antisaracie şi promovare a incluziunii sociale
INTRODUCEREConceptia Planului naţional antisaracie şi promovare a incluziunii socialeSocietatea românească se afla mai mult decat oricand într-un punct crucial. Trebuie simultan sa facem faţa efectelor distructive ale unor puternice seisme social-economice ale ultimei jumatati de secol, agravate de replicile lor tarzii, dar şi sa relansam un proces de dezvoltare pentru a deveni o societate moderna, competitiva, cu un grad ridicat de coeziune sociala, care reprezinta în fapt obiectivul comun al intregii constructii europene în care tara noastra s-a angajat cu toata dedicarea. Dacă trecutul este obsedant prin valul de probleme enorme pe care le-a generat, viitorul preseaza pentru o construcţie sociala rapida pe noi liniamente. Strategia corecta nu este de a rezolva mai întâi problemele trecutului şi apoi sa ne ocupam de construcţia viitoare. Este mult mai productiv sa absorbim problemele mostenite în procesul construcţiei societatii viitoare.Strategia pe care o prezentam aici nu este un simplu plan de actiune împotriva saraciei, ci un program de construcţie sociala în directia realizării unei societăţi europene, ca obiectiv comun al intregului continent. Filozofia ei nu este aceea de a ajunge din urma, ci de a construi împreună.Saracia şi excluziunea sociala în contextul societatii româneştiSaracia a fost o preocupare constanta a societatii româneşti, sfasiata mereu între aspiratiile de aliniere cu societăţile vest-europene dezvoltate şi mostenirea de subdezvoltare.Saracia pentru România nu a reprezentat în primul rand un cost al dezvoltării, ci mai degraba un produs al subdezvoltarii. Solutia nu putea fi cautata în constituirea unui sistem mai bun de suport al celor saraci, ci în procesul global de dezvoltare social-economica a tarii, prin insusirea instituţiilor europene de vârf şi perfectionarea intregului corp al societatii. Nu este intamplator ca, dacă ar trebui sa selectam, ideea-forta care a simbolizat cea mai productiva orientare din prima jumătate a secolului al XX-lea este aceea de reforma economica, sociala şi culturala. Complementar, România a construit activ, plasandu-se în primul esalon al dezvoltării europene, elementele unui sistem complex de securitate sociala.Urmatorii 40 de ani de experienta comunista au stat tot sub semnul unui efort, chiar dacă prost orientat, de dezvoltare: o societate moderna, productiva, în care saracia urma să fie complet eradicata, în principal ca rezultat al dezvoltării şi doar în subsidiar prin măsuri de securitate sociala. Ca atare, nu este intamplator ca saracia nu a reprezentat în sine o prioritate a regimului socialist. Ea urma să fie absorbita, în măsura în care exista, de procesul unei dezvoltari social-economice fundate pe principiile socialiste.Dacă în primele decenii socialismul a reusit sa produca o anumita prosperitate destul de echitabil distribuita, în ultimul deceniu esecul modelului socialist ceausist a reimpins masiv populatia în saracie şi disperare.Tranzitia a fost însoţită de o explozie a saracirii şi de accentuarea dramatica a proceselor de excluziune sociala.Primii ani ai tranzitiei au ignorat şi ei problema saraciei, politica sociala fiind bazata tot pe o paradigma a dezvoltării, dar de data aceasta axata pe privatizare şi restructurare. Saracia parea a reprezenta mai degraba un cost social inevitabil al tranzitiei, iar concentrarea excesiva a atenţiei asupra ei, o piedica în calea unei tranzitii eficace. Ca parte a procesului de reconstructie, s-a depus un efort important pentru reforma sistemului de securitate sociala, simultan cu preocuparea de a menţine cheltuielile publice sociale la un nivel cat mai scăzut cu putinta, pentru a nu împiedica reforma economica.Problema a fost pusa în atenţia publică mai degraba datorita cercetării stiintifice. Institutul de Cercetare a Calităţii Vietii a lansat din 1992 cercetari extensive asupra fenomenului. Preocupari importante în acest domeniu s-au dezvoltat şi la Institutul de Cercetari Stiintifice al Ministerului Muncii şi Protectiei Sociale şi la Institutul de Cercetari Economice. În anii urmatori Banca Mondiala a lansat şi ea un program de analiza a saraciei. Începând cu 1995 Comisia Naţionala de Statistica a initiat un larg program de estimare a veniturilor şi consumului populatiei şi, pe aceasta baza, de analiza a configuratiei saraciei.În 1998, la iniţiativa şi cu suportul reprezentantei PNUD în România, s-a constituit sub patronajul Presedintelui tarii Comisia de prevenire şi combatere a saraciei, care a adoptat Strategia de prevenire şi combatere a saraciei. Strategia analiza configuratia fenomenului, formula direcţii şi principii generale de actiune, urmand a fi convertita într-un plan guvernamental de actiune. Acest lucru însă nu s-a mai intamplat, guvernarea fiind prinsa în problemele sale imedi ate mult mai presante. În fapt, problema absorbtiei saraciei nu a devenit o prioritate nici pentru guvernarea anilor 1997-2000.Guvernarea produsa de alegerile de la sfârşitul anului 2000, în contextul optiunii sale social-democrate, a relansat problema. Pe de o parte, ea a initiat o larga gama de programe de suport social. Pe de altă parte, în luna aprilie 2001 a constituit Comisia Guvernamentala Antisaracie şi Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS), al carei produs este şi acest Plan naţional antisaracie şi promovare a incluziunii sociale, denumit în continuare PNAinc sau Planul. Situaţia economica extrem de dificila menţine restrictii severe în relansarea programelor sociale. O economie bolnava preseaza continuu asupra resurselor bugetare sever limitate, pentru menţinerea ei în functie şi eventuala sa relansare.Contextul internationalLa Summitul Mileniului privind rolul Natiunilor Unite în secolul al XXI-lea din luna septembrie 2000, 147 de şefi de state şi de guverne, între care şi ai României, au adoptat Declaratia Mileniului.Unul dintre obiectivele Declaraţiei Mileniului este "eradicarea saraciei şi a foamei extreme", iar ţinta este injumatatirea, între anii 2000 şi 2015, a procentului persoanelor al caror venit este sub un dolar pe zi.În contextul acestei strategii rapoartele asupra obiectivelor de dezvoltare ale Mileniului, atât la nivel naţional, cat şi international, sunt considerate a fi instrumente importante. România este în proces de a elabora un asemenea raport, care va fi integrat în raportul mondial al secretarului general din 2005.Contextul integrarii europenePNAinc se plaseaza în mod special în contextul optiunii ferme de integrare europeana.În ultimii ani, o dată cu accentuarea preocuparii pentru componenta sociala, Uniunea Europeana a lansat un program comun de lupta împotriva saraciei şi de promovare a incluziunii sociale, ca instrument central al construcţiei sociale comune.La intalnirea de la Lisabona a Consiliului European s-a formulat pentru Uniune un nou obiectiv strategic pentru deceniul următor:sa ajunga cea mai competitiva şi dinamica economie din lume, bazata pe cunoastere, capabila de crestere economica sustenabila, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi cu o coeziune sociala mai ridicata.Pentru a realiza acest obiectiv Consiliul European a decis asupra unei strategii cu 3 componente esentiale:– sa promoveze tranzitia la o economie competitiva bazata pe cunoastere şi la o societate informationala pentru toţi;– sa modernizeze modelul european, să investească în oameni şi sa promoveze incluziunea sociala;– sa sustina o crestere economica sanatoasa.Ca un prim pas în realizarea acestei optiuni strategice, la Summitul de la Nisa din decembrie 2000 cele 15 state membre au cazut de acord sa elaboreze până în luna iunie 2001 planuri naţionale de actiune de combatere a saraciei şi promovare a incluziunii sociale (NAPinc) pe 2 ani. S-a cerut, totodata, Comisiei să monitorizeze implementarea agendei sociale şi sa pregateasca anual un raport al progreselor realizate. La sfârşitul anului 2001 Comisia Europeana a elaborat un Program de actiune al Comunităţii având ca obiectiv operational o reducere importanţa a saraciei:reducerea proportiei celor care traiesc sub pragul de saracie de la 18% în prezent la 15% în 2005 şi la 10% în 2010 şi injumatatirea saraciei copiilor până în 2010.Din acest punct de vedere Planul se inscrie pe liniamentele Strategiei Uniunii Europene, intentia sa fiind de a reprezenta totodata un instrument important în procesul de integrare.PNAinc ca instrument al procesului de dezvoltare socialaPNAinc este realizat după modelul stabilit de Consiliul European în anul 2000 pentru planurile naţionale ale tarilor Uniunii Europene, dar luand în considerare caracteristicile specifice ale României ca tara în tranzitie.PNAinc reprezinta un element de sprijin, speram, cu o contribuţie importanţa, al unei noi practici de guvernare: de la administrarea problemelor curente la programe de dezvoltare sociala planificata.PNAinc este conceput a avea urmatoarele functii:– un instrument de constientizare colectiva a problemelor societatii româneşti şi a direcţiilor construcţiei sociale, al dezvoltării culturii actiunii antisaracie şi de promovare a unei societăţi incluzive;– promovarea unui concept articulat de politica sociala, cristalizat într-un numar de principii fundamentale;– un plan de actiune globală, multisectoriala (pe principalele sectoare ale vietii sociale) şi multinivelara (nivel naţional, judetean, local) de prevenire/absorbtie a saraciei şi excluziunii sociale şi de promovare a incluziunii sociale. PNAinc este conceput ca un instrument de actiune globală, care să stimuleze articularea planurilor de actiune sectoriale şi locale;– ofera un cadru de referinţa pentru implantarea în întreaga activitate publică a obiectivului dezvoltării unei societăţi prospere şi incluzive;– un instrument de monitorizare a eforturilor guvernamentale de prevenire/absorbtie a saraciei şi de promovare a incluziunii sociale.PNAinc ca un instrument deschisPrin adoptarea sa Guvernul îşi manifesta voinţa ca PNAinc sa devina un instrument permanent al guvernarii.Forma actuala a Planului exprima inevitabil starea capacităţilor colective de sustinere a unui asemenea program global, de o mare complexitate. Este firesc ca în aceasta faza Planul sa balanseze între principii şi direcţii generale de actiune şi obiective care doar intr-o mica măsura au putut fi operationalizate.PNAinc este conceput ca un proces deschis. Implementarea sa va fi monitorizata în mod continuu (informari trimestriale şi rapoarte anuale).Pe baza acestei monitorizari, luand în considerare noile situaţii care vor aparea, Planul va fi îmbunătăţit permanent. În decembrie 2004 se va prezenta un raport asupra implementarii PNAinc în perioada 2002-2004. Acest raport va constitui o baza pentru revizuirea planului de actiune de către noua guvernare, luand în calcul atât experienta acumulata, cat şi propriile obiective.Complementaritatea PNAinc – planuri/strategii/programe sectorialePNAinc se concentreaza pe un set de obiective globale şi sectoriale de importanţa strategica în zona sa de actiune.El este situat intr-o pozitie de complementaritate cu planurile/strategiile/programele sectoriale elaborate deja de diferite institutii guvernamentale sau aflate în curs de elaborare. Intentia PNAinc este să ofere pe de o parte o viziune strategica globală, iar pe de altă parte, un spatiu de "dialog continuu" cu planurile/strategiile/programele sectoriale.Unul dintre obiectivele cruciale ale PNAinc, care va reprezenta un punct esential al monitorizarii, este stimularea includerii în strategiile sectoriale a unor obiective specifice de prevenire/absorbtie a saraciei şi promovare a incluziunii sociale.PNAinc ca rezultat al unui proces consultativ extinsÎn elaborarea Planului au fost antrenati experti din sistemul guvernamental, reprezentanti ai partenerilor sociali (patronat, sindicate, organizaţii neguvernamentale), specialisti din mediul academic. Diferitele forme ale Planului au fost discutate cu membrii CASPIS în cadrul organismelor guvernamentale (trei runde de consultari), în cadrul Consiliului Economic şi Social cu reprezentantii patronatului şi ai sindicatelor, cu specialisti din universitati şi institute de cercetare. În toate ministerele relevante Planul a fost supus discutiei în comisiile de dialog social în vederea implementarii sale.Implementarea PNAincImplementarea PNAinc se va realiza prin insusi procesul progresiv de operationalizare a sa.Implementarea se va realiza printr-o serie de acţiuni distincte:– incorporarea principiilor, direcţiilor şi obiectivelor sale în programele de actiune sectoriale, transsectoriale, în planuri judetene şi, în perspectiva, la nivelul comunitatilor locale. Prin aceasta se va obtine şi o operationalizare mai avansată;– susţinerea constituirii de comisii antisaracie şi promovare a incluziunii sociale la nivel judetean şi a elaborarii unor PNAinc judetene şi chiar locale;– monitorizarea implementarii obiectivelor sale, inclusiv a operationalizarii acestora în contexte particulare şi a incorporarii în strategiile şi planurile sectoriale.Implementarea Planului va oferi totodata o modalitate de testare a acestuia.Criterii de performanţă a PNAincCriteriul ultim de performanţă este: PNAinc devine un instrument efectiv al guvernarii, de proiectare şi realizare a dezvoltării sociale. Indicatorul esecului sau va fi faptul de a fi ignorat, "uitat" în sertarele Guvernului.Monitorizarea continua a dinamicii proceselor sociale care fac obiectul Planului şi a implementarii sale de către organismele guvernamentale ofera un criteriu solid de performanţă.Elaborarea şi implementarea unor PNAinc judetene şi locale reprezinta un alt criteriu important de performanţă.O prima testare a PNAinc va fi realizata în exercitiul comun UE/România, care va începe în partea a doua a acestui an, de elaborare a unui memorandum comun de incluziune sociala (Joint Inclusion Memorandum).Structura PNAincPNAinc are 3 secţiuni:I. Planul global de prevenire şi absorbtie a saraciei şi promovare a incluziunii socialeII. Componentele sectoriale ale PNAincIII. Analiza situaţiei actualePlanurile sectoriale au fost elaborate în colaborare cu ministerele/organismele guvernamentale responsabile de domeniile respective. Ele conţin obiective de prevenire şi absorbtie a saraciei şi excluziunii sociale, specifice sectorului respectiv. Marea majoritate a acestor obiective sunt deja incluse, intr-o formă mai mult sau mai puţin explicita, în strategiile/planurile organismelor guvernamentale responsabile. Formularea distincta a acestor planuri sectoriale are ca intentie stimularea unei mai bune focalizari a tuturor organismelor guvernamentale pe realizarea obiectivelor globale ale PNAinc.În anexe (secţiunea a III-a) se găseşte o analiza a configuratiei saraciei şi excluziunii sociale în România actuala şi o evaluare a politicilor antisaracie în perioada 1990-2001. +
Secţiunea IPlanul global de prevenire/absorbtie a saraciei şi promovare a incluziunii sociale +
Capitolul 1Obiective strategicePNAinc îşi defineste obiectivele strategice în doua orizonturi de timp:– obiective strategice pe termen mediu/lung, într-un orizont de timp de 10 ani: 2002-2012;– obiective strategice imediate, pe durata actualei guvernari: 2002-2004.1. Ce fel de societate vrem sa construim?Pentru a fixa cadrul formulării obiectivelor strategice ale PNAinc este nevoie mai întâi sa definim societatea pe care România vrea sa o construiasca.Obiectiv: crearea unei societăţi prospere, activa economic, social şi politic, cu un nivel ridicat de responsabilitate colectiva şi individuala, coeziva social, cu un nivel ridicat de oportunitati pentru toţi.Activa: capabila să se dezvolte economic şi social, sa fructifice oportunitatile şi sa faca faţa constructiv şi eficient riscurilor, să îşi dezvolte continuu capacitatile şi sa activizeze segmentele sociale excluse, pasivizate, cu risc de involutie şi de dependenta.Coeziva social: un grad ridicat de solidaritate sociala, în care segmentele excluse social, traind în condiţii de deprivare sociala accentuata, să fie minimizate:● eliminarea surselor de excluziune sociala, discriminare, promovarea unor mecanisme puternice de incluziune sociala;● asigurarea pentru fiecare a unui standard minim decent de viaţa şi a accesului la serviciile sociale fundamentale;● o societate fără polarizari sociale şi economice, în care diferentele sunt echitabile şi stimulative, iar nu generatoare de tensiuni şi conflicte sociale.Oportunitati pentru toţi: o societate în care fiecarui membru sa i se acorde sanse reale de a lua parte activ în toate sferele vietii sociale:● oportunitati economice – participare activa şi profitabila la viaţa economica;● oportunitati de dezvoltare sociala şi personala: acces la sistemul scolar, la serviciile medicale, la cultura, oportunitati de pregatire profesionala;● acces la bunurile şi serviciile fundamentale: locuinta, în primul rand, bunurile şi serviciile necesare unei vieti civilizate, mediu social-comunitar civilizat şi sigur, natura nepoluata;● oportunitati de participare sociala şi politica.Rezumand aceste trei caracteristici – activa, coeziva social şi oportunitati pentru toţi -, putem spune ca modelul de societate pe care vrem sa îl construim este o societate incluziva.2. Obiectivele-direcţii de actiune stabilite de Consiliul European la NisaLa Conferinta de la Nisa (2000) Consiliul European a stabilit ca toate statele membre ale Uniunii Europene sa realizeze în 2001 strategii antisaracie şi de promovare a incluziunii sociale. Cu aceasta ocazie au fost formulate 4 obiective globale, reprezentand directiile generale de actiune, care să structureze conceptia planurilor naţionale de actiune:1. Facilitarea ocuparii şi accesul tuturor la resurse, drepturi, bunuri şi servicii2. Prevenirea riscului de excluziune3. Ajutorarea celor mai vulnerabili4. Mobilizarea tuturor instituţiilor relevante.Aceste 4 obiective-direcţii globale de actiune reprezinta infrastructura PNAinc al României.Ţinând seama de situaţia speciala a României în perioada tranzitiei, PNAinc românesc cuprinde un set de obiective strategice, exprimand o conceptie specifică asupra prioritatilor, pentru urmatorii 10 ani.3. Direcţii strategice prioritare pe termen mediu/lung: 2002-2012Considerand modelul de societate în care am dori cu totii sa traim, urmatoarele obiective strategice în sfera combaterii saraciei şi a promovarii incluziunii sociale vor fi avute în vedere:Obiectivul 1: Eradicarea completa a saraciei extremeObiectivul 2: Eradicarea unor situaţii sociale inacceptabile moral pentru o societate civilizata: copiii strazii, copiii abandonati în institutii, traficul cu fiinte umane, violenta domestica, copiii neglijati şi/sau abuzati în familie; dezvoltarea unui sistem de suport pentru victimeObiectivul 3: Absorbtia treptata a saraciei persoanelor active şi a celor care şi-au incheiat ciclul vietii active (pensionarii)Obiectivul 4: Diminuarea dezechilibrelor regionale existente, revitalizarea zonelor defavorizate şi prevenirea aparitiei unor noi dezechilibre zonaleObiectivul 5: Promovarea unei societăţi incluzive cu un grad ridicat de coeziune socialaObiectivul 6: Asigurarea accesului tuturor membrilor societatii la serviciile sociale fundamentale: sănătate, invatamant, ocupare şi asistenţa socialaObiectivul 7: Investiţie în noua generatie: asigurarea condiţiilor decente de viaţa pentru copii şi a accesului lor la oportunitatile de dezvoltare● Eradicarea saraciei copiilor într-o perioadă de 15 ani (2017)● Acces egal la educatie: pentru copiii din mediul rural, din zonele sociale defavorizateObiectivul 8: Suport sustinut pentru integrarea tinerilor în viaţa matura: tinerii trebuie priviti nu ca o problemă, ci ca o resursa cruciala a dezvoltării social-economice● Cresterea oportunitatilor de participare scolara şi de formare profesionala● Cresterea oportunitatilor ocupationale● Suport pentru obtinerea unei locuinte● Oportunitati pentru participare sociala şi politicaPentru realizarea fiecaruia dintre obiectivele strategice menţionate este necesar să fie urmarita atingerea unor obiective specifice în sfera capacităţilor individuale şi colective.Obiectivul 9: Completarea şi dezvoltarea sistemului de protecţie sociala● Implementarea sistemului naţional de asistenţa sociala● Trecerea decisiva de la protectia sociala de tip pasiv la activizarea capacităţilor individuale şi colectiveObiectivul 10: Dezvoltarea capacităţii autorităţilor publice naţionale, judetene şi locale de identificare a problemelor sociale, de dezvoltare şi implementare de politici şi programe sociale, de evaluare şi monitorizare a politicilor şi programelorObiectivul 11: Activizarea fortelor comunitare, a initiativelor colective şi dezvoltarea unei culturi a parteneriatului social4. Prioritati pentru guvernarea 2002-2004Pentru urmatorii doi ani şi jumătate, în cadrul PNAinc se propun urmatoarele 14 prioritati în vederea:– eradicarii saraciei extreme produse de contingentele vietii;– absorbtiei accentuate a excluziunii sociale severe şi lichidarii unor probleme sociale extrem de grave, cu impact moral devastator: situaţia copiilor din institutii, copiii strazii, copiii abandonati, varstnicii lipsiti de orice suport social şi economic;– lansarii procesului de absorbtie progresiva a stării de saracie, caracteristica difuza a unei mase mari a populatiei.Obiectivul 1: Lichidarea formelor celor mai dure ale saraciei extreme: lipsa unui venit minim şi a oricarei locuinteObiectivul 2: Absorbtia semnificativa a saraciei persoanelor active prin cresterea ocuparii şi îmbunătăţirii veniturilor primare, provenite din activităţile economice● Crearea de noi locuri de muncă atât prin relansarea economiei, cat şi prin investitii în infrastructura● Suport pentru activităţi economice pe cont propriu, generatoare de bunastare● Relansarea activităţilor agricole şi a activităţilor nonagricole din mediul rural● Asigurarea unui raport echilibrat între salariul minim şi salariul mediuObiectivul 3: Corectia dezechilibrelor din sistemul de pensii şi lansarea procesului de reabilitare a pensiilorObiectivul 4: Diminuarea impactului social al restructurarii economice, cu accent prioritar pe dezvoltarea de oportunitati ocupationaleObiectivul 5: Îmbunătăţirea substantiala a accesului la serviciile sociale publice fundamentale:● Sănătate: asigurarea accesului tuturor la serviciile de sănătate de baza; refacerea sistemului de asistenţa medicală primara, mai ales în zonele rurale● Invatamant: cresterea sanselor educationale ale zonelor şi segmentelor sociale defavorizate educational mediu rural, saraci sever, romi● Asistenţa sociala: asigurarea unei acoperiri substantiale cu servicii de asistenţa sociala în familie şi comunitate● Ocupare: cresterea ponderii finantarii programelor active de ocupare a forţei de muncă (22% din Fondul de şomaj în anul 2003) şi îmbunătăţirea eficientei lorObiectivul 6: Reglementarea definitivă a problemei copiilor abandonati, prin prevenirea abandonului şi prin absorbtia copiilor abandonati în sisteme de tip familial. Reglementarea procedurii de adoptie şi promovarea, în mod accentuat, a adoptiilor naţionaleObiectivul 7: Lichidarea completa a problemei copiilor straziiObiectivul 8: Constituirea unui sistem nou de prevenire şi tratare a delincventei juvenileObiectivul 9: Constituirea la nivel naţional şi local a unui sistem de suport pentru tinerii care parasesc sistemul de suport pentru copiii abandonatiObiectivul 10: Implementarea noului sistem naţional de asistenţa socialaObiectivul 11: Implementarea sustinuta a Strategiei naţionale de imbunatatire a condiţiilor social-economice de viaţa a populatiei de romi● Cresterea accentuata a accesului la serviciile medicale şi la planificarea familiala a copiilor şi tinerilor● Cresterea participării scolare la toate nivelurile sistemului educational● Solutionarea problemei lipsei identităţii legale● Solutionarea cazurilor de locuire fără forme legale de proprietate● Identificarea unor modalităţi de acces la pamant al romilor din mediul ruralObiectivul 12: Constituirea unui mecanism de monitorizare a implementarii PNAincObiectivul 13: Elaborarea de planuri judetene antisaracie şi de promovare a incluziunii socialeObiectivul 14: Iniţierea, la nivelul fiecarei localităţi, a planurilor de reabilitare a locuintelor sever degradate şi de productie a utilitatilor publice necesare, la costuri acceptabile +
Capitolul 2Principiile PNAinc19 principii pentru construirea unei societăţi prospere şi incluzivePrincipiile se referă la optiunile tehnice ale strategiei: ce tipuri de abordari structurale sunt utilizate pentru a realiza obiectivele propuse. Ele reprezinta acele modalităţi de actiune care asigura un nivel ridicat de eficienta şi sustenabilitate a programului antisaracie şi de incluziune sociala.1. Principul activizarii. O mare parte a saraciei şi a excluziunii sociale, mai ales în formele lor extreme, devine autoreproductiva nu numai prin lipsa de condiţii minime, dar şi prin starea de pasivitate şi resemnare, care sunt subproduse ale dificultatilor vietii: adaptarea prin acceptare la situaţia de marginalitate şi de saracie; degradarea capacităţilor de a infrunta constructiv dificultatile şi de a evita riscurile.Activizarea trebuie să aibă loc pe mai multe planuri: reabilitarea capacităţilor de functionare sociala, reinsertia în sistemul de activităţi economice, stimularea participării la viaţa publică, dezvoltarea capacităţilor şi a implicarii în construcţia propriei vieti, cat şi a familiei.O aplicatie a acestui principiu consta în cerinţa combinarii suportului pentru persoanele şi grupurile în saracie cu acţiuni de promovare a incluziunii sociale.Activizarea trebuie să aibă ca subiect atât persoana, cat şi familia şi colectivitatea. Este vitala dezvoltarea capacităţilor colectivitatilor, în mod special a autorităţilor publice, de a identifica şi de a diagnostica în mod corect natura problemelor şi a riscurilor şi de a dezvolta raspunsuri eficace.Politica fiscala poate reprezenta un instrument important al activizarii. Acordarea prin intermediul fiscalitatii a unor beneficii sociale (de exemplu reduceri mai accentuate ale impozitarii pentru familiile de copii) poate incuraja activizarea economica în forme legale.2. Principiul responsabilizarii. Nu exista orientare activa fără asumarea de responsabilităţii. Societatea moderna are nevoie nu numai de persoane capabile, active şi înalt motivate, dar şi responsabile faţă de sine, faţă de familie, faţă de prieteni, colegi, vecini, faţă de comunitate.O noua morala publică este vital a fi consolidata; responsabilizarea fiecaruia pentru problemele celorlalţi, complementar cu responsabilizarea colectivitatii faţă de propriile probleme şi faţă de dificultatile cu care membrii săi se confrunta. Persoanele susţinute social nu sunt scutite de asumarea responsabilitatilor normale ale membrilor colectivitatii. Ele trebuie să contribuie, în raport cu propriile lor resurse, la solutionarea problemelor colectivitatii.3. Suportul social ca instrument al incluziunii sociale. Aplicarea principiilor activizarii şi responsabilizarii rezida intr-o abordare specifică a acordarii suportului social. Acesta este acordat în raport cu existenta nevoii de suport, dar totodata trebuie conceput ca instrument al activizarii şi responsabilizarii. Suportul social nu trebuie să adanceasca excluziunea şi marginalizarea sociala, ci trebuie să reprezinte un instrument şi un factor motivant al incluziunii sociale. Cel asistat nu trebuie tratat ca un copil caruia i se da, ci ca un adult care este sprijinit sa devina autonom, să se sustina singur, dar totodata să îşi asume şi responsabilităţii.Dezvoltarea capacităţii de asumare a responsabilitatilor reprezinta o componenta esenţială a politicii sociale antisaracie. Din acest motiv, în evaluarea oricarei forme de suport social trebuie examinata, pe lângă acoperirea eficienta a nevoilor, şi capacitatea de incluziune sociala. Diferentierea dintre forme pasive şi active de suport social trebuie să fie depasita sau considerata doar ca o simplificare. Mai degraba avem de a face cu un continuum în care formele pur pasive şi active reprezinta limite, fiecare măsura având în fapt grade diferite de activ/pasiv. Este important a regandi intregul sistem de suport social pentru a include în fiecare element al său mecanisme de activizare şi responsabilizare.4. Principiul diversificarii formelor de suport sub forma de pachete complementare. Experienta de până acum a aratat ca toate formele de suport prezinta limitari structurale, dincolo de care adecvarea lor descreşte rapid. Cea mai eficientă abordare este dezvoltarea unui pachet de măsuri complementare: forme de suport financiar direct, de tip contributiv şi noncontributiv, forme indirecte prin avantaje de tip fiscal, forme de tip financiar combinate cu servicii.5. Principiul abordarii integrate a sistemului de protecţie sociala. Una dintre limitele statului clasic al bunastarii o reprezinta abordarea fragmentara: acumularea unui numar mare de drepturi, mai ales în termeni financiari, formand un sistem rigid de "drepturi acumulate", care cu greu pot fi modificate şi care prin rigiditatea lor creeaza risipa, nedreptati, paralizeaza posibilitatile de a stabili prioritati flexibile. Locul abordarii fragmentare trebuie să îl ia treptat abordarea integrativa, centrata pe problema, cu posibilitati de planificare flexibila a suportului, prin prioritati contextuale.Fragmentarea suportului îşi găseşte expresia şi intarirea în fragmentarea instituţională. Sistemul nostru este excesiv de fragmentat instituţional. Cresterea eficientei sale este condiţionată de identificarea cailor de reintegrare instituţională.6. Principiul suportului personalizat. De la masurile de suport indistinct universal trebuie trecut treptat la pachete de suport înalt personalizate, dezvoltate diferentiat pentru grupuri şi pentru persoane.7. Deplasarea accentului de la tratare la prevenire. Tratarea este costisitoare şi prezinta riscul perpetuarii problemei. A preveni înseamnă a dezvolta de la inceput capacitatile de viaţa autosuficienta şi a infrunta constructiv riscurile, dar şi a ataca sursele majore ale saraciei şi excluziunii sociale: criminalitatea, dependenta de alcool şi droguri, exploatarea fiintei umane (economica, sexuala etc.), corupţia. Corupţia s-a dovedit a reprezenta un factor global de saracire a masei populatiei şi de debilitare a sistemului economic performant. Reinsertia sociala a delincventului trebuie completata cu actiunea asupra condiţiilor care produc delincventa.8. Principiul abordarii incluzive: suport pentru cei în dificultate, simultan cu dezvoltarea societatii prezente intr-o societate incluziva. Situaţiile de saracie şi excluziune sociala nu trebuie tratate ca accidente, având surse exogene. Ele sunt, într-un mod direct sau indirect, produse ale configuratiei actuale a organizarii sociale. Riscul de a lupta fără speranta cu efecte generate în mod continuu de factori structurali trebuie depasit printr-o actiune asupra societatii insesi. O societate mai incluziva înseamnă o societate care produce tot mai puţin saracie şi excluziune sociala şi care are capacitati în continua dezvoltare de a preveni şi a absorbi situaţiile de excluziune.În locul abordarii punctuale a problemelor constituite, reprezentand mai degraba o lupta slab eficienta cu efectele unor procese mai complexe, politica sociala trebuie să se deplaseze tot mai hotarat spre o abordare strategica de schimbare şi dezvoltare sociala. Ajutorul persoanei care nu are loc de muncă trebuie completat şi substituit treptat cu o politica a cresterii ocuparii, de creare de locuri de muncă.9. Evitarea discriminarii celor mai puţin saraci în favoarea celor mai saraci. Este important ca acordarea variatelor beneficii sociale celor foarte saraci (beneficiarii de venit minim garantat, de exemplu) sa nu duca la distorsiuni în defavoarea celor care se confrunta la randul lor cu greutati dar prin efort propriu au o situaţie economica ceva mai buna. O politica sociala centrata excesiv doar pe ajutorarea "celor mai saraci dintre saraci" risca sa accentueze excluziunea sociala a acestora şi să contravină moralei muncii şi a contributiei la bunastarea colectiva. Din acest motiv este necesară balansarea între suportul social necontributiv şi cel contributiv, cresterea legarii în diferite forme de contribuţie.10. Principiul investitiei în dezvoltarea sociala şi umana. Dezvoltarea societatii româneşti depinde de capacitatile fiecaruia. Mai ales copiii şi tinerii trebuie să primeasca o atenţie speciala, ei fiind poate cei care au fost cel mai advers afectati de criza tranzitiei. Investitia în capacitati include în mod special investitia în educatie, sănătate şi incluziune sociala. Investitia în dezvoltarea sociala şi umana reprezinta instrumentul cel mai eficace al luptei împotriva saraciei şi excluziunii, constituind componenta de preventie şi de recuperare prin reinsertie.11. În suportul pentru copii depăşirea abordarii exclusive adultocentrice: de la suportul pentru supravietuire, la suport pentru dezvoltare, prin multiplicarea oportunitatilor. Restrangerea politicii sociale la obiectivul reducerii saraciei, definit ca oferire a unui minim necesar supravietuirii adultului, nu face decat sa permanentizeze saracia prin reproducerea ei de către noile generatii. Saracia copilului înseamnă nu numai lipsa condiţiilor de supravietuire, dar mai ales a celor de dezvoltare. Deficitul de dezvoltare a copilului îl transforma pe acesta într-un adult cu multiple handicapuri de functionare sociala normala. Centrarea pe obiectivul reducerii saraciei este o abordare care îşi conserva propria problema. Scoaterea din saracie înseamnă a oferi capacitati cuplate cu oportunitati.12. Principiul eliminarii disparitatilor social-economice prin egalizarea sanselor de dezvoltare. Societatea românească a cunoscut în ultimul deceniu o accentuare a polarizarii: la grupurile sociale traditional defavorizate (romi, persoane cu handicap etc.) s-au adaugat disparitati geografice: zone cazute economic, judete cu un grad accentuat de saracie. În mod special, disparitatile sat/oras s-au accentuat. Este nevoie de o radiografiere a comunitatilor rurale în scopul cristalizarii unui program complex de relansare a satului.13. Imbinarea politicii economice cu cea sociala. Este în curs de depasire modul simplist de a gandi politica sociala în adversitate cu politica economica care a dominat primii ani ai tranzitiei. Convergenta dintre ele trebuie promovata.O politica de crestere economica sanatoasa şi viguroasa reprezinta fundamentul oricarei politici sociale de tip incluziv, sustenabila şi capabila să asigure o crestere continua a bunastarii.Totodata, politica sociala trebuie gandita ca o investiţie intr-o economie performanta şi sustenabila social şi uman şi este tot mai evident ca exista largi posibilitati de programe economice în care să fie incluse şi obiective de incluziune sociala.Este ceea ce se cheama tot mai insistent economia sociala, inclusa ca mod de abordare în politica sociala a unor tari precum Danemarca.Principiul economiei sociale impune ca unele zone ale economiei să fie organizate în asa fel încât, fără a scadea performantele economice propriu-zise, sa devina şi un instrument al integrarii sociale, al absorbtiei excluziunii şi saraciei.Acest principiu sugereaza ca de cate ori este posibil, programele de dezvoltare economica sa includa şi obiective sociale.Nu obiective de suport social pasiv, ca de exemplu menţinerea/crearea artificiala de locuri de muncă, ci programe de tip activ: absorbtia în sistemul ocupational a somerilor cronici, a persoanelor cu dizabilitati. În acest din urmă caz este necesară uneori crearea unor condiţii speciale, adaptate la munca, inclusiv prin compensarea limitelor de productivitate – ateliere protejate şi chiar completarea veniturilor de la bugetul social.În acest context s-ar putea imagina programe sociale care să nu fie doar simple consumatoare de resurse, dar care chiar sa produca resurse, la randul lor: participarea la lucrari de interes public a beneficiarilor de suport social, oferirea unor servicii pentru comunitate pentru care nu exista resursele necesare (servicii de ingrijire pentru varstnici şi persoane cu dizabilitati, ingrijirea copiilor, contribuţia la crearea unui mediu social mai sigur etc.). Legea venitului minim garantat ofera o resursa importanţa comunitatilor pentru dezvoltarea unor asemenea programe.Principiul economiei sociale se regaseste şi intr-o orientare sociala tot mai pronunţată a agentilor economici. Intreprinderea economica îşi asuma o gama tot mai larga de responsabilităţii sociale, contribuind şi pe aceasta cale la construirea unei societăţi incluzive.Programul de guvernare pe perioada 2001-2004 stabileste ca prioritate relansarea cresterii economice simultan cu combaterea saraciei şi a somajului. La baza noii politici este pus principiul echilibrului între imperativele economiei de piaţa şi cele ale protectiei şi solidaritatii sociale.14. Principiul solidaritatii cu cei în situaţie de dificultate. Solidaritatea sociala, mai ales cu persoanele care se confrunta cu dificultati, reprezinta fundamentul moral şi valoric al unei acţiuni eficace antisaracie şi promovare a incluziunii sociale. Nu numai motivatia morala trebuie să fundamenteze solidaritatea, dar şi constiinta dependentei bunastarii fiecaruia de bunastarea celorlalţi. Numai o societate solidara poate oferi o bunastare individuala durabila şi de calitate.15. Principiul folosirii integrale a resurselor de dezvoltare. Ca o corectie a sprijinirii aproape exclusive pe resursele financiare publice, prin natura lor sever limitata, politica sociala actuala se caracterizeaza printr-o orientare activa de diversificare a resurselor. Noi tipuri de resurse sunt incluse: resursele financiare ale colectivitatii şi ale diferitilor actori sociali, resursele noneconomice sub forma de suport pentru dezvoltare şi creare de oportunitati. Nu trebuie neglijate nici resursele persoanelor şi grupurilor aflate în dificultate. În toate strategiile de dezvoltare social-economica comunitara mobilizarea resurselor comunitare reprezinta o componenta-cheie. Resursele sub forma de oportunitati şi de capacitati devin cruciale în procesul de promovare a incluziunii sociale.16. Principiul oferirii dezvoltării progresive a suportului social pe măsura constituirii resurselor economice necesare. PNAinc trebuie să tina seama de limitarea severa a resurselor, atât a celor financiare, cat şi a celor instituţionale şi a capacităţilor de actiune colectiva. Din acest punct de vedere prezentul plan trebuie vazut totodata ca un program de actiune desfăşurat în timp, care urmeaza a se amplifica pe măsura cresterii resurselor.17. Principiul parteneriatului/participării. Pentru a maximiza efectele politicii sociale PNAinc trebuie să includa, în toate palierele sale, mecanisme parteneriale: grupurile şi organizaţiile reprezentative (sindicate, organizaţii ale grupurilor cu risc etc.) trebuie implicate în procesul de proiectare a politicilor sociale; comunitatea locala, organizaţii neguvernamentale şi, nu în ultimul rand, beneficiarii vor fi implicati într-un larg proces participativ. Beneficiarul nu este un simplu client, ci un partener care, în calitatea sa de membru al colectivitatii, trebuie activizat şi împreună cu care trebuie proiectat procesul de suport social. Experienta actuala indica faptul ca un sistem de suport social eficace trebuie să se bazeze pe un multiplu parteneriat, în care rolul central îl are colectivitatea insasi, reprezentata prin autoritatea publică, centrala şi locala. Asocierea persoanelor care se confrunta cu dificultati sociale pentru a putea intră în dialog cu celelalte segmente ale colectivitatii reprezinta o direcţie de actiune care trebuie promovata cu toata taria.Punand în centrul programului de reorganizare administrativa cresterea substantiala a atribuţiilor autorităţilor locale, pentru România, în faza actuala, este vitala dezvoltarea în forme multiple a parteneriatului local pentru dezvoltare social-economica.18. Promovarea unei culturi a eficientei în politica sociala. Constiinta publică este adesea socata de discrepanta dintre amploarea unor programe sociale, cu o finanţare substantiala, şi caracterul modest al rezultatelor. Existenta programelor şi finantarea lor, adesea impresionanta, nu mai reprezinta o garantie pentru solutionarea problemelor. Accentul trebuie pus tot mai mult pe dezvoltarea de mecanisme de testare a eficientei programelor, în toate fazele desfăşurării acestora. O noua cultura a gestionarii eficiente a resurselor este vitala în acest domeniu, cu atât mai mult cu cat resursele sunt sever limitate.În momentul de faţa cresterea eficientei programelor sociale include doua schimbari organizaţionale majore. Pe de o parte, eliminarea rigidităţilor induse de fetisizarea drepturilor castigate. Politica sociala tinde adesea să se reduca la administrarea mai mult sau mai puţin birocratica a unor drepturi acumulate istoric, fapt care restrange drastic orientarea flexibila în functie de prioritati şi dezvoltarea de programe. Pe de altă parte, dezvoltarea fragmentara a sistemului a devenit o piedica esenţială în gandirea sa eficienta.19. Principiul promovarii valorii muncii. O societate activa este în primul rand o societate a muncii, care promovează pe toate caile demnitatea muncii şi recompenseaza în mod echitabil munca. Dacă colectivitatea îşi asuma responsabilitatea pentru a sustine persoanele în dificultate, este o datorie complementara a fiecarei persoane să depună o munca utila care să contribuie la propria sa bunastare, precum şi la bunastarea colectiva.10 criterii pentru stabilirea corecta a prioritatilorEste o idee larg acceptata ca lipsa unui sistem clar de prioritati care să ghideze optiunile reprezinta o sursa structurala de pierderi de eficienta.Este însă extrem de dificil, mai ales în situaţii de mare complexitate, cum este un plan naţional antisaracie şi de promovare a incluziunii sociale, a identifica proceduri satisfăcătoare de stabilire de prioritati.Lipsa unor prioritati explicite face ca optiunile sistemului, şi o asemenea situaţie este excelent ilustrata de evolutia politicilor sociale din România ultimilor 12 ani, să fie modelate de factori mai mult sau mai puţin conjuncturali: presiunile diferitelor grupuri de interese, presiunile diferitilor actori interni sau externi, optiunile trecute care limiteaza libertatea optiunilor prezente, rivalitati parohiale etc. Rezultatul este o atribuire departe de orice optimalitate a resurselor sever limitate.Stabilirea de prioritati este, în ultima instanţa, un act politic. Dar actorii politici trebuie sprijiniti în optiunile pe care le opereaza de un suport tehnic cat mai elaborat cu putinta. Din acest motiv analiza tehnica are ca obiectiv oferirea unei baze pentru evaluarea comparativa a utilitatii, legitimitatii, dezirabilitatii, fezabilitatii şi adecvarii programelor/obiectivelor sociale.1. Fezabilitatea realizării unui obiectiv este un criteriu deosebit de important în selectarea unei prioritati. În evaluarea fezabilitatii realizării unui obiectiv, spre deosebire de fezabilitatea unui program social, importante devin costurile directe şi indirecte în raport cu efortul depus până în acel moment, în raport deci cu structura spatiului legislativ-instituţional. Obiectivele sunt deci raportate la un statusquo, fără a tine cont de importanţa lor valorica, dezirabilitatea colectiva sau legitimitatea acestora.Un astfel de indice agregat reflecta costurile financiare şi structurale în raport cu un context dat, fără însă a raporta în vreun fel aceste costuri la beneficiile asteptate sau costurile negative asociate cu nerealizarea acestor obiective.2. Vizibilitatea şi concretetea unor rezultate imediate. Duce adresarea unui obiectiv la rezultate palpabile, imediate? Dacă alocam fonduri anul acesta va fi ceva vizibil la sfârşitul anului? Un astfel de criteriu devine fundamental atunci când planificarea acţiunilor nu este posibila dincolo de un orizont mediu de timp sau atunci când legitimitatea unui obiectiv depinde de rezultatele imediate ale unei acţiuni/unui program social.3. Existenta unor costuri sociale ridicate asociate neadresarii unui obiectiv poate conferi prioritate acestuia, dacă accentul cade pe dezvoltare sociala durabila şi nu pe acţiuni curative, remediatorii. Neadresarea unui obiectiv poate avea consecinte importante sau mai puţin importante asupra configuratiei viitoare a sistemului.4. Dacă un obiectiv implica o abordare de tip preventiv, adresarea acestuia ducand la scaderea probabilitatii de saracire sau excluziune sociala a diferitelor categorii de risc, acesta poate deveni prioritar în raport cu altul, ce vizeaza doar remedierea unei situaţii sau probleme. Aplicarea acestui criteriu nu implica o alegere clara între remediere şi prevenire; adesea a remedia este la fel de important, din punctul de vedere al consecintelor sau din punct de vedere financiar pe termen lung, ca şi a preveni. Alegerea în favoarea uneia dintre abordari sau în favoarea utilizarii unor mecanisme atât de natura curativa, cat şi preventiva se fundamentează în primul rand valoric. Este corect ca o societate să investească în viitorul sau ignorand prezentul? De aici se desprinde un alt criteriu:5. Impactul direct, nemediat asupra unor fenomene considerate la nivelul societatii ca inacceptabile. Dacă realizarea unui obiectiv are un impact direct, nemijlocit asupra unui fenomen considerat de societate ca inacceptabil, ca de exemplu saracia extrema şi/sau excluziunea sociala, remediind o situaţie considerata injusta, atunci prioritare vor deveni acele obiective restauratorii, corective în raport cu diverse dezechilibre şi inechitati sociale.6. Activizarea comunitatilor şi cresterea capacităţilor individuale de a face faţa situaţiilor extreme/de risc. A preveni nu înseamnă neaparat şi a creşte capacitatea individului şi/sau comunitatilor de a face faţa – prin strategii specifice de actiune – unui fenomen considerat inacceptabil, de exemplu saracia extrema, sau de a face faţa riscului de saracie. A activa comunitati şi a creşte capacitatea individului de a dezvolta strategii de viaţa mai eficace în raport cu aceasta stare sau cu riscul de saracie poate deveni – în condiţii financiare mai restrictive – mai important decat a preveni. A preveni nu implica un activism şi o asumare a costurilor de preventie de către individ sau comunitate, în timp ce aceasta abordare se poate dovedi mai eficace, dar şi mai eficienta din perspectiva costurilor şi a responsabilitatii impartasite în raport cu acestea.7. Un obiectiv care se adreseaza unui segment semnificativ al populatiei sarace sau cu risc crescut de saracie/excluziune sociala poate deveni important atunci când aspectul cantitativ prevaleaza. Din acest punct de vedere pot fi formulate doua criterii:a) Ponderea saracilor în grupul caruia i se adreseaza respectivul program. Sa presupunem ca un program vizeaza o populatie mai larga, având în acelasi timp şi un impact ridicat, de exemplu, asupra saraciei extreme. Acest lucru nu înseamnă neaparat ca cei aflati în nevoie sunt majoritari în cadrul acestui grup-ţinta, de aceea un astfel de criteriu poate deveni relevant. … Acest criteriu se asociaza mai degraba cu acţiuni de tip corectiv, şi mai puţin preventiv, desi, aplicat grupurilor de risc, el se poate asocia şi cu acţiuni preventive.b) Adresarea multidimensionala a cumulului de privatiuni. Un obiectiv devine prioritar dacă adreseaza probleme asociate mai multor dimensiuni ale privatiunilor multiple, ducand astfel la o protecţie, respectiv preventie crescuta. Dacă realizarea obiectivului presupune furnizarea unei securitati minime sau accesul la servicii sociale fundamentale în mai multe domenii (sănătate, educatie, venituri, locuire, ocupare), atunci el poate deveni prioritar. … 8. Se adreseaza simultan mai multor grupuri de risc (şomeri, copii, varstnici dependenti, tineri, locuitori din mediul rural, romi, persoane cu handicap). O astfel de abordare duce la scaderea inechitatii între diferitele grupuri de risc în ceea ce priveste tratarea egala a indivizilor în faţa aceluiasi risc.9. Vizeaza corectarea unor dezechilibre instituţionale existente, care tind să se perpetueze. De exemplu "dezvoltarea unor măsuri active" poate deveni un criteriu semnificativ în condiţiile în care sistemul românesc de protecţie sociala dezvolta cu precadere măsuri pasive de adresare a problemelor şi nevoilor sociale. La fel, criteriul "implica dezvoltarea/cresterea capacităţilor administraţiei publice locale" poate fi deosebit de relevant avandu-se în vedere disfunctionalitatile induse de procesul de descentralizare şi, în special, în domeniul protectiei şi asistentei sociale. "Presupune alinierea legislativ-instituţională la standardele impuse de Comunitatea Europeana" devine un criteriu deosebit de relevant atunci când este necesară alegerea între acţiuni şi obiective diferite în contextul procesului de integrare europeana.10. Se adreseaza unor grupuri sociale a caror situaţie este greu îmbunătăţită prin cresterea economica. Conform estimarilor pe anul 2002, an în care s-a produs o imbunatatire a situaţiei celor mai multe segmente ale populatiei, situaţia a doua grupuri a continuat să se deterioreze: familiile cu 3 sau mai mulţi copii şi taranii. Aceasta constatare sugereaza ca este nevoie de măsuri speciale de suport social în privinta acestor doua grupuri sociale."Mainstreaming" ca instrument al promovarii prioritatilorConceptul des utilizat de "mainstreaming" se referă la un instrument de promovare a unor obiective prioritare pentru o colectivitate în toate programele, activităţile sale; la insertia unor obiective în intregul complex de activitate colectiva.În condiţiile societatii româneşti actuale, acest plan considera ca obiectivul strategic al prevenirii/absorbtiei saraciei şi excluziunii sociale trebuie să fie inserat ca un cadru de referinţa global pentru întreaga activitate a guvernarii în perioada urmatoare. În mod special, trei categorii trebuie avute în vedere cu prioritate în acest proces de "mainstreaming":– Copiii în situaţie de risc (abandonati, victime ale neglijentei, ale violentei domestice, ale exploatarii sexuale, confruntati cu saracia extrema)– Femeia confruntata în mod special cu riscul violentei domestice, al exploatarii sexuale– Populatia saraca de romi, lipsita cronic de oportunitati şi nu de puţine ori victima a discriminarii. +
Capitolul 3Contextul economic al PNAinc: factori de riscStrategia reformei ca factor de riscSituaţia sociala critica a României este generata în mod fundamental de evolutia economica defavorabila din ultima perioadă a regimului socialist, accentuata de tranzitie. O caracteristica majoră a economiei româneşti în deceniul precedent a fost incapacitatea acesteia de a menţine un ritm de crestere suficient, care să permită recuperarea şi depăşirea nivelului produsului intern brut din 1989. În anul 2000 toate tarile central-europene, cu excepţia Cehiei, au depasit, din punct de vedere al produsului intern brut, nivelul pe care îl aveau în 1989. Comparativ, nivelul produsului intern brut actual din România este de aproximativ 80% din nivelul anului 1989.Strategiile de reforma şi capacitatea de schimbare a societatii reprezinta un context extrem de important al problemelor sociale cu care ne confruntam.Saracia în România nu este produsul exclusiv al subdezvoltarii, ci mai degraba al crizelor succesive cu care societatea noastra s-a confruntat. Criza actuala este produsul combinarii a doi factori distincti. Pe de o parte, mostenirea unei economii dezvoltate irational, greu de restructurat, şi, pe de altă parte, incapacitatea de restructurare a respectivelor domenii, fapt care a facut ca resursele atrase să aibă efecte mai degraba reduse sau chiar negative: indisciplina financiară aproape generalizata, intarzierea privatizarii, complementar cu privatizari distructive, faramitarea proprietăţii agrare cu blocarea relansarii agriculturii, criza locuintelor de la oras şi, mai recent, criza sistemului de producere a utilitatilor publice (energie electrica, termica, apa, curăţenie).Obiectivul major al Guvernului trebuie să fie promovarea unei cresteri economice sustenabile pe termen mediu şi lung, care să permită sporirea bunastarii cetatenilor tarii şi cresterea resurselor private şi publice în vederea absorbtiei saraciei şi diminuarii riscurilor sociale pentru grupurile cele mai defavorizate. O rata de crestere economica ridicata este o prioritate absoluta şi din perspectiva reducerii decalajului economic care ne desparte de tarile din Uniunea Europeana.Este necesară însă indeplinirea catorva condiţii prealabile care să creeze cadrul dezvoltării economice sustenabile.Un prim factor este reprezentat de infrastructura, investiţiile aici constituind un element-cheie al relansarii. Fără o dezvoltare substantiala a infrastructurii România nu va putea atrage fluxul de investitii necesare sustinerii unei rate de crestere economica suficient de mare.Mediul de afaceri trebuie îmbunătăţit. Lipsa de coerenta a legislaţiei, precum şi instabilitatea acesteia au avut consecinte extrem de negative asupra dezvoltării întreprinderilor. Costurile tranzactionale ale acestora au fost crescute substantial, iar competitivitatea pe pieţele externe a fost afectată negativ. Acest factor a descurajat şi investitorii straini care şi-au orientat atenţia către tarile central-europene caracterizate de o legislatie şi medii de afaceri mai propice dezvoltării.Este nevoie ca mediul de afaceri să fie simplificat, iar stabilitatea legislativa să fie îmbunătăţită. Imaginea şi credibilitatea internationala trebuie îmbunătăţite cu scopul de a atrage un flux suplimentar de investitii straine. La ora actuala volumul de investitii straine directe atrase de România în ultimii 10 ani este extrem de scăzut. Între anii 1988 şi 1999 România a atras un flux de investitii straine cifrat la 5,5 miliarde de dolari. Comparativ, Cehia a atras 16,5 miliarde de dolari, iar Polonia 32,1 miliarde de dolari.O explicatie majoră este viteza scazuta a procesului de privatizare şi mediul de afaceri incoerent şi instabil.Un factor esential este şi motivarea forţei de muncă. Ţinând cont de nivelul scăzut al salariilor la ora actuala, este natural ca sindicatele şi celelalte asociaţii salariale sa ceara o crestere substantiala a acestora. Pe de altă parte însă, o crestere a salariilor într-un ritm mai accelerat decat câştigurile de productivitate va conduce la cresterea presiunii asupra importurilor şi la accentuarea dezechilibrelor macroeconomice. Masurile corective impuse în aceste condiţii de nevoia atenuarii dezechilibrului extern şi limitarii presiunilor inflationiste vor conduce la reducerea ritmului de crestere economica şi la menţinerea tiparului de crestere "avant-prabusire" pe care economia românească l-a cunoscut în ultimul deceniu. Din acest motiv este important a se crea condiţiile sustinerii unei cresteri a salariului mediu în corelatie cu cresterea productivitatii. Un alt aspect care afectează motivatia este cel al nivelului beneficiilor sociale. Nivelul acestora nu trebuie să încurajeze mentalitatea de asistat social şi sa reduca gradul de participare pe piaţa muncii. Astfel nivelul, dar şi durata pentru care se acordă asistenţa de natura salariilor compensatorii şi a beneficiilor de şomaj ar trebui să fie foarte bine gandite. Un nivel generos al acestora, corelat cu acordarea pe o perioadă relativ lunga, va conduce la reducerea gradului de participare pe piaţa muncii şi la cresterea artificiala a componentei structurale a somajului. În felul acesta vor creşte costurile de oportunitate ale resurselor bugetare care au fost irosite în aceste direcţii şi care ar fi trebuit mai degraba să fie alocate în domenii relativ neglijate, ca sănătatea sau educatia. De asemenea, trebuie luate în calcul şi costurile legate de deprecierea capitalului uman şi de scaderea abilitatilor persoanelor care nu participa pe piaţa muncii o perioadă lunga. Beneficiile sociale ar trebui mentinute la un nivel rezonabil pentru persoanele care au sanse de integrare pe piaţa muncii şi ar trebui majorate la persoanele care sunt excluse datorita unor ratiuni obiective.Principalii factori care la ora actuala constrang cresterea economica sunt: ritmul scăzut de restructurare a economiei româneşti, o anumita intarziere a procesului de privatizare, dublata de o strategie confuza de privatizare, care a generat numeroase cazuri de privatizari care au produs distrugerea întreprinderilor, în loc de a le asigura restructurarea şi relansarea, gradul scăzut de restructurare a utilitatilor, situaţia financiară a sistemului de pensii şi starea agriculturii. La acestia se adauga un factor suplimentar: indisciplina financiară. Masurile incoerente de reforma luate după 1989, dublate de amestecul logicii protectiei sociale cu politica economica, au fost de natura a genera o crestere rapida a indisciplinei financiare, cu efecte dezorganizante în intregul sistem economic şi social.Lipsa disciplinei financiare a permis întreprinderilor să îşi conserve ineficienta structurala prin neplata facturilor pentru utilitati şi prin acumularea de arierate către bugetul de stat. Mai grav este faptul ca neplata datoriilor către buget s-a extins într-un mod alarmant şi la firme private extrem de profitabile. Experienta celorlalte state mai avansate din punctul de vedere al tranzitiei demonstreaza ca intreprinderile privatizate care se dezvolta într-un mediu caracterizat de disciplina financiară au performante financiare superioare în raport cu cele care evolueaza în medii caracterizate de indisciplina.Relansarea economiei reprezinta factorul critic al absorbtiei exploziei saraciei. În mod special, o atenţie deosebită trebuie acordată continuarii accelerate a reformelor, dar a unor reforme de calitate, care să asigure cresterea economica, nu dezagregarea economiei.Actuala guvernare este dedicata relansarii restructurarii economiei, accelerarii privatizarii, paralel cu asigurarea calităţii ei. Programul economic de preaderare (PEP), adoptat în septembrie 2001, prevede pentru perioada 2001-2005 o crestere a PIB în ritm sustinut, cu o medie anuală de 5,1%. Rezultatele din ultimii doi ani sunt incurajatoare.După trei ani de declin economia românească a reusit sa creasca cu 1,4% în anul 2000. În anul 2001 aceasta tendinta s-a consolidat, produsul intern brut înregistrând o crestere reala de 5,3%. Consumul privat a crescut în această perioadă cu 7,6%, iar investiţiile au crescut cu 4,2%. După cum se observa, factorul principal de crestere a fost consumul.Faptul ca ciclul restructurarii economiei nu s-a incheiat inca este de natura a produce în viitorul imediat numeroase efecte sociale negative: restructurarea energica a unor sectoare ale economiei va genera o crestere a somajului, care nu va fi decat probabil parţial resorbit de relansarea economiei pe ansamblu. În plus, restructurarea agriculturii va elibera o forta de muncă importanţa mentinuta inca într-un sistem agrar de supravietuire, din cauza lipsei de oportunitati de la oras şi din economia nonagricola. Din acest ultim motiv, pe măsură ce se vor crea noi oportunitati economice, pe piaţa muncii vor aparea tot mai activ cei care sunt inca mentinuti intr-o stare de subocupare în agricultura.Se pot formula trei direcţii critice ale relansarii economiei: sprijinul dezvoltării industriei în direcţii strategice pentru care oportunitatile sunt favorabile, restructurarea şi eficientizarea utilitatilor publice şi relansarea agriculturii.Relansarea industriei poate avea loc doar printr-o crestere a mobilizarii investitiilor, atât externe, cat şi interne, susţinute de o politica industriala coerenta şi suportiva. Investiţiile în infrastructura reprezinta un factor-cheie al unei asemenea relansari.Dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii va trebui să fie o prioritate a Guvernului şi pentru urmatorii ani. Acestea au, de regula, un rol esential în dezvoltarea serviciilor şi permit reabsorbtia forţei de muncă disponibilizate în urma accelerarii procesului de restructurare la nivel microeconomic. Aceasta politica va permite şi crearea unor alternative de ocupare, mai diversificate în mediul rural, şi va conduce la o realocare a forţei de muncă de la activităţile agricole, care au o productivitate mai scazuta, către activităţi care aduc o valoare adăugată superioara.A devenit tot mai clar ca pentru a sustine o crestere economica rapida şi durabila este necesară o crestere a efortului de protecţie sociala. Pe termen scurt relansarea economiei nu este nici pe departe suficienta pentru a resorbi saracia grava instalata în ultimul deceniu. PEP prevede că, efect al cresterii economice, se poate astepta ca salariul real sa creasca într-un ritm anual de 3,8% până în 2005. O asemenea crestere este, după cum se poate observa, mai degraba modesta, dacă o cuplam cu predictia ca numărul de salariati va creşte doar cu 1% anual. În consecinţa, presiunile de ocupare din zona rurala nu vor putea fi satisfacute decat modest. O politica activa antisaracie şi de promovare a incluziunii sociale este vitala pentru absorbtia deteriorarilor grave ale mediului social.O noua sursa de saracie: criza utilitatilor publiceÎn ultima perioadă criza utilitatilor publice a devenit un factor-cheie. Managementul deficitar este agravat de invechirea tehnologiei, fapt care face din producerea utilitatilor publice o activitate structural ineficienta, care nu poate fi corectata de cresterea pretului lor.Cresterea rapida a pretului utilitatilor publice a devenit în ultimul timp un factor suplimentar cu efect dezastruos asupra standardului de viaţa, agravand saracia şi, ceea ce este şi mai periculos, crescand riscul saraciei extreme. Devine tot mai evidenta necesitatea unei regandiri structurale atât a sistemului tehnic care îi sta la baza, cat şi a formei de proprietate şi a managementului lor. Pericolul unor monopoluri private trebuie evitat mai degraba prin trecerea lor, intr-o măsura cat mai mare posibila, în proprietatea comunitatilor. Trecerea în subordinea autorităţilor locale a 16 unităţi desprinse din Compania Termoelectrica, la care se adauga în scurt timp alte 10, este o evolutie decisiva în sensul solutionarii unei componente importante a problemei.România nu va putea să se inscrie pe o traiectorie de crestere ridicata sustenabila dacă sectorul utilitatilor nu este restructurat.Agricultura – factor major de constrangere a cresteriiAgricultura prezinta o stare extrem de precara. Doi factori sunt în principal responsabili de aceasta situaţie:– în primul rand, gradul foarte ridicat de faramitare a exploatatiilor agricole. Coexistenta a peste 4 milioane de mici exploatatii de tipul gospodariei taranesti, cu o suprafaţa medie de 2,3 ha, şi a catorva exploatatii de mari dimensiuni, între care şi fostele ferme de stat (cele mai multe neprivatizate), nu este de natura incurajatoare pentru cresterea competitivitatii produselor agricole româneşti şi restructurarea acestui sector;– în al doilea rand, subcapitalizarea severa. O mare parte din acumularile tehnologice obtinute în regimul socialist au fost distruse, dispersate sau pur şi simplu s-au erodat fără a fi inlocuite. În consecinţa, productivitatea în agricultura este foarte scazuta, mentinand o parte excesiv de mare a populatiei active intr-o stare de subocupare cronica sau de ocupare care asigura o simpla supravietuire precara. La aceasta se adauga o foarte scazuta profesionalizare a noii taranimi. Deficitul masiv de infrastructura, cumulat cu celelalte cauze enumerate mai sus, face ca satul să fie foarte puţin diversificat din punctul de vedere al activităţilor economice, agricultura, şi ea slab diversificata, reprezentand de departe activitatea dominantă.Piaţa funciara, care ar trebui să aibă un rol foarte activ în constituirea unor ferme cu dimensiuni rentabile, este sever subdezvoltata. Sistemul de impozitare care avea unele ratiuni istorice a devenit o puternica frana. La ora actuala sunt impozitate numai suprafetele mai mari de 10 ha, care reprezinta, conform statisticilor oficiale, mai puţin de 0,3% din numărul total al exploatatiilor. O asemenea măsura descurajeaza consolidarea fermelor mijlocii şi mari, putand stimula formarea unor exploatatii cu suprafete mai mici de 10 ha. O măsura importanţa, care ar putea forta consolidarea proprietăţii terenurilor, ar fi impozitarea accentuata şi a terenurilor cu suprafete mai mici de 10 ha aparţinând celor care locuiesc la oras. În acest fel s-ar putea incuraja constituirea unor ferme mijlocii şi mari. Impactul unei asemenea măsuri ar putea fi important, din moment ce 40% dintre proprietari nu locuiesc în proximitatea geografica a exploatatiilor agricole, mulţi dintre acestia fiind stabiliti în oraşe şi având ocupatii alternative. Veniturile obtinute dintr-o asemenea taxa ar putea fi canalizate direct în bugetele locale pentru a finanta programe de dezvoltare comunitara.Politica actuala de a sprijini nu exploatatiile agricole de supravietuire, ci pe cele relativ mari, care au sanse de dezvoltare, va avea probabil efecte pozitive. Este nevoie, de asemenea, de alocarea unor resurse bugetare suplimentare cu scopul cofinantarii imprumuturilor pentru dezvoltare rurala atrase de la Uniunea Europeana.Agricultura trebuie considerata în cadrul mai larg al mediului rural. Este nevoie tot mai acuta a se promova un concept integrat al mediului rural, ca un spatiu complex de activităţi agricole şi nonagricole, dar şi ca mediu de viaţa. Mediul rural are o nevoie acuta de investitii. Investitii suplimentare sunt necesare în infrastructura rurala (apa potabila, canalizare, distributia gazelor naturale, retele de transport şi comunicatie).Cresterea investitiilor în dezvoltarea rurala va conduce la diversificarea alternativelor de ocupare a forţei de muncă din mediul rural, care la ora actuala este în marea majoritate absorbita de agricultura.Un efort special trebuie facut în domeniul educatiei şi sănătăţii. Majoritatea populatiei din mediul rural (trei sferturi din total) are o pregatire scolara care se limiteaza la învăţământul primar sau cel mult gimnazial: o treime din populatie (33,1%) poseda numai instruire de nivel primar, inca o treime (33,7%) având un nivel de pregatire gimnazial, iar o proportie inacceptabil de ridicata (7,4%) nu a absolvit nici o formă de scolarizare. Doar 1 din 100 de locuitori ai satelor a absolvit o institutie de invatamant superior. Marea majoritate a tinerilor din mediul rural care au urmat învăţământul superior se stabilesc la oraşe, numai 10% optand pentru o eventuala reintoarcere în mediul rural.În ceea ce priveste asistenţa sanitara de care beneficiaza locuitorii satelor, aceasta este cu mult sub nivelul calitativ al celei asigurate în mediul urban. Calitatea actului medical din mediul rural este relativ scazuta, în principal din cauza slabei dotari cu aparatura medicală şi a lipsei de personal de specialitate.Efectele situaţiei în care se afla satul românesc sunt multiple: activităţile economice sunt puţin diversificate, agricultura practicata este neperformanta, starea de sănătate este precara, iar mortalitatea este ridicata.Sistemul de pensii – factor major de risc fiscalLa ora actuala nivelul pensiilor este extrem de redus, presiunile sociale fiind, în consecinţa, ridicate în acest sector.Fireasca ar fi o crestere a acestora mai ales din perspectiva ajustarilor de preţuri la utilitatile publice.Pe de altă parte, starea sistemului de pensii este extrem de precara, iar deficitul la bugetul asigurarilor sociale are o tendinta de crestere accentuata.De-a lungul anilor '90 pozitia financiară a sistemului românesc de pensii s-a deteriorat în mod rapid. Principalul factor al acestei evolutii a fost diminuarea substantiala a numarului contribuabililor, complementar cu cresterea rapida a numarului pensionarilor, prin abuzul de pensionari anticipate. În anul 2000 numărul contribuabililor la sistemul public de pensii a fost de 4,6 milioane, comparativ cu aproximativ 8,2 milioane platitori cu 10 ani în urma. În acelasi timp numărul pensionarilor a crescut continuu de la 2,4 milioane în 1990 la 4,4 milioane în 2000, la care se adauga 1,7 milioane de beneficiari din fostele scheme de pensii ale agricultorilor. Condiţiile nefavorabile ale pieţei, cresterea somajului şi concedierile din intreprinderile de stat au motivat o crestere puternica a cererilor pentru pensionare atât înainte de limita de vârsta, cat şi pe caz de boala. Cererea pentru pensionarea timpurie a fost incurajata şi de penalitatile extrem de scazute impuse asupra pensionarii anterioare limitei de vârsta. Numărul domeniilor de activitate şi al salariatilor care au beneficiat legal de tratament preferential în ceea ce priveste pensionarea s-a extins continuu pe parcursul anilor '90. Cresterea dramatica a ratei de dependenta a sistemului a condus la cresterea dezechilibrelor. Ca măsura compensatorie, rata medie a contribuţiilor sociale a crescut de la 14% la inceputul anilor '90 până la o medie de 37,5% în 2000, totalitatea impozitelor aplicate asupra salariilor ajungand la un nivel de aproximativ 57%.Este necesar ca reforma sistemului de pensii să fie continuata şi finalizata, iar în paralel nivelul contribuţiilor de asigurări sociale să fie diminuat. +
Capitolul 4Resursele PNAincPentru reusita accelerarii reducerii saraciei şi a promovarii incluziunii sociale PNAinc trebuie să prevada în mod necesar resursele suplimentare pe care se bazeaza.Contextul lansarii acestui PNAinc este în mod special critic: pe fondul unor condiţii economice sever dificile am mostenit o subfinantare cronica a sectorului social, chiar raportata la capacitatile limitate ale economiei româneşti, cuplata cu un anumit deficit instituţional. Trebuie însă sa fim constienti ca fără o corectie substantiala a subfinantarii şi a deficitului instituţional nu poate fi vorba de o reusita semnificativa a acestui plan naţional de actiune.Trei tipuri de resurse ale amplificarii programelor sociale trebuie luate în considerare:a) Cresterea finantarii sectorului social. Acest lucru se poate realiza în primul rand prin cresterea efortului public, a cheltuielilor sociale publice. Complementar trebuie stimulata o mai mare contribuţie financiară a societatii civile, dar şi a organismelor internationale (în primul rand UE). … b) Realizarea unei cresteri susţinute şi semnificative a PIB; … c) Cresterea eficientei utilizarii resurselor deja disponibile; … d) Îmbunătăţirea rapida şi decisiva a capacităţilor instituţionale, culturale şi profesionale ale sectorului social. … Obiectivul 1: Cresterea finantarii sectorului socialPentru orice societate resursele destinate programelor sociale sunt structural limitate. Provenind din taxe, impozite, contribuţii, peste o anumita limita ele afectează advers procesul primar de producere economica a bunastarii. Intr-un context social-economic, în care trebuie inclusa şi voinţa politica a colectivitatii, exista un punct de echilibru între resursele economice totale produse şi resursele atribuite pentru programe sociale.România ocupa din acest punct de vedere o pozitie speciala: comparativ cu toate celelalte state europene, excepţie facand doar cele care se confrunta cu situaţii speciale (Albania, statele din fosta Iugoslavie), efortul social se plaseaza la nivelul cel mai scăzut (cap. XVI). Din acest motiv putem estima ca, indiferent de controversele politice şi de argumentele pro sau contra, efortul financiar pentru susţinerea politicii sociale va creşte inevitabil, sub presiunea problemelor sociale, dar şi a imperativelor integrarii europene. Trebuie sa ne asteptam ca la un moment dat al procesului de integrare europeana a României, se va formula ca cerinţa expresa cresterea cheltuielilor sociale publice.Este util, din acest motiv, ca aceasta crestere să fie proiectata inca de acum, ritmurile ei fiind, evident, în functie de voinţa politica dominantă.Consideram ca pe termen mediu/lung, cel puţin la nivelul conceptiei actuale europene asupra interventiei sociale a statului, obiectivul nostru legitim în acest domeniu este sa atingem un nivel al cheltuielilor sociale publice de 25% din PIB.Putem lua în considerare 3 scenarii privitoare la dinamica cheltuielilor sociale publice:A. Scenariul conservator: cheltuielile sociale publice vor rămâne şi pe termen scurt/mediu constante ca procent din PIB; ele vor creşte însă în valoare absoluta ca efect al cresterii economice.B. Scenariul unui angajament social ferm, cu o crestere în doua trepte a efortului:● 2003-2005 – crestere anuală cu 0,5% din PIB● 2006-2010 – crestere anuală cu 1,5%● atingerea obiectivului: 2010.C. Scenariul conservator, cu o crestere mai lenta a efortului, determinata în special de presiunile conjuncturale:● crestere anuală în medie de 0,5% din PIB● atingerea obiectivului: 2016.Primul scenariu nu presupune o schimbare structurala a interventiei sociale a statului. Acest scenariu nu este însă probabil a se materializa. Doua presiuni se vor exercita în viitor pentru cresterea şi relativa, nu doar absoluta, a efortului social public: nevoia tot mai acuta de a absorbi problemele sociale acumulate şi presiunea integrarii europene prin asimilarea configuratiei de politica sociala promovata de UE. Este deci probabil ca în urmatorii ani guvernarea va trebui sa mareasca efortul public social.Cel de-al doilea scenariu este bazat pe o voinţa politica accentuata de solutionare rapida a problemelor sociale produse de tranzitie. Desi curajos, acesta este realist din perspectiva cadrului economic şi fiscal pe termen mediu/lung pe care ne-am angajat sa îl respectam prin PEP. În prima etapa de 3 ani, ţinând seama de multiplele dificultati ale economiei, precum şi de nivelul ridicat al impozitarii, este prevăzută o crestere medie anuală moderata de 0,5% din PIB. Pe termen lung, datorita schimbarilor structurale economice şi intaririi administraţiei fiscale vom fi capabili sa sustinem o crestere a cheltuielilor sociale cu o medie anuală de 1,5%. În acest fel vom fi capabili ca până în 2010 sa atingem o pondere comparabila a cheltuielilor sociale cu tarile UE. Acest scenariu se integreaza şi în procesul de aderare la UE. Până în momentul 2007 România va fi facut deja un efort semnificativ de aliniere la standardele europene, în urmatorii 3 ani de după admisie acest efort fiind în linii generale finalizat. Datorita acumularii explozive a problemelor sociale este foarte posibil ca în viitorul apropiat efortul social sa creasca într-un ritm mai înalt. Principala dificultate în implementarea acestui scenariu o reprezinta identificarea capitolelor bugetare a caror pondere va trebui inevitabil sa scada.Cel de-al treilea scenariu, conservator, pare a fi mult mai puţin probabil. Prin presiunea combinata a celor doi factori – agravarea problemelor sociale şi presiunile procesului aderarii la Uniunea Europeana – cresterea efortului social va fi mai rapida decat cea prevăzută în acest scenariu. Cel mai probabil este ca presiunea interna se va declansa prima. Aceasta presiune combinata, în condiţiile unei amanari excesive a deciziei politice de schimbare, este foarte probabil ca va motiva la un moment dat cristalizarea unei vointe politice ferme de reorientare, printr-o crestere rapida. În acest fel se poate intra brusc în patternul primului scenariu, ceva mai tarziu însă şi cu costuri sociale şi politice ridicate.Resursele cresterii efortului bugetarCresterea impozitarii (incluzând aici şi contribuţiile sociale) nu mai reprezinta o sursa disponibila. Nivelul principalelor taxe şi impozite este comparabil cu media internationala. Excepţie face nivelul contribuţiilor de asigurare sociala, care este printre cele mai ridicate din lume. România are la ora actuala cel mai mare nivel al contribuţiilor de asigurări sociale din Europa (57%). Pentru a diminua dezavantajul de competitivitate fiscala pe care îl avem în acest domeniu este evidenta necesitatea reducerii sale. Deja din acest an el a scăzut usor şi Guvernul urmareste sa incerce o reducere accentuata a lui în urmatorii ani, spre 45%.Dacă fiscalitatea pe individ se afla la limita superioara, nu acelasi lucru este valabil pentru rata fiscalitatii în ansamblu, ca procent al veniturilor fiscale din PIB, care este substantial mai redusa decat în celelalte state europene.Pentru cresterea veniturilor la buget este necesar să se ia în considerare urmatoarele direcţii de actiune:1. o mai buna colectare a taxelor şi contribuţiilor sociale;2. o largire a bazei de impozitare;3. redresarea ratei de dependenta: numărul de pensionari care revine la numărul de contribuabili la sistemul de asigurări sociale.Exista însă în momentul actual şi alte surse importante de crestere a resurselor financiare publice care ar putea fi orientate spre programe sociale.În primul rand cresterea economica prezumata, precum şi eliminarea, de dorit într-un ritm cat mai rapid, a zonelor economice bolnave, consumatoare de resurse bugetare, vor creşte atât în termeni absoluti, cat şi relativi (ca procent din PIB) resursele disponibile pentru programele sociale.În al doilea rand trebuie mentionat volumul scăzut al veniturilor publice ca procent din PIB. În prezent România are un nivel al veniturilor publice, ca pondere în PIB, de numai 31,8% în 2001. Comparativ, tarile central-europene mai avansate din punct de vedere al procesului de tranzitie au un nivel mediu al veniturilor publice de circa 40% din PIB. Multe state din UE au venituri bugetare şi mai mari.Principala cauza a acestei situaţii, pe lângă baza ingusta de impozitare, este slaba colectare a taxelor şi contribuţiilor sociale. Chiar dacă ajutorul direct al întreprinderilor de la bugetul public s-a redus ca volum, sprijinul indirect prin tolerarea acumularii de arierate a continuat neincetat. Neplata impozitelor a fost incurajata şi de acordarea a numeroase reesalonari şi scutiri neconditionate, care au creat asteptari artificiale şi au condus atât la pierderea de venituri substantiale la bugetul de stat, cat şi la diminuarea credibilitatii sistemului fiscal şi au creat imaginea unei lipse de corectitudine cu privire la distributia efortului fiscal din punct de vedere social.Aditional la cresterea efortului bugetar este vital a se mobiliza resursele financiare ale societatii civile. Pe măsura cresterii standardului de viaţa exista premise favorabile pentru susţinerea şi stimularea cresterii contributiei directe a colectivitatilor la programe de interes social. Din acest punct de vedere guvernarea actuala a marcat o schimbare de atitudine. A devenit evident ca transferul responsabilitatii primare în sfera socialului către societatea civila reprezinta o abdicare a autorităţilor publice de la propriile responsabilităţii şi, în acelasi timp, un act a cărui consecinţa este agravarea problemelor sociale. Asumarea deplina a responsabilitatilor în sfera politicii sociale cuprinde însă şi obiectivul construirii unui complex şi eficient parteneriat social. Doua liniamente esentiale ale unui asemenea parteneriat trebuie promovate:– atragerea partenerilor sociali, a societatii civile la realizarea programelor sociale, autoritatea publică asumandu-şi, în numele colectivitatii, rolul de centru organizator;– completarea programelor publice cu initiative private.În fine, pentru implementarea Planului este important să se identifice şi să se atraga o serie de resurse externe disponibile, mai ales cele ale Uniunii Europene.Obiectivul 2: Cresterea eficientei sectorului socialEficienta programelor sociale, desi slab finantate, poate fi totusi semnificativ îmbunătăţită. Urmatoarele direcţii pot fi luate în considerare:1. Cresterea ponderii programelor active de promovare a ocuparii, care reprezinta cea mai importanţa modalitate de a activa direct pe cei în dificultate: crearea de locuri de muncă, incurajarea angajarii persoanelor cu risc ridicat de şomaj cronic, formarea profesionala şi reabilitarea capacităţilor de angajare ocupationala, medierea muncii, susţinerea activităţilor aducatoare de venit. Tot acest domeniu crucial pentru cresterea eficientei politicilor antisaracie face obiectul Planului naţional de actiune pentru ocuparea forţei de muncă, motiv pentru care aici aceasta direcţie va fi doar mentionata.Investiţiile în reabilitarea capacităţilor şi dezvoltarea de oportunitati vor usura în viitorul imediat presiunea nevoilor de suport social. Programele de creare de locuri de muncă sunt din acest punct de vedere centrale. Dar şi reabilitarea capacităţilor de ocupare şi de functionare sociala normala este foarte importanţa.Un loc important îl poate ocupa, de asemenea, extinderea economiei sociale. Prin economie sociala înţelegem doua lucruri distincte:a) activităţi economice care, în subsidiar şi cu condiţia mentinerii performantei economice, includ obiective de tip social. Condiţionarea acordarii contractelor publice de absorbtia unor categorii sociale cu probleme de integrare economica sau în vederea reducerii disparitatilor regionale este o practica al carei succes este dovedit. O asemenea extensie nu va fi desigur contabilizata în cadrul cheltuielilor sociale publice, dar poate avea un efect pozitiv asupra problemelor sociale, scazand nevoia de programe sociale; … b) lansarea de largi programe de amenajari de infrastructura şi teritoriale, inclusiv de mediu. Investiţiile din aceste domenii pot fi atât investitii economice (parte a dezvoltării economice a tarii), cat şi investitii sociale propriu-zise, în infrastructura calităţii vietii (scoli, spitale etc.). … Toate aceste activităţi economice, pe lângă efectul lor direct, prezinta un efect indirect, de activizare economica a populatiei, de producere de venituri şi, în consecinţa, de scadere a presiunii asupra nevoilor de cheltuieli sociale publice.2. Eliminarea progresiva a fragmentarii programelor sociale. În ultimii ani analizele sistemului de protecţie sociala au cazut de acord asupra existentei unei fragmentari excesive, ca o sursa importanţa a eficientei scazute. De problemele sociale, care sunt mereu globale şi interconectate, se ocupa institutii guvernamentale diferite, cu programe care sunt mai degraba competitive şi rivale decat coordonate şi puse reciproc de acord. În mod special este necesară reducerea drastica a programelor redundante/paralele. Fragmentarea instituţională duce la:– eficienta scazuta din cauza concentrarii pe o componenta sau alta a unei probleme şi a ignorarii unei abordari globale a acesteia;– paralelisme instituţionale: institutii diferite, care nu se afla în relatii de cooperare, se ocupa de componente ale problematicii sociale. Pe lângă efectele negative asupra eficacitatii, paralelismele instituţionale genereaza o crestere artificiala a costului administrarii.Exista doua evolutii care ofera o perspectiva buna de depasire a fragmentarii sistemului de protecţie sociala:a) descentralizarea activităţilor de suport social. Faptul ca în special noua lege a sistemului naţional de asistenţa sociala prevede că sistemul de servicii de asistenţa sociala este realizat la nivelul autorităţilor locale, celelalte niveluri ale sistemului (judetean şi naţional) reconstruindu-se în acord cu aceasta optiune, face posibil ca la nivel local să se realizeze unificarea sistemului. Aici se pot stabili servicii complexe de diagnoza şi adresare a nevoilor individuale. Ar fi însă absolut necesar ca o parte din beneficiile financiare stabilite de lege să poată fi oferite în mod flexibil şi diferentiat de către serviciile sociale locale, în raport cu nevoile efective şi în formele cele mai adecvate. De exemplu, 10% din bugetul dedicat tuturor programelor sociale să fie lasat la dispoziţia autorităţilor locale pentru forme de suport flexibil decise, pentru susţinerea experimentarii inovative şi pentru a face faţa problemelor sociale care pot aparea. … Ar fi eficient ca şi bugetul alocat venitului minim garantat să aibă o asemenea prevedere. Forma actuala a ajutoarelor de urgenta, înalt centralizate, este greoaie, costisitoare şi în plus nu este capabila de a opera efectiv o ierarhie a urgentelor.Este important ca la nivel naţional sa existe un fond pentru finantarea unor programe naţionale sau pilot; este util, de asemenea, ca aici să fie incluse pentru o perioadă şi fonduri de sustinere a unor beneficii de urgenta individuale cu totul şi cu totul speciale, ca de exemplu tratamentele medicale în strainatate. La nivelul autorităţilor locale trebuie să existe în mod complementar un buget care să fie utilizat pentru nevoile locale urgente, stabilite pe baza prioritatilor locale;b) constituirea comisiei interministeriale de asistenţa sociala, care are ca obiectiv concertarea tuturor programelor sociale de suport; … c) constituirea comisiilor judetene antisaracie şi de promovare a incluziunii sociale, bazate pe principiul parteneriatului. Aceste comisii vor fi în pozitia de a putea prelua în managementul judeţului unele programe naţionale, de a consolida functia de coordonare a tuturor programelor care se desfăşoară în judet. … 3. Orientarea mai ferma a resurselor spre prioritati explicit adoptate. Exista mecanisme care în mod sistematic blocheaza procesul de identificare a prioritatilor sau chiar îl viciaza. Datorita fragmentarii instituţionale, în locul utilizarii cat mai flexibile a resurselor disponibile limitate în raport cu prioritatile contextual determinate, exista o preferinta excesiva pentru acordarea prin lege de drepturi rigide, pe categorii de probleme. De exemplu, pentru persoanele cu handicap – dreptul la un însoţitor în locul dreptului la servicii de suport, care pot fi mult mai variat determinate în raport cu nevoile concrete. Datorita costului mare al acoperirii acestui drept, alte forme de suport, poate mai eficiente, practic sunt excluse în momentul actual. Este un caz tipic în care un drept parţial oferit exclude alte drepturi, posibil mai adecvate.Este contraproductiva şi, în ultima instanţa, o sursa de eficienta scazuta, legiferarea unor mijloace ca drepturi în loc ca dreptul să fie definit la nivelul satisfacerii unei nevoi complexe, care poate fi realizata cu o combinaţie de mijloace, în functie de contextul concret. Efectul unei asemenea abordari este un sistem de drepturi rigid definite, cu spatiu aproape nul de flexibilitate. În plus, este micsorata sansa de a se acordă resurse fie pentru programe mai flexibile, fie pentru a face faţa noilor probleme, chiar mult mai grave.Fixarea în legislatie a unor drepturi partiale, care funcţionează ca drepturi deja castigate, greu de modificat, ingreuneaza procesul de stabilire de prioritati în politica sociala. Prioritatile care orienteaza procesul sunt mai degraba efectul neintentionat al unor presiuni trecute care au avut succes.Incompletitudinea sistemului de asistenţa sociala reprezinta o sursa importanţa de distorsiune a sistemului de prioritati. Nedezvoltarea unor servicii de suport social face ca nevoile respective sa ramana, indiferent de gravitatea lor, neacoperite. Nedezvoltarea sistemului de servicii de asistenţa sociala comunitara a dus, de exemplu, la axarea sistemului pe tratarea efectelor în detrimentul prevenirii. Inexistenta unui sistem de venit minim garantat a dus la ignorarea unui segment de populatie care se zbate în condiţii de saracie extrema.4. Mutarea accentului pe prevenire şi suport preventiv, mult mai ieftin şi mai eficient, faţă de tratarea problemelor sociale deja consolidate, greu de resorbit. Din acest punct de vedere sistemul de securitate sociala, axat pe beneficii financiare, trebuie completat radical cu un larg complex de servicii de asistenţa sociala, care să sustina prevenirea şi recuperarea sociala.5. Cresterea calităţii tuturor serviciilor, inclusiv prin elaborarea de standarde minime de calitate, şi dezvoltarea unui sistem de monitorizare a calităţii. În prezent, complementar cu o inspecţie predominant financiar-administrativa, exista un deficit sever de monitorizare a calităţii propriu-zise a serviciilor sociale furnizate la nivel local. Lipsa de competenţa a personalului şi lipsa standardelor de calitate reprezinta un factor inhibitor pentru cresterea eficacitatii şi eficientei acestor servicii.6. Reducerea drastica a programelor excesiv de scumpe în raport cu rezultatele. Este important să fie evitate urmatoarele tipuri de programe:a) programe excesiv de scumpe, care, cel puţin în momentul actual, nu pot fi extinse datorita costurilor. … Adesea programe nefezabile din punct de vedere financiar sunt lansate, din surse extrabugetare, sub forma unor programe-pilot, fără nici o sansa de a fi generalizate la nivelul administratiilor publice locale din bugetele locale;b) programe fragmentate, cu costuri instituţionale ridicate, în locul unor programe globale. Sunt notorii insuccesele unor programe de suport pentru copiii strazii, care, în final, nu au facut decat, pe lângă o anumita ameliorare trecatoare a situaţiei lor, să-i fixeze şi mai mult în strada; … c) orientarea resurselor spre variabilele mai accesibile, dar nu neaparat cele mai eficiente: programe de evaluare a nevoilor, programe de promovare de informaţii şi atitudini în lipsa resurselor financiare şi instituţionale de a sustine efectiv respectivele comportamente; programe de formare a personalului, în lipsa structurilor organizaţionale în care respectivele persoane sa lucreze. … 7. Identificarea şi mobilizarea variatelor resurse potentiale ale diferitelor sisteme. Cateva exemple sunt edificatoare pentru asemenea disponibilitati. Utilizarea serviciului militar alternativ în folosul colectivitatii ar putea fi o asemenea resursa extrem de importanţa: pentru furnizarea unor servicii de ingrijire sociomedicala în comunitate, pentru susţinerea unor programe sociale, ca de exemplu, constructii de locuinte pentru persoanele sarace. Armata poate aduce, de asemenea, în momentul de faţa cateva contribuţii majore prin transformarea unor cazarmi dezafectate în centre de plasament pentru minori, camine pentru batrani, centre de instruire a personalului care urmeaza sa lucreze în sistemul naţional de asistenţa sociala.8. Utilizarea tineretului ca resursa cruciala a dezvoltăriiGestionarea inadecvata a tranzitiei este responsabila de producerea unor deficite importante de pregatire profesionala şi scolara a tinerei generatii, de dificultati accentuate de angajare a acesteia pe piaţa muncii, în fine, de o stare larga de demoralizare, exprimata în comportamente deviante, dar şi în tentatia emigrarii.Pentru mobilizarea tineretului ca resursa a dezvoltării sociale este necesară însă o politica speciala de suport pentru tranzitia tinerilor la condiţia adulta: diminuarea deficitului de resurse economice, obtinerea unor condiţii decente de locuit, oportunitati ocupationale atractive, posibilitati de participare social-politica.9. Integrarea şi compatibilizarea programelor cu finanţare internationala în sistemul serviciilor publice socialeUnele programe cu finanţare externa nu sunt suficient integrate şi concertate cu directiile de dezvoltare a sistemului global de protecţie sociala.● Managementul acestor programe trebuie inclus/subordonat responsabilului guvernamental în domeniul respectiv.● Trebuie introduse, ca obligatorii, preevaluarea eficientei acestor programe şi monitorizarea lor continua din punctul de vedere al încadrării în procesul global de dezvoltare instituţională.Obiectivul 3: Dezvoltarea instituţională şi a capacităţilorEficacitatea atingerii obiectivelor de reducere a saraciei şi de promovare a incluziunii sociale depinde crucial de un proces rapid de dezvoltare instituţională şi, în mod special, de consolidare a capacităţilor de a dezvolta programe sociale eficiente.1. Definitivarea reformei instituţionale a sistemului de protecţie socialaa) Completarea sistemului cu elementele lipsa sau dezvoltarea celor care sunt doar la inceputul lor. … Desi contine aproape toate componentele principale ale unui stat modern al bunastarii, sistemul actual de protecţie sociala contine inca unele pete albe, a caror acoperire trebuie să reprezinte o prioritate pentru politica sociala actuala. În anul 2001 s-au luat deja măsuri legislative, care urmeaza a fi implementate, cruciale din acest punct de vedere:– venitul minim garantat, introdus din ianuarie 2002, trebuie să se cristalizeze ca un sistem functional şi sustenabil;– sistemul de servicii de asistenţa sociala şi de ingrijire sociomedicala la nivel comunitar reprezinta un obiectiv ce urmeaza a fi initiat inca din anul 2002. Este rezonabil sa consideram ca implementarea sa completa se va intinde pe perioada 2002-2004;– implementarea unor dispozitive de răspuns la o serie de probleme sociale grave, inadecvat adresate: traficul cu fiinte umane, copii neglijati şi/sau maltratati în familie, violenta domestica, dependenta de drog, persoane fără locuinta, acumularea de datorii la întreţinere.b) Dezvoltarea sistemului prin definitivarea procesului de descentralizare. Din acest punct de vedere, 4 obiective distincte trebuie avute în vedere: … b) 1. Dezvoltarea unei retele de servicii de asistenţa sociala la nivelul comunitatilor, în cadrul autorităţilor publice locale: … – dezvoltarea capacităţilor de asigurare a desfăşurării programelor de asistenţa sociala (furnizarea beneficiilor sociale şi a serviciilor sociale)– capacitati de promovare de programe de dezvoltare comunitara, pe baza unui larg parteneriat cu actorii locali,b) 2. Regandirea functiilor şi structurilor la nivel naţional şi judetean … La nivel naţional:– intarirea capacităţii de dezvoltare de politici sociale şi de planificare strategica;– dezvoltarea capacităţilor de sustinere tehnico-metodologica a programelor sociale ale autorităţilor locale;– intarirea capacităţilor de formulare a standardelor de calitate în activităţile de suport social şi de monitorizare a indeplinirii lor;– promovarea unor mecanisme integrative la nivelul guvernamental al politicii sociale, pentru a se evita paralelismele şi dublarile, lipsa de coordonare;– promovarea unor proceduri care să asigure un proces de identificare şi promovare a prioritatilor.La nivel judetean:– crearea unui sistem integrat de promovare a programelor sociale;– intarirea capacităţii judetene de a dezvolta şi implementa planuri antisaracie şi de promovare a incluziunii sociale, de a elabora strategii proprii de dezvoltare sociala;– capacitati de a sustine tehnic şi metodologic programele sociale comunitare.b) 3. Din punctul de vedere al distributiei resurselor pe categorii de cheltuieli: … – cresterea ponderii fondurilor a caror utilizare este decisa în functie de prioritatile prezente, atât la nivel naţional, cat şi local;– cresterea ponderii fondurilor alocate pe programe, a caror utilizare este decisa în mod flexibil, la nivel naţional şi local, în raport cu fondurile alocate rigid pe beneficii.b) 4. Crearea unor mecanisme de definire clara, respectiv de localizare/atribuire a responsabilitatilor administraţiei locale şi centrale, în vederea cresterii transparentei decizionale, prevenirii abuzurilor instituţionale şi cresterii legitimitatii discretionaritatii structurilor locale. … 2. Asigurarea unui nivel ridicat de calificare a cadrelor care lucreaza în sistemLipsa calificarii blocheaza activitatea, induce perturbari, scade eficienta individuala şi colectiva.În prezent, în sistemul de securitate sociala lucreaza persoane cu calificarile cele mai diverse, prezentand adesea deficite substantiale de pregatire în domeniul de activitate. Mai multe tipuri de măsuri sunt necesare din aceasta perspectiva:– politica noilor angajari trebuie să mearga ferm pe linia selectării persoanelor cu formare profesionala adecvata;– elaborarea unor modalităţi de formare profesionala de specialitate a celor care, desi nu au calificarea formala necesară, lucreaza în sistem şi au capatat o anumita experienta profesionala în domeniu. Din acest punct de vedere trebuie evitata formarea amatoristica şi fragmentara. Este necesară o pregatire de specialitate sistematica, inclusiv prin obtinerea de diplome universitare în sistem de IDD. Un fond special trebuie prevăzut pentru a sustine o asemenea formare compensatorie;– elaborarea unui plan naţional de formare profesionala continua în domeniu, pentru a suplini deficitul general de formare profesionala.3. Dezvoltarea capacităţilor administraţiei locale şi centrale de preevaluare şi monitorizare continua a programelor socialePentru a evita risipa trebuie dezvoltata capacitatea de preevaluare (evaluare anticipativa, ex ante) a programelor sociale şi de evaluare/monitorizare continua a derularii lor.În acest fel creşte sansa de a se evita adoptarea programelor ineficiente şi de a le corecta/abandona din timp pe cele cu probleme de eficienta.Pentru a spori capacitatea de monitorizare este util a se introduce în fiecare program un set de indicatori de cost/beneficiu: cat costa realizarea unui serviciu oarecare. De asemenea, aici trebuie inclus un indicator de costuri administrative pe serviciu sau pe total program.4. Mobilizarea resurselor comunitare, prin promovarea parteneriatuluiParteneriatul nu trebuie privit doar ca o modalitate de creare a consensului şi de obtinere a suportului colectiv pentru deciziile politice, dar şi de construcţie împreună a noi solutii, de crestere a eficientei utilizarii resurselor publice, complemetar cu identificarea şi mobilizarea unor noi resurse comunitare.Atât la nivel naţional, cat şi local principiul parteneriatului trebuie să stea la baza coagularii programelor de dezvoltare sociala. Largirea parteneriatului prin includerea, alaturi de patronat şi sindicate, a bisericii, a organizaţiilor neguvernamentale, mai ales a celor care exprima în mod direct segmentele de populatie aflate în situaţie de risc/dificultate.Datorita specificului sistemului de organizare a administraţiei publice este vitala dezvoltarea unui nou tip de parteneriat: autorităţile publice locale/autorităţile publice judetene/autorităţile publice naţionale.Prioritati pentru utilizarea resurselor financiare suplimentareCresterea cheltuielilor sociale publice, raspunzand unor presiuni sociale tot mai accentuate, va trebui să fie canalizata spre un grup de 5 direcţii prioritare:1. Cresterea suportului financiar pentru sănătate şi invatamant este absolut esenţială. Existenta unei populatii care nu corespunde standardelor de sănătate cerute va limita rata de crestere pe termen mediu şi lung a economiei. Educatia insuficienta va reduce sansele de integrare pe piaţa muncii şi va conduce la aparitia unei rate structurale mari a somajului. Acest lucru va genera presiune asupra cheltuielilor de protecţie sociala şi va creşte în mod artificial costurile bugetare. O asemenea evolutie este de natura sa creeze probleme foarte mari şi din perspectiva sustenabilitatii pe termen lung a situaţiei financiare a sistemului de pensii, crescand în mod substantial rata de dependenta a acestuia.2. Cresterea cantitativa şi calitativa a oportunitatilor de ocupare prin multiplicarea programelor active. Susţinerea relansarii economiei şi crearea de noi locuri de muncă reprezinta o direcţie prioritara. Cronicizarea somajului este o problemă extrem de grava, care poate conduce la dezagregarea vietii personale, a familiei şi la izolarea sociala. O crestere rapida a numarului locurilor de muncă salariale este vitala pentru atingerea unor echilibre fundamentale pentru o societate moderna.În acelasi timp o atenţie speciala trebuie acordată inca de la inceput cresterii calităţii ocuparii. Politica de crestere economica trebuie să se orienteze spre stimularea acelor activităţi care ofera resursele pentru o viaţa prospera. Eliminarea saraciei persoanelor active economic este un obiectiv care va trebui să fie urmarit în mod special.O atenţie speciala trebuie acordată satului. Saracia care atinge grav taranimea poate fi absorbita în principal prin cresterea oportunitatilor de ocupare:– condiţii care să faca activitatea în agricultura sursa a prosperitatii personale;– stimularea de activităţi economice nonagricole în mediul rural.3. Cresterea transferurilor sociale. Având în vedere declinul economic din perioada 1997-1999, care a accentuat deteriorarea condiţiilor de viaţa pentru categoriile de populatie cele mai expuse, transferurile sociale ar trebui sa inregistreze o crestere substantiala. Somajul nu va mai creşte semnificativ, cu toate ca economia românească nu a parcurs complet ciclul restructurarii. Numărul de salariati în sferele productive propriu-zise a scăzut deja la un nivel alarmant: din cei peste 8 milioane de salariati în 1989, în prezent au ramas 4,4 milioane de salariati, din care aproape 2 milioane apartin sectorului bugetar.Trei programe vor solicita masiv un surplus de resurse.● În primul rand venitul minim garantat, introdus din luna ianuarie 2002, va trebui să fie sustinut cu un efort bugetar considerabil.● În al doilea rand sistemul de pensii care s-a erodat în mod accentuat în ultimii ani va trebui să fie readus la un nivel acceptabil.● În al treilea rand este urgenta cresterea suportului pentru copiii aflati în situaţii de risc ridicat şi mai ales pentru copiii din familiile cu mulţi copii.4. Interventia decisiva pentru lichidarea în linii generale a unor situaţii de saracie extrema şi de excluziune sociala:– copiii abandonati;– copiii care nu au condiţii minime de dezvoltare în propriile familii, victime ale saraciei extreme şi degradării sociale;– copiii abandonati în strada;– persoane fără locuinta sau cu risc ridicat de a pierde locuinta;– segmentul populatiei de romi care se confrunta cu un cumul grav de lipsa de oportunitati.5. Cresterea rapida a capacităţilor instituţionale din sectorul social. Aici doua obiective sunt urgente:a) în urmatorii 2 ani, un efort special trebuie facut pentru implementarea sistemului naţional de servicii de asistenţa sociala, sector grav ignorat în ultimii 12 ani; … b) cresterea capacităţii, la nivel naţional şi local, de a dezvolta programe sociale. Politica de protecţie sociala este inca centrata pe suportul financiar al segmentelor largi de populatie. Capacitatea de a dezvolta programe sociale orientate spre solutionarea unor probleme delimitate grave (copiii strazii, copiii abandonati etc.) este în continuare subdezvoltata. Din acest motiv probleme grave s-au acumulat, iar eforturile financiare, adesea apreciabile, au avut o eficienta mai degraba modesta. … +
Capitolul 5Program de implementare a obiectivelor strategiceObiectivul strategic 1: Eliminarea saraciei extremeObiectivul 1.1. Garantarea unui venit minim pentru fiecare cetatean1.1.1. Asigurarea sustenabilitatii financiare a sistemului venitului minim garantat (VMG) şi a funcţionarii sale normale1.1.2. Menţinerea VMG la valoarea reala actuala şi cresterea sa în perspectiva pentru asigurarea unui minim de subzistentaObiectivul 1.2. Asigurarea de adaposturi temporare pentru persoanele/familiile fără locuinta1.2.1. Elaborarea şi implementarea unui program de construire a unei retele de locuinte de necesitate/temporare pentru persoanele fără locuinta sau care traiesc în condiţii de mizerie (Ministerul Muncii şi Solidaritatii Sociale, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, termen: 30 septembrie 2002);Etapa I: Construirea unor locuinte de necesitate/temporare pentru aproximativ 80 de persoane în fiecare judet (termen: noiembrie 2002)Etapa a II-a: Completarea numarului de locuinte de necesitate/temporare la nivelul necesarului (termen: octombrie 2003)1.2.2. Prevenirea evacuarii din locuinte a familiilor sarace● accentuarea masurilor de protecţie a chiriasilor împotriva evacuarii abuzive● suport pentru familiile sarace supraindatorate la plata intretinerii locuinţei, pentru a se evita situaţiile de evacuare● protectia juridica împotriva escrocheriilorObiectivul 1.3. Reducerea numarului de locuinte ce ofera condiţii de locuit inumane/degradante1.3.1. Identificarea locuintelor care prezinta condiţii inumane/degradante1.3.2. Lansarea unui program de sprijinire a construirii unor locuinte ieftine, chiar de tip provizoriu, pentru cei care au condiţii de locuit inumane/degradante (termen: iunie 2003)1.3.3. Reducerea cu un sfert a numarului acestor locuinte până în decembrie 2004Obiectivul 1.4. Constituirea unui mecanism de suport financiar de urgenta pentru situaţii individuale şi colective de dezastru1.4.1. Elaborarea unei metodologii clare de interventie în situaţii de dezastru individual şi colectiv (Ministerul Muncii şi Solidaritatii Sociale, Ministerul Administraţiei Publice, termen: decembrie 2002)1.4.2. Dezvoltarea unui sistem naţional, cu reprezentare la nivel naţional/judetean/local, pe baza unei filozofii reconsiderate a fostului Fond de solidaritate, care să asigure interventii în situaţii sociale de urgentaObiectivul strategic 2: Eliminarea situaţiilor de excluziune sociala severa şi promovarea incluziunii socialeObiectivul 2.1. Îmbunătăţirea accesului la servicii de asistenţa medicală2.1.1. Acces universal la un pachet minimal de servicii de asistenţa medicală2.1.2. Acces universal la servicii de sănătate a reproducerii şi de planificare familiala2.1.3. Asigurarea sustinerii medicale a mamelor pe tot parcursul perioadei prenatale şi postnatale2.1.4. Asigurarea accesului la asistenţa medicală al tuturor copiilor2.1.5. Acoperirea cu servicii medicale a zonelor şi colectivitatilor insuficient acoperite2.1.6. Reducerea imbolnavirilor şi a deceselor evitabile (reducerea mortalitatii materne, a mortalitatii infantile etc.)Obiectivul 2.2. Asigurarea accesului universal la educatia primara şi gimnaziala2.2.1. Eliminarea completa a cazurilor de neinscriere scolara2.2.2. Reducerea rapida a abandonului scolar în ciclul primar şi gimnazial prin:– activizarea rolului scolii în comunitate;– asistenţa sociala a familiilor cu probleme;– acordarea de gratuitati şi facilităţi pentru cei mai saraci în achizitionarea de materiale scolare;– oferirea de servicii educationale secundare: o masa/o gustare gratuita/subventionata în şcoala, internate şi semiinternate etc., focalizate în comunitati cu probleme2.2.3. Absorbtia deficitului educational al generatiilor tinere şi adulte prin alfabetizare/completare a studiilor2.2.4. Cresterea relevantei personale, sociale şi profesionale a scolii printr-o reforma accelerata a continutului învăţământuluiObiectivul 2.3. Generalizarea treptata a participării la educatia profesionala şi liceala2.3.1. Diversificarea ofertei de formare profesionala preuniversitara (licee cu profil tehnologic şi vocational, scoli profesionale şi de ucenici)2.3.2. Un program agresiv de atragere în activităţi de completare a studiilor, focalizata pe tinerii de 20-29 de ani care nu au incheiat decat educatia obligatorie (sau chiar mai puţin). Reducerea acestor cazuri de la 5% către 2-3% până în 20102.3.3. Cresterea relevantei ocupationale şi sociale a învăţământului vocational2.3.4. Cresterea oportunitatilor de participare scolara postgimnaziala a copiilor din grupurile defavorizate2.3.5. Definitivarea reformei sistemului de invatamant vocational şi a sistemului de invatare permanentaObiectivul 2.4. Asigurarea accesului la serviciile de asistenţa sociala a tuturor celor aflati în situaţie de dificultate2.4.1. Implementarea sistemului naţional de servicii de asistenţa sociala comunitara care va oferi servicii de prevenire/consiliere/recuperare în familie şi comunitate: 2002-20032.4.2. Dezvoltarea de servicii specializate de asistenţa sociala, cu atenţie speciala pe probleme ca: abandon scolar, delincventa juvenila, dependenta de droguri, violenta, abuzul sexual etc.Obiectivul 2.5. Cresterea oportunitatilor de ocupare2.5.1. Asigurarea accesului efectiv la serviciile de angajare, formare profesionala a tuturor celor care doresc sa devina economic activi2.5.2. Crearea de locuri de muncă prin relansarea economica, dar şi prin investitii în lucrari publice şi prin stimularea activităţilor economice pe cont propriu, precum şi a întreprinderilor nou-înfiinţate2.5.3. Promovarea unor măsuri speciale în vederea oferirii de oportunitati ocupationale grupurilor defavorizate: romi, persoane cu handicap, femei, tineri fără experienta în munca, şomeri peste 45 de aniObiectivul 2.6. Eradicarea fenomenului "copiii strazii" (termen: decembrie 2003)2.6.1. Identificarea copiilor strazii şi preluarea lor în sisteme de protecţie sociala2.6.2. Crearea unor centre de integrare/reintegrare sociala/familiala a copiilor strazii2.6.3. Monitorizarea preluării şi integrarii/reintegrarii familiale/sociale a copiilor strazii şi a activităţilor instituţiilor responsabile de fiecare copil al strazii2.6.4. Prevenirea parasirii familiei/abandonului copiilor în stradaObiectivul 2.7. Eradicarea cazurilor de lipsa a identităţii legale (lipsa actelor de identitate)Termen: iunie 2003Obiectivul 2.8. Asistarea copiilor aflati în situaţie de risc major (victime ale abuzurilor, neglijarii, violentei, exploatarii) în familie/comunitate (termen: decembrie 2002)2.8.1. Constituirea unui sistem de identificare/interventie/asistare a copiilor în situaţie de risc major în propria familie, la nivelul comunitatilor – servicii de asistenţa sociala comunitara2.8.2 Elaborarea unei strategii naţionale de prevenire/asistare a copiilor în situaţie de risc major în propria familie2.8.3. Dezvoltarea cadrului juridic de tratare a copiilor în situaţie de risc major în propria familie. Dezvoltarea capacităţilor instituţionale (juridice, politie, asistenţa sociala) de tratare a acestor cazuriObiectivul 2.9. Asistenţa sociala pentru varstnici2.9.1. Dezvoltarea sistemului de servicii sociale pentru varstnici, în familie şi comunitate (servicii în familie, centre de zi)● Etapa I: elaborarea unei strategii naţionale (termen: martie 2003)● Etapa a II-a: implementarea sistemului la nivelul minim de servicii la 25% din necesar (termen: decembrie 2004)● Etapa a III-a: sistemul la nivel minim de servicii, 99% din necesar (termen: 2012)2.9.2. Îmbunătăţirea sistemului de servicii în centre de tip rezidential● Etapa I: reconsiderarea conceptiei de organizare a instituţiilor rezidentiale pentru varstnici● Etapa a II-a: aducerea instituţiilor existente la un nivel minim de finanţare şi de calitate a serviciilor● Etapa a III-a: completarea numarului de institutii, la nivel de 75% din necesar (termen: decembrie 2010)Obiectivul 2.10. Îmbunătăţirea şi diversificarea formelor de suport pentru persoanele cu handicap2.10.1. Diversificarea şi personalizarea serviciilor destinate persoanelor cu handicap● Servicii specializate la domiciliu sau în centre de zi● Dezvoltarea retelelor de centre de zi, plasament în sistem privat● Includerea în infrastructura publică a facilitatilor pentru persoane cu handicap2.10.2. Integrarea în viaţa normala a comunităţii● Dezvoltarea vocationala: ocuparea, formarea şi angajarea persoanelor cu handicap în unităţi de terapie ocupationala sau în unităţi economic protejate2.10.3. Extinderea principiului educatiei inclusive prin cresterea participării la învăţământul obisnuit2.10.4. Reforma sistemului de institutii rezidentiale pentru persoane cu handicap grav● Asigurarea unei finanţări corespunzătoare asigurarii unor condiţii normale de viaţa şi a unor servicii la nivelul standardelor de calitate● Organizarea instituţiilor pe principii similare cu cele ale comunitatilor umane naturale● Accentuarea mobilitatii familie/centre rezidentiale temporare/institutii rezidentiale de lung termenObiectivul 2.11. Prevenirea traficului de persoane, a exploatarii sexuale a copiilor şi a adulţilor şi dezvoltarea capacităţii de recuperare a victimelor2.11.1. Cresterea eficacitatii interventiei politiei în prevenirea şi pedepsirea actelor de trafic cu persoane2.11.2. Examinarea oportunitatii de marire a pedepselor pentru infractiunile de trafic de persoane şi exploatare sexuala2.11.3. Dezvoltarea cooperarii cu organismele publice din tarile care atrag traficul cu persoane pentru a identifica infractiunile, dar şi a descuraja exploatarea sexuala a persoanelor traficate2.11.4. Dezvoltarea serviciilor de asistenţa sociala/terapie şi reinsertie sociala a victimelor traficului de persoaneObiectivul 2.12. Prevenirea excluziunii sociale datorate criminalitatii2.12.1. Identificarea cauzelor criminalitatii în România şi dezvoltarea unui sistem legislativ şi instituţional eficient de prevenire a acesteia prin elaborarea şi implementarea, în colaborare cu Comitetul Naţional de Prevenire a Criminalitatii, a unui plan naţional împotriva criminalitatii2.12.2. Program agresiv de prevenire a consumului de droguri şi de recuperare a dependentilor de drog2.12.3. Dezvoltarea serviciilor de suport pentru victime2.12.4. Dezvoltarea sistemelor de recuperare a delincventilor prin dezvoltarea serviciilor de reintegrare sociala şi supraveghere, cu accent special pe copii şi tineri2.12.5. Extinderea spectrului de măsuri neprivative de libertate, în mod special a formelor de executare a pedepselor în comunitate şi de eliberare condiţionată2.12.6. Reforma în domeniul regimului penitenciar în vederea largirii oportunitatilor de pregatire şi calificare a detinutilorObiectivul 2.13. Instituirea unei noi legislatii cu privire la delincventa juvenila, bazata pe principiul incluziunii sociale: prevenire/recuperare/reinsertie sociala2.13.1. Modificarea legislaţiei privind tratarea delincventei juvenile2.13.2. Dezvoltarea activităţilor de prevenire a delincventei juvenile2.13.3. Programe comunitare de supervizare şi reinsertie sociala a tinerilor delincventi2.13.4. Introducerea în cadrul programelor scolare a unor ore de pregatire juridica (cultura legislativa)Obiectivul 2.14. Suport pentru populatia de romi în vederea cresterii oportunitatilor acestora de acces la o viaţa social-economica moderna şi prospera2.14.1. Monitorizarea implementarii strategiei guvernamentale privind populatia de romi şi extinderea programelor ocupationale, scolare, de locuire2.14.2. Reabilitarea din punctul de vedere al condiţiilor de locuire, serviciilor sociale şi oportunitatilor ocupationale a zonelor locuite de romi2.14.3. Suport pentru afirmarea culturala a romilor şi pozitivarea imaginii lor colectiveObiectivul 2.15. Program de prevenire şi combatere a violentei domestice● Elaborarea programului (termen: 2003)● Implementarea programului: iunie 2003-decembrie 2004Obiectivul 2.16. Combaterea tuturor formelor de discriminare a femeilor şi promovarea în toate domeniile şi în toate situaţiile a egalitatii de sanse2.16.1. Susţinerea participării femeilor pe piaţa muncii la un nivel ridicat2.16.2. Prevenirea tendintei de discriminare salariala a femeilor2.16.3. Prevenirea şi sanctionarea tuturor formelor de hartuire sexuala la locul de muncă, a formelor de violenta în familie şi societate împotriva femeii, de traficare şi exploatare sexualaObiectivul 2.17. Combaterea tuturor formelor de discriminare etnica şi prevenirea disruptiilor pe temeiuri etnice a relatiilor socialeObiectivul 2.18. Suport pentru tinerii care ies la 18 ani din sistemul de institutii/plasament familial, în vederea integrarii în viaţa sociala normalaObiectivul 2.19. Cresterea accesului segmentelor sociale sarace şi marginalizate la actul justiţiei● Introducerea, în urma consultării şi acceptului prealabil, a unor prevederi specifice obligatorii în legislatia privind exercitarea activităţii avocatiale şi notariale, constand în acordarea de consultaţii gratuite sau cu tarif redus pentru categoriile de persoane defavorizateObiectivul strategic 3: Absorbtia treptata a saraciei persoanelor economic active şi a pensionarilorObiectivul 3.1. O politica economica orientata activ spre relansarea economiei şi cresterea competitivitatii3.1.1. Reducerea inflatiei; controlul dezechilibrelor bugetare3.1.2. Cresterea competitivitatii3.1.3. Scaderea fiscalitatii3.1.4. Cresterea ratei investitiilor3.1.5. Stimularea productiei autohtone prin dezvoltarea pieţei interne, mai buna valorificare a resurselor interne, inclusiv de forta de muncă, incurajarea întreprinderilor mici şi mijlocii3.1.6. Exploatarea posibilităţii de lansare a unor programe de lucrari publice ale caror rezultate pot fi îmbunătăţirea infrastructurii, cresterea numarului locurilor de muncă, stimularea productiei orizontale3.1.7. Intarirea disciplinei financiareObiectivul 3.2. Stimularea cresterii ocuparii de calitate, producătoare de bunastare3.2.1. Cresterea numarului de locuri de muncă salariale care să asigure atingerea nivelului din 1990 într-o perioadă cat mai scurta3.2.2. Absorbtia rapida a ocuparii din economia subterana (reducerea ei cu cel puţin 50% până în 2004)3.2.3. Programe complexe de absorbtie a zonelor cu deficit sever de posibilitati ocupationale: relansarea economica a zonelor, complementar cu drenarea surplusului de populatie activa şi orientarea ei spre zonele în dezvoltare3.2.4. Reinsertia ocupationala a somerilor pe lung termen3.2.5. Transformarea agriculturii de subzistenta intr-o agricultura productiva, care să asigure un standard decent de viaţa3.2.6. Cresterea calităţii activităţilor economice pe cont propriu, cu atenţie speciala pe activităţile neagricole din mediul rural3.2.7. Cresterea oportunitatilor de ocupare pentru tineri: relansarea sistemului de formare ocupationala, preuniversitara/vocationala● Definitivarea strategiei pentru învăţământul profesional/vocational de tip secundar şi implementarea ei (termen: iulie 2003)● Accentuarea formarii profesionale pentru agricultori: asigurarea prezentei intr-o maniera satisfăcătoare în programa de invatamant de la sate a disciplinelor şi modulelor referitoare la agricultura (termen: iunie 2003)● Relansarea învăţământului profesional/agricol secundar (licee cu profil agricol, cu profil de servicii în agricultura şi domeniile colaterale)● Oferirea unui numar mai mare de burse pentru învăţământul ruralObiectivul 3.3. O politica salariala orientata spre scaderea saraciei şi cresterea ocuparii3.3.1. Cresterea în ritm mai rapid a salariului minim în vederea atingerii unui raport între salariul minim şi salariul mediu care să asigure motivarea angajarii în munca, respectul pentru demnitatea muncii, precum şi diminuarea riscului de saracie salariala3.3.2. Micsorarea costurilor unui loc de muncă, pentru susţinerea relansarii economice, dar şi pentru diminuarea muncii la negruObiectivul 3.4. Absorbtia saraciei pensionarilor3.4.1. Cresterea treptata, în termeni reali, a pensiei3.4.2. Eliminarea dezechilibrelor/inechitatilor mostenite din sistemul de pensii, prin accelerarea recorelarii pensiilorObiectivul 3.5. Control asupra factorilor care afectează advers costul vietii3.5.1. Prevenirea impunerii preturilor de monopol3.5.2. Intarirea şi extinderea controlului calităţii bunurilor şi serviciilor3.5.3. Interventia energica în blocarea mecanismelor care afectează negativ prin abuz viaţa cetatenilor:– corupţie;– abuzurile administraţiei;– justiţie lenta, scumpa şi incorecta;– forme de escrocare a cetatenilorObiectivul 3.6. Prevenirea riscurilor ecologice pentru evitarea degradării calităţii vietii3.6.1. Inventarierea surselor de riscuri ecologice, elaborarea planificarii predezastru3.6.2. Conceperea unui sistem de monitorizare şi avertizare privind eventualitatea producerii unor dezastre naturale3.6.3. Măsuri de prevenire şi absorbtie a efectelor negative ale catastrofelor naturale (cutremure, inundaţii, surpari şi alunecari de teren, fenomene meteorologice extreme etc.)3.6.4. Eliminarea riscurilor tehnologice (explozii, incendii, poluare, accidente de mina complexe) în asezarile urbane/rurale3.6.5. Monitorizarea zonelor critice (zone pe teritoriul cărora se înregistrează depăşiri repetate ale indicatorilor de calitate a mediului faţă de normele standardizate)Obiectivul 3.7. Reducerea energica a criminalitatii şi corupţiei, ca factori de saracie3.7.1. Reducerea micii coruptii care îi afectează direct pe cei saraci3.7.2. O mai buna protecţie a proprietăţii3.7.3. Reducerea delincventei şi suport pentru victime3.7.4. Eliminarea marii coruptii care afectează advers atât bugetul, cat şi bunastarea colectivaObiectivul strategic 4: Promovarea coeziunii şi dezvoltării socialeObiectivul 4.1. Evitarea polarizarii sociale excesive cu accent prioritar pe asigurarea pentru toţi a unor venituri minime decente în raport cu venitul mediu4.1.1. Eliminarea polarizarii salariale excesive4.1.2. Oportunitati de angajare pentru toate persoanele active4.1.3. Absorbtia decorelarilor în sistemul de pensii4.1.4. O politica de protecţie sociala care să fie atât echitabila, cat şi stimulativa pentru evitarea dependentei de suportul social4.1.5. Eliminarea rapida a formelor extreme de saracieObiectivul 4.2. O politica de egalizare a sanselor sociale prin cresterea oportunitatilor de dezvoltare a grupurilor defavorizate4.2.1. Prevenirea oricăror forme de discriminare a femeii pe piaţa muncii4.2.2. Prevenirea discriminarii ocupationale a varstnicilor, tinerilor la inceput de cariera, romilor, persoanelor cu handicapObiectivul 4.3. Cresterea investitiilor în educatie şi sănătate, ca factori ai dezvoltării sociale4.3.1. Cresterea fondurilor, ca procent din PIB, alocate pentru educatie şi sănătate4.3.2. Cresterea semnificatiei sociale a scolii (reforma sistemului scolar, cresterea increderii în sistemul educational)Obiectivul 4.4. Promovarea coeziunii sociale prin egalizarea sanselor educationale4.4.1. Diminuarea esecului scolar4.4.2. Cresterea oportunitatilor educationale a copiilor din familiile sarace, mediul rural, romiObiectivul 4.5. Îmbunătăţirea condiţiilor de acces al tinerilor în viaţa adulta4.5.1. Asigurarea unui nivel de educatie adecvat cerințelor contextului societatii moderne4.5.2. Calificarea cu care fiecare tanar trebuie să termine ciclul scolar4.5.3. Crearea de oportunitati de ocupare atractive pentru tineri4.5.4. Suport pentru obtinerea unei locuinte4.5.5. Oportunitati pentru participarea sociala şi politicaObiectivul 4.6. Absorbtia treptata a deficitului de locuinte, precum şi reabilitarea locuintelor precare şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuit4.6.1. Suport accentuat pentru implementarea programului naţional de construire de locuinte sociale/sprijin pentru construcţia de locuinte, indeosebi pentru tineri. În subsidiar programul va afecta pozitiv economia, va contribui la flexibilizarea pieţei muncii şi la drenarea demografica4.6.2. Identificarea la nivel naţional, indeosebi în mediul urban, a terenurilor publice disponibile pentru construcţia de locuinte, în vederea concesionarii acestora4.6.3. Reorientarea construcţiei de locuinte către mediul urban. Implicarea autorităţilor locale în construcţia de locuinte, în vederea atingerii unui ritm de construire de locuinte care să asigure o acoperire satisfăcătoare a nevoilor până în 20124.6.4. Stimularea şi susţinerea populatiei de a construi locuinte, indeosebi în mediul urban, prin oferirea unui pachet complex de facilităţi şi instrumente financiar-bancare, astfel încât raportul urban-rural să se echilibreze4.6.5. Corelarea programului de construire de locuinte cu oportunitatile de crestere a ocuparii, ca o baza pentru stimularea orientarii tinerilor din zonele cu deficit cronic de activitate economica spre zonele în dezvoltare4.6.6. Reducerea accentuata a condiţiilor precare de locuire prin dezvoltarea de programe locale de reabilitare/inlocuire a locuintelor substandard: reducerea cu 50% a locuintelor precare până în 2012Obiectivul 4.7. Asigurarea accesului la electricitate al populatiei defavorizate şi electrificarea localitatilor rurale izolate4.7.1. Racordarea la reteaua de curent electric a tuturor locuintelor aflate în zonele urbane defavorizate, degradate, astfel încât până în luna decembrie 2004 toate locuintele urbane sa dispună de curent electric4.7.2. Cvasieliminarea numarului de localităţi rurale neracordate la reteaua de curent electric şi cresterea până la 98% a numarului de gospodarii care beneficiaza de curent electric, până în luna decembrie 2004Obiectivul 4.8. Asigurarea accesului la apa potabila şi apa curenta4.8.1. Asigurarea accesului la apa potabila pentru întreaga populatie, cu accent pe comunitatile sarace/zonele deprivate4.8.2. Asigurarea accesului la apa curenta pentru cvasitotalitatea gospodariilor în comunitatile deprivate din mediul urban4.8.3. Aplicarea Strategiei naţionale pentru utilizarea durabila a resurselor de apa în interesul generatiilor prezente şi viitoareObiectivul 4.9. Cresterea accesului la utilitatile publice pentru categoriile defavorizate4.9.1. Reabilitarea sistemelor de furnizare a utilitatilor publice şi cresterea gradului de acces al gospodariilor sarace din mediul urban la utilitatile publice4.9.2. Reducerea numarului persoanelor cu datorii la întreţinere4.9.3. Usurarea poverii suportate de populatia saraca din mediul urban, dependenta de sistemul centralizat/colectiv de furnizare a utilitatilor publice prin:– restructurarea şi eficientizarea sistemului de producere şi distribuţie a energiei termice către populatie;– identificarea unor forme de suport al segmentului sarac în vederea acoperirii cheltuielilor asociate furnizarii apei calde şi incalziriiObiectivul 4.10. Programe de suport pentru zone defavorizate şi de absorbtie a pungilor de saracie4.10.1. Stimularea activităţilor economice pentru care exista o piaţa locala, naţionala sau internationala, prin facilităţi fiscale şi împrumuturi nerambursabile pentru activităţi aducatoare de venit4.10.2. Stimularea programelor de dezvoltare comunitara prin oferirea de facilităţi şi granturi, în special pentru proiecte initiate local, care raspund nevoilor comunităţii4.10.3. Absorbtia pungilor de saracie din zonele urbane şi ruraleObiectivul 4.11. Revitalizarea activităţilor economice din mediul rural4.11.1. Incurajarea activităţilor nonagricole în mediul rural în special pentru reintegrarea în munca a tinerilor şomeri sau disponibilizati prin facilităţi fiscale şi granturi4.11.2. Eficientizarea şi restructurarea activităţilor agricole● Incurajarea cooperatiilor agricole● Utilizarea echipamentelor moderne în agricultura● Difuzarea tehnicilor moderne de agricultura şi managementObiectivul 4.12. Asigurarea oportunitatilor de dezvoltare prin îmbunătăţirea infrastructurii bunastarii colective4.12.1. Reabilitarea infrastructurii de transport şi comunicatii pentru înscrierea tuturor localitatilor într-un circuit social-economic normal● Finalizarea studiului de reclasificare a drumurilor naţionale şi judetene, identificarea prioritatilor de investitii în domeniu şi a surselor de finanţare pentru acestea● Modernizarea retelei de telefonie prin asigurarea racordarii la reteaua naţionala a localitatilor izolate şi prin modernizarea centralelor telefonice actuale4.12.2. Dezvoltarea infrastructurii de scoli, spitale şi institutii culturale4.12.3. Eliminarea decalajelor dintre comunitati în ceea ce priveste infrastructura comunitara, prin îmbunătăţirea infrastructurii deficitare4.12.4. Dezvoltarea capacităţilor de planificare urbana4.12.5. Dezvoltarea infrastructurii comunicationale (televiziune, radio, telefonie, Internet)Obiectivul strategic 5: Asigurarea condiţiilor decente de viaţa pentru copii şi a accesului la oportunitatile de dezvoltareObiectivul 5.1. Suport mai accentuat pentru familiile cu copii5.1.1. Marirea alocatiei spre 10% din salariul mediu (termen: 2004)5.1.2. Diversificarea serviciilor de suport pentru familiile cu copii care prezinta o vulnerabilitate ridicata: familii cu mulţi copii, familii monoparentale, familii cu probleme de dezorganizare sociala, familii sarace de romi, familii care traiesc în condiţii inumane/precareObiectivul 5.2. Cresterea participării copiilor la învăţământul prescolar5.2.1. Generalizarea participării la educatia prescolara obligatorie: 90-95% în 20045.2.2. Largirea oportunitatilor de participare la formele de ingrijire a copilului mic începând cu vârsta de 2 aniObiectivul 5.3. Cresterea participării scolare la toate nivelurile a copiilor proveniti din medii defavorizate: mediul rural, familiile sarace şi/sau dezorganizate, familiile de romi, a fetelor din segmentele sociale care opereaza discriminari la nivelul participării scolare a acestoraObiectivul 5.4. Cresterea stării de sănătate a copiilor şi tinerilor5.4.1. Scaderea mortalitatii infantile5.4.2. Scaderea morbiditatii evitabile la nivelul societatii moderne a copiilor5.4.3. Cresterea accesului copiilor la serviciile medicale5.4.4. Promovarea condiţiilor de viaţa sanatoase pentru dezvoltarea copiilor5.4.5. Educatie pentru un stil de viaţa sanatos şi cresterea accesului la sportObiectivul 5.5. Reducerea numarului de copii abandonati5.5.1. Prevenirea sarcinilor nedorite (prin educatie sexuala, servicii de planificare familiala şi distribuire de contraceptive gratuite în zone cu risc)5.5.2. Sporirea suportului pentru familiile care prezinta risc ridicat de abandon (familii în saracie extrema, familii monoparentale, familii sarace etc.)5.5.3. Dezvoltarea sistemului de consiliere familialaObiectivul 5.6. Organizarea unui sistem coerent şi eficient de suport pentru copiii abandonati, care să le asigure acestora o dezvoltare normala5.6.1. Promovarea activa şi prioritara a adoptiei naţionale5.6.2. Dezvoltarea şi perfectionarea sistemului de plasament familial ca sistem tranzitoriu spre reintegrarea în familia naturala sau spre adoptie5.6.3. Promovarea instituţiilor de tip familial, în special pentru copiii mai mari de 10 ani, copiii cu handicap sever, copiii cu probleme comportamentaleObiectivul 5.7. Suport special pentru copiii care traiesc în condiţii de saracie extrema +
Capitolul 6Sistemul de monitorizare şi evaluareDe ce este nevoie de monitorizare şi evaluare?Monitorizarea şi evaluarea activităţii de implementare a politicilor de combatere a saraciei şi promovare a incluziunii sociale permit urmarirea modului de desfăşurare a activităţii şi masurarea impactului politicilor implementate. Diferite institutii şi organizaţii implicate în implementarea politicilor vor furniza date pe măsură ce contribuie la desfăşurarea procesului.Monitorizarea şi evaluarea presupun:● urmarirea reperelor deja stabilite, dar şi● verificarea constanta a indeplinirii lor.În general se urmaresc aspecte referitoare la:● rezultatele dorite, dar şi la● procesul prin care aceste rezultate sunt obtinute.În cazul PNAinc, monitorizarea şi evaluarea urmaresc:● dinamica proceselor sociale specifice saraciei şi grupurilor sociale excluse● implementarea PNAinc.Obiective principale● Îmbunătăţirea capacităţii Institutului Naţional de Statistica (INS) de a oferi informaţii relevante pentru dinamica saraciei şi a incluziunii sociale. Institutii implicate: CASPIS, INS. Termen: până la sfârşitul anului 2002.● Dezvoltarea capacităţii consiliilor judetene de monitorizare a dinamicii indicatorilor relevanti la nivel judetean şi a planurilor judetene. Institutii implicate: CASPIS, consiliile judetene, oficiile judetene de statistica. Termen de iniţiere a procesului: până la sfârşitul anului 2002.● Constituirea de fluxuri informationale care urmaresc implementarea planului naţional antisaracie. Institutii implicate: CASPIS – grupul de monitorizare, Guvernul României, prin ministerele de resort. Termen de iniţiere a procesului: până la sfârşitul anului 2002.● Finantarea de programe/proiecte de preevaluare şi evaluare a programelor sociale pentru care se vor contracta echipe de specialisti. Institutii implicate: grupuri de specialisti şi institutii de cercetare care s-au specializat în analiza proceselor şi grupurilor sociale ţinta ale PNAinc. Termen: anul 2003 pentru evaluarea intermediara. Pentru evaluarile finale şi ex post termenele se vor decide la nivelul CASPIS, în functie de informaţiile existente în baza de date şi de nevoile asociate implementarii PNAinc.Cine monitorizează şi evalueaza?În cadrul CASPIS se creeaza un grup de monitorizare compus din 4 specialisti, cu atribuţii specifice pe cele doua componente ale activităţii:───────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Componente Numar ale activităţii de specialisti───────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Dinamica saraciei, grupurilor sociale excluse şi fenomenelor adiacente 2 Implementarea PNAinc 2─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────Pentru desfăşurarea activităţilor de monitorizare şi evaluare este necesară planificarea clara a activităţilor de desfăşurat, a mijloacelor şi informaţiilor necesare. Pentru a urmări sistematic evolutia saraciei, incluziunii sociale, deprivarii sociale, precum şi a rezultatelor şi a modului de a ajunge la ele au fost definiti indicatori şi au fost identificate instituţiile furnizoare de date. Grupul de monitorizare urmeaza sa gestioneze baza de date cu indicatorii care ilustreaza dinamica de stare a saraciei, precum şi implementarea PNAinc. Seturile de indicatori vor fi definitivate în cadrul procesului consultativ cu actorii relevanti.Calitatea datelor oferite în vederea monitorizarii şi evaluării PNAinc este deosebit de importanţa pe tot parcursul activităţii. Cooperarea dintre CASPIS şi instituţiile implicate în culegerea şi furnizarea datelor este cruciala pentru a asigura buna înţelegere şi definire a indicatorilor, precum şi pentru definirea unor metodologii comun agreate de culegere a datelor.Sistemul de monitorizare şi evaluare va fi verificat şi reactualizat periodic, anual, pentru a ingloba noile schimbari sociale sau reorientari strategice, de plan ori de politici.Actori şi responsabilităţiiActorii cu rol managerial vor fi implicati la diferite niveluri în procesul de monitorizare şi evaluare. Succint, rolurile fiecaruia pot fi schitate astfel:● CASPIS monitorizează implementarea PNAinc şi dinamica saraciei prin grupul de monitorizare. În mod concret CASPIS se va concentra pe monitorizarea indicatorilor specifici acestor doua aspecte. INS va avea un rol deosebit de important, urmand sa furnizeze majoritatea datelor pentru aceasta. Vor fi folosite şi date din cercetarile sociologice globale, sectoriale şi pe grupuri-ţinta (exemplu: Barometrul de opinie publică, anchete speciale).● La nivelul ministerelor vor fi monitorizate acele aspecte acceptate şi inglobate în strategiile sectoriale. Astfel, ministerele şi agentiile care se vor implica în mod concret în implementarea Planului au responsabilitatea culegerii indicatorilor specifici care le permit o buna desfăşurare a activităţii. Datele de cules şi periodicitatea culegerii şi raportarii sunt stabilite de comun acord cu reprezentantii CASPIS pentru sectorul respectiv. Aceste date trebuie raportate către CASPIS astfel încât să se asigure o alimentare periodica a bazei de date.● Pentru programele implementate de administratia publică locala primariile şi consiliile locale sau prefecturile şi consiliile judetene vor constitui şi implementa programele de monitorizare judetene. Se va implementa constituirea de baze de date relevante la nivel judetean pentru monitorizarea dinamicii saraciei şi a implementarii Planului, pe baza metodologiei elaborate de CASPIS.La toate nivelurile se va avea în vedere corespondenta prioritati-acţiuni/probleme şi date de cules, asa cum este ea surprinsa şi de tabelul următor:
Tabelul FP – Formular de planificare
┌───────────┬──────────┬──────────┬───────────┬─────────┬─────────────────────┐│ │Problema/ │ │ Sursa │ Metoda -│ Când se colecteaza ││Prioritati │Actiune │Indicator │ de date – │ cum │şi când se raporteaza││ │ │ │ cine │ │ către CASPIS │├───────────┼──────────┼──────────┼───────────┼─────────┼─────────────────────┤└───────────┴──────────┴──────────┴───────────┴─────────┴─────────────────────┘Fiecare nivel care implementeaza una sau mai multe măsuri are propriul formular, iar la nivelul CASPIS exista tabelele pentru toate tipurile de indicatori, astfel încât să fie asigurată alimentarea bazei de date.RaportareProcesul de raportare referitor la saracie şi implementarea PNAinc consta în:– Rapoarte generale anuale privind saracia şi incluziunea sociala, redactate de CASPIS la sfârşitul lunii aprilie a anilor 2003, 2004, 2005, pe baza datelor oferite de INS în luna martie a fiecarui an pentru anul anterior (de exemplu: în martie 2003 INS va oferi datele referitoare la saracie, deprivare, grupuri excluse pentru anul 2002, astfel încât CASPIS va produce raportul în luna aprilie a aceluiasi an)– Rapoartele sectoriale/de grup vor fi realizate anual de către toate instituţiile implicate în implementarea Planului, care vor furniza date către CASPIS în luna martie a fiecarui an referitoare la activitatea anului anterior– Raportul final de activitate la incheierea unui mandat, privind implementarea Planului, va fi finalizat pe data de 30 ianuarie 2004.IndicatoriA. Pentru monitorizarea stării saraciei şi a incluziunii sociale se au în vedere urmatorii indicatori agreati la nivelul Uniunii Europene:Indicatori primari1. Procentul de persoane cu venituri relativ scazute, după acordarea transferurilor/beneficiilor sociale (pragul pentru veniturile relativ scazute este definit ca 60% din venitul median), cu detaliere în functie de:1.1. grupuri de vârsta şi sexe1.2. ocupatia principala1.3. tipurile de gospodarii1.4. regimul de proprietate al locuinţei2. Distributia veniturilor3. Distanta dintre venitul median al persoanelor cu venituri relativ scazute şi pragul veniturilor relativ scazute (pe total şi pe sexe)4. Disparitatile regionale din perspectiva somajului5. Rata somajului de durata (mai mare de 12 luni)6. Numărul persoanelor care traiesc în gospodarii de şomeri (inregistrati sau neinregistrati)7. Rata abandonului scolar (pe total şi pe sexe)8. Speranta de viaţa la nastere9. Starea de sănătate autoperceputa în functie de nivelul venituluiIndicatori secundari10. Dispersia în jurul pragului venitului relativ mic11. Procentul persoanelor cu venituri relativ scazute, utilizand un prag cu baza anuală fixa12. Procentul persoanelor cu venituri relativ scazute înainte de transferuri (pe total şi pe sexe)13. Coeficientul Gini14. Ponderea somerilor pe termen lung (definiţie data de Biroul International al Muncii – BIM) în total şomeri (pe total şi pe sexe)15. Ponderea somerilor pe termen foarte lung (24 de luni şi peste) în total şomeri (pe total şi pe sexe)16. Rata de participare la educatia primara (pe total şi pe sexe)Sursa de date pentru indicatorii 1-3 şi 10-13 este INS, prin Ancheta bugetelor de familie. Indicatorul 9 va fi exprimat din Ancheta condiţiilor de viaţa în gospodarii a INS. Pentru indicatorii 4, 5, 6, 14, 15 datele sunt colectate şi raportate de INS, prin Ancheta asupra forţei de muncă în gospodarii şi din datele înregistrate de Ministerul Muncii şi Solidaritatii Sociale. Indicatorii 7 şi 16 sunt raportati, de asemenea, de INS, pe baza datelor Ministerului Educatiei şi Cercetarii. Indicatorul 8 va fi raportat pe baza datelor Ministerului Sănătăţii şi Familiei.Complementar cu lista de indicatori prezentată mai sus (adoptata de Consiliul European în anul 2001), sistemul de indicatori pentru monitorizarea saraciei şi a excluziunii sociale va cuprinde şi un set de indicatori care să surprinda specificul acestor fenomene în România. Acesti indicatori vor fi construiti pe baza metodologiei de măsurare a saraciei, elaborata în anul 2001 de CASPIS în parteneriat cu INS, Banca Mondiala, Institutul de Economie Naţionala, Institutul de Cercetare a Calităţii Vietii şi Universitatea Bucureşti. Sistemul final de indicatori va fi definitivat prin consultare cu actorii relevanti. Nucleul setului suplimentar de indicatori, specific pentru România, cuprinde:– rata saraciei, pe total populatie şi cu detaliere pe medii de rezidenta, regiuni, sexe, tipuri de gospodarii şi grupe de vârsta;– rata saraciei severe, pe total populatie şi cu detaliere pe medii de rezidenta, regiuni, sexe, tipuri de gospodarii şi grupe de vârsta;– profunzimea saraciei, pe total populatie şi cu detaliere pe medii de rezidenta, regiuni, sexe, tipuri de gospodarii şi grupe de vârsta;– profunzimea saraciei severe, pe total populatie şi cu detaliere pe medii de rezidenta, regiuni, sexe, tipuri de gospodarii şi grupe de vârsta;– severitatea saraciei, pe total populatie şi cu detaliere pe medii de rezidenta, regiuni, sexe, tipuri de gospodarii şi grupe de vârsta;– nivelul lunar al indicelui preturilor de consum, pe total şi defalcat;– nivelul lunar al principalelor tipuri de venituri ale populatiei (veniturile salariale medii, pe total economie şi pe ramuri, nivelul mediu al pensiilor etc.);– starea autoperceputa de saracie (indicatori subiectivi);– indicatori ai inegalitatii;– rata mortalitatii infantile.B. Pentru monitorizarea implementarii Planului indicatorii specifici sunt prezentati în cadrul cap. VIII pentru fiecare componenta sectoriala în parte, rezultatele efective urmand să fie raportate anual către CASPIS, în vederea completarii bazei de date, în luna martie a fiecarui an, cu datele pentru anul anterior. Seturile finale de indicatori vor fi definitivate prin consultare cu actorii relevanti.Culegerea datelor: surse şi furnizoriPrincipalele surse de culegere a datelor sunt anchetele periodice efectuate de INS – Ancheta bugetelor de familie (ABF), Ancheta asupra forţei de muncă în gospodarii (AMIGO), Ancheta asupra condiţiilor de viaţa în gospodarii (ACOVI), precum şi alte anchete efectuate de INS. În completarea datelor obtinute din anchetele INS vor fi utilizate şi alte tipuri de date, printre care: Baza de date a localitatilor (BDL), date sectoriale, date de la autorităţile locale, date locale din reteaua de asistenţa sociala şi anchete speciale de preevaluare de programe sau de evaluare de impact a masurilor specifice Planului.Anchetele speciale sunt realizate pe anumite grupuri excluse, precum romii, persoane/familii fără locuinta, "copiii strazii", copiii abuzati. Pentru a asigura o mai buna acuratete a datelor aceste studii detaliate vor avea loc o dată la 3 ani.Datele sectoriale sunt cele deja raportate periodic în ministere, asa cum sunt datele din domeniile educatiei, sănătate, locuire şi ocupare. Indicatorii culesi periodic sunt completati cu alti cativa indicatori agreati în urma procesului de consultare referitor la actiunile sectoriale.Datele de la administratia publică locala şi din reteaua de asistenţa sociala se referă la informaţiile raportate lunar privind persoanele eligibile şi beneficiarii masurilor/programelor sociale care au ca ţinta indivizi, familii şi grupuri multiplu excluse. Astfel de programe sunt venitul minim garantat (tintind problema saraciei extreme) şi programele educationale secundare cu impact asupra sănătăţii şi educatiei (subventii/cupoane pentru masa la cantina scolii) etc. Aceste date urmeaza sa alimenteze bazele de date judetene.Institutul Naţional de Statistica este principalul furnizor de date, prin anchetele sale. Toate anchetele existente ale gospodariilor adreseaza intrebari despre gospodarie şi indivizi în măsuri diferite. Noi indicatori vor fi adaugati la anchetele periodice pentru a acoperi mai bine gama larga de aspecte cuprinsa în Plan. În momentul de faţa anchetele Institutului Naţional de Statistica furnizeaza date insuficiente pentru monitorizarea saraciei şi a implicatiilor sectoriale ale acesteia. Capacitatea acestuia de a furniza date relevante pentru dinamica saraciei şi incluziunii sociale trebuie îmbunătăţită. Este necesară suplimentarea cu secţiuni şi indicatori a anchetelor sale astfel încât să se ofere o mai buna măsurare a veniturilor şi a consumului, să se diversifice modalitatile de evidenţiere a veniturilor şi a cheltuielilor prin includerea de indicatori care să acopere specific aceste aspecte (venituri şi cheltuieli) pentru categorii particulare, dar relevante de actori – intreprinzatori din agricultura, intreprinzatori din alte ramuri. În plus, datele oferite de INS trebuie să permită analize relevante pe regiuni şi grupuri-ţinta, care să ia în considerare aspecte relevante din domeniul ocuparii şi sănătăţii. În mod concret, actualele instrumente de măsurare a saraciei sufera de urmatoarele deficiente:– Informatia culeasa prin anchete nu coreleaza cu indicatorii agregati, estimati în Conturile naţionale. Acest aspect sugereaza faptul ca informatia culeasa prin anchete se referă numai la o mica parte a consumului gospodariilor (circa 50-55% din consumul populatiei estimat în Conturile naţionale).– Informatia asupra consumului şi veniturilor populatiei este puternic afectată de sezonalitate şi de nepotrivirea dintre perioada de referinţa pentru culegerea datelor şi frecventa veniturilor/cheltuielilor respective. Acest aspect poate conduce la erori de includere şi excludere în categoria saracilor şi deci la estimari eronate.– Trebuie îmbunătăţită metoda de culegere a informatiei privind: a) chiriile şi valoarea locuintelor; b) valoarea de închiriere şi valoarea de piaţa a stocului de bunuri durabile; c) autoconsumul nealimentar.– La ora aceasta România nu dispune de un instrument care să permită corelarea veniturilor/consumului populatiei cu aspecte care ţin de condiţiile de viaţa, ocupare şi aspecte legate de piaţa muncii, accesul la servicii, precum educatia şi sănătatea.– Metodele de esantionare utilizate până în prezent nu sunt foarte eficiente. Volumul esantionului este foarte mare, dar datorita metodologiei utilizate estimarile sunt supuse unor erori relativ mari. În aceeasi ordine de idei, în ciuda marimii esantionului nu pot fi efectuate analize statistice subregionale.– Sondajele în gospodarii nu sunt acompaniate de instrumente care să permită culegerea de informaţii privitoare la preturile din aria în care se desfăşoară interviurile şi nici la condiţiile comunitare din respectivele arii.– Datorita modului în care au fost concepute sondajul şi esantionul acestuia datele sunt disponibile pentru analiza cu o intarziere mare faţă de momentul culegerii lor. Deoarece reprezentativitatea este asigurata numai de esantionul anual, rezultatele sunt disponibile abia în primavara-vara anului următor.– Inexistenta unei practici regulate de diseminare a datelor primare către un grup permanent de utilizatori, format din reprezentanti ai academia (universitati, institute de cercetare) şi factori de decizie (ministere etc.) Aceste grupuri de utilizatori sunt o practica bine institutionalizata în toate tarile din Europa (Anglia, Franţa, Germania) şi în multe dintre tarile Europei Centrale şi de Est (Bulgaria, Ungaria).– Instrumentele existente nu sunt suficient de flexibile pentru a incorpora masurarea efectelor unor noi măsuri de protecţie sociala (de exemplu, ajutorul social introdus în 1995 a fost masurat cu ajutorul Anchetei integrate în gospodarii începând abia cu 1997).În concluzie, CASPIS considera ca necesară elaborarea unui nou instrument mai adecvat masurarii corecte şi la timp a saraciei, simultan cu îmbunătăţirea instrumentelor existente. Proiectarea noului instrument va fi realizata prin colaborarea dintre CASPIS, INS, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, Ministerul Muncii şi Solidaritatii Sociale şi reprezentanti ai academia şi va lua în considerare lipsurile enumerate anterior şi necesitatea analizei dinamicii saraciei. +
Secţiunea a II-aComponentele sectoriale ale PNAinc +
Capitolul 7OcupareEvolutia ocuparii în perioada 1990-2002În anii '90 structura ocuparii populatiei s-a schimbat esential faţă de perioada anterioara. Tranzitia la economia de piaţa a influentat puternic gradul de ocupare a populatiei sub aspectul volumului şi structurii şi a determinat adaptarea unei noi politici a ocuparii. Ocuparea forţei de muncă a devenit una dintre zonele cele mai tensionate ale tranzitiei. România s-a confruntat cu o criza a ocuparii forţei de muncă, în condiţiile declinului economic instalat în ultimul deceniu. Privatizarea şi restructurarea economiei româneşti au influentat semnificativ piaţa muncii, determinand masive disponibilizari şi aparitia fenomenului de şomaj. Involutiile din economie au restrans posibilitatile de ocupare; numărul populatiei active şi ocupate şi, respectiv, rata de activitate şi de ocupare s-au redus, iar somajul s-a cronicizat.● Scaderea dramatica a numarului de salariati: din 1990 până în 2000 numărul de salariati s-a redus la aproape jumătate.● Persoanele eliberate din sistemul salarial s-au distribuit în urmatoarele direcţii:– Au trecut în şomaj. Intr-o perioadă scurta a aparut un nivel substantial al somajului, ajungand în 1999 la 11,8%, iar în 2000 la 10,5%, scazand însă în 2001 la 8,6%.– Au iesit la pensie, adesea înainte de limita legala, fapt care a incarcat sistemul de asigurări sociale, fără ca intotdeauna să se fi produs şi o detensionare corespunzătoare a pieţei muncii: mulţi pensionari cumuleaza pensia cu salariul.– Destul de mulţi, în lipsa locurilor de muncă "adevarate" cauta o sursa de castig în economia subterana, cu costurile şi riscurile specifice ale acesteia.– În fine, unii s-au retras în ocupatii agricole, practicand însă mai degraba o agricultura de supravietuire.● Somajul la tineri este relativ ridicat, datorita lipsei de locuri de muncă disponibile. În ultimii ani (1996-2000) s-a produs chiar o reducere a ocuparii grupelor foarte tinere de vârsta (15-24) de ani la 13,8% la 11,8%, paralel cu cresterea ponderii, până aproape de 10%, a persoanelor care au depasit vârsta de 65 de ani.● Aparitia unui larg segment de şomeri cronici. Datele statistice furnizate de Biroul International al Muncii indica faptul ca durata medie a somajului tinde sa creasca, fiind diferita pe grupe de vârsta. În anul 2000 aceasta a fost de 18 luni, în crestere cu 2 luni faţă de 1999; în acelasi an 51,5% din numărul somerilor BIM erau în şomaj de mai mult de un an, iar peste 24% de mai mult de 24 de luni.● Rata totala de ocupare a populatiei (numărul persoanelor ocupate la 1.000 de locuitori) a scăzut continuu.● La sfârşitul anului 2000 rata de activitate, respectiv proportia populatiei active civile în populatia de 15 ani şi peste, era de 52,4% şi rata de ocupare a populatiei, respectiv proportia populatiei ocupate civile în populatia de 15 ani şi peste, era de 46,9 %.● Sporul natural negativ a avut efecte negative asupra resurselor de muncă. La 1 ianuarie 2001 populatia activa era cu circa 1.200 mii mai mica decat la sfârşitul anului 1990, când numara 10.840 mii persoane.● Nu se înregistrează discrepante grave între sexe din punctul de vedere al ocuparii. Populatia ocupata este usor majoritar masculina (circa 54,0% sunt barbati). În ultimii 5 ani ai deceniului trecut a crescut însă rolul forţei de muncă feminine în activităţile economice.● Reducerea populatiei ocupate a fost un fenomen prezent pe intreg teritoriul tarii, diferentiat însă ca amploare şi profunzime de la o regiune la alta, de la un judet la altul.● Ca urmare a reducerii ratei de activitate a populatiei s-a înregistrat o crestere a sarcinii economice ce revine pe o persoană ocupata, exprimata prin raportul de dependenta economica, calculat ca raport dintre numărul persoanelor neocupate (inactive şi în şomaj) ce revin la 1.000 de persoane ocupate.● Şi calitativ s-a deteriorat forta de locuri de muncă. A crescut rapid ponderea locurilor de muncă care nu cer vreo calificare. Cel mai mult a scăzut ponderea locurilor de muncă care cer o calificare medie. Astfel, somerii cu studii medii reprezentau 24,7% în 2000, dublandu-se ponderea acestora faţă de 1991. Ponderea somerilor cu studii superioare a fost destul de schimbatoare în această perioadă, osciland între 1,5% şi 3,2%.● Deteriorarea calitativa a locurilor de muncă a dus la o erodare şi mai accentuata a veniturilor provenite din ocupatii economice.Politica de crestere a ocuparii populatiei în perioada 2002-2005Sursele demografice ale cresterii cantitative a forţei de muncă vor fi limitate. Populatia totala se va reduce. În continuare rata de activitate va creşte usor, ca urmare a intrarii în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, prin care perioada de viaţa activa se va prelungi treptat, pentru femei de la 57 la 60 de ani şi pentru barbati de la 60 la 65 de ani. Guvernul României acorda o atenţie deosebită valorificarii superioare a capitalului uman, atât prin perfectionarea profesionala a salariatilor, cat mai ales prin cresterea productivitatii muncii.Evolutia ocuparii va fi influentata de cativa factori. Pe de o parte, fluxul de investitii straine va genera noi locuri de muncă. Se asteapta ca intreprinderile mici şi mijlocii să aibă, de asemenea, o contribuţie pozitiva asupra cresterii gradului de ocupare, localizata mai ales sub aspectul muncii nesalariale. Pe de altă parte, continuarea procesului de restructurare şi privatizare va induce presiuni asupra ocuparii, generand noi disponibilizari. De asemenea, în ciuda unei cresteri economice relativ ridicate, piaţa locurilor de muncă rămâne tensionata, în principal din cauza structurii pe varste şi profesii a somerilor, care nu este identica cu cererile din economie. Din aceste considerente Guvernul României acorda o atenţie deosebită recalificarii şi reconversiei forţei de muncă. Ca un rezultat agregat al acestor factori şi ca urmare a politicii Guvernului, prognoza macroeconomica evidentiaza posibilitatea reducerii pronuntate a ratei somajului, de la 10,5% în anul 2000 la 8-9% în 2005. În acelasi timp este posibil ca productivitatea muncii sa sporeasca, ritmul sau de crestere putand fi, începând cu anul 2003, chiar peste ritmul de crestere a produsului intern brut, situandu-se constant la circa 5,5%.Obiective PNAinc în domeniul ocupariiObiectivul 1: Cresterea accesului la şi a calităţii serviciilor de ocupare şi formare profesionala a tuturor celor care doresc sa devina activi pe piaţa munciiPrincipalele servicii oferite solicitantilor de locuri de muncă în vederea cresterii sanselor de ocupare sunt:● informarea şi consilierea privind cariera;● medierea locurilor de muncă vacante;● formarea profesionala, care să răspundă solicitarilor de pe piaţa muncii;● completarea veniturilor salariale ale angajatilor;● stimularea mobilitatii forţei de muncă;● stimularea angajatorilor pentru incadrarea în munca a somerilor.În vederea atingerii acestui obiectiv, urmatoarele acţiuni sunt avute în vedere:a) extinderea numarului de centre de informare şi consiliere din cadrul retelei Agentiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, modernizarea şi dotarea acestora cu noi instrumente de lucru specifice; … b) organizarea anuală, la nivel naţional, a patru tipuri de burse de locuri de muncă: bursa generală adresata tuturor persoanelor aflate în cautarea unui loc de muncă, bursa pentru absolventii instituţiilor de invatamant, bursa pentru femeile aflate în cautarea unui loc de muncă şi o bursa pentru persoanele cu handicap; … c) intocmirea unui plan de mediere pentru fiecare persoana aflata în cautarea unui loc de muncă; … d) medierea electronică a muncii, prin intermediul Internet, respectiv prin Serviciul electronic de mediere a muncii, accesibil la adresa www.semm.ro, unde agentii economici îşi pot anunta locurile de muncă vacante, iar cei ce doresc să se angajeze pot consulta lista ofertelor disponibile; … e) dezvoltarea şi modernizarea intregului sistem informational al pieţei muncii; … f) organizarea cursurilor de formare conform planurilor anuale de formare profesionala, elaborate în baza studiilor pe termen scurt privind necesitatile de forta de muncă pentru anumite sectoare/ocupatii; … g) acordarea unei sume lunare neimpozabile persoanelor care primesc indemnizatie de şomaj şi care se angajează înainte de expirarea perioadei de şomaj. Aceasta suma lunara neimpozabila se acordă din bugetul asigurarilor pentru şomaj, în cuantum de 30% din indemnizatia de şomaj primita în luna anterioara încadrării, până la sfârşitul perioadei pentru care persoanele erau indreptatite sa primeasca indemnizatie de şomaj; … h) promovarea mobilitatii ocupationale şi geografice prin acordarea unor prime, astfel: … ● prima de încadrare neimpozabila, egala cu nivelul a doua salarii minime brute pe tara în vigoare la data acordarii, pentru persoanele care se încadrează în munca intr-o localitate situata la peste 50 km de localitatea în care îşi au domiciliul;● prima de instalare, egala cu nivelul a 7 salarii minime brute pe tara, pentru persoanele care, în perioada în care beneficiaza de indemnizatia de şomaj, se încadrează în munca intr-o alta localitate, schimbandu-şi domiciliul;i) stimularea angajatorilor pentru incadrarea în munca a somerilor prin: … ● subventionarea locurilor de muncă;● acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea crearii de noi locuri de muncă;● acordarea de diferite facilităţi.Obiectivul 2: Crearea de locuri de muncă prin relansarea economica, dar şi prin investitii în lucrari publice şi stimularea activităţilor economice pe cont propriu● Alocarea unor sume importante pentru activitatea de creditare în condiţii avantajoase a micilor întreprinderi; programe de training şi consultanţă în vederea cresterii capabilitatii tehnice şi organizatorice de a subcontracta activităţi de productie şi servicii de la marile întreprinderi sau pentru iniţierea unei afaceri● Acordarea unor granturi pentru dezvoltarea sectorului privat în agricultura, industrie, turism, implementarea unor servicii de consultanţă şi asistenţa în afaceri reprezinta măsuri menite să asigure crearea de noi locuri de muncă pentru absorbtia persoanelor neocupate.● Subventionarea din bugetul asigurarilor pentru şomaj a mai multor categorii de servicii, printre care:– servicii publice de refacere şi întreţinere a infrastructurii, de ecologizare şi de realizare a unor lucrari edilitare, organizate de autorităţile publice locale, de firme private sau organizaţii neguvernamentale, cu avizul administraţiei publice locale, în functie de necesitatile şi de cerinţele înregistrate la momentul respectiv;– servicii care cuprind activităţi de ingrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, organizate de autorităţile publice locale, organizaţii neguvernamentale şi alte organisme în condiţiile legii.Obiectivul 3: Eliminarea de pe piaţa muncii a tuturor formelor de discriminare şi stimularea încadrării în munca a unor categorii de persoane vulnerabile (romi, persoane cu handicap, femei, tineri absolventi ai instituţiilor de invatamant fără experienta în munca, şomeri în vârsta de peste 45 de ani)● Sporirea participării tinerilor la viaţa economica prin demararea Programului pentru iniţierea unor incubatoare de afaceri (proiecte-pilot), vizand acordarea de sprijin sub diverse forme (consiliere, informare) pentru tinerii intreprinzatori● Acordarea de sanse egale tuturor tinerilor pe parcursul procesului educational şi restructurarea sistemelor de educatie şi instruire pentru tineret; dezvoltarea şi diversificarea ofertei educationale nonformale pentru tineret● Facilitarea accesului tinerilor la informatie. Proiectul Ministerului Muncii şi Solidaritatii Sociale "Informare şi consiliere privind cariera" consta în crearea retelei naţionale de centre de informare şi consiliere profesionala: 227 de centre la nivelul agentiilor judetene şi locale pentru ocuparea forţei de muncă, 500 de centre la nivelul unităţilor scolare şi centrelor judetene de asistenţa psihopedagogica şi 47 de centre în cadrul direcţiilor pentru tineret şi sport judetene, respectiv a municipiului Bucureşti.● Adaptarea planului de scolarizare la cerinţele de perspectiva ale pieţei forţei de muncă● Începând cu anul 2001 se deruleaza la nivel naţional Bursa locurilor de muncă destinata absolventilor de invatamant, organizata de Agentia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Prin Bursa locurilor de muncă organizata în anul 2001 (atât prin bursa generală, cat şi prin bursa pentru absolventi) au fost incadrati în munca un numar de 14.761 de tineri.● Absolventii pot beneficia, în mod gratuit, de programe de instruire, precum şi de alte măsuri din programe de asistenţa internationala adresate cu precadere tineretului sau care vizeaza prevenirea şi combaterea somajului (Leonardo, PAEM, RICOP, Programul PHARE 2000 "Coeziune economica şi sociala" etc.).● Adoptarea în anul 2002 a Legii privind prevenirea şi combaterea marginalizarii sociale. Prin aceasta iniţiativa legislativa este reglementat accesul la un loc de muncă al persoanelor marginalizate social. Angajatorii care încadrează tineri, în condiţiile unui contract de solidaritate, denumiti angajatori de insertie, incheie conventii cu Agentia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă prin care aceasta se angajează sa ramburseze lunar salariul de baza stabilit la data angajarii tinerilor, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu net pe economie, comunicat de Institutul Naţional de Statistica● Adoptarea de măsuri ce privesc formarea profesionala prin programele de educatie compensatorie sau de a doua sansa pentru cei care au parasit temporar sistemul formal al educatiei de baza.Obiectivul 4: Cresterea ponderii masurilor active Pentru anul 2002 se prevede cresterea ponderii masurilor active de stimulare a ocuparii forţei de muncă în totalul cheltuielilor la 22,9%.Obiectivul 5: Dezvoltarea parteneriatului social în promovarea ocupariiÎn vederea evaluării şi monitorizarii acţiunilor privind ocuparea forţei de muncă, în România a fost constituit un parteneriat social cuprinzator, partenerii sociali fiind implicati în elaborarea politicilor şi strategiilor pentru punerea în aplicare a diferitelor programe din domeniul ocuparii.Obiectivul 6: Perfectionarea formarii profesionale● Îmbunătăţirea învăţământului profesional şi tehnic– Generalizarea profesionalizarii ca finalitate a tuturor formelor şi structurilor de invatamant– Dezvoltarea unui sistem de consiliere şi orientare scolara şi profesionala– Adoptarea unor programe de educatie compensatorie sau de acordare a unei a doua sanse pentru cei care au parasit temporar a sistemul formal al educatiei de baza– Implementarea societatii informationale prin sistemul educational: informatizarea învăţământului– Dezvoltarea parteneriatului sistem educational-sistem profesional, în contextul descentralizarii sistemului educational– Anticiparea necesarului de competente, corespunzător schimbarilor care se previzioneaza pe piaţa muncii● Îmbunătăţirea formarii profesionale continue– Înlăturarea blocajelor din activitatea de formare profesionala a adulţilor– Asigurarea calităţii furnizorilor de formare (elaborarea de standarde ocupationale, autorizarea programelor de formare, evaluarea rezultatelor formarii)– Elaborarea de către patronate, împreună cu sindicatele, a planurilor anuale de formare profesionala la nivel de intreprindere, prin care se va da posibilitatea salariatilor sa participe la diferite forme de pregatire profesionala– Incurajarea instituţiilor de invatamant superior de a multiplica oferta de pregatire continua prin programe de tip postuniversitarObiectivul 7: Reducerea somajului de lunga durata● Pentru anul 2002 se prevede stimularea încadrării în munca a minimum 42% din numărul somerilor în primele 6 luni de la data intrarii în şomaj.● Persoanele disponibilizate colectiv, care prezinta un risc mare de a deveni şomeri de lunga durata, beneficiaza de urmatoarele tipuri de măsuri active: cursuri de calificare/recalificare; servicii de ocupare-mutare; creare de locuri de muncă în activităţi în folosul comunităţii; asistenţa şi consultanţă pentru începerea unei afaceri; servicii de dezvoltare economica locala; incubatoare de afaceri.● Stimularea persoanelor pentru a se incadra în munca înainte de expirarea perioadei de acordare a indemnizatiei de şomaj● Stimularea angajatorilor, prin subventionare directa, pentru crearea de locuri de muncă pentru somerii din categoriile cele mai defavorizate. Astfel, pentru persoanele din randul somerilor de peste 45 de ani sau pentru somerii intretinatori unici de familie angajatorii primesc din bugetul asigurarilor de şomaj, pe o perioadă de 12 luni, o sumă egala cu un salariu minim brut pe tara pentru fiecare persoana angajata din această categorie, cu obligaţia mentinerii contractului individual de muncă pe o perioadă de minimum 2 ani.● Susţinerea financiară a încadrării persoanelor din randul somerilor în vederea realizării unor lucrari de interes comunitar● Determinarea angajatorilor de a identifica forme flexibile de muncă, cu norme partiale de lucru şi cu posibilitatea mentinerii în munca a persoanelor varstnice, precum şi a retragerii progresive a lor de la locurile de muncă pe care le-au ocupat● Subventionarea angajatorilor care încadrează în munca, pe perioada nedeterminata, şomeri în vârsta de peste 45 de ani şi şomeri intretinatori unici de familie. Angajatorul va primi lunar, pe o perioadă de 12 luni, o sumă egala cu un salariu minim brut pe tara în vigoare, pentru fiecare persoana angajata din aceste categorii, cu obligaţia de a o menţine în munca cel puţin 2 ani.● Urmarirea aplicarii de către angajatori a legislaţiei existente privind excluderea discriminarii pe criterii de vârsta prin înlăturarea oricăror restrictii de vârsta la angajarea de noi lucrători.Obiectivul 8: Cresterea ocuparii persoanelor din categoriile defavorizate, cu risc de a fi obiect al discriminarii: persoane cu handicap sau în incapacitate de muncă; persoane de etnie romaObiectivul 9: Combaterea muncii fără forme legale +
Capitolul 8EducatieEducatia reprezinta un element-cheie al prevenirii riscului saraciei şi al excluziunii sociale, al asigurarii dezvoltării umane şi al promovarii unei societăţi incluzive.Sistemul scolar românesc este relativ bine inchegat instituţional, organizat pe baze moderne, dar a fost afectat sever în perioada de tranzitie, pe de o parte, de menţinerea unei subfinantari cronice, iar pe de altă parte, de socul transmis de procesele de dezorganizare care au afectat întreaga societate românească. Suplimentar, el face faţa provocarii adaptarii la o societate aflata în rapida schimbare. La confluenta dintre o societate aflata sub puternicul stres al multiplelor crize şi o şcoala care îşi găseşte inca cu greutate resursele de răspuns la multiplele provocari, s-a produs o erodare a semnificatiei participării scolare, caracteristica tocmai segmentelor sarace ale societatii. La randul sau, aceasta este un factor important al perpetuarii saraciei şi excluziunii sociale.Problemele-cheie ale sistemului scolar din perspectiva prevenirii saraciei şi excluziunii sociale1. Un numar de copii inacceptabil de ridicat nu sunt cuprinşi deloc în sistemul de invatamant. Ei sunt copii lipsiti de acte de identitate (mai ales din unele comunitati de romi), copii traind în familii dezorganizate social şi confruntate cu saracia extrema sau copii cu handicap.2. Nefinalizarea ciclului scolar obligatoriu din cauza abandonului şi/sau esecului scolar. Rata de participare în gimnaziu a fost de 94% pentru 1999/2000. După o scadere substantiala a participării la ciclul elementar şi gimnazial în anii 1990-1996, în ultima perioadă s-a produs o redresare a situaţiei. Saracia extrema şi dezorganizarea sociala, ca surse principale ale abandonului şi esecului, sunt amplificate de deficientele interne ale procesului scolar.3. Degradarea performantei sistemului de invatamant obligatoriu. În anul 1997, la testele internationale pentru elevii din ultima clasa de gimnaziu România se plasa pe penultima pozitie în Europa, inaintea Turciei, în ceea ce priveste cunoştinţele elevilor din ultima clasa a învăţământului obligatoriu.4. Un decalaj inca departe de a fi absorbit între pregătirea oferita de şcoala şi cerinţele societatii româneşti în schimbare rapida. Dacă sistemul universitar s-a adaptat mai rapid la noile nevoi ale pieţei muncii, învăţământul secundar, mai ales cel vocational, nu a reusit inca să ofere un răspuns adecvat la cerinţele unei piete a muncii aflate ea insasi într-un stres urias generat de caderea economiei. Şi mai puţin însă şcoala a reusit să ofere pregătirea necesară unei participari sociale active, evitarii angajarii în ciclul saraciei şi excluziunii sociale, confruntarii eficace cu noile provocari: cresterea violentei şi a delincventei, drogurile.5. O criza a pregatirii profesionale preuniversitare, ca reflectare a scaderii cererii pe piaţa muncii a cadrelor cu calificare medie. Dacă criza actuala a economiei nu a stimulat pregătirea profesionala la nivelurile medii, acest deficit de pregatire scolar-profesionala va afecta relansarea economiei. Neparticiparea la învăţământul postobligatoriu se menţine inca ridicata. Proportia tinerilor care nu reusesc să obţină o alta diploma decat cea de capacitate se plaseaza în jurul a 15-16% dintr-o generatie.6. Accentuarea polarizarii educationale care va deveni unul dintre factorii cei mai importanti ai polarizarii sociale viitoare. Dacă, pe de o parte, participarea la învăţământul superior a crescut rapid (aproximativ 25% dintr-o generatie urmeaza astazi cursuri universitare), a crescut în acelasi timp proportia tinerilor care se retrag din procesul scolar înainte de a obtine o pregatire scolar-profesionala finala. Se prefigureaza riscul fragmentarii generatiilor tinere în doua segmente: cei care urmeaza studii universitare şi cei care nici macar nu ajung la liceu sau şcoala profesionala.7. Accentuarea inegalitatii oportunitatilor de participare scolara. Accentuarea polarizarii social-economice a adancit inevitabil inegalitatea de sanse educationale. O sursa suplimentara a cresterii inegalitatii sanselor o reprezinta adancirea decalajului rural/urban. Şcoala în mediul rural se confrunta în mod special cu probleme grave: starea precara a cladirilor, dotarea rudimentara cu material didactic, lipsa cadrelor didactice calificate în multe zone rurale, distante mari până la şcoala, dificultati de a participa la formele secundare de invatamant, plasate predominant la oras, în lipsa unor facilităţi suficiente de camine.8. Deficit în interactiunea dintre şcoala şi comunitate. Pe de o parte, şcoala şi-a redus capacitatea de a influenţa familia şi comunitatea, pentru a dezvolta o atitudine suportiva pentru participarea scolara, iar pe de altă parte, comunitatea sustine inca intr-o măsura insuficienta şcoala.Grupuri vulnerabileUn punct tare al sistemului nostru de invatamant îl reprezinta inexistenta unor disparitati de gen. Participarea scolara a fetelor tinde chiar, la anumite niveluri, să fie superioara celei a baietilor.Principalele grupuri de risc scolar sunt:– populatia de romi, datorita cumularii unor condiţii adverse ca saracia severa şi persistenta unor strategii traditionale de a face faţa dificultatilor care au ca rezultat nesustinerea participării scolare;– familiile care se confrunta cu o saracie extrema, lipsite de cele mai elementare condiţii de viaţa, inclusiv de locuinta;– familii din zonele sarace caracterizate totodata de importante procese de dezorganizare/degradare sociala;– zonele rurale izolate şi sarace cu acces scăzut la o educatie de calitate, cu acces dificil la învăţământul secundar;– copiii cu handicap: neinscriere scolara (cazuri mai rare), intarzieri în inscriere (cazuri de inscriere de abia după vârsta de 9-10 ani), educatie scolara insuficienta în raport cu propriile posibilitati.Obiectivele PNAinc în domeniul educatieiObiectivul 1: Asigurarea inscrierii cvasitotale a copiilor de vârsta scolara în sistemul scolar● Identificarea tuturor copiilor de 7-8 ani cu risc de a nu fi inscrisi la şcoala şi asigurarea inscrierii lor, precum şi a copiilor care au depasit deja vârsta de inscriere (termen: octombrie 2003 – Ministerul Educatiei şi Cercetarii şi autorităţile publice locale)● Solutionarea rapida a cazurilor de lipsa a actelor de identitate ale copiilor (termen: decembrie 2002 – autorităţile publice locale şi Ministerul de Interne)Obiectivul 2: Scaderea spre zero a abandonului scolar în ciclul obligatoriu în urmatorii 5 ani● Susţinerea în continuare a programului pentru asigurarea manualelor şi rechizitelor gratuite pentru copiii din familiile sarace● Asigurarea transportului în zonele cu distante casa-şcoala mari şi acolo unde nu exista cadre didactice calificate● Explorarea posibilitatilor de a oferi servicii sociale şi educationale secundare pentru copiii cu risc ridicat de abandon/esec: masa gratuita, suport suplimentar pentru pregătirea scolara● Cresterea eficientei acordarii burselor scolare● Activizarea relatiei şcoala/comunitate:– Cresterea implicarii profesorilor în relaţia cu parintii şi comunitatea– Angajarea de asistenti sociali în scolile din mediile sociale cu risc ridicat– Dezvoltarea relatiei şcoala-autorităţi publice locale– Cresterea implicarii serviciilor comunitare de asistenţa sociala în susţinerea participării scolare● Îmbunătăţirea continutului învăţământului pentru a-l face mai relevant pentru functionarea sociala performanta a copiilor– Cresterea ponderii şi calităţii disciplinelor aplicative pentru oportunitatile economice ale zonei şi pentru viaţa moderna– Formarea pentru sectoarele vietii sociale devenite înalt relevante: calculatoare cu principalele lor aplicaţii, limbi straine– Accentuarea pregatirii copiilor pentru functionarea intr-o societate incluziva– Modernizarea rapida a metodelor de invatare– Program special de crestere a atractivităţii activităţilor scolare– Cresterea gradului de "democratizare" a scolii● Cresterea sanselor de participare în formele de invatamant postobligatoriu a copiilor din mediile defavorizate, ca mijloc de crestere a motivatiei participării scolareObiectivul 3: Relansarea învăţământului postobligatoriu, cu un accent special pe conceptia învăţământului tehnic şi profesional● Reconsiderarea filozofiei examenului de capacitate: el nu trebuie să devina o bariera pentru continuarea educatiei şi nici o formă de accentuare a diferentelor de oportunitati, ci o încheiere a ciclului obligatoriu care deschide angajarea în formele de invatamant secundar şi superior, inclusiv pentru educatie continua şi deschisa (termen: ianuarie 2003 – Ministerul Educatiei şi Cercetarii)● Elaborarea unei strategii a învăţământului tehnic şi profesional, cu accent special pe suportul pregatirii pentru profesiile agricole şi invecinate (termen: ianuarie 2003 – Ministerul Educatiei şi Cercetarii)● Cresterea ponderii învăţământului profesional în cadrul învăţământului postobligatoriu● Dezvoltarea unor componente importante ale curriculumului în parteneriat cu comunitatile locale. Acest lucru trebuie să fie practicat atât în învăţământul gimnazial, cat mai ales în învăţământul tehnic şi profesional, dar şi în cel liceal.● Cresterea relevantei pentru functionarea sociala a învăţământului postobligatoriu: capacitati pentru participare sociala activa, promovarea valorilor unei societăţi incluzive, pentru prevenirea riscurilor societatii moderne: violenta, alienare, delincventa, consum de droguri● Formarea capacităţilor necesare unei economii bazate pe cunoastere● Cresterea sanselor de acces la învăţământul secundar a copiilor din zone defavorizate (din mediul rural, populatia de romi, segmentele sarace, persoanele cu handicap)– O politica special orientata a burselor sociale– Camine pentru copiii din zone geografice indepartate, dar şi pentru cei care provin din familii confruntate cu lipsa condiţiilor elementare de viaţaObiectivul 4: Intr-o perioadă de 10 ani va trebui sa ne apropiem de situaţia în care toţi tinerii sa fi parcurs un ciclu scolar finalizat cu o specializare profesionalaObiectivul 5: Reabilitarea sistemului scolar din mediul rural● Reabilitarea cladirilor● Modernizarea condiţiilor de invatamant● Asigurarea unui corp profesoral calificat şi motivat● Asigurarea transportului pentru copiii care locuiesc la distante mari de şcoalaObiectivul 6: Asigurarea accesului la formarea continua● Dezvoltarea unor programe de corectare a deficitului de scolarizare a generatiei tinere (în mod special cea de 16-30 ani) generat de criza tranzitiei● Programe continue de corectie a deficitului de educatie produs de functionarea normala a sistemului de invatamantObiectivul 7: Cresterea functiei scolii de orientare scolara şi profesionalaOrientarea scolara şi profesionala eficienta are un rol cheie în stimularea motivatiei invatarii şi în formarea unor rute scolare stimulative. Ea este, în consecinţa, un puternic antidot al polarizarii educationale.Obiectivul 8: Promovarea egalitatii de sanse educationale ca instrument esential al diminuarii polarizarilor sociale● Cresterea sanselor de acces la educatie al copiilor din mediile sociale defavorizate● Dezvoltarea unui sistem de invatamant deschis, cu sanse educationale pe tot parcursul vietii● Sprijin pentru accesul la învăţământul secundar al copiilor proveniti din mediile defavorizate: gratuitati la manuale şi rechizite, burse sociale, internate pentru copiii veniti din alte localităţiObiectivul 9: Generalizarea participării la anul de pregatire pentru şcoala din învăţământul prescolar (termen: cresterea participării către 90-95% în 2004)Obiectivul 10: Promovarea educatiei incluzive pentru copiii cu handicapObiectivul 11: Cresterea capacităţii scolii de a promova incluziunea sociala● Prezenta în curriculum a elementelor de formare pentru o societate incluziva● Organizarea în cadrul scolii a unor programe de activitate orientate special pentru formarea capacităţilor de incluziune socialaObiectivul 12: Cresterea semnificatiei personale şi profesionale a scolii● Îmbunătăţirea continutului scolar şi a tehnicilor de predare în asa fel încât activitatea invatarii sa creasca● Cresterea implicarii scolii în activităţi de timp liber● Cresterea implicarii parintilor în conducerea scolii şi în activităţi de suport pentru şcoala +
Capitolul 9SănătateProbleme ale stării de sănătateProgramul guvernamental în acest domeniu porneste de la faptul ca ingrijirea sănătăţii trebuie să fie un bun social colectiv, accesibil tuturor cetatenilor României, indiferent de capacitatea lor de a plati, pe fondul asigurarii unui acces liber şi echilibrat la serviciile de sănătate.Indicatorii stării de sănătate a populatiei exprima o situaţie critica, România aflandu-se la mulţi dintre ei pe ultimele locuri din Europa:● Mortalitate infantila, mortalitate materna, incidenţa anemiei la copii şi la mame, boli cu transmisie sexuala sau cu alte forme de transmisie (sifilis, hepatita, SIDA)● Stare de sănătate advers afectată de cumularea de boli insuficient tratate şi de condiţii nesanatoase de viaţa● Starea proasta a dentitiei, în mod special la tineri● Frecventa mortii evitabile (înainte de 65 de ani)● Frecventa ridicata a accidentelor datorate neglijentei personale, lipsei de supraveghere a copiilor, deficitului de control asupra factorilor de risc: calitatea produselor, condiţii naturale şi sociale de risc● Neimplicarea medicului de familie în controlul preventiv al pacientilor în localităţile din provincie şi în zonele puţin accesibile.Patternul stării de sănătate exprima efectul combinat al unor factori distincti:● Saracia, prin lipsa de resurse financiare, genereaza alimentatie deficitara, condiţii mizere de locuit, lipsa de acces la condiţii de igiena elementara, inclusiv la apa potabila.Incidenţa bolilor produse direct de saracie – tuberculoza, anemii – a cunoscut o crestere exploziva.● Dezorganizarea sociala genereaza abandonul grijii faţă de propria sănătate şi mai ales de sănătatea copiilor, stiluri nesanatoase de viaţa, deficit de cultura şi educatie sanitara.În ultimele decenii a crescut incidenţa bolilor generate de dezorganizarea sociala şi de deficitul de cultura a unei vieti sanatoase: boli transmisibile sexual, boli datorate lipsei de respectare a regulilor de igiena, alcoolism, consum de droguri, tutun, accidente insuficient prevenite.● Deficitul de acces la serviciile medicaleExista trei mari surse ale limitarii accesului la serviciile medicale:– costurile economice directe sau colaterale implicate care nu pot fi susţinute de resursele financiare precare ale unui segment foarte larg al populatiei. În mod special costul medicamentelor reprezinta o sursa importanţa a deficitului de ingrijire medicală;– o anumita confuzie în aplicarea legislaţiei privitoare la sistemul de asigurări de sănătate, precum şi deficitul de mediatizare a modului de acces la asistenţa medicală fac ca persoane din unele categorii cu risc social ridicat sa nu beneficieze în mod practic de serviciile de asistenţa sanitara necesare. La acestea se adauga şi anumite neclaritati în definirea pachetului minimal de servicii sanitare la care întreaga populatie ar trebui să aibă acces;– ambiguitatile de organizare ale sistemului de asistenţa medicală, cuplate cu resursele limitate, genereaza inegalitati accentuate în acoperirea cu servicii medicale a unor zone geografice (localităţi departate) sau sociale (concentrarile de saracie).● Deficitul serviciilor de preventie şi tratament ambulatoriuReforma sistemului de sănătate a pus la baza sa obiectivul schimbarii accentului de la spitalizare şi tratament scump înalt specializat la preventie şi tratament ambulatoriu. Acest obiectiv nu a putut fi însă atins. Era de asteptat ca în alocarea resurselor, sever limitate, castig de cauza a avut segmentul înalt specializat al sistemului medical, care fusese ignorat sever în trecut şi care, suplimentar, contine specialistii cu prestigiu din sistem. Asa se face ca tocmai tratamentul în comunitate, preventiv şi curativ, a fost neglijat, intrand chiar intr-o rapida degradare.● Dispariţia sistemului de ingrijire medicală bazat pe teritorialitate a lasat slab sau deloc acoperite o serie de zone: zonele rurale, mai ales cele izolate, zonele sarace şi mai ales cele dezagregate social, zonele locuite de romi. Introducerea sistemului medicului de familie a agravat situaţia, distrugand sistemul teritorialitatii.Grupuri sociale cu deficit de acces la serviciile medicale● Familii a caror saracie este accentuata de dezorganizarea sociala● Familiile cu mulţi copii● Romi● Locuitori saraci ai zonelor rurale izolate care nu au bani nici să se deplaseze la sistemul medical de la oras● Persoanele fără loc de muncă şi lipsite de un venit constant● Persoane fără locuinta (homeless).Servicii de asistenţa medicală critice cu deficit de acces● Femei insarcinate/mame/nou-nascuti● Copii din familii sarace, dezorganizate, inclusiv din familiile de romi● Lipsa de acces la mijloacele de planificare familiala● Insuficienta acoperire cu servicii medicale a situaţiilor de boala cronica.Obiective strategiceObiectivul 1: Dezvoltarea unor servicii medicale integrateAsistenţa primara şi de prevenire, de specialitate în ambulator, în spital şi de urgenta, în scopul cresterii calităţii ingrijirilor, precum şi realizării unui raport cost-eficienta corespunzătorObiectivul 2: Asigurarea accesului tuturor cetatenilor la un pachet minimal de servicii de sănătate atât prin solutionarea clara a situaţiei persoanelor neasigurate, cat şi a zonelor slab acoperiteObiectivul 3: Reconstruirea unor forme de asistenţa sociala teritoriala● Dezvoltarea unor retele coordonate de ingrijiri medicale, sociale şi comunitare la nivel local, prin asistentul comunitar (social), moase, infirmiere● Crearea de centre sociomedicale în intampinarea persoanelor aflate în situaţie de risc: pensionari, persoane cu handicap, persoane fără adapost, victime ale violentei în familieObiectivul 4: Ameliorarea indicatorilor de mortalitate şi morbiditateÎn mod special vor fi derulate 32 de programe naţionale şi se va dezvolta reteaua serviciilor de sănătate publică prin schimbarea raportului sectoarelor spitalicesc-extraspitalicesc şi crearea cadrului legal de control privind utilizarea banilor din programele naţionale de sănătate.Obiectivul 5: Cresterea accesului la asistenţa medicală pentru segmentele de populatie defavorizate: populatia din mediul rural, din segmentul sarac, persoanele neasigurate etc.Obiectivul 6: Elaborarea unei politici naţionale în domeniul medicamentului: înscrierea prioritara a medicamentelor româneşti pe lista medicamentelor gratuite şi compensateObiectivul 7: Susţinerea dezvoltării culturii sanitare printr-o larga varietate de mijloaceObiectivul 8: Accesul universal la planificarea familialaObiectivul 9: Prevenirea imbolnavirilor transmisibile şi netransmisibile cu caracter de masaObiectivul 10: Supravegherea medicală activa a mamei, copilului, familiilor-problema şi a persoanelor fără locuintaObiectivul 11: Înfiinţarea unor centre (servicii) teritoriale de ingrijiri preventive şi medico-sociale cu caracter de asistenţa publică destinate grupelor de persoane cu risc înalt de boala, incapacitate sau dependentaObiectivul 12: Dezvoltarea ingrijirilor destinate persoanelor vulnerabile la domiciliu, în stationare/camine de zi, prin retele sociale şi în institutii cu paturi devenite disponibile prin reorganizarea teritoriala a unităţilor subordonate Ministerului Sănătăţii şi FamilieiObiectivul 13: Reinfiintarea specialitatii de asistent medical de ocrotire/asistenţa sociala, cuprinzand 2 poli: ocrotire copii şi geriatrie +
Capitolul 10LocuireAsigurarea accesului la o locuire adecvata reprezinta o preconditie pentru exercitarea unor drepturi fundamentale de care trebuie să beneficieze orice persoană. A nu avea o locuinta şi/sau acces la o locuire adecvata este sinonim cu saracia extrema, reprezentand un deficit cronic de mijloace şi oportunitati, o manifestare a excluziunii sociale severe. Asigurarea accesului la locuire reprezinta un element esential al incluziunii sociale.Locuirea adecvata se referă atât la faptul ca orice individ/familie trebuie să aibă o locuinta, cat şi la calitatea şi confortul asigurate de locuinta, precum şi la spatiile, utilitatile şi bunurile publice adiacente locuinţei.Problemele sociale ale locuirii1. Prefigurarea unei crize a locuintelor în mediul urban Dacă în anii '70 România se apropiase de lichidarea crizei locuintelor, scaderea dramatica a construcţiei de locuinte în mediul urban, mai ales după 1989, prefigureaza aici o noua criza a locuintelor. În condiţiile scaderii masive a veniturilor populatiei, retragerea statului din susţinerea construirii de locuinte face ca cea mai mare parte a populatiei urbane care are nevoie de o locuinta sa nu dispună de sursele financiare necesare. Începând cu 1993, pe fondul scaderii finantarii acestui sector de la bugetul de stat ponderea locuintelor construite din fonduri publice a scăzut la 19,4% (în medie/an), iar în intervalul 1997-2001, la circa 7,5%. Pe acest fundal şi ca urmare a costurilor mari de realizare a unei locuinte noi în mediul urban (300-400 dolari S.U.A./mp şi preţul mare al terenului) s-a produs o scadere semnificativa a construcţiei de locuinte din mediul urban, în raport cu mediul rural: de la 14,6% în 1990 la aproape 6,5% în 2000. Drept urmare, locuintele construite din fondurile populatiei în intervalul 1990-1999 s-au realizat predominant în mediul rural (în medie în jur de 75%).În aceste condiţii, persoanele care au nevoie (tineri, persoane venite din mediul rural, cei care datorita unor împrejurări şi-au pierdut locuinta) se gasesc adesea în imposibilitatea cumpararii/construirii unei locuinte.Datorita unei migratii mai accentuate spre mediul rural, caracteristica ultimului deceniu, presiunea lipsei de locuinta în mediul urban a fost intr-o oarecare măsura relaxata. Relansarea economiei va creşte însă presiunea cererii de locuinte în mediul urban.Criza locuirii în mediul urban ia doua forme. În primul rand, supraaglomerarea. Densitatea locuirii este în România mai mare decat în celelalte tari în tranzitie, mai ales în mediul urban. O tendinta pozitiva se contureaza însă: suprafaţa locuibila a locuintelor nou-construite a crescut de la 47 mp în 1994 la 57,9 mp în 1999. Trebuie însă sa tinem seama ca cele mai multe constructii de locuinte au fost realizate de către segmentul prosper al populatiei. În al doilea rand, cresterea rapida a numarului de persoane fără locuinta, traind în strada sau în condiţii improvizate, de mizerie. După 1989 s-a declansat un proces necontrolat de pierdere a locuinţei prin evacuare/expropriere: familii aruncate în strada datorita restitutiei proprietăţii, confiscarea locuinţei pentru a acoperi datoriile acumulate la întreţinere, dar şi deposedarii prin infractiunile de inselaciune şi abuz. Aceste fenomene se datorează lipsei unei legislatii ferme care să protejeze interesele chiriasilor.2. Accesul la locuinta a segmentului sarac este, în mod special la oras, extrem de scăzut.Desi nevoia de locuinte este foarte mare, depasind de 20 de ori actualul ritm anual de construire, cererea efectiva este destul de redusa datorita atât veniturilor scazute ale populatiei, cat şi unor scheme functionale de creditare puţin fezabile pentru populatia saraca, dar nu numai. Costurile achizitionarii unei noi locuinte sunt exorbitante în raport cu posibilitatile populatiei. În luna ianuarie 2001 exista un numar total de 206.882 cereri, din care 36,5% pentru închiriere, 35,0% locuinte sociale şi doar 23,9% locuinte proprietate; aproximativ 60% dintre cereri erau formulate de persoane căsătorite care aveau cel puţin un copil în întreţinere*1).Accesul populatiei sarace la o locuinta este paralizat şi de lipsa unui fond de locuinte sociale. Programul de constructii de locuinte sociale este foarte modest în raport cu nevoile, mai ales datorita limitarii fondurilor disponibile. La aceasta se adauga şi absenta unor locuinte ieftine şi a unui program de construire de locuinte ieftine, accesibile categoriilor salariale de nivel mediu/submediu şi tinerilor, care a agravat criza sociala a locuirii la oraşe.În 1998 a fost creata Agentia Naţionala pentru Locuinte (ANL) ca institutie de interes public, în scopul stimularii construcţiei de noi locuinte, dar şi a procesului de reabilitare şi consolidare a cladirilor existente. Gandita ca motor al relansarii construcţiei de locuinte, initial scopul agentiei a fost de a oferi locuinte de calitate înaltă la preţuri accesibile, prin utilizarea unor linii de credit cu dobânda subventionata. Desi ANL nu a vizat indeosebi grupul celor saraci, grupul-ţinta gandit initial l-a constituit clasa mijlocie/salariala. Impactul programelor ANL este însă unul marginal, adresabilitatea lor fiind deturnata către cei care au mijloace financiare consistente.––––*1) Inventariere realizata de MLPTL-DGCL în ianuarie 2001.3. Degradarea fondului locativOriginea principalelor deficiente ale cladirilor de locuit provine din calitatea slaba a construcţiei şi din neglijarea indelungata a intretinerii lor. Cele mai mari probleme le ridica blocurile de locuinte: circa 2,5 milioane locuinte (aproximativ 35% din totalul locuintelor ocupate, reprezentand însă marea majoritate a locuintelor urbane) necesita reabilitarea infrastructurilor. Presupunand ca intregul fond de locuinte va mai supravietui inca 20 de ani, majoritatea acestora va servi doar ca adapost şi nu va corespunde unei locuinte decente, dacă nu se vor face eforturi considerabile şi nu vor fi mobilizate resursele necesare renovarii şi intretinerii, consecutiv cu realizarea de noi locuinte.Proportia condiţiilor precare de locuire este ridicata şi, predictibil, intr-o crestere rapida. Deconectarea de la utilitatile publice reprezinta un factor de deteriorare rapida a locuintelor.Managementul deficitar, mai ales al spatiilor comune, şi slaba implicare în reabilitarea ansamblurilor de locuinte colective sunt factori care au accentuat degradarea locuintelor.4. Criza costului utilitatilor publiceÎn ultimii ani a aparut o noua problema: accesul dificil la utilitatile publice. Doi factori au generat aceasta problema:– degradarea infrastructurii sistemului de furnizare ori falimentul companiilor furnizoare (situaţie intalnita în oraşele mici), caz în care sunt afectati atât saracii, cat şi nonsaracii;– capacitatea financiară scazuta a unei importante părţi a populatiei de a acoperi costurile pentru utilitatile publice, ca urmare atât a scaderii veniturilor reale după 1989, cat şi a cresterii excesive a costurilor de productie şi distribuire a utilitatilor publice (acoperirea ineficientei de către populatie).Scaparea de sub control a costurilor de furnizare a utilitatilor publice a aruncat pe umerii populatiei sarace o povara greu suportabila. Desi veniturile reale ale populatiei au scăzut dramatic după 1990, cheltuielile de întreţinere (achitarea utilitatilor publice indeosebi) au crescut cu circa 40% din 1990 până în 2000. În aceasta situaţie, o parte importanţa a populatiei se confrunta cu mari datorii la plata cheltuielilor de întreţinere, sporind atât riscul evacuarii fortate (în cazul unor datorii foarte mari şi greu rambursabile), cat şi riscul de deconectare a intregului bloc/asociaţie de locatari de la furnizarea unor utilitati, datorita sistemului colectiv de furnizare a utilitatilor publice.În luna mai 2000 23,9% (≈'98 820.000) din familiile care locuiau la acea data în blocuri aveau datorii la întreţinere pe mai mult de 3 luni*2). Aproximativ 68% din familiile "datornice" locuiesc în oraşe mari, de peste 100.000 locuitori. Venitul mediu al gospodariilor cu datorii la întreţinere a fost de circa 135 dolari S.U.A. Aceeasi situaţie o regasim şi la nivelul anului 2002*3). Cheltuielile medii de întreţinere a locuinţei pentru o familie de 4 persoane (apartament cu doua camere, confort 1, Bucureşti) au fost de aproximativ 2 milioane lei în ianuarie 2001 (≈'98 65 dolari S.U.A.). În Bucureşti 75% din cei aproximativ 100.000 restantieri (18,2% din totalul proprietarilor) au datorii cuprinse între 1 şi 5 salarii medii nete.––––*2) Barometrul de opinie realizat de OSF în luna mai 2000.*3) Conform datelor Federatiei Asociaţiilor de Proprietari din România.5. Finantarea politicilor de locuire după 1990 a fost una marginala, atât în ceea ce priveste angajarea de fonduri publice, cat şi a altor surse private. În afara sumelor din fonduri publice alocate pentru construcţia de locuinte, anual mai sunt realizate şi alte cheltuieli relative la locuire*4), însă şi acestea sunt mici şi accidentale.––––*4) Cifre pentru anul 2000, continute în Legea bugetului de stat pe anul 2000.Structurile administraţiei publice locale au avut o implicare slaba şi un impact marginal în ameliorarea problemelor de locuire. Între 1996-1999 cheltuielile legate de sectorul locuintelor şi al lucrărilor publice în bugetele locale au fost în medie de circa 39,1%, însă o foarte mica parte dintre aceste fonduri au mers către locuire, cea mai mare parte fiind destinata reparatiei şi intretinerii drumurilor.Grupuri de riscRiscul de a nu avea o locuinta (adecvata) este generat indeosebi de urmatorii doi factori:1. venituri reduse pe membru de familie, ca urmare a somajului/somajului cronic, a lipsei oricarei ocupatii, situaţie generata atât de factori structurali, cat şi individuali; o asemenea situaţie poate merge de la lipsa locuinţei (persoane/familii care niciodata nu au avut o locuinta) şi inadecvarea acesteia (supraaglomerare sau locuinta degradata) şi până la pierderea locuinţei, ca urmare a evacuarii datorita imposibilitatii achitarii cheltuielilor asociate cu întreţinerea (şi/sau chiria) sau deposedarii criminale;2. deficit de protecţie sociala şi politica de locuire neadecvata în raport cu cerinţele tranzitiei au generat o vulnerabilitate crescuta a unor grupuri sociale (unele dintre ele fiind traditional vulnerabile).Drept urmare a actiunii conjugate sau separate a acestor doi factori, sunt afectati de lipsa unei locuinte, locuinta şi locuire inadecvata indeosebi indivizii şi familiile din mediul urban (dar nu numai) care au venituri mici şi foarte mici, drept pentru care:– nu îşi pot permite schimbarea locuinţei, în condiţiile în care actuala locuinta devine inadecvata;– nu pot beneficia de locuinta sociala din cauza numarului redus al acestor locuinte;– nu îşi pot achita cheltuielile de întreţinere, situaţie în care risca să fie evacuati sau să le fie întreruptă furnizarea unor utilitati publice, caz în care (datorita sistemului colectiv de furnizare) sufera de cele mai multe ori şi locatarii (vecinii) care îşi platesc întreţinerea;– nu sunt asistati atunci când vor sa vanda locuinta actuala (inaccesibila datorita costurilor de întreţinere) şi să se mute intr-una accesibila.Principalele categorii sociale vulnerabile sunt constituite de:– grupurile care traditional se confrunta cu un risc ridicat de saracie şi excluziune sociala şi indeosebi:● o parte importanţa a celor de etnie roma;● familiile cu mulţi copii;● familiile dezorganizate;● familiile monoparentale;● familiile cu persoane aflate în şomaj de lunga durata;– grupuri care se confrunta cu situaţii dificile în ceea ce priveste locuirea, unde cauzele sunt complexe însă nu în mod necesar cvasispecifice locuirii:● familiile strazii, care traiesc în adaposturi improvizate în parcuri, în apropierea gropilor de gunoi, în ghenele de gunoi, lângă balti şi diferite terenuri abandonate (vezi cazurile din Bucureşti de la lacul Vacaresti şi terenul viran din Grozavesti – 2002);● copiii strazii, care în marea lor majoritate traiesc prin canale sau prin gari;● copiii care parasesc instituţiile de ocrotire la vârsta de 18 ani;– un grup masiv, acoperit satisfacator înainte de 1989, dar cvasiabandonat după 1990:● tinerii, ale caror posibilitati financiare sunt extrem de reduse în vederea achizitionarii unei locuinte.Desi marea majoritatea a celor ce au peste 35 de ani locuiesc în general în locuinte proprietate, achiziţionate în timp, în cazul lor apare adesea problema calităţii locuirii, data fie de vechimea şi lipsa de întreţinere a locuinţei, fie de absenta sau problemele sistemului de furnizare a unor utilitati publice.Obiective/direcţii de actiune în domeniul locuiriiObiectivul 1: Eliminarea cazurilor de familii care locuiesc în strada sau în locuinte improvizate, mizereProgram naţional de constructii de locuinte provizoriiAcest program trebuie să aibă ca obiectiv constituirea unei retele de locuinte de urgenta/temporare/de tranzit, cu noduri în fiecare judet, care să rezolve punctual şi prompt, pentru o perioadă determinata, problemele urgente ale celor fără adapost. Pentru a se realiza acest program se poate recurge la o larga gama de solutii: construire de complexe de locuire temporara, cumpararea unor spatii/locuinte şi reamenajarea lor. Estimarile asupra numarului de persoane incluse în această categorie se situeaza în jurul a 10.000-15.000 de persoane. Lansarea unui astfel de program prin implicarea masiva a autorităţilor locale va rezidualiza în scurt timp aceasta problema.Etapa 1: pentru cei fără locuinta, până în decembrie 2002 fiecare judet, în functie de amploarea problemei, va detine în stoc între 50 şi 80 de locuinte de urgenta care să asigure adapost pentru circa 50 familii/80-100 de persoane, urmand ca până la sfârşitul anului 2004 programul să fie extins şi problema să fie minimizata.Etapa a 2-a: pentru cei care locuiesc în condiţii accentuat precare: în intervalul 2005-2008 – construirea de locuinte temporare şi locuinte sociale.Promovarea unor solutii complementare, cum ar fi reabilitarea caminelor de nefamilisti prin achizitionarea lor în condiţiile legii de către consiliile locale în vederea transformarii lor în locuinte cu destinaţia de locuinte sociale sau locuinte cu chirie pentru tineri care pot fi realizate în cadrul programelor ce se deruleaza în prezent prin MLPTL, construirea unor adaposturi şi cu sprijinul bisericii şi realizarea unor adaposturi de noapte (shelters) (echipate cu paturi în dormitoare comune, dusuri, căldură etc.).Obiectivul 2: Accesul tuturor celor în nevoie la o locuinta ieftina, dar civilizata, fie sociala, fie prin cumparare în condiţii avantajoaseProgram naţional de construire de locuinte socialeProgram naţional de construire de locuinte ieftine, cu suport pentru cumpararea lorObiectivul 3: Modernizarea urgenta a fondului de locuinte, prin:● Asigurarea intretinerii şi reabilitarea fondului de locuinte existent; stimularea investitiilor proprietarilor în repararea acestora● Eliminarea decalajului dintre condiţiile de locuire din mediul urban comparativ cu cele din mediul rural. Modernizarea locuintelor şi a locuirii în mediul rural, indeosebi prin facilitarea accesului la utilitati publice● Dezvoltarea capacităţii de interventie a autorităţilor centrale şi locale în vederea administrarii eficiente a fondului de locuinte existent şi furnizarea unor pachete standard de utilitati, la un cost decent, suportabil● Stimularea proprietarilor de a investi în întreţinerea şi repararea propriei locuinte, dar şi a spatiilor comune (în cazul apartamentelor de blocuri). Refuzul de a intretine şi de a colabora la întreţinerea locuinţei şi a spatiilor comune ar putea atrage după sine o serie de sancţiuni.● Autorităţile locale pot oferi asistenţa în vederea identificarii tipului de locuinta pe care respectivul proprietar o poate achizitiona în functie de posibilitatile sale de a o intretine sau, dacă este cazul (nu poate intretine o proprietate imobiliara), pe care o poate prelua în chirie. Proprietarii sau asociaţiile de proprietari care vor investi în repararea spatiilor comune vor beneficia de reduceri ale taxelor pe proprietate● Demararea unui program naţional de evaluare a costurilor/necesarului de reparare, reabilitare, remodelare şi renovare a locuintelor● Demararea unui program naţional de evaluare a volumului populatiei care locuieste în zone cu risc ridicat în ceea ce priveste locuirea: zone afectate de inundaţii, surpari de teren; locuinte dezafectate etc.● Stimularea proprietarilor în asigurarea propriilor locuinte● Reducerea taxelor judiciare şi usurarea procedurilor de înfiinţare a asociaţiilor de proprietari.Reabilitarea părţilor comune ce ţin de instalatiile prin care se distribuie utilitatile publice trebuie să fie realizata de către companiile furnizoare de utilitati publice, pe baza abonamentelor diferentiate în functie de consumul individual/al asociaţiei de locatari, care să cuprindă şi o taxa de service/întreţinere.Obiectivul 4: Asigurarea accesului tuturor cetatenilor la un minim decent de utilitati publice, de o calitate înaltă şi la un cost rezonabilGradul de acces la utilitati publice poate fi incadrat pe doua dimensiuni:– gospodariile din mediul rural, unde situaţia este deosebit de grava, accesibilitatea fiind redusa datorita lipsei infrastructurii necesare. Se urmareste cresterea numarului de gospodarii rurale care dispun de canalizare, apa curenta şi gaze naturale, prin lansarea unui program special care să vizeze nevoia de modernizare/reabilitare urgenta a locuintelor şi infrastructurii din mediul rural;– gospodariile din mediul urban: desi aceste gospodarii au acces fizic la diverse utilitati, din punct de vedere al costurilor raportate la venituri, pentru o mare parte dintre ele aceasta reprezinta o problemă greu solutionabila în momentul actual. Va trebui initiat un program şi vor trebui propuse solutii adaptate celor cateva cazuri tip existente (centrale individuale şi contorizare individuala/centrale de cvartal etc.). Termenul de realizare a acestor propuneri: iunie 2003. Pe baza propunerilor astfel formulate, în luna noiembrie 2003 trebuie incheiata elaborarea unui plan naţional de actiune, urmand a fi implementat începând cu anul 2004, cu finanţare de la bugetul central şi de la bugetele locale. Un asemenea program va genera şi cresterea responsabilitatii în consumul de utilitati publice şi spiritul de economisire, dar şi consumul în functie de posibilitati. În cazul familiilor cu posibilitati financiare sever limitate vor interveni alte programe (cum este în momentul de faţa ajutorul pentru căldură pe timpul iernii) care să le permita accesul minimal la consumul de utilitati.Obiectivul 5: Identificarea unor noi surse de finanţare a construcţiei locuintelor● Stimularea autorităţilor locale şi a tuturor actorilor relevanti de a se implica masiv în relansarea construcţiei de locuinte, care trebuie să vizeze construirea a 3 categorii de locuinte:– ieftine/de calitate medie; este neaparat necesară cresterea stocului de locuinte accesibile categoriilor salariale şi reducerea presiunii/cererii în acest segment cu cel puţin 15% până în anul 2004;– sociale; este, de asemenea, necesară cresterea stocului de locuinte sociale cu 10% până în anul 2004;– de inchiriat/destinate vanzarii; revigorarea pieţei de constructii de locuinte prin acordarea de diferite facilităţi firmelor de constructii.● Dezvoltarea unui mecanism mai eficient de prevenire a inselarii persoanelor sarace care doresc să îşi vanda locuinta, situaţie frecvent semnalata.Obiectivul 6: Restrangerea riscului distrugerii locuintelor de dezastre naturale din zonele cu riscuri previzibile● Elaborarea unui program naţional de identificare a zonelor de risc şi de amenajari pentru reducerea riscului● Introducerea unor instrumente financiar-bancare destinate finantarii lucrărilor de reparatii şi reabilitare, instrumente accesibile populatiei/asociaţiilor de proprietari● Lansarea şi susţinerea unui program naţional de reabilitare şi consolidare a acestora pentru evitarea riscurilor în caz de cutremur sau alte calamitati naturale. +
Capitolul 11CopilFactori agravanti pentru situaţia copiilora) Procesul de saracire şi de dezagregare sociala în anumite zone ale colectivitatii, accentuat în mod special după 1989, al cărui efect este amplificat de o polarizare sociala a natalitatii … Copiii se nasc mult mai frecvent în familiile sarace decat în cele prospere. Astfel, ponderea copiilor sub 16 ani în populatia "celor mai sarace 30% familii" era în 1999 de 27%, adica de 3 ori mai mare decat ponderea lor în populatia "celor mai bogate 30% familii" (9%).O proportie mare de copii traiesc în condiţii de saracie severa sau chiar de mizerie, fapt care le pune în pericol nu numai dezvoltarea sociala normala, dar şi cea biologica.Efectul saraciei este agravat adesea de efectele distructive ale dezagregarii sociale şi în mod special a familiei. Abandonul copiilor nu este produsul saraciei propriu-zise, ci al dezagregarii familiei care se cupleaza cu şi amplifica starea de saracie. Neglijarea şi chiar maltratarea copiilor, exploatarea lor sunt, la randul lor, produse ale degradării structurilor sociale ale familiei şi comunităţii, ale dezagregarii stilurilor de viaţa.b) Deficitul de suport social pentru copii … ● Alocatia pentru copii, care în 1989 se plasa spre 10% din salariul mediu, a fost beneficiul social a cărui valoare s-a erodat cel mai rapid, ajungand în 2000 la aproximativ o treime din valoarea sa cu 10 ani în urma.● O serie de servicii sociale pentru copii şi pentru familiile cu copii s-au erodat şi ele: tabere gratuite, facilităţi de petrecere a timpului liber. Chiar accesul la serviciile medicale a devenit dificil pentru multe familii. Gradinitele şi, în mod special, creşele au devenit mai costisitoare, proportia familiilor cu copii care beneficiaza de asemenea facilităţi fiind inacceptabil de redusa.● Nu exista nici o formă de suport social special pentru familiile monoparentale.● Serviciile de asistenţa sociala pentru familiile cu copii, inexistente în regimul comunist, nu s-au dezvoltat nici în ultimii 12 ani. Practic, singurele servicii de asistenţa sociala pentru copii sunt oferite în instituţiile rezidentiale pentru copiii abandonati şi pentru cei cu handicap. Serviciile judetene de protecţie a copilului se centreaza aproape exclusiv pe situaţia copilului abandonat sau cu risc de abandon. Nu exista decat în mod excepţional o asistenţa sociala pentru familiile cu copii, cu excepţia unui numar restrans de familii care prezinta riscul de abandon.● Şi pentru copiii cu diferite tipuri de handicap serviciile în familie şi comunitate sunt mai degraba o excepţie, fapt care invita în mod constant la institutionalizarea acestora.● În ciuda persistentei unui numar mare de copii abandonati, adoptia naţionala nu numai că nu a fost stimulata, dar a fost chiar practic descurajata.Singurul sector în care condiţiile de viaţa ale copiilor s-au îmbunătăţit în mod semnificativ este, paradoxal, cel al instituţiilor rezidentiale pentru copiii abandonati sau cu handicap.Riscuri şi vulnerabilitati: grupuri de copii aflati în situaţii criticeCa urmare a acestor factori, urmatoarele grupuri de copii se afla în situaţii accentuat dramatice, în legătură cu care trebuie promovate măsuri energice:● Copiii care traiesc în condiţii de mizerie absoluta: familii fără locuinta sau cu condiţii de locuire improvizate, degradate, cu mult sub standardele unei societăţi civilizate; lipsiti de o alimentatie minimala; fără acces practic la serviciile de asistenţa medicală şi chiar la serviciile educationale● Copii care se confrunta cu o saracie severa, fiind lipsiti de multe dintre bunurile şi serviciile care să le asigure o dezvoltare biologica şi sociala normala● Copii abandonati, care reprezinta aproape 1,3% din totalul copiilor sub 18 ani. Pe lângă cei abandonati la nastere sunt mulţi copii plasati în institutii rezidentiale de către familiile lor, incapabile să le asigure un minim de condiţii de viaţa. Aceasta din urma situaţie este, de facto, o formă de abandon. Ultimele date furnizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei indica o situaţie alarmanta în ceea ce priveste abandonul. Departe de a fi fost stopat, numărul de copii abandonati la nastere pare a fi în crestere în acest an, putand atinge nivelul de 2,5% din totalul nasterilor.● Cazurile de copii fără identitate legala (în special copii din populatia de romi) şi care, datorita lipsei actelor de identitate, nu pot beneficia de nici o formă de suport/serviciu social şi nu pot fi inscrisi în sistemul scolar● Un numar mare de copii nedoriti, datorita lipsei de acces la mijloacele de planificare familiala, sau de copii procreati nu ca rezultat al unei angajari responsabile a parintilor● Persistenta fenomenului "copiii strazii". În ciuda variatelor programe intreprinse de multe organizaţii neguvernamentale, pe fondul unei reactii inhibate a autorităţilor publice, numărul copiilor strazii nu pare a se fi diminuat în ultimii ani● Copii neglijati sau chiar abuzati fizic şi emotional în propria familie. Neacordarea de către familie a suportului necesar formarii şi dezvoltării copiilor este adesea agravata de expunerea copiilor la acte de violenta din partea parintilor. Saracia, stresul social, dar mai ales procesele de dezagregare sociala accentuate în perioada tranzitiei sunt factori profunzi ai inrautatirii climatului familial în care cresc copii● Tinerii lipsiti de familie care parasesc instituţiile pentru copii la 18 ani. Lipsa suportului familiei, crucial pentru asigurarea integrarii în viaţa adulta, dublata adesea de subdezvoltarea capacităţilor de viaţa autonoma sunt factori care fac din tinerii iesiti din instituţiile pentru copii un grup cu vulnerabilitate foarte ridicata. Mulţi dintre acesti tineri traiesc în strada, lipsiti de sansa de a obtine un loc de muncă stabil.● Necuprinderea în sistemul scolar a unui numar intolerabil de ridicat de copii. Un grad ridicat de abandon scolar în ciclul obligatoriu, dar şi o cuprindere inca scazuta în ciclul secundar care să ofere calificare profesionala. Agravarea inegalitatii sanselor educationale. Grupuri sociale cu oportunitati educationale substantial scazute: populatia de romi, segmentele sarace, mediul rural● Accesul limitat la serviciile medicale al unor segmente importante de mame şi copii. Femeile insarcinate care nu au asigurare medicală nu primesc asistenţa medicală gratuita la nastere decat în cazuri de urgenta şi datorita bunavointei medicilor.● Prevenirea şi tratarea delincventei juvenile este o zona afectată de severe deficite legislative şi instituţionale. Copilul este insuficient protejat de riscul de a deveni victima sau delincvent, iar consecintele unor asemenea situaţii pentru dezvoltarea ulterioară a copilului nu fac obiectul unor acţiuni recuperatorii articulate.Obiective strategice pentru îmbunătăţirea situaţiei sociale a copiilorObiectivul 1: Reducerea substantiala a saraciei copiilor● Eradicarea saraciei extreme a copiilor– Susţinerea garantarii venitului minim– Asigurarea unei locuinte, inclusiv provizorii, pentru toate familiile cu copii lipsite de locuinta– Examinarea posibilităţii ca familiile cu copii aflate în condiţii de saracie severa, beneficiare ale venitului minim garantat, să poată cumula cu acesta, cel puţin parţial, alocatiile pentru copii, eventual sub forma unor bunuri şi servicii● Reducerea substantiala, cu prioritate, a numarului de copii care locuiesc în condiţii precare/mizere– Marirea numarului de locuinte sociale, cu acces prioritar pentru familiile cu copii– Cresterea numarului de locuinte temporare care să preia, până la gasirea unor locuinte normale, familiile cu copii care locuiesc în condiţii precare/mizere● Absorbtia rapida a numarului de copii care traiesc în condiţii de saracie– Cresterea alocatiei pentru copii până la valoarea de 10% din salariul mediu net– Menţinerea şi extinderea formelor de suport/gratuitati pentru copiii din familiile sarace: manuale şi rechizite scolare (programul aplicat în 2001-2002 de Ministerul Educatiei şi Cercetarii în aceasta privinta pare a fi produs efecte pozitive), mese la şcoala, vacante, acces la crese şi gradinite, camine pentru copiii din învăţământul secundar şi superior, acces la cluburi scolare şi sportive● Promovarea unei politici speciale de suport pentru familiile monoparentaleFamiliile monoparentale reprezinta aproximativ 10% din familiile cu copii din România, fără a fi însă susţinute de vreo forma speciala de suport. În tarile occidentale exista politici articulate de suport pentru aceste familii.Obiectivul 2: Scaderea riscului de abandon, inclusiv prin asigurarea dreptului copilului de a fi nascut intr-o familie care îl doreste● Asigurarea accesului la mijloacele moderne de planificare familiala, cu o atenţie speciala pentru grupurile defavorizate● Educatie sexuala, cu accent pe adolescenti şi grupurile defavorizate● Acţiuni de crestere a responsabilitatii deciziei de procreare, în mod special prin acţiuni de asistenţa sociala a grupurilor cu risc ridicat● Instituirea unui sistem de servicii de asistenţa sociala cu o orientare prioritara spre evitarea abandonului: servicii de asistenţa sociala în comunitate, complementar cu dezvoltarea asistentei sociale în spitale şi maternitati.Obiectivul 3: Reducerea rapida a numarului şi gravitatii cazurilor de copii neglijati/abuzati/maltratati/exploatati în propria familie● Reglementarea juridica a situaţiilor de neglijare/ abuz/maltratare/exploatare a copilului în propria familie● Constituirea unui sistem instituţional de prevenire şi interventie în asemenea cazuri: asistenţa sociala comunitara, politie, justiţie● Dezvoltarea unui sistem instituţional de preluare, de regula temporara, a copiilor din familiile care nu le asigura condiţii minime de dezvoltare● Instituirea unui sistem de servicii de asistenţa sociala pentru victimele abuzului: centre de zi, plasament familial în regim de urgenta, locuinte provizorii pentru femeile victime ale violentei domestice● Lansarea unui program de cercetare a dimensiunilor şi a factorilor neglijarii/abuzului/maltratarii/exploatarii copiilor în familie● Program de responsabilizare a parintilor: prin servicii de asistenţa sociala în situaţii de risc, intarirea relatiei cu şcoala, inclusiv prin introducerea printre condiţionalitatile diferitelor beneficii sociale (de exemplu VMG) a legaturii cu şcoala şi a sustinerii participării scolare a copiilor.Obiectivul 4: Reforma radicala a tratarii cazurilor de abandon● Lansarea unui program agresiv de adoptii naţionale● Promovarea cu hotărâre a programului de dezinstitutionalizare şi de dezvoltare a formelor alternative la institutionalizare● Extinderea în continuare a sistemului de plasament familial, complementar cu dezvoltarea unui sistem de asistenţa sociala comunitara de suport şi monitorizare● Reforma radicala a instituţiilor rezidentiale pentru copii: aplicarea accelerata a programului de lichidare a instituţiilor de tip vechi, prin dezinstitutionalizare şi, acolo unde acest lucru nu este posibil, prin constituirea de institutii de mici dimensiuni, de tip familial. Dacă în anul 1998 doar 7% din instituţiile de tip rezidential aveau mai puţin de 50 de copii, în luna martie 2002 procentul acestora a crescut la 43%.● Reducerea numarului de adoptii internationale şi proceduri eficace de asigurare a promovarii interesului superior al copilului în acest proces● Dezvoltarea unui program naţional de suport al integrarii în viaţa matura a tinerilor care ies din sistemul de suport pentru copiii abandonati (din institutii, dar şi din sistemul de plasament familial)Obiectivul 5: Stimularea şi susţinerea unei calităţi ridicate a natalitatii● Menţinerea şi extinderea concediului maternal platit● Cresterea alocatiei pentru copii● Cresterea numarului de crese şi de gradinite, complementar cu cresterea calităţii lor● Examinarea posibilităţii de reducere a varstei de acceptare la grădiniţa de la 3 ani la 2 ani● Promovarea unor forme flexibile şi imaginative de ingrijire de zi a copiilor mici, ca de exemplu în familii specializateObiectivul 6: Diversificarea serviciilor de suport pentru copii în cadrul comunităţii● Dezvoltarea sistemului de servicii de asistenţa comunitara: asistenţa sociala în familie, centre de zi comunitare pentru copiii cu nevoi speciale, pentru copiii din mediile sociale defavorizateObiectivul 7: Cresterea gradului de profesionalizare a personalului antrenat în protectia copilului● Cresterea ponderii personalului de specialitate cu calificare ridicata, inca deficitar în prezent: asistenti sociali, psihologi, sociologi, pedagogi● Reciclarea/perfectionarea profesionala a personalului existent, inclusiv prin forme universitare şi postuniversitare la distanta/cu frecventa redusaObiectivul 8: Eradicarea fenomenului "copiilor strazii" în cursul a 1-2 ani● Prevenirea abandonului în strada al copiilor, inclusiv prin preluarea imediata a copiilor ajunsi în strada● Dezvoltarea unui sistem de institutii diferentiate de preluare a copiilor strazii şi asigurarea unui proces de resocializare a lor● Lansarea unei acţiuni ferme de preluare din strada a fiecarui caz, în functie de gravitate, în institutii "deschise" a cazurilor "usoare" (copii veniti de curand în strada, mulţi nu consuma inca droguri sau alcool, nu fura, nu au cazier) şi în institutii "închise" (centre de dezintoxicare, centre de reeducare) a cazurilor mai dureObiectivul 9: Prevenirea delincventei juvenile şi recuperarea sociala a delincventilor minori, susţinerea sociala a minorilor, victime ale delincventei● Programe de prevenire a delincventei juvenile, dar şi de diminuare a riscului de a deveni victima● Constituirea unui sistem special de tratare a delincventei juvenile, prin schimbari legislative şi instituţionale– Elaborarea unei legislatii speciale– Tribunale speciale pentru delincventii minori– Dezvoltarea de sisteme de corectie/reinsertie sociala speciale pentru minori, cu accent pe formele comunitare de corectie şi recuperare● Dezvoltarea de servicii pentru suportul victimelor minore ale infracţiunilor● Combaterea cu fermitate a traficului de copii şi a prostitutiei juvenile● Elaborarea şi implementarea unui program naţional comprehensiv de prevenire a consumului de droguri şi de tratament al dependentei de drog +
Capitolul 12TineriTinerii (categoria de vârsta 14-29 de ani) reprezinta un segment de populatie care, pe de o parte, a beneficiat de noile oportunitati oferite de societatea românească din ultimii 12 ani, dar a suportat masiv, pe de altă parte, costurile tranzitiei.Problemele cu care se confrunta tinerii (14-29 de ani) din perspectiva prevenirii saraciei şi excluziunii sociale1. Persoanele tinere se confrunta cu o rata a saraciei peste valoarea medie. În ultimii ani saracia tinerilor pare chiar a se fi accentuat. O parte importanţa a tinerilor nu au independenta financiară şi depind de veniturile familiei.2. O pondere importanţa a populatiei tinere se confrunta cu condiţii de locuit precare. Majoritatea tinerilor necasatoriti locuiesc împreună cu parintii, cei căsătoriti nu îşi pot permite sa cumpere/sa construiasca o locuinta proprie.3. Unul dintre aspectele cele mai tensionate cu care se confrunta populatia tanara este situaţia ocuparii: rata somajului în randul tinerilor este mai mare decat rata medie a somajului.4. Mulţi tineri sunt tentati sa caute solutia la numeroasele probleme cu care se confrunta în emigrare. În anul 1998 77,2% din totalul celor care au emigrat erau tineri de până la 40 de ani.5. Degradarea situaţiei educationale a tinerilor datorita lipsei resurselor familiei pentru susţinerea financiară a studiilor, în special pentru tinerii din mediul rural şi din segmentele defavorizate6. Cresterea consumului de droguri, concomitent cu scaderea varstei de la care tinerii incep sa devina consumatori. Ponderea cea mai mare a persoanelor consumatoare de droguri se înregistrează la grupa de vârsta 19-24 de ani.7. Cresterea delincventei juvenile şi reducerea varstei la care debuteaza infractionalitatea. În special prostitutia şi proxenetismul, ca forme specifice de delincventa, ameninta în primul rand tinerele fete.8. Nu exista o politica de stimulare/incurajare a intemeierii familiei în randul tinerilor. Intemeierea unei familii este adesea descurajata de dificultatea procurarii unei locuinte, obstacolele în gasirea unui loc de muncă, sansele scazute de a procura bunuri de folosinţă indelungata, veniturile nesigure şi mici pe care tinerii le pot obtine.Grupuri vulnerabile de tineri:● Tinerii saraci – au venituri reduse sau nu au venituri şi sunt dependenti de familie. Provin din familii sarace, din zone cu dezvoltare socioeconomica scazuta. Riscul de a fi saraci este mai mare pentru tinerii şomeri, tinerii căsătoriti şi tinerii cu o pregatire scolara redusa.● Tinerii şomeri – sunt mai numerosi printre cei cu calificare scazuta; mulţi tineri, după absolvirea studiilor (inclusiv studii superioare), trec printr-o perioadă de şomaj; uneori muncesc "la negru" şi sunt exclusi de la drepturile angajatilor în munca; programele de formare vocationala nu sunt corespunzătoare nevoilor de pe piaţa muncii.● Tinerii din mediul rural – lucreaza în gospodarie, de cele mai multe ori în familia parintilor; nu au pamant; au sanse reduse pentru calificare şi specializari în profesii noi, moderne; au posibilitati reduse de invatare a limbilor straine şi de utilizare a calculatorului; absolventii de şcoala generală nu îşi continua studiile, rămân necalificati şi astfel nu se pot angaja; absolventii de scoli profesionale şi liceu de la sate nu reusesc în intregime să se angajeze la oras; nu au facilităţi de petrecere a timpului liber şi au mai puţine oportunitati de participare sociala şi politica.● Tinerii cu nivel scăzut de scolarizare – abandonarea scolii în clasele primare sau după absolvirea celor secundare, precum şi lipsa calificarii îi pun în situaţia de a fi exclusi de pe piaţa muncii.● Tinerii căsătoriti – se confrunta cu problema locuinţei; nu îşi pot procura bunuri de folosinţă indelungata; au venituri mici, insuficiente.● Tinerele fete – sunt supuse mai mult riscului somajului; cad victime "industriei sexului"; sunt din ce în ce mai dependente economic.● Tinerii proveniti din institutii de asistenţa sociala – au greutati imense în gasirea unei locuinte şi a unui loc de muncă; sunt expusi unui risc ridicat de a fi atrasi în lumea delincventei; nu au familii care să le asigure protecţie sau cei care au nu se pot baza pe ele.● Tinerii cu comportamente deviante şi delincvente sunt consumatori de alcool, droguri; fac parte din categoria "tinerilor strazii"; racolati în retele de cersit, prostitutie, pedofilie; delincventii, după ieşirea din penitenciare, nu beneficiaza de programe de resocializare şi integrare sociala.● Tinerii supradotati – sunt vulnerabili datorita greutatilor pe care le intampina în plan material şi social, în efortul lor de afirmare a calitatilor excepţionale pe care le au; sunt supuşi tentatiei de emigrare.Obiectivele PNAinc în domeniul tineretuluiObiectivul 1: Sporirea participării tinerilor la viaţa economica● Dezvoltarea de programe de informare şi consiliere profesionala pentru tineri● Modificarea şi completarea legislaţiei actuale cu privire la angajarea tinerilor absolventi. Stimularea angajarii tinerilor● Promovarea de politici nediscriminatorii cu privire la ocuparea unui loc de muncă de către tinerele femei, cu prioritate de către tinerele mame● Asigurarea condiţiilor necesare recalificarii şi reconversiei profesionale a tinerilor aflati temporar în afara pieţei munciiObiectivul 2: Cresterea participării sociale a tinerilorObiectivul 3: Atenuarea impactului factorilor de risc care conduc la marginalizarea şi excluziunea sociala a tinerilor● Construirea de locuinte sociale pentru tineri, inclusiv pentru tinerii din institutii şi pentru familiile tinere cu venituri reduse● Acces gratuit la mijloacele de planificare familiala● Promovarea programelor de preventie a consumului de alcool, tutun, droguri● Finantarea de proiecte pentru grupuri de tineri aflati în situaţie de risc: tineri romi, tineri din mediul rural, tineri din familii defavorizate, tineri proveniti din institutii, tineri cu dizabilitatiObiectivul 4: Cresterea participării scolare, mai ales la nivelul secundar şi postsecundar +
Capitolul 13Persoane cu handicapProbleme referitoare la protectia sociala a persoanelor cu handicap în familie1. Serviciile comunitare sistematice care să vina în sprijinul persoanelor cu handicap neinstitutionalizate sunt limitate atât ca numar, cat şi ca tip. În toate judeţele numărul centrelor de zi ce ofera servicii de terapie şi programe de integrare sociala persoanelor cu handicap este foarte mic, acestea fiind plasate în aproape toate cazurile în reşedinţa de judet, spre deosebire de instituţiile rezidentiale care, multe dintre ele, sunt plasate în mediul rural.2. Serviciile privind plata şi contractarea unor ingrijitori/asistenti personali pentru persoanele cu handicap grav sunt deficitare. O problema importanţa se referă, în acest context, la calificarea şi modul de abordare a semnificatiei asistentului personal. Au existat o serie de încercări de a rezolva aceasta problema, însă calitatea ingrijirii oferite de asistenţii personali continua inca sa reprezinte o problemă.3. Lipsa capacităţii serviciilor sociale generale, nespecifice de a se adapta nevoilor speciale ale persoanelor cu handicap. Una dintre problemele existente la nivelul învăţământului special este slaba promovare a educatiei incluzive, necesară integrarii sociale a persoanelor cu handicap, ca grup vulnerabil, cu risc ridicat de marginalizare sociala. Chiar în condiţiile în care Ministerul Educatiei şi Cercetarii a elaborat un plan de promovare a scolarizarii copiilor cu deficiente în scoli normale, pregătirea cadrelor didactice în acest domeniu este o problemă dificila şi greu de rezolvat.4. Lipsa oportunitatilor de muncă pentru persoanele cu handicap face ca majoritatea acestora, indiferent de gradul de handicap, sa devina dependente de strategii pasive de suport şi sprijin, având ca efect cresterea rapida a riscului de saracie. Cadrul legislativ existent pune accentul mai degraba pe stimularea angajatorilor de a angaja persoanele cu handicap (şi în special prin penalizarea neangajarii acestora decat prin motivarea pozitiva), şi mai puţin pe crearea unor structuri productive protejate, care să ofere persoanelor cu nevoi speciale sansa de a-şi spori bunastarea prin munca, şi nu de a rămâne beneficiari pasivi ai politicilor sociale. Incurajarea unor forme productive protejate este de natura a reduce costurile sistemului pasiv de protecţie sociala a acestor categorii de persoane concomitent cu reducerea riscului de saracie.5. Inechitatea accesului la servicii sociale fundamentale în raport cu ceilalti indivizi face ca persoanele cu handicap mai sarace să fie şi mai dezavantajate decat cele cu posibilitati materiale mai ridicate, ducand la cresterea exponentiala a riscului de excluziune sociala pentru acestea.6. Inechitatea accesului la servicii/beneficii de protecţie sociala în cadrul grupurilor de persoane cu handicap, datorata distantei fizice faţă de reşedinţa de judet. Lipsa unor structuri intermediare, subjudetene, care să absoarba nevoile din teritoriu, duce la consumul inechitabil de servicii/beneficii de protecţie sociala destinate persoanelor cu handicap. Costurile asociate informării şi formulării unor cereri pentru diferitele beneficii/servicii de protecţie a persoanelor cu handicap sunt foarte mari cu cat distanta între locul de rezidenta şi orasul reşedinţa de judet este mai mare.Probleme referitoare la persoanele cu handicap din institutii de tip rezidentialProblemele instituţiilor rezidentiale pentru persoane cu handicap vizeaza în principal capacitatea acestora de a recupera, cel puţin parţial, respectiv de a creşte capacitatea celor asistati de a se integra în mediul social şi familial natural, prin asigurarea unor servicii profesionale de o calitate cel puţin acceptabila.1. Finantarea. Instituţiile rezidentiale s-au confruntat o dată cu accelerarea procesului de descentralizare financiară a acestor servicii – cu probleme serioase datorate subfinantarii, în timp ce primariile pe teritoriul cărora existau astfel de institutii s-au confruntat cu crize bugetare serioase, în special dacă tinem seama de faptul ca majoritatea acestor institutii sunt plasate în mediul rural. În 1999, primul an în care toate cheltuielile asociate intretinerii şi funcţionarii acestor institutii (inclusiv hrana asistatilor şi salariile personalului) au fost trecute în responsabilitatea bugetelor locale, aceste cheltuieli au scăzut în termeni reali în raport cu anul precedent, când ele cuprindeau doar costurile asociate intretinerii cladirilor. Începând cu anul 2000, responsabilitatea financiară a fost împărţită între bugetele locale şi Fondul de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap, pentru a preintampina situaţii disperate, ce îi ameninta pe cei asistati cu lipsa celor mai elementare resurse. Aceasta măsura nu a reusit sa creasca substantial nivelul cheltuielilor destinate instituţiilor pentru persoane cu handicap.2. Problema personalului calificat. Dualitatea responsabilitatii legate de aceste institutii a avut drept consecinţa majoră imposibilitatea crearii unei structuri motivationale adecvate pentru îmbunătăţirea activităţilor şi cresterea standardelor de viaţa în aceste institutii. Pe de o parte Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap elaboreaza norme şi standarde pentru functionarea acestor institutii (este vorba în primul rand de numărul personalului calificat, tipul de calificare, tipuri de activităţi recuperatorii). Pe de altă parte însă bugetele locale reduc la minimum cheltuielile acestora, stabilind salariile la nivelul minim posibil şi reducand numărul de angajaţi. Datorita nivelului scăzut al salariilor şi condiţiilor de muncă precare, dar şi datorita amplasarii acestor institutii în mediul rural recrutarea unui personal calificat devine o problemă cruciala.3. Serviciile în cadrul instituţiilor rezidentiale. În ciuda eforturilor financiare şi a costurilor deloc neglijabile asociate intretinerii persoanelor cu handicap în institutii, acestea prezinta un risc mai ridicat de excluziune sociala, în special datorita scaderii progresive a sanselor de a se integra în comunitate, în lipsa unor programe recuperatorii sistematice. Serviciile furnizate în aceste institutii – terapie recuperatorie, monitorizare medicală, programe speciale de reintegrare profesionala şi sociala – sunt mai degraba punctuale, nesistematice, lipsite de coerenta, acolo unde ele se desfăşoară efectiv. Acest lucru se datorează în primul rand lipsei unui personal calificat angajat în aceste institutii. Atragerea unui personal calificat sau specializat este aproape o imposibilitate, cat timp salariile acestor categorii de angajaţi sunt dintre cele mai mici (fiind platite de consiliile locale), instituţiile fiind plasate mai toate în mediul rural, iar bugetele alocate acestor institutii fiind mai degraba insuficiente până şi în a asigura supravietuirea acestora şi a asistatilor. Numărul medicilor lucrand în aceste institutii ajunge – în medie – la doar 65% din numărul de pozitii considerate a fi minimum necesare. Acelasi lucru este valabil şi pentru personalul medical calificat auxiliar. Ponderea specialistilor în totalul angajatilor din astfel de institutii nu depăşeşte 8%.4. Acoperirea insuficienta cu servicii rezidentiale devine o problemă serioasa o dată ce instituţiile de asistenţa sociala sunt descentralizate din punct de vedere financiar, iar consiliile locale nu mai sunt dispuse sa plateasca pentru asistenţa sociala a persoanelor de pe teritoriul altor judete. Pe de altă parte, sunt judete (ca de exemplu Covasna) care nu au pe teritoriul lor institutii rezidentiale. În plus, unele zone prezinta patologii speciale care duc la cresterea numarului de dizabilitati specifice la care infrastructura instituţională nu are capacitatea structurala sa răspundă.Alte probleme ce afectează bunastarea persoanelor cu handicap1. Capacitate instituţională scazuta a agentiilor guvernamentale deconcentrateInspectoratele teritoriale de stat pentru persoane cu handicap (ITSPH) sunt structuri mai degraba mici, având un numar foarte redus de angajaţi, atât în raport cu nevoile şi activităţile specifice pe care le presupun, cat şi comparativ cu orice alta structura teritoriala administrativa. Acest fapt duce la:– limitarea şi inechitatea de acces la servicii/beneficii pentru persoanele cu handicap.ITSPH sunt situate în oraşele reşedinţa de judet, acestea fiind cu foarte puţine excepţii singurele locuri în care oamenii se pot adresa pentru informaţii privitoare la sistemul de protecţie existent, pentru intocmirea cererilor şi dosarelor necesare diferitelor forme de protecţie sociala. Lipsa personalului suficient sau a unor servicii intermediare care să reprezinte o veriga de legătură în teritoriu face ca aceasta problema sa nu poata fi rezolvata local, cel puţin până la crearea unor servicii comunitare de asistenţa sociala, stipulate în legea asistentei sociale;– blocarea oportunitatilor de iniţiere, monitorizare şi evaluare a unor programe sistematice – la nivel local cu scopul recuperării, cresterii abilitatilor de integrare sociala, dar şi al protejarii persoanelor cu handicap, prin controlul calităţii serviciilor de care beneficiaza.2. Slaba implicare a societatii civile şi a comunitatilor locale în integrarea sociala a persoanelor cu handicap. Organizaţiile neguvernamentale şi fundatiile private actionand în acest spatiu sunt foarte puţine comparativ cu alte zone ale asistentei sociale, ca de exemplu copilul în dificultate. Mai active sunt diferitele tipuri de asociaţii/organizaţii ale persoanelor cu tipuri specifice de handicap. Unele dintre acestea beneficiaza de suportul asociaţiilor de profil ce activeaza la nivel international şi care reusesc colectarea externa a unor fonduri destinate organizarii şi desfăşurării unor programe recuperatorii specifice. Alte asociaţii de acest tip sunt mai degraba orientate către protectia şi susţinerea drepturilor membrilor lor. La nivelul comunitatilor locale implicarea este şi mai scazuta. Nici macar familiile din care provin persoanele cu handicap nu par a fi sensibile şi cooperante în ceea ce priveste îmbunătăţirea/cresterea capacităţilor acestor categorii de persoane, punand accent în primul rand pe beneficii monetare şi facilităţi financiare.3. Institutionalizarea ca posibilitate de abuz din partea familiei. Abuzurile familiilor sunt adesea cauzele ce duc la institutionalizarea persoanelor cu handicap, în special a celor varstnice. Preintampinarea şi penalizarea acestor situaţii (sanctionarea nerespectarii obligaţiei legale de întreţinere prevăzută de art. 86 din Codul familiei), dublate de elaborarea unor servicii comunitare adecvate, ar reduce în mare măsura sansa de a cadea în saracie a unui segment semnificativ al populatiei varstnice.4. Institutionalizarea, ca lipsa a alternativelor/optiunilor de suport, a persoanelor cu handicap în mediul natural, familial. Lipsa serviciilor de tip comunitar adresate persoanelor neinstitutionalizate şi calitatea scazuta a ingrijirii la domiciliu a persoanelor cu handicap grav duc la alegerea institutionalizarii, adesea ca singura solutie viabila pentru persoana cu handicap, precum şi pentru familia acesteia. Aceasta optiune, în condiţiile relativ proaste oferite de aceste forme rezidentiale, duce adesea la disolutia relatiei asistat-familie, având ca efect abandonul în saracie al persoanelor cu handicap.O tendinta manifestata atât la nivelul preocuparilor actorilor institutionali implicati, cat şi la nivelul legislativ este aceea de a creşte protectia acordată persoanelor neinstitutionalizate prin:a) încercarea de a diminua posibilitatile în ceea ce priveste abuzurile familiilor persoanelor cu handicap, în detrimentul persoanei cu handicap, dar şi al comunităţii locale (de exemplu, prin institutionalizare fortata etc.); … b) cresterea calităţii serviciilor oferite de către asistenţii personali concomitent cu menţinerea avantajelor utilizarii forţei de muncă din familia proprie a persoanei ingrijite; … c) dezvoltarea unor centre de zi care să ofere programe recuperatorii specializate; … d) nu în ultimul rand, sensibilizarea comunităţii la nevoile specifice ale persoanelor cu handicap în vederea integrarii acestora intr-o viaţa normala. … Obiectivele PNAinc în domeniul persoanelor cu handicapObiectivul 1: Asigurarea de sanse egale de participare la viaţa sociala a persoanelor cu handicap, specifice unei societăţi incluzive● Dezvoltarea unei retele comprehensive de centre de zi în vederea recuperării, integrarii şi dezvoltării în comunitate a persoanelor cu handicap. În cadrul acestor retele trebuie să existe şi centre de informare şi consiliere atât pentru persoanele cu handicap, cat şi pentru familiile acestora.● Îmbunătăţirea serviciilor la domiciliu pentru persoanele cu handicap grav neinstitutionalizate, în primul rand prin cresterea capacităţilor de ingrijire speciala a asistentilor personali ai acestora. Desi o serie de reglementari referitoare la aceasta problema au fost adoptate şi programe de formare au fost initiate, exista însă în continuare aspecte deficitare în legătură cu activitatea acestora.● Asigurarea – pe fondul serviciilor de asistenţa sociala comunitara (preconizate a se realiza în baza legii asistentei sociale/a serviciilor de asistenţa sociala) – a unor sistemeexpert locale care să reprezinte veriga de legătură între principalul finantator al serviciilor/beneficiilor (i.e. comunitatea, respectiv primaria) destinate acestor categorii şi organizaţiile guvernamentale judetene specializate.● Promovarea accesului persoanelor cu handicap usor la servicii sociale nespecifice (educatie normala, servicii de asistenţa medicală primara şi preventiva), inclusiv prin dezvoltarea infrastructurii speciale pentru persoanele cu handicap: infrastructura stradala, lifturi speciale pentru accesul la metrou, infrastructura speciala pentru accesul în cladirile instituţiilor publice etc.● Promovarea educatiei incluzive concomitent cu educatia pentru incluziune a intregii comunitati, prin integrarea valorilor tolerantei şi acceptarea diferentelor – în primul rand – în cadrul proceselor educationale, la toate nivelurile sale. Programele scolare trebuie să promoveze o viziune deschisa asupra vietii, care să permită dezvoltarea unui sentiment de înţelegere reciproca şi solidaritate sociala. Acest subobiectiv presupune:– cursuri speciale pentru cadrele didactice în vederea includerii copiilor cu handicap motor şi psihic usor în cadrul educational comunitar;– programe de constientizare a nevoilor specifice a persoanelor cu handicap, a riscurilor pentru întreaga comunitate ale neadresarii acestora şi de crestere a solidaritatii sociale cu aceste categorii de persoane; desfăşurarea acestor programe trebuie să aibă loc în primul rand în scoli.● Dezvoltarea serviciilor de pregatire şi formare profesionala a persoanelor cu handicap, prin finantarea de către SSPH a unor proiecte (proiecte proprii sau din cadrul unor organizaţii neguvernamentale)● Crearea oportunitatilor de muncă pentru persoanele cu handicap, prin crearea unor structuri productive protejate şi acordarea unor noi măsuri stimulative pentru acestea: reduceri semnificative ale costurilor globale destinate acoperirii impozitului pe profit● Acordarea de măsuri stimulative pentru angajatori (potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru şomaj şi stimularea ocuparii forţei de muncă)● Acordarea pentru persoanele cu handicap a unor facilităţi deja instituite pentru alte categorii sociale vulnerabile şi cu risc crescut de saracie, ca de exemplu accesul la magazinele "economat"Obiectivul 2: Asigurarea unui mediu adecvat în vederea recuperării, cel puţin partiale, a persoanelor cu handicap în cadrul instituţiilor de tip rezidential● Dezvoltarea şi diversificarea surselor de autofinantare la nivelul instituţiilor rezidentiale, având în vedere ca majoritatea sunt plasate în mediul rural (Hotărârea Guvernului nr. 109/1999 privind valorificarea produselor şi serviciilor realizate în cadrul caminelor-atelier şi al altor camine din coordonarea SSPH şi Ordinul secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap nr. 46/1999 referitor la normele metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 109/1999)● Dezvoltarea unor programe recuperatorii specifice concomitent cu elaborarea unor indicatori şi standarde clare de monitorizare şi evaluare a programelor derulate în astfel de institutiiObiectivul 3: Promovarea dezinstituţionalizării prin strategii specifice (neincluzand aici şi strategiile referitoare la serviciile din cadrul instituţiilor şi pe cele din comunitate) ● Prevenirea/eliminarea abuzurilor familiilor persoanelor cu handicap, în special asupra persoanelor varstnice, prin îmbunătăţirea legislaţiei şi a sistemului de evaluare a cererilor de internare● Inlocuirea, cel puţin parţială, a instituţiilor cu case sociale pentru persoane cu handicap, care să asigure acestora vietuirea în condiţii de normalitate, dar pe baza cooperarii între aceste persoane şi a parteneriatelor cu familiile, comunitatea şi sistemele-expert. Casele sociale sunt o formă de gospodarire în comun ce se structureaza în jurul unor ateliere ce dezvolta activităţi aducatoare de venit. Construcţia unor astfel de medii de rezidenta presupune obtinerea unor credite preferenţiale, dar şi cooperarea cu alte institutii guvernamentale şi neguvernamentaleObiectivul 4: Asigurarea unei finanţări în acord cu necesitatile zonale/locale● Crearea unui sistem de indicatori care să masoare eficacitatea şi eficienta serviciilor de suport pentru persoanele cu handicap, diferentiate pe institutii şi servicii oferite la domiciliu +
Capitolul 14RomiEste specific populatiei de romi faptul ca saracia, care ia adesea forme severe şi extinse, este dublata de situaţii accentuate de marginalizare şi excluziune sociala.O parte importanţa a populatiei de romi este prinsa în capcana unui deficit multiplu de resurse personale şi familiale: lipsa severa de venituri, condiţii de locuire adesea mizere, lipsa de educatie, de calificare, angajare predominanta în activităţi economice din zona gri/subterana, lipsa actelor de identitate. Datorita acestei pozitii marginale, accentuata de rata sensibil mai ridicata a criminalitatii, romii sunt frecvent obiectul sanctiunilor sociale şi nu de puţine ori al diferitelor forme de discriminare. La acestea se adauga o imagine publică cel mai adesea negativa. Toate aceste condiţii afectează advers accesul la serviciile sociale publice: educatie, invatamant, ocupare, securitate personala şi chiar asistenţa sociala.Specificul excluziunii sociale la populatia de romi consta tocmai în existenta unor surse de excluziune care la restul populatiei nu exista sau sunt intalnite extrem de rar, precum lipsa unei identitati legale sau situaţie locativa ilegala.După un proces de integrare (adesea fortata) în formele de viaţa moderna, în regimul socialist, dar cu unele efecte cert pozitive (reglementarea situaţiei legale a populatiei, participare scolara, participare în forme legale la activităţile economice), populatia de romi a resimtit cel mai dur socul crizei economiei socialiste şi mai apoi socul tranzitiei. Se poate considera ca în ultimii 20 de ani situaţia populatiei de romi s-a agravat mult mai accentuat decat a restului populatiei. Marea majoritate a populatiei care se confrunta cu saracia extrema în România este de etnie roma.● Lipsa identităţii legale, cu efectul excluderii de la orice drept social, afectează un numar important de romi. Acestia sunt exclusi complet de la toate celelalte drepturi derivate din statutul de cetatean: asistenţa sociala, asigurări sociale, drept de participare politica, angajare legala într-un loc de muncă. Datele sugereaza ca procesele de dezagregare sociala ale tranzitiei au avut ca una dintre consecinte faptul ca populatia tanara este afectată semnificativ mai mult decat populatia adulta şi varstnica de lipsa de identitate legala.Sistemul venitului minim garantat este menit sa sustina segmentul care se confrunta cu condiţiile cele mai grave de saracie. Un segment semnificativ din populatia de romi are însă un acces limitat chiar şi la aceasta forma de suport social datorita lipsei actelor de identitate şi a unei locuinte.● Deficitul sever de educatie, manifestat inclusiv printr-un grad ridicat de analfabetism, pare a fi fost de asemenea accentuat de tranzitie. Generatia care era la vârsta scolara în perioada 1950-1970 prezinta un nivel mai ridicat de scolarizare decat generatia de vârsta scolara în perioada 1980-2000. Se pare ca saracia severa reprezinta, în ultima instanţa, factorul cel mai important al participării scolare scazute. Costul participării scolare este, pentru o larga parte a populatiei de romi, excesiv de mare în raport cu sansele reale de a finaliza, chiar la nivel primar, studiile şi de a obtine prin aceasta acces pe piaţa muncii. Unele date sugereaza ca în cadrul populatiei de romi, datorita unor modele traditionale care sustin căsătoria la o vârsta foarte mica, exista o presiune a comunităţii exercitata asupra fetelor pentru a abandona studiile înainte de finalizarea ciclului scolar obligatoriu.● Deficit masiv de calificare profesionala. Meseriile traditionale ale romilor sunt din ce în ce mai puţin operative în economia moderna, segmentul populatiei adulte cu calificare este redus. Marea majoritate a romilor nu au nici o calificare, fapt care îi marginalizeaza pe piaţa muncii. Tanara generatie, datorita socului ultimelor decenii, prezinta un deficit şi mai mare de calificare comparativ cu generatia adulta-varstnica.● Participarea romilor în activităţile economice legale este limitata. Un segment scăzut al populatiei de romi este incadrat în forme legale de activităţi economice, substantial mai redus decat al generatiei adulte din perioada 1950-1970. Sunt multe persoane care nu au avut deloc experienta unei activităţi economice recunoscute legal sau au avut o istorie de participare limitata, întreruptă de lungi perioade de şomaj. Activităţile informale producătoare de resurse, caracteristice pentru o mare parte a populatiei de romi, sunt indirect surse ale saraciei şi excluziunii sociale: ele produc mai degraba o supravietuire precara, dar blocheaza orice acces la beneficiile sociale legate de muncă salariala/formala (concedii de boala, asigurare medicală, concediu de maternitate, asigurări sociale); imping la marginea legalităţii, crescand riscul diferitelor sancţiuni sociale, inclusiv al criminalitatii. În mod special, accesul la sistemul de pensii al viitorilor varstnici este dramatic mai restrans decat al generatiei varstnice actuale. Unele activităţi economice la care romii au acces sunt în mod special producătoare de condiţii mizere de viaţa, afectand negativ sănătatea şi imaginea sociala: exploatarea gunoaielor este un astfel de exemplu.● În mod special este dramatica situaţia populatiei de romi din mediul rural. Datorita unor ratiuni istorice, cuplate cu ignorarea completa a problemei după 1989, o mare parte din populatia de romi din mediul rural nu detine pamant (sursa de supravietuire a multor locuitori de la sate); multe familii nu deţin nici proprietatea asupra unor terenuri pentru locuinta.● Accesul la ingrijirea medicală a scăzut dramatic o dată cu introducerea sistemului de asigurări sociale. Cresterea costurilor colaterale ale ingrijirii medicale, indeosebi a costului medicamentelor, a limitat şi mai mult accesul la serviciile medicale. În mod special accesul la serviciile legate de asigurarea sănătăţii reproducerii are consecinte grave. Accesul limitat la mijloacele moderne de planificare familiala are un dublu efect negativ. Pe de o parte, incidenţa nasterilor nedorite este foarte mare la populatia de romi, fapt care duce la o rata ridicata a fertilitatii nedorite, sursa a adancirii saraciei. Pe de altă parte, incidenţa recurgerii la avorturi, inclusiv la avorturi empirice, este de asemenea ridicata. Nesupravegherea medicală a femeilor gravide şi în mod special a copiilor face ca morbiditatea şi mortalitatea materna şi infantila să fie în mod special ridicate în acest segment de populatie.● Nivelul ridicat al abandonului copiilor, datorat saraciei excesive, dezorganizarii familiei şi, poate cel mai important, accesului limitat la mijloacele de planificare familiala care conduce la nasteri nedorite● Condiţiile de locuire sunt deosebit de precare. Situaţia locuirii unui segment important al populatiei de romi poate fi caracterizata în urmatorii termeni: condiţii mizere de locuit, destul de frecvent locuinte improvizate şi/sau ilegale, lipsa oricarei locuinte sau locuire cu chirie, fapt care în condiţiile actuale semnifica mai degraba condiţii mizere de locuit care absorb o parte din veniturile modeste ale familiilor.● Criminalitatea ridicata, generata de saracia severa şi de excluziunea sociala, are un efect social dezorganizator important. Un factor important de risc aici îl reprezinta angrenarea în economia subterana.Obiective strategice pentru îmbunătăţirea situaţiei populatiei de romiObiectivul 1: Solutionarea situaţiilor de lipsa a identităţii legaleTermen: decembrie 2003 – Ministerul de Interne, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul JustiţieiObiectivul 2: Asigurarea accesului la serviciile de sănătate a reproducerii: planificare familiala, sex protejat, sustinere medicală a femeii insarcinate şi a copiluluiObiectivul 3: Asigurarea pentru toţi a accesului la un pachet minimal de servicii de ingrijire medicală, indiferent dacă au sau nu asigurare medicalăObiectivul 4: Cresterea participării scolare a copiilor din populatia de romi: în 10 ani să se asigure o participare cvasicompletă în ciclul obligatoriu şi o participare ridicata în ciclul secundar şi tertiar● Cresterea participării la formele prescolare, ca mijloc de a pregati participarea sociala, dar şi ca forma de suport social pentru copii şi parinti● Asigurarea cuprinderii integrale în învăţământul primar a copiilor din populatia de romi● Utilizarea unor forme complexe de sustinere a participării scolare, de prevenire a abandonului şi esecului scolar, inclusiv prin dezvoltarea unor servicii complementare scolii: masa gratuita, pregătirea lectiilor în cadrul scolii etc.● Suport masiv pentru participarea la învăţământul secundar, în primul rand la cel vocational, dar şi la cel liceal care duce spre învăţământul superior: burse, camine etc.● Marirea numarului de studenti romiObiectivul 5: Stimularea ocuparii populatiei de romi în economia formala. Un accent special trebuie acordat angajarii tinerilor.● Lansarea unui program agresiv de formare profesionala şi angajare a tinerilor● Susţinerea financiară a unor activităţi generatoare de venit, dar şi a construcţiilor de locuinte● Atribuirea de teren agricol şi pentru locuinte romilor din mediul ruralObiectivul 6: Reglementarea juridica a situaţiilor locuintelor/terenurilor fără acte de proprietateObiectivul 7: Combaterea hotarata a oricarei forme de discriminare a romilor şi promovarea unei atitudini colective suportiveObiectivul 8: Reabilitarea imaginii colective de sine şi a imaginii publice a populatiei de romiSECŢIUNEA a III-a: ANEXEAnaliza situaţiei actuale +
Capitolul 15Societatea românească: configuratia saraciei şi a excluziunii socialeO perspectiva istoricaÎn secolul al XIX-lea România era o tara predominant agrara, subdezvoltata în raport cu standardele europene. Ea era caracterizata mai ales printr-o saracie rurala datorata în mod special structurii proprietăţii şi unui sistem de exploatatie semifeudal.Prima jumătate a secolului al XX-lea a continuat procesul de dezvoltare moderna a României inceput pe la mijlocul secolului al XIX-lea, diminuand decalajul care o despartea de Europa Occidentala. Societatea românească era în continuare caracterizata prin predominarea ruralului, prezentand un nivel ridicat de saracie mai ales în aceasta zona.Socialismul s-a axat pe un program de modernizare rapida a societatii, centrat obsesiv pe industrie şi urbanizare. A fost incurajata o deplasare masiva a populatiei de la agricultura spre industrie, de la sat la oras. Proportia populatiei ocupate în industrie explodeaza în 25 de ani. Oraşele cunosc o dezvoltare rapida, oferind pentru toţi condiţii de locuit relativ modeste, dar superioare ruralului, bazate pe un sistem de utilitati publice cvasiindustrial. Investiţiile în industrie şi în dezvoltare urbana au atins un punct de vârf la jumatatea anilor '70. Standardul de viaţa al populatiei a crescut rapid până în acel moment, mai ales la oras şi în sistemul industrial, satul fiind în continuare mai degraba neglijat, dar intr-o restrangere continua. Separati brutal de pamantul lor, tinerii îşi gasesc oportunitati atractive în oras şi industrie. Politica de utilizare completa a forţei de muncă, de control strict al diferentierii veniturilor (în 1989 salariul minim era de 66% din salariul mediu), de cuprindere masiva în sistemul scolar a intregii populatii, de suport social pentru acoperirea nevoilor de baza (ingrijire medicală, locuinta) a avut ca rezultat, pe fondul unui standard de viaţa în general modest, o restrangere spectaculoasa a zonelor de saracie şi de excluziune sociala. Chiar şi populatia de romi, caracterizata traditional printr-un nivel ridicat de marginalizare/excluziune sociala, datorita politicii de scolarizare şi de fortare a ocuparii salariale, a cunoscut un proces rapid de incluziune într-un mod de viaţa modern.De la jumatatea anilor '70 sistemul socialist intra intr-o criza economica cronica, care se accentueaza rapid după 1980. Investiţiile industriale, proiectate irational, după o logica accentuat politica şi mai puţin economica, se dovedesc a fi slab eficiente, suportul statului fiind vital pentru menţinerea în functiune a unor zone tot mai largi din economie. În ciuda principiilor politice ale regimului, se produce o scadere substantiala a locurilor de muncă din industrie, în condiţiile în care zona serviciilor rămâne cronic subdezvoltata. La oras, mai ales în oraşele mici şi mijlocii, creşte somajul mascat. Populatia de la sat este descurajata să se mai deplaseze spre industrie şi spre oras. Datorita scaderii oportunitatilor de la oras se contureaza chiar o migratie inversa spre rural, limitata însă sever de lipsa pamantului disponibil pentru gospodariile private şi a locurilor de muncă. Incetinirea programului de industrializare cuplata cu criza economica generata de ineficienta globală a economiei stopeaza şi inverseaza sensul procesului de absorbtie a saraciei. Se prefigureaza un nou val de saracie care îi loveste la inceput pe cei mai prost plasati: cei cu nivel scăzut de educatie şi lipsiti de calificare, provenind mai ales din segmentul de romi traditional marginalizat, tinerii din mediul rural pe care orasul şi industria nu-i mai primesc, dar şi locuitorii oraşelor mici, care dispun de oportunitati ocupationale tot mai limitate.Populatia României a fost surprinsa de noul val de saracire tocmai într-un moment critic al tranzitiei spre un mod modern de viaţa. Datorita cumularii unor multipli factori destabilizatori – dezradacinarea din mediul traditional, lipsa de oportunitati de ocupare şi prin aceasta lipsa de acces la multe beneficii sociale condiţionate de pozitia de salariat – valul de saracire a afectat în mod accentuat unele zone ale colectivitatii, fiind insotit de un proces rapid de dezagregare sociala, manifestata prin anomie, dezorganizarea familiei, alcoolism, deresponsabilizare faţă de propria familie, alienare cronica de sistemul ocupational.Politica agresiva de fortare a natalitatii adoptata de regimul socialist în 1966 a reprezentat un soc puternic mai ales pentru segmentele sociale fragilizate de tranzitia stopata spre o societate moderna prospera. Incapabile de a-şi planifica cu mijloace proprii natalitatea, în condiţiile presiunii violent pronataliste, segmentele de populatie cele mai sarace, cu un grad ridicat de dezorganizare sociala, sunt victime ale unei cresteri bruste a natalitatii nedorite, fapt care amplifica enorm saracia şi dezorganizarea sociala.Tranzitia: o noua explozie a saraciei şi excluziunii socialeLa inceputul tranzitiei economia românească se caracteriza prin distorsiuni structurale majore, cu sectoare artificial dezvoltate, dominata de complexe industriale rigide, care au aglomerat disproportionat populatia în anumite centre economice; largi zone rurale cu infrastructura slab dezvoltata şi populatie imbatranita; o populatie al carei consum a fost sacrificat de-a lungul a peste 10 ani pentru a compensa criza cronicizata a economiei.Perioada de tranzitie de după 1989, care ne apare din perspectiva prezentului în mod special confuza şi dezarticulata, a generat un val accentuat de saracire, cu efecte amplificate de terenul social debilizat de 15 ani de criza a sistemului socialist. Factorul cel mai important a fost, cel puţin în prima faza, caderea economiei datorita configuratiei ei irationale, dar şi a strategiei politice de restructurare şi privatizare care pe de o parte a indus un management dezastruos, impingand intreprinderile de stat spre faliment, angajând masiv suportul statului pentru menţinerea lor în functie, iar pe de altă parte s-a dovedit incapabila a asigura o dezvoltare rapida a sectorului privat.Se poate vorbi despre o adevarata explozie a saraciei, desfăşurată în toate directiile:● Un proces de saracire a majorităţii populatiei, produs atât prin erodarea veniturilor şi prin degradarea acumularilor (în mod special a stocului locativ), dar şi prin cresterea aspiratiilor de consum datorita contactului cu piaţa mondiala şi cu societăţile occidentale.Extinderea saraciei severe. Un segment important al colectivitatii se confrunta cu o saracie severa. Persoanele din aceasta zona sunt constant victime ale reasezarii preturilor şi ale crizelor din diferite zone ale productiei şi consumului. Ele înregistrează un deficit permanent de consum, reusind cu greu şi cu sacrificii sa faca faţa nevoilor zilnice; stocul de bunuri acumulate se erodeaza, deficitul sever de venituri nepermitand innoirea sau reabilitarea lui. În mod special, nevoia de reparatii a locuinţei genereaza cel mai adesea situaţii grave de criza. Exemplul cel mai elocvent este dificultatea cu care o mare masa a populatiei urbane se confrunta datorita cresterii rapide a costului utilitatilor publice: căldură, apa calda, apa rece, electricitate. Chiar şi parţial compensate pentru cei mai saraci, ele vor produce un stres economic considerabil, putand impinge pe mulţi în situaţie de criza.Probabil ca socul cel mai puternic va fi resimtit de cei cu venituri ceva mai ridicate decat nivelul de compensare şi care vor trebui în lunile de iarna sa plateasca mai mult din veniturile lor lunare pentru acoperirea acestor costuri. Riscul este fie acumularea de datorii imense, fie deconectari masive, voluntare sau fortate. Acumularea de datorii, mai ales la întreţinere, arunca unele familii în situaţii disperate, riscul imens fiind pierderea unicei ancore intr-o viaţa normala: locuinta.Saracia extrema a cunoscut o explozie grava. Pe lângă situaţiile cu impact emotional enorm – copiii strazii, familii fără locuinta, traind în strada sau în preajma gropilor de gunoi ori în locuinte mizere, mai degraba improvizate un numar mare de persoane se afla în situaţii critice care îi pot arunca în datorii acumulate la întreţinere, cu reduceri severe ale alimentatiei, în imposibilitatea de acces la o ingrijire medicală minimala în caz de nevoie. În această categorie probabil ca se plaseaza cateva procente din populatie.Excluziunea sociala este probabil procesul cu efecte sociale negative, datorita paralizarii capacităţilor de redresare. Saracia extrema genereaza, prin permanentizare şi reproducere la nivelul tinerei generatii, excluziune sociala greu reversibila. Dar şi alte procese decat saracia pot duce la excluziune: criminalitatea, atât pentru autori, cat şi pentru victime, intrarea în sisteme criminale şi degradante uman, copiii strazii, evolutia în colectivitati de tip inchis, bazate pe patternuri de viaţa mai degraba marginale prin natura lor, care blocheaza capacitatea de a fructifica oportunitatile oferite de o societate moderna. Sunt cateva grupuri cu risc ridicat de excluziune sociala: copiii şi tinerii ajunsi în strada, tinerii care ies din casele de copii, familiile care şi-au pierdut locuinta, cu sanse minime de a mai obtine o locuinta cu condiţii absolut minimale, familiile dezorganizate, familiile cu şomeri cronici, cazurile de alcoolism şi dependenta de drog; în fine, o parte semnificativa a populatiei de romi care cumuleaza un manunchi larg de handicapuri sociale: educatie scazuta, lipsa de calificare, o istorie de neparticipare la economia formala, numar mare de copii, lipsa de locuinta, lipsa de pamant în proprietate pentru locuitorii de la tara.Specificitatea saraciei şi excluziunii sociale în România actualaSaracia şi excluziunea sociala în România nu sunt un produs marginal al unui sistem care funcţionează rezonabil de eficient, ci rezultatul esecului sistemului: mai întâi criza profunda a proiectului socialist şi mai apoi erorile de strategie a tranzitiei, responsabila de caderea dezastruoasa a economiei şi de deficitul de politica sociala de compensare.● O industrie dezvoltata megalomanic şi irational, supusă unui proces de restructurare şi privatizare care nu a reusit sa produca relansarea, ci mai degraba definitivarea dezagregarii, şi care contine largi zone intrate intr-o lunga agonie, cu sanse mici de privatizare reconstructiva● O agricultura care revine la proprietatea privată, dar cu loturi de teren fragmentat până la absurd, lipsita de tehnologie şi necapitalizata, cu demoralizarea şi inhibarea incercarilor de cooperativizare. Un sat a cărui activitate economica asigura mai degraba simpla supravietuire, incapabil sa produca eficient şi competitiv● Un sistem de producere a utilitatilor publice care nu a fost nici restructurat, dar nici retehnologizat, a cărui criza a intrat intr-o faza exploziva după 12 ani de tranzitie● O administratie publică folosita mult timp ca instrument de promovare a modelului falimentar socialist, care îşi revine cu greu de pe urma complexelor mostenite şi a suspiciunilor distructive, supusă atacurilor continue ale grupurilor de interese● O societate care se elibereaza de iluziile modelului socialist (cate mai ramasesera până în 1989), dar prada a unor noi iluzii generate de modelul naiv al unei societăţi în care o economie de piaţa nereglementata şi în fapt slab sustinuta este solutia minune la toate problemele; care a inlocuit iluzia necredibila a unui colectivism primitiv şi opresiv cu justificarea unui individualism care nu cunoaste nici lege şi nici morala. Saracia şi excluziunea sociala în România actuala nu ating grupuri marginale slab integrate intr-o economie bine organizata şi eficienta, ci largi segmente ale colectivitatii lovite de caderea economiei. Situaţia este în mod special grava la nivelul unor grupuri largi, cuprinse în procesul de modernizare în cadrul proiectului socialist, dar oprite la jumatatea drumului şi impinse inapoi în dezorganizare sociala.Persistenta saracieiUnul dintre avantajele României în tranzitie l-a constituit faptul ca, cel puţin în momentul primului soc, saracia era mai degraba o stare tranzitorie, rezultata din erodarea veniturilor. Marea masa a saracilor se plasa în jurul sau imediat sub pragul de saracie, inviorarea economiei putand rapid sa scoata din saracie o proportie mare dintre ei. Suplimentar, scaderea veniturilor era amortizata de o acumulare anterioara de bunuri. Un factor cu efecte masiv pozitive l-a constituit vanzarea la preţuri modice a locuintelor proprietate de stat chiriasilor lor, cvasitotalitatea populatiei devenind astfel proprietara a locuinţei.Saracia şi degradarea capacităţilor de incluziune socialaDeficitul de venituri nu era dublat de regula de un deficit de capacitati. Cea mai mare parte a noilor saraci aveau un nivel rezonabil de educatie, de calificare, o istorie de participare în sistemul muncii.Criza economica prelungita este de natura sa amplifice chiar şi un deficit minim de venit, combinandu-l cu cel de capacitati. După 12 ani de soc economic, la deficitul de venituri şi la erodarea bunurilor acumulate se adauga efectele negative cumulate, mult mai greu de absorbit, ale degradării/subdezvoltarii capacităţilor. Mulţi dintre şomeri au devenit şomeri cronici, neputand să îşi reorienteze capacitatile profesionale, pierzand progresiv contactul cu piaţa muncii. Nu de puţine ori a rezultat un proces de dezagregare a vietii personale, a familiei, a contactelor cu viaţa sociala normala.Poate cel mai grav, noua generatie a aparut cu un deficit sever de capacitati de insertie eficienta pe piaţa muncii: educatie scazuta şi de o valoare redusa, lipsa de calificare, lipsa experientei de activitate economica sistematica. Saracirea s-a agravat prin convertirea în excluziune sociala persistenta, deficitului de consum asociindu-i-se deficitul de capacitati, fapt care, la randul sau, cronicizeaza saracia.Polarizarea socialaSaracirea a fost accentuata de cresterea polarizarii sociale. După primul soc de saracire al tranzitiei, polarizarea sociala a crescut rapid: coeficientul Gini, măsura standard a inegalitatii sociale, a crescut de la 20 la 30.Polarizarea sociala nu a avut loc numai între diferitele segmente ale colectivitatii, ci şi între zone geografice. Au aparut colectivitati cazute economic, zone şi judete care au fost afectate mai accentuat de procesul de saracire.Mecanismele şi factorii care au produs explozia saraciei şi excluziunii socialePentru conturarea mai clara a naturii saraciei este nevoie să fie trecute în revista pe scurt mecanismele şi sursele responsabile de explozia saraciei şi a excluziunii sociale.● Erodarea rapida a veniturilor salariale datorita crizei economiei, atât ca valoare, cat şi ca numar. Salariul mediu real a ajuns în anul 2001 la 63,1% din valoarea sa în 1989, apropiindu-se de valoarea nivelului minim decent de trai al unei persoane singure locuind în mediul urban (metodologie ICCV).● Accentuarea polarizarii salariale, care, de cele mai multe ori, nu exprima diferente de eficienta economica propriu-zisa, reprezinta o sursa importanţa a saracirii unui larg segment al salariatilor. Raportul salariului minim faţă de salariul mediu s-a deteriorat de la 56,5% în 1989 la 24,2% în 2000 şi 31% în 2001.În jur de 25% dintre salariati au un salariu mai mic decat 50% din cel mediu (octombrie 1997-1999, INS).Ca rezultat al acestor doua procese a aparut saracia salariala: familii cu unul sau chiar doi salariati care au venituri insuficiente. Rata saraciei în randul salariatilor era în anul 2000 de 16,9%, iar rata saraciei severe de 4,7%.● Reducerea numarului de locuri salariale de muncăNumărul de salariati a scăzut în 2000 la aproape jumătate din cel al anului 1989 (55,7%). Celelalte forme de ocupare nu au reusit sa compenseze scaderea locurilor de muncă salariale. Rata de ocupare a scăzut astfel în 2000 cu aproximativ 20% faţă de 1989. O masa mare din veniturile salariale au fost inlocuite cu beneficii sociale mai scazute (ajutor de şomaj, pensii prin pensionari timpurii) sau chiar cu nimic, după epuizarea perioadei de atribuire a ajutoarelor de şomaj. În cazul familiilor cu şomeri rata saraciei atingea valoarea de 47,2%, iar rata saraciei severe 23,3%. Cei mai mulţi care nu îşi gasesc un loc pe piaţa muncii ingroasa economia subterana, cu toate efectele negative ale acesteia. Sectorul informal a fost intr-o continua crestere: astfel, ponderea lui s-a ridicat doar în 3 ani de la 16,6% (1995) la 20,8% (1998) (date ale INS). Salariile în sectorul informal sunt sensibil mai scazute, iar lucratorii nu au nici un fel de asigurare, fiind adesea supuşi abuzurilor de tot felul.● Veniturile celor care au recurs la activităţi economice pe cont propriu au stat sub semnul incertitudinii. Insuficienta capitalului de start şi mai ales instabilitatea mediului economic au facut dificil de pus în practica/de perfectionat spiritul antreprenorial şi iniţiativa privată, în ciuda unor deschideri legislative timpurii, astfel încât doar un segment restrans al acestora şi-a putut asigura un nivel de trai satisfacator. În cazul intreprinzatorilor pe cont propriu rata saraciei inregistra în anul 2000 o valoare de 43,6%, iar rata saraciei severe de 21,9%. Pentru agricultori rata saraciei era de 44,2%, iar rata saraciei severe de 19%. În fapt, marea majoritate a lucratorilor pe cont propriu se afla în agricultura. În anul 2000 rata de ocupare în agricultura se apropia de 40%, în timp ce contribuţia acestei ramuri la realizarea PIB a fost de mai puţin de 15%.Fragmentarea proprietăţii pamantului, complementar cu lipsa de mijloace tehnice şi a capitalului, face ca imensa majoritate a agricultorilor sa practice o agricultura de supravietuire, fără sanse de a intra într-un ciclu de prosperitate.● Erodarea mai rapida a beneficiilor sociale decat a veniturilor salariale a dus la o crestere a polarizarii economice între persoanele active economic şi cele dependente de suportul social. Aceasta categorie a cunoscut un proces de saracire mult mai accentuat. Între anii 1990 şi 2000 pensia medie, ca de altfel şi ajutorul de şomaj, a pierdut 10 puncte procentuale faţă de salariul mediu. Alocatia pentru copii s-a diminuat de trei ori în raport cu anul 1990, ajungand de la 10% (1989) din salariul mediu la 3,2% (2000). Paralel numărul de beneficiari de transferuri sociale a înregistrat un trend crescator. În 1998 numărul pensionarilor, de departe grupul cel mai larg care depinde de suportul social, a depasit numărul de salariati, pentru ca în luna octombrie 2001 raportul salariati/pensionari sa ajunga la 1:1,44. În mod special s-a agravat situaţia familiilor cu mulţi copii, afectate de scaderi mai accentuate ale tuturor veniturilor: riscul ca parintii să fie şomeri sau să aibă salarii apropiate de salariul minim este mai ridicat aici; erodarea accentuata a alocatiei pentru copii de asemenea afectează mai sever familiile cu mulţi copii.● Dezorganizarea controlului social a reprezentat, alaturi de caderea economiei şi de diminuarea suportului social pentru cei în dificultate, un factor cu o contribuţie masiva la saracirea populatiei, desi imposibil de cuantificat.Explozia criminalitatii a avut efecte dezastruoase asupra bunastarii colective: a afectat, adesea decisiv, echilibrul bunastarii victimelor şi i-a impins în situaţii de marginalitate, adesea fără cale de intoarcere, şi pe autorii infracţiunilor şi familiile lor. O pondere cu o crestere rapida a fost reprezentata de diferitele forme de escrocare, ale caror victime preferate au fost cei mai saraci: de la jocurile piramidale la escrocarea prin faliment a băncilor şi fondurilor de investitii, până la deposedarea de locuinta prin inselaciune. Reactia extrem de tarzie şi sovaielnica a organismelor de stat a incurajat în fapt explozia unor asemenea forme de infractionalitate.Corupţia, care a explodat şi ea în perioada tranzitiei, reprezinta un mecanism redistributiv regresiv extrem de important. Ea creşte masiv polarizarea sociala: saraceste marea masa a populatiei şi imbogateste un grup restrans. Corupţia exploziva a afectat direct şi indirect bunastarea populatiei: costuri suplimentare pentru servicii publice, impiedicarea funcţionarii normale şi eficace a economiei şi a vietii sociale, mita şi comisionul convertindu-se în costuri imense reflectate în preţuri ridicate, ineficienta economica, falimentarea şi distrugerea unor întreprinderi. La acestea se adauga scaderea resurselor bugetare prin evaziune fiscala, dar şi prin acoperirea, de la buget, a fraudarii băncilor şi întreprinderilor.● Scaderea gradului de acoperire a populatiei cu servicii sociale fundamentaleO reforma incerta şi insuficient de coerent gandita a dus la o polarizare accentuata a accesului la serviciile medicale. Un segment al populatiei beneficiaza de servicii medicale de calitate tot mai ridicata, în timp ce alte segmente nu au adesea acces nici la pachetul minim de asistenţa medicală. În mod special accesul la aceste servicii este dificil la saracii neasigurati medical, la cei din zone geografice izolate cu o acoperire slaba în servicii medicale, la romi.Degradarea culturii sanitare este un factor important al scaderii capacităţii de absorbtie a serviciilor de ingrijire medicală.Accesul la educatie prezinta şi el o polarizare accentuata. Dacă participarea la formele universitare de educatie a crescut rapid în ultimii 12 ani, participarea la formele preuniversitare a scăzut. Exista situaţii din pacate suficient de frecvente de neinscriere în sistemul scolar, de abandon înainte de finalizarea studiilor primare şi gimnaziale. Învăţământul vocational este insuficient dezvoltat şi lipsit de o orientare clara.Scaderea participării scolare nu se datorează numai saraciei, un factor foarte important de altfel, dar şi unei erodari a semnificatiei sociale şi personale a învăţământului care se continua cu studii universitare.● Politica de reparatii şi, în mod special, de restituire a proprietăţilor, confuza şi adesea cu măsuri disproportionate, a generat un mediu politic tensionat, a afectat relansarea economica, a alimentat din plin corupţia şi abuzul. La costurile sociale ale restructurarii economiei şi ale dezorganizarii inevitabile unui proces de schimbari sociale profunde trebuie adaugate şi cele ale reparatiilor pentru nedreptatile facute de regimul socialist, dintre care restitutia proprietăţilor a reprezentat probabil ponderea cea mai ridicata. Paradoxul moral al politicii reparatorii este ca costurile sale sunt suportate nu de cei care au cauzat nedreptatile, ci de populatia actuala şi chiar de generatiile viitoare. Ceea ce este însă mai grav, în absenta unei politici de protecţie a chiriasilor, este faptul ca restitutia locuintelor a fost responsabila de impingerea în saracie extrema a unui segment de populatie prin evacuarea fortata din locuinte, fără oferirea de alternative de locuire.În conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 40/1999 şi Legea nr. 241/2001 referitoare la retrocedarea bunurilor preluate în mod abuziv de către stat, în anul 2004 contractele cu chiriasii (care au fost prelungite pe termen de 5 ani) devin nule, iar proprietarii vor proceda, probabil, în majoritatea cazurilor la evacuarea chiriasilor.Costul restitutiilor, în natura sau prin compensare, va fi suportat şi în viitor de întreaga populatie, prin angajarea resurselor bugetului pe o perioadă nedefinita, în detrimentul programelor sociale.Grupuri cu risc ridicat de saracie persistenta şi excluziune sociala severaUrmatoarele grupuri sunt în situaţii de risc ridicat, trebuind sa faca obiectul unei politici concentrate de suport:● copii aflati în una dintre urmatoarele situaţii:– abandonati, în institutii, în familii de plasament sau pur şi simplu în strada, cu dificultati accentuate de dezvoltare normala şi de insertie în viaţa adulta;– neglijati sever/abuzati, victime ale violentei, chiar ale exploatarii, în propria familie;– traind în condiţii de saracie extrema, cu deficite masive de dezvoltare normala;● familii ai caror membri se confrunta cu somajul cronic, lipsa oportunitatilor de ocupare, traind adesea în locuinte improvizate sau mizere;● familii cu mulţi copii care nu pot asigura un minim de viaţa pentru copiii lor;● femei victime ale violentei domestice; victime ale traficului de persoane şi exploatarii sexuale, lipsite de accesul la o locuinta minima şi la oportunitati de ocupare normala;● comunitati/zone cazute economic, cu resurse marginale de venit din activităţi economice;● populatia roma saraca.În concluzie, se poate estima ca România nu se confrunta cu o stare de saracie/excluziune produsa de o evolutie în parametrii unei dinamici normale a unei societăţi, ci cu o explozie a saraciei şi a excluziunii sociale generata de o puternica criza cumulata a socialismului şi tranzitiei, intinsa pe mai mult de un sfert de secol. Riscul fundamental nu îl reprezinta extensia saraciei, care în mare parte este mai degraba nu foarte profunda, ci tendinta ei de cronicizare, prin degradare a capacităţilor şi a patternurilor social-culturale de viaţa.Problema la care aceasta strategie trebuie să răspundă nu este numai aceea de a face faţa unor procese mai mult sau mai puţin marginale de saracire şi excluziune, ci aceea de absorbtie a efectelor sociale dezastruoase ale unui regim socialist irational, urmat de o tranzitie confuza, în care nu o dată importante decizii strategice s-au dovedit a fi fost eronate. +
Capitolul 16Evaluarea politicilor antisaracie în România (1990-2002)Politica sociala din ultimii 12 ani, desi a primit o atenţie constanta, constituind unul dintre punctele tari ale procesului confuz al tranzitiei, reprezinta, datorita unor importante dezechilibre, unul dintre factorii care explica explozia saraciei.Punctele tari ale politicii sociale pot fi sintetizate astfel:1. Dezvoltarea structurilor legale şi instituţionale modern-europeneProcesul de reforma a sistemului este practic incheiat: sistemul de asistenţa a somerilor, sistemul de pensii, sistemul de beneficii sociale, sistemul de asistenţa sociala. Urmeaza o faza de consolidare a lor şi, în cazul serviciilor de asistenţa sociala, de creare a unui sistem instituţional coerent.2. Rezistenta faţă de procesele dezagregative şi o anumita voinţa de a rezolva mai ales problemele presanteÎn ciuda dificultatilor, principalele sisteme de protecţie sociala au functionat cu o anumita coerenta şi de regula peste un minim acceptabil.3. Declanşarea unui proces ferm de descentralizare şi de constituire a capacităţilor locale de a prelua o mare parte a problemelor de protecţie socialaÎn raport însă cu provocarile dramatice ale tranzitiei, se poate considera ca România s-a caracterizat printr-un deficit de politica sociala. Pe de o parte, resursele alocate programelor sociale au fost reduse, nu numai în raport cu nevoile accentuate ale tranzitiei, dar şi cu posibilitatile efective. Din acest punct de vedere, reactia României a fost singulara în raport cu cea a celorlalte state europene în tranzitie care au optat pentru o protecţie sociala extraordinara, accentuata. O asemenea optiune de politica sociala a reprezentat o sursa a costurilor sociale şi umane excesive ale tranzitiei. Pe de altă parte, politica sociala s-a caracterizat prin dezechilibre şi zone rămase neacoperite sau slab acoperite, fapt care a afectat negativ eficienta utilizarii resurselor modeste alocate.În consecinţa, un program antisaracie nu poate reprezenta doar adaugari la politica antisaracie existenta, ci va trebui inevitabil să aibă în vedere şi unele schimbari de structura în orientarea politicilor sociale. Unele dintre aceste schimbari au inceput să fie operate în ultimul an, ca de exemplu adoptarea legilor venitului minim garantat, a sistemului naţional de asistenţa sociala, a prevenirii şi combaterii marginalizarii sociale. Ele vor trebui implementate şi susţinute cu energie.Din perspectiva promovarii PNAinc politica sociala din ultimii ani inca prezinta cateva puncte vulnerabile, care necesita interventie:1. Efortul financiar insuficient pentru susţinerea politicii sociale, în raport cu standardele Uniunii Europene, dar şi cu practica celorlalte tari europene în tranzitie. În momentul de faţa România se afla departe de nivelul angajarii sociale al tarilor din Europa Occidentala, precum şi al celorlalte tari europene în tranzitie care nu se afla în criza. Chiar şi în anul 1999, când efortul financiar destinat sustinerii politicilor sociale a fost cel mai ridicat (18,4%), el s-a situat mult sub efortul pe care îl fac tarile Uniunii Europene.2. Pe fondul unui deficit cronic de finanţare a tuturor formelor de suport social, a fost caracteristica o evolutie inegala a finantarii acestora. Cresterea modesta a cheltuielilor sociale publice ca procent din PIB, de după 1989, a fost absorbita în mod special de serviciile sociale fundamentale: invatamant şi sănătate, şi ele masiv subfinantate în regimul socialist.Pe toate componentele protectiei sociale efortul statului relativ la capacitatea economica a tarii este substantial mai redus comparativ cu celelalte tari europene: atât pentru beneficiile sociale, cat şi pentru susţinerea serviciilor sociale fundamentale, în special a învăţământului şi sănătăţii.a) În sfera transferurilor sociale financiare (pensii, alocatii pentru copii, ajutor de şomaj, ajutor social), deci a protectiei sociale efective, efortul a ramas relativ la acelasi nivel, doar cu mici variatii anuale. În ciuda exploziei saraciei, nici după 11 ani efortul suplimentar în acest domeniu nu cunoaste o accentuare vizibila: a depasit cu puţin 10% din PIB în ultimii ani. Dar dacă luam în considerare faptul ca după 1990 numărul celor care au nevoie de suport social a crescut semnificativ, putem estima ca efortul pentru asistarea celor aflati în dificultate a scăzut în fapt. … b) Serviciile sociale fundamentale – sănătatea şi învăţământul – au primit în primii ani ai tranzitiei o atenţie mai speciala, după care au fost în mare măsura sacrificate. Efortul bugetar (ca procent din PIB) este mult inferior atât faţă de celelalte tari în tranzitie care nu se afla în situaţii de criza severa, cat şi faţă de tarile occidentale: 5-6% din PIB pentru ambele sectoare). … Cheltuielile pentru educatie în ultimii 5 ani variaza în jurul a 3-3,5% din PIB. În acelasi timp, aceste cheltuieli reprezinta în alte tari în tranzitie în medie 4,8% din PIB.Şi pentru sănătate România a alocat fonduri mici, dar în continua crestere în ultimii ani. Începând din 1998, prin introducerea sistemului de asigurări de sănătate finantarea acestui sector a crescut comparativ cu anii precedenti, ajungand la 4,2% din PIB în 2001 faţă de 2,6% în 1997. Cu toate acestea, aceste sume sunt mici în comparatie cu alte tari în tranzitie – 5% în tarile din Centrul şi Estul Europei în 1997.Este recomandabil ca în prioritatile de politica sociala să se includa cresterea cheltuielilor pentru invatamant şi sănătate, cu atât mai mult cu cat investiţiile publice în aceste sectoare au fost, în mod sistematic, mult mai mici decat necesitatile. Învăţământul şi sănătatea reprezinta o sursa esenţială a cresterii economice sustenabile.3. Sistemul de prioritati în distribuirea beneficiilor sociale a ignorat în mod sistematic pe cei mai saraci dintre saraci. Dacă, fără indoiala, a fost corect accentul acordat suportului clasei salariale lovite greu de tranzitie – disponibilizari, pensionari înainte de limita-, ignorarea pe o lunga perioada a celor mai saraci dintre saraci a dus la aparitia unor zone de saracie extrema şi de excluziune sociala cronica. Segmente importante ale populatiei celei mai sarace au ramas neacoperite de sistemul de beneficii sociale legate de muncă. Este semnificativ faptul ca sistemul de ajutor social a fost introdus foarte tarziu (la sfârşitul anului 1995), după consumarea primului soc al saracirii, functionand absolut nesatisfacator datorita lipsei de sustinere politica.De abia din ianuarie 2002 a fost introdus un sistem de venit minim garantat coerent instituţional, asigurat financiar şi sustinut de o voinţa politica ferma. Suportul financiar pentru familiile cu copii, desi a functionat mereu, a fost subminat de indoieli politice, responsabile de erodarea sa semnificativa. O asemenea optiune contravine concluziilor tuturor analizelor conform cărora, mai ales în perioade de saracire, alocatia pentru copii reprezinta un instrument extrem de eficient, puţin costisitor administrativ şi destul de bine focalizat de reducere a saraciei.4. O centrare pe sistemul de furnizare de beneficii sociale individuale, cu ignorarea larga a programelor orientate spre solutionarea unor probleme sociale. Sistemele de administrare a beneficiilor financiare (pensii, ajutor de şomaj, alocaţie pentru copii) au functionat satisfacator, în comparatie cu alte sisteme.Guvernarea a avut mereu capacitati mai degraba subdezvoltate de a face faţa variatelor probleme sociale grave care au explodat în perioada tranzitiei: lupta împotriva violentei domestice, neglijarea şi chiar maltratarea copiilor în familie, exploatarea sexuala a copiilor, explozia fenomenului "copiilor strazii", reforma sistemului de suport pentru copiii abandonati, protectia chiriasilor, suportul pentru persoanele fără adapost, stoparea traficului de persoane, protectia populatiei de escrocherii de tot felul. În tratarea unor asemenea probleme sociale extrem de grave, cu efecte distructive, cel mai adesea ireversibile, guvernarile au demonstrat o paralizie acuta. De cele mai multe ori unele măsuri, de regula sovaitoare şi nesustenabile, au fost luate extrem de tarziu, sub presiuni interne, dar şi externe.Problemele sociale grave gasesc o reactie publică cu totul insuficienta, dominata de abordari punctuale, departe de a acoperi intr-o măsura suficienta intinderea acestor probleme, fie ea şi la un nivel minimal. Structura aparatului guvernamental nu contine dispozitive organizaţionale de identificare precoce a problemelor sociale şi de organizare de programe de răspuns.5. O politica de suport al familiei confuza, fragmentata între mai multe organisme guvernamentaleDincolo de un set important de măsuri de suport al familiei nu exista nici până în momentul de faţa o conceptie coerenta de protecţie sociala a acesteia.Mai mult decat atât, politica sociala a ignorat în mare măsura familia în dubla sa ipostaza: atât ca sursa a unei largi game de patologii sociale (violenta domestica, lipsa de suport social reciproc, abandonul/neglijarea copiilor, perpetuarea culturii saraciei), cat şi ca resursa esenţială de suport pentru solutionarea problemelor sociale.Problemele globale ale familiei nu cad în responsabilitatea unui minister anume. Suplimentar, politica familiei este separata de protectia copilului în situaţie de risc, iar copilul care traieste în familia sa naturala nu reprezinta obiectul de suport explicit al nici unei institutii.6. Orientarea politicii sociale a fost mai degraba pasiva decat activa.Resursele utilizate pentru susţinerea unor programe active, chiar dacă au înregistrat o evolutie ascendenta în ultimii ani, au avut mai degraba o eficienta modesta. Desi nu exista date sistematice, impresia cea mai raspandita este ca cele mai multe dintre programele care se intentiona să fie de tip activ au avut efecte disproportionat de reduse în raport cu costurile.În ciuda principiului, tranzitia a fost dominata de o restructurare prin reducerea masiva a locurilor de muncă, crearea de noi locuri de muncă fiind mai degraba marginala. Acest fapt a produs o distorsiune majoră în politica beneficiilor sociale. În contrast cu un sistem normal de stimulente (suport social mai ridicat pentru cei care nu sunt activi economic şi mai redus pentru cei disponibilizati, pentru a-i incuraja să se reintegreze activ ocupational), opţiunea de politica sociala de la noi a fost mai degraba inversa: suport social mai ridicat pentru concedierile în masa. Introducerea în 1997 a sistemului de compensatii pentru concedieri în masa a reprezentat în fapt o recunoastere a incapacitatii de a crea noi oportunitati de ocupare, cu scopul de a "cumpara" acceptarea sociala a lichidarii întreprinderilor.Se poate estima, în concluzie, că nu am reusit inca sa trecem de la un stat care redistribuie resursele financiare la un stat care creeaza şi redistribuie oportunitati.Începând cu anul 2001 s-a facut un efort special de crestere a eficientei masurilor active în domeniul ocuparii. Adoptarea în anul 2002 a Legii privind sistemul asigurarilor pentru şomaj şi stimularea ocuparii forţei de muncă ofera un cadru mai productiv din acest punct de vedere.7. Lipsa cvasicompletă a sistemului de servicii de asistenţa sociala din comunitate, complementar cu obsesia instituţiilor de asistenţa socialaRegimul socialist a avut o preferinta politica distincta: ignorarea sistematica a problemelor sociale, complementar cu absorbtia în institutii specializate a celor mai grave dintre ele.Persoanele cu handicap au fost absorbite în institutii specializate, alternativa fiind menţinerea în familie, fără vreun ajutor practic. Copiii abandonati, definitiv sau temporar, erau plasati în institutii. Condiţionarea alocatiei pentru copii de pozitia de salariat a parintilor frustra în fapt o zona a colectivitatii, tot mai mult exclusa din sistemul muncii, de acest suport social. Din această categorie fac parte tocmai familiile cu mulţi copii, fiind astfel prinse în ciclul saracirii rapide. Politica statului socialist a fost în fapt aceea de a absorbi copiii din zonele cele mai sarace ale societatii în institutii. Degradarea progresiva a standardului de viaţa din anii '80 a atins puncte extreme în instituţiile de asistenţa sociala. Dacă populatia a gasit mijloace informale de completare a resurselor, instituţiile sociale au devenit victime totale ale regimului de economii.Nu este intamplator faptul ca imediat după 1989 Occidentul a gasit cu oroare situaţii greu de imaginat în multe dintre instituţiile sociale pentru copii şi pentru persoane cu handicap. Ca urmare a acestei situaţii, instituţiile au intrat în centrul atenţiei guvernarii, precum şi a multiplelor programe externe de ajutorare. După '90 s-a produs, paradoxal, un proces de crestere a importantei şi a dimensiunilor instituţiilor de asistenţa sociala.Mai mulţi factori conjugati au dus la acest efect.Ca urmare a atenţiei speciale acordate, naţionale şi internationale, condiţiile de viaţa în special din instituţiile pentru copii s-au îmbunătăţit rapid, fiind de regula mult mai bune decat în zonele sarace. Complementar cu aceasta, lipsa de suport social pentru familiile foarte sarace a stimulat pastrarea şi amplificarea functiei instituţiilor de asistenţa sociala de preluare a copiilor din familiile cele mai sarace.Accesul limitat la mijloacele moderne de planificare familiala a mentinut şi după 1989 în zonele sarace şi mai ales în cele cuprinse într-un ciclu de dezagregare sociala fenomenul copiilor nedoriti. Copiii nedoriti, nascuti în condiţii sociale şi economice nefavorabile, au ingrosat randul copiilor abandonati, marind alimentarea instituţiilor de asistenţa sociala.Se adauga, ca un efect secundar al atenţiei şi suportului acordat instituţiilor de asistenţa sociala, şi tendinta acestora de a se prezerva şi intari.În ultimii ani s-a declansat un program masiv de dezinstitutionalizare, cu efecte limitate, raportat la voinţa politica şi la resursele angajate, datorita mentinerii factorilor care produc abandonul şi institutionalizarea: lipsa de suport pentru segmentul de populatie traind în saracie extrema, accesul limitat al acestui segment la mijloacele de planificare familiala, lipsa serviciilor de asistenţa sociala preventiva actionand în familie şi comunitate. Lipsa acestor servicii este un factor de risc enorm pentru programul de dezinstitutionalizare, ce se bazeaza pe incurajarea integrarii copiilor în familiile naturale sau pe plasamentul în familii substitut.Afacerile care s-au facut uneori cu adoptiile internationale au constituit un factor de inhibare a lansarii unui program de adoptii naţionale, solutie care este cu mult subutilizata.8. Inexistenta unui sistem public de servicii de asistenţa sociala care să asigure accesul tuturor celor aflati în nevoie la servicii de asistenţa sociala, complementar cu resurse importante alocate dezvoltării de programe-pilot dificil de generalizatLipsa unui sistem public de servicii de asistenţa sociala a facut imposibila dezvoltarea unui pachet minimal de servicii de asistenţa sociala, ca drept universal.Gradul de acoperire cu servicii a nevoii de asistenţa sociala a ramas în consecinţa marginal, adesea intamplator. Mari zone problematice sunt neacoperite de servicii de suport. Multe resurse, mai ales cele externe, au fost dedicate – în locul sustinerii dezvoltării unei retele naţionale de servicii publice de baza, care să ofere un pachet minimal de servicii pentru toţi cei în nevoie finantarii unor servicii scumpe, imposibil de generalizat şi cu un grad scăzut de sustenabilitate, dezvoltate de regula de organizaţii neguvernamentale. Un efect pervers al acestei abordari l-a constituit subdezvoltarea cronica a abordarii preventive.În mod special granturile oferite de Occident au fost relativ slab cuplate cu sistemul public şi au consumat resurse importante, cu efecte relativ modeste.9. De la o politica accentuat centralista la o descentralizare mai degraba haotica, nesustinuta nici financiar şi nici tehnicPolitica sociala de suport a statului socialist român era puternic centralizata: un sistem de beneficii sociale definit strict prin lege, cu posibilitati practic inexistente pentru autorităţile locale de a dezvolta programe proprii, cu institutii de asistenţa sociala administrate direct de organismele naţionale. După anul 1989 reforma administraţiei publice locale a oferit libertatea de a dezvolta programe proprii, posibilitate greu de fructificat în condiţii de restrictii financiare severe. Fondurile transferate de la nivel central sunt fie rigid dedicate unor drepturi definite strict de lege, fie absolut discretionare, dar insuficiente pentru acoperirea tuturor nevoilor locale. Tehnica finantarii programelor dezvoltate la nivel judetean şi local este inca la inceput, desi aceasta ofera posibilitatea practica de promovare a politicii sociale naţionale, combinata cu iniţiativa inovativa locala.În anul 1997 instituţiile pentru copii abandonati au fost transferate în administrarea judetelor, dar cu dificultati de sustinere financiară şi tehnica, cu puţine instrumente de control al calităţii serviciilor. Descentralizarea responsabilitatilor fără o asigurare a resurselor adecvate, fie printr-o finanţare centrata pe programe, fie prin descentralizare financiară concomitent cu indicarea surselor de venit pentru susţinerea acestora, a avut un efect pervers: ea a fost folosita uneori pentru a descarca bugetul de sarcini ridicate, delegandu-se responsabilitatea finantarii la nivel local, stiindu-se că nu exista sursele necesare. Rezultatul a fost subfinantarea multor programe sociale, frecvente crize de finanţare a instituţiilor de asistenţa sociala.10. Fragmentarea sistemului de securitate sociala între o multime de organisme guvernamentale care, din acest motiv, au dificultati de a elabora o politica de protecţie sociala coerenta. În locul unor prioritati clar definite care să stea la baza distribuirii resurselor, acestea au reprezentat obiectul a numeroase dispute interinstitutionale, blocandu-se procesul de stabilire de prioritati.11. Vulnerabilitatea sistemului de protecţie sociala minimalaDatorita unor procese neprevazute şi greu de controlat grupuri mari de oameni care nu se gaseau în situaţii de dificultate pot deveni vulnerabili, cazand în saracie, intrand într-un ciclu al dificultatilor fără iesire. Cazul tipic îl reprezinta ieşirea în şomaj cu sanse mici de reincadrare. Persoanele care îşi pierd locul de muncă în zone prabusite economic sau care nu au calificarea/capacitatea necesară reintegrarii facile pe piaţa muncii cunosc un rapid proces de prabusire social-economica. Datorita procesului de erodare a pensiilor pensionarii cu pensii mici, mai ales în condiţiile exploziei costului utilitatilor publice sau în situaţia instalarii unor probleme de sănătate care impun tratamente costisitoare, sunt cuprinşi treptat într-un ciclu de saracire fără sanse de iesire. Cresterea brusca a preturilor utilitatilor de la sfârşitul anului 2001/inceputul anului 2002 a impins în situaţii de disperare şi pe mulţi salariati/pensionari care până în acel moment se plasau deasupra pragului de saracie. Legea venitului minim garantat acorda ajutoare de incalzire categoriilor celor mai defavorizate. Rămâne însă problema celor care, desi au venituri modeste, nu se încadrează în criteriile pentru asemenea ajutoare. Este însă departe de a fi solutionata problema sistemelor de producere a utilitatilor publice, intolerabil de ineficiente.12. Pierderi importante de eficienta în sistemÎn condiţiile unor nevoi mari şi ale orientarii resurselor spre beneficii financiare, sistemul ofera aparenta unei eficiente destul de ridicate. În fapt, datorita lipsei de prioritati şi a excrescentelor birocratice exista pierderi de eficienta care, eliminate, ar duce la importante economii:a) beneficii sociale orientate ineficient (de exemplu, abonamente scumpe pentru transport oferite persoanelor cu handicap care le utilizeaza intr-o măsura redusa) sau cu risc ridicat de fraudare (beneficii pentru persoane care obtin nemeritat certificate de persoane cu handicap); … b) eficienta scazuta prin nefunctionarea sistemului de prioritati. Desi beneficiile par a fi eficiente pentru ca se adreseaza efectiv unor nevoi acute, în lipsa unor mecanisme de stabilire a prioritatilor ele pot fi inechitabile pentru ca ofera mai mult unora şi mai puţin altora. Fiind stabilite prin reglementari rigide, greu de modificat, orice beneficiu obţinut de o categorie de persoane, în condiţii de limitare severa a resurselor, exclude de la beneficii potentiale alte categorii; … c) exista pierderi datorate birocratiei: legi excesiv de complicate, cu schimbari frecvente, fac ca unele beneficii să fie furnizate de birocratii supradimensionate, cu risc ridicat de eroare şi cu un nivel ridicat de insatisfactie din partea beneficiarilor. Simplitatea şi stabilitatea sistemului de beneficii sunt esentiale pentru o politica sociala eficienta; … d) fragmentarea risipitoare a resurselor limitate în programe care nu s-au inchegat intr-o conceptie strategica clara şi care au inghitit o cantitate mare de resurse în fazele preparatorii, fiind apoi abandonate, de regula datorita fie lipsei de eficienta, fie epuizarii resurselor initiale. … Eliminarea acestor pierderi de eficienta ar conduce la importante economii.13. Evolutii instituţionale confuze au fost responsabile de dezechilibre din domeniul beneficiilor sociale şi de ineficienta utilizarii fondurilor. Poate cel mai grav caz este cel din domeniul pensiilor. Schimbările frecvente din metodologia de calcul al pensiilor, până la introducerea cu mare intarziere a noii legi a pensiilor în anul 2000, au creat inechitati masive între grupurile de pensionari, fiind nevoie de a se lansa pentru urmatorii ani un program de recorelare a pensiilor pe durata caruia se vor pastra însă disparitati dureroase.14. Nu a existat decat marginal o preocupare pentru distribuirea cat de cat echitabila a costurilor sociale ale tranzitiei. Deficitul de politica sociala a fost suportat în mod special de segmentele cel mai sarace, fiind din acest motiv responsabil de o accentuare a polarizarii sociale. La costurile sociale ale restructurarii intregii societăţi s-au adaugat şi costurile impuse de politica confuza de restituire a proprietăţilor. Inexistenta unei strategii coerente, restitutia proprietăţilor în lipsa unui suport al celor dezavantajati direct de această măsură au aruncat direct în saracie severa unele segmente ale populatiei. Aceasta politica restauratorie, pe lângă faptul ca a constituit una dintre principalele surse de corupţie va afecta şi în viitor resursele financiare publice sever limitate.15. Dificultatea de a absorbi eficient programele externe de suport, fie ca este vorba despre creditele nerambursabile oferite de U.E. sau de imprumuturile de la Banca Mondiala. Datorita deficitului de conceptie interna şi de coordonare, confuziei birocratiei interne şi externe, lipsei de imaginatie şi responsabilitate, lipsei mecanismelor rapide de corectie, resurse importante financiare au fost irosite pe programe cu eficienta scazuta, dezvoltate paralel sau chiar divergent în raport cu cele finantate din bani publici.Aceste dezechilibre în modul de abordare a protectiei sociale au grave consecinte asupra gradului de acoperire a celor mai elementare nevoi de protecţie sociala, asupra accesului la servicii sociale, dar şi asupra calităţii acestora şi, în general, asupra echitatii protectiei sociale.16. Acoperirea insuficienta cantitativ şi calitativ a nevoilor cu servicii/beneficii socialeO serie de nevoi – mai puţin manifeste sau mai articulate în spatiul public – nu au fost adresate prin măsuri şi programe sociale. Din categoria acestor nevoi fac parte în special cele asociate grupurilor sociale foarte sarace, aflate într-un proces rapid de excluziune şi marginalizare sociala. Unele nevoi de suport au fost acoperite doar formal-legislativ, fără însă a se asigura o acoperire reala (de exemplu, cazul serviciilor comunitare destinate populatiei varstnice).a) Accesul la servicii, în special la cele de asistenţa sociala. Accesul la serviciile de asistenţa sociala – puţine, nesistematice şi cel mai adesea furnizate numai în municipii sau oraşe mari – este foarte inegal, atât în plan geografic (rural/urban, distanta faţă de reşedinţa de judet), cat şi în plan social (între diferite grupuri şi categorii socio-economice). Costurile de acces inegal repartizate în plan social, dar şi geografic îi afectează, evident, pe cei mai saraci dintre saraci. Mediul rural a fost până în prezent practic exclus de la orice serviciu de asistenţa sociala. … b) Calitatea precara a multor servicii sociale. Principala cauza o constituie deficitul de pregatire profesionala. Sectorul serviciilor de asistenţa sociala a fost acoperit foarte slab cu personal de specialitate, a cărui formare a fost reluata în 1990, după o lunga perioada de intrerupere. Lipsa resurselor financiare şi a posibilităţii investitiilor în serviciile sociale de baza a dus la scaderea drastica a calităţii acestora, în special datorita lipsei unei infrastructuri adecvate (cladiri, aparatura, utilitati etc.). Lipsa unei abordari coerente a problemelor sociale prin servicii de preventie în domeniul sănătăţii şi asistentei sociale a dus la aparitia unor servicii adresate problemelor consolidate în faze critice, în consecinţa foarte costisitoare şi cu rezultate modeste. Pe de altă parte a existat în mod sistematic o preferinta pentru servicii cu o complexitate ridicata şi, complementar, cu un cost pe măsura, în raport cu servicii mai simple, mai ieftine, dar care să acopere intr-o mult mai mare măsura nevoile. … Aceasta abordare fragmentara şi puţin sustenabila din punct de vedere financiar, imprumutata din sectorul neguvernamental, s-a replicat în sistemul public datorita prezentei unor fonduri externe destinate cresterii capacităţilor administrative şi dezvoltării de programe. Astfel asistam la o polarizare nu numai a accesului la servicii sociale, dar şi a calităţii serviciilor sociale furnizate.Lipsa unor standarde clare şi a unor criterii şi indicatori generalizabili la toate nivelurile administraţiei publice în ceea ce priveste calitatea minima a serviciilor sociale, concomitent cu lipsa unor mecanisme de intarire a raspunderii administrative şi penale în raport cu respectarea acestora, fac ca populatia să fie adesea expusa, în mod inegal (şi în special în detrimentul celor mai saraci dintre saraci) la servicii sociale de calitate inferioara sau la lipsa completa a acestor servicii, beneficiarul neavand nici un mecanism de control.Inechitatea în abordare este generata în primul rand de prioritizarea cheltuielilor/programelor sociale după alte criterii decat gravitatea, amploarea sau potentialul de risc al problemelor sociale adresate. Programele cele mai sarace se dovedesc din nou a fi cele destinate saracilor, lipsiti de puterea presiunilor politice.** *Exista puternice argumente de a considera ca deficitul de politica sociala a avut o contribuţie semnificativa la deteriorarea situaţiei sociale, la explozia saraciei şi a excluziunii sociale severe în cei 12 ani ai tranzitiei. Costurile sociale şi umane ale procesului dificil de schimbare au fost modest compensate de politica sociala. Punctul forte al acesteia a fost salvarea unei largi părţi a clasei salariale devenite extrem de vulnerabila (mai ales segmentul ajuns în pragul pensiei), dar a facut foarte puţin pentru un larg segment extrem de sarac şi rapid saracit. Nu numai din punctul de vedere al strategiei economice, dar şi din cel al politicii sociale o parte importanţa a costurilor sociale ale tranzitiei erau evitabile.Concluzia practica este ca printr-o reconsiderare a politicii sociale se poate resorbi o parte importanţa a problemelor sociale acumulate.Pe lângă necesară relansare economica o revedere a optiunilor de politica sociala reprezinta o resursa importanţa a solutionarii problemelor sociale grave acumulate. De aici, necesitatea unei strategii globale care să ofere o abordare unitara şi coerenta a fenomenului saraciei cu care se confrunta societatea noastra.––-
