Notă …
*) Aprobat de Ordinul nr. 625 din 28 iunie 2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 2 iulie 2018.

PLAN DE ACŢIUNE

pentru conservarea populaţiei de urs brun din România

Cuprins

1. 1. Introducere

2. 2. Statutul de protecţie şi starea de conservare a populaţiei de urs brun în România

3. 3. Stadiul implementării măsurilor de management al speciei până în prezent şi probleme identificate

4. 4. Revizuirea planului de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs din România

   1. 4.1. Obiectivele Planului de acţiune

   2. 4.2. Elaborarea planului de acţiune

5. 5. Acţiuni necesare pentru menţinerea stării de conservare favorabile a populaţiei de urs brun din România

6. 6. Mijloace pentru implementarea Planului de acţiune

7. 7. Concluzii

Bibliografie

1. 1. Introducere

   În conformitate cu prevederile O.U.G. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, art. 31, alin. (4), în scopul protecţiei şi conservării speciei urs brun, s-a elaborat planul de acţiune naţional pentru specia urs brun "Planul de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun (Ursus arctos arctos) din România", document care conţine măsuri de acţiune şi conservare, în conformitate cu planurile de acţiune pentru specia urs brun, agreate la nivel internaţional/european.

   Planul de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs din România este un document care revizuieşte Planul de acţiune care a stat la baza măsurilor adoptate începând cu anul 2006 până în prezent de autorităţile publice responsabile cu protecţia şi managementul speciei şi stabileşte acţiunile prioritare necesare pentru conservarea şi managementul populaţiei de urs la nivel naţional, precum şi planificarea măsurilor la scară de timp şi spaţiu.

   Planul de acţiune revizuit a fost conceput ca un document concis şi operativ pentru implementarea managementului acestei specii de către instituţiile/organizaţiile cu responsabilităţi în domeniu. Acesta asigură aplicarea prevederilor convenţiilor internaţionale la care România este parte, inclusiv ghiduri şi recomandări privind conservarea populaţiilor de urs la nivel global şi european, ţinând cont de cadrul legislativ, administrativ şi contextul social existent în prezent în România.

   Planul de acţiune se doreşte a fi un document flexibil, care să fie revizuit periodic şi adaptat astfel încât să asigure atingerea scopului pentru care a fost elaborat, şi să răspundă în context mai larg obiectivelor de la nivel european. Existenţa unei politici de conservare clare şi obiectivelor în cadrul planului de management la nivel naţional, poate facilita coordonarea politicilor şi acordurilor de gestionare între ţările învecinate care împart populaţia de urşi din Carpaţi.

   Planul de acţiune al populaţiei de urs brun în România a fost realizat în cadrul proiectului

   LIFE FOR BEAR – LIFE13 NAT/RO/001154 – CONSERVAREA POPULAŢIEI DE URS BRUN

   DIN ROMÂNIA, derulat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" – Staţiunea Braşov (fostul I.C.A.S.), în calitate de beneficiar coordonator, în parteneriat cu Ministerul Mediului, Fundaţia Carpaţi, Administraţia Parcului Natural Bucegi, Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt R.A., Ocolul Silvic al Oraşului Râşnov R.A. în calitate de beneficiari asociaţi.

   Obiectivele proiectului LIFE FOR BEAR sunt:

   1. a) Reactualizarea planului de management a populaţiei de urs din România în contextul dezvoltării socio-economice.

   2. b) Îmbunătăţirea stării de conservare a populaţiei de urs brun din zona de conflict Braşov- Valea Prahovei.

   3. c) Optimizarea managementului deşeurilor menajere, pentru reducerea conflictelor om-urs în zona Braşov-Valea Prahovei.

   4. d) Transferul unor tehnici de bune practici către factorii de interes în conservarea şi managementul populaţiei de urs brun.

   5. e) Îmbunătăţirea atitudinii grupurilor de interese locale şi naţionale cu privire la conservarea populaţiei de urs brun şi promovarea siturilor Natura 2000.

   Importanţa proiectului LIFE FOR BEAR:

   Proiectul LIFE FOR BEAR aduce, în plus faţă de ceea ce s-a aplicat până în prezent, un management complex al conflictelor urs-om, prin testarea de noi metode, îmbunătăţirea celor aplicate anterior, respectiv optimizarea soluţiilor. Rezultatele vor conduce la găsirea celor mai eficiente mijloace de reducere a impactului negativ al dezvoltării urbane asupra conservării populaţiei de urs, respectiv a îmbunătăţirii educaţiei oamenilor privind protejarea acestei specii, cu efect maximal asupra tuturor habitatelor şi speciilor din zonă.

   Proiectul pune baza formării unor echipe de specialişti în domeniul cinegetic la nivel naţional, care să intervină în cazurile de soluţionare a conflictelor om-urs (capturări, relocări, salvări urşi din capcane neautorizate, eliberări din zone captive, etc.).

   Pentru corelarea acţiunilor, Proiectul LIFE FOR BEAR (LIFE13 NAT/RO/001154 ) a colaborat cu proiectele: WOLFLIFE – (LIFE13NAT/RO/000205 – ,,Implementarea celor mai bune practici pentru conservarea in-situ a speciei Canis lupus la nivelul Carpaţilor Orientali”, proiect care va realiza Planul naţional de acţiune pentru specia lup (Canis lupus) şi proiectul LIFE Connect Carpathians (LIFE12 NAT/UK/001068)”. În zona de vest a României, în urma implementării proiectului ,,Enhancing landscape connectivity for brown bear and wolf through a regional network of NATURA 2000 sites in Romania – LIFE Connect Carpathians (LIFE12 NAT/UK/001068)” va fi realizat un Plan regional de acţiune pentru urs, cu măsuri specifice de management adresate coridorului ecologic Apuseni – Carpaţii Meridionali.

2. 2. Statutul de protecţie şi starea de conservare a populaţiei de urs brun în România

   Specia urs (Ursus arctos) este inclusă în Anexa II a Directivei Habitate, respectiv Anexa 3 a OUG nr. 57/2007, care include specii de faună şi floră sălbatică de interes comunitar, a căror conservare necesită declararea de Arii Speciale de Conservare (SAC) formând Reţeaua Natura 2000. Specia este listată în Anexa IV a Directivei Habitate, respectiv Anexa 4A a OUG nr. 57/2007, ca specie de interes comunitar care necesită protecţie strictă. Printre obligaţiile ce decurg din Directiva Habitate se numără: menţinerea stării de conservare favorabilă a populaţiei de urs brun, monitorizarea şi raportarea periodică către Comisia Europeană a stării de conservare a speciei.

   De asemenea, specia Ursus arctos este inclusă în Anexa II (Specii de faună strict protejate) a Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, la care România a aderat prin Legea nr. 13/1993.

   În vederea asigurării regimului de protecţie al speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic, ţinând cont de prevederile legislaţiei UE şi ale convenţiilor internaţionale din domeniul protecţiei naturii, Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, cu modificările şi completările ulterioare, impune restricţii privind desfăşurarea activităţii de vânătoare, specia Ursus arctos fiind inclusă în Anexa 2 a acestei legi, ca specie de interes cinegetic la care vânarea este interzisă. În vederea reducerii conflictelor om-urs şi controlului populaţiei de urs brun, în România autorităţile competente aprobă derogări de la măsurile de protecţie strictă în baza prevederilor art. 16 din Directiva Habitate.

   Cartea Roşie a vertebratelor din România (Botnariuc şi Tatole 2005), în urma analizării datelor existente la acea dată, pe baza criteriilor şi categoriilor elaborate de IUCN (2001), a inclus populaţia de urs brun din România în categoria speciilor vulnerabile.

   Starea de conservare – Evaluarea stării de conservare a tuturor mamiferelor sălbatice din Europa, iniţiată în 2005, în conformitate cu liniile directoare IUCN de evaluare a statutului de conservare a speciilor la nivel regional, include specia urs brun în categoria speciilor neameninţate (LC) pentru fiecare nivel regional analizat: continentul Europa (inclusiv partea europeană a Rusiei) şi respectiv teritoriul UE25 (Temple şi Terry 2007).

   În prezent, la scară globală, în urma evaluării statutului de conservare evaluat pe baza criteriilor IUCN, ursul brun este listat ca specie neameninţată (LC – Least Concern) (McLellan şi colab., 2008).

   Conform prevederilor Directivei Habitate, statutul de conservare este considerat ,,favorabil" dacă:

   1. a) datele de dinamică a populaţiei indică faptul că specia se menţine pe termen lung ca element viabil al habitatelor sale naturale;

   2. b) aria de extindere naturală a speciei nu se reduce şi nici nu există riscul să se reducă în viitorul apropiat;

   3. c) specia dispune şi este foarte probabil că va continua să dispună de un habitat suficient de extins pentru a-şi menţine populaţia pe termen lung.

   În urma evaluării stării de conservare a speciilor sălbatice şi a habitatelor naturale prevăzute în Anexa IV şi Anexa V la Directiva Habitate în vederea raportării către Comisia Europeană în

   baza art. 17 din directivă, realizată în anul 2013 pentru perioada 2006-2012, starea de conservare a populaţiei de urs brun din România este favorabilă la nivelul regiunilor biogeografice alpină şi continentală în care este răspândită specia.

   Mărimea populaţiei de urs brun la nivelul ţării noastre a cunoscut variaţii în timp datorate presiunii antropice. În timpul celui de-al doilea război mondial, specia a fost vânată în exces şi după război au mai rămas sub 1000 de indivizi. La începuturile anilor '50, în România erau estimate 860 de exemplare. Ca urmare a scăderii alarmante a populaţiei de urs, vânătoarea acestei specii a fost restricţionată prin Decretul nr. 76/7.02.1953, fiind stabilit un sezon legal de vânătoare în perioada 1 martie – 15 ianuarie, interzisă vânarea femelelor de urs cu pui în tot timpul anului şi împuşcarea urşilor în bârlog, stabilită o cotă de recoltare şi obligativitatea obţinerii licenţei de vânătoare individuală. Populaţia de urs în ţara noastră a crescut constant până în 1969, când a atins un număr de aproximativ 4700 de indivizi. Începând cu 1969, datorită presiunii determinate de vânătoare, populaţia de urs a început să scadă, atingând în 1974 aproximativ 3700 de exemplare. Anul 1976 a marcat începutul unei noi perioade în managementul populaţiei de urs în România prin introducerea Legii 26/1976 (Anon., 2005). Prin această lege s-a stipulat perioada de vânătoare, care a fost diminuată la 6 luni şi împărţită în 2 perioade (15 martie – 15 mai şi 1 septembrie – 31 decembrie), au fost stabilite unităţi speciale pentru managementul vânatului al căror regim de administrare se realiza prin planuri speciale forestiere şi de vânătoare care au dus la creşterea populaţiei de urs, în mod particular datorită cantităţii mari de hrană zilnice şi de creştere a perioadelor de hrănire (Micu, 1998). Rezultatul acestor măsuri de protecţie a fost o creştere substanţială a numărului de urşi, atingând un vârf de aproape 8000 de indivizi în 1988. Numărul urşilor a scăzut substanţial din 1989 până în 1996 datorită braconajului, utilizării ilegale de otrăvuri şi cotei de recoltă legale foarte mare (Anon., 2005). Începând cu anul 2001, populaţia de urs din România a înregistrat an de an o creştere uşoară a mărimii populaţiei (Cazacu şi colab. 2014).

   Luând în considerare data aderării României la UE, conform evaluărilor din perioada respectivă, populaţia de urs era estimată la circa 6000 de exemplare, reprezentând aproximativ 35-40% din efectivele estimate la nivelul Europei (exceptând Rusia), depăşind numărul optim estimat de urşi, de 4000 de exemplare, pe care habitatul natural îl susţine în condiţii naturale şi care ar minimaliza impactul socio-economic (Anon., 2005).

   Mărimea populaţiei de urs brun din România este estimată la nivelul anului 2016 ca fiind cuprinsă în intervalul 6050-6640 de exemplare, conform studiului finanţat de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului "Studiu privind estimarea populaJiilor de carnivore mari şi pisică sălbatică din România (Ursus arctos, Canis lupus, Lynx lynx şi Felis silvestris) în vederea menJinerii într-o stare favorabilă de conservare şi pentru stabilirea numărului de exemplare din speciile strict protejate care se pot recolta în cadrul sezonului de vânătoare 2016-2017„.

   Cea mai mare populaţie de urs din Europa se regăseşte în Carpaţii româneşti (Ionescu 1999), fiind o populaţie stabilă (Straka et al. 2012) răspândită majoritar în bioregiunea alpină (Ionescu 1999). Studiile anterioare desfăşurate pe exemplare de urs din România au indicat prezenţa unei singure populaţii (fără substructurare genetică) şi o valoare ridicată a diversităţii genetice. Astfel populaţia de urs din ţara noastră a

   înregistrat una din cele mai ridicate valori ale diversităţii genetice din lume (Cotovelea

   et al. 2013).

   S-a constatat existenţa unei singure populaţii cu o diversitate genetică ridicată de-a lungul Carpaţiilor din România, rezultat confirmat prin analiza bayesiană. În schimb, structura de familie a urşilor habituaţi reprezintă o ameninţare asupra echilibrului său genetic, pe termen lung existând pericolul apariţiei de exemplare degenerate, ca urmare a consangvinizărilor repetate posibile (Cotovelea 2014).

   O ameninţare asupra structurii populaţionale o reprezintă urşii habituaţi, aceştia manifestând un comportament care nu este natural, tolerând prezenţa omului în mod neobişnuit (Schwartz et al. 2006).

   La nivel regional, populaţia de urs din România este parte a populaţiei din Carpaţi din cele 10 populaţii de urs de la nivelul Europei. Populaţia de urs brun din Carpaţi este cea mai mare populaţie a acestei specii din Europa (exceptând Rusia), fiind estimată la aproximativ 7000 de indivizi din totalul de cca. 18000 de urşi, iar dinamica mărimii acestei populaţii este stabilă (Boitani şi colab. 2015).

   Figura 1. Distribuţia populaţiilor de urs brun în Europa

   

   Aria de distribuţie a populaţiei de urs brun din Carpaţi, la nivelul ţărilor al căror teritoriu se suprapune peste aria de distribuţie a acestei populaţii (România, Polonia, Serbia, Slovacia, dar exceptând Ucraina datorită lipsei informaţiilor) este stabilă.

   Distribuţia populaţiei de urs brun din România a fost mai mare în trecut, dar a fost redusă după cel de-al doilea război mondial, crescând încet după terminarea războiului. Conform datelor din literatură, habitatul speciei urs în România ocupa la nivelul anilor 1960-1970 aproximativ 28000 de km2 (Micu, 1998). Ca urmare a măsurilor adoptate în anul 1976, o dată cu creşterea mărimii populaţiei înregistrată în perioada respectivă, aria de răspândire a acestei

   specii a crescut la 65000 km2. În anul 2005, populaţia de urs brun în România ocupă o zonă de peste 69000 km2, care reprezintă aproximativ 30% din suprafaţa ţării, la altitudini mai mari de 600 m, de-a lungul întregii suprafeţe împădurite din Carpaţii României, 93% fiind localizată în zona de munte şi 7% în zona de deal (Anon., 2005). După estimările oficiale, cea mai mare densitate se înregistrează în zona centrală şi nord-estică a Carpaţilor, în judeţele Covasna, Braşov, Harghita, Bistriţa, Buzău, Mureş şi Neamţ. La nivel local, cea mai mare densitate de urşi a fost înregistrată în zona Braşov-Valea Prahovei, în masivele Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare şi Munţii Baiului, unde densitatea de urşi este cuprinsă între 50-60 exemplare/10.000 ha de habitat. Aici sunt incluşi şi urşii habituaţi, care intră pe domeniul public (Jurj., 2016).

   După analiza proiectului LIFE FOR BEAR în perioada 2015-2016, populaţia de urs brun indicând o prezenţă permanentă pe minim 71.840 km2 la nivel naţional.

   Figura 2. Distribuţia ursului brun în România (Analiză proiect LIFE FOR BEAR 2016)

   

   Habitatele specifice ursului brun sunt pădurile de amestec din zona de deal şi de munte, de întindere mare, puţin deranjate de activitatea antropică, care oferă condiţii de adăpost, linişte şi hrană, acestea fiind indispensabile pentru supravieţuirea speciei. Ursul este o specie omnivoră, oportunistă, cu o gamă largă de cerinţe biologice în timpul ciclului de viaţă, fapt care poate conduce la apariţia conflictelor cu omul. În contextul alterării continue a habitatului natural datorită presiunilor antropice, aceştia tind să utilizeze habitatele de calitate superioară ca resursă trofică din apropierea aşezărilor umane, ceea ce conduce la amplificarea conflictului om-urs. În cadrul proiectului LIFE13 NAT/RO/001154 o activitate importantă o constituie analizarea la nivel naţional a calităţii habitatelor specifice ursului brun, având în vedere că ultima evaluare pe baza cheilor de bonitare a fost realizată în anul 2002, aceasta asigurând datele necesare

   pentru identificarea zonelor în care se impune implementarea de măsuri pentru conservarea habitatelor esenţiale speciei.

   Conform raportului naţional elaborat în anul 2013 de România privind evaluarea stării de conservare a speciei pentru perioada 2006-2012, în tabelul nr. 1 sunt prezentate presiunile şi ameninţările asupra speciei la nivelul regiunilor biogeografice (alpină şi continentală), şi importanţa acestora, stabilită pe baza opiniei experţilor.

   Tabelul nr. 1. Presiunile şi ameninţările asupra speciei Ursus arctos arctos şi importanţa acestora la nivelul regiunilor biogeografice alpină şi continentală din România.

   Codul şi denumirea	Nivel de importanţă
   	Regiunea biogeografică Alpină		Regiunea biogeografică Continentală
   	Presiune	Ameninţare	Presiune	Ameninţare
   B06 – păşunat în pădure/zonă împădurită	L	L	L	L
   D01.02 – drumuri, autostrăzi	L	L	L	L
   D01.04 – linii de cale ferată, TGV	L	L	L	L
   E01.01 – urbanizare continuă	M	M	M	M
   E01.03 – locuire dispersată	L	L	L	L
   E03.01 – depozitarea deşeurilor menajere/de la facilităţi de recreere	L	L	L	L
   F03.02.03 – capturare cu capcane, otrăvire, braconaj	M	M	M	M
   G01.03.02 – utilizarea vehiculelor motorizate off-road	M	M	M	M
   J03.01.01 – reducerea disponibilităţii prăzii (inclusiv carcase)	L	L	L	L
   J03.02 – reducerea antropică a conectivităţii habitatului	H	M	H	H
   K03.06 – conflictul cu animale domestice	M	M	M	M

   L – importanţă scăzută; M – importanţă medie; H – importanţă mare.

   La nivelul Europei, ameninţările cele mai relevante sunt: pierderea habitatului din cauza dezvoltării infrastructurii, perturbarea, nivelul scăzut de acceptare de către unele segmente ale populaţiei din mediul rural, capacitatea redusă a instituţiilor de management, factori bio- ecologici intrinseci (de ex. populaţia de urs mică) şi mortalitatea accidentală. Este de aşteptat ca multe dintre aceste ameninţări să devină mai importante în viitor (Boitani şi colab., 2015). Conform evaluării realizate în anul 2012 privind statutul, managementul şi distribuţia carnivorelor mari în Europa (Kaczensky şi colab., 2013), prin studiul finanţat de Comisia Europeană, în cazul populaţiei de urs brun din Carpaţi, la lista ameninţărilor relevante se adaugă degradarea habitatului datorat activităţilor umane (recoltare masă lemnoasă şi alte specii de plante, etc.), lipsa cunoştinţelor privind populaţia de urs pentru întreaga arie de distribuţie a acestei populaţii.

   Figura nr.3 Pierderea habitatului natural în urma activităţilor antropice în zona Braşov – Valea prahovei (Analiză Proiect LIFE FOR BEAR)

   

3. 3. Stadiul implementării măsurilor de management al speciei urs brun până în prezent şi probleme identificate

   "Planul de management şi de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România", elaborat în anul 2005, în baza prevederilor Convenţiei de la Berna şi a recomandărilor din "Planul de acţiune pentru conservarea ursului brun în Europa" (Swenson şi colb., 2000), stabileşte obiectivele de management într-un cadru definit de legislaţia internaţională şi internă, măsurile necesare pentru conservarea populaţiei de urs brun şi a habitatelor naturale specifice, precum şi asigurarea coexistenţei omului cu această specie. "Planul de management şi de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România" reprezintă un document fundamental în procesul de luare a deciziilor, stabilind liniile directoare privind măsurile de conservare adoptate anual de către autorităţile şi organizaţiile responsabile de managementul acestei specii.

   Deşi acest plan de management nu a fost aprobat printr-un act normativ, măsurile necesare pentru managementul speciei sunt incluse în legislaţia naţională.

   În funcţie de grupul de interese din care fac parte, factorii interesaţi şi-au exprimat în această perioadă de timp opiniile, de multe ori prin mijloace media şi prezentând situaţii extreme şi cu impact, care merg de la interzicerea totală a vânătorii (în cazul ONG-urilor, conservaţionişti) până la eliminarea totală a exemplarelor de urs din anumite zone, modificarea legislaţiei pentru a scoate ursul din lista speciilor strict protejate şi să fie permisă vânarea acestora şi reducerea mărimii populaţiei până la numărul optim estimat pe baza cheilor de bonitare (gestionari fonduri de vânătoare, factori politici locali etc.).

   Măsurile de management aprobate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în această perioadă s-au bazat pe prevederile "Planului de management şi de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România", elaborat în anul 2005, astfel încât să răspundă obligaţiilor asumate prin aderarea la UE şi convenţiile internaţionale în domeniul protecţiei naturii, dar care să răspundă şi realităţii socio-economice din România.

   Principiile de bază ale planului de acţiune, pornind de la considerentele că mărimea optimă a populaţiei de urs brun, din punct de vedere ecologic, social şi economic, este de aproximativ

   4.000 de exemplare, iar habitatele specifice ocupă o suprafaţă de aproximativ 69.000 km2 la

   nivel naţional, sunt următoarele:

   1. a) Menţinerea unei populaţii viabile de urs brun într-un mod durabil, care să îndeplinească rolul ecologic în toate ecosistemele care oferă condiţii adecvate pentru existenţa speciei;

   2. b) Menţinerea unei structuri normale din punct de vedere ecologic a populaţiei de urs brun;

   3. c) Monitorizarea dinamicii populaţiei de urs brun în vederea stabilirii măsurilor de management ce se impun;

   14

   Tabelul nr. 2. Stadiul implementării planul de acţiune pentru populaţia de urs din România în perioada 2005-2018

   DENUMIREA ACŢIUNII	MOD DE IMPLEMENTARE	INSTITUŢII RESPONSABILE	RESURSE FINANCIARE	TERMENE DE IMPLEME NTARE	STADIUL IMPLEMENT4RII
   o	1	2	3	4
   ESTIMAREA POPULAŢIEI
   Metode de bază pentru estimarea	Evaluarea numărului de urşi prin: (1) măsurarea urmelor şi evitarea dublei înregistrări prin eliminarea de la numărare a urmelor cu dimensiuni egale (toleranţa de	MM ANPM ICAS	Buget MM gestionari fonduri	În fiecare primăvară	MM a finanţat anual studii de evaluare a populaţiei de urs prin care se analizează datele obţinute la evaluările realizate de gestionarii fondurilor de vânătoare, centralizate de ANPM,
   populaţiei de urs	1cm); (2) metoda identificării unităţilor	gestionari fonduri cinegetice/	cinegetice/ administratori		date obţinute din teren utilizând metodele de bază, conform metodologiei transmise de MM. În
   	reproductive;	administratori arii	arii naturale		cadrul acestor studii au fost realizate instruiri ale
   	(3) observaţii directe la punctele de hrănire. – se vor realiza primăvara	naturale protejate	protejate		gestionarilor fondurilor cinegetice privind aplicarea metodelor de evaluare prevăzute în
   	– se vor realiza instruiri amănunţite privind				ghidul elaborat în anul 2011.
   	utilizarea metodelor.				În anul 2013, prin proiect POS Mediu Axa 4, a
   	– se vor corela evaluările între fonduri de				fost elaborată şi metodologia de monitorizare în
   	vânătoare				vederea evaluării stării de conservare şi
   	– se va publica evaluarea din 2010 pe site-ul				îndeplinirii obligaţiilor de raportare conform art.
   	MMP – se va realiza structurarea populaţiei pe				17 al Directivei Habitate.
   	clase de vârstă şi sexe
   	– coordonarea acţiunilor se va realiza cu mai
   	mult personal de specialitate
   	– metodologia de evaluare

   Metode complementare de estimare		organizaţii şi instituţii interesate	Proiecte şi alte surse		Metodele complementare au fost aplicate doar la nivel regional sau local, prin proiecte LIFE, POS Mediu) având în vedere costurile aplicării la scară mare a acestora. La nivel naţional, INCDS colectează probe recoltate de la exemplarele capturate în baza derogărilor acordate de MM pentru efectuarea de analize genetice.
   Implicarea N6O în procesul de estimare	– anunţarea în timp util a NGO interesate	MM		Permanent	Implicarea NGO în procesul de estimare este deficitară în anumite zone, datorită comunicării defectuoase sau chiar lipsei comunicării la nivel local cu gestionarii fondurilor de vânătoare.
   CONSERVAREA HABITATELOR ŞI SPECIEI
   Studii ştiinţifice prioritare		Instituţii interesate	Proiecte şi programe de finanţare	Permanent	Proiecte finanţate prin LIFE, POS Mediu au fost derulate privind capacitatea de suport a habitatelor, fragmentarea habitatelor şi identificarea unor zone de conectivitate a acestora, coridoare ecologice la nivel local (la nivelul unor SCI-ri, zone de implementare a unor proiecte de dezvoltare infrastructură de transport) sau de regiune/regional (conectivitatea populaţiei de urs din M-ţii Apuseni/conectivitatea populaţiei de urs din România şi Ucraina). Recent au fost realizate studii genetice asupra populaţiei de urs, inclusiv pentru stabilirea izolării unor subpopulaţii din Carpaţi.
   Evitarea fragmentării 9abitatelor	– toate activităţile cu potenţial impact negativ asupra habitatelor folosite de urs se vor realiza sub controlul şi cu avizul MMP	MM	Beneficiarul activităţii	Permanent	Legislaţia naţională privind evaluarea impactului unor activităţi asupra habitatelor speciei a fost completată/îmbunătăţită.

   • – marcare remarcare, montare de emiţătoare GPS pentru determinarea mărimii teritoriilor şi a suprapunerilor dintre acestea

   • – analize genetice

   • – analiza structurii naturale a populaţiei Experimentarea unor metode alternative de estimare şi implementarea lor

   • – utilizarea habitatelor şi capacitatea de suport a habitatelor, fragmentarea habitatelor şi identificarea unor zone de conectivitate a acestora

   • – proiectare/ implementare a reţelelor ecologice

   • – mărimea teritoriilor şi suprapunerilor

   • – caracteristicile ecologice ale populaţiilor (natalitate , mortalitate, spor anual, etc.)

   • – starea favorabilă de conservare

   • – analiza structurii genetice a populaţiei

   15

   Acţiuni de diminuare a efectelor negative ale autostrăzilor		MM Beneficiarii	Beneficiarul lucrărilor		Proiecte de autostrăzi au fost modificate de beneficiarul lucrărilor ca urmare a rezultatelor studiilor derulate, consultărilor şi implicării instituţiilor ştiinţifice şi ONG-urilor pentru reducerea impactului asupra populaţiei de urs
   :one speciale de protecţie (SCI; pentru carnivore mari		MM şi ANPM	proiecte		Un număr de 90 de SCI-uri, având o suprafaţă de 19144 km2, din totalul de 383 de SCI-uri sunt desemnate pentru această specie. Proiecte finanţate prin POS Mediu Axa 4 au avut ca rezultat elaborarea planurilor de management, mare parte din acestea fiind în prezent în curs de avizare.
   Administrarea 9ranei complementare		gestionari fonduri cinegetice/ administratori arii naturale protejate	gestionari fonduri cinegetice/ administratori arii naturale protejate	Permanent	Administrarea de hrană complementară s-a realizat în baza Ordinul 478 din 16 octombrie 2002 privind aprobarea Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului şi a Instrucţiunilor de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului
   Integrarea managementului forestier cu cel al faunei		MM		Permanent	Planurile de management cinegetic şi amenajamentele silvice se armonizează cu planurile de management ale ariei naturale protejate
   Armonizarea legislaţiei	– proces continuu bazat pe studiile anterioare	MM		Permanent	Legislaţia de mediu a fost modificată dar există încă aspecte care nu sunt corelate cu prevederile din legislaţia existentă din alte domenii

   • – podurile de trecere, tuneluri şi viaducte

   • – alte măsuri incluse la proiectarea autostrăzilor

   • – identificarea „fragmentation hot-spots”

   • – realizarea unei baze de date privind proiectele

   • – elaborarea şi aprobarea planurilor de management care vor include măsuri de protecţie speciale în SCI-urile declarate pentru urs

   • – distanţa de administrare a hranei să fie de minim 2 km faţă de localităţi şi în locaţii diferite

   • – hrana se administrează pentru reducerea conflictelor, pentru ajutarea şi protejarea speciei (conform planurilor de management cinegetic).

   • – hrana administrată trebuie să fie compatibilă cu regimul alimentar natural

   • – certificarea sanitar – veterinară a hranei complementare administrate

   • – consultarea gestionarilor fondurilor cinegetice şi a administratorilor ariilor naturale protejate la elaborarea amenajamentelor silvice

   • – introducerea arborilor/arbuştilor fructiferi

   16

   PREVENIREA ŞI REDUCEREA CONFLICTELOR
   Educaţia populaţiei locale		MM Gestionari fonduri cinegetice NGO Administratori arii naturale protejate	proiecte	Permanent	Proiecte finanţate prin LIFE, POS Mediu derulate la nivel local sau regional
   Managementul deşeurilor	conflictelor om-urs	Autorităţi locale APM şi GNM	Proiecte şi bugetele locale	Permanent	În cadrul unor proiecte au fost asigurate la nivel local containere şi colectarea zilnică a deşeurilor
   Relocarea exemplarelor problemă		MM, Gestionari fonduri cinegetice, ONG	Gestionarii fondurilor cinegetice		Măsura a fost aplicată anual, în limitele stabilite de legislaţia naţională
   Reglementarea activităţii umane în zonele de interacţiune om- urs	sănii cu motor)	Autorităţile locale		Permanent	Măsuri stabilite punctual/local prin decizii ale autorităţilor locale sau prin regulamentele unor arii naturale protejate în anumite zone
   Studiul tipurilor de conflicte şi elaborarea măsurilor şi procedurilor pentru prevenire		MM	Buget, gestionari fonduri cinegetice, proiecte		MM a finanţat studii anuale privind pagubele înregistrate pe baza datelor centralizate de ANPM şi a deciziilor ITRSV pentru acordarea de despăgubiri în baza HG nr. 1679/2008. Prin alte surse de finanţare (LIFE) au fost derulate studii la nivel local privind tipurile de conflicte, factori care favorizează producerea pagubelor, măsuri de prevenire.
   Informarea opiniei publice şi implicarea ON6- urilor		Autorităţi centrale, instituţii de învăţământ, ONG, etc.			Proiecte finanţate prin LIFE, POS Mediu derulate la nivel local sau regional au asigurat sprijinul financiar pentru organizarea de întâlniri cu factorii interesaţi şi editarea de materiale pentru informarea opiniei publice.

   • – editare de materiale, prezentări, conferinţe publice

   • – lansare de programe educaţionale interactive

   • – containere speciale care nu permit accesul

   • – colectarea zilnică a deşeurilor în localităţile cu potenţial ridicat de apariţie a

   • – interzicerea turismului bazat pe urşii gunoieri

   • – interzicerea activităţilor umane (hrănire, hăituirea cu câini) care încurajează habituarea ursului şi alterează comportamentul natural al acestuia

   • – interzicerea practicării sporturilor motorizate (ATV, motociclism, enduro,

   • – înregistrarea conflictelor – raportare la ITRSV şi APM

   • – realizarea unei analize anuale

   • – set de măsuri de prevenire – instituţii interesate

   17

   Implementarea măsurilor de prevenire		MM Gestionari fonduri cinegetice		Permanent	Implementarea la nivel local a unor măsuri de prevenire, dar finanţarea a fost asigurată prin proiecte.
   Compensarea pagubelor		MM Gestionari fonduri cinegetice	Buget MM	Permanent	Compensarea doar a pagubelor asupra culturilor agricole/silvice şi animalelor domestice conform HG nr. 1679/2008, dar legislaţia în vigoare nu stabileşte obligativitatea implementării de către proprietarii culturilor agricole/silvice şi animale domestice a unor măsuri de prevenire pentru acordarea despăgubirilor pentru pagube produse de specii strict protejate. Nu există legislaţie şi un sistem funcţional, pentru compensarea pagubelor produse de specia urs brun, bunurilor materiale şi vătămărilor umane.
   CONTROLUL MĂRIMII POPULAŢIEI
   Acordarea derogărilor		MM			MM a finanţat studii anuale privind efectele aplicării derogărilor asupra mărimii populaţiei de urs şi stabilirea numărului maxim de intervenţie
   Colectarea datelor şi recoltarea probelor biologice		Gestionari fonduri cinegetice MM			MM prin ANPM a transmis gestionarilor anual metodologia de evaluare a efectivelor, fişele de colectare a datelor din teren pe fiecare fond de vânătoare şi gestionar, formatul raportului privind acţiunea desfăşurată în baza derogării acordate şi obligativitatea recoltării probelor biologice de la exemplarele capturate/recoltate sunt stabilite prin Ordin.

   • – resurse financiare prioritare pentru acţiuni de prevenire

   • – acţiuni de prevenire a pagubelor provocate de urs

   • – cod de bune practici pentru prevenirea conflictelor cu carnivorele mari

   • – compensarea se realizează doar acolo unde s-a constatat implementarea măsurilor de prevenire, conform legislaţiei în vigoare

   • – măsuri pentru implementarea legislaţiei

   • – raport anual privind pagubele înregistrate şi efectele aplicării derogărilor

   • – stabilirea nivelului maxim de intervenţie în urma unui studiu ştiinţific

   • – standardizarea prin fişe speciale

   • – metodologie unitară de recoltare a probelor

   • – asigurarea conservării

   • – analiza probelor

   18

   Asigurarea transparenţei privind cota de recoltă> efectivele> etc.

   MM

   MM a publicat pe site rapoarte ale unor studii de evaluare, dar nu anual şi a răspuns solicitărilor primite privind efectivele evaluate la nivel naţional, numărul de exemplare recoltate.

   • – pe site sau la cerere

   • – datele sunt publice

   19

4. 4. Revizuirea „Planului de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România” ca parte integrată a „Planului de management pentru conservarea populaţiei de urs brun din România”

   Obiectivul general propus pentru elaborarea viitorului plan de management îl constituie conservarea populaţiei de urs brun din România menţinând mărimea populaţiei de urs la un nivel care să asigure o bună convieţuire cu populaţia umană.

   Pentru a se atinge obiectivul general prin implementarea obiectivelor de conservare al planului de management se elaborează "Planul de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun (Ursus arctos arctos) din România".

   1. 4.1. Obiectivele „Planului de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun (Ursus arctos arctos) din România”.

      Menţinerea pe termen lung a populaţiei de urs brun şi a habitatului său într-o stare de conservare favorabilă, în coexistenţă cu oamenii, reprezintă obiectivul general la nivel naţional.

      Planul de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun (Ursus arctos arctos) din România ce reprezintă un document orientat spre implementare, care se adresează autorităţilor responsabile şi organizaţiilor implicate în gestionarea speciei la nivel naţional. Prin acest document sunt stabilite măsuri specifice pentru fiecare acţiune, precum şi cadrul de punere în aplicare (perioada de timp, surse de finanţare şi autoritatea/organizaţia responsabilă pentru implementarea măsurii).

      Planul de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs din România asigură o prioritizare a măsurilor de conservare şi coordonarea acţiunilor factorilor implicaţi în conservarea şi gestionarea populaţiei de urs din România, pentru atingerea obiectivelor de conservare.

      Obiectivele de conservare ale speciei urs brun în România sunt:

      1. a) Asigurarea arealului de distribuţie şi a mărimii populaţiei pentru menţinerea stării de conservare favorabile a speciei urs brun;

      2. b) Menţinerea conectivităţii populaţiei de urs brun în regiunea Carpatică;

      3. c) Prevenirea, controlul pagubelor şi rezolvarea conflictelor om-urs;

      4. d) Educare, informare şi comunicare cu privire la specia urs brun şi managementul acesteia;

      5. e) Îmbunătăţirea cadrului legal şi instituţional cu privire la managementul speciei urs. Principiile de bază ale planului de acţiune, pornind de la considerentele că după ultimele date se constată că mărimea optimă a populaţiei de urs brun, din punct de vedere ecologic, social şi economic, este de aproximativ 4.000 de exemplare, iar habitatele specifice ocupă o suprafaţă de aproximativ 71840 km2 la nivel naţional (LIFE FOR BEAR 2016), sunt

      următoarele:

      1. a) Menţinerea unei populaţii viabile de urs brun într-un mod durabil, care să îndeplinească rolul ecologic în toate ecosistemele care oferă condiţii adecvate pentru existenţa speciei;

      2. b) Menţinerea unei structuri normale din punct de vedere ecologic a populaţiei de urs brun;

      3. c) Monitorizarea dinamicii populaţiei de urs brun în vederea stabilirii măsurilor de management ce se impun;

      La nivel european, a fost publicat în ianuarie 2015, documentul prin care sunt identificate acţiunile cheie pentru populaţiile de carnivore mari din Europa (Boitani şi colab., 2015), pe următorii cinci ani, în scopul îmbunătăţirii stării de conservare a acestor populaţii. Acest document asigură autorităţilor responsabile şi factorilor interesaţi din ţările din regiune o planificare strategică pentru acţiunile relevante ce vor fi aplicate în perioada respectivă. În elaborarea Planului de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs din România au fost analizate acţiunile generale pentru speciile de carnivore mari din Europa şi acţiunile necesare la nivelul populaţiei de urs brun din regiunea Carpaţilor stabilite prin acest document.

      Planul de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs din România are în vedere situaţia specifică ţării noastre, asigurând o prioritizare a acţiunilor şi coordonarea factorilor implicaţi în conservarea şi gestionarea populaţiei de urs din România, pentru::

      1. a) asigurarea datelor de încredere ca suport ştiinţific în procesul decizional,

      2. b) menţinerea unei populaţii de urs stabile,

      3. c) protejarea habitatelor naturale specifice şi a calităţii acestora,

      4. d) menţinerea comportamentului natural şi evitarea habituării/condiţionării exemplarelor de urs,

      5. e) prevenirea şi reducerea conflictelor,

      6. f) asigurarea conectivităţii ecologice în aria de distribuţie a speciei la nivel naţional şi regional,

      7. g) informarea şi conştientizarea populaţiei locale,

      8. h) implicarea factorilor interesaţi în luarea deciziilor,

      9. i) îmbunătăţirea legislaţiei şi asigurarea implementării şi respectării prevederilor legale,

      10. j) integrarea măsurilor de conservare a populaţiei de urs în alte sectoare de activitate,

      11. k) creşterea capacităţii instituţionale şi cooperării autorităţilor/instituţiilor responsabile.

      Coordonarea tuturor părţilor implicate în aplicarea măsurilor stabilite prin planul de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România este esenţial pentru atingerea obiectivelor stabilite. Această responsabilitate revine autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, care împreună cu autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, trebuie să asigure completarea/modificarea cadrului legislativ precum şi instrumentele necesare pentru implementarea planului de acţiune.

      De asemenea, aprobarea planului de acţiune de către autoritatea competentă conform prevederilor legii impune aplicarea acestor măsuri în alte sectoare de activitate astfel încât să se asigure reducerea presiunii şi ameninţărilor asupra populaţiei de urs brun şi a habitatelor specifice, precum şi reducerea conflictelor.

   2. 4.2. Elaborarea planului de acţiune

      Pentru a bune bazele planului de acţiune, au fost realizate mai multe întâlniri de lucru în cadrul echipei proiectului „Conservarea populaJiei de urs brun (Ursus arctos) din România” LIFE 13 NAT/ RO / 001154 (LIFE FOR BEAR) şi patru întâlniri de lucru cu specialişti la nivel naţional care au format un „grup de lucru”. Întâlnirile s-au desfăşurat în contextul activităţii C1 a proiecului, respectiv „Revizuirea planului de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România”, activitate care îşi propune elaborarea unui plan de acţiune revizuit, analizând rezultatele şi asigurând transferul de bune practici ale proiectelor la nivel naţional şi

      regional cu referire la populaţia de urs brun din România, precum şi asigurând o intensă consultare cu factorii implicaţi, inclusiv factorii de decizie, de la nivel naţional, regional şi local. În cadrul grupurilor de lucru s-au identificarea cele mai importante probleme legate de managementul speciei urs brun şi s-au găsit şi cele mai bune soluţii de menţinere a stării favorabile de conservare a populaţiei de urs brun din România, cu care majoritatea participanţilor au fost de acord. Primele două întâlniri ale grupului de lucru au fost coordonate de reprezentanţii INCDS, iar discuţiile din cadrul ultimelor întâlniri au fost coordonate de

      reprezentanţii Ministerului Mediului.

      Toate recomandările şi rezultatele discuţiilor, după ce au fost armonizate în funcţie de necesităţile de conservare, sociale şi economice ale speciei, au fost integrate în "Planul de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România".

5. 5. Acţiuni necesare pentru menţinerea stării de conservare favorabile a populaţiei de urs brun din România

   Principalele acţiuni pentru atingerea obiectivelor planului de acţiune sunt:

   Obiectiv 1. Asigurarea arealului de distribuţie şi a mărimii populaţiei pentru menţinerea stării de conservare favorabile a speciei urs brun

   1. A.1.1. Conservarea habitatului speciei urs brun în România

   2. A.1.2. Controlul dezvoltării zonelor antropizate

   3. A.1.3. Monitorizarea populaţiei de urs brun la nivel naţional

   4. A.1.4. Asigurarea efectivului optim al populaţiei de urs brun

   5. A.1.5. Prelevarea intenţionată a unor indivizi din natură pentru reglarea densităţilor efectivelor de urs brun prin acţiuni de vânătoare reglementată de către autoritatea centrală care răspunde de managementul speciei pe baza unor derogări în situaţiile prevăzute de lege

   Obiectiv 2. Menţinerea conectivităţii populaţiei de urs brun în regiunea Carpatică

   1. A.2.1. Asigurarea conectivităţii populaţiei de urs brun în România

   2. A.2.2. Asigurarea conectivităţii populaţiei de urs brun din Regiunea Carpatică

   3. A.2.3. Translocarea şi/sau reintroducerea unor indivizi din specia urs brun

   Obiectiv 3. Prevenirea, controlul pagubelor şi rezolvarea conflictelor om-urs

   1. A.3.1. Funcţionarea unor specialişti acreditaţi care să asigure suport tehnic şi ştiinţific în managementul speciei urs brun

   2. A.3.2. Reducerea conflictelor om-urs prin implementarea măsurilor preventive de reducere a conflictelor

   3. A.3.3. Stabilirea unor compensaţii şi sau suport financiar pentru persoanele sau entităţile care au fost sau sunt afectate de prezenţa speciei urs brun

   4. A.3.4. Reducerea impactului activităţilor antropice şi integrarea măsurilor de conservare a speciei în alte sectoare de activitate

   5. A.3.5. Prevenirea condiţionării şi habituării exemplarelor de urs

   Obiectiv 4. Educare, informare şi comunicare cu privire la specia urs brun şi managementul acesteia

   1. A.4.1. Educare, informare şi comunicare cu privire la specia urs brun şi managementul acesteia Obiectiv 5. Îmbunătăţirea cadrului legal şi instituţional cu privire la managementul speciei urs

   1. A.5.1. Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale

   2. A.5.2. Îmbunătăţirea cadrului legal şi aplicarea prevederilor legale

   Obiectiv 1

   Asigurarea arealului de distribuţie şi a mărimii populaţiei pentru menţinerea stării de conservare favorabile a speciei urs brun

   ACŢIUNE 1.1.	Conservarea habitatului speciei urs brun în România
   Obiective	Asigurarea habitatului natural favorabil pentru un nivel optim al populaţiei de urs brun în România, asigurând necesităţile de deplasare ale indivizilor în interiorul populaţiei şi asigurarea fluxului genetic optim în interiorul populaţiei; Asigurarea ariei de distribuţie a speciei, precum şi a calităţii habitatelor specifice naturale pentru satisfacerea cerinţelor ecologice ale speciei şi menţinerea pe termen lung a unei populaţii viabile de urs brun din România.
   Motivaţie	Dezvoltarea şi expansiunea zonelor locuite, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport, schimbarea utilizării terenurilor şi exploatarea resurselor naturale, reprezintă principalele activităţi ce conduc la reducerea, degradarea şi fragmentarea habitatelor specifice. La nivel naţional, în ultimi 10 ani, au fost identificate mai multe cazuri în care s-au înregistrat prezenţe permanente ale unor indivizi din specia urs brun în afara ariei istorice de distribuţie raportate de România, fapt ce indică o dinamică a distribuţiei speciei, din diferite cauze naturale şi antropice cu impact direct sau indirect. O serie de activităţi antropice cu impact asupra habitatelor favorabile, nu sunt reglementate corespunzător, astfel că este necesară realizarea unor studii şi implementarea unor măsuri de management, ale căror rezultate să contribuie la îmbunătăţirea reglementărilor existente în vederea reducerii impactului activităţilor antropice din interiorul habitatelor favorabile, astfel încât să se asigure conservarea acestora.
   Descriere	Cartarea arealului de distribuţie are la bază cartarea habitatelor favorabile speciei urs brun, cartarea coridoarelor ecologice şi cartarea zonelor de management ale speciei urs brun. Reglementarea presupune realizarea unor norme metodologice-tehnice, aplicabile în stabilirea condiţiilor/luarea deciziilor de acordare a avizelor/acordurilor/autorizaţiilor pentru planuri/proiecte/activităţi care afectează habitatele favorabile speciei urs brun, pentru reducerea/eliminarea: În acest sens, Ministerul Mediului constituie o comisie de specialişti, formată din consilieri din cadrul ministerului şi experţi din diferite grupuri de lucru funcţionale, cu rol de analiză şi selecţie a informaţiilor din ghidurile realizate anterior, care se pot transforma în norme tehnice aplicabile. În cazul în care se constată că informaţiile nu acoperă toate domeniile de impact,

   1. a) Cartarea arealului de distribuţie al speciei urs brun în România.

   2. b) Reglementarea aplicării măsurilor propuse şi validate din ghidurile realizate în proiectele finalizate anterior, ce vizează conservarea şi managementul speciei urs brun şi habitatelor specifice.

      1. 1. impactului proiectelor / planurilor / activităţilor antropice (infrastructura de transport, parcuri de producţie energie alternativă, dezvoltare zone rezidenţiale, infrastructură turistică, etc.);

      2. 2. impactului activităţilor antropice (turism, colectare fructe de pădure/ciuperci, lucrări silvice şi cinegetice, exploatare resurse naturale, etc.) asupra speciei urs brun, realizate în habitatul natural.

   atunci comisia propune a se realiza şi alte ghiduri, care să conţină măsurile necesare pentru a realiza un management conservativ al speciei. Pe baza acestor analize, Ministerul Mediului realizează norme tehnice de aplicare pentru ghidurile realizate anterior, acolo unde este cazul şi care au legătură cu managementul speciei urs brun. Se va acorda o atenţie sporită efectului cumulativ al acestor impacturi, astfel încât obiectivul de conservare al speciei urs brun să nu fie afectat. Se vor propune măsuri de reducere/eliminare a impactului pentru fiecare din cele trei cazuri prezentate. Pe baza studiului realizat la nivel naţional/regional/judeţean se vor reglementa aceste activităţi, astfel încât impactul lor să fie minim asupra faunei în general şi asupra speciei Ursus arctos în special – Propunere de modificare ORDIN nr. 410 din 11 aprilie 2008 (pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatice şi a importului acestora), astfel încât autorizarea recoltării produselor accesorii pădurii să se realizeze în funcţie de rezultatele studiului. Studiul se va realiza la nivel naţional pentru fiecare judeţ şi vor fi implicaţi şi gestionari ai fondurilor cinegetice. Pe baza rezultatului studiului se vor propune măsuri de îmbunătăţire sau completare a resurselor trofice. Studiul trebuie să aibă în vedere zonele în care se administrează hrană suplimentară/complementară pentru specia urs brun şi zone în care nu se administrează.

   1. c) Reglementarea participării gestionarilor fondurilor cinegetice în comisiile organizate la agenţiile de protecţia mediului pentru analizarea unor proiecte/planuri/activităţi cu potenţial impact asupra speciei urs brun, în vederea avizării acestora.

      1. 1. Realizarea unor norme interne la nivel central, astfel încât să se reglementeze implicarea gestionarilor fondurilor cinegetice în procedura de avizare a diferitelor planuri/proiecte/studii/activităţi de utilizare a resurselor naturale (silvic, agricol, resurse minerale, alte resurse naturale, etc.) şi a teritoriului (PUG, PUZ), care afectează specia urs brun, în special şi fauna de interes cinegetic, în general.

      2. 2. Reglementarea avizării amenajamentelor pastorale în vederea armonizării planurilor agro/silvo/pastorale şi de urbanism cu potenţial impact asupra managementului speciei urs brun.

      3. 3. Reglementarea realizării, avizării şi implementării planurilor de management cinegetic la nivel de fond cinegetic şi armonizarea acestora cu planurile de management ale ariilor naturale protejate, peste care se suprapun, care au specia urs brun în formularul standard NATURA 2000.

   1. d) Realizarea unui studiu privind impactul activităţilor de recoltare ciuperci şi fructe de pădure asupra populaţiei de urs brun.

   2. e) Realizarea unui studiu pentru determinarea dietei speciei urs brun în condiţiile actuale din România, în vederea evaluării resurselor trofice necesare şi disponibile.

   3. f) Realizarea şi gestionarea unei baze de date on-line la nivel de Ministerul Mediului cu privire la conservarea habitatului natural şi managementul speciei urs brun.

   	Baza de date va cuprinde la habitatele favorabile, coridoare ecologice, zonarea managementului speciei, zonă intravilan, proiecte naţionale/regionale/locale de infrastructură, precum şi alte date privind activităţi care pot afecta habitatul şi managementul speciei, rezultatele studiilor privind evaluarea mărimii populaţiei de urs brun, calitatea habitatelor specifice. Ghidurile se referă la construcţiile noi (transport, energie, turism), schimbarea utilizării terenului, activităţi de extragere e resurselor naturale care afectează resursa trofică a speciei sau duc la deteriorarea calităţii habitatelor, inclusiv efectul cumulativ al acestora. Se constată tot mai des prezenţa speciei urs brun în afara arealului tradiţional, unde comunităţile locale nu sunt obişnuite cu prezenţa speciei în zonă şi nici nu au dezvoltate sisteme de prevenire sau reducere conflicte, fapt ce ar putea sa afecteze specia pe termen lung, prin reducerea acceptanţei acesteia în zonele respective şi nu numai.
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului; Agenţiile pentru Protecţia Mediului, Garda Naţională de Mediu, Gărzile Forestiere; Institute de Cercetare/Universităţi/ Organizaţii implicate în conservarea şi managementul speciei urs brun; Gestionari de fonduri cinegetice; Administratori/Custozi arii naturale protejate
   Termen	5 ani
   Urgenţă	1
   Beneficiu	5

   1. g) Elaborarea unor ghiduri pentru evaluarea impactului activităţilor antropice asupra populaţiilor de urs

   2. h) Realizarea unui studiu privind impactul utilizării unui nou habitat de către populaţia de urs brun, în comparaţie cu utilizarea habitatului tradiţional, asupra activităţilor antropice tradiţionale realizate în aceste zone;

   1. 1. Suprafaţa habitatului favorabil;

   2. 2. Hărţi privind calitatea habitatelor şi zone de risc privind fragmentarea habitatelor;

   3. 3. Norme tehnice pentru reducerea impactului unor planuri/proiecte/ activităţi asupra habitatului favorabil;

   4. 4. Set măsuri de management/conservare în siturile NATURA 2000 pentru specia urs brun;

   5. 5. Implicarea gestionarilor fondurilor cinegetice în procesul de avizare al planurilor/proiectelor/activităţilor cu potenţial impact asupra habitatului favorabil;

   6. 6. Activităţi reglementate de colectare a ciupercilor şi fructelor de pădure din habitatul favorabil;

   7. 7. Măsuri de îmbunătăţire a ofertei trofice necesare speciei;

   8. 8. Îmbunătăţirea şi păstrarea habitatului natural;

   9. 9. Baze de date online cu privire la conservarea habitatului favorabil şi managementul speciei urs brun;

   10. 10. Ghiduri pentru evaluarea impactului activităţilor antropice asupra populaţiei de urs brun în România.

   ACŢIUNE 1.2.	Controlul dezvoltării zonelor antropizate
   Obiective	Limitarea dezvoltării infrastructurii antropice în interiorul habitatelor favorabile speciei urs brun.
   Motivaţia	În ultimii 25 de ani se înregistrează un proces de alterare a habitatului natural în zonele unde s-a extins intravilanul (case de vacanţă, facilităţi turistice şi zone rezidenţiale permanente), astfel încât unele exemplare de urs fiind nevoite să intre în contact direct cu oamenii în acele zone, producând inevitabil conflicte directe om-urs, fapt ce poate provoca scăderea nivelului de acceptanţă al speciei din partea comunităţilor locale, care împart acelaşi teritoriu cu specia urs brun.
   Descriere	Se vor realiza ghiduri de bune practici cu recomandări privind utilizarea teritoriului în zonele frecventate de urşi, astfel încât aceştia să nu fie afectaţi de dezvoltarea intravilanului. Identificarea unor măsuri compensatorii pentru proprietarii de terenuri din aceste zone, cărora li se impun măsuri de limitare a utilizării terenurilor respective. Zonele cheie pentru specia urs brun sunt identificate conform legislaţiei în vigoare (arii naturale protejate unde există specia urs brun, coridoare ecologice, etc.). Realizarea unor recomandări pentru includerea lor în regulamentul de urbanism a unor măsuri speciale pentru construcţii/amenajări, asumate de proprietar şi autoritatea locală (consiliul local, primărie, consiliul judeţean, etc.). Autoritatea locală are obligaţia să informeze proprietarul cu privire la prezenţa ursului şi a riscului de conflicte în zona respectivă.
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului; Consiliile judeţene; Primării; Proprietari; Agenţiile pentru Protecţia Mediului; Garda Naţională de Mediu;
   Termen	Permanent
   Urgenţă	2
   Beneficiu	5
   ACŢIUNE 1.3.	Monitorizarea populaţiei de urs brun la nivel naţional
   Obiective	Determinarea mărimii şi stării de conservare a populaţiei de urs brun în România.
   Motivaţia	Principalele decizii de management al speciei de urs brun sunt luate în urma cunoaşterii stării de conservare a populaţiei şi a tendinţei populaţiei la nivel naţional, regional şi local. Astfel, deciziile de management conservativ

   1. a) Reglementarea dezvoltării intravilanului în zonele cheie pentru specia urs brun.

   2. b) Reglementarea asumării responsabilităţii pentru proprietar şi autorităţi locale, care realizează/aprobă construcţii permanente în habitatul favorabil speciei urs brun, prin acte normative.

   1. 1. Ghiduri de bune practici care să includă sub formă de recomandări un set de măsuri pentru dezvoltarea intravilanului din arealul ursului;

   2. 2. Măsuri compensatorii pentru proprietarii de terenuri din aceste zone, cărora li se impun măsuri de limitare a utilizării terenurilor respective;

   3. 3. Măsuri speciale pentru construcţii şi amenajări din habitatul favorabil speciei urs brun, destinate a fi incluse în regulamentul de urbanism.

   4. 4. Păstrarea habitatului natural.

   5. 5. Păstrarea comportamentului natural al ursului.

   6. 6. Reducerea conflictelor directe om-urs.

   asupra populaţiei de urs brun, trebuie să se bazeze pe date ştiinţifice privind mărimea populaţiei şi stării ei de conservare şi a dinamicii acesteia.

   Descriere

   Monitorizarea stării de conservare a populaţiei de urs brun se va realiza periodic, o dată la 6 ani, la scară naţională, conform metodologiei avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, pentru aplicarea prevederilor art. 11 din Directiva Habitate şi elaborarea raportului de ţară conform obligaţiilor stabilite prin art. 17 din directivă şi a bunelor practici internaţionale şi naţionale. Monitorizarea ar trebui să vizeze următoarele categorii de date necesare pentru analiza stării de conservare (populaţie, habitate, presiuni şi ameninţări): Este recomandat ca monitorizarea mărimii populaţiei, utile evaluării stării de conservare, să fie fundamentată şi pe metode bazate pe analize genetice ce pot oferi informaţii cu o precizie ridicată a mărimii populaţiei. În plan secundar, în funcţie de resursele disponibile pot fi urmărite şi alte obiective precum: stabilirea potenţialului evolutiv şi al viabilităţii genetice şi pentru detectarea timpurie a problemelor genetice (consangvinizare) în cadrul populaţiei de urs la nivel naţional; stabilirea nivelului fluxului de gene în cadrul populaţiei de urs la nivel naţional. Standardizarea şi aplicarea coordonată a metodologiei de monitorizare la nivel naţional constituie elemente cheie pentru asigurarea calităţii datelor. Realizarea unui sistem care să asigure colectarea datelor rezultate prin aplicarea programului de monitorizare cât şi a altor studii privind această specie, este necesar pentru facilitarea accesului persoanelor interesate, pentru evaluarea eficienţei măsurilor de management şi luarea deciziilor privind revizuirea planului de acţiune şi de management al speciei b) Monitorizarea intensivă Monitorizarea intensivă reprezintă metoda de bază pentru stabilirea numărului minim de indivizi al speciei urs brun la nivel naţional. Metoda se va realiza periodic, cel puţin o dată la 10 ani, la scară naţională, conform bunelor practici internaţionale şi naţionale, prin studii genetice realizate pe probe colectate non-invaziv, din fondurile cinegetice şi din ariile naturale protejate.

   1. a) Monitorizarea stării de conservare a populaţiei de urs brun.

      1. 1. Estimarea mărimii şi structurii populaţiei: estimarea periodică a populaţiei, natalitatea şi mortalitatea în cadrul populaţiei de urs brun, dinamica populaţiei, identificarea zonelor în care se înregistrează mortalităţi ridicate cauzate de om, precum şi evaluarea stării de sănătate a populaţiei de urs brun);

      2. 2. Evaluarea calităţii habitatelor: revizuirea periodică a capacităţii de suport a habitatelor, variaţii ale arealului de distribuţie (cartarea în interiorul arealului de distribuţie a următoarelor clase: 1) prezenţă si reproducere; 2) prezenţă fără reproducere; 3) prezenţă ocazională/accidentală), cartarea zonelor de concentrare sezonieră, analiza fragmentării la nivel naţional)

      3. 3. Identificare presiuni şi ameninţări: se vor utiliza clasele stabilite pentru raportarea către Comisia Europeană şi se vor carta zonele în care presiunile şi ameninţările pot fi considerate ca fiind semnificative pentru starea de conservare.

   Monitorizarea intensivă presupune: Colectarea datelor din teren se realizează pe toată perioada anului calendaristic, în urma elaborării unor protocoale de colectare a probelor non- invazive (excremente, păr, etc.) în colaborare cu gestionarii fondurilor cinegetice şi colectare anuală de probe de la exemplarele prelevate intenţionat din natură, capturate şi/sau probe colectate non-invaziv de la exemplarele capturate şi relocate. Înaintea aplicării metodei se vor realiza protocoale de monitorizare şi sesiuni de instruiri periodice a personalului de specialitate de la gestionarii fondurilor cinegetice. Monitorizarea permanentă se va realiza anual, la nivel judeţean, regional şi naţional, cu date colectate de pe fondurile cinegetice şi ariile naturale protejate, având ca obiectiv furnizarea următoarelor date/informaţii: Monitorizarea permanentă a populaţiei de urs brun în România se bazează pe determinarea trendului populaţiei şi estimarea anuală a numărului de urşi la nivel judeţean şi naţional, realizată cu date colectate de pe fondurile cinegetice prin următoarele metode: 1. în perioda de primăvară: a) Protocol de evaluare a numărului de urşi prin observaţii directe şi cu ajutorul camerelor cu senzori de mişcare în zonele de mişcare/trecere şi în punctele de hrănire. Se recomandă utilizarea metodologiilor de monitorizare a ursului (bazate pe colectarea urme şi capturi foto) propuse în "Ghidul

   1. 1. monitorizarea mărimii populaţiei şi stabilirea numărului minim de indivizi la nivel naţional, regional şi judeţean,

   2. 2. stabilirea potenţialului evolutiv şi al viabilităţii genetice,

   3. 3. detectarea timpurie a problemelor genetice (consangvinizare) în cadrul populaţiei de urs la nivel naţional,

   4. 4. stabilirea nivelului fluxului de gene în cadrul populaţiei de urs la nivel naţional.

   1. c) Monitorizarea permanentă

      1. 1. estimarea mărimii minime, structurii, densităţii şi trendul populaţiei de urs brun în România;

      2. 2. determinarea distribuţiei permanente, sezoniere şi accidentale la nivel naţional a populaţiei de urs brun;

      3. 3. monitorizarea funcţionalităţii coridoarelor ecologice / punctelor critice;

      4. 4. identificarea zonelor în care se înregistrează mortalităţi ridicate cauzate de om (diferite forme de braconaj şi cazuri accidentale);

      5. 5. identificarea zonelor cu nivel ridicat al conflictelor;

      6. 6. evaluarea pagubelor produse de urs şi a cauzelor producerii. Monitorizarea permanentă trebuie sa fie completată de:

         1. 1. realizarea unor protocoale de colectare a datelor de prezenţă a speciei care să permită colectarea unor şiruri de date pe termen lung, (monitoring continuu şi adaptiv);

         2. 2. realizarea unor protocoale de colectare a probelor genetice invazive;

         3. 3. colectarea anuală de către gestionarii fondurilor cinegetice şi a altor organisme abilitate (administraţii arii protejate, proiecte, etc.) a probelor genetice invazive, de la toate exemplarele recoltate/ capturate/accidentate şi predate autorităţii ştiinţifice CITES în domeniu cinegetic;

         4. 4. sesiuni de instruiri periodice a personalului de specialitate de la gestionarii fondurilor cinegetice.

   pentru estimarea populaţiei de urs brun" elaborat în cadrul proiectului LIFEURSUS – LIFE08NAT/RO/000500. Pentru a elimina/ reduce numărarea şi contabilizarea multiplă a aceloraşi exemplare de urs brun înregistrate pe camerele fondurilor cinegetice învecinate se va dezvolta şi folosi un program (soft) de identificare a exemplarelor de urs. 2. în perioada de vară-toamnă: Estimarea anuală se realizează pe o periodă de un an calendaristic, începând primăvara şi se finalizează toamna. Procedura detaliată de estimare a mărimii populaţiei urs brun la nivel naţional va fi distribuită anual de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului (Ministerul Mediului) structurilor din teritoriu (APM-uri), care vor coordona monitorizarea efectivelor de urs brun la nivel judeţean. Toate datele care reflectă prezenţa speciei urs brun la nivelul fondurilor cinegetice vor fi integrate într-un studiu de estimare a efectivelor la nivel naţional (pe zone ecologice relevante/ categorii de zone de management) şi de determinare a nivelului maxim de intervenţie în populaţia de urs brun, ţinând cont de soluţiile alternative cazul în care nu există soluţii alternative Odată cu centralizarea datelor pe judeţ se vor face propuneri de plafon maxim de intervenţie pe fonduri cinegetice şi gestionari. Totodată, gestionarii vor justifica propunerile făcute. Propunerile gestionarilor fondurilor cinegetice de plafon maxim de intervenţie, vor avea la bază nivelul pagubelor şi conflictelor înregistrate, situaţia efectivelor reale estimate în anul precedent comparativ cu cele optime, tendinţa şi structura populaţiei. În urma rezultatului monitorizării permanente/anuale, autoritatea centrală pentru protecţia mediului (Ministerul Mediului), va stabili nivelul şi modul de intervenţie asupra populaţiei de urs brun la nivel naţional, în corelaţie cu rezultatele monitorizării stării de conservare şi a monitorizării intensive, dacă au fost realizate până la data finalizării monitorizării permanente/anuale. Analizarea datelor primare provenite de la gestionarii fondurilor cinegetice în vederea realizării studiului de monitorizare permanentă/anuală se va realiza de institute/entităţi/organizaţii de profil, care au personal calificat în domeniul cinegetic şi au capacitate tehnică de colectare, analizare şi verificare date primare la nivel naţional. Activitatea va fi contractată de Ministerul Mediului, pe o perioadă ce permite derularea activităţii de la an la an.

   1. b) Protocol de evaluare prin înregistrarea şi măsurarea urmelor în vederea evitării dublei/multiplelor înregistrări prin eliminarea de la numărare a urmelor cu dimensiuni egale;

   2. c) Identificarea unităţilor reproductive;

   1. a) Protocol de estimare a numărului exemplarelor de urs prin observaţii directe şi cu ajutorul camerelor cu senzori de mişcare în zonele de mişcare/trecere şi în zonele unde produc pagube şi conflicte. Pentru a elimina/ reduce numărarea şi contabilizarea multiplă a aceloraşi exemplare de urs brun înregistrate pe camerele fondurilor cinegetice învecinate se va dezvolta şi folosi un program (soft) de identificare a exemplarelor de urs.

   2. b) Protocol de evaluare prin înregistrarea unităţilor reproductive, când se pot observa puii din anul curent şi anul precedent.

   	Programul de monitorizare este adaptativ, putând fi revizuit ca urmare a unor situaţii nou apărute sau pentru a completa informaţiile necesare pentru fundamentarea măsurilor de management.
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului; APM-uri; Instituţii şi organizaţii de cercetare în domeniul faunei cinegetice; Gestionari de fonduri cinegetice; organizaţii de conservare în domeniul faunei cinegetice; Administratori/Custozi arii naturale protejate.
   Termen
   Urgenţă	1
   Beneficiu	5

   1. 1. Starea de conservare a populaţiei de urs brun;

   2. 2. Mărimea minimă a indivizilor din populaţia de urs brun, determinată prin analize genetice;

   3. 3. Caracterizarea genetică a populaţiei de urs brun;

   4. 4. Estimări şi tendinţe anuale ale mărimii populaţiei de urs brun, determinată în urma monitorizării permanente;

   5. 5. Studiu anul de estimare a populaţiei de urs brun în România, în urma căruia Ministerul Mediului poate să stabilească nivelul maxim de intervenţie anuală/periodică în populaţia de urs brun.

   1. a) 3 ani (periodic la 6 ani) – Starea de conservare a populaţiei de urs brun;

   2. b) 3 ani (periodic la 10 ani) – Mărimea minimă a populaţiei de urs brun, determinată prin analize genetice şi caracterizarea genetică a populaţiei;

   3. c) permanent (anual) – estimări şi tendinţe anuale ale mărimi populaţiei de urs brun şi stabilirea nivelul maxim de intervenţie în populaţie.

   ACŢIUNE 1.4.	Asigurarea efectivului optim al populaţiei de urs brun
   Obiective	Menţinerea populaţiei de urs brun la un nivel optim, astfel încât gestionarii fondurilor cinegetice să fie direct interesaţi să fie implicaţi în măsuri de conservare a speciei urs brun, iar comunităţile locale să nu fie afectate de prezenţa speciei în zona lor de activitate.
   Motivaţia	Efectivul optim este reglementat de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, şi reprezintă numărul de exemplare aparţinând unei specii din fauna cinegetică, care habitează într-un fond cinegetic, într-o anumită structură populaţională, şi asigură conservarea speciilor, produce minimum de pagube şi nu prezintă risc pentru populaţia umană. Pornind de la definiţia efectivului optim, implementarea măsurilor de management ale speciei urs brun se realizează la nivel de fond cinegetic şi nu sunt reglementate a se realiza diferenţiat pe zone de management local sau regional, astfel că pentru asigurarea efectivului optim al populaţiei de urs brun în România, trebuie găsite soluţii diferite în funcţie de zonele de activitate antropică şi habitatele naturale utilizate de specie.
   Descriere	a) Determinarea efectivului optim al populaţiei de urs brun în România. Efectivul optim se va determina periodic, o dată la 10 ani, în funcţie de capacitatea de suport a habitatelor favorabile, la care se adaugă şi contribuţia reprezentată de suplimentarea hranei în mod artificial acolo unde aceasta se practică, şi de gradul de acceptanţă al populaţiei umane măsurată obiectiv la nivel de comunităţi pe baza unor standarde acceptate la nivel naţional, astfel încât populaţia optimă de urs brun să aibă o structură normală pe sexe şi clase

   de vârstă, acceptabil din punct de vedere al echilibrului cu populaţiile altor specii cinegetice şi al prejudiciilor produse omului; Pentru asigurarea şi menţinerea stării de conservare favorabile a speciei se va realiza un management populaţional diferenţiat, astfel încât să se asigure nuclee de reproducere, zone de mişcare în arealul natural (coridoare ecologice), zone de recolonizare naturală, zone de linişte şi zone de hrănire, ţinând cont de următoarele principii: Zonarea managementului se va face periodic (10 ani) şi reprezintă un instrument de management destinat asigurării stării favorabile de conservare a speciei urs brun în România. Zonarea managementului speciei urs brun se va realiza pe baza unor obiective de conservare şi criterii stabilite astfel încât să nu afecteze starea de conservare favorabilă a populaţiei de urs brun în România. Criteriile pentru zonarea managementului speciei urs brun, trebuie să includă aspecte de ordin ecologic şi socio-economic, care să fundamenteze stabilirea obiectivelor şi alegerea măsurilor. Având în vedere că procesul de desemnare a unor zone presupune un nivel ridicat de informaţii şi o abordare participativă cu scopul diminuării conflictelor sociale, este oportună în principal stabilirea unor obiective de conservare/management şi a unor criterii de stabilire a zonelor de conservare/management. Obiectivele şi criteriile necesare stabilirii zonelor de conservare/management trebuie să ţină cont de mărimea populaţiei, starea/calitatea habitatelor, efectivele optime, managementul cinegetic istoric, ariile protejate existente, coridoarele ecologice, zonele de concentrare, zonele cu conflicte, obiective strategice de dezvoltare a României. Ca principiu este nevoie de definirea unor categorii de zone considerând obiective diferite de conservare ce trebuie atinse prin pachete de măsuri ce pot include şi vânătoarea ca activitate de management. Zonele de management pentru specia urs brun la nivel naţional, rezultate în urma unui studiu ştiinţific se vor concretiza printr-un act normativ (Ordin de Ministru), emis în baza rezultatelor obţinute din studiu ştiinţific. Zonele de management ale populaţiei de urs brun se vor stabili prin realizarea unui studiu la nivel naţional/regional şi trebuie să includă următoarele categori: (1) Zone cheie pentru conservare: În aceste zone, principalele măsuri ar trebui să vizeze menţinerea condiţiilor da habitat, reducerea deranjului şi minimizarea activităţilor umane cu potenţial impact direct asupra speciei urs brun.

   1. b) Determinarea zonelor de management al populaţiei de urs brun la nivel naţional în vederea asigurării efectivului optim al populaţiei de urs brun.

      1. 1. conservarea habitatului favorabil speciei,

      2. 2. interesul sănătăţii şi securităţii publice,

      3. 3. obiectivele strategice de dezvoltare locale/regionale,

      4. 4. prevenirea şi reducerea pagubelor,

      5. 5. asigurarea unui efectiv optim al populaţiei de urs brun prin măsuri de refacere a ofertei trofice, acolo unde este cazul şi prin controlul mărimii populaţiei.

   Zonele cheie pentru conservare se vor stabili, astfel încât să includă şi următoarele categorii: Fondurile cinegetice din aceste zone sau părţi din fondurile cinegetice pot fi clasificate ca zone de conservare a genofondului şi manageriate corespunzător, inclusiv prin asigurarea unor subvenţii pentru gestionarii fondurilor cinegetice (sumele trebuind să încurajeze implementarea măsurilor de conservare). Hrănitul complementar poate fi permis în condiţii specifice, clar definite, asociate unor obiective de conservare. În aceste zone, intervenţiile în populaţie pot fi permise numai în condiţii de urgenţă sau situaţii cu risc (inclusiv pentru asigurarea toleranţei faţă de specie în zonele de recolonizare naturală, coridoare ecologice-habitat favorabil) sau în condiţii controlate pentru restabilirea unei structuri normale a populaţiei, dacă rezultatele fundamentate prin studii ştiinţifice, arată o structură dezechilibrată pe sexe. În aceste zone trebuie asigurate mecanisme de subvenţie a metodelor de protecţie a gospodăriilor şi de bune practici ale habitatelor. Pentru eficientizarea măsurilor de conservare din aceste zone este necesar să se stabilească o suprafaţă minimă a unui trup de habitat ce se compune ca element în cadrul zonării. (2) Zone de management durabil: Aceste zone se vor stabili, astfel încât să includă şi habitate naturale favorabile pentru perioada somnului de iarnă, pentru reproducere, hrănire şi mişcare sezonieră, precum şi coridoare de interes regional şi naţional, unde efectivele estimate sunt mai mari decât efectivele optime la nivel de fonduri cinegetice. În aceste zone se impun măsuri pentru creşterea ofertei trofice în pădure, respectiv fructe de pădure şi ciuperci, precum şi menţinere a efectivelor populaţiei de cervide şi mistreţ la un nivel optim. Se va asigura un management forestier adecvat, având în vedere principiul rotaţiei lucrărilor silvice. În aceste zone sunt permise următoarele activităţi: a) hrănitul complementar în formă reglementată şi cu obiective clar stabilite, astfel încât să nu favorizeze creşterea artificială a efectivelor;

   1. a) zone protejate la nivel naţional: parcurile naţionale şi zone de protecţie integrală din parcurile naturale. În aceste zone managementul cinegetic este realizat de administraţia ariilor naturale, iar vânătoarea nu este permisă, decât în condiţii speciale, cu acordul consiliului ştiinţific, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

   2. b) zone de linişte din cadrul fondurilor cinegetice – În aceste zone, managementul cinegetic este realizat de gestionarii fondurilor cinegetice şi vânătoarea nu este permisă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

   3. c) zone speciale de conservare, care au un plan de management aprobat în conformitate cu legislaţia de mediu în vigoare (situri Natura 2000, coridoare ecologice, zone cu statut sectorial special – păduri virgine.).

   4. d) zone cu habitate favorabile pentru perioada somnului de iarnă ( în principal pentru femele). Aceste zone se determină în urma unui studiu ştiinţific, împreună cu gestionarii fondurilor cinegetice.

   Nivelul maxim şi modul de intervenţie în populaţia de urs brun prin vânătoare în zona de management durabil, se determină în urma studiilor anuale bazate pe monitorizări permanente/anuale la nivel naţional, bazate pe datele primare de prezenţă colectate de pe fondurile cinegetice. Vânătoarea poate fi permisă, în limita unui nivel maxim de intervenţie, în condiţiile în care stabilirea lor este recomandată de rezultatele studiilor ştiinţifice, planificarea lor se face pe criterii comunicate gestionarilor şi publicului, impactul aplicării cotelor este demonstrat prin indicatori asumaţi de factorii interesaţi şi procesul de alocare a cotelor este principial, fundamentat ecologic şi social, transparent şi nu permite abuzuri. În contextul în care apar efecte nedorite în sensul periclitării obiectivelor de conservare, vânătoarea poate fi suspendată până când se constată o îmbunătăţire a situaţiei. (3) Zone de management al conflictelor Zonele de management al conflictelor reprezintă zonele cu risc major pentru populaţia umană, în care istoricul conflictelor indică o problemă cu impact social major şi prezenţa exemplarelor de urs brun nu este dorită de comunităţile şi/sau autorităţile locale. Aceste zone cuprind: În această zonă, principala metodă de prevenire şi reducere a conflictelor se bazează pe amplasarea unor echipamente de prevenţie, dedicate acestui scop ( garduri electrice, câini specializaţi, tomberoane anti-urs, etc.) Metodele de prevenire a pagubelor/conflictelor în această zonă trebuiesc să fie stimulate pentru achiziţionarea unor echipamente de protecţie animale/culturi agricole/bunuri materiale (garduri electrice, câini specializaţi, tomberoane anti-urs), care se utilizează cu succes în toate ţările în care acestea se aplică. În aceste zone trebuie să se încurajeze (stimuleze) comportamente sociale adecvate prevenţiei conflictelor şi descurajate practicile ce duc la alterarea comportamentului animalelor.

   1. b) în mod excepţional, translocări ale unor exemplare de urs, care provin din zonele de management al conflictelor, cu acordul gestionarului fondului cinegetic şi al autorităţilor locale (primărie, consiliu local), unde urmează a se face această acţiune.

   2. c) reglarea densităţilor efectivelor de urs brun prin acţiuni de vânătoare reglementată de către autoritatea centrală care răspunde de managementul speciei pe baza unor derogări în situaţiile prevăzute la art. 38 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare. La stabilirea derogărilor, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului trebuie să se asigure că sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: nu există o alternativă acceptabilă şi măsurile derogatorii nu sunt în detrimentul menţinerii populaţiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural.

   1. a) zone intravilane rezidenţiale, staţiuni turistice şi cele din imediata apropiere a acestora;

   2. b) zone parţiale de concentrare tradiţională (zonele cu livezi şi culturi agricole utilizate de urşi) pe perioada sezonului de hiperfagie.

   Reglementarea hrănitului complementar pentru specia urs brun în aceste zone. Se poate realiza hrănirea de abatere, cu caracter temporar, în afara zonelor de risc de conflicte. Gestionarea corespunzătoare a hrănitului complementar pentru alte specii (mistreţ), astfel încât şi acesta să se facă doar în perioadele de obligativitate prin contractele de gestionare. În aceste zone, autorităţile locale trebuie să asigure un management eficient al deşeurilor menajere, bazat pe amplasarea unor containere/tomberoane anti-urs, care vor fi colectate zilnic sau ori de câte ori e nevoie, astfel încât urşii să nu mai fie atraşi în intravilanul rezidenţial sau în zonele turistice. În aceste zone se stabilesc nivele de intervenţie pentru relocarea şi/sau recoltarea unor exemplare de urs, destinate reducerii populaţiei, cu scopul asigurării siguranţei comunităţilor locale. Planificarea intervenţiilor trebuie să aibă în vedere reducerea bazei populaţiei prin extragerea exemplarelor juvenile sau recoltarea femelelor (fără pui). Nivelul de intervenţie stabilit anual se va fundamenta considerând distribuţia spaţială a conflictelor directe urs-om, a pagubelor, monitorizarea stării de conservare şi a monitorizării anuale, la nivel de regiune sau fond cinegetic. Principalii indicatori urmăriţi vor fi reducerea conflictelor directe urs-om, reducerea pagubelor şi menţinerea efectivelor la nivelul optim al populaţiei. Se vor realiza periodic studii şi analize sociologice, pentru a evalua schimbările de relaţionare a publicului faţă de specie. Orice formă de sprijin acordată gestionarilor de faună trebuie relaţionată cu atingerea obiectivului de management. (4) Zone marginale Zonele marginale sunt zone în care apar unele exemplare de urs brun în habitate naturale sau prezenţa ursului are un caracter accidental şi în care reproducerea nu are loc. Aceste zone pot să prezinte valoare ecologică pentru urşi aflaţi în dispersie, însă populaţia este reprezentată de indivizi aflaţi la marginea sau în afara ariei de distribuţie naturală a speciei. În aceste zone se pot acorda nivele de intervenţie în populaţie prin acţiuni de relocare (dacă aceste exemplare apar accidental şi nu reprezintă un pericol iminent la sănatatea şi integritatea omului, prima opţiune de luat în calcul ar trebui sa fie relocarea) sau dacă este cazul, chiar prin vânătoare (exemplarul pune în pericol viaţa oamenilor), stabilite de către autoritatea responsabilă, în afara cotelor planificate anterior. În aceste zone hrănitul de orice fel al ursului nu este permis. Odată cu observarea timp de cinci ani consecutiv a femelelor cu pui în habitate naturale, cu ocazia revizuirii zonării, zona respectivă poate fi inclusă în una din celelalte trei zone. Zonele propuse în zonarea managementului speciei urs brun, au un caracter informativ şi explicativ a modului în care se consideră că trebuie abordată zonarea. Zonarea va fi definitivată în urma studiului ştiinţific, în care se va realiza o analiză de ordin ecologic şi a unei analize de ordin socio-economic care să fundamenteze stabilirea obiectivelor şi alegerea măsurilor. De asemenea studiul ştiinţific trebuie să stabilească măsuri de gestiune a habitatelor,

   	populaţiei de urs şi a conflictelor om-urs, pentru fiecare zonă de management. c) Studiu privind determinarea impactului speciei urs brun asupra speciilor pradă (cerb, căprior, mistreţ), cu implicaţii în sectorul cinegetic, silvic şi agricol. Studiul se va realiza periodic (10 ani), pe baza obiectivelor de consevare a speciei urs brun şi a obiectivelor de management cinegetic al speciilor pradă, astfel încât, rezultatele lui să ajute la menţinerea stării de conservare favorabilă a populaţiei de urs brun în România şi la realizarea unui management cinegetic adecvat care să menţină echilibru pradă-prădător la nivel de fond cinegetic/judeţ/regiune. Compensarea gestionarilor în lipsa nivelului de intervenţie, acolo unde rezultatele studiului arată că există un impact major asupra speciilor pradă.
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului, Instituţii şi organizaţii de cercetare în domeniul cinegetic, Gestionari de fonduri cinegetice, organizaţii de conservare.
   Termen	2 ani (revizuit periodic la 10 ani)
   Urgenţă	1
   Beneficiu	5

   1. 1. Efectivul optim al populaţiei de urs brun în condiţiile actuale din România.

   2. 2. Zonarea managementului speciei urs brun în România, obţinută în urma unui studiu ştiinţific la nivel naţional şi reglementată printr-un act normativ.

   3. 3. Studiu privind determinarea impactului speciei urs brun asupra speciilor pradă.

   4. 4. Compensarea gestionarilor care au fonduri cinegetice, unde specia urs brun are impact semnificativ asupra speciilor pradă.

   ACŢIUNE 1.5.	Prelevarea intenţionată a unor indivizi din natură pentru reglarea densităţilor efectivelor de urs brun prin acţiuni de vânătoare reglementată de către autoritatea centrală care răspunde de managementul speciei pe baza unor derogări în situaţiile prevăzute de lege
   Obiective	Menţinerea unei populaţii de urs brun optime din punct de vedere ecologic, economic şi social, prin extragerea surplusului populaţional (diferenţa dintre efectivul real estimat şi efectivul optim), din zonele cu densităţi ridicate, prin acţiuni specifice de vânătoare reglementată, pentru realizarea echilibrului în natură şi în vederea păstrării stării actuale de conservare favorabilă a populaţiei de urs brun din România; Prevenirea şi reducerea pagubelor şi conflictelor provocate de specia urs brun prin reducerea numerică controlată a efectivelor de urs brun din zonele potenţiale de conflicte; Acceptarea speciei de către toate grupurile de interese, care convieţuiesc direct cu specia urs brun, astfel încât să se asigure o coexistenţă reală om- urs.
   Motivaţia	În actualul context naţional, starea de conservare a speciei urs brun este favorabilă, trendul populaţiei este în creştere, nivelul pagubelor şi conflictelor este în creştere, iar acceptanţa speciei în comunităţile rurale şi în unele zone turistice de interes naţional este în scădere. În acest context se impune ca vânătoarea să fie un instrument de management, care să menţină

   mărimea populaţiei de urs brun la un efectiv optim, acceptat de specialişti în domeniul cinegetic şi de comunităţile rurale şi urbane. Datorită procesului continuu de restrângere a habitatului natural al speciei urs brun în România, există la nivel naţional zone cu densităţi ridicate de urşi, care reprezintă un risc ridicat de pierderi, atât pentru oameni cât şi pentru specie (indivizi din populaţia de urs). Punctual, în unele zone, fenomenul de suprapopulare a terenurilor cu urşi, alături de degradarea habitatului natural, cât şi o posibilă destructurare a populaţiei în unele zone punctuale, constituie cauza principală a modificării comportamentului social specific şi pierderea fricii faţă de om al ursului, cu implicaţii directe asupra nivelului prejudiciilor şi atacurilor unor exemplare cu comportament deviat asupra omului. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate acorda derogări de la aceste interdicţiile art. 33 alin. (1) din OUG nr. 57/2007, prin ordin al conducătorului autorităţii, cu avizul prealabil al Academiei Române, cu condiţia să nu existe o alternativă acceptabilă, iar măsurile derogatorii să nu fie în detrimentul menţinerii populaţiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural şi numai în anumite situaţii. Derogările nu se acordă dacă există riscul ca acestea să aibă un impact negativ semnificativ de ordin calitativ sau cantitativ asupra populaţiei speciei care face obiectul derogării.

   Descriere

   a) Prelevarea intenţionată a unor indivizi din natură pentru extragerea surplusului populaţional pe sexe şi clase de vârstă, prin acţiuni specifice de vânătoare Aplicarea acestei măsuri se va realiza anual în perioadele şi cu metodele stabilite prin derogări pentru situaţiile prevăzute la art. 38 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare. Măsura se aplică în interesul protecţiei faunei şi florei sălbatice, a conservării habitatelor naturale şi pentru prevenirea pagubelor aduse recoltelor, animalelor domestice, pădurilor şi altor bunuri; Prelevarea intenţionată a unor indivizi din natură pentru extragerea surplusului populaţional se realizează cu preponderenţă în zonele de management durabil (din punct de vedere al managementului populaţiei de urs brun în România) şi anume în habitatele naturale unde efectivele estimate şi densităţile populaţiei de urs brun sunt mai mari decât efectivele optime. Prelevarea intenţionată a unor indivizi din natură pentru reducerea densităţilor populaţiei de urs brun, se va realiza în urma estimări mărimi şi structuri populaţiei de urs brun, a determinării efectivelor optime şi a zonelor de management al speciei. Reducerea densităţilor se va realiza prin extragerea surplusului populaţional pe sexe şi clase de vârstă, prin acţiuni specifice de vânătoare sub supravegherea şi îndrumarea personalului tehnic de specialitate cinegetică. 1) Anual, odată cu centralizările datelor pe judeţ, gestionarii fondurilor cinegetice vor face propuneri de plafon maxim de intervenţie pentru specia urs brun urs, la nivel de fonduri cinegetice. Propunerile de plafon maxim de intervenţie vor avea la bază: nivelul pagubelor şi conflictelor înregistrate; situaţia efectivelor reale comparative cu cele optime; tendinţa şi structura

   populaţiei şi reducerea riscului de-a se produce pagube şi conflicte directe între om-urs. Monitorizarea permanentă a urşilor recoltaţi, prin recoltarea de probe biologice şi prin întocmirea fişelor stabilite de autoritate în acest sens şi a afişării acestora şi a centralizatoarelor pe site-ul autorităţilor de mediu, pentru o deplină transparenţă. Aplicarea acestei măsuri se va implementa tot anul pentru situaţii de conflicte concrete, analizate de o comisie de specialişti, din care să facă parte şi reprezentanţi ai Agenţiilor locale pentru Protecţia Mediului şi/sau Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatele judeţene. Măsura se aplică pentru:

   1. 2) Anual se va realiza un studiu de specialitate pentru estimarea efectivelor de urs brun la nivel naţional, în urma căruia, Ministerul Mediului aprobă un nivel maxim de intervenţie în populaţia de urs brun.

   2. 3) Stabilirea, cu precauţia necesară, a unor nivele maxime de intervenţie anuale în populaţie, responsabile, bazate pe analize şi criterii realizate de specialiştii unor instituţii/univeristăţi/entităţi, care au competenţe şi expertiză în acest sens.

   3. 4) Nivelul maxim de intervenţie în populaţia de urs brun, se va stabili anual şi nu trebuie să depăşească sporul natural al populaţiei de urs brun. Nivelul maxim de intervenţie anual în populaţia de urs brun se realizează astfel:

      1. 4.1. în cazul recoltării sau capturării exemplarelor din specia urs brun aflate în mediul natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic, se acordă un număr de exemplare din specia urs brun, pentru un nivel maxim de intervenţie, stabilit până la nivelul sporului natural, care se repartizează pe judeţe şi gestionari de fonduri cinegetice, pe baza studiilor de specialitate;

      2. 4.2. în cazul recoltării sau capturării în scopul relocării, deţinerii, transportului, schimburilor în scopul repopulării sau reintroducerii exemplarelor acestei specii recoltate/capturate din natură, în oricare din stadiile ciclului lor biologic, precum şi comerţul cu produse obţinute din exemplare de urs recoltate, rămâne la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, care pot fi acordate gestionarilor fondurilor cinegetice care au epuizat numărul maxim de intervenţie sau celor care nu au primit număr maxim de intervenţie.

   1. 5) exemplarele recoltate în condiţiile de mai sus pot fi deţinute şi transportate de pe fondurile cinegetice numai crotaliate şi însoţite de copii ale autorizaţiilor de vânătoare.

   2. 6) pentru aceste exemplare recoltate sau capturate, se poate acorda certificat CITES valabil in tarile din UE.

   3. 7) reaşezarea sezoanelor de vânătoare astfel încât raportările legate de gestiunea speciei să fie făcute anual pentru toate categoriile de date (cote, derogări aplicate, pagube, plăţi compensatorii etc.). Anul calendaristic (care poate include tot două sezoane) sa devină sistem de referinţă şi nu sezonul.

   4. 8) realizarea unor indicatori de implementare acţiune, monitorizaţi de Ministerul Mediului.

   1. b) Prelevarea intenţionată şi punctuală a unor indivizi din specia urs brun, care pun în pericol sănătatea, securitatea publică, animalele şi bunurile cetăţenilor, prin acţiuni specifice cinegetice

      1. 1. prevenirea daunelor importante aduse culturilor, creşterii animalelor, pădurilor, pescăriilor şi altor forme de proprietate;

      2. 2. în interesul sănătăţii şi securităţii publice;

   Aplicarea acestei măsuri se va realiza cu metodele şi condiţiile stabilite prin derogări pentru situaţiile prevăzute la art. 38 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare. Aplicarea acestei acţiuni se va realiza în zonele unde se constată pagube şi conflicte înregistrate repetat şi se aplică în baza unor criterii clar stabilite sub monitorizarea autorităţii de mediu regională/locală. Această acţiune se poate implementa în special în zonele de management al conflictelor, dar şi punctual în restul zonelor, cu scopul de prevenire a conflictelor om-urs. Stabilirea nivelului maxim de intervenţie în aceste cazuri se face în urma unor analize/studii anuale şi se aplică în următoarele situaţii: Recoltarea sau capturarea exemplarelor din specia urs brun, se poate realiza numai cu acordul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin Direcţia biodiversitate, cu notificarea prealabilă şi punctul de vedere al agenţiilor teritoriale pentru protecţia mediului şi a comisariatelor judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu, în baza documentelor întocmite conform Hotărârii Guvernului nr. 1.679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, a avizului administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după caz, şi a dovezii că fiecare exemplar a fost monitorizat şi identificat în vederea recoltării, iar exemplarele recoltate în aceste condiţii se deduc din numărul total de exemplare prevăzut. Numărul maxim de intervenţie în acest caz ar trebui stabilit şi gestionat de către autoritatea responsabilă, considerând numărul incidentelor existente în anul anterior şi nu în relaţie cu efectivul optim sau excedentul populaţional. Recoltarea sau capturarea exemplarelor de urs se poate realiza numai sub supravegherea personalului tehnic de specialitate angajat al gestionarilor fondurilor cinegetice, pentru fondurile cinegetice care nu au exemplare din specia urs brun în gestiune (specia nu se regăseşte în fişa fondului cinegetic). Exemplarele recoltate în condiţiile de mai sus pot fi deţinute şi transportate numai crotaliate şi însoţite de copii ale autorizaţiilor de vânătoare.

   Rezultate

   1. O populaţie de urs brun în România în stare de conservare favorabilă şi optimă din punct de vedere ecologic, economic şi social, menţinută în echilibru prin vânătoare, ca acţiune de control coordonat din punct de vedere tehnic şi ştiinţific.

   1. 3. pentru alte raţiuni de interes major, inclusiv de natură socială sau economică şi pentru motive de importanţă primordială pentru mediu.

      1. 1. în cazul în care unele exemplare de urs pun în pericol sănătatea şi securitatea publică,

      2. 2. exemplare aflate în mod repetat în intravilanul localităţilor şi în staţiunile turistice,

      3. 3. exemplare care frecventează repetat locurile special amenajate pentru adăpostirea animalelor domestice, punând în pericol siguranţa acestora şi/sau a personalului de deservire,

      4. 4. exemplare prezente la cadavrul animalului domestic ucis de acestea, aflat în afara habitatului natural al speciilor de faună sălbatică.

   Responsabil	Ministerul Mediului; Ministerul Apelor şi Pădurilor; Gestionari de fonduri cinegetice; Instituţii şi organizaţii de cercetare în domeniul cinegetic; Agenţiile pentru protecţia mediului judeţene.
   Termen	Anual
   Urgenţă	1
   Beneficiu	5

   1. 2. Refacerea şi menţinerea interesului gestionarilor fondurilor cinegetice de a păstra şi conserva specia urs brun în zonele lor de activitate.

   2. 3. Refacerea şi menţinerea acceptanţei populaţiei de urs de către populaţia umană din zonele rurale şi urbane unde specia este prezentă.

   3. 4. Extragerea unui surplus populaţional pe categorii sociale de vârstă şi sex, prin metode de vânătoare care nu pun în pericol omul şi ursul.

   4. 5. Aplicarea anuală de către autoritatea publică centrală de mediu a unor derogări pentru un nivel maxim de intervenţie în populaţia de urs brun, în baza unui studiu de estimare şi propunere de nivel maxim de intervenţie, astfel încât să nu fie afectată starea de conservare favorabilă a populaţiei, cât şi să fie menţinut un efectiv optim al populaţiei la nivel naţionl.

   5. 6. Reducerea pierderilor unor exemplare de urs brun, prin acţiuni de braconaj, în urma creşterii interesului gestionarilor fondurilor cinegetice ca să aibă specia urs brun pe fondurile gestionate de aceştia.

   Obiectiv 2

   Menţinerea conectivităţii populaţiei de urs brun în regiunea Carpatică

   ACŢIUNE 2.1.	Asigurarea conectivităţii populaţiei de urs brun în România
   Obiective	Armonizarea cu sectoarele relevante (transport, ape, agicultură, silvicultură, vânătoare, dezvoltare, turism, exploatarea resurselor minerale), elaborarea procedurilor şi implementarea unor măsuri tehnice specifice pentru asigurarea conectivităţii populaţiei de urs brun în România.
   Motivaţia	România trece printr-un proces de dezvoltare a reţelelor de transport rutier şi feroviar, precum şi de extindere a unor zone turistice sau rezidenţiale la marginea sau în interiorul habitatului favorabil, schimbare a utilizării terenurilor, astfel încât s-a ajuns să fie ameninţate zonele de conectivitate ale habitatelor favorabile pentru specia urs brun. Conectivitatea ecologică se schimbă în timp şi este influenţată de o serie de factori, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii sau schimbarea destinaţiei terenurilor, dar şi de fenomene naturale. Cum astfel de factori sunt supuşi unui proces permanent de schimbare, evaluarea periodică şi asigurarea conectivităţii ecologice este absolut necesară.
   Descriere	În ultimi 5 ani au fost implementate mai multe proiecte referitoare la coridoarele ecologice pentru specia urs brun, în care s-au realizat metodologii de identificare şi de desemnare a coridoarelor ecologice la nivel naţional, regional şi local. Aceste metodologii au fost predate la Ministerul Mediului; Realizarea unor studii tehnice în teren de validare şi realizarea unor consultări cu factori interesaţi, astfel încât acestea să fie acceptate şi funcţionale. În urma validării coridoarelor ecologice, Ministerul Mediului supune avizul Academiei Române şi le desemnează în baza O.U.G. 57/2007. Măsurile de management/conservare se vor integra numai în planurile de management ale ariilor naturale protejate cu rol în asigurarea conservării speciei urs brun şi ale coridoarelor ecologice, astfel încât să se asigure menţinerea conectivităţii populaţiei de urs brun la nivel naţional, regional şi local.

   1. a) Aprobarea metodologiei de identificare şi respectiv de desemnare a coridoarelor ecologice.

   2. b) Validarea coridoarelor ecologice regionale şi locale pentru specia urs brun.

   3. c) Desemnarea coridoarelor ecologice pentru specia urs brun, conform art. 14, O.U.G. 57/2oo7;

   4. d) Elaborarea şi integrarea unor măsuri de management / conservare specifice pentru asigurarea conectivităţii în planurile de management ale ariilor naturale protejate.

   5. e) Elaborarea unui set de reglementări, proceduri şi măsuri tehnice de evitare / reducere / compensare a efectului de fragmentare a habitatelor pentru armonizarea cu celelalte sectoare relevante (transport, ape, agicultură, silvicultură, vânătoare, dezvoltare, turism, exploatarea resurselor minerale).

   6. f) Evaluarea impactului de mediu, inclusiv a celui cumulativ, pentru planurile/proiectele şi activităţile derulate în zonele importante pentru conectivitate.

   	O evaluare a conectivităţii ecologice structurale şi funcţionale o dată la 5 ani ar surprinde modificările intervenite în habitatul favorabil şi s-ar putea interveni cu măsuri de păstrare/refacere a permeabilităţii infrastructurii care afectează funcţionarea coridoarelor; În unele zone ale coridoarelor ecologic există o tendinţă de intensificare a agriculturii, exploatării pădurilor, schimbării categoriei de folosinţă a terenurilor, comasarea proprietăţilor şi împrejmuirea acestora pe suprafeţe mari. Planurile regionale de acţiune pentru specia urs brun, trebuie să răspundă nevoilor de conservare ale speciei, prin acţiuni specifice zonei, menite să asigure conectivitatea la nivel regional şi să prevină izolarea unor indivizi.
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului, Agenţiile locale pentru Protecţia Mediului, Autorităţi publice locale, Garda de Mediu, Institute şi organizaţii de cercetare în domeniul faunei, custozi/administratori de arii naturale protejate, Gestionari de fonduri cinegetice, ONG-uri de mediu
   Termen

   1. g) Menţinerea şi refacerea permeabilităţii elementelor de infrastructură liniară în zonele critice pentru conectivitate, inclusiv ca măsură de reducere a riscului de accidente în trafic / pentru siguranţa persoanelor.

   2. h) Evaluarea periodică a conectivităţii ecologice structurale şi funcţionale a coridoarelor ecologice.

   3. i) Implementarea unui management adecvat al terenurilor în zonele cu rol de coridoare ecologice.

   4. j) Realizarea, aprobarea şi implementarea unor planuri regionale de acţiune pentru specia urs brun din zonele coridoarelor ecologice.

   5. k) Monitorizarea funcţionalităţii zonelor critice din cadrul coridoarelor ecologice şi adaptarea măsurilor de management, dacă este cazul.

   1. 1. Coridoare ecologice la nivel naţional, regional şi local identificate, validate şi desemnate ca şi coridoare ecologice pentru specia urs brun, conform O.U.G. 57/2007 şi evidenţiate în mod obligatoriu de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în planurile naţionale, zonale şi locale de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în planurile cadastrale şi în cărţile funciare, precum şi de către autoritatea publică centrală pentru agricultură, în sistemul informatic de identificare a parcelelor;

   2. 2. Un set de măsuri tehnice pentru asigurarea conectivităţii habitatelor favorabile pentru specia urs brun, integrat în planurile de management ale ariilor naturale protejate (Natura 2000), destinate conservării speciei urs brun;

   3. 3. Un set de măsuri tehnice pentru armonizarea managementului sectorial – cinegetic, agricol, silvic, exploatarea resurselor minerale, gospodărirea apelor care să asigure menţinerea / refacerea conectivităţii habitatelor favorabile;

   4. 4. Planuri de acţiune regionale pentru specia urs brun;

   5. 5. Planuri de management cinegetice, silvice, pastorale şi de gospodărie a apelor care să conţină măsuri pentru asigurarea conectivităţii habitatelor favorabile;

   1. a) 5 ani – Coridoarele ecologice validate şi desemnate;

   2. b) 5 ani – Seturile de măsuri tehnice pentru asigurarea conectivităţii populaţiei de urs brun în România;

   3. c) 5 ani – Planuri regionale de acţiune pentru populaţia de urs din zonele coridoarelor ecologice desemnate.

   	d) La termenul revizuirii amenajamentelor/planurilor pastorale, silvice, cinegetice, gospodărire a apelor completate se vor completa cu măsuri pentru asigurarea conectivităţii habitatelor favorabile;
   Urgenţă	2
   Beneficiu	4

   ACŢIUNE 2.2.	Asigurarea conectivităţii populaţiei de urs brun din Regiunea Carpatică
   Obiective	Identificarea şi reducerea presiunilor şi ameninţărilor la nivelul graniţelor care influenţează conectivitatea populaţiei de urs brun în Carpaţi. Colaborarea între ţările vecine cu privire la asigurarea unui management conservativ al populaţiei de urs brun la nivel de regiune Carpatică.
   Motivaţia	În zonele transfrontaliere relevante (între România, Ucraina şi Serbia) pentru conservarea speciei urs brun, nu există suficiente proiecte comune de studii şi management al populaţiei de urs brun care ar putea identifica situaţia conectivităţii populaţiei de urs la nivel de Carpaţi, cu mici excepţii, în zona Maramureşului există coridoare ecologice identificate într-un proiect transfrontier (Graniţe deschise pentru urşi în Carpaţii României şi Ucrainei). Nu există un protocol de schimb de informaţii ştiinţifice cu privire la managementul speciei urs la nivel de graniţe şi sunt puţine informaţii despre situaţia braconajului, a arealului speciei imediat după graniţele României, a zonelor de conectivitate, a exemplarelor de urs care utilizează atât teritoriul României, cât şi al Ucrainei şi al Serbiei.
   Descriere

   1. a) Realizarea unor proiecte comune cu Ucraina şi Serbia în ceea ce priveşte utilizarea habitatelor la graniţe, studii genetice pentru stabilirea efectivelor (proporţiilor) de urs care utilizează zonele de graniţe între ţări, determinarea dispersiei exemplarelor de urs brun şi schimbul genetic în regiune;

   2. b) Proiecte comune de identificare a presiunilor şi ameninţărilor la nivelul graniţelor, precum şi aplicarea de măsuri concrete de reducere şi diminuare a acestora şi în special pentru controlul, prevenirea şi reducerea braconajului;

   3. c) Realizarea unui protocol de colaborare între autorităţile de mediu ale ţărilor vecine, care să reglementeze schimbul de informaţii şi cunoştinţe privind populaţia de urs brun (mărimea şi structura populaţiei, structura genetică, distribuţia, etc.) şi ameninţările ce pun în pericol conectivitatea la nivel de regiune, precum şi date privind unele exemplare de urs aflate în programe/proiecte de cercetare (urşi cu sisteme de monitorizare GPS/GSM/Radio), care trec graniţa;

   4. d) Implementarea unor metode de monitorizare armonizate între ţările Carpatice, pentru comparabilitatea şi utilizarea datelor în scopul adoptării celor mai potrivite măsuri în sensul realizării unui management la nivel populaţional al speciei;

   5. e) Identificarea, validarea, reglementarea şi monitorizarea coridoarelor ecologice transfrontaliere pentru specia urs brun între Ucraina – România – Serbia şi realizarea unui plan de acţiune care să ajute la implementarea măsurilor de management pentru îndeplinirea rolului acestor coridoare pe termen lung;

   6. f) Elaborarea şi implementarea planului de acţiune al populaţiei de urs

   	brun la nivel de regiune carpatică.
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului, Ministerul Afacerilor Externe, Instituţii şi organizaţii de cercetare în domeniul faunei cinegetice, ONG-uri de mediu, Gestionari de fonduri cinegetice
   Termen
   Urgenţă	3
   Beneficiu	3

   1. 1. Un protocol de colaborare între autorităţile naţionale de mediu ale ţărilor vecine cu privire la managementul populaţiei de urs brun în Carpaţi.

   2. 2. Proiecte de colaborare în ecoregiunea Carpaţi, în ceea ce priveşte managementul populaţiei de urs brun din Carpaţi;

   3. 3. Date noi despre situaţia populaţiei de urs brun (mişcarea exemplarelor) la nivel de graniţe, care să sprijine autorităţile din fiecare ţară în luarea celor mai bune decizii privind managementul populaţiei;

   4. 4. Coridoare ecologice validate, desemnate şi funcţionale între Ucraina- România-Serbia, care să asigure conectivitatea populaţiei de urs brun în Regiunea Carpatică;

   5. 5. Un plan de acţiune al populaţiei de urs brun la nivel de regiune Carpatică agreat şi adoptat de ţările vecine (Ucraina-România-Serbia) şi de ţările din regiune;

   6. 6. O conectivitate mai bună a populaţiei de urs brun la nivel de Regiune Carpatică.

   1. a) 3 ani – Protocol de colaborare între ţările vecine

   2. b) Permanent – Proiecte de colaborare şi schimb de date despre populaţia de urs brun

   3. c) 5ani – Desemnare coridoare ecologice funcţionale cu privire la conectivitatea populaţiei de urs brun în Regiunea Carpatică;

   4. d) 10 ani – Plan de acţiune regional al populaţiei de urs brun la nivel de Regiunea Carpatică agreat şi adoptat de ţările vecine.

   ACŢIUNE 2.3.	Translocarea şi/sau reintroducerea unor indivizi din specia urs brun
   Obiective	Asigurarea unei populaţii de urs brun cu o structură normală la nivelul Regiunii Carpatice şi în alte regiuni ale Europei.
   Motivaţia	Sunt zone la nivelul ţărilor din regiunea Carpaţi şi din alte regiuni ale Europei, unde populaţia de urs brun nu este bine reprezentată, iar în România sunt zone cu densităţi ridicate de urşi bruni, de unde se pot captura unele exemplare în vederea translocării/reintroducerii acestora în alte state.
   Descriere

   1. a) Realizarea unor proiecte/protocoale comune cu ţările din Carpaţi şi nu numai, în ceea ce priveşte translocarea şi/sau reintroducerea unor indivizi de urs brun din populaţia de urs brun din România. Indivizi care pot fi capturaţi din zonele cu densităţi mari (Braşov, Harghita, Covasna, Prahova, Argeş, Vâlcea, etc.) din România.

   2. b) Aceste programe de translocare/reintroducere se pot realiza numai la cererea statelor interesate din regiunea Carpaţi şi nu numai, după îndeplinirea tuturor condiţiilor legale în acest sens.

   3. c) Acţiunea de capturare în vederea translocării/reintroducerii unor exemplare de urs brun din România, se realizează numai de către statul Român prin echipe specializate şi dotate corespunzător, numai cu acordul gestionarilor fondurilor cinegetice de unde se realizează acţiunea de capturare.

   	d) În caz de necesitate, se pot realiza acţiuni de translocare/reintroducere a unor exemplare de urs brun şi în ţări din afara Europei, după obţinerea tuturor avizelor/acordurilor/autorizaţiilor necesare.
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului, Institute şi organizaţii de cercetare în domeniul faunei cinegetice, Gestionarii fondurilor cinegetice
   Termen	Permanent
   Urgenţă	3
   Beneficiu	3

   1. 1. Noi colaborări dintre România şi ţările din Europa, în ceea ce priveşte asigurarea unei populaţii stabile de urs brun la nivel de Carpaţi şi nu numai, sau de reîmprospătare a unor populaţii de urs brun din alte ţări.

   2. 2. Reducerea densităţilor ridicate de urs brun prin acţiuni de capturare şi translocare/reintroducere în detrimentul reducerii numerice prin intervenţii cinegetice (vânătoare).

   Obiectiv 3

   Prevenirea, controlul pagubelor şi rezolvarea conflictelor om-urs

   ACŢIUNE 3.1.	Funcţionarea unor specialişti acreditaţi care să asigure suport tehnic şi ştiinţific în managementul speciei urs brun
   Obiective	Ambele entităţi trebuie să asigure cele mai bune decizii pentru ca populaţia de urs să supravieţuiască şi să se prevină şi să se reducă conflictele om-urs.
   Motivaţia	În acest moment, în România, numărul de cazuri în care ursul intră în contact cu activitatea antropică este în creştere şi nu există o procedură oficială de intervenţie rapidă a unor persoane specializate în domeniul faunei şi al securităţii cetăţenilor. Această situaţie a adus la crearea multor pagube şi conflicte directe între oameni şi urşi, precum şi la intervenţii în astfel de cazuri a unor oameni sau entităţi, fără să aibă atribuţii în acest sens şi fără să aibă cunoştinţele şi dotările necesare.
   Descriere	Acest grup de experţi, dacă este cazul, poate să fie comun şi pentru alte specii de carnivore mari şi trebuie să aibă specialişti din următoarele domenii: silvic, cinegetic, agricol, administraţie locală/regională/naţională şi protejarea naturii. Specialiştii agreaţi şi avizaţi vor funcţiona în cadrul a minim 5 echipe speciale de intervenţie, câte o echipă la nivel de regiune, acolo unde există specia urs brun. Aceste echipe vor funcţiona pe baza unui protocol oficial avizat de autorităţile naţionale şi a unui regulament de ordine internă de funcţionare. Rolul acestor echipe de intervenţie îl reprezintă intervenţia rapidă în cazuri speciale din habitatul speciei urs brun şi asigurarea unor servicii de asistenţă tehnică instituţiilor statului (Jandarmerie/Poliţie, etc.), care au competenţă în asigurarea protecţiei umane. Specialiştii avizaţi, împreună cu autorităţile de mediu şi gestionarii fondurilor cinegetice, vor realiza criterii pentru relocarea urşilor salvaţi şi vor identifica unele zone predefinite în prealabil pentru relocarea unor exemplare de urs brun salvate.
   Rezultate	1. grup de lucru format din experţi aprobat prin Ordin de Ministru, funcţional pe baza unui regulament de funcţionare;

   1. a) Funcţionarea grupului de lucru, care activează sub egida Ministerului Mediului şi aprobat prin ordin de ministru. Grupul de lucru va sprijini Ministerul Mediului pentru a lua cele mai bune decizii în ceea ce priveşte managementul speciei urs brun.

   2. b) Agrearea şi avizarea unor specialişti pentru intervenţii de urgenţă în rezolvarea unor situaţii de conflicte provocate de urs. Aceşti specialişti pot să activeze în cadrul unor echipe de interevenţii rapide la nivel regional, capabile să intervină în cazul urşilor problemă, urşilor orfani, cazuri de pagube mai complicate (grave), accidente de trafic, urşi captivi ilegal (laţuri), urşi răniţi, mortalităţi şi alte cazuri asemănătoare.

   1. a) Asigurarea funcţionării grupului de lucru format din experţi de la diferite instituţii/organizaţii, care sunt implicate în managementul, conservarea şi cercetarea speciei urs brun, care să funcţioneze în baza unui act normativ, care să aibă statut şi regulament propriu de funcţionare.

   2. b) Formarea unor specialişti pentru intervenţii speciale în cazul speciei urs brun, agreaţi şi avizaţi de Ministerul Mediului pe baza unor criterii specifice, dotaţi corespunzător, care provin de la instituţii/organizaţii care au experienţă anterioară.

   Responsabil	Ministerul Mediului; Institute şi organizaţii de cercetare în domeniul cinegetic; Gestionari de fonduri cinegetice; Jandarmeria Română; ONG-uri în domeniul faunei;
   Termen
   Urgenţă	1
   Beneficiu	5

   1. 2. echipe regionale de intervenţie specială, agreate şi avizate de Ministerul Mediului, formate din specialişti în domeniul cinegetic, silvic, veterinar, biologie şi ecologie, dotate şi funcţionale în baza unui protocol avizat de autoritatea centrală de mediu;

   2. 3. expertiză şi suport ridicat oferit Ministerului Mediului pentru a lua cele mai bune decizii în ceea ce priveşte managementul speciei urs brun în România;

   3. 4. zone predefinite pentru eliberarea în teren a urşilor salvaţi;

   4. 5. reducerea numărului de conflicte directe dintre urşi şi oameni;

   5. 6. reducerea pierderilor unor indivizi din populaţia de urşi;

   6. 7. îmbunătăţirea bazei de date a Ministerului Mediului cu privire la situaţia conflictelor directe urşi-oameni.

   1. a) 1 an – crearea unui comitet/grup de lucru

   2. b) Permanent – funcţionarea comitetului/grupului de lucru

   3. c) 1 an – formare specialişti avizaţi

   4. d) Permanent – funcţionare specialişti avizaţi

   ACŢIUNE 3.2.	Reducerea conflictelor om-urs prin implementarea măsurilor preventive de reducere a conflictelor
   Obiective	Implementarea unor programe şi a unor norme tehnice în sectorul agricol/silvic/cinegetic şi administrativ, cu scopul prevenirii şi reducerii pagubelor şi conflictelor directe provocate de specia urs brun. Încurajarea cetăţenilor în aplicarea unor sisteme sau echipamente de protecţie a animalelor, culturilor şi a bunurilor sau în utilizarea câinilor de pază, prin oferirea posibilităţii de a accesa unele programe de achiziţionare a câinilor de pază sau produselor subvenţionate de la statul Român.
   Motivaţia	Menţinerea unor densităţi ridicate ale speciei urs brun, intensifică riscul apariţiei conflictelor directe om-urs. Un nivel ridicat al conflictelor om-urs creează dificultăţi în a menţine atitudinea pozitivă a comunităţilor locale, faţă de specia urs brun, astfel existând riscul să scadă toleranţa faţă de această specie, iar localnicii pot începe să folosească metode de reducere a densităţilor prin metode ilegale (braconaj), în lipsa unui sistem funcţional de compensare al proprietarilor. Acest fenomen poate să ducă în timp la imposibilitatea de a menţine starea de conservare actuală a speciei urs brun la nivel naţional.
   Descriere	Subvenţiile vor fi similare plăţilor de agro-mediu pentru alte specii şi compensaţiile vor fi pentru aplicarea măsurilor NATURA 2000. Pe baza unor criterii stabilite de Ministerul Mediului, se vor achiziţiona sisteme de protecţie (garduri electrice şi alte sisteme aplicate cu succes în alte ţări), şi câini specializaţi pentru a interveni asupra ursului. Rolul culturilor tampon este acela de a menţine urşii în interiorul habitatelor naturale pentru a se reduce cât mai mult contactul cu activităţile antropice. Crearea şi folosirea ogoarelor pentru faună şi încurajarea gestionarilor fondurilor cinegetice să planteze unele specii arborescente cu fructe preferate de specia urs brun. Solicitarea evaluării impactului potenţial al păşunatului asupra speciei urs brun şi a habitatelor acestora precum şi monitorizarea respectării condiţiilor impuse prin actele de reglementare în cazul păşunatului intensiv din habitatele favorabile ale speciei urs brun. Evaluarea impactului potenţial asupra speciei urs brun şi a habitatelor acestora în cazul proiectelor care vizează înfiinţarea, reabilitarea, modernizarea sau extinderea infrastructurii turistice; Patrulări în teren pentru evitarea practicării sporturilor de tip off-road, motocross, snowmobiles în afara rutelor aprobate în acest sens; Monitorizarea respectării condiţiilor impuse prin actele de reglementare în cazul unor proiecte de infrastructură turistică.

   1. a) Realizarea şi implementarea unui sistem de subvenţii, compensaţii şi de stimulare financiară a proprietarilor pentru achiziţionarea unor sisteme de protecţie a animalelor domestice şi a bunurilor materiale, precum şi pentru achiziţia câinilor specializaţi.

   2. b) Reglementarea unui mecanism de finanţare a proprietarilor de terenuri pentru înfiinţarea unor culturi speciale pentru hrana urşilor, cu rol de tampon.

   3. c) Reglementarea şi controlul păşunatului în habitatul favorabil ursului brun.

   4. d) Reducerea impactului asupra speciei urs brun cauzat de infrastructură şi activităţile turistice.

   	e) Reglementarea juridică a intervenţiei gestionarului asupra exemplarelor de urs brun captiv în intravilan şi realizarea unor protocoale de intervenţie în cazul urşilor problemă. Eliberarea ursului captiv în intravilan se poate realiza şi de către gestionarul fondului cinegetic, în baza unui contract de prestări servicii realizat cu primăria de pe raza U.A.T. unde se află ursul captiv în intravilan. Gestionarul fondului cinegetic poate să colaboreze cu un medic veterinar regional pentru acţiunea de imobilizare chimică şi cu jandarmeria pentru asigurarea perimetrului. Nu se consideră relocare acţiunea de eliberare în cel mai apropiat fond cinegetic, acolo unde există condiţii favorabile speciei, a unor exemplare de urs captive în alte zone decât în mediul lor natural, respectiv intravilan.
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului; Gestionari de fonduri cinegetice; Agenţiile pentru Protecţia Mediului judeţene; Garda Naţională de Mediu, Gărzile Forestiere; Institute şi organizaţii de cercetare în domeniul cinegetic; ONG-uri în domeniul faunei,
   Termen	Permanent
   Urgenţă	1
   Beneficiu	5

   1. 1. Un sistem funcţional de stimulare financiară a proprietarilor.

   2. 2. Culturi agricole tampon instalate în fiecare fond cinegetic care are conflicte cu specia urs brun şi se încadrează în criteriile stabilite de Ministerul Mediului.

   3. 3. Reducerea pagubelor prin implementarea sistemelor de protecţie.

   4. 4. Păşunat reglementat în habitatul natural al speciei urs brun.

   5. 5. Impact redus asupra speciei urs brun, realizat în urma unor activităţi turistice reglementate.

   6. 6. Posibilitatea de a interveni gestionarul fondului cinegetic în cazul urşilor problemă şi al urşilor în situaţii problematice (captivi în laţ), în baza unor protocoale de intervenţie agreate şi reglementate.

   ACŢIUNE 3.3.	Stabilirea unor compensaţii şi sau suport financiar pentru persoanele sau entităţile care au fost sau sunt afectate de prezenţa speciei urs brun
   Obiective	Compensarea tuturor pagubelor, provocate de specia urs, diferitelor persoane fizice sau juridice din sectoarele de activitate aferente domeniilor: agricol, zoothenic şi silvic, a pagubelor provocate diferitelor bunuri materiale, precum şi a persoanelor atacate/rănite de urs, prin implementarea unui sistem de compensare, uşor de aplicat bazat pe norme clar stabilite în urma aplicării unor exemple de bune practici implementate anterior.
   Motivaţia	În acest moment, în România, numărul de cazuri de pagube provocate de specia urs este în creştere, iar actuala procedură de implementare a sistemului de compensaţie se aplică deficitar. În procedura actuală de compensare a pagubelor provocate de urs nu se regăsesc pagubele bunurilor materiale şi nici o metodă de compensare a persoanelor atacate şi rănite de urs, precum nici despăgubirea familiilor persoanelor decedate ucise de urs. Deficienţele din aplicarea sistemului de compensare a pagubelor, stimulează reducerea toleranţei comunităţilor rurale şi urbane faţă de specia urs şi creşte numărul de cazuri de braconaj. Acest fapt duce la dificultăţi în asigurarea stării de conservare favorabile a populaţiei de urs în România.
   Descriere	b) Stabilirea unui sistem de compensare al gestionarilor fondurilor cinegetice care gestionează specia urs brun 1. Implementarea unui sistem de compensare, stimulare financiară pentru gestionarii fondurilor cinegetice, în cazul în care activitatea 1.5. Prelevarea intenţionată a unor indivizi din natură pentru reglarea densităţilor efectivelor de urs brun prin acţiuni de vânătoare reglementată de către

   1. a) Completarea legislaţiei prin introducerea unor prevederi care asigură implementarea sistemului de compensaţii a altor pagube provocate de specia urs brun.

      1. 1. Compensarea bunurilor materiale, proprietate a persoanelor fizice sau juridice, afectate de urs, precum şi despăgubirea oamenilor atacaţi şi răniţi de urs şi a familiilor oamenilor decedaţi în urma atacurilor provocate de urs. Asigurarea compensării persoanelor fizice sau juridice în maxim 30 zile de la data emiterii deciziei.

      2. 2. Propuneri de completări la Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi a HG 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile şi drepturile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor.

      3. 3. Implementarea unui sistem de compensare transparent şi eficient prin optimizarea procesului de evaluare/aprobare plată şi realizare plată către persoana păgubită, care să faciliteze compensarea în cel mai scurt timp posibil.

      4. 4. Implementarea unui sistem de evaluare fundamentat tehnic pentru eliminarea unor potenţiale tentative de fraude şi erori umane.

      5. 5. Pregătirea şi dotarea personalului care face parte din comisia de constatare şi evaluare a pagubelor;

      6. 6. Realizarea şi publicarea anuală a unui raport / situaţie cu privire la implementarea sistemului de compensare a pagubelor şi despăgubire a persoanelor atacate de specia urs brun în România.

   	autoritatea centrală care răspunde de managementul speciei pe baza unor derogări în situaJiile prevăzute de lege, nu s-a implementat de către gestionarul fondului cinegetic respectiv. 2. Criteriile de compensare ale gestionarilor vor fi stabilite ulterior de Ministerul Mediului.
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului, Administraţia Fondului pentru Mediu, Gestionari de fonduri cinegetice, APM-uri şi Garda Naţională de Mediu.
   Termen
   Urgenţă	2
   Beneficiu	4

   1. 1. Sistem de compensare funcţional care să includă pagubele în sectorul agricol, zootehnic, silvic, cinegetic, pagubele materiale, oamenii şi speciile de faună de interes cinegetic afectate de specia urs brun;

   2. 2. Sistem de compensare al gestionarilor fondurilor cinegetice funcţional, bazat pe criterii realizate de Ministerul Mediului;

   3. 3. Creşterea toleranţei comunităţilor rurale şi urbane faţă de specia urs;

   4. 4. Reducerea braconajului realizat pentru protejarea culturilor agricole, animalelor domestice şi a bunurilor materiale;

   5. 5. Creşterea interesului gestionarilor fondurilor cinegetice de a avea specia urs brun pe fondurile cinegetice gestionate, realizat în urma aplicării sistemului de compensare al gestionarilor fondurilor cinegetice, care gestionează specia urs brun.

   1. a) 1 an – sistem de compensaţii modificat, care să includă şi pagubele materiale şi rănile oamenilor provocate (acolo unde este cazul) de specia urs brun.

   2. b) 5 ani – Elaborare sistem compensare gestionar

   ACŢIUNE 3.4.	Reducerea impactului activităţilor antropice şi integrarea măsurilor de conservare a speciei în alte sectoare de activitate
   Obiective	Reducerea cazurilor de conflicte directe avute de om cu ursul în timpul derulării activităţilor antropice din habitatul natural al ursului şi în imediata apropiere a acestuia.
   Motivaţia	Activităţile antropice din zonele cu habitat favorabil speciei urs brun şi în imediata apropiere a acestora, sunt generatoare de potenţiale conflicte directe sau indirecte ale omului cu ursul, însă prin stimularea proprietarilor din aceste zone şi prin implementarea unor măsuri de conservare, impacturile antropice negative trebuie să se diminueze.
   Descriere	În acest sens se vor stabili un set minim de măsuri de bune practici aplicabile în zonele de linişte (limitarea goanelor din apropierea zonelor de linişte, controlul păşunatului şi al câinilor hoinari, monitorizarea exploatărilor forestiere în perioada somnului de iarnă, etc.). Stimularea şi promovarea colaborării dintre administratorii de resurse naturale (faună, pădure, terenuri agricole, păşuni, etc), astfel încât să se respecte măsurile minime de conservare din aceste zone de linişte. Este necesară demararea unei campanii naţionale pentru conştientizarea importanţei speciei urs brun, având ca grup ţintă fermierii, comunităţile şi autorităţile locale. Pentru a fi mai eficient în lupta anti-braconaj, este necesar să crească schimbul de informaţii între instituţiile responsabile cu managementul speciei urs brun şi cu cele responsabile cu controlul respectării prevederilor legale, specializarea personalului şi creşterea capacităţii autorităţilor implicate.
   Rezultate

   1. a) Reglementarea limitării dezvoltării intravilanului în zonele cheie pentru specia urs (arii naturale protejate unde există specia urs) şi găsirea unor măsuri compensatorii pentru proprietarii de terenuri care au măsuri restrictive de utilizare a acestuia.

   2. b) Implementarea de plăţi NATURA 2ooo pentru proprietarii de terenuri care au măsuri restrictive de utilizare a acestuia.

   3. c) Elaborarea şi promovarea unor ghiduri privind evaluarea impactului şi măsurile de reducere/eliminare a impactului negativ al activităţilor antropice asupra populaţiei de urs – (Ghiduri pentru silvicultură, păşunat, construcţii, transporturi, etc.)

   4. d) Identificarea zonelor de linişte şi stabilirea măsurilor de conservare aplicabile pentru eliminarea efectelor datorate perturbării speciei în perioada somnului de iarnă/creşterii puilor/reproducerii.

   5. e) Integrarea măsurilor de conservare a speciei în planurile de management cinegetic, silvic, agricol, pastoral, recoltarea produselor accesorii ale pădurilor (fructe de pădure/ciuperci, etc.)

   6. f) Controlul braconajului (laţuri, otrăvire, capturare pui, etc.) generat ca formă apărare a proprietăţilor, animalelor şi bunurilor de către proprietari prin implicarea civică a populaţiei locale.

   1. 1. Măsuri compensatorii pentru proprietarii de terenuri care nu primesc autorizaţii de construire în zonele cheie pentru specia urs brun;

   2. 2. Plăţi Natura 2000 pentru proprietarii de terenuri din interiorul siturilor de importanţă comunitară, care au măsuri restrictive de utilizare a terenului;

   3. 3. Măsuri de protecţie implementate în zonele de linişte pentru specia urs brun;

   Responsabil	Ministerul Mediului; Agenţiile pentru Protecţia Mediului judeţene, Garda Naţională de Mediu, Gărzile Forestiere; Instituţii şi organizaţii de cercetare în domeniul cinegetic, ONG-uri în domeniul faunei, Gestionari de fonduri cinegetice.
   Termen	Permanent
   Urgenţă	2
   Beneficiu	4

   1. 4. Ghiduri pentru eliminarea impactului provocate de activităţile din silvicultură, păşunat, construcţii şi transporturi, asupra populaţiei de urs brun în România.

   2. 5. Măsuri de conservare a speciei urs brun integrate în Planurile de management cinegetic, silvic, agricol, pastoral, colectare fructe şi ciuperci;

   3. 6. Reducerea cazurilor de braconaj la specia urs brun produs de comunităţile locale.

   ACŢIUNE 3.5.	Prevenirea condiţionării şi habituării exemplarelor de urs
   Obiective	Reducerea conflictelor produse de urşii habituaţi prin prevenirea fenomenului de habituare.
   Motivaţia	În ultimii 20 de ani s-a intensificat fenomenul de habituare al urşilor, fenomen care are la bază un management inadecvat al resturilor menajere sau a altor surse de hrană de origine antropică. Pentru a se preveni accidentele provocate de urşii habituaţi, trebuie reglementat sistemul de colectare al resturilor menajere, astfel încât urşii să nu mai aibă acces la sursele de hrană uşor accesibile, precum şi reglementarea accesului la alte surse de hrană de origine antropică.
   Descriere	Aceste activităţi constau din hrănire intenţionată a urşilor de către persoane neautorizate, hăituirea cu câini, depozitarea resturilor menajere în habitatul natural al ursului şi la limita acestuia, apropierea intenţionată şi repetată faţă de unii urşi care vizitează sursele de hrană uşor accesibile, precum şi hrănirea complementară/suplimentară nereglementată. Criteriile de selecţie a modelului de containere, de instalare şi de dare în folosinţă al acestor containere anti-urs vor fi determinate de Ministerul Mediului în urma unui studiu de necesitate de utilizare a acestor sisteme de colectare a resturilor menajere. Instalarea acestor sisteme de colectare a resturilor menajere se va realiza în urma semnării unui protocol de colaborare dintre autoritatea publică locală (primărie), compania care se ocupă cu serviciul de salubrizare şi instituţia/entitatea/organizaţia care face achiziţia containerelor anti-urs, acolo unde este cazul. Realizarea unui studiu cu privire la efectele reducerii sau intensificării administrării hranei complementare pentru specia urs brun. În urma acestui studiu se for realiza un set de norme tehnice/măsuri, care să fie implementate de gestionarii fondurilor cinegetice în procesul de administrare a hranei complementare.
   Rezultate	1. Reducerea fenomenului de habituare prin implementarea unui sistem performant de management al resturilor menajere;

   1. a) Interzicerea şi reglementarea activităţilor umane care încurajează habituarea ursului şi alterează comportamentul natural al acestuia.

   2. b) Elaborarea şi implementarea unor măsuri de gestionare a deşeurilor la nivelul comunităţilor locale (zone urbane, rurale sau turistice izolate) în potenţialele zone de conflicte cu specia urs brun.

   3. c) Achiziţionare şi instalarea unor sisteme de colectare resturi menajere, tip containere anti-urs, în zonele cu risc mare de conflicte, unde specia urs brun profită de managementul neadaptat al resturilor menajere.

   4. d) Elaborarea unui studiu privind măsurile de reducere a accesibilităţii la surse de hrană antropice, finalizat cu elaborarea unui ghid tehnic, care să fie disponibil pentru entităţile interesate;

   5. e) Reglementarea unor acte normative stabilite de către autorităţile locale, cu privire la aplicarea unor sancţiuni la nivel local pentru nerespectarea măsurilor de prevenire/reducere a condiţionării şi/sau habituării urşilor;

   6. f) Reglementarea hrănirii complementare pentru specia urs brun (perioade, locaţii, cantităţi, tip de hrană, etc.) şi corelarea cu hrănirea pentru alte specii (mistreţ).

   Responsabil	Ministerul Mediului, Consilii judeţene şi locale, Companii de salubrizare, Garda Naţională de Mediu, Garda Forestieră; Univeristăţi Institute de cercetare; Gestionari de fonduri cinegetice.
   Termen	5 ani
   Urgenţă	1
   Beneficiu	5

   1. 2. Instalarea şi utilizarea sistemelor de containere anti-urs în zonele cu cel mai mare risc de utilizare a resturilor menajere de către specia urs brun.

   2. 3. Norme de hrănire complementară.

   Obiectiv 4

   Educare, informare şi comunicare cu privire la specia urs brun şi managementul acesteia

   ACŢIUNE 4.1.	Educare, informare şi comunicare cu privire la specia urs brun şi managementul acesteia
   Obiective	Informarea şi conştientizarea atât a factorilor interesaţi, cât şi a publicului larg, cu privire la diverse aspecte despre ursul brun şi colaborarea cu factorii interesaţi, pentru a îmbunătăţi condiţiile de coexistenţă paşnică a omului cu ursul, asigurând conservarea speciei de urs brun din România. Se urmăreşte transmiterea de informaţii obiective şi utile despre urs şi măsurile de management a speciei, educarea în sensul prevenţiei şi gestionării siuaţiilor conflictuale dintre om şi urs şi comunicarea dintre factorii interesaţi pentru a armoniza aspectele care vizează gestionarea speciei, în scopul conservării.
   Motivaţia	În contextul în care opiniile asupra felului în care trebuie gestionată populaţia de urs brun din România sunt divizate şi de multe ori antitetice, este necesar a se aduce echilibru în opinii şi informaţii transmise. Conceptul de "conservare a speciei de urs brun" este foarte amplu şi include multe tipuri de acţiuni şi măsuri care trebuiesc puse în aplicare. Implicarea factorilor interesaţi şi a publicului larg poate avea un efect benefic major dacă se construieşte o colaborare bazată pe o informare şi conştientizare complexă şi obiectivă. Pentru a asigura înţelegerea de către factorii interesaţi a aspectelor care vizează ursul brun din România şi a determina acţionarea acestora în scopul coexistenţei paşnice sunt necesare organizarea mai multor activităţi de informare şi educare.
   Descriere	b) Informarea şi conştientizarea publicului prin diverse mijloace privind problematica conservării populaţiei de urs brun în România şi a acţiunilor realizate în acest sens. Informarea şi conştientizarea asupra acţiunilor realizate pentru conservarea populaţiei de urs vor creşte gradul de înţelegere a modului în care se desfăşoară acţiunile şi necesităţii realizării acestora. Publicul larg poate manifesta o toleranţă crescută faţă de specia urs şi de acţiunile realizate pentru conservarea acesteia dacă sunt conştientizaţi asupra efectelor pe care unele activităţi antropice le pot avea asupra speciei, în general sau a comportamentului ursului, în particular.

   1. a) Programe educaţionale şi de informare la nivel naţional pentru creşterea gradului de acceptanţă pentru specia urs brun.

      1. 1. Campanii de informare şi educare asupra prevenirii conflictelor de orice tip dintre om şi urs. Factorii interesaţi trebuie să fie informaţi şi educaţi asupra metodelor de prevenire a pagubelor pe care le poate realiza ursul, precum şi măsuri care ar trebui luate în evitarea vătămării omului de către urs;

      2. 2. Campanii de informare şi educare asupra sistemului de acordare a compensaţiilor, în condiţiile legislative în vigoare, în cazurile în care ursul produce diverse daune;

      3. 3. Cunoaşterea sistemului de compensaţii şi a obligaţiilor care revin proprietarilor poate uşura procedura şi reduce situaţiile conflictuale.

   Este foarte important ca imaginea ursului să fie una pozitivă, componenta socială necesitând o permanenţă informare în ceea ce priveşte protecţia naturii şi a speciilor de faună sălbatică. Este important să se cunoască faptul că prezenţa ursului contribuie la menţinerea biodiversităţii. Este important să se transmită rolul pe care fiecare entitate o are în sprijinul conservării speciei şi posibilitatea de acţiune, în condiţiile legale, asupra oricărui aspect care vizează specia urs. Cinegeticianul, în calitate de gestionar de fond cinegetic, are sarcina de a conserva toate speciile de interes cinegetic şi mediilor lor de viaţă, inclusiv al speciei urs brun. Gestionarul fondului cinegetic are angajaţi specialişti cinegeticeni, care sunt direct implicaţi în toate aspectele la nivel local, legate de această specie. Publicul larg poate sprijini conservarea populaţiei de urs din România prin oferirea de diverse informaţii, cum ar fi cele referitoare la: prezenţa unor urşi în locuri neadecvate, prezenţa unor capcane pentru urşi, hrănirea intenţionată a urşilor în locuri neadecvate, întâlnirea urşilor sau a diferitelor semne (urme, excremente, zgârieturi, cadavre, etc.) acestora în habitatele lor naturale, cazuri de braconaj, etc. În urma informării şi conştientizării asupra diverselor aspecte care vizează ursul brun din România, persoane din publicul larg pot contribui la conservarea speciei. Factorii interesaţi joacă cel mai important rol în conservarea speciilor de carnivore mari, de aceea menţinerea unei relaţii de colaborare cu aceştia constituie un fundament. Colaborarea trebuie să fie bilaterală, de aceea este nevoie să se realizeze în cadrul unor întâlniri periodice, pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la măsurile care trebuie adoptate şi implementate pentru managementul eficient al speciei. Includerea sesiunilor de consultări în programele de finanţare naţionale a proiectelor de educaţie/comunicare în domeniu şi realizarea de parteneriate între instituţii/organizaţii şi mass media vor asigura transparenţă în procesul decizional.

   Rezultate

   1. c) Campanii de informare şi conştientizare asupra importanţei speciei urs brun, punându-se accent pe rolul principal de specie umbrelă pe care acesta îl are în ecosistem.

   2. d) Informare şi conştientizare asupra rolului şi implicării diverselor entităţi în problematica conservării ursului brun în România.

   3. e) Promovarea implicării civice în sprijinul conservării ursului;

   4. f) Sesiuni de consultări cu factorii interesaţi.

   5. g) Evaluarea impactului social şi economic al conservării ursului brun la nivel naţional.

   1. 1. Prevenirea şi reducerea conflictelor dintre om şi urs; înlesnirea procedurii de acordare a despăgubirilor.

   2. 2. Creşterea gradului de informare asupra acţiunilor concrete care se realizează în scopul conservării speciei şi asupra impactului pe care unele activităţi antropice îl pot avea asupra ursului.

   3. 3. Conştientizarea publicului larg asupra rolului şi importanţei ursului.

   4. 4. Creşterea gradului de informare asupra rolului şi implicării diverselor entităţi în problematica conservării ursului brun în România.

   5. 5. Asigurarea unui sprijin suplimentar în managementul speciei prin îmbogăţirea surselor de obţinere şi diseminare informaţii.

   Responsabil	Ministerul Mediului; Agenţiile pentru Protecţia Mediului judeţene, Garda Naţională de Mediu, Gărzile Forestiere; Institute şi organizaţii de cercetare în domeniul cinegetic, ONG-uri, Gestionari de fonduri cinegetice.
   Termen	Permanent
   Urgenţă	2
   Beneficiu	4

   1. 6. Armonizarea necesităţilor factorilor interesaţi cu necesităţile care privesc conservarea ursului brun în România.

   2. 7. Identificarea impactului social şi economic pe care unele acţiuni pentru conservarea speciei urs brun le pot avea în zonele în care se desfăşoară.

   Obiectiv 5

   Îmbunătăţirea cadrului legal şi instituţional cu privire la managementul speciei urs

   ACŢIUNE 5.1.	Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale
   Obiective	Funcţionarea eficientă a instituţiilor implicate în managementul speciei urs brun în România.
   Motivaţia	Efectul dezvoltării antropice şi pierderea unor părţi din habitatul natural al ursului brun la nivel naţional, care are consecinţă directă asupra managementului speciei, corelat cu lipsa unei bune reglementări a implicări instituţiilor în toate planurile (silvic, cinegetic, conservare, utilizare resurse naturale, administraţie locală, urbanism, etc.), având drept consecinţe: lipsa unor proceduri concrete, infrastructură neadecvată şi personal specializat insuficient, care să ajute la un management activ al speciei.
   Descriere	– şi de la o ţară la alta. / lăsate în libertate.
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului; Agenţiile pentru Protecţia Mediului judeţene, Garda Naţională de Mediu, Gărzile Forestiere; Gestionari de fonduri cinegetice.
   Termen	Permanent
   Urgenţă	2
   Beneficiu	4

   1. a) Funcţionarea şi îmbunătăţirea activităţii Grupului de lucru pentru conservarea carnivorelor mari.

   2. b) Constituirea şi agrearea echipelor de intervenţie specială la nivel naţional, formată din experţi avizaţi şi asigurarea coordonării şi funcţionării eficiente. Echipe care au rolul de a interveni între, în rezolvarea unor situaţii conflictuale în habitatele naturale şi antropice sau de a salva unele exemplare de urs captive sub diferite forme (laţ, diferite încăperi ajunşi accidental, etc.)

   3. c) Creşterea numărului de persoane şi instruirea persoanelor din cadrul structurilor implicate în managementul speciei. Transferul experienţei dintr-o zonă în alta cu privire la managementul speciei urs brun

   1. d) Instruirea persoanelor implicate în aplicarea măsurilor de reducere şi control al pagubelor produse de urs:

      1. 1. Informarea factorilor interesaţi privind atribuţiile structurilor implicate în managementul speciei(Autorităţi locale / DSV/ Agenţi economici cu activităţi în habitatul ursului/Poliţie/Jandarmi).

      2. 2. Informarea factorilor de interes privind sistemul de compensare a pagubelor şi măsurile de conservare existente.

   2. e) Realizarea, dotarea sau extinderea unor centre de reabilitare a unor exemplare de urs cu probleme (orfani, accidente, etc.) la nivel regional.

   3. f) Realizarea / sprjinirea dezvoltării de centre (sanctuare) cu rol educaţional şi turistic pentru exemplarele care nu mai pot fi reabilitate

   1. 1. Management conservativ al speciei urs brun asigurat de instituţii bazat pe proceduri, infrastructură specifică şi personal calificat;

   2. 2. Echipe de specialişti avizaţi să intervină în salvarea ursului din cazuri conflictuale om-urs.

   3. 3. Funcţionarea unor centre de reabilitare a urşilor şi a unor centre cu rol educaţional şi turistic cu privire la specia urs brun.

   ACŢIUNE 5.2.	Îmbunătăţirea cadrului legal şi aplicarea prevederilor legale
   Obiective	Asigurarea unui cadru administrativ eficient, care să întărească sistemul de management al speciei urs brun la nivel naţional, astfel încât să se păstreze starea de conservare favorabilă.
   Motivaţia	Cadrul legal care reglementează managementul speciei urs brun în România are nevoie de modificări/completări, astfel încât să acopere atât necesităţile speciei, cât şi pe ale oamenilor.
   Descriere
   Rezultate
   Responsabil	Ministerul Mediului; Agenţiile pentru Protecţia Mediului judeţene, Garda Naţională de Mediu, Gărzile Forestiere; Institute şi organizaţii de cercetare, ONG-uri, Gestionari de fonduri cinegetice.
   Termen	Permanent
   Urgenţă	2
   Beneficiu	4

   1. a) Modificarea legislaţiei în vederea eficientizării şi completării sistemului de acordare a despăgubirilor pentru pagubele produse;

   2. b) Modificarea legislaţiei pentru facilitarea intervenţiilor speciale eficiente a specialiştilor avizaţi, prin acţiuni de capturare prin imobilizare chimică, utilizând substanţe tranchilizante;

   3. c) Modificarea legislaţiei pentru facilitarea intervenţiilor de urgenţă în intravilan / utilizarea armelor de foc în cazuri speciale pentru protecţia oamenilor;

   4. d) Armonizarea şi implementarea reglementărilor din domeniul managementului cinegetic şi silvic pentru includerea măsurilor de reducere a impactului acestor activităţi asupra populaţiei de urs brun şi habitatelor specifice.

   5. e) Îmbunătăţirea controlului privind respectarea prevederilor legale şi aplicarea sancţiunilor.

   1. 1. Îmbunatăţirea cadrului legal pentru o mai bună colaborare între instituţiile / organismele abilitate în prevenirea şi combaterea braconajului cinegetic;

   2. 2. Creşterea capacităţii instituţionale / specializarea pesonalului din instituţiile / organismele abilitate în prevenirea şi combaterea braconajului cinegetic;

   3. 3. Modificarea cadrului legal pentru creşterea eficienţei acţiunilor de prevenire şi combatere a braconajului cinegetic, inclusiv prin clasificarea braconajului cu arme de foc ca infracţiune de mare risc social;

   4. 4. Recomandări pentru organele de urmărire penală cu privire la problemele actuale ale managementul speciei urs brun (braconaj);

   5. 5. Declararea blănurilor şi craniilor de urs la Agenţiile pentru Protecţia Mediului judeţene, deţinute de vânători sau diferite persoane fizice şi juridice. Măsură reglementată de Ministerul Mediului prin structurile sale judeţene.

   1. 1. Starea de conservare favorabilă a speciei urs brun în România.

   2. 2. Nivel de acceptanţă ridicat faţă de specia urs brun în România.

6. 6. Mijloace pentru implementarea Planului de acţiune

   Pentru implementarea planului de acţiune, elementele esenţiale sunt:

   1. a) Stabilirea/aplicarea metodelor şi a protocoalelor standard pentru monitorizarea şi evaluarea populaţiei, pentru colectarea probelor biologice/genetice şi instruirea persoanelor implicate în aplicarea acestor protocoale.

   2. b) Realizarea cadrului de colectare a datelor relevante pentru evaluarea stării de conservare, inclusiv a presiunilor şi ameninţărilor la nivel naţional, şi asigurarea accesului publicului şi factorilor interesaţi la aceste informaţii;

   3. c) Zonarea metodelor de management aplicate asupra populaţiei de urs din România, în funcţie de interesele de conservare a speciei, de prevenire şi reducere a conflictelor şi pagubelor produse de specie.

   4. d) Stabilirea unor criterii clare de control al mărimii populaţiei, astfel încât populaţia de urs să fie în echilibru cu interesele de conservare a speciei pe termen scurt, mediu şi lung şi cu interesele sociale, culturale şi economice.

   5. e) Funcţionarea Grupului de lucru pentru conservarea carnivorelor mari din România care să asigure sprijinul ştiinţific şi tehnic necesar fundamentării deciziilor;

   6. f) Organizarea şi funcţionarea echipelor de intervenţie care să asigure acţionarea rapidă şi eficientă în teren în situaţii de risc pentru populaţia locală sau care necesită salvarea unor exemplare de urs;

7. 7. Concluzii

Planul de acţiune al populaţiei de urs brun din România a fost elaborat de echipa proiectului LIFE FOR BEAR în perioada ianuarie 2015 – martie 2018 şi a trecut prin patru etape de consultare cu specialişti din institute/instituţii/entităţi/universităţi/organizaţii non- guvernamentale, implicate în managementul, conservarea şi cercetarea speciei urs brun. În urma etapelor de consultare a rezultat o variantă consolidată a planului de acţiune, unde au fost armonizate necesităţile speciei din punct de vedere ecologic, etologic, conservativ, social şi economic.

Planul de acţiune pentru conservarea populaţiei de urs brun din România va fi parte integrată a "Planului de management pentru conservarea populaţiei de urs brun din România". Planul de management va fi finalizat pe baza rezultatelor proiectului LIFE FOR BEAR şi a altor proiecte cu finanţare LIFE NATURA derulate în România şi va fi transmis Ministerului Mediului după finalizare. Menţionăm că proiectul LIFE FOR BEAR se finalizează în luna octombrie 2019 conform Acordului Grant LIFE13 NAT/RO/001154.

Data: 01.06.2018 Manager proiect LIFE FOR BEAR

Ramon JURJ

Bibliografie

Anon (2005). Management and action plan for the bear population in Romania. Ministry of Agriculture, Forestry and Rural Development and Ministry of Environment and Water Management, Bucharest. 79 pp.

Boitani, L., F. Alvarez, O. Anders, H. Andren, E. Avanzinelli, V. Balys, J. C. Blanco, U. Breitenmoser, G. Chapron, P. Ciucci, A. Dutsov, C. Groff, D. Huber, O. Ionescu, F. Knauer, I. Kojola, J. Kubala, M. Kutal, J. Linnell, A. Majic, P. Mannil, R. Manz, F. Marucco, D. Melovski,

A. Molinari, H. Norberg, S. Nowak, J. Ozolins, S. Palazon, H. Potocnik, P.-Y. Quenette, I. Reinhardt, R. Rigg, N. Selva, A. Sergiel, M. Shkvyria, J. Swenson, A. Trajce, M. Von Arx, M. Wolfl, U. Wotschikowsky, D. Zlatanova, 2015. Key actions for Large Carnivore populations in Europe. Institute of Applied Ecology (Rome, Italy). Report to DG Environment, European Commission, Bruxelles. Contract no. 07.0307/2013/654446/SER/B3.

Botnariuc N. and Tatole V. (eds) (2005). Cartea Roşie a vertebratelor din România, Academia Română şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală ,,Grigore Antipa", Curtea Veche Publishing, Bucharest.

Cazacu C., Adamescu M., Ionescu O., Ionescu G., Jurj R., Popa M., Cazacu R., Cotovelea A. (2014). Mapping trends of large and medium size carnivores of conservation interest in Romania. Annals of Forest Research, 57(1), 97-107. doi:10.15287/afr.2014.170

Cotovelea A., Sofletea N., Ionescu G., Ionescu O. (2013). Genetic approaches for Romanian brown bear (Ursus arctos) conservation. Bulletin of the Transilvania University of Braşov, Series II: Vol.6 (55) No.1: 19-26.

Kaczensky P., Chapron G., von Arx M., Huber D., Andren H., Linnell J. (eds) (2013). Status, management and distribution of large carnivores – bear, lynx, wolf wolverine – in Europe – part 1, Istituto di Ecologia Applicata, Rome, Italy (prepared for the EC with the assistance of Istituto di Ecologia Applicata and with the contributions of the IUCN/SSC Large Carnivore Initiative for Europe (chair: Luigi Boitani) under contract N°070307/2012/629085/SER/B3), 72p.

Kleven O., Hallstrom B.M., Hailer F., Janke A., Hagen S.B., Kopatz A., Eiken H. G. (2012). Identification and evaluation of novel di- and tetranucleotide microsatellite markers from the brown bear (Ursus arctos). Conservation Genet Resour. 4 : 737-741.

McLellan B.N., Servheen C., Huber D. (IUCN SSC Bear Specialist Group) (2008). Ursus arctos. The IUCN Red List of Threatened Species. Version 2015.2. <www.iucnredlist.org>.

Mertens A., Ionescu O. (2001). Ursul – ecologie, etologie, management. Haco International.

Servheen C., Herrero S., Peyton, B. (1999). Bears. Status Survey and Conservation Action Plan. IUCN/SSC Bear and Polar Bear Specialist Groups, Gland, Switzerland.

Straka M., Paule L., Ionescu O., Stofik J., Adamec M. (2012). Microsatellite diversity and structure of Carpathian brown bears (Ursus arctos): consequences of human caused fragmentation. Conservation genetics, 13 : 153-164.

Swenson J., Gerstl N., Dahle B., Zedrosser A. (2000). Action plan for the conservation of the brown bear in Europe (Ursus arctos). Council of Europe, Strasbourg, France.

Taberlet P. and Bouvet J., (1994). Mitochondrial DNA polymorphism, phylogeography, and conservation genetics of the brown bear (Ursus arctos) in Europe. Proceedings of the Royal Society of London, Series B, 255 : 195-200.

Temple H.J. and Terry A. (Compilers) (2007). The Status and Distribution of European Mammals. Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities. viii + 48pp.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește