măsoară cantitatea de aer aspirată de ventilator, care trece prin aparatul verificat, timp de o oră, la o depresiune de la 0,05 mbar (0,5 mm H20) până la 0,5 mbar (5 mm H20);

   3. c) se efectuează 4 măsurări succesive la depresiuni diferite, cuprinse în intervalul 0,05 mbar (0,5 mm H20) şi 0,5 mbar (5 mm H20), dintre care una la O,1 mbar (1 mm H20).

   Valorile măsurate ale cantităţilor de aer aspirat de ventilator vor fi reprezentate

   grafic.

   Pentru aprecierea neetanşeităţii se ia în considerare valoarea obţinută la

   determinarea efectuată la depresiunea de O,1 mbar (1 mm H20). Această valoare nu trebuie să fie mai mare decât valoarea stabilită de proiectant în caietul de sarcini şi nu trebuie să depăşească 0,9 m3/h/kW.

   

   

   

   4

   –

   3

   1200

   Dimensiuni în mm Figura 3 – Instalaţie pentru măsurarea neetanşeităţii

   Instalaţia se compune din :

   1. 1- ventilator pentru aspirarea aerului care trece prin aparat ;

   2. 2- debitmetru pentru măsurarea debitului de aer;

   3. 3- tronson special de măsurare cu diametru de 120 mm şi lungimea de 2,4 m, prevăzut la ambele capete cu reducţii pentru racordare la aparat şi la debitmetru;

   4. 4- micromanometru, cu diviziunea scalei de 0,01 mbar (0,1 mm H20).

   5. 5- aparat supus verificării.

3. 3.4.1.3 Verificarea aprinderii

   Operaţia de aprindere se efectuează astfel:

   • – pe grătarul/vatra curăţat(ă) se aşază o anumită cantitate de talaş sau hârtie peste care se adaugă surcele, în funcţie de suprafaţa grătarului;

   • – se alimentează aparatul cu o şarjă de combustibil necesară unei ore de funcţionare în regim normal;

   • – se deschide complet regulatorul de aer şi dispozitivul de pornire, apoi se dă foc materialului de aprindere (talaş sau hârtie) ;

   • – după 1O min de la aprindere se închide dispozitivul de pornire şi se reglează tirajul pentru regimul normal de funcţionare.

   Aprinderea se consideră reuşită dacă şarja de combustibil introdusă continuă să ardă fără nici o intervenţie a utilizatorului din exterior. La sfârşitul unei ore de funcţionare cu o abatere de± 1O min. în focar trebuie să se regăsească jăratecul de bază.

   OBSERVAŢIE – Aprinderea este o operaţie specifică fiecărui tip de aparat şi principiu

   de ardere. Modul de aprindere trebuie să fie stabilit de proiectant/producător în

   ,,instrucţiunile de utilizare". Aorinderea se va efectua în conformitate cu aceste instrucţiuni, atât la încercările în vederea omologării precum şi în exploatarea curentă.

4. 3.4.1.4 Încercarea la regim nominal

   Încercarea de funcţionare la regim nominal este încercarea la putere termică nominală a aparatului şi constă din:

   • – o aprindere şi una sau mai multe perioade de aducere a aparatului în starea de regim;

   • – o perioadă de încercare.

   Încercarea poate începe din stare rece sau poate urma altei încercări, cu condiţia ca după ultima încercare focarul să fie curăţat de cenuşă. Curăţarea focarului şi evacuarea cenuşii se face conform instrucţiunilor producătorului.

   Dacă încercarea se face pornind din stare rece, perioada de încercare la putere termică nominală trebuie să fie precedată de o aprindere iniţială urmată de aducerea aparatului la starea de regim de putere nominală. Aceasta se poate realiza funcţionând cu aparatul o perioadă de timp în care se fac una sau mai multe reîncărcări a focarului cu şarja necesară obţinerii puterii nominale.

   În cazul în care aparatul supus încercării a funcţionat una sau mai multe perioade la putere termică nominală, înainte de a începe perioada de încercare la regim nominal, încercarea poate fi începută imediat după realizarea rezervei de jăratec de la ultima perioadă de functionare.

   În orice situaţie, durata perioadei de punere în regim trebuie să fie sufici nt de mare pentru a garanta atingerea tuturor condiţilor normale de funcţionare şi rezerva de jăratec înainte de începerea încercării la regim nominal. Aceasta deoarece la sfârşitul perioadei de încercare masa rezervei de jăratec (jăratec de bază) şi a cenuşii rezultate nu trebuie să difere cu mai mult de 50 g de masa rezultată în perioada precedentă.

   Pentru prelucrarea rezultatelor încercării la putere termică nominală, trebuie să fie obţinute cel puţin două seturi de determinări distincte ale parametrilor de încercare. Aceste două seturi de determinări distincte trebuie să fie obţinute în două perioade de încercare separate. Fiecare perioadă trebuie precedată de o punere în regim. Se pot admite şi două perioade de încercare consecutive. În acest caz, perioada anterioară de încercare constituie perioadă de punere în regim pentru următoarea perioadă de încercare. Rezultatele determinărilor di cele două perioade consecutive de încercare se vor evidenţia separat.

   Pentru ca rezultatele încercării să fie valabile, la sfârşitul încercării stratul de jăratec rămas trebuie să asigure masa rezervei de jăratec.

   Valoarea medie a puterii nominale, calculată pe baza a cel puţin două măsurări valabile şi distincte, nu trebuie să fie mai mică decât valoarea puterii nominale declarate de producător. Criteriul de acceptare a rezultatului încercării: puterea termică nominală nu trebuie să difere cu mai mult de ±10% de valoarea medie calculată.

   Presiunea statică a gazelor de ardere evacuate, măsurată în tronsonul de măsurare, trebuie să fie supravegheată tot timpul încercării şi, dacă este necesar, se reglează tirajul pentru a menţine presiunea statică la valoarea tirajului normal corespunzător, conform figurii 1 (a se vedea pct. 2.5.2.1.1).

   Încercarea la regim nominal se efectuează la încărcarea termică nominală prevăzută în documentaţia tehnică, cu unul sau mai mulţi combustibili indicaţi de proiectant/producător. Durata acestei încercări variază în funcţie de tipul aparatului şi de principiul de ardere pe care acesta funcţionează.

   Alimentarea cu combustibil se face la intervalele prevăzute de proiectant/producător sau conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice, în funcţie de tipul aparatului încercat. În timpul încercării se vor avea în vedere următoarele :

   • – tirajul se reglează la O,1 sau O,12 mbar (1 sau 1,2 mm H20) cu abaterile± 0,01 mbar (± O,1 mm H20), ţinând seama de prevederile caietului de sarcini;

   • – în funcţie de tipul şi puterea aparatului tirajul minim se va regla conform valorilor de la pct. 2.5.2.1.1;

   • – de la începutul încercării, pe toată durata acesteia şi la sfârşit se vor nota/înregistra datele necesare pentru determinarea randamentului termic şi anume:

     • • masa şarjei de combustibil introdus;

     • • consumul orar de combustibil;

     • • temperatura gazelor de ardere la coş;

     • • temperatura mediului ambiant;

     • • tirajul;

     • • concentraţia gazelor de ardere;

     • • masa cenuşei rezultate.

       Citirile şi notarea valorilor se face la intervale de 3 minute; analiza gazelor de ardere este indicat să se facă cu un aparat prevăzut cu înregistrator.

   • – la sfârşitul încercării sau la sfârşitul intervalului dintre două alimentări se verifică dacă combustibilul a ars în timpul stabilit; se admit abateri de± 5 min la oră;

   • – realimentarea cu o nouă şarjă de combustibil se face numai după scuturarea grătarului de cenuşă ;

   • – după ce a ars ultima şarjă de combustibil, se scutură grătarul iar cenuşa căzută prin grătar se colectează şi se trimite la analiză pentru determinarea conţinutului de nearse.

   Dacă durata reală a încercării este mai scurtă sau mai lungă decât cea specificată în tabelul 3 (a se vedea pct.2.5.2.3.1), cu o abatere mai mare de 15%, se determină prin calcule dacă, la puterea termică nominală declarată de producător, durata minimă necesară pentru o încercare la această putere a fost atinsă sau dacă puterea termică nominală declarată de producător a fost atinsă.

   Dacă durata minimă calculată a încercării sau puterea termică nominală calculată mai sus nu a fost atinsă pe perioada încercării reale, încercarea nu este valabilă. Aceasta se consideră perioadă de aducere în regim, caz în care încercarea trebuie să fie reluată.

5. 3.4.1.5 Încercarea la regim redus

   Încercarea la regim redus se efectuează cu o încărcare termică de 25 % din încărcarea termică nominală şi are drept scop verificarea posibilităţii de reglare a procesului de ardere la o sarcină redusă, precum şi a neetanşeităţii aparatului. De asemenea, se verifică capacitatea de reaprindere la funcţionare intermitentă. Durata periodei de reîncărcare trebuie să fie determinată în timpul încercării şi evaluată comparativ cu valorile din tabelul 4 (a se vedea pct. 2.5.2.3.2).

   În timpul încercării se vor avea în vedere următoarele :

   • – încercarea se efectuează în continuarea încercării la regim normal sau a încercării la suprasarcină, în funcţie de tipul aparatului, şi este precedată de o perioadă de pregătire (reglare pentru funcţionarea la regim redus);

   • – timpul de funcţionare a aparatului(perioadă de pregătire în care se fac reglaje) pentru aducerea la starea de regim redus este de 1,5-2 ore. În această perioadă alimentarea cu combustibil se poate face o singură dată pentru toată perioada sau la intervale mai mici, conform indicaţiilor proiectantului/producătorului;

   • – tirajul se reglează şi se menţine la 0,05 ± 0,01 mbar (0,5 ± O,1 mm H20), atât în

     timpul perioadei de pregătire cât şi în timpul încercării;

   • – după perioada de pregătire (aducere în regim) se scutură grătarul şi se alimentează aparatul cu întreaga cantitate de combustibil necesară încercării sau cu o cantitate de combustibil mai mică, specificată în instrucţiunile de utilizare ale producătorului, la începutul încercării;

   • – durata încercării este de 1O – 12 ore, în funcţie de tipul aparatului;

   • – în timpul încercării se urmăresc şi se notează aceleaşi date ca la pct. 3.4.1.4;

   • – se măsoară şi se notează temperatura platformei de încercare şi a pereţilor laterali ai triedrului, în mod continuu sau la intervale care nu depăşesc un minut (exemplu de realizare a instalaţiei de măsurare este dat în figurile 5, 6,7, 8 şi 9);

   • – la expirarea timpului de încercare se scutură cenuşa şi se colectează pentru determinarea conţinutului de nearse ;

   • – încercarea se consideră terminată şi reuşită dacă, după durata stabilită (cu abateri de

     ± 5 min la oră) întreaga cantitate de combustibil a ars şi a rămas suficient jăratec pentru ca o

     noua şarjă de combustibil necesară funcţionării la regim normal să se reaprindă, în condiţiile de reglare a tirajului de 0,1 ± 0,01 mbar (1 ± 0,1mm H20), regulatorul de aer fiind la pozitia maximă şi dispozitivul de pornire deschis;

   • – încercarea se consideră nereuşită dacă în timpul încercării focul se stinge sau dacă nu a rămas suficient jaratec pentru o nouă reaprindere.

   NOTĂ: Cantitatea de combustibil se calculează cu formula de calcul a şarjei de combustibil pentru fiecare regim de ardere, conform pct.3.4.1.7.1.1 formula (1).

6. 3.4.1.6 Încercarea la suprasarcină

   1. 3.4.1.6.1 Generalităţi

      Această încercare este destinată evaluării comportării aparatului în ansamblu şi a tuturor componentelor în condiţiile temperaturilor excesive care pot apărea la o supraîncărcare a focarului sau la o ardere violentă.

      Pentru realizarea încercării este necesar ca toate elementele de reglare a parametrilor arderii, cu excepţia celor utilizate doar pentru pornire, să fie într-o poziţie care permite atingerea puterii maxime (aer de ardere la maxim, tiraj mărit etc.)

      Combustibilul de încercare trebuie să fie lemn de brad cu un conţinut de umiditate de (15±3)%, tăiat/fasonat în butuci cu secţiunea 4 cm x 6 cm sau 5 cm x 5 cm şi lungimea cel puţin egală cu două treimi din lăţimea focarului sau adâncimea acestuia. Dacă aparatul este echipat cu un grătar, lungimea şi lăţimea butucilor trebuie să depăşească lungimea şi lăţimea grătarului astfel încât grătarul să fie în întregime acoperit cu combustibil de încercare. Butucii trebuie să fie aşezaţi astfel încât să se realizeze o încărcătură suficient de compactă astfel încât între bucăţile de lemn să nu existe spaţii libere mai mari de 1 cm.

      Cantitatea de combustibil cu care trebuie încărcat aparatul pentru această încercare se calculează, conform pct.3.4.1.7.1.1 formula (2).

      Aparatul trebuie să fie reîncărcat şi trebuie să funcţioneze perioade de încercare succesive până când temperatura pardoselii de încercare şi a pereţilor triedrului precum şi temperatura compartimentului de depozitare a combustibilului ating o stare stabilă.

   2. 3.4.1.6.2 Mod de lucru (aprinderea şi aducerea în regim de suprasarcină)

      Se vor parcurge următoarele etape:

      1. a) se încarcă aparatul cu o cantitate minimă de combustibil de încercare pentru a permite aprinderea, conform instrucţiunilor de utilizare ale producătorului; atunci când combustibilul atinge o stare de ardere intensă, se încarcă focarul cu masa de combustibil calculată conform formulei (2);

      2. b) se reglează tirajul pentru a obţine o valoare mai mare cu +2 Pa decât cea indicată în figura 1 (a se vedea pct. 2.5.2.1.1), pentru obţinerea puterii nominale a aparatului; se reglează registrul de aer primar pe poziţia de funcţionare maximă şi registrul de aer secundar pe poziţia normală pentru funcţionarea aparatului pe combustibil lemn;

      3. c) se supraveghează presiunea statică a gazelor de ardere în punctul de măsurare de pe tronsonul de măsurare la intervale de maximum 15 min pe toată durata încercării şi se reglează tirajul, dacă este necesar, pentru a menţine tirajul la valori crescute cu +2 Pa peste valoarea de tiraj impusă pentru realizarea puterii nominale în condiţii de siguranţă (a se vedea pct 2.5.2.1) ;

      4. d) după consumarea şarjei şi obţinerea rezervei de jăratec, se introduce o nouă şarjă de combustibil (aceeaşi masă de combustibil, Bfl ,calculată conform formulei (2));

      5. e) se menţin reglările registrului de aer de ardere şi ale clapetelor de tiraj pe poziţiile de funcţionare care permit obţinerea puterii maxime a aparatului;

      6. f) se măsoară şi se notează următorii parametri, în mod continuu sau la intervale de maximum un minut :

         -temperatura pardoselii de încercare şi a pereţilor triedrului;

         -temperatura în compartimentul de depozitare a combustibilului, dacă este cazul;

      7. g) încercarea se termină atunci când se obţine rezerva de jăratec; se notează valoarea indicată de cântar (a se vedea pct. 3.5.1 alin.g);

      8. h) se realimentează aparatul cu o nouă şarjă de combustibil de încercare, conform pct. pct.3.4.1.6.1 şi se reîncepe încercarea; dacă temperaturile maxime cresc de la o încercare la alta, se continuă realimentarea, până ce, la a „n”-a şarjă identică cu cea precedentă, se vor atinge valorile

      maxime ale temperaturilor; aceste temperaturi maxime trebuie să fie consemnate în raportul de încercare.

      Pentru evaluarea comportării la temperaturi excesive a tuturor elementelor aparatului se vor efectua încercările de mai jos.

      1. 3.4.1.6.2.1 Verificarea temperaturii mânerelor şi a dispozitivelor de manevrare şi actionare accesibile utilizatorului

         '

         Modul de efectuare a încercării:

         • – se realizează starea de regim normal şi jăratecul de bază;

         • – se goleşte cenuşarul iar în spaţiul de încărcare al aparatului se va introduce o cantitate de combustibil de încercare calculată astfel încât să poată asigura o perioadă de ardere de 4 ore, dacă aparatul ar funcţiona la sarcină nominală cu randament de 75% ;

         • – combustibilul va fi ars la poziţia maximă de deschidere a dispozitivului de reglare a aerului de ardere şi la un tiraj mediu de 15 Pa, fără a interveni în nici un fel în procesul de ardere până când întreaga cantitate de combustibil nu s-a epuizat, rămânând doar jăratecul de bază existent la începutul încercării;

         • – în timpul acestei încercări se măsoară, la intervale de maximum 5 min., temperaturile suprafeţelor exterioare ale mânerelor şi organelor de manevrare accesibile utilizatorului precum şi temperatura gazelor de ardere evacuate, compoziţia acestora (CO2; CO) şi tirajul;

         • – durata intervalelor de măsurare (nu poate fi mai mare de 5 min.) va fi aleasă astfel încât variaţiile valorilor măsurate să poată fi înregistrate cât mai exact;

         • – se va măsura temperatura din încăpere;

         • – se verifică dacă apar deformări şi alte defecte la aparat (suprafeţele emailate sau vopsite nu se exfoliază, elementele aparatului nu se topesc şi nu apar crăpături vizibile pe nici o suprafaţă exterioară a aparatului); crăpăturile foarte mici, de dimensiunea firului de păr, nu afectează siguranţa în funcţionare.

           Criterii de evaluare a rezultatelor măsurărilor: în timpul acestei încercări temperatura maximă a mânerelor şi organelor de manevrare nu trebuie să depăşească:

           35 K – la metal ; 45 K – la porţelan ;

           60 K – la material plastic.

      2. 3.4.1.6.2.2 Criterii de evaluare a durabilităţii aparatului la suprasarcină

         După efectuarea încercărilor de la pct. 3.4.1.6.1 şi 3.4.1.6.2 se măsoară masa cenuşii căzute prin grătar şi se analizează pentru determinarea procentului de reziduuri solide nearse. Se fac determinări şi calcule ale puterii termice, pierderilor de căldură şi randamentului conform pct.3.4.1.7 şi se verifică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

         • – randamentul în timpul încercării a fost de minimum 70-75% (pentru aparatele închise, cu geam pe o suprafaţă mai mare de 0,2 m2– cel puţin 60%);

         • – puterea termică dezvoltată în timpul încercării la suprasarcină a fost egală cu cel puţin de

           4 ori puterea nominală declarată a aparatului; cantitatea de combustibil folosită la încercare putea să asigure funcţionarea aparatului timp de cel puţin 4 ore la regim nominal, fără a se interveni asupra funcţionării;

           °

         • – temperatura gazelor de ardere evacuate nu depăşeşte cu mai mult de 400 °C temperatura ambiantă din incinta unde este instalat aparatul; la putere termică nominală, temperatura gazelor de ardere evacuate nu depăşeşte cu mai mult de 350 C temperatura ambiantă din incinta în care este instalat aparatul;

         • – aparatul realizează o ardere cu fum redus în condiţiile alimentării cu combustibilii recomandaţi de producător.

           Dacă o singură condiţie de mai sus nu se realizează, atunci încercarea se va repeta cu dispozitivul de reglare a aerului de ardere şi a tirajului la poziţiile de realizare a puterii nominale.

           Dacă, în aceste condiţii de funcţionare, se constată îndeplinirea condiţiilor de mai sus, aparatul va fi omologat, dar producătorul este obligat să atenţioneze utilizatorul cu următorul avertisment: ,,Aparat cu risc ridicat de funcţionare la depăşirea regimului nominal".

7. 3.4.1.7 Determinarea pierderilor de căldură şi calculul randamentului

   1. 3.4.1.7.1 Mărimi, simboluri şi unităţi de măsură

      Obiectivul principal al oricărui tip de încercare (la funcţionarea în regim nominal, regim redus, suprasarcină etc.) în vederea omologării unui tip de aparat este evaluarea pierderilor de căldură, determinarea puterii utile a aparatului şi a randamentului.

      Pentru determinarea pierderilor de căldură, a puterii termochimice a combustibilului introdus în focar, a puterii utile, a puterii nominale, a puterii maxime şi pentru calculul randamentului global, al randamentului direct, al randamentului indirect etc., determinări şi calcule care constituie obiectivele încercărilor, în prezenta prescripţie sunt specificate simbolurile utilizate în mod general (a se vedea tabelul 8).

      NOTĂ: În cazuri particulare pot fi utilizate şi alte simboluri ale parametrilor ş1 mărimilor măsuraţi(te) sau luaţi(te) în calcul, unităţi de măsură echivalente precum ş1 formule de calcul specifice.

      Tabelul 8 – Simboluri ale mărimilor şi parametrilor utilizaţi în calcule

      Simbol	Mărime/parametru	Unităţi de măsură
      B	Masa de combustibil de încercare ars într-o oră (combustibil brut)	kg/h
      B	Cantitatea de solide nearse din reziduuri în raport cu masa totală a materialului rezidual (cenuşă+ solide nearse)	% din masă
      C	Conţinut în carbon al combustibilului de încercare (combustibil brut)	% din masă
      co C02	Conţinut de monoxid de carbon din gazele de ardere uscate Conţinut de dioxid de carbon din gazele de ardere uscate	% din volum % din volum
      Cp	Căldura specifică a apei	kJ/K.m3
      Cr	Conţinut în carbon al reziduurilor în raport cu masa combustibilului de încercare ars (aproximativ : C, = R x b/100)	% din masă
      Cr,m	Căldura specifică a gazelor de ardere uscate în condiţii normale, în funcţie de temperatură	kJ/K.m3
      CpmH20	Căldura specifică a vaporilor de apă în condiţii normale, în funcţie de temperatură	kJ/K.m3
      F	Masa combustibilului de încercare ars în I Oh (uscat, fără cenuşă) dar fără corecţia de materiale solide combustibile nearse prezente în reziduuri	kg
      H	Conţinut în hidrogen al combustibilului de încercare (combustibil brut)	% din masă
      H"	Putere calorifică inferioară a combustibilului de încercare (combustibil brut)	kJ/kg
      Mw	Debit de apă	kg/ h
      m	Debit masic al gazelor de ardere	g/s
      N	Creştere de temperatură a schimbătorului ( I'. Ta apei în schimbătorul de căldură” gaze de ardere/apă”)	K
      Y/	Randament	%
      p	Putere termică totală	kW
      Pstt	Putere calorifică degajată în încăpere I	kW
      Pw	Putere calorifică a schimbătorului de căldură "gaze de ardere/apă"	kW
      Qa	Pierderi prin cădura sensibilă a gazelor de ardere raportată la unitatea de masă de combustibil de încercare	kJ/kg
      Qb	Pierderi prin cădura latentă a gazelor de ardere raportată la unitatea de masă de combustibil de încercare	kJ/kg
      Qr	Pierderi prin cădura solidelor nearse căzute prin fantele grătarului raportată la unitatea de masă de combustibil de încercare (combustibil brut)	KJ/kg
      q.	Procentul pierderilor de căldură prin căldura sensibilă a gazelor de ardere, Q a , raportată la puterea calorifică a combustibilului de încercare (combustibil brut)	%
      Qb	Procentul pierderilor prin căldura latentă în gazele de ardere, Q b , raportată la puterea calorifică a combustibilului de încercare (combustibil brut)	%
      q „	Procentul pierderilor prin căldură în solide nearse Q r, .raportată la puterea calorifică a combustibilului de încercare (combustibil brut)	%
      R	Reziduuri solide nearse care trec prin grătar raportate la masa combustibilui de încercare ars	% din masă
      Tb	Interval minim de reîncărcare declarat de producător	h
      ta	Temperatura gazelor de ardere	oe
      t,	Temperatura ambiantă	oe
      Vcon	Volum de monoxid de carbon în condiţii normale de presiune şi temperatură (NTP)	dm 3
      w	Conţinut de umiditate al combustibilului de încercare	% din masă

      1. 3.4.1.7.1.1 Formule de calcul

         Pentru calculul şarjelor, al intervalelor de reâncărcare, al pierderilor de căldură, al randamentelor şi al altor mărimi utilizate pentru prelucrarea datelor înregistrate la măsurările din timpul încercărilor se vor folosi următoarele formule de calcul:

         • – pentru calculul şarjei de combustibil de încercare necesar fiecărei încercări, la diferite regimuri de ardere şi de putere ale aparatului, se va utiliza formula:

           unde:

           B = _36_o_o_o_o_x_P_ll_x_T,-'-b

           n Hu X 1]

           (1)

           Bn = masa şarjei necesare, în kg;

           Hu = puterea calorifică inferioară a combustibilului de încercare ( combustibil brut), în kJ/kg;

           ri = randamentul minim al tipului de aparat, conform claselor de eficienţă specificate în tabelul 2 (a se vedea pct. 2.5.2.2.1) sau o valoare mai mare declarată de producător, în%;

           Pn = puterea termică nominală a aparatului, în kW;

           T b = intervalul minim de reîncărcare declarat de producător, în ore.

         • – pentru calculul şarjei de combustibil de încercare utilizat la încercarea de suprasarcină (încercare de securitate) se va utiliza formula:

           B

           _ 400x Se

           fi–

           (2)

           H"

           unde:

           Bt1 = masa şarjei necesare, în kg;

           Hu = puterea calorifică inferioară a combustibilului de încercare ( combustibil brut), în MJ/kg; Se= suprafaţa bazei focarului, în m 2;

           400=energia introdusă, în MJ/ m2.

         • – puterea termică totală se calculează cu formula:

           P= (17xBxHJ

           l00x 3600

           (3)

         • – pentru aparatele echipate cu schimbător de căldură „gaze de ardere/apă”, puterea termică de încălzire a apei (puterea termică cedată apei) se calculează cu formula:

           le xM xN}

           p =      p               V            

           IV 3600

           (4)

         • – puterea termică emisă/degajată în incinta în care este instalat aparatul prin radiaţie directă şi convecţie se calculează cu formula:

           

           (5)

         • – debitul masic al gazelor de ardere se determină cu formula:

           Bx(1,3)x(C-CJ 9H +W

           ––-+–

           m = –0,–53–6x (c–o2–––co‘-) –1–0–0 –

           3,6

           (6)

           Valorile medii ale compuşilor gazelor de ardere, cum ar fi 02, CO2şi CO, considerate pe perioada unei încercări sunt calculate cu o aproximaţie admisibilă plecând de la indicaţiile instrumentelor de măsurare folosite. Aceste valori medii nu sunt ponderate cu variaţiile debitului masic deoarece se consideră că pe toată durata încercării debitul de gaze de ardere este constant şi erorile de calcul sunt neglijabile.

           – conţinutul de CO în gazele de ardere se calculează astfel :

           1. 1) concentraţia medie de monoxid de carbon, COm, trebuie să fie calculată cu media aritmetică a tuturor valorilor de CO citite pe instrumentul de măsurare în timpul încercării ;

           2. 2) valoarea COm este transformată în valoarea concentraţiei CO ţinând seama de concentraţia de 02 şi folosind oricare din formulele de mai jos :

              CO= CO X 21-02norm

              m 21-O2m

              (7)

              CO= CO X C02maxX 21- 02normm C02m 21-O2m

              (8)

              O2norm = concentraţia medie de oxigen în gazele de ardere; se consideră 13 %.

              NOTĂ: Pentru exprimarea COm în mg/m3n se vor utiliza următoarele relaţii de transformare:

              1. a) dacă concentraţia de CO se măsoară în părţi per milion (ppm):

                 

              2. b) dacă concentraţia de CO se măsoară în procente(% din volum):

           

           unde dea este densitatea monoxidului de carbon; în condiţii normale dea = 1,25kg Im!

           – căldura specifică a gazelor de ardere uscate, (Cpmct) se calculează cu ajutorul relaţiei:

           2

           Cpmd = 3,6x [0,361+ 0,008x ( ) + 0,034x ( ) ]

           1000 1000

           2

           +[o,085 + 0,19 x ( )-0,14 x ( ) ] x ( cq)  

           (9)

           1000 1000 100

           2

           +[(0,03 X( )- 0,2 X ( ) ] X ( cq  )]

           1000 1000 100

           – căldura specifică a vaporilor de apă din gazele de ardere (C pmH2o) se calculează cu ajutorul relaţiei:

           2

           CpmH o = 3,6 X[0,41 + 0,038 X( )+ 0,034 X ( ) ] (10)

           2 1000 1000

           – volumul de monoxid de carbon (V co 0) în condiţii de referinţă standard ale temperaturii şi presiunii se calculează în dm 3, în timp de 1O ore de încercare de securitate la tiraj natural, cu relaţia:

           CxF

           V, = COxl0

           (11)

           co„ 0,536x(CO2+CO)

           Pierderile de căldură se determin folosind simbolurile şi unităţile de măsură din tabelul 8.

   2. 3.4.1.7.2 Determinarea pierderilor de căldură

      Determinarea pierderilor de căldură se poate face cu următoarele relaţii:

      P =[C C-C,+0469H +W](t-t},

      s pm 0,536[C02 +(CO+H2)] , 100 g a,

      P. = 3020(CO+H 2{ C-C,J·

      (12)

      (13)

      l 0,536x[co2 +(CO+H2))00,

      p= R x bx8100=C 8100=R x b x 81

      r 100 100 r 100 100

      (14)

      unde:

      Hu = Qi = puterea calorifică inferioară a combustibilului utilizat la încercări, în kcal/kg ; Qa = Ps = pierderea de căldură sensibilă a gazelor de ardere evacuate la coş, în kcal/kg; Q b =P1 = pierederea prin căldura latentă datorată arderii chimice incomplete, în kcal/kg; Q r = Pr = pierderea de căldură prin combustibil nears căzut prin grătar, în kcal/kg;

      r, = randamentul termic, în procente ;

      C = conţinutul de carbon elementar raportat la masa iniţială de combustibil utilizat, în procente;

      H = conţinutul de hidrogen elementar raportat la masa iniţială de combustibil utilizat, în procente;

      W = conţinutul de apă (umiditatea totală) a combustibilului utilizat, în procente;

      Cpm = căldura specifică medie a gazelor de ardere uscate, în funcţie de temperatura şi

      conţinutul în CO2. Căldura specifică medie a gazelor de ardere uscate se determină din diagrama din figura 5 sau 6, în kJ/Nm30c sau Kcal/Nm30c ;

      CO2= conţinutul de dioxid de carbon din gazele de ardere, în procente ;

      CO + H2 = conţinutul de monoxid carbon şi hidrogen din gazele de ardere, în procente;

      tg = temperatura gazelor de ardere evacuate la coş măsurată în tronsonul de măsurare, în °c ;

      ta =temperatura mediului ambiant măsurată la înălţimea de 1,5 m de la podea şi la o distanţă de cel puţin 3 m de aparatul supus încercării (termometrul se suspendă liber şi se izolează împotriva radiaţiilor), în °C ;

      Cr =conţinutul în carbon al cenuşii căzute prin grătar în timpul încercării raportat la masa combustibilului consumat , în procente; se stabileşte cu relaţia :

      C= Rxb (15)

      r 100

      R = masa cenuşii căzute prin grătar în timpul încercării raportată la masa combustibilului consumat, în procente;

      b = combustibil nears căzut prin grătar în timpul încercării, în procente;

      0,46 = căldura specifică a unui m3 de vapori de apă la 0°C şi 1013,15 mbar, în kcal/Nm3 °C;

      3.020 = puterea calorifică a monoxidului de carbon, în kcal/kg;

      8.100 = puterea calorifică a carbonului, în kcal/kg.

      

      L–

      ..-

      _

      _i-

      i-

      –––

      – –

      –

      –

      -1–'

      ––

      –

      – –

      –

      ,sI•t•

      i-

      ,r:i•I•

      –

      -1–r

      –

      –

      –

      –

      I-'

      _i-

      …–

      L–

      –

      I

      ..–

      r;ia;.(01 i..::,

      ,-

      –

      ,……

      +-

I-'

…..

i–

I-'

._.

._.

I

s•f•

…..

–

…..

…..

i-

–

–

i.–

…..

L–

i-

L–

i-

.

…..

i-

i-r

i-

i-

i-

…..

i–

i-

i-

ir:i°}:;:21,,-

î

1,46

1,42

Cpm

C

(k.J /Nm 3 O )

1,38

1,34

1,30

100 200 300 400

TEMPERATURA GAZELOR DE ARDERE – o C

500

Figura 4 – Determinarea căldurii specifice a_g zelor de ardere

3

Cpm

(kcal/Nm °C)

0.37

–

pl:

C O.

35 –

– ,,

I I I

..

I lQ 1, – –

'J.9,… •l1L – … –…

?o•l!:-

–

–

…. …

34

–

–

o.33

o.32

a31

…. –:- –

…..–…

'–

'"'"'–li”–„

–

I, •L

–I.

..–..liiil'1-'1

0.JUo 100 200 300 1.00 soon  m f>t,

Tt:-mp ratura gaz(:/or dt: ardNt:

Figura 5 -Diagrama pentru determinarea căldurii specifice a gazelor de ardere

Pierderile de căldură, exprimate în kJ /kg, se determină cu relaţiile:

• – pierderea de căldură sensibilă a gazelor de ardere evacuate la coş:

  =(t -t )x[ CPrndx(c-c,)+(c x192x(9H+W)J] (16)

  Qa a r 0,536 X (co+ coJ pmH,0 ' 100

• – pierderea prin căldură latentă datorată arderii chimice incomplete:

  Q _ 12644xCOx(C-C,)

  b – [0,536x(co2 +CO)xlOO]

  (17)

  qb = lO0x Qb

  Hu

• – pierderea de căldură prin combustibil nears căzut prin grătar:

Q =335xbx_!!-_

r 100

q

= l00x Q,

r H

(18)

(19)

(20)

u

Pierderile termice sunt determinate pe baza valorilor medii ale temperaturii ambiante, a temperaturii gazelor de ardere, a compoziţiei gazelor de ardere şi a solidelor nearse din reziduuri.

3.4.1.7.3 Determinarea randamentului

Randamentul se determină cu următoarea formulă :

(21)

1. 3.4.1.8 Încercarea de anduranţă

   Pentru toate tipurile de aparate, caietul de sarcini poate cuprinde şi specificaţii referitoare la încercarea de anduranţă şi va stabili condiţiile de încercare: numărul de aparate, parametrii care se înregistrează, durata încercării (aceasta nu poate fi mai mică decât durata medie estimată de utilizare a aparatului într-un an calendaristic) şi criteriile de evaluare a încercării.

   În cazuri speciale, dacă este necesară o instalaţie particulară se va întocmi un caiet de sarcini separat pentru încercarea de anduranţă.

2. 3.4.1.9 Încercări de securitate

   Pentru fiecare încercare de determinare a parametrilor de performanţă ai aparatului la un anumit regim de funcţionare îi sunt asociate şi încercări de securitate.

   Acestea se referă la verificarea siguranţei din punct de vedere al utilizatorului care execută manevrele şi operaţiunile în timpul exploatării curente a aparatului. Toate operaţiile care sunt în sarcina utilizatorului : încărcarea şi golirea aparatului, reglarea dispozitivelor de

   comandă, curăţarea grătarului şi evacuarea cenuşii trebuie să fie uşor de executat, să fie eficiente şi să se desfăşoare fără pericol. Aceste cerinţe trebuie să fie evaluate în timpul tuturor încercărilor de funcţionare.

   Încercările de securitate specifice fiecărui tip de aparat trebuie să fie precizate de proiectant/producător în caietul de sarcini pentru încercare.

1. 3.4.2 Examinări şi încercări specifice

   JOS.

   Examinările şi încercările specifice se vor efectua pentru aparatele menţionate mai

   

   

   

   E]

   EJI.-–s-=-o-=-B-=-E-=-M-=–=-E_AT L I_C-=-E-=–=–=–=–=–=–=.

   MAŞINI DE GĂTIT METALICE

   E]

   :::::===============

   o

   SOBĂ CU CAZAN PENTRU BAIE

   :=:::=========================:

   □

   ŞEMINEURI

   ::=============================:::::

   TERMOŞEMINEURI

   

   :=====G=RA=yT=ARE==G=RI=L=L====.

   L  J               utilizate în aer liber          

   1. 3.4.2.1 Sobe metalice

      Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii specifice sobelor metalice pentru încălzit este prezentat în SR 6226.

   2. 3.4.2.2 Maşini de gătit metalice

      Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii specifice maşinilor de gătit metalice pentru uz casnic este prezentat în SR 6397.

   3. 3.4.2.3 Sobă cu cazan pentru baie

      Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii specifice ansamblului "sobă cu cazan pentru baie" este prezentat în anexa J.

   4. 3.4.2.4 Şemineuri

      Metodele de încercare specifice pentru verificarea şemineurilor sunt prezentate în anexa D.

      1. 3.4.2.4.1 Şemineuri deschise şi inserate

         Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii specifice pentru şemineuri deschise şi inserate este prezentat în anexa F.

         NOTĂ: Verificarea neetanşeităţii corpului aparatului nu este necesară pentru încercările la care se supun aparatele cu focar deschis specificate la pct. 3.4.2.4, 3.4.2.5 şi 3.4.2.6.

   5. 3.4.2.5 Termoşemineuri

      Modul de efectuare a examinărilor, verificărilor, determinărilor şi a altor operaţii specifice pentru termoşemineuri este prezentat în anexa E.

   6. 3.4.2.6 Grătare Grill utilizate în aer liber

      Modul de efectuare a examinărilor, încercărilor specifice, verificărilor şi a altor operaţii specifice pentru grătare utilizate în aer liber este prezentat în anexa I.

1. 3.5 Dispozitive, aparate de măsurare, instalaţii şi combustibili recomandaţi pentru efectuarea încercărilor

   1. 3.5.1 Generalităti

      '

      Pentru efectuarea încercărilor, laboratorul de încercări trebuie să aibă o dotare minimă cu instalaţii de încercare şi aparate de măsurare care să fie adecvată tipului de încercări efectuate. Exemple de instalaţii corespunzătoare pentru diferite tipuri de încercări sunt prezentate în figurile 6-19.

      NOTĂ : Dotarea laboratorului cu instalaţii de încercare, instrumente şi aparate de măsurare adecvate tipului de încercări efectuate, constituie unul din criteriile de evaluare pentru autorizarea laboratorului de către ISCIR-INSPECT.

      Instalaţiile/standurile de încercare a prototipurilor în vederea omologării din dotarea laboratoarelor autorizate trebuie să cuprindă cel puţin aparate de măsurare, dispozitive şi instalaţii comune pentru încercarea tuturor tipurilor de aparate, după cum urmează :

      1. a) aparat pentru determinarea conţinutului de CO2 şi CO din gazele de ardere, cu exactitate de maximum 2 % din indicaţia maximă, cu înregistrator pentru minimum 60 de analize pe oră;

      2. b) aparat tip Orsat pentru controlul intermitent al analizorului, cu înregistrator;

      3. c) trusă de termocupluri pentru măsurarea temperaturii suprafeţelor exterioare ale aparatelor şi ale organelor de manevrare şi reglare ale acestora;

      4. d) micromanometru pentru măsurarea tirajului, cu exactitatea de 0,005 mbar;

      5. e) balanţă pentru cântărirea combustibilului de încercare şi a cenuşei rezultate din ardere, cu exactitatea de 5 g;

      6. f) balanţă de precizie pentru măsurări în vederea determinării indicelui de gudron, cu exactitatea de O,1mg ;

      7. g) cântar / basculă pe care se aşază instalaţia de încercare (în care s-a montat aparatul) pentru cântăririle efectuate la încercări, cu exactitatea de 20 g ;

      8. h) tronson de măsurare, izolat termic conform figurilor 12, 13, 14, care se racordează la aparatul de încercat;

      9. i) articulaţie hidraulică şi dispozitiv cu clapetă pentru reglarea tirajului, conform SR 6226;

      10. j) termocupluri sau termometre pentru măsurarea temperaturii gazelor de ardere la coş cu exactitatea de 0,5°C şi scala O … 600°C;

      11. k) termometru pentru măsurărea temperaturii mediului ambiant, cu exactitatea de 0,5°C;

          1. 1) termometru pentru controlul intermitent al termocuplurilor, cu exactitatea de 0,5 °C şi scala până la 600°C;

      1. m) ventilator, care să asigure trecerea prin aparat a unei cantităţi de aer de maximum 30 m3/h;

      2. n) debitmetru pentru măsurarea debitului de aer care trece prin aparat în timpul verificării, cu limite de măsurare de la 0,3 până la 20 m3/h;

      3. o) set de cutii metalice pentru prelevarea şi păstrarea mostrelor din combustibilul de încercare şi a cenuşei căzute prin grătar în timpul încercărilor;

      4. p) aparate de măsurare şi instalaţii necesare pentru efectuarea încercărilor.

   2. 3.5.2 Exemple de standuri de încercare

      1. 3.5.2.1 Exemplu de realizare a unui triedru pentru încercare

         

         A- Axa centrală a conductei de racordare a aparatului la coş

         B- Perete posterior

         C- Perete lateral

         D- Platformă (pardoseală)de încercare

         E- Piese de umplere şi izolare

         Figura 6 – Vedere în perspectivă a triedrului pentru încercare

         Triedrul este constituit din platforma (pardoseala) de încercare, un perete lateral şi un altul posterior aşezaţi în unghi drept unul faţă de celălalt.

         NOTĂ : Figurile 7 şi 11 prezintă un exemplu de vedere de ansamblu a triedrului şi un detaliu al deschiderii din peretele posterior pentru trecerea conductei de evacuare a gazelor arse din aparat.

         Platforma (pardoseala) şi pereţii triedrului trebuie să fie executaţi aşa cum se indică în figura 8 sau să prezinte performanţe termice echivalente. Extremitatea triedrului trebuie să depăşească dimensiunile exterioare ale aparatului cu cel puţin 150 mm şi cu cel puţin 300 mm suprafaţa cea mai înaltă a aparatului.

         Pentru aparatele cu evacuare orizontală, peretele posterior trebuie să prezinte o deschidere prin care să treacă conducta de gaze arse evacuate, cu un spaţiu de (150±5) mm în jurul conductei de racordare.

         Temperaturile maxime ale suprafeţei platformei(pardoselii) şi ale pereţilor triedrului trebuie să fie măsurate în timpul încercării. Aceasta se realizează cu ajutorul unui echipament etalonat care respectă cerinţele de exactitate precizate în tabelul 9. Amplasarea punctelor de măsurare trebuie să fie aşa cum indică figura 8. Termocuplurile trebuie să fie fixate astfel încât joncţiunea să fie în planul peretelui, aşa cum indică figura 9.

         Dacă cea mai ridicată temperatură este măsurată la periferia triedrului, platforma (pardoseala) sau pereţii triedrului trebuie să fie prelungiţi cu cel puţin 150 mm.

         			X
         	J< X X X X X
         25						40
         	65

         B

         LEGENDA

         B

         

         40

         65

         EXEMPLU 1 EXEMPLU 2

         A-adeziv

         mn 1 2

         Dimensiuni în mm cu abaterile ±1 mm

         B – înveliş negru

         1. 1 -placă (prefabricat) cu conductivitate termică 0,15 W/rn.K

         2. 2 – stâlp cu secţiune pătrată

         3. 3 – strat de izolaţie cu conductivitate termică 0,04 W/rn.K

         Figura 7 – Structura pereţilor triedrului

         

         

         Tabelul 9 – Incertitudini de măsurare admise

         Parametru măsurat		Clasa de exactitate a aparatului/dispozitivului de măsurare – Incertitudinea de măsurare admisă
         Măsurări pentru determinarea compoziţiei gazelor de ardere
         co		::;; 6% din valoarea limită de emisie, conform tabelului 5 de la pct.2.9
         C02		::;; 2% (se raportează la valoarea teoretică maximă de CO2 rezultată din arderea completă a tipului de combustibil solid specificat)
         02		::;; 2% (se raportează la valoarea maximă a scalei aparatului utilizat)
         Măsurări pentru determinarea temperaturilor
         Temperatura gazelor de ardere		::::;;5K
         Temperatura ambiantă		::::;; 1,5 K
         Temperatura apei la intrarea/ieşirea schimbătorului de căldură "gaze de ardere/apă"		::::;;0,5K
         Temperatura suprafeţelor (exterioare; accesibile contactului direct )		::::;;2K
         Temperaturile măsurate la suprafaţa diferitelor elemente		::::;;2K
         Măsurări pentru determinarea debitelor
         Debit de apă		::::;; 0,005 m3/h
         Debite de aer sau de gaze de ardere		::::;; 0,001 m 3/h
         Măsurări pentru determinarea vitezei
         Viteza aerului		::::;;0,1 m/s
         Măsurări pentru determinarea presiunilor/depresiunilor
         Presiuni statice/Tiraj		::::;;2Pa
         Măsurări pentru determinarea maselor
         Masa combustibilului consumat		±20 g
         Reziduuri solide		±5g
         Şarja de încărcare	I ::;; 7,5 kg	±5g
         	I > 7,5 kg	± 10 g

      2. 3.5.2.2 Exemple de realizare a tronsonului de măsurare

         Vederea de ansamblu şi detaliile de realizare a tronsonului de măsurare sunt prezentate în figura 11.

         Tronsonul de măsurare trebuie să fie prevăzut cu prize de măsurare necesare pentru determinarea temperaturii, compoziţiei gazelor arse şi presiunii.

         Tronsonul de măsurare trebuie să fie complet izolat cu vată minerală cu o grosime de

         40 mm sau alt material similar, care să garanteze o conductivitate termică de 0,04 W/m.K la o temperatură ambiantă medie de 20°C. Dimensiunile tronsonului de măsurare trebuie să corespundă valorilor indicate în figurile 11, 12 şi 13 şi trebuie să fie dotat cu piese de legătură corespunzătoare diametrului gurii de evacuare a gazelor de ardere din aparat.

         

         

         330 !10

         

         d

         

         c::,

         Dimensiuni în mm cu abaterile ± 1 mm

         Diametrul piesei de legătură	d	D
         0 180	150	750
         180 <0 250	200	100
         0>250	300	1.500

         Figura 11 – Tronson de măsurare pentru evacuare orizontală

         

         

         

         …. …… +

         .o..,.

         o

         o

         330 :!:10

         d

         

         Dimensiuni în mm cu abaterile ± 1 mm

         Diametrul piesei de legătură	d	D	L
         0 180	150	750	2.650
         180 <0 250	200	100	2.400
         0>250	300	1.500	1.900

         Figura 13 – Tronson de măsurare pentru încercarea la suprasarcină a aparatelor cu tiraj natural

         

         N

         

         G 11111

         M tt:1.–+ :LX

         

         i

         I

         

         I

         Q i

         

         Dimensiuni în mm cu abaterile ± 1 mm

         Construcţia tronsonului de măsurare

         1. 1 – Priză pentru sonda de temperatură

         2. 2 – Priză pentru prelevarea gazelor de ardere G – Tronson de măsurare

         M – Izolaţie

         N – Priză de măsurare a tirajului

         Q – Detaliu de măsurare a temperaturii şi compoziţiei gazelor R- Flanşă

         Figura 14 – Detalii de realizare a prizelor de măsurare ale tronsonului de măsurare

      3. 3.5.2.3 Exemple de instalaţii pentru încercarea diferitelor tipuri de aparate

         

         L

         K

         J

         H

         n

         A

         C

         –   B

         A -Aparat

         B – Cântar

         C – Platformă (pardoseală)

         D – Pereţi laterali ai triedrului

         E – Conducta de racordare

         G – Tronson de măsurare

         H – Colector reglabil

         J – Clapetă de tiraj reglabilă

         K – Ventilator L- Evacuare

         S- Piesă de racordare

         Figura 15 – Exemplu de instalare pe platforma de încercare a unui aparat cu conductă de evacuare verticală

         

         L

         K

         J

         H E

         D A

         C

         A – Aparat

         B – Basculă

         C – Pardoseală de încercare

         D – Pereţi laterali ai triedrului

         E – Conductă de racordare

         F – Racordare

         G – Tronson de măsurare

         H – Colector reglabil

         J – Clapetă de tiraj reglabilă

         K – Ventilator

         L – Evacuare

         Figura 16 – Exemplu de instalare pe platforma de încercare a unui

         aparat cu conductă de evacuare orizontală

         

         p F

         

         

         C>

         i.n

         '°

         A – Aparat cu schimbător de căldură „gaze de ardere/apă"

         B – Debitmetru

         C – Robinet de reglare

         D – Reducţie de presiune

         E – Clapetă unisens

         F – Cântar

         G – Pompă de circulaţie

         H – Incintă metalică izolată termic (grosimea minimă a izolaţiei 120 mm)

         J – Supapă de siguranţă

         K – Comandă de descărcare termică

         L – Robinet de securitate

         M – Vas de expansiune

         N – Racord flexibil P – Evacuare

         Figura 17- Exemplu de instalaţie de încercare pentru aparate cu circuite de apă

   3. 3.5.3 Exemple de combustibili recomandaţi pentru efectuarea încercărilor

      1. 3.5.3.1 Combustibili de încercare

         Combustibilii utiliza.ti la încercări trebuie să aibă caracteristicile fizico-chimice men.tionate în anexaB.

      2. 3.5.3.2 Lemn de foc

         Pentru aparatele destinate să funcţioneze cu combustibil lemnos (buşteni/butuci) umiditatea medie variază în funcţie de timpul de uscare, conform valorilor menţionate în tabelul de mai jos.

         Tabelul 10

         Timp de uscare	Umiditatea medie (%)
         	Buşteni ţinuţi în aer liber lungime lm, 020cm		Buşteni depozitaţi în loc acoperit după 3 luni de la tăiere 0 20cm		Bucăţi cu lungime de 33 cm, 0 20cm depozitate în loc acoperit după tăiere		Bucăţi cu lungime de 33 cm, 0 20cm depozitate în loc acoperit
         	Sfert de butuc	Butuc	Sfert de butuc	Butuc	Sfert de butuc	Butuc	Sfert de butuc	Butuc
         o	75	78	76	78	75	78	73	76
         3 luni	48	62	48	61	44	61	36	40
         6 luni	37	46	32	45	29	35	25	29
         9 luni	33	38	27	37	26	28	23	28
         1 an	26	35	26	33	25	27	24	27
         1 an şi 1/2	·13	27	18	21	17	17	15	16
         2 ani	16	24	16	17	16	14	14	13
         2 ani şi 1/2	15	24	15	18	15	13	13	13

         1. 3.5.3.2.1 Puterea calorifică a lemnelor de foc variază în funcţie de umiditate conform diagramelor din figurile 19 şi 20. Pentru încercări şi pentru funcţionarea normală a aparatelor se recomandă utilizarea lemnelor de foc cu umiditatea totală de maximum 18%.

PC/Kg

KC.1 KWb

PC – putere calorifică

3700	4,3-
3000	3.5 –
2800	3,2
2000	2,3

4000 4,6-

u s

C A T

1000 1,2 :::::::;:::;::: ::::::::;:::;;::::;::::::: ::::::::::;;::::::::>

5 10 1i 21 25 30 35 40 4!550 55 60 % u; : I

durata uscarii     …..,          _ in care

in luni de zile sub°""'-1–,.,-r-. :–T'I–.-,––.s-a taiat

un acoperls 18 12 6 3

Uscare in aer

Figura 18 – Puterea calorifică a lemnului de foc în funcţie de umiditate

Variaţia puterii calorifice inferioare(PCI) a lemnului în funcţie de umiditatea sa

PCI

Kcal/kg

4000

3000

2000

1000

%

O 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100110120130140150160170180

Umiditatea

Figura 19 – Puterea calorifică a lemnului de foc în funcţie de umiditate

4

4.1

CONDITII DE INTRODUCERE PE PIATĂ A APARATELOR

' '

Condiţii de introducere pe piaţă a aparatelor noi

1. 4.1.1 Se admite introducerea pe piaţă numai a tipurilor de aparate consumatoare de combustibili solizi care sunt înregistrate la ISCIR..:.INSPECT şi care au marcajul de înregistrare.

2. 4.1.2 Înregistrarea la ISCIR-INSPECT se obţine prin:

   1. a) omologarea aparatelor, conform condiţiilor descrise la capitolul 3;

   2. b) acceptarea de către ISCIR-INSPECT a documentaţiei tehnice verificate şi avizate conform pct. 3.2.1 şi 3.2.2 şi a rezultatelor încercărilor aparatelor efectuate în laboratoare independente autorizate. Această acceptare se poate face şi pe baza certificatelor de tip ale aparatelor obţinute de producători de la alte organisme a căror competenţă în domeniu este recunscută.

      Procedura de înregistrare presupune parcurgerea următoarele etape:

      – verificarea şi acceptarea dosarului tehnic al tipului de aparat şi a rapoartelor de încercări, în conformitate cu prevederile prezentei prescriptii tehnice;

      auditul tehnic la producător pentru verificarea capabilităţii tehnice a acestuia de a produce

      aparate conform prototipului omologat.

3. 4.1.3 Verificarea capabilităţii tehnice a producătorilor de aparate, în cadrul auditului tehnic,

   cuprinde:

   • – verificarea aplicării procedurilor de execuţie ale producătorului, comparativ cu cerinţele prezentei prescripţii tehnice privind calitatea execuţiei (sistemul de calitate);

   • – verificarea, la aparatele din producţia de serie, a realizării parametrilor de siguranţă şi performanţă, în conformitate cu cerinţele prezentei prescripţii tehnice.

   Cu ocazia efectuării auditului tehnic la producător, ISCIR-INSPECT poate solicita participarea echipei de audit la monitorizarea executării unor încercări suplimentare, care reproduc unele din încercările prevăzute în procedura de încercare care a stat la baza certificării aparatului. Acestea se pot efectua în laboratoare autorizate sau pe standurile de încercare ale producătorului.

   În baza acestor verificări, producătorul va primi certificat de înregistrare la ISCIR-INSPECT, iar tipurile de aparate admise vor avea marcajul de înregistrare la ISCIR-INSPECT.

   Inregistrarea tipului de aparat la ISCIR-INSPECT reprezintă atestarea oficială că tipul respectiv de aparat respectă cerinţele privind performanţele şi securitatea în funcţionare conform prezentei prescripţii tehnice.

   Distribuirea aparatelor pe piaţa din România se poate face numai prin distribuitori autorizaţi (recunoscuţi) de producător şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT, conform prevederilor pct. 6.2.

   Distribuitorul autorizat de producător este obligat să asigure asistenţă tehnică şi suport tehnic utilizatorului final în perioada de garanţie, în condiţiile stabilite la pct. 6.2 (cu personal propriu sau prin alţi agenţi economici autorizaţi de producător şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT, conform prevederilor din anexa O).

4. 4.1.4 Aparatele din import sunt acceptate cu condiţia respectării prevederilor prezentei prescripţii tehnice, conform celor de mai sus. Pentru aceasta ISCIR-INSPECT va elibera, în conformitate cu procedurile în vigoare, un document/dovadă de luare în evidenţă, care reprezintă acceptul preliminar de introducere a aparatului pe piaţă. Distribuirea/punerea în funcţiune a aparatului poate fi condiţionată prin acest document de efectuarea unor verificări şi încercări suplimentare de către prestatori de servicii de specialitate autorizaţi, pentru stabilirea stării tehnice a aparatului şi a parametrilor de siguranţă şi performanţă garantaţi.

   Îndeplinirea acestor condiţii asigură protecţia utilizatorului final şi sunt în responsabilitatea distribuitorului autorizat, conform legislaţiei în vigoare.

5. 4.1.5 Producătorii au responsabilitatea, conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice, să asigure condiţiile tehnice de pregătire/formare şi specializare a prestatorilor de servicii de specialitate care execută instalarea, punerea în funcţiune, service-ul şi garanţia aparatelor pe care le introduc pe piaţa din România.

Producătorii au obligaţia să asigure instrucţiuni complete de instalare şi utilizare în limba română, conform legislaţiei în vigoare în România, servicii de garanţie şi piese de schimb pentru aparatele introduse pe piaţă.

1. 4.2 Condiţii pentru acceptarea utilizării aparatelor vechi (uzate)

   1. 4.2.1 Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a aparatelor vechi este posibilă numai după efectuarea unor verificări şi încercări prealabile, care permit identificarea stării tehnice actuale şi a gradului de siguranţă în funcţionare al aparatelor.

      În vederea acceptării funcţionării aparatelor vechi, trebuie avute în vedere următoarele:

      1. a) refacerea şi reconstituirea documentaţiei tehnice de identificare a aparatelor respective, verificarea şi avizarea ei de către agenţi economici de specialitate autorizaţi de ISCIR-INSPECT pentru avizarea proiectelor; documentaţia va fi pusă la dispoziţia ISCIR-INSPECT pentru înregistrare;

      2. b) efectuarea verificărilor şi investigaţiilor tehnice de către un prestator de specialitate autorizat de ISCIR-INSPECT, într-un laborator autorizat, pentru a verifica dacă aparatul funcţionează în condiţii de siguranţă; verificările şi investigaţiile tehnice se fac pe baza unui caiet de sarcini avizat de ISCIR-INSPECT, înainte de începerea acestora; pe baza rezultatelor obţinute se va decide asupra eliberării acceptului de utilizare.

   2. 4.2.2 În urma verificărilor şi investigaţiilor tehnice prestatorul de specialitate va întocmi un raport în care se va specifica dacă aparatul funcţionează în condiţii de siguranţă. Raportul se va transmite la ISCIR-INSPECT pentru înregistrarea aparatului.

   3. 4.2.3 Pentru introducerea în ţară a aparatelor vechi (uzate), provenite din import, sunt valabile prevederile de la pct. 4.1.4.

   4. 4.2.4 Acceptul de introducere pe piaţă a aparatelor din import se dă numai cu condiţia respectării integrale a prevederilor de mai sus de către producătorii/reprezentanţii tehnici ai acestora.

1. 5 INSTALARE ŞI REGULI DE UTILIZARE ÎN CONDIŢII DE SECURITATE

   1. 5.1 Generalităţi

      Prezenta prescripţie tehnică, elaborată în baza legislaţiei în vigoare privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a aparatelor consumatoare de combustibili solizi şi a instalaţiilor în care acestea sunt integrate, stabileşte următoarele:

      • – utilizatorul final are obligaţia să supună aparatele unor verificări tehnice periodice cel puţin o dată la 4 (patru) ani, din momentul încetării garanţiei post-vânzare, conform cap. 7;

      • – instalaţia de evacuare a gazelor de ardere (coşul) trebuie să fie supusă verificărilor şi lucrărilor de întreţinere cel puţin o dată pe an; Detalii privind aceste verificări sunt prezentate la pct.7;

      • – aparatele instalate şi puse în funcţiune la utilizatorii finali din România vor fi înregistrate, luate în evidenţă şi supuse verificărilor tehnice de către prestatorii de specialitate înregistraţi la ISCIR­ INSPECT şi autorizaţi de producător sau reprezentantul autorizat al acestuia;

      prestatorii de specialitate autorizaţi de producător şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT pentru instalare, punere în funcţiune, service, reparare şi pentru efectuarea verificărilor tehnice periodice trebuie să facă dovada cunoştinţelor tehnice şi de specialitate atunci cînd prezintă dosarul cu cererea de înregistrare la ISCIR-INSPECT.

   2. 5.2 Cerinţe generale pentru instalarea şi utilizarea aparatelor în securitate

      1. 5.2.1 Pentru focarele închise geamul de protecţie utilizat trebuie să fie vitroceramic, rezistent la o temperatură mai mare de +750°C, astfel încât să asigure etanşeitatea perfectă a focarului.

         Pentru a evita apariţia incendiilor, focarul trebuie să fie prevăzut cu un deflector de flacără pentru ca flăcările şi scânteile să nu ajungă spre coşul de fum, cu un compartiment mobil de evacuare a cenuşei şi cu un registru reglabil pentru aerul necesar arderii. Gura de evacuare a gazelor de ardere spre coşul de fum trebuie să aibă un diametru minim de 18 cm.

      2. 5.2.2 Racordarea focarului la coş trebuie să se facă cu un tub de oţel inox, cu compensator de dilataţie. Acesta trebuie să fie etanş, vizibil pe toată lungimea lui şi uşor accesibil. Pentru a evita apariţia incendiilor şi pentru a asigura buna funcţionare a aparatului, racordul trebuie să fie curăţat împreună cu coşul (cel puţin anual). Curăţarea racordului şi a coşului se face cu perii de plastic şi cu diametru corespunzător, pentru a se evita deteriorarea interiorului.

      3. 5.2.3 Canalul de evacuare a fumului trebuie să fie corelat cu dimensiunile focarului, să fie vertical, cu un diametru minim de 180 mm şi înălţimea utilă minimă de 4 m. Este necesar un coş ceramic tristrat (canal de fum din şamotă, termoizolaţie din fibră bazaltică – vată minerală bazaltică rezistentă la temperaturi înalte şi înveliş de protecţie) sau coş de oţel inox tristrat (inox, termoizolaţie, inox) cu protecţie suplimentară. Pentru a putea fi utilizate în continuare, coşurile vechi de fum trebuie să fie curăţate, verificate din punct de vedere al etanşeităţii, stabilităţii şi secţiunii, pe toată lungimea lor, şi, după caz, să se execute intubarea cu tubulatură de şamotă sau inox sau cămăşuirea acestora pe toată lungimea activă.

         Coşul de fum reprezintă o structură independentă faţă de aparat (nu trebuie să se sprijine pe aparat) şi este interzis a se conecta două sau mai multe aparate la acelaşi sistem de evacuare fără asigurarea clapetelor de separare a căilor de evacuare şi a dispozitivelor de siguranţă necesare. Coşul de fum trebuie să fie compact, stabil şi din material necombustibil, prevăzut cu uşiţă de curăţare şi să fie uşor de întreţinut. Coşul trebuie să fie construit astfel încât focarul să nu fie supus la coroziune datorită agenţilor atmosferici (ploaie, zăpadă) sau condensului şi nu trebuie să se deterioreze în timp datorită pierderii etanşeităţii. Curăţarea se face cel puţin o dată pe an, la începutul sezonului rece.

      4. 5.2.4 Canalele şi tubulatura de evacuare a gazelor de ardere trebuie să fie din tablă de oţel cu o grosime a peretelui de cel puţin 5 mm şi o protecţie anticorozivă corespunzătoare.

      5. 5.2.5 Schimbătorul de căldură trebuie să fie executat din oţel sau fontă şi să poată funcţiona la presiunea maximă de lucru a apei indicată de producător.

      6. 5.2.6 Obturatorul de evacuare trebuie să fie montat doar în colectorul de fum sau în conducta de racordare şi trebuie să separe coşul de conducta de fum. Obturatorul de evacuare nu trebuie deschis atunci când aparatul este scos din funcţiune, pentru a evita orice pierdere termică din încăpere prin conducta de gaze de ardere. De asemenea, obturatorul trebuie să împiedice căderea funinginii atunci când conducta de gaze de ardere este curăţată.

      7. 5.2.7 Priza de aer rece necesar convectiei trebuie să aibă o sectiune minimă de 400 cm2.

         Secţiunea totală minimă de ieşire a ae lui cald este de 750 c 2. Aceasta se stabileşte în funcţie de tipul focarului ales astfel încât temperatura pereţilor exteriori să nu depăşească +50 °C. Distanţa

         dintre şemineu/ coşul de fum şi toate elementele combustibile (şarpantă, planşeu sau un alt element constructiv al clădirii) trebuie să fie de minim 16 cm.

         Aparatul trebuie să fie astfel instalat încât axul focarului să fie decalat faţă de axul coşului.

   3. 5.3 Prevederi speciale pentru coşul de fum

      1. 5.3.1 Generalităti

         '

         Coşul de fum permite colectarea şi evacuarea completă în atmosferă a fumului şi a gazelor de ardere, care prin conţinutul lor ar putea reprezenta un pericol pentru sănătatea utilizatorului. Coşul de fum este un subansamblu al construcţiei/clădirii care, în cazul aparatelor consumatoare de combustibili solizi, realizează şi tirajul necesar acoperirii pierderilor de presiune ale instalaţiei de ardere.

         Coşurile de fum care deservesc instalaţiile termice care utilizează acest tip de combustibil sunt supuse la solicitări fizice şi chimice foarte complexe.

         Gazelele rezultate din ardere conţin CO2, SO2, CO, NO si NO2, cenuşă şi funingine, care în reacţie cu o cantitate importantă de vapori de apă (aproximativ 1 litru la 1 kg de combustibil uscat consumat ) formează în interiorul coşului un mediu acid puternic coroziv.

         Temperatura gazelor de ardere la nivelul gurii de evacuare este de aproximativ +250°C. Sunt cazuri însă când, datorită unei reglări necorespunzătoare a instalaţiei de ardere sau a întreţinerii necorespunzătoare a coşului de fum, se produce autoaprinderea depunerilor de funingine din canalul de fum. În acest caz, procesul de ardere se desfaşoară la temperaturi de peste +l .000°C, iar structura şi materialul coşului sunt supuse unui şoc termic foarte puternic.

         Prin urmare, pentru evacuarea reziduurilor de ardere în deplină siguranţă, coşurile de fum ale aparatelor trebuie să corespundă unor cerinţe foarte severe de funcţionalitate şi durabilitate.

         Cele mai importante aspecte privind coşurile de fum sunt:

         • – rezistenţa la coroziune : coşurile la care se racordează aparatele trebuie să aibă o astfel de rezistenţă la coroziune încât să permită racordarea focarelor deschise şi închise care funcţionează cu lemne, cărbuni şi turbă ce au un conţinut de sulf mai mare de 0,2 %;

         • – rezistenţa la supraîncălzire: coşul de fum trebuie să fie rezistent la arderea funinginii, care se poate depune pe pereţii interiori, caz în care temperatura ajunge la +1.000 °C; cerinţa se consideră respectată în cazul în care rezistenţa, stabilitatea, etanşeitatea şi izolarea termică a coşului se păstrează şi după expunerea canalului de fum, timp de 30 min, la o temperatură de verificare de

           +l.000°C;

         • – etanşeitatea : clasele de etanşeitate la scăpări de gaze de ardere:

           • • coşuri de fum cu tiraj natural ( depresiune în coş ) :

             Nl – 2,0 litri/sec x mp, pentru o presiune de verificare de 40 Pa ; N2- 3,0 litri/sec x mp, pentru o presiune de verificare de 20 Pa;

           • • coşuri de fum cu tiraj forţat ( suprapresiune în coş ) :

             Pl – 0,006 litri/sec x mp, pentru o presiune de verificare de 200 Pa; P2 – O,120 litri/sec x mp, pentru o presiune de verificare de 200 Pa.

             Nu se admite montarea coşului de fum în construcţie.

         • – rezistenţă la acizi: pierderile în masă admise în urma acestei încercări trebuie să fie de maximum 5%. Metoda de încercare presupune menţinerea corpurilor de probă timp de 6 ore într-o soluţie de acid sulfuric de concentraţie 70%;

         – rezistenţa la frecare: pierderile în masă, ca urmare a realizării a 100 de cicluri de curăţare cu o perie metalică standard, trebuie să fie de maxim 0,03 kg/m2;

         – rezistenţa la difuzia umidităţii : valoarea maximă admisă este de 2,0g apă/h x m2.

      2. 5.3.2 Prevederi obligatorii pentru coşul de fum

         Având în vedere posibilele efecte negative ale reziduurilor de ardere asupra structurii coşului precum şi nivelurile ridicate de cerinţe impuse de standardele din domeniu, pentru eliminarea oricărui pericol în funcţionarea coşurilor de fum care deservesc aparate de uz neindustrial se impune respectarea următoarelor prevederi:

         1. a) coşurile de fum trebuie să fie amplasate conform documentaţiei tehnice astfel încât, prin poziţia lor să asigure randamentul maxim al focarelor racordate, evacuarea completă a fumului sau a gazelor de ardere, să nu prezinte pericol de incendiu şi să permită curăţarea în condiţii optime ;

         2. b) secţiunea liberă a canalului de fum se va stabili prin calcul de dimensionare ; în cazul secţiunilor circulare, diametrul acestora nu va fi mai mic decât diametrul ştuţului de evacuare al instalaţiei de ardere;

         3. c) înălţimea coşurilor se va stabili conform prevederilor STAS 6793;

         4. d) înălţimea activă de tiraj va fi de minimum 4 m ;

         5. e) în cazul înălţimii inactive (de colectare a funinginii) trebuie respectată condiţia ca hi 2:: 1/10 Ha (înălţimea activă);

         6. f) numărul maxim de racordări trebuie să respecte prevederile STAS 6793 ; aparatele cu o

            încărcare termică nominală mai mare de 8 kW se vor racorda la coşuri de fum separate;

         7. g) este interzisă racordarea focarelor alimentate cu gaze la canale de fum care deservesc focare cu combustibil solid;

         8. h) racordurile dintre focar şi coşul de fum se execută din materiale ceramice sau tablă de oţel inoxidabil, termoizolate corespunzător ; este interzisă utilizarea tuburilor flexibile de aluminiu sau alte materiale;

         9. i) pentru racordarea unor focare depărtate de coş se admit piese de legătură cu cel mult trei coturi pentru o lungime maximă de 2 m, cu condiţia să fie aşezate în pantă de cel puţin 8% şi ieşirea din focar să fie verticală pe o porţiune de cel puţin 1 m ; trebuie să se ţină seama de recomandările producătorului;

         10. j) este interzisă montarea de clapete sau capace de obturare pe racorduri sau în coş; reglarea tirajului se efectuează numai prin regulatoarele de tiraj ale focarelor;

         11. k) pentru inspecţia şi curăţarea coşului de fum se va monta obligatoriu la baza acestuia o uşiţă de curăţare metalică dublă, etanşă şi termorezistentă;

         1) coşurile de fum pentru focare de uz neindustrial se execută din materiale necombustibile, rezistente la foc şi la acţiunea corozivă a fumului şi a gazelor de ardere;

         1. m) rezistenţa termică a materialelor trebuie adoptată astfel încât temperatura pe faţa exterioară a coşului să nu depăşească cu mai mult de +50°C temperatura ambiantă; în cazul supraîncălzirii coşului, prin arderea accidentală a funinginii, temperatura trebuie limitată la +140° C ;

         2. n) la realizarea învelişului exterior al coşurilor de fum se pot folosi cărămizi, beton sau alte materiale cu rezistenţă mecanică corespunzătoare; canalul de fum interior, care intră în contact direct cu reziduurile de ardere, trebuie să fie executat din elemente ceramice (şamotă), rezistente la temperaturi ridicate şi mediu acid, etanşeizate corespunzător cu mortare sau chituri cu aceleaşi caracteristici ;

         3. o) termoizolaţia coşului trebuie să prezinte stabilitate termică iar reducerea grosimii acesteia la temperaturi ridicate să fie minimă;

         4. p) în execuţie trebuie să fie respectate cerinţele constructive din STAS 6793.

         Verificarea şi curăţarea coşurilor de fum se va efectua numai de personal autorizat, la intervale de maxim 1 an, folosind numai peria metalică, fiind interzisă utilizarea în acest scop a bilei de oţel.

   4. 5.4 Prevederi speciale pentru şemineuri deschise

      Şemineurile deschise sunt surse de căldură caracterizate prin consum ridicat de aer necesar arderii (aproximativ 360 m3/h x deschidere), prin temperaturi variabile ale gazelor arse în funcţie de intensitatea focului (T=60°C-400°C) şi prin variaţia tirajului coşului aferent la curenţi de aer şi schimbări ale condiţiilor atmosferice.

      Prin urmare, se impun măsuri suplimentare privind amplasarea şemineurilor deschise şi

      realizarea coşurilor de fum pentru acestea.

      Astfel, trebuie să fie asigurat debitul de aer necesar arderii, în cele mai multe cazuri impunându-se realizarea unui canal de aer proaspăt în legatură directă cu atmosfera.

      Nu se vor amplasa şemineuri deschise în acelaşi spaţiu cu alte surse de căldură consumatoare de aer decât în cazul în care necesarul de aer de ardere se asigură integral pentru toţi consumatorii.

      Nu se vor amplasa şemineuri deschise în spaţii în care se produce recircularea aerului cu ventilatoare.

      Şemineurile se vor executa din materiale rezistente la transferul termic sau se vor termoizola corespunzător, astfel încât temperatura pe faţa exterioară a acestora să nu depăşească +50° C.

      Pardoseala din zona adiacentă deschiderii şemineului trebuie să fie realizată din materiale

      necombustibile pe o distanţă de 50 cm.

      Distanţa minimă dintre elementele combustibile ale construcţiei ş1 feţele exterioare ale şemineului va fi de 80 cm.

      La un coş de fum se va racorda un singur şemineu.

      Amplasarea coşului de fum se face în imediata vecinatate a şemineului, fiind interzisă evacuarea directă fumului şi a gazelor de ardere prin amplasarea coşului deasupra ştuţului de evacuare al şemineului.

      Racordarea piesei de legatură dintre şemineu şi coş se face, obligatoriu, la un unghi de 45°.

      Secţiunea liberă a coşului de fum şi a canalului pentru aerul de ardere se stabileşte prin calcul de dimensionare. Secţiunea minimă admisă pentru coş este de 20 x 20 cm sau 020 cm.

2. 6 AUTORIZAREA/ÎNREGISTRAREA PRESTATORILOR DE SERVICII DE SPECIALITATE

   1. 6.1 Generalităţi

      Proiectarea, construirea, distribuirea, încercările în vederea omologării, instalarea, punerea în funcţiune, service-ul şi garanţia care se efectuează la aparatele consumatoare de combustibili solizi sunt lucrări specializate care trebuie să fie efectuate de agenţi economici prestatori de servicii de specialitate care dispun de personal tehnic calificat/specializat şi de dotarea tehnică corespunzătoare tipului de lucrări efectuate.

      Aceste lucrări necesită coordonarea şi supravegherea tehnică a operaţiilor cu scopul:

      • – de a asigura securitatea funcţională a aparatelor;

      • – de a obţine încrederea utilizatorului final în procesul de proiectare, construire, instalare, punere în funcţiune, încercare în vederea omologării, service-ului şi garanţiei aparatelor;

      • – de a obţine fiabilitatea aparatelor în utilizare.

      Autorizarea/înregistrarea la ISCIR-INSPECT confirmă existenţa dovezilor de capabilitate pe care ISCIR-INSPECT le validează în urma procedurilor de evaluare.

      Înregistrarea la ISCIR-INSPECT şi omologarea aparatelor asigură:

      Agenţilor economici prestatori de servicii de specialitate:	Tipurilor de aparate omologate :
      	funcţionare Şl recunoaşterea oficială a performanţelor aparatului
      ISCIR-INSPECT

      • • implementarea lucrului în regim de asigurare a calităţii

      • • confirmarea respectării condiţiilor de siguranţă în

      • • recunoaştere oficială a capabilităţii tehnice de specialitate

      • • acceptarea introducerii pe piaţă a tipului de aparat

      • • supravegherea periodică a activităţiilor de către

      • • aprobarea fabricaţiei în serie a tipului de aparat

      • • criterii de îmbunătăţire a activităţilor

      • • obţinerea unei poziţii avantajoase în preferinţele clientilor

      • • consolidarea încrederii clienţilor în agentul economic

      • • consolidarea încrederii clienţilor în tipul de aparat

      • • circulaţia produselor şi serviciilor pe piaţă cu respectarea prevederilor legale

      Pentru producători înregistrarea la ISCIR-INSPECT confirmă că au capacitatea de a menţine condiţiile de producţie şi parametrii pentru fiecare aparat, dovedite cu ocazia omologării prototipului. Pentru distribuitori înregistrarea la ISCIR-INSPECT confirmă că au capacitatea de a asigura serviciile obligatorii asociate livrării aparatului la utilizatorii finali : documentaţie în limba română,

      instalare, service, garanţie, piese de schimb.

      Valabilitatea autorizaţiei/înregistrării la ISCIR-INSPECT este de 2 ani de la data emiterii documentului, în condiţiile în care prestatorul nu comite abateri de la prevederile prezentei prescripţii tehnice.

   2. 6.2 Tipuri de activităţi pentru care este necesară autorizarea/înregistrarea la ISCIR­ INSPECT

      1. 6.2.1 Proiectarea aparatelor şi instalaţiilor

         În acest domeniu, ISCIR-INSPECT autorizează agenţi economici pentru verificarea ş1 avizarea proiectelor de aparate consumatoare de combustibili solizi.

         Modelul de autorizaţie pentru agenţi economici este prezentat în anexa C.

      2. 6.2.2 Construirea aparatelor

         În acest domeniu, ISCIR-INSPECT înregistrează producătorii de aparate.

         Modelul de certificat de înregistrare a producătorilor de aparate este prezentat în anexa K.

      3. 6.2.3 Instalarea, punerea în funcţiune, service-ul şi reparaţiile în garanţie şi postgaranţie

         În acest domeniu, ISCIR-INSPECT înregistrează prestatorii de specialitate autorizaţi de producător.

         Modelul de certificat de înregistrare este prezentat în anexa O.

      4. 6.2.4 Încercarea în vederea omologării, examinării şi investigării tehnice

         În acest domeniu, ISCIR-INSPECT autorizează laboratoarele de încercări ş1 agenţii economici care efectuează examinări/investigări tehnice.

         Modelul de autorizaţie este prezentat în anexa M.

      5. 6.2.5 Importul şi distribuirea de aparate, echipamente auxiliare şi instalaţii de încălzire cu aparate

         În acest domeniu, ISCIR-INSPECT înregistrează importatorii şi distribuitorii autorizaţi de producător.

         Modelul de certificat de înregistrare este prezentat în anexa N.

      6. 6.2.6 Pentru fiecare tip de activitate pentru care se solicită autorizarea/înregistrarea, prezenta prescripţie tehnică stabileşte procedura de evaluare specifică prin care se evidenţiază cerinţele şi criteriile de acceptare a respectării acestora.

      7. 6.2.7 Proiectarea aparatelor şi instalaţiilor

         Proiectele de aparate şi instalaţii de încălzire, care înglobează astfel de aparate, se elaborează de agenţii economici de proiectare specializaţi în domeniu şi autorizaţi de ISCIR-INSPECT.

         Proiectele pot fi elaborate şi de alţi agenţi economici cu activitate de proiectare. Acestea vor fi verificate şi avizate de un agent economic autorizat de ISCIR-INSPECT pentru avizarea proiectelor.

         1. 6.2.7.1 Condiţii de autorizare a agenţilor economici pentru verificarea şi avizarea proiectelor

            1. 6.2.7.1.1 În vederea autorizării pentru verificarea şi avizarea proiectelor de aparate şi instalaţii, agenţii economici vor înainta la ISCIR-INSPECT o documentaţie care trebuie să conţină dovezile de capabilitate tehnică privind respectarea următoarelor cerinţe :

               1. a) agentul economic este specializat în domeniul respectiv şi poate prezenta dovezi de capabilitate tehnică în acest sens;

                  NOTĂ: Agentul economic trebuie să facă dovada experienţei de proiectare în domeniu şi a capabilităţii elaborării proiectelor conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice şi standardelor aplicabile.

               2. b) agentul economic îşi desfăşoară activităţile pentru care solicită autorizarea din partea ISCIR-INSPECT, în regim de asigurare a calităţii şi garantare a siguranţei în funcţionare a aparatelor;

               3. c) cunoaşte şi respectă, în derularea activităţilor desfăşurate, prevederile prezentei prescripţii tehnice;

               4. d) cunoaşte şi deţine standardele specifice din domeniul pentru care solicită autorizarea din partea ISCIR-INSPECT;

               5. e) dispune de:

                  mijloacele tehnico – materiale proprii corespunzătoare;

                  personal propriu calificat şi specializat în domeniu pentru verificarea proiectelor;

                  personal cu pregătire tehnică superioară investit cu responsabilităţile de supraveghere tehnică şi avizarea conformităţii proiectelor;

               6. f) deţine proceduri proprii referitoare la lucrările de verificare şi avizare pe care la execută în regim de asigurare a calităţii şi a siguranţei în funcţionare.

            2. 6.2.7.1.2 Dosarul de autorizare trebuie să conţină:

               1. a) opisul documentelor;

               2. b) cerere explicită privind domeniul pentru care solicită autorizarea;

               3. c) precizarea tipurilor de aparate pentru care doreşte să obţină autorizaţia de avizare proiecte;

               4. d) memoriu de prezentare a agentului economic, care va conţine:

                  • – elementele de identificare (denumire corectă şi completă a agentului economic, adresă, telefon etc.);

                  • – profilul agentului economic;

                  • – organigrama de funcţionare;

                  • – sistemul de asigurare a calităţii implementat;

                  • – certificări/autorizaţii obţinute de la alte organisme;

                  • – alte date relevante, dacă este cazul.

               5. e) actele legale ale agentului economic:

                  • – copie de pe statutul agentului economic (trebuie să evidenţieze codurilor CAEN asociate tipurilor de activităţi pentru care se solicită autorizarea din partea ISCIR-INSPECT);

                  • – copie de pe Certificatul de Înregistrare la Camera de Comerţ şi Industrie;

               6. f) lista personalului propriu de specialitate:

                  • – personal propriu calificat şi specializat în domeniu pentru verificarea proiectelor;

                  • – personal tehnic propriu cu pregătire tehnică superioară investit prin decizie cu responsabilităţile de supraveghere tehnică şi avizarea conformităţii proiectelor.

                    La această listă trebuie să se anexeze documente din care să rezulte:

                  • – pregătirea profesională;

                  • – calificările şi specializările personalului;

                  • – evidenţierea experienţei în domeniu (curriculum vitae).

                    ISCIR-INSPECT poate solicita şi verificarea documentelor din care să rezulte că personalul tehnic de specialitate propus de agentul economic pentru autorizare este angajat al acestuia şi are experienţă în domeniu.

               7. g) proceduri proprii referitoare la lucrările de verificare şi avizare pe care la execută în regim de asigurare a calităţii şi a siguranţei în funcţionarea aparatelor.

                  Pentru a putea fi autorizaţi de ISCIR-INSPECT, agenţii economici trebuie să lucreze în sistem de asigurare a calităţii. Nu este obligatoriu ca sistemul de asigurare a calităţii să fie certificat de o terţă parte.

                  În acest sens, solicitantul va prezenta în dosarul de autorizare cel puţin următoarele proceduri:

                  • • procedură de contractare/deschidere a lucrărilor;

                    •procedură de elaborare proiecte pentru aparate consumatoare de combustibili solizi şi instalaţii;

                  • • procedură de verificare proiecte;

                  • • procedură de avizare proiecte;

                  • • procedură de înregistrare la ISCIR-INSPECT a proiectelor avizate;

                  • • alte proceduri.

                  Dosarul poate conţine şi alte dovezi de capabilitate tehnică pe care solicitantul le consideră relevante în sprijinul cererii de autorizare.

         2. 6.2.7.2 Eliberarea autorizaţiei pentru agentul economic

            După analiza dosarului, dacă se constată respectarea tuturor condiţiilor de mai sus, personalul tehnic propus pentru autorizare de către agentul economic va susţine un examen de evaluare a însuşirii prevederilor prezentei prescripţii tehnice şi ale standardelor aplicabile privind:

            • – adoptarea soluţiilor constructive care să permită funcţionarea în condiţii de siguranţă a aparatelor, instalaţiilor şi dispozitivelor de siguranţă ale acestora;

            • – necesitatea prevederii în documentaţia tehnică a aparatului a examinărilor şi încercărilor

              care trebuie să fie efectuate;

            • – elaborarea instrucţiunilor tehnice pentru instalarea, punerea în funcţiune, exploatarea, întreţinerea, revizia şi repararea aparatelor şi instalaţiilor.

            În cazul promovării examenului, ISCIR-INSPECT va elibera agentului economic o autorizaţie (modelul de autorizaţie este prezentat în anexa C). Termenul de valabilitate al autorizaţiei este de 2 (doi) ani.

      8. 6.2.8 Înregistrarea producătorilor de aparate

         Orice agent economic înregistrat în Registrul Comerţului din România şi care are în statut ca obiect de activitate (codul CAEN corespunzător) producerea de aparate consumatoare de combustibili solizi, poate solicita înregistrarea la ISCIR-INSPECT dacă:

         1. a) agentul economic este specializat în domeniul respectiv şi poate prezenta dovezile de capabilitate tehnică în acest sens;

         2. b) agentul economic îşi desfăşoară activităţile de producţie în regim de asigurare a calităţii şi garantare a siguranţei în funcţionare a aparatelor;

         3. c) dispune de:

            • – mijloace tehnico – materiale proprii adecvate;

            • – personal propriu calificat pentru execuţie şi supraveghere tehnică a lucrărilor efectuate;

         4. d) deţine proceduri proprii referitoare la lucrările pe care la execută în regim de asigurare a calităţii şi a siguranţei în funcţionare a aparatelor;

         5. e) produc în serie aparatele omologate;

         6. f) are distribuitori autorizaţi; asigură condiţiile de instruire a peronalului pentru instalare, punere în funcţiune, service şi garanţie a aparatelor;

         7. g) asigură documentaţia de însoţire a aparatului, conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice.

         1. 6.2.8.1 Cerinţe privind conţinutul dosarului în vederea înregistrării producătorului

            Dosarul trebuie să conţină următoarele:

            1. a) cerere explicită privind domeniul pentru care solicită înregistrarea la ISCIR-INSPECT;

            2. b) precizarea tipurilor de aparate;

            3. c) memoriu de prezentare, care va conţine:

               • – elementele de identificare (denumire corectă şi completă a agentului economic, adresă, telefon etc.);

               • – profilul agentului economic;

               • – organigrama de funcţionare;

               • – prezentarea sistemului de asigurare a calităţii implementat;

               • – prezentarea dotărilor tehnico-materiale;

               • – certificări/autorizaţii obţinute de la ISCIR-INSPECT sau de la alte organisme;

               • – actele legale ale agentului economic;

               • – alte date relevante, dacă este cazul;

            4. d) copii de pe certificatele de omologare ale tipurilor de aparate pe care le produce;

            5. e) documentaţia sistemului de asigurare a calităţii implementat (manualul de asigurare a calităţii);

            6. f) procedurile utilizate în procesul de producţie;

            7. g) lista cu dotarea tehnico-materială, inclusiv aparatura de măsurare şi control;

            8. h) lista cu personalul propriu de specialitate şi documentele din care rezultă pregătirea profesională şi experienţa acestuia.

            Dosarul poate conţine orice alte dovezi de capabilitate tehnică pe care solicitantul le consideră relevante în sprijinul cererii sale de înregistrare.

            După analiza dosarului, ISCIR-INSPECT va efectua un audit tehnic al producătorului.

            În baza raportului de audit se eliberează CERTIFICATUL DE ÎNREGISTRARE (modelul este prezentat în anexa K).

      9. 6.2.9 Înregistrarea prestatorilor de servicii de specialitate care efectuează lucrările de la pct.

         6.2.3 şi 6.2.5

         Orice agent economic, înregistrat în Registrul Comerţului din România, care are în statut ca obiect de activitate (codul CAEN corespunzător) lucrări de instalare, punere în funcţiune, service, reparaţii în garanţie şi post-garanţie, precum şi distribuirea aparatelor poate solicita înregistrarea la ISCIR-INSPECT dacă:

         1. a) agentul economic este specializat în domeniul respectiv şi poate prezenta dovezile de capabilitate tehnică în acest sens;

         2. b) dispune de:

            • – mijloace tehnico – materiale proprii adecvate;

            • – personal propriu calificat pentru execuţie şi supraveghere tehnică a lucrărilor efectuate;

         3. c) deţine atestate/autorizaţie de la producător pentru efectuarea lucrărilor de specialitate pentru care solicită înregistrarea la ISCIR-INSPECT.

         1. 6.2.9.1 Cerinţe privind conţinutul dosarului în vederea înregistrării la ISCIR-INSPECT

            Dosarul trebuie să conţină următoarele:

            1. a) cerere explicită privind domeniul pentru care solicită înregistrarea la ISCIR-INSPECT;

            2. b) precizarea tipurilor de aparate;

            3. c) memoriu de prezentare, care va conţine:

               elementele de identificare (denumire corectă şi completă a agentului economic, adresă, telefon etc.);

               profilul agentului economic; organigrama de funcţionare;

               prezentarea sistemului de asigurare a calităţii implementat; prezentarea dotărilor tehnico-materiale;

               certificări/autorizaţii obţinute de la ISCIR-INSPECT sau de la alte organisme; actele legale ale agentului economic;

               alte date relevante, dacă este cazul;

            4. d) copii de pe certificatele de omologare ale tipurilor de aparate pe care le produce.

            5. e) documentaţia sistemului de asigurare a calităţii implementat (manualul de asigurare a calităţii);

            6. f) procedurile utilizate în procesul de producţie;

            7. g) lista cu dotarea tehnico-materială, inclusiv aparatura de măsurare şi control;

            8. h) lista cu personalul propriu de specialitate şi documentele din care rezultă pregătirea profesională şi experienţa acestuia;

            9. i) copii după ate.starea/autorizarea de la producător.

            Dosarul poate cuprinde orice alte dovezi de capabilitate tehnică pe care solicitantul le consideră relevante în sprijinul cererii sale de autorizare.

            După analiza dosarului, în cazul în care se constată respectarea tuturor condiţiilor, responsabilul tehnic va susţine un examen de evaluare a însuşirii prevederilor prezentei prescripţii tehnice şi ale standardelor aplicabile.

            În baza rezultatelor acestor verificări, ISCIR-INSPECT eliberează CERTIFICATUL DE ÎNREGISTRARE (modelul este prezentat în anexa N sau O).

      10. 6.2.10 Autorizarea laboratoarelor care efectuează încercări în vederea omologării aparatelor

          Examinările, verificările şi încercările în vederea omologării aparatelor, denumite în continuare "încercări", se efectuează conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice în laboratoare autorizate de ISCIR-INSPECT care pot fi:

          1. a) laboratoare specializate pentru efectuarea încercărilor, precum şi a investigaţiilor şi examinărilor tehnice ;

          2. b) laboratoare, respectiv standuri de încercare ale producătorilor înregistraţi la ISCIR­ INSPECT.

          1. 6.2.10.1 Condiţii minime obligatorii pentru autorizarea laboratoarelor în vederea efectuării încercărilor

             Pentru autorizarea laboratoarelor care efectuează încercările aparatelor şi /sau examinări şi investigaţii tehnice, agenţii economici au următoarele obligaţii şi răspunderi:

             1. a) să fie specializaţi în domeniul respectiv şi să prezinte dovezile de capabilitate tehnică în

                acest sens;

             2. b) să dispună de:

                • • mijloace tehnico – materiale proprii adecvate;

                • • personal propriu calificat şi specializat în domeniu pentru execuţie;

                • • personal propriu cu pregătire tehnică superioară, investit cu responsabilităţile de supraveghere tehnică şi avizare a conformităţii lucrărilor efectuate, care poate fi propus pentru nominalizare în autorizaţia solicitată;

             3. c) să execute încercările în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice şi ale proiectantului şi să răspundă de aplicarea corespunzătoare a acestora şi de calitatea încercărilor;

             4. d) să desfăşoare activităţile pentru care solicită autorizarea din partea ISCIR-INSPECT în regim de asigurare a calităţii şi de garantare a siguranţei în funcţionare a aparatelor;

             5. e) să numească personal tehnic de specialitate care să răspundă de efectuarea încercărilor conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice;

             t) să asigure personal tehnic necesar pentru efectuarea lucrărilor de încercare a aparatelor; acesta trebuie să aibă specializarea adecvată în raport cu complexitatea încercărilor;

             1. g) să deţină, să cunoască şi să aplice prevederile prescripţiilor tehnice şi ale standardelor aplicabile specifice domeniului pentru care solicită autorizaţia;

             2. h) să deţină proceduri proprii referitoare la încercările pe care la execută în regim de asigurare a calităţii şi a siguranţei în funcţionarea aparatelor; aceste proceduri se vor aviza de ISCIR-INSPECT;

             3. i) să elibereze rapoarte de încercare cu rezultatele încercărilor efectuate şi să ţină evidenţa acestora; eliberarea buletinelor de încercare se va face cu semnătura şefului de laborator;

             4. j) să asigure dotarea corespunzătoare a laboratorului cu: materiale, instalaţii, aparate de

                măsurare şi analiză, conform cerinţelor prezentei prescripţii tehnice;

             5. k) să asigure condiţii pentru întreţinerea, repararea şi verificarea tehnică şi metrologică a aparaturii şi a echipamentelor de măsurare înaintea fiecărei încercări;

                1. 1) să asigure, în laboratorul propriu sau în alte laboratoare specializate, efectuarea tuturor încercărilor şi analizelor fizico-chimice necesare (analiză combustibil, analiză cenuşă, analize metalografice etc., după caz);

                   1. m) să asigure orgamzarea instruirii periodice şi verificării cunoştinţelor personalului propnu;

                   2. n) să ia măsuri corespunzătoare astfel ca personalul tehnic autorizat de ISCIR-INSPECT să-şi poată îndeplini în bune condiţii sarcinile ce îi revin privind efectuarea încercărilor şi să comunice în scris la ISCIR-INSPECT orice schimbare a personalului tehnic autorizat menţionat;

                   3. o) să comunice trimestrial la ISCIR-INSPECT programul de lucrări de încercări (omologare aparate, examinări tehnice, atestări de realizare a parametrilor pentru cazuri de aparate vechi sau aflate deja în utilizare la utilizatorii finali etc.).

          2. 6.2.10.2 Instrucţiuni pentru autorizarea laboratoarelor care execută încercări în vederea omologării aparatelor sau examinări/investigaţii tehnice în vederea atestării parametrilor de performanţă şi siguranţă la aparete vechi sau deja aflate în exploatare

             1. 6.2.10.2.1 Scop

                Scopul este definirea principiilor generale ale procedurii de evaluare a capabilităţii tehnice a agenţilor economici care execută lucrări de încercare a aparatelor în vederea omologării şi/sau lucrări de investigare şi încercări funcţionale pentru determinarea gradului de performanţă şi siguranţă în funcţionare pe care îl prezintă aparatele vechi.

                Procedurile de verificare/evaluare a capabilităţii tehnice a agenţilor economici pentru efectuarea lucrărilor menţionate mai sus se aplică la autorizarea de către ISCIR-INSPECT a laboratoarelor care efectuează încercări în vederea omologării aparatelor sau pentru demonstrarea realizării parametrilor de performanţă şi siguranţă în funcţionare a aparatelor vechi, în vederea înregistrării acestora la ISCIR-INSPECT.

                Agenţii economici care au ca obiect de activitate efectuarea încercărilor aparatelor, examinarea şi atestarea parametrilor de funcţionare prin încercări funcţionale se vor numi "Laboratoare de încercare a aparatelor consumatoare de combustibili solizi".

             2. 6.2.10.2.2 Domeniu de aplicare

                Încercările în vederea omologării aparatelor noi, investigaţiile şi încercările de atestare a parametrilor de performanţă şi siguranţă în funcţionare pentru aparatele vechi se vor efectua numai de laboratoare autorizate de ISCIR-INSPECT.

             3. 6.2.10.2.3

                Documente de referintă

                '

                • • SR ISO seria 9000;

                • • SR EN seria 45000;

                • • Prescripţia tehnică, Colecţia ISCIR în vigoare, aplicabilă.

             4. 6.2.10.2.4 Condiţii de admitere a laboratoarelor la autorizare

                Laboratorul care solicită admiterea la autorizare va adresa în scris către ISCIR-INSPECT cererea de admitere la autorizare (a se vedea modelul din anexa G) şi documentaţia care trebuie să conţină:

                1. a) manualul calităţii al laboratorului, care trebuie să conţină cel puţin:

                   • • declaraţia referitoare la politica în domeniul calităţii;

                   • • structura laboratorului ( organigrama);

                   • • activităţile operaţionale şi funcţionale referitoare la calitate, astfel încât fiecare persoană implicată să cunoască amploarea şi limitele competenţei sale;

                   • • proceduri generale de asigurarea calităţii privind:

                     • – modul de tratare (acceptare/respingere) a cererilor de examinare a prototipului de aparat şi a documentaţiei de însoţire pentru efectuarea încercărilor de omologare sau de demonstrarea realizării parametrilor de performanţă şi siguranţă în funcţionare;

                     • – modalităţile de control, înregistrare, arhivare şi clasare a documentelor interne de examinare a aparatelor, documentaţiilor tehnice asociate şi de efectuare a încercărilor;

                     • – modalităţile de aprovizionare cu echipamente, piese de schimb şi materiale, aparatură de măsurare, consumabile pentru efectuarea încercărilor la aparatele prezentate la măsurări/încercări de către producători/deţinători;

                       • – etalonarea şi verificarea metrologică periodică a echipamentelor şi mijloacelor de măsurare;

                       • – depozitarea materialelor de consum folosite la încercări/măsurări şi scoaterea lor din uz (distrugere);

                       • – modul de implementare a politicii de calitate la toate nivelurile de prestaţie din laboratorul unde se efectuează încercările şi la nivelul personalului tehnic de specialitate;

                   • • acţiuni corective şi preventive privind:

                     • – modul de verificare a respectării cerinţelor manualului calităţii de către personalul laboratorului;

                     • – tratarea neconformităţilor;

                     • – tratarea derogărilor;

                     • – tratarea reclamaţiilor;

                   • • proceduri de lucru pentru fiecare tip de examinare/încercare pentru care se solicită autorizarea din partea ISCIR-INSPECT , inclusiv modelul buletinelor/rapoartelor de încercare; în cazul în care procedura de lucru nu corespunde cerinţelor prezentei prescripţii tehnice, atunci aceasta trebuie să fie revizuită şi reformulată şi prezentată spre avizare la ISCIR-INSPECT separat, înainte de introducerea sa în manualul calităţii;

                2. b) lista cu echipamentele, aparatura şi materialele din dotare care asigură respectarea prevederilor prezentei prescripţii tehnice şi ale standardelor în vigoare la efectuarea încercărilor aparatelor pentru metoda(ele) de încercare pentru care se solicită autorizarea din partea ISCIR-INSPECT;

                3. c) copie de pe decizia de numire a şefului de laborator şi a adjunctului acestuia, care trebuie să fie autorizaţi de ISCIR-INSPECT;

                4. d) prezentarea spaţiului laboratorului şi a anexelor, a modului de întreţinere, renovare, supraveghere a condiţiilor de lucru, de limitare a accesului în anumite zone, de protecţie şi de securitate;

                5. e) lista personalului angajat al laboratorului sau colaboratorilor pentru metoda(ele) de încercare privind un anumit tip de aparat sau mai multe tipuri de aparate pentru care se solicită autorizarea din partea ISCIR-INSPECT.

                   Respingerea cererii de autorizare a laboratoarelor se face numai atunci când dosarul/documentaţia depus(ă) cu dovezi de capabilitate tehnică nu este complet(ă), corect întocmit(ă) sau este necorespunzător(oare).

                   Respingerea cererii de autorizare a laboratoarelor se face atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile privind dotarea minimă (precizată explicit în capitolul din prezenta prescripţie tehnică care se referă la instrucţiunile de efectuare a încercărilor în vederea omologării aparatelor) pentru a respecta cerinţele prezentei prescripţii tehnice şi ale standardelor în vigoare pentru una sau mai multe metode de încercare.

                   ISCIR-INSPECT va comunica în termen de maxim 30 de zile de la data depunerii documentaţiei dacă laboratorul este „Admis" sau „Respins", în vederea derulării procedurilor de evaluare/verificare pentru autorizare.

                   Dacă cererea de autorizare a laboratorului a fost respinsă de două ori, o nouă solicitare se va putea depune după minim un an.

                   Modelul de cerere de admitere la reautorizare este prezentat în anexa H.

          3. 6.2.10.3 Modul de desfăşurare a procedurii de verificare/evaluare în vederea autorizării laboratorului

             În cazul în care documentaţia depusă în vederea autorizării laboratorului a fost acceptată , ISCIR-INSPECT va stabili componenţa echipei de inspectori auditori care vor efectua auditul tehnic de verificare la sediul solicitantului precum şi data desfăşurării acestuia, în termen de maxim 60 de zile de la acceptarea documentaţiei.

             Auditul tehnic de verificare va cuprinde etapele:

             1. a) verificarea dotării tehnice declarate în dosar;

                NOTĂ: În cazul în care datele prezentate în documentaţia pentru admiterea la autorizare nu corespund, laboratorul va fi respins în urma auditului tehnic efectuat la sediul solicitantului, cu posibilitatea de a depune o nouă cerere de admitere la verificări/evaluarea capabilităţii după o perioadă de 6 luni (după corectarea deficienţelor şi nonconformităţilor evidenţiate).

             2. b) examinarea teoretică a personalului tehnic de specialitate al laboratorului, în vederea autorizării, în ce priveşte:

             • – însuşirea prevederilor manualului calităţii şi atribuţiilor care îi revin;

             • – modul în care sunt respectate cerinţele manualului calităţii (în laborator).

             În timpul auditului tehnic se vor verifica, cu ocazia derulării practice a unei proceduri de încercare, prevederile manualului calităţii ( inclusiv procedurile de lucru).

             NOTĂ: În cazul în care nu se poate face dovada capabilităţii tehnice practice pentru efectuarea uneia sau mai multor proceduri/metode de încercare a aparatelor, laboratorul este declarat „Respins". O nouă cerere de reevaluare se poate depune la ISCIR-INSPECT după o perioada de 6 luni.

          4. 6.2.10.4 Emiterea şi valabilitatea autorizaţiilor

             În baza raportului favorabil al echipei de auditori, ISCIR-INSPECT va emite o autorizaţie în care se va specifica domeniul de încercări:

             • – pentru efectuarea încercărilor în vederea omologării aparatelor;

             • – pentru examinări, investigaţii tehnice şi încercări în vederea demonstrării parametrilor funcţionali ai aparatelor vechi.

             Perioda de valabilitate a autorizaţiei este de 2 ani de la data emiterii.

             După obţinerea autorizaţiei, orice modificare faţă de documentaţia avizată de ISCIR­ INSPECT, care nu este comunicată la ISCIR-INSPECT în termen de 30 de zile, atrage după sine anularea autorizaţiei.

          5. 6.2.10.5 Supravegherea agenţilor economici/laboratoarelor autorizate (auditul tehnic periodic)

             În intervalul de 2 ani (în termenul de valabilitate al autorizaţiei laboratorului) vor avea loc audituri tehnice programate sau inopinate în ce priveşte activitatea laboratorului, referitoare la modul în care sunt respectate, menţinute şi îmbunătăţite condiţiile constatate şi validate la autorizare.

             Auditurile tehnice programate vor fi anunţate conducerii laboratorului cu 1O zile înainte de efectuarea lor.

             Echipa de auditori ai ISCIR-INSPECT va fi compusă din cel puţin doi specialişti în domeniu.

             Acest audit nu exclude verificările inopinate generate de diverse situaţii care pot să apară şi care sunt legate de activitatea laboratorului.

             În cazul în care, cu ocazia auditului tehnic, se constată că nu au fost respectate sau nu au fost menţinute condiţiile în care a fost acordată autorizaţia, echipa de auditori a ISCIR-INSPECT va întocmi un raport de suspendare a activităţii laboratorului în domeniu, va aplica sancţiunile contravenţionale conform legii, va retrage autorizaţia şi va propune conducerii ISCIR suspendarea sau anularea autorizaţiei.

          6. 6.2.10.6 Reautorizarea laboratoarelor de încercări aparate

             După expirarea termenului de doi ani, laboratorul care solicită admiterea la reautorizare va adresa în scris către ISCIR-INSPECT cererea de admitere la reautorizare (a se vedea modelul din anexaH).

             Documentaţia care trebuie să însoţească cererea de admitere la reautorizare va cuprinde actele şi documentele precizate la pct. 6.2.10.2.4.

             Respingerea cererii de reautorizare a laboratoarelor se va face numai atunci când documentaţia depusă nu este completă sau corect întocmită.

             Respingerea cererii de reautorizare a laboratoarelor, se face atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile privind dotarea minimă, pentru respectarea cerinţelor prezentei prescripţii tehnice şi ale standardelor în vigoare, pentru una sau mai multe metode/ proceduri de încercare a aparatelor.

             , ISCIR-INSPECT va comunica în termen de maxim 30 de zile de la data depunerii documentaţiei dacă laboratorul este „Admis" sau „Respins", în vederea reautorizarii.

             Dacă cererea de reautorizare a laboratorului a fost respinsă de doua ori, o noua solicitare se va putea depune după minim un an.

             În cazul în care documentaţia depusă în vederea reautorizării laboratorului a fost acceptată , ISCIR-INSPECT va stabili componenţa echipei de audit tehnic şi data desfăşurării acestuia la sediul solicitantului, în termen de maxim 60 de zile de la acceptarea documentaţiei.

             Modul de desfăşurare a procedurii de verificare a capabilităţii solicitantului de a efectua încercările în vederea omologării aparatelor, pentru reautorizarea laboratoarelor, este identic cu cel de autorizare iniţială a laboratoarelor.

          7. 6.2.10.7 Obligaţiile laboratoarelor autorizate, limitele de competenţă şi prerogativele acordate prin autorizare

             NOTĂ: Obligaţiile, limitele de competenţă precum şi prerogativele acordate laboratoarelor prin autorizarea de către ISCIR-INSPECT vor fi clar tipărite pe spatele documentului de autorizare eliberat de ISCIR-INSPECT.

             Acestea sunt următoarele:

             1. a) laboratoarele autorizate vor respecta cerinţele prescripţiilor tehnice, Colecţia ISCIR în vigoare, aplicabile;

             2. b) laboratoarele vor declara eventualilor clienţi ai serviciilor prestate numai încercările şi specialităţile pentru care sunt autorizate (tipurile de aparate consumatoare de combustibili solizi pentru care au obţinut confirmarea prin autorizare că pot efectua încercările în vederea omologării); limitele de competenţă trebuie să fie prezentate clar clientului;

             3. c) laboratoarele vor achita la ISCIR-INSPECT tarifele oficiale pentru efectuarea verificărilor/auditurilor tehnice de autorizare, reautorizare şi a auditurilor tehnice periodice, conform prevederilor prescripţiilor tehnice, Colecţia ISCIR, în vigoare;

             4. d) după încetarea valabilităţii autorizaţiei, laboratoarele trebuie să întrerupă efectuarea încercărilor în vederea omologării/atestării parametrilor aparatelor în domeniile şi

                specialităţile pentru care au fost autorizate până la dobândirea oficială a documentului de reautorizare;

             5. e) laboratoarele vor înscrie în mod obligatoriu, în buletinele de încercări emise şi în rapoartele de încercări, următoarele date referitoare la laborator:

                • – numele complet şi adresa agentului economic;

                • – numele complet şi adresa laboratorului;

                • – numărul autorizaţiei din partea ISCIR-INSPECT;

                • – domeniul de aparate şi tipul de încercare la care se referă buletinul/raportul de încercări;

                • – data la care expiră autorizaţia laboratorului.

             Orice încălcare a celor de mai sus atrage după sine anularea autorizaţiei laboratorului.

             Orice modificare, adăugire sau ştersătură în autorizaţie atrage după sine anularea autorizaţiei. În acest caz, obţinerea unei noi autorizaţii se va face în urma unui nou audit tehnic de autorizare al laboratorului, conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice.

             În cazul pierderii autorizaţiei, se poate obţine o nouă autorizaţie (duplicat), o singură dată, de la ISCIR-INSPECT în baza unei cereri scrise , numai dacă laboratorul figurează în evidenţe ca având autorizaţie valabil emisă şi dacă a anunţat pierderea autorizaţiei în Monitorul Oficial al Romîniei în termen de maxim 30 de zile. În caz contrar, pentru a obţine o nouă autorizaţie laboratorul va trebui să parcurgă integral procedurile de autorizare, conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice.

             Înregistrarea la ISCIR-INSPECT a unor laboratoare de încercări care au fost autorizate/certificate de organisme similare din alte ţări, conform standardelor naţionale sau europene aplicabile, se face numai în baza unui audit tehnic. Prin acest audit tehnic se verifică condiţiile de efectuare a încercărilor în laboratorul respectiv. Atunci când în sistemul de lucru al laboratorului nu se regăsesc integral şi prevederile prezentei prescripţii tehnice, cu ocazia auditului se stabilesc condiţiile de integrare a acestor prevederi în procedurile laboratorului. În astfel de cazuri, înregistrarea la ISCIR-INSPECT a laboratoarelor respective se asimilează cu autorizaţia emisă de ISCIR-INSPECT conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice.

3. 7 VERIFICAREA TEHNICĂ PERIODICĂ A APARATELOR AFLATE ÎN EXPLOATARE LA UTILIZATORII FINALI

   1. 7.1 Generalităti

      Verificare t'ehnică periodică este ansamblul de activităţi/lucrări specializate necesare a se

      efectua, la intervale predeterminate de timp sau ori de câte ori utilizatorul final consideră necesar, pentru a se asigura că aparatul pe care îl deţine şi exploatează satisface cerinţele de funcţionare în siguranţă. Verificările tehnice periodice se vor efectua cel puţin conform prevederilor pct.5.1.

      Verificarea tehnică periodică este obligaţia fiecărui utilizator final, este menită să asigure protecţia utilizatorului final a proprietăţii şi a mediului. Este un ansamblu de operaţiuni şi încercări menite să constate starea de bună funcţionare în condiţii de siguranţă a aparatului şi caracteristicile acestuia de a-şi îndeplini rolul funcţional conform specificaţiilor producătorului. După caz, verificarea tehnică periodică poate oferi şi soluţiile tehnice calificate pentru restabilirea stării de funcţionare în condiţii de siguranţă. Activitatea se efectuează de către prestatori de servicii de specialitate calificaţi, autorizaţi în acest sens de producător şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT, care pot elibera o declaraţie de conformitate în urma efectuării lucrărilor pentru care îşi asumă responsabilitatea.

   2. 7.2 Etapele verificării tehnice periodice

      Verificarea tehnică periodică poate fi executată numai de către prestatori de servicii de specialitate car au dotarea tehnică corespunzătoare cu personal califiact, scule şi dispozitive de lucru, instrumente de măsurare şi control şi proceduri de lucru. Verificarea trebuie să cuprindă:

      verificarea stării şi capacităţii de funcţionare în codiţii de siguranţă a coşului de fum (verificările se execută comparativ cu cerinţele de la pct. 5.2 şi.5.3.);

      verificarea prizelor de aer proaspăt, tirajului, aprinderii şi a realizării condiţiilor de funcţionare în siguranţă (comparativ cu cerinţele pct.2.5 şi 2.6);

      verificarea de securitate a funcţionării aparatului (comparativ cu cerinţele pct. 3.9.1.)

   3. 7.3 Documente de finalizare a verificărilor tehnice periodice

      declaraţia de conformitate a executantului verificării tehnice periodice;

      proces verbal de instructaj a utilizatorului final privind modul de exploatare în continuare a aparatului în condiţii de siguranţă şi de utilizare numai a combustibililor recomandaţi;

      NOTA: În lipsa acestor documente doveditoare a efectuării verificărilor tehnice periodice, în eventualitatea producerii unor avarii şi accidente (a se vedea pct.9) întreaga responsabilitate revine utilizatorului final.

4. 8 CONDIŢII PRIVIND SCOATEREA DIN UZ ŞI CASAREA APARATELOR

   1. 8.1 Scoaterea definitivă din uz şi casarea aparatului este responsabilitatea utilizatorului final şi se va face conform legislaţiei în vigoare privind casarea aparatelor şi depozitarea deşeurilor.

   2. 8.2 Reutilizarea aparatelor scoase din uz şi casate este strict interzisă.

   3. 8.3 Refolosirea pieselor componente ale aparatelor scoase din uz este strict interzisă.

5. 9 AVARII ŞI ACCIDENTE

   1. 9.1 Se consideră avarie a unui aparat consumator de combustibil solid, aflat în funcţionare la un utilizator final, acea defecţiune care a produs degradarea aparatului astfel încât nu mai este posibilă utilizarea acestuia sau a instalaţiilor conexe (de.evacuare a gazelor de ardere, de apă caldă, de alimentare cu aer de ardere sau aer de convecţie etc.) în condiţii de siguranţă. De asemenea, se consideră avarii acele defecţiuni ale aparatelor care produc distrugeri de bunuri materiale.

   2. 9.2 Se consideră accident orice defecţiune a aparatului sau a instalaţiilor conexe care în timpul funcţionării produc accidentări de persoane.

   3. 9.3 În cazul în care se produc avarii, utilizatorul final este obligat:

      să anunţe imediat organele pentru prevenirea şi stingerea incendiilor;

      să anunţe, în termen de 24 de ore, ISCIR-INSPECT Inspecţia Teritorială în raza căreia s-a produs avaria în scopul cercetării cauzelor.

   4. 9.4 În cazul în care din cauza şi în timpul funcţionării unui aparat consumator de combustibili solizi s-au produs accidente de persoane, utilizatorul final este obligat:

      să anunţe imediat organele de poliţie şi Parchetul General;

      – să anunţe, în termen de 24 de ore, ISCIR-INSPECT Inspecţia Teritorială în raza căreia s-a produs accidentul în scopul cercetării cauzelor.

6. 10 DISPOZIT, II FINALE

   1. 10.1 Nerespectarea prevederilor prezentei prescripţii tehnice atrage după sine, în condiţiile prevăzute de lege, sancţiuni contravenţionale mergând până la retragerea autorizaţiilor/înregistrărilor la ISCIR-INSPECT acordate.

   2. 10.2 Utilizatorii prezentei prescripţii tehnice sunt obligaţi să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor modificărilor apărute după publicare.

   3. 10.3 La data intrării în vigoare a prezentei prescripţii tehnice, îşi încetează valabilitatea

      „Prescripţii tehnice privind încercarea în vederea omologării aparatelor consumatoare de combustibili solizi de uz neindustrial" A2-84.

   4. 10.4 Orice dispoziţie contrară prevederilor prezentei prescripţii tehnice îşi încetează valabilitatea.

   5. 10.5 Prezenta prescripţie tehnică intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ANEXAA

Caracteristicile materialelor utilizate Tabelul A.1 – Tipuri de oţel

Tip de material	Numărul materialului conform SR EN 10027-2
DD 11	1.0332
DD 12	1.0398
DD 13	1.0335
DD 14	1.0389
S235JR	1.0037
S235JRG2	1.0038
S235JO	1.0114
S235J2G3	1.0116
S275JR	1.0044
S275JO	1.0143
S275J2G3	1.0144
S355JR	1.0045
S355JO	1.0553
S355J2G3	1.0570
S355K2G3	1.0595
P235GH	1.0345
P265GH	1.0425
P295GH	1.0481
P335GH	1.0473
16Mo3	1.5415
13CrMo4-5	1.7335
10CrMo9-10	1.7380
10CrMo9-10	1.7383
P245NB	1.0111
P265NB	1.0423
P310NB	1.0437
P355NB	1.0557
X5CrNi 18-10	1.4301
X6CrNi 17-12-2	1.4401
X6CrNiTi 18-10	1.4541
X6CrNiNb 18-1O	1.4550
X6CrNiMoTi 17-12-2	1.4571
X6CrNiMoNb 17-12-2	1.4580
X3CrNiMo 17-3-3	1.4436

ANEXA A (sfărşit)

Tabelul A.3 – Fontă- Grosimi minime ale pereţilor

Putere nominală P(kW)	Fontă cu grafit lamelar	Fontă cu grafit sferoidal
	Grosime minimă a pereţilor (mm)
P<30	3,5	3,0
30< P <50	4,0	3,5

Tabelul A.4 – Cerinţe mecanice minime pentru fontă

Fontă cu grafit lamelar
Rezistenţa la tractiune, Rm	>150 N/mm2
Duritate Brinell	de la 160 HB până la 220 HB
Fontă cu grafit sferoidal
Rezistenţa la tractiune, Rm	>400Nlmm2
Alungire	l8%A3

A3= alungirea specifică (conform standardelor române în vigoare).

ANEXAB

Combustibili de încercare

Tipul combustibilului comercializat	Antracit uscat	Cocs dur	Cocs de joasă temperatură	Combustibil şi brichete pentru aparate închise	Combustibil şi brichete pentru aparate deschise	Carbon bituminos	Brichete de lignit	Brichete de turbă	Buşteni de lemn
Notarea combustibilului de încercare	A	B	C	D	E	F	G	H	Stejar, mesteacăn, fag
Conţinut de umiditate	<5%	<5%	<5%	<5%	<5%	(8±2,5)%	(18,5±2)%	(11±2)%	(16±4)%
Conţinut de cenuşă	(5±2)%	(7±2)%	(7±2)%	(8±3)%	(5±2)%	(6±2)%	<6%	<4%	<1%
Materii volatile	<14%	<2%	(8±2)%	<13%	<18%	>30%	<55%	(68±3)%	(84±4)%
Conţinut în hidrogen	(4±1)%	<0,5%	<3%	<4%	<4%	(4±1)%	:::;4%	(5,2±0,7)%	(5±1)%
Conţinut în carbon	(82±5)%	(90±5)%	(78±3)%	(82±5)%	(80±5)%	(72±5)%	(50-55)%	(48,5±4,5)%	(40±5)%
Conţinut în sulf	<1%	<1,4%	<2%	<1,8%	<1,8%	::::;:2%	1%	<0,3%	<0,1%
Putere calorifică inferioară	>28.980 kJ/kg	>26.630 kJ/kg	>28.500kJ/kg	>29.690 kJ/kg	>29.690 kJ/kg	>26.500 kJ/kg	::::;:21.OOO kJ/kg	>17.000 kJ/kg	Huw=Huwf(lOO-w)- 2,44w)/100

Huw= Putere calorică inferioară a combustibilului de încercare (combustibil brut)

HuwF Putere calorică inferioară a combustibilului de încercare uscat

83

w = conţinut de umiditate al combustibilului de încercare, în procente masice

ANEXAD

Metode de încercare specifice pentru verificarea şemineurilor

1. D.1 Condiţii generale

   1. D.1.1 Atmosfera de încercare

      Temperatura din laboratorul de încercare trebuie să fie măsurată la o distanţă de (1,2±0,1) m şi la o înălţime de (0,50±0,0l)m deasupra aparatului, dar în afara zonei de radiaţie directă.

      Pentru măsurarea temperaturii trebuie să fie utilizat un termocuplu sau orice alt aparat de măsurare a temperaturii.

      Acesta trebuie să fie protejat de radiaţie printr-un ecran cilindric deschis (din aluminiu şlefuit sau alt material cu o putere de reflecţie echivalentă, un diametru de 40 mm şi o lungime de 150 mm).

      Curenţii de aer din jurul aparatului supus încercării şi în mediul de încercare nu trebuie să depăşească 0,5 m/s.

   2. D.1.2 Instalatia de încercare

      '

      Platforma de încercare trebuie să fie protejată de influenţa directă a altor surse de căldură, de exemplu platforme de încercare adiacente şi radiaţii solare.

      Platforma de încercare este constituită din aparatul de încercat, instalat conform instrucţiunilor producătorului într-un triedru şi montat pe o basculă care permite măsurarea combustibilului consumat.

      Triedrul este constituit din pardoseala de încercare, un perete lateral şi un altul posterior aşezaţi în unghi drept unul faţă de altul, aşa cum este prezentat în figura 7 de la pct. 3.5.2.1 din prescripţia tehnică.

      Tronsonul de măsurare trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv care permite determinarea temperaturii gazelor de ardere, compoziţia gazelor de ardere şi determinarea tirajului (pentru aparatele cu evacuare orizontală, peretele posterior trebuie să prezinte o deschidere prin care să treacă conducta de gaze de ardere, cu un spaţiu de (150±5)mm în jurul conductei de racordare).

      Tronsonul de măsurare trebuie să fie complet izolat cu vată minerală, cu o grosime nominală de 40 mm sau alt material similar, care să garanteze o conductivitate termică de 0,04 W/m·K, la o temperatură medie de +20°C. Dimensiunile tronsonului de măsurare trebuie să corespundă cu diametrul duzei aparatului.

      Gazele trebuie să fie prelevate în partea de sus a tronsonului de măsurare şi un dispozitiv de reglare trebuie să permită asigurarea unei presiuni constante în tronsonul de măsurare, aşa cum indică modul de lucru pentru încercarea corespunzătoare (de exemplu cu ajutorul unui ventilator).

   3. D.1.3 Măsurarea temperaturii gazelor de ardere

      Temperatura gazelor trebuie să fie măsurată cu ajutorul unui termocuplu, amplasat în sonda unui pirometru cu aspiraţie, aşa cum indică figura 15 de la pct. 3.5.2.2 din prescripţia tehnică, extremitatea etanşă fiind în contact cu peretele opus al tronsonului de măsurare şi extremitatea deschisă fiind racordată la o pompă cu aspiraţie.

      ANEXA D (continuare)

      Termocuplul trebuie să fie protejat cu înveliş. O garnitură corespunzătoare trebuie să fie prevăzută pentru a garanta etanşeitatea între pirometrul de aspiraţie şi peretele tronsonului de măsurare şi între detector şi ieşirea pirometrului.

      Sonda pirometrului de aspiraţie trebuie să prezinte 3 orificii de eşantionare, fiecare de (2,5±0,5) mm diametru, unul situat în centrul tronsonului de măsurare şi celelalte două de fiecare parte, la un sfert din distanţa dintre diametrul conductei şi pereţii laterali ai tronsonului de măsurare. Extremitatea detectorului de temperatură trebuie poziţionată aşa cum indică figura 15 de la pct. 3.5.2.2 din prescripţia tehnică.

      Diametrul interior al pirometrului de aspiraţie trebuie să fie de (5±1) mm iar debitul trebuie să fie reglat astfel încât să se obţină o viteză de curgere de 20 m/s până la 25 m/s.

   4. D.1.4 Eşantionarea gazelor de ardere

      De asemenea, sonda pirometrului cu aspiraţie trebuie să fie utilizată pentru eşantionarea gazelor de ardere. Ieşirea pirometrului cu aspiraţie trebuie să fie conectată la un sistem pentru analiza gazelor de ardere. Dispozitivele de răcire, de curăţare şi de uscare a eşantionului de gaz ars trebuie să fie integrate în tronsonul de eşantionare.

      Materialele utilizate la tronsonul de eşantionare a gazelor de ardere şi la racordurile sondei trebuie să reziste la temperaturile prevăzute şi nu trebuie să reacţioneze chimic sau să permită difuzia gazelor de ardere. La nivelul racordurilor sondei de eşantionare şi al tronsonului de eşantionare nu trebuie să existe scăpări.

   5. D.1.5 Racordarea aparatului la tronsonul de măsurare

      Manşonul/duza aparatului trebuie să fie racordat(ă) la tronsonul de măsurare printr-o conductă de racordare neizolată şi un racord izolat. Conducta de racordare trebuie să fie de oţel moale cu o grosime de (1,5±0,5) mm. Lungimea conductei trebuie să fie de (330±10) mm iar diametrul său trebuie să corespundă celui al duzei/manşonului aparatului.

      Pentru aparatele cu conducte de evacuare necirculare sau al căror diametru diferă de cel al tronsonului de măsurare, conducta de racordare trebuie să fie echipată cu un racord care să permită variaţia formei/ dimensiunilor, pentru adaptarea la diametrul tronsonului de măsurare.

      Pentru aparatele cu evacuare orizontală, racordul trebuie să aibă în centru o rază de (225±5) mm. Pentru aparatele cu evacuare verticală, racordul trebuie să fie drept şi să aibă o lungime de (350±10) mm.

   6. D.1.6 Circuitul de apă pentru aparatele cu schimbător

      Circuitul de apă constă dintr-un circuit de apă cu debit constant (în amonte), proiectat astfel încât să permită menţinerea unui debit constant cu ±5% din debitul stabilit. Circuitul trebuie să permită atingerea unei temperaturi de ieşire medii de +(80±5)°C în timpul încercării la putere nominală. Circuitul de apă trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de măsurare a debitului de apă care să menţină debitul constant. Circuitul de apă trebuie să aibă un circuit închis sau deschis, în condiţiile în care trebuie să fie respectate cerinţele referitoare la constanţa debitului de apă şi la temperatura de ieşire. Un circuit de apă corespunzător este reprezentat în figura 18 de la pct. 3.5.2.3 din prescripţia tehnică.

      Circuitul de apă trebuie să fie racordat la aparat prin furtunuri de intrare şi de ieşire astfel încât să permită mişcarea aparatului pentru cântărire.

      Temperaturile apei la intrare şi ieşire trebuie să fie măsurate cu un echipament etalonat introdus în furtun şi care să respecte toleranţele referitoare la incertitudinea de măsurare.

      ANEXA D (continuare)

      Dispozitivul de măsurare utilizat trebuie astfel ales încât, pentru fiecare parametru măsurat, să fie respectate cerinţele privind incertitudinea de măsurare specificată în tabelul 9 de la pct. 3.5.2.1 din prescripţia tehnică.

2. D.2 Mod de lucru

   1. D.2.1 Instalarea aparatului

      Aparatul trebuie să fie instalat pe platforma de încercare, conform instrucţiunilor de instalare ale producătorului, iar manşonul /duza aparatului trebuie să fie racordat(ă) la tronsonul de măsurare.

      Dacă aparatul este livrat pe subansambluri, pentru montare trebuie să fie respectate instructiunile producătorului referitoare la montare/instalare.

      În caz l aparatelor cu evacuare dorsală, conducta de racordare trebuie să treacă prin peretele triedrului iar orificiul trebuie umplut cu un material izolant (a se vedea figura 7 de la pct. 3.5.2.1 din prescripţia tehnică).

   2. D.2.2 Calculul şarjei de combustibil

      Şarja de combustibil pentru fiecare stare de ardere trebuie să fie calculată cu formula (1) de la pct. 3.4.1.5 din prescripţia tehnică.

   3. D.2.3 Încărcarea şi evacuarea cenuşei din focar

      Se alege combustibilul de încercare conform anexei B.

      Reîncărcarea cu buşteni de lemn şi brichete de turbă se face conform instrucţiunilor de reîncărcare ale producătorului şi ţinând seama de mărimea buştenilor.

   4. D.2.4 Compoziţia gazelor de ardere

      Măsurarea concentraţiei produselor de ardere (C02, 02 şi CO), în mod continuu sau· la intervale care nu trebuie să depăşească 1 min, cu ajutorul aparatelor etalonate trebuie să respecte cerinţele referitoare la incertitudinile de măsurare din tabelul 9 de la pct. 3.5.2.1 din prescripţia tehnică.

   5. D.2.5 Temperatura ambiantă şi temperatura gazelor de ardere

      Se măsoară temperatura ambiantă şi temperatura gazelor de ardere cu aparate etalonate care respectă cerinţele privind incertitudinile de măsurare din tabelul 9 de la pct. 3.5.2.1 din prescripţia tehnică.

      Se măsoară şi se notează temperatura ambiantă şi temperatura gazelor de ardere, în mod continuu sau la intervale nu mai mari de 1 min.

      La sîarşitul perioadei de încercare se calculează şi se notează temperatura ambiantă medie şi temperatura medie a gazelor de ardere.

   6. D.2.6 Puterea calorifică a schimbătorului

      Pentru aparatele echipate cu schimbător, se măsoară puterea calorifică a apei aplicând un debit de apă constant. Măsurarea debitului şi creşterea temperaturii apei care trece prin schimbător se efectuează cu un echipament etalonat care respectă cerinţele privind incertitudinea de măsurare indicată în tabelul 9 de la pct. 3.5.2.1 din prescripţia tehnică.

      Se reglează debitul apei la o valoare determinată în funcţie de puterea calorifică a schimbătorului declarată de producător. În timpul încercării se menţine debitul indicat de debitmetrul de apă reglat cu o exactitate de ±5% . Debitul apei nu se modifică pentru a compensa variaţiile momentane ale temperaturii apei, după reîncărcare.

      În timpul încercării se măsoară şi se notează temperatura de intrare şi de ieşire, în mod continuu sau la intervale care nu depăşesc 1 min.

      La s:f'arşitul perioadei de încercare se calculează creşterea medie de temperatură a apei la intrarea şi ieşirea din schimbător. Se calculează debitul mediu al apei, în kilograme pe oră.

   7. D.2.7 Pierderi termice prin solide nearse în cenuşă

      Pentru aparatele echipate cu grătar, la care combustibilul de încercare este altul decât buşteni de lemn, reziduurile nearse se răcesc. Se determină şi se notează masa reziduurilor, în kilograme, cu o aproximaţie de 2g. Se analizează reziduurile şi se notează conţinutul componentelor solidelor nearse, în procente. Se calculează procentajul de pierderi termice în solide nearse cu ajutorul formulei (21) sau (22) de la pct. 3.4.1.7.2 din prescripţia tehnică.

      Dacă combustibilul de încercare este lemnul nu se măsoară conţinutul în carbon al reziduurilor. Pierderea termică prin solide nearse trebuie să fie considerată echivalentul a 0,5% din randament.

3. D.3 Metode de încercare

   1. D.3.1 Încercarea de funcţionare la putere nominală

      Încercarea de funcţionare la putere nominală se constituie din:

      o aprindere şi una sau mai multe perioade de punere în regim;

      o perioadă de încercare.

      Încercarea poate începe la rece sau să urmeze altei încercări, cu condiţia ca focarul să fie curăţat de cenuşă la sfârşitul acestei încercări. Dacă încercarea începe la rece, perioada de punere în regim trebuie să fie precedată de o aprindere initială sau de o punere în regim la putere nominală. În aceste două cazuri, aparatul este pus î funcţiune pe una sau mai multe perioade suplimentare de punere în regim înainte de a începe perioada de încercare. Durata perioadei de punere în regim trebuie să fie suficientă pentru a garanta amplasarea în condiţii normale de funcţionare şi o rezervă de jăratic.

      Perioada de încercare trebuie să fie precedată de una sau mai multe perioade de punere în regim suficiente ca, la sfârşitul perioadei de încercare, masa rezervei de jăratic şi a cenuşii să nu difere cu mai mult de 50 g de cea din perioada precedentă.

      Pentru toate încercările valabile, stratul de jăratic trebuie să fie raportat la masa rezervei la sfârşitul fiecărei perioade de încercare sau în momentul încărcării şi la sfârşitul fiecărui interval de reîncărcare pentru determinările consecutive. Valoarea medie a puterii nominale, calculată pe baza a cel puţin două rezultate valabile şi distincte, nu trebuie să fie mai mică

      decât valoarea medie declarată de producător. Rezultatul încercării este valabil dacă nu diferă cu mai mult de ±10% din valoarea medie.

      Presiunea statică trebuie să fie supravegheată tot timpul încercării şi, dacă este necesar, se

      reglează tirajul pentru a menţine presiunea statică la valoarea tirajului normal corespunzător. Se pune în funcţiune sistemul de extragere a gazelor de ardere şi se reglează tirajul astfel încât presiunea statică în tronsonul de măsurare să corespundă tirajului normal al aparatului, aşa cum se indică în instrucţiunile de instalare ale aparatului.

      Se notează valoarea iniţială indicată de basculă. Se încarcă aparatul cu o cantitate suficientă de combustibil de încercare pentru a permite aprinderea combustibilului, conform instrucţiunilor producătorului. Atunci când combustibilul este aprins, se încarcă aparatul cu masa de combustibil de încercare calculată pentru a asigura punerea în regim. După reîncărcare, se notează valoarea indicată de basculă şi masa combustibilului adăugat.

      Se reglează tirajul astfel încât să se obţină presiunea statică corespunzătoare în tronsonul de măsurare. Se reglează organele de reglare a arderii la valorile impuse, pentru a stabili condiţiile de ardere necesare pentru obţinerea puterii nominale declarate. Pentru aparatele cu schimbător, se reglează debitul apei pentru a respecta cerinţele referitoare la temperatura medie a apei. La sfărşitul perioadei de aprindere şi de punere în regim, valoarea indicată de basculă arată că masa rezervei de jăratic şi a cenuşii combustibilului ars este atinsă. Se notează valoarea citită pe basculă.

      Atunci când combustibilul de încercare este altul decât buşteni de lemn, se evacuează cenuşa din focar, se goleşte şi se repune cenuşarul la loc. Se notează masa totală a instalaţiei de încercare indicată de basculă. Se încarcă aparatul cu masa de combustibil de încercare. Perioada de încercare începe imediat după încărcarea aparatului.

      Se măsoară şi se notează temperatura şi compoziţia gazelor de ardere. Dacă aparatul este dotat cu un schimbător, se măsoară şi se notează temperatura apei la intrare şi ieşire precum şi debitul apei.

      Se măsoară şi se notează temperatura suprafeţei oricărui organ de manevrare şi temperatura compartimentului integrat de depozitare a combustibilului, dacă acesta există. Temperaturile trebuie să fie măsurate la intervale care să permită garantarea faptului că a fost atinsă temperatura maximă admisă.

      Se măsoară şi se notează temperatura pardoselei de încercare şi a pereţilor triedrului, în mod continuu sau la intervale care să nu depăşească 1 min.

      La sf'arşitul perioadei de încercare se notează valoarea indicată de basculă. Dacă combustibilul utilizat nu este lemnul (buşteni), se curăţă focarul de cenuşă, se goleşte şi se pune la loc, conservând reziduurile pentru a determina solidele nearse. Se notează valoarea indicată de basculă. Se îmegistrează durata perioadei de încercare, în minute.

      Dacă perioada de încercare reală este mai scurtă sau mai lungă decât cea specificată în tabelul 3 de la pct.2.5.2.3.2 din prescripţia tehnică, cu o toleranţă de 15%, se determină prin calcule dacă, la puterea nominală declarată de producător, durata minimă a încercării este teoretic atinsă.

      Dacă durata încercării calculată la putere nominală nu respectă aceste cerinţe, încercarea nu este valabilă, caz în care încercarea trebuie să fie reluată.

   2. D.3.2 Încercarea de ardere lentă şi de ardere redusă

      Încercarea începe la rece sau poate urma încercării la putere nominală. Dacă încercarea începe la rece, perioada de punere în regim la ardere lentă sau redusă trebuie să fie precedată de o aprindere şi o perioadă de punere în regim la putere nominală. În alt doilea caz, aparatul funcţionează la putere nominală o perioadă suplimentară. Durata perioadei de încercare trebuie să fie cea specificată în tabelul 4 de la pct. 2.5.2.3.2 din prescripţia tehnică.

      Se supraveghează presiunea statică pe toată durata încercării şi, dacă este necesar, se reglează tirajul pentru a menţine presiunea statică la valoarea de încercare corespunzătoare.

      Se reglează registrul de aer secundar în funcţie de combustibilul de încercare utilizat pentru încercarea de ardere lentă sau redusă, conform instrucţiunilor de utilizare ale producătorului aparatului. Dacă aparatul este echipat cu un registru de aer primar termostatic, acesta trebuie să funcţioneze în timpul încercării.

      La sfârşitul perioadei iniţiale de punere în regim se curăţă focarul de cenuşă. Se alimentează aparatul cu masa calculată de combustibil de încercare.

      Se reglează tirajul astfel încât presiunea statică în tronsonul de măsurare să corespundă valorii cerute pentru arderea lentă sau redusă.

      Se reduce puterea prin reducerea debitului (pentru aparatele echipate cu schimbător) şi/sau prin reglarea registrului de aer primar„ Reducerea se efectuează treptat până când viteza arderii nu depăşeşte 33% din viteza măsurată la putere nominală (în cazul în care se utilizează buşteni de lemn sau brichete de turbă pentru încercare) şi 25% din viteza măsurată la putere nominală (pentru alţi combustibili de încercare) sau o viteză de ardere mai mică, dacă este indicată în instrucţiunile de utilizare ale aparatului.

      Dacă temperatura apei depăşeşte +85°C (pentru aparatele cu schimbător), se reglează registrul de aer primar şi/sau debitul apei până când temperatura apei coboară sub +85°C.

      Încercarea începe atunci când este atinsă viteza de ardere cerută şi condiţiile sunt menţinute cel puţin 15 min (acest lucru nu este necesar pentru lemn).

      Se notează valoarea indicată de basculă. Dacă este necesar, se realimentează aparatul cu combustibil de încercare astfel încât să fie asigurată cantitatea de combustibil de încercare cerută. Se lasă aparatul să funcţioneze în condiţiile de încercare stabilite la sîarşitul perioadei de punere în regim (fără a ţine seama de perioada de încercare stabilită în tabelul 4 de la pct. 2.5.2.3.2 din prescripţia tehnică).

      Atunci când aparatul este echipat cu schimbător, se măsoară şi se notează temperatura apei la intrare şi la ieşire precum şi debitul apei.

      Se măsoară şi se notează temperatura pardoselii de încercare şi a pereţilor laterali ai triedrului, în mod continuu sau la intervale care nu depăşesc 1 min.

      La sfârşitul perioadei de încercare se notează valoarea indicată de basculă.

      Pentru aparatele cu ardere continuă, masa jăraticului trebuie să fie cel puţin egală cu cea a rezervei de jăratic care există la sfârşitul perioadei de punere în regim.

      Pentru aparatele cu ardere intermitentă care utilizează combustibili minerali solizi trebuie să rămână o rezervă de jăratic suficientă. În acest caz aceasta nu trebuie să fie egală cu cea obţinută la sfârşitul perioadei de punere în regim.

      La sfârşitul perioadei de încercare de ardere lentă sau redusă se reglează din nou comenzile aparatului, conform instrucţiunilor de utilizare ale producătorului, astfel încât să se obţină puterea nominală. Se reglează debitul apei la valoarea cerută pentru funcţionarea la puterea nominală. Dacă este necesar, se evacuează cenuşa şi/sau se reîncarcă focarul pentru reaprinderea focului. Se notează dacă focul s-a reaprins şi se notează timpul necesar reaprinderii.

   3. D.3.3 Încercare de securitate

      1. D.3.3.1 Încercarea de securitate Ia temperatură

         Această încercare trebuie să fie realizată atunci când aparatul este proiectat pentru a utiliza lemnul sau lemnul şi alţi combustibili minerali solizi.

         Toate comenzile, cu excepţia celor utilizate doar pentru pornire trebuie să fie într-o poziţie care permite atingerea puterii nominale.

         Combustibilul de încercare trebuie să fie lemn cu un conţinut de umiditate de (15±3)% iar secţiunea nominală este de 4 cm x 6 cm sau 5 cm x 5 cm. Lungimea buştenilor trebuie să fie cel puţin egală cu de două ori lărgimea camerei de ardere sau adâncimea ei. Dacă aparatul este echipat cu un grătar, lungimea şi lăţimea profilelor trebuie să depăşească lungimea şi lăţimea grătarului, astfel încât grătarul să fie în întregime acoperit cu combustibil de încercare.

         Se încarcă aparatul cu masa de combustibil calculată cu formula (2) de la pct. 3.4.1.6.1 din prescripţia tehnică.

         Aparatul trebuie să fie încărcat şi trebuie să funcţioneze perioade de încercare succesive până când temperatura pardoselii de încercare şi a pereţilor triedrului precum şi temperatura compartimentului de depozitare a combustibilului ating o stare stabilă.

         Se încarcă aparatul cu o masă de combustibil de încercare suficientă pentru a permite aprinderea conform instrucţiunilor de utilizare ale producătorului. Atunci când combustibilul este aprins, se alimentează aparatul cu masa de combustibil calculată.

         Se supraveghează presiunea statică la intervale de 15 min pe toată durata încercării şi se reglează tirajul, dacă este necesar, pentru a menţine presiunea statică la valoarea impusă cu abaterile +2/0 Pa.

         Atunci când se obţine rezerva de jăratic, se introduce o nouă şarjă de combustibil.

         Se menţin reglările registrului de aer de ardere pe poziţiile de funcţionare care permit obţinerea puterii maxime.

         Se măsoară şi se notează următorii parametri, în mod continuu sau la intervale de 1 min:

         • – temperatura pardoselii de încercare şi a pereţilor triedrului;

         • – temperatura în compartimentul de depozitare a combustibilului.

         Încercarea se termină atunci când se obţine rezerva de jăratic. Se notează valoarea citită pe basculă.

         Se realimentează aparatul cu o nouă şarjă de combustibil de încercare şi se reîncepe încercarea. Dacă temperaturile maxime cresc de la o perioadă la alta, se continuă realimentarea până la atingerea valorilor maxime, care trebuie să fie notate.

      2. D.3.3.2 Încercarea de securitate la temperatură pentru aparate care utilizează combustibili minerali solizi

         Această încercare constă din:

         -o aprindere şi o perioadă de punere în regim;

         -o perioadă de încercare.

         Toate comenzile, cu excepţia celor care sunt utilizate doar pentru pornire trebuie să fie în poziţia care permite atingerea temperaturilor maxime.

         Combustibilul de încercare trebuie să fie cel care dă temperaturi ale suprafeţelor triedrului cele mai ridicate în timpul încercării la puterea nominală.

         Aparatul trebuie să fie alimentat şi trebuie să funcţioneze perioade de încercare succesive până când temperaturile triedrului şi ale compartimentului de depozitare a combustibilului devin stabile.

         Se pune în funcţiune sistemul de extragere a gazelor de ardere şi se reglează tirajul astfel încât presiunea statică în tronsonul de măsurare să fie valoarea impusă, cu abaterile +2/0 Pa.

         Se notează valoarea iniţială indicată de basculă, corespunzătoare masei instalaţiei de încercare (aparat, pardoseală de încercare etc.).

         Se alimentează aparatul cu o şarjă de combustibil de încercare suficientă pentru a permite aprinderea combustibilului conform indicaţiilor producătorului. Încercarea începe atunci când combustibilul s-a aprins.

         Se curăţă focarul de cenuşă. Se goleşte şi se repune la loc. Se notează masa totală a instalaţiei de încercare indicată de basculă.

         Se alimentează aparatul cu masa calculată de combustibil de încercare. Se reglează tirajul. Se măsoară şi se notează următorii parametri, în mod continuu sau la intervale de 1 min:

         temperatura pardoselii de încercare şi a pereţilor triedrului; temperatura în compartimentul de depozitare a combustibilului.

         Încercarea se termină atunci când se obţine rezerva de jăratic. Se notează valoarea.

         Se realimentează cu o nouă şarjă de combustibil şi se reîncepe încercarea. Dacă temperaturile maxime continuă să crească de la o perioadă la alta, se continuă realimentarea până la atingerea temperaturilor maxime, care trebuie să fie notate.

      3. D.3.3.3 Încercarea de securitate la temperatură pentru aparate fără uşi

         Încercarea constă dintr-o perioadă de aprindere şi o perioadă de încercare.

         Toate comenzile, cu excepţia celor care sunt utilizate doar pentru pornire, trebuie să fie în poziţia care permite atingerea temperaturilor maxime.

         Combustibilul de încercare trebuie să fie lemn cu un conţinut de umiditate de (15±3)% iar secţiunea nominală este de 4 cm x 6 cm sau 5 cm x 5 cm. Lungimea buştenilor trebuie să fie cel puţin egală cu de două ori lărgimea camerei de ardere sau adâncimea ei. Dacă aparatul este echipat cu un grătar, lungimea şi lăţimea profilelor trebuie să depăşească lungimea şi lăţimea grătarului, astfel încât grătarul să fie în întregime acoperit cu combustibil de încercare.

         Aparatul trebuie să fie realimentat şi trebuie să funcţioneze perioade de încercare succesive până când temperaturile compartimentului de depozitare a combustibilului şi ale triedrului de încercare ajung la o temperatură stabilă.

         Se încarcă aparatul cu o masă de combustibil de încercare suficientă pentru a permite aprinderea conform instrucţiunilor de utilizare ale producătorului. Atunci când combustibilul este aprins, se alimentează aparatul cu masa de combustibil calculată.

         Se reglează tirajul pentru a obţine presiunea statică cu abaterile +2/0 Pa. Se reglează registrul de aer primar pe poziţia de funcţionare maximă şi registrul de aer secundar pe poziţia normală pentru lemn.

         Se supraveghează presiunea statică la intervale de 15 min pe toată durata încercării şi se reglează tirajul, dacă este necesar, pentru a menţine presiunea statică la valoarea impusă cu abaterile +2/0 Pa.

         Se măsoară şi se notează:

         -temperatura pardoselii de încercare şi a pereţilor triedrului;

         -temperatura în compartimentul de depozitare a combustibilului, în mod continuu sau la intervale de 1 min.

         Încercarea se termină atunci când este obţinută rezerva de jăratic. Se notează valoarea citită pe basculă.

         Se realimentează cu o nouă şarjă de combustibil şi se reîncepe încercarea. Dacă temperaturile maxime continuă să crească de la o perioadă la alta, se continuă realimentarea până la atingerea temperaturilor maxime, care trebuie să fie notate.

         ANEXA D (continuare)

      4. D.3.3.4 Încercarea de securitate la tiraj natural

         Platforma de încercare este constituită din aparatul de încercat instalat pe basculă şi care satisface cerinţele referitoare la incertitudinile de măsurare specificate în tabelul 9 de la pct. 3.5.2.1 din prescripţia tehnică.

         Duza aparatului trebuie să fie racordată la tronsonul de măsurare a tirajului natural cu o conductă de racordare şi un racord izolat, iar aparatul trebuie să funcţioneze la tiraj natural.

         Tronsonul de măsurare trebuie să fie echipat cu mijloace care permit determinarea temperaturii gazelor de ardere, compoziţiei gazelor de ardere şi tirajului.

         Această încercare este efectuată cu uşile închise şi cu fiecare din combustibilii de încercare utilizaţi pentru încercarea de funcţionare la putere nominală.

         Încercarea constă din:

         o aprindere şi o perioadă de punere în regim

         o perioadă de încercare.

         Dacă aparatul este echipat cu un termostat, acesta trebuie să funcţioneze în timpul încercării. Dacă aparatul este echipat cu un schimbător, acesta trebuie să fie racordat la un circuit de apă. Se notează valoarea indicată de basculă care corespunde masei instalaţiei de încercare (aparat, pardoseală de încercare etc.) astfel încât să respecte cerinţele referitoare la incertitudinile de măsurare indicate în tabelul 9 de la pct. 3.5.2.1 din prescripţia tehnică.

         Se alimentează aparatul cu o şarjă de combustibil de încercare suficientă pentru a permite aprinderea combustibilului conform instrucţiunilor de utilizare ale producătorului. Atunci când combustibilul este aprins, se realimentează aparatul cu o cantitate de combustibil suficientă pentru a garanta punerea în regim.

         Perioada de punere în regim trebuie să fie efectuată la o viteză de ardere de (33±5)% din viteza arderii măsurată la putere nominală, pentru buşteni de lemn şi brichete de turbă, sau de (25±5)% din viteza arderii măsurată la putere nominală, pentru alţi combustibili de încercare. Perioada de punere în regim trebuie să fie menţinută cel puţin 2 ore, până când valoarea citită pe basculă indică că s-a atins masa rezervei de jăratic şi a cenuşii. Se notează valoarea citită. Dacă la aparatele echipate cu schimbător temperatura apei depăşeşte +85°C, se reglează registrul de aer primar şi/sau debitul apei până când temperatura apei scade sub +85°C. Perioada de punere în regim se termină atunci când valoarea indicată de basculă arată că este atinsă masa de jăratic. Se notează valoarea citită.

         Se curăţă cenuşarul. Se goleşte şi se repune la loc. Se reglează registrul de aer primar pe poziţia de funcţionare minimă şi registrul de aer secundar pe poziţia corespunzătoare combustibilului de încercare utilizat, conform instrucţiunilor de utilizare ale producătorului. Se notează masa totală a instalaţiei de încercare indicată de basculă.

         Se alimentează aparatul cu masa de combustibil de încercare calculată. Se măsoară şi se notează temperatura şi compoziţia gazelor de ardere precum şi presiunea statică în tronsonul de măsurare. Dacă aparatul este echipat cu un schimbător se notează temperatura de intrare şi de ieşire a apei precum şi debitul.

         Se lasă aparatul să funcţioneze cu registrul de aer reglat pe poziţiile precedente. Încercarea se termină atunci când este atinsă rezerva de jăratic şi tirajul scade sub 3 Pa.

         Dacă după 12 ore de la începerea încercării nu este obţinută rezerva de jăratic şi/sau tirajul nu a scăzut, se curăţă focarul şi se lasă focul să ardă până când este obţinută rezerva de jăratic.

         Dacă focul se stinge înainte de a obţine rezerva de jăratic, încercarea nu este valabilă. Încercarea se reia, utilizând alte reglări ale aerului de ardere pentru a permite continuarea arderii până la obţinerea rezervei de jăratic şi a unui tiraj mai mare de 3 Pa.

         Se notează poziţia de reglare a aerului utilizată (pentru a o include în instrucţiunile destinate utilizatorului).

         ANEXA D (continuare)

   4. D.3.4 Încercarea de presiune de tip pentru schimbătoare de căldură

      Se racordează racordurile de intrare şi de ieşire ale apei la un stand de încercare hidraulic, care poate aplica o presiune de încercare egală cu de două ori presiunea maximă de lucru declarată de producător, timp de 1O min. Se notează dacă pereţii schimbătorului sau ai elementelor care transportă apa se deformează permanent, ca urmare a aplicării presiunii de încercare.

   5. D.3.5 Încercarea de funcţionare a comenzii de descărcare termică de protecţie

      Această încercare trebuie să fie realizată doar pe aparatele echipate cu un schimbător proiectat pentru a funcţiona pe un sistem fără vas de expansiune deschis şi dacă aparatul este prevăzut cu un dispozitiv de descărcare termică integrat.

      Această încercare constă din:

      o aprindere şi o perioadă de punere în regim;

      o perioadă de încercare.

      Schimbătorul trebuie să fie racordat la un circuit de apă.

      Această încercare trebuie să fie efectuată cu uşile închise şi cu fiecare din combustibilii utilizaţi pentru încercarea la puterea nominală.

      Apa rece utilizată pentru disiparea căldurii excesive trebuie să aibă o temperatură cuprinsă între +1O 0e şi +15 °e şi o presiune de (2±0,1) bar.

      Se pune în funcţiune sistemul de extragere a gazelor de ardere şi se reglează tirajul astfel încât presiunea statică în tronsonul de măsurare să fie valoarea tirajului utilizat în timpul încercării de securitate cu abaterile +2/0Pa.

      Se notează valoarea iniţială indicată de basculă, care corespunde masei instalaţiei de încercare (aparat, pardoseală de încercare etc.).

      Se încarcă aparatul cu o şarjă de combustibil de încercare suficientă pentru a permite aprinderea combustibilului, conform instrucţiunilor producătorului. Atunci când combustibilul s-a aprins, se încarcă aparatul cu masa de combustibil de încercare calculată pentru a asigura perioada de punere în regim. După reîncărcare, se notează masa indicată de basculă şi se notează masa de combustibil adăugată.

      Se reglează tirajul astfel încât să se obţină presiunea statică în tronsonul de măsurare. Se reglează organele de reglare a arderii la valorile impuse astfel încât să se obţină arderea necesară pentru obţinerea puterii nominale prevăzute. Se reglează debitul de apă al schimbătorului la debitul minim, care permite respectarea cerinţei privind temperatura medie a apei.

      În perioada de punere în regim, aparatul funcţionează cu viteza de ardere la puterea nominală declarată de producător, termostatul de apă şi comanda de descărcare termică fiind activate. Se asigură că la sfârşitul încercării este asigurată rezerva de jăratic. În perioada de punere în regim comanda de descărcare termică nu trebuie să funcţioneze.

      La sfârşitul perioadei de aprindere şi de punere în regim, valoarea indicată de basculă arată masa jăraticului şi a cenuşii. Se notează valoarea citită.

      Se curăţă cenuşarul. Dacă este necesar se goleşte, apoi se aşează la loc. Se notează masa totală a instalaţiei de încercare indicată de basculă.

      Se încarcă aparatul cu masa de combustibil de încercare calculată. Se reglează tirajul la valoarea cerută pentru încercare cu abaterile +2/0Pa.

      Se opreşte termostatul de apă şi se reglează toate celelalte comenzi, cu excepţia celor utilizate doar pentru pornire, în poziţia care permite obţinerea puterii maxime a apei. Se menţine comanda de descărcare termică în funcţiune şi debitul apei la aceeaşi valoare ca cea utilizată în perioada de punere în regim.

      Se lasă aparatul să funcţioneze şi se notează temperatura apei din schimbător.

      ANEXA D (sfârşit)

      Încercarea se termină atunci când temperatura apei depăşeşte +105°C sau se acţionează comanda de descărcare termică şi se notează temperatura apei din schimbător în acest moment.

4. D.4 Rezultatele încercării

   Se calculează şi se notează următorii parametri la puterea nominală:

   • – randamentul total mediu;

   • – puterea nominală medie;

   • – puterea nominală medie a apei (pentru aparatele cu schimbător);

   • – puterea nominală medie a aerului cald degajat în încăpere;

   • – emisiile medii de CO, la 13% 02;

   • – temperatura medie a gazelor de ardere.

   Valoarea medie a puterii nominale, calculată cu două valori ale încercării valabile şi distincte, nu trebuie să fie mai mică decât valoarea declarată de producător. Rezultatul încercării este valabil dacă nu diferă cu mai mult de ±10% din valoarea medie.

   De asemenea, se notează valorile încercărilor individuale utilizate în calcul precum şi tirajul utilizat pentru fiecare încercare.

   Se notează puterea totală şi durata reală a încercării măsurată în timpul încercării la puterea nominală.

   Se notează temperatura maximă a suprafeţei oricărui organ de manevrare destinat a fi utilizat fără scule. Se notează temperatura maximă a pardoselii de încercare şi a pereţilor triedrului. De asemenea, se notează temperatura în compartimentul de depozitare a combustibilului, dacă acesta există.

   Se notează dacă arderea lentă s-a menţinut pe perioada specificată şi dacă reaprinderea a fost posibilă. Se notează timpul necesar reaprinderii.

   Se notează dacă în timpul încercării de securitate tirajul a fost mai mare de 3 Pa pe perioada încercării şi dacă, timp de 1O ore, volumul de monoxid de carbon la temperatură şi presiune normală a fost mai mare de 250 dm3.

   Se notează dacă pereţii schimbătorului sau ai circuitului de apă s-au deformat în timpul încercării de presiune de tip sau la încercarea la putere nominală.

   Se precizează dacă cerinţele privind materialele, proiectarea şi execuţia sunt respectate şi dacă marcarea aparatului respectă cerinţele de marcare.

   De asemenea, se înregistrează valorile reale măsurate ale dimensiunilor, grosimilor etc. ale pereţilor schimbătorului sau ai circuitului de apă şi se compară cu valorile din certificatele fumizate.

5. D.5 Metode de calcul

   1. D.5.1 Simboluri şi unităţi de măsurare utilizate

      Simbolurile mărimilor / parametrilor şi unităţile de măsurare utilizate sunt prezentate în tabelul 8 de la pct.3.4.1.7.1 din prescripţia tehnică.

   2. D.5.2 Formule de calcul

Pierderile termice se determină pe baza valorilor medii ale temperaturii ambiante a gazelor de ardere, ale compoziţiei gazelor de ardere şi ale solidelor nearse din reziduuri.

Randamentul se determină cu formula (23) de la pct. 3.4.1.7.3 din prescripţia tehnică. Pierderile prin căldura gazelor de ardere se determină cu formula (18) de la pct. 3.4.1.7.2 din prescripţia tehnică.

ANEXAE

Încercări specifice pentru omologarea termoşemineurilor

1. E.1 Scop

   Prezenta procedură de încercare se aplică pentru încercările în vederea omologării aparatelor noi sau pentru încercările de evaluare a parametrilor de performanţă şi siguranţă în funcţionare pe care le mai au aparatele vechi de tipul termoşemineurilor

2. E.2 Generalităti

   '

   Termoşemineurile sunt aparate consumatoare de combustibili solizi (în principal lemn) care sunt

   constituite dintr-o cameră de ardere deschisă sau închisă, dar cu o faţadă (sau mai multe) formată din geam vitroceramic, metalică, inserabilă într-o construcţie de zidărie preexistentă sau de sine stătătoare, care au rolul de a fumiza căldură prin radiaţie în localul în care sunt instalate şi care sunt prevăzute suplimentar cu un schimbător de căldură în care gazele de ardere cedează căldură unui fluid (poate fi aer sau apă) care circulă forţat prin circuitul secundar al schimbătorului. Căldura acumulată de fluidul specificat mai sus este cedată aceluiaşi local încălzit prin radiaţia directă sau unor camere adiacente acestui local, ridicând randamentul total de utilizare al aparatului.

   În mod expres, termoşemineurile tratate în prezenta anexă sunt cele la care fluidul din circuitul secundar al schimbătorului de căldură este apa.

   Având în vedere imposibilitatea opririi automate totale a focului în cazul depăşirii parametrilor de protecţie ai circuitului secundar de apă al schimbătorului suplimentar al termoşemineului, se recomandă ca acesta (circuitul de apă) să fie unul cu vas de expansiune deschis.

3. E.3 Denumiri, simboluri şi unităţi de măsură utilizate la efectuarea încercărilor

   Denumirea caracteristicii	Simbol	Unitate de măsură
   Putere calorifică inferioară a combustibilului	Hi	kJ /kg
   Masa combustibilului ars în timpul încercării	M	kg
   Debit masic de combustibil	M	kg/s
   Presiunea atmosferică	Pa	100Pa (mbar)
   Conţinutul de carbon al combustibilului	C	kg/kg
   Continutul de sulf al combustibilului	s	kg/kg
   Continutul de hidrogen al combustibilului	H	kg/kg
   Continutul de azot al combustibilului	N	kg/kg
   Continutul de oxigen al combustibilului	o	kg/kg
   Conţinutul de apă al combustibilului	H2O	kg/kg
   Continutul de cenuşă al combustibilului	a	kg/kg
   Interval de timp	t	s
   Temperatura aerului/ apei de alimentare	T1	uc
   Temperatura aerului/ apei de la ieşirea schimbătorului	T2	uc
   Temperatura de retur a apei ( la intrarea schimbătorului)	T3	uc
   Temperatura medie ambiantă din localul unde se face încercarea	Ta	uc
   Căldura specifică a aerului cald	Coa	J/(kg K)
   Căldura specifică a apei calde	Cw	J/(kg K)

   ANEXA E (continuare)

   Volumul de aer utilizat ca fluid termoconvector	Va	Nm3
   Masa totală a termoşemineului + jăraticul de bază+ cenuşa la începutul încercării	m	kg
   Debitul masic instantaneu al aerului vehiculat prin schimbătorul termoşemineului în timpul probei	Ma	kg/s
   Debitul masic instantaneu al apei circulate prin schimbătorul termoşemineului în timpul probei	Mw	kg/s
   Conţinutul măsurat de CO2 din gazele de ardere uscate, exprimat în procente de volum	CO2	%
   Conţinutul măsurat de CO din gazele de ardere uscate, exprimat în procente de volum	co	%
   Valoarea medie a CO2 în timpul probei	– CO2	%
   Valoarea medie a CO în timpul probei	– co	%
   Depresiunea gazelor de ardere la coş (tirajul)	Pr	Pa
   Randament direct	'Yll	%
   Randament global	'Y12	%
   Puterea termochimică a combustibilului	Q	kW
   Puterea pierdută prin gazele de ardere evacuate la coş	Q1	kW
   Pierderea de putere la coş, exprimată procentual	q1	%
   Puterea cedată aerului de convecţie care circulă prin schimbător	Q 2a	kW
   Puterea cedată apei care circulă prin schimbător	Qzw	kW
   Pierderi procentuale prin căldura latentă a gazelor de ardere datorate arderii incomplete a combustibilului	q3	%
   Puterea cedată în spaţiul ambiant	Q4	kW
   Temperatura gazelor de ardere la ieşirea din termoşemineu, după schimbătorul de căldură	Tr	uc
   Valoarea medie a temperaturii gazelor de ardere evacuate în timpul încercării	– Tr	uc
   Durata unui ciclu de încercare	7	s

4. E.4 Definirea termenilor utilizaţi pentru descrierea procedurii de încercare

   autonomie (autonomie de funcţionare) – capacitatea unui termoşemineu de a menţine arderea o perioadă minimă de timp, fără intervenţia din exterior a utilizatorului şi fără să se mai adauge combustibil astfel încât la sfârşitul perioadei să existe jăratecul de bază.

   clapetă de reglare a tirajului – dispozitiv care controlează viteza de trecere a gazelor de ardere în tubulatura de evacuare, care este cuplată la coş.

   gaze de ardere – gaze rezultate în urma arderii combustibilului solid în focar, ce sunt evacuate la coş.

   gura de evacuare a gazelor de ardere – orificiu profilat de evacuare a gazelor de ardere aflat în punctul cel mai înalt al termoşemineului şi destinat racordării tubulaturii de dirijare a gazelor de ardere la coş.

   ANEXA E (continuare)

   jăratic de bază – cantitate minimă de combustibil incandescent degazat, care după îndepărtarea cenuşii trebuie să fie în stare să aprindă sigur următoarea şarjă nominală.

   putere termică directă – puterea termică utilă cedată de termoşemineu apei sau aerului din circuitul schimbătorului de căldură.

   puterea termică dispersată / cedată m mcăperea unde este instalat termoşemineul cantitatea de căldură cedată direct în încăperea în care este instalat termoşemineul, preponderent prin radiaţie directă.

   puterea termică globală – suma puterii termice directe şi a puterii termice cedate în cameră prin radiaţie directă.

   putere termochimică (a combustibilului) – puterea medie fumizată termoşemineului de către combustibilul introdus în focar, calculată cu ajutorul puterii calorice inferioare a combustibilului.

   randament direct – raportul între puterea termică directă ş1 puterea termochimică a combustibilului introdus în focar.

   randament global – raportul între puterea termică globală ş1 puterea termochimică a combustibilului introdus în focar.

   regulator de ardere – dispozitiv/echipament pentru reglarea puterii de încălzire a termoşemineului, care are ca element de execuţie o clapetă sau un registru care modifică aerul de ardere.

   suprafaţa de ardere – suprafaţa bazei focarului termoşemineului.

   şarjă nominală – cantitate de combustibil (declarată de producător) utilizată în timpul probei la regim nominal.

   termoşemineu cu focar deschis – termoşemineu cu camera de ardere deschisă şi rară control al arderii.

   termoşemineu cu focar închis – termoşemineu cu camera de ardere închisă, cu control al debitului de aer de ardere şi cu posibilitatea observării focului (geam vitroceramic).

   tiraj (depresiunea gazelor de ardere la coş) – diferenţa de presiune (scăderea presiunii) dintre presiunea gazelor de ardere măsurată în punctul indicat în figura E.1 şi presiunea atmosferică.

   ventilaţie forţată – circulaţia aerului care trece prin schimbătorul de căldură al aparatului, determinată de funcţionarea unui ventilator acţionat cu motor electric.

   volumul focarului / camerei de ardere – volum determinat de produsul dintre suprafaţa de ardere şi înălţimea măsurată între baza focarului (considerată a fi suprafaţa grătarului) şi buza superioară a gurii de evacuare a gazelor de ardere.

   ANEXA E (continuare)

   

   

   

   .I Dimensiuni în mm cu abaterile ±lmm

   .t

   I

   ] [

   Priză pentru analiza gazelor de ardere

   Depresiunea la coş

   c:::::>

   c:::::>

   .I     [ Temperatura gazelor de

   .I ardere

   c::>

   C>

   c:–.,

   I c::,,

          d          Tronson de legătură corespunzător ca diametru

   diferitelor diametre ale gurilor de deschidere ale aparatelor

   d- grosimea stratului de izolaţie

   Figura E.1 – Tronson de măsurare pentru încercarea termoşemineurilor

5. E.5 Criterii de evaluare a rezultatelor măsurărilor la încercarea termoşemineurilor

   1. E.5.1 Din punct de vedere al randamentului termic global

      Randamentele termice globale, determinate în condiţiile de încercare, sunt inacceptabile pentru omologarea termoşemineului dacă acestea sunt mai mici decât valorile specificate în tabelul E.1.

      Tabelul E.1

      Valoarea minimă acceptabilă a randamentului termic global	Fluidul termoconvector care circulă prin schimbătorul de căldură	Caracteristici constructive ale termoşemineului
      50%	aer	focar deschis
      65%	aer	focar închis cu geam vitroceramic
      65%	apă	focar deschis
      75%	apă	focar închis cu geam vitroceramic

      ANEXA E (continuare)

   2. E.5.2 Din punct de vedere al randamentului direct (al fluidului termoconvector)

      Randamentele termice directe (ale fluidului termoconvector), determinate în condiţiile de încercare, sunt inacceptabile pentru omologarea termoşemineului dacă acestea sunt mai mici decât valorile specificate în tabelul E.2.

      Tabelul E.2

      Valoarea minimă acceptabilă a randamentului termic direct	Fluidul termoconvector care circulă prin schimbătorul de căldură	Caracteristici constructive ale termoşemineului
      15%	aer	focar deschis
      25%	aer	focar închis cu geam vitroceramic
      35%	apă	focar deschis
      45%	apă	focar închis cu geam vitroceramic

   3. E.5.3 Din punct de vedere al temperaturii de ieşire a aerului de convecţie

      Aerul de convecţie este introdus forţat cu ajutorul unui ventilator în sistemul schimbător de căldură „gaze de ardere / aer de convecţie" al termoşemineului şi după ce preia căldura din gazele de ardere, în acest sistem schimbător al termoşemineului, este direcţionat în camera în care este instalat termoşemineul pentru a contribui la încălzirea acesteia. Gura de evacuare din sistemul schimbător al aerului cald de convecţie se racordează la un tronson de măsurare izolat, de lungime 1 m. Temperatura din acest tronson izolat, măsurată în condiţiile de încercare, este inacceptabilă pentru omologarea termoşemineului dacă depăşeşte cu mai mult de + 70°C temperatura ambiantă din cameră. Altfel, înseamnă că sistemul schimbător de căldură „gaze de ardere/aer de convecţie" este incorect proiectat.

   4. E.5.4 Din punct de vedere al temperaturii gazelor de ardere la ieşirea din termoşemineu

      Temperatura gazelor de ardere la ieşirea din gura de evacuare a termoşemineului, măsurată în tronsonul de încercare, cum se indică în figura E.4, în condiţiile de încercare la puterea nominală, este inacceptabilă pentru omologarea termoşemineului dacă depăşeşte + 400°C.

   5. E.5.5 Din punct de vedere al temperaturii suprafeţelor exterioare ale termoşemineului

      Temperatura suprafeţelor exterioare posterioare şi laterale ale termoşemineului, în condiţiile încercării la putere nominală, nu trebuie să depăşească cu mai mult de + 130°C temperatura ambiantă.

   6. E.5.6 Din punct de vedere al tirajului

      Valorile de tiraj măsurate în condiţiile de încercare la putere nominală în tronsonul de măsurare, cum este indicat în figura E.4, sunt inacceptabile pentru omologarea termoşemineului dacă acestea sunt mai mari decât cele specificate în tabelul E.3.

      ANEXA E (continuare)

      Tabelul E.3

      Valoarea minimă		Observatii '
      acceptabilă a tirajului	Puterea termică nominală a
      la care aparatul	termoşemineului declarată de
      trebuie să funcţioneze	producător
      corect, nepericulos	(Pn)
      15 Pa (1,5 mm H 20)	maxim 16,3 kW (14.000 kcal/h)	La această valoare a tirajului, termoşemineul trebuie să fie capabil să dezvolte puterea nominală şi arderea să se desfăşoare în siguranţă.
      20 Pa (2,0 mm H 20)	16,3 kW (14.000 kcal/h) kcal/h)	La această valoare a tirajului, termoşemineul trebuie să fie capabil să dezvolte puterea nominală şi arderea să se desfăşoare în siguranţă.
      		Valoarea tirajului se
      		determină cu formula:
      Pf	orice putere mai mare ca 23,2 kW dar mai mică de 50 kW	pr= Kx Q unde:
      		K = 8,46 x 10-4 Pa/ W
      		sau
      		K = 8,46 xl0-4 mm H2O/
      		(kcal/h)
      de exploatare.

      • • În cazuri excepţionale se poate admite ca valorile de mai sus să fie mai mari cu maximum 20%.

      • • Necesitatea unui tiraj mai mare decât normal, pentru o funcţionare sigură la regim nominal, trebuie să fie semnalizată evident pe placa de timbru a aparatului şi în manualul cu instrucţiuni

6. E.6 Efectuarea încercărilor

   Pentru efectuarea încercărilor în vederea omologării termoşemineurilor, laboratorul de încercări trebuie să dispună de aparatura de măsurare adecvată şi de echipamente şi instalaţii specifice, cel puţin pentru a satisface necesităţile de măsurare ale tipurilor de încercări prezentate în continuare.

   1. E.6.1 Încercarea regimurilor termice

      Pentru efectuarea acestor tipuri de încercări, trebuie să fie realizată o instalaţie de încercare care să conţină cel puţin elementele din figura E.2.

      

      I

      I.

      '.I

      .I

      .I

      I.

      I

      .I

      .I

      0) TERMOSEMINEU

      ® PLACA SUPORT

      @ TRONSON DE MASURARE

      © MASURAREA TIRAJULUI

      © MASURAREA TEMPERATURII

      ® MASURAREA CO2

      0 BALANTA

      Figura E.2 – Instalaţie pentru încercarea regimurilor termice ale termoşemineului

   2. E.6.2 Încercări pentru determinarea puterii utile preluată de apa din circuitul schimbătorului şi a randamentului direct (pentru cazul schimbătorului cu apă)

      Pentru efectuarea acestor tipuri de încercări, trebuie să fie realizată o instalaţie de încercare care să conţină cel puţin elementele din figura E.3.

      ANEXA E (continuare)

      

      Alimentare cu apa rece

      G) Termosemineu @ Contor de apa rece @ Robinet de reglare

      © Pompă de recirculare

      @ Golire apa calda

      @ Balanta / cantar pentru controlul masei

      de combustibil consumate prin ardere dintr-o sarja

      0

      ·• .,,•• .. •

      , .•,

      ,n1 – debit masic de apă evacuată din sistem

      li,12,13– temperaturi măsurate pe circuitul apei calde

      Figura E.3 – Instalaţie pentru încercarea termoşemineelor în vederea determinării puterii utile şi a randamentului direct în cazul schimbătoarelor de căldură „ gaze de ardere / apă"

   3. E.6.3 Încercări pentru determinarea puterii utile a aerului de convecţie din circuitul schimbătorului de căldură şi a randamentului direct (pentru aer de convecţie)

      Pentru efectuarea acestor tipuri de încercări, trebuie să fie realizată o instalaţie de încercare care să conţină cel puţin elementele din figura E.4.

      

      

             500            500      

      D 1000

      CD

      Legenda:

      1. 1- Termoşemineu

         2 – Balanţă/cântar

         3 şi 4 – Dispozitive/Aparate de măsurare a debitelor de aer

         5- Priză de presiune

         6 – Dispozitiv/clapetă/registru pentru realizarea presmnn statice disponibile la ieşirea aerului cald de convecţie din schimbător (presiune declarată de producător)

         ASPIRATIE AER RECE

         Dimensiuni în mm cu abaterile ± 1 mm.

         t1 – temperatura aerului de intrare în schimbătorul de convecţie al termoşemineului

         t2 – temperatura aerului cald de convecţie refulat din schimbătorul de căldură al termoşemineului

         NOTĂ: Măsurările de debite de aer care trebuie să fie efectuate în punctele 3 şi 4 ale tronsoanelor de încercare se vor executa în conformitate cu prevederile standardelor aplicabile.

         Figura E.4 – Instalaţie pentru determinarea puterii utile şi a randamentului direct la termoşemineuri cu aer de convecţie

   4. E.6.4 Cerinţe minime pe care trebuie să le îndeplinească aparatele de măsurare folosite la încercări

      Parametrul măsurat	Aparatul / dispozitivul de măsurare	Cerinte '
      Cantitatea combustibilului de încercare	balanţă / cântar	eroare maximă= 1O g sensibilitate minimă = 2 g
      Cenuşa extrasă	balanţă / cântar	eroare maximă= 1O g sensibilitate minimă = 2 g
      Debit de apă	contor	eroare de citire 1%
      Debit de aer	sistem de măsurare prevăzut cu dispozitiv de citire a valorilor instantanee şi a valorii contorizate	eroare de citire maximă 3%
      Tiraj	micromanometru, vacuummetru sau alte aparate similare cu posibilitate de citire directă a valorii depresiunii măsurate şi posibilitatea controlului punctului de zero în timpul funcţionării	sensibilitatea măsurării şi eroarea de citire de maxim 1 Pa ( 0,1 mm H2O)
      Temperatura gazelor de ardere	termometre/ termocupluri şi înregistratoare	eroarea maximă de măsurare: 5 ° C
      Temperatura pereţilor	termometre/ termocupluri şi înregistratoare	eroarea maximă de măsurare: 2°C
      Temperatura fluidului termoconvector	termometre/ termocupluri şi înregistratoare	eroarea maximă de măsurare: 0,1 ° C
      Temperatura ambiantă	termometre/ termocupluri şi înregistratoare	eroarea maximă de măsurare: 1 ° C
      Analiza gazelor de ardere	analizoare chimice, electronice, înregistratoare	trebuie să poată determina CO şi CO2 la fiecare 5 min
      Cantitatea de apă caldă evacuată (instalaţie de încercare cu vas deschis de tipul celei din figura E.2)	balanţă, dispozitive de prelevare / calculare	eroarea maximă admisă: 1%

   5. E.6.5 Cerinţe privind combustibilul folosit la încercări

      Încercările se vor executa folosind exclusiv lemne uscate de fag.

      Caracteristicile dimensionale şi de finisare ale bucăţilor de lemn de fag folosit la încercări vor fi după cum urmează:

      lungimea bucăţilor: 330 ± 30 mm; perimetrul secţiunii : 300 – 350 mm;

      umiditatea: între 12 şi 18 % raportată la masa totală a combustibilului.

      Încercările de siguranţă la suprasarcină şi încercările la putere nominală trebuie să fie executate cu acelaşi fel de combustibil.

      Modalitatea de aşezare a şarjei în focar trebuie să fie specificată de producător.

      ANEXA E (continuare)

      Puterea calorifică inferioară a combustibilului folosit la încercări trebuie să fie specificată la fiecare încercare în parte. Dacă laboratorul care efectuează încercările nu are dotarea necesară pentru determinarea acestor caracteristici ale combustibilului, acesta este obligat să prezinte la analiză combustibilul, înainte de începerea probei, unui laborator care are dotarea adecvată şi este autorizat pentru astfel de determinări.

   6. E.6.6 Cerinţe ce trebuie să fie îndeplinite la efectuarea încercărilor

      Pentru încercarea în vederea omologării termoşemineului se vor parcurge următoarele etape:

      1. E.6.6.1 Verificarea prototipului / exemplarului prezentat înainte de începerea încercărilor

      2. E.6.6.2 Verificarea documentaţiei tehnice de identificare a aparatului şi a documentaţiei de încercare

      3. E.6.6.3 Instalarea aparatului supus încercărilor pe standul adecvat

         Aparatul trebuie să fie poziţionat pe platforma de probă a uneia dintre instalaţiile realizate conform exemplelor din figurile E.1-E.3, convenabil aleasă în funcţie de tipul termoşemineului. La instalare trebuie să fie respectate instrucţiunile producătorului pentru asigurarea funcţionalităţii corecte a fiecărui element al termoşemineului.

         Trebuie să fie verificate elementele care sunt prevăzute de producător să poată fi manevrate. Mişcarea lor nu trebuie să fie blocată.

         Robineţii şi clapetele trebuie să fie manevrate în conformitate cu instrucţiunile producătorului.

      4. E.6.6.4 Înainte de începerea primei încercări trebuie să fie executată încălzirea termoşemineului pentru uscare

      5. E.6.6.5 Verificarea temperaturii suprafeţelor exterioare şi a organelor de manevrare

         Înainte de a se ajunge la starea de regim, pentru efectuarea încercării/măsurărilor la sarcina nominală, trebuie să fie făcută verificarea temperaturilor suprafetelor exterioare pentru identificarea punctelor cu temperatura cea mai ridicată ale aparatului. în'aceste zone se vor plasa senzorii de temperatură, iar temperaturile vor fi înregistrate pe toată durata încercărilor la sarcină nominală.

      6. E.6.6.6 Încercarea la sarcină nominală (regim nominal)

         Încercarea se efectuează cu uşa închisă (pentru termoşemineurile cu focar închis).

         Jăraticul de bază se va realiza prin arderea unei cantităţi de combustibil egală cu şarja pentru realizarea puterii nominale. Încărcarea şarjei în focar şi aranjarea acesteia se face în conformitate cu instructiunile producătorului.

         În cazul încercării te oşemineurilor cu schimbătoare de căldură prin care circulă apă se vor înregistra/nota valorile citite pe contorul de apă, valorile măsurate ale cantităţilor de apă evacuate din sistem, valorile măsurate cu balanţa şi valorile de timp cronometrate cu un cronometru de precizie adecvată.

         Toate aceste etape constituie lucrări pregătitoare pentru începerea încercărilor/măsurărilor la regim nominal. Apoi se va încărca repede focarul cu şarja necesară pentru puterea nominală, urmărind indicaţiile balanţei.

         Şarja trebuie să ardă fără intervenţia din afară a operatorului şi fără să se modifice parametrii arderii (aer de ardere, tiraj etc.), prin manevrarea în timpul încercării a organelor de reglare ale aparatului. De asemenea, în timpul încercării nu trebuie să se intervină pentru modificarea debitului de apă care trece prin schimbător. Arderea se va desfăşura până rămâne doar jăraticul de bază în focar.

         În timpul încercării la regim nominal este necesar să se măsoare (să se înregistreze ) valorile temperaturilor T1 şi T2, temperatura apei de retur T3, temperatura gazelor de ardere Tr, temperaturile suprafeţelor exterioare ale aparatului, măsurate în punctele de măsurare stabilite în conformitate cu pct. E.6.6.5. De asemenea, se va măsura temperatura ambiantă, se va determina procentual volumetric cantitatea de CO2 în gazele de ardere şi de CO.

         Pentru termoşemineurile care funcţionează cu schimbătoare de căldură „gaze de ardere / aer de convecţie", măsurarea debitelor de aer de convecţie se va face la maxim fiecare 10 minute. Intervalul maxim de măsurare (interval de timp dintre două citiri succesive ale aparatelor de măsurare) nu va fi mai mare de 5 min pentru nici unul dintre ceilalţi parametri ce se înregistrează în timpul încercării.

         În cazul încercării termoşemineurilor cu schimbătoare de căldură prin care circulă apă, ca fluid termoconvector, debitul de apă rece care intră în sistem trebuie să fie fixat/reglat în aşa fel încât în timpul încercării la regim nominal (timp în care arde şarja nominală) temperatura returului apei în schimbător, T3, trebuie să fie mai scăzută cu+ 15…+ 25 °c faţă de temperatura turului. Temperatura apei tur (la ieşirea schimbătorului de căldură al termoşemineului) trebuie să fie menţinută în intervalul + 70… + 90 °c pe toată durata încercării.

         În cazul termoşemineurilor care utilizează aer ca fluid termoconvector, temperatura aerului cald care iese din sistemul schimbător „gaze de ardere / aer" nu trebuie să depăşească cu mai mult de+ 70°C temperatura ambiantă din incinta unde este instalat aparatul supus încercărilor.

         Încercarea/proba la regim nominal se termină atunci când masa complexului de probă (termoşemineu, schimbător, combustibil din focar, fluid termoconvector din schimbător) este egală cu:

         m+0,0JM (1)

         unde 0,01 M este valoarea cantitativă teoretic convenţională, exprimată în kilograme, a cenuşii rezultate prin arderea a 1 kg de combustibil.

         La sfârşitul încercării/probei la regim nominal se vor determina:

         • – durata unui ciclu de reîncărcare;

         • – cantitatea de apă încălzită care a trecut prin schimbător (în cazul termoşemineurilor cu apă);

         • – cantitatea de cenuşă rezultată.

         În ceea ce priveşte masa şarjei de combustibil utilizată pentru încercarea la regim nominal, aceasta nu trebuie să fie mai mică cu mai mult de 5 % faţă de masa şarjei stabilite/declarate de producător.

      7. E.6.6.7 Calcule, interpretarea şi prelucrarea rezultatelor şi elaborarea buletinelor de încercare la încercarea la sarcină nominală (regim nominal) a termoşemineului

         1. E.6.6.7.1 Se verifică comparativ cu criteriile de acceptabilitate prezentate la pct. E.5 încadrarea rezultatelor obţinute la măsurări în limitele corespunzătoare.

            Cerinţa referitoare la valoarea maximă a temperaturii gazelor de ardere evacuate se consideră satisfăcută dacă în timpul încercării la sarcină nominală în tronsonul de măsurare (realizat în conformitate cu exemplul din figura E.4) valoarea medie aritmetică a temperaturilor măsurate

            nu depăşeşte cu mai mult de + 350°C temperatura medie ambiantă din incinta unde este amplasat aparatul supus încercărilor (nici o valoare individuală măsurată nu trebuie să depăşească cu mai mult de + 400°C temperatura ambiantă).

         2. E.6.6.7.2 Determinarea puterii termochimice a combustibilului utilizat la încercarea la regim nominal

            Puterea termochimică a combustibilului, Q, se calculează pe baza debitului de combustibil şi a puterii calorifice inferioare a acestuia. Prin debit de combustibil se înţelege masa de combustibil a şarjei raportată la durata unui ciclu de încercare, şi anume:

            M=MIT (2)

            

            (3)

         3. E.6.6.7.3 Evaluarea pierderilor de căldură sensibilă prin căldura gazelor de ardere evacuate la coş la încercarea la regim nominal

            Se calculează utilizând următoarea formulă:

            

            Valorile recomandate pentru coeficientul K, în funcţie de valorile C02 % din gazele de ardere evacuate, sunt următoarele:

            % C02	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12	13	14
            K	0,688	0,697	0,707	0,716	0,726	0,735	0,745	0,756	0,767	0,778	0,789	0,800	0,811	0,822

         4. E.6.6.7.4 Evaluarea pierderilor de căldură prin căldura componentelor în stare gazoază nearse evacuate odată cu gazele de ardere la coş la încercarea la regim nominal

            Se calculează utilizând următoarea formulă:

            

         5. E.6.6.7.5 Evaluarea/calculul puterii termice cedate apei care circulă prin schimbătorul de căldură al termoşemineului la încercarea la regim nominal

            Puterea termică directă cedată apei din schimbător se calculează utilizând următoarea formulă:

            

            (6)

         6. E.6.6.7.6 Evaluarea/calculul puterii termice cedate aerului de convecţie care circulă prin schimbătorul de căldură al termoşemineului la încercarea la regim nominal

            Puterea termică directă cedată aerului de convecţie din schimbător se calculează utilizând următoarea formulă:

            

            NOTĂ: Pentru temperaturi ale aerului de convecţie cupnnse între O şi + 1oo0c se poate considera C pw= 1.010 J/kg K.

         7. E.6.6.7.7 Calculul randamentului direct pentru fluidul termoconvector care circulă prin schimbătorul de căldură al termoşemineului la încercarea la regim nominal

            Randamentul direct al termoşemineului se calculează cu una din cele două formule de mai jos, în funcţie de fluidul termoconvector care circulă forţat prin sistemul schimbător (în ambele formule, raportarea se face la cantitatea de căldură introdusă în aparat prin combustibil):

            r,1 = Q 2a / Q sau

            îJI = Q 2w / Q

            (8)

            (9)

         8. E.6.6.7.8 Calculul randamentului global al termoşemineului la încercarea la regim nominal

            Randamentul global al termoşemineului, care ţine cont şi de puterea degajată prin radiaţie directă în incinta/camera în care este instalat termoşemineul, se calculează în mod indirect folosind următoarea formulă:

            

            (10)

         9. E.6.6.7.9 Evaluarea/ calculul puterii termice transmise/radiate de termoşemineu în incinta/încăperea în care este instalat la încercarea la regim nominal

Puterea termică directă cedată aerului de convecţie din schimbător se calculează utilizând următoarea formulă:

NOTĂ: Încercările executate în laborator în vederea examinării unui aparat şi stabilirii nivelului de performanţă şi siguranţă în funcţionare se fac prin parcurgerea aceloraşi etape.

1. E.7 Documente asociate încercărilor

   Orice încercare în vederea omologării termoşemineurilor nu poate începe şi nu se poate considera finalizată dacă nu există documentele şi documentaţiile tehnice asociate încercării menţionate în continuare.

   Documentaţiile tehnice şi documentele asociate se împart în două categorii, funcţie de cei care sunt responsabili de elaborarea acestor documente şi documentaţii.

   1. E.7.1 Documentaţia ce trebuie să fie întocmită de producător

      1. E.7.1.1 Desene tehnice

         Desenele tehnice trebuie să fie suficiente pentru descrierea completă a aparatului şi să ofere toate datele tehnice privind părţile componente, cotele şi detaliile de asamblare, care să permită identificarea completă a modelului supus încercărilor.

      2. E.7.1.2 Fotografia termoşemineului

         Fotografia trebuie să prezinte realist o imagine de ansamblu a întregului sistem pe care îl formează termoşemineul. Minim se pot prezenta 3 fotografii ale termoşemineului complet asamblat, din trei unghiuri de vedere care să-l identifice complet. Dimensiunea fotografiilor trebuie să fie minim 13 cm x16 cm.

      3. E.7.1.3 Descrierea termoşemineului

         Descrierea constructivă şi funcţională a termoşemineului trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente/subiecte:

         – puterea termică globală;

         puterea termică directă a schimbătorului de căldură; dimensiunile şi cotele de gabarit ale termoşemineului; volumul camerei de ardere;

         capacitatea cenuşarului;

         conţinutul de apă (pentru termoşemineurile cu schimbător de căldură pentru apă caldă); diametrul şi poziţionarea ştuţului de evacuare a gazelor de ardere;

         poziţia clapetei/registrului de reglare a tirajului pentru obţinerea puterii maxime a termoşemineului;

         tirajul recomandat pentru funcţionarea termoşemineului la diferite puteri;

         presiunea statică utilă a aerului de convecţie în aval de intrarea în schimbătorul de căldură a termoşemineului (în cazul termoşemineurilor cu schimbător de căldură „gaze de ardere/aer de convecţie");

         debitul de aer de convecţie (în cazul termoşemineurilor cu schimbător de căldură „gaze de ardere/aer de convecţie");

         documente de demonstrare a conformităţii realizării părţii sub presiune a termoşemineului (în cazul termoşemineurilor cu schimbător de căldură pentru producerea apei calde); diametrele nominale ale ştuţurilor de racordare ale schimbătorului de căldură la instalaţia de apă caldă (tur-retur, golire, siguranţă etc.);

         masa termoşemineului;

         materialele principale utilizate la fabricarea corpului termoşemineului şi a elementelor sale principale;

         poziţia recomandată a diferitelor dispozitive de reglare în timpul încercărilor la anumite regimuri de funcţionare prestabilite;

         cantitatea şi modul de dispunere a combustibilului, în cazul funcţionării la putere nominală; tipul combustibililor recomandaţi;

         puterea electrică absorbită, în cazul dotării termoşemineului cu accesorii electrice.

         ANEXA E (sfărşit)

      4. E.7.1.4 Instructiuni de utilizare

         '

         Instrucţiunile de utilizare trebuie să fie clare şi să ofere toate informaţiile necesare privind instalarea termoşemineului şi exploatarea lui în condiţii de siguranţă.

      5. E.7.1.5 Modul de marcare a aparatului

         Marcarea aparatului se va face conform prevederilor de la pct. 2.9 din prescripţia tehnică.

      6. E.7.1.6 Caietul de sarcini de încercare propus de producător

         Pentru fiecare tip de încercare producătorul trebuie să precizate condiţiile de efectuare a acesteia într-un caiet de sarcini al încercărilor în vederea omologării tipului.

         Pentru producţia de serie, producătorul va preciza tipul şi modalitatea de efectuare a încercărilor pe parcursul fabricaţiei şi la final.

   2. E.7.2 Documentatia ce trebuie să fie întocmită de laboratorul autorizat care efectuează încercările 'în vederea omologării tipului de aparat

      1. E.7.2.1 Caietul de sarcini de încercare în vederea omologării

         Pe baza caietului/caietelor de sarcini elaborat(e) de producător conform pct.E.7.1.6, laboratorul autorizat poate elabora caietul de sarcini de încercări final.

         Încercările în vederea omologării tipului de aparat se vor desfăşura conform prevederilor acestui caiet de sarcini şi conform prevederilor cap.3 din prescripţia tehnică.

      2. E.7.2.2 Documente doveditoare a omologării tipului de aparat

Aceste documente sunt:

rapoartele şi buletinele de încercări elaborate de laboratorul autorizat care le-a efectuat, conform prevederilor pct. 3.2.5 din prescripţia tehnică;

certificatul de omologare/înregistrare a tipului de aparat omologat emis de ISCIR-INSPECT, conform anexei L.

ANEXAF

ÎNCERCĂRI SPECIFICE PENTRU OMOLOGAREA ŞEMINEURILOR DESCHISE

1. F.1 Scop

   Prezenta procedură de încercare se aplică pentru încercările în vederea omologării aparatelor noi sau pentru încercările de evaluare a parametrilor de performanţă şi siguranţă în funcţionare pe care le mai au aparatele vechi de tipul şemineurilor deschise.

2. F.2 Generalităti

   '

   Şemineurile deschise sunt aparate consumatoare de combustibili solizi (în principal lemn) care sunt constituite dintr-o cameră de ardere deschisă, inserabilă într-o construcţie de zidărie preexistentă sau de sine stătătoare, care au rolul de a fumiza căldură prin radiaţie directă în localul în care sunt instalate.

3. F.3 Încercări

   Se efectuează două tipuri de încercări:

   verificarea arderii pentru diferite regimuri de sarcină ; încercarea de siguranţă.

   1. F.3.1 Modul de efectuare a încercărilor şi dispozitive de verificare

      Pentru ambele tipuri de încercări şemineul se cuplează la nişa de verificare.

      Nişa de verificare se realizează conform figurilor F.1 şi/sau F.2. În ambele cazun, mşa se racordează la coşul de fum pentru încercări.

      Diametrul şi montajul piesei de legătură dintre gura de evacuare a şemineului şi coşul de fum sunt specificate în instrucţiunile de montaj ale constructorului.

      Pentru încercări, între piesa de legătură şi coş se montează tronsonul de măsurare conform figurii F.3.

      Tronsonul de măsurare este prevăzut cu prize de măsurare pentru determinarea temperaturii gazelor evacuate, prelevarea de gaze de ardere pentru determinarea conţinutului de CO2 şi CO al acestora, ca şi a tirajului. În punctele de măsurare, prezentate în figura F.1, se montează senzorii de temperatură pentru măsurarea şi înregistrarea temperaturilor în timpul încercării de funcţionare la diverse regimuri de sarcină.

   2. F.3.2 Realizarea tirajului necesar la încercările aparatelor care funcţionează cu focar deschis

      Pentru stabilirea tirajului necesar este nevoie să se stabilească înălţimea coşului la care va fi racordat aparatul. Gura de evacuare a gazelor de ardere din aparat se racordează printr-o conductă de legătură, având lungimea egală cu distanţa de la aparat până la coşul de încercare şi o secţiune egală cu secţiunea gurii de evacuare, la aspiraţia unui ventilator cu o capacitate de tiraj suficient de mare.

      Conducta de legătură face un singur cot de 90°, la începutul ei, iar în rest este dreaptă. Pe porţiunea dreaptă a acestei conducte, în sensul de curgere a gazelor de ardere spre ventilator, la o distanţă faţă de cot mai mare decât 5 diametre hidraulice ale cotului, se montează un dispozitiv de măsurare a vacuum-ului. În aceeaşi direcţie a curgerii, la încă o distanţă egală, se montează un dispozitiv de măsurare a debitului de aer şi după acesta o clapetă/registru pentru variaţia debitului de aer, în cazul în care ventilatorul montat nu are turaţie variabilă care să permită variaţia debitului de aer.

      Debitul de aer prin conductă se reglează la valoarea 1,205 x debitul de aer teoretic necesar arderii,

      ANEXA F (continuare)

      care ar circula prin deschizătura focarului (acest debit se defineşte în felul următor: 500 kg/h pe m2 de suprafaţă deschisă a focarului; în cazul în care deschiderea focarului are înălţimea mai mare decât lăţimea, debitul de aer teoretic se calculează pornind de la valoarea de 600 kg/h pe m2 de suprafaţă deschisă a focarului). Depresiunea statică îmegistrată de dispozitivul de măsurare a vacuum-ului corespunde tirajului necesar pentru dimensionarea coşului de fum. Dimensionarea coşului de încercare este posibilă doar având toate elementele necesare: tiraj, temperatură şi debit.

   3. F.3.3 Combustibili de încercare

      1. F.3.3.1 Pentru încercarea la suprasarcină se foloseşte lemn profilat de răşinoase cu dimensiunea 5×5 cm sau 6×4 cm, având umiditatea maximă de 15%. Lungimea lemnului profilat, corespunzător poziţiei pe placa de bază a focarului, trebuie să fie de cel puţin 2/3 din lăţimea, respectiv adâncimea focarului.

      2. F.3.3.2 Pentru încercarea la putere termică nominală se folosesc butuci de lemn având umiditatea maximă de 20%, lungimea de 33±3 cm şi perimetrul de 30-35 cm.

      3. F.3.3.3 Pentru încercarea la puterea termică nominală se poate folosi şi cărbune-brichete din cărbune brun sau antracit cu generare redusă de fum, dacă sunt menţionaţi în instrucţiunile fabricantului drept combustibili corespunzători. Aceşti combustibili trebuie să fie recomandaţi doar în cazul în care aparatul are în dotare un grătar corespunzător şi un cenuşar.

   4. F.3.4 Încercări termotehnice

      1. F.3.4.1 Prevederi generale

         Şemineul deschis se racordează la instalaţia de măsurare prezentată anterior şi se va dota cu accesoriile necesare. Înainte de încercări, şemineul se încălzeşte pentru a-l usca şi a-l preîncălzi (în cazul folosirii chitului şi unor substanţe de lipit la montaj). După aceea, se introduce la fiecare încercare preferabil o cantitate mică de combustibil, la intervale regulate (perioade de încercare), care se arde. Dispozitivele de reglaj se menţin deschise la maxim. Celelalte dispozitive se reglează în conformitate cu prevederile producătorului. Trebuie să se asigure suficient aer pentru ardere. Apoi se încălzeşte şemineul prin introducere regulată de combustibil şi reglarea parametrilor arderii, până se atinge starea de regim.

      2. F.3.4.2 Încercarea la suprasarcină a şemineului cu focar deschis şi cu combustibil de încercare lemn de brad

         Canalele de aer de convecţie ca şi registrele de refulare a acestuia spre mcapere se închid. Încercarea se efectuează cu focarul deschis şi cu combustibil de încercare lemn. Debitul orar de combustibil trebuie să asigure formarea jăratecului după fiecare perioadă de încercare, cu o încărcare de cel puţin 400 MJ/h pe m2 suprafaţă bază focar (grătar). Se reglează tirajul corespunzător unei valori maxime cu 2 Pa mai mare decât valoarea tirajului la regim nominal. Starea de regim de suprasarcină se observă atunci când temperaturile măsurate la două încercări consecutive nu mai cresc. În timpul încercării la suprasarcină se verifică regimul de temperaturi şi starea tubulaturii aerului pentru ardere, starea suprafeţelor exteriore, starea organelor de execuţie şi manevră etc. Se verifică nivelul temperaturii părţilor inflamabile înconjurătoare ale clădirii, nivelul încălzirii aerului de convecţie şi nivelul de protecţie al rezistenţei construcţiei.

         ANEXA F (continuare)

      3. F.3.4.3 Încercarea la suprasarcină a şemineului cu focar închis şi cu combustibil de încercare lemn de brad

         Canalele de aer de convecţie ca şi registrele de refulare a acestuia spre mcapere se închid. Încercarea se efectuează cu focarul închis şi cu combustibil de încercare lemn. Debitul orar de combustibil trebuie să asigure formarea jăratecului după fiecare perioadă de încercare, cu o

         încărcare de cel puţin 400 MJ/h pe m2 suprafaţă bază focar (grătar). Se reglează tirajul

         corespunzător unei valori maxime cu 2 Pa mai mare decât valoarea tirajului la regim nominal. Starea de regim de suprasarcină se observă atunci când temperaturile măsurate la două încercări consecutive nu mai cresc. În timpul încercării la suprasarcină se verifică regimul de temperaturi şi starea tubulaturii aerului pentru ardere, starea suprafeţelor exteriore, starea organelor de execuţie şi manevră etc. Se verifică nivelul temperaturii părţilor inflamabile înconjurătoare ale clădirii, grătarul, cenuşarul, nivelul încălzirii aerului de convecţie şi nivelul de protecţie al rezistenţei construcţiei.

      4. F.3.4.4 Verificarea domeniului de puteri nominale, a randamentului, a temperaturii gazelor evacuate, a temperaturii suprafeţelor mânerelor de acţionare şi a nişei de încercare

         Canalele de aer ca şi grilajele spre încăpere se închid în măsura în care şemineul deschis este dotat

         cu dispozitivele respective. Încercarea se efectuează cu focarul închis şi cu combustibil de încercare corespunzător. Încărcarea trebuie să fie de 400 MJ/h şi m2 suprafaţă inferioară focar (placa

         inferioară). Brichetele de cărbune brun şi de antracit cu emisie redusă de fum trebuie să fie introduse de preferinţă dintr-o singură încărcare. Corespunzător, se reglează tirajul. După fiecare perioadă de încercare. trebuie să se asigure formarea jăratecului de bază. Încercarea se efectuează pe parcursul a cel puţin 3 ore de funcţionare, îmegistrându-se măsurările.

         În starea de regim, prin măsurători specifice, se verifică îndeplinirea condiţiilor de încercare pentru tubulatura aerului pentru ardere, grătar, cenuşar, uşi focar, jaluzele sau alte părţi asemănătoare. Pentru verificarea domeniului de puteri ale aparatului, a randamentului ca şi pentru verificarea dimensionării corecte a coşului de fum se mai măsoară:

         1. a) cantitatea de combustibil arsă;

         2. b) conţinutul de CO2 şi CO al gazelor evacuate;

         3. c) temperatura gazelor evacuate;

         4. d) depresiunea în punctul de măsurare al tronsonului de măsurare faţă de încăperea în care este instalat şemineul;

         5. e) cantitatea de cenuşă şi nearse solide;

         6. f) procentajul de combustibile în nearse (Carbon);

         7. g) temperatura ambiantă în incintă.

   5. F.3.5 Calculul puterii termice, a randamentelor şi a debitului masic al gazelor evacuate

      1. F.3.5.1 Randamente

         1. F.3.5.1.1 Randamente şi pierderi

            Din valorile medii ale temperaturii gazelor evacuate şi a încăperii, ca şi din compoziţia gazelor evacuate şi a cenuşii şi nearselor, se calculează pierderile. Cu ajutorul pierderilor se calculează randamentul în%:

            

            

            ANEXA F (continuare) Pierderea prin căldura sensibilă a gazelor evacuate la coş:

            Qa =[

            Cpm •

            C( +Cr

            ) + 1,92 • 9H +W]•(

            fa– f)r

            (2)

            

            0,536 · CO2 + 02 100

            Sau în % din puterea calorică Hu a combustibilului de încercare:

            qa= Qa·100 (3)

            Hu

            Pierderea prin căldura latentă a gazelor evacuate:

            Qb=l2644· (CO+H2). (

            C-Cr

            )

            (4)

            0,536 · CO2 + CO -100

            Sau în % din puterea calorică Hu a combustibilului de încercare:

            qb =- Qb •100 (5)

            Hu

            Pierderi prin reziduu solid nears în cenuşa:

            b • R-335

            Qr = 100

            (6)

            Sau în % din puterea calorică Hu a combustibilului de încercare:

            q,. = Q,· l 00 (7)

            Hu

      2. F.3.5.2 Puterea termică

         Puterea termică Q, în kW, se calculează cu ajutorul debitului orar de combustibil B, puterii calorifice inferioare Hu a combustibilului de încercare şi a randamentului:

         B·Hu

         Q = 100· 3600•77 (S)

      3. F.3.5.3 Debitul masic al gazelor evacuate la funcţionarea cu focarul închis

         Debitul masic a gazelor evacuate se stabileşte ca valoare aproximativă în funcţie de conţinutul de CO2 al gazelor şi valorile specifice ale combustibilului:

         [ C–Cr+ 9H+  W]·B· I 3

         o,536(co2 + co) 100 '

         m==–––––''–-

         3,6

         (9)

      4. F.3.5.4 Explicarea notaţiilor din formule

         B – debitului orar de combustibil de încercare ars, în kg/h b – nearse în cenuşă şi resturi evacuate, în % masice

         C – conţinutul de carbon elementar al combustibilului de încercare, în % masice

         ANEXA F (continuare)

         CO – conţinutul de monoxid de carbon al gazelor evacuate uscate (în calcule se poate folosi pentru CO valoarea medie de (CO+H2), deoarece hidrogenul este conţinut doar sub formă de urme în gazele evacuate), în % volumice

         CO2– conţinutul de bioxid de carbon al gazelor evacuate uscate, în % volumice

         Cr – conţinutul de carbon al cenuşii şi nearselor, raportat la cantitatea combustibilului ars, se poate aproxima cu formula:

         R·b

         C,=-

         100

         , în% masice (10)

         Cpm – căldura specifică a gazelor evacuate uscate (depinde de compoziţie şi temperatură, a se vedea figura 5 de la pct.3.4.1.7.2 din prescripţia tehnică), în kJ/m3 K

         H – conţinutul de hidrogen al combustibilului de încercare, în % masice Hu – puterea calorică a combustibilului de încercare, în kJ/kg

         m – debitul masic al gazelor de ardere, în g/s

         r, – randament, în %

         Q – putere termică, în kW

         Qa – pierdere de căldură sensibilă în gazele de ardere raportată la unitatea cantitativă a combustibilului, în kJ/kg

         Qb – pierdere de căldură latentă în gazele de ardere raportată la unitatea cantitativă a combustibilului, în kJ/kg

         Qr – pierdere de căldură prin nearsele din cenuşă raportată la unitatea cantitativă a combustibilului, în kJ/kg

         qa – procentul pierderii prin căldura sensibilă a gazelor de ardere, Qa, raportată la puterea calorifică Hu a combustibilului, în %

         qb – procentul pierderii prin căldura latentă în gazele de ardere, Qb, raportată la puterea calorifică Hu a combustibilului, în %

         qr – procentul pierderii de căldură prin nearsele din cenuşă, Qr, raportată la puterea calorifică Hu a combustibilului, în % masice

         ta – temperatura gazelor evacuate, în °C ta – temperatura incintei, în °C

         W – conţinutul de apă al combustibilului de încercare, în % masice

   6. F.3.6 Alte cerinţe termotehnice şi funcţionale suplimentare

      Îndeplinirea altor cerinţe termotehnice ca şi a cerinţelor funcţionale suplimentare se realizează prin verificări în timpul funcţionării, analizarea şi verificarea desenelor şi a listelor cu piesele de schimb.

   7. F.3.7 Raportul de verificare/încercare

Rapoartele de verificare/încercare nu se pot publica în nici un caz, nici măcar parţial. Ele folosesc la înregistrarea şemineurilor deschise care îndeplinesc cerinţele prescripţiei tehnice.

ANEXA F (continuare)

TRONSON DE MASURARE

Podea de măsurare:

22 mm prefabricat de lemn sau 8 mm placă de azbociment

pe ramă cu 100 mm izolaţie (plăci vată minerală)

Pereţi de măsurare:

9 mm placă gips-carton

pe ramă cu 100 mm izolaţie (plăci vată minerală)

PODEA DE MASURARE

Punctele de măsurare a temperaturii sunt dispuse pe suprafeţele dinspre şemineu ale podelei şi pereţilor de măsurare.

Dacă constructorul prevede ca măsură suplimentară de protecţie un zid de cel puţin 1O cm grosime

din beton sau cărămidă, acesta se va înlocui pe parcursul încercării cu o placă de izolaţie din vată minerală cu o grosime de cel puţin 2 cm.

Figura F.l – Instalaţie de verificare cu nişă de încercare şi tronson de măsurare

ANEXA F (continuare)

TAVAN DE

MASURARE 1––––

...

… – ... ....

•

i

E

LoI’·

u

,c:

1–––––1 Distanţa h = 0,5 m –

Distanţa punctului de

măsurare pentru temperatura aerului de la orificiul de ieşire

PERETE DE MASURARE

–………

Podea de măsurare:

22 mm prefabricat de lemn sau 8 mm placă de azbociment

pe ramă cu 100mm izolaţie (plăci vată minerală)

Pereţi de măsurare:

9 mm placă gips-carton

pe ramă cu 100mm izolaţie (plăci vată minerală)

• • • PODEA DE MASURARE

, .

:i:::::c:l!::::=c::::::!=i::::::;i::;i:::a

77

Punctele de măsurare a temperaturii sunt dispuse pe suprafeţele "dinspre şemineu ale podelei şi pereţilor de măsurare.

Dacă constructorul prevede ca măsură suplimentară de protecţie un zid de cel puţin 1O cm grosime din beton sau cărămidă, acesta se va înlocui pe parcursul încercării cu o placă de izolaţie din vată minerală cu o grosime de cel puţin 2 cm.

Figura F.2 – Instalaţie de verificare cu nişă de încercare şi tronson de măsurare

Grosimea stratului de izolaţie: d=40mm

Stut de analiza gazelor de ardere evacuate

  o  

Masurarea temperaturii gazelor evacuate

Masuraea tirajului

NOTĂ: În figura F.4 sunt prezentate adâncimile de pătrundere ale sondelor în tronsonul de măsurare. Figura F.3 -Tronson de măsurare cu diametrul D corespunzător stuţului de evacuare a gazelor din focar

ANEXAG

(Antetul agentului economic)

CERERE DE ADMITERE LA AUTORIZARE A LABORATORULUI DE ÎNCERCĂRI APARATE CONSUMATOARE DE COMBUSTIBILI SOLIZI

În vederea autorizării, în conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice PT A2-2003, cap.

„Autorizarea laboratoarelor care execută încercări în vederea omologării / atestării parametrilor aparatelor consumataore de combustibili solizi”, vă rugăm să acceptaţi spre analiză documentaţia depusă de:

. (numele complet al laboratorului)

cu sediul în (adresa completă)

telefon ……………………………… fax ……………………………. .

Solicităm admiterea la autorizare pentru următoarele domenii şi specialităţi:

Persoana/persoanele împutemicită(te) de noi pentru derularea procedurii de autorizare este (sunt) .. .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . … .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. ……. şi poate/pot fi

contactată(te) la telefonul . . .. … . .. . .. . .. . .. .. .

La prezenta cerere s-a depus următoarea documetaţie, în trei exemplare, compusă din:

Tarifele rezultate în urma autorizării se vor achita din contul nostru numărul

. . .. . .. . .. . .. . . .. . .. .. . .. .. . . .. . .. deschis la ……………….. …………. …… …………… ….. cod fiscal

Manager (Director),

(Nume, prenume, semnătura şi ştampila)

Director Economic, (Nume, prenume, semnătura)

ANEXAH

(Antetul agentului economic)

CERERE DE ADMITERE LA REAUTORIZARE A LABORATORULUI DE ÎNCERCĂRI APARATE CONSUMATOARE DE COMBUSTIBILI SOLIZI

În vederea reautorizării, în conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice PT A2-2003, cap.

„Autorizarea laboratoarelor care execută încercări în vederea omologării / atestării parametrilor aparatelor consumatoare de combustibili solizi", vă rugăm să acceptaţi spre analiză documentaţia depusă de

. (numele complet al laboratorului)

cu sediul în: (adresa completă)

telefon ……………………………… fax ……………………………. .

Mentionăm că laboratorul a fost autorizat în domeniile şi specialităţile

……………………………………………… pentru perioada …………………………………………..

Solicităm admiterea la reautorizare pentru următoarele domenii şi specialităţi:

Persoana/persoanele împutemicită(te) de noi pentru derularea procedurii de autorizare este (sunt)

………………………………………………………………………….. şi poate/pot fi contactată(te)

la telefonul ………………… .

La prezenta cerere s-a depus următoarea documetaţie, în trei exemplare, compusă din:

Tarifele rezultate în urma reautorizării se vor achita din contul nostru numărul

. . .. . .. ……………………… deschis la . …………………………………………………. cod fiscal

Manager (Director),

(Nume, prenume, semnătura şi ştampila)

Director Economic, (Nume, prenume, semnătura)

ANEXAI

ÎNCERCĂRI SPECIFICE ŞI VERIFICĂRI PENTRU GRĂTARE GRILL UTILIZATE ÎN AER LIBER

1. 1.1 Scop

   Prezenta procedură de încercare se aplică la încercările în vederea verificării aparatelor de tip grătar Grill.

2. 1.2 Verificări şi încercări

   Având în vedere domeniul de utilizare şi caracteristicile constructive ale acestor aparate, grătarele Grill nu se supun omologării conform capitolului 3 din prescripţia tehnică. În schimb sunt supuse regimului de înregistrare la ISCIR-INSPECT şi marcării cu numărul respectiv de către producător. Verificările se efectuează de către laboratoare autorizate, conform pct. 6.2.1O din prescripţia tehnică, nefiind însă necesară prezentarea de către producător a documentatiei tehnice verificate şi avizate, ci doar a manualului de instrucţiuni al aparatului. Încercările care'se vor efectua de către laborator se vor limita la verificările constructive şi încercările prevăzute mai jos în prezenta anexă.

3. 1.3 Examinarea aparatului

   Examinarea aparatului comparativ cu documentaţia trebuie să ţină seama şi de prevederile prescripţiei tehnice, care stabileşte cerinţele de siguranţă în ceea ce priveşte construcţia şi metodele de încercare pentru aceste aparate denumite în continuare grătare Grill mobile destinate utilizării în aer liber, fără a fi racordate la o instalaţie de evacuare a gazelor de ardere şi care folosesc drept combustibil cărbune de lemn şi derivatele sale.

4. 1.4 Definitii

   '

   accesorii pentru grătarul Grill – acele părţi componente ale grătarului care se folosesc la apucarea sau prinderea produselor care se prepară în timpul procesului de fript (de exemplu grătarul de fript alimente, frigarea de fript sau cana pentru sosuri).

   colector de cenuşă – componentă a grătarului care foloseşte la colectarea cenuşii care cade/poate cădea din rezervorul de combustibil.

   cuvă de combustibil – vas al unui grătar Grill în care are loc arderea combustibilului ; deasupra poate fi montat un grătar.

   demontabil/demontabilă – caracteristică a unei componente a grătarului de a se desface fără a folosi scule (unelte).

   grătar cărbune – dispozitiv format din vergele metalice, componentă a cuvei de combustibil, pe care este aşezat combustibilul.

   grătar Grill – aparat pentru prepararea alimentelor cu ajutorul căldurii radiate de masa combustibilului incandescent; aparatul se compune cel puţin dintr-o cuvă de ardere pentru combustibil şi un grătar metalic sau o frigare (pentru frigărui) ce se poate roti.

   grătar Grill mobil – grătar Grill dotat prin construcţie cu cel puţin o roată ataşată aparatului, care permite (uşurează) deplasarea sa în zonă; aparatul poate fi dotat şi cu un dispozitiv de frânare sau de blocare pe loc.

   ANEXA I (continuare)

   grătar Grill portabil – grătar Grill ce se poate demonta (descompune) în mai multe componente sau rabata şi care se poate transporta manual, rară a exista pericolul de a deteriora sau pierde una din componentele sale.

   suprafaţă utilă – acea parte a unei componente a grătarului Grill care este destinată a intra în contact cu produsele care se prepară, în timpul procesului de frigere.

5. 1.5 Simbolizare

   Exemplu de simbolizare conform prezentei anexe: Grătar Grill / RO. PT A 2-2003/m/450

   ( Grătar Grill, conform PT A 2-2003, mobil, cu suprafaţa utilă 450 cm2) '

6. 1.6 Cerinţe de siguranţă

   1. 1.6.1 Materiale

      Căptuşeala părţilor componente ale grătarului Grill care intră în contact cu produsele care se prepară nu trebuie să se desfacă/exfolieze în timpul încercării termice.

      Nici o parte componentă a grătarului nu trebuie să poată lua foc în timpul încercării funcţionale.

   2. 1.6.2 Finisarea

      Colţurile şi canturile (suprafeţele) aparatului, care pot fi atinse în timpul asamblării sau funcţionării grătarului Grill, trebuie să fie lipsite de muchii ascuţite şi asperităţi.

   3. 1.6.3 Construcţia aparatului

      Construcţia aparatului trebuie să fie realizată în aşa fel încât introducerea sau scoaterea accesoriilor, la o încărcare a grătarului de fript cu 0,25 kg/dm2 pe suprafaţa utilă, respectiv a frigării pentru frigărui conform prevederilor pct. 1.6.5 şi la modificarea poziţiei cuvei de combustibil conform instrucţiunilor de utilizare în poziţie orizontală (în măsura în care este posibil), să se poată face fără ca acesta să se răstoarne sau ca o componentă a acestuia să se desprindă sau să-şi schimbe poziţia, astfel încât să nu-şi mai poată îndeplini funcţia prevăzută.

      Această cerinţă este valabilă şi în cazul încercării termice.

   4. 1.6.4 Grătarul de fript alimente

      Distanţa dintre vergelele grătarului de fript nu trebuie să depăşească 20 mm. Această cerinţă se referă la suprafaţa sa utilă, care trebuie să reprezinte cel puţin 80% din proiecţia pe orizontală a suprafeţei cuvei de combustibil.

      Dacă grătarul de fript are şi funcţia de grătar de cărbune, atunci distanţa dintre gratiile (tijele) sale nu trebuie să depăşească 20 mm pe toată suprafaţa acestuia, inclusiv spre marginile dinspre cuva de combustibil.

      La o sarcină de 0,5 kg/dm2 de suprafaţă utilă, repartizată uniform, trebuie ca grătarul de fript să fie bine sprijinit pe punctele sale de susţinere (sprijin) şi nu trebuie să se deformeze, astfel încât funcţiile sale să nu se mai poată realiza ( de exemplu să nu se mai poată desface/demonta sau să se răstoarne grătarul).

      În cazul în care umplerea cuvei de combustibil necesită scoaterea (îndepărtarea) grătarului de fript

      (sau a grătarului de cărbune), acesta trebuie să fie astfel construit încât să fie uşor detaşabil.

      ANEXA I (continuare)

      Dacă grătarul de fript este reglabil în înălţime, atunci reglarea (manevrarea) acestuia trebuie să se poată realiza astfel încât mâna să nu vină în contact direct cu grătarul.

      În principiu, un grătar de fript detaşabil trebuie să fie prevăzut cu un mâner fix sau mobil (numai în cazul în care grătarul este prevăzut cu un dispozitiv pentru păstrarea sau agăţarea mânerului).

   5. 1.6.5 Frigarea pentru frigărui

      Capătul frigării pentru frigărui trebuie să aibă forma unui trunchi de con, cu un diametru minim de la 0,8 la 1,5 mm la un unghi de la 40° la 90° inclusiv.

      Frigarea pentru frigărui trebuie să fie prevăzută cu un mâner fix sau detaşabil, de cel puţin 80 mm lungime utilă. Această cerinţă este valabilă şi pentru lungimea mânerului unui motor din dotarea grătarului.

      Dacă distanţa între punctele de sprijin ale frigării este mai mare de 800 mm, atunci grătarul trebuie să fie prevăzut cu un al doilea mâner (doar în cazul în care motorul nu preia funcţia celui de-al doilea mâner).

      Mânerele trebuie să fie astfel realizate încât la încercarea termică temperatura materialului mânerului să nu depăşească temperatura ambiantă cu mai mult de:

      30 K pentru metal;

      50 K pentru lemn;

      50 K pentru material plastic.

      Frigarea trebuie să fie dotată cu cel puţin două suporturi fixe sau mobile, dar care se pot monta fix pe aparat.

      La o încărcare a frigării cu o sarcină de 0,5 kg pe 100 mm lungime utilă, aceasta trebuie să calce pe toate punctele sale de sprijin (susţinere).

      Un cilindru poziţionat centrat pe frigarea de fript, cu diametrul de 200 mm şi o înălţime ce corespunde cel puţin la 60% din lungimea utilă a frigării, nu trebuie să atingă celelalte componente ale aparatului. Dacă frigarea poate fi pusă în mai multe poziţii, această condiţie trebuie să fie îndeplinită cel puţin pentru una din poziţii.

   6. 1.6.6 Cuva de combustibil

      Dacă cuva de combustibil este realizată din tablă de oţel, atunci grosimea minimă în orice punct al său (rară a ţine cont de căptuşeala existentă) trebuie să fie de cel puţin 0,8 mm.

      Dacă cuva este prevăzută cu orificii, atunci acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pe parcursul încercării termice:

      nici un orificiu nu trebuie să aibă un diametru mai mare de 8 mm, dacă este rotund, sau o suprafaţă mai mare de 50 mm2, dacă este de altă formă,

      ŞI

      orificiile de la baza cuvei de combustibil trebuie să fie maxim 4 şi să aibă mărimea astfel încât o bilă cu diametrul de 3 mm să nu poată cădea prin acestea,

      sau

      aparatul trebuie să fie dotat cu un dispozitiv de colectare a cenuşii, suficient de mare astfel încât, în orice poziţie de lucru a aparatului, o perpendiculară dusă din orice orificiu al cuvei de combustibil pe baza orizontală de sprijin a aparatului să cadă pe aceasta la o distanţă de cel puţin 1O mm de marginea proiecţiei orizontale a cuvei.

      Dacă şi acest dispozitiv are orificii, pentru acestea sunt valabile condiţiile de la paragraful anterior. Dacă cuva de combustibil poate avea mai multe poziţii, fiecare dintre acestea trebuie să fie asigurată împotriva căderii cenuşii sau jarului.

      ANEXA I (continuare)

   7. 1.6.7 Cana pentru sos

      Aceasta trebuie să fie astfel poziţionată astfel încât, la o poziţie orizontală a aparatului, conţinutul cănii să nu cadă peste cuva de combustibil sau, în cazul poziţiei orizontale a fundului cănii, să aibă o adâncitură de cel puţin 5 mm, iar distanţa de la grătarul de cărbune până la adâncitură să fie de cel puţin30mm.

   8. 1.6.8 Cadrul

      Atunci când cadrul este rabatabil, acesta trebuie să se poată bloca în poziţia de lucru (prin închidere sau zăvorâre).

      Cadrul trebuie să fie astfel realizat încât la încercarea termică, în orice poziţie de lucru a aparatului, acesta să nu se poată răsturna sau accesorii sau componente ale acestuia să nu poată cădea pe jos.

      Dacă grătarul Grill este dotat cu instalaţie de frânare, atunci aceasta nu trebuie să ducă la răsturnarea acestuia în timpul funcţionării în poziţie orizontală a aparatului.

      În timpul încercării termice, temperatura suportului pe care se află aparatul nu trebuie să depăşească cu mai mult de +70 °C temperatura ambiantă.

   9. 1.6.9 Grătar Grill cu motor

Motorul din dotarea aparatului se va folosi în conformitate cu prevederile manualului de instrucţiuni, dar trebuie să poată funcţiona, învârtind frigarea de fript, cel puţin jumătate de oră rară a fi încărcat. Incărcarea manuală a motorului trebuie să fie posibilă rară a atinge cu mâna celelalte părţi ale aparatului care au o temperatură mai mare de 50 K. Această cerinţă trebuie să fie îndeplinită la încărcarea frigării conform celor prezentate anterior.

Dacă motorul din dotare este electric, acesta trebuie să respecte toate reglementările în vigoare aplicabile, iar în condiţiile încercării descrise anterior să poată învârti frigarea.

I.7 Montarea

Aparatele portabile trebuie să poată fi montate /demontate conform instrucţiunilor incluse fără ajutorul sculelor/uneltelor, cu excepţia celor din dotarea aparatului (livrate cu acesta).

1. 1.8 Marcarea

   Aparatul trebuie să fie prevăzut cu un marcaj, iar acesta trebuie să conţină următoarele informaţii: numele sau marca fabricantului/furnizorului, marcate astfel încât să reziste în timp (prin turnare, ştanţare sau emailiere), direct pe rezervorul de combustibil;

   modelul/tipul aparatului trebuie marcat pe corpul aparatului sau pe ambalaj; numărul de înregistrare la ISCIR-INSPECT;

   ţara de origine (unde a fost fabricat).

   Marcajul trebuie să fie încă lizibil după efectuarea încercării termice şi nu trebuie să se desprindă/exfolieze.

   Aparatul trebuie să fie prevăzut cu inscripţia: ,,Atenţie! Nu folosiţi spirt sau benzină pentru aprinderea sau reaprinderea focului!"

   Inscripţia trebuie să fie încă lizibilă după efectuarea încercării termice şi nu trebuie să se desprindă/exfolieze. Mărimea literelor trebuie să fie de cel puţin 3 mm, iar inscripţia să fie astfel plasată încât să fie uşor vizibilă la utilizarea aparatului.

   ANEXA I (continuare)

2. 1.9 Instrucţiuni de folosire

Fiecare aparat trebuie să fie însoţit de un manual de instrucţiuni, care trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

modelul/tipul aparatului;

modul de montare şi demontare corectă, folosind scheme/desene/poze pentru vizualizare; felul bateriilor ce trebuie să fie folosite, în cazul dotării cu un motor electric;

modul de rabatare în cazul unui aparat portabil;

– posibilităţile de a deplasa/mişca aparatul în stare fierbinte; combustibilul/combustibilii ce trebuie să fie utilizaţi; modul de aprindere corectă a aparatului.

De asemenea, trebuie să conţină inscripţiile: ,,Atenţie! Nu folosiţi spirt sau benzină pentru aprinderea sau reaprinderea focului!" şi „Nu se va utiliza în încăperi închise!".

1.1O Verificare

Dacă nu este specificat altfel, verificarea se realizează conform cerinţelor prezentate anterior, prin verificare vizuală, măsurarea dimensiunilor şi verificarea în funcţionare. Încercările se realizează la o temperatură a incintei de+ 18…+28°C.

1. 1.11 Încercarea termică

   Aparatul se aşază pe o placă orizontală de placaj/prefabricat de lemn, de aproximativ 20 mm grosime, cu suprafaţa de culoare negru mat. Cuva de combustibil se umple la 75% din capacitate cu combustibilul de încercare, conform instrucţiunilor. Combustibilul de încercare este cărbune de lemn cu următoarele propietăţi:

   formă: mărime 20×50 mm; conţinut de apă: până la 4%; conţinut de carbon:> 83%; substanţe volatile: 6-8 %;

   – putere calorică: aproximativ 28.000 kJ/kg; cenuşă: 2-4 %.

   Se aprinde combustibilul şi se foloseşte grătarul până la arderea completă a combustibilului.

   NOTĂ: La aparatele ce folosesc alţi combustibili se încălzeşte modelul încercat până ce mânerele şi baza aparatului ating o temperatură stabilă.

   Cu ajutorul substanţelor termosensibile sau cu senzori de temperatură se măsoară temperatura pe mânere şi pe baza (suportul) aparatului.

   De asemenea, se verifică:

   mărimea orificiilor în corpul cuvei de combustibil;

   dacă căptuşeala pe părţile fierbinţi ale aparatului se desprinde/exfoliază;

   cum se comportă aparatul atunci când accesoriile, încărcate conform celor prezentate anterior, se introduc sau se scot;

   dacă marcajul aparatului, conform celor prezentate anterior, se desprinde/exfoliază/cojeşte. Dacă cuva de combustibil are mai multe poziţii de funcţionare, se verifică fiecare poziţie în parte. La aparatele cu mai multe corpuri/cuve de combustibil, care funcţionează separat sau împreună în acelaşi timp, încercarea se repetă de atâtea ori câte posibilităţi de combinare există.

   ANEXA I (sf'arşit)

2. 1.12 Verificarea stabilităţii aparatului

Cuva de combustibil se umple la 75% din capacitate cu combustibilul de încercare, conform instrucţiunilor, aparatul utilizându-se în cele mai dificile poziţii ale frigării pentru frigărui, aceasta fiind încărcată cu 0,5 kg pe 100 mm lungime utilă, în mod uniform. Aparatul se încearcă apoi pe un plan înclinat cu 1O % din placaj/prefabricat de lemn. Pentru a nu aluneca, aparatul se poate ancora/fixa în punctele de contact cu planul. În toate poziţiile de lucru ale aparatului, se va verifica dacă acesta are tendinţa de a se răsturna.

ANEXAJ

INCERCARI SPECIFICE PENTRU ANSAMBLUL "SOBĂ CU CAZAN PENTRU BAIE"

1. J.1 Domeniu de aplicare

   Prezenta procedură de încercare se aplică pentru încercările în vederea omologării aparatelor noi sau de evaluare a parametrilor de performanţă şi siguranţă în funcţionare pe care le mai au aparatele vechi de tip „sobă cu cazan pentru baie" care funcţionează cu combustibili solizi.

2. J.2 Verificarea neetanşeităţii

   Încercarea se efectuează cu instalaţia din figura 4 şi conform prevederilor pct. 3.4.1.2 din prescripţia tehnică.

3. J.3 Verificarea rezistenţei la presiune hidraulică

   Încercarea cazanului pentru baie se execută, la rece, astfel :

   se umple cazanul cu apă ;

   se supune unei presiuni de 1 bar (1 kgf/cm

   1. 2) timp de 10 minute;

   cazanul nu trebuie să prezinte scăpări de apă, lacrimări sau deformări permanente vizibile.

   Pregătirea pentru încercări a ansamblului se realizează astfel :

   în cazul construcţiilor din 2 subansambluri (cazanul şi soba), acestea se montează şi se etanşează cu material termoizolant corespunzător;

   se umple cazanul cu apă ;

   înainte de începerea încercărilor se lasă să circule apa prin cazan până când temperaturile de intrare şi ieşire sunt egale.

4. J.4 Încercarea la regim nominal

   Încercarea se va efectua conform prevederilor pct. 3.4.1.4 din prescripţia tehnică, în două faze separate, astfel:

   – prima fază constă în pregătirea apei pentru o singură baie ;

   a doua fază constă în pregătirea apei pentru 4 băi consecutive.

   În prima fază încercarea se efectuează pornind de la rece. După un timp de încălzire de 45 minute se evacuează apa din cazan cu un debit de scurgere de 1O litri pe minut, care se reglează înainte de începerea încercării.

   În a doua fază timpul de încălzire este de 30 minute, iar evacuarea apei din cazan se va face cu un debit de 1O litri pe minut.

   După fiecare fază de încercări se determină cantitatea de căldură reziduală care se mai transmite apei de la jăratecul rămas în focar. Determinarea se face prin evacuarea apei din cazan cu un debit de 1O litri/minut la 30 de minute după fiecare fază.

5. J.5 Şarja de combustibil

   Încărcătura folosită (şarja de combustibil) pentru încercarea la regim nominal va fi : în prima fază de încercare, 140 kcal pentru fiecave dm3capacitate de cazan ; în a doua faza de încercare, 80 kcal pentru fiecare dm3 capacitate de cazan.

   Aprinderea se efectuează conform prevederilor pct. 3.4.1.3 din prescripţia tehnică, identic pentru ambele faze de încercare.

   ANEXA J (continuare)

   Pentru prima baie, alimentarea cu combustibil se face în două parţi egale: o parte se încarcă la aprindere, iar a doua după 1O minute de la aprindere.

   În a doua faza de încercare, cu excepţia primei băi, alimentarea se face pentru fiecare din următoarele 3 băi, o dată cu întreaga cantitate de combustibil, imediat după evacuarea întregului conţinut de apă caldă din cazan.

6. J.6 Determinarea randamentului

   În ambele faze de încercare, se determină următoarele : randamentul termic total ;

   randamentul de încălzire a apei;

   randamentul de încălzire a mediului ambiant.

   Determinarea acestor caracteristici trebuie să se facă cu respectarea următoarelor condiţii:

   1. a) la pregătirea unei singure băi: cazanul fiind pornit de la rece, după o perioada de încălzire de 45 minute temperatura apei trebuie să atingă cel puţin valoarea prevăzută de producător / proiectant în caietul de sarcini;

   2. b) la pregătirea băilor consecutive: după o reîncălzire în continuare a cazanului de 30 minute, apa trebuie să ajungă cel puţin la valoarea minimă a temperaturii prevăzută de producător / proiectant în caietul de sarcini.

   1. J.6.1 Randamentul termic total ( 'YJ ) se determină conform prevederilor de la pct. 3.4.1.7 din prescripţia tehnică, iar valoarea obţinută trebuie să atingă cel puţin valoarea prevăzută de producător / proiectant în caietul de sarcini.

      Măsurarea temperaturii gazelor de ardere se face la intervale de 1 minut, prin citirea termometrului montat în tronsonul izolat termic. În locul termometrului se poate utiliza un alt aparat cu înre­ gistrare.

      Temperatura gazelor de ardere la coş nu va depăşi valoarea maximă prevăzută în standardul de condiţii generale sau caietul de sarcini.

      Măsurarea temperaturii mediului ambiant se face la intervale de 5 minute. Măsurarea se face cu un termometru sau cu un alt aparat cu înregistrare.

      Măsurarea temperaturii apei la intrarea şi ieşirea din cazan se face concomitent prin citirea termometrelor la intervale de 0,5 minute. Prima citire se face la începutul scurgerii apei calde, iar ultima citire se face după ce s-a scurs o cantitate de apă egală cu capacitatea cazanului.

   2. J.6.2 Randamentul de încălzire a apei ('Y/w) se determină separat pentru fiecare din cele două faze de încercare. În calculul randamentului se ia şi căldura reziduală.

      Relaţia de calcul este :

      r; = QwxlOO (1)

      w BxQ;

      unde:

      'Y/w – randamentul de încălzire a apei, în procente

      Qw – căldura preluată de apa din cazan, în kcal, care se determină cu relaţia :

      Qw=Gw >ef-fwi) (2)

      Gw – greutatea apei din cazan, în kg

      twf – temperatura apei la ieşirea din cazan, în °c

      ANEXA J (sfărşit)

      twi – temperatura apei la intrarea în cazan, în °c

      Qi – puterea calorifică inferioară a combustibilului de încercare, în Kcal/kg Valorile obţinute trebuie să se încadreze în prevederile caietului de sarcini.

   3. J.6.3 Randamentul de încălzire a spaţiului ambiant se calculează cu relaţia:

      

      unde:

      lJA – randamentul de încălzire a spaţiului ambiant, în procente

      Qw – cantitatea de căldură cedată spaţiului ambiant, în kcal, care se determină cu relaţia:

      

      unde:

      JJ1 – randamentul termic total, în procente

7. J.7 Încercarea la regim redus de funcţionare

Încercarea se face conform prevederilor pct. 3.4.1.5 din prescripţia tehnică folosindu-se o cantitate de combustibil echivalentă cu 18.000 kcal, durata încercării fiind de 12 ore.

Încercarea se consideră reuşită dacă focul se menţine tot timpul încercării şi dacă nu se consumă rezerva de jăratec.

În cazul în care volumul focarului nu permite alimentarea echivalentă a 18.000 kcal, se va efectua o încercare de verificare a reglării consumului de combustibil, care constă din :

alimentarea cu o cantitate de combustibil care prin ardere poate dezvolta 18.000 kcal;

fixarea regulatorului de aer pentru funcţionare în regim economic (redus) ; reglarea tirajului şi menţinerea la 0,05 ± 0,01 mbar (0,5 ± 0,1 mm H20).

Arderea trebuie să dureze 3 ore şi temperatura apei din cazan nu trebuie să depăşească +90°C. Atât încercarea la regim redus cât şi încercarea de verificare a reglării consumului de combustibil se efectuează după seria a doua de încercări.

ANEXA K (faţă)

ÎNREGISTRAREA PRODUCĂTORILOR DE APARATE

INSPECTIA DE STAT

PENTRU CONTROLUL CAZANELOR,

RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE ŞI INSTALAŢIILOR DE RIDICAT

National Authorit} for control and approval of boifors, pressurc vessels, hoisting (‘quipments and non industrial fuel powered apparatus

ISCIR-INSPECT

CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE

REGISTRATION CERTIFICATE

Nr.……………………

Producător: ……………………………………………..I…………………………………………

Adresa:……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Address

Tipuri de aparate consumatoare de combustibili solizi fabricate în

serie, înregistrate la ISCIR-INSPECT

şi aprobate pentru distribuire în România:

Solid fuels Apparatus types

ISCIR-INSPECT registered and approved for distribution on Rornanian rnarket

Baza înregistrării :

Registration basis

Valabilitatea înregistrării:

Validity of registration

Alte informatii:

Additional inforrnations

Producătorul îndeplineşte cerinţele din PT A2-2003 privind omologarea tipurilor de aparate specificate şi menţinerea condiţiilor adecvate de producţie în serie a acestora.

The manufacturer has proved the accomphshment of requirements according to

PT A2-2003, concerning the type homologation of every apparatus listed here above and the assurance of adequate production conditions for serial manufacturing.

3 ani de la data eliberării certificatului.

3 years frorn the date of issuing this registration certificate.

Informaţiile suplimentare privind înregistrarea la ISCIR-INSPECT sunt pe verso.

For more inforrnations please refer to the back page.

Acest Certificat conferă deţinătorului dreptul de a marca aparatele fabricate în perioada de valabilitate a certificatului cu însemnul de conformitate alăturat, în condiţiile specificate pe verso.

This Certificate entitles its ho!der to use the opposite conforrnity rnark – under the established conditions listed on the back page.

Data eliberării:………………………..

lssue date

INSPECTOR DE STAT ŞEF INSPECTOR ŞEF ISCIR-INSPECT

ANEXA K (verso)

Informaţii suplimentare privind înregistrarea la ISCIR-INSPECT Nr………………….

înregistrarea la ISCIR-INSPECT, confirmă că lucrările specializate de fabricaţie a aparatelor consumatoare de combustibili solizi în serie, sunt executate în condiţii de calitate de către o unitate de specialitate ce dispune de personal tehnic calificat/specializat, de dotarea tehnică adecvată şi de un sistem de asigurarea calităţii care garantează menţinerea în fabricaţie a aparatelor care au aceiaşi parametri de performanţă şi siguranţă ca şi prototipul supus încercărilor de omologare.

Sarcinile şi responsabilităţile producătorilor, privind conformitatea cu cerinţele de siguranţă în funcţionare a aparatelor fabricate şi introduse pe piaţă, trebuie să fie clar definite, asumate de producător, confirmate şi supravegheate de către ISCIR-INSPECT în cadrul procesului de înregistrare.

Evaluarea capabilităţii tehnice de specialitate a fabricantului în vederea înregistrării la ISCIR-INSPECT s-a făcut prin auditul tehnic din data Concluziile

Prestatorilor de specialitate	Tipurilor de aparate omoloqate
• recunoaştere oficială a capabilităţii tehnice de specialitate	• confirmarea respectării condiţiilor de siguranţă în funcţionare şi recunoaşterea oficială a performantelor aparatului
• consolidarea încrederii clienţilor	• acceptarea introducerii pe piaţă a tipului de aparat
• perfecţionarea sistemului de asigurare a calitătii implementat	• aprobarea fabricaţiei în serie a tipului de aparat
• supravegherea periodică a activităţiilor de către ISCIR-INSPECT	• consolidarea încrederii clienţilor în tipul de aparat
• îmbunătăţirea imaginii	• câştigarea unei poziţii avantajoase în preferinţele clientilor
• facilitarea circulaţiei produselor şi serviciilor pe piată cu respectarea prevederilor leqale

sunt prezentate în Raportul de audit Nr…………………….. ÎNREGISTRAREA LA ISCIR-INSPECT este o formă de certificare care asigură, posibilitatea supravegherii continue de către ISCIR-INSPECT a producătorului şi conferă:

Producătorul înregistrat este obligat să asigure distribuirea aparatelor fabricate prin distribuitori autorizaţi de el şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT, pentru care se confirmă că au capacitatea tehnică şi organizatorică de a asigura serviciile obligatorii asociate livrării aparatelor la utilizatorii finali : documentaţie în limba română, instalare, service, garanţii , piese de schimb, revizii şi verificări periodice.

Producătorul, direct sau prin reprezentanţi autorizaţi, are obligaţia să organizeze cursuri de pregătire/ formare a persoanlul tehnic de specialitate pe care îl va autoriza/agrea pentru executarea lucrărilor de instalare, punere în funcţiune, service-reparare şi întreţinere a instaţiilor, aparatelor produse şi livrate utilizatorilor finali.

Producătorul înregistrat are obligaţia să se asigure că menţine în fabricaţie numai tipurile de aparate omologate/înregistrate la ISCIR-INSPECT pentru care trebuie să asigure condiţiile de fabricaţie astfel încât să poată garanta realizarea la fiecare aparat fabricat a parametrilor de performanţă şi siguranţă în funcţionare,

dovediţi cu ocazia omologării prototipului.

Producătorul înregistrat are obligaţia să pregătească documentele şi documentaţia necesară precum si cadrul organizatoric pentru desfăşurarea auditurilor de supraveghere (programate şi/sau inopinate) efectuate de ISCIR-INSPECT în perioada de valabilitate a înregistrării.

Producătorul trebuie să asigure pentru fiecare aparat livrat documentaţia de însoţire şi garanţie în limba română conform prevederilor PT A2-2003 (instrucţiuni de instalare detaliate, instrucţiuni de utilizare şi fntreţinere destinate utilizatorului final).

lnregistrarea la ISCIR-INSPECT conferă producătorului, în perioada de valabilitate a înregistrării, dreptul de marcare a aparatelor distribuite pe piaţa din România cu însemnul de conformitate atribuit acestuia de către ISCIR-INSPECT.

Marcarea produsului garantează utilizatorului final că acel aparat particular satisface caracteristicile tehnologice, de securitate, rezistenţă, fiabilitate, operabilitate, aptitudini de utilizare etc. care sunt stabilite prin normativele aplicabile în domeniu şi, în plus, că aparatul fabricat respectă prevederile PT A2- 2003 şi este un produs original, fabricat de un producător înregistrat la ISCIR-INSPECT.

Marcarea produselor neomologate este interzisă. Marcarea produselor cu o serie de fabricaţie/an de fabricaţie care nu corespunde perioadei de valabilitate a înregistrării producătorului este interzisă şi se sanctionează conform legii.

Înreg'istrarea producătorului garantează că lucrările executate de acesta şi rezultatele lor (aparatele) sunt controlate de prestator, pe de o parte, şi de ISCIR­ INSPECT în calitate de organism de control independent, pe de altă parte.

Valabilitatea înregistrării la ISCIR-INSPECT este de 3 ani de la data emiterii certificatului, în condiţiile în care producătorul nu comite abateri de la prevederile PT A2- 2003 în baza cărora a fost acordată înregistrarea sau alte abateri sancţionabile prin retragerea înregistrării.

Termenul de valabilitate al înregistrării la ISCIR­ INSPECT se poate extinde, după expirare, prin emiterea unui nou certificat la cererea producătorului şi funcţie de concluziile rapoartelor auditurilor de supraveghere prin care ISCIR-INSPECT verifică dacă procesul de fabricaţie, rezultatele acestuia (aparate, instalaţii) şi sistemul de realizare a prestaţiilor au fost menţinute pe toată perioada de valabilitate a înregistrării în conformitate cu exigenţele prevederilor prescripţiei tehnice PT A2-2003.

Reînnoirea certificatului de înregistrare nu este posibilă dacă până la data expirării vechiului certificat de înregistrare nu au fost finalizate încercările de anduranţă la toate tipurile de aparate omologate care se aflau în producţia curentă de serie.

Producătorul înregistrat va împuternici personalul tehnic de specialitate pentru verificare periodică la utilizatorul final în vederea evaluării fiabilitatătii aparatului în condiţii reale de utilizare. Rapoartele acestor verificări trebuie să fie ataşate la raportul încercărilor de anduranţă.

Agentul economic înregistrat la ISCIR-INSPECT, prin reprezentanţii săi legali şi personalul propriu autorizat pentru supravegherea tehnică şi verificarea conformităţii lucrărilor executate, răspunde de respectarea prevederilor legale în domeniu.

ANEXA L (faţă)

INSPECTIA DE STAT PENTRU CONTROLUL

CAZANELOR, RECIPIENTE'LOR SUB PRESIUNE ŞI INSTALAŢIILOR DE RIDICAT

CERTIFIC.AT

DEQ,MOLO-GARE-

Înregis.trare la. l!S,ClR•INS-PECT Nr .. RO …,…,………J data_…,°’,._,…,…,

Aparat:

(Gamă de aparate)

Denumire Model(e) Tip(uri)

.                    .I.   –I

Putere nominală Clasă Combustibil

…                  .I .      I_

Producător:

Adresă ……………………………………………………………………………………..

Caracteristici generale ale aparatului (gamei de aparate):

Destinaţia aparatului:

Mod de funcţionare:

Mod de reglare:

–-T-i-ra-j:–- I 1-T-im-p-de_r_e_â-nc-ă-rc_a_r-e:––––-

Caracteristici particulare :

Parametri confirmaţi în urma încercărilor de anduranţă

–

Prezentul certificat s-a eliberat în urma încercărilor efectuate de laboratorul autorizat

şi în baza Raportului de încercare nr…………./. conform PT A2-2003, Colecţia ISCIR.

Observaţii : ……………………………………………………………….

Valabil până la , în condiţiile respectării prevederilor de pe verso

INSPECTOR DE STAT ŞEF INSPECTOR ŞEF ISCIR-INSPECT

ISC IR- INSPECT Bucuresti . Str. Sf. Elefterie Nr.47-49 c.n: 762111: Tel/ Fax: 4119760(61) / 4119870

INFORMATU SUPLIMENTARE PRIVIND CERTIFICATUL DE OMOLOGARE I

' ÎNREGISTRARE Nr………………… / ………………………………

Prezentul certificat de omologare / înregistrare la ISCIR-INSPECT, pentru tipul de aparat sau pentru gama de aparate specificate, se referă exclusiv la producătorul nominalizat pentru care confirmă existenţa capabilităţii tehnice de a fabrica aparatul respectiv, care a fost supus tuturor etapelor de verificare şi încercare în vederea demonstrării şi recunoaşterii oficiale a performanţelor şi conformităţii cu cerinţele PT A2-2003.

Certificatul nu acoperă cazurile de aparate fabricate de un alt producător, chiar dacă acestea sunt declarate ca fiind similare cu prototipul supus încercărilor, iar lansarea lor în fabricaţie se face cu ştirea şi acordul primului producător.

Omologarea aparatelor fabricate în propriile spaţii de producţie este sarcina fiecărui producător în parte.

Producătorul este obligat să păstreze şi să pună la dispoziţia organismelor de control, la cerere, întreaga documentaţie de omologare care a stat la baza emiterii certificatului de omologare / înregistrare. Introducerea pe piaţa din România a aparatelor care nu au certificat de omologare / înregistrare la ISCIR­ INSPECT este interzisă.

Certificatul de omologare care nu poate fi susţinut cu documentaţia de omologare îşi pierde valabilitatea.

Pentru aparatele provenite din import, care sunt acceptate pentru introducere pe piaţa din România în urma procedurilor de verificare a fabricantului şi a certificatelor de tip obţinute de acesta (eliberate în baza încercărilor efectuate de laboratoare autorizate în domeniu din ţara producătorului), conţinutul documentaţiei de omologare se stabileşte prin protocol, iar certificatul de omologare poate fi înlocuit cu un certificat de înregistrare a tipurilor de aparate acceptate pentru distribuire pe piata din România.

în cazul în ca e pentru acceptarea anumitor tipuri de aparate, pentru distribuire pe piaţa din România, se stabileşte prin protocol necesitatea executării unor încercan suplimentare, pentru demonstrarea conformităţii aparatelor cu prevederile PT A2-2003, pentru acele tipuri de aparate se vor elibera certificate de omologare, conforme cu prezentul, dacă în urma încercărilor executate cerinţele de conformitate cu prevederile PT A2-2003 vor fi îndeplinite.

încercările în vederea omologării, ale căror rezultate sunt confirmate oficial prin prezentul, au drept scop verificarea caracteristicilor tehnice şi a siguranţei în funcţionare a aparatelor, în raport cu documentaţia de omologare, precum şi verificarea funcţionării dispozitivelor incorporate (dispozitive de reglare şi supraveghere, de protecţie, de dozare a combustibilului).

Încercările oficiale în vederea omologării se pot executa numai în laboratoare autorizate de ISCIR­ INSPECT pentru astfel de activităţi.

Validarea rezultatelor obţinute la încercări şi confirmarea respectării cerinţelor privind siguranţa în funcţionare a aparatului se face de către ISCIR­ INSPECT, prin emiterea certificatului de omologare şi de înregistrare a tipului de aparat.

Înregistrarea tipului de aparat omologat la ISCIR-INSPECT semnifică încheierea procedurilor de omologare şi constituie acceptul/aprobarea

fabricaţiei de serie a aparatului şi a introducerii lui pe piaţă.

Prin nominalizarea producătorului în certificatul de omologare a unui tip de aparat se atestă capabilitatea tehnică de specialitate a acestuia de a fabrica şi garanta livrarea de aparate din tipul omologat, care îndeplinesc fiecare în parte cerinţele de calitate, siguranţă în funcţionare, fiabilitate şi performanţe conform standardelor aplicabile şi prevederilor PT A2-2003.

Certificatul de omologare/ înregistrare la

ISCIR-INSPECT confirmă îndeplinirea de către un anumit tip / gamă de aparate a cerinţelor constructive, funcţionale şi de siguranţă şi recunoaşte oficial performanţele aparatului demonstrate prin verificări / încercări efectuate conform PT A2-2003.

Menţinerea în fabricaţie şi livrarea pentru piaţa din România a aparatelor din tipul celor pentru care deţine certificat de omologare / înregistrare la ISCIR­ INSPECT, conferă producătorului dreptul de a marca aceste aparate cu însemnul de conformitate de mai jos.

Marcarea aparatelor cu acest însemn de către un producător neânregistrat la ISCIR-INSPECT sau

marcarea aparatelor fabricate în perioada în care valabilitatea omologării este expirată este interzisă şi se sancţionează conform prevederilor legale.

Aplicarea marcajului de către producătorul înregistrat înseamnă că acesta se angajează să verifice în permanenţă acele caracteristici reprezentative ale aparatului şi ale condiţiilor de conformitate care garantează conformitatea fiecărui aparat produs cu prototipul supus încercărilor de omologare.

Perioada de valabilitate a omologării este de 3 ani şi se poate extinde dacă în urma auditurilor de supraveghere a producătorului înregistrat nu se constată neconformităţi majore în sistemul de fabricaţie care asigură menţinerea în producţie a aparatelor conforme cu prototipul omologat. ISCIR-INSPECT controlează în permanenţă nivelul de calitate, de siguranţă şi performanţele aparatelor de serie acceptate pentru introducerea pe piaţă de către producătorul înregistrat prin audituri programate şi inopinate efectuate la sediul producătorului şi prin monitorizarea aparatelor livrate pe piată.

încercările de omologare se ;epetă o dată la 5 ani, dacă se doreşte menţinerea în fabriacţia de serie a aceluiaşi tip, şi ori de câte ori este necesar datorită schimbărilor constructive aduse modelului omologat (încercările impuse de schimbări / transformări / îmbunătăţiri aduse modelului omologat depind de amploarea acestora şi pot fi încercări parţiale suplimentare sau încercări reluate integral conform prevederilor PT A2-2003 referitoare la omologarea tipurilor noi de aparate).

Acceptarea introducerii pe piaţă a aparatelor poate fi condiţionată şi de alte reglementări, în cazul în care schimbarea cadrului legislativ va impune acest lucru.

ANEXAM (faţă)

AUTORIZAREA LABORATOARELOR PENTRU ÎNCERCĂRI DE OMOLOGARE

INSPECŢIA DE STAT

PENTRU CONTROLUL CAZANELOR,

RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE ŞI INSTALAŢIILOR DE RIDICAT

ISCIR-INSPECT

AUTORIZATIE

Nr '

Agentul economic I Laboratorul:

Adresa:……………………………………………………………….

Înregistrare la Registrul Comerţului:……………………… CUI/ cod fiscal: …………………………………………………….

în conformitate cu prevederile PT A2-2003, Cap.6, este autorizat şi înregistrat la ISCIR-INSPECT ca prestator de specialitate pentru efectuarea lucrărilor de încercare a aparatelor consumatoare de combustibili solizi în vederea omologării / atestării parametrilor de performanţă şi siguranţă în funcţionare a acestora, pentru:

• • sobe

• • şemineuri

• • termoşemineuri

• • cazane de baie

• • aparate de gătit

• • alte aparate *

Laboratorul a prezentat dovezile de capabilitate tehnică de specialitate, în conformitate cu prevederile PT A2-2003 privind autorizarea laboratoarelor de încercări , consemnate în Raportul de audit………………………………………..

Prin autorizare şi înregistrare la ISCIR-INSPECT, laboratorul a obţinut competenţa eliberării buletinelor şi rapoartelor de încercare a aparatelor consumatoare de combustibili solizi, care constituie baza omologării, acceptării, distribuirii şi punerii în funcţiune a acestora în România.

Lista personalului de specialitate al laboratorului autorizat să contrasemneze rapoartele şi buletinele de verificare şi încercare emise de laborator:

Orice schimbare faţă de prezenta duce la anularea de drept a AUTORIZAŢIEI, dacă nu este anunţată în termen de 15 zile de la producerea ei şi confirmată în termen de 30 zile de ISCIR-INSPECT emitentă.

Agentul economic, prin reprezentanţii săi legali, împreună cu persoanele autorizate răspund de respectarea prevederilor legale în domeniu.

Data eliberării: …...……………………………… Data expirării:……………………………….

INSPECTOR DE STAT ŞEF INSPECTOR DE SPECIALITATE ŞEF ECHIPĂ DE AUDIT

* Tipurile de aparate speciale precum şi obligaţiile, drepturile şi limitele de competenţă ale Laboratorului înregistrat sunt prezentate pe verso.

Informaţii suplimentare referitoare la autorizaţia/înregistrarea la ISCIR-INSPECT Nr……….

Tipurile de aparate speciale pentru care se acordă autorizarea de a executa verificări, încercări şi a emite buletine şi rapoarte de încercare sunt:

Autorizarea de către ISCIR-INSPECT a unui laborator de încercări este însotită automat de înregistrarea agentului economic. Înregistrarea la ISCIR-INSPECT conferă prestatorului dreptul de marcare a rezultatelor prestaţiei cu însemnele atribuite acestuia de către ISCIR şi această marcare garantează că produsul / serviciul satisface caracteristicile tehnologice, de securitate, rezistenţă, fiabilitate, operabilitate, de utilizare etc. care sunt stabilite prin normativele aplicabile în domeniu şi în plus, că aceste produse/servicii sunt realizate în regim de asigurarea respectării prevederilor PT A2-2003.

Însemnul de conformitate atribuit laboratoarelor autorizate este :

Cu acest însemn de conformitate se pot marca caiete de sarcini acceptate pentru executarea încercărilor, buletine şi rapoarte de probe, aparate prototip supuse încercărilor.

Autorizarea de către ISCIR-INSPECT şi înregistrarea laboratorului / agentului economic garantează că prestatiile şi rezultatele acestora sunt controlate de prestator, pe de o parte, şi de ISCIR-INSPECT în calitate de organism de control independent, pe de altă parte.

Autorizatia semnifică faptul că prestatorul de specialit te se angajează să verifice în permanenţă caracteristicile reprezentative ale prestaţiei/produsului rezultat şi să nu aplice marcajul la care are dreptul în urma autorizării decât atunci când acestea sunt conforme cu cerintele PT A2-2003.

Examinările, verificările şi încercările în vederea omologării, denumite în continuare "încercări", ale aparatelor consumatoare de combustibili solizi se efectuează conform prevederilor PT A2-2003 şi proiectului, în laboratoarele independente autorizate de ISCIR-INSPECT sau în laboratoare, respectiv standuri de încercare ale agenţilor economici care construiesc astfel de aparate, dacă aceste laboratoare sunt înregistrate la ISCIR-INSPECT.

Agenţii economici / laboratoarele care au standuri de încercare autorizate au următoarele obligaţii şi răspunderi:

• • să execute încercările în conformitate cu prevederile PT A2-2003 şi ale proiectantului, răspunzînd de aplicarea corespunzătoare a acestora şi de calitatea încercărilor;

• • să numească personal tehnic de specialitate (ingineri, tehnicieni) care să fie autorizat de ISCIR­ INSPECT în cadrul derulării procedurii de autorizare a laboratorului şi care răspunde de efectuarea încercărilor în conformitate cu prevederile PT A2 -2003 şi ale proiectului;

• • să asigure personal tehnic calificat, în numărul necesar pentru efectuarea lucrărilor de încercare a

aparatelor şi având specializarea adecvată în raport cu complexitatea încercărilor;

• • să deţină prescripţiile tehnice, Colecţia ISCIR, specifice domeniului pentru care este autorizat, să le cunoască conţinutul şi să integreze prevederile acestor prescripţii tehnice în procedurile specifice de efectuare a încercărilor (minim PT A2-2003);

• • să elibereze buletine de încercare, rapoarte de încercare continând încercările efectuate şi reztultatele obţinute şi ă ţină evidenţa acestora; eliberarea buletinelor de încercare se va face cu semnătura conducerii unităţii şi a personalului autorizat de ISCIR­ INSPECT, precum şi cu parafa unităţii şi aplicarea marcajului de conformitate VERIFICAT;

• • să asigure dotarea corespunzătoare a standurilor de încercări cu materiale, instalaţii, aparate de măsură şi analiză cu precizia / exactitatea necesară, conform cerintelor din PT A2 – 2003 relative la domeniul de aparate consumatoare de combustibili solizi pentru care laboratorul este autorizat să efectueze încercările;s

• • să asigure condiţiile pentru întreţinerea, repararea şi verificarea tehnică şi metrologică a aparaturii de măsurare şi a echipamentelor de măsurare şi încercare înaintea fiecărei încercări;

• • să asigure în laboratoare proprii sau în alte laboratoare specializate efectuarea tuturor încercărilor şi analizelor fizico-chimice conexe necesare lucrărilor de încercare, investigare tehnică, expertizare, diagnoză (analiză combustibil, analiză cenuşă, analize metalografice etc., după caz);

• • să ia măsuri corespunzătoare ca persoanlul tehnic autorizat de ISCIR-INSPECT să-şi poată îndeplini în bune conditii sarcinile ce îi revin privin efectuarea încercărilor şi să comunice în scris la ISCIR-INSPECT orice schimbare a personalului tehnic autorizat, menţionat în autorizaţie, şi să definitiveze această schimbare numai după confirmarea acesteia de către ISCIR-INSPECT;

• • să comunice, după caz, cel puţin trimestrial, la ISCIR-INSPECT programul lucrărilor de încercări în vederea omologării sau lucrările de altă factură efectuate şi scopul acestora (examinări tehnice, atestări de realizare a parametrilor pentru cazuri de aparate vechi sau deja în utilizare la beneficiarul final etc.).

Sarcinile şi responsabilităţile laboratorului autorizat, privind conformitatea cu cerinţele de siguranţă în funcţionare a aparatelor testate / încercate trebuie să fie clar definite, asumate de laborator, confirmate şi supravegheate de către ISCIR-INSPECT în cadrul procesului de autorizare / înregistrare.

Marcarea rapoartelor de încercări sau prototipurilor încercate cu însemnul de verificare atribuit de ISCIR-INSPECT, pentru lucrări executate în perioade care nu corespund perioadei de valabilitate a autorizării laboratorului este interzisă şi se sanctionează conform legii.

' Termenul de valabilitate al autorizaţiei emise de ISCIR-INSPECT se poate extinde, după expirare, prin emiterea unei noi autorizaţii, la cererea laboratorului. Reactualizarea autorizaţiei va ţine cont de concluziile rapoartelor auditurilor de supraveghere prin care ISCIR-INSPECT a verificat dacă au fost menţinute pe toată perioada de valabilitate a autorizaţiei anterioare condiţiile care au stat la baza acordării acesteia.

ANEXA N (faţă)

ÎNREGISTRAREA DISTRIBUITORILOR DE APARATE

INSPECTIA DE STAT

PENTRU CONTROLUL CAZANELOR,

RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE ŞI INSTALAŢIILOR DE RIDICAT

ISCIR-INSPECT

CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE

Nr.……………………

Distribuitor: ………………………………………………………………………..

Adresa:…………………………………………………………………………………………………………………………………………. .

Tipuri de aparate consumatoare de combustibili solizi fabricate în

serie, înregistrate la ISCIR-INSPECT

şi aprobate pentru distribuire în România:

Baza înregistrării :

Servicii asigurate cu personal propriu :

În conformitate cu PT A2-2003, Colecţia ISCIR, distribuitorul este autorizat de către producător pentru tipurile de aparate specificate şi are capacitatea de a presta/asigura serviciile obligatorii asociate livrării aparatului la utilizatorii finali : documentaţie în limba română, instalare şi punere în funcţiune, service şi garanţii , piese de schimb etc.

Valabilitatea înregistrării:

Alte informatii:

'

S-a demonstrat prestarea celorlalte servicii obligatorii asociate livrării aparatelor, nemenţionate în caseta de mai sus, prin alţi agenţi economici autorizaţi de producător şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT.

3 ani de la data eliberării certificatului.

Informaţiile suplimentare privind înregistrarea ISCIR-INSPECT pe verso.

Acest certificat obligă deţinătorul să distribuie numai aparate noi, marcate cu însemnul de conformitate alăturat, fabricate în perioada de valabilitate a certificatului, în condiţiile specificate pe verso.

Data eliberării: ……………………..

INSPECTOR DE STAT ŞEF INSPECTOR ŞEF ISCIR-INSPECT

ANEXA N (verso)

Informaţii suplimentare referitoare la certificatul de înregistrare la ISCIR-INSPECT Nr.……

Distribuitorul autorizat de producător sau repre­ zentantul autorizat al producătorului în România este un agent economic care asigură furnizarea aparatelor consumatoare de combustibil solid, împreună cu serviciile asociate postvânzării, în conformitate cu legislaţia din România. Distribuitorul autorizat este obligat să asigure asistenţă tehnică şi suport tehnic utilizatorului final în perioada de garanţie, în condiţiile stabilite de prescripţiile tehnice, Colecţia ISCIR, cu personal propriu sau prin alţi agenţi economici autorizaţi de producător şi înregistraţi la ISCIR-INSPECT. Pentru distribuitori este necesară ÎNREGISTRAREA la ISCIR-INSPECT (se confirmă că au capacitatea de a asigura serviciile obligatorii asociate livrării aparatului la utilizatorii finali). Distribuitorul autorizat asigură legătura dintre producător şi utilizatorul final, este recunoscut de producător şi înregistrat la ISCIR-INSPECT. Acesta efectuează servicii/activităţi (lucrări) specializate. Se deosebesc diverse categorii de activităţi specializate: distribuţie, instalare şi punere în funcţiune, service şi garanţii, asigurarea pieselor de schimb etc.

Distribuirea aparatelor se face numai prin distribuitori

autorizaţi (recunoscuţi) de producător şi înregistraţi la

ISCIR-INSPECT.

Înregistrarea la ISCIR-INSPECT, confirmă că serviciile specializate de distribuţie a aparatelor consumatoare de combustibili solizi sunt executate în condiţii de calitate de către o unitate de specialitate ce dispune de personal tehnic calificaUspecializat, de dotarea tehnică adecvată şi de un sistem de asigurare a calităţii funcţional care garantează distribuirea aparatelor noi, marcate corespunzător certificatului obţinut de către producător şi care au aceiaşi parametri de performanţă şi siguranţă ca şi prototipul supus încercărilor de omologare.

Sarcinile şi responsabilităţile distribuitorilor, privind conformitatea cu cerinţele prescripţiilor ISCIR aplicabile, au fost clar definite, asumate de distribuitor, confirmate şi supravegheate de către ISCIR-INSPECT în cadrul procesului de înregistrare.

Evaluarea capacităţii distribuitorului în vederea înregistrării la ISCIR-INSPECT s-a făcut prin verificările din data de …… Concluziile sunt prezentate în Raportul Nr……….

ÎNREGISTRAREA LA ISCIR-INSPECT este o formă

de certificare care asigură, posibilitatea supravegherii continue de către ISCIR-INSPECT a distribuitorului şi conferă:

Prestatorilor de specialitate	Tipurilor de aparate distribuite
Recunoaştere oficială a capacităţii de specialitate în ceea ce priveşte asigurarea serviciilor asociate distribuţiei aparatelor	Confirmarea respectării condiţiilor de siguranţă în funcţionare şi recunoaşterea oficială a serviciilor oferite odată cu livrarea aparatului
Consolidarea încrederii clienţilor; Îmbunătăţirea imai:iinii distribuitorului	cceptarea introducerii pe piaţă a tipului de aparat
Perfecţionarea/introducerea sistemului de asigurare a calitătii	Consolidarea încrederii clienţilor în tipul de aparat
Supravegherea periodică a activităţiilor de către ISCIR- INSPECT	Facilitarea circulaţiei produselor şi serviciilor pe piaţă cu respectarea prevederilor leqale

Se confirmă că distribuitorul autorizat de producător şi ÎNREGISTRAT LA ISCIR-INSPECT, are capacitatea tehnică şi organizatorică de a asigura serviciile obligatorii asociate livrării aparatelor la utilizatorii finali : documentaţie în limba română, instalare şi punere în funcţiune, service şi garanţii , piese de schimb etc.

Distribuitorul înregistrat are obligaţia să organizeze cursuri de pregătire / formare a persoanlul tehnic de specialitate pe care îl utilizează / agrează pentru executarea lucrărilor de instalare, punere în funcţiune, service – reparare şi întreţinere a aparatelor livrate utilizatorilor finali.

Distribuitorul trebuie să asigure pentru fiecare aparat livrat documentaţia de însoţire şi garanţie în limba română conform prevederilor PT A2-2003 (instrucţiuni de instalare detaliate, instrucţiuni de utilizare şi întreţinere destinate utilizatorului final).

Distribuirea produselor marcate corespunzător garantează utilizatorului final că acel aparat particular satisface caracteristicile tehnologice, de securitate, rezistenţă, fiabilitate, operabilitate, etc. care sunt stabilite prin normativele aplicabile în domeniu şi, în plus, că aparatul este fabricat în regim de asigurarea respectării PT A2-2003 şi este un produs original, fabricat de un producător înregistrat la ISCIR-INSPECT.

Distribuirea produselor nemarcate I neomologate, precum şi a produselor marcate cu o serie de fabricaţie / an de fabricaţie care nu corespunde perioadei de valabilitate a înregistrării producătorului este interzisă şi se sancţionează conform legii.

Valabilitatea înregistrării la ISCIR-INSPECT este de 3 ani de la data emiterii certificatului, în condiţiile în care distribuitorul nu comite abateri de la prevederile PT A2- 2003, în baza cărora a fost acordată înregistrarea, sau alte abateri sancţionabile prin retragerea înregistrării.

Termenul de valabilitate al înregistrării se poate extinde, după expirare, prin emiterea unui nou certificat, la cererea distribuitorului şi în funcţie de menţinerea pe toată perioada de valabilitate a înregistrării a sistemului de realizare a prestaţiilor/serviciilor obligatorii, în conformitate cu exigenţele prevederilor prescripţiilor tehnice ISCIR aplicabile ca şi a celorlalte reglementări legale din domeniu.

Distribuitorul înregistrat va împuternici personalul tehnic de specialitate pentru executarea lucrărilor de verificare periodică la utilizatorul final pentru evaluarea fiabilitatăţii aparatului, în condiţii reale de funcţionare (în situaţia în care utilizatorul final a avut instrucţiunile de exploatare necesare şi le-a respectat).

Aparatele din import sunt acceptate cu condiţia respectării prevederilor prescripţiilor tehnice, colecţia ISCIR, aplicabile. Pentru aceasta ISCIR-INSPECT va elibera, în conformitate cu procedurile în vigoare, un document I dovadă de luare în evidenţă care reprezintă acceptul preliminar de introducere a aparatului pe piaţă. Distribuirea

/punerea în funcţiune a aparatului poate fi condiţionată prin acest document de efectuarea unor verificări şi încercări suplimentare de către prestatori de specialitate autorizaţi, pentru stabilirea stării tehnice a aparatului şi a parametrilor de sig ranţă şi performanţă garantaţi.

lndeplinirea acestor condiţii asigură protecţia utilizatorului final şi sunt responsabilitatea distribuitorului autorizat, conform legislaţiei în vigoare.

Agentul economic înregistrat la ISCIR-INSPECT răspunde solidar cu persoanele autorizate de el să execute servicii asociate distribuirii aparatelor (instalare, punere în funcţiune, service) de respectarea tuturor prevederilor legale în domeniu.

ANEXA O (faţă)

ÎNREGISTRAREA PRESTATORILOR DE SERVICII DE SPECIALITATE LA APARATE

INSPECTIA DE STAT

PENTRU CONTROLUL CAZANELOR,

RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE ŞI INSTALAŢIILOR DE RIDICAT

ISCIR-INSPECT

CERTIFICAT DE "INREGISTRARE

Nr…………………….

Prestator de servicii de specialitate: ……………………………......………………..…………………..

Adresa:……………………………………………………….…..…..…..…..……….…..…..………………………………………………

Domeniul de activitate:

Tipuri de aparate consumatoare

de combustibili solizi la care se

efectuează lucrările de specialitate mentionate mai sus:

'

Baza înregistrării : În conformitate cu PT A2-2003, Colecţia ISCIR, prestatorul este autorizat de către producător pentru tipurile de aparate specificate şi are capacitatea de a presta serviciile de specialitate obligatorii asociate livrării aparatului la utilizatorii finali, conform celor menţionate mai sus.

Personal tehnic propriu responsabil cu verificarea şi validarea conformitătii lucrărilor efectuate

'

Valabilitatea

înregistrării:

Alte informatii:

'

3 ani de la data eliberării certificatului.

Informaţiile suplimentare privind înregistrarea la ISCIR-INSPECT pe verso.

Acest certificat confirmă că prestatorul se obligă să execute lucrările în conformitate cu instrucţiunile tehnice ale producătorului, să respecte prevederile legale în vigoare din domeniu şi să garanteze lucrările executate prin emiterea declaraţiei de conformitate pe proprie răspundere, în condiţiile specificate pe verso.

Data eliberării: ……………………………….

INSPECTOR DE STAT ŞEF INSPECTOR ŞEF ISCIR-INSPECT