---

Salveaza (0) Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide Adresa de e-mail Parolă Ține-mă minte No account yet? Register

---

Notă …
Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 942 din 20 decembrie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 5 ianuarie 2018.

Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor

Cuprins

1. I. CADRUL GENERAL

   1. I.1 Informaţii generale privind planificarea

   2. I.2 Problematica generală a gestionării deşeurilor

   3. I.3 Legislaţia europeană privind deşeurile

   4. I.4 Legislaţia naţională privind deşeurile

   5. I.5 Politica naţională privind deşeurile

2. II. SITUAŢIA EXISTENTĂ

   1. II.1 Surse de date utilizate şi metodologia de analiză

   2. II.2 Date socio-economice

   3. II.3 Deşeuri municipale

   4. II.4 Deşeuri alimentare

   5. II.5 Deşeuri de ambalaje

   6. II.6 Deşeuri de echipamente electrice şi electronice

   7. II.7 Deşeuri de baterii şi acumulatori

   8. II.8 Vehicule scoase din uz

   9. II.9 Anvelope uzate

   10. II.10 Uleiuri uzate

   11. II.11 Deşeuri din construcţii şi desfiinţări

   12. II.12 Nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti

   13. II.13 Deşeuri cu conţinut de PCB

   14. II.14 Deşeuri de azbest

   15. II.15 Deşeuri medicale

   16. II.16 Deşeuri industriale nepericuloase

   17. II.17 Deşeuri industriale periculoase

   18. II.18 Deşeuri din agricultură, silvicultură şi pescuit

   19. II.19 Transferul deşeurilor

3. III. PLANIFICAREA GESTIONĂRII DEŞEURILOR

   1. III.1 Ipoteze privind planificarea

   2. III.2 Proiecţii

   3. III.3 Obiective şi ţinte

   4. III.4 Analiza alternativelor de gestionare a deşeurilor municipale

   5. III.5 Alternativa aleasă pentru gestionarea deşeurilor municipale

   6. III.6 Măsuri de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor

   7. III.7 Planul de acţiune

4. IV. INSTRUMENTE DE POLITICĂ A DEŞEURILOR

   1. IV.1 Situaţia actuală privind instrumentele de politică a deşeurilor

   2. IV.2 Măsuri privind îmbunătăţirea eficacităţii instrumentelor existente de politică a deşeurilor

   3. IV.3 Instrument nou de politică a deşeurilor

5. V. PROGRAMUL NAŢIONAL DE PREVENIRE A GENERĂRII DEŞEURILOR

   1. V.1 Informaţii generale

   2. V.2 Situaţia actuală privind prevenirea generării deşeurilor

   3. V.3 Priorităţi şi direcţii strategice

   4. V.4 Măsuri de prevenire a generării deşeurilor

   5. V.5 Plan de acţiune privind prevenirea generării deşeurilor

   6. V.6 Verificarea aplicării măsurilor

6. VI. INDICATORI DE MONITORIZARE

   1. VI.1 Prevederi generale privind monitorizarea PNGD

   2. VI.2 Indicatori de monitorizare pentru măsurile de guvernanţă

   3. VI.3 Indicatori de monitorizare ai planului de acţiune al PNGD

   4. VI.4 Indicatori de monitorizare aferenţi instrumentelor economice

   5. VI.5 Indicatori de monitorizare ai PNPGD

REFERINŢE

Lista tabele

Tabel I-1: Principalele obiective din sectorul gestionării deşeurile prevăzute în legislaţie Tabel II-1: Evoluţia populaţiei României în perioada 2010 – 2014

Tabel II-2: Numărul mediu de persoane per gospodărie

Tabel II-3: Evoluţia principalilor indicatori socio-economici în România, 2010-2014 Tabel II-4: Evoluţia venitului total lunar pe gospodărie, 2010-2014

Tabel II-5: Evoluţia venitului lunar pe persoană, 2011-2014

Tabel II-6: Distribuţia veniturilor totale ale populaţiei pe decile de venit Tabel II-7: Generarea deşeurilor municipale, 2010-2014

Tabel II-8: Indicatori de generare deşeuri municipale în România şi EU-27, 2010-2014 Tabel II-9: Colectarea separată a deşeurilor menajere şi similare de către operatorii de salubrizare

Tabel II-10: Gestionarea deşeurilor municipale, 2010-2014

Tabel II-11: Generarea deşeurilor biodegradabile municipale, 2010-2014

Tabel II-12: Modul de îndeplinire a principalelor obiective şi ţinte privind deşeurile municipale, 2010-2014

Tabel II-13: Cantităţi de deşeuri alimentare generate în România şi UE 28, în funcţie de sursa de generare

Tabel II-14: Cantităţile de ulei uzat alimentar gestionate la nivel naţional, 2010-2014 Tabel II-15: Cantităţi de ambalaje introduse pe piaţă în România, total şi pe tip de material, 2010-2014

Tabel II-16: Indicatori de generare deşeuri de ambalaje România şi EU-27 Tabel II-17: Reciclarea deşeurilor de ambalaje, 2010-2014

Tabel II-18: Valorificarea deşeurilor de ambalaje, 2010-2014

Tabel II-19: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile de ambalaje Tabel II-20: EEE introduse pe piaţă, 2010-2014

Tabel II-21: Deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate, 2010-2014 Tabel II-22: Rata de valorificare DEEE, 2010-2014

Tabel II-23: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind DEEE Tabel II-24: Baterii şi acumulatori introduşi pe piaţă, 2010-2014

Tabel II-25: Deşeuri de baterii şi acumulatori generate şi colectate, 2010-2014 Tabel II-26: Cantităţi de deşeuri B A colectate, tratate, reciclate, 2010-2014 Tabel II-27: Rata de colectare a B A portabili, 2010-2014

Tabel II-28: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile B A Tabel II-29: Vehicule scoase din uz colectate şi tratate, 2010-2014

Tabel II-30: Vehicule scoase din uz tratate, reutilizate, reciclate, valorificate, 2010-2014

Tabel II-31: Evoluţia VSU tratate în instalaţii de shredder, 2010-2014 Tabel II-32: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind vehiculele scoase din uz

Tabel II-33: Cantităţi de anvelope introduse pe piaţă şi anvelope uzate gestionate, 2011-2015

Tabel II-34: Cantităţile de uleiuri uzate colectate şi gestionate, 2010-2013

Tabel II-35: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind uleiurile uzate Tabel II-36: Generarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări, 2010-2014 Tabel II-37: Indicatori de generare DCD, 2015

Tabel II-38: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind DCD Tabel II-39: Evoluţia indicatorului de generare nămoluri rezulate de la staţiile de epurare orăşeneşti, 2010-2014

Tabel II-40: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind nămolurile

Tabel II-41: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile cu PCB Tabel II-42: Generarea deşeurilor din activităţi medicale 2010 – 2012

Tabel II-43: Generarea deşeurilor din activităţi medicale, 2013 – 2014

Tabel II-44: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile medicale Tabel II-45: Generarea deşeurilor industriale, inclusiv industria extractivă, pe secţiuni CAEN, 2010-2014

Tabel II-46: Gestionarea deşeurilor din industria prelucrătoare, 2014

Tabel II-47: Valorificare deşeurilor de la producţia de energie electrică/termică, 2014 Tabel II-48: Operatori economici autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale nepericuloase, 2016

Tabel II-49: Depozite de zgură şi cenuşă, 2014

Tabel II-50: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile industriale nepericuloase

Tabel II-51: Cantităţi de deşeuri industriale periculoase generate, inclusiv din industria extractivă, 2010-2014

Tabel II-52: Cantităţi de deşeuri industriale periculoase gestionate pe categorii de deşeuri, 2014

Tabel II-53: Modul de îndeplinire a principalelor obiective şi ţinte privind deşeurile industriale periculoase

Tabel II-54: Generarea şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit, 2010

Tabel II-55: Generarea şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit, 2012

Tabel II-56: Generarea şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit, 2014

Tabel II-57: Cantităţi de transferate pe teritoriul României, 2010 – 2014

Tabel II-58: Cantităţi de deşeuri nepericuloase transferate către România, 2010-2014 Tabel III-1: Proiecţia evoluţiei populaţiei rezidente a României, 2015 – 2025

Tabel III-2: Principalele evoluţii macro-economice şi bugetare la nivelul ţărilor membre ale UE, 2015–2017

Tabel III-3: Proiecţia principalilor indicatori economico-sociali în perioada 2015 – 2025

Tabel III-4 Proiecţia veniturilor populaţiei, 2015 – 2020

Tabel III-5 Evoluţia veniturilor reale disponibile ale populaţiei, 2015 – 2025

Tabel III-6: Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor menajere în perioada de planificare

Tabel III-7: Evoluţia gradului de conectare a populaţiei la serviciile de salubrizare Tabel III-8: Proiecţia cantităţilor de deşeurilor municipale la nivel naţional, total şi pe categorii, 2015-2025

Tabel III-9: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor menajere şi similare, 2015 – 2025 Tabel III-10: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor din grădini şi parcuri, 2015-2025 Tabel III-11: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor din pieţe, 2015 – 2025

Tabel III-12: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor stradale, 2015 – 2025

Tabel III-13: Indicatori privind cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţa naţională, pe tip de material, 2015-2025

Tabel III-14: Proiecţia cantităţilor de deşeuri de ambalaje, total şi pe tip de material, 2014-2025

Tabel III-15: Analiza comparativă a principalelor tehnologii de tratare termică a deşeurilor municipale reziduale

Tabel III-16: Descrierea alternativelor

Tabel III-17: Instalaţii de gestionare a deşeurilor, alternativa „zero” Tabel III-18: Reciclare deşeuri municipale, alternativa „zero”

Tabel III-19: Reciclare deşeuri de ambalaje, alternativa „zero”

Tabel III-20: Reducerea la depozitare a deşeurilor biodegradabile municipale, alternativa „zero”

Tabel III-21: Instalaţii de sortare existente pentru deşeuri colectate în amestec Tabel III-22: Instalaţii noi de gestionare a deşeurilor, alternativa 1

Tabel III-23: Instalaţii noi de gestionare a deşeurilor, alternativa 2

Tabel III-24: Emisii anuale nete de gaze cu efect de seră, pe tipuri de procese

Tabel III-25: Emisii anuale nete de gaze cu efect de seră, pe tipuri de procese de staţii de tratare

Tabel III-26: Descrierea alternativelor

Tabel III-27: Estimarea costurilor de investiţie, milioane Euro

Tabel III-28: Estimarea costurilor de operare şi întreţinere, milioane Euro, 2025 Tabel III-29: Rezultatul analizei alternativelor

Tabel III-30: Depozite neconforme de deşeuri municipale care au sistat activitatea şi urmează a fi închise

Tabel III-31: Investitiţii propuse la nivel de judeţ

Tabel III-32: Criterii minime pentru alegerea amplasamentelor

Tabel III-33: Necesarul de investiţii publice pentru fiecare judeţ (milioane Euro), 2018 – 2025

Tabel III-34: Fluxurile financiare consolidate, 2018 – 2025 Tabel III-35: Estimarea costurilor totale, 2025

Tabel III-36: Sustenabilitate – acoperire costuri din tariful maxim suportabil

Tabel III-37: Măsuri prioritare de guvernanţă privind gestionarea deşeurilor municipale Tabel III-38: Acţiuni aferente anumitor măsuri prioritare de guvernanţă privind gestionarea deşeurilor municipale

Tabel III-39: Obiective şi măsuri suplimentare de guvernanţă pentru implementarea PNGD

Tabel V-1: Acordarea punctajelor pentru selectarea fluxurilor prioritare

Tabel V-2: Plan de acţiune privind prevenirea generării fluxurilor de deşeuri prioritare Tabel V-3: Plan de acţiune privind prevenirea generării fluxurilor speciale de deşeuri Tabel V-4: Evaluarea măsurilor propuse în prezentul program de prevenire prin prisma exemplelor de măsuri incluse în Anexa 5 a Legii nr. 211/2011

Tabel VI-1: Indicatori de monitorizare pentru măsurile prioritare de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor municipale

Tabel VI-2: Indicatori de monitorizare pentru măsurile suplimentare de guvernanţă pentru implementarea PNGD

Tabel VI-3: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile municipale Tabel VI-4: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile de ambalaje

Tabel VI-5: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile de echipamente electrice şi electronice

Tabel VI-6: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile de baterii şi acumulatori Tabel VI-7: Indicatori de monitorizare pentru vehiculele scoase din uz

Tabel VI-8: Indicatori de monitorizare pentru anvelope uzate Tabel VI-9: Indicatori de monitorizare pentru uleiuri uzate

Tabel VI-10: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile din construcţii şi desfiinţări Tabel VI-11: Indicatori de monitorizare pentru nămolurile rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti

Tabel VI-12: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile cu conţinut de PCB Tabel VI-13: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile cu conţinut de azbest Tabel VI-14: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare şi din activităţi veterinare

Tabel VI-15: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile industriale

Tabel VI-16: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile din agricultură, silvicultură şi pescuit

Tabel VI-17: Indicatori de monitorizare pentru transferul deşeurilor

Tabel VI-18: Indicatori de monitorizare aferenţi instrumentelor economice

Tabel VI-19: Indicatori de monitorizare pentru prevenirea generării fluxurilor de deşeuri prioritare

Tabel VI-20: Indicatori de monitorizare pentru prevenirea generării fluxurilor speciale de deşeuri

Lista figuri

Figura II-1: Structura deşeurilor municipale, 2010 – 2014

Figura II-2: Gradul de acoperire cu servicii de salubrizare, 2010-2014 Figura II-3: Deşeuri municipale generate şi PIB în România, 2010 – 2014

Figura II-4: Compoziţia deşeurilor menajere şi similare colectate de operatorii de salubrizare, 2010-2014

Figura II-5: Schema actuală a gestionării deşeurilor municipale

Figura II-6: Operatori economici autorizaţi pentru tratare şi valorificare deşeuri Figura II-7: Fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deşeurilor

Figura II-8: Proiecte SMID în România

Figura II-9: Colectarea separată a deşeurilor reciclabile menajere şi similare Figura II-10: Colectarea separată a deşeurilor biodegradabile

Figura II-11: Staţii de transfer Figura II-12: Insalaţii de sortare

Figura II-13: Insalaţii de compostare

Figura II-14: Instalaţii de tratare mecano-biologică

Figura II-15: Tratarea deşeurilor municipale înaintea depozitării Figura II-16: Depozite de deşeuri municipale

Figura II-17: Montajul instituţional pentru implementarea proiectelor SMID Figura II-18: Indicatori de generare deşeuri alimentare

Figura II-19: Ambalaje introduse pe piaţă şi PIB în România, 2010-2014

Figura II-20: Structura pe tipuri de materiale a deşeurilor de ambalaje în România, 2010- 2014 şi EU-28, 2013

Figura II-21: Schema actuală a gestionării deşeurilor de ambalaje

Figura II-22: Număr colectori de deşeuri de ambalaje pe judeţ/M. Bucureşti, 2014 Figura II-23: Număr colectori de deşeuri de ambalaje pe de tip de deşeu de ambalaje colectat, 2014

Figura II-24: Schema actuală a gestionării DEEE

Figura II-25: Număr operatori economici autorizaţi pentru colectarea şi tratarea DEEE pe judeţ/M. Bucureşti

Figura II-26: Schema actuală a gestionării B A

Figura II-27: Schema actuală a gestionării vehiculelor scoase din uz

Figura II-28: Distribuţia operatorilor economici autorizaţi pentru colectarea VSU, 2016 Figura II-29: Distribuţia numărului de VSU colectate pe judeţe şi Bucureşti, 2016 Figura II-30: Cantităţi de uleiuri introduse pe piaţă şi uleiuri uzate generate,

2010 – 2013

Figura II-31: Schema actuală a gestionarii uleiurilor uzate

Figura II-32: Operatori economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de tratare şi valorificare a uleiului uzat

Figura II-33: Schema actuală a gestionării deşeurilor din construcţii şi desfiinţări Figura II-34: Distribuţia operatorilor economici autorizaţi pentru tratarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări

Figura II-35: Generarea şi gestionarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări, 2010 – 2014

Figura II-36: Nămoluri de epurare generate şi rata conectare la sistem de canalizare, 2010-2014

Figura II-37: Schema actuală a gestionării nămolurilor de la staţiile de epurare oraşeneşti

Figura II-38: Gestionarea nămolurilor de epurare, 2010-2014 Figura II-39: Valorificarea nămolurilor în agricultură, 2010-2014 Figura II-40: Număr echipamente cu PCB inventariate, 2010-2014

Figura II-41: Schema actuală a gestionării deşeurilor cu conţinut de PCB Figura II-42: Numărul echipamentelor cu PCB eliminate

Figura II-43: Evoluţia generării deşeurilor cu azbest, 2010-2014

Figura II-44: Operatori economici autorizaţi pentru colectarea deşeurilor medicale periculoase, 2013 – 2014

Figura II-45: Distribuţia instalaţiilor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase la nivel naţional

Figura II-46: Generarea şi gestionarea deşeurilor industriale, 2010-2014

Figura II-47: Valorificare deşeurilor din principalele ramuri ale industriei prelucrătoare, pe operaţiuni de valorificare, 2014

Figura II-48: Depozite de deşeuri nepericuloase din industria prelucrătoare, 2016 Figura II-49: Schema actuală a gestionării deşeurilor industriale

Figura II-50: Ponderea categoriilor de deşeuri industriale periculoase, 2014 Figura II-51: Cantităţi de deşeuri industriale gestionate, 2010-2014

Figura II-52: Ponderea tipurilor de metode de valorificare a deşeurilor industriale periculoase, 2014

Figura II-53: Operatori economici autorizaţi pentru valorificarea materială a deşeurilor industriale periculoase

Figura II-54: Ponderea tipurilor de metode de eliminare a deşeurilor industriale periculoase, 2014

Figura II-55: Incineratoare pentru deşeuri industriale periculoase, 2016 Figura II-56: Depozite pentru deşeuri industriale periculoase, 2016 Figura II-57: Ponderea

Figura II-58: Ponderea principalelor ţări de origine în importul/transferul deşeurilor nepericuloase, 2014

Figura III-1: Cantităţi de deşeuri municipale generate pe judeţ/Municipiul Bucureşti, 2025

Figura III-2: Posibilitatea de atingere a ţintei de reciclare raportat la compoziţia deşeurilor municipale estimată pentru anul 2025

Figura III-3: Ponderea capacităţilor neutilizate de sortare a deşeurilor reciclabile colectate separat, pe judeţe, 2014

Figura III-4: Ponderea capacităţilor neutilizate de compostare a deşeurilor biodegradabile colectate separat, pe judeţe, 2014

Figura III-5: Capacităţi de tratare a deşeurilor reziduale, pe judeţe, 2020 Figura III-6: Analiza capacităţilor de sortare necesare, pe judeţe, 2025 Figura III-7: Instalaţii de sortare la sfârşitul perioadei de planificare

Figura III-8: Instalaţii de tratare a biodeşeurilor la sfărşitul perioadei de planificare Figura III-9: Instalaţii de tratare a deşeurilor reziduale la sfârşitul

perioadei de planificare

Figura III-10: Diagrama gestionării deşeurilor municipale în România la sfârşitul perioadei de planificare, 2025

Figura III-11: Îndeplinirea obiectivului privind pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea deşeurilor municipale

Figura III-12: Îndeplinirea obiectivului privind reducerea cantităţii depozitate de deşeuri biodegradabile municipale

Figura III-13: Îndeplinirea obiectivului privind reciclarea deşeurilor de ambalaje Figura V-1: Ponderea deşeurilor generate în anul 2014

Figura V-2: Evoluţia generării deşeurilor, mii tone

Lista de abrevieri

ACB Analiza Cost Beneficiu

ADI Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară pentru gestionarea deşeurilor

ADR Acord european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase

AFM Administraţia Fondului pentru Mediu

ANAR Administraţia Naţională ,,Apele Române”

ANPC Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor

ANPM Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

ANRSC Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice

APL Autorităţi Publice Locale

APM Agenţii judeţene pentru Protecţia Mediului

AT Asistenţă Tehnică

B A Baterii şi acumulatori

BAT Cele Mai Bune Tehnici Disponibile (Best Available Techniques)

C T Colectare şi transport

CAEN Clasificarea activităţilor din Economia Naţională

CAPEX Cheltuieli de capital / costuri de investiţie

CE Comisia Europeană

CEA Condiţionalitate ex-ante

CEE Comunitatea Economică Europeană

CIROM Patronatul din Industria Cimentului şi Altor Produse Minerale pentru Construcţii din România

CJ Consilii Judeţene

CNP Comisia Naţională de Prognoză

Contracte FIDIC Contracte standard în domeniul construcţiilor şi instalaţiilor, utilizate drept modele de referinţă pe plan internaţional

DCD Deşeuri din construcţii şi desfiinţări

DDM Data durabilităţii minimale – este data stabilită de producător până la care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare (Regulament nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare)

DEEE Deşeuri de Echipamente Electrice şi Electronice

EXPRA Extended Producer Responbility Alliance (Alianţa Răspunderii Extinse a Producătorului)

EEE Echipament electric şi electronic

FADI Federaţia Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară din România FAO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimente

FC Fondul de Coeziune

FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională

FEPAM Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime

FIDIC Federaţia Internaţională a Inginerilor Consultanţi (Fédération Internationale Des Ingénieurs-Conseils)

FSE Fondul Social European

GES Gaze cu efect de seră

GNM Garda Naţională de Mediu

HG Hotărâre a Guvernului

INS Institutul Naţional de Statistică

INSP Institutul Naţional de Sănătate Publică

ISPA Instrument pentru Politicile Structurale de Pre-Aderare

JASPERS Asistenţă comună pentru sprijinirea proiectelor în regiunile europene (Joint Assistance to Support Projects in European Regions), parteneriat între Comisia Europeana, Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

LCA Analiza ciclului de viaţă

MM Ministerul Mediului

MADR Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

MDRAPFE Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

ME Ministerul Economiei

MFP Ministerul Finanţelor Publice

MS Ministerul Sănătăţii

NTPA-002 NORMATIV privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare

NTPA-001 NORMATIV privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi urbane la evacuarea în receptorii naturali

O M Operare (exploatare/funcţionare) şi întreţinere (mentenanţă) OG Ordonanţa Guvernului

OM Ordinul Ministrului

OPEX Cheltuieli de operare şi întreţinere

OTR Organizaţii de Transfer de Responsabilitate

OUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului

PAYT Instrument economic: pay as you throw – plăteşti pentru cât arunci PCB Bifenili Policloruraţi

PCT Terfenili Policloruraţi

PHARE Program de ajutor destinat ţărilor din Europa Centrală şi de Est PIB Produs Intern Brut

PJGD Planul Judeţean de Gestionare a Deşeurilor

PNGD Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor

PNPGD Planul Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor POIM Program Operaţional Infrastructură Mare

POS Mediu Programul Operaţional Sectorial de Mediu ppm Părţi per milion

PRGD Planul Regional de Gestionare a Deşeurilor

RDF Refuse-derived fuel (combustibil derivat din deşeuri)

REP Răspunderea Extinsă a Producătorului

REACH Acronim pentru Regulamentul privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice

SEAU Staţie de epurare ape uzate

SIM Sistem Integrat de Mediu

SM Stat Membru

SMID Sistemul de Management Integrat al Deşeurilor

SNGD Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor

SNGNE Strategia Naţională de gestionare a Nămolurilor de Epurare SRF Solid recovered fuel (combustibil solid valorificat)

TMB Tratare mecano-biologică

TVA Taxa pe valoarea adăugată

UAT Unitate administrativ-teritorială

UCI Unităţi de compostare individuală

UE Uniunea Europeană

UNCJR Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România VSU Vehicule scoase din uz

Definiţii

Ambalaj – orice obiect, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura acestuia, destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Ambalaj flexibil – ambalaje din materiale uşoare, care, atunci când sunt umplute şi sigilate, au o formă pliabilă

Ambalaj primar – ambalaj de vânzare, ambalaj conceput şi realizat pentru a îndeplini funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziţie (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Ambalaj secundar – ambalaj grupat, supraambalaj, ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziţie o grupare a unui număr de unităţi de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el serveşte numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Ambalaj terţiar – ambalaj pentru transport, ambalaj conceput pentru a uşura manipularea si transportul unui număr de unităţi de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Analiza Cost-Beneficiu – un instrument analitic, utilizat pentru a estima (din punct de vedere al beneficiilor şi costurilor) impactul socio-economic datorat implementării anumitor acţiuni şi /sau proiecte (Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor Publice, , Ghid naţional pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor finanţate din Instrumentele Structurale – realizat cu sprijin JASPERS)

Anvelopă uzată – orice anvelopă, de tipul celor prevăzute în anexa nr. 2 la hotărâre, pe care deţinătorul, în urma utilizării, are intenţia sau obligaţia de a o scoate din uz. (HG nr. 170/ 2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, Anexa nr.1)

Baterie sau acumulator

Baterie sau acumulator portabil

• – orice sursă de energie electrică generată prin transformarea directă a energiei chimice şi constituită din una sau mai multe celule primare (nereîncărcabile) ori din una sau mai multe celule secundare (reîncărcabile) (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)

• – orice baterie sau acumulator, baterie tip pastilă, ansamblu de baterii care este sigilat, poate fi transportat manual şi nu este nici baterie industrială sau acumulator industrial, nici baterie ori acumulator auto (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)

Baterie tip pastilă – orice baterie sau acumulator portabil, de dimensiune mică şi cu formă rotundă, al cărui diametru este mai mare decât înălţimea şi care este utilizat în scopuri specifice, cum ar fi: proteze auditive, ceasuri, echipamente portabile mici şi ca rezervă de energie (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)

Baterie sau acumulator auto

Baterie sau acumulator industrial

• – orice baterie sau acumulator destinat să alimenteze sistemele auto de pornire, iluminat ori de aprindere (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)

• – orice baterie sau acumulator proiectat exclusiv pentru utilizare industrială ori profesională sau folosit în orice tip de vehicul electric aprindere (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)

  Biodeşeuri – deşeurile biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul şi deşeuri similare provenite din unităţile de prelucrare a produselor alimentare□(Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Colectare – strângerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor în vederea transportării la o instalaţie de tratare (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa

  nr. 1)

  Colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Cele mai bune tehnici disponibile

• – cele mai bune tehnici disponibile, definite la art. 3 lit. j) din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Compuşi desemnaţi – compuşi chimici sau clase de substanţe chimice supuse unui control special conform H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare (H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Cost – sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc.

  Costuri / cheltuieli cu munca vie

  Costuri de operare

  Costuri de întreţinere

  • – cheltuielile cu munca vie includ toate cheltuielile referitoare la personal (salarii, contribuţii, bonuri de masă, instruire / specializare / perfecţionare, cheltuieli de deplasare, prime de asigurare etc.) (Manual de contabilitate analitică a costurilor – ASE) . Cheltuielile cu munca vie se fundamentează în funcţie de cheltuielile cu personalul, potrivit normelor de muncă, în raport cu legislaţia în vigoare şi corelat cu principiul eficienţei economice (Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nr. 109/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare a localităţilor)

  • – totalitatea costurilor necesare funcţionării unei entităţi pe o anumită perioadă de gestiune, de obicei un an

  • – costurile necesare menţinerii în stare de funcţionare a unui sistem tehnic (întreţinere curentă, revizii şi reparaţii planificate, reparaţii neplanificate)

Costuri nete – costuri de operare şi întreţinere din care s-au scăzut veniturile din valorificarea deşeurilor

Costuri unitare – costuri pe unitatea de bun realizat /serviciu prestat; în acest context înseamnă costuri pe tona de deşeu

Decilă(e) – indicator care împarte o serie de date în 10 (Manual statistică – ASE)

Depozit de deşeuri – un amplasament pentru eliminarea finală a deşeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran,

inclusiv:

spaţii interne de depozitare a deşeurilor, adică depozite în care un producător de deşeuri execută propria eliminare a deşeurilor la locul de producere; o suprafaţă permanent amenajată (adică pentru o perioadă de peste un an) pentru stocarea temporară a deşeurilor,

dar exclusiv:

instalaţii unde deşeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea lor în vederea efectuării unui transport ulterior în scopul recuperării, tratării sau eliminării finale în altă parte; stocarea deşeurilor înainte de valorificare sau tratare pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă generală, sau stocarea deşeurilor înainte de eliminare, pentru o perioadă mai mică de un an

(HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Deşeu – orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia să îl arunce (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Deşeuri alimentare

Deşeuri biodegradabile

• – orice produse alimentare, şi părţile necomestibile ale acestora, scoase din lanţul de aprovizionare cu alimente în vederea valorificării sau eliminării (inclusiv compostarea, digestia anaerobă, producţia de bio-energie, co-generare, incinerare, eliminare în sistemul de canalizare, depozitate sau aruncate pe mare)

  (Conform FUSIONS 2016)

• – deşeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deşeurile alimentare ori de grădină, hârtia şi cartonul (HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Deşeuri inerte – deşeuri care nu suferă nici o transformare semnificativă fizică, chimică sau biologică, nu se dizolvă, nu ard ori nu reacţionează în nici un fel fizic sau chimic, nu sunt biodegradabile şi nu afectează materialele cu care vin în contact într-un mod care să poată duce la poluarea mediului ori să dăuneze sănătăţii omului. Levigabilitatea totală şi conţinutul de poluanţi al deşeurilor, precum şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative şi, în special, să nu pericliteze calitatea apei de suprafaţă şi/sau subterane (HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi

completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Deşeuri medicale – deşeuri rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile sanitare

Deşeuri menajere – deşeuri provenite din gospodării/locuinţe, inclusiv fracţiile colectate separat, şi care fac parte din categoriile 15.01 şi 20 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare (Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 82

/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor, art.4)

Conform Deciziei 2011/753/UE de stabilire a normelor şi a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, deşeurile menajere sun deşeurile provenite din gospodării

Deşeuri municipale – deşeuri menajere şi alte deşeuri, care, prin natură sau compoziţie, sunt similare cu deşeurile menajere (HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Conform Deciziei 2011/753/UE de stabilire a normelor şi a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, deşeurile municipale înseamnă deşeuri menajere şi similare

– deşeurile cuprinse în capitolul 20 din Lista europeană a deşeurilor

Deşeuri periculoase – orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase prevăzute în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificărie şi completăril (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Deşeu reciclabil – orice deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri (OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, art.2)

Deşeuri reziduale – deşeuri în amestec de la gospodării şi din deşeurile similare cu excepţia fracţiilor colectate separat (cod 20 03 01)

Deşeuri similare – deşeuri care din punctul de vedere al naturii şi al compoziţiei sunt comparabile deşeurilor menajere, exclusiv deşeurile din industrie şi deşeurile din agricultură şi activităţi forestiere (Decizia 2011/753/UE de stabilire a normelor şi a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului)

Deşeuri de ambalaje – orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerinţele definiţiei de deşeu, exclusiv deşeurile de producţie, din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1).

Deşeuri de ambalaje municipale

– deşeurile de ambalaje provenite din deşeurile municipale (deşeuri menajere, similare şi deşeurile din serviciile publice), cu excepţia deşeurilor de ambalaje provenite din activităţi comerciale şi industriale

Deşeuri de azbest – orice substanţă sau obiect cu conţinut de azbest care este considerat deşeu în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1 (HG nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Deşeu de baterie sau acumulator

Deşeuri de echipamente electrice şi electronice

Deşeuri din construcţii şi desfiinţări

• – orice baterie sau acumulator care constituie deşeu potrivit prevederilor pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (H.G. nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art.3)

• – echipamentele electrice şi electronice care constituie deşeuri în sensul pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv componentele, subansamblele şi produsele consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul în care acesta devine deşeu. (OUG nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Anexa nr. 5)

  Înseamnă deşeurile corespunzătoare codurilor de deşeuri care sunt prevăzute la capitolul 17 din anexa la Decizia 2014/955/UE a Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a

  Deşeurile din construcţii provenite de la populaţie

  Consiliului, exclusiv deşeurile periculoase şi materialele geologice naturale în conformitate cu definiţia categoriei 17 05 04 (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1, pct. 91)

  – deşeuri solide generate de activităţi de reamenajare şi reabilitare interioară şi/sau exterioară a locuinţelor proprietate individuală (Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 82

  /2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor, art.4)

  Deţinător de deşeuri – producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Eliminare – orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie. Anexa nr. 2 la legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Echipamente electrice şi electronice

  Echipament conţinând PCB-uri

  Echipamentul de tratare prin decontaminare termică a deşeurilor

• – echipamente care sunt dependente de curenţi electrici sau câmpuri electromagnetice pentru a funcţiona corespunzător şi echipamente pentru generarea, transferul şi măsurarea acestor curenţi şi câmpuri, proiectate pentru utilizarea la o tensiune nominală de maximum 1.000 de volţi, pentru curent alternativ, şi 1.500 de volţi, pentru curent continuu (OUG nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Anexa nr. 5)

• – echipamentele şi deşeurile sau alte materiale ce conţin compuşi desemnaţi în concentraţii de minimum 50 de părţi per milion (ppm) la un volum de peste 5 dm3. Valorile minime de 50 ppm pentru concentraţie şi, respectiv, de 5 dm3 pentru volum ale compuşilor desemnaţi sunt incluse împreună sub numele de cantităţi minimale. (H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

• – orice echipament fix destinat tratamentului termic la temperaturi scăzute (105°C – 177°C) a deşeurilor medicale periculoase unde are loc acţiunea generală de îndepărtare prin reducere a microorganismelor (patogene sau saprofite) conţinute în deşeuri; acesta include dispozitive de procesare mecanică a deşeurilor (Ordinul ministrului sănătăţii nr.

  rezultate din activitatea medicală

  1.226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţi medicale, Anexa nr. 1, cap. II)

  Fondul pentru mediu – un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor şi programelor pentru protecţia mediului şi pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare

  (OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, cu modificările şi completările ulterioare)

  Gestionarea deşeurilor – colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Instalaţie – orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului (OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, art.2)

  Instalaţie de incinerare a deşeurilor

  Instalaţie de coincinerare a deşeurilor

• – orice echipament sau unitate tehnică staţionară sau mobilă destinată tratării termice a deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate, prin incinerare prin oxidare, precum şi prin orice alt procedeu de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiţia ca substanţele rezultate în urma tratării să fie incinerate ulterior (Legea nr. 278 /2013 privind emisiile industriale, art. 3)

• – orice unitate tehnică staţionară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale şi care utilizează deşeuri drept combustibil uzual sau suplimentar ori în care deşeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum şi prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza şi gazeificarea sau procesul cu plasmă, în măsura în care substanţele care rezultă în urma tratării sunt incinerate ulterior (Legea nr. 278 /2013 privind emisiile industriale, art. 3)

  Introducere pe piaţă – furnizarea sau punerea la dispoziţia unui terţ, contra cost sau gratuit, pe teritoriul României, inclusiv importul pe teritoriul vamal al României (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi

  Operatori economici – referitor la ambalaje

  Pregătirea pentru reutilizare

  acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)

• – furnizarea, de către o persoană juridică cu sediul în România pentru prima oară, a unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare pe piaţa naţională în cursul unei activităţi comerciale, în schimbul unei plăţi sau gratuit (Legea nr. 249/20015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare)

• – acţiunea de a face disponibil, cu titlu profesional, un produs pentru prima dată pe piaţa naţională (O.U.G. nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice)

• – furnizorii de materiale de ambalare, producătorii de ambalaje şi produse ambalate, importatorii, comercianţii, distribuitorii, autorităţile publice şi organizaţiile neguvernamentale (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

• – operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele ori componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Prevenire – măsurile luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:

  1. a) cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viaţă a acestora;

  2. b) impactul negativ al deşeurilor generate asupra mediului şi sănătăţii populaţiei; sau

  3. c) conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

     Producător de deşeuri – orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri, producător de deşeuri sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

     «Plăteşti pentru cât arunci»

     – instrument economic care are drept scop creşterea ratei de reutilizare, reciclare şi reducerea cantităţii de deşeuri la depozitare prin stimularea colectării separate a deşeurilor (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

     Producător – orice persoană fizică sau juridică care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv comunicarea la distanţă astfel cum este definită în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (…) (O.U.G. nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Anexa nr. 5)

     – orice persoană dintr-un stat membru care, cu titlu profesional şi indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv tehnicile de comunicare la distanţă, definite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 157/2015, introduce pentru prima dată pe piaţă în România baterii sau acumulatori, inclusiv cei încorporaţi în aparate ori vehicule (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2)

     Pungi de transport din plastic

     Pungi de transport din plastic subţire

     Pungi de transport din plastic foarte subţire

• – pungi de transport, cu sau fără mâner, fabricate din plastic, furnizate consumatorilor la punctele de vânzare de bunuri sau produse (Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, forma consolidată, art. 3)

• – pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mica de 50 de microni (Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, forma consolidată, art. 3)

• – pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mica de 15 de microni, care sunt necesare din motive de igienă sau care sunt utilizate ca ambalaje primare pentru produsele alimentare în vrac, atunci când acest lucru contribuie la prevenirea risipei de alimente (Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, forma consolidată, art. 3)

  PCB-uri uzate – orice tip de PCB care este considerat deşeu în sensul Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1 (HG nr. 173/2000 actualizată pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare,

  Anexa nr. 1)

  RDF – un combustibil produs din tratarea deşeurilor municipale (cod 19 12 10)

  Rata de capturare – ponderea cantităţii de deşeuri colectate separat, exclusiv impurităţi, din cantitatea totală generată

  Răspunderea Extinsă a Producătorului

  -în vederea prevenirii, reutilizării, reciclării şi a altor tipuri de valorificare a deşeurilor, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează sau, după caz, propune măsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producătorul produsului, persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce, cu titlu profesional, proiectează, produce, prelucrează, tratează, vinde ori importă produse este supus unui regim de răspundere extinsă a producătorului. Măsurile precum şi alte prevederi privind răspundere extinsă a producătorului sunt prevăzute în capitolul 8 al Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare

  Reciclare – orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia iniţială ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Reutilizare – orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Regenerarea uleiurilor uzate

• – orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

  Reşapare – procesul tehnologic de recondiţionare prin care se reface potenţialul de utilizare al anvelopei, constând în aplicarea unei benzi de rulare noi pe o anvelopă uzată reşapabilă sau pe o anvelopă uzată destinată reutilizării care îndeplineşte toate condiţiile tehnice pentru realizarea acestui proces (HG nr. 170/ 2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, Anexa nr.1)

  Risipa alimentara – situaţia în urma căreia alimentele ies din circuitul consumului

  Sistemul Integrat de Mediu (SIM)

  uman din pricina degradării şi sunt distruse, conform legislaţiei în vigoare (Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, art.1)

  – sistem informatic integrat care reprezintă punctul unic de interacţiune online a publicului cu APM/ANPM şi facilitează: depunerea online a cererilor de acte de reglementare, transmiterea online a raportărilor din partea operatorilor economici, monitorizarea în timp real a indicatorilor de mediu, gestionarea siturilor naţionale, inclusiv NATURA 2000

  Shredder/instalaţie de tocare şi mărunţire

• – orice instalaţie utilizată pentru tăierea în bucăţi sau pentru fragmentarea deşeurilor

  SRF – combustibil solid produs din deşeuri nepericuloase pentru a fi valorificat energetic în instalaţii de incinerare şi coicinerare şi care îndeplineşte condiţiile de conformitate din standarde UE EN15359 (cod 19 12 10)

  Tarif -în acest context, „tariful de salubrizare” –tariful plătit de către utilizatorii serviciul de salubrizare – definiţi conform Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – către operatorul de servicii de salubrizare autorizat de către administraţia publică locală, în baza unui contract de prestări servicii încheiat între utilizatorul serviciului şi operator, în cadrul contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare

  Taxă – în acest context „taxa de salubrizare” – taxa locală cu destinaţie specială, ce are drept scop acoperirea cheltuielilor serviciului de salubrizare şi care se plăteşte de către utilizatorii sistemului de salubrizare către administraţia publică locală. Taxa se stabileşte şi se aprobă de către Consiliul Local, în baza următoarelor prevederi legale: art. 8 alin (3) lit. i-k, art. 9 alin. 2 lit. d, art. 10 alin.5, art. 42 alin. 1 lit. c, art.43 alin. 4 din Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, cu modificările şi completările ulterioare; art. 25 – 27 din Legea 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, cu modificările şi completările ulterioare; art. 30 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare; art. 454 lit. g) si art. 484 alin (1) din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal

  Tratare

  (în sensul obiectivului de tratare inainte de depozitare)

• – procesele fizice, termice, chimice sau biologice, inclusiv sortarea, care schimbă caracteristicile deşeurilor pentru a reduce volumul sau natura periculoasă a acestora, pentru a facilita manevrarea lor sau pentru a creşte gradul de

Tratare mecano- biologică

recuperare (Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri, art.2 (h))

– tratarea deşeurilor municipale colectate în amestec utilizând operaţii de tratare mecanică de separare, sortare, mărunţire, omogenizare, uscare şi operaţii de tratare biologică prin procedee aerobe şi/sau anaerobe (Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 82 /2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor, art.4)

Uleiuri uzate – toate uleiurile minerale sau lubrifianţi sintetici ori uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie şi de la sisteme de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine şi cele pentru sistemele hidraulice (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Valorificare – orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general. Anexa nr. 3 la Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare, listă care nu este exhaustivă (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Vehicul scos din uz – vehicul devenit deşeu, astfel cum e definit la pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (Legea nr. 212 /2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)

Legislaţia naţională privind deşeurile

Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare

Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a

deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, republicată,

cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităţilor, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a

vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau

abandonate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii republicată, cu modificările şi

completările ulterioare

Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale

Legea nr. 6/1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Basel privind

controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase şi al eliminarii acestora

Legea nr. 261/2004 pentru ratificarea Convenţiei privind poluanţii organici

persistenţi, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001

Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii

energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 122/2015 pentru aprobarea unor măsuri în domeniul promovării

producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie şi privind modificarea şi completarea unor acte normative

OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările şi completările

ulterioare

OUG nr. 195/2005 privind Protecţia Mediului, cu modificările şi completările

ulterioare

OUG nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice

OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare

OG nr. 82/2000 privind autorizarea operatorilor economici care desfăşoară

activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de

dezmembrare a vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare

HG nr. 870/2013 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a

deşeurilor 2014-2020

HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi

completările ulterioare

HG nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea

listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu modificările şi completările ulterioare

HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje

(abrogată)

HG nr. 322/2013 privind limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în

echipamentele electrice şi electronice

HG nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de

baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare

HG nr. 170/ 2004 privind gestionarea anvelopelor uzate

HG nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate

H.G. nr. 173/2000 pentru reglementare regimului special privind gestiunea şi

controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare

HG nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului

cu azbest, cu modificările şi completările ulterioare

HG nr. 539/2016 pentru abrogarea HG nr. 1408/2008 privind clasificare,

ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi a HG nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase

HG nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase

pe teritoriul României

HG nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activităţii de

transport rutier de mărfuri periculoase în România

HG nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea

Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului

(CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare

HG nr. 2293/2004 privind gestionarea deşeurilor rezultate în urma procesului

de obţinere a materialelor lemnoase, cu modificările şi completările ulterioare

HG nr. 243/2013 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă

pentru prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuţite în activităţile din sectorul spitalicesc şi cel al asistenţei medicale

Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 794/2012

privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje

Ordinul comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri nr.

932/481/2016

privind aprobarea Procedurii de autorizare pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje

Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr.

2413/2016

privind modificarea Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru Mediu

Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1281/ 2005

privind stabilirea modalităţilor de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării selective

Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1798/2007

pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu modificarile şi completările ulterioare

Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007

privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor

Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005

privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare

Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1601/ 2013

pentru aprobarea listei cu aplicaţii care beneficiază de derogare de la restricţia prevăzută la art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 322/2013 privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice, cu modificările şi completările ulterioare

Ordinul comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri nr. 1494/ 846/ 2016

pentru aprobarea procedurii şi criteriilor de acordare a licenţei de operare, revizuire, vizare anuală şi anulare a licenţei de operare a organizaţiilor colective şi de aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile, acordarea licenţei reprezentanţilor autorizaţi, precum şi componenţa şi atribuţiile comisiei de autorizare, pentru gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, cu modificările şi completările ulterioare

Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1441/2011

privind stabilirea metodologiei de constituire şi gestionare a garanţiei financiare pentru producătorii de echipamente electrice şi electronice

Ordinul comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr.

1223/715/2005

privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidenţă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice

Ordinul comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului economiei şi comerţului şi al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr.

556/435/191 din 5

iunie 2006

privind marcajul specific aplicat echipamentelor electrice şi electronice introduse pe piaţă după data de 31 decembrie 2006

Ordinul comun al ministrului mediului şi al ministrului economiei nr. 669/ 1304/2009

privind aprobarea Procedurii de înregistrare a producătorilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare

Ordinul ministrului mediului nr.

1399/2009

pentru aprobarea Procedurii privind modul de evidenţă şi raportare a datelor referitoare la baterii şi acumulatori şi la deşeurile de baterii şi acumulatori

Ordinul comun al ministrului mediului şi pădurilor şi al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 2743/ 3189/ 2011

privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective şi de evaluare şi aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, precum şi componenţa şi atribuţiile comisiei de evaluare şi autorizare, cu modificările şi completările ulterioare

Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1986/ 2016

privind actualizarea anexei 3 la Legea 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz

Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr.

386/2004

pentru aprobarea Normelor privind procedura şi criteriile de autorizare a activităţii de gestionare a anvelopelor uzate

Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr.

839/2009

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu modificările şi completările ulterioare

Ordinul comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 344/708 /2004

pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură

Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr.1018/2005

privind înfiinţarea în cadrul Direcţiei Deşeuri şi Substanţe Chimice Periculoase a Secretariatului pentru compuşi desemnaţi, cu modificarile şi completările ulterioare

Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1108/2007

privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora, cu modificarile şi completările ulterioare

Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 108/2005

privind metodele de prelevare a probelor şi de determinare a cantităţilor de azbest în mediu

Ordinul ministrului sănătăţii nr.

1226/2012

pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţi medicale

Ordinul ministrului sănătăţii nr.

1279/2012

privind aprobarea Criteriilor de evaluare a condiţiilor de funcţionare şi monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase

Ordinul ministrului sănătăţii nr.

613/2009

privind aprobarea Metodologiei de evaluare a autovehiculelor utilizate pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală

Ordinul ministrului sănătăţii nr.

1.101/2016

privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare

Ordinul ministrului sănătăţii nr.119/2014

pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei

Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 396/2009

privind înlocuirea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2134/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea, agrearea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase – RNTR 3

Ordinul ministrului mediului şi

pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor

gospodăririi apelor nr. 756/2004

Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 109/2007

privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare a localităţilor

Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 82/2015

privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor

Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 111/2007

privind aprobarea Caietului de sarcini-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor

Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 112/2007

privind aprobarea Contractului-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităţilor

Regulament din 19

octombrie 2005

de organizare şi funcţionare a Secretariatului pentru compuşi desemnaţi

1. I. CADRUL GENERAL

   1. I. CADRUL GENERAL

      1. I.1 Informaţii generale privind planificarea

      2. I.2 Problematica generală a gestionării deşeurilor

      3. I.3 Legislaţia europeană privind deşeurile

      4. I.4 Legislaţia naţională privind deşeurile

      5. I.5 Politica naţională privind deşeurile

         

         1. I.1 Informaţii generale privind planificarea

            Scopul şi obiectivele Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor

            Scopul realizări Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor (PNGD) este de a dezvolta un cadru general propice gestionării deşeurilor la nivel naţional cu efecte negative minime asupra mediului.

            I. Cadrul general

            Politica naţională în domeniul gestionării deşeurilor trebuie să se subscrie politicii europene în materie de prevenire a generării deşeurilor şi să urmărească reducerea consumului de resurse şi aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor. Prevederile PNGD completează prevederile Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor ca şi modalitate principală de abordare, anume îndreptarea României către o societate a reciclării şi aplicarea ierarhiei deşeurilor, pentru toate tipurile de deşeuri care fac obiectul planificării.

            Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor (SNGD), revizuită în anul 2013 şi aprobată prin HG 870/2013, stabileşte politica şi obiectivele strategice ale României în domeniul gestionării deşeurilor pentru perioada 2014-2020.

            Principalele obiective al PNGD sunt caracterizarea situaţiei actuale în domeniu (cantităţi de deşeuri generate şi gestionate, instalaţii existente), identificarea problemelor care cauzează un management ineficient a deşeurilor, stabilirea obiectivelor şi ţintelor pe baza prevederilor legale si a obiectelor strategice stabilite prin SNGD, precum şi identificarea necesităţilor investiţionale.

            Pentru caracterizarea situaţiei existente au fost utilizate datele privind cantităţile de deşeuri generate şi gestionare aferente perioadei 2010 – 2014, precum şi date şi informaţii privind instalaţiile de gestionare a deşeurilor aferente anului 2016.

            Proiecţia cantităţilor de deşeuri a fost realizată pentru perioada 2015 – 2025, iar planul de măsuri acoperă perioada 2018 – 2025.

            PNGD cuprinde următoarele secţiuni:

            •  Cadrul general (secţiunea I) – este prezentat cadrul general al planificării, legislaţia naţională şi europeană şi politica naţională privind deşeurile;

            •  Situaţia existentă (secţiunea II) – cuprinde datele socio-economice şi date privind generarea şi gestionarea deşeurilor pentru fiecare dintre fluxurile de deşeuri care fac obiectul planificării;

            •  Planificarea gestionării deşeurilor (secţiunea III) – sunt prezentate ipotezele privind planificarea, proiecţia socio-economică şi proiecţia deşeurilor, analiza alternativelor de gestionare a deşeurilor municipale, descrierea alternativei selectate, măsuri de guvernanţă privind gestionarea deşeurilor şi planul de acţiune. Analiza alternativelor este prezentată doar pentru deşeurile municipale, fiind singurul flux de deşeuri pentru care în PNGD sunt stabilite tipul şi capacităţile instalaţiilor noi;

            •  Instrumente de politică a deşeurilor (secţiunea IV) – este prezentată situaţia actuală privind instrumentele de politică a deşeurilor, măsurile de îmbunătăţire a eficacităţii acestora şi sunt propuse noi instrumente;

            •  Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor – PNPGD (secţiunea V) – sunt prezentate situaţia actuală privind prevenirea generării deşeurilor, priorităţile şi

              

              direcţiile strategice, măsurile de prevenire a generării deşeurilor propuse şi modalităţile de verificare a aplicării măsurilor;

            •  Indicatori de monitorizare (secţiunea VI) – este prezentat modul de monitorizare a măsurilor cuprinse în PNGD şi PNPGD.

              I. Cadrul general

              Atât Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor, cât şi Programul Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor (PNPGD) sunt elaborate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum şi cu ghidurile existente la nivel european ([WMP Guide 2012], [WPP Guide 2012]).

              Conform prevederilor legale în vigoare, PNGD şi PPNPGD se evaluează cel puţin o dată la

              6 ani şi se revizuiesc, după caz, de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în baza raportului de monitorizare întocmit de Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului. PNGD şi PNPGD se monitorizează anual de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

              Acoperirea geografică

              Procesul de planificare acoperă întreg teritoriul României.

              Deşeuri care fac obiectul PNGD

              Deşeurile care fac obiectul planificării sunt cele reglementate de Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, care a transpus Directiva 2008/98/CE A Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive.

              Nu fac obiectul planificării:

            •  Efluenţii gazoşi emişi în atmosferă şi dioxidul de carbon captat şi transportat în scopul stocării geologice şi stocat geologic potrivit prevederilor Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, cu modificările ulterioare, sau excluli din domeniul de aplicare al respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta;

            •  Solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate şi clădiri legate permanent de sol;□

            •  Solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităţilor de construcţie, în cazul în care este cert că respectivul material va fi utilizat pentru construcţii în starea sa naturală şi pe locul de unde a fost excavat;

            •  Deşeurile radioactive;

            •  Explozibilii declasaţi;

            •  Materiile fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa alin. (2) lit. b), paiele şi alte materii vegetale nepericuloase folosite pentru producerea de energie din biomasă prin procese ori metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.

            •  Apele uzate;

              

            •  Subprodusele de origine animală, inclusiv produse transformate care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.069/2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală), cu excepţia produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de tratare sau de producere a biogazului ori a compostului;

              I. Cadrul general

            •  Carcasele de la animalele care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii şi care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002, cu modificările ulterioare;

            •  Deşeurile rezultate în urma activităţilor de prospectare, extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a exploatării carierelor, care intră sub incidenţa altor acte normative.

              Prin urmare, categoriile de deşeuri care fac obiectul PNGD sunt următoarele:

            •  Deşeuri municipale;

            •  Fluxuri speciale de deşeuri: deşeuri de ambalaje, deşeuri alimentare, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, deşeuri de baterii şi acumulatori, vehicule scoase din uz, uleiuri uzate, deşeuri din construcţii şi desfiinţări, nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, deşeuri cu conţinut de PBC, deşeuri de azbest;

            •  Deşeuri rezultate din activităţile unităţilor sanitare şi din activităţi veterinare;

            •  Deşeuri industriale;

            •  Deşeuri din agricultură, silvicultură şi pescuit.

              Metodologia de elaborare a PNGD

              În procesul de elaborare a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor au fost elaborate următoarele rapoarte:

            •  Raport analiză legislativă

            •  Raport analiză instituţională

            •  Raport de analiză a datelor existente şi Raport de analiză a infrastructurii

            •  Raport privind obiectivele viitoare şi modalităţile de realizare

            •  Raport de realizare alternative

            •  Plan cu infrastructura şi model financiar

            •  Plan de acţiune.

              La începutul procesului de elaborare a PNGD au fost constituite două Grupuri de lucru, unul restrâns şi unul extins.

              Din Grupul de lucru restrâns au făcut parte reprezentanţi ai următoarelor instituţii:

            •  Ministerul Mediului;

            •  Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administratiei Publice şi Fondurilor Europene/Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice;

            •  JASPERS;

              

            •  Cancelaria Primului Ministru;

            •  S.C. FICHTNER ENVIRONMENT S.R.L./REC Romania S.R.L., consultantul care a elaborat PNGD.

              Din Grupul de lucru extins au făcut parte reprezentanţi ai următoarelor instituţii:

            •  Ministerul Mediului;

              I. Cadrul general

            •  Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administratiei Publice şi Fondurilor Europene

              /Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice;

            •  Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

            •  Garda Naţională de Mediu;

            •  Administraţia Fondului pentru Mediu;

            •  Ministerul Economiei;

            •  Ministerul Sănătăţii;

            •  Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

            •  Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România;

            •  Asociaţia Română pentru Managementul Deşeurilor;

            •  Institutul Naţional de Statistică / Comisia Naţională de Prognoză;

            •  Federaţia Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară;

            •  JASPERS, Joint Assistance to Support Projects in European Regions;

            •  Organizaţii neguvernamentale şi organizaţii private din domeniul deşeurilor: Institutul pentru Politici Publice, Organizaţia Patronală şi Profesională REMAT, Asociaţia Română pentru Ambalaje şi Mediu, ECO-ROMÂNIA şi Patronatul din Industria Cimentului şi altor Produse Minerale pentru Construcţii din România;

            •  S.C. FICHTNER ENVIRONMENT S.R.L./REC Romania S.R.L., consultantul care a elaborat PNGD.

              Fiecare raport elaborat a fost prezentat Grupurilor de lucru, observaţiile şi comentariile fiind analizate şi integrate în varianta finală a documentelor.

              La realizarea raportului privind situaţia existentă în domeniul gestionării deşeurilor au fost consultate toate autorităţile locale şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară la nivel naţional. Rapoartele în variantă finală au fost diseminate către toţi participanţii Grupului de lucru.

              Evaluarea Strategică de Mediu

              Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor a fost supus procedurii de evaluare strategică de mediu în conformitate cu prevederile HG nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe care transpune Directiva 2001/42/CE (Directiva SEA).

              

              Procedura SEA a fost demarată odată cu transmiterea primei versiuni a PNGD. Această versiunea a fost publicată pe pagina web a Ministerului Mediului în data de 24.04.2017.

              În perioada aprilie – august 2017 publicul interesat a transmis comentariile privind prima versiune a PNGD.

              În această perioadă titularul planului, Ministerul Mediului, a luat decizia modificării primei versiuni a PNGD cu trei aspecte principale:

              I. Cadrul general

            •  Obiectivul de pregătire pentru reutilizare şi reciclare a deşeurilor municipale – cu doua ţinte:

              • o în anul 2020 – 50% calculat cu Metoda 2 din Anexa I din Decizia 2011/753/UE, asigurându-se respectarea prevederilor legale actuale;

              • o în anul 2025 – 50% calculat cu Metoda 4 din Anexa I din Decizia 2011/753/UE, corelat cu prevederile propunerii de modificare a Directivei cadrul din Pachetul Economiei Circulare, publicat în decembrie 2015;

            •  Atingerea obiectivului de reducere a cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995 în anul 2020, în conformitate cu derogarea obţinută de la Comisia Europeană;

            •  Toate instalaţiile noi de tratare a deşeurilor reziduale (instalaţii de tratare mecano- biologică cu biouscare şi incinerator) vor fi instalaţii judeţene şi nu regionale.

            Având în vedere comentariile primite de la public si membrii Grupului de lucru SEA, precum şi decizia titularului planului de a schimba PNGD in ceea ce priveşte aspectele prezentate mai sus, a fost elaborată versiunea 2 a PNGD, transmisă în data de 04.09.2017. Versiunea 2 a PNGD a fost însoţită de prima versiune a Raportului de Mediu întocmit în cadru

            În data de 08.10.2017 a fost transmisă versiunea 2 a Raportului de mediu şi versiunea 3 a PNGD. Această versiune cuprinde, pe lângă comentariile Grupului de lucru SEA, inclusiv ale titularului planului, două secţiuni noi Măsuri de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor şi Indicatori de monitorizare.

            În data de 20.10.2017 a fost transmisă versiunea 3 a Raportului de Mediu şi versiunea 4 a PNGD, care cuprinde un nou set de comentarii ale Grupului de lucru SEA.

            În data de 8 decembrie 2017 a fost organizată Dezbaterea publică ocazie cu care au fost analizate şi discutate cele două documente. Toate aspectele ridicate au fost clarificate în tipul consultării publicului iar unde a fost cazul acestea au fost integrate în forma finală a PNGD.

            În urma consultărilor Ministerul Mediului a eliberat Avizul de mediu nr. 46 /14.12.2017.

            

         2. I.2 Problematica generală a gestionării deşeurilor

            I. Cadrul general

            Cadrul politicii şi legislaţiei europene privind deşeurile se trasează în contextul unor politici şi programe comunitare mai ample, inclusiv Programul de acţiune pentru mediu 7, Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere energetic şi Iniţiativa privind materiile prime.

            Al 7-lea Programul de Acţiune pentru Mediu stabileşte obiectivele prioritare în ceea ce priveşte politica UE în sectorul gestionării deşeurilor, respectiv:

            •  Reducerea cantităţilor de deşeuri generate

            •  Maximizarea reutilizării şi reciclării

            •  Limitarea incinerării la materialele care nu sunt reciclabile

            •  Limitarea progresiva a depozitării la deşeuri care nu pot reciclate sau valorificate

            •  Asigurarea implementării depline a obiectivelor politicii privind deşeurile, în toate statele membre.

              Politica europeană şi naţională se bazează pe „ierarhia deşeurilor“, care stabileşte priorităţile în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor la nivel operaţional: se încurajează în primul rând prevenirea sau reducerea cantităţilor de deşeuri generate şi reducerea gradului de periculozitate al acestora, reutilizarea şi abia apoi valorificarea deşeurilor prin reciclare, si alte operaţiuni de valorificare, cum ar fi valorificarea energetică. Pe ultimul loc în ierarhie este eliminarea deşeurilor, care include depozitarea deşeurilor şi incinerarea. De asemenea, tranziţia către o economie circulară reprezintă o prioritate la nivelul statelor membre. În cadrul economiei circulare valoarea produselor, a materialelor şi a resurselor este menţinută în economie cât mai mult timp posibil iar generarea deşeurilor este redusă la minim. Transformarea deşeurilor în resurse este unul din elementele principale care stau la baza economiei circulare.

              În stabilirea direcţiilor strategice al PNGD se au în vedere priorităţile politicilor existente, unele dintre ele transpuse în legislaţia naţională în vigoare.

         3. I.3 Legislaţia europeană privind deşeurile

            Principalele acte de reglementare la nivelul Uniuniii Europene, în sectorul gestionării deşeurilor sunt:

            •  Legislaţia cadru a deşeurilor:

              • – Directiva 2008/98/CE privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive (Directiva cadru privind deşeurile)

              • – Regulamentul 1013/2006 privind transferurile de deşeuri – aplicat ca atare în toate statele membre EU

              • – Decizia 2000/532/CE de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a

                

                Consiliului privind deşeurile şi a Directive 94/04/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase şi Deciyia 2014/955/UE de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deleuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului – aplicate ca atare in toate statele membre EU

                I. Cadrul general

            •  Legislaţia europeană privind operaţiile de tratare a deşeurilor:

              • – Directiva 1999/31/CEE privind depozitarea de deşeurilor

              • – Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale

            •  Legislaţia europeană privind fluxurile de deşeuri:

              • – Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei 91/157/CEE

              • – Directiva 2011/65/CE privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice

              • – Directiva 2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice

              • – Directiva 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz

              • – Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje

              • – Directiva 96/59/CE privind eliminarea bifenililor şi trifenililor policloruraţi privind eliminarea bifenililor policloruraţi şi a terfenililor policloruraţi (PCB/TPC)

              • – Directiva 86/278/CEE privind protecţia mediului şi, în special, a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură

              • – Directiva 87/217/CEE privind prevenirea şi reducerea poluării mediului cauzate de azbest.

                Pachetul economiei circulare

                Comisia Europeană a adoptat în decembrie 2015, un pachet de măsuri ce au ca scop stimularea tranziţiei Europei către o economie circulară. Acest pachet de măsuri include propuneri de revizuire a legislaţiei privind deşeurile, precum şi un plan de acţiune aferent. Propunerile privind deşeurile stabilesc o viziune pe termen lung pentru minimizarea generării deşeurilor, creşterea reciclării din punct de vedere cantitativ si calitativ, prin reintroducerea în economie a deşeurilor sub forma materiilor prime secundare, reducând astfel utilizarea resurselor şi prin reducerea eliminării prin depozitare.

                Directivele care vor fi revizuite ca urmare a adoptării pachetul economiei circulare sunt:

            •  Directiva 2008/98/CE privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive

            •  Directiva 1999/31/CEE privind depozitarea deşeurilor

            •  Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei 91/157/CEE

              

            •  Directiva 2011/65/CE privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice

            •  Directiva 2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice

            •  Directiva 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz

            •  Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje

              I. Cadrul general

              Planul de acţiune privind economia circulară completează aceste propuneri stabilind măsuri ce au ca scop închiderea buclei economiei circulare şi care vizează toate etapele ciclului de viaţă al unui produs: de la producţie şi consum, până la gestionarea deşeurilor şi la piaţa materiilor prime secundare.

              Principalele propuneri de revizuire a cadrului legislativ cuprinse în Pachetul economiei ciruclare includ:

            •  Pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea a 65% din masa deşeurilor municipale până în 2030 (cu o ţintă intermediară de 60% în anul 2025). Pentru realizarea acestui obiectiv, România poate beneficia de o perioadă suplimentară de cinci ani, cu condiţia să se ia măsurile necesare pentru ca, până în 2025 şi, respectiv, 2030, rata de pregătire pentru reutilizare şi reciclarea deşeurilor municipale să crească la minimum 50% şi 60% din greutate;

            •  Pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea a 65% din greutatea tuturor deşeurilor de ambalaje până în 2025 şi minimum 75% până în 2030, (cu o ţintă intermediară de 65% în anul 2025). De asemenea, sunt stabilite obiective minime privind pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea materialelor specifice conţinute în deşeurile de ambalaje atât pentru anul 2025, cât şi pentru anul 2030;

            •  Depozitarea a maxim 10% din deşeurile municipale până în anul 2030. Romania poate beneficia de o perioada suplimentara de cinci ani cu condiţia să se ia măsurile necesare pentru a reduce până în 2030 cantitatea de deşeuri municipale depozitata la 20% din cantitatea totala de deşeuri generate;

            •  Interzicerea depozitării deşeurilor colectate separat;

            •  Promovarea instrumentelor economice pentru descurajarea depozitării;

            •  Definiţii simplificate şi îmbunătăţite şi metode pentru calculul ţintelor de reciclare armonizate la nivelul UE;

            •  Promovarea reutilizării şi stimularea simbiozei industriale;

            •  Stimulente economice pentru ca producătorii să pună pe piata produse mai ecologice şi sprijinirea schemelor de reciclare şi valorificare (de exemplu, pentru ambalaje, baterii, echipamente electrice şi electronice, vehicule);

            •  Reducerea generării deşeurilor alimentare în producţia primară, în prelucrare şi procesare, în comerţul cu ridicata şi amănuntul, în restaurante şi servicii alimentare precum şi în gospodării.

              

         4. I.4 Legislaţia naţională privind deşeurile

            La nivel naţional, principalele acte de reglementare în sectorul gestionării deşeurilor sunt următoarele:

            •  Legislaţia cadru privind deşeurile:

              I. Cadrul general

              • – Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată 2014, cu modificările şi completările ulterioare

              • – Legea nr. 6/1991 pentru aderarea României la Convenţia Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora

              • – HG nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 privind transferul de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare

              • – HG nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României

            •  Legislaţia privind tratarea deşeurilor:

              • – HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare

              • – Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale

            •  Legislaţia privind serviciile de salubrizare:

              • – Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utililităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

              • – Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

            •  Legislaţia privind fluxurile speciale de deşeuri:

              • – Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare

              • – Legea nr. 212/ 2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz

              • – OUG nr. 5/02.04.2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice

              • – HG nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare

              • – HG nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate

              • – HG nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate

                

              • – HG nr. 173/2000 pentru reglementare regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare

              • – HG nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării cu azbest, cu modificările şi completările ulterioare

                I. Cadrul general

              • – Ordinul nr. 344/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură

            •  Legislaţia privind deşeurile medicale

              • – Ordinul nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţi medicale.

                Legislaţia naţională transpune prevederile legislaţiei comunitare în sectorul gestionării deşeurilor.

                Lista completă a legislaţiei privind deşeurile, inclusiv legislaţia secundară, este prezentată în preambulul PNGD.

         5. I.5 Politica naţională privind deşeurile

            Priorităţile României în ceea ce priveşte gestionarea şi prevenirea deşeurilor, stabilite prin Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor (SNGD pentru perioada 2014-2020), revizuită în anul 2013 şi aprobată prin HG 870/2013 sunt următoarele:

            •  prioritizarea eforturilor în domeniul gestionării deşeurilor în linie cu ierarhia deşeurilor

            •  dezvoltarea de măsuri care să încurajeze prevenirea generării de deşeuri şi reutilizarea, promovând utilizarea durabilă a resurselor;

            •  creşterea ratei de reciclare şi îmbunătăţirea calităţii materialelor reciclate, lucrând aproape cu sectorul de afaceri şi cu unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile;

            •  promovarea valorificării deşeurilor din ambalaje, precum şi a celorlalte categorii de deşeuri;

            •  reducerea impactului produs de carbonul generat de deşeuri;

            •  încurajarea producerii de energie din deşeuri pentru deşeurile care nu pot fi reciclate;

            •  organizarea bazei de date la nivel naţional şi eficientizarea procesului de monitorizare;

              

            •  implementarea conceptului de „analiză a ciclului de viaţă” în politica de gestionare a deşeurilor.

              De asemenea, se doreşte îmbunătăţirea serviciilor către populaţie şi sectorul de afaceri prin:

            •  încurajarea investiţiilor verzi;

              I. Cadrul general

            •  susţinerea iniţiativelor care premiază şi recompensează populaţia care reduce, reutilizează şi reciclează deşeurile din gospodării;

            •  colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale pentru creşterea eficienţei şi calităţii deşeurilor colectate, făcându-le mai uşor de reciclat;

            •  colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul de afaceri pentru îmbunătăţirea sistemelor de colectare a deşeurilor.

         Pe lângă obiectivele strategice, actele de reglementare în vigoare din sectorul gestionării deşeurilor includ obiective şi ţinte.

         Tabel I-1: Principalele obiective din sectorul gestionării deşeurile prevăzute în legislaţie

         Act reglementare	Obiectiv	Termen
         Legea nr. 211/2011	Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.	Permanent
         	Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să atingă:	2020
         	deşeurilor care provin din deşeurile menajere	2020
         HG nr. 349/2005	Reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995	Derogare pentru 2020
         	Sistarea activităţii de depozitare a tuturor depozitelor neconforme municipale (conform listei din Anexa 5 a hotărârii)	Iulie 2017
         	Depozitarea deşeurilor este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unor operaţii de tratare fezabile tehnic şi care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în hotărâre	Permanent
         Legea nr. 249/2015	Valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu valorificare de energie a minimum 60% din greutatea deşeurilor de ambalaje	Anual

         •  un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare

         •  un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări

         Act reglementare	Obiectiv	Termen
         	Reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaje, cu realizarea valorilor minime pentru reciclarea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaje:	Anual
         OUG nr. 5/2015	Producătorii de EEE au obligaţia de a asigura o rată de colectare de minim 45 %	2017-2020
         	Producătorii de EEE au obligaţia de a asigura o rată de colectare de minim 65 %	Începând cu 2021
         	Producătorii de EEE sunt obligaţi să se asigure că pentru toate DEEE colectate separat se îndeplinesc următoaele obiectivele minime pentru DEEE incluse în Anexa 1:	Până la 14 august 2018
         	Valorificare:
         	Pregătire pentru reutilizare şi reciclare pentru DEEE incluse în categoria:
         	Reciclarea a 80% din lămpile cu descărcare în gaze
         	Producătorii de EEE sunt obligaţi să se asigure că pentru toate DEEE colectate separat se îndeplinesc următoarele obiectivele minime pentru DEEE incluse în Anexa 2:	Începând cu 15 august 2018
         	Valorificare:
         	Pregătire pentru reutilizare şi reciclare:
         HG nr. 1132/2008	Colectarea a minim 45% din deşeurile de baterii şi acumulatori portabili	Anual

         •  60% din greutate pentru sticlă;

         •  60% din greutate pentru hârtie/carton;

         •  50% din greutate pentru metal;

         •  15% din greutate pentru lemn;

         •  22,5% din greutate pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat sub formă de plastic.

         •  85% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 10

         •  80% pentru DEEE incluse în categoria 3 sau 4

         •  75% pentru DEEE incluse în categoriile 2,5-8 sau 9

         •  80% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 10

         •  70% pentru DEEE incluse în categoria 3 sau 4

         •  55% pentru DEEE incluse în categoriile 2,5-8 sau 9

         •  85% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 4

         •  80% pentru DEEE incluse în categoria 2

         •  75% pentru DEEE incluse în categoria 5 sau 6

         •  80% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 4

         •  70% pentru DEEE incluse în categoria 2

         •  55% pentru DEEE incluse în categoria 5 sau 6

         •  Reciclarea a 80% din DEEE incluse în categoria 3

         

         I. Cadrul general

         Act reglementare	Obiectiv	Termen
         Legea nr. 212/2015	Operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligaţi să asigure, pentru toate vehiculele scoase din uz preluate în vederea tratării, realizarea următoarelor obiective:	Anual
         HG nr. 170/2004	Persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate:	Anual

         •  reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 95% din masa medie pe vehicul şi an;

         •  reutilizarea şi reciclarea a cel puţin 85% din masa medie pe vehicul şi an.

         1. a) să colecteze anvelopele uzate, în limita cantităţilor introduse de ele pe piaţă în anul precedent;

         2. b) să reutilizeze, să refolosească ca atare, să reşapeze, să recicleze şi/sau să valorifice termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate colectată.

         

         I. Cadrul general

         Sursa: Legislaţia naţională

         Autorităţi competente

         Autoritatea competentă de decizie şi control în domeniul gestionării deşeurilor este Ministerul Mediului (MM). Conform prevederilor legale, Ministerul Mediului realizează politica naţională în domeniul gestionării deşeurilor, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteza, coordonare şi control, direct sau prin organisme tehnice specializate, autorităţi sau instituţii publice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului.

         Instituţiile aflate în coordonarea MM, cu atribuţii în sectorul deşeurilor, sunt:

         •  Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM);

         •  Garda Naţională de Mediu (GNM);

         •  Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM).

         Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are compentenţe în implementarea la nivel naţional a politicilor, strategiilor şi a legislaţiei în domeniul protecţiei mediului. ANPM are în subordine 42 agenţii judeţene pentru protecţia mediului. Funcţiile şi atrubuţiile ANPM sunt stabilite prin HG 1000/2012 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia.

         Garda Naţională de Mediu este responsabilă de asigurarea controlului implementării politicii Guvernului de aplicare a legislatiei naţionale armonizate cu cea comunitară în domeniul protecţiei mediului. GNM are atribuţii în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării şi sancţionării încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului, inclusiv a nerespectării reglementărilor prevăzute în legile specifice domeniului controlului poluării industriale şi managementului riscului, substanţelor şi preparatelor periculoase,

         

         biodiversităţii şi ariilor naturale protejate, fondului de mediu şi altor domenii prevăzute de legislaţia specifică în vigoare.

         Atribuţiile generale ale GNM, precum şi atribuţiile specifice, inclusiv cele referitoare la controlul în domeniul gestiunii deşeurilor, sunt stabilite prin HG 1005/2012 privind organizarea si funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu cu modiifcările şi completările ulterioare.

         I. Cadrul general

         Atribuţiile AFM sunt prezentate în OUG nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu cu modificările si completările ulterioare.

         Alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerul Apărării Naţionale, instituţiile de ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile administraţiei publice locale.

         II. Situaţia existentă

   2. II. SITUAŢIA EXISTENTĂ

2. II. SITUAŢIA EXISTENTĂ

   1. II.1 Surse de date utilizate şi metodologia de analiză

   2. II.2 Date socio-economice

   3. II.3 Deşeuri municipale

   4. II.4 Deşeuri alimentare

   5. II.5 Deşeuri de ambalaje

   6. II.6 Deşeuri de echipamente electrice şi electronice

   7. II.7 Deşeuri de baterii şi acumulatori

   8. II.8 Vehicule scoase din uz

   9. II.9 Anvelope uzate

   10. II.10 Uleiuri uzate

   11. II.11 Deşeuri din construcţii şi desfiinţări

   12. II.12 Nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti

   13. II.13 Deşeuri cu conţinut de PCB

   14. II.14 Deşeuri de azbest

   15. II.15 Deşeuri medicale

   16. II.16 Deşeuri industriale nepericuloase

   17. II.17 Deşeuri industriale periculoase

   18. II.18 Deşeuri din agricultură, silvicultură şi pescuit

   19. II.19 Transferul deşeurilor

       

       1. II.1 Surse de date utilizate şi metodologia de analiză

          Pentru caracterizarea situaţiei actuale au fost colectate şi analizate date şi informaţii pentru perioada 2010-2014. Astfel, anul 2014 reprezintă anul de referinţă pentru calculul prognozei de generare a deşeurilor.

          II. Situaţia existentă

          Principalele sursele de datele şi informaţii pentru perioada 2010-2014 au fost următoarele:

          •  Instituţii naţionale cu rol în domeniul deşeurilor: Ministerul Mediului (MM), Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM), Garda Naţională de Mediu (GNM), Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM), Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE), Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), Ministerul Economiei (ME), Ministerul Sănătăţii (MS), Institutul Naţional de Sănătate Publică (ISP), Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR);

          •  Institutul Naţional de Statistică şi Comisia Naţionala de Prognoza;

          •  EUROSTAT;

          •  JASPERS – proiecte derulate în domeniul deşeurilor [JASPERS 2012], [JASPERS 2013], [JASPERS 2016];

          •  Informaţii furnizate de către consiliile judeţene şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară (ADI) care implementează proiecte privind sistemele de management integrat al deşeurilor (SMID), finanţate prin Programul Operaţional Sectorial Mediu şi Programul Operaţional Infrastructura Mare, în cazul proiectelor fazate;

          •  Informaţii furnizate de căte diferiţi actori implicaţi în gestionarea deşeurilor: CIROM

            – Patronatul din industria cimentului şi altor produse minerale pentru construcţii din România, ROMPAP – Patronatul Industriei de Celuloză şi Hârtie, operatori de salubrizare, operatori ai instalaţiilor de gestionare a deşeurilor, reciclatori;

          •  Vizite în teren şi discuţii cu actorii implicaţi în gestionarea deşeurilor, realizate în perioada septembrie – octombrie 2016 în judeţele Bistriţa Năsăud, Vaslui, Neamţ şi Dolj.

          

       2. II.2 Date socio-economice

          1. II.2.1 Date demografice

             II. Situaţia existentă

             La 31 decembrie 2014 teritoriul României era organizat în 42 judeţe (incluzând Municipiul Bucureşti), în care existau 320 municipii şi oraşe şi 2861 comune. Din cele 320 municipii şi oraşe existente la nivel naţional, 103 sunt municipii, iar în cele 2.861 comune există 12.957 sate.

             În octombrie 2011 a avut loc Recensământul populaţiei şi locuinţelor. Rezultatele acestuia, date publicităţii în 2013, arătă o scădere a populaţiei rezidente cu 1.559.333 persoane în perioada dintre cele două recensăminte, respectiv de la 21.680.974 persoane în 2002 la 20.121.641 persoane în 2011. Aceasta înseamnă o scădere cu 7,2% pe întreaga perioadă, adică un declin mediu de 0,8% pe an. Dintre cauzele acestui declin al populaţiei, 24,8% reprezintă sporul natural negativ, iar 75,2% reprezintă migraţia internaţională.

             Cele mai mari reduceri ale populaţiei stabile, de peste 15%, s-au înregistrat în judeţele Tulcea şi Neamţ. Scăderi semnificative, de peste 12%, au avut loc în cea mai mare parte a judeţelor din Moldova – Vaslui, Bacău, Vrancea – dar şi în Brăila, Galaţi, Hunedoara, Mehedinţi şi Teleorman. În Municipiul Bucureşti populaţia stabilă a scăzut cu 2,2% faţă de precedentul recensământ. Ilfovul reprezintă singurul judeţ în care s-a înregistrat o creştere semnificativă a populaţiei stabile (cu 29,5%), unul dintre motivele principale reprezentându-l migraţia populaţiei dinspre Municipiul Bucureşti înspre localităţile limitrofe acestuia din cadrul judeţului Ilfov. Şi judeţul Timiş a înregistrat o creştere faţă de 2002, dar nesemnificativă (0,8%).

             Faţă de 2002 a crescut uşor ponderea populaţiei din mediul urban, tendinţă care se păstrează şi în perioada 2011 – 2014, deşi soldul net al migraţiei interne urban-rural este negativ pentru mediul urban. Se păstrează tendinţa de uşoară migraţie dinspre mediul urban către mediul rural, pe fondul unui urban preponderent (54%).

             Tabelul următor prezintă evoluţia populaţiei rezidente a României în perioada 2010-2014, pe medii de rezidenţă.

             Tabel II-1: Evoluţia populaţiei României în perioada 2010 – 2014

             Populaţie rezidentă	U. M.	2010	2011	Anii 2012	2013	2014
             TOTAL	pers.	20.294.683	20.199.059	20.095.996	20.020.074	19.947.311
             Urban	pers.	10.942.040	10.902.302	10.853.728	10.790.541	10.749.003
             Pondere	%	53,92	53,97	54,01	53,90	53,89
             Rural	pers.	9.352.643	9.296.757	9.242.268	9.229.533	9.198.308
             Pondere	%	46,08	46,03	45,99	46,10	46,11

             Sursa: [INS Tempo 2016]

             Densitatea populaţiei era în 2014 de 83,4 locuitori/km2, faţă de 84,4 loc./km2 anunţaţi la recensământul din 2011. Densitatea medie în UE-28 este de 116,7 loc./km2. Densitatea cea mai mare a populaţiei se regăseşte în Bucureşti şi în judeţele care conţin polii naţionali

             

             de creştere economică a României1, respectiv Iaşi, Constanţa, Ploieşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov.

             Un alt element ce are influenţă asupra managementului deşeurilor îl reprezintă numărul persoanelor dintr-o gospodărie, element ce este prezentat în tabelul următor.

             

             Număr persoane

             /gospodărie (recensământ 2011)

             Media

             2,67 2,68

             2,65 2,76 2,70 2,63 2,71 2,68

             3,05

             Mediul urban

             2,54 2,52

             2,54 2,65 2,70 2,46 2,57 2,57

             3,00

             Mediul rural

             2,83

             2,8

             2,79 2,84 2,71 2,95 2,88 2,88

             3,09

             ROMÂNIA

             Regiunea Nord Est

             Regiunea Sud Est

             Regiunea Sud Muntenia

             Regiunea Sud Vest Oltenia

             Regiunea Vest

             Regiunea Nord Vest

             Regiunea Centru

             Regiunea

             Bucuresti – Ilfov

             II. Situaţia existentă

             Tabel II-2: Numărul mediu de persoane per gospodărie

             Sursa: [INS Tempo 2016]

             Scăderea constantă a populaţiei este un fenomen de care trebuie să se ţină cont la planificarea şi dimensionarea investiţiilor, mai ales că această scădere este semnificativă (un declin mediu de 0,8% pe an). Un alt element ce atrage costuri mai mari în ceea ce priveşte managementul deşeurilor este densitatea relativ redusă a populaţiei (83,4 loc/km2, faţă de media europeană de 116,7 loc./km2), urbanizarea (în jur de 54%) şi numărul redus al persoanelor dintr-o gospodărie (2,67).

1. II.2.2 Date economice

   Începând cu anul 2011, România a început să îşi revină după criza economică, cunoscând o creştere economică uşoară, care, după 2013 a devenit din ce în ce mai robustă. Astfel anul 2015 devine al cincilea an cu creştere economică pozitivă şi în care a fost recuperată scăderea din anii 2009 şi 2010. Creşterea s-a realizat pe seama consumului privat, pe fondul creşterii veniturilor şi a scăderii inflaţiei şi a ratei dobânzilor. După o producţie agricolă puternică în anul 2013, activitatea economică s-a sprijinit, în 2014, pe o producţie industrială robustă. Investiţiile au rămas la nivel scăzut.

   Conform [INS Breviar 2016], inflaţia a scăzut în ultimii ani, atingând niveluri minime istorice în 2015. Rata medie anuală a inflaţiei s-a aflat pe o traiectorie descendentă începând din 2013, ca urmare a recoltelor îmbelşugate (în 2013 şi în 2014), a scăderii preţurilor petrolului la nivel mondial şi a unor reduceri consecutive ale cotelor de TVA pentru diferite categorii de produse şi servicii.

   Ajutate de avansul recent al activităţii economice, condiţiile de pe piaţa muncii s-au îmbunătăţit, iar rata şomajului s-a diminuat până la 5,4 la sută în 2014. Rata scăzută a şomajului trebuie să fie privită în contextul scăderii continue a numărului de persoane în vârstă de muncă din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a emigraţiei nete. În ciuda creşterii ocupării forţei de muncă, în special în sectoarele cu o mare valoare adăugată, persistă

   

   1 Definiţi în articolul 1 al Hotărârii de guvern nr. 998 din 27 august 2008 pentru desemnarea polilor naţionali de creştere în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională

   

   probleme structurale pe piaţa forţei de muncă. Rata ocupării forţei de muncă a crescut în ultimii ani, însă aceasta este mai mică decât media UE.

   Piaţa forţei de muncă şi provocările sociale sunt interconectate şi există mari decalaje între zonele rurale şi cele urbane. România se confruntă cu riscuri foarte ridicate de sărăcie, de excluziune socială2 şi de inegalităţi în materie de venituri. Toţi aceşti factori frânează potenţialul de creştere al economiei.

   II. Situaţia existentă

   Zonele rurale se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea deficitară a capitalului uman şi existenţa unor „insule” de sărăcie şi de excluziune socială adânc înrădăcinate. Agricultura, care este ocupaţia tipică în zonele rurale, reprezintă 29 % din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5 % din PIB. O mare parte din forţa de muncă rurală lucrează în agricultura de subzistenţă sau de semisubzistenţă, asociată cu munca informală sau cu munca familială neremunerată, cu o productivitate scăzută şi cu sărăcia. Zonele rurale se confruntă cu o multitudine de dificultăţi legate de educaţie, sănătate, incluziune socială, infrastructura de bază, diversificarea locurilor de muncă, emigraţie şi îmbătrânirea populaţiei.

   Tabel II-3: Evoluţia principalilor indicatori socio-economici în România, 2010-2014

   Indicatorul	U. M.	2010	Anii 2011 2012		2013	2014
   Rata inflaţiei (pentru leu)	%	6,09	5,79	3,33	3,98	1,07
   Cursul mediu de schimb lei/euro	lei/euro	4,2099	4,2379	4,4560	4,4190	4,4446
   PIB (preţuri curente)	mld. lei	552,6	557,3	596,7	637,6	667,6
   Creşterea reală PIB (faţă de anul anterior)	%	(1,6)	2,3	0,6	3,4	3,0
   PIB/capita	euro/ pers.	6.468	6.510	6.663	7.207	7.543
   Rata şomajului înregistrată	%	7,8	5,2	5,4	5,7	5,4
   Câştigul salarial mediu net lunar	lei/ salariat	1.391	1.444	1.507	1.579	1.697
   Creşterea câştigului salarial mediu net lunar (faţă de anul anterior)	%	4,0	3,8	4,4	4,8	7,5
   Creşterea reală a câştigului salarial mediu net lunar (faţă de anul anterior)	%	(1,5)	(1,9)	1,0	0,8	6,4

   Sursa: INS, 2016

   

   2 „Excluziunea socială se referă la factorii multiplii şi schimbători care au ca efect excluderea oamenilor de la participarea la interacţiunile sociale normale, practicile şi drepturile societăţii moderne. Sărăcia este unul dintre cei mai evidenţi factori de acest tip, însă excluziunea socială se referă de asemenea la drepturi deservite inadecvat de locuire, educaţie, sănătate şi acces la servicii. Excluziunea socială afectează indivizi şi grupuri, în special în funcţie de mediile de rezidenţă (rural/urban) atunci când apar forme de discriminare ţi segregare; excluziunea socială evidenţiază deficitele infrastructurii sociale şi riscul creării şi consolidării unei societăţi scindate, cu două feţe” (Comisia Comunităţilor Europene, 1993: 1), Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei, 2015-2020, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociala şi Persoanelor Vârstinice

   

2. II.2.3 Veniturile şi cheltuielile populaţiei

   În anul 2014, veniturile totale, în termeni nominali, au fost de 2.500,7 lei lunar pe gospodărie şi de 937,7 lei pe persoană.

   Veniturile băneşti, au reprezentat, şi în acest an, principala sursă de formare a veniturilor totale, 2.104,3 lei lunar pe gospodărie şi, respectiv, de 789,0 lei pe persoană.

   II. Situaţia existentă

   Diferenţe de nivel şi, mai ales, de structură între veniturile gospodăriilor s-au înregistrat şi înfuncţie de mediul de rezidenţă. În anul 2014, veniturile medii pe o gospodărie din mediul urban au fost cu 30,0% mai mari decât ale gospodăriilor din mediul rural.

   În mediul urban, veniturile gospodăriilor au provenit în proporţie de 63,6% din salarii, 23,0% din prestaţii sociale, veniturile în natură reprezentând 7,4% din total.

   În mediul rural, principala sursă a veniturilor gospodăriilor a reprezentat-o producţia agricolă, care a asigurat 36,9% din totalul veniturilor. Cea mai mare parte a acestora a fost format de contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (28,7% din totalul veniturilor), veniturile băneşti din agricultură asigurând numai 8,2% din totalul veniturilor gospodăriilor din mediul rural. O contribuţie importantă la formarea veniturilor gospodăriilor rurale a revenit şi veniturilor salariale (30,3%) şi celor din prestaţii sociale (25,0%).

   În ceea ce priveşte diferenţierea veniturilor pe regiuni, se poate remarca faptul că, cele maimari venituri medii lunare s-au înregistrat în regiunea Bucureşti-Ilfov (3.420,2 lei pe gospodărie), iar cele mai scăzute în Nord-Est (2.122,6 lei pe gospodărie).

   Tabel II-4: Evoluţia venitului total lunar pe gospodărie, 2010-2014

   Lei/lună şi gopodărie 2010 2011 2012 2013 2014
   ROMÂNIA	2.304,28	2.417,26	2.475,04	2.559,05	2.500,72
   Regiunea NE	2.047,40	2.174,58	2.256,72	2.303,47	2.122,56
   Regiunea Sud Est	2.029,69	2.178,77	2.170,37	2.206,90	2.138,82
   Regiunea Sud Muntenia	2.369,21	2.337,56	2.434,89	2.431,04	2.442,60
   Regiunea Sud Vest Oltenia	2.134,13	2.159,54	2.251,56	2.363,22	2.285,38
   Regiunea Vest	2.344,64	2.541,90	2.733,13	2.702,69	2.587,56
   Regiunea NV	2.307,85	2.511,94	2.523,17	2.609,73	2.641,90
   Regiunea Centru	2.298,97	2.478,45	2.504,25	2.740,38	2.522,63
   Regiunea Bucureşti- Ilfov	3.039,82	3.121,55	3.113,15	3.327,46	3.420,17

   Sursa: INS, 2016

   Veniturile prezentate în tabel sunt venituri totale brut.

   Nivelul şi structura veniturilor unei gospodării sunt determinate de numărul persoanelor aducătoare de venit, în special de numărul persoanelor ocupate şi de tipul de activitate pe care acestea o desfăşoară. Şi, evident, nivelul veniturilor gospodăriei depinde de poziţia pe care membrii săi activi o deţin în ierarhia veniturilor corespunzătoare tipului de activitate desfăşurată, adică de nivelul salariilor, al veniturilor din agricultură sau al celor realizate din activităţi neagricole independente. Aceasta determină diferenţe sensibile între veniturile categoriilor de gospodării analizate. Astfel, dacă se au în vedere veniturile medii

   

   ale gospodăriilor grupate după statutul ocupaţional al capului gospodăriei se poate constata că cele mai mari venituri (3421,0 lei lunar) le-au realizat gospodăriile de salariaţi (cu 36,8% mai mari decât cele medii pe ansamblul gospodăriilor), iar cele mai mici (1717,1 lei lunar) gospodăriile de şomeri (cu 31,3% mai mici decât cele medii). Raportul dintre veniturile medii ale celor două categorii de gospodării a fost de 2,0:1.

   II. Situaţia existentă

   La gospodăriile de agricultori acestea au reprezentat 82,4% din nivelul mediu, la gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole independente 79,7%, iar la cele de pensionari 78,5%.

   Nivelul pe persoană al veniturilor este puternic influenţat de numărul membrilor gospodăriei, în special de numărul copiilor aflaţi în întreţinerea gospodăriei, de raportul de dependenţă economică aferent fiecărei gospodării. Veniturile ce revin în medie pe o persoană – indicator asociat abordării veniturilor din perspectiva nivelului de trai – arată o diferenţiere a veniturilor pe categorii de gospodării într-o anumită măsură modificată faţă de cea relevată de veniturile ce revin în medie pe o gospodărie.

   Tabel II-5: Evoluţia venitului lunar pe persoană, 2011-2014

   	Lei/lună şi persoană
   	2011	2012	2013	2014
   ROMÂNIA	839,53	861,15	895,85	937,65
   Regiunea Nord Est	727,86	757,22	777,28	791,72
   Regiunea Sud Est	756,98	756,13	774,63	816,48
   Regiunea Sud Muntenia	800,67	835,46	839,66	896,02
   Regiunea Sud Vest Oltenia	741,24	775,03	819,75	860,65
   Regiunea Vest	900,97	970,75	966,23	976,30
   Regiunea Nord Vest	861,74	876,74	902,94	967,21
   Regiunea Centru	864,02	875,36	964,22	934,06
   Regiunea Bucureşti-Ilfov	1.175,43	1.168,31	1.251,70	1.343,36

   Sursa: INS, 2016

   Conform [INS Nivel de trai 2016], analiza nivelului mediu al veniturilor pe decile în anul 2014 evidenţiază un decalajde 1 : 3,8 între veniturile medii pe o gospodărie din prima decilă (care cuprinde gospodăriile cu cele mai mici venituri pe persoană) şi veniturile medii pe o gospodărie din ultima decilă (format din gospodăriile cu veniturile cele mai mari). Raportul dintre veniturile ce revin în medie pe opersoană din gospodăriile care formează prima şi ultima decilă a fost de 1 : 7,6.

   Gospodăriile din prima decilă beneficiază de 5,18% din veniturile totale ale tuturor gospodăriilor, iar cele din a zecea decilă beneficiază de 19,70% din totalul veniturilor. Astfel, populaţia care aparţine gospodăriilor din decila superioară – reprezentând 7,65% din totalul populaţiei – deţine mai multe venituri decât populaţia care aparţine gospodăriilor din primele trei decile – reprezentând 36,65% din totalul populaţiei – şi beneficiază de 18,36% din totalul veniturilor.

   

   II. Situaţia existentă

   Tabel II-6: Distribuţia veniturilor totale ale populaţiei pe decile de venit

   Venituri medii Raport fata de Pondere (%) în total lunare decila 1 Decila Lei pe o Lei pe o Venituri Venituri Gos. Pers. Venituri gosp. pers. medii pe medii medii pe o gosp. pe o o gosp. pers.
   D 1	1,295.5	318.3	1.00	1.00	10	15.26	5.18
   D 2	1,556.4	529.2	1.20	1.66	10	11.03	6.22
   D 3	1,741.3	629.9	1.34	1.98	10	10.36	6.96
   D 4	1,944.8	728.4	1.50	2.29	10	10.01	7.78
   D 5	1,981.8	826.0	1.53	2.59	10	9.00	7.93
   D 6	2,370.8	937.0	1.83	2.94	10	9.49	9.48
   D 7	2,617.0	1,060.7	2.02	3.33	10	9.24	10.47
   D 8	3,053.0	1,233.5	2.36	3.87	10	9.28	12.21
   D 9	3,517.4	1,520.3	2.72	4.78	10	8.68	14.07
   D 10	4,927.6	2,415.4	3.80	7.59	10	7.65	19.70
   Total gospodariii	2,500.7	937.7	1.93	2.95	100	100.00	100.00

   Sursa: INS, 2016

   În ciuda unui uşor declin după anul 2008, România avea, în anul 2013, a doua cea mai mare rată a riscului de sărăcie sau excluziune socială, anume 40,4%, aproape dublu faţă de media Uniunii Europene.

   În ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi socială, România, deşi cunoaşte o creştere economică constantă, este caracterizată prin decalaje mari între zonele rurale şi zonele urbane. Acestea se reflectă şi în veniturile populaţiei. Astfel, în zonele rurale, există riscuri ridicate de sărăcie şi excluziune socială. Dezvoltarea economică şi veniturile populaţiei sunt doi din factorii cu importanţă majoră în planificarea managementului deşeurilor, fiind utilizaţi în determinarea pragului de suportabilitate al cheltuielilor aferente serviciului de salubrizare.

1. II.3 Deşeuri municipale

   1. II.3.1 Generarea deşeurilor municipale

      II. Situaţia existentă

      În conformitate cu legislaţia în vigoare, toţi operatorii de salubritate şi ceilalţi operatori economici autorizaţi pentru colectarea anumitor tipuri de deşeuri de la populaţie, precum şi operatorii instalaţiilor de gestionare a deşeurilor raportează anual datele privind gestionarea deşeurilor agenţiilor locale pentru protecţia mediului, în baza unor chestionare stabilite la nivel naţional. Raportările se constituie în baza de date naţională privind gestionarea deşeurilor.

      În tabelul de mai jos sunt prezentate cantităţile de deşeuri municipale generate în România în perioada 2010-2014, atât cantităţile totale, cât şi cantităţile pe fiecare categorie în parte.

      Tabel II-7: Generarea deşeurilor municipale, 2010-2014

      Tipuri de deşeuri Cantitatea de deşeuri municipale (tone/an) municipale 2010 2011 2012 2013 2014
      Deşeuri menajere colectate în amestec şi separat	3.367.325	2.955.517	2.654.525	2.817.947	2.900.695
      Deşeuri similare colectate în amestec şi separat	1.176.870	917.794	852.591	874.591	902.144
      Deşeuri din grădini şi parcuri	123.514	100.700	95.223	97.204	70.134
      Deşeuri din pieţe	81.773	90.024	71.270	61.330	54.170
      Deşeuri stradale	343.550	294.478	313.823	391.168	340.948
      Deşeuri menajere generate şi necolectate	1.250.112	857.650	1.056.687	828.564	687.985
      Total deşeuri municipale generate	6.343.144	5.216.162	5.044.121	5.070.805	4.956.075

      Sursa: ANPM

      Aşa cum se observă şi din figura de mai jos, structura deşeurilor municipale este relativ aceeaşi în perioada analizată. Astfel, din total deşeuri municipale, 72-74% reprezintă deşeuri menajere, 17 – 18% deşeuri similare (generate de operatorii economici şi instituţii) şi 9 – 11% sunt deşeuri din servicii publice.

      

      

      100

      90

      80

      70

      60

      50

      40

      30

      20

      10

      0

      9

      9

      9

      11

      10

      18

      18

      17

      17

      18

      Deşeuri din servicii publice

      Deşeuri similare

      73

      73

      74

      72

      72

      Deşeuri generate de populaţie

      2010 2011 2012 2013 2014

      %

      II. Situaţia existentă

      Figura II-1: Structura deşeurilor municipale, 2010 – 2014

      Sursa: ANPM

      În Figura II-2 este prezentată evoluţia gradului de acoperire cu servicii de salubrizare separat în mediul urban şi mediul rural şi la nivel naţional. Se observă, în general, o creştere a acestuia pe mediile de rezidenţă şi la nivel naţional. Datele sunt raportate de către operatorii de salubrizare şi sunt raportate la populaţia rezidentă.

      

      2014

      2013

      2012

      2011

      Nivel naţional

      Mediul rural Mediul urban

      2010

      0 10 20 30 40

      50

      %

      60 70 80 90 100

      Figura II-2: Gradul de acoperire cu servicii de salubrizare, 2010-2014

      Sursa: ANPM

      În Figura II-3 este prezentată variaţia cantităţii totale de deşeuri municipale generate în perioada de analiză comparativ cu variaţia PIB.

      

      

      7.000.000

      6.000.000

      5.000.000

      4.000.000

      3.000.000

      2.000.000

      1.000.000

      0

      800

      700

      600

      500

      400

      300

      200

      100

      0

      2010 2011

      2012

      anul

      2013

      2014

      Total deşeuri municipale generate (tone/an)

      PIB (miliarde lei)

      tone/an

      miliarde lei

      II. Situaţia existentă

      Figura II-3: Deşeuri municipale generate şi PIB în România, 2010 – 2014

      Sursa: Pe baza datelor ANPM şi INS

      Datele de mai sus arată o scădere a cantităţii de deşeuri municipale generată în perioada 2010-2014. Astfel, cea mai dramatică scădere a fost în anul 2011, cu 18% faţă de anul precedent. În 2012, cantitatea a mai scăzut doar cu 4%, urmând ca în 2013 să rămână aproape constantă iar în 2014 să scadă cu cca. 2%. Această continuă scădere este în contradicţie cu evoluţia PIB, care a înregistrat o creştere anuală relativ constantă, de 5- 7%. Acest lucru urmează a fi dovedit în perioada următoare, când întreaga cantitate de deşeuri municipale generată va fi colectată, iar cantităţile gestionate vor fi în întregime cântărite.

      Raportat la cantitatea totală de deşeuri generată la nivel naţional (excluzând categoria 01

      – deşeuri rezultate de la exploatarea minieră şi a carierelor şi de la tratarea fizică şi chimică a mineralelor), în anul 2014 deşeurile municipale reprezintă cca. 25%.3

      Pe baza datelor privind cantităţile de deşeuri municipale generate anual şi a populaţiei din anul respectiv se calculează indicatorii de generare a deşeurilor municipale.

      Tabel II-8: Indicatori de generare deşeuri municipale în România şi EU-27, 2010-2014

      Indicator generare deşeuri municipale	2010	2011	2012	2013	2014
      România (kg/loc şi an)*	313	259	251	254	249
      EU-28 (kg/loc şi an)*	503	496	485	477	474

      * EUROSTAT

      Indicatorii de generare a deşeurilor municipale în România sunt la jumătatea medieieuropene. O posibilă explicaţie ar putea fi consumul mai redus bunuri (din cauza puterii decumpărare mai mici) şi faptul că populaţia din mediul rural are o pondere mare (cca. 55%).

      

      3 Estimare realizată pe baza datelor ANPM

      De asemenea, este posibilă o subestimare a cantităţilor de către operatorii de salubrizare din cauza faptului că în perioada de analiză, din numărul total de depozite în operare între 40-50% au fost depozite neconforme, ceea mai mare parte fără cântare.

Datele din baza de date ANPM privind compoziţia deşeurilor menajere şi similare la nivel naţional sunt estimate pe baza raportărilor operatorilor de salubrizare.

100,0

90,0

80,0

70,0

60,0

50,0

40,0

30,0

20,0

10,0

0,0

0,4

0,3

0,3

14,3

6,7

18,5

60,3

60,2

61,6

54,0

57,9

53,6

4,5

10,6

2,5

10,7

2010

3,9

9,2

2,2

9,9

2011

5,8

12,7

2,9

13,2

5,8

12,8

3,0

13,2

5,4

13,5

2,7

12,4

5,1

11,7

2,7

11,9

Altele Voluminoase Textile Biodeşeuri Lemn

Sticlă Plastic Metale

Hârtie şi carton

2012

2013

2014

Medie

%

II. Situaţia existentă

Figura II-4: Compoziţia deşeurilor menajere şi similare colectate de operatorii de salubrizare, 2010-2014

Sursa: ANPM

În ceea ce priveşte compoziţie deşeurilor din parcuri şi grădini, fracţia predominantă este reprezentată de biodeşeuri – în perioada analizată procentul variază între 83,4% şi 99,8% cu o medie de 93%. Restul până la 100% sunt alte deşeuri.

Deşeurile din pieţe cuprind în proporţie de circa 70% biodeşeuri, restul fiind reprezentat în cea mai mare parte de deşeuri reciclabile (hârtie/carton, plastic, sticlă şi într-o mai mică măsură metal).

Deşeurile stradale conţin o cantitate mai mică de biodeşeuri (în medie 60%), restul fiind reprezentat în cea mai mare parte de deşeuri reciclabile (hârtie/carton, plastic, sticlă şi într-o mai mică măsură metal).

1. II.3.2 Gestionarea deșeurilor municipale

   II. Situația existentă

   Legea 101/2006 privind salubrizare a localităților republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 101/2006) prevede că autorităţile publice locale au competenţe exclusive în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, gestionarea, coordonarea şi atribuirea serviciului de salubrizare a localităţilor. Astfel, activitățile serviciului de salubrizare sunt prestate numai de către operatori licențați.

   În figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării deșeurilor municipale, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.

   OPERATORI SALUBRIZARE

   

   Schema actuala a gestionării deșeurilor municipale

   ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU

   Control/penalități

   ANRSC

   Licențiere și control

   ANPM și APMuri Raportarea statistică și autorizare

   Plată tarif

   Plată taxe speciale

   GENERATORI DEȘEURI

   Plată tarif

   Plată tarif

   OP A OR

   CASNICI NON-CASNICI

   Plată tarif

   OPERATORI TRATARE/

   Venituri din vânzare RECICLARE/

   VALORIFICARE

   Plată tarif OPERATORI

   ELIMINARE

   COLECTORI

   Venituri din vânzare AUTORIZATI

   (pentru deșeuri reciclabile , inclusiv deșeuri de ambalaje)

   GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU

   Control

   Legenda

   Contract

   Flux financiar Control Penalități Autorizare Raportare

Figura II-5: Schema actuală a gestionării deșeurilor municipale

Conform Legii nr. 101/2006, singurul responsabil cu gestionarea deșeurilor municipale este autoritatea publică locală, care poate delega operarea serviciilor de salubrizare numai operatorilor de salubrizare licențiați. Deșeurile municipale colectate de la generatori (casnici și non-casnici) sunt transportate la instalațiile de tratare/ reciclare /valorificare și/sau la instalațiile de eliminare. Toate aceste instalații sunt operate numai de operatori autorizați din punct de vedere al protecției mediului, care raportează anual autorităților pentru protecția mediului datele privind cantitățile de deșeuri gestionate.

Gestionarea efectivă a deșeurilor municipale se realizeză prin operatorii de colectare și operatorii de tratare (instalații de sortare, instalații de compostare, instalații de tratare

mecano-biologică, operatori economici care realizează reciclarea/valorificarea şi operatorii depozitelor de deşeuri nepericuloase).

La nivel naţional deţin licenţă ANRSC pentru activităţile de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor municipale (inclusiv prestarea serviciilor de curăţenie stradală şi deszăpezire) 421 operatori economici, din care 4 operatori economici sunt persoane juridice comunitare4.

II. Situaţia existentă

Conform datelor ANPM rezultata că în perioada analizată ponderea cantităţii de deşeuri municipale colectate din deşeurile municipale generate variază între 80 şi 86%.

În perioada analizată cantitatea totală de deşeuri menajere şi similare colectată separat a variat între 139 mii tone şi 196 mii tone, ceea ce reprezintă între 3,2 şi 5,3 % din cantitatea totală de deşeuri municipale colectate.

Tabel II-9: Colectarea separată a deşeurilor menajere şi similare de către operatorii de salubrizare

2010		2011	2012	2013	2014
Deşeuri colectate separat de operatorii de salubrizare (tone), din care:	145.207	139.524	184.517	196.649	171.311
Hârtie şi carton	32.201	37.880	43.579	46.316	50.042
Plastic	26.757	31.395	48.452	39.573	46.638
Metale	1.201	1.642	2.235	2.600	2.479
Lemn	2.332	2.842	7.572	2.581	3.074
Sticlă	11.716	7.652	23.716	19.402	13.197
Voluminoase	23.322	14.388	26.214	49.794	28.274
Textile	48	147	480	167	260
Biodegradabil	32.922	30.688	31.545	30.952	20.934
Alte deşeuri	14.707	12.890	724	5.264	6.415

Sursa: ANPM

Colectarea deşeurilor de ambalaje municipale de la populaţie poate fi realizată, pe lângă operatorii de salubrizare şi de către alţi colectori autorizaţi. Aceste cantităţi nu se regăsesc în datele din tabelul de mai sus.

În ceea ce priveşte instalaţiile de gestionare a deşeurilor municipale5, la sfârşitul anului 2016, la nivel naţional existau:

•  51 de staţii de transfer;

•  101 facilităţi de sortare (care sortează atât deşeuri reciclabile colectate separat cât şi deşeuri colectate în amestec) cu o capacitate totală de cca. 2.431.420 tone/an;

  

  4http://www.anrsc.ro/documents/directia_tehnica_licente/evidenta_licente_valabile/2016/evidenta%20licente

  %20valabile%2012.08.2016.pdf, accesat august 2016

  5 pe baza datelor ANPM şi a informaţiilor furnizate de către consiliile judeţene şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară în anul 2016

  

•  22 instalaţii de compostare cu o capacitate totală de cca. 180.000 tone/an;

•  4 instalaţii de tratare mecano-biologică cu o capacitate totală de cca. 270.000 tone/an6;

•  35 depozite conforme clasă b) cu o capacitate totală construită de cca. 48,1 milioane tone şi o capacitate disponibilă (la sfârşitul anului 2014) de cca. 13 milioane tone;

  II. Situaţia existentă

•  15 depozite neconforme care au sistat activitatea în anul 2016 sau în anul 2017.

  Din cele 101 facilităţi de sortare existente, numai 93 sunt instalaţii de sortare propriu-zise (cu banda de sortare). Restul de 8 facilităţi (cu o capacitate totală de circa 150.000 tone/an) sunt amplasamente unde a fost autorizată sortarea deşeurilor din grămadă, de obicei ca o activitate secundară pe lângă activitatea principală autorizată (stocare temporară sau eliminarea deşeurilor în depozite neconforme).

  Cele 93 de instalaţii de sortare aflate în funcţiune au o capacitate totală de circa 2.281.420 tone/an, din care:

•  35 instalaţii sortează deşeuri reciclabile colectate separat, având o capacitate totală de circa 213.000 tone/an;

•  33 instalaţii sortează deşeuri municipale colectate în amestec, având o capacitate totală de circa 687.000 tone/an;

•  25 instalaţii sortează atât deşeuri reciclabile colectate separat cât şi deşeuri municipale colectate în amestec, având o capacitate totală de circa 1.381.420 tone/an.

Pe lângă cele 22 de instalaţii şi platforme de compostare în funcţiune, prin proiectele SMID sunt în diverse grade de construire (unele finalizate) încă 18 instalaţii de compostare cu o capacitate totală de circa 199.500 tone/an. În plus, la nivel naţional există înca 5 instalaţii de compostare autorizate, care nu funcţionează în prezent. Capacitate totală de compostare existentă la nivel naţional este de circa 380.000 tone/an, care reprezintă circa 10% raportat la cantitatea de deşeuri biodegradabile municipale generată în anul 2014.

La sfârşitul anului 2017, la nivel naţional funcţionează 4 instalaţii TMB (Chiajna/Bucureşti, Ghizela/Timiş, Bârcea Mare/Hunedoara şi Costineşti/Constanţa) cu o capacitate totală de circa 270.000 tone/an.

Pe lângă cele patru instalaţii  de  tratare  mecano-biologică aflate în operare (Chiajna/Bucureşti şi Costineşti/Constanţa – investiţii private, respectiv Ghizela/Timiş, şi Bârcea Mare/Hunedoara – investiţii realizate prin proiecte SMID), prin proiectele SMID mai sunt în curs de construire (în unele cazuri chiar au fost finalizate) încă 15 instalaţii. Astfel, la nivel naţional este asigurată o capacitate totală de tratare mecano-biologică de

1.529.000 tone/an, ceea ce reprezintă 31% din cantitatea de deşeuri municipale generată în anul 2014.

La sfârşitul anului 2016 existau în operare 35 depozite conforme cu o capacitate totală construită în operare de circa 48,1 milioane tone şi o capacitate construita disponibilă la sfârşitul anului 2014 de circa 13 milioane tone.

6 instalaţia TMB de la Costineşti şi cea de la Bârcea Mare funcţionează de la mijlocul anului 2017

În plus, prin proiecte SMID a mai fost finanţată construirea a încă 19 depozite (a se vedea şi secţiunea II.3.6).

Reciclare/Valorificare

II. Situaţia existentă

Pe lângă operatorii menţionaţi anterior, conform datelor ANPM, la data elaborării PNGD, la nivel naţional existau cca. 800 operatori economici autorizaţi pentru realizarea activităţilor de reciclare/valorificare materială (inclusiv pregătirea pentru reciclare/valorificare) a deşeurilor, inclusiv deşeuri municipale.

În figura de mai jos este prezentată repartizarea celor cca. 800 de operatori economici pe judeţe. Se observă că există judeţe în care numărul operatorilor este foarte redus (ex. Călăraşi, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Ialomiţa, Sălaj, Tulcea, Vaslui şi municipiul Bucureşti). Este probabil să existe omisiuni în raportare (ex. Bucureşti).

70

60

50

40

30

20

10

0

Operatori economici tratare

Operatori economici tratare şi valorificare

Judeţ/municipiul Bucureşti

Număr operatori

Figura II-6: Operatori economici autorizaţi pentru tratare şi valorificare deşeuri

AB AR AG BC BH BN BT BR BV B BZ CL CS CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HG HD IL IS IF MM MH MS NT OT PH SH SM SB SV TR TM TL VL VS VN

Sursa: Pe baza datelor ANPM

Pentru reciclarea deşeurilor de plastic şi metal, numărul operatorilor economici autorizaţi este foarte mare, asigurându-se o capacitate de reciclare de cca. 284.000 tone/an pentru deşeurile de plastic7 (din care 134.000 tone/an pentru deşeurile de PET şi 150.000 tone/an pentru alte deşeuri de mase plastice), respectiv 2.700.000 tone/an pentru deşeurile metalice (din care 2.500.000 tone/an pentru deşeurile feroase şi 200.000 tone pe an pentru deşeurile neferoase).

în cazul deşeurilor de hârtie/carton, numărul de operatori economici care asigură reciclarea finală este semnificativ mai mic. Astfel, reciclarea deşeurilor de hârtie şi carton este asigurată de următoarele fabrici de hârtie: ECOPAPER S.A. Zărneşti, AMBRO S.A. Suceava, Vrancart S.A. Adjud, COMCEH S.A. Călăraşi, PETROCART S.A. Piatra Neamţ, cu o capacitate totală de reciclare de 665.000 tone/an.

Reciclarea deşeurilor de sticlă este asigurată de mai mulţi operatori economici, principalii fiind S.C. STIROM S.A. Bucureşti (35.000 tone/an), S.C. GreenGlass Recycling S.R.L. Popeşti Leordeni (110.00 tone/an) şi S.C. TC ROM GLASS S.R.L. Bucureşti (12.000 tone/an cu posibilităţi de extindere la 24.000 tone/an). S.C. STIROM S.A. Bucureşti este producător

7conform datelor puse la dispoziţie de Ministerul Economiei

de articole de sticlă, fiind astfel reciclator final. Capacitatea de reciclare este utilizată atât pentru deşeurile proprii de producţie, cât şi pentru alte tipuri de deşeuri de sticlă preluate de terţi. Ceilalţi doi operatori realizează operaţia de tratare în vederea reciclării finale.

II. Situaţia existentă

De menţionat că, începând cu luna iunie 2014, SRAC a certificat8 faptul că S.C. GreenGlass Recylcing S.R.L. are implementat un sistem de management al calităţii conform condiţiilor Regulamentului UE nr. 1179/2012 din 10.12.2012 de stabilire a criteriilor de determinare a condiţiilor în care cioburile de sticlă încetează să mai fie deşeuri în temeiul art. 6 al Directivei 2008/98/CE privind deşeurile.

Reciclarea deşeurilor de hârtie şi carton, plastic şi sticlă se realizează şi prin export în alte ţări.

În ceea ce priveşte valorificarea energetică a deşeurilor, conform datelor transmise de ANPM, la nivel naţional există 7 fabrici de ciment autorizate pentru coincinerareadeşeurilor, inclusiv a deşeurilor municipale. Acestea aparţin CRH România, Heidelberg Cement România şi Holcim România (vezi figura de mai jos). Capacitatea totală de procesare existentă la nivelul anului 2016 este de cca. 1,1 milioane tone. Principalele tipuri de deşeuri care pot fi coincinerate sunt deşeuri municipale sortate, SRF, RDF, anvelope uzate, uleiuri, deşeuri uleioase şi deşeuri industriale periculoase şi nepericuloase.

Figura II-7: Fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deşeurilor

Sursa: Pe baza informaţiilor CIROM

În tabelul de mai jos sunt prezentate datele privind gestionarea deşeurilor municipale, pentru perioada 2010-2014.

8 Certificat nr. 2 din 02.06.2014 actualizat în 22.04.2015

II. Situaţia existentă

Tabel II-10: Gestionarea deşeurilor municipale, 2010-2014

2010		2011	Anul 2012	2013	2014
Deşeuri municipale generate (tone/an)	6.343.144	5.216.162	5.044.121	5.070.805	4.956.075
Deşeuri municipale tratate – total (tone/an)*	6.031.780	5.190.462	4.553.761	4.889.200	4.947.536
Valorificare (tone/an)	1.218.190	1.104.678	1.029.334	951.650	1.041.812
Reciclare materială, R2, R4- R11 (tone/an)	161.630	173.445	165.369	215.316	256.066
Compostare, R3 (tone/an)	649.538	436.117	579.914	454.761	391.470
Coincinerare, R1 (tone/an)	20.679	46.570	88.776	97.368	132.601
Alte operaţii de valorificare, R12, R13 (tone/an)	386.342	448.546	195.275	184.206	261.675
Eliminare (tone/an)	4.813.590	4.085.784	3.524.427	3.937.551	3.905.725
Depozitare, D1-D7, D12 (tone/an)	4.812.668	4.057.034	3.426.647	3.502.513	3.557.627
Alte metode de eliminare, D13, D14, D15 (tone/an)	922	28.750	97.780	435.038	348.098
Incinerare, D10 (tone/an)	0	0	0	0	0
Rată reciclare (%)**	12,79	11,69	14,78	13,21	13,07

Sursa: ANPM * Diferenţa între cantitatea totală de deşeuri municipale generată şi cantitatea totala de deşeuri municipale tratată provine din stocurile la sfârşit de an şi din pierderile care au loc pe parcursul proceselor de tratare intermediară. ** Rata de reciclare este estimată utilizând Metoda 4 de calcul din Decizia Comisiei 2011/753/UE

Conform datelor ANPM, în anul 2014, rata de reciclare materială a fost de circa 5%, iar rata de compostare de circa 8%. Dat fiind faptul ca în acest an în instalaţiile de compostare autorizate au fost tratate circa 40.000 tone de deşeuri municipale (a se vedea secţiunea II.3.8), este posibil ca întreaga cantitate de deşeuri estimată ca fiind compostată să fie supraestimată.

1. II.3.3 Generarea şi gestionarea deşeurilor biodegradabile municipale

   II. Situaţia existentă

   În conformitate cu prevederile HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, deşeurile biodegradabile sunt definite ca deşeurile care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deşeurile alimentare ori de grădină, hârtia şi cartonul.

   Astfel, deşeurile biodegradabile municipale se regăsesc în toate categoriile de deşeuri municipale, şi anume:

   •  Deşeuri menajere şi similare celor menajere – biodeşeuri9, deşeuri de hârtie şi carton, deşeuri de lemn şi partea biodegradabila a deşeurilor textile şi voluminoase;

   •  Deşeuri din grădini şi parcuri – biodeşeuri;

   •  Deşeuri din pieţe – biodeşeuri, deşeuri de hârtie şi carton şi deşeuri de lemn.

     Tabel II-11: Generarea deşeurilor biodegradabile municipale, 2010-2014

     Cantitate (milioane tone/an) 2010 2011 2012 2013 2014
     Deşeuri municipale generate	6,34	5,21	5,04	5,07	4,95
     Deşeuri municipale biodegradabile generate, din care:	4,30	3,45	3,92	3,93	3,84
     Deşeuri menajere şi similare	3,91	3,11	3,51	3,47	3,46
     Deşeuri din grădini şi parcuri	0,11	0,08	0,09	0,09	0,07
     Deşeuri din piete	0,06	0,07	0,06	0,06	0,05
     Deşeuri stradale	0,22	0,19	0,26	0,31	0,26

     Sursă: Estimare pe baza datelor ANPM privind cantităţile de deşeuri municipale generate şi datele de compoziţie

     Se observă că, deşi cantitatea de deşeuri municipale este într-o continua scădere, deşeurile biodegradabile nu urmează acelaşi trend. Ponderea deşeurilor biodegrabile municipale creste de la 68% în anul 2010 la 78% în 2012, ramânând la acest nivel şi în anii 2013 şi 2014.

     În ceea ce priveşte tratarea deşeurilor municipale biodegradabile, principala metodă utilizată este compostarea. În prezent, în România nu există în operare nicio instalaţie de digestie anaerobă pentru deşeuri municipale.

     Alte metode de tratare a deşeurilor municipale biodegradabile sunt reprezentate de valorificarea prin coincinerare şi tratarea mecano-biologică. Valorificarea prin coincinerare

     

     9 conform definiţiei din Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor

     

     este o metoda utilizată în prezent, cantitatea totală a deşeurilor municipale coincinerate crescând în fiecare an în perioada de analiză.

     În ceea ce priveşte tratarea mecano-biologica, în 2017, la nivel naţional funcţionează patru instalaţii (Chiajna-Bucureşti, Ghizela-Timiş, Bârcea Mare-Hunedoara şi Costineşti – Constanţa) cu o capacitate totală de circa 270.00 tone/an.

     II. Situaţia existentă

     Prin proiectele privind sistemele integrate de management al deşeurilor implementate sau în curs de implementare se pun la dispoziţie capacităţi însemnate de tratare a deşeurilor municipale biodegradabile, atât prin compostare (circa 200.000 tone/an), cât şi prin tratare mecano-biologică (capacităţi totale de circa 1,4 milioane tone/an).

     Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor prevedere la articolul 6

     (2) următoarele obiective:

     •  reducerea cantităţii de deşeuri municipale biodegradabile depozitate la 75% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 5 ani de la data de 16 iulie 2001;

     •  reducerea cantităţii de deşeuri municipale biodegradabile depozitate la 50% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 8 ani de la data de 16 iulie 2001;

     •  reducerea cantităţii de deşeuri municipale biodegradabile depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 15 ani de la data de 16 iulie 2001.

     De asemenea, este prevăzut ca termenele pentru atingerea obiectivelor de reducere a cantităţilor de deşeuri biodegradabile depozitate se pot prelungi cu maximum 4 ani, dacă această prelungire este autorizată de autoritatea centrală pentru protecţia mediului.

     Pentru primele două obiective România a solicitat derogarea de patru ani prin Planul de implementare a Directivei privind depozitarea. Derogarea a fost acceptată de către Comisia Europeana, astfel ca obiectivele au avut ca termen anul 2010, respectiv 2013.

     Pentru cel de-al treilea obiectiv, la solicitarea Ministerul Mediului din iulie 2016, Comisia Europenă a acceptat, de asemenea, o derogare de patru ani. Astfel, cel de-al treilea obiectiv urmează a fi îndeplinit în anul 2020.

Cantitatea de deşeuri municipale biodegradabile generată în anul 1995 (anul de referinţă pentru calcul obiectivelor) a fost de 4,8 milioane tone, conform Planului de implementare a Directivei privind depozitarea.

1. II.3.4 Generarea şi gestionarea deşeurilor municipale periculoase

   II. Situaţia existentă

   La nivel naţional nu există date privind generarea deşeurilor municipale periculoase. Conform datelor EUROSTAT10, media de generare a deşeurilor municipale periculoase în România a fost de 1 kg/locuitor/an în 2014. În cazul UE-28 media de generare a fost de 7 kg/locuitor/an în 2012 crescând la 8 kg/locuitor/an în 2014.

   Colectarea separată a deşeurilor periculoase din deşeurile municipale nu este extinsă la nivel naţional, cantităţile colectate fiind extrem de reduse. După colectare acestea sunt stocate temporar şi transportate spre eliminare la instalaţiile de eliminare a deşeurilor periculoase, prezentate în secţiunea I.II.17.2

   În prezent, documentele procedurilor de delegare a serviciilor de colectare şi transport a deşeurilor derulate în cadrul proiectelor SMID cuprind şi cerinţe privind colectarea şi gestionarea acestei categorii de deşeuri. Astfel, este de aşteptat ca în perioada supusă planificării cantitatea de deşeuri periculoase municipale colectată separat să crească semnificativ.

2. II.3.5 Finanţarea serviciului de salubrizare

   Finanţarea serviciului de salubrizare este prevăzută în Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 101/2006) la art. 25 şi

   26. Aceasta se realizează cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare privind finanţele publice locale, precum şi cu respectarea următoarelor principii:

   •  recuperarea integrală prin tarife, taxe special sau subvenţii de la bugetul local a costurilor de operare şi a investiţiilor pentru înfiinţarea, reabilitarea şi dezvoltarea sistemelor de salubrizare;

   •  menţinerea echilibrului contractual.

     Finanţarea serviciului de salubrizare se realizează prin tarife sau taxe speciale (art. 26, alin. (1) al Legii 101/2006 cu modificările şi completările ulterioare), după cum urmează:

   •  taxe speciale, în cazul prestaţiilor efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale;

   •  taxe speciale, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual, fără contract;

   •  tarife, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual, pe bază de contract de prestare a serviciului de salubrizare.

     Metodologia utilizată pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea tarifelor în ceea ce priveşte activităţile specifice serviciului de salubrizare este aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 109/2007. În conformitate cu prevederile Ordinului, autorităţile locale sunt singurele responsabile pentru aprobarea acestor tarife. Aceste tarife sunt ajustate sau modificate pe baza solicitărilor operatorilor, precum şi în conformitate cu prevederile legale.

     Finanţarea prin tarif presupune o legătură contractuală directă între utilizatorul individual, fie el persoană fizică sau persoană juridică şi operatorul de colectare şi transport. Operatorul încheie cu utilizatorul un contract de prestare întocmit în conformitate cu Contractul-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităţilor aprobat prin Ordinul

     

     10http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table plugin=1 pcode=tsdpc250 language=en

     , accesată în aprilie 2017

     

     II. Situaţia existentă

     ANRSC nr. 112/2007. Acest contract se încheie în baza contractului de delegare şi a regulamentului-cadru al serviciului. Operatorul de colectare şi transport facturează şi încasează tariful direct de la utilizatorul cu care are încheiat contractul individual de prestare a serviciului de salubrizare şi plăteşte mai departe costurile de gestionare a deşeurilor colectate (sortare, compostare, tratare mecano-biologică, depozitare), în cazul în care aceste activităţi sunt realizate de către alţi operatori. Pentru fiecare activitate a serviciului de salubrizare există un tarif de operare. Metodologia utilizată pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea tarifelor în ceea ce priveşte activităţile specifice serviciului de salubrizare este aprobată prin Ordinul ANRSC nr. 109/2007.

     În conformitate cu prevederii Legii nr. 101/2006, art. 26, alin. (1), lit. c), în cazul utilizatorilor care beneficiază de serviciu fără a avea contract individual, autoritatea publica locală (APL) instituie o taxă care să acopere costurile cu prestarea serviciului. Aceasta înseamnă că în cazul în care serviciul de salubrizare este plătit prin tarif, pentru utilizatorii care refuză să încheie contract cu operatorul va fi instituită taxa.

     Acest sistem implică cel mai mic efort instituţional din partea autorităţilor publice locale.

     Finanţarea prin taxă se realizează în condiţiile în care, conform contractului de delegare, serviciul se prestează în folosul întregii comunităţi locale.

     Autorităţile publice locale încasează taxele de salubrizare prin intermediul Direcţiilor de Taxe şi Impozite Locale. Ca şi în cazul tarifului, pentru fiecare activitate a serviciului de salubrizare (furnizat de către operatorii de salubritate) există un tarif de operare

     Acest sistem de plată implică un efort instituţional din partea APL în colectarea taxei, în evidenţa şi urmărirea sumelor respective şi a utilizatorilor rău platnici, dar pune la dispoziţia APL un instrument financiar legal prin care poate stimula şi sancţiona atât utilizatorii, cât şi operatorii.

     În prezent, există situaţii (ex. Municipiul Bucureşti – Sectorul 1, Sectorul 3) în care serviciul de salubrizare este plătit integral din bugetul local, fără să fie instituit nici tarif, nici taxă specială.

     Acest mod de finanţare presupune ca operatorul să factureze direct către APL, care va plăti serviciul direct din bugetul local, fără a mai institui vreo taxă. Avantajul este acela că nu mai este necesar efortul instituţional pentru colectarea taxei de salubrizare, dar APL îţi păstrează instrumentele financiare de acţiune în relaţia cu operatorul.

     Dezavantajul este că nu se respectă principiul poluatorul plăteşte, nu este stimulată populaţia în vederea colectării selective şi nu este conştientizată populaţia în vederea reducerii cantităţii de deşeuri generate. Totodată serviciul devine nesustenabil financiar, sursele de finanţare, atât pentru activitatea curentă, cât şi pentru investiţii putând să fie redirecţionate pentru alte priorităţi.

     Plata prin subvenţie de la bugetul local ar putea să fie menţinută pentru cazurile sociale, bine identificate şi precizate ca atare.

     În cadrul proiectelor SMID, nu există un mecanism unitar de finanţare a serviciului de salubrizare la nivel judeţean în ceea ce priveşte utilizatorii casnici, existând următoarele situaţii:

   •  Plata prin tarif pentru tot judeţul – implementată sau propusă în 11 judeţe: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Covasna, Gorj, Hunedoara, Ilfov, Timiş, Vâlcea, Vrancea;

     

   •  Plata prin tarif pentru mediul urban şi prin taxă pentru mediul rural – implementată sau propusă în 11 judeţe: Alba, Argeş Braşov, Buzău, Caraş-Severin Călăraşi, Giurgiu, Harghita, Neamţ, Sălaj, Teleorman;

   •  Plata prin taxă, pentru întreg judeţul – 17 judeţe, în diferite variante de fluxuri financiare.

     II. Situaţia existentă

     În practica actuală operatorul de colectare şi transport facturează direct utilizatorii casnici sau non-casnici (în cazul finanţării prin tarif) sau APL-urile (în cazul finanţării prin taxă). Tariful respectiv este stabilit în conformitate cu Ordinul 109/2007 şi acoperă toate operaţiile, de la colectare şi transport până la eliminare. Sunt practicate tarife diferite pentru utilizatorii casnici şi cei non-casnici. Astfel, pentru utilizatorii casnici se utilizează tarife pe persoană şi lună (sau, în anumite UAT-uri, pe gospodărie şi lună, în funcţie de numărul de persoane dintr-o gospodărie), tarife determinate plecând de la un tarif ofertat

     / aprobat pe tonă sau metru cub (considerând un indicator de generare de circa 0,9 kg/pers/zi pentru mediul urban, respectiv 0,4 kg/pers/zi pentru mediul rural şi o densitate de 350 kg/m3 pentru deşeurile reziduale/în amestec). Pentru utilizatorii non-casnici tariful este pe metru cub sau pe tonă (considerând o densitate de 350 kg/m3 pentru deşeurile reziduale).

     Activităţile de operare a staţiilor de transfer, a instalaţiilor de sortare, a instalaţiilor de compostare, a instalaţiilor de tratare mecanico-biologică, ca şi de operare a depozitelor sunt facturate de către operatorii respectivi, de obicei, operatorului de colectare şi transport.

     Tarifele practicate în prezent pe teritoriul României de către operatorii de colectare şi transport pentru utilizatorii casnici (populaţie) pleacă de la un minim de 1,52 lei/pers/lună şi ajung la un maxim de 12,97 lei/pers/lună11. Tarifele pentru utilizatorii non-casnici sunt cuprinse între 22,06 lei/m3 fără TVA şi 383,21 lei/m3 fără TVA. Aceasta ar reprezenta echivalentul a unui tarif minim de aprox. 28 euro/tonă până la un tarif de 243 euro/tonă.

     În continuare sunt prezentate plajele de valori pentru operarea diferitelor instalaţii de tratare a deşeurilor, sursa datelor fiind, proiectele SMID şi datele publicate în portalul e- licitaţie.ro. Tarifele pentru operarea staţiilor de transfer depind foarte mult de distanţele pe care trebuie transportate deşeurile, dar, din proiectele SMID, o valoare medie este de 80-90 lei/tonă. Tarifele pentru instalaţiile de sortare sunt cuprinse între 44,70 lei/tonă şi 94,59 lei/tonă fără TVA (cca. 10-20 Euro/tonă). Tarifele pentru instalaţiile de compostare sunt cuprinse între 53 lei/tonă şi 115 lei/tonă fără TVA. Tarifele pentru instalaţiile de tratare mecano-biologice sunt, în medie, de 15 Euro/tonă fără TVA. Tarifele pentru administrarea depozitelor sunt în prezent cuprinse între 10 Euro/tonă şi 21 Euro/tonă fără TVA.

     

     11 informaţii furnizate de către ANRSC, 2016

     

3. II.3.6 Infrastructura existentă şi planificată în sistemele de management integrat a deşeurilor

   

   II. Situaţia existentă

   Proiectele privind sistemele integrate de gestionare a deşeurilor (SMID) au fost şi sunt în curs de implementare în România la nivelul majorităţii judeţelor. În 2 judeţe (Dâmboviţa şi Teleorman) proiectele SMID au fost implementate prin fonduri ISPA. În alte 14 judeţe (Arad, Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Covasna, Giurgiu, Hunedoara, Mureş, Neamţ, Olt, Sălaj, Sibiu şi Timiş) implementarea proiectelor SMID a fost finalizată sau este în curs de finalizare prin proiecte finananţate prin programul POS Mediu. În 18 judeţe (Alba, Bihor, Brăila, Caraş- Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Dolj, Harghita, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea) proiectele SMID au fost fazate, fiind finanţate prin POS Mediu şi prin POIM. În 4 judeţe (Braşov, Buzău, Galaţi şi Ilfov) pregătirea proiectelor SMID a fost realizată în perioada 2007 – 2013 dar nu a fost finalizată în timp pentru demararea implementării. În 3 judeţe (Satu Mare, Gorj şi Ialomiţa) şi municipiul Bucureşti încă nu au fost implementate proiecte SMID.

   Figura II-8: Proiecte SMID în România

   Sursa: Pe baza informaţiilor MDRAPFE

   Principalele investitiţii realizate prin proiectele SMID sunt echipamente pentru colectarea deşeurilor (în cele mai multe cazuri pentru colectarea deşeurilor reciclabile), unităţi de compostare individuală, staţii de transfer, instalaţii de tratare – instalaţii de compostare, instalaţii de sortare, instalaţii MBT şi depozite conforme.

   

   Infrastructura realizată pentru colectarea, transportul şi transferul deşeurilormunicipale

   

   Colectarea separată a deşeurilor reciclabile – în 24 din cele 34 de judeţe în care au fost implementate sau sunt în curs de implementare proiecte SMID, colectarea separată se realizează pe 3 fracţii (hârtie/carton, plastic/metal şi sticlă) în puncte de colectare dotate, cel mai frecvent, cu

   II. Situaţia existentă

   containere de 1,1 m3. În 5 judeţe (Arad, Braila, Covasna, Dolj şi Sibiu), colectarea deşeurilor reciclabile se realizează atât în puncte de colectare cât şi din poartă în poartă. În cazul a 3 judeţe (Timiş, Neamţ şi Argeş) colectarea deşeurilor reciclabile se realizează, în anumite zone, în amestec (aşa numita fracţie uscată).

   Figura II-9: Colectarea separată a deşeurilor reciclabile menajere şi similare

   Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016

   Colectarea    separată    adeşeurilor biodegradabile menajere în mediul urban în vederea compostării a fost/va fi implementată în cazul a 11 din cele 34 de judeţe în care s-au implementat sau sunt în curs de implementare proiecte SMID.

   Figura II-10: Colectarea separată a deşeurilor biodegradabile

   

   Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016

   

   II. Situaţia existentă

   În cazul a 28 din cele 32 de judeţe care implementează proiecte SMID finanţate prin POS Mediu/POIM, este prevăzută achiziţionarea de unităţi de compostare individuală (cca. 991.000 buc.), cu volumul cuprins între 200 l şi 1.000 l. Cele 4 judeţe în care proiectele SMID nu prevăd achiziţionarea de unităţi de compostare individuală sunt Bistriţa-Năsăud, Covasna, Giurgiu şi Vrancea. Volumul total a unităţilor de compostare individuală achiziţionate la nivel naţional este de circa 261.000 m3. Se estimează că până în anul 2025 cantitatea de deşeuri menajere generată în mediul rural se va reduce cu cca. 10% ca urmare a compostării individuale.

   

   Din cele 129 staţii de transfer realizate sau în curs de realizare, 51 sunt în operare, 70 sunt realizate sau în curs de realizare prin proiecte SMID şi nu sunt încă în operare şi 8 instalaţii sunt realizate şi autorizate, dar nu funcţionează. Din cele 51 de instalaţii în operare, 9 sunt realizate prin proiecte SMID, restul fiind finanţate din fonduri Phare, ISPA sau investiţii private.

   Figura II-11: Staţii de transfer

   Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016

   Infrastructura realizată pentru tratarea deşeurilor municipale

   Din cele 150 de instalaţii de sortare existente la nivel naţional (în operare şi construite prin proiecte POS/POIM care urmează a fi date în operare), 45 au fost construite prin proiecte SMID, finanţate prin POS Mediu, respectiv ISPA (în judeţele Dâmboviţa şi Teleorman). Deşi toate cele 45 instalaţii au fost proiectate pentru colectarea deşeurilor reciclabile colectate separat, cele 3 care funcţionează (în judeţele Dâmboviţa, Teleorman şi Bistriţa-Năsăud) asigură şi sortarea deşeurilor municipale colectate în amestec. Capacitatea totală a celor 45 de instalaţii de sortare este de circa 840.500 tone/an, ceea ce reprezintă circa 56% raportat la cantitatea de deşeuri reciclabile generată în anul 2014 (mai puţin lemn şi textile, deşeuri care se presupune că nu ajung în instalaţiile de sortare).

   Figura II-12: Instalaţii de sortare

   

   

   II. Situaţia existentă

   Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016

   

   La nivel naţional există 45 de instalaţii de compostare realizate sau care sunt în curs de realizare, din care: 22 sunt în operare, 18 realizate sau în curs de realizare prin proiecte SMID, care nu sunt încă în operare şi 5 instalaţii de compostare autorizate, care nu funcţionează în prezent. Din cele 22 de instalaţii în operare, 6 au fost realizate prin proiecte SMID, restul fiind realizate prin proiecte PHARE, ISPA sau din fonduri private. Capacitatea totală a instalaţiilor de compostare din proiecte SMID este de 215.435 tone/an, reprezentând circa 8,6% raportat la cantitatea totală de deşeuri municipale biodegradabile estimat a fi generată în anul 2014. În prezent, instalaţiile de compostare aflate în operare tratează în principal deşeuri verzi, cantitatea de deşeuri menajere biodegradabile compostate fiind foarte redusă.

   Figura II-13:

   Instalaţii de compostare

   Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016

   

   În ceea ce priveşte instalaţiile de tratare mecano-biologică, în anul 2017, pe lângă instalaţii existente în operare (Chiajna/Bucureşti, Ghizela/Timiş) au mai fost date în operare înca două instalaţii noi la Borcea Mare/Hunedoara şi Costineşti/Constanţa. În plus faţă de aceste patru instalaţii au mai fost construite sau sunt în curs de construire prin proiecte SMID încă 15 instalaţii. Capacitate totală a instalaţiilor TMB este de 1.530.000 tone/an.

   II. Situaţia existentă

   Instalaţiile TMB construite sunt toate instalaţii cu biostabilizare, asigurând tratarea deşeurilor reziduale înainte de depozitare. Tratarea mecanică constă în separarea deşeurilor pe fracţii (în general după mărime) şi separarea magnetică a deşeurilor feroase. În unele cazuri se realizează şi sortarea unor fracţii care sunt ulterior sunt trimise la reciclare. Tratarea biologică este aerobă – în unele cazuri în spaţii acoperite. Deşeurile stabilizate rezultate sunt depozitate sau utilizate ca material de acoperire pe depozite.

   

   Figura II-14:

   Instalaţii de tratare mecano-biologică

   Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016

   Situaţia tratării deşeurilor municipale înaintea depozitării este prezentată în figura de mai jos. În cele 12 judeţe în care este asigurată tratarea prealabilă a întregii cantităţi de deşeuri, aceasta este asigurată prin intermediul instalaţiilor TMB şi a instalaţiilor de compostare construite prin proiecte SMID. În judeţele Timiş, Bihor, Mureş, Vâlcea şi în municipiul Bucureşti, instalaţiile TMB nu au fost proiectate ca să asigure tratarea întregii cantităţi de deşeuri reziduale colectate.

   

   

   Figura II-15: Tratarea deşeurilor municipale înaintea depozitării

   II. Situaţia existentă

   Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016

   La data colectării datelor şi infomaţiilor pentru elaborarea PNGD (mai 2016), la nivel naţional existau 50 de depozite în operare, dintre care:

   •  36 sunt depozite conforme clasa b (3 depozite – Bistriţa-Năsăud, Neamţ şi Timiş au fost realizate prin proiecte finanţate din POS Mediu);

   •  14 depozite neconforme care au sistat activitatea de depozitare în 2016 sau 2017 (11 sunt depozite care au sistat activitatea în 2016 sau în anul 2017 şi care nu au fost incluse în proiectele SMID).

   În plus, prin proiecte SMID au fost construite sau sunt în construire 19 depozite, dintre care 2 depozite au fost date în operare în perioada 2016 – 2017 (depozitul conform din judeţul Botoşani şi cel din judeţul Hunedoara).

   

   Figura II-16: Depozite de deşeuri municipale

   Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM, MDRAPFE, CJ, ADI, 2016

   

4. II.3.7 Aspecte instituţionale

   Aşa cum prevede Legea nr. 101/2006, serviciul de salubrizare a localităţilor este un serviciu public care se organizează pentru satisfacerea nevoilor populaţiei şi se desfăşoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităţilor administraţiei publice locale ori ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară.

   II. Situaţia existentă

   Aşadar, responsabilitatea înfiinţării, organizării şi gestionării serviciului de salubrizare aparţine autorităţilor administraţiei publice locale.

   Prin proiectele Sistem de Management Integrat al Deşeurilor (SMID) finanţate prin Axa 2 POS Mediu sau Programul Operaţional Infrastructura Mare şi derulate în majoritatea judeţelor din ţară, s-au realizat investiţii în bunuri de infrastructură aferente activităţilor componente ale serviciului de salubrizare prevăzute la art. 2 alin. 3 din Legea nr. 101/2006. Dreptul de proprietate asupra bunurilor realizate prin aceste proiecte aparţine Consiliilor Judeţene în calitate de Beneficiari ai proiectelor SMID. În acest sens, art. 7 din Legea nr. 101/2006 prevede competenţe şi în sarcina Consiliilor Judeţene cu privire la organizarea şi gestionarea sistemelor de management integrat al deşeurilor, precum şi a activităţilor specifice realizate prin intermediul acestora.

   Aşadar, principalii factori implicaţi în organizarea şi gestionarea serviciului de salubrizare sunt:

   •  Autorităţile administraţiei publice locale sau Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), după caz;

   •  Consiliile Judeţene.

     Desigur, un rol deosebit de important îl au şi operatorii serviciului de salubrizare cărora le- a fost delegată gestiunea serviciului de salubrizare, a căror drepturi şi obligaţii sunt prevăzute în hotărârile de dare în administrare, în contractele de delegare a gestiunii şi în contractele de prestare a serviciului, după caz. Trebuie însă să menţionăm faptul că, pe de o parte, una din cele mai importante obligaţii ale operatorilor serviciului de salubrizare este aceea de a deţine licenţă eliberată de ANRSC, iar pe de altă parte, operatorilor trebuie să li se acorde dreptul la exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităţilor administrativ-teritoriale.

     Pentru implementarea proiectelor SMID, judeţele care au beneficiat de finanţare prin POS Mediu, au adoptat următoarea organizare instituţională:

   •  Consiliul Judeţean, în calitate de beneficiar al proiectului a devenit şi proprietarul bunurilor achiziţionate şi/sau realizate prin proiect;

   •  Unităţile administrativ-teritoriale din judeţ, inclusiv Consiliul Judeţean, s-au asociat în cadrul unei Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară.

     În acest sens, au fost stabilite şi atribuţiile fiecărei entităţi implicate, după cum urmează:

     1. i. Consiliile Judeţene:

        1. a. Să realizeze managementul, coordonarea şi implementarea proiectului conform prevederilor contractului de finanţare;

        2. b. Să înfiinţeze Unitatea de Implementare a Proiectului;

        3. c. Să adere la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară;

           

        4. d. Să stabilească strategia judeţeană de management integrat al deşeurilor;

        5. e. Să atribuie contractele de lucrări pentru realizarea infrastructurii prevăzute prin proiect, conform prevederilor legale;

        6. f. Să atribuie contractele de furnizare a bunurilor prevăzute a fi achiziţionate prin proiect, conform prevederilor legale;

     2. ii. Unităţile administrativ-teritoriale:

        II. Situaţia existentă

        1. a. Să adere la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în vederea implementării în comun a proiectului;

        2. b. Să mandateze Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară prin Statut şi Actul Constitutiv, conform legii nr. 51/2006, să exercite, în numele lor şi în favoarea lor, prerogativele, drepturile şi obligaţiile acestora legate de serviciul de salubrizare;

        3. c. Să aprobe prin hotărâri ale autorităţilor deliberative toate documentele necesare implementării proiectului;

     3. iii. Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară

        1. a. Să implementeze proiectul prin înfiinţarea/extinderea, organizarea, administrarea şi exploatarea Serviciilor în interes comun, inclusiv delegarea gestiunii acestora pe baza condiţiilor contractului de delegare, procedurilor de achiziţii publice către diferiţi operatori, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

        2. b. Să promoveze/implementeze în comun unele programe pentru înfiinţarea, eficientizarea şi/sau dezvoltarea serviciilor publice comunitare de salubrizare a localităţilor;

        3. c. Să asigure furnizarea/prestarea, în raza unităţilor administrativ-teritoriale asociate, a serviciului public de salubrizare, în condiţii de eficienţă şi eficacitate;

        4. d. Să promoveze în comun, să finanţeze şi să implementeze unele programe de investiţii pentru înfiinţarea, reabilitarea, dezvoltarea şi/sau, de la caz la caz, modernizarea şi gestionarea sistemelor de utilităţi publice aferente serviciilor publice comunitare de salubrizare a localităţilor;

        5. e. Să dezvolte capacitatea instituţională şi decizională a autorităţilor administraţiei publice locale, membri ai Asociaţiei;

        6. f. Să coordoneze planificarea la nivel local şi judeţean (prin pregătirea şi aprobarea strategiilor de gestionare a deşeurilor);

        7. g. Să semneze prin intermediul membrilor săi contractele de delegare a operării noii infrastructuri.

     În figura de mai jos sunt prezentate relaţiile existente între instituţiile publice şi care în final conduc la satisfacerea nevoilor populaţiei cu privire la organizarea serviciului de salubrizare.

     

     II. Situaţia existentă

     Figura II-17: Cadrul instituţional pentru implementarea proiectelor SMID

     

     În prezent în România sunt înfiinţate 39 de Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) pentru managementul integrat al deşeurilor la nivel judeţean. În plus, în unele judeţe sunt înfiinţate şi funcţionează ADI doar la nivelul unor UAT beneficiare ale proiectelor PHARE CES.

     Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară au format la rândul lor prin asociere, o organizaţie la nivel naţional denumită Federaţia Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară din România (FADI).

     Potrivit Statutului său, FADI a fost constituită în scopul dezvoltării instituţionale în domeniul deşeurilor în România. În prezent din FADI fac parte 22 de Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară.

     Principalele obiective ale FADI sunt:

   •  Sporirea reprezentării şi reprezentativităţii ADI având ca obiect de activitate managementul deşeurilor, la nivel naţional şi internaţional;

   •  Îmbunătăţirea cadrului instituţional şi legislativ de desfăşurare a activităţii ADI;

   •  Responsabilizarea factorilor decizionali.

     

5. II.3.8 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

   II. Situaţia existentă

   Pentru perioada de analiză, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile municipale sunt cele prevăzute în legislaţie şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 (aprobate prin HG nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor şi a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, cu modificările ulterioare). Modul de îndeplinire a acestora este prezentat în tabelul de mai jos.

   Tabel II-12: Modul de îndeplinire a principalelor obiective şi ţinte privind deşeurile municipale, 2010-2014

   Obiectiv	Ţintă	Mod de îndeplinire
   Crearea şi utilizarea de sisteme şi mecanisme economico-financiare pentru gestionarea deşeurilor în condiţiile respectării principiilor generale, cu precădere a principiului “poluatorul plăteşte”	Îmbunătăţirea mecanismelor economico-financiare pentru gestionarea deşeurilor municipale (calculare taxe, programe naţionale speciale de la buget). Termen – 2007	Parţial	Au fost implementate unele măsuri, dar fără a respecta termenul stabilit (a se vedea secţiunea IV)
   Extinderea sistemelor de colectare a deşeurilor în mediul urban şi rural	Colectarea a 84% din deşeurile municipale generate Termen – 2013	DA	Conform datelor ANPM, cantitatea de deşeuri municipale colectate în anul 2013 a fost de circa 84%
   Reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate prin reciclare şi procesare		DA	Conform ANPM, obiectivele aferente anilor 2010 şi 2013 au fost atinse
   	Reducerea este raportată la cantitatea de deşeuri biodegradabile generată în anul 1995
   Realizarea Strategiei naţionale privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate		DA	Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor 2014-2024 include şi strategia privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate

   •  Reducerea cu 25% până în 2010

   •  Reducerea cu 50% până în 2013

   

   Deşi principalele obiective incluse în Strategia Naţionala şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 au fost atinse, pentru perioada de analiză au fost identificate o serie de probleme legate de gestionarea deşeurilor municipale, şi anume:

   •  Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deşeurilor municipale:

     II. Situaţia existentă

     • o Implementarea scăzută la nivel naţional a colectării separate a deşeurilor reciclabile. În anul 2014, doar circa 9 % din cantitatea intrată în instalaţiile de sortare au fost deşeuri reciclabile colectate separat12;

     • o În anul 2014 a fost utilizată doar circa 47% din capacitatea totală a instalaţiilor de sortare aflate în operare, iar eficienta medie de sortare a fost de numai 7%10;

     • o În anul 2014 a fost utilizată doar circa 21% din capacitatea totală a instalaţiilor de compostare aflate în operare10;

     • o Gestionarea deficitară a deşeurilor periculoase menajere şi a deşeurilor voluminoase;

     • o Acceptarea la depozitare a deşeurilor netratate;

   •  Aspecte de natură legislativă:

     • o Lipsa normativelor tehnice privind compostarea, tratarea mecano-biologică şi a instalaţiilor de tratare termică;

     • o Lipsa actelor normative naţionale privind încetarea statutului de deşeu şi a unor norme pentru clasificarea unitară a activităţilor de reciclare a deşeurilor;

     • o Nu există o corelaţie între codurile CAEN pentru activităţile de gestionare a deşeurilor, respectiv activităţile şi codurile acestora, aşa cum sunt descrise şi clasificate de către legislaţia specifică. În plus, Ordinul ministerului mediului nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu completările şi modificările ulterioare, nu cuprinde prevederi speciale privind autorizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor şi obligativitatea precizării în autorizaţia de mediu a codului activităţii de valorificare/eliminare şi codurilor deşeurilor gestionate;

     • o Necorelare între prevederile Legii nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor republicată şi prevederile ordinelor subsecvente ale preşedintelui ANRSC;

     • o Lista naţională de deşeuri acceptate în depozite de deşeuri nepericuloase din Secţiunea 6 a Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri nu interzice depozitarea deşeurilor colectate separat, ci doar se recomandă aplicarea unei metode de valorificare;

   •  Aspecte de natură instituţională/organizaţională:

     • o Implicarea insuficientă a autorităţilor administraţiei publice locale în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce le revin cu privire la colectarea şi

       

       12 Estimare realizată pe baza datelor furnizate de către consiliile judeţele şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară in chestionarele transmise pe parcursul elaborării PNGD

       

       gestionarea deşeurilor municipale;

     • o Nu există aprobat la nivel naţional un model de contract de delegare cadru al activităţilor serviciului de salubrizare specifice gestionării deşeurilor municipale, care să reglementeze relaţia dintre unităţile administrativ teritoriale/ADI şi operatorii serviciului de salubrizare şi care să includă indicatori de monitorizare a performanţei activităţii prestate;

       II. Situaţia existentă

     • o Întârzieri foarte mari pe parcursul derulării procedurilor de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare;

     • o Capacitatea instituţionala scăzută atât a autorităţilor de mediu, cât şi a autorităţilor locale şi asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară din domeniul deşeurilor;

   •  Aspecte de natură financiară şi investiţională:

     • o Existenţa unui sistem eterogen în ceea ce priveşte mecanismul de plată a serviciului de salubrizare, ceea ce conduce şi la dificultăţi în implementarea corectă a instrumentelor economice;

     • o În conformitate cu prevederile OUG nr. 196/2005, sumele colectate în urma aplicării instrumentelor economice din domeniul deşeurilor nu sunt utilizate exclusiv pentru proiecte în domeniul deşeurilor;

   •  Aspecte privind raportarea:

     • o Lipsa obligaţiei operatorilor economici de raportare în Sistemul Integrat de Mediu gestionat de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

     • o Lipsa la nivel naţional a unor date rezultate din analize privind caracteristicile deşeurilor municipale şi indicatorii de generare a deşeurilor menajere, pe medii, în scopul stabilirii unor valori de referinţă şi comparaţie pentru datele raportate.

       

1. II.4 Deşeuri alimentare

   1. II.4.1 Generarea deşeurilor alimentare

      II. Situaţia existentă

      Deşeurile alimentare sunt generate de-a lungul întregului lanţul alimentar, respectiv: producţie primară (agricultură şi pescuit), prelucrarea produselor alimentare, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul – distribuţie, servicii alimentare (restaurante, unităţi de alimentaţie publică) – consum, gospodării – consum.

      În prezent, atât la nivel european cât şi naţional nu există o definiţie armonizată a

      „deşeurilor alimentare” şi nici o metodă fiabilă de măsurare şi raportare a acestora, ceea ce face dificilă evaluarea cantităţilor generate, a originii şi a evoluţiei acestora.

      Estimarea deşeurilor alimentare, distinct pentru fiecare nivel din lanţul alimentar, generate în Romania în anii 2012 şi 2014 s-a realizat pornind de la formatul de date solicitate de EUROSTAT în cadrul anchetei complementare privind deşeurile alimentare (pentru care Romania nu a furnizat date) şi a datelor furnizate de ANPM pentru deşeurile industriale şi municipalele şi de INS pentru deşeurile provenite din agricultură . În tabelul de mai jos, pe lângă estimările cantităţilor de deşeuri alimentare generate în România, sunt prezentate şi cantităţile generate în UE 28 în anul 2012, conform FUSIONS 2016.

      Tabel II-13: Cantităţi de deşeuri alimentare generate în România şi UE 28, în funcţie de sursa de generare

      Sector	Clasificare CAEN	Cod CAEN	Deşeuri alimentare generate în România, 2012, tone/an	Deşeuri alimentare generate în România, 2014, tone/an	Deşeuri alimentare generate în UE 28, 2012, tone/an
      Producţie primară	Agricultură, silvicultură şi pescuit	01-03	462.613***	541.331***	9.100.000**
      Procesare	Industria prelucătoare	10-11	337.323*	478.661*	16.900.000**
      Distribuţie	Comerţ cu ridicată şi cu amănuntul	46-47	20.312*	54.902*	4.600.000**
      Serv. alimentare	Hoteluri şi comunicaţii	55-56	735.537*	523.244*	10.500.000**
      Gospodării	–	–	1.539.625*	1.680.691*	46.500.000**

      Sursa:* ANPM, **INS, ***FUSIONS 2016

      Ţinând cont de limitările prezente în ceea ce priveşte măsurarea şi raportarea datelor privind deşeurile alimentare, cantităţile prezentate în tabelul de mai sus, includ şi alte deşeuri organice pe lânga deşeurile alimentare (de exemplu fracţia biodegradabilă din deşeurile menajere include şi alte tipuri de deşeuri pe lângă cele alimentare).

      

      

      100

      90

      80

      70

      60

      50

      40

      30

      20

      10

      0

      92

      84

      33

      24

      26

      21

      3

      9

      Procesare Distribuţie/ vânzare

      Serv. alimentare

      Gospodării

      RO, 2014 UE 28, 2012

      kg/pers x an

      II. Situaţia existentă

      Figura II-18: Indicatori de generare deşeuri alimentare

      Sursa: ANPM, INS, FUSIONS 2016

      Din figura de mai sus se observă că, indicatorii de generare deşeuri alimentare din procesare, distribuţie/vânzare şi consum (servicii alimentare şi gospodării) determinaţi pentru România, se alinează cu media UE 28. Prin urmare, se poate aprecia că estimările făcute, în ciuda deficienţelor, în special lipsa datelor specifice pentru această categorie de deşeuri, sunt reprezentative.

   2. II.4.2 Gestionarea deşeurilor alimentare

      Deşeurile care conţin sau sunt susceptibile de a conţine deşeuri alimentare, prezentate în secţiunea precedentă, sunt gestionate diferit în funcţie de sursa de generare.

      Astfel, în cazul deşeurilor  rezultate  din  producţia  primară (agricultură), conform raportărilor furnizate de INS, întreaga cantitatea generată a fost eliminată. Informaţii suplimentare privind gestionarea deşeurilor din agricultura inclusiv a instalaţiilor de valorificare şi eliminare se găsesc în secţiunea II.18.

      Deşeurile rezultate din etapa de prelucrare şi distribuţie a produselor alimentare au fost valorificate într-o proporţie de 80% din care aproximativ 40% au fost valorificate prin codul R3 (reciclarea/valorificarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi). Informaţii privind cantităţile gestionate şi instalaţiile de valorificare şi eliminare se găsesc în secţiunea II.16.2 Gestionarea deşeurilor industriale nepericuloase care includ acest tip de deşeuri.

      În cazul deşeurilor alimentare rezultate de la populaţie şi din serviciile alimentare, după cum s-a menţionat şi în secţiunea anterioară, nu există o evidenţă distinctă a acestora, fiind incluse în fracţia biodegradabilă din deşeurile menajere şi similare.

      La nivelul anului 2014 colectarea separată a biodeşeurilor (inclusiv deşeuri alimentare) din deşeuri menajere şi similare s-a realizat într-o proporţie foarte mică, cea mai mare parte

      

      a deşeurilor fiind colectate în amestec şi eliminate prin depozitare. În instalaţiile de compostare deşeuri municipale, în prezent se valorifică în principal doar deşeuri verzi din parcuri şi grădini. Astfel, se poate aprecia că valorificarea deşeurilor alimentare prin compostare este nesemnificativă.

      II. Situaţia existentă

      Compostarea individuală a deşeurilor biodegradabile (inclusiv deşeuri alimentare) rezultate din gospodării se apreciază a se realiza la o scară redusă, neexistând date fiabile privind cantitatea compostată. Ţinând cont de practicile curente, în mediul rural s-a observat utilizarea într-o proporţie destul de mare a deşeurilor alimentare ca hrană pentru animale. Astfel, ponderea de deşeuri alimentare din fracţia biodegradabilă de deşeuri generate se estimează a fi relativ scăzută.

   3. II.4.3 Generarea şi gestionarea uleiurilor uzate alimentare

      O categorie specială a deşeurilor alimentare este reprezentată de uleiurile uzate alimentare, respectiv uleiuri şi grăsimi comestibile (20 01 25).

      Cantităţile de ulei uzat alimentar generate şi gestionate în perioada de analiză sunt prezentate în tabelul de mai jos.

      Tabel II-14: Cantităţile de ulei uzat alimentar gestionate la nivel naţional, 2010-2014

      Anul	Generat (tone)	Valorificat (tone)	Eliminat (tone)
      2010	18.020	19.105	18
      2011	2.039	1.850	12
      2012	6.700	6.722	20
      2013	13.258	11.785	1.472
      2014	1.402	1.314	86

      Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM

      Din datele de mai sus se observă că nu se poate identifica o anume variaţie a cantităţilor de ulei uzat alimentar colectate. Cantitatea variază extrem de mult de la un an la altul, chiar cu un ordin de mărime. Cea mai probabilă cauză a acestei variaţii este raportarea incorectă a generatorilor. Însă, după cum se poate observa, aproape întreaga cantitate colectată este valorificată, cantităţile eliminate fiind extrem de mici.

      În ceea ce priveşte modul de gestionare, conform datelor ANPM, în anul 2014, cea mai utilizată operaţie de valorificare a uleiurilor uzate alimentare a fost R12 Schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11 (pentru circa 60% din cantitatea totală valorificată) iar cea mai utilizată operaţie de eliminare a fost D10 Incinerarea pe sol (pentru circa 85% din cantitatea totală eliminată).

      La nivel naţional nu există o practică extinsă privind colectarea uleiului uzat alimentar de la populaţie. Există unele iniţiative individuale de colectare a acestui tip de deşeu derulate de unele lanţuri de benzinării13 , de diverse asociaţii neguvernamentale14 sau chiar de operatori economici15. Cantităţile colectate astfel sunt destul de de reduse. De exemplu, în

      

      13 https://molromania.ro/ro/persoane-fizice/colecteaza-uleiul-alimentar-uzat, accesat septembrie 2016

      14 http://uleiosul.com/, accesat septembrie 2016

      15 http://colectareuleiuzat.ro/

      

      cadrul proiectului Uleiosul au fost colectate şi predate în anul 2015 numai 1,6 tone de ulei16 uzat de la populaţia de pe teritoriul municipiului Bucureşti.

      Mai extinsă este practica de colectare a uleiului uzat alimentar de la operatorii economici care activează în domeniul alimentaţiei publice (fastfood, restaurante, cattering).

      II. Situaţia existentă

   4. II.4.4 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

      Pentru perioada de analiză, 2010-2014, în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 nu sunt prevăzute obiective şi ţinte privind deşeurile alimentare.

      Aspectele identificate referitoare la deşeurile alimentare sunt următoarele:

      •  Lipsa unei definiţii armonizată a „deşeurilor alimentare” ceea ce face dificilă măsurarea, dezvoltarea unor politici adecvate de reducere şi monitorizarea succesului/eşecului acestor politici;

      •  Implementarea la o scară foarte redusă a colectării separate a deşeurilor alimentare în vederea valorificării;

      •  În cazul deşeurilor alimentare rezultate de la populaţie şi din serviciile alimentare, colectarea separată din deşeuri menajere şi similare s-a realizat într-o proporţie foarte mică, cea mai mare parte a deşeurilor fiind colectate în amestec;

      •  Existenţa unui număr redus de instalaţii pentru valorificarea deşeurilor alimentare;

      •  Lipsa măsurătorilor şi raportărilor specifice pentru deşeurile alimentare ceea ce face dificilă evaluarea cantităţii, a originii şi a evoluţiei acestora de-a lungul timpului;

      •  Lipsa la nivel naţional a unui sistem de colectare a uleiului uzat alimentar de la populaţie şi lipsa de informare şi conştientizare cu privire la impactul pe care îl are gestionarea greşită a acestui tip de deşeu.

        

        16 Conform informaţiilor furnizate de către reprezentanţii proiectului

        

2. II.5 Deşeuri de ambalaje

   1. II.5.1 Generarea deşeurilor de ambalaje

      II. Situaţia existentă

      În conformitate cu legislaţia actuală, toţi factorii implicaţi în sistemul de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje raportează anual date la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Raportările se constituie în baza de date naţională privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje.

      În tabelul de mai jos sunt prezentate cantităţile de ambalaje introduse pe piaţă în România în perioada 2010-2014, atât cantităţile pe tip de material de ambalaj, cât şi cantităţile totale. În figura de mai jos este prezentată variaţia cantităţii totale de ambalaje introduse pe piaţă în perioada de analiză comparativ cu variaţia PIB.

      Tabel II-15: Cantităţi de ambalaje introduse pe piaţă în România, total şi pe tip de material, 2010-2014

      Tip material	2010	2011	2012	2013	2014
      Sticlă	160.334	139.730	160.259	149.205	164.521
      Plastic	281.145	278.810	298.042	290.279	336.825
      Hârtie şi carton	265.982	293.100	303.108	311.578	388.059
      Metal	55.214	55.230	58.333	54.406	65.666
      Lemn	211.875	225.540	239.774	248.660	289.695
      Altele	390	100	41	11	24
      Total	974.940	992.510	1.059.557	1.054.139	1.244.790

      Sursă: ANPM

      

      1.300.000

      680

      660

      1.200.000

      1.100.000

      1.000.000

      640

      620

      600

      580

      560

      540

      520

      500

      Cantitate de ambalaje introduse pe piata

      PIB – preturi curente

      900.000

      2010 2011

      2012

      an

      2013

      2014

      tone/an

      mld Lei/an

      Figura II-19: Ambalaje introduse pe piaţă şi PIB în România, 2010-2014

      Sursă: ANPM; INS

      

      Datele de mai sus arată o creştere a ambalajelor introduse pe piaţă în perioada 2010- 2014, cu excepţia anului 2013 când se înregistrează o uşoară scădere. Cea mai mare creştere este în anul 2014, cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă fiind cu circa 18% mai mare decât cantitatea din anul precedent. Aceasta creştere nu urmează însă trendul de creştere al PIB, care este relativ constant în perioada 2011-2014, cu o creştere anuală de 5-7%.

      II. Situaţia existentă

      Decizia Comisiei Europene 2005/270/CE de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje prevede la art. 2 că deşeurile de ambalaje dintr-un stat membru pot fi considerate ca fiind egale cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă în acelaşi an în acel stat membru. Astfel, datele prezentate în tabelul de mai jos reprezintă şi cantităţile de deşeuri de ambalaje generate în perioada 2010-2014.

      Pe baza datelor privind cantităţile de deşeuri de ambalaje generate anual şi a populaţiei din anul respectiv se calculează indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje (Tabel II-16).

      Tabel II-16: Indicatori de generare deşeuri de ambalaje România şi EU-27

      Indicator generare deşeuri ambalaje	2010	2011	2012	2013	2014
      România (kg/loc şi an)*	48,0	49,1	52,7	52,7	62,4
      EU-27 (kg/loc şi an)**	157,8	160,1	157,8	157,9	n.a.

      * Calculat pe baza cantităţii totale de ambalaje puse pe piaţă (care este egala cu cantitatea de deşeuri de ambalaje generate) – date ANPM şi populaţia rezidentă – date INS

      ** Date EUROSTAT

      Din Tabel II-16 se observă că indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje în România sunt de circa 3 ori mai mici decât media europeană.

      Faptul că indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje în Romania sunt mult mai mici decât media europeană se poate explica prin ponderea mare a populaţiei din mediul rural, care are o rată de consum scăzută. În plus, o alta explicaţie ar putea fi că nu toţi operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje au raportat datele sau au raportat cantităţi mai mici. Această ipoteză este susţinută şi de necorelarea dintre variaţia cantităţii de ambalaje introduse pe piaţă şi variaţia PIB, precum şi de creşterea cu circa 18% a cantităţii de ambalaje introduse pe piaţă în anul 2014 faţă de anul 2013 (cel mai probabil ca urmare a controalelor efectuate de AFM).

În Figura II-20 este prezentată structura pe tipuri de material a deşeurilor de ambalaje în România, în perioada 2010-2014 (calculată pe baza datelor din Tabel II-15) comparativ cu media europeană pentru anul 2013.

100,0

90,0

80,0

70,0

60,0

50,0

40,0

30,0

20,0

10,0

0,0

21,7

22,7

22,6

15,0

23,6

23,3

6,0

5,7

5,6

5,5

5,2

5,3

27,3

29,5

28,6

29,6

31,2

40,0

28,8

28,1

28,1

27,5

27,1

19,0

lemn metal

hartie si carton plastic

sticla

16,4

14,1

15,1

14,2

13,2

20,0

RO-2010 RO-2011 RO-2012 RO-2013 RO-2014 EU-2013

anul

%

II. Situaţia existentă

Figura II-20: Structura pe tipuri de materiale a deşeurilor de ambalaje în România, 2010- 2014 şi EU-28, 2013

Sursă: ANPM (RO 2010-2014) şi EUROSTAT (EU-28, 2013)

În România, materialele de ambalaj cu ponderea cea mai mare sunt hârtia/cartonul şi plasticul. Ambele materiale au ponderi asemănătoare (cuprinse între 27-31%). În perioada 2011-2014 hârtia şi cartonul au avut ponderea cea mai mare, iar în anul 2010, materialul cu ponderea cea mai mare a fost plasticul. Variaţia cea mai mare în perioada de analiza au avut-o hârtia şi cartonul (creştere cu 3,9% în anul 2014 faţă de 2010) şi sticla (scădere cu 3,2% în anul 2014 faţă de anul 2010). Media europeană (EU-28) a structurii deşeurilor de ambalaje este mult diferită faţă de România. Astfel, la nivel european materialul cu ponderea cea mai mare este hârtia şi cartonul (40%), urmat de sticlă (20%) şi plastic (19%).

17 Estimare realizată pe baza Studiului Eco-Rom Ambalaje, 2012-2013, „Determinarea compoziţiei deşeurilor, precum şi a deşeurilor de ambalaje generate de gospodăriile populaţiei”

1. II.5.2 Gestionarea deșeurilor de ambalaje

   II. Situația existentă

   Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 249/2015) prevede ca operatorii economici care introduc pe piață ambalaje și produse ambalate sunt responsabili să asigure gestionarea ambalajelor devenite deșeuri pe teritoriul național. Responsabilitățile se pot realiza:

   •  individual;

   •  prin transferarea responsabilităților, pe baza de contract, către un operator economic autorizat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.

     Astfel, deși nu este o cerință explicită a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, România, ca și majoritatea statelor membre UE, a optat pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje pentru implementarea schemei  de  responsabilitate  extinsă  aproducătorului (REP).

     Schema de responsabilitate extinsă a producătorului funcționează încă din anul 2004, odată cu înființarea și licențierea primului operator economic pentru preluarea responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje (ECO-ROM AMBALAJE). În prezent, în România există un sistem concurențial, fiind licențiați mai mulți operatori economici pentru preluarea responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje – OTR-uri (informații privind operatorii licentiați pot fi găsite pe pagina web a ANPM – http://www.anpm.ro/deseuri-de- ambalaje).

     În Figura II-21 este prezentată schema actuală a gestionării deșeurilor de ambalaje, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.

     ă

     RI

     A

     R

     E

     R

     I

     V

     AUTORIZA

     (pentru deșeuri de din industrie și co

     deșeurile de ambal

     populație)

     ambalaje merț și aje de la

     Ț

     I

     ri

     di

     n

     

     ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) –

     funcție de control/ penalitati

     GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) –

     funcție de control

     APL-uri

     Bonusuri pentru deșeurile de ambalaje trimise de reciclare/valorificare

     enituri din vanzare

     COMISIA DE AUTORIZARE

     OTR-uri (reprezentanți ai MM, ME)

     PRODUCĂTORI

     OPERATORI SALUBRIZ

     Schema colectiv (OTR-uri)

     Responsabilitate individuală

     e r e

     de j r de

     c a / a o f c

     COLECTO A T Ț

     i alaj

     din indust ie i c erț i

     a aj

     ț

     OPERATORI RECICLARE/ VALORIFICARE

     Venitu d vanzare

     AP /AN

     t ț na

     am a aj

     a a aj

     Legenda

     Contract

     Flux financiar Control Penalități/ sancțiuni Autorizare Raportare

Figura II-21: Schema actuală a gestionării deșeurilor de ambalaje

le

APM/ANPM

Baza de date națională privind ambalajele și deșeurile de ambalaje

Bonusuri pentru deseuri de ambalaje trimise de

reciclare/valorificare

Gestionarea efectivă a deșeurilor de ambalaje se realizează prin operatorii de colectare și operatorii de tratare (stații de sortare, operatori economici care realizează

reciclarea/valorificarea şi operatorii depozitelor de deşeuri, care preiau deşeurile de ambalaje nevalorificate). Informaţii privind operatorii  de  tratare sunt prezentate în secţiunea II.3.2.

II. Situaţia existentă

În ceea ce priveşte operatorii de colectare, conform datelor furnizate de ANPM, în anul 2014 au fost autorizaţi peste 700 de operatori (inclusiv punctele de lucru) pentru colectarea deşeurilor de ambalaje atât de la populaţie, cât şi din industrie şi comerţ. Operatorii de colectare sunt autorizaţi pentru colectarea mai multor tipuri de deşeuri de ambalaje (de la două până la toate tipurile de material de ambalaj). Operatorii de colectare sunt în general operatori specializaţi pentru colectarea deşeurilor, dar sunt şi operatori de salubrizare sau reciclatori. În Figura II-22 se prezintă numărul de colectori, inclusiv puncte de lucru, din fiecare judeţ şi Municipiul Bucureşti.

50

45

40

35

30

25

20

15

10

5

0

AB AG BH BT BV BZ CS CT DB GL GJ HD IS MM MS OT SJ SB TR TL VS

Judeţ/Municipiul Bucureşti

Număr colectori (inclusiv puncte de lucru)

Figura II-22: Număr colectori de deşeuri de ambalaje pe judeţ/M. Bucureşti, 2014

Sursa: ANPM

Figura II-23 este prezentat numărul de colectori autorizaţi pentru fiecare tip de material de ambalaj. Cei mai mulţi colectori autorizaţi sunt pentru deşeurile de ambalaje de plastic (971). Pentru deşeurile de hârtie şi carton, metal, lemn şi sticlă numărul colectorilor este mult mai scăzut (580, 462, 202, respectiv 129). Prin compararea datelor din Figura II-23 cu cele din Figura II-20 se poate observa că nu există o corelare între numărul de colectori autorizaţi pe tip de material şi structura deşeurilor de ambalaje. Acest lucru poate fi explicat prin valoarea de piaţă diferita, precum si prin capacitatile de reciclare existente.

1.000

900

800

971

700

600

500

400

300

580

463

200

100

0

202

129

39

Sticlă

Plastic Hârtie şi carton

Metal

Lemn

Altele

Material de ambalaj colectat

Număr colectori (inclusiv puncte de lucru)

II. Situaţia existentă

Figura II-23: Număr colectori de deşeuri de ambalaje pe de tip de deşeu de ambalaje colectat, 2014

Sursa: ANPM

Capacităţile de reciclare existente pentru hârtie şi carton, plastic, metal şi sticlă sunt prezentate în secţiunea II.3.2. În ceea ce priveşte reciclarea ambalajelor din lemn, în prezent la nivel naţional există circa 20 operatori economici reciclatori. Marea majoritate a acestora asigură repararea paleţilor din lemn. Capacitatea totală de reciclare a paleţilor de lemn existentă, estimată pe baza cantităţilor reciclate în perioada de analiză, este de circa

100.000 tone/an.

În Tabel II-17 şi Tabel II-18 sunt prezentate datele privind reciclarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje în perioada 2010-2014, conform ANPM.

Tabel II-17: Reciclarea deşeurilor de ambalaje, 2010-2014

Tip material 2010 2011 2012 2013 2014 tone % tone % tone % tone % tone %
Sticlă	91.031	56,8	83.790	60,0	106.192	66,3	73.467	49,2	89.103	54,2
Plastic	79.391	28,2	112.460	40,3	152.852	51,3	149.940	51,7	149.769	44,5
Hârtie şi carton	177.636	66,8	191.990	65,5	211.698	69,8	232.580	74,6	323.556	83,4
Metal	36.267	65,7	34.410	62,3	32.398	55,5	28.732	52,8	42,147	64,2
Lemn	38.451	18,1	73.390	32,5	98.660	41,1	71.902	28,9	77.071	26,6
Altele	0	0,0	0	0,0	0	0,0	0	0,0	0	0,0
Total reciclare	422.776	43,4	496.040	50,0	601.800	56,8	556.621	52,8	681.646	54,8

Sursa: ANPM

Tabel II-18: Valorificarea deşeurilor de ambalaje, 2010-2014

Tip material 2010 2011 2012 2013 2014 tone % tone % tone % tone % tone %
Sticlă	91.031	56,8	83.790	60,0	106.192	66,3	73.467	49,2	89.103	56,0
Plastic	86.945	30,9	120.370	43,2	154.778	51,9	158.218	54,5	155.353	51,4
Hârtie şi carton	194.751	73,2	199.340	68,0	212.648	70,2	239.745	76,9	325.024	83,8
Metal	36.267	65,7	34.410	62,3	32.398	55,5	28.732	52,8	42.147	55,5
Lemn	62.033	29,3	101.950	45,2	102.696	42,8	73.886	29,7	90.680	30,9
Altele	0	0,0	0	0,0	0	0,0	0	0,0	0	0,0
Total valorificare	471.027	48,3	539.860	54,4	608.712	57,4	574.048	54,5	702.307	56,4

II. Situaţia existentă

Sursa: ANPM

Din analiza datelor privind reciclarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje rezultă următoarele:

•  În perioada 2010-2012 au fost atinse toate ţintele, atât pe materiale, cât şi ţintele globale de reciclare şi valorificare;

•  În anul 2013, deşi cantitatea de ambalaje introduse pe piaţă este sensibil egală cu cea din anul 2012 (date ANPM), cantităţile de deşeuri de ambalaje reciclate/valorificate înregistrează o scădere cu circa 8-9% faţă de anul 2012;

•  În anul 2014, cantităţile de deşeuri de ambalaje reciclate/valorificate au crescut cu circa 25% faţă de 2013;

•  În anii 2013 şi 2014 nu a fost îndeplinită ţinta de reciclare pentru sticlă (60%), precum şi ţintele globale de reciclare şi valorificare (55%, respectiv 60%).

1. II.5.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

   Pentru perioada de analiza, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile de ambalaje, prezentate în tabelul de mai jos, sunt cele prevăzute în legislaţia specifică şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013.

   

   II. Situaţia existentă

   Tabel II-19: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile de ambalaje

   Obiectiv	Ţinta		Mod de îndeplinire
   Creşterea gradului de reciclare/valorificare a deşeurilor de ambalaje	Atingerea obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru hârtie şi carton şi a obiectivelor de reciclare de 50% din greutate pentru metal până la 31 Decembrie 2008	DA	Ţinta de reciclare pentru deşeurile de hârtie şi carton a fost îndeplinită în anul 2008. În perioada 2010-2014 rata de reciclare are o valoare mai mare decât ţinta.
   	Atingerea obiectivelor de reciclare de 15 % din greutate pentru lemn până la 31 Decembrie 2011□	DA	Ţinta de reciclare pentru deşeurile de lemn a fost îndeplinită şi depăşită în anul 2011. În perioada 2012-2014 rata de reciclare are, de asemenea, o valoare mai mare decât ţinta.
   	Atingerea obiectivului global de reciclare de 55%, a obiectivului global de valorificare de 60%, a obiectivelor de reciclare de 22,5 % din greutate pentru plastic, şi a obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru sticlă, până la 31 Decembrie 2013	NU	Nici ţinta globală de reciclare şi nici ţinta globală de valorificare nu au fost atinse în anul 2013, dar nici în anul 2014. De asemenea, ţinta de reciclare pentru deşeurile de sticla nu a fost atinsă nici în anul 2013 şi nici în anul 2014. Ţinta de reciclare a deşeurilor de ambalaje de plastic a fost atinsă şi depăşită atât în anul 2013, cât şi în anul 2014.
   Creşterea cantităţilor de deşeuri de ambalaje colectate, precum şi a eficienţei colectării separate a acestora	2007-2017 – extinderea colectării separate la nivel naţional	Parţial	Cantităţile de deşeuri de ambalaje colectate şi reciclate/valorificate au crescut în perioada de referinţă. Cea mai mare parte a cantităţii de deşeuri de ambalaje reciclate provine însă din comerţ şi industrie, precum şi din achiziţia de la populaţie a deşeurilor de ambalaje municipale. Sistemul de colectare separată a deşeurilor municipale, inclusiv a deşeurilor de ambalaje municipale este încă slab dezvoltat.
   Crearea şi optimizarea schemelor de valorificare materială a deşeurilor de ambalaje	Începând cu anul 2004	DA	Odată cu creşterea cantităţii de deşeuri de ambalaje colectate s-a dezvoltat şi piaţa de reciclare, fapt confirmat de numărul mare al operatorilor economici care tratează în vederea reciclării sau reciclează efectiv deşeurile municipale şi deşeurile de ambalaje.

   Obiectiv	Ţinta		Mod de îndeplinire
   Crearea şi optimizarea schemelor de valorificare energetică a deşeurilor de ambalaje	Optimizarea sistemelor zonale şi valorificarea energetică, eventual şi combustibil alternativ pentru cuptoarele de ciment, corelat cu punerea în funcţiune a instalaţiilor de procesare adecvată – începând cu anul 2005	Parţial	În prezent, industria cimentului dispune de o capacitate totală autorizata de coincinerare deşeuri de peste 1 milion tone/an. Cu toate acestea, cantitatea de deşeuri de ambalaje valorificată prin alte metode decât reciclarea este foarte scăzută (între circa 7.000 şi 48.000 t/an în perioada 2010-2014).

   

   II. Situaţia existentă

   Aspectele identificate legate de gestionarea deşeurilor de ambalaje sunt următoarele:

   •  Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deşeurilor de ambalaje:

     • o Sistemul de colectare separată a deşeurilor de ambalaje municipale este slab dezvoltat la nivel naţional;

     • o Valorificarea deşeurilor prin alte metode decât reciclarea este foarte scăzută, în ciuda faptului că există o capacitate autorizată mare pentru coincinerarea deşeurilor;

     • o Capacităţile de reciclare existente pentru ambalajele de lemn, sticla şi plastic nu sunt suficiente în cazul creşterii ţintelor de reciclare faţă de prevederile actuale ale legislaţiei;

   •  Aspecte de natură legislativă:

     • o Definiţia „ambalajului reutilizabil” din Legea nr. 249/2015 nu este corelată cu definiţia „reutilizării ambalajelor”, returnarea mbalajului reutilizabil fiind conditionată de existenţa unui sistem depozit;

     • o Legea nr. 249/2015 prevede la art. 16 (2) a) ca responsabilitatea individuală se poate realiza prin colectarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje provenite din activitatea proprie sau preluate de la generatori sau deţinători de deşeuri, instalaţii de sortare, colectori autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru colectarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje. Astfel se încalcă principiul responsabilităţii individuale aplicat la nivel european în schemele de responsabilitate extinsă a producătorilor, care prevede că responsabilitatea individuală se referă la propriile produse pe care producătorii le introduc pe piaţa naţională;

     • o Legea nr. 249/2015 şi Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri 932/2016 privind aprobarea Procedurii de autorizare pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje nu cuprind prevederi clare privind responsabilitatea organizaţională şi financiară a organizaţiilor de transfer de responsabilitate pentru deşeurile de ambalaje. Faptul că schema privind responsabilitatea extinsă a producătorului nu este clar definită, conduce la deficienţe în implementare, cu impact asupra atingerii obiectivelor de reciclare/valorificare;

     • o Legislaţia actuală nu cuprinde o definiţie a deşeurilor de ambalaje municipale. Lipsa acestei definiţii determină probleme privind responsabilitatea gestionării acestui flux de deşeuri;

       

   •  Aspecte de natură instituţională/organizaţională:

     • o Legislaţia actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse;

       II. Situaţia existentă

     • o Deşi autorităţile publice locale sunt actori importanţi, fiind singurii responsabili de gestionarea deşeurilor municipale, inclusiv deşeuri de ambalaje municipale, conform legislaţiei actuale, APL nu sunt incluse în schema de gestionare a deşeurilor de ambalaje;

     • o Necorelări între prevederile legislaţiei privind salubrizarea şi legislaţiei specifice pentru ambalaje şi deşeuri de ambalaje. Conform prevederilor art. 16 (11) din Legea nr. 249/2015, colectarea deşeurilor de ambalaje de la populaţie poate fi realizată atât de către operatorii de salubrizare, cât şi de către alţi colectori autorizaţi, deşi autoritatea publică locală, prin operatorii de salubrizare, este singurul responsabil de gestionarea deşeurilor municipale (Legea nr. 101/2006);

   •  Aspecte de natură financiară şi investiţională:

     • o Legislaţia actuală nu cuprinde prevederi clare privind responsabilitatea financiară a organizaţiilor de transfer de responsabilitate pentru deşeurile de ambalaje. Astfel, în prezent, în cazul deşeurilor de ambalaje municipale, organizaţiile de transfer de responsabilitate plătesc bonusuri operatorilor de salubrizare şi reciclatorilor şi nu costuri nete de gestionare a deşeurilor de ambalaje, care să fie reflectate în tariful de gestionare a acestora;

   •  Aspecte privind raportarea:

     • o Lipsa în legislaţie de prevederi clare privind verificarea de către autoritatea de mediu a datelor raportate privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje.

       

1. II.6 Deşeuri de echipamente electrice şi electronice

   1. II.6.1 Generarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice

      II. Situaţia existentă

      Deşeurile de echipamente electrice şi electronice rezultă din echipamentele puse pe piaţă de producătorii/importatorii din România. Conform legislaţiei în vigoare, pot introduce pe piaţă echipamente electrice şi electronice (EEE) numai producătorii înregistraţi în Registrul Producătorilor şi Importatorilor de EEE, constituit la ANPM.

      Numărul producătorii înregistraţi în Registrul Producătorilor şi Importatorilor de EEE a crescut în perioada analizată. Astfel, dacă la începutul anului 2010 erau înregistraţi 1.158 de producători, la sfârşitul anului 2014 erau înregistraţi 2.185 de producători.

      Distribuţia cantităţilor de EEE puse pe piaţă, pe categorii, în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.

      Tabel II-20: EEE introduse pe piaţă, 2010-2014

      Categorie EEE Cantitate de EEE pusă pe piaţă (tone/an) 2010 2011 2012 2013 2014
      1 – Aparate de uz casnic de mari dimensiuni	74.328,96	69.456,21	74.755,61	81.810,67	84.995,17
      2 – Aparate de uz casnic de mici dimensiuni	17.484,7	14.422,82	14.641,71	13.655,46	10.466,12
      3 – Echipamente informatice şi de telecomunicaţii	31.944,22	14.349,97	12.423,31	13.759,41	13.400,46
      4 – Echipamente de larg consum	12.908,06	13.348,15	12.267,52	11.704,91	14.832,53
      5 – Echipamente de iluminat	4.594,26	5.747,56	6.052,09	6.363,55	5.350,90
      6 – Unelte electrice şi electronice	7.669,82	6.728,9	7.556,19	7.339,87	7.727,25
      7 – Jucării, echipamente sportive şi de agrement	953,61	744,09	812,9	654,42	999,47
      8 – Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate)	275,92	472,57	423,57	416,79	394,51
      9 – Instrumente de supraveghere şi control	769,82	2.981,97	1.245,3	750,14	938,16
      10 – Distribuitoare automate	387,3	261,21	369,85	348,97	482,54
      TOTAL	151.316,67	128.513,45	130.548,10	136.804,20	139.587,10

      Sursa: ANPM

      

      Cu toate că numărul producătorilor de EEE înregistraţi a crescut constant, în perioada 2010-2014, se observă că variaţia cantităţilor de EEE puse pe piaţă anual depinde mai mult de puterea de cumpărare a utilizatorilor de EEE şi nu depinde de numărul de producători înregistraţi sau de numărul locuitorilor din România.

      Evoluţia cantităţilor de deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE) generate şi colectate în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.

      II. Situaţia existentă

      Tabel II-21: Deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate, 2010-2014

      Categorie EEE	2010	Cantitate de DEEE (tone/an) 2011 2012 2013			2014
      1 – Aparate de uz casnic de mari dimensiuni	14.119,93	9.987,33	11.398,81	20.315,61	20.465,24
      2 – Aparate de uz casnic de mici dimensiuni	913,64	673,18	864,21	977,49	1.021,16
      3 – Echipamente informatice şi de telecomunicaţii	6.459,84	5.446,30	4.976,01	4.886,16	4.803,30
      4 – Echipamente de larg consum	3.567,23	3.199,49	3.513,5	4.671,74	3.513,27
      5 – Echipamente de iluminat	182,66	291,95	776,99	837,26	1.140,05
      6 – Unelte electrice şi electronice	625,81	743,07	691,64	702,87	815,37
      7 – Jucării, echipamente sportive şi de agrement	62,73	94,57	59,84	89,82	65,60
      8 – Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate)	19,86	20,51	58,19	28,44	34,07
      9 – Instrumente de supraveghere şi control	215,41	464,17	686,63	505,58	236,42
      10 – Distribuitoare automate	79,50	87,69	56,94	149,78	64,51
      TOTAL	26.246,61	21.008,26	23.082,76	33.164,75	32.158,99

      Sursa: ANPM

      Raportând cantitatea de DEEE colectata la populaţia rezidentă (a se vedea secţiunea II.2.1) rezultă o rată de colectare de 1,0 – 1,7 kg/locuitor/an, cu mult mai mică faţă de obiectivul prevăzut în legislaţie pentru aceasta perioadă, respectiv 4 kg/locuitor/an.

   2. II.6.2 Gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice

      În vederea realizării obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a DEEE, producătorii pot acţiona:

      

      •  individual, utilizând propriile resurse;

      •  prin transferarea acestor responsabilităţi, pe bază de contract, către un operator economic legal constituit şi autorizat în acest sens.

        În prezent, în Romania sunt licenţiate mai multe organizaţii colective (informaţii privind operatorii licentiaţi pot fi găsite pe pagina web a MM http://www.mmediu.gov.ro/categorie/comisie-deee/213.

        II. Situaţia existentă

        Licenţele sunt acordate pentru categoriile de EEE prevăzute în anexa nr. 1 şi anexa nr. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice – OUG nr. 5/2015 (în perioada până la 14 august 2018 inclusiv), respectiv categoriile din anexa nr. 2 din OUG nr. 5/2015 (după 15 august 2018).

        Ponderea cantităţii de EEE pentru care organizaţiile colective au preluat responsabilitatea a crescut constant în perioada de analiza, de la circa 80% în anul 2010 la peste 99% în anul 2014.

        Schema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităţilor operaţionale şi financiare este prezentată mai jos.

        a

        t

        Plati colectare transpor reciclare/valorificare

        O

        L

        T

        E

        A

        (

        Distribuitori de EEE

        

        

        ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) –

        funcție de control/penalități

        GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) –

        funcție de control

        COMISIA DE AUTORIZARE

        OTR-uri (reprezentanți ai MM, ME)

        PRODUCĂTORI

        colectare în sistem 1:1 și prin magazine >400mp)

        Venituri din

        OPERATORI

        Schema colectiv Responsabilitate (OTR-uri) individuala

        C

        C ORI

        vânzare RECICLARE/VA

        LORIFICARE

        Pl

        AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR –

        funcție de control

        e re r n

        r / r f r

        AUTORIZAȚI

        (pentru deseuri de echipamente electrice și elec ronice)

        Venituri din vânzare

        PM

        Puncte de colectare municipale DEEE (colectare de la populație)

        ANPM

        Baza de date națională privind DEEE

        Legenda

        Contract

        Flux financiar Control Penalități/ sancțiuni Raportare

II. Situația existentă

Figura II-24: Schema actuală a gestionării DEEE

a

Venituri din

Plati colectare transport reciclare/valorificare

O

L

C

E

A

Distribuitori de EEE (colectare în sistem 1:1 și

ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) –

funcție de control/

penalități

GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) –

funcție de control

COMISIA DE AUTORIZARE OTR-

uri (reprezentanți ai MM, ME)

PRODUCĂTORI

prin magazine >400mp)

Venituri din

OPERATORI

Schema colectiv Responsabilitate (OTR-uri) individuala

vânzare RECICLARE/

VALORIFICARE

AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR –

funcție de control

l t

c /

f

p

C L TORI AUTORIZAȚI

(pentru deseuri de echipamente electrice și electronice)

r di vânzare

PM

Puncte de colectare municipale DEEE (colectare de la populație)

ANPM

Baza de date națională privind DEEE

Dist ibuit i de EEE

Ratele de valorificare a DEEE au fost pentru întreaga perioada mai mari decât obiectivele legislative, pentru toate categoriile de DEEE.

Tabel II-22: Rata de valorificare DEEE, 2010-2014

Obiectiv valorificare (%) Categorie DEEE Prevăzut în Realizat Realizat Realizat Realizat Realizat legislație în 2010 în 2011 în 2012 în 2013 în 2014
1 – Aparate de uz casnic de mari dimensiuni	80	93	91	89	93	93
2 – Aparate de uz casnic de mici dimensiuni	70	84	89	88	89	88

Obiectiv valorificare (%) Categorie DEEE Prevăzut în Realizat Realizat Realizat Realizat Realizat legislaţie în 2010 în 2011 în 2012 în 2013 în 2014
3 – Echipamente informatice şi de telecomunicaţii	75	86	86	86	85	87
4 – Echipamente de larg consum	75	89	87	87	88	88
5 – Echipamente de iluminat	80	88	85	84	92	93
6 – Unelte electrice şi electronice	70	87	90	89	88	91
7 – Jucării, echipamente sportive şi de agrement	70	73	84	83	84	84
8 – Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate)	Neaplicabil
9 Instrumente de supraveghere şi control	70	85	86	86	86	88
10 – Distribuitoare automate	80	91	91	90	92	93

II. Situaţia existentă

Sursa: ANPM

În prezent, la nivelul României sunt autorizaţi 883 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării şi/sau tratării DEEE. Dintre aceştia, 75 de operatori economici deţin şi autorizaţie de mediu pentru tratarea DEEE.

80

70

60

50

40

30

20

10

0

Operatori autorizaţi numai pentru colectare

Operatori autorizaţi pentru colectare şi transport

număr

Figura II-25: Număr operatori economici autorizaţi pentru colectarea şi tratarea DEEE pe judeţ/M. Bucureşti

AB AR AG BC BH BN BT BR BV B BZ CL CS CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HG HD IL IS IF MM MH MS NT OT PH SJ SM SB SV TR TM TL VL VS VN

Sursa: ANPM

II. Situaţia existentă

Capacitatea totală de tratare a DEEE la nivelul României este de circa 120.000 tone/an. Având în vedere că, cea mai mare cantitate de DEEE prognozată a fi generată în perioada următoare (anul 2020), este de circa 70.000 tone/an, rezultă ca există o capacitate suficientă de tratare a DEEE pentru acoperirea întregii cantităţi de deşeuri generate, în conformitate cu principiul proximităţii.

1. II.6.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

   Modul de îndeplinire a principalelor obiective şi ţinte privind DEEE prevăzute în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 sunt prezentate în tabelul de mai jos.

   Tabel II-23: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind DEEE

   Obiectiv	Ţinta		Mod de îndeplinire
   Încurajarea colectării	Realizarea sistemului de	Parţial	Există peste 800 de operatori
   separate şi a	colectare şi valorificare		economici autorizaţi pentru
   valorificării materiale a	Termen – 2007		colectarea şi/sau tratării DEEE.
   deşeurilor de			Totuşi, infrastructura de colectare
   echipamente electrice			la nivelul autorităţilor publice
   şi electronice			locale este slab dezvoltată
   Încurajarea apariţiei	Organizarea unor centre	DA	Capacitatea totală de tratare a
   de noi facilităţi de	zonale de		DEEE la nivelul României este de
   reciclare şi tratare a	dezmembrare/reciclare		peste 120.000 tone/an. Centrele
   deşeurilor de	a DEEE		de dezmembrare/reciclare sunt
   echipamente electrice	Termen – 2007		distribuite uniform pe teritoriul
   şi electronice			naţional.

   Aspectele identificate legate de gestionarea deşeurilor de DEEE sunt următoarele:

   •  Aspecte tehnice privind modul de gestionare a DEEE:

     • o O parte a DEEE, în special cele cu conţinut mare de metal (electrocasnicele mari, uneltele electrice etc) sunt colectate alături de deşeurile metalice, în faza iniţială de către colectori informali, fiind predate unor centre de preluare neautorizate pentru gestionarea DEEE. Asttfel, cantităţile tratate de DEEE nu se evidenţiază separat în raportari, ci sunt asimilate deşeurilor metalice;

     • o Infrastructura necesară pentru colectarea DEEE la nivelul autorităţilor publice locale este slab dezvoltată la nivel naţional;

     • o Gradul scăzut de colectare a DEEE;

   •  Aspecte de natură legislativă:

     • o Necorelarea actelor normative în ceea ce priveşte responsabilitatea colectării DEEE de la populaţie – OUG nr. 5/2015 prevede obligativitatea autorităţilor

       

       publice locale de a asigura colectarea DEEE provenite de la gospodăriile particulare, iar Legea nr. 101/2006 republicată a serviciului de salubrizare a localităţilor exclude colectarea DEEE din activităţile serviciului de salubrizare;

   •  Aspecte de natură instituţională/organizaţională:

     II. Situaţia existentă

     • o Legislaţia actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse;

   •  Aspecte privind raportarea:

     • o Sistem greoi de raportare a datelor privind EEE şi DEEE – înregistrarea producătorilor şi raportarea datelor se efectuează pe cele 98 subcategorii.

       

1. II.7 Deşeuri de baterii şi acumulatori

   1. II.7.1 Generarea deşeurilor de baterii şi acumulatori

      II. Situaţia existentă

      În perioada 2010-2014, cantitatea de baterii şi acumulatori (B A) introduşi pe piaţă a variat între circa 32.603 tone (2013) şi circa 36.529 tone (2014).

      Tabel II-24: Baterii şi acumulatori introduşi pe piaţă, 2010-2014

      Tipul de baterii şi acumulatori	2010	Cantitate (tone) 2011 2012 2013			2014
      Portabile, categoriile 1 şi 2	3.447,36	2.696,41	2.739,55	1.862,15	2.730,34
      Auto, categoria 3	29.847,85	27.717,65	27.948,69	28.087,37	30.135,35
      Industriale, categoria 4	2.612,33	3.977,21	3.307,09	2.653,56	3.663,71
      Total	35.907,54	34.391,27	33.995,33	32.603,07	36.529,39

      Sursa: ANPM

      Evoluţia cantităţilor de deşeuri de B A generate şi colectate în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.

      Tabel II-25: Deşeuri de baterii şi acumulatori generate şi colectate, 2010-2014

      Tipul de baterii şi acumulatori	2010	Cantitate (tone) 2011 2012 2013			2014
      Portabile, categoriile 1 şi 2	35	159	312	737	779
      Auto, categoria 3	35.681	47.960	50.238	55.488	59.909
      Industriale, categoria 4	111	189	494	684	955
      Total	35.827	48.308	51.044	56.909	61.643

      Sursa: ANPM

      Pentru deşeurile de B A portabile se înregistrează o creştere semnificativă a colectării în perioada de referinţă.

      De asemenea, se înregistrează o creştere a cantităţii totale de deşeuri de baterii şi acumulatori generate şi colectate în România în perioada de analiză.

   2. II.7.2 Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori

      Pentru gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori este aplicată schema de responsabilitate extinsă a producătorilor. În conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, producătorii de B A sunt obligaţi să organizeze colectarea de deşeuri de baterii şi acumulatori în una din următoarele modalităţi: a) individual sau b) prin transferarea

      

      responsabilităţilor, pe baza de contract, către un operator economic legal constituit, denumit organizaţie colectivă.

      În prezent, în Romania sunt licenţiate mai multe organizaţii colective (informaţii privind operatorii licentiaţi pot fi găsite pe pagina web a ANPM – http://www.anpm.ro/deseuri-de- baterii-si-acumulatori).

      II. Situaţia existentă

      Conform datelor ANPM, în prezent, sistemele individuale şi cele colective au ponderi echilibrate în gestionarea bateriilor şi acumulatorilor, astfel:

      •  În anul 2013 – ponderea B A gestionate în sistem colectiv a fost de 36,52% şi ponderea B A gestionate în sistem individual era 63,48%;

      •  În anul 2014 – creşte ponderea B A gestionate în sistem colectiv la 42,83%, B A gestionate în sistem individual având o pondere de 57,17%.

        Schema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităţilor operaţionale şi financiare şi fluxului B A este prezentată în figura de mai jos.

        (

        p

        ului rezultat din B

        pl

        u

        m

        ț

        nituri din anzare

        OPERATORI RECICLARE/VA LORIFICARE

        din România

        OR

        I

        RE

        C

        I

        C

        L

        A

        RE

        /

        V

        A

        LO

        R

        I

        F

        I

        C

        A

        R

        E

        di

        n

        a

        l

        t

        e

        s

        t

        a

        t

        e

        lăți pentru reciclare

        

        

        ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) –

        funcție de control/penalități

        GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) –

        funcție de control

        Plăți colectare transport, reciclare

        P ț

        r l re

        COMISIA DE AUTORIZARE

        OTR-uri (reprezentanti ai MM, ME)

        PRODUCATORI

        Schema colectivă Responsabilitate (OTR-uri) individuală

        COLECTORI AUTORIZAȚI

        pentru deșeuri de B A ortabile, industriale și

        auto fără plumb)

        Venituri din valorificarea pl b A

        AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR

        – funcție de control

        trimise la reciclare

        COLECTORI AUTORIZAȚI

        (pentru deșeuri de B A portabile, auto, industriale cu plumb)

        Ve v

        OPERATOR

        A /VA

        O A

        d

        OP A OR

        RE A /VA

        e O A d n

        APM/ANPM

        Baza de date națională privind B A și deșeurile de B A

        Legenda

        Contract

        Flux financiar Control Penalități/ sancțiuni Raportare

II. Situația existentă

Figura II-26: Schema actuală a gestionării B A

p

(

p

C

I

Venituri din valorificarea plumbului rezultat din B

trimise la reciclare

i

Plăți colectare transport, reciclare

O

L

E

C

T

O

R

I

A

UT

O

R

I

Z

A

Ț

I

OPERAT

ORI

REC

IC

LARE/

VA

L

OR

IF

ICA

R

E

d

i

n

R

o

m

ân

i

a

OPERATORI RECICLARE/ VALORIFICARE

din alte state

ăți pentru reciclare

A

ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) –

funcție de control/ penalități

GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) –

funcție de control

ț c ct

Pl ț e r

C

COMISIA DE AUTORIZARE OTR-

uri (reprezentanti a MM, ME)

PRODUCATORI

Schema colectivă Responsabilitate

entru deșeuri de B A ortabile, industriale și

auto fără plumb)

(OTR-uri)

individuală

AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR –

funcție de control

V

p

OLECTORI AUTORIZAȚ

(pentru deșeuri de B A

A portabile, auto, industriale cu plumb)

Venituri din vanzare

r e a ecic a e

TORI EC CLARE/

VA OR CA

a a

OPERATORI RECICLARE/

VA OR F CA

âni

APM/ANPM

Baza de date națională privind B A și deșeurile de B A

Gestionarea deșeurilor B A

Tabel II-26: Cantități de deșeuri B A colectate, tratate, reciclate, 2010-2014

An	Cantitate (tone/an)
	B A colectate	B A tratate	B A reciclate
2010	35.826,55	30.238,1	24.678,4945
2011	48.307,58	40.643,61	33.090,45014
2012	51.044,12	48.768,58	39.683,40948
2013	56.908,56	42.540,598	34.984,7754
2014	61.642,79	42.093,6256	34.705,6116

Sursa: ANPM

În anul 2012 au fost cele mai mari cantităţi de deşeuri B A tratate /reciclate, iar în anul 2014 cele mai mari cantităţile de deşeuri B A colectate.

Tabel II-27: Rata de colectare a B A portabili, 2010-2014

An	2010	2011	2012	2013	2014
Rata de colectare (%)	1	6	10,5	30	32

II. Situaţia existentă

Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM şi Studiului EPBA, 2015

Rata de colectare pentru B A portabile se calculează ca medie între cantităţile de B A puse pe piaţă în anul curent şi cei doi ani anteriori. Obligaţiile de atingere a ţintelor de colectare pentru deşeurile de B A portabili au fost de 25% până la 26 septembrie 2012; respectiv, 45% până la 26 septembrie 2016.

Cu toate că în anul 2012 România nu a atins rata de colectare de 25%, începând cu anul 2013, s-a înregistrat o creştere a performanţei de colectare a deşeurilor de B A portabile, care a dus la realizarea unei rate de colectare de 30% în anul 2013 şi de 32% în anul 2014. Creşterea ratei de colectare s-a datorat, în primul rând, dublării cantităţilor de B A colectate în perioada 2012-2014 şi, în al doilea rând, scăderii bruşte a vânzărilor de B A portabile din anul 2013. O contribuţie majoră în colectarea deşeurilor de B A portabili a avut-o înfiinţarea sistemelor colective ale producătorilor (la sfârşitul anului 2012, cu primul an complet de activitate în 2013). Având în vedere evoluţia colectării deşeurilor de B A este posibil ca în anul 2016 România să fii atins rata de colectare de 45% stabilită de legislaţia în vigoare.

Pentru bateriile cu plumb nivelurile de eficienţă a reciclării în perioada 2010-2014 sunt mai mari decât obligaţia legală (peste 80% faţă de 65% obiectivul legal).

În prezent, la nivelul României sunt autorizaţi 1.524 de operatori economici care auactivitate în domeniul colectării şi/sau tratării deşeurilor de B A. Dintre aceştia, 7 au autorizaţie de mediu pentru activitatea de tratare a deşeurilor de B A.

160

140

120

100

80

60

40

20

0

judeţ/municipiul Bucureşti

nr. colectori

Fig. 5-14: Număr colectori de deşeuri de B A pe judeţe, 2014

AB AR AG BC BH BN BT BR BV B BZ CL CS CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HG HD IL IS IF MM MH MS NT OT PH SJ SM SB SV TR TM TL VL VS VN

Sursa: ANPM

Capacitatea totală de tratare a B A la nivelul României este de 75.807,5 tone/an. Având în vedere că, cea mai mare cantitate de B A colectată (în perioada 2014), este de 61.642,79 tone/an, în prezent există o capacitate suficientă de tratare a deşeurilor de B A pentru acoperirea întregii cantităţi colectate, în conformitate cu principiul proximităţii. Cu toate acestea, singurii operatori economici care asigură reciclarea deşeurilor de B A sunt Monbat Recycling S.R.L. şi Rombat S.A., ambele companii având activitatea în domeniul bateriilor cu plumb, având o capacitate însumată de 70.000 tone/an.

II. Situaţia existentă

1. II.7.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

   Obiectivele şi ţintele în domeniul bateriilor şi acumulatorilor sunt definite, pe de o parte, în vechiul Plan naţional de gestionare a deşeurilor, iar pe de altă parte în legislaţie specifică acestui flux de deşeuri.

   Tabel II-28: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile B A

   Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
   Restricţionarea introducerii pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor, care conţin anumite substanţe periculoase	Întărirea controlului privind respectarea condiţiilor de calitate a bateriilor/ acumulatorilor introduşi pe piaţa românească. Termen: Permanent	Parţial	S-a asigurat cadrul legal pentru restricţionarea B A care conţin anumite substanţe periculoase, prin Hotărârea Guvernului nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori. Nu există evidenţa întăririi controlului privind respectarea condiţiilor de calitate a B A introduşi pe piaţa românească
   Colectare separată pentru bateriile şi acumulatorii uzaţi	Optimizarea funcţionării reţelei de colectare. Termen: 2006	DA	S-au înregistrat 1.524 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării şi/sau tratării deşeurilor de B A
   Eliminarea în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi mediu a componentelor periculoase nevalorificabile din baterii şi acumulatori uzaţi	Termen: 2006	–	Nu există evidenţe cu privire la realizarea acestui obiectiv
   Recuperarea materialelor valoroase conţinute în baterii şi acumulatori	Recuperarea şi reciclarea a 50% din greutatea bateriilor/acumulatorilor (fără electrolit).	DA	S-au depăşit nivelurile de eficienţă privind reciclarea deşeurilor B A

   Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
   	Termen: 2010

   

   II. Situaţia existentă

   Aspecte identificate legate de gestionarea deşeurilor de B A sunt următoarele:

   •  Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deşeurilor de B A:

     • o În prezent în România nu există capacităţi de reciclare pentru deşeurile de B A Nichel Cadmiu, Alcaline, Zinc Aer, Zinc Carbon, Oxid de Argint, Oxid de Mercur, Litiu Polimer, Litiu Ion, ş.a., respectiv categoriile: 1a – 1h, 2a, 2c – 2f, 3b, 3c, 4b, 4c. Reciclarea acestor deşeuri de B A se efectuează în afara României, în ţări ca: Germania, Austria, Polonia, Belgia, ş.a. Conform principiului autonomiei şi proximităţii, ar putea fi dezvoltate capacităţii de reciclare şi pe plan naţional;

   •  Aspecte de natură instituţională/organizaţională:

     • o Legislaţia actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse;

   •  Aspecte privind raportarea:

     • o Sistem greoi de raportare a datelor privind B A. În prezent lipseşte sistemul de înregistrare online a producătorilor şi de raportare online a datelor. Sistemul actual solicită depunerea unui dosar voluminos la înregistrare, pe format de hârtie.

       

1. II.8 Vehicule scoase din uz

   1. II.8.1 Generarea vehiculelor scoase din uz

      II. Situaţia existentă

      Evoluţia cantităţilor de vehicule scoase din uz (VSU) din România, generate şi colectate în perioada 2010-2014, este prezentată în tabelul de mai jos.

      Tabel II-29: Vehicule scoase din uz colectate şi tratate, 2010-2014

      Cantitate de VSU (bucăţi) 2010 2011 2012 2013 2014
      VSU colectate	197.445	124.299	55.374	37.237	43.351
      VSU tratate	190.790	128.839	57.950	37.989	42.138

      Sursa: ANPM

      Diferenţele anuale dintre numărul de VSU colectate şi numărul de VSU tratate se înregistrează pentru că o parte din VSU colectate într-un an rămân pe stoc şi sunt tratate în anul următor.

   2. II.8.2 Gestionarea vehiculelor scoase din uz

      În prezent, în România, pentru VSU este aplicată responsabilitatea extinsă a producătorului, dar numai în sistem individual. Producătorii au ales să înfiinţeze reţele de colectare prin contracte private cu dezmembratorii autorizaţi, unde, în conformitate cu prevederile Legii nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, predarea la instalaţia de tratare a VSU nu preluarea vehiculului de la ultimul deţinător ar trebui să fie gratuită.

      În practică, deţinătorul VSU încasează o sumă de bani la predarea VSU către colector sau dezmembrator. Excepţie fac VSU predate în cadrul programului „Rabla” pentru care deţinătorul primeşte numai vaucher-ul aferent "primei de casare", fără alte sume.

      Consumatorii care cumpără piese rezultate din dezmembrarea VSU plătesc pentru acestea firmelor de dezmembrare. De asemenea, reciclatorii plătesc către dezmembratori sau către schreddere valoarea materiilor prime secundare rezultate din tratarea VSU. Pentru materialele trimise pentru valorificare energetică sau co-procesare în fabricile de ciment, nu avem informaţii că există costuri sau beneficii financiare. Aceeaşi situaţie o întâlnim la deşeurile rezultate din tocare/mărunţire.

      Schema de gestionare a VSU cu responsabilităţile operaţionale şi financiare este prezentată mai jos.

      

      

      ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM)

      GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) –

      functie de control

      Poliție

      RAR

      Persoane fizice și juridice

      Reutilizare piese

      Primăllldelllcasare

      PRODUCĂTORI

      Responsabilitate individuală

      Deținător VSU

      COLECTOR VSU

      eliberare CD

      DEZMEMBRATOR

      Eliberare CD Depoluare Dezmembrare

      SCHREDDER

      Elibe are CD epo ua

      ocar / runțire Operațiuni post-shredde

      OPERATORI RECICLARE/ VALORIFICARE

      Venituri din vânzare

      Venituri din vanzare

      APM/ANPM

      Baza de date națională privind vehiculele scoase din uz

      Legenda

      Contract

      Flux financiar Control Raportare Certificat

      de distrugere

II. Situația existentă

Figura II-27: Schema actuală a gestionării vehiculelor scoase din uz

r

D

l

r

e

T

e

Mă

În tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile gestionate în perioada 2010-2014. Tabel II-30: Vehicule scoase din uz tratate, reutilizate, reciclate, valorificate, 2010-2014

Cantitate (tone/an) 2010 2011 2012 2013 2014
VSU – masa medie la gol	162.276	110.035	50.732	34.566	38.137
Reutilizare	6.092	5.196	3.312	1.973	1.335
Reciclare	125.224	85.995	39.204	26.979	30.727
Valorificare	132.604	90.285	40.448	28.234	32.412
Eliminare	23.580	14.554	6.972	4.359	4.390

Sursa: ANPM

În perioada de analiză, ratele de reutilizare și reciclare au variat între 80,9% în anul 2010 și 84% în anul 2014. Ratele de reutilizare și valorificare au variat între 85,5% în anul 2010 și 88,5% în anul 2014.

În conformitate cu prevederile legale în vigoare, pentru perioada 2010-2014, operatorii economici erau obligaţi să asigure realizarea următoarelor obiective, luând în considerare masa medie la gol:

•  reutilizarea și valorificarea a cel puţin 75% din masa medie pe vehicul şi an, a vehiculelor fabricate înainte de 01 ianuarie 1980;

•  reutilizarea și valorificarea a cel puţin 85% din masa medie pe vehicul şi an, a vehiculelor fabricate după 01 ianuarie 1980;

•  reutilizarea şi reciclarea a 70% din masa medie pe vehicul şi an, a vehiculelor fabricate înainte de 01 ianuarie 1980;

•  reutilizarea și reciclarea a 80% din masa medie pe vehicul şi an, a vehiculelor fabricate începând cu data de 01 ianuarie 1980.

  

  Comparând cantităţile gestionate cu obiectivele, rezultă că anual, în perioada 2010-2014, atât obiectivele de reutilizare şi reciclare, cât şi obiectivele de reutilizare şi valorificare au fost atinse.

  În prezent, la nivelul României sunt autorizaţi 608 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării şi/sau tratării VSU. Dintre aceştia, 545 au autorizaţie de mediu pentru activitatea de tratare a VSU iar 4 operatori economici deţin shreddere.

  

  40

  35

  30

  25

  20

  15

  10

  5

  0

  jude /municipiul Bucureşti

  nr. operatori economic

  II. Situaţia existentă

  Figura II-28: Distribuţia operatorilor economici autorizaţi pentru colectarea VSU, 2016

  AB AR AG BC BH BN BT BR BV B BZ CL CS CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HG HD IL IS IF MM MH MS NT OT PH SJ SM SB SV TR TM TL VL VS VN

  Sursa: ANPM

  

  4.500

  4.000

  3.500

  3.000

  2.500

  2.000

  1.500

  1.000

  500

  0

  jude /municipiul Bucureşti

  nr. VSU colectate

  Figura II-29: Distribuţia numărului de VSU colectate pe judeţe şi Bucureşti, 2016

  AB AR AG BC BH BN BT BR BV B BZ CL CS CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HG HD IL IS IF MM MH MS NT OT PH SJ SM SB SV TR TM TL VL VS VN

  Sursa: ANPM

  Din analiza graficelor de mai sus se observă că în judeţele unde se colectează un număr mai mare de VSU, există şi un număr mai mare de colectori. Excepţie face Municipiul Bucureşti, în care sunt doar 14 colectori autorizaţi. Cu toate acestea, capacitatea de tratare a VSU în municipiul Bucureşti este asigurată de două instalaţii de shredder performante şi de mare capacitate. Instalaţia SC REMATHOLDING Co SRL din Bucureşti cu o capacitate de

  1.000 t/oră la care se adaugă, în premieră pentru România, o instalaţie de tratare a

  

  reziduurilor de shredder, cu cinci trepte de sortare, dintre care o treaptă de sortare cu nisip este prima instalaţie de acest fel din Europa. O altă instalaţie de shredder din Bucureşti este cea deţinută de SC ROMRECYCLING SRL. În plus, mai funcţionează două instalaţii de shredder, ambele deţinute de SC REMATINVEST SRL în judeţele Cluj şi Timiş. Din totalul de 38.137 tone tratate în anul 2014, 11.984 tone au fost prelucrate în cele 4 instalaţii de shredder.

  II. Situaţia existentă

  În procesul de tocare a VSU, reziduul de shredder (alcătuit din sticlă, cauciuc, textile, cabluri şi plastic) poate constitui mai mult de 25% din greutatea totală a VSU introduse în campania de shredder.

  Cu toate că numărul instalaţiilor de shredder, în funcţiune, a scăzut în perioada 2010-2014 de la 6 instalaţii la 4, procentul de VSU tratate în aceste instalaţii a înregistrat variaţii mici (29-33%) în perioada de referinţă. Evoluţia cantităţilor de VSU tratate în instalaţii de este prezentată în tabelul de mai jos.

  Tabel II-31: Evoluţia VSU tratate în instalaţii de shredder, 2010-2014

  2010		2011	2012	2013	2014
  VSU tratate total (tone)	162.276	110.035	50.732	34.566	38.137
  VSU tratate shredder (tone)	52.777	31.469	14.118	11.507	11.984
  Ponderea din VSU tratate la shredder (%)	33	29	28	33	32

  Sursa: ANPM

1. II.8.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

   Principalele obiective definite de legislaţia europeană în domeniul VSU sunt:

   •  limitarea generării deşeurilor provenite de la vehicule scoase din uz precum şi a toxicităţii acestora;

   •  creşterea ratelor de reutilizare, reciclare şi alte forme de valorificare a VSU comparativ cu eliminarea;

   •  asigurarea tratării adecvate a deşeurilor în condiţii sigure pentru mediu.

     Implementarea acestor obiective a fost cuprinsă în Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor şi în Panul Naţional de Gestionare a Deşeurilor.

     

     II. Situaţia existentă

     Tabel II-32: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind vehiculele scoase din uz

     Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
     Asigurarea unei reţele de colectare a vehiculelor scoase din uz corespunzător repartizate în teritoriu	–	DA	S-au înregistrat 608 operatorii economici care au activitate în domeniul colectării şi/sau tratării VSU. Reţeaua de colectare este uniform distribuită în teritoriu
     Asigurarea posibilităţii ca ultimul deţinător al vehiculului îl poate preda gratuit unei unităţi de colectare/valorificare	Termen: Permanent începând din 2007	DA	Ultimul deţinător al vehiculului îl poate preda gratuit unei unităţi de colectare/ valorificare, conform legislaţiei în vigoare
     Restricţionarea utilizării metalelor grele la fabricarea vehiculelor	Termen: Permanent începând din 2007	–	Nu există evidenţe cu privire la realizarea acestui obiectiv
     Extinderea reutilizării şi reciclării materialelor din vehiculele uzate, precum şi a valorificării energetice a acelora care nu se pretează la valorificare materială	Începând din 2007: 1980	DA	S-au îndeplinit obiectivele legale

     •  reutilizare şi reciclarea a 80% din masa vehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1980;

     •  reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 85% din masa vehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1980;

     •  reutilizarea şi reciclarea a 70% din masa vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980;

     •  reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 75% din masa vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie

     Ca urmare a analizei situaţiei actuale au rezultat următoarele aspecte sensibile:

   •  Necesitatea îmbunătăţirii funcţionării schemei de responsabilitate extinsă a producătorului, inclusiv prin analiza opţiunii de utilizare a sistemului colectiv. La nivel UE-28, 16 state membre au implementat în cadrul schemei de responsabilitate extinsă a producătorului fie numai sistemul colectiv, fie atât sistemul individual, cât şi sistemul colectiv;

   •  Lipsa mecanismelor financiare, care să stimuleze valorificarea VSU;

   •  Cu toate că la nivel naţional sunt autorizaţi un număr semnificativ de operatori economici care au activitate principală tratarea VSU, există şi alţi operatori care preiau VSU fără a asigura condiţiile minime prevăzute în legislaţie;

   •  Atribuirea tuturor responsabilităţilor de colectare a datelor şi raportare doar operatorilor autorizaţi să desfăşoare activităţi de tratare a VSU ar putea periclita rezultatul din motivul ca reciclatorii sunt de obicei companii mici-mijlocii şi nu au mereu pregătirea necesară pentru a înţelegerea corectă a tuturor prevederilor legislative.

     

1. II.9 Anvelope uzate

   1. II.9.1 Generarea anvelopelor uzate

      II. Situaţia existentă

      În perioada 2011 -2015 evoluţia cantităţilor de anvelope introduse pe piaţă, precum şi a anvelopelor uzate colectate şi valorificate se prezintă astfel:

      Tabel II-33: Cantităţi de anvelope introduse pe piaţă şi anvelope uzate gestionate, 2011- 2015

      Cantitate (tone/an) 2011 2012 2013 2014 2015
      Anvelope introduse pe piata	58.580	66.712	61.166	51.555	77.060
      Deseuri de anvelope colectate şi valorificate	57.733	66.711	50.880	44.772	51.816

      Sursa: AFM

   2. II.9.2 Gestionarea anvelopelor uzate

      Persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate să colecteze anvelopele uzate în proporţie de 80% din cantitatea introdusă pe piaţă în anul precedent şi să valorifice întreaga cantitate de anvelope uzate colectată. Valorificarea constă în reutilizare, refolosire ca atare, reşapare, reciclare şi valorificare termoenergetică.

      Aceste obligaţii pot fi îndeplinite individual sau prin transferarea responsabilităţii către persoane juridice legal constituite în acest scop.

      În prezent există o singură societate autorizată pentru preluarea responsabilităţii îndeplinirii obiectivului de colectare şi valorificare a anvelopelor uzate – S.C. ECO ANVELOPE S.A. Bucureşti, înfiinţată în anul 2004 şi reautorizată în 2014. Ponderea pe piaţă a ECO ANVELOPE S.A., în perioada 2010-2014, a fost cuprinsă între 60% – 80%.

      Schema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităţilor operaţionale şi financiare, circuitul fluxului deşeurilor de anvelope, este prezentată mai jos.

      

      

      ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) –

      funcție de control/ penalități

      GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) –

      funcție de control

      ANPM și APM-uri

      – funcție de autorizare

      COMISIA DE AUTORIZARE OTR-

      uri

      (reprezentanți ai ME)

      PRODUCĂTORI

      Schema colectiva Responsabilitate (1 OTR) individuală

      Plată colectare transport

      COLECTORI AUTORIZATI

      (pentru deșeuri de anvelope)

      Venituri din vânzare

      OPERATORI RECICLARE/ VALORIFICARE

      Ministerul Economiei

      Baze de date naționale privind deșeurile de anvelope

      Legenda

      Contract

      Flux financiar Control Penalități Raportare Autorizare

II. Situația existentă

Figura 5-23: Schema actuală a gestionării deşeurilor de anvelope

Din cantitatea de anvelope uzate colectată circa 80% se valorifică prin procedeul de co- procesare, în fabricile de ciment, realizându-se astfel atât valorificarea energetică, dar şi materială a anvelopelor uzate. Restul anvelopelor sunt valorificate prin reciclare – respectiv obţinere de pudretă, reeşapare precum şi utilizare ca atare pentru diverse scopuri.

Instalații de coincinerare sunt prezentate în secțiunea II.3.2.

Capacitatea totală de co-procesare a anvelopelor uzate corespunzătoare celor șapte fabrici de ciment mai sus este de cca. 110.000 tone/an.

Ca și reciclatori de anvelope uzate, care produc pudretă de cauciuc – ulterior utilizată la producerea articolelor tehnice – sunt: S.C. REMAT București Sud și S.C. ARTEGO S.A. Târgu Jiu, cu o capacitate însumată de circa 4.500 tone/an. Tot pudretă de cauciuc produce și GranutechRecycling din Suceava. Reciclarea materială prin proceseul de degradare termică, operația R3, este realizată de societatea Power Oil Company S.R.L. din Chișoda, județul Timiș18.

Altă metodă de reciclare a anvelopelor este reșaparea, deșaparea, debavuarea, repararea carcaselor. Societăți care au această activitate sunt International Tyres din Suceava, Argumix S.R.L. din Arad și S.C. Recuperare Reciclare Anvelope S.R.L. din Jilava, județul Ilfov.

În total, sunt înregistrați 50 operatori economici care valorifică anvelope uzate.

Ocazional, anvelopele uzate se valorifică prin utilizare ca atare pentru protejarea pistelor de curse, stabilizarea gropilor de deșeuri menajere, taluzarea malurilor și alte aplicații.

18 Sursa: MERCMA, ANPM

1. II.9.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

   II. Situaţia existentă

   În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate:

   •  să colecteze anvelopele uzate, în limita cantităţilor introduse de ele pe piaţă în anul precedent ;

   •  să reutilizeze, să refolosească ca atare, să reşapeze, să recicleze şi/sau să valorifice termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate colectată.

     Principalele obiective definite de Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor şi în Panul Naţional de Gestionare a deşeurilor, în planurile regionale, judeţene şi locale sunt:

   •  Creşterea gradului de valorificare materiala şi energetica a anvelopelor uzate;

   •  Organizarea sistemului de colectare valorificare materiala şi termoenergetică a anvelopelor uzate.

     Aceste obiective au fost îndeplinite. Sistemul de colectare şi valorificare a anvelopelor a fost pus în practică, atât la nivel individual cât şi la nivel colectiv. În prezent sunt înregistraţi 50 de operatori economici care valorifică anvelope, distribuiţi uniform la nivel naţional.

     Obligaţiile de colectare (80% din cantităţile introduse pe piaţă în anul precedent) au fost îndeplinite în perioada 2011-2014. În anul 2015, cantităţile de anvelope uzate colectate sunt mai mici, pentru îndeplinirea obligaţiilor de colectare fiind necesare încă 9.832 tone anvelope uzate. Procentul de colectare reprezintă 67% din anvelopele puse pe piaţă în anul anterior.

     Alte aspecte identificate legate de gestionarea anvelopelor uzate sunt următoarele:

   •  Aspecte tehnice privind modul de gestionare a anvelopelor uzate:

     • o În prezent, majoritatea anvelopelor uzate sunt valorificate prin co-procesare în fabricile de ciment, refolosirea şi reeşaparea anvelopelor uzate, fiind realizată la scară redusă;

     • o Capacităţi scăzute de reciclare a anvelopelor uzate (numai doua instalaţii la nivel naţional);

   •  Aspecte de natură legislativă:

     • o Legislaţia naţională în domeniul deşeurilor de anvelope este emisă în anul 2004 şi nu a fost armonizată cu noile prevederi ale Legii nr. 211/2011;

     • o Obiectivele existente nu sunt eficiente din perspectiva îmbunătăţirii performanţei sistemului de gestionare a deşeurilor de anvelope, deoarece există numai obiectivul global de valorificare.

       

1. II.10 Uleiuri uzate

   II. Situaţia existentă

   În aceasta secţiune sunt prezentate informaţii referitoare la uleiurile minerale rafinate cu diferite adaosuri, care au devenit improprii destinaţiei iniţiale. Activitatea de gestionare a uleiurilor uzate este reglementată prin HG nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate (HG nr. 235/2007).

   1. II.10.1 Generarea uleiurilor uzate

      În perioada 2010-2013, atât cantităţile de uleiuri introduse pe piaţă, cât şi cantităţile de uleiuri uzate generate prezintă o variaţie neuniforma.

      

      140.000

      120.000

      100.000

      80.000

      60.000

      40.000

      20.000

      0

      Cantităţi ulei introduse pe piaţă Cantităţi ulei uzat colectat (tone)

      tone/an

      Figura II-30: Cantităţi de uleiuri introduse pe piaţă şi uleiuri uzate generate, 2010 – 2013

      Sursa: ANPM

   2. II.10.2 Gestionarea uleiurilor uzate

      Conform HG nr. 235/2007, producătorii şi importatorii de uleiuri sunt obligaţi să asigure organizarea sistemului de gestionare a uleiurilor uzate, corespunzător cantităţilor şi tipurilor de uleiuri introduse pe piaţă. Această obligaţie se poate realiza individual sau prin terţii indicaţi autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului, de către persoanele responsabile.

      În scopul stabilirii unui sistem coerent de gestionare a uleiurilor uzate, persoanele responsabile pot încheia acorduri voluntare cu autorităţile publice centrale şi/sau locale.

      În conformitate cu legislaţia actuală, actorii implicaţi în sistemul de gestionare a uleiurilor uzate raportează anual date la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

      

      Cantităţile colectate, valorificate şi eliminate de uleiuri uzate în anii 2010-2013 sunt prezentate în tabelul de mai jos.

      II. Situaţia existentă

      Tabel II-34: Cantităţile de uleiuri uzate colectate şi gestionate, 2010-2013

      2010		2011	2012	2013
      Ulei uzat colectat (tone/an)	19.954	20.588	23.048	35.860
      Ulei uzat valorificat (tone/an)	18.982	18.076	18.471	29.261
      Ulei uzat eliminat prin incinerare (tone/an)	45	217	204	263

      Sursa: ANPM

      O parte însemnată din cantităţile de uleiuri uzate au fost valorificate în anul 2014 prin activitatea R1 întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie (incluzând valorificarea prin coincinerare în cuptoarele de ciment, valorificarea prin alte operaţii de valorificare, care are drept scop obţinerea unui combustibil-CLU, valorificarea prin combustie în centrale termice autorizate).

      Schema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităţilor operaţionale şi financiare, este prezentată în figura de mai jos.

      Figura II-31: Schema actuală a gestionarii uleiurilor uzate

      

      În anul 2011 raportarea privind gestionarea uleiurilor uzate la nivel naţional a implicat un număr total de 3.823 de operatori economici din care în funcţie de tipul de activitate19:

      •  187 de operatori economici care au introdus pe piaţa uleiuri proaspete;

      •  1.716 operatori economici generatori de uleiuri uzate;

        

        19 Sursa Raport naţional privind starea mediului pentru anul 2013-ANPM

        

      •  1.139 de service-uri autorizate pentru schimbul de consumabile (schimbul de ulei şi a filtrelor de ulei) generatori de uleiuri uzate;

      •  96 de operatori economici autorizaţi pentru colectarea uleiurilor uzate;

      •  612 de staţii de distribuţie a produselor petroliere care au colectat uleiuri uzate de la persoane fizice;

        II. Situaţia existentă

      •  7 operatori economici valorificatori prin coincinerare a uleiurilor uzate în cuptoarele de ciment prevăzute cu coincinerare de deşeuri;

      •  10 operatori economici valorificatori de uleiuri uzate prin alte operaţii de valorificare (au fost excluşi operatorii economici care valorifică doar propriile deşeuri);

      •  6 operatori economici valorificatori prin combustie a uleiurilor uzate în centrale termice autorizate;

      •  7 operatori economici eliminatori de uleiuri uzate autorizaţi pentru incinerarea deşeurilor.

      

      Figura II-32: Operatori economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de tratare şi valorificare a uleiului uzat

      S

      Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM

      

   3. II.10.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

      II. Situaţia existentă

      Pentru perioada 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile industriale nepericuloase sunt cele prevăzute în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a deşeurilor pentru perioada 2003-2013.

      Tabel II-35: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind uleiurile uzate

      Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
      Creşterea gradului de colectare a uleiurilor uzate de la utilizatori/populaţie. Eliminarea pieţei ilegale a uleiurilor uzate a căror utilizare generează un impact negativ asupra sanătăţii şi mediului	Organizarea de inspecţii tematice la obiectivele unde se generează cantităţi mari de uleiuri uzate Termen: Periodic	Parţial
      Reducerea impactului asupra sănătăţii populaţiei şi mediului prin îmbunătăţirea gestionării uleiurilor uzate. Încurajarea utilizării uleiurilor într-o manieră ecologic raţională în cuptoarele de ciment	Realizarea unei reţele de colectare uleiuri uzate care să cuprindă cel puţin trei puncte principale de colectare în fiecare judeţ Termen: 2006	Parţial	Există puncte de colectare, dar care nu sunt organizate de producătorii şi importatorii de uleiuri

      În plus faţă de stadiul îndeplinirii obiectivelor mai trebuie menţionat faptul ca legislaţia actuală privind gestionarea uleiurilor uzate nu stabileşte obiectivele pe care trebuie să le îndeplinească factorii responsabili, individual sau prin terţi.

      De asemenea, o altă problemă este aceea că datele privind uleiurile uzate sunt raportate doar de către operatorii colectori de astfel de deşeuri periculoase. Service-urile auto care nu au vopsitorie de automobile sau spălătorie de automobile în structura lor nu au obligaţie de raportare nici a cantităţilor de ulei pus pe piaţă, nici a cantităţilor generate de activitatea service-urilor.

      

2. II.11 Deşeuri din construcţii şi desfiinţări

   II. Situaţia existentă

   Deşeurile din construcţii şi desfiinţări cuprind atât deşeurile din construcţii şi desfiinţări de la populaţie, colectate de cele mai multe ori de operatorii de salubrizare, cât şi deşeurile din construcţii şi desfiinţări rezultate în urma activităţilor din domeniul construcţiilor, gestionate în multe cazuri de respectivii operatori economici.

   1. II.11.1 Generarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări

      În tabelul de mai jos sunt prezentate cantităţile de deşeuri din construcţii şi desfiinţări (DCD) generate în România în perioada 2010-2014.

      Tabel II-36: Generarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări, 2010-2014

      Cantitatea generată (tone/an) 2010 2011 2012 2013 2014
      Deşeuri din construcţii şi desfiinţări	971.348	1.233.400	1.328.097	1.231.850	1.059.947

      Sursa: ANPM

      Evoluţia generării DCD este direct conectată cu dezvoltarea economică, nivelul investiţiilor şi nivelul standardului de viaţă. Dezvoltarea accelerată, fără precedent, a sectorului de construcţii din România în perioada 2003-2008 a condus la creşterea masivă a cantităţilor anuale de DCD. În ultimii ani (2009-2014) dezvoltarea imobiliară a încetinit considerabil şi, corelat cu impactul crizei economice, se poate estima că generarea anuală de DCD s-a stabilizat. 99% din cantitatea de DCD generată în anul 2014 reprezintă deşeuri minerale, inerte, restul de 1% fiind deşeuri reciclabile (metal, sticla, plastic, lemn).

      Tabel II-37: Indicatori de generare DCD, 2015

      Indicatori generare (kg/locuitor x an)
      UE 28	1.692
      România	53

      Sursa: Pe baza datelor EUROSTAT

      Din tabelul de mai sus, se poate observa ca indicatorul de generare pentru România este mult sub media europeană. Ţinând cont de situaţia actuală în sectorul deşeurilor din construcţii şi desfiinţări, de lipsa legislaţiei specifice privind cerinţele de raportare pentru firmele de construcţii (actele de reglementare nu cuprind cerinţe explicite de raportare a deşeurilor gestionate), precum şi având în vedere rezultatele studiilor recente realizate20, se poate aprecia ca la nivel naţional cantităţile de DCD generate sunt subestimate.

      

      20 „Analiza situaţiei naţionale privind generarea, colectarea, tratarea şi valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări”, proiectul LIFE 10 ENV/RO/000727 Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău VAL-C D

      

      În anul 2014, din totalul cantității de DCD generate aproximativ 4% o reprezintă fracția periculoasă. Deși cantitățile de deșeuri periculoase sunt relativ mici comparativ cu totalul deșeurilor generate, trebuie luate măsuri de prevedere speciale pentru gestionarea acestora (colectarea separate și eliminarea în instalații autorizate), pentru a nu contamina și restul deșeurilor și pentru a nu crea probleme la valorificarea și eliminarea ulterioară a acestora.

      II. Situația existentă

   2. II.11.2 Gestionarea deșeurilor din construcții și desființări

      În figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării DCD, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.

      Plată tarif

      

      ANRSC

      Licențiere și control

      ANPM și APMuri Raportarea statistică și autorizare

      Plată tarif

      Plată tarif

      POPULAȚIA

      OPERATORI SALUBRIZARE

      FIRME CONSTRUCȚII

      Plată tarif

      OPERATORI TRATARE/ RECICLARE/ VALORIFICARE

      Plată tarif OPERATORI

      ELIMINARE

      l a f

      ALTI OPERATORI AUTORIZAȚI

      GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU

      Control

      Legenda

      Contract

      Flux financiar Control Autorizare Raportare

Figura II-33: Schema actuală a gestionării deșeurilor din construcții și desființări

Legea nr. 211/2011 privind gestionarea deșeurilor prevede ca producătorul de deșeuri sau, după caz, deținătorul are obligația de efectua operațiunile de tratare în conformitate cu prevederile legale sau de a transfera aceste deșeuri unui operator economic autorizat care desfășoară activități de tratare a deșeurilor (prin intermediul unui operator de colectare). Producătorul sau deținătorul care transferă deșeuri în vederea efectuării unor operațiuni de tratate preliminară în vederea valorificării sau eliminării finale rămâne responsabil pentru realizarea operațiilor de valorificare sau eliminare, art. 23 al din Legea nr. 211/2011.

Firmele de construcții au obligația de sortare, reutilizare, reciclare, eliminare a DCD de pe șantiere. Legea nr. 211/2011 prevede la art. 17 (3) ca titularii pe numele cărora au fost emise autorizații de construcție și/sau desființări au obligația să gestioneze DCD astfel încât

să atingă progresiv, până la 31 decembrie 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere, rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi desfiinţări, cu excepţia materialelor geologice naturale.

II. Situaţia existentă

Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, cu modificările şi completările ulterioare include în activităţile serviciului de salubrizare colectarea şi transportul deşeurilor provenite din locuinţe, generate de activităţi de reamenajare şi reabilitare interioară şi/sau exterioară a acestora. Astfel, populaţia are obligaţia de a preda DCD operatorului de salubrizare.

Operatorii de salubrizare colectează DCD de la populaţie şi le transportă la instalaţii de reciclare/valorificare, sau la depozitele zonale de deşeuri nepericuloase/inerte sau în zonele unde este necesară aducerea terenurilor la cotă prin utilizarea materialelor de umplutură. Sunt întâlnite şi situaţii în care operatorii de salubrizare operează propriile facilităţi de stocare temporară şi tratare (prin concasare şi sortare) a deşeurilor din construcţii şi desfiinţări.

Controlul privind modul de gestionare a DCD, este realizat, în principal, de către Garda Naţională de Mediu. În plus, Inspectoratul de Stat în Construcţii realizează şi cuprinde şi inspecţii la unităţile de exploatare şi de postutilizare a construcţiilor, privind existenţa şi respectarea sistemului calităţii în construcţii (art 20 din Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare).

Tratarea DCD

Conform datelor ANPM operatorii economici autorizaţi care deţin instalaţiile de tratare/valorificare pentru deşeurile din construcţii şi desfiinţări inerte (instalaţii de concasare) sunt distribuiţi în următoarele judeţe: Alba, Arges, Bacau, Bihor, Bucuresti, Buzau, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Galati, Ilfov, Mures, Neamţ, Olt, Prahova, Sibiu, Timis.

Pe lângă aceşti operatori privaţi, o serie de municipalităţi au dezvoltat servicii proprii specializate pentru acest domeniu: Mediaş (Sibiu), Dej (Cluj), Panciu (Vrancea).

La nivel naţional există în prezent 31 de instalaţii pentru concasarea DCD, cu o capacitate totală estimată de aproximativ 3 milioane tone/an .

Distribuţia în ţară a instalaţiilor de concasare este neuniformă (ceea ce implică, în unele cazuri, parcurgerea de distanţe mari din punctul de generare al deşeurilor din construcţii şi desfiinţări şi implicit şi costuri mari).

Figura II-34: Distribuţia operatorilor economici autorizaţi pentru tratarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări

II. Situaţia existentă

Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM. Instalaţia de concasare din municipiul Botoşani nu este în prezent funcţională

Depozitarea/eliminarea

Din anul 2008, în localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa, a fost autorizată funcţionarea depozitului de deşeuri inerte, operat de S.C. OVI PREST CON S.R.L., unde sunt eliminate deşeurile din construcţii şi desfiinţări generate în judeţul Constanţa. Capacitatea de depozitare în etapa I de exploatare este de 310.767 m3.

2014

2013

2012

2011

2010

0

200.000

400.000

600.000

800.000 1.000.000 1.200.000 1.400.000

tone/an

Cantitate utilizată la umplere (tone) Cantitate reciclată (tone) Cantitate generată (tone)

În majoritatea cazurilor eliminarea DCD se realizează pe amplasamentul depozitelor pentru deşeuri municipale.

an

Figura II-35: Generarea şi gestionarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări, 2010 – 2014

SurSursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM

Ponderea DCD reciclate a crescut în perioada de analiza, de la 28% în 2010 (raportat la cantitatea de deşeuri generată) la 59% în 2014. Cantitatea de DCD folosită la umplere variază între 11 şi 15%.

Rata de reciclare şi utilizare la umplere a prezentat în perioada de analiza următoarele valori:

II. Situaţia existentă

•  În anul 2010 – 39%;

•  În anul 2011 – 42%;

•  În anul 2012 – 47%;

•  În anul 2013 – 63%;

•  În anul 2014 – 73%.

  Desi rata de reciclare şi utilizare la umplere este în prezent foarte ridicata (în anul 2014 depăşind obiectivul stabilit prin Legea nr. 211/2011 pentru anul 2020, respectiv 70%), trebuie avut în vedere că, dupa cum este menţionat în secţiunea II.11.1, se apreciază că la nivel naţional cantităţile de DCD generate sunt subestimate.

1. II.11.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

   Pentru perioada de analiza, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind gestionarea DCD sunt cele prevăzute în legislaţie şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor, 2003-2013.

   Tabel II-38: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind DCD

   Obiectiv	Ţintă	Mod de îndeplinire
   Susţinerea reutilizării şi reciclării deşeurilor din construcţii şi desfiinţări necontaminate	Recuperarea şi valorificarea materială şi/sau energetică a deşeurilor rezultate din desfiinţări (responsabilitatea industriei)	Parţial	Practica poate fi îmbunătăţită
   Tratarea deşeurilor contaminate din construcţii şi desfiinţări în vederea recuperării sau eliminării	Dezvoltarea unor facilităţi de tratare prin inertizare a tuturor deşeurilor contaminate rezultate din desfiinţări/construcţii (responsabilitatea industriei)	Parţial	Doar pentru eliminare
   Dezvoltarea sistemului de facilităţi în vederea eliminării corespunzătoare Reutilizarea şi reciclarea, în măsura în care acestea nu sunt contaminate	Implementarea practicilor de refolosire şi valorificare materială a tuturor deşeurilor rezultate din excavarea solurilor (responsabilitatea industriei)	DA	–

   Obiectiv	Ţintă	Mod de îndeplinire
   Dezvoltarea sistemului de facilităţi pentru tratarea deşeurilor contaminate de la excavarea solurilor în vederea recuperării sau eliminării şi eliminarea corespunzătoare	Dezvoltarea unor facilităţi de tratare prin inertizare a tuturor deşeurilor contaminate rezultate din excavarea solurilor (responsabilitatea industriei)	Parţial	Cu precădere în cazul poluării cu hidrocarburi
   Reutilizarea şi reciclarea, în măsura în care acestea nu sunt contaminate	Implementarea practicilor de refolosire şi valorificare materială a 50% din deşeurile rezultate din construcţia drumurilor (responsabilitatea industriei)	DA	–
   Tratarea deşeurilor contaminate din construcţia drumurilor în vederea recuperării sau eliminării şi eliminarea corespunzătoare	Dezvoltarea unor facilităţi de tratare prin inertizare a tuturor deşeurilor contaminate rezultate din construcţia drumurilor (responsabilitatea industriei)	NU	Nu există instalaţii specializate pentru tratarea DCD periculoase

   

   II. Situaţia existentă

   Principalele aspecte ale sistemului actual de gestionare a DCD sunt următoarele:

   •  Lipsa cadrului legislativ specific pentru DCD care să impună responsabilităţi clare şi obligaţii de raportare pentru actorii implicaţi în gestionarea acestui flux de deşeuri;

   •  Acceptarea la depozitele de deşeuri municipale a DCD în condiţiile în care acestea ar putea fi tratate/valorificare. Această practică descurajează orice iniţiativă de valorificare a DCD, mai ales în condiţiile costului înca scăzut al depozitării;

   •  Rata de utilizare a agregatelor minerale secundare (rezultate din tratarea mecanică a DCD) este în continuare mult prea mică. Una dintre cauze este costul prea mare al acestora raportat la costul agregatelor minerale naturale care este redus (nu sunt internalizate costurile de mediu ale exploatărilor);

   •  Capacităţi de tratare (concasare) insuficiente la nivel naţional;

   •  Lipsa depozitelor pentru deşeuri inerte;

   •  Lipsa normelor privind calitatea materialului rezultat în urma tratării deşeurilor din construcţii şi desfiinţări (încetarea statutului de deşeu);

   •  Control scăzut din partea autorităţilor privind abandonărea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări.

     În prezent, Ministerul Mediului coordonează redactarea unui proiect de act normativ (hotărâre de guvern) pentru gestionarea DCD, prin care se impun responsabilităţi pentru toţi actorii implicaţi în gestionarea acestui flux de deşeuri.

     

1. II.12 Nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti

   II. Situaţia existentă

   1. II.12.1 Generarea nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti

      Cantitatea de nămol generată depinde de gradul de racordare a populaţiei la sistemele de canalizare şi de tipul procesului aplicat pentru epurarea apelor uzate.

      Conform datelor INS, în anul 2014, populaţia cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare prevăzute cu epurarea apelor uzate a crescut cu circa 40% în perioada 2010- 2014, de la 6,5 la 9 milioane locuitori (ceea ce reprezintă 47% din populaţia ţării).

      În ceea ce priveşte epurarea apelor uzate colectate, în anul 2014 au fost identificate un număr de 490 staţii de epurare orăşeneşti din care 48 prevăzute cu treaptă terţiară (dublu faţă de anul 2010) şi 321 prevăzute cu treaptă secundară (cu 70% mai multe faţă de anul 2010).

      Evoluţia nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti în perioada analizată (2010-2014) este evidenţiată în graficul de mai jos.

      

      200.000

      180.000

      160.000

      140.000

      120.000

      100.000

      80.000

      60.000

      40.000

      80

      75

      70

      Namoluri generate din epurarea apelor uzate orasenesti, tone su

      65

      60

      Rata racordare locuitori echivalenti la sistemul de canalizare, %

      55

      50

      2010 2011 2012 2013 2014

      an

      tone s.u.

      %

      Figura II-36: Nămoluri de epurare generate şi rata conectare la sistem de canalizare, 2010- 2014

      Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de INS şi ANAR

      Datele evidenţiază o creştere cu 134% a cantităţii de nămol generată în 2014 faţă de 2010 (de la 82 mii tone s.u în anul 2010 la 192 mii tone s.u în anul 2014). Creşterea este rezultatul atât evoluţiei ratei de racordare a populaţiei la sistemul de canalizare, dar şi modernizării staţiilor de epurare. În plus, această creştere semnificativă se datorează şi îmbunătăţirii sistemului de colectare a datelor prelucrate în cadrul anchetei statistice realizate de INS.

      

      Raportând cantitatea generată la numărul de locuitori racordaţi la sistemul de canalizare, s-a determinat indicatorul de generare nămoluri exprimat în g/pers/zi.

      Tabel II-39: Evoluţia indicatorului de generare nămoluri rezulate de la staţiile de epurare orăşeneşti, 2010-2014

      2010		2011	2012	2013	2014
      Indicator generare nămoluri (g/pers/zi)	26	37	41	53	59

      II. Situația existentă

      Sursa: Calculat pe baza datelor INS

   2. II.12.2 Gestionarea nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orășenești

      Responsabilitatea gestionării nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti revine operatorilor regionali ai serviciului de alimentare cu apă şi canalizare. La sfârşitul anului 2015, la nivel naţional își desfăşurau activitatea 43 de operatori regionali.

      În figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.

      R

      p

      

      Administrația Naţională Apele Române (ANAR)/ Administraţii Bazinale

      AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA

      MEDIULUI (ANPM)

      ap

      ort anual naţional de sinteză

      GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU (GNM)

      rivind utilizarea nămolurilor în agricultură

      INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ (INS)

      Direcţii agricole judeţene

      AGENŢIILE LOCALE DE PROTECŢIE A MEDIULUI(APM) – Raport

      anual judeţean de sinteză privind utilizarea nămolurilor în agricultură

      Emite permis de aplicare namol in agricultura

      UTILIZATORI DE NĂMOL ÎN AGRICULTURĂ

      PRODUCĂTORI NĂMOL

      (Staţii epurare ape uzate)

      COLECTORI AUTORIZAŢI

      OPERATORI VALORIFICARE/ ELIMINARE

      Elaborare studiii agrochimice speciale

      Oficii de Studii Pedologice şi Agrochimice (OSPA)

      Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protectia Mediului (ICPA)

      Legenda

      Contract

      Flux financiar Control Monitorizare Autorizare Raportare Consultare/ Informare

Figura II-37: Schema actuală a gestionării nămolurilor de la stațiile de epurare orașenești

În anul 2011, în cadrul proiectului “Elaborarea politicii naționale de gestionare a namolurilor de epurare”, cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională, a fost elaborată Strategia Naţională a Gestionării Nămolurilor, care nu a fost însă aprobată de autorităţile competente.

Gestionarea nămolurilor la nivelul fiecărui judeţ, este reglementată de Strategiile de gestionare a nămolurilor, elaborate în cadrul proiectelor finanțate prin POS Mediu şi în curs de actualizare în cadrul proiectelor finanţate prin POIM.

În prezent, gestionarea nămolurilor presupune în principal pretratarea acestora în incinta staţiilor de epurare in vederea diminuării cantităţii de apă pe care o conţine, pentru a recupera substanţe utile sau pentru a-l condiţiona in vederea utilizării sale ca fertilizant in agricultura sau eliminării prin depozitare.

200.000

150.000

100.000

50.000

0

2010

2011

2012

an

2013

2014

Agricultura

Depozitare/Stocare

Incinerare

Alte forme

tone s.u.

II. Situaţia existentă

Figura II-38: Gestionarea nămolurilor de epurare, 2010-2014

Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de INS

Conform datelor INS, din cantitatea totală de nămoluri tratată în anul 2014, aproximativ 6% au fost valorificate în agricultura, cea mai mare parte, aproximativ 75% fiind însă depozitată sau stocată pe platformele proprii.

Pre-tratarea nămolurilor

Conform informaţiilor prelucrate din centralizarea chestionarelor completate de operatorii de apă, schemele de pre-tratare a nămolului prevăd în principal – îngroşarea gravitaţională/mecanică, stabilizarea nămolului de obicei, prin fermentare anaerobă cu valorificarea biogazuilui, tratare cu var stins, halde de uscare solare şi compostare – pentru a respecta cerinţele privind conţinutul de substanţă uscată respectiv 35% pentru eliminare în depozitele de deşeuri municipale şi 18-25% pentru agricultura, împăduriri, compostare etc.

Valorificarea in agricultura

Nămolul de epurare poate fi utilizat în agricultură numai cu condiţia respectării prevederilor legislative şi anume a Ordinului nr. 344/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solului atunci când nămolurile de epurare sunt utilizate în agricultură.

16.000

12.000

8.000

4.000

0

2010

2011

2012

an

2013

2014

tone s.u.

II. Situaţia existentă

Figura II-39: Valorificarea nămolurilor în agricultură, 2010-2014

Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de INS

După cum se poate vedea din graficul alăturat, conform anchetei statistice realizate de INS, cantitatea de nămol valorificată în agricultură a crescut semnificativ în perioada 2010- 2014, de la 1.930 tone su în 2010, la 13.050 tone s.u. Raportat însă la cantitatea de nămol generată procentul de valorificare a nămolului în agricultură rămâne încă foarte scăzut (aproximativ 6%).

Depozitarea nămolurilor

În prezent aproximativ 75% din nămolurile rezultate de la staţiile de epurare municipale sunt depozitate fie la depozitele municipale fie pe platforme proprii de depozitare din incinta staţiilor de epurare. În datele furnizate de INS nu există o distincţie clară în ceea ce priveşte cantitatea depozitată şi cea stocată pe platforme amenajate.

În ceea ce priveşte instalaţiile de tratare finală a nămolurilor, la momentul realizării raportului, la nivel naţional există în funcţiune:

•  35 depozite conforme clasă b) cu o capacitate totală construită de 48 milioane tone şi o capacitate disponibilă (la sfârşitul anului 2014) de 13 milioane tone. Conform normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor, nămolurile de epurare pot fi acceptate la depozitare într-o proporţie de maxim 10% din capacitatea depozitului şi cu un conţinut de substanţă uscată de minim 35%.

•  1 depozit pentru eliminarea nămolului deshidratat cu o capacitate de 80.000 m3 – depozitul preia exclusiv nămolurile generate de la SEAU Braşov.

Incinerarea nămolurilor

În prezent, nu există instalaţii pentru incinerarea nămolurilor de epurare. Conform datelor furnizate de INS, în anul 2014 s-a eliminat în incineratoarele pentru deşeuri periculoase o cantitate de 1.240 tone nămol de epurare.

Prin Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM) 2014-2020 este prevăzută realizarea unui incinerator cu o capacitate de 175.000 t/an, care va trata nămolurile provenite de la staţiile de epurare ce deservesc Municipiul Bucuresti şi 11 localităţi limitrofe. Data estimativă de punere în funcţiune este anul 2020.

II. Situaţia existentă

1. II.12.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

   În tabelul de mai jos este prezentat modul de îndeplinire a obiectivelor privind nămolurile rezultate de la staţiile de epurare orăşeneşti, incluse în Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013.

   Tabel II-40: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind nămolurile

   Obiectiv	Ţinta		Mod de îndeplinire
   Asigurarea, în măsura posibilităţilor, a recuperării şi utilizării ca fertilizant sau amendament agricol a nămolurilor ce corespund calităţii stabilite în cerinţele legale	Organizarea valorificării agricole a nămolului necontaminat de la staţiile de epurare orăşeneşti t începând din 2004	Parţial	Din punct de vedere legislativ, Ordinul 344/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solului atunci când nămolurile de epurare sunt utilizate în agricultură stabileşte cadrul legal de aplicare a nămolului în agricultură. La sfârşitul anului 2014-2015, procentul de valorificare a nămolului în agricultură este încă foarte redus (aproximativ 6%)
   Deshidratarea şi pre- tratarea în vederea eliminării prin coincinerare în cuptoarele din fabricile de ciment	Implementarea coincinerării nămolurilor de epurare după elaborarea studiilor de fezabilitate de către companiile de ciment	Parţial	În prezent o cantitate redusă de nămolurile de epurare sunt co- incinerate în cuptoarele din fabricile de ciment
   Prevenirea eliminării necontrolate pe soluri	Termen: Permanent din momentul adoptării reglementării interne	DA	Nu există informaţii privind eliminarea necontrolată pe sol a nămolurilor
   Prevenirea eliminării nămolurilor în apele de suprafaţă	Termen: Permanent din momentul adoptării reglementării interne	DA	Nu există informaţii privind eliminarea nămolurilor în ape de suprafaţă

   Principalele aspecte identificate în sistemul actual de gestionarea a nămolurilor sunt următoarele:

   •  Capacităţi insuficiente de tratare a nămolurilor în vederea valorificării;

   •  Lipsa unei baze de date unitară în care să fie centralizate cantităţile de nămoluri generate şi gestionate. Date privind nămolurile sunt gestionate în prezent de către ANPM şi INS, în formate diferite;

     

   •  Nu există norme tehnice privind stabilirea calităţii nămolului provenit din staţiile de epurare;

   •  Nu există o definire clară a responsabilităţilor în ceea ce priveşte managementul nămolurilor atunci când sunt utilizate în agricultură;

   •  Obţinerea permisului de aplicare a cantităţii de nămol necesita un timp îndelungat şi sunt puţini operatori regionali de apă care au aplicat pentru eliberarea acestuia;

     II. Situaţia existentă

   •  Lipsa actualizării Ordinului 344/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură;

   •  Costurile pentru folosirea nămolului în agricultură sunt foarte mari şi nu există instrumente financiare pentru stimularea acestui sector;

   •  În prezent, o mare parte din staţiile de epurare orăşeneşti au acumulat stocuri de nămol pe platformele de stocare. De asemenea, cea mai mare parte a cantităţii de nămol generate este eliminată prin depozitare;

   •  Lipsa unei Strategii de gestionarea a nămolurilor actualizată şi aprobată de către autorităţile competente.

     

1. II.13 Deşeuri cu conţinut de PCB

   1. II.13.1 Generarea deşeurilor cu conţinut de PCB

      II. Situaţia existentă

      Conform prevederilor legale, ANPM elaborează şi actualizează anual Inventarul Naţional al echipamentelor cu conţinut de PCB. Inventarul cuprinde informaţii pentru echipamentele cu un volum de PCB mai mare de 5 dm3 şi cu o concentraţie mai mare de 50 ppm (0,005%).

      Astfel, la nivel naţional, în anul 2014, au fost raportate 49.172 echipamente cu PCB (transformatori şi condesatori) cu un conţinut de ulei de 1,1 milioane litri, din care:

      •  6.356 echipamente scoase din uz cu un conţinut de ulei de 61.828 litri

      •  42.816 echipamente în funcţionare cu un conţinut de ulei de 1.036.553 litri.

        Evoluţia numărului de echipamente cu PCB, total şi distinct pentru transformatoare şi condesatoare, atât cele scoase din uz, cât şi cele în funcţiune în perioada 2010-2014, este evidenţiată în graficul de mai jos.

        

        120.000

        100.000

        80.000

        60.000

        Total echipamente cu PCB inventariate (scoase din uz şi în functionare)

        Echipamente cu PCB scoase din uz

        40.000

        Echipamente cu

        20.000 PCB în functionare

        0

        2010 2011 2012 2013 2014

        an

        Număr

        Figura II-40: Număr echipamente cu PCB inventariate, 2010-2014

        Sursa: Inventar Naţional

        Echipamente cu PCB, ANPM

        Din grafic se poate observa o reducere cu 50% a numărului de echipamente inventariate în 2014 comparativ cu anul 2010.

        De asemenea, conform datelor ANPM, în anul 2014 s-au generat 327 tone de deşeuri cu conţinut de PCB.

        În prezent, nu există o evidenţă a echipamentelor/produselor cu o concentraţie de PCB între 50 ppm (0,005) si 500 ppm (0,05%) cu un volum mai mic de 5 dm3.

        

   2. II.13.2 Gestionarea deşeurilor cu conţinut de PCB

      Conform prevederilor HG nr. 173/2000 pentru reglementare regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare (HG nr. 173/2000), actorii implicaţi în gestiunea şi controlul echipamentelor, materialelor şi deşeurilor cu conţinut de PCB şi produşi similari sunt:

      II. Situaţia existentă

      •  Secretariatul pentru compuşi desemnaţi, constituit în cadrul Ministerului Mediului şi a cărui mod de organizare şi funcţionare este reglementat prin Ordinul nr.1018/2005 privind înfiinţarea în cadrul Direcţiei Generale Deşeuri, Situri Contaminate şi Substanţe Chimice Periculoase a Secretariatului pentru compuşi desemnaţi;

      •  Agenţiile judeţene pentru Protecţia Mediului şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

      •  Garda Naţională de Mediu;

      •  Autorităţile de prevenire şi stingere a incendiilor;

      •  Operatorii economici care deţin echipamente/materiale cu conţint de PCB sau produşi similari.

        HG nr. 173/2000 stabileşte responsabilităţile fiecăruia din actorii sus menţionaţi în ceea ce priveşte inventarierea echipamentelor cu conţinut de PCB, întocmirea planurilor de decontaminare sau eliminare şi a schemelor de colectare şi eliminare, etichetarea şi raportarea datelor.

        În figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării deşeurilor cu conţinut de PCB, cu actori implicaţi, responsabilităţi operationale, financiare şi de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.

        În cazul echipamentelor cu conţinut de PCB cu un cu un volum de PCB mai mare de 5 dm3 şi cu o concentraţie mai mare de 500 ppm (0,05%), incluse în Inventarul Naţional, operatorii economici care le deţin au obligaţia de a întocmi Planurile de decontaminare şi eliminare ce sunt transmise agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului la sfârşitul fiecărui an, iar ANPM le centralizează.

        În cazul echipamentelor cu o concentraţie mai mică de 500 ppm (0,05%) dar mai mare de 50 ppm (0,005%) şi un volum mai mic de 5 m3, care nu sunt incluse in Inventarul Naţional, ANPM elaborează schemele de colectare şi eliminare ale echipamentelor cu PCB.

        Conform datelor ANPM, în anul 2013 au fost eliminate un număr de 5.756 echipamente cu conţinut de PCB (transformatori şi condesatori) cu un conţinut total de ulei de 71.211 litri.

        În anul 2010, data limită pentru eliminarea echipamentelor scoase din uz, au fost eliminate aproximativ 35% din totalul echipamentelor.

        

        II. Situaţia existentă

        Figura II-41: Schema actuală a gestionării deşeurilor cu conţinut de PCB

        

        

        120.000

        100.000

        80.000

        60.000

        40.000

        Echipamente cu PCB inventariate

        Echipamente cu PCB eliminate

        20.000

        0

        2010 2011 2012 2013

        an

        Număr

        Figura II-42: Numărul echipamentelor cu PCB eliminate

        Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM

        În anul 2014, s-au generat 327 tone deşeuri cu conţinut de PCB din care 167 tone au fost tratate prin incinerare (R1, D10) şi 34 tone depozitate (D5).

        La nivel naţional, există următoarele instalaţii pentru tratarea echipamentelor cu conţinut de PCB, respectiv:

        

      •  5 incineratoare cu o capacitate proiectată totală (nu doar pentru deşeuri cu conţinut de PCB) de aproximativ 50.000 t/an;

      •  1 instalaţie de eliminare a echipamentelor cu conţinut de PCB (dezmembrare şi decontaminare condensatoare şi transformatoare) cu o capacitate de 3.900 t/an;

        II. Situaţia existentă

      •  1 instalaţie pentru tratarea fizico-chimică (declorinare), cu o capacitate de 4 tone/oră.

   3. II.13.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

      Pentru perioada de analiza, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile cu conţinut de PCB sunt cele prevăzute în:

      •  Strategia Naţionala şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor (SN şi PNGD) pentru perioada 2003-2013 (aprobate prin HG nr. 1470/2004);

      •  Planul Naţional de Implementare a Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi adoptată la Stockholm la 22 mai 2001, aferent perioadei 2008 – 2029 (aprobat prin HG nr. 1497/2008).

        Tabel II-41: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile cu PCB

        Obiectiv	Ţintă	Mod de îndeplinire
        Obiective şi ţinte prevăzute în SN şi PNGD 2003-2013
        Actualizarea periodică a inventarului naţional de deşeuri cu PCB/PCT	Termen: Periodic	DA	ANPM actualizează anual inventarul naţional de deşeuri cu conţinut de PCB/PCT
        Responsabilizarea agenţilor economici în vederea interzicerii utilizării echipamentelor cu PCB/PCT	Termen: Permanent pana la eliminarea finală	DA	Deţinătorii de echipamente cu PCB sunt informaţi şi responsabilizaţi de către APM cu ocazia elaborării şi transmiterii anuale de către aceştia a Planurilor de decontamire/eliminare, în conformitate cu prevederilor legale.
        			O responsabilizare are loc, de asemenea, şi la emiterea autorizaţiei de mediu pentru operatorii economici deţinători de echipamente cu PCB
        Depozitarea în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi mediului a deşeurilor cu PCB	Evidenţierea în cadrul inventarului actualizat a tuturor locurilor şi condiţiilor de depozitare Termen: 2005	Parţial	Condiţiile de depozitare nu sunt evidenţiate in cadrul inventarelor însă la momentul emiterii autorizaţiei de mediu de către APM, acestea sunt verificate. În cazul în care echipamentele cu PCB nu sunt stocate în condiţii de siguranţă nu se emite autorizaţia de mediu

        Obiectiv	Ţintă	Mod de îndeplinire
        Eliminarea stocurilor existente în cele mai bune condiţii tehnice şi economice şi in cel mai scurt timp posibil	Termen: 2007	NU	Conform datelor prezentate anterior în anul 2013 existau 6.356 echipamente cu conţinut de PCB scoase din uz necesar a fi eliminate.
        Interzicerea utilizării uleiurilor şi a echipamentelor care conţin PCB/PCT	Termen: 2010	Parţial	Echipamantele în funcţiune cu conţinut de PCB în concentraţii >50 ppm şi un volum > 5 dm3 pot fi utilizate până la sfârşitul existenţei lor utile
        Obiective prevăzute în Planul Naţional de Implementare
        Identificarea şi inventarierea PCB		Parţial	Primul Inventar Naţional al Echipamentelor cu PCB în volum mai mare de 5 dm3 a fost realizat în anul 2002 Materialele si echipamentele cu continut de PCB cu concentraţie cuprinsă între 50-500 ppm si volum mai mic de 5 dm3 nu sunt incluse in Inventarul Naţional
        Gospodărirea raţională a depozitelor de PCB		–	Acest obiectiv se adrează unor prevederi ale HG 173/2000 care au fost aborgate în anul 2005. Prin urmare nu se impune evaluarea acestui obiectiv
        Eliminarea deşeurilor care conţin PCB		NU	În anul 2014, au fost raportate un număr total de 6.356 echipamente cu PCB scoase in uz necesar a fi eliminate

        

        II. Situaţia existentă

        Principalele aspecte identificate referitoare la gestionarea deşeurilor cu conţinut de PCB sunt următoarele:

      •  HG 173/2000 nu transpune corect prevederile Directivei 96/59/CE, principalele probleme identificate fiind:

        • o Lipsa în legislaţia actuală a prevederilor referitoare la echipamentele cu un conţinut de PCB într-un volum mai mic de 5 dm3;

        • o Definiţia eliminării nu este transpusă corect. Conform Directivei 96/59/CE, eliminarea inseamna „operaţiunile D8, D9, D10, D12 (numai în siguranţă, la adâncime, în depozite subterane în formaţiuni de rocă uscată şi numai pentru echipamentul conţinând PCB-uri şi PCBuri uzate care nu pot fi decontaminate) şi operaţiunea D15 prevăzută în anexa II A din Directiva 75/442/CEE”.

        • o Nerespectarea termenului de 2010 pentru pentru decontaminarea/eliminarea echipamentelor cu conţinut de PCB în volum mai mare de 5 dm3 aflate în funcţionare;

          

      •  Existenţa în anul 2014 de echipamente cu conţinut de PCB scoase din uz, pentru care nu s-a realizat operaţia de decontaminare şi/sau eliminare, cu toate că termenul limită prevăzut de legislaţie este anul 2010;

      •  Secretariatul pentru compuşi desemnaţi nu este operaţional;

        II. Situaţia existentă

      •  Nu sunt elaborate schemele de colectare şi eliminare ale echipamentelor cu concentraţii de PCB mai mici de 500 ppm (0,05%) dar mai mari de 50 ppm (0,005%), care nu sunt cuprinse în Inventarul Naţional (cu un volum mai mic de 5 dm3).

        

2. II.14 Deşeuri de azbest

   1. II.14.1 Generarea deşeurilor de azbest

      II. Situaţia existentă

      Generarea deşeurilor cu conţinut de azbest depinde de modul în care este gestionat azbestul, substanţă chimică periculoasă reglementată prin Regulamentul REACH.

      Conform prevederilor HG nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest, cu modificările şi completările ulterioare (HG nr. 124/2003), comercializarea şi utilizarea azbestului şi a produselor cu conţinut de azbest a fost interzisă în România în anul 2007. Însă, produsele care conţin azbest şi care au fost instalate sau se aflau în funcţiune înainte de data de 1 ianuarie 2005, pot fi utilizate până la încheierea ciclului de viaţă, prevedere care se regăseşte şi în Regulamentul REACH.

      La nivel naţional nu există date disponibile privind cantitatea de azbest pusă pe piaţa până în anul 2007, nici reglementări privind obligativitatea identificării, raportării şi monitorizării materialelor cu conţinut de azbest.

      De asemenea, în ceea ce priveşte deşeurile cu azbest, nu există prevederi specifice privind raportarea acestui tip de deşeuri. Mai mult, ţinând cont că azbestul se regăseşte preponderent în materialele de construcţii, iar acest flux de deşeuri la rândul său nu este în prezent reglementat specific, face dificilă evaluarea sistemului de gestionare a deşeurilor cu conţinut de azbest.

      

      3.112

      3.117

      2.319

      1.376

      466

      4.000

      3.000

      2.000

      1.000

      0

      2010

      2011

      2012

      an

      2013

      2014

      Figura II-43 prezintă estimarea cantităţilor de deşeuri de azbest generate în perioada 2010-2014. Se observă o variaţie mare a cantităţilor generate, care poate fi pus pe seama, în principal, a lipsei de date pentru acest flux cât şi pe lipsa unei gestionări corespunzătoare atât a deşeurilor cu conţinut de azbest, cât şi a deşeurilor din construcţii şi desfiinţări (cantităţi generate şi necolectate, lipsa unor proceduri pentru identificarea şi gestionarea deşeurilor cu conţinut de azbest etc).

      tone

      Figura II-43: Evoluţia generării deşeurilor cu azbest, 2010-2014

      Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM

      

   2. II.14.2 Gestionarea deşeurilor de azbest

      Gestionarea deşeurilor cu conţinut de azbest se realizează prin operatorii de colectare şi operatorii de tratare.

      II. Situaţia existentă

      În anul 2014, conform datelor ANPM, deşeurile cu conţinut de azbest au fost eliminate în proporţie de 99% prin depozitare (operaţie D5) respectiv aproximativ 2.600 tone. O cantitate de 22 tone de deşeuri de azbest au fost incinerate (operaţia D10).

      La nivel naţional există două depozitele de deşeuri nepericuloase prevăzute cu celule speciale pentru depozitarea deşeurilor cu conţinut de azbest în condiţiile impuse de legislaţia specifică:

      •  Depozit deşeuri industriale nepericuloase clasa „b” operat de S.C. FIBROCIM S.R.L.;

      •  Depozit deşeuri industriale nepericuloase clasa „b” prevăzut cu o celula distinctă pentru depozitarea deşeurilor periculoase (inclusiv deşeuri cu conţinut de azbest) operat de S.C. Vivani Salubritate S.A.

        Capacitatea totală proiectată a celor două depozite este de 114.158 m3 (135.491 tone) din care aproximativ 100.000 tone capacitate disponibilă la sfârşitul anului 2015.

        Considerând cantitatea medie depozitată în perioada 2010-2015 se poate aprecia ca depozitele de azbest aflate în funcţionare au o capacitate suficientă pentru perioada de planificare. Însă, odată cu implementarea unor măsuri pentru gestionarea corespunzătoare a acestui flux, este de aşteptat creaşterea semnificativă a cantităţilor eliminate.

   3. II.14.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

      Pentru perioada de analiză, 2010-2014, nici în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 şi nici într-un alt document de planificare nu sunt prevăzute obiective şi ţinte privind deşeurile cu conţinut de azbest.

      Principalele deficienţe identificate pentru perioada de analiză sunt urmatoarele:

      •  Lipsa unor reglementări şi proceduri privind obligativitatea identificării, raportării şi monitorizării materialelor cu conţinut de azbest;

      •  Lipsa unor reglementări specifice pentru raportarea cantităţilor de deşeuri cu azbest;

      •  Lipsa unor proceduri privind gestionarea deşeurilor de azbest.

        

3. II.15 Deşeuri medicale

   II. Situaţia existentă

   Categoria 18 din Lista europeana a deşeurilor este reprezentată de deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare şi din activităţi veterinare şi/sau cercetări conexe (cu excepţia deşeurilor de la prepararea hranei în bucătării sau restaurante, care nu au legătură directă cu activitatea sanitară) şi cuprinde două sub-categorii:

   •  18 01 – deşeuri rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile sanitare;

   •  18 02 – deşeuri din unităţile veterinare de cercetare, diagnostic, tratament şi prevenire a bolilor.

   Colectarea si prelucrarea datelor privind generarea şi gestionarea deşeurilor rezultate din unităţile veterinare de cercetare, diagnostic, tratament şi prevenire a bolilor şi a subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman rezultate de la operatorii economici sunt realizate de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – ANSVSA.

   În cele ce urmează sunt prezentate date şi informaţii privind deşeurile din sub-categoria 18 01, care sunt denumite generic deşeuri medicale.

   1. II.15.1 Generarea deşeurilor rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile sanitare

      Deşeurile medicale produse de unităţile sanitare pot fi considerate ca rezultând din surse majore sau minore, astfel, aşa cum stipulează Organizaţia Mondială a Sănătăţii în publicaţia Safe management form healthcare activities, Second edition, 2014. Sursele majore de producere a deşeurilor medicale sunt: cabinetele medicale, sălile de operaţii, laboratoarele, secţiile de radiologie şi chimioterapie, serviciile de ambulanţă, campaniile de vaccinare, serviciile de curăţenie şi întreţinere şi cele de servire a mesei. Cele minore sunt reprezentate de cabinetele medicale şi cele stomatologice, precum şi îngrijirea sănătăţii la domiciliu.

      În tabelele de mai jos sunt prezentate datele existente privind cantităţile de deşeuri medicale generate în perioada de analiză, 2010 – 2014. Modul de prezentare a datelor diferă pentru că pentru perioade diferite datele au fost colectate în baza unor metodologii diferite. Astfel, pentru perioada 2010 – 2012 datele au fost colectate în baza Ordinului ministrului sănătăţii nr. 219/2002 (cantităţile raportate reprezintă medii anuale, calculate ca medie aritmetică a celor patru raportări trimestriale). Începând cu anul 2013 metodologia în baza cărora se colectează aceste date este aprobată prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale (Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1226/2012). Schimbarea de interes în cadrul acestei metodologii este obligativitatea utilizării în raportări a codurilor din Lista europeană a deşeurilor.

      

      Tabel II-42: Generarea deşeurilor din activităţi medicale 2010 – 2012

      Categorie deşeu	2010	2011	2012
      Cantitatea totală (tone/an)	36.653	34.511	33.732
      Cantitatea totală de deşeuri periculoase (tone), din care:	10.501	8.848	8.926
      Cantitatea de deşeuri infecţioase (tone/an)	9.037	7.947	7.622
      Cantitatea de deşeuri înţepătoare tăietoare (tone)	1.464	1.351	1.204
      Cantitatea de deşeuri nepericuloase (tone/an)	26.149	25.663	24.807

      II. Situaţia existentă

      Sursa: Ministerul Sănătăţii – Institutul de Sănătate Publică Bucureşti

      Tabel II-43: Generarea deşeurilor din activităţi medicale, 2013 – 2014

      Cod deşeu	Cantitate generată (tone) 2013 2014
      180101 obiecte ascuţite şi 180103* deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea infecţiilor	596,73	1.215,70
      180102 fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat şi 180103* deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea infecţiilor	338,8	2.095,81
      180103* deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea infecţiilor	6.744,23	9.527,41
      180104 deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea infecţiilor	17.665,32	7.751,28
      180106* chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase	210	1.055,49
      180107 chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06	5,98	263,89
      180108* medicamente citotoxice şi citostatice	52,83	87,59
      180109 medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08	30,6	65,45
      180110* deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice	0,15	95,40
      Total	25.645	22.158

      Sursa: Ministerul Sănătăţii – Institutul de Sănătate Publică Bucureşti

      Se observă o scădere continuă la nivel naţional a cantităţilor totale de deşeuri generate. Cea mai mare variaţie este înregistrată în perioada 2012-2013, cand a fost schimbată metodologia de raportare a datelor.

      În perioada 2013 -2014 ponderea cea mai mare o au deşeurile cu codul 18 01 04 deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea

      

      infecţiilor (66%, respectiv 35%) şi 18 01 03* deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor masuri speciale privind prevenirea infecţiilor (25%, respectiv 43%).

      Trebuie menţionat faptul că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, toate obiectele ascuţite şi fragmentele şi organele umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat sunt colectate şi gestionate ca deşeuri periculoase.

II. Situaţia existentă

1. II.15.2 Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile sanitare

   Pentru gestionarea cantităţilor de deşeuri generate de unităţile sanitare, fiecare unitate care este producător de deşeuri este obligată să ţină o evidenţă separată, pentru fiecare categorie de deşeuri.

   Gestionare deşeurilor medicale implică atât reprezentanţii unităţii sanitare cât şi ai operatorilor economici care se ocupă cu transportul şi/sau reutilizarea, reciclarea, tratarea, depozitarea sau eliminarea finală a deşeurilor medicale.

   Conform datelor prezentate în Raportul privind Starea Mediului, în anul 2013 au raportat date, în medie 553 de unităţi sanitare cu paturi publice şi private (inclusiv unităţi sanitare din ministerele cu reţea sanitară proprie), din care 45 din municipiul Bucureşti. Important în cazul generării deşeurilor medicale periculoase este faptul că toate unităţile sanitare raportoare realizează separarea şi colectarea pe categorii a deşeurilor generate în recipiente corespunzătoare, în proporţie de 100%, astfel:

   •  88% din unităţile sanitare investigate folosesc sac galben pentru colectarea deşeurilor medicale;

   •  84% din unităţile sanitare folosesc cutie de carton cu sac galben în interior pentru colectarea deşeurilor infecţioase şi a deşeurilor anatomo-patologice şi părţi anatomice;

   •  98 % din unităţile sanitare utilizează recipientele din material plastic rigid rezistente la acţiuni mecanice, cu închidere temporară şi definitivă pentru colectarea deşeurilor înţepătoare-tăietoare;

   •  87% din unităţi folosesc sac negru sau transparent din plastic pentru colectarea deşeurilor nepericuloase, care nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor.

     Pentru alte categorii de deşeuri medicale, respectiv deşeuri chimice periculoase, medicamente expirate, deşeuri chimice nepericuloase se folosesc şi alte tipuri ambalaje. Pentru deşeurile de amalgam de la tratamentele stomatologice se utilizează recipiente speciale puse la dispoziţie de către operatorii economici autorizaţi, care preiau spre tratate deşeurile.

     Transportul deşeurilor periculoase medicale se realizează pe un circuit separat faţă de cel al pacienţilor şi vizitatorilor, în interiorul unităţii sanitare în proporţie de 64%, iar în unele cazuri acest lucru este condiţionat de un anumit interval orar. Restul unităţilor sanitare cu paturi nu au precizat. 84% din unităţile sanitare publice şi private au raportat că deţin şi utilizează containere mobile în spaţiul de stocare temporară a deşeurilor, iar 30% folosesc cărucioare speciale pentru transportul intern al deşeurilor. Unităţile sanitare au menţionat faptul ca deţin spaţii de stocare temporară a deşeurilor generate.

     

     În ceea ce priveşte colectarea deşeurilor medicale periculoase la nivel naţional există un număr de 67 de operatori economici, care operează prin intermediul a 80 de puncte de lucru. Aceştia colectează difererenţiat în funcţie de tipurile de deşeuri medicale folosind codurile stabilite de legislaţia în vigoare.

     

     9

     8

     7

     6

     5

     4

     3

     2

     1

     0

     nr. operatori economici

     II. Situaţia existentă

     Figura II-44: Operatori economici autorizaţi pentru colectarea deşeurilor medicale periculoase, 2013 – 2014

     Sursa: Ministerul Sănătăţii – Institutul de Sănătate Publică Bucureşti

     La nivel naţional există un număr de 35 de spitale care deţin 44 instalaţii de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase, şi 8 operatori economici care deţin 12 astfel de instalaţii. Conform prevederilor Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1279/2012 pentru aprobarea Criteriilor de evaluare, a condiţiilor de funcţionare şi monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase, doar deşeurile înţepătoare- tăietoare (cod 18 01 01) şi deşeuri infecţioasele (18 01 03*) pot fi decontaminate termic la temperaturi scăzute.

     Figura II-45: Distribuţia instalaţiilor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase la nivel naţional

     

     

     II. Situaţia existentă

     Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti

     În conformitate cu datele ANPM, la nivelul anului 2015 existau la nivel naţional 12 instalaţii de incinerare a deşeurilor periculoase autorizate (Figura II-55). Aceste instalaţii nu deservesc numai unităţile sanitare, ci sunt utilizate şi pentru incinerarea altor tipuri de deşeuri periculoase.

     Referitor la modul de gestionare a deşeurilor medicale, conform datelor prezentate în Raportul anual privind starea mediului în România, anul 2012, respectiv 2013, situaţia este următoarea:

   •  anul 2011: cantitatea totală de deşeuri medicale periculoase eliminată prin incinerare este de 5131,84 tone/an (reprezentând 58% din cantitatea totală de deşeuri medicale periculoase), cantitatea de deşeuri medicale periculoase tratate prin sterilizare termică este de 2831,36 tone/an din care: în sistem centralizat 2565,92 tone/an şi în echipamente de neutralizare de capacitate relativ mică la nivelul unităţii sanitare 265,44 tone/an;

   •  anul 2012: cantitatea totală de deşeuri medicale periculoase eliminate prin incinerare este de 5811 tone/an (reprezentând 65.1% din cantitatea totala de deşeuri medicale periculoase), cantitatea de deşeuri medicale periculoase tratate prin sterilizare termică este de 2071 tone/an din care: în sistem centralizat 1740,57

     

     tone/an şi în echipamente de neutralizare de capacitate relativ mică la niveluri unităţii sanitare 330,26 tone/an.

     II. Situaţia existentă

     Există unităţi sanitare care utilizează două alternative de eliminare finală a deşeurilor medicale: prin incinerare sau prin instalaţii instalaţiilor de tratare prin decontaminare termică – sterilizare termică (fie echipament propriu, fie printr-o firma specializată). După tratarea prin sterilizare termică deşeurile sunt depozitate în depozite de deşeuri nepericuloase.

2. II.15.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

   Pentru perioada de analiză, obiectivele şi ţintele privind deşeurile medicale sunt, ca şi în cazul celorlalte fluxuri de deşeuri, prevăzute în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013.

   Tabel II-44: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile medicale

   Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
   Reducerea cantităţii de deşeuri medicale infecţioase şi periculoase de către spitale prin colectarea separată (pe categorii de deşeuri) şi eliminarea finală a acestora într-o manieră ecologic raţională şi eficientă economic	Termen: Permanent	Parţial	Toate obiectele ascuţite şi fragmentele şi organele umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (periculoase şi nepericuloase) sunt colectate şi gestionate ca deşeuri periculoase
   Introducerea sistemului de colectare separată şi pentru deşeurile nepericuloase rezultate din activitatea medicală	Termen: 2007	DA
   Asigurarea condiţiilor necesare pentru depozitarea temporară a deşeurilor infecţioase şi periculoase	Termen: Permanent	DA
   Interzicerea depozitării finale a deşeurilor periculoase fără pretratare, în vederea inertizării totale. În cazul deşeurilor infecţioase şi periculoase vor fi excluse metodele de pretratare care transferă poluanţi în alţi factori de mediu	Termen: Începând cu anul 2008	DA

   Legea nr. 211/2011 prevede la art. 52 printre atribuţiile Ministerului Sănătăţii elaborarea strategiei şi programului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi

   

   orice alte activităţi care generează deşeuri incluse în sub-categoria 18 01 şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora.

   II. Situaţia existentă

   De asemenea, Ordinul ministrului sănăţii nr. 1226/2012 menţionează faptul ca Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică, elaborează strategia şi planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale la nivel naţional, pe baza planurilor de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţi medicale întocmite la nivel judeţean şi la nivelul Municipiului Bucureşti.

   În ciuda existenţei acestor prevederi legislative, strategia naţională şi programul naţional de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeuri incluse în sub-categoria 18 01 nu sunt încă aprobate.

   O alta problemă actuală legata de gestionarea deşeurilor medicale, este numărul redus al instalaţiilor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase (în incinta unităţilor sanitare sau în sistem centralizat). Astfel, în prezent în 14 judeţe nu există nicio instalaţie de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase.

   În ceea ce priveşte deşeurile din unităţile veterinare, în prezent în legislaţie nu există prevederi specifice atât în ceea ce priveşte gestionarea, cât şi în ceea ce priveşte raportarea de date.

1. II.16 Deşeuri industriale nepericuloase

   1. II.16.1 Generarea deşeurilor industriale nepericuloase

      II. Situaţia existentă

      Cantităţile de deşeuri industriale generate în perioada 2010-2014 de către principalele sectoare industriale sunt prezentate în Tabel II-45. Datele se referă numai la deşeurile specifice activităţii de producţie, şi nu includ deşeuri similare celor menajere şi alte fluxuri de deşeuri, care nu rezultă din procesul de producţie (de exemplu deşeuri de ambalaje, deşeuri din construcţii şi demolări, uleiuri uzate, deşeuri de echipamente electrice şi electronice etc.).

      Tabel II-45: Generarea deşeurilor industriale, inclusiv industria extractivă, pe secţiuni CAEN, 2010-2014

      Cantitate (tone/an) 2010 2011 2012 2013 2014
      Industria extractivă (CAEN 05-09, capitol 01 din Lista deşeurilor)*
      Total deşeuri	175.303.735	195.711.915	223.090.321	218.661.298	182.493.266
      Deşeuri nepericuloase	175.265.251	195.678.141	222.993.681	218.532.915	182.375.085
      Industria prelucrătoare (CAEN 10-33, capitolele din Lista deşeurilor 02.02-02.07, 03, 04, 06-09, 10.02-10.14, 11,12)
      Total deşeuri	3.777.704	4.248.032	3.244.528	3.802.836	4.408.486
      Deşeuri nepericuloase	3.657.204	4.162.602	3.195.731	3.734.953	4.344.891
      Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (CAEN 35, capitolele 05, 10.01 din Lista deşeurilor)
      Total deşeuri	5.813.275	6.502.799	9.013.526	6.894.308	6.871.205
      Deşeuri nepericuloase	5.813.236	6.502.798	9.013.526	6.893.986	6.871.205

      Sursa: Prelucrare date ANPM, * Nu fac obiectul PNGD

      Deşeurile rezultate din industria prelucrătoare (CAEN 10-33, capitolele din Lista deşeurilor 02.02-02.07, 03, 04, 06-09, 10.02-10.14, 11,12) au o pondere scăzută din cantitatea totală a deşeurilor rezultate din activităţi industriale (în medie circa 1,8%). Cea mai mare parte a acestor tipuri de deşeuri sunt deşeuri nepericuloase (circa 98%). Cantităţile de deşeuri generate în anul 2014 pentru principalele ramuri ale industriei prelucrătoare sunt prezentate în Tabel II-46. Ponderea cea mai mare o au deşeurile rezultate de la prelucrarea lemnului (circa 43% din totalul deşeuri nepericuloase rezultate din industria prelucrătoare) şi deşeurile din chimie, metalurgie şi siderurgie (circa 39%).

      Conform datelor EUROSTAT, în anul 2012 cantitatea de deşeuri din industria prelucrătoare din România reprezintă circa 2% din cantitatea totală generată în EU-28. Deşeuri rezultate de la prelucrarea lemnului, inclusiv fabricarea mobilei (CAEN 16, 31) au însă o pondere mai mare, reprezentând circa 6,5% din cantitatea generată în EU-28.

      

      Deşeurile de la producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şiaer condiţionat (CAEN 35) reprezintă circa 3,3% din cantitatea totală de deşeuri industriale şi sunt în cea mai mare parte deşeuri nepericuloase.

      Raportat la cantitatea totală generată la nivel european (EU-28), România generează circa 10%, cantităţi mai mari fiind generate doar de către Polonia, Grecia şi Bulgaria.

      II. Situaţia existentă

   2. II.16.2 Gestionarea deşeurilor industriale nepericuloase

      În Figura II-46 este prezentată evoluţia cantităţilor de deşeuri industriale (din industria prelucrătoare şi de la procesele termice) generate, valorificate şi eliminate în perioada 2010-2014. Din grafic se poate observa că cea mai mare parte a deşeurilor din industria prelucrătoare sunt valorificate, iar cea mai mare parte a deşeurilor de producţia şi furnizarea de energie sunt eliminate.

      

      10.000.000

      8.000.000

      6.000.000

      4.000.000

      2.000.000

      0

      2010

      Industria prelucrătoare

      2011

      2012

      2013

      2014

      Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apa calda şi aer condiţionat

      tone/an

      Generat Valorificat Eliminat Generat Valorificat Eliminat Generat Valorificat Eliminat Generat Valorificat Eliminat Generat Valorificat

      Eliminat

      Figura II-46: Generarea şi gestionarea deşeurilor industriale, 2010-2014

      Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM

      Date mai detaliate privind modul de gestionare a deşeurilor din industria prelucrătoare pentru anul 2014 sunt prezentate în Tabel II-46.

      Tabel II-46: Gestionarea deşeurilor din industria prelucrătoare, 2014

      Cantitate(tone/an) Generat Valorificat Eliminat
      Industria alimentară şi fabricarea produselor din tutun (CAEN 10, 12; sub-capitolele 0202-0206 din Lista deşeurilor)	401.862	323.224	48.982

      Cantitate(tone/an) Generat Valorificat Eliminat
      Fabricarea băuturilor (CAEN 11; sub-capitol 02 07 din Lista deşeurilor)	60.866	55.347	5.468
      Prelucrarea lemnului (CAEN 16, 31; sub-capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)	1.883.120	2.686.941	601
      Tăierea şi rindeluirea lemnului (CAEN 16.1; sub-capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)	1.306.855	1.338.898	2
      Fabricarea produselor din lemn, plută, paie şi din alte materiale vegetale (CAEN 16.20; sub-capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)	407.457	1.170.041	26
      Prelucrarea mobilei (CAEN 31, sub-capitolele 0301 şi 0302 din Lista deşeurilor)	168.808	178.002	573
      Fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie (CAEN 17; sub-capitolul 0303 din Lista deşeurilor)	73.530	40.216	33.719
      Industria textilă, pielărie şi blănărie (CAEN 13,14,15; capitolul 04 din Lista deşeurilor)	17.183	13.149	5.806
      Chimie, metalurgie, siderurgie, inclusiv tipografie (CAEN 18-29, capitolele 03-12 fără 10.01 din Lista deşeurilor)	1.696.515	1.091.731	182.651
      Alte activităţi industriale (CAEN 30, 32, 33)	211.816	244.533	11.230

      

      II. Situaţia existentă

      Sursa: Prelucrare date ANPM

      Corelat cu cantitatea de deşeuri generată, deşeurile din industria de prelucrare a lemnului şi din sectorul chimic, metalurgic şi siderurgic deţin ponderea cea mai mare din totalul deşeurilor valorificate. În cazul industriei de prelucrare a lemnului, cantitatea de deşeuri valorificată în anul 2014 este cu peste 40% mai mare decât cantitatea generată. Diferenţa cea mai mare între cantitatea valorificată şi cantitatea generată se înregistrează în cazul prelucrării primare a lemnului (cantitatea valorificată este de peste 2,8 ori mai mare decât cantitatea de deşeuri generată).

      Cantitatea de deşeuri valorificate mult mai mare decât cantitatea generată în cazul deşeurilor de la prelucrarea lemnului se înregistrează în întreaga perioada de analiza (2010-2014), în special în cazul judeţelor Alba şi Suceava. Ţinând seama de faptul că în cele două judeţe există operatori economici din industria de prelucrare a lemnului care sunt autorizaţi şi ca reciclatori, este foarte probabil să fi existat erori la încadrarea deşeurilor conform Listei deşeurilor. Astfel, este posibil ca în cantitatea de deşeuri reciclate din activitatea de producţie să fie incluse şi alte categorii de deşeuri, care sunt preluate în vederea valorificării.

      Gestionarea deşeurilor industriale nepericuloase se realizează fie în instalaţii proprii de valorificare sau eliminare, fie în alte instalaţii autorizate. În cazul în care valorificare/eliminarea se realizează în alte instalaţii autorizate, transportul la instalaţii se realizează fie de colectori autorizaţi, fie de către generatori.

      

      Valorificarea deşeurilor industriale nepericuloase

      

      Datele privind valorificarea deşeurilor din principalele ramuri ale industriei prelucrătoare sunt prezentate

      II. Situaţia existentă

      în figura de mai jos.

      Figura II-47:

      Valorificare deşeurilor din principalele ramuri ale industriei prelucrătoare, pe operaţiuni de valorificare, 2014

      Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM

      Din analiza datelor rezultă următoarele concluzii:

      •  Din totalul cantităţii de deşeuri industriale nepericuloase valorificate, ponderea cea mai mare o au cantităţile de deşeuri valorificate energetic (R1 – întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie) şi reciclarea/valorificarea substanţelor organice (R3). Atât în cazul operaţiunii de valorificare R1, cât şi în cazul operaţiunii R3, principala categorie de deşeuri valorificate sunt deşeurile de la prelucrarea lemnului, în special rumeguş, talaş, aşchii, resturile de scândura şi furnir (cod 03 01 05). Valorificarea energetică a acestor deşeuri se realizează prin utilizarea drept combustibil în centralele termice, iar valorificarea substanţelor organice consta, în principal, în utilizarea deşeurilor la fabricarea peleţilor şi brichetelor, care ulterior sunt utilizaţi ca şi combustibili;

      •  Principalele metode de valorificare a deşeurilor din industria alimentară sunt reciclarea/valorificarea substanţelor organice (R3) şi utilizarea în agricultură (R10);

      •  Deşeurile rezultate din industria chimică, metalurgică, siderurgică şi fotografică sunt valorificate prin operaţiunile R4 (reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici) şi R5 (reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice);

      •  Deşeurile rezultate de la fabricarea hârtiei şi produselor de hârtie sunt valorificare în proporţie de circa 50% în procesul de producţie (R3) şi circa 25% ca şi combustibil (R1);

      •  Circa 12% din totalul de deşeuri industriale nepericuloase valorificate sunt raportate că operaţiune R12 – schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiile R1-R10, inclusiv operaţiunile preliminare înainte de valorificare. Din analiza datelor se poate observa că schimbul de deşeuri inclusiv tratarea deşeurilor în vederea valorificării

      

      (R12) are ponderi foarte mari din totalul cantităţii valorificate în cazul deşeurilor din industria textilă, pielărie şi blănărie (circa 68%), fabricarea băuturilor (circa 39%), precum şi industria chimică, metalurgică, siderurgică şi tipografie (circa 25%).

      II. Situaţia existentă

      În anul 2014, doar circa 4% din deşeurile de la producţia de energie electrică şi termică au fost raportate ca valorificate. Din total cantităţii valorificate ponderea cea mai mare (circa 76%) o reprezintă operaţiunea R12 (schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiile R1-R10).

      Valorificare efectivă s-a realizat prin operaţiunea R5 (reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice) pentru cenuşile de vatră şi cenuşile zburătoare (coduri 10 01 01 şi 10 01 02) şi operaţiunea R1 (valorificare energetică) pentru deşeurile de la spălarea gazelor (cod 10 01 19). Cantitatea de deşeuri de la producţia de energie electrică şi termică efectiv valorificată are o pondere foarte scăzută din cantitatea total generată, respectiv circa 4%.

      Tabel II-47: Valorificare deşeurilor de la producţia de energie electrică/termică, 2014

      Cantitate(tone/an) R1 R5 R12 Total valorificat
      Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (CAEN 35; subcapitolul 10.01 din Lista deşeurilor)	1.776	69.677	229.398	300.851

      Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM

      Conform datelor ANPM, în anul 2016 sunt autorizaţi un număr de circa 800 operatori pentruvalorificarea deşeurilor industriale nepericuloase. Cei mai mulţi operatori sunt pentru valorificare energetică a deşeurilor (R1), dar şi pentru reciclarea/valorificarea substanţelor organice.

      Ca şi în cazul cantităţilor de deşeuri valorificate, şi în cazul operatorilor de valorificare se observă o pondere foarte mare (29%) a operatorilor autorizaţi pentru operaţiunea R12 (schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiile R1-R10 şi operaţiile de tratare înaintea valorificării).

      Tabel II-48: Operatori economici autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale nepericuloase, 2016

      Regiune dezvoltare		Nr. total de operatori
      Reg.	N-E	126
      Reg.	S-E	197
      Reg.	S	116
      Reg.	S-V	76
      Reg.	V	48
      Reg.	N-V	174
      Reg.	Centru	142
      Reg.	Buc.-Ilfov	7
      Total		886

      Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM

      

      După cum s-a prezentat, ponderea cea mai mare a deşeurilor valorificate din industria prelucrătoare o reprezintă deşeurile valorificate energetic. Principalele metode de valorificare energetică sunt utilizarea deşeurilor, în principal a deşeurilor din industria de prelucrare a lemnului, ca şi combustibil în centratele termice, fie valorificarea deşeurilor în fabricile de ciment. În prezent, în România exista şapte fabrici de ciment, care sunt autorizate să preia în vederea valorificării atât deşeuri periculoase, cât şi deşeuri nepericuloase (a se vedea secţiunea II.3.2).

      II. Situaţia existentă

      Eliminarea deşeurilor industriale

      Deşeurile din industria prelucrătoare sunt doar în mică parte eliminate, marea majoritate a cantităţii de deşeuri nepericuloase generate fiind valorificată. În anul 2014, ponderea deşeurilor nepericuloase eliminate a fost de circa 6% din cantitatea de deşeuri generată de industria prelucrătoare.

      Eliminarea deşeurilor nepericuloase se realizează fie în depozite proprii, în depozite autorizate pentru preluarea în vederea eliminării a deşeurilor de la terţi, precum şi în depozite de deşeuri municipale.

      Conform bazei de date ANPM, în prezent sunt în operare 13 depozite pentru deşeuri nepericuloase care aparţin operatorilor economici din industria prelucrătoare (marcate cu roşu pe harta de mai jos, cu excepţia depozitului de la Târgu Mureş, care nu aparţine industriei prelucrătoare). Depozitele de deşeuri nepericuloase aparţin: industriei alimentare (2 depozite – S.C. ARGUS S.A. Constanţa, S.C AGRANA ROMÂNIA S.A. Roman), industriei de fabricare a hârtiei şi produselor din hârtie (1 depozit – S.C. AMBRO S.A. Suceva), fabricare obiecte sanitare (1 depozit – S.C. CERSANIT S.A. Roman) şi industriei chimice, metalurgice şi siderurgice (9 depozite – S.C. CHIMCOMPLEX S.A. Borzeşti; S.C. ERDEMIR ROMÂNIA S.R.L. Târgovişte; OMV PETROM-Punct de lucru Combinat Doljchim Craiova; S.C. FORTUS S.A. Iaşi; S.C. ARCELORMITTAL TUBULAR PRODUCTS ROMAN S.A. Roman; S.C. TMK-ARTROM S.A. Slatina; S.C. ALRO ALUMINIU PRIMAR S.A. Slatina; S.C.

      DONAU CHEM S.R.L. Turnu Măgurele şi S.C. OLTCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea).

      Capacitatea totală a celor 13 depozite disponibilă la sfârşitul anului 2014 a fost de circa 0,6 milioane m3.

      Pe lângă aceste depozite, în anul 2013 a intrat în operare un depozit de deşeuri nepericuloase aparţinând S.C. VITALIA SALUBRITATEA PRAHOVA S.R.L. situat în oraşul Băicoi, judeţul Prahova, care este autorizat pentru preluarea în vederea eliminării a deşeurilor industriale nepericuloase de la terţi. Capacitatea proiectată a depozitului este de 1,1 milioane m3.

      O parte din deşeurile industriale nepericuloase sunt depozitate în depozitele de deşeuri municipale. Cantitatea depozitată în depozitele de deşeuri municipale va scădea în timp, odată cu închiderea tuturor depozitelor neconforme şi intrarea în funcţiune a depozitelor realizate prin proiectele SMID (care, în mare parte nu prevăd acceptarea la depozitare a deşeurilor industriale).

      

      

      Figura II-48: Depozite de deşeuri

      II. Situaţia existentă

      nepericuloase din industria prelucrătoare, 2016

      Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM

      Deşeurile nepericuloase rezultate de la producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (cod CAEN 35) sunt eliminate în proporţie covârşitoare peste 95% din cantitatea de deşeuri generată în anul 2014.

      În conformitate cu datele ANPM, în prezent există în funcţiune un depozit pentru deşeurile de la producerea şi furnizarea de gaze naturale, care aparţine Societăţii Naţionale de Gaze Naturale S.A. Sucursala Târgu Mureş. Depozitul a fost pus în operare în anul 2001, are o capacitatea proiectată de 98.000 şi o capacitate disponibilă la sfârşitul anului 2014 de

      73.000 m3.

      Pentru depozitarea deşeurilor de zgură şi cenuşă la centralele termo-electrice, la nivelul anului 2014 existau 14 depozite, care sunt prezentate în tabelul de mai jos.

      Tabel II-49: Depozite de zgură şi cenuşă, 2014

      Denumire operator economic Judeţ Tip depozit
      SC CET GOVORA SA	Vâlcea	Depozit cenuşă
      RAAN SUC.ROMAG-TERMO	Mehedinţi	Depozit zgură şi cenuşă
      CET Lignit	Arad	Depozit zgură şi cenuşă
      S.C.TERMICA S.A.SUCEAVA – CET PE HUILA	Suceava	Depozit zgură şi cenuşă
      SC ELECTROCENTRALE ORADEA SA	Bihor	Depozit zgură şi cenuşă
      COMPANIA LOCALA DE TERMOFICARE COLTERM SA TIMISOARA – DEPOZITUL DE ZGURĂ SI CENUŞĂ UTVIN	Timiş	Depozit zgură şi cenuşă
      UZINA ISALNITA	Dolj	Depozit zgură şi cenuşă mal stâng Jiu şi mal drept Jiu
      SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI	Gorj	Depozit zgură şi cenuşă nr.2
      SUCURSALA ELECTROCENTRALE TURCENI	Gorj	Depozit zgură şi cenuşă Valea Ceplea
      SUCURSALA ELECTROCENTRALE ROVINARI	Gorj	Depozit zgură şi cenuşă Gârla
      SC DALKIA TERMO IASI SA CET II	Iaşi	Depozit zgură şi cenuşă

      Denumire operator economic Judeţ Tip depozit
      ELECTROCENTRALE PAROSENI S.A.	Hunedoara	Depozit zgură şi cenuşă Valea Caprisoara
      Sucursala Electrocentrale Craiova II	Dolj	Depozit zgură şi cenuşă Valea Mânăstirii
      Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. Sucursala Electrocentrale Deva S.A.	Hunedoara	Depozit zgură şi cenuşă Bejan

      

      II. Situaţia existentă

      Sursa: ANPM

      HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor prevede în Anexa 5 – Calendarul de sistare/încetare a activităţii sau conformare pentru depozitele de deşeuri următoarele:

      •  până la sfârşitul anului 2006 trebuiau să sisteze/înceteze depozitarea un număr de 26 depozite de deşeuri industriale nepericuloase şi inerte (Tabel 5.6);

      •  de la 1 ianuarie 2007 şi până la 16 iulie 2009 trebuiau să sisteze/înceteze depozitarea un număr de 42 depozite de deşeuri industriale nepericuloase (Tabel 5.7);

      •  în perioada 2007-2013 trebuiau să sisteze depozitarea deşeurilor lichide un număr 23 depozite, care depozitau deşeuri de la termocentrale.

        Pentru implementarea Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri şi în conformitate cu prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, toate depozitele neconforme de deşeuri industriale periculoase şi nepericuloase trebuiau sa-şi sisteze, până în prezent, activitatea.

        În perioada 15.07.2009 – 22.11.2011, autorităţilor române le-au fost solicitate de către Comisia Europeană informaţii privind respectarea articolului 14 din Directiva 1999/31/CE, respectiv stadiul închiderii depozitelor neconforme de deşeuri, care trebuiau să-şi sisteze activitatea până la 16 iulie 2009. Autorităţile române au formulat răspunsuri, care au fost transmise în 23.09.2009, 06.12.2010, 26.04.2011 şi 07.12.2011. Informaţiile furnizate nu au fost considerate de către Comisia Europeană suficient de clare pentru a se concluziona că unele dintre aceste depozite au fost închise definitiv. În consecinţă, Comisia a declanşat acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor care face obiectul Cauzei 2012/2007, în data de 26.03.2012. Pe parcursul fazei precontencioase a acestei cauze, instituţia UE a invocat încălcarea de către România a anumitor dispoziţii ale Directivei 1999/31/CE prin neîndeplinirea obligaţiei de a lua toate măsurile necesare pentru a închide depozitele de deşeuri neconforme. România a întreprins demersuri în vederea conformării, dar nu a reuşit închiderea tuturor depozitelor de deşeuri neconforme, astfel că obiectul acţiunii priveşte în prezent 68 depozite de deşeuri (28 de depozite de deşeuri municipale, 26 de depozite de deşeuri industriale periculoase şi 14 depozite de deşeuri industriale nepericuloase). Dintre acestea, se precizează câteva depozite de deşeuri industriale nepericuloase:

      •  SC Celhart Donaris SA (Brăila)

      •  SC Energo Tech SRL (în prezent, Primăria Braşov) (Braşov)

      •  SC UATAA Motru SA (Gorj)

      •  SC SMR SA (în prezent, SC VESPA INVESTMENTS CONSULTING SRL) (Olt)

        

      •  SC Electrocarbon SA (în prezent, SC ELSID CARBON SRL) (Olt)

      •  SC Saturn SA (Alba)

      •  SC ISPAT Sidex SA (în prezent, Arcelor Mittal Galaţi SA) (Galaţi)

      •  SC Forever SRL (în prezent, SC Intermetaco SA) (Hunedoara)

      •  SC Elnav SA (Galaţi)

        II. Situaţia existentă

      •  SC Feral SA(în prezent, Ferom SA Cabinet Individual Insolventa Anton Stefan) (Tulcea)

      •  SC Someş SA (Cluj)

      •  SC Stratusmob SA (în prezent SC Stratuscom SRL Blaj) (Alba)

      •  SC CAROM SA- Batal de nămol (în prezent SC ENERGY BIO CHEMICALS SA Sucursala Carom Oneşti) (Bacău)

      •  SC Carbid Fox SA (în prezent, SC Teren Holding SRL) (Mureş).

      Având în vedere situaţia dificilă în care se află titularii unora dintre aceste depozite (insolvenţă şi faliment), la nivelul Ministerului Mediului au fost organizate întâlniri ale grupului de lucru constituit în conformitate cu prevederile Memorandumului privind închiderea tuturor depozitelor de deşeuri neconforme de pe teritoriul României, în condiţiile Directivei 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri, aprobat în şedinţa de Guvern din 13.07.2017. În continuare sunt realizate demersuri pentru identificarea soluţiilor care să permită României evitarea aplicării sancţiunilor pecuniare ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor referitoare la închiderea depozitelor de deşeuri neconforme. Conform Memorandumului, atibuţiile Administraţiei Fondului pentru Mediu se vor completa în vederea derulării demersurilor necesare în relaţie cu Comisia Europeană în scopul finanţării din fonduri europene (POIM) a închiderii şi a costurilor generate de monitorizarea post-închidere, exclusiv a depozitelor industriale neconforme (periculoase şi nepericuloase).

      În Figura II-49 este prezentată schema actuală a gestionării deşeurilor industriale, cu actori implicaţi, responsabilităţi operaţionale, financiare şi de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.

      

      

      Schema actuală a gestionarii deșeurilor industriale

      GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) –

      funcție de control

      Instalații proprii

      de

      valorifi /elimi

      care

      nare

      ACTIVITATE INDUSTRIALĂ

      Deșeuri generate din activitatea de producție

      COLECTORI AUTORIZAȚI

      OPERATORI VALORIFICARE

      /ELIMINARE

      AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI (ANPM), prin AGENȚIILE LOCALE PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI (APM)

      Legendă

      Contract

      Flux financiar Control Autorizare Raportare

II. Situația existentă

Figura II-49: Schema actuală a gestionării deșeurilor industriale

1. II.16.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire

   Pentru perioada de analiză, principalele obiective și ținte privind gestionarea deșeurile industriale nepericuloase sunt cele prevăzute în legislație și în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a deșeurilor pentru perioada 2003-2013.

   Tabel II-50: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile industriale nepericuloase

   Obiectiv	Țintă	Mod de indeplinire
   Îmbunătățirea mecanismelor economico- financiare pentru gestionarea deșeurilor industriale	2007	NU	Până în prezent nu a fost în aplicare niciun mecanism economic referitor la gestionarea deșeurilor industriale
   Îmbunătățirea sistemului Național de colectare, prelucrare și analizare a datelor și informațiilor privind gestionarea deșeurilor	2006	Parțial	Deși Agenția Naționala de Protecție a Mediului a implementat proiectul SIM – "Sistem Integrat de Mediu", care are ca scop gestionarea, prelucrarea și analiza în mod unitar a tuturor informațiilor din domeniul protecției mediului, calitatea datelor și informațiilor privind generarea și gestionarea deșeurilor, inclusiv a deșeurilor industriale nepericuloase, este scăzută. Acest lucru este determinat atât de încadrări incorecte a deșeurilor de către generatori, cât și de lipsa în marea parte din autorizațiile de mediu ale operatorilor care

   Obiectiv	Ţintă	Mod de indeplinire
   			valorifică deşeurile a codurilor de deşeuri acceptate, precum şi a codurilor operaţiilor de valorificare.
   Promovarea şi aplicarea principiului prevenirii în industrie	permanent	NU	Din analiza datelor pentru perioada 2010-2014 nu se constată o scădere a cantităţilor de deşeuri industriale generate.
   Eficientizarea controlului privind depozitarea deşeurilor netratate provenite din industria lemnului şi industria alimentară	2010	DA	Conform datelor ANPM, în anul 2014 marea majoritate a cantităţii de deşeuri din industria lemnului şi industria alimentară a fost valorificată
   Încurajarea valorificării prin procedee aerobe şi anaerobe a deşeurilor din industria lemnului şi industria alimentară	Valorificarea materială sau energetică a circa 50% din deşeurile biodegradabile până în 2013	Parţial	Cea mai mare parte a deşeurilor din industria lemnului este valorificată energetic. Se estimează că o parte din deşeurile din industria alimentară se valorifică prin procedee aerobe şi anaerobe (nu există informaţii concrete privind cantităţile de deşeuri astfel valorificate)
   Susţinerea valorificării energetice acolo unde valorificarea materială nu este fezabilă din punct de vedere tehnico-economic, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi mediului	Valorificarea energetică a 50% din cantitatea de rumeguş până în 2013	DA	Cea mai mare parte a deşeurilor din industria lemnului este valorificată energetic.
   Susţinerea valorificării materiale şi energetice a deşeurilor de la producerea energiei termice şi electrice, incinerare şi coincinerare (zgură, cenuşă de vatră, cenuşa zburătoare, gips de la centrale termoelectrice)	Valorificarea în construcţii a 30% din cenuşa zburătoare şi gipsul de rezultat de la termocentrale până în 2015	NU	95% din cantitatea deşeurilor din această categorie sunt eliminate
   Tratarea înaintea depozitării în cazul în care valorificarea nu este posibilă a deşeurilor de la producerea energiei termice şi electrice, incinerare şi coincinerare (zgură, cenuşă de vatra, cenuşă zburătoare, gips de la centrale termoelectrice)	Tratarea tuturor cantităţilor de zgură, cenuşă şi gips până în anul 2015	NU	95% din cantitatea deşeurilor din această categorie sunt eliminate fără o tratare prealabilă

   

   II. Situaţia existentă

   

   În plus faţă de aspectele legate de neîndeplinirea obiectivelor au mai fost identificate următoarele aspecte legate de gestionarea deşeurilor industriale nepericuloase:

   •  Aspecte de natura instituţională/organizaţională:

     • o Lipsa masurilor privind prevenirea generării deşeurilor industriale, în special deşeurile de la prelucrarea lemnului, care au ponderea cea mai mare din cantitatea deşeuri nepericuloase rezultată de la industria prelucrătoare;

       II. Situaţia existentă

     • o Cu excepţia prevederilor din legea cadru, nu există legislaţie specifică privind clasificarea ca subprodus, respectiv pentru încetarea statutului de deşeu;

   •  Aspecte de natură financiară şi investiţională:

     • o În vestul şi nord-vestul ţării nu există niciun depozit pentru eliminarea deşeurilor nepericuloase rezultate de la industria prelucrătoare;

     • o În prezent nu toate depozitele de deşeuri nepericuloase, care au sistat activitatea de depozitare conform prevederilor HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor au fost închise;

   •  Aspective privind raportarea:

     • o Nu există legislaţie clară privind raportarea datelor privind deşeurile;

     • o Deficienţe ale operatorilor economici generatori de deşeuri industriale în cunoaşterea modului de încadrare a deşeurilor în lista europeană a deşeurilor;

     • o Multe autorizaţii de mediu pentru instalaţiile de tratare a deşeurilor industriale nu conţin codurile de deşeuri acceptate la tratare şi/sau codul operaţiunii de tratare.

       

1. II.17 Deşeuri industriale periculoase

   1. II.17.1 Generarea deşeurilor industriale periculoase

      Cantităţile de deşeuri industriale periculoase se generează în cantitate scăzută faţă de deşeurile industriale nepericuloase.

      II. Situaţia existentă

      Tabel II-51: Cantităţi de deşeuri industriale periculoase generate, inclusiv din industria extractivă, 2010-2014

      Deşeuri industriale periculoase	2010	2011	2012	2013	2014
      Cantităţi totale generate (mii tone/an)	343,20	204,53	326,48	320,04	281,67
      Cantităţi de deşeuri generate din industria extractivă (mii tone/an)*	38,48	33,77	97,03	128,39	118,18
      Cantităţi de deşeuri de producţie generate din industria prelucrătoare şi în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică (mii tone/an)	304,72	170,76	229,46	191,65	163,48

      Sursa: ANPM, * Nu fac obiectul PNGD

      Datele arată o uşoară scădere a deşeurilor periculoase generate în perioada 2010-2014, cu excepţia anului 2011 când se înregistrează o scădere drastică de aproximativ 40%. Pentru anul 2014, cantitatea de deşeuri industriale periculoase a scăzut cu circa 18% faţă de anul 2010, respectiv cu 12% faţă de anul anterior. Se poate observa că în pofida creşterii economice a României manifestată în perioada 2010-2014 cantitatea de deşeuri industriale periculoase s-a plafonat sub 330 mii tone anual.

      Dacă se exclud cantităţile de deşeuri periculoase rezultate din industria extractivă, respectiv 42% din cantitatea de deşeuri industriale periculoase generată în cursul anului 2014, principalele trei categorii de deşeurilor periculoase sunt:

      •  05 – Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor;

        

        14

        0,44%

        12

        16%

        15

        5%

        03

        16 1% 04

        4%

        0,09%

        05

        42%

        11

        5%

        10

        13%

        07

        7%

        09

        1%

        08

        4%

        06

        2%

      •  12 – Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice;

      •  10 – Deşeuri din procesele termice.

        Figura II-50: Ponderea categoriilor de deşeuri industriale periculoase, 2014

        Sursa: Prelucrare date ANPM

        

   2. II.17.2 Gestionarea deşeurilor industriale periculoase

      Cea mai mare parte a deşeurilor industriale periculoase generate în perioada de analiză au fost valorificate.

      

      350

      300

      250

      200

      150

      100

      50

      0

      329,26

      304,72

      324,25

      229,46

      260,7

      170,76

      179,23

      278,66

      191,65

      74,25

      60,33

      86,93

      228,46

      163,48

      73,04

      2010

      2011

      2012

      anul

      Cantităţi valorificate

      2013

      2014

      Cantităţi generate

      Cantităţi eliminate

      mii tone/an

      II. Situaţia existentă

      Figura II-51: Cantităţi de deşeuri industriale gestionate, 2010-2014

      Sursa: ANPM

      În întreaga perioadă suma cantităţilor de deşeuri industriale periculoase valorificate şi eliminate depăşeşte cantităţile generate ceea ce poate duce la concluzia că au fost supuse unor operaţiuni de valorificare sau eliminare cantităţi de deşeuri industriale periculoase care se aflau în stocuri.

      Tabel II-52: Cantităţi de deşeuri industriale periculoase gestionate pe categorii de deşeuri, 2014

      Categorii deşeuri, conform Listei Europene a Cantitate Cantitate Deşeurilor valorificată eliminată (mii tone/an) (mii tone/an)
      03 – Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei, pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului	1,01	0,10
      04 – Deşeuri din industriile pielăriei, blănăriei şi textilă	0,13	0,01
      05 – Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor	108,81	29,14
      06 – Deşeuri din procese chimice anorganice	56,58	1,89
      07 – Deşeuri din procese chimice organice	5,96	4,85
      08 – Deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea straturilor de acoperire (vopsele, lacuri şi emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor şi cernelurilor tipografice	7,71	1,44
      09 – Deşeuri din industria fotografică	0,71	0,08
      10 – Deşeuri din procesele termice	11,53	11,04

      Categorii deşeuri, conform Listei Europene a Cantitate Cantitate Deşeurilor valorificată eliminată (mii tone/an) (mii tone/an)
      11 – Deşeuri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor şi a altor materiale; hidrometalurgie neferoasă	5,61	3,88
      12 – Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice	19,67	10,04
      14 – Deşeuri de solvenţi organici, agenţi de răcire şi carburanţi (cu excepţia 07 şi 08)	0,49	0,06
      15 – Deşeuri de ambalaje	7,26	6,47
      16 – Deşeuri nespecificate în altă parte cu excepţia deşeurilor cu codul 1601, a deşeurilor cu codul 1602 şi a bateriilor şi acumulatorilor cu codul 1606	2,97	4,05
      Total deşeuri industriale periculoase	228,46	73,04

      

      II. Situaţia existentă

      Sursa: Prelucrare date ANPM

      Valorificarea deşeurilor industriale periculoase

      Cea mai mare cantitate de deşeuri periculoase valorificate sunt:

      •  05 – Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor;

      •  06 – Deşeuri din procese chimice anorganice;

      •  12 – Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice;

      •  10 – Deşeuri din procesele termice.

        În anul 2014 proporţiile cantităţilor de deşeuri industriale periculoase valorificate printr-o anumită operaţiune de valorificare din totalul cantităţilor valorificate sunt prezentate în graficul de mai jos.

        

        1,27%

        1,44%

        1,93%

        0,83%

        0,54%

        0,04%

        4,88%

        3,23%

        0,03%

        43,43%

        42,39%

        R 12

        R 1

        R 4

        R 13

        R 9

        R 3

        R 10

        R 5

        R 2

        R 6

        R 11

        Figura II-52: Ponderea tipurilor de metode de valorificare a deşeurilor industriale periculoase, 2014

        Sursa: Prelucrare date ANPM

        

        Astfel cele mai utilizate metode de valorificare a deşeurilor industriale periculoase raportate pentru anul 2014 sunt:

        II. Situaţia existentă

      •  R 12 – schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11. În cazul în care nu există niciun alt cod R corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, mărunţirea uscată, condiţionarea, reambalarea, separarea şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11;

      •  R 1 – întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie.

        Următoarea metodă de valorificare utilizată în anul 2014, însă doar în procent aproximativ 5%, este: R 4 – reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici.

        În cazul deşeurilor industriale periculoase există două tipuri de valorificare – valorificarea materială (reintroducerea în diverse procese tehnologice) şi valorificarea energetică (în instalaţii de coincinerare).

        La nivel naţional există circa 40 de operatori economici autorizaţi pentru valorificarea materială a deşeurilor industriale periculoase.

        

        Figura II-53: Operatori economici autorizaţi pentru valorificarea materială a deşeurilor industriale periculoase

        Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM

        Informaţii privind instalaţiile de coincinerare sunt prezentate în secţiunea II.3.2.

        

        Eliminarea deşeurilor industriale periculoase

        Cea mai mare cantitate de deşeuri industriale periculoase eliminate în anul 2014 au fost deşeuri din următoarele categorii:

      •  05 – Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor;

      •  10 – Deşeuri din procesele termice;

        II. Situaţia existentă

      •  12 – Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice.

        Proporţiile cantităţilor de deşeuri industriale periculoase eliminate printr-o anumită operaţiune de eliminare din totalul cantităţilor eliminate sunt prezentate în graficul de mai jos.

        

        4,24% 3,90% 0,74%

        0,11%

        6,52%

        41,59%

        15,18%

        27,74%

        D 9

        D 10

        D 5

        D 15

        D 13

        D 14

        D 8

        D 1

        D 4

        D 12

        D 2

        Figura II-54: Ponderea tipurilor de metode de eliminare a deşeurilor industriale periculoase, 2014

        Sursa: Pe baza datelor furnizate de ANPM

        Cele mai utilizate metode de eliminare raportate pentru anul 2014 sunt:

      •  D 9 – tratarea fizico-chimică neprevăzută în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12, de exemplu, evaporare, uscare, calcinare şi altele asemenea;

      •  D 10 – incinerarea;

      •  D 5 – depozite special construite, de exemplu, depunerea în compartimente separate etanşe, care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediul înconjurător şi altele asemenea.

        Următoarea metodă de eliminare pentru anul 2014 este: D 15 – stocarea înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 14, excluzând stocarea temporară, înaintea colectării, în zona de generare a deşeurilor.

        

        Astfel, eliminarea deşeurilor se face fie în instalaţii de incinerare, fie în depozite de deşeuri industriale periculoase, Instalaţiile de eliminare sunt fie ale generatorilor de deşeuri, fie ale altor operatori economici autorizaţi pentru eliminarea deşeurilor.

        La nivel naţional sunt în prezent 12 instalaţii de incinerare care tratează deşeurile industriale preluate de la terţi, respectiv 7 instalaţii care tratează deşeurile industriale generate din activităţile proprii.

        

        II. Situaţia existentă

        Figura II-55:

        Incineratoare pentru deşeuri industriale periculoase, 2016

        Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM

        În ceea ce priveşte depozitarea, în prezent există 10 depozite pentru deşeuri periculoase, din care doar 2 preiau deşeuri de la terţi, restul fiind depozite aparţinând generatorilor.

        

        Figura II-56: Depozite pentru deşeuri industriale periculoase, 2016

        Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM

        

        II. Situaţia existentă

        Aşa cum precizam şi la Cap. II.16.1, Comisia Europeană a declanşat acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor care fac obiectul Cauzei 2012/2007, în data de 26.03.2012. România a întreprins demersuri în vederea conformării, dar nu a reuşit închiderea tuturor depozitelor de deşeuri neconforme, astfel că obiectul acţiunii priveşte în prezent inclusiv 25 de depozite de deşeuri industriale periculoase, printre care:

      •  SC Turnu SA Proprietar actual SC DONAU CHEM SRL (Teleorman)

      •  SC Rafinaria Dărmăneşti SA Batal 1 (în prezent, SC Petrochemical SRL) (Bacău)

      •  SC Rafinaria Dărmăneşti SA Batal 2 (în prezent, SC Petrochemical SRL) (Bacău)

      •  SC Azomureş SA (Mureş)

      •  SC Prestsal SA Mediaş (Sibiu)

      •  SC Sometra SA Copşa Mică (Sibiu)

      •  SC Bicapa SA (în prezent, SC Wastes Ecotech SRL) (Mureş)

      •  SC Cemtrade SA Oradea (în prezent, SC INGENS TRADE SRL) (Bihor)

      •  SC Cemtrade SA Oradea (în prezent, SC Fibrocim SRL) (Bihor)

      •  SC Rafinăria Vega Ploieşti SA (Prahova)

      •  SC Sinteza SA (Bihor)

      •  SC Sinteza SA (Bihor)

      •  SC Rafinăria „Venus Oilreg” SA Rm. Sărat (în prezent, SC REMAT METAL MASTER SRL) (Buzău)

      •  SC Romplumb SA(în prezent, SC EXITECO SRL) (Maramureş)

      •  SC Rafinăria Steaua Română SA (Prahova)

      •  SC Rafinăria Steaua Română SA (Prahova)

      •  SC Petrol Derna SA (Bihor)

      •  SC Petrol Derna SA (Bihor)

      •  SC Petrolsub SA(depozit Dolea) (în prezent, SC ECODIESEL SRL ) (Bihor)

      •  SC Petrolsub SA (depozit Bata Dolea) (în prezent, SC ECODIESEL SRL ) (Bihor)

      •  SC Petrolsub SA (depozit Ecodiesel)(în prezent, SC ECODIESEL SRL ) (Bihor)

        

      •  SC Ario SA (în prezent, SC Termotehnic Com SRL) (Bistriţa Năsud)

      •  SC Fermit SA Rm.Sărat (Buzău)

      •  SC Rafinăria Astra Română SA (în prezent, persoană fizică Nica Nicoliţă) (Prahova)

      •  SC Sofert SA (Bacău)

      •  SC Neferal SA (în prezent, SC Ekoivest SRL) (Ilfov).

        II. Situaţia existentă

        Ca şi în cazul depozitelor de deşeuri industriale nepericuloase, având în vedere situaţia dificilă în care se află titularii unora dintre aceste depozite (insolvenţă şi faliment), la nivelul Ministerului Mediului au fost organizate întâlniri ale grupului de lucru constituit în conformitate cu prevederile Memorandumului privind închiderea tuturor depozitelor de deşeuri neconforme de pe teritoriul României, în condiţiile Directivei 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999. Atribuţiile Administraţiei Fondului pentru Mediu se vor completa în vederea derulării demersurilor necesare în relaţie cu Comisia Europeană în scopul finanţării din fonduri europene (POIM) a închiderii şi a costurilor generate de monitorizarea post-închidere, exclusiv a depozitelor industriale neconforme (periculoase şi nepericuloase).

        Schema actuală a gestionării deşeurilor industriale periculoase este aceeaşi cu schema de gestionare a deşeurilor industriale nepericuloase prezentată în secţiunea II.16.2.

   3. II.17.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

      Pentru perioada 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile industriale periculoase sunt cele prevăzute în Strategia Naţională şi Planul National de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013.

      

      II. Situaţia existentă

      Tabel II-53: Modul de îndeplinire a principalelor obiective şi ţinte privind deşeurile industriale periculoase

      Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
      Dezvoltarea unei politici naţionale care să conducă la crearea/apariţia unui sistem de gestionare a deşeurilor periculoase eficient din punct de vedere ecologic, economic şi just din punct de vedere social	în 2007.	Parţial NU
      	Termen: 2004-2006	NU
      Promovarea şi aplicarea principiului prevenirii generării deşeurilor periculoase şi pe cât posibil a principiului proximităţii în tratarea/eliminarea deşeurilor periculoase	Susţinerea aplicării tehnicilor de minimizare a deşeurilor şi tratare îmbunătăţită specifice diferitelor deşeuri periculoase	Parţial	S-au realizat mai mult acţiuni de informare
      Minimizarea impactului deşeurilor periculoase asupra sănătăţii şi mediului	în cuptoarele de ciment	DA
      Înfiinţarea de servicii de colectare şi transport pentru deşeurile periculoase	Permanent	DA
      Încurajarea tratării deşeurilor periculoase în vederea: caracteristicilor periculoase	Retehnologizarea şi repunerea în funcţiune a instalaţiilor de tratare a deşeurilor periculoase din cadrul întreprinderilor existente	Parţial

      •  Revizuirea politicii de sancţiuni şi a amenzilor pentru neconformarea cu legile de mediu. Termen: Periodic

      •  Finalizarea şi aprobarea întregii legislaţii secundare referitoare la deşeurile periculoase în concordanţă cu cerinţele actelor normative privind deşeurile, inclusiv Legea 426/2001 pana

      •  Pregătirea notelor de îndrumare tehnică, în sprijinul legislaţiei referitoare la deşeurile periculoase.

      •  Promovarea reciclării materialelor neferoase folosind topitoriile existente

      •  Promovarea valorificării termoenergetice a deşeurilor periculoase

      •  valorificării (dacă este posibil)

      •  facilitării manipulării

      •  diminuării

      Obiectiv	Ţinta	Mod de îndeplinire
      Asigurarea de condiţii adecvate pentru facilităţile de tratare şi eliminare a deşeurilor	Verificarea statutului legal/ilegal al locurilor existente de stocare, tratare şi depozitare a deşeurilor industriale Termen: 2007	DA
      Crearea condiţiilor ca noile instalaţii şi facilităţi să fie proiectate, construite şi să opereze la nivelul cerinţelor Uniunii Europene	Realizarea depozitelor conforme cu UE pentru deşeuri periculoase Termen: 2007	DA
      Dezvoltarea şi implementarea eficientă a unor instrumente economico-financiare care să asigure o piaţă viabilă a deşeurilor de producţie periculoase prin aplicarea principiului poluatorul plăteşte şi a principiului responsabilităţii producătorului		NU	Nu sunt implementate instrumente economice
      Dezvoltarea sistemului informatic privind deşeurile periculoase în concordanţă cu cerinţele UE	Dezvoltarea unui Sistem Informatic îmbunătăţit privind Gestiunea Deşeurilor Periculoase Termen: 2007	DA	Deşi sistemul este funcţional din 2014, calitatea datelor şi informaţiilor privind generarea şi gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor industriale periculoase, este scăzută. Acest lucru este determinat în principal de încadrări incorecte a deşeurilor de către generatori.

      

      II. Situaţia existentă

      Principalele aspecte identificate legate de gestionarea deşeurilor industriale periculoase sunt:

      •  Aspecte de natura instituţională/organizaţională:

        • o Lipsa masurilor privind prevenirea generării deşeurilor industriale periculoase;

        • o Nu există legislaţie naţională privind clasificarea ca subprodus, respectiv pentru încetarea statutului de deşeu;

      •  Aspecte de natură financiară şi investiţională:

        • o În prezent exista numai două depozite pentru deşeuri periculoase pentru terţi;

          

      •  Aspecte de raportare:

        • o Nu există legislaţie clară privind raportarea;

        • o Deficienţe ale operatorilor economici generatori de deşeuri industriale în cunoaşterea modului de încadrare a deşeurilor în lista europeană a deşeurilor;

          II. Situaţia existentă

        • o Multe autorizaţii de mediu pentru instalaţiile de tratare a deşeurilor industriale nu conţin codurile de deşeuri acceptate la tratare şi/sau codul operaţiunii de tratare.

   4. II.17.4 Situri contaminate

      Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a deşeurilor pentru perioada 2003- 2013 (aprobate prin HG nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor şi a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, cu modificările ulterioare) prevăd următoarele obiective pentru situri contaminate:

      •  Atingerea obiectivelor de calitate privind apele de suprafaţă, apa subterană şi asigurarea îndeplinirii obligaţiilor internaţionale ale României în domeniul conservării biodiversităţii ecologice pe fluviul Dunărea (Convenţia Cadru a Dunării) – acţiuni legislative şi instituţionale pentru pregătirea politicii de gestiune a zonelor contaminate istoric de deşeuri periculoase din România, termen 2007;

      •  Punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor privind terenurile contaminate – termen 2007;

      •  Prevenirea apariţiei de noi terenuri contaminate prin aplicarea tehnologiilor adecvate de tratare/eliminare a deşeurilor periculoase generate – întărirea controlului asupra modului de eliminare a deşeurilor periculoase, termen permanent.

        Primul obiectiv a fost realizat prin aprobarea HG nr. 1408/2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului în scopul identificării prejudiciilor aduse acestora şi stabilirii responsabilităţilor pentru refacerea mediului geologic.

        Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a realizat în perioada 2007-2008 Inventarul Naţional preliminar privind siturile potenţial contaminate. Ţinând cont de prevederile legislaţiei de mediu specifice şi de nivelul informaţiilor din inventar s-a considerat împărţirea siturilor în două categorii: a) situri potenţial contaminate; b) situri contaminate. Inventarul Naţional a fost actualizat în luna noiembrie 2013 pe baza datelor obţinute de la autorităţile publice locale pentru protecţia mediului.

        O mare parte dintre siturile contaminate cuprinse în inventarul naţional au ca şi cauză gestionarea necorespunzătoare atât a deşeurilor municipale, cât şi a deşeurilor industriale.

        Ministerul Mediului urmează să elaboreze metodologii pentru investigarea, validarea şi măsurile de remediere pentru siturile contaminate.

        

        Prin Programul Operaţional Sectorial Mediu au fost aprobate opt proiecte referitoare la siturile contaminate. Din acestea, trei se referă poluarea determinată de gestionarea deşeurilor industriale, şi anume:

        •  Reabilitarea sitului poluat istoric – batal de depozitare reziduuri petroliere Strada Lacul Peştelui, Municipiul Câmpina;

          II. Situaţia existentă

        •  Reabilitarea sitului poluat istoric – depozit deşeuri periculoase U.C.T. – Poşta Rat, Turda;

        •  Reabilitarea sitului poluat istoric – iaz batal 30 ha, Târgu Mureş.

        Ultimele două proiecte nu au fost finalizate în perioada de programare a POS Mediu, fiind fazate pentru a fi finanţate prin Programul Operaţional Infrastructura Mare 2014-2020.

        În anul 2015 au fost aprobate prin HG 683/2015 Strategia Naţională şi Planul Naţional pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România. Astfel, Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor nu prevede obiective şi masuri privind siturile contaminate, acestea fiind prevăzute în cele două documente specifice de planificare.

1. II.18 Deşeuri din agricultură, silvicultură şi pescuit

   1. II.18.1 Generarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit

      II. Situaţia existentă

      Programul statistic naţional anual cuprinde la secţiunea „Statistică mediului” Statistică deşeurilor agricole. Cercetarea statistică se realizează prin sondaj, de către Institutul Naţional de Statistică, o dată la doi de ani. Sfera de cercetare cuprinde exploataţii agricole cu personalitate juridică (circa 1.000). Obiectul cercetării statistice este colectarea datelor şi realizarea procedurii de estimare privind generarea, tratarea şi externalizarea deşeurilor agricole.

      Cercetarea se bazează pe Regulamentul (UE) nr. 849/2010 al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European şi Consiliului referitor la statistica privind deşeurile, cu modificările ulterioare.

      Tabel II-54: Generarea şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit, 2010

      Tipuri de deşeuri	Cod EWC- Stat	Cod Lista deşeurilor	Generată	Cantitate (tone/an) Valorificat Valorificat Eliminată R1 R2-R11 D1, D3, D4, D5, D12			Stoc
      Uleiuri de motor uzate	01.31	130204*, 130205*, 130206*, 130207*, 130208*	8.628,50	103,53	7.937,93	431,42	155,62
      Alte deşeuri din amestecuri metalice	06.32	020110	3.789,82	0,00	3.373,49	416,33	0,00
      Anvelope uzate	07.31	160103	8.974,10	254,00	1.470,62	6.730,58	518,90
      Deşeuri din materiale plastice, inclusiv deşeuri de ambalaje de plastic	07.4	020104, 150102	2.705,05	51,82	2.041,00	555,25	56,98
      Deşeuri de baterii şi acumulatori	08.41	1601	1.709,89	0,00	1.277,81	176,82	255,26
      Deşeuri din exploataţii forestiere	09.21	020107	0,00	0,00	0,00	0,00	0,00
      Deşeuri vegetale şi de la preparare **	09.22	020101, 020103	587.784,04	0,00	0,00	587.784,04	0,00
      Deşeuri de la dejecţii şi gunoi de grajd	09.31	020106	0,00	0,00	0,00	0,00	0,00
      TOTAL			613.591,40	409,35	16.100,85	596.094,44	986,7 6

      Sursa: Institutul Naţional de Statistică ** cuprind borhotul de la prepararea ţuicii şi a rachiului de mere precum şi tescovina de la prepararea vinului; pentru calcul au fost luate în consideraţie numai cantităţile transformate de producător în cadrul exploataţiilor agricole fără personalitate juridică (cod CAEN rev.2 – 01)

      

      II. Situaţia existentă

      Tabel II-55: Generarea şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit, 2012

      Tipuri de deşeuri	Cod EWC- Stat	Cod Lista deşeurilor	Generată	Cantitate (tone/an) Valorificat Valorificat Eliminată R1 R2-R11 D1, D3, D4, D5, D12			Stoc
      Uleiuri de motor uzate	01.31	130204*, 130205*, 130206*, 130207*, 130208*	9.543,59	137,08	7.976,27	36,68	1.393,56
      Alte deşeuri din amestecuri metalice	06.32	020110	3.259,85	0,00	682,79	355,79	2.221,27
      Anvelope uzate	07.31	160103	7.103,36	264,27	2.912,45	3.200,02	726,62
      Deşeuri din materiale plastice, inclusiv deşeuri de ambalaje de plastic	07.4	020104, 150102	1.867,87	68,90	1.235,00	325,70	238,27
      Deşeuri de baterii şi acumulatori	08.41	1601	1.957,48	0,00	1.295,85	214,00	447,63
      Deşeuri din exploataţii forestiere	09.21	020107	0,00	0,00	0,00	0,00	0,00
      Deşeuri vegetale şi de la preparare **	09.22	020101, 020103	462.613,45	0,00	0,00	462.613,45	0,00
      Deşeuri de la dejecţii şi gunoi de grajd	09.31	020106	0,00	0,00	0,00	30,00	0,00
      TOTAL			486.345,60	470,25	14.102,36	466.745,64	5.027,35

      Sursa: Institutul Naţional de Statistică ** cuprind borhotul de la prepararea ţuicii şi a rachiului de mere precum şi tescovina de la prepararea vinului; pentru calcul au fost luate în consideraţie numai cantităţile transformate de producător în cadrul exploataţiilor agricole fără personalitate juridică (cod CAEN rev.2 – 01)

      Tabel II-56: Generarea şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit, 2014

      Tipuri de deşeuri	Cod EWC- Stat	Cod Lista deşeurilor	Generată	Cantitate (tone/an) Valorificat Valorificat Eliminată R1 R2-R11 D1, D3, D4, D5, D12			Stoc
      Uleiuri de motor uzate	01.31	130204*, 130205*, 130206*, 130207*, 130208*	9.563,48	60,45	8.223,25	442,14	837,64
      Alte deşeuri din amestecuri metalice	06.32	020110	2.755,78	0,00	2.566,05	51,65	138,08

      Tipuri de deşeuri	Cod EWC- Stat	Cod Lista deşeurilor	Generată	Cantitate (tone/an) Valorificat Valorificat Eliminată R1 R2-R11 D1, D3, D4, D5, D12			Stoc
      Anvelope uzate	07.31	160103	8.087,60	55,58	6.581,51	428,26	1.022,25
      Deşeuri din materiale plastice, inclusiv deşeuri de ambalaje de plastic	07.4	020104, 150102	2.064,30	101,15	1.961,15	2,00	0,00
      Deşeuri de baterii şi acumulatori	08.41	1601	1.158,64	0,00	1.046,61	19,09	92,94
      Deşeuri din exploataţii forestiere	09.21	020107	0,00	0,00	0,00	0,00	0,00
      Deşeuri vegetale şi de la preparare **	09.22	020101, 020103	541.331,68	0,00	0,00	541.331,68	0,00
      Deşeuri de la dejecţii şi gunoi de grajd	09.31	020106	0,00	0,00	0,00	0,00	0,00
      TOTAL			564.961,48	217,18	20.378,57	542.274,82	2.090,91

      

      II. Situaţia existentă

      Sursa: Institutul Naţional de Statistică * cuprind borhotul de la prepararea ţuicii şi a rachiului de mere precum şi tescovina de la prepararea vinului; pentru calcul au fost luate în consideraţie numai cantităţile transformate de producător în cadrul exploataţiilor agricole fără personalitate juridică (cod CAEN rev.2 – 01)

      Din cantitatea totală de deşeuri generată, cea mai mare parte o reprezintă deşeurile vegetale şi de la preparare (96% în anul 2014), care cuprind cuprind borhotul de la prepararea ţuicii şi a rachiului de mere, precum şi tescovina de la prepararea vinului.

   2. II.18.2 Gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit

      Gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, trebuie să se realizeze în instalaţii de valorificare sau eliminare a deşeurilor.

      Astfel, deşeurile rezultate din agricultură, silvicultură şi pescuit pot fi tratate astfel:

      •  valorificarea substanţelor organice – instalaţii de biogaz, compostare, reciclare deşeuri de plastic;

      •  reciclarea deşeurilor metalice;

      •  incinerare – în cazul deşeurilor periculoase (deşeuri agrochimice, uleiuri uzate);

      •  depozitare – în cazul deşeurilor care nu pot fi valorificate.

        

        Gestionarea deşeurilor din agricultură şi din activităţile de creştere a animalelor în anul 2014 s-a realizat astfel:

      •  Circa 96% din întreaga cantitate generată a fost eliminată, din care întreaga cantitate de deşeuri vegetale şi de la preparare;

      •  Circa 0,04% din cantitatea totală de deşeurile generate a fost valorificată energetic (R1). Deşeurile valorificate energetic au fost uleiurile de motor uzate, anvelope uzate şi deşeuri din materiale plastice, inclusiv deşeuri de ambalaje de plastic;

        II. Situaţia existentă

      •  Circa 3,6% a fost valorificată prin alte metode decât valorificarea energetică (R2- R11).

        Responsabilitatea gestionării deşeurilor din agricultură şi din activităţile de creştere a animalelor este a generatorilor, în principal exploataţiile agricole şi forestiere.

        În prezent nu există distincte informaţii referitoare la operatorii care valorifică deşeuri rezultate din agricultură şi din activităţile de creştere a animalelor este a generatorilor.

   3. II.18.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

      Pentru perioada de analiză, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile din agricultură şi din activităţile de creştere a animalelor prevăzute în legislaţie şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 sunt următoarele:

      •  Eficientizarea controlului privind depozitarea deşeurilor netratate provenite din agricultură şi din activităţile de creştere a animalelor (deşeuri vegetale şi dejecţii animaliere), termen 2010;

      •  Încurajarea valorificării prin procedee aerobe şi anaerobe a deşeurilor provenite din agricultură, creşterea animalelor şi silvicultură (deşeuri vegetale şi dejecţii animaliere) – valorificarea materială sau energetică a circa 50% din deşeurile biodegradabile până în 2013.

        Pe baza datelor prezentate în secţiunea II.18.2 se poate aprecia că cel de-al doilea obiectiv nu a fost realizat.

        În plus, din analiza situaţiei actuale rezulta deficienţe în ceea ce priveşte sistemul de raportare atât a datelor privind generarea, cât şi a datelor şi informaţiilor privind gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit.

        

2. II.19 Transferul deşeurilor

   II. Situaţia existentă

   În această secţiune sunt prezentate datele privind importul/exportul şi transferul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României, pentru perioada 2010-2014, aşa cum sunt acestea definite în baza Regulamentului CE nr. 1013/2006 privind transferurile de deşeuri. Astfel, prin import/export se înţelege orice acţiune în urma căreia deşeurile intră în, respectiv părăsesc Comunitatea Europeană iar prin transfer se înţelege, în principale, transportul deşeurilor între două ţări.

   1. II.19.1 Transferul deşeurilor periculoase

      În perioada 2010 – 2014 au fost transferate către, respectiv din România următoarele cantităţi de deşeuri periculoase.

      Tabel II-57: Cantităţi de transferate pe teritoriul României, 2010 – 2014

      Deşeuri periculoase (tone/an)	2010	2011	2012	2013	2014
      Cantităţi transferate către România	57	3.415	6.667	7.676	10.779
      Cantităţi transferate din România	3.871	2.131	6.969	14.432	25.233
      Total	3.928	5.546	13.636	20.108	36.012

      Sursa: ANPM

      Analizând datele, se poate observa o creştere liniară a cantităţilor de deşeuri periculoase transferate către România, iar în cazul cantităţilor de deşeuri periculoase transferate din România, exceptând anul 2011, se poate observa o creştere semnificativă de la un an la altul, în special pentru ultimii 3 ani analizaţi.

      În perioada analizată în România au fost transferate/importate deşeuri periculoase, din ţări precum: Serbia, Ungaria şi Moldova (în 2014 ajungând la cantităţi de peste 2.000 tone), Grecia, Germania şi Bulgaria (în 2014 cu cantităţi de peste 700 tone), Croaţia, Belgia, Macedonia şi Italia (transferuri punctuale de maxim 100 tone).

      De asemenea, din România au fost transferate/exportate deşeuri periculoase, în ţări precum: Serbia, Ungaria şi Moldova (în 2014 ajungând la cantităţi de peste 2.000 tone), Austria şi Polonia (în 2014 cu cantităţi mai mari de 650 tone), Ungaria, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie şi Franţa (transferuri punctuale de maxim 250 tone).

      

      

      Moldova 6%

      Serbia 7%

      Germania 8%

      Austria

      3% Grecia

      2%

      Luxemburg 1%

      Polonia 1%

      Bulgaria 60%

      Ungaria 12%

      Pentru anul 2014 s-au analizat cantităţile de deşeuri periculoase transferate în funcţie de ţările de origine respectiv de destinaţie. Aproximativ 60% din transferurile de deşeuri periculoase au fost realizate între România şi Bulgaria, în special din România către Bulgaria.

      II. Situaţia existentă

      Figura II-57: Ponderea cantităţilor de deşeuri periculoase în funcţie de ţările de origine sau de destinaţie, 2014

      Sursa: Prelucrare date ANPM

      Conform datelor analizate, în anul 2014, din şi către România au fost transferate deşeuri periculoase către, respectiv din 11 ţări: Bulgaria, Ungaria, Germania, Serbia, Moldova, Austria, Grecia, Luxemburg, Polonia, Macedonia, Croaţia. Din România au fost transferate deşeuri către Ungaria (3 transferuri), Polonia (1 transfer) şi Luxemburg (1 transfer) în cantităţi mici (sub 250 tone).

      Întreaga cantitate de deşeuri periculoasă importată în/transferată către România în anul 2014 (10.779 tone, din care peste 5.000 tone transferată din UE) a fost valorificată.

      Conform legislaţiei în vigoare, în România este interzis importul/transferul deşeurilor în vederea eliminării.

      De asemenea, în 2014, România a exportat/transferat în vederea valorificării o cantitate de deşeuri periculoase de peste 25.000 tone. Transferurile în vederea eliminării au fost realizate doar către Germania, în cantităţi din ce în ce mai mici pornind de la 16,29 tone în 2013 şi ajungând la aproximativ 100 tone în 2014.

      

   2. II.19.2 Transferul deşeurilor nepericuloase

      În perioada 2010 – 2014 au fost transferate în România cantităţi de deşeuri nepericuloase prezentate în tabelul de mai jos. În ceea ce priveşte transferul deşeurilor din România către alte state nu au fost disponibile date.

      II. Situaţia existentă

      Tabel II-58: Cantităţi de deşeuri nepericuloase transferate către România, 2010-2014

      Deşeuri nepericuloase (tone/an)	2010	2011	2012	2013	2014
      Cantităţi transferate către România	n.a.	n.a.	21.953	12	78.936

      Sursa: EUROSTAT

      

      Figura II-58: Ponderea principalelor ţări de origine în importul/transferul deşeurilor nepericuloase, 2014

      Sursa: Pe baza datelor EUROSTAT

      Analizând datele privind importul/transferul deşeurilor nepericuloase pentru anul 2014, se pot concluziona următoarele:

      •  întreaga cantitate de deşeuri nepericuloase importate de/transferate către România sunt destinate valorificării;

      •  Bulgaria şi Austria sunt principalele ţări din UE care au transferat către România deşeuri nepericuloase în anul 2014, cantitatea raportată fiind de peste 16.000 tone fiecare, urmate de Germania care a transferat către România o cantitate de peste

        8.000 tone deşeuri nepericuloase;

      •  în cazul deşeurilor nepericuloase, spre deosebire de cele periculoase, se pot regăsi importuri din ţări îndepărtate din punct de vedere geografic şi cu cantităţi destul de mici, de exemplu: Liban, China (inclusiv Hong Kong), Zimbabwe, Uganda, Bangladesh, Arabia Saudită, India, Indonesia, Malawi, Mozambique.

      

   3. II.19.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire

II. Situaţia existentă

Documentele de planificare existente nu cuprind obiective referitoare la transferul deşeurilor din şi către România. Conform prevederilor legislative în vigoare21, introducerea deşeurilor pe teritoriul României în vederea eliminării este interzisă, fiind permisă însă introducerea deşeurilor în vederea valorificării. Însă, la acceptarea deşeurilor în vederea valorificării, trebuie avut în vedere de către autoritatea naţională luarea unor măsuri care să asigure acordarea dreptului de preempţiune furnizorilor de deşeuri de pe piaţa internă, de către operatorii instalaţiilor de valorificare a deşeurilor (inclusiv operatorii fabricilor de ciment), astfel încât întreaga cantitate de deşeuri tratată rezultată să poată fi valorificată.

Acest lucru poate fi realizat prin introducerea în autorizaţiile de mediu ale instalaţiilor de tratare a deşeurilor (mai puţin instalaţiile de eliminare) a unei prevederi privind condiţionarea acceptării deşeurilor din alte state de un procent minim anual (15%, raportat la capacitatea instalaţiei) de deşeuri generate pe teritoriul naţional care să fie tratate în respectiva instalaţie.

Trebuie precizat că tratarea deşeurilor reziduale în instalaţiile MBT existente şi cele construite prin POS Mediu (cu biostabilizare), reprezintă o tratare în vederea eliminării, fiind încadrată astfel ca operaţie de eliminare (D). Deoarece în România este interzisă introducerea deşeurilor în vederea eliminării, pe cale de consecinţă, aceste instalaţii nu vor putea accepta deşeuri din alte state.

21 OUG 195/2005 privind protecţia mediului, art. 31(1)

1. III. PLANIFICAREA GESTIONĂRII DEŞEURILOR

   1. III. PLANIFICAREA GESTIONĂRII DEŞEURILOR

      1. III.1 Ipoteze privind planificarea

      2. III.2 Proiecţii

      3. III.3 Obiective şi ţinte

      4. III.4 Analiza alternativelor de gestionare a deşeurilor municipale

      5. III.5 Alternativa aleasă pentru gestionarea deşeurilor municipale

      6. III.6 Măsuri de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor

      7. III.7 Planul de acţiune

         

         1. III.1 Ipoteze privind planificarea

            Planificarea gestionării deşeurilor este realizată pornind de la situaţia actuală. Rezultatul final al planificării este planul de acţiune, care cuprinde măsurile care trebuie întreprinse în vederea atingerii obiectivelor şi ţintelor stabilite, responsabilii şi termenele de realizare.

            III. Planificarea gestionării deşeurilor

            Acest proces de planificare este realizat şi prezentat în aceasta secţiune pentru toate fluxurile de deşeuri care fac obiectul PNGD.

            Pentru deşeurile municipale, planificarea este realizată mai detaliat, şi cuprinde următoarele:

            •  Proiecţia de generare a deşeurilor municipale şi proiecţia deşeurilor de ambalaje (secţiunea III.2);

            •  Obiective şi ţinte (secţiunea III.3);

            •  Analiza alternativelor, inclusiv alternativa zero (secţiunea 0);

            •  Descrierea alternativei aleasă, estimarea costurilor şi verificarea viabilităţii măsurilor propuse (secţiunea III.5). La estimarea costurilor şi verificarea viabilităţii măsurilor sunt utilizate date privind proiecţiile socio-economice (secţiunea III.2);

            •  Măsuri de guvernanţă care să asigure funcţionarea la parametrii proiectaţi a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor existente şi a sistemelor de management integrat al deşeurilor;

            •  Planul de acţiunea.

            Atât prognoza de gestionare a deşeurilor, cât şi alternativele analizate pentru deşeuri municipale sunt detaliate la nivel de judeţ, respectiv Municipiul Bucureşti.

            Dat fiind faptul ca pentru proiecţia de generare a deşeurilor au fost utilizate ipoteze medii la nivel naţional, precum şi ţinând seama de faptul ca gestionarea deşeurilor municipale este un proces în continuă dezvoltare, în planurile judeţene şi planul Municipiului Bucureşti de gestionare a deşeurilor şi în studiile de fezabilitate care vor fi elaborate la nivel de judeţ sau regional se va realiza o verificare a măsurilor propuse în PNGD atât din punct de vedere tehnic, cât şi economic.

            Proiecţia de generare a deşeurilor din planurile judeţene şi planul Municipiului Bucureşti de gestionare a deşeurilor şi din studiile de fezabilitate se va realiza pe baza de date specifice judeţului/regiunii, recomandabil rezultate din măsurători. De asemenea, măsurile referitoare la sistemul de colectare separata a deşeurilor municipale care vor fi propuse şi implementate la nivel de judeţ vor fi adaptate condiţiilor locale şi vor asigura cel puţin atingerea obiectivelor minime prevazute în PNGD.

1. III.2 Proiecţii

   Atât proiecţia socio-economică, cât şi proiecţia de generare a deşeurilor municipale şi a deşeurilor de ambalaje sunt realizate pentru perioada 2015-2025.

   1. III.2.1 Proiecţia socio-economică

      III. Planificarea gestionării deşeurilor

      Proiecţia populaţiei

      Perioada proiecţiilor socio-economice este 2015-2025, anul 2014 fiind anul de bază pentru acestea.

      Pentru proiecţiile privind populaţia rezidentă au fost utilizate datele furnizate de către Comisia Naţională de Prognoză 22 . Acestea cuprind o estimare a evoluţiei populaţiei rezidente, pe regiuni de dezvoltare şi judeţe, până în anul 2018, inclusiv. La nivel naţional, pentru anul 2020 au fost considerate cifrele EUROSTAT (19.686.804 persoane), iar anul 2019 a fost completat în consecinţă. Pentru completarea perioadei 2021 – 2025 au fost considerate cifrele EUROSTAT pentru 2030 şi o evoluţie relativ constantă în perioada 2020 – 2030.

      Pentru distribuţia pe medii de rezidenţă s-a ţinut cont de tendinţa de migraţie urban-rural din perioada anterioară, ponderea urbanului rămânând forte apropiată de cea actuală. Similar s-a procedat şi pentru determinarea ponderii urban-rural la nivel de regiune de dezvoltare şi la nivel judeţean.

      Tabel III-1: Proiecţia evoluţiei populaţiei rezidente a României, 2015 – 2025

      Populaţie rezidentă	U. M.	2015	2016	Anul 2017	2018	2019
      ROMÂNIA -TOTAL	pers.	19.870.647	19.781.078	19.730.071	19.715.649	19.701.227
      Urban	pers.	10.699.039	10.649.308	10.599.808	10.550.538	10.501.497
      Pondere	%	53,84%	53,84%	53,72%	53,51%	53,30%
      Rural	pers.	9.171.608	9.131.770	9.130.263	9.165.111	9.199.730
      Pondere	%	46,16%	46,16%	46,28%	46,49%	46,70%

      continuare Tabel III-1

      Populaţie rezidentă	U. M.	2020	2021	Anul 2022 2023		2024	2025
      ROMÂNIA -TOTAL	pers.	19.686.804	19.618.480	19.550.156	19.481.831	19.413.507	19.345.183
      Urban	pers.	10.452.684	10.416.407	10.380.131	10.343.854	10.307.577	10.271.301
      Pondere	%	53,09%	53,09%	53,09%	53,09%	53,09%	53,09%
      Rural	pers.	9.234.120	9.202.072	9.170.025	9.137.977	9.105.930	9.073.882
      Pondere	%	46,91%	46,91%	46,91%	46,91%	46,91%	46,91%

      Sursă: adresa CNP, EUROSTAT

      Notă: pentru anul 2015 datele sunt estimative, pentru 2016-2025 sunt proiecţ

      

      22 Adesa CNP nr. 673/20.05.2016, nr intrare MFE 42828/20.05.2016

      

      Proiecţia privind indicatorii economico-sociali

      În ceea ce priveşte indicatorii macro/economici, sunt utilizate proiecţiile din lucrarea “Proiecţia principalilor indicatori economico-sociali în profil teritorial până în 2019“, CNP, ediţia mai 2016. Pentru anul 2020 datele sunt actualizate, la nivel naţional, pe baza lucrării “Prognoza_2016_2020_varianta_preliminara_de_toamna_2016”. Pentru perioada 2021- 2025 datele sunt estimate considerând că se păstrează constante toate tendinţele.

      III. Planificarea gestionării deşeurilor

      Conform previziunilor, PIBŲul real al zonei euro va creşte cu 1,6 % în 2015, cu 1,8 % în 2016 şi cu 1,9 % în 2017. Pentru UE în ansamblul său, se aşteaptă o creştere a PIBŲului real cu 1,9 % în 2015, cu 2,0 % în 2016 şi cu 2,1 % în 2017 (sursă: Previziunile de toamnă ale Comisiei Europene 2015).

      Tabel III-2: Principalele evoluţii macro-economice şi bugetare la nivelul ţărilor membre ale UE, 2015Ų2017

      2015			2016	2017
      PIB %	Zona EURO	1,6	1,8	1,9
      	UE-28	1,9	2,0	2,1
      Rata somaj %	Zona EURO	11,0	10,6	10,3
      	UE-28	9,5	9,2	8,9

      Sursă: Previziunile de toamnă ale Comisiei Europene 2015

      Creşterea economică a României este printre cele mai ridicate din UE şi se preconizează că aceasta se va menţine peste potenţial în 2016 şi în 2017.

      Creşterea a fost robustă începând cu 2013, fiind determinată de (i) exporturi puternice ca urmare a unor recolte îmbelşugate şi a unei producţii industriale masive în 2013 şi în 2014, precum şi de (ii) redresarea treptată, începând din 2014, a cererii interne. Se estimează că PIB-ul real a crescut cu 3,6 % în 2015 datorită creşterii consumului şi a redresării investiţiilor. Se preconizează că ritmul de creştere se va intensifica pentru a atinge 4,2 % în 2016, ca răspuns la stimulentele fiscale semnificative, inclusiv reduceri fiscale şi creşterea salariului minim şi a salariilor din sectorul public. Pentru evitarea unei supraprecieri, creşterea este limitată începând cu anul 2020 la 3,5 % anual.

      Piaţa muncii este stabilă şi se prevede o îmbunătăţire treptată a acesteia. Rata şomajului rămâne, în linii mari, stabilă.

      Tabel III-3: Proiecţia principalilor indicatori economico-sociali în perioada 2015 – 2025

      Indicator	U. M.	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021	2022	2023	2024	2025
      Rata inflaţiei (pentru leu)	%	(0,59)	(0,70)	2,30	2,50	2,30	2,20	2,20	2,20	2,20	2,20	2,20
      Cursul mediu de schimb lei/Euro	lei/ Euro	4,4450	4,46	4,44	4,42	4,42	4,42	4,42	4,42	4,42	4,42	4,42
      PIB (mld. lei, preţuri curente)	mld. lei	712,8	757,0	805,9	859,9	917,7	980,0	1.036,6	1.096,5	1.159,8	1.226,8	1.297,7
      Creşterea reală PIB (faţă de anul anterior)	%	3,6	4,2	4,3	4,5	4,7	4,2	3,5	3,5	3,5	3,5	3,5
      PIB/capita (Euro/capita)	Euro/ pers.	8.083	8.581	9.200	9.890	10.587	11.26 2	11.954	12.689	13.469	14.298	15.177
      Rata şomajului înregistrată	%	4,9	5,0	4,7	4,4	4,3	4,2	4,1	4,0	4,0	4,0	4,0

      Indicator	U. M.	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021	2022	2023	2024	2025
      Câştigul salarial mediu net lunar (lei)	lei/ sal.	1.836	1.998	2.106	2.218	2.333	2.452	2.575	2.701	2.830	2.961	3.091
      Creşterea câştigului salarial mediu net lunar (faţă de anul anterior)	%	8,2	8,8	5,4	5,3	5,2	5,1	5,0	4,9	4,8	4,6	4,4
      Creşterea reală a câştigului salarial mediu net lunar (faţă de anul anterior)	%	8,8	9,6	3,0	2,7	2,8	2,8	2,8	2,8	2,8	2,8	2,8

      

      III. Planificarea gestionării deşeurilor

      Sursa: CNP prognoza 2016-2019 varianta de primavară, 2015 date estimative, 2016-2025 proiecţii

      Proiecţia privind veniturile populaţiei

      Pentru proiecţia veniturilor populaţiei în perioada 2015-2025 sunt utilizate următoarele ipoteze: creşterea veniturilor brute în termeni nominali pentru o familie cu venituri medii este egală cu produsul dintre rata inflaţiei şi creşterea reală PIB (la nivel national, regional şi judeţean). Deoarece datele sunt disponibile numai la nivelul regiunilor de dezvoltare, pentru elaborarea proiecţiilor la nivel judeţean, necesare în analiza potenţialelor surse de finanţare şi a macrosuportabilităţii investiţiilor, s-au determinat:

      •  raportul dintre nivelul regional şi cel judeţean al creşterii salariului net, ca fiind principala sursă de creştere a veniturilor populaţiei;

      •  factorul care reprezintă cu cât cresc mai puţin veniturile unei gospodării din decila 1 faţă de o gospodărie medie, factor ce reprezintă 50% – 70% din creşterea PIB (factorul de corecţie judeţean);

      •  raportul între veniturile unei gospodării medii din mediul urban şi una din mediul rural.

        Plecând de la publicaţiile INS “Coordonate ale nivelului de trai în România. Veniturile şi consumul populaţiei” pentru anii 2011, 2012, 2013, 2014 şi 2015 şi utilizând ipotezele enunţate anterior, au rezultat următoarele proiecţii.

        Tabel III-4 Proiecţia veniturilor populaţiei, 2015 – 2020

        Veniturile populaţiei	U. M.	2015	2016	Anul 2017 2018		2019	2020
        ROMÂNIA -venit pe gospodărie, total, familia cu venituri medii	lei/gosp/ lună	2.686,80	2.780,05	2.966,28	3.177,26	3.403,10	3.634,31
        Urban – venit pe gospodărie, familia cu venituri medii	lei/gosp/ lună	2.996,86	3.113,65	3.322,23	3.558,53	3.811,47	4.070,42
        Rural venit pe gospodărie, familia cu venituri medii	lei/gosp/ lună	2.278,71	2.363,04	2.521,34	2.700,67	2.892,64	3.089,16

        Veniturile populaţiei	U. M.	2015	2016	Anul 2017 2018		2019	2020
        ROMÂNIA -venit pe gospodărie, total, decila 1	lei/gosp/ lună	1.278,98	1.442,84	1.539,50	1.649,00	1.766,21	1.886,21
        Urban – venit pe gospodărie, decila 1	lei/gosp/ lună	1.432,46	1.615,99	1.724,24	1.846,88	1.978,15	2.112,55
        Rural venit pe gospodărie, decila 1	lei/gosp/ lună	1.087,13	1.226,42	1.308,57	1.401,65	1.501,28	1.603,27
        ROMÂNIA – venit pe persoană, total	lei/pers/ lună	1.006,29	1.041,22	1.110,97	1.189,98	1.274,57	1.361,16
        Urban – venit pe persoană	lei/pers/ lună	1.169,37	1.209,95	1.291,00	1.382,83	1.481,12	1.581,75
        Rural venit pe persoană	lei/pers/ lună	815,74	844,06	900,60	964,65	1.033,22	1.103,42

        

        III. Planificarea gestionării deşeurilor

        Sursa: 2014 şi 2015 INS; 2015 date estimative, 2016-2020 proiecţii

        În vederea analizei suportabilităţii cheltuielilor cu salubrizarea sunt determinate veniturile disponibile (nete) ale populaţiei din gospodăriile din decila 1 de venit, considerând că proporţia venitului disponibil în totalul veniturilor populaţiei va rămâne constantă, la nivelul anului 2015, de 78,10%.

        Tabel III-5 Evoluţia veniturilor reale disponibile ale populaţiei, 2015 – 2025

        Indicator	U.M.	2015	2016	2017	2018	2019
        ROMÂNIA – Venit brut pe gospodărie, total, familia medie	lei/gosp/ lună	2.686,80	2.799,65	2.920,03	3.051,43	3.194,85
        ROMÂNIA – Venit brut pe gospodărie, total, decila 1	lei/gosp/ lună	1.278,98	1.332,70	1.390,00	1.452,55	1.520,82
        ROMÂNIA – Venit disponibil pe gospodărie, total, decila 1	lei/gosp/ lună	998,88	1.040,84	1.085,59	1.134,44	1.187,76

        continuare Tabel III-5

        Indicator	U.M.	2020	2021	2022	2023	2024	2025
        ROMÂNIA – Venit brut pe gospodărie, total, familia medie	lei/gosp/ lună	3.329,03	3.445,55	3.566,14	3.690,96	3.820,14	3.953,85
        ROMÂNIA – Venit brut pe gospodărie, total, decila 1	lei/gosp/ lună	1.584,70	1.640,16	1.697,57	1.756,98	1.818,48	1.882,12
        ROMÂNIA – Venit disponibil pe gospodărie, total, decila 1	lei/gosp/lu nă	1.237,65	1.280,97	1.325,80	1.372,20	1.420,23	1.469,94

        Sursa: Estimare pe baza publicaţiilor INS “Coordonate ale nivelului de trai în România. Veniturile şi consumul populaţiei”, 2015, 2015 date estimative, 2016-2025 proiecţii

        

   2. III.2.2 Proiecţia deşeurilor municipale

      Proiecţia generării deşeurilor municipale

      III. Planificarea gestionării deşeurilor

      Pentru anul 2015, care este primul an de proiecţie, cantităţile de deşeuri municipale generate la nivel de judeţ, respectiv Municipiul Bucureşti sunt estimate. Este realizată o estimare întrucât datele din baza de date ANPM la nivel de judeţ/Municipiul Bucureşti nu sunt toate date rezultate din cântăriri, deoarece la acea dată existau încă în funcţiune depozite de deşeuri neconforme. Astfel, estimarea cantităţilor de deşeuri municipale la nivel de judeţ/Municipiul Bucureşti pentru anul 2015 se bazează pe următoarele ipoteze:

      •  Indicatorii de generare deşeuri menajere – 0,66 kg/locuitor/zi în mediul urban, respectiv 0,31 kg/locuitor/zi în mediul rural. Aceste valori sunt valori medii la nivel naţional pentru perioada 2010-2014, conform bazei de date ANPM;

      •  Gradul de deservire a populaţiei cu serviciul de salubrizare este de 95% în mediul urban şi 75% în mediul rural;

      •  Deşeurile similare reprezintă 25% din deşeurile menajere – media la nivel naţional pentru perioada 2010-2014, conform bazei de date ANPM;

      •  Deşeurile din grădini şi parcuri – ponderea pe baza populaţiei din media cantităţii estimată la nivel naţional pentru perioada 2010-2014;

      •  Deşeurile din pieţe – ponderea pe baza populaţiei din media cantităţii estimată la nivel naţional pentru perioada 2010-2014;

      •  Deşeurile stradale – ponderea pe baza populaţiei din media cantităţii estimată la nivel naţional pentru perioada 2010-2014.

        Din Tabel III-8 se observă că estimarea cantităţii pentru anul 2015 are o valoare similară cu cantitatea pentru anul 2014 (date ANPM).

        Pentru proiecţia cantităţii de deşeuri municipale generate în perioada 2016-2025 sunt utilizate următoarele ipoteze:

      •  Indicatorii de generare a deşeurilor menajere atât în mediul urban, cât şi în mediul rural raman la valorile din anul 2015 în primii doi ani de prognoză (2016, 2017), după care, începând cu anul 2018, înregistrează o scădere (Tabel III-6). Aceasta scădere este estimată pe baza implementării măsurilor de prevenire a generării deşeurilor (ex. creşterea gradului de compostare individuală a biodeşeurilor în mediul rural, aplicarea de măsuri de prevenire a risipei de alimente, eficientizarea instrumentului economic referitor la ecotaxa pentru pungile de plastic şi implementarea instrumentului economic plăteşte pentru cât arunci – secţiunea V);

      •  În ceea ce priveşte gradul de conectare a populaţiei la serviciul de salubrizare, se asumă că acesta a fost în anul 2016 95% în mediul urban şi 85% în mediul rural, iar în anul 2017 100% în mediul urban şi 95% în mediul rural. Începând anul 2018 întreaga populaţie a ţării va fi deservită cu serviciu de salubrizare (Tabel III-7). Evoluţia gradului de conectare a populaţiei la serviciu de salubrizare este legată de

        

        implementarea proiectelor SMID care asigură colectarea separată a întregii cantităţi de deşeuri generată;

      •  Deşeurile similare reprezinta 25% din deşeurile menajere pentru întreaga perioada de planificare;

        III. Planificarea gestionării deşeurilor

      •  Deseurile din parcuri şi grădini, deşeurile din pieţe şi deşeurile stradale rămân constante, la valoarea estimată pentru anul 2015.

        Tabel III-6: Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor menajere în perioada de planificare

        Mediu de Indicator de generare (kg/locuitor/zi) rezidenţă 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025
        Urban	0,66	0,66	0,66	0,65	0,65	0,64	0,64	0,63	0,62	0,61	0,60
        Rural	0,31	0,31	0,31	0,30	0,30	0,29	0,29	0,28	0,28	0,28	0,27

        Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

        Tabel III-7: Evoluţia gradului de conectare a populaţiei la serviciile de salubrizare

        Mediu de rezidenţă	2014	Populaţia deservită (%) 2015 2016 2017			2018 – 2025
        Urban	92,26	95	95	100	100
        Rural	69,12	75	85	95	100

        Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

        Estimarea cantităţii de deşeuri de municipale generate la nivel naţional în perioada 2015- 2025, realizată pe baza proiecţiei populaţiei, a gradului de conectare a populaţiei la serviciile de salubrizare şi a ipotezelor prezentate mai sus, este prezentată în Tabel III-8.

        În Figura III-1 este prezentată estimarea cantităţilor de deşeuri municipale, pe tipuri de deşeuri, pentru fiecare judeţ şi Municipiul Bucureşti în anul 2025.

        Cantităţile estimate la nivel de judeţ şi Municipiul Bucureşti vor fi reevaluate în planurile judeţene de gestionare a deşeurilor, respectiv planul de gestionare a deşeurilor pentru Municipiul Bucureşti şi în cadrul studiilor de fezabilitate care vor fi elaborate, pe baza datelor specifice rezultate din măsurători realizate cu ajutorul unei metodologii acceptată la nivel naţional şi european.

        Din tabelul de mai jos se observă pe parcursul perioadei de planificare o scădere a cantităţii de deşeuri municipale generate (cantitatea de deşeuri municipale estimată pentru anul 2025 este cu circa 12% mai mică decât cea estimată pentru anul 2015).

        Se menţionează faptul ca aceste estimări reprezintă cantităţi minime generate, asigurându-se astfel că pentru investiţiile propuse în plan nu va exista o supraestimare a capacităţilor.

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Tabel III-8: Proiecţia cantităţilor de deşeurilor municipale la nivel naţional, total şi pe categorii, 2015-2025

Tipuri de deşeuri municipale	2014	2015	Cantitate (tone/an) 2016 2017		2018	2019
Deşeuri menajere în amestec şi separat	3.588.680	3.615.166	3.598.678	3.586.583	3.506.695	3.498.851
Deşeuri similare colectate în amestec şi separat	902.144	903.791	899.670	896.646	876.674	874.713
Deşeuri din grădini şi parcuri	70.134	97.400	97.400	97.400	97.400	97.400
Deşeuri din pieţe	54.170	71.800	71.800	71.800	71.800	71.800
Deşeuri stradale	340.948	336.800	336.800	336.800	336.800	336.800
Total deşeuri municipale generate	4.956.075	5.024.957	5.004.348	4.989.229	4.889.369	4.879.563
Indicatori de generare deşeuri municipale (kg/loc x an)	248	253	253	253	248	248

continuare

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Tabel III-8

Tipuri de deşeuri municipale	2020	2021	Cantitate (tone/an) 2022 2023		2024	2025
Deşeuri menajere colectate în amestec şi separat	3.419.179	3.407.436	3.324.208	3.274.835	3.225.728	3.143.762
Deşeuri similare colectate în amestec şi separat	854.795	851.859	831.052	818.709	806.432	785.940
Deşeuri din grădini şi parcuri	97.400	97.400	97.400	97.400	97.400	97.400
Deşeuri din piete	71.800	71.800	71.800	71.800	71.800	71.800
Deşeuri stradale	336.800	336.800	336.800	336.800	336.800	336.800
Total deşeuri municipale generate	4.779.973	4.765.296	4.661.260	4.599.544	4.538.160	4.435.702
Indicatori de generare deşeuri municipale (kg/loc x an)	243	243	238	236	234	229

Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

600.000

500.000

400.000

300.000

200.000

100.000

0

Deşeuri menajere Deşeuri din pieţe

Deşeuri similare

Deşeuri stradale

Deşeuri din grădini şi parcuri

tone/an

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Figura III-1: Cantităţi de deşeuri municipale generate pe judeţ/Municipiul Bucureşti, 2025

AB AR AG BC BH BN BT BR BV B BZ CL CS CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HG HD IL IS IF MM MH MS NT OT PH SJ SM SB SV TR TM TL VL VS VN

Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

Proiecţia compoziţiei deşeurilor municipale

La realizarea proiecţiei privind compoziţia deşeurilor municipale sunt luate în considerare următoarele ipoteze:

•  Deşeurile menajere şi similare:

  • o în perioada 2015 – 2017 compoziţia rămâne constantă, fiind egală cu valorile medii aferente perioadei 2010 – 2014;

  • o în perioada 2018 – 2025:

    • – procentul deşeurilor de plastic va prezenta o scădere până la 10% ca urmare a reducerii consumului de pungi de plastic şi ambalaje de plastic, care treptat vor fi înlocuite cu ambalaje de sticlă şi hârtie;

    • – procentul deşeurilor de sticlă va prezenta o scădere până la 4,5% ca urmare a introducerii sistemului depozit pentru ambalajele reutilizabile;

    • – procentul de biodeşeuri va prezenta o scădere de până la 55% ca urmare a implementării măsurilor de prevenire a generării deşeurilor alimentare;

    • – procentul de deşeuri de hârtie/carton va prezenta o creştere etapizată până la 13,5%;

      

    • – procentul de deşeuri de metal va prezenta o creştere etapizată până la 3,5%;

    • – procentul de deşeuri de lemn va prezenta o creştere etapizată până la 2,7%;

    • – procentul de deşeuri textile se va menţine la o valoare constantă de 1%.

      III. Planificarea gestionării deşeurilor

•  Deşeurile din servicii publice (parcuri şi grădini, pieţe şi stradale) – în perioada de planificare compoziţia rămâne constantă la valorile medii pentru perioada 2010 – 2014.

  Pornind de la ipotezele prezentate anterior, în tabelele de mai jos sunt prezentate rezultatele proiecţiilor privind compoziţia pentru fiecare categorie de deşeuri în parte.

  Tabel III-9: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor menajere şi similare, 2015 – 2025

  Tip deşeu	2015	2016	2017	2018	Ponderea (%) 2019 2020 2021			2022	2023	2024	2025
  Hârtie şi carton	11,9	11,9	11,9	12,0	12,2	12,4	12,6	12,8	13,0	13,3	13,5
  Metale	2,7	2,7	2,7	1,8	2,0	2,4	2,6	2,8	3,0	3,2	3,5
  Plastic	11,7	11,7	11,7	11,5	11,3	11,0	10,8	10,6	10,4	10,2	10,0
  Sticlă	5,1	5,1	5,1	5,0	5,0	5,0	4,9	4,8	4,7	4,6	4,5
  Lemn	2,2	2,2	2,2	2,5	2,5	2,5	2,6	2,6	2,7	2,7	2,7
  Biodeşeuri	57,9	57,9	57,9	57,5	57,0	57,0	56,5	56,5	56,0	55,5	55,0
  Textile	0,9	0,9	0,9	1,0	1,0	1,0	1,0	1,0	1,0	1,0	1,0
  Voluminoase	0,9	0,9	0,9	2,0	2,2	2,4	2,4	2,6	2,6	2,8	3,0
  Alte deşeuri	6,7	6,7	6,7	6,7	6,8	6,3	6,6	6,3	6,6	6,7	6,8

  Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

  Tabel III-10: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor din grădini şi parcuri, 2015-2025

  Tip deşeu	2015	2016	2017	2018	Ponderea (%) 2019 2020 2021			2022	2023	2024	2025
  Hârtie şi carton	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0
  Metale	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0
  Plastic	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0
  Sticlă	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0
  Lemn	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0
  Biodeşeuri	93,1	93,1	93,1	93,1	93,1	93,1	93,1	93,1	93,1	93,1	93,1
  Textile	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0
  Voluminoase	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0
  Alte deşeuri	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9

  Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

  

  Tabel III-11: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor din pieţe, 2015 – 2025

  Tip deşeu	2015	2016	2017	2018	Ponderea (%) 2019 2020 2021			2022	2023	2024	2025
  Hârtie şi carton	7,9	7,9	7,9	7,9	7,9	7,9	7,9	7,9	7,9	7,9	7,9
  Metale	1,9	1,9	1,9	1,9	1,9	1,9	1,9	1,9	1,9	1,9	1,9
  Plastic	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9	6,9
  Sticlă	2,7	2,7	2,7	2,7	2,7	2,7	2,7	2,7	2,7	2,7	2,7
  Lemn	1,2	1,2	1,2	1,2	1,2	1,2	1,2	1,2	1,2	1,2	1,2
  Biodeşeuri	74,0	74,0	74,0	74,0	74,0	74,0	74,0	74,0	74,0	74,0	74,0
  Textile	0,1	0,1	0,1	0,1	0,1	0,1	0,1	0,1	0,1	0,1	0,1
  Voluminoase	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0
  Alte deşeuri	5,3	5,3	5,3	5,3	5,3	5,3	5,3	5,3	5,3	5,3	5,3

  III. Planificarea gestionării deşeurilor

  Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

  Tabel III-12: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor stradale, 2015 – 2025

  Tip deşeu	2015	2016	2017	2018	Ponderea (%) 2019 2020 2021			2022	2023	2024	2025
  Hârtie şi carton	10,1	10,1	10,1	10,1	10,1	10,1	10,1	10,1	10,1	10,1	10,1
  Metale	2,2	2,2	2,2	2,2	2,2	2,2	2,2	2,2	2,2	2,2	2,2
  Plastic	9,7	9,7	9,7	9,7	9,7	9,7	9,7	9,7	9,7	9,7	9,7
  Sticlă	4,4	4,4	4,4	4,4	4,4	4,4	4,4	4,4	4,4	4,4	4,4
  Lemn	2,9	2,9	2,9	2,9	2,9	2,9	2,9	2,9	2,9	2,9	2,9
  Biodeşeuri	60,2	60,2	60,2	60,2	60,2	60,2	60,2	60,2	60,2	60,2	60,2
  Textile	0,2	0,2	0,2	0,2	0,2	0,2	0,2	0,2	0,2	0,2	0,2
  Voluminoase	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0
  Alte deşeuri	10,3	10,3	10,3	10,3	10,3	10,3	10,3	10,3	10,3	10,3	10,3

  Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

  

1. III.2.3 Proiecţia deşeurilor de ambalaje

   III. Planificarea gestionării deşeurilor

   După cum s-a prezentat în secţiunea II.5, în perioada 2010-2014 cantităţile de ambalaje introduse pe piaţă au prezentat un trend ascendent. Cea mai mare creştere s-a realizat în anul 2014, când cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă, conform datelor ANPM, a fost cu circa 18% mai mare decât cantitatea din 2014. Această creştere nu urmează trendul de creştere al PIB, care prezintă o creştere anuală relativ constantă de 5-7%.

   Pentru anul 2015 sunt utilizate date preliminare conform declaraţiilor operatorilor economici la AFM datele privind cantităţile de ambalaje introduse pe piaţa. Pentru calculul proiecţiei pentru perioada 2016-2025 privind cantitatea de ambalaje introduse pe piaţă sunt utilizate urmatoarele ipoteze:

   •  în anul 2016 indicatorii privind introducerea pe piaţă a ambalajelor, pe tip de material prezintă o creştere faţă de anul 2015 egală cu creşterea medie pentru perioada 2013-2015;

   •  pentru perioada 2017-2025:

     • o pentru sticlă indicatorul se menţine în întreaga perioadă la aceeaşi valoare ca cea aferenta anului 2016 – se estimează o creştere a cantităţii de ambalaje de sticla utilizate compensată însă de o creştere a ratei de reutilizare;

     • o pentru plastic în anul 2017 indicatorul se menţine la aceeaşi valoare ca în anul 2016. În 2018 se estimează o scădere a indicatorului ca urmare pe de o parte a scăderii utilizării ambalajelor de plastic pentru băuturi, în special bere (locul fiind preluat de ambalajele din sticlă), iar pe de altă parte ca efect al creşterii eficacităţii ecotaxei pentru pungile de cumpărături. Pentru 2019- 2025 indicatorul rămâne la valoarea din anul 2018;

     • o pentru hârtie şi carton şi metal indicatorii se menţin în întreaga perioadă la aceeaşi valoare cu cea aferentă anului 2016;

     • o pentru lemn în anul 2017 indicatorul se menţine la aceeaşi valoare ca în anul 2016. În 2018 se estimează o scădere a indicatorului ca urmare a creşterii gradului de reutilizare. Pentru 2019-2025 indicatorul rămâne la valoarea din anul 2018;

   •  pentru materiale compozite se asumă pentru perioada 2016-2025 o cantitate de ambalaje introdusă pe piaţă egală cu cea din anul 2015.

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Tabel III-13: Indicatori privind cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţa naţională, pe tip de material, 2015-2025

     Material de Indicator (kg/locuitor şi an) ambalaje 2015 2016 2017 2018 2019 2020- 2025
     Sticlă	9,8	11,3	11,3	11,3	11,3	11,3
     Plastic	17,3	19,1	19,1	18,0	18,0	18,0
     Hârtie şi carton	20,9	24,5	24,5	24,5	24,5	24,5
     Metal	3,3	3,7	3,7	3,7	3,7	3,7
     Lemn	15,7	17,7	17,7	17,0	17,0	17,0

     Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

     După cum s-a menţionat în secţiunea II.5, în conformitate cu prevederile Deciziei Comisiei Europene 2005/270/CE de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date şi în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, deşeurile de ambalaje se consideră ca fiind egale cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă în acelaşi an în acel stat membru.

     Astfel, estimarea cantităţii de deşeuri de ambalaje generate în perioada 2015-2025 se realizează pe baza indicatorilor prezentaţi în tabelul de mai sus (indicatori privind cantitatea introdusă pe piaţă pe tip de material şi locuitor) şi proiecţia populaţiei.

     Tabel III-14: Proiecţia cantităţilor de deşeuri de ambalaje, total şi pe tip de material, 2014- 2025

     Material de Cantitate deşeuri de ambalaj (tone/an) ambalaj 2014 2015 2016 2017 2018 2019
     Sticlă	164.521	198.024	222.571	221.998	221.835	221.673
     Plastic	336.825	351.111	376.921	375.949	354.882	354.622
     Hârtie şi carton	388.059	425.173	485.092	483.841	483.487	483.134
     Metal	65.666	67.404	73.366	73.177	73.123	73.070
     Lemn	289.695	317.858	350.437	349.533	335.166	334.921
     Altele	24	24	24	24	24	24
     Total deşeuri ambalaje	1.244.790	1.359.594	1.508.411	1.504.521	1.468.518	1.467.444
     Indicatori de generare deşeuri ambalaje (kg/loc x an)	62,4	68,4	76,3	76,3	74,5	74,5

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     continuare Tabel III-14

     Material de Cantitate deşeuri de ambalaj (tone/an) ambalaj 2020 2021 2022 2023 2024 2025
     Sticlă	220.742	219.973	219.204	218.436	217.667	220.742
     Plastic	353.133	351.903	350.673	349.443	348.213	353.133
     Hârtie şi carton	481.104	479.429	477.753	476.078	474.402	481.104
     Metal	72.763	72.510	72.256	72.003	71.749	72.763
     Lemn	333.514	332.353	331.191	330.030	328.868	333.514
     Altele	24	24	25	24	24	24
     Total deşeuri ambalaje	1.461.280	1.456.191	1.451.102	1.446.013	1.440.924	1.461.280
     Indicatori de generare deşeuri ambalaje (kg/loc x an)	74,5	74,5	74,5	74,5	74,5	74,5

     Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

     

1. III.3 Obiective şi ţinte

   III. Planificarea gestionării deşeurilor

   Obiectivele privind gestionarea deşeurilor pentru perioada de planificare 2018-2025 sunt stabilite pe baza:

   •  Prevederilor legislative europene şi naţionale în vigoare;

   •  Prevederilor Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor 2014-2020;

   •  Prevederilor propunerilor de modificare a principalelor directive de deşeuri incluse în Pachetul Economiei Circulare, publicat de către Comisia Europeana în decembrie 201523;

   •  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, Rolul valorificării energetice a deşeurilor în economia circulară, 26.01.2017 CE WtE 2017;

   •  Principalelor probleme identificate în gestionarea actuală a fiecărui flux de deşeuri, prezentate în secţiunea II;

   •  Concluziile studiului JASPERS 2016;

   •  Experienţei din alte state membre UE.

   Pentru fiecare obiectiv sunt prezentate ţinte şi termene de îndeplinire şi, de asemenea, justificările referitoare la stabilirea acestora.

   Măsurile concrete de îndeplinire a obiectivelor sunt prezentate în măsuri de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor municipale şi în Planul de acţiune (secţiunile III.6 şi III.7).

   Obiectivele şi măsurile referitoare la prevenirea generării deşeurilor sunt prezentate în Programul Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor, parte a PNGD (secţiunea V), măsurile referitoare la instrumentele de politică a deşeurilor sunt prezentate în secţiunea IV.

23 http://ec.europa.eu/environment/circular-economy/index_en.htm, accesată în martie 2017

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective şi ţinte privind deşeurile municipale

Nr. Crt.	Obiectiv			Ţinta Justificare
Obiective tehnice
1	Toată populaţia ţării, atât din mediul urban cât şi din mediul rural, este conectată la serviciu de salubrizare			Gradul de acoperire cu serviciu de salubrizare 100% Termen: 2018	Pentru implementarea unui sistem eficient de gestionare a deşeurilor municipale este necesar ca toata populaţia să beneficieze de serviciu de salubrizare
2	Creşterea gradului de pregătire pentru reutilizare şi reciclare prin aplicarea ierarhiei de gestionare a deşeurilor			 50% din cantitatea de deşeuri din hârtie, metal, plastic, sticlă şi lemn din deşeurile menajere şi deşeurile similare, inclusiv din servicii publice (Metoda 2 de calcul24) Termen: 2020	Prima ţintă asigură conformarea cu cerinţele naţionale şi europene în vigoare (Legea nr. 211/2011, respectiv Directiva Directiva 2008/98/CE)
				 50% din cantitatea totală de deşeuri municipale generate (Metoda 4 calcul21) Termen: 2025	Cea de-a doua ţintă este stabilită pe baza prevederilor propunerii de modificare a Directivei cadru privind deşeurile din Pachetul Economiei Circulare, publicat în decembrie 2015
3	Reducerea cantităţii depozitate de deşeuri biodegradabile municipale			La 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995 Termen: 2020	România a obţinut o derogare pentru îndeplinirea acestui obiectiv în anul 2020.
4	Interzicerea la depozitare a deşeurilor municipale colectate separat			Termen: permanent	Este obiectiv necesar pentru stimularea reciclării deşeurilor
5	Depozitarea numai a deşeurilor supuse în prealabil unor operaţii de tratare			Depozitarea deşeurilor municipale este permisă numai dacă acestea sunt supuse în prealabil unor operaţii de tratare fezabile tehnic Termen: 2025	Nu toate proiectele privind sistemele de management integrat al deşeurilor au fost proiectate pentru a asigura şi îndeplinirea acestui obiectiv. Astfel, pe langa instalaţiile de reciclare, este nevoie şi de instalaţii noi de tratare a deşeurilor reziduale, a căror

24Decizia Comisiei 2011/753/UE de stabilire a normelor şi a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta		Justificare
					proiectare, construire şi dare in operare necesită timp
6	Creşterea gradului de valorificare energetică a deşeurilor municipale	minim 15 % din cantitatea totală de deşeuri municipale valorificată energetic Termen: 2025			Acest obiectiv este prevazut în Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor
7	Depozitarea deşeurilor numai în depozite conforme	Termen: începând cu iulie 2017			Acest obiectiv este în conformitate cu prevederile HG nr. 349/2005
8	Colectarea separată şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor periculoase menajere	Termen:	permanent		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
9	Colectarea separată, pregatirea pentru reutilizare sau, dupa caz, tratarea corespunzătoare deşeurilor voluminoase	Termen:	permanent		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
10	Încurajarea utilizării în agricultură a materialelor rezultate de la tratarea biodeşeurilor (compostare şi digestie anaerobă)	Termen:	permanent		Creşterea capacităţilor de tratare a biodeşeurilor impune asigurarea utilizării în agricultură a materialului rezultat în urma tratării (compost, digestat)
Obiective legislative şi de reglementare
11	Îmbunătăţirea sistemului de autorizare a activităţilor de gestionare a deşeurilor	Termen:	2018		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
12	Actualizarea şi corelarea tuturor actelor de reglementare din domeniul salubrizării	Termen:	2018		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
13	Dezvoltarea cadrului legislativ privind deşeurile alimentare, inclusiv uleiul uzat alimentar şi corelarea	Termen:	2018		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta		Justificare
	cu legislaţia privind resursele regenerabile
14	Norme tehnice privind activităţile de compostare, tratare mecano-biologică, incinerare şi digestie anaeroba	Termen:	2019		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale. De asemenea, sunt necesare norme tehnice pentru tehniciile de tratare noi, propuse prin PNGD
Obiective instituţionale şi organizaţionale
15	Creşterea capacităţii instituţionale atât a autorităţilor de mediu, cât şi a autorităţilor locale şi asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară din domeniul deşeurilor	Termen:	2019		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
16	Intensificarea controlului privind modul de desfăşurare a activităţilor de gestionare a deşeurilor municipale atât din punct de vedere al respectării prevederilor legale, cât şi din punct de vedere al respectării prevederilor din autorizaţia de mediu	Termen:	permanent		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
Obiective financiare şi investiţionale
17	Analiza posibilităţii existenţei unui mecanism unic de plată a serviciului de salubrizare	Termen:	2018		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
18	Utilizarea sumelor colectate în urma aplicării instrumentelor economice din domeniul deşeurilor exclusiv pentru proiecte în domeniul deşeurilor	Termen:	începând 2018		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
Obiective privind raportarea
19	Îmbunătăţirea sistemului naţional de	Termen:	2019		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta Justificare
	raportare a datelor privind deşeurile
20	Determinarea prin analize a principalilor indicatori privind deşeurile municipale (indicatori de generare şi compoziţie pentru fiecare tip de deşeuri municipale)	Termen: 2019	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective şi ţinte privind deşeurile de ambalaje

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
Obiective tehnice
1	Creşterea gradului de valorificare/reciclare a deşeurilor de ambalaje	Valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu valorificare de energie a minimum 60% din greutatea deşeurilor de ambalaje	Prevedere legislativă, Legea nr. 249/2013
		Reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaje, cu realizarea valorilor minime pentru reciclarea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaje:
		 60% din greutate pentru sticlă;  60% din greutate pentru hârtie/carton;  50% din greutate pentru metal;  15% din greutate pentru lemn;  22,5% din greutate pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat sub formă de plastic.
		Termen: anual până în 2024 inclusiv
		Pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea a minimum 65% din

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
		greutatea tuturor deşeurilor de ambalaje
		Pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea următoarelor materiale specifice conţinute în deşeurile de ambalaje:  55% pentru plastic  60% pentru lemn  75% pentru metale feroase  75% pentru aluminiu  75% pentru sticlă  75% pentru hârtie ţi carton	Propunerea de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje din Pachetul Economiei Circulare
		Termen: începând cu 2025
Obiective legislative şi de reglementare
2	Definiţii clare în legislaţie a termenilor privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
3	Definirea în mod clar în legislaţie a rolurilor şi responsabilităţilor producătorilor, distribuitorilor şi comercianţilor, organizaţiilor care pun în aplicarea răspunderea extinsă a producătorilor în numele acestora, ale autorităţilor publice locale şi asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, ale operatorilor de salubrizare şi ale altor operatori autorizaţi pentru gestionarea deşeurilor de ambalaje	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale. Prevederile propunerii de modificare a Directivei cadru privind deşeurile din Pachetul Economiei Circulare referitoare la cerinţele generale privind schemele de răspundere extinsa a producătorilor
Obiective instituţionale şi organizaţionale
4	Funcţionarea eficientă a schemei de responsabilitate	Termen: Începând cu 2019	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
	extinsă a producătorului
Obiective privind raportarea
5	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective şi ţinte privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
Obiective tehnice
1	Creşterea ratei de colectare separată a DEEE	Rată de colectare separată de 45% Termen: începând cu 2018 şi până în 2020 Rată de colectare separată de 65% Termen: începând cu 2021	Prevedere legislativă, OUG nr. 5/2015 Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
2	Creşterea gradului de valorificare a DEEE	Pentru categoriile prevăzute în anexa nr. 1 la OUG 5/2015: a) pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 10: – 85% se valorifică; şi – 80% se pregătesc pentru reutilizare şi se reciclează; b) pentru DEEE incluse în categoria 3 sau 4: – 80% se valorifică; şi – 70% se pregătesc pentru reutilizare şi se reciclează; c) pentru DEEE incluse în categoriile 2, 5-8 sau 9: – 75% se valorifică; şi – 55% se pregătesc pentru reutilizare şi se reciclează; d) pentru lămpile cu descărcare în gaze, 80% se reciclează	Prevedere legislativă, OUG nr. 5/2015
		Termen: până la data de 14 august 2018

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
		Pentru categoriile prevăzute în anexa nr. 5 la OUG 5/2015: a) pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 4: – 85% se valorifică; şi – 80% se pregătesc pentru reutilizare şi se reciclează; b) pentru DEEE incluse în categoria 2: – 80% se valorifică; şi – 70% se pregătesc pentru reutilizare şi se reciclează la ordonanţa de urgenţă; c) pentru DEEE incluse în categoria 5 sau 6: – 75% se valorifică; şi – 55% se pregătesc pentru reutilizare şi se reciclează; d) pentru DEEE incluse în categoria 3, 80% se reciclează Termen: începând cu 15 august 2018
Obiective legislative şi de reglementare
3	Corelarea legislaţiei în ceea ce priveşte responsabilitatea colectării DEEE de la populaţie	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
4	Definirea în mod clar în legislaţie a rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul schemei de responsabilitate extinsă a producătorului	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale. Prevederile propunerii de modificare a Directivei cadru privind deşeurile din Pachetul Economiei Circulare referitoare la cerinţele generale privind schemele de răspundere extinsă a producătorilor
Obiective instituţionale şi organizaţionale
5	Funcţionarea eficientă a schemei de responsabilitate	Termen: Începând cu 2019	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
	extinsă a producătorului
Obiective privind raportarea
6	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind EEE şi DEEE	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective şi ţinte privind deşeurile de baterii şi acumulatori

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
Obiective tehnice
1	Asigurarea unui nivel ridicat de colectare a deşeurilor de B A	Rată de colectare separată de minim 45% Termen: permanent	Prevedere legislativă, HG nr. 1132/2008 Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
2	Asigurarea unui grad ridicat de reciclare a deşeurilor de deşeurilor B A	Reciclarea a 65% din greutatea medie a bateriilor şi acumulatorilor cu plumb acid, inclusiv reciclarea conţinutului de plumb la cel mai înalt nivel care este fezabil tehnic, evitându-se în acelaşi timp costurile excesive;	Prevedere legislativă, HG nr. 1132/2008
		Reciclarea a 75% din greutatea medie a bateriilor şi acumulatorilor cu nichel-cadmiu, inclusiv reciclarea conţinutului de cadmiu la cel mai înalt nivel care este fezabil tehnic, evitându-se în acelaşi timp costurile excesive
		Reciclarea a 50% din greutatea medie a celorlalte deşeuri de baterii şi acumulatori
		Termen: permanent
Obiective legislative şi de reglementare
3	Definirea în mod clar în legislaţie a rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul schemei de	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale. Prevederile propunerii de modificare a Directivei

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
	responsabilitate extinsă a producătorului		cadru privind deşeurile din Pachetul Economiei Circulare referitoare la cerinţele generale privind schemele de răspundere extinsă a producătorilor
Obiective instituţionale şi organizaţionale
4	Funcţionarea eficientă a schemei de responsabilitate extinsă a producătorului	Termen: Începând cu 2019	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
Obiective privind raportarea
5	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind deşeurilor de B A	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective şi ţinte privind vehiculele scoase din uz

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta			Justificare
1	Asigurarea unui grad ridicat de valorificare a VSU	Reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 95% din masa medie pe vehicul şi an Reutilizarea şi reciclarea a cel puţin 85% din masa medie pe vehicul şi an Termen: permanent			Prevedere legislativă, Legea nr. 212/2015
2	Îmbunătăţirea funcţionării schemei de responsabilitate extinsă a producătorului	Termen:	2018		Practica la nivel UE-28, 16 state membre au implementat în cadrul schemei de responsabilitate extinsă a producătorului fie numai sistemul colectiv, fie atât sistemul individual, cât şi sistemul colectiv
3	Îmbunătăţirea sistemului de	Termen:	2018		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
	raportare a datelor privind VSU

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective şi ţinte privind anvelopele uzate

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
1	Gestionarea anvelopelor uzate cu respectarea ierarhiei de gestionare a deşeurilor	Termen: permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
2	Actualizarea cadrului legislativ privind gestionarea anvelopelor uzate	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

Obiective şi ţinte privind uleiurile uzate

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
1	Gestionarea uleiurilor uzate cu respectarea ierarhiei de gestionare a deşeurilor	Termen: permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
2	Actualizarea cadrului legislativ privind gestionarea uleiurilor uzate	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
3	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind uleiurile uzate	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective şi ţinte privind deşeurile din construcţii şi desfiinţări

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
Obiective tehnice
1	Creşterea gradului de reutilizare şi reciclare a deşeurilor din construcţii şi desfiinţări	Eşalonat, astfel: b) minimum 45% din cantitatea de deşeuri provenite din activităţile de construcţii în anul 2018; c) minimum 55% din cantitatea de deşeuri provenite din activităţile de construcţii în anul 2019; d) minimum 70% din cantitatea de deşeuri provenite din activităţile de construcţii în anul 2020.	Prevedere legislativa, Legea nr. 211/2011 şi OUG nr. 68/2016
2	Asigurarea capacităţilor de eliminare pentru DCD care nu pot fi valorificate	Permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
Obiective legislative şi de reglementare
3	Elaborare şi aprobarea cadrului legislativ privind gestionarea DCD	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale. Asigurarea condiţiilor legislative şi a cadrului de reglementare stabil, clar, transparent reprezintă prima condiţie a implementării bunei practici în acest sector
Obiective privind raportarea
4	Îmbunatarirea sistemului de raportare a datelor privind deşeurile din construcţii şi desfiinţări	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective  şi  ţinte  privind  nămolurile  rezultate  de  la  epurarea  apelor  uzateorăşeneşti

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta		Justificare
Obiective tehnice
1	Planificarea gestionării nămolurilor rezultate de la staţiile de epurare orăşeneşti	Termen:	2018	Deficienţă identificată analiza situaţiei actuale	în
2	Gestionarea durabilă a nămolurilor rezultate de la staţiile de epurare orăşeneşti	Termen:	permanent	Deficienţă identificată analiza situaţiei actuale	în
Obiective instituţionale şi organizaţionale
3	Definirea clară a responsabilităţilor în ceea ce priveşte managementul nămolurilor atunci când sunt utilizate în agricultură	Termen:	2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale.
Obiective privind raportarea
4	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind nămolurile	Termen:	2019	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale.

Obiective şi ţinte privind deşeurile cu conţinut de PCB

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
Obiective tehnice
1	Decontaminarea/eliminarea echipamentelor cu conţinut de PCB	Termen: cât mai curând posibil dar nu mai târziu de 01.01.2025	Prevedere legislativă, Legea nr. 261/2004 (Convenţia de la Stocholm) şi Directiva 96/59/2CE
2	Gestionarea durabilă a deşeurilor cu conţinut de PCB într-o concentratie mai mare de 50 ppm (0,005%)	Termen: cât mai curând posibil dar cel târziu până în 01.01.2028	Prevedere legislativă, Legea nr. 261/2004 (Convenţia de la Stocholm) şi Directiva 96/59/2CE
Obiective legislative şi de reglementare
3	Revizuirea cadrului legal privind gestionarea echipamentelor şi deşeurilor cu conţinut de PCB	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective şi ţinte privind deşeurile de azbest

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
1	Gestionarea durabilă a materialelor şi deşeurilor de azbest	Termen: permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

Obiective şi ţinte privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare şidin activităţi veterinare

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta		Justificare
Obiective tehnice
1	Gestionarea durabilă a deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor sanitare	Termen:	permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
2	Gestionarea durabilă a deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor veterinare	Termen:	permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
Obiective legislative şi de reglementare
3.	Actualizarea legislaţiei în domeniul gestionării deşeurilor medicale	Termen:	2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
3	Reglementarea gestionării deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor veterinare	Termen:	2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
4	Planificarea gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală	Termen:	2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
5	Întărirea capacităţii instituţionale privind gestionarea deşeurilor medicale	Permanent		Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
Obiective privind raportarea
6	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor	Termen:	2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
	atât privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare, cât şi privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor veterinare

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective şi ţinte privind deşeurile industriale

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
Obiective tehnice
1	Gestionarea durabilă a deşeurilor industriale nepericuloase	Termen: permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
2	Gestionarea durabilă a deşeurilor industriale periculoase	Termen: permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
Obiective privind raportarea
3	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor atât privind deşeurile industriale periculoase şi nepericuloase	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

Obiective şi ţinte privind deşeurile din agricultură, silvicultură şi pescuit

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
1	Gestionarea durabilă a deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit	Termen: permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
2	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor atât atât în ceea ce priveşte generarea, cât şi gestionarea deşeurilor din	Termen: 2018	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
	agricultură, silvicultură şi pescuit

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Obiective şi ţinte privind transferul deşeurilor

Nr. Crt.	Obiectiv	Ţinta	Justificare
1	Asigurarea dreptului de preempţiune de către operatorii instalaţiilor de valorificare a deşeurilor pentru deşeurile generate în România	Termen: permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale
2	Reducerea la maxim a transferurilor ilegale de deşeuri	Termen: permanent	Deficienţă identificată în analiza situaţiei actuale

1. III.4 Analiza alternativelor de gestionare a deşeurilor municipale

   1. III.4.1 Metodologia privind stabilirea alternativelor

      III. Planificarea gestionării deşeurilor

      Obiectivele şi ţintele privind gestionarea deşeurilor municipale sunt prezentate în secţiunea III.3, precum şi în Programul Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor (secţiunea V). Dintre acestea, unele obiective şi ţinte reprezintă criterii pentru stabilirea alternativelor de gestionare a deşeurilor municipale, şi anume:

      •  Gradul de acoperire cu serviciu de salubrizare 100% – termen 2018;

      •  Reducerea cantităţii de deşeuri menajere şi similare generate pe locuitor în anul 2025 cu cel puţin 10% raportat la anul 2017;

      •  Creşterea gradului de pregătire pentru reutilizare şi reciclare:

        • o la 50% din cantitatea de deşeuri din hârtie, metal, plastic, sticlă şi lemn din deşeurile menajere şi deşeurile similare, inclusiv din servicii publice (Metoda 2 de calcul din Decizia Comisiei 2011/753/UE) – termen 2020;

        • o la 50% din cantitatea totală de deşeuri municipale generate (Metoda 4 calcul din Decizia Comisiei 2011/753/UE) – termen 2025;

      •  Reducerea cantităţii depozitate de deşeuri biodegradabile municipale la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995 – termen 2020;

      •  Creşterea gradului de valorificare energetică a deşeurilor municipale la minim 15 % din cantitatea totală de deşeuri municipale valorificată energetic – termen 2025;

      •  Depozitarea deşeurilor este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unor operaţii de tratare fezabile tehnic – termen 2025;

      •  Depozitarea deşeurilor numai în depozite conforme – începând cu iulie 2017;

      •  Pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea a minimum 65% din greutatea tuturor deşeurilor de ambalaje – termen 2025.

        În vederea determinării investiţiilor necesare pentru atingerea obiectivelor şi ţintelor sunt definite şi analizate trei alternative:

      •  Alternativa „zero” – care presupune doar investiţiile existente şi cele care urmează a fi finalizate prin proiectele SMID, inclusiv proiectele fazate şi lipsa unui nou plan naţional de gestionare a deşeurilor;

      •  Două alternative – care să asigure prin propunerea de noi investiţii îndeplinirea obiectivelor şi ţintelor de mai sus.

        

        În cele ce urmează se prezintă, pentru fiecare dintre obiective care reprezintă criterii pentru stabilirea alternativelor, principalele măsuri care pot fi întreprinse, masuri care vor defini cele doua alternative.

        Gradul de acoperire cu serviciu de salubrizare 100%

        III. Planificarea gestionării deşeurilor

        Implementarea unui sistem eficient de gestionare a deşeurilor municipale este condiţionată de un grad de acoperire cu serviciu de salubrizare la nivel naţional de 100%. Acest obiectiv va fi atins odată cu în operare a tuturor proiectelor SMID aflate în implementare.

        Reducerea cantităţii de deşeuri menajere şi similare generate pe locuitor în anul 2025 cu cel puţin 10% raportat la anul 2017

        Acest obiectiv presupune măsuri privind stimularea prevenirii generării deşeurilor, care sunt prezentate în Programul Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor (secţiunea V). Măsurile sunt aceleaşi în cele două alternative şi se reflectă în scăderea indicelui de generare a deşeurilor municipale. Ca urmare a implementării măsurilor de prevenire a generării deşeuri şi pregătire pentru reutilizare, în prognoza de generare a deşeurilor a fost considerată o scădere a indicatorului de generare a deşeurilor menajere în mediul urban de la 0,66 kg/locuitor x zi în anul 2015 la 0,6 kg/locuitor x zi în anul 2025, iar în mediul rural de la 0,31 kg/locuitor x zi la 0,27 kg/locuitor x zi. Aceasta conduce la reducerea indicatorului de generare a deşeurilor municipale de la 228 kg/loc/an în 2017 la 204 kg/loc/an în 2025.

        Creşterea gradului de pregătire pentru reutilizare şi reciclare la 50% din cantitatea totală de deşeuri municipale generate prin aplicarea ierarhiei de gestionare a deşeurilor

        Decizia Comisiei 2011/753/UE de stabilire a normelor şi a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (Decizia 2011/753/UE prevede patru metode de calcul a obiectivului de reutilizare şi reciclare a deşeurilor municipale (Anexa I), precum şi materialele din deşeuri municipale şi surse de generare pentru metodele de calcul 1,2 şi 3 (Anexa II). Două metode de calcul se raportează la deşeurile menajere (Metoda 1 şi Metoda 3), o metodă la deşeuri menajere şi similare (Metoda 2) şi o metodă la totalul deşeurilor municipale (Metoda 4).

        Propunerea de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deşeurile din Pachetul Economiei Circulare prevede pentru calculul obiectivelor pentru anii 2025, respectiv 2030 o metodă similara Metodei 4, care se raportează la întreaga cantitate de deşeuri municipale.

        În procesul de planificare este prevăzut ca obiectivul sa fie atins etapizat, fiind prevăzute astfel două ţinte:

      •  la 50% din cantitatea de deşeuri din hârtie, metal, plastic, sticlă şi lemn din deşeurile menajere şi deşeurile similare, inclusiv din servicii publice (Metoda 2 de calcul din Decizia Comisiei 2011/753/UE) – termen 2020, asigurandu-se conformarea cu prevederile legislative în vigoare;

        

      •  la 50% din cantitatea totală de deşeuri municipale generate (Metoda 4 calcul din Decizia Comisiei 2011/753/UE) – termen 2025, în conformitate cu prevederile propunerea de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deşeurile.

        Pentru a determina investiţiile necesar a fi realizate în vederea atingerii celor doua ţinte trebuie analizata compoziţia deşeurilor municipale.

        III. Planificarea gestionării deşeurilor

        Deşeurile care asigură atingerea primei ţinte sunt deşeurile din hârtie, metal, plastic, sticlă şi lemn din deşeurile menajere şi deşeurile similare, inclusiv din servicii publice.

        Măsurile care să conducă la îndeplinirea primei ţinte de reciclare de 50% sunt următoarele:

        •  Extinderea la nivel naţional a sistemului de colectare separată a deşeurilor reciclabile (deşeuri din hârtie şi carton; deşeuri de plastic şi metal; deşeuri de sticlă şi deşeuri de lemn din deşeurile menajere şi deşeurile similare, inclusiv din servicii publice) cu asigurarea unei rate totale de capturare la nivel naţional de minim 52% în anul 2020. Rata de capturare este mai mare decât rata de reciclare deoarece o mică parte din deşeurile capturate nu pot fi reciclate;

        •  Asigurarea de capacitaţi de sortare pentru întreaga cantitate de deşeuri reciclabile colectate separat.

        Întrucât nu exista alte soluţii tehnice pentru atingerea primei ţinte aferentă obiectivului depregătire pentru reutilizare şi reciclare, măsurile de mai sus vor fi aceleaşi în ambelealternative.

Principalele tipuri de deşeuri municipale care pot contribui semnificativ la atingerea celeide-a doua ţinte sunt atât deşeurile reciclabile (în special din deşeuri menajere, similare şi pieţe), cât şi biodeşeurile din deşeurile menajere, similare şi din parcuri, grădini. Pornind de la aceste ipoteze a fost estimată compoziţia deşeurilor municipale, prezentată în figura de mai jos.

Altele 18%

Biodeseuri din parcuri si gradini 2%

Deseuri reciclabile (menajere, similare, piete) 30%

Rata capturare prin colectare separat circa 95 %

Biodeseuri menajere si similare 50%

Rata capturare prin colectare separata circa 75 %

2 % din total

22,5%

din total

reciclare de la instalatiile de tratare 3% din total

22,5 %

din total

TOTAL – 50%

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Figura III-2: Posibilitatea de atingere a ţintei de reciclare raportat la compoziţia deşeurilor municipale estimată pentru anul 2025

turare ectare

circa

%

Rata cap prin col separat

45

Sursa: Estimare pe baza prognozei privind compoziţia deşeurilor municipale

Se poate observa că asigurarea unui grad de reciclare de circa 22,5% din total deşeuri municipale se poate realiza numai în condiţiile unei rate de capturare prin colectare separată a deşeurilor reciclabile de 75% (ponderea deşeurilor reciclabile din total deşeuri municipale fiind estimată la 30%). Aceasta presupune că sistemul de colectare separată a deşeurilor reciclabile este extins la nivel naţional pe cel puţin 3 fracţii, din poartă în poartă, pentru toate fracţiile mai puţin sticla şi susţinut de implementat instrumentului „plăteşte pentru cât arunci”.

În ceea ce priveşte biodeşeurile, după cum se poate observa din figură, acestea sunt un material cheie în procesul de planificare, dată fiind ponderea mare în compoziţia deşeurilor municipale. După cum se poate observa, pentru a atinge un nivel de reciclare de 22,5% este necesară o rată de capturare a biodeşeurilor menajere, similare de 45%. Ca şi în cazul deşeurilor reciclabile, aceasta rată mare de capturare poate fi atinsă numai prin extinderea sistemului de colectare separată şi acolo unde este fezabil implementarea colectării separate din poartă în poartă a biodeşeurilor în mediul urban dublat de implementarea schemei „plăteşte pentru cât arunci”.

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Asigurarea unei rate de capturare de 45% a biodeşeurilor din mediul urban şi a unei rate de capturare de 75% a deşeurilor reciclabile va asigura o rată totală de reciclare de maximum 45%. Diferenţa de 5% până la atingerea obiectivului trebuie să fie asigurată de reciclarea a cel puţin 95% a biodeşeurilor din parcuri şi grădini, de reciclarea unei cantităţi de deşeuri de la instalaţiile de tratare a deşeurilor reziduale echivalentă cu cel puţin 3% din cantitatea totală de deşeuri municipale generate, precum şi de reciclarea şi pregătirea pentru reutilizare a celorlalte tipuri de deşeuri municipale (în special DEEE, deşeuri voluminoase).

Reciclarea biodeşeurilor municipale se poate realiza fie prin procese aerobe (compostarea), fie prin procese anaerobe (digestia).

Din punct de vedere tehnic, deşeurile alimentare, care reprezintă cea mai mare parte a biodeşeurilor menajere, nu pot fi tratate aerob în absenţa unui material de structură, care de obicei este reprezentat de deşeurile din parcuri şi grădini. Dată fiind însă cantitatea scăzută de deşeuri din parcuri şi grădini comparativ cu cantitatea de deşeuri alimentare, rezultă că pentru deşeurile alimentare este recomandată utilizarea unei alte soluţii tehnică decât compostarea. Această soluţie tehnică este digestia anaerobă sau fermentarea.

În concluzie, măsurile care să conducă la îndeplinirea celei de-a doua ţinte de reciclare de 50% sunt următoarele:

•  Extinderea la nivel naţional a sistemului de colectare a deşeurilor reciclabile din poartă în poartă susţinut de implementarea instrumentului „plăteşte pentru cât arunci”, cu asigurarea unei rate totale de capturare la nivel naţional de minim 75%;

•  Asigurarea de capacitaţi de sortare pentru întreaga cantitate de deşeuri reciclabile colectate separat;

•  Extinderea la nivel naţional a sistemului de colectare separată a biodeşeurilor şi acolo unde este fezabil implementarea colectării separate din poartă în poartă a biodeşeurilor în mediul urban dublat de implementarea schemei „plăteşte pentru cât arunci”, cu asigurarea unei rate totale de capturare la nivel naţional de minim 45%;

•  Asigurarea de capacitaţi de compostare pentru toate deşeurile verzi;

•  Asigurarea de capacitaţi de digestie anaerobă pentru deşeurile alimentare colectate separat, care nu sunt compostate în instalaţiile de compostare existente. În ceea ce priveşte digestia anaerobă, la proiectarea instalaţiilor se va lua în considerare şi posibilitatea tratării în comun a nămolului rezultat de la staţiile de epurare orăşeneşti;

•  Reciclarea unei cantităţi de deşeuri de la instalaţiile de tratare mecano-biologică de circa 5% din cantitatea totală de deşeuri municipale care intră în instalaţii.

  Întrucât nu exista alte soluţii tehnice pentru atingerea celei de-a doua ţinte ale obiectivuluide pregătire pentru reutilizare şi reciclare, măsurile de mai sus vor fi aceleaşi în ambelealternative.

  

  Reducerea cantităţii depozitate de deşeuri biodegradabile municipale la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995

  III. Planificarea gestionării deşeurilor

  La atingerea acestui obiectiv in anul 2020 va contribui reciclarea deşeurilor din hârtie şi lemn din deşeurile menajere şi deşeurile similare, inclusiv din servicii pubice. În plus, este necesară şi tratarea biodeşeurilor. În vederea respectării ierarhiei de gestionare a deşeurilor, pentru atingerea acestui obiectiv este necesară reciclarea biodeşeurilor.

  Astfel, următoarele măsuri prevăzute pentru biodeşeuri pentru atingerea ţintei de reciclare sunt necesar a fi implementate până în anul 2020:

•  Extinderea la nivel naţional a sistemului de colectare separată a biodeşeurilor şi acolo unde este fezabil implementarea colectării separate din poartă în poartă a biodeşeurilor în mediul urban dublat de implementarea schemei „plăteşte pentru cât arunci”, cu asigurarea unei rate totale de capturare la nivel naţional de minim 45%;

•  Asigurarea de capacitaţi de compostare pentru toate deşeurile verzi;

•  Asigurarea de capacitaţi de digestie anaerobă pentru deşeurile alimentare colectate separat, care nu sunt compostate în instalaţiile de compostare existente.

Depozitarea deşeurilor este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unor operaţii de tratare fezabile tehnic

După valorificarea potenţialului util a deşeurilor prin reciclare materială, compostare şi digestie anaerobă, opţiuni aflate în topul ierarhiei deşeurilor, următorul obiectiv care trebuie îndeplinit este tratarea deşeurilor care nu pot fi reciclate.

Un alt obiectiv strategic este creşterea gradului de valorificare energetică a deşeurilor municipale la minim 15 % din cantitatea totală de deşeuri municipale valorificată energetic.

Pentru tratarea mecano-biologică cu valorificare energetică exista două opţiuni principale:

•  Tratarea mecano-biologică cu biouscare – care constă în producerea unei fracţii cu putere calorifică mare (SRF – solid recovered fuel) ca urmare a unei tratări aerobe intensive şi de scurtă durată a deşeurilor reziduale. Tratarea are ca scop scăderea conţinutului de umiditate. Materialul rezultat are putere calorifică mare putând fi valorificat energetic prin coincinerare la fabricile de ciment;

•  Tratare mecano-biologică cu biostabilizare – constă în extracţia materialelor reciclabile şi sperarea unei fracţii cu putere calorica mare care este valorificată

energetic şi tratarea aerobă sau anaerobă a fracţiei biodegradabile, care poate fi depozitată sau valorificată.

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Instalaţiile de tratare mecano-biologică existente în prezent în operare în România şi cele care se construiesc prin sistemele de management integrat al deşeurilor sunt instalaţii de tratare mecano-biologică cu biostabilizare. Procesul constă în tratarea mecanică a deşeurilor reziduale cu extracţia materialelor reciclabile, urmată de biostabilizarea aerobă a componentei organice a deşeurilor înainte de eliminarea prin depozitare. Astfel, această operaţie este o operaţie de eliminare.

Dat fiind faptul că în România există deja capacităţi disponibile mari de coincinerare la fabricile de ciment, pentru analiza de opţiuni este reţinuta metoda de tratare mecano- biologică cu biouscare.

Tratarea termica

Tehnologiile existente la nivel mondial de tratare termică a deşeurilor municipale sunt foarte diversificate. Cele mai utilizate sunt incinerarea (combustia), piroliza şi gazeificarea. Aceste tehnologii sunt utilizate pentru tratarea deşeurilor reziduale în vederea valorificării energiei conţinute de acestea. Principala diferenţă dintre aceste tehnologii este faptul că prin incinerare energia din deşeuri este eliberată şi utilizată în mod direct, în timp ce din instalaţiile de piroliză şi gazeificare rezultă produse secundare a căror energia urmează a fi valorificată.

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Tabel III-15: Analiza comparativă a principalelor tehnologii de tratare termică a deşeurilor municipale reziduale

Incinerare	Piroliză	Gazeificare
Descompunerea (oxidarea) completă a părţii organice din deşeuri în CO2 şi H2O, în prezenţa unei cantităţi suficiente de oxigen	Degradarea termică în absenţa oxigenului	Un proces situat între combustie şi piroliză care implică oxidarea parţială. Este adăugat oxigen dar nu suficient pentru a permite oxidarea completă
Necesită temperaturi mai mari de 8500C. Procesul este o reacţie puternic exotermă (generatoare de căldură)	Necesită temperaturi cuprinse între 350 şi 8500C şi o sursă externă de căldură pentru menţinerea acestor temperaturi	Necesită temperaturi mai mari de 6500C. Procesul este o reacţie exotermă (generatoare de căldură). Este necesară căldură pentru iniţializarea şi susţinerea procesului
Inputul este asigurat de deşeuri municipale netratate anterior	Necesită o tratare mecanică anterioară a deşeurilor municipale – separarea a metalelor şi a materialelor inerte (ex. moloz, sticlă)	Necesită o tratare mecanică anterioară a deşeurilor municipale – separarea a metalelor şi a materialelor inerte (ex. moloz, sticlă)
Căldura rezultată poate fi utilizată pentru producerea de apă caldă, abur sau electricitate. Orice material necombustibil (ex. metale, sticlă) se regăsesc în cenuşa de fund, care conţine şi o cantitate redusă de carbon rezidual	Produsele rezultate sunt un compus solid combustibil (comparabil cu cărbunele de calitate inferioară) şi un gaz de sinteză (un amestec de gaze combustibile – monoxid de carbon, hidrogen, metan şi o varietate de compuşi organici volatili). Gazul de sinteză are o putere calorifică netă cuprinsă între 10 şi 20 MJ/Nm3. O parte poate fi condensată pentru producerea de combustibil lichid	Principalul produs rezultat este gazul de sinteză (monoxid de carbon, hidrogen şi metan), cu o putere calorifică netă cuprinsă între 4 şi 10 MN/Nm3. (Pentru comparaţie, puterea calorifică netă a gazului natural este în jur de 38 MJ/Nm3. Din proces mai rezultă şi un reziduu solid (cenuşă), fără putere calorifică şi cu un conţinut relativ scăzut de carbon
Incinerarea deşeurilor municipale cu valorificarea energiei este o tehnologie foarte utilizată şi cunoscută	Piroliza este o tehnologie utilizată cu succes în cazul combustibililor fosili (cărbune, turbă, petrol). Există câteva exemple de utilizare a pirolizei şi pentru a obţine energie din combustibilii derivaţi din deşeuri. Piroliza deşeurilor municipale este încă în stadiu de cercetare. Nu se cunoaşte numărul de instalaţii active din UE 28 şi care este materia primă utilizată, însă par a fi destul de puţine. Există însă câteva	Exemple de succes ale gazeificării sunt acelea care utilizează fluxuri omogene de deşeuri, cum ar fi anvelopele şi aşchii de lemn. (O mare fabrică de gazeificare a deşeurilor municipale din Marea Britanie a fost abandonată în 2016, după doi ani de efort pentru finalizarea procesului de punere în funcţiune.) Experţii europeni au opinii divergente cu privire la perspectivele proiectelor de gazeificare: în timp ce unii consideră că actualele proiecte pilot din Marea Britanie ar putea

Incinerare	Piroliză	Gazeificare
	situaţii în care instalaţiile de piroliză au fost închise.	conduce la proiecte la scară comercială, alţii consideră că proiectele de gazeificare a deşeurilor nu sunt viabile din punct de vedere economic.
Costuri de operare semnificativ mai reduse, comparativ cu piroliza şi gazeificarea (ex. 34 Euro/tonă pentru o instalaţie cu o capacitate de 200.000 tone/an) [Jaspers 2012]	Costuri de operare semnificativ mai mari decât în cazul incinerării (ex. 133 Euro/tonă pentru o instalaţie cu o capacitate de 150.000 tone/an) [BREF WI 2006]	Costuri de operare semnificativ mai mari decât în cazul incinerării (ex. 133 Euro/tonă pentru o instalaţie cu o capacitate de 225.000 tone/an) [BREF WI 2006]

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Sursa: [Jaspers 2012], [BREF WI 2006] şi [WtE Study 2016]

Concluzia [WtE Study 2016] este că instalaţiile de piroliză şi gazeificare sunt utilizate cu succes la scară comercială pentru gestionarea anumitor fluxuri omogene de deşeuri, cum ar fi deşeurile de lemn, anvelopele uzate şi deşeurile de plastic. Gazeificarea şi piroliza deşeurilor municipale şi a altor deşeuri amestecate nu au putut fi implementate la nivel comercial, chiar şi în situaţia în care s-a realizat o pre-tratarea deşeurilor pentru a asigura omogenizarea acestora. În concluzie, incinerarea cu recuperarea de energie este opţiunea de tratare termică a deşeurilor ce va fi analizată în continuare.

Opţiunea incinerării deşeurilor reziduale este inclusă şi în Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor 2014-2020, aprobata prin HG 870/2013. Strategia menţionează că incinerarea poate reprezenta o opţiune de completare a sistemului de management integrat al deşeurilor. Însă nu poate fi implementată numai pentru "eficienţa energetică", ci trebuie să vină în completarea sistemului integrat de management al deşeurilor şi în corelare cu introducerea colectării separate.

Incinerarea cu valorificare energetică se realizează în instalaţii în care randamentul energetic este mai mare sau egal cu 0,65, în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2011.

Depozitarea deşeurilor numai în depozite conforme începând cu iulie 2017

În conformitate cu prevederile legislaţie în vigoare, în iulie 2017 au trebuit să sisteze activitatea toate depozitele neconforme, pentru care a fost obţinută perioadă de tranziţie. Astfel, începând cu această dată depozitarea deşeurilor municipale se realizează numai în depozite neconforme.

Pentru perioada de planificare, în ambele alternative analizate sunt incluse următoarele măsuri:

•  Închiderea tuturor depozitelor neconforme până în anul 2020;

•  Construirea de depozite conforme în judeţele în care nu au fost încă implementate proiecte SMID şi nu există capacităţi suficiente de depozitare;

•  Extinderea capacităţilor de depozitare existente şi închiderea celulelor care au epuizat capacitatea.

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea a minimum 65% din greutatea tuturor deşeurilor de ambalaje

În vederea creşterii gradului de reciclare/valorificare a deşeurilor de ambalaje sunt necesare două categorii de masuri: (i) extinderea la nivel naţional a colectării separate a deşeurilor municipale şi (ii) modificări legislative privind îmbunătăţirea funcţionarii schemei privind responsabilitatea extinsă a producătorilor. Măsurile referitoare la extinderea la nivel naţional a colectării separate sunt comune cu cele pentru obiectivul referitor la reciclarea deşeurilor municipale.

Toate măsurile pentru creşterea gradului de reciclare/valorificare a deşeurilor de ambalaje sunt comune celor doua alternative.

Pe baza măsurilor stabilite anterior pentru fiecare obiectiv sunt definite cele trei alternative. Tabel III-16: Descrierea alternativelor

Alternativa	Descriere
Alternativa “zero”	Investiţiile existente şi cele realizate prin POS Mediu, inclusiv proiectele fazate. Se asumă că în anul 2018 toate instalaţiile vor fi în operare, iar gradul de acoperire cu servicii de salubrizare va fi de 100%
Alternativa 1	Alternativa 0 + extinderea sistemului de colectare separată a deşeurilor reciclabile + extinderea capacităţilor de sortare + extinderea sistemului de colectare separată a biodeşeurilor + realizarea de capacităţi de compostare pentru deşeurile verzi + realizarea de instalaţii de digestie anaerobă + instalaţii TMB cu biouscare + închiderea depozitelor neconforme, construirea de capacităţi noi de depozitare şi închiderea celulelor care au epuizat capacitatea
Alternativa 2	Alternativa 0 + extinderea sistemului de colectare separată a deşeurilor reciclabile + extinderea capacităţilor de sortare + extinderea sistemului de colectare separată a biodeşeurilor + realizarea de capacităţi de compostare pentru deşeurile verzi + realizarea de instalaţii de digestie anaerobă + instalaţii TMB cu biouscare şi instalaţii de incinerare cu valorificare energetică + închiderea depozitelor neconforme, construirea de capacităţi noi de depozitare şi închiderea celulelor care au epuizat capacitatea

1. III.4.2 Metodologia privind analiza alternativelor

   Analiza alternativelor este realizată cu ajutorul modelării fluxului de deşeuri şi modelarii financiare.

   Modelarea fluxului de deşeuri pentru cele trei alternative constă în următorii paşi:

   III. Planificarea gestionării deşeurilor

   •  Prognoza de generare a deşeurilor municipale (secţiunea III.2.2);

   •  Stabilirea de ipoteze privind colectarea separată a deşeurilor municipale pe perioada planificării, precum şi a ipotezelor privind funcţionarea instalaţiilor;

   •  Calcularea fluxurilor de deşeuri colectate separat;

   •  Identificarea necesitaţilor de investiţii pe baza fluxurilor de deşeuri şi a capacitaţilor existente.

     Principalele ipoteze privind colectarea separată a deşeurilor fost luate în calcul sunt:

   •  Rata de capturare a deşeurilor reciclabile din deşeuri menajere, similare şi din pieţe:

     • o Pentru anul 2015 s-a considerat o rata medie de 10%;

     • o În anul 2018, când se consideră ca proiectele SMID vor fi implementate, rata de capturare va creşte până la 20%-30%. Rata de capturare va continua să crească, ajungând în anul 2020 la minim 52% la nivelul fiecarui judeţ, respectiv municipiul Bucureşti. Până la sfârşitul perioadei de programare (2025), rata de capturare va creşte progresiv până la 75%;

     • o Pentru alternativa „zero“, începând cu anul 2018 şi până la sfârşitul perioadei de programare ratele de capturare rămân constante;

   •  Rata de capturare a biodeşeurile menajere şi similare:

     • o Pentru judeţele care au prin proiectele SMID prevăzută implementarea colectării separate a biodeşeurilor din poartă în poartă se asumă pentru anul 2018 o rată de capturare între 20% şi 30%, în funcţie de data la care a fost implementat proiectul. În perioada 2019-2020 va avea loc un proces de optimizare a colectării separate, ceea ce va conduce la o creştere a ratei de capturare la 45%. Aceasta rata de capturare va ramâne constantă până la sfârşitul perioadei de planificare;

     • o Pentru judeţele care nu au în prezent prevăzută implementarea colectării separate a biodeşeurilor, aceasta va fi implementată începând cu anul 2020, astfel încât să se asigure o rată de capturare de minim 40%. Rata de capturare va creşte la 45% în anul 2021 şi va rămâne la acest nivel până la sfârşitul perioadei de planificare;

     • o Pentru alternativa „zero“ până la sfârşitul perioadei de programare ratele de capturare rămân constante la valorile din anul 2018;

   •  Rata de capturare a deşeurilor din parcuri şi grădini:

     

     • o Este considerată între 20% şi 75% în anul 2018, pe baza situaţiei actuale şi a proiectelor care urmează a fi date în operare şi care cuprind instalaţii de compostare;

     • o Până în anul 2020 rata de capturare a deşeurilor din parcuri şi grădini va creşte la 90% în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti;

       III. Planificarea gestionării deşeurilor

     • o Pentru Alternativa 0 rata de colectare rămâne până în anul 2025 la nivelul anului 2018.

       În ceea ce priveşte tratarea deşeurilor reziduale, în cazul instalaţiilor realizate prin SMID s-a estimat ca vor primi în anul 2018 un input de deşeuri în vederea tratării între 40% şi 60% din capacitatea totală. În perioada de optimizare a funcţionarii instalaţiilor, 2018- 2020, se asumă că instalaţiile vor primi 80% din capacitate. Pentru alternativele 1 şi 2 se consideră că începând cu anul 2021 instalaţiile existente de tratare mecano-biologică cu biostabilizare vor funcţiona la 100% capacitate.

       Pentru instalaţiile de gestionare a deşeurilor se consideră următoarele ipoteze:

   •  Deşeurile colectate separat care intra în instalaţiile de sortare conţin 20% impurităţi;

   •  Rata deşeurilor reciclabile capturate, care intră în instalaţiile de sortare, care nu pot fi reciclate, dar se valorifică energetic ca RDF, reprezintă 5%;

   •  Deşeurile colectate separat care intra în instalaţiile de compostare sau instalaţii de digestie anaeroba conţin 2% impurităţi;

   •  Cenuşa rezultată de la instalaţiile de incinerare cu valorificare energetică, care se depozitează, reprezintă 25 % din input;

   •  Reziduurile totale care se depozitează reprezintă 65% din input în cazul tratării mecano-biologice cu biostabilizare şi 25% în cazul tratării mecano-biologice cu biouscare;

   •  Cantitatea de SRF rezultată de la instalaţiile de tratare mecano-biologică cu biouscare reprezintă 45% din input;

   •  Rata de îndepărtare a deşeurilor biodegradabile de la depozitare este de 80% în cazul instalaţiilor de tratare mecano-biologică cu biostabilizare şi de 95% în cazul instalaţiilor de tratare mecano-biologică cu biouscare;

   •  Ponderea din deşeurile stradale care merg direct la depozitare, fără tratare, este de 25%;

   •  Ponderea deşeurilor de la tratare mecano-biologică cu biostabilizare şi biouscare care sunt reciclate este de 5%.

     Deşeurile stradale vor fi tratate în instalaţiile de tratare mecano-biologică, cu excepţia deşeurilor de la măturatul stradal, care vor fi eliminate direct prin depozitare, nefiind fezabilă nicio metodă de tratare preliminară.

     

     În modelarea financiara a alternativelor analizate au fost parcurşi următorii paşi:

   •  Determinarea unor costuri unitare pe tonă de deşeu, atât pentru investiţii cât şi pentru operare şi întreţinere;

     •  Costurile de operare şi întreţinere pentru activităţile de colectare şi transport şi sortare vor fi acoperite atât din tariful plătit de către utilizatorii sistemului, cât şi de către organizaţiile de transfer de responsabilitate pentru deşeurile de ambalaje;

III. Planificarea gestionării deşeurilor

•  Determinarea costurilor de investiţie (notate CAPEX) utilizând costurile unitare şi capacităţile planificate a fi realizate, repartizarea acestor costuri în perioada de implementare, în conformitate cu ipotezele prezentate în continuare;

•  Determinarea costurilor de operare şi întreţinere (notate O M, respectiv OPEX), în funcţie de graficul de implementare şi specificul fiecărei activităţi şi de cantităţile intrate în fiecare instalaţie / staţie;

  Calculele au fost realizate la nivelul fiecărui judeţ, consolidate la nivel de regiune de dezvoltare şi la nivel naţional. Modelul a fost astfel formatat astfel încât să fie utilizat în continuare, în elaborarea Planului cu infrastructura.

  Sursele datelor pentru determinarea costurilor unitare sunt:

•  Aplicaţiile de finanţare, respectiv volumele Studiu de fezabilitate (FS) şi Analiza cost-beneficiu (ACB);

•  Studiul JASPERS 2012;

•  Baza de date a consultantului (date referitoare la piaţa românească de profil, tarife şi costuri de implementare).

  Perioada de planificare este împărţită în următoarele intervale:

•  Perioada de continuare a implementării SMID: 2017 – 2018;

•  Perioada de consolidare a rezultatelor implementării SMID şi de realizare a documentaţiei (aplicaţie de finanţare) pentru investiţiile propuse: 2018 – 2019;

•  Perioada de implementare /realizare a investiţiilor viitoare: 2020 – 2023;

•  Din 2024 toate capacităţile vor fi operaţionale.

  Investiţiile propuse sunt investiţii majore a căror pregătire şi realizare durează mai mulţi ani. Pentru pregătire a fost considerat un an, în care sunt implicate numai costuri de proiectare. Implementarea propriu-zisă este eşalonată pe doi sau trei ani, după cum urmează: primul an 30% – al doilea an 70%, respectiv primul an 10% – al doilea an 60%

  – al treilea an 30%; procentele sunt stabilite pe baza experienţei consultantului în implementarea proiectelor de infrastructură pentru managementul deşeurilor.

  

1. III.4.3 Alternativa „zero“

   Alternativa „zero” presupune doar investiţiile existente şi cele care urmează a fi finalizate prin proiectele SMID, inclusiv proiectele fazate şi menţinerea condiţiilor actuale de reglementare.

   III. Planificarea gestionării deşeurilor

   În secţiunea II.3 sunt prezentate date privind capacităţile instalaţiilor existente şi a celor care urmează a fi finalizate prin proiectul SMID. În tabelul de mai jos sunt prezentate capacităţile maxime ale instalaţiilor existente, inclusiv cele care se află în fază de construire, care caracterizează alternativa „zero“.

   Tabel III-17: Instalaţii de gestionare a deşeurilor, alternativa „zero”

   Judeţ/ Municipiul Bucureşti	Staţii de transfer	Capacitate totală maximă (tone/an) Staţii de Staţii sortare pentru compostare deşeuri reciclabile colectate separat		TMB cu biostabilizare
   BC	77.000	14.000	44.200	0
   BT	67.000	0	24.000	0
   IS	74.000	10.000	27.000	140.000
   NT	71.000	25.000	38.000	0
   SV	88.000	0	46.500	0
   VS	118.000	0	28.500	0
   BR	10.000	0	35.000	26.000
   BZ	59.000	0	1.000	0
   CT	33.000	17.000	11.000	225.000
   GL	0	11.000	6.000	0
   TL	15.000	0	11.000	40.000
   VR	54.000	40.000	40.000	0
   AG	83.000	48.000	20.000	0
   CL	83.000	10.000	15.500	0
   DB	0	5.000	5.000	0
   GR	0	11.000	10.000	0
   IL	60.000	0	0	0
   PH	58.000	0	54.000	151.000
   TR	0	5.000	0	0
   DJ	37.000	23.500	45.000	0
   GJ	48.000	0	3.000	0
   MH	38.000	0	33.000	55.000
   OT	76.000		29.000	0
   VL	0	14.000	41.000	34.000
   AR	30.000	19.500	7.500	0
   CS	20.000	0	39.000	60.000
   HD	60.000	0	57.000	82.000
   TM	7.000	2.000	17.000	77.000
   BH	62.000	22.000	21.000	60.000
   BN	61.000	12.000	13.000	0
   CJ	106.000	0	92.000	206.000

   Judeţ/ Municipiul Bucureşti	Staţii de transfer	Capacitate totală maximă (tone/an) Staţii de Staţii sortare pentru compostare deşeuri reciclabile colectate separat		TMB cu biostabilizare
   MM	0	0	55.000	150.000
   SM	18.000	1.000	26.000	0
   SJ	20.000	0	22.000	32.000
   AB	48.000	0	43.000	86.000
   BV	57.000	1.000	20.000	0
   CV	8.000	12.000	11.000	0
   HG	69.000	26.000	21.000	0
   MS	117.000	10.000	36.000	65.000
   SB	30.000	22.000	24.500	0
   IF	0	6.000
   B	0	10.000		40.000
   TOTAL	1.862.000	377.000	1.072.700	1.529.000

   

   III. Planificarea gestionării deşeurilor

   Sursa: Date prelucrate pe baza datelor furnizate de catre CJ, ADI

   În plus, la nivel naţional mai există instalaţii de sortare a deşeurilor colectate în amestec şi a deşeurilor colectate în amestec şi separat, cu o capacitate totală de circa 2,1 milioane tone/an.

   Pe baza datelor furnizate de către CJ/ADI au fost determinată ponderea capacităţilor neutilizate de sortare a deşeurilor reciclabile colectare separat, precum şi a capacităţilor neutilizate de compostare a biodeşeurilor colectate separat la nivelul anului 2014.

   Instalaţiile de sortare şi compostare a deşeurilor colectate separat au fost realizate în mare parte fie prin proiecte ISPA, fie prin proiecte PHARE /CES.

   Din analiza datelor prezentate în cele doua figuri de mai jos rezultă următoarele concluzii:

   •  La nivelul anului 2014 în 20 judeţe de ţară existau instalaţii de sortare a deşeurilor reciclabile colectate separat cu o capacitate totală de circa 160.000 tone/an;

   •  Staţiile de sortare pentru sortarea deşeurilor reciclabile colectate separat au fost folosite în marea majoritate a judeţelor (15 judeţe) la mai puţin de 20% din capacitatea totală;

   •  La nivelul anului 2014 în 18 judeţe de ţară existau instalaţii de compostare a deşeurilor biodegradabile municipale colectate separat, inclusiv deşeuri menajere, cu o capacitate totală de circa 180.000 tone/an;

   •  Staţiile de compostare au fost folosite în marea majoritate a judeţelor (14 judeţe) la mai puţin de 20% din capacitatea totală;

   •  Gradul extrem de scăzut de utilizare a instalaţiilor de sortare şi a instalaţiilor de compostare a deşeurilor colectate separat se explică prin insuccesul sistemelor de colectare separată a deşeurilor reciclabile implementate prin proiectele ISPA şi PHARE/CES. Acest fapt este determinat în principal de faptul că implementarea colectării separate a deşeurilor nu a fost dublată de indicatori de performanţă în contractele de delegare şi nici de implementarea de instrumente economice, cum ar fi

     „plăteşte pentru cât arunci”.

     

     

     100%

     90%

     80%

     70%

     60%

     50%

     40%

     30%

     20%

     10%

     0%

     BC IS NT BZ GL AG DB PH GJ CS HD TM BH BN SM SJ BV CV HG SB

     Capacitate de soartare utilizata (%) Capacitate de sortare neutilizata (%)

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Figura III-3: Ponderea capacităţilor neutilizate de sortare a deşeurilor reciclabile colectate separat, pe judeţe, 2014

     Sursa: Date prelucrate pe baza datelor furnizate de catre CJ, ADI

     

     100%

     90%

     80%

     70%

     60%

     50%

     40%

     30%

     20%

     10%

     0%

     BT NT CT GL VR AG DB VL AR TM BH BN SM BV HG SB IF B

     Capacitate de compostare utilizata (%) Capacitate de compostare neutilizata (%)

     Figura III-4: Ponderea capacităţilor neutilizate de compostare a deşeurilor biodegradabile colectate separat, pe judeţe, 2014

     Sursa: Date prelucrate pe baza datelor furnizate de catre CJ, ADI

     

     În Figura III-5 sunt prezentate capacitățile de tratare a deșeurilor reziduale existente și proiectate prin SMID (instalații de tratare mecano-biologică cu biouscare), precum și cantitățile de deșeuri pentru care nu există capacități de tratare înaintea depozitării.

     Din analiza datelor prezentate grafic rezultă următoarele concluzii:

     III. Planificarea gestionării deșeurilor

   •  În anul 2020 în 25 județe nu vor exista instalații de tratare a deșeurilor reziduale înaintea depozitării;

   •  În anul 2020 în 16 județe și Municipiul București vor exista în operare instalații de tratare mecano-biologică cu biostabilizare. Dintre acestea, în 6 județe și Municipiul București instalațiile de tratare mecano-biologică nu asigură tratarea întregii cantități de deșeuri reziduale rezultate, iar în 9 județe capacitatea totală proiectată este excedentară.

     

     700.000

     600.000

     500.000

     400.000

     300.000

     200.000

     100.000

     0

     BC BT IS NT SV VS BR BZ CT GL TL VR AG CL DB GR IL PH TR DJ GJ MH OT VL AR CS HD TM BH BN CJ MM SM SJ AB BV CV HG MS SB IF B

     -100.000

     -200.000

     Capacitate maxim TMB cu biostabilizare existenta Cantitate pentru care nu exista instalatii de tratare inaintea depozitarii

     tone/an

     Figura III-5: Capacități de tratare a deșeurilor reziduale, pe județe, 2020

     Sursa: Prelucrate pe baza datelor furnizate de către CJ, ADI (Valorile negative reprezintă supracapacități)

     Pe baza instalațiilor existente și a fluxului de deșeuri a fost calculat modul de atingere a principalelor obiective în cazul alternativei „zero”.

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Tabel III-18: Reciclare deşeuri municipale, alternativa „zero”

     2020		2025
     Total deşeuri municipale generate (tone/an)	4.779.973	4.435.702
     Deşeuri reciclabile (menajere, similare, pieţe) capturate prin colectare separată şi sortate în vederea reciclării (tone/an)	391.611	391.611
     Biodeşeuri menajere, similare şi din pieţe din mediul urban capturate prin colectare separată şi compostate (tone/an)	213.025	213.025
     Biodeşeuri din parcuri şi grădini compostate (tone/an)	51.476	51.476
     Deşeuri reciclate de la instalaţiile TMB	58.360	58.360
     Total deşeuri municipale reciclate (tone/an)	714.472	714.472
     Rata de reciclare (%)	15	16

     Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017] pe baza situaţiei actuale

     Tabel III-19: Reciclare deşeuri de ambalaje, alternativa „zero”

     2020		2025
     Total deşeuri de ambalaje generate (tone/an)	1.466.369	1.440.924
     Deşeuri de ambalaje municipale reciclate (tone/an)*	399.372	382.791
     Deşeuri de ambalaje din industrie şi comerţ reciclate (tone/an)	410.583	403.459
     Total deşeuri de ambalaje reciclate (tone/an)	635.569	628.444
     Rata de reciclare (%)	55	55

     Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017] pe baza situaţiei actuale

     *Cantitatea este estimată prin luarea în considerare în cazul deşeurilor de ambalaje municipale atât a cantităţii colectată separat de către operatorii de salubrizare împreuna cu celelalte tipuri de deşeuri municipale, cât şi a cantităţii de deşeuri de ambalaje municipale colectată de către alţi operatori autorizaţi, în condiţiile menţinerii sistemului actual

     Tabel III-20: Reducerea la depozitare a deşeurilor biodegradabile municipale, alternativa

     „zero”

     2020		2025
     Total deşeuri biodegradabile generate	3.512.609	3.261.636
     Deşeuri municipale biodegradabile compostate (tone/an)	264.501	264.501
     Deşeuri municipale biodegradabile reciclate material (tone/an)	176.225	176.225
     Deşeuri municipale biodegradabile valorificate energetic – incinerare, coincinerare (tone/an)	67.092	51.092
     Deşeuri biodegradabile tratate mecano-biologic (tone/an)	588.269	735.336
     Total deşeuri biodegradabile depozitate (tone/an)	2.416.522	2.034.481
     Cantitatea maximă care poate fi depozitată de deşeuri biodegradabile municipale (tone/an)	1.680.000	1.680.000

     Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017] pe baza situaţiei actuale

     

     Din datele prezentate mai sus rezultă ca în cazul alternativa „zero”:

   •  Rata de reciclare a deşeurilor municipale ar fi în anul 2025 circa 16% faţă de ţinta de 50% calculată prin raportare la cantitatea totală de deşeuri municipale generate;

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

   •  Rata de reciclare a deşeurilor de ambalaje ar fi 55% atât în anul 2020, cât şi în anul 2025, ceea ce asigura atingerea primei ţinte de 55% pentru anul 2020, dar nu şi a ţintei de 65% pentru anul 2025;

   •  Obiectivul de reducere la depozitare a deşeurilor biodegradabile municipale nu ar fi îndeplinit nici în anul 2020 şi nici în anul 2025;

   •  Obiectivul privind tratarea întregii cantităţi de deşeuri înaintea depozitării nu este îndeplinit.

2. III.4.4 Alternativa 1

   Alternativa 1 constă în investiţiile existente la care se adaugă următoarele investitiţii noi:

   •  Extinderea sistemului de colectare separată a deşeurilor reciclabile;

   •  Extinderea capacităţilor de sortare;

   •  Extinderea sistemului de colectare separată a biodeşeurilor;

   •  Realizarea de capacităţi de compostare pentru deşeurile verzi;

   •  Realizarea de instalaţii de digestie anaerobă;

   •  Instalaţii TMB cu biouscare pentru tratarea deşeurilor reziduale. Combustibilul solid rezultat în urma tratării (SRF) va fi valorificat energetic, în principal, în fabricile de ciment;

   •  Închiderea depozitelor neconforme, construirea de capacităţi noi de depozitare şi închiderea celulelor care au epuizat capacitatea.

     Pe baza modelului de calcul a fluxului de deşeuri şi ţinând seama de instalaţiile existente sunt determinate instalaţiile noi de gestionare a deşeurilor necesar a fi realizate în cazul Alternativei 1.

     Determinarea capacităţilor de sortare necesare s-a realizat pe baza analizei instalaţiilor existente. În judeţele în care există necesar de noi capacităţi de sortare a fost analizată posibilitatea fie a trecerii la 2 schimburi în cazul instalaţiilor de sortare pentru deşeuri reciclabile colectate separat, fie a transformării instalaţiilor de sortare existente pentru deşeuri în amestec în instalaţii de sortare pentru deşeuri colectate separat. Astfel, a rezultat necesitatea de noi capacităţi de sortare doar în judeţele Galaţi şi Teleorman.

     

     

     200.000

     150.000

     100.000

     50.000

     0

     -50.000

     -100.000

     -150.000

     -200.000

     Deseuri reciclabile colectate separat

     Capacitati de sortare existente pentru deseuri reciclabile colectate separat

     Necesar de capacitati de sortare (valorile negative arata necesarul, iar valorile pozitive capacitati excendentare existente)

     tone/an

     BC BT IS NT SV VS BR BZ CT GL TL VR AG CL DB GR IL PH TR DJ GJ MH OT VL AR CS HD TM BH BN CJ MM SM SJ AB BV CV HG MS SB IF B

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Figura III-6: Analiza capacităţilor de sortare necesare, pe judeţe, 2025

     Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

     Tabel III-21: Instalaţii de sortare existente pentru deşeuri colectate în amestec

     Regiune/Judeţ	Capacităţi totale (tone/an) Staţii de sortare pentru Staţii de sortare pentru deşeuri colectate în deşeuri colectate în amestec amestec şi deşeuri colectate separat
     I.1 Judeţul Bacău	16.000	0
     I.2 Judeţul Botoşani	6.500	0
     I.3 Judeţul Iaşi	0	0
     I.4 Judeţul Neamţ	28.000	0
     I.5 Judeţul Suceava	6.000	0
     I.6 Judeţul Vaslui	0	0
     II.1 Judeţul Brăila	5.000	0
     II.2 Judeţul Buzău	0	40.000
     II.3 Judeţul Constanţa	0	71.000
     II.4 Judeţul Galaţi	0	0
     II.5 Judeţul Tulcea	19.000	43.000
     II.6 Judeţul Vrancea	43.000	0
     III.1 Judeţul Argeş	0	0
     III.2 Judeţul Călăraşi	22.000	0
     III.3 Judeţul Dâmboviţa	0	0
     III.4 Judeţul Giurgiu	0	0
     III.5 Judeţul Ialomiţa	35.000	0
     III.6 Judeţul Prahova	0	0
     III.7 Judeţul Teleorman	0	7.500

     Regiune/Judeţ	Capacităţi totale (tone/an) Staţii de sortare pentru Staţii de sortare pentru deşeuri colectate în deşeuri colectate în amestec amestec şi deşeuri colectate separat
     IV.1 Judeţul Dolj	0	0
     IV.2 Judeţul Gorj	44.000	0
     IV.3 Judeţul Mehedinţi	0	0
     IV.4 Judeţul Olt	0	0
     IV.5 Judeţul Vâlcea	61.000	0
     V.1 Judeţul Arad	1.500	32.000
     V.2 Judeţul Caraş-Severin	0	0
     V.3 Judeţul Hunedoara	52.500	0
     V.4 Judeţul Timiş	0	164.000
     VI.1 Judeţul Bihor	30.000	35.000
     VI.2 Judeţul Bistriţa-Năsăud	0	0
     VI.3 Judeţul Cluj	200	0
     VI.4 Judeţul Maramureş	0	0
     VI.5 Judeţul Satu Mare	0	0
     VI.6 Judeţul Sălaj	0	0
     VII.1 Judeţul Alba	3.000	18.000
     VII.2 Judeţul Braşov	171.000	0
     VII.3 Judeţul Covasna	0	0
     VII.4 Judeţul Harghita	0	0
     VII.5 Judeţul Mureş	49.500	0
     VII.6 Judeţul Sibiu	6.000	22.000
     VIII.1 Judeţul Ilfov	148.000
     VIII.2 Municipiul Bucureşti	150.300	825.000
     Total	897.500	1.257.500

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Instalaţiile noi propuse în cadrul Alternativei 1 cuprind:

     •  Instalaţii de compostare în grămadă pentru deşeurile verzi în 17 judeţe, cu o capacitate totală estimată de 26.800 tone/an. Instalaţiile de compostare existente vor funcţiona la capacitatea maximă sau, după caz, va fi chiar extinsă capacitatea;

     •  Instalaţii de sortare în doua judeţe (Galaţi, Teleorman) cu o capacitate totală estimată de 34.000 tone/an;

     •  Instalaţii de digestie anaerobă în 32 judeţe şi Municipiul Bucureşti, cu o capacitate totală estimată de 812.000 tone/an;

     •  Instalaţii de tratare mecano-biologică cu biouscare în 26 judeţe. Capacitatea totală estimată a instalaţiilor este de 1.146.000 tone/an. Pentru restul judeţelor, tratarea deşeurilor reziduale se va realiza în instalaţiile de tratare mecano-biologică cu biostabilizare existente.

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Tabel III-22: Instalaţii noi de gestionare a deşeurilor, alternativa 1

     f Regiune/Judeţ Capacităţi totale estimate (tone/an) Compostare Sortare* Digestie TMB cu anaerobă biouscare
     I.1 Judeţul Bacău	0	0	17.000	55.000
     I.2 Judeţul Botoşani	1.300	0	19.000	36.000
     I.3 Judeţul Iaşi	0	0	32.000	0
     I.4 Judeţul Neamţ	0	0	0	39.000
     I.5 Judeţul Suceava	2.000	0	30.000	57.000
     I.6 Judeţul Vaslui	1.200	0	18.000	35.000
     II.1 Judeţul Brăila	1.500	0	17.000	0
     II.2 Judeţul Buzău	1.300	0	20.000	38.000
     II.3 Judeţul Constanţa	0	0	27.000	0
     II.4 Judeţul Galaţi	0	24.000	19.000	58.000
     II.5 Judeţul Tulcea	800	0	10.000	0
     II.6 Judeţul Vrancea	0	0	0	29.000
     III.1 Judeţul Argeş	0	0	0	57.000
     III.2 Judeţul Călăraşi	0	0	5.000	26.000
     III.3 Judeţul Dâmboviţa	0	0	18.000	40.000
     III.4 Judeţul Giurgiu	0	0	0	22.000
     III.5 Judeţul Ialomiţa	900	0	12.000	25.000
     III.6 Judeţul Prahova	2.800	0	38.000	0
     III.7 Judeţul Teleorman	0	10.000	11.000	29.000
     IV.1 Judeţul Dolj	0	0	12.000	64.000
     IV.2 Judeţul Gorj	1.200	0	16.000	31.000
     IV.3 Judeţul Mehedinţi	1.000	0	12.000	0
     IV.4 Judeţul Olt	1.300	0	19.000	37.000
     IV.5 Judeţul Vâlcea	0	0	0	0
     V.1 Judeţul Arad	0	0	0	43.000
     V.2 Judeţul Caraş-Severin	1.200	0	15.000	0
     V.3 Judeţul Hunedoara	2.400	0	24.000	0
     V.4 Judeţul Timiş	0	0	40.000	0
     VI.1 Judeţul Bihor	0	0	9.000	0
     VI.2 Judeţul Bistriţa-Năsăud	0	0	0	24.000
     VI.3 Judeţul Cluj	3.600	0	40.000	0
     VI.4 Judeţul Maramureş	2.100	0	25.000	0
     VI.5 Judeţul Satu Mare	0	0	17.000	31.000
     VI.6 Judeţul Sălaj	700	0	10.000	0
     VII.1 Judeţul Alba	1.500	0	18.000	0
     VII.2 Judeţul Braşov	0	0	35.000	65.000
     VII.3 Judeţul Covasna	0	0	0	19.000
     VII.4 Judeţul Harghita	0	0	0	29.000
     VII.5 Judeţul Mureş	0	0	20.000	0
     VII.6 Judeţul Sibiu	0	0	0	45.000
     VIII.1 Judeţul Ilfov	0	0	16.000	39.000
     VIII.2 Municipiul Bucureşti	0	0	191.000	173.000
     Total	26.800	34.000	812.000	1.146.000

     Sursa: Estimare * Instalaţii de sortare pentru deşeuri reciclabile colectate separat

     

3. III.4.5 Alternativa 2

   Alternativa 2 constă în investiţiile existente la care se adaugă următoarele investitiţii noi:

   •  Extinderea sistemului de colectare separată a deşeurilor reciclabile;

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

   •  Extinderea capacităţilor de sortare;

   •  Extinderea sistemului de colectare separată a biodeşeurilor;

   •  Realizarea de capacităţi de compostare pentru deşeurile verzi;

   •  Realizarea de instalaţii de digestie anaerobă;

   •  Instalaţii TMB cu biouscare şi instalaţii de incinerare cu valorificare energetică pentru tratarea deşeurilor reziduale. Combustibilul solid rezultat în urma tratării (SRF) va fi valorificat energetic, în principal, în fabricile de ciment;

   •  Închiderea depozitelor neconforme, construirea de capacităţi noi de depozitare şi închiderea celulelor care au epuizat capacitatea.

     Pe baza modelului de calcul a fluxului de deşeuri şi ţinând seama de instalaţiile existente au fost determinate instalaţiile noi de gestionare a deşeurilor necesar a fi realizate în cazul alternativei 2. Toate instalaţiile cu capacităţile aferente, precum şi observaţii privind alocarea de deşeuri de la un judeţ la alt judeţ sunt prezentate în tabelul de mai jos.

     Instalaţiile noi propuse în cadrul Alternativei 2 cuprind:

     •  Instalaţii de compostare în grămadă pentru deşeurile verzi în 17 judeţe, cu o capacitate totală estimată de 26.800 tone/an. Instalaţiile de compostare existente vor funcţiona la capacitatea maximă sau, după caz, va fi chiar extinsă capacitatea;

     •  Instalaţii de sortare în doua judeţe (Galaţi, Teleorman) cu o capacitate totală estimată de 34.000 tone/an;

     •  Instalaţii de digestie anaerobă în 32 judeţe şi Municipiul Bucureşti, cu o capacitate totală estimată de 812.000 tone/an;

     •  Instalaţii de tratare mecano-biologică cu biouscare în 25 judeţe. Capacitatea totală estimată a instalaţiilor este de 973.000 tone/an. Pentru restul judeţelor, tratarea deşeurilor reziduale se va realiza în instalaţiile de tratare mecano-biologică cu biostabilizare existente;

     •  O instalaţii de incinerare cu valorificare energetică pentru municipiul Bucuresti, cu o capacitate estimată de 173.000 tone/an;

     •  Pentru restul judeţelor, tratarea deşeurilor reziduale se va realiza în instalaţiile de tratare mecano-biologică cu biostabilizare existente.

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Tabel III-23: Instalaţii noi de gestionare a deşeurilor, alternativa 2

     Regiune/ Judeţ	Compostare	Capacităţi totale estimate (tone/an) Sortare* Digestie TMB cu anaerobă biouscare			Incinerare cu valorificare energetică
     I.1 Judeţul Bacău	0	0	17.000	55.000	0
     I.2 Judeţul Botoşani	1.300	0	19.000	36.000	0
     I.3 Judeţul Iaşi	0	0	32.000	0	0
     I.4 Judeţul Neamţ	0	0	0	39.000	0
     I.5 Judeţul Suceava	2.000	0	30.000	57.000	0
     I.6 Judeţul Vaslui	1.200	0	18.000	35.000	0
     II.1 Judeţul Brăila	1.500	0	17.000	0	0
     II.2 Judeţul Buzău	1.300	0	20.000	38.000	0
     II.3 Judeţul Constanţa	0	0	27.000	0	0
     II.4 Judeţul Galaţi	0	24.000	19.000	58.000	0
     II.5 Judeţul Tulcea	800	0	10.000	0	0
     II.6 Judeţul Vrancea	0	0	0	29.000	0
     III.1 Judeţul Argeş	0	0	0	57.000	0
     III.2 Judeţul Călăraşi	0	0	5.000	26.000	0
     III.3 Judeţul Dâmboviţa	0	0	18.000	40.000	0
     III.4 Judeţul Giurgiu	0	0	0	22.000	0
     III.5 Judeţul Ialomiţa	900	0	12.000	25.000	0
     III.6 Judeţul Prahova	2.800	0	38.000	0	0
     III.7 Judeţul Teleorman	0	10.000	11.000	29.000	0
     IV.1 Judeţul Dolj	0	0	12.000	64.000	0
     IV.2 Judeţul Gorj	1.200	0	16.000	31.000	0
     IV.3 Judeţul Mehedinţi	1.000	0	12.000	0	0
     IV.4 Judeţul Olt	1.300	0	19.000	37.000	0
     IV.5 Judeţul Vâlcea	0	0	0	0	0
     V.1 Judeţul Arad	0	0	0	43.000	0
     V.2 Judeţul Caraş- Severin	1.200	0	15.000	0	0
     V.3 Judeţul Hunedoara	2.400	0	24.000	0	0
     V.4 Judeţul Timiş	0	0	40.000	0	0
     VI.1 Judeţul Bihor	0	0	9.000	0	0
     VI.2 Judeţul Bistriţa- Năsăud	0	0	0	24.000	0
     VI.3 Judeţul Cluj	3.600	0	40.000	0	0
     VI.4 Judeţul Maramureş	2.100	0	25.000	0	0
     VI.5 Judeţul Satu Mare	0	0	17.000	31.000	0
     VI.6 Judeţul Sălaj	700	0	10.000	0	0
     VII.1 Judeţul Alba	1.500	0	18.000	0	0
     VII.2 Judeţul Braşov	0	0	35.000	65.000	0
     VII.3 Judeţul Covasna	0	0	0	19.000	0
     VII.4 Judeţul Harghita	0	0	0	29.000	0

     Regiune/ Judeţ	Compostare	Capacităţi totale estimate (tone/an) Sortare* Digestie TMB cu anaerobă biouscare			Incinerare cu valorificare energetică
     VII.5 Judeţul Mureş	0	0	20.000	0	0
     VII.6 Judeţul Sibiu	0	0	0	45.000	0
     VIII.1 Judeţul Ilfov	0	0	16.000	39.000	0
     VIII.2 Municipiul Bucureşti	0	0	191.000	0	173.000
     Total	26.800	34.000	812.000	973.000	173.000

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017] * Instalaţii de sortare pentru deşeuri reciclabile colectate separat

4. III.4.6 Estimarea gazelor cu efect de seră

   Pentru a putea realiza o comparare a celor două alternative propuse din punct de vedere al potenţialului impact asupra mediului produs de emisiile de gaze cu efect de sera a fost utilizat modelul JASPERS prezentat in cadurl raportului „Calcularea emisiilor gazelor cu efect de sera pentru proiectele de gestionare a deseurilor”, martie 201325. Detalii privind modul de calcul al emisiilor si utilizarea modelului sunt prezentate in Raportul privind evaluarea strategica de mediu. În cele ce urmează sunt prezentate rezultatele modelării pentru cele doua alternative.

   Tabel III-24: Emisii anuale nete de gaze cu efect de seră, pe tipuri de procese

   Alternativa	Emisii nete de gaze cu efect de seră (tone CO2echiv. / an)
   	Total emisii nete	Colectare şi transport	Tratare	Depozitare	Reciclare materiale	Valorificare energetică
   Alternativa 1	-1.014.820	41.231	315.599	171.396	-590.932	-952.113
   Alternativa 2	-993.777	40.546	327.482	171.396	-590.154	-943.047

   Notă: Colectarea şi transportul se consideră pentru aducerea deşeurilor la fiecare tip de staţie în parte.

   Tratarea cuprinde procesele tehnologice propriu-zise specifice şi consumul de energie electrică (exceptând operaţiile de la depozite).

   Depozitarea cuprinde emisiile din gazul de depozit necolectat, arderea la faclă, consumul de energie electrică şi consumul de carburanţi pentru operaţiile de la depozite.

   Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

   

   25 http://www.jaspersnetwork.org/download/attachments/4948011/13-03- 11%20JASPERS%20WP_Methodology%20for%20GHG%20Emission%20Calculation_Waste%20Calculation_FIN AL.pdf?version=1 modificationDate=1366389231000 api=v2

   

   Tabel III-25: Emisii anuale nete de gaze cu efect de seră, pe tipuri de procese de staţii de tratare

   Alternativa	Emisii nete de gaze cu efect de seră (tone CO2echiv. / an)
   	Total emisii nete	Sortare	Compos- tare	Digestie anaerobă	TMB	Coincine -rare RDF şi SRF	Incine- rare	Depozi- tare
   Alternativa 1	-1.014.820	-494.774	76.754	-79.802	-8.515	-630.609	0	122.127
   Alternativa 2	-993.777	-494.774	76.754	-79.802	-6.676	-553.412	-57.994	122.127

   III. Planificarea gestionării deşeurilor

   Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

   Din analiza valorilor obţinute se observă că, din punct de vedere al emisiilor GES, cele două alternative sunt similare.

5. III.4.7 Analiza alternativelor

   Cele două alternative analizate presupun o serie de investiţii atât în ceea ce priveşte colectarea şi transportul deşeurilor municipale, cât şi în domeniul tratării acestora. În tabelul de mai jos sunt prezentate investiţiile pentru fiecare alternativă în parte. Ceea ce face diferenţa dintre alternative sunt instalaţiile de tratare a deşeurilor reziduale înainte de depozitare.

   Tabel III-26: Descrierea alternativelor

   Operaţie gestionarea deşeurilor	Alternativa 1	Alternativa 2
   Colectare şi transport	Extinderea colectării separate	Extinderea colectării separat
   Tratare
   Staţii de transfer	Nu sunt prevăzute investiţii noi	Nu sunt prevăzute investiţii noi
   Staţii de sortare	2 instalaţii cu o capacitate totală de 34.000 tone/an	3 instalaţii cu o capacitate totală de 24.000 tone/an
   Staţii de compostare	17 instalaţii cu o capacitate totală de 26.800 tone/an	17 instalaţii cu o capacitate totală de 26.800 tone/an
   Instalaţii de digestie anaeroba	32 instalaţii cu o capacitate totală de 812.000 tone/an	32 instalaţii cu o capacitate totală de 812.000 tone/an
   Instalaţii TMB cu bio- stabilizare	Nu sunt prevăzute investiţii noi	Nu sunt prevăzute investiţii noi
   Instalaţii TMB cu bio- uscare	26 instalaţii cu o capacitate totală de 1.146.000 tone/an	25 instalaţii cu o capacitate totală de 973.000 tone/an
   Instalaţii de incinerare cu recuperare de energie	–	1 instalaţie cu o capacitate totală de 173.000 tone/an
   Construire/extindere depozite conforme	În 20 judeţe şi Municipiul Bucureşti este nevoie de extinderea capacităţilor de depozitare existente şi, după caz, construirea de depozite conforme în judeţele în care nu	În 20 judeţe şi Municipiul Bucureşti este nevoie de extinderea capacităţilor de depozitare existente şi, după caz, construirea de depozite conforme în judeţele în care nu

   Operaţie gestionarea deşeurilor	Alternativa 1	Alternativa 2
   	au fost încă implementate proiecte SMID şi nu există capacităţi suficiente de depozitare. Capacitatea totală este de circa 16,5 milioane m3	au fost încă implementate proiecte SMID şi nu există capacităţi suficiente de depozitare. Capacitatea totală este de circa 16,5 milioane m3
   Inchidere depozite neconforme	16 depozite neconforme	16 depozite neconforme

   

   III. Planificarea gestionării deşeurilor

   Analiza alternativelor 1 şi 2 este realizată pe baza următoarele criterii cantitative şi calitative:

   •  costurile investiţie;

   •  costurile de operare şi întreţinere anualizate, 2025;

   •  impactul asupra mediului (emisii de gaze cu efect de seră – GES);

   •  asigurarea unui grad cât mai ridicat de valorificare;

   •  pretabilitatea;

   •  riscul de piaţă;

   •  riscul instituţional.

     În urma aplicării fiecărui criteriu în parte este acordat un punctaj: 2 pentru alternativa cea mai bună şi 1 pentru alternativa mai puţin bună.

     În cele ce urmează sunt descrise criteriile, precum şi modul de acordare a punctajului.

     Costurile de investiţii

     Transfer

     Sortare

     Compostare

     Digestie anaerobă

     TMB cu biostabilizare

     TMB cu biouscare

     Incinerare cu valorificare energetică

     Alte costuri

     Extindere depozite şi depozite noi

     Închidere depozite neconforme

     Total general

     Total fără colectare

     Tabel III-27: Estimarea costurilor de investiţie, milioane Euro

     

     863,003

Colectare

Total

Depozite

Investiţii fixe (instalaţii)

Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

Costuri de operare şi întreţinere anualizate, 2025

Transfer

Sortare

Compostare

Digestie anaerobă

TMB cu biostabilizare

TMB cu biouscare

Incinerare cu valorificare energetică

Total general

Total fara colectare

Tabel III-28: Estimarea costurilor de operare şi întreţinere, milioane Euro, 2025

132,753	24,487	6,006	4,304	16,632	14,491	56,682	–	57,825	21,475	334,654	201,901
132,753	24,487	6,006	4,304	16,632	14,491	48,982	6,228	57,825	21,475	333,182	200,429

Investiţii fixe (instalaţii)

Total

Colectare

Alte costuri

Depozitare

ALT 0

ALT 1

ALT 2

49,501

15,591

2,310

1,903

–

22,352

–

–

29,548

49,050

170,255

120,754

241

Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

Impactul asupra mediului – este estimat doar prin prisma evaluării emisiilor de GES. După cum este prezentat în secţiunea III.4.6, , din punct de vedere al emisiilor GES, cele două alternative sunt similare, prin urmare li se acordă 1 punct.

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Asigurarea unu grad cât mai ridicat de valorificare a deşeurilor – estimarea procentului de deşeuri valorificate energetic s-a realizat luând în considerare că 45% din inputul instalaţiilor MBT cu biouscare se valorifică energetic (prin coincinerare în fabricile de ciment), iar instalaţiile de incinerare cu valorificare de energie asigură valorificarea energetică a întregului input. La aceasta se adaugă cantitatea de deşeuri municipale coincinerată conform practicii actuale. Astfel, Alternativa 1 primeşte 1 punct, iar Alternativa 2 primeşte 2 puncte.

Pretabilitatea investiţiilor – este analizată din punct de vedere a funcţionalităţii instalaţiilor rezultate. Alternativei 1 i se acordă doar 1 punct deoarece implică şi construirea şi operarea de instalaţii TMB cu capacitate foarte mare. Astfel, pentru 3 judeţe (Bacău, Neamţ, Dolj) instalaţii TMB cu biouscare au capacitatea mai mare de 80.000 tone/an, iar în municipiul Bucureşti capacitatea este de 175.000 tone/an. Practica existentă la nivel european a demonstrat că astfel de instalaţii sunt potrivite pentru aglomerări mici, în cazul marilor aglomerări fiind mai potrivite instalaţiile de incinerare cu valorificare energetică

JASPERS 2013.

Riscul de piaţă – este analizat din perspectiva garantării preluării materialului rezultat în urma tratării la cele două tipuri de instalaţii noi: TMB cu biouscare şi incineratoare cu valorificare energetică.

Astfel, în cazul instalaţiilor de incinerare cu valorificare de energie, trebuie garantată preluarea cenuşilor şi zgurilor rezultate de către operatorii depozitelor de deşeuri nepericuloase şi/sau periculoase (după caz). În cea mai mare parte, depozitele de deşeuri nepericuloase existente în România sunt investiţii în proprietatea autorităţilor publice locale, deci riscul de nepreluare este minim.

În cazul instalaţiilor TMB, preluarea SRF rezultat se realizează în principal de către fabricile de ciment. În prezent în Romania, cele şapte fabrici de ciment existente (Figura II-7) au capacitate totală autorizată pentru coincinerarea deşeurilor municipale de peste 865.000 tone/an, cu posibilităţi de extindere. Această capacitate totală este cu mult mai mare decât cantitatea totală de SRF estimată ca ar rezulta de la instalaţiile TMB cu biouscare (circa 439.000 tone/an în cazul alternativei 1 şi circa 361.000 tone/an în cazul alternativei 2).

În cazul alternativei 1, pentru municipiul Bucureşti ar trebui realizată o instalaţie TMB cu o capacitate de circa 173.000 tone. Dată fiind amplasarea fabricilor de ciment, ar rezulta ca SRF, produs în cantitate anuală de peste 77.000 tone, ar trebui transportat la distanţe de peste 100 km, ceea ce determină creşterea costurilor de operare.

Trebuie, de asemenea, menţionat faptul că circa 2 luni pe an, în perioada de iarna, fabricile de ciment de ciment nu funcţionează. Întrucât fabricile de ciment dispun de capacităţi de stocare temporară scăzute, rezultă că instalaţiile TMB, ar trebui să dispună de capacitaţi de stocare temporara, care să preia cel puţin cantitatea de SF rezultata în doua luni. Aceasta ar însemna în cazul TMB pentru Municipiul Bucureşti, alternativa 1, o capacitate de stocare temporara de cel puţin 13.000 tone.

În cazul în care fabricile de ciment, din diverse motive, nu mai pot asigura preluarea SRF (de exemplu din cauza scăderii semnificative a cererii de materiale de construcţii din cauza unei eventuale crize economice, creşterii costului de preluare a SRF din cauza creşterii costurilor de producţie etc.), acesta ar trebui depozitat. Astfel s-ar ajunge în situaţia în care instalaţia TMB ar funcţiona doar pentru asigurarea pretratării deşeurilor înainte de depozitare (ultima treaptă în ierarhia deşeurilor), fără a asigura valorificarea acestora.

III. Planificarea gestionării deşeurilor

În conformitate cu cele de mai sus, rezultă ca alternativa 1, în care deşeurile reziduale sunt tratate numai în instalaţii TMB, prezintă un risc de piaţă mult mai mare decât alternativa 2.

Tabel III-29: Rezultatul analizei alternativelor

Criteriu	Alternativa 1	Alternativa 2
Costuri investiţie
Costuri investiţie totale (milioane Euro)	1.033,854	1.156,609
Punctaj (1-2)*	2	1
Costuri O M
Costuri O M anualizate, 2025 (milioane Euro)	334,654	333,182
Punctaj (1-2)	1	2
Impact asupra mediului
Emisii gaze cu efect de seră (tone CO2(e)/an)	435.418	438.054
Punctaj (1-2)	1	1
Asigurarea unui grad cât mai ridicat de valorificare
Cantitatea/procentul de deşeuri valorificată energetic – 2025 (tone/%)	500.000/11%	700.000/16%
Punctaj (1-2)	1	2
Pretabilitatea investiţiilor
Capacitatea necesară corelată cu funcţionalitatea	mai scăzută	mai ridicată
Punctaj (1-2)	1	2
Riscul de piaţă
Gradul de dependenţă de funcţionarea instalaţiilor existente	mai mare	mai scăzut
Punctaj (1-2)	1	2
Evaluare generală (total punctaj)	7	10

* 2 pentru alternativa cea mai bună şi 1 pentru alternativa mai puţin bună

1. III.5 Alternativa aleasă pentru gestionarea deşeurilor municipale

   1. III.5.1 Descrierea alternativei aleasă

      III. Planificarea gestionării deşeurilor

      Alternativa aleasă pentru gestionarea deşeurilor municipale, care urmează a fi implementată în perioada de planificare 2018-2025, cuprinde pe lângă infrastructura existentă următoarele investiţii noi:

      •  Extinderea sistemului de colectare separată a deşeurilor reciclabile:

        • o În anul 2018, când se consideră ca proiectele SMID vor fi implementate, rata de capturare va creste până la 20%-30%;

        • o Rata de capturare va continua să crească, ajungând în anul 2020 la minim 52% la nivelul fiecarui judeţ, respectiv municipiul Bucureşti. Până la sfârşitul perioadei de programare (2025), rata de capturare va creşte progresiv până la 75%;

          

      •  Extinderea capacităţilor de sortare acolo unde va fi necesar şi construirea de instalaţii de sortare noi în două judeţe cu o capacitate totală estimată de 52.000 tone/an.

        Figura III-7: Instalaţii de sortare la sfârşitul perioadei de planificare

      •  Extinderea sistemului de colectare separată a biodeşeurilor:

        • o Pentru judeţele care au prin proiectele SMID prevăzută implementarea colectării separate a biodeşeurilor din poartă în poartă se asumă pentru anul 2018 o rată de capturare între 20% şi 30%, în funcţie de data la care a fost implementat proiectul. În perioada 2019-2020 va avea loc un proces de optimizare a colectării separate, ceea ce va conduce la o creştere a ratei de capturare la 45%. Aceasta rata de capturare va ramâne constantă până la sfârşitul perioadei de planificare;

          

        • o Pentru judeţele care nu au în prezent prevăzută implementarea colectării separate a biodeşeurilor, aceasta va fi implementată începând cu anul 2020, astfel încât să se asigure o rată de capturare de minim 40%. Rata de capturare va creşte la 45% în anul 2021 şi va rămâne la acest nivel până la sfârşitul perioadei de planificare;

          III. Planificarea gestionării deşeurilor

      •  Construirea de instalaţii de digestie anaerobă în 32 judeţe şi Municipiul Bucureşti, cu o capacitate totală estimată de 812.000 tone/an.

      •  Extinderea sistemului de colectare separată a deşeurilor verzi din parcuri şi grădini publice:

        • o Rata de capturare a deşeurilor verzi este considerată între 20% şi 75% în anul 2018, pe baza situaţiei actuale şi a proiectelor care urmează a fi date în operare şi care cuprind instalaţii de compostare;

        • o Până în anul 2020 rata de capturare a deşeurilor din parcuri şi grădini va creşte la 90% în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti;

      •  Construirea de instalaţii de compostare în grămadă pentru deşeurile verzi în 17 judeţe, cu o capacitate totală estimată de 26.800 tone/an.

        Figura III-8: Instalaţii de tratare a biodeşeurilor la sfărşitul perioadei de planificare

        

      •  Construirea a 25 instalaţii de tratare mecano-biologică cu biouscare cu o capacitatea totală estimată de 973.000 tone/an.

      •  Construirea unei instalaţii de incinerare cu valorificare energetică pentru municipiul Bucureşti cu o capacitatea totală estimată de 173.000 tone/an.

        

        

      •  Pentru restul judeţelor în care nu se construiesc instalaţii noi de tratare a deşeurilor reziduale, tratarea acestora se va realiza în instalaţiile de tratare mecano- biologică cu biostabilizare existente.

        III. Planificarea gestionării deşeurilor

        Figura III-9:

        Instalaţii de

        tratare a deşeurilor reziduale la sfârşitul perioadei de planificare

      •  Închiderea tuturor depozitelor neconforme până în anul 2020.

        Tabel III-30: Depozite neconforme de deşeuri municipale care au sistat activitatea şi urmează a fi închise în condiţiile legii.

        Nr. crt.	Judet	Depozit neconform de deşeuri municipale	An sistare activitate
        1	Arad	Lipova	2017
        2	Botoşani	Saveni	2016
        3	Brăila	Faurei	2017
        4	Braşov	Râşnov	2008
        5	Braşov	Făgăraş	2008
        6	Braşov	Săcele	2008
        7	Braşov	Victoria	2009
        8	Braşov	Codlea	2009
        9	Braşov	Rupea	2017
        10	Buzău	Nehoiu	2009
        11	Buzău	Râmnicu Sărat	2017
        12	Buzău	Buzău*	2003
        13	Galaţi	Rateş Tecuci	2017
        14	Hunedoara	Vulcan	2016

        Nr. crt.	Judet	Depozit neconform de deşeuri municipale	An sistare activitate
        15	Sibiu	Mediaş**	2010
        16	Vâlcea	Horezu	2017

        

        III. Planificarea gestionării deşeurilor

        Sursă: Ministerul Mediului, *nu este inclus în HG nr. 349/2005, **depozit aflat în proprietate privată

        În plus, pentru depozitele neconforme Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei (judeţul Botosani) au fost realizate doar lucrări pentru închiderea intermediară. În perioada urmatoare este necesară realizarea lucrărilor de închidere finală.

      •  Construirea de depozite conforme în judeţele în care nu au fost încă implementate proiecte SMID şi nu există capacităţi suficiente de depozitare şi extinderea capacităţilor de depozitare existente urmată de închiderea celulelor care au epuizat capacitatea.

        Stabilirea capacităţilor noi de depozitare se va realiza în condiţiile respectării obiectivelor şi măsurilor prevăzute în PNGD.

        În tabelele de mai jos sunt prezentate investiţiile noi estimate la nivel de judeţ/Municipiul Bucureşti.

        248

        Tabel III-31: Investitiţii propuse la nivel de judeţ

        Instalaţii noi de tratare – capacităţi estimate (tone/an) Judeţul/Municipiul Bucureşti Digestie TMB cu Incinerare cu Compostare Sortare anaerobă biouscare valorificare energetică
        I.1 Judeţul Bacău	0	0	17.000	55.000	0
        I.2 Judeţul Botoşani	1.300	0	19.000	36.000	0
        I.3 Judeţul Iaşi	0	0	32.000	0	0
        I.4 Judeţul Neamţ	0	0	0	39.000	0
        I.5 Judeţul Suceava	2.000	0	30.000	57.000	0
        I.6 Judeţul Vaslui	1.200	0	18.000	35.000	0
        II.1 Judeţul Brăila	1.500	0	17.000	0	0
        II.2 Judeţul Buzău	1.300	0	20.000	38.000	0
        II.3 Judeţul Constanţa	0	0	27.000	0	0
        II.4 Judeţul Galaţi	0	24.000	19.000	58.000	0
        II.5 Judeţul Tulcea	800	0	10.000	0	0
        II.6 Judeţul Vrancea	0	0	0	29.000	0
        III.1 Judeţul Argeş	0	0	0	57.000	0
        III.2 Judeţul Călăraşi	0	0	5.000	26.000	0
        III.3 Judeţul Dâmboviţa	0	0	18.000	40.000	0
        III.4 Judeţul Giurgiu	0	0	0	22.000	0
        III.5 Judeţul Ialomiţa	900	0	12.000	25.000	0
        III.6 Judeţul Prahova	2.800	0	38.000	0	0
        III.7 Judeţul Teleorman	0	10.000	11.000	29.000	0
        IV.1 Judeţul Dolj	0	0	12.000	64.000	0
        IV.2 Judeţul Gorj	1.200	0	16.000	31.000	0
        IV.3 Judeţul Mehedinţi	1.000	0	12.000	0	0
        IV.4 Judeţul Olt	1.300	0	19.000	37.000	0

        Instalaţii noi de tratare – capacităţi estimate (tone/an) Judeţul/Municipiul Bucureşti Digestie TMB cu Incinerare cu Compostare Sortare anaerobă biouscare valorificare energetică
        IV.5 Judeţul Vâlcea	0	0	0	0	0
        V.1 Judeţul Arad	0	0	0	43.000	0
        V.2 Judeţul Caraş-Severin	1.200	0	15.000	0	0
        V.3 Judeţul Hunedoara	2.400	0	24.000	0	0
        V.4 Judeţul Timiş	0	0	40.000	0	0
        VI.1 Judeţul Bihor	0	0	9.000	0	0
        VI.2 Judeţul Bistriţa-Năsăud	0	0	0	24.000	0
        VI.3 Judeţul Cluj	3.600	0	40.000	0	0
        VI.4 Judeţul Maramureş	2.100	0	25.000	0	0
        VI.5 Judeţul Satu Mare	0	0	17.000	31.000	0
        VI.6 Judeţul Sălaj	700	0	10.000	0	0
        VII.1 Judeţul Alba	1.500	0	18.000	0	0
        VII.2 Judeţul Braşov	0	0	35.000	65.000	0
        VII.3 Judeţul Covasna	0	0	0	19.000	0
        VII.4 Judeţul Harghita	0	0	0	29.000	0
        VII.5 Judeţul Mureş	0	0	20.000	0	0
        VII.6 Judeţul Sibiu	0	0	0	45.000	0
        VIII.1 Judeţul Ilfov **	0	0	16.000	39.000	0
        VIII.2 Municipiul Bucureşti	0	0	191.000	0	173.000

        Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

        *Colectare şi transport – numai investiţii necesare ca urmare a îmbunătăţirii modalităţii de colectare separată a deşeurilor reciclabile şi biodegradabile

        249

        ** Depozitele din judeţul Ilfov deservesc şi Municipiul Bucureşti

        

        

        Capacităţile instalaţiilor necesar a fi realizate sunt estimative, determinate pe baza proiecţiei de generare a deşeurilor municipale (secţiunea III.2.2), pentru care au fost utilizate ipoteze medii la nivel naţional.

        III. Planificarea gestionării deşeurilor

        În planurile judeţene şi planul municipiului Bucureşti de gestionare a deşeurilor şi în studiile de fezabilitate care vor fi elaborate la nivel de judeţ/Municipiul Bucureşti se va realiza o verificare a măsurilor propuse în PNGD (inclusiv în ceea ce priveşte instalaţiile noi) atât din punct de vedere tehnic, cât şi economic şi se va ţine seama de următoarele:

        •  Indicatorii de generare a deşeurilor vor fi determinaţi pe bază de măsurători realizate cu ajutorul unei metodologii acceptată la nivel naţional şi european;

        •  Măsurile referitoare la sistemul de colectare separată a deşeurilor municipale care vor fi propuse şi implementate la nivel de judeţ, respectiv Municipiul Bucureşti vor fi adaptate condiţiilor locale şi vor asigura cel puţin atingerea obiectivelor minime prevăzute în PNGD în ceea ce priveşte rata de capturare;

        •  La stabilirea capacităţilor instalaţiilor de digestie anaerobă se va lua în considerare şi posibilitatea de tratare în comun a biodeşeurilor menajere cu nămolul rezultat de la staţiile de epurare orăşeneşti. De asemenea, unele instalaţii de digestie anaeroba propuse prin PNGD pot fi înlocuite cu instalaţii de compostare, dacă din studiile de fezabilitate rezulta că este mai fezabilă această opţiune;

        •  Vor fi proiectate şi realizate cu prioritate instalaţiile de reciclare a deşeurilor, respectiv instalaţii de sortare, compostare şi instalaţiile de digestie anaerobă;

        •  La determinarea capacitaţii instalaţiilor noi de tratare a deşeurilor reziduale (instalaţii de tratare mecano-biologică cu biouscare şi instalaţii de incinerare cu valorificare energetică) se va ţine seama de faptul ca input-ul stabilit trebuie să fie asigurat pe o perioadă de 20-30 ani (durata medie de viaţă a instalaţiilor) în condiţiile de creştere a obiectivelor de reciclare faţă de obiectivele prezentului PNGD. De asemenea, la planificarea şi proiectarea instalaţiilor TMB se va ţine seama de garantarea utilizării SRF la coincinerare (fabrici de ciment şi/sau centrale termice);

        •  Instalaţiile TMB vor fi proiectate astfel încât sa se poată asigura în viitor conversia la tratarea fracţiilor colectate separat, inclusiv a biodeşeurilor, care să contribuie la creşterea ratei de reciclare;

        •  Toate instalaţiile care vor fi realizate vor respecta prevederile legale în vigoare, precum cu cele mai bune tehnice disponibile;

        •  La revizuirea planurilor judeţene de gestionare a deşeurilor, la stabilirea modului de gestionare a deşeurilor la nivel local trebuie să fie luate în considerare cu prioritate instalaţiile construite prin proiectele cu finaţare europeană, astfel încât să se asigure funcţionarea acestora la capacitate maximă;

        •  Amplasamentele pentru toate instalaţiile noi vor fi selectate în conformitate cu prevederile legale naţionale şi europene şi vor respecta criteriile prezentate în Tabelul III-32.

III. Planificarea gestionării deşeurilor

În tabelul de mai jos sunt prezentate un set minim de criterii care trebuie respectate la alegerea şi evaluarea amplasamentelor unde se vor construi viitoarele instalaţii de gestionarea deşeurilor pentru a asigura protecţia mediului şi sănătăţii uman.

Tabel III-32: Criterii minime pentru alegerea amplasamentelor

Criteriu	Cerinţe minime a se respecta în alegerea amplasamentelor
	Staţii transfer, sortare, compostare	Digestoare, TMB	Instalaţii incinerare	Depozite
Distanţa faţă de naturale protejate	ariile	Amplasamentele nu se vor situa în interiorul arilor naturale protejate
Distanţa până la asezările umane	200 m	500 m	500 m	1.000 m
Distanţa faţă de sursele de apă	Amplasamentele nu se vor situa în zonele de protecţie a surselor de apa, aşa cum este menţionat în legislaţia specifică din domeniul gospodării apelor
Sensibilitatea la schimbari climatice	Amplasamentele nu se vor situa în zone expuse la inundaţii, alunecări de teren, eroziuni
Distanţa faţă de zone de protecţie a patrimoniului cultural naţional şi universal	Amplasamentele nu se vor situa în imediata vecinătate a zonelor de protecţie a patrimoniu cultural naţional şi universal
Impact transfrontalier	Până la data elaborării şi aprobării Planurilor Judeţene de Gestionare a Deşeurilor viitoarele instalaţii de deşeuri nu vor fi amplasate în zone cu potenţial impact transfrontalier

În figura de mai jos este prezentată diagrama gestionării deşeurilor municipale la sfârşitul perioadei de planificare, când toate investiţiile propuse prin alternativa aleasă vor fi în funcţiune.

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Figura III-10: Diagrama gestionării deşeurilor municipale în România la sfârşitul perioadei de planificare, 2025

Sursa: Estimări realizate pe baza prognozei de generare şi a ipotezelor de definire a alternativei

*toate datele sunt în milioane tone/an

1. III.5.2 Îndeplinirea obiectivelor de către alternativa aleasă

   La stabilirea alternativelor au fost luate în considerare principalele obiective și ținte pentru gestionarea deșeurilor municipale. Modul în care acestea vor fi îndeplinite, în condițiile alternativei aleasă, este prezentat în cele ce urmează.

   Creșterea gradului de pregătire pentru reutilizare și reciclare la 50% din cantitatea totalăde deșeuri municipale generate prin aplicarea ierarhiei de gestionare a deșeurilor

   III. Planificarea gestionării deșeurilor

   În procesul de planificare este prevăzut ca obiectivul sa fie atins etapizat, fiind prevăzute astfel două ținte:

   •  la 50% din cantitatea de deşeuri din hârtie, metal, plastic, sticlă și lemn din deșeurile menajere și deșeurile similare, inclusiv din servicii pubice (Metoda 2 de calcul din Decizia Comisiei 2011/753/UE) – termen 2020, asigurandu-se conformarea cu prevederile legislative în vigoare;

   •  la 50% din cantitatea totală de deșeuri municipale generate (Metoda 4 calcul din Decizia Comisiei 2011/753/UE) – termen 2025, în conformitate cu prevederile propunerea de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile.

     În Figura III-11 este prezentă evoluția ratei de pregătire pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale în perioada de planificare, în cazul alternativei „zero“ și al alternativei aleasă.

     

     80

     74

     70

     70

     62

     60

     58

     50

     50

     53

     50

     50

     50

     50      

     44

     45

     50

     47

     50

     49

     40

     38

     30

     29

     20

     22

     15

     15

     15

     15

     16

     16

     16

     10

     11

     0

     2018

     2019

     2020

     2021

     2022

     2023

     2024

     2025

     an

     Alternativa 0 – Metoda 4

     Alternativa 2 – Metoda 2

     Alternativa 2 – Metoda 4

     Rata de reciclare conform prevederilor legale

     %

     Figura III-11: Îndeplinirea obiectivului privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale

     Sursa: Estimări realizate pe baza prognozei de generare și a ipotezelor de definire a alternativei

     În condițiile în care ipotezele privind colectarea separată, luate în considerarea la definirea alternativei, vor fi îndeplinite, ținta legislativă din anul 2020, calculată prin raportare la deşeurile din hârtie, metal, plastic, sticlă și lemn din deșeurile menajere și deșeurile similare, inclusiv din servicii publice, va fi îndeplinita. Pentru îndeplinirea celei de-a doua țintă în anul 2025, care se calculează prin raportare la întreaga cantitate de deșeuri municipale, pe langă extinderea gradului de colectare separată, este necesar ca toate instalațiile de reciclare propuse (instalații de sortare, instalații de compostare și instalații de digestie anaerobă) să fie în operare.

III. Planificarea gestionării deșeurilor

Reducerea cantității depozitate de deșeuri biodegradabile municipale la 35% din cantitateatotală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995 – termen 2020

În Figura III-12 este prezentă evoluția cantității de deșeuri biodegradabile municipale în perioada de planificare, în cazul alternativei „zero“ și al alternativei aleasă, comparativ cu ținta prevăzută în legislația actuală.

0

2.

3.000.000

2.776.818

2.500.000

2.488.709

2.488.709

2.400.00

2.416.108

2.339.874

2.400.000

2.194.498

2.153.508

2.108.759

2.034.067

2.000.000

1.500.000

1.680.000

1.481.402

1.680.000

1.680.000 1.680.000 1.680.000 1. 80.000

1.186.824

1.046.086

1.000.000

1.000.118

511.877

500.000

450.462

0

2018

2019

2020

2021

2022

2023

2024

2025

an

Alternativa 0

Alternativa 2 – toate instalațiile noi realizate până în anul 2025 Cantitatea maxima care poate fi depozitată conform prevederilor legale

tone/an

Figura III-12: Îndeplinirea obiectivului privind reducerea cantității depozitate de deșeuri biodegradabile municipale

Sursa: Estimări realizate pe baza prognozei de generare și a ipotezelor de definire a alternativei

Creșterea gradului de valorificare energetică a deșeurilor municipale la minim 15 % dincantitatea totală de deșeuri municipale valorificată energetic – termen 2025

După cum este prezentat în secțiunea III.4.7, realizarea măsurilor aferente alternativei alese va conduce la valorificarea energetică la sfârșitul perioadei de planificare a circa

700.000 tone/an (prin coincinerare și incinerare cu valorificare energetică), ceea ce reprezintă circa 16% din cantitatea totală de deșeuri municipale generate.

III. Planificarea gestionării deșeurilor

Depozitarea deşeurilor este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unoroperaţii de tratare fezabile tehnic – termen 2025

După cum se poate observa în Figura III-10, alternativa aleasă presupune tratarea înaintea depozitării a întregii cantități de deșeuri municipale generate.

Pregătirea pentru reutilizare și reciclarea a minimum 65% din greutatea tuturor deșeurilorde ambalaje – termen 2025

În Figura III-13 este prezentată evoluția ratei de reciclare a deșeurilor de ambalaje, în cazul alternativei „zero“ și al alternativei aleasă, comparativ cu țintele stabilite (ținta din legislația actuală, respectiv cea stabilită prin PNGD pentru anul 2025).

68

66

66

65

64

64

62

60

60

58

58

56

55

55

55

56

55

55

55

55

55

54

52

50

48

2018

2019

2020

2021

2022

2023

2024

2025

an

Alternativa 0

Alternativa 2 – toate instalațiile noi realizate până în anul 2025 Rata de reciclare conform prevederilor legale

%

Figura III-13: Îndeplinirea obiectivului privind reciclarea deșeurilor de ambalaje

Sursa: Estimări realizate pe baza prognozei de generare și a ipotezelor de definire a alternativei

Ratele de reciclare a deşeurilor de ambalaje sunt estimate prin luarea în considerare în cazul deşeurilor de ambalaje municipale atât a cantităţii colectată separat de către operatorii de salubrizare împreuna cu celelalte tipuri de deşeuri municipale, cât şi alte modalităţi de colectare prevăzute de legislaţia în vigoare.

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Alternativa aleasă, alternativa 2, asigura îndeplinirea tuturor obiectivelor. În cazul în care una sau mai multe dintre instalaţiile planificate nu vor fi în operare la termenele planificate, obiectivele nu vor mai putea fi îndeplinite.

1. III.5.3 Costuri de investiţii şi operare

   Necesarul de investiţii pentru punerea în aplicare a PNGD este estimat la circa 1.154 milioane Euro, din care:

   •  Colectare şi transport: 291 milioane Euro (colectare deşeuri reziduale în judeţele care nu au încă SMID aprobat şi extinderea sistemului de colectare separată la nivel naţional). La acestea se adaugă investiţiile operatorilor pentru componentele sistemului care nu suferă modificări;

   •  Investiţii fixe (instalaţii): 650 milioane Euro;

   •  Extindere depozite, inclusiv construire de depozite noi: 81 milioane Euro;

   •  Închidere depozite neconforme: 19 milioane Euro,

   •  Alte costuri (proiectare, AT, supervizare etc.): 113 milioane Euro.

     Acest necesar de investiţii nu include costul terenului şi nici cheltuielile diverse şi neprevăzute. Nu sunt, de asemenea, incluse costurile financiare, aferente finanţării investiţiilor. În funcţie de sursa de finanţare, acestea s-ar putea ridica, la nivelul naţional, la suma de 52 milioane Euro. Toate sumele nu includ TVA.

     Investiţia specifică, la nivel naţional, este de 60 Euro/capita, cu o medie judeţeană de 53 Euro/capita, valoarea cea mai mare fiind pentru Municipiul Bucureşti (173 Euro/capita) şi cea mai mică pentru judeţul Vâlcea (care nu are investiţii noi în instalaţii).

     În Tabel III-33 sunt prezentate costurile de investiţii pentru fiecare judeţ şi pentru Municipiul Bucureşti.

     Costurile investiţionale prezentate sunt estimative, determinate pe baza costurilor unitare medii. Sumele aferente fiecărui judeţ vor fi determinate în cadrul studiilor de fezabilitate ale fiecărui proiect, iar totalul la nivel naţional va putea varia faţă de aceste estimări.

     Pe baza ipotezelor şi calculelor prezentate sunt elaborate fluxurile financiare pentru alternativa propusă (atât costuri de investiţii, cât şi de operare), pentru orizontul de analiză (Tabel III-34), la nivel naţional. Costurile de operare sunt nete şi includ veniturile din valorificare prin utilizarea costurilor unitare nete, provizionul operator (anuitatea aferentă deprecierii activelor proprii operatorului, neincluse în necesarul de investiţii) şi profitul operatorului.

     Costurile nu includ taxa de depozitare şi costurile plătite de producătorii de ambalaje în aplicarea instrumentului responsabilităţii extinse.

     Judeţ / Municipiul Bucureşti	Colectare şi transport			Instalaţii noi la nivel de judeţ					Depozite		Alte cheltuieli	Total necesar investiţii
     	Deşeuri reziduale	Colectare separata deşeuri reciclabile	Colectare separata biodeşeuri	Compostare	Sortare	Digestie anaeroba	TMB cu biouscare	Incinerare	Noi / Extindere	Inchideri depozite neconforme
     I.1 Judeţul Bacău	–	5,108	–	–	–	5,950	10,230	–	–	–	2,427	23,715
     I.2 Judeţul Botoşani	–	3,288	1,484	0,191	–	6,650	9,360	–	–	1,200	2,610	24,783
     I.3 Judeţul Iaşi	–	6,911	3,121	–	–	11,200	–	–	–	–	1,680	22,913
     I.4 Judeţul Neamţ	–	3,643	–	–	–	–	10,140	–	–	–	1,521	15,304
     I.5 Judeţul Suceava	–	5,278	2,381	0,294	–	10,500	10,602	–	–	–	3,209	32,265
     I.6 Judeţul Vaslui	–	3,205	1,445	0,176	–	6,300	9,100	–	–	–	2,336	22,563
     II.1 Judeţul Brăila	–	2,986	1,356	0,221	–	5,950	–	–	3,076	1,200	1,567	16,355
     II.2 Judeţul Buzău	3,122	3,528	1,591	0,191	–	7,000	9,880	–	–	3,600	3,101	32,012
     II.3 Judeţul Constanţa	–	7,073	3,213	–	–	9,450	–	–	–	–	1,418	21,153
     II.4 Judeţul Galaţi	4,451	4,866	2,204	–	3,480	6,650	10,788	–	5,383	1,200	4,125	43,147
     II.5 Judeţul Tulcea	–	1,776	0,803	0,118	–	3,500	–	–	1,538	–	0,773	8,508
     II.6 Judeţul Vrancea	–	2,660	–	–	–	–	7,540	–	1,153	–	1,304	12,657
     III.1 Judeţul Argeş	–	5,203	–	–	–	–	10,602	–	1,538	–	1,821	19,164
     III.2 Judeţul Călăraşi	–	2,385	1,074	–	–	–	6,760	–	–	–	1,014	11,233
     III.3 Judeţul Dâmboviţa	–	3,809	1,711	–	–	6,300	10,400	–	1,153	–	2,678	26,052
     III.4 Judeţul Giurgiu	–	2,081	0,935	–	–	–	5,720	–	0,615	–	0,950	10,301
     III.5 Judeţul Ialomiţa	2,037	2,275	1,028	0,132	–	–	6,500	–	4,998	–	1,745	18,715
     III.6 Judeţul Prahova	–	6,640	3,003	0,412	–	13,300	–	–	4,614	–	2,749	30,717
     III.7 Judeţul Teleorman	–	2,740	1,233	–	1,450	3,850	7,540	–	0,769	–	2,041	19,623
     IV.1 Judeţul Dolj	–	5,861	–	–	–	4,200	11,904	–	1,922	–	2,704	26,591
     IV.2 Judeţul Gorj	2,563	2,855	1,290	0,176	–	5,600	8,060	–	1,922	–	2,364	24,831
     IV.3 Judeţul Mehedinţi	–	2,213	1,000	0,147	–	4,200	–	–	–	–	0,652	8,213
     IV.4 Judeţul Olt	–	3,396	1,532	0,191	–	6,650	9,620	–	–	–	2,469	23,858
     IV.5 Judeţul Vâlcea	–	2,160	–	–	–	–	–	–	–	1,200	0,180	3,540

     257

     Judeţ / Municipiul Bucureşti	Colectare şi transport			Instalaţii noi la nivel de judeţ					Depozite		Alte cheltuieli	Total necesar investiţii
     	Deşeuri reziduale	Colectare separata deşeuri reciclabile	Colectare separata biodeşeuri	Compostare	Sortare	Digestie anaeroba	TMB cu biouscare	Incinerare	Noi / Extindere	Inchideri depozite neconforme
     V.1 Judeţul Arad	–	3,961	–	–	–	–	11,180	–	3,076	1,200	2,318	21,735
     V.2 Judeţul Caraş-Severin	–	2,603	1,179	0,176	–	5,250	–	–	–	–	0,814	10,023
     V.3 Judeţul Hunedoara	–	4,237	1,929	0,353	–	8,400	–	–	–	1,200	1,493	17,611
     V.4 Judeţul Timiş	–	6,820	3,093	–	–	14,000	–	–	8,458	–	3,369	35,741
     VI.1 Judeţul Bihor	–	5,096	–	–	–	3,150	–	–	5,383	–	1,280	14,909
     VI.2 Judeţul Bistriţa- Năsăud	–	2,293	1,033	–	–	–	6,240	–	3,230	–	1,420	14,216
     VI.3 Judeţul Cluj	–	7,131	3,238	0,529	–	14,000	–	–	–	–	2,179	27,078
     VI.4 Judeţul Maramureş	–	4,443	2,014	0,309	–	8,750	–	–	1,922	–	1,647	19,085
     VI.5 Judeţul Satu Mare	2,623	2,924	1,321	–	–	5,950	8,060	–	1,922	–	2,390	25,191
     VI.6 Judeţul Sălaj	–	1,793	0,809	0,103	–	3,500	–	–	–	–	0,540	6,745
     VII.1 Judeţul Alba	–	3,196	1,449	0,221	–	6,300	–	–	–	–	0,978	12,143
     VII.2 Judeţul Braşov	5,444	5,803	2,638	–	–	12,250	12,090	–	1,922	7,200	5,019	52,367
     VII.3 Judeţul Covasna	–	1,827	0,826	–	–	–	4,940	–	–	–	0,741	8,334
     VII.4 Judeţul Harghita	–	2,625	–	–	–	–	7,540	–	–	–	1,131	11,296
     VII.5 Judeţul Mureş	–	4,906	–	–	–	7,000	–	–	–	–	1,050	12,956
     VII.6 Judeţul Sibiu	–	4,067	–	–	–	–	11,700	–	3,076	1,200	2,396	22,440
     VIII.1 Judeţul Ilfov	3,239	3,641	1,643	–	–	5,600	10,140	–	3,160	–	2,835	30,257
     VIII.2 Municipiul Bucureşti	18,180	23,166	14,896	–	–	66,850	–	136,324	19,909	–	33,462	312,788
     Total general	41,659	182,476	66,472	3,940	4,930	278,250	226,636	136,324	80,740	19,200	112,503	1.153,129

     258

     Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

     Fluxuri financiare (milioane Euro) Indicator Total 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025
     A. INVESTITII
     A.1. Colectare şi transport
     Colectare separata reciclabile	182,476	–	178,833	3,643	–	–	–	–	–
     Colectare separata biodegradabil	66,472	–	66,472	–	–	–	–	–	–
     Colectare rezidual	41,659	–	41,659	–	–	–	–	–	–
     Total Colectare şi transport	290,606	–	286,963	3,643	–	–	–	–	–
     A.2. Investitii fixe (Instalatii)
     Transfer	–	–	–	–	–	–	–	–	–
     Compostare	3,940	1,182	2,758	–	–	–	–	–	–
     Sortare – deşeuri reciclabile colectate separat	4,930	1,479	3,451	–	–	–	–	–	–
     TMB cu biostabilizare	–	–	–	–	–	–	–	–	–
     Digestie anaeroba	278,250	83,475	194,775	–	–	–	–	–	–
     TMB cu biouscare	226,636	–	–	24,484	135,982	66,171	–	–	–
     Incinerare cu valorificare energetica	136,324	–	–	13,632	81,794	40,897	–	–	–
     Alte costuri investitii (proiectare, supervizare, management proiect, informare – constientizare)	112,503	43,280	23,633	11,782	15,221	11,290	7,297	–	–
     Total Investitii fixe	762,583	129,415	224,617	49,898	232,997	118,35 8	7,297	–	–
     A.3. Depozit
     Extindere depozite	80,740	49,213	–	1,538	1,922	–	10,765	11,150	6,152
     Inchidere depozite neconforme	15,600	13,200	2,400	–	–	–	–	–	–

     259

     Fluxuri financiare (milioane Euro) Indicator Total 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025
     Total depozite	96,340	62,413	2,400	1,538	1,922	–	10,765	11,150	6,152
     A. TOTAL INVESTITII	1.149,529	191,828	513,980	55,079	234,919	118,35 8	18,063	11,150	6,152
     B. COSTURI O M
     B.1. Colectare şi transport
     Colectare separata reciclabile	233,506	5,339	6,826	31,406	33,271	35,476	38,047	40,562	42,578
     Colectare separata biodegradabil	189,954	4,365	6,953	29,042	28,832	28,250	27,848	29,713	34,951
     Colectare rezidual	679,889	121,388	115,240	84,197	82,491	78,310	74,878	68,161	55,224
     Total Colectare şi transport	1.103,348	131,092	129,020	144,645	144,594	142,03 6	140,772	138,436	132,753
     B.2.Instalatii
     Transfer	207,399	27,023	26,973	26,401	26,319	25,730	25,398	25,068	24,487
     Compostare	44,051	1,792	2,750	7,895	7,839	7,687	7,587	4,198	4,304
     Sortare – deşeuri reciclabile colectate separat	35,467	1,843	2,401	4,430	4,694	5,005	5,367	5,722	6,006
     TMB cu biostabilizare	136,435	13,523	16,698	17,038	18,285	20,046	19,891	16,464	14,491
     Digestie anaeroba	96,852	–	–	15,897	15,897	15,897	15,897	16,632	16,632
     TMB cu biouscare	97,964	–	–	–	–	–	–	48,982	48,982
     Incinerare cu valorificare energetica	12,456	–	–	–	–	–	–	6,228	6,228
     Total Instalatii	630,625	44,180	48,822	71,661	73,033	74,365	74,140	123,293	121,130
     B.3. Depozit
     Depozite	337,733	63,542	59,758	44,977	43,772	41,174	39,715	23,321	21,475
     Taxa depozitare	–	–	–	–	–	–	–	–	–
     Total depozite	337,733	63,542	59,758	44,977	43,772	41,174	39,715	23,321	21,475

     260

     Fluxuri financiare (milioane Euro) Indicator Total 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025
     Provizion operator (anuitate / depreciere active proprii şi reinvestiri)	207,171	23,881	23,760	26,128	26,140	25,758	25,463	28,505	27,536
     Profit operator/operatori	227,888	26,270	26,136	28,741	28,754	28,333	28,009	31,355	30,289
     B. TOTAL COSTURI O M	1.657,567	235,081	224,894	184,044	181,157	173,57 6	168,064	157,570	333,182
     C. Anuitate pentru activele existente (deprecierea activelor existente şi reinvestirile)	1.194,63	149,329	149,329	149,329	149,329	149,32 9	149,329	149,329	149,329
     D. Costuri financiare	52,935	6,617	6,617	6,617	6,617	6,617	6,617	6,617	6,617
     TOTAL COSTURI	4.191,904	478,128	410,705	465,277	1.022,501	583,96 8	436,738	325,794	468,793

     261

     Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

     

     În Tabel III-35 costurile totale la nivel de judeţ şi municipiul Bucureşti, care includ:

     •  costurile de investiţii, pentru investiţiile prevăzute pentru orizontul de timp, anualizate şi transformate în costuri pe tonă;

     •  costurile cu deprecierea activelor existente şi cu reinvestirile la aceste active, anualizate şi transformate în costuri pe tonă;

     •  costurile de operare şi întreţinere, în Euro/tonă;

       III. Planificarea gestionării deşeurilor

     •  costurile estimate ale finanţării (costuri financiare), determinate ca sumă pe an, la nivelul anului 2025 şi transformate în costuri pe tonă.

     Costul total mediu pe judeţ este de 157,28 Euro/tonă. Cel mai mare cost este pentru judeţul Arad (240,56 Euro/tonă), iar cel mai scăzut pentru judeţul Bihor (126,49 Euro/tonă).

     Tabel III-35: Estimarea costurilor totale, 2025

     Judeţ/Municipiul Bucureşti	Cost O M* 1	Costuri (Euro/tonă) Anuitate Necesar (depreciere) pentru Total active investitii costuri existente noi 2 3 4=1+2+3			Costuri financiare 5	TOTAL costuri 6=4+5
     I.1 Judeţul Bacău	89,25	42,92	23,47	155,65	1,17	156,82
     I.2 Judeţul Botoşani	100,82	46,84	37,61	185,27	1,88	187,15
     I.3 Judeţul Iaşi	78,89	35,81	20,78	135,48	1,04	136,52
     I.4 Judeţul Neamţ	92,68	46,08	21,73	160,49	1,09	161,57
     I.5 Judeţul Suceava	90,55	38,38	31,75	160,67	1,59	162,26
     I.6 Judeţul Vaslui	100,30	58,51	35,33	194,14	1,77	195,90
     II.1 Judeţul Brăila	77,56	34,03	30,70	142,29	1,54	143,83
     II.2 Judeţul Buzău	99,95	31,32	48,95	180,23	2,45	182,68
     II.3 Judeţul Constanţa	76,27	34,41	19,58	130,26	0,98	131,24
     II.4 Judeţul Galaţi	81,96	7,88	50,20	140,04	2,51	142,55
     II.5 Judeţul Tulcea	77,00	39,81	27,44	144,25	1,37	145,62
     II.6 Judeţul Vrancea	93,32	55,70	24,29	173,30	1,21	174,52
     III.1 Judeţul Argeş	88,06	38,95	20,02	147,02	1,00	148,03
     III.2 Judeţul Călăraşi	95,85	60,60	26,16	182,61	1,31	183,92
     III.3 Judeţul Dâmboviţa	83,72	12,36	34,64	130,71	1,73	132,44
     III.4 Judeţul Giurgiu	78,38	23,97	27,31	129,67	1,37	131,03
     III.5 Judeţul Ialomiţa	100,57	32,32	46,81	179,70	2,34	182,04
     III.6 Judeţul Prahova	77,18	38,32	26,65	142,15	1,33	143,48
     III.7 Judeţul Teleorman	83,50	4,26	37,08	124,84	1,85	126,70
     IV.1 Judeţul Dolj	90,81	31,61	23,38	145,81	1,17	146,98
     IV.2 Judeţul Gorj	110,01	27,60	47,32	184,92	2,37	187,29
     IV.3 Judeţul Mehedinţi	81,34	48,03	22,47	151,85	1,12	152,97
     IV.4 Judeţul Olt	96,78	38,11	35,29	170,18	1,76	171,94
     IV.5 Judeţul Vâlcea	70,66	47,96	8,53	127,14	0,43	127,57
     V.1 Judeţul Arad	107,69	103,72	27,76	239,17	1,39	240,56
     V.2 Judeţul Caraş-Severin	77,79	48,21	23,05	149,04	1,15	150,19

     Judeţ/Municipiul Bucureşti	Cost O M* 1	Costuri (Euro/tonă) Anuitate Necesar (depreciere) pentru Total active investitii costuri existente noi 2 3 4=1+2+3			Costuri financiare 5	TOTAL costuri 6=4+5
     V.3 Judeţul Hunedoara	79,20	46,74	24,60	150,54	1,23	151,77
     V.4 Judeţul Timiş	78,21	21,63	29,43	129,26	1,47	130,73
     VI.1 Judeţul Bihor	74,84	33,00	17,76	125,60	0,89	126,49
     VI.2 Judeţul Bistriţa-Năsăud	93,68	45,26	33,20	172,14	1,66	173,80
     VI.3 Judeţul Cluj	78,25	50,23	22,88	151,36	1,14	152,50
     VI.4 Judeţul Maramureş	67,48	38,12	25,18	130,77	1,26	132,03
     VI.5 Judeţul Satu Mare	100,10	35,92	46,84	182,86	2,34	185,20
     VI.6 Judeţul Sălaj	76,15	44,38	22,62	143,15	1,13	144,28
     VII.1 Judeţul Alba	81,29	53,07	22,86	157,22	1,14	158,36
     VII.2 Judeţul Braşov	93,83	20,14	49,63	163,59	2,48	166,07
     VII.3 Judeţul Covasna	92,64	31,67	25,63	149,94	1,28	151,22
     VII.4 Judeţul Harghita	94,23	46,93	22,15	163,31	1,11	164,41
     VII.5 Judeţul Mureş	78,72	47,98	15,71	142,41	0,79	143,19
     VII.6 Judeţul Sibiu	99,39	32,91	27,88	160,19	1,39	161,58
     VIII.1 Judeţul Ilfov	84,86	35,14	45,78	165,78	2,29	168,07
     VIII.2 Municipiul Bucureşti	75,89	4,40	66,78	147,07	3,34	150,41

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017]

     *include profit operator, anuitate reinvestiri, investitii noi şi provizion operator (deprecierea investitiilor proprii ale operatorului)

     

2. III.5.4 Verificarea viabilităţii

   III. Planificarea gestionării deşeurilor

   Pentru a putea analiza în ce măsură alternativa propusă este sustenabilă, este determinată capacitatea de plată a populaţiei referitoare la serviciul de salubrizare. În practica, proiectelor finanţate prin POS Mediu 2007 – 2014 a fost utilizat un procent de 1,8% din venitul disponibil lunar al unei familii din decila 1 de venit (cu veniturile cele mai scăzute) ca fiind pragul maxim suportabil în ceea ce priveşte taxa / tariful serviciului de salubrizare.

   Păstrând regula lui 1,8%, este calculat nivelul maxim suportabil al taxei pe fiecare judeţ prin parcurgerea următorilor paşi:

   •  În secţiunea III.2.1 este prezentată proiecţia ritmului de creştere reală a PIB, a câştigului salarial net lunar, al ritmului de creştere reală a câştigului salarial net lunar. Pe baza acestor informaţii a fost realizată proiecţia venitului brut pe gospodărie pentru decila 1 în lei, în termeni reali; aceşti indicatori au fost calculaţi pentru perioada 2016 – 2025, la nivel naţional;

   •  S-a calculat venitul disponibil pe fiecare gospodărie, considerând ca venitul net reprezintă 78,10% din venitul brut (valoare pentru anul 2015, conform INS, care în calcule s-a considerat că se păstrează constantă);

   •  Pentru determinarea venitului disponibil pe gospodărie pentru decila 1 în lei, în termeni reali, la nivel judeţean au fost calculaţi o serie de factori de corecţie pentru fiecare regiune de dezvoltare şi fiecare judeţ în parte, astfel: s-a considerat că ponderea cea mai mare în venitul unei familii o au veniturile în bani, în principal din salarii; pe baza prognozelor pentru perioada 2014 – 2019 prezentate în publicaţia CNP – Prognoza în profil teritorial, mai 2016, s-a analizat evoluţia creşterii salariului net din fiecare regiune faţă de evoluţia la nivel naţional şi s-a determinat un factor de corecţie regional; s-a analizat evoluţia creşterii salariului net din fiecare judeţ faţă de evoluţia la nivel regional şi s-a determinat un factor de corecţie al judeţului în cadrul regiunii; prin înmulţirea celor doi factori de corecţie s-a determinat valoarea factorului de corecţie judeţean faţă de nivelul naţional;

   •  Prin aplicarea factorului de corecţie judeţean la venitul disponibil al decilei 1 nivel naţional a rezultat venitul disponibil al decilei 1 la nivel judeţean.

     Veniturile sunt determinate în termeni reali deoarece pe baza lor se determină taxa maximă / tariful maxim suportabil care va fi comparat cu costurile sistemului, costuri care sunt calculate în preturi constante.

     Pe baza veniturilor disponibile ale populaţiei din decila 1 de venit este determinat disponibilul pentru serviciul de salubrizare (1,8% din venitul disponibil) şi valoarea lunară maximă a facturii. Din aceasta s-a eliminat TVA (considerând cota de TVA de 20% pentru anul 2016, 19% începând cu anul 2017 şi păstrându-se constantă pentru perioada 2017 – 2025).

     Pe baza valorii facturii maxime, a numărului de persoane dintr-o gospodărie la nivel judeţean şi a cantităţilor generate de către populaţie este calculat tariful maxim suportabil pe tonă, pentru fiecare judeţ.

     

     La nivel naţional, tariful maxim pe tonă, fără TVA, în termeni reali, determinat ca medie, este pentru anul 2025 de 519,35 lei/tonă, echivalentul a 117,50 euro/tonă.

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Deoarece aceste valori se consideră nivelul maxim la care pot fi crescute taxele / tarifele serviciului, pentru ca programul de măsuri propus să fie viabil, ele trebuie să acopere costurile de operare şi întreţinere pe tonă, un profit rezonabil al operatorului şi o parte din investiţie (partea ce reprezintă contribuţia proprie a promotorului proiectului, respectiv solicitantul şi beneficiarul finanţării nerambursabile).

     În analiza viabilităţii măsurilor propuse sunt analizate costurile întregului sistem prin comparaţie cu veniturile din taxele / tarifele pentru prestarea serviciului. Cerinţa minimă, precizată în Caietul de sarcini, pentru ca proiectele să fie viabile este ca fluxurile veniturilor să permită acoperirea costurilor de operare şi întreţinere. Tabelul următor prezintă rezultatele analizei viabilităţii programului de măsuri propuse.

     După cum se poate observa din Tabel III-36, măsurile propuse sunt viabile la nivelul intregului plan.

     În tariful maxim suportabil rămâne o rezervă pentru alte investiţii (de exemplu pentru gestionarea fluxurilor speciale de deşeuri), fie publice, fie private, complementare cu cele propuse prin planul de acţiune din secţiunea III.7.

     Pentru judeţele Vaslui şi Ialomiţa, pe baza estimărilor din cadrul acestui plan, investiţiile propuse nu sunt suportabile din cauza veniturilor deosebit de reduse ale populaţiei.

     Aceste calcule preliminare vor fi reluate in detaliu, la nivelul fiecarui judeţ, la momentul întocmirii studiului de fezabilitate. Se va ţine seama de datele macroeconomice disponibile la acel moment, precum şi de contribuţia care va fi platită de către organizaţiile de transfer de responsabilitate pentru deşeurile de ambalaje municipale, în conformitate cu prevederile legale valabile la acel moment.

266

Tabel III-36: Sustenabilitate – acoperire costuri din tariful maxim suportabil

Judeţ/Municipiul Bucureşti	Tarif max suportabil 1	Cost O M 2	Tarif/costuri (Euro/tonă) Anuitate Necesar (depreciere) pentru active investiţii existente noi 3 4		Total costuri 5=2+3+4	Costuri financiare 6	TOTAL costuri 7=5+6	Acoperire costuri totale din tariful maxim suportabil (%) 8=1/7	Sustenabil 1 > 2 DA/NU
I.1 Judeţul Bacău	113,65	89,25	42,92	23,47	155,65	1,17	156,82	72,47%	DA
I.2 Judeţul Botoşani	103,21	100,82	46,84	37,61	185,27	1,88	187,15	55,70%	DA
I.3 Judeţul Iaşi	122,86	78,89	35,81	20,78	135,48	1,04	136,52	90,69%	DA
I.4 Judeţul Neamţ	112,98	92,68	46,08	21,73	160,49	1,09	161,57	70,40%	DA
I.5 Judeţul Suceava	113,79	90,55	38,38	31,75	160,67	1,59	162,26	70,82%	DA
I.6 Judeţul Vaslui	98,83	100,30	58,51	35,33	194,14	1,77	195,90	50,91%	NU
II.1 Judeţul Brăila	101,29	77,56	34,03	30,70	142,29	1,54	143,83	71,18%	DA
II.2 Judeţul Buzău	111,86	99,95	31,32	48,95	180,23	2,45	182,68	62,07%	DA
II.3 Judeţul Constanţa	123,70	76,27	34,41	19,58	130,26	0,98	131,24	94,96%	DA
II.4 Judeţul Galaţi	118,57	81,96	7,88	50,20	140,04	2,51	142,55	84,67%	DA
II.5 Judeţul Tulcea	116,36	77,00	39,81	27,44	144,25	1,37	145,62	80,67%	DA
II.6 Judeţul Vrancea	115,36	93,32	55,70	24,29	173,30	1,21	174,52	66,56%	DA
III.1 Judeţul Argeş	123,86	88,06	38,95	20,02	147,02	1,00	148,03	84,24%	DA
III.2 Judeţul Călăraşi	105,34	95,85	60,60	26,16	182,61	1,31	183,92	57,68%	DA
III.3 Judeţul Dâmboviţa	111,72	83,72	12,36	34,64	130,71	1,73	132,44	85,48%	DA
III.4 Judeţul Giurgiu	110,43	78,38	23,97	27,31	129,67	1,37	131,03	85,16%	DA
III.5 Judeţul Ialomiţa	99,11	100,57	32,32	46,81	179,70	2,34	182,04	55,15%	NU
III.6 Judeţul Prahova	121,39	77,18	38,32	26,65	142,15	1,33	143,48	85,39%	DA
III.7 Judeţul Teleorman	113,64	83,50	4,26	37,08	124,84	1,85	126,70	91,03%	DA
IV.1 Judeţul Dolj	113,59	90,81	31,61	23,38	145,81	1,17	146,98	77,90%	DA
IV.2 Judeţul Gorj	117,87	110,01	27,60	47,32	184,92	2,37	187,29	63,74%	DA

Judeţ/Municipiul Bucureşti	Tarif max suportabil 1	Cost O M 2	Tarif/costuri (Euro/tonă) Anuitate Necesar (depreciere) pentru active investiţii existente noi 3 4		Total costuri 5=2+3+4	Costuri financiare 6	TOTAL costuri 7=5+6	Acoperire costuri totale din tariful maxim suportabil (%) 8=1/7	Sustenabil 1 > 2 DA/NU
IV.3 Judeţul Mehedinţi	117,63	81,34	48,03	22,47	151,85	1,12	152,97	77,47%	DA
IV.4 Judeţul Olt	125,72	96,78	38,11	35,29	170,18	1,76	171,94	73,88%	DA
IV.5 Judeţul Vâlcea	107,45	70,66	47,96	8,53	127,14	0,43	127,57	84,51%	DA
V.1 Judeţul Arad	126,47	107,69	103,72	27,76	239,17	1,39	240,56	52,88%	DA
V.2 Judeţul Caraş-Severin	103,84	77,79	48,21	23,05	149,04	1,15	150,19	69,67%	DA
V.3 Judeţul Hunedoara	102,58	79,20	46,74	24,60	150,54	1,23	151,77	68,14%	DA
V.4 Judeţul Timiş	122,97	78,21	21,63	29,43	129,26	1,47	130,73	95,13%	DA
VI.1 Judeţul Bihor	121,37	74,84	33,00	17,76	125,60	0,89	126,49	96,63%	DA
VI.2 Judeţul Bistriţa-Năsăud	124,47	93,68	45,26	33,20	172,14	1,66	173,80	72,31%	DA
VI.3 Judeţul Cluj	135,25	78,25	50,23	22,88	151,36	1,14	152,50	89,36%	DA
VI.4 Judeţul Maramureş	109,47	67,48	38,12	25,18	130,77	1,26	132,03	83,71%	DA
VI.5 Judeţul Satu Mare	123,82	100,10	35,92	46,84	182,86	2,34	185,20	67,71%	DA
VI.6 Judeţul Sălaj	117,09	76,15	44,38	22,62	143,15	1,13	144,28	81,80%	DA
VII.1 Judeţul Alba	123,15	81,29	53,07	22,86	157,22	1,14	158,36	78,33%	DA
VII.2 Judeţul Braşov	132,11	93,83	20,14	49,63	163,59	2,48	166,07	80,76%	DA
VII.3 Judeţul Covasna	118,14	92,64	31,67	25,63	149,94	1,28	151,22	78,79%	DA
VII.4 Judeţul Harghita	120,22	94,23	46,93	22,15	163,31	1,11	164,41	73,61%	DA
VII.5 Judeţul Mureş	134,24	78,72	47,98	15,71	142,41	0,79	143,19	94,26%	DA
VII.6 Judeţul Sibiu	127,60	99,39	32,91	27,88	160,19	1,39	161,58	79,65%	DA
VIII.1 Judeţul Ilfov	131,21	84,86	35,14	45,78	165,78	2,29	168,07	79,15%	DA
VIII.2 Municipiul Bucureşti	140,75	75,89	4,40	66,78	147,07	3,34	150,41	95,71%	DA

267

Sursa: Estimări [PNGD 2016-2017] *include profit operator, anuitate reinvestiri, investitii noi şi provizion operator (deprecierea investitiilor proprii ale operatorului)

1. III.5.5 Analiza senzitivităţii şi riscurilor

   Analiza senzitivităţii

   În analiza de senzitivitate sunt identificate următoarele variabile cheie:

   •  costurile de operare şi întreţinere;

   •  veniturile din taxe / tarife.

     Creşterea costurilor de operare şi întreţinere

     Costurile de operare şi întreţinere analizate sunt costuri nete, care includ veniturile din valorificări. O scădere a preţurilor pe piaţă reciclabilelor poate conduce, de asemenea, la creşterea costurilor de operare şi întreţinere.

     Programul de măsuri propus este suficient de robust şi nu devine neviabil nici la o dublare a costurilor de operare şi întreţinere, respectiv la o diminuare cu 50% a veniturilor din valorificarea reciclabilelor.

     Scăderea veniturilor din taxe / tarife

     Veniturile estimate a fi realizate din taxe / tarife pot scădea fie dintr-o voinţă politică de a nu creşte aceste taxe la populaţie, fie din scăderea gradului de încasare a veniturilor de la populaţie.

     Un nivel de colectare a veniturilor din taxe la un nivel de mai scăzut decât 80% din cel estimat ar face sistemul sensibil în unele judeţe cum ar fi Vaslui, Ialomiţa, Satu Mare, Arad, Gorj, Călăraşi, Vrancea, Buzău. La nivelul PNGD ca întreg, el îşi păstrează robusteţea şi în această situaţie.

     Analiza riscurilor

     Riscul instituţional – este un risc care poate apărea încă din faza de realizare a aplicaţiilor de finanţare, fiind legat de stabilirea proprietarului instalaţiei, a modalităţii de co-finanţare şi a entităţii care va asigura delegarea operării acestor instalaţii.

     Riscul de piaţă – este un alt risc identificat. Acesta este analizat din perspectiva garantării preluării outputurilor instalaţiilor propuse şi este prezentat în secţiunea III.4.7.

1. III.6 Măsuri de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor

   În vederea atingerii obiectivelor şi ţintelor în perioada de planificare este nevoie, pe lângă măsurile din planul de acţiune (sectiunea III.7), este nevoie şi de o serie de măsuri de guvernanţă:

   •  Măsuri prioritare de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor municipale, care trebuie implementate în perioada imediat următoare şi care să contribuie, în principal, la asigurarea funcţionării la capacitate proiectată a proiectelor privind sistemele de management integral al deşeurilor;

   •  Măsuri suplimentare de guvernanţă pentru implementarea PNGD.

   Dată fiind importanta acestor măsuri pentru implementarea cu succes a PNGD, prin hotărâre de guvern se va crea o comisie interministerială, a cărei activitate va include monitorizarea măsurilor de guvernanţă, precum şi propunerea de măsuri de remediere în cazul în care se vor identifica întârzieri.

1. III.6.1 Măsuri prioritare de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor municipale

   Aşa cum a fost prezentat în secţiunea II, situaţia actuală în domeniul gestionării deşeurilor prezintă o serie de deficienţe, cele mai importante fiind următoarele:

   1. 1. Nu este colectată întreaga cantitate de deşeuri municipale generată, la nivelul anului 2014 la nivel naţional numai cca. 80% din populaţie beneficiind de servicii de salubrizare;

   2. 2. Gradul de colectare separată a deşeurilor reciclabile la nivel naţional este extrem de scăzut, având ca rezultat un grad scăzut de reciclare materială (cca. 5%);

   3. 3. Cea mai mare parte din instalaţiile de tratare a deşeurilor construite prin proiectele SMID nu au fost date în funcţiune;

   4. 4. O parte din instalaţiile care sunt în operare nu funcţionează la întreaga capacitate şi, uneori, nu funcţionează corespunzător;

   5. 5. Lipsa unei responsabilităţi unice în reglementarea, monitorizarea şi controlul gestionării deşeurilor municipale;

   6. 6. Surse de finanţare naţionale insuficiente pentru dezvoltarea sistemelor de gestionare a deşeurilor.

   În vederea îmbunătăţirii acestor deficienţe, au fost identificate o serie de măsuri de guvernanţă prioritare privind gestionarea deşeurilor municipale, prezentate, împreună cu responsabilii şi termenele de îndeplinire, în Tabel III-37.

   Unele dintre măsurile propuse necesită în implementare o serie de acţiuni, care sunt prezentate în Tabel III-38.

   Tabel III-37: Măsuri prioritare de guvernanţă privind gestionarea deşeurilor municipale

   Nr. crt.	Obiective	Măsuri	Termen de îndeplinire	Responsabil
   1.	Grad de acoperire cu serviciu de salubrizare de 100% la nivel naţional în anul 2018		Februarie 2018 Martie 2018 Mai 2018	MDRAPFE ANRSC MDRAPFE ANRSC MDRAPFE ANRSC MM GNM
   			Februarie 2018	MDRAPFE ANRSC
   2.	Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor reciclabile	2.2 Verificarea implementării sistemului de colectare separată a deşeurilor municipale în UAT-urile în care există contracte de salubrizare care cuprind această obligaţie 2.3 Transmiterea solicitării de intrare în legalitate, respectiv de aplicare a obligaţiilor contractuale	Aprilie 2018 Mai 2018	MM GNM MDRAPFE ANRSC MM GNM
   		2.4 Verificarea aplicării măsurii 2.3	August 2018	MDRAPFE ANRSC MM, GNM
   		2.5 Demararea unei proceduri de achiziţie publică pentru derularea unor campanii de informare şi conştientizare la nivel naţional cu privire prevenirea, colectarea separată şi valorificarea deşeurilor municipale	Septembrie 2018	MM

   1. 1.1 Identificarea UAT-urilor care nu beneficiază de servicii de salubrizare şi informarea Ministerului Mediului

   2. 1.2 Transmiterea solicitării de intrare în legalitate către UAT-urile identificate, cu menţionarea penalităţilor în caz de neconformare prevăzute în legislaţie

   3. 1.3 Verificarea aplicării măsurii 1.2

   1. 2.1 Indentificarea UAT-urilor care nu au prevăzut în contractul de salubrizare colectarea separată a deşeurilor municipale în conformitate cu art. 17(1) din Legea 211/2011 cu modificările şi completările ulterioare şi informarea Ministerului Mediului

   Nr. crt.	Obiective	Măsuri	Termen de îndeplinire	Responsabil
   		3.1 Identificarea cauzelor de întârziere a implementării proiectelor SMID, pentru fiecare judeţ în parte (în special a celor 14 proiecte SMID nefuncţionale), altele decât procedurile de achiziţie	Februarie 2018	MDRAPFE
   3.	Punerea în operare în termen cât mai scurt a proiectelor SMID	3.2 Stabilirea şi transmiterea unui plan de măsuri către fiecare beneficiar cu termene de implementare 3.3 Stabilirea şi aplicarea unui plan de măsuri la nivel naţional pentru proiectele SMID aflate în implementare, în cazul în care se constantă diferenţe mai mari de 20% între cantităţile de deşeuri actuale generate şi cantităţile estimate în Studiul de fezabilitate, diferenţe determinate de modificarea numărului populaţiei şi a indicatorului de generare a deşeurilor menajere	Martie 2018 Februarie 2018	MDRAPFE MDRAPFE ANRSC ADI
   		4.1 Modificări legislative care să asigure o practică unitară de gestionare a deşeurilor (detalierea modificărilor legislative necesară este prezentată în Tabel III-38)	Martie 2018	MM MDRAPFE ANRSC
   4.	Utilizarea la capacitatea şi parametrii proiectaţi a instalaţiilor de tratare a deşeurilor existente, inclusiv cele construite prin proiectele SMID	III-38)	Martie 2018 Decembrie 2018 Iunie 2018	MM ANPM MM ANPM MM ANRSC ANAP ADI
   		4.5 Întărirea activităţilor de monitorizare şi control privind gestionarea deşeurilor municipale (detalierea	Începând cu Ianuarie 2018	MM GNM ADI

   1. 4.2 Demararea procedurilor de achiziţie publică pentru elaborarea de ghiduri, norme tehnice şi instrucţiuni privind gestionarea deşeurilor (detalierea acţiunilor este prezentată în Tabel III-38)

   2. 4.3 Revizuirea autorizaţiilor de mediu în conformitate cu modificările legislative şi ghidurile, normele tehnice şi a instrucţiunilor (detalierea acţiunilor este prezentată în Tabel

   3. 4.4 Obligativitatea introducerii de indicatori de performanţă în contractele de delegare a activităţilor serviciului de salubrizare (detalierea acţiunilor este prezentată în Tabel III-38)

   Nr. crt.	Obiective	Măsuri	Termen de îndeplinire	Responsabil
   		acţiunilor este prezentată în Tabel III-38)		APL Poliţia locală
   		5.1 Preluarea de către Ministerul Mediului a tuturor responsabilităţilor privind reglementarea, monitorizarea şi controlul gestionării deşeurilor municipale	Martie 2018	MM MDRAPFE
   5.	Responsabilitate unică şi eficace în reglementarea, monitorizarea şi controlul gestionării deşeurilor municipale	5.2 Demararea procedurilor de achiziţie publică pentru derularea unor proiecte de asistenţă tehnică privind creşterea capacităţii instituţionale a autorităţilor naţionale şi locale de mediu, precum şi a ADI şi a CJ 5.3 Creşterea capacităţii de control a GNM prin angajarea de personal suplimentar	Martie 2018 Martie 2018	MM ANPM MM
   		5.4 Implementarea unui sistem de evaluare a performanţei tehnice a personalului din cadrul autorităţilor pentru protecţia mediului cu competenţe în domeniul gestionării deşeurilor (MM, ANPM, GNM, AFM şi APM)	Iunie 2018	MM
   	Asigurarea de	Sumelor colectate în urma aplicării	Începând	MM
   	surse de	instrumentelor economice din domeniul	cu 2018	AFM
   	finanţare	deşeurilor vor fi utilizate exclusiv pentru
   	naţionale pentru	proiecte în domeniul gestionării
   6.	îmbunăţirea şi	deşeurilor
   	extinderea
   	sistemelor de
   	gestionare a
   	deseurilor

   Tabel III-38: Acţiuni aferente anumitor măsuri prioritare de guvernanţă privind gestionarea deşeurilor municipale

   Nr. crt.	Măsuri/acţiuni	Termen	Responsabil
   Măsură 4.1 – Modificări legislative care să asigure o practică unitară de gestionare a deşeurilor
   4.1.1	Actualizarea HG 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase în conformitate cu prevederile Deciziei Comisiei 2014/955/UE de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului	Martie 2018	MM
   4.1.2	Includerea în legislaţie a definiţiilor privind deşeurile similare provenite din comert, industrie şi institutii şi a deşeurilor de ambalaje municipale	Martie 2018	MM
   4.1.3	Revizuirea listei naţionale de deşeuri acceptate în depozite de deşeuri nepericuloase din Secţiunea 6 a Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri în sensul interzicerii la depozitare a deşeurilor colectate separat	Martie 2018	MM
   4.1.4	Modificarea Ordinului ministrului mediului nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu completările şi modificările ulterioare în sensul includerii de prevederi speciale privind autorizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor şi obligativitatea precizării în autorizaţia de mediu a codului activităţii de valorificare/eliminare şi a codurilor deşeurilor gestionate	Martie 2018	MM
   4.1.5	Corelarea legislaţiei privind salubrizarea (Legea 101/2006 şi actele de reglementare subsecvente) şi legislaţiei specifice pentru ambalaje şi deşeuri de ambalaje (Legea 249/2015 şi actele de reglementare subsecvente) în ceea ce priveşte responsabilităţile gestionării deşeurilor de ambalaje municipale – autoritatea publică locală, prin operatorii de salubrizare trebuie sa fie singurul responsabil de gestionarea deşeurilor municipale	Martie 2018	MM MDRAPFE, ANRSC
   4.1.6	Analiza modalităţilor de plată existente privind serviciul de salubrizare din perspectiva proiectelor SMID şi a instumentelor economice care urmează a fi implementate (taxa de depozitare, „plateste pentru cât arunci”) şi modificarea legislaţiei în sensul implementării unei modalităţi de plată unice (taxă sau tarif)	Martie 2018	MDRAPFE, ANRSC MM
   4.1.7	Elaborarea şi aprobarea prin ordin al preşedintelui ANRSC a metodologiei de calcul a tarifului serviciului de salubrizare pe baza tarifelor activităţilor componente ale serviciului	Martie 2018	MDRAPFE, ANRSC MM
   4.1.8	Revizuirea şi aprobarea metodologiei de calcul a tarifelor activităţilor serviciului de salubrizare (Ordinul	Martie 2018	MDRAPFE, ANRSC

   Nr. crt.	Măsuri/acţiuni	Termen	Responsabil
   	preşedintelui ANRSC nr. 109/2007 de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare a localităţilor), ţinând seama de prevederile proiectelor SMID şi instrumentele economice prevăzute în legislaţie		MM
   Măsura 4.2 – Elaborarea şi aprobarea de ghiduri, norme tehnice şi instrucţiuni privind gestionarea deşeurilor
   4.2.1	Elaborarea şi aprobarea unui ghid privind încadrarea deşeurilor în lista deşeurilor	Decembrie 2018	MM ANPM
   4.2.2	Elaborarea şi aprobarea unui ghid/normă tehnică privind tratarea mecano-biologică cu biostabilizare, care să includă parametri şi metode de monitorizare a calităţii deşeurilor tratate	Decembrie 2018	MM ANPM
   4.2.3	Elaborarea şi aprobarea unui ghid/normă tehnică privind compostarea, care să includă parametri şi metode de monitorizare a calităţii compostului şi condiţii de încetare a statului de deşeu pentru compost	Decembrie 2018	MM ANPM
   4.2.4	Elaborarea unui ghid metodologic privind compostarea în sistem individual care va prezenta succint şi ilustrativ opţiunile şi tehnicile privind compostarea în sistem individual	Decembrie 2018	MM ANPM
   4.2.5	Revizuirea şi aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor, care să cuprindă prevederi clare privind operarea depozitelor conforme de deşeuri municipale (acoperirea zilnică, tratarea şi gestionarea levigatului, colectarea şi tratarea gazului de depozit, interzicerea extragerii de materiale reciclabile din corpul depozitului etc.)	Decembrie 2018	MM ANPM
   4.2.6	Elaborarea şi diseminarea la nivel naţional a unei instrucţiuni privind constituirea garanţiei financiare, prealabil autorizării depozitelor conforme de deşeuri, conform prevederilor art. 11 din HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor	Decembrie 2018	MM ANPM
   Măsura 4.3 – Revizuirea autorizaţiilor de mediu pentru activităţile de gestionare a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor muncipale, care să asigure o operare corespunzătoare a instalaţiilor
   4.3.1	Includerea în autorizaţiile de mediu pentru gestionarea deşeurilor a modificărilor legislative prezentate la sub- obiectivul 1.1 şi, după caz, a prevederilor ghidurilor/normelor tehnice din cadrul sub-obiectivului 1.2	Decembrie 2018	ANPM APM
   4.3.2	Revizuirea tuturor autorizaţiilor de mediu în vigoare pentru gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor municipale, în vederea includerii modificărilor legislative prezentate la sub-obiectivul 1.1 şi, după caz, a prevederilor ghidurilor/normelor tehnice din cadrul sub- obiectivului 1.2	Decembrie 2018	ANPM, APM
   4.3.3	Elaborarea unei instrucţiuni de lucru privind autorizarea instalaţiilor de tratare a deşeurilor municipale, astfel încât să se evite autorizarea instalaţiilor care tratează deşeuri municipale a căror operator nu deţine contract de delegare	Decembrie 2018	MM ANPM

   Nr. crt.	Măsuri/acţiuni	Termen	Responsabil
   Măsura 4.4 – Obligativitatea introducerii de indicatori de performanţă în contractele de delegare a activităţilor serviciului de salubrizare
   4.4.1	Stabilirea de indicatori de performanţă minimi la nivel naţional pentru fiecare activitate a serviciului public de salubrizare. Stabilirea de indicatori pentru nivelul minim de performanţă se realizează pe baza cantităţii maxime de deşeuri municipale care se poate depozita la depozitul de deşeuri, în conformitate cu prevederile legislative (obiective şi interdicţie de depozitare a deşeurilor netratate la depozitul de deşeuri) şi pe baza aspectelor de natură tehnică privind funcţionarea instalaţiilor de tratare	Martie 2018	MM ANRSC
   4.4.2	Aprobarea contractului-cadru de delegare a activităţilor serviciului de salubrizare, care să includă indicatorii de performanţă minimi (stabiliţi în cadrul măsurii 18) şi penalităţi pentru neîndeplinirea acestora prin ordin comun al preşedintelui ANRSC şi al preşedintelui ANAP, în conformitate cu prevederile Legii nr. 225/2016	Martie 2018	ANRSC ANAP
   4.4.3	Introducerea indicatorilor de performanţă şi a penalităţilor stabilite prin contractul cadru-delegare menţionat la masura 19 în contractele de delegare	Iunie 2018	ADI APL
   Măsura 4.5 – Întărirea activităţilor de monitorizare şi control privind gestionarea deşeurilor municipale
   4.5.1	Introducerea în Legea 211/2011 privind gestionarea deşeurilor a obligaţiei ADI de raportare anuală către ANPM a performanţelor sistemelor integrate de gestionare a deşeurilor	Martie 2018	MM
   4.5.2	Elaborarea unui ghid privind datele anuale care urmează a fi raportate de către ADI	Martie 2018	MM ANPM
   4.5.3	Monitorizarea activităţii operatorilor de salubrizare din cadrul proiectelor SMID, inclusiv în ceea ce priveşte cantităţile de deşeuri gestionate şi aplicare de penalităţi în conformitate cu prevederile contractuale, în vederea asigurării funcţionării la parametrii proiectaţi a sistemelor de management integrat a deşeurilor	Începând cu ianuarie 2018	ADI APL
   4.5.4	Centralizarea anuală a datelor şi informaţiilor privind funcţionarea proiectelor SMID (cantităţi de deşeuri gestionate, cantitati de deşeuri reciclabile colectate separat, inclusiv biodeşeuri, gradul de utilizare a instalaţiilor, rate de reciclare/valorificare şi elaborarea şi publicarea anuală a unui raport naţional sau includerea informaţiilor în Raportul privind starea mediului	Începând cu ianuarie 2018	ANPM
   4.5.5	Introducerea în planul anual de control şi intensificarea controlului privind modul de desfăşurare a activităţilor de colectare a deşeurilor municipale, în principal în ceea ce priveşte următoarele aspecte:	Începând cu ianuarie 2018	GNM

   • – neimplementarea sistemelor de colectare separată de către UAT-uri

   • – utilizarea sistemelor de colectare separată a deşeurilor de către generatori (inclusiv populaţie)

   • – transportul separat (fără a fi amestecate) a deşeurilor colectate separat de către generatori

   Nr. crt.	Măsuri/acţiuni	Termen	Responsabil
   	– neimplementarea sistemelor de colectare separată de către UAT-uri
   4.5.6	Introducerea în planul anual de control şi intensificarea controlului privind modul de desfăşurare a activităţilor de operare a instalaţiilor de tratare a deşeurilor, în principal în ceea ce priveşte următoarele aspecte:	Începând cu ianuarie 2018	GNM
   4.5.7	Verificarea aplicării prevederii de interzicere la depozitare a deşeurilor municipale netratate (HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor), începând cu judeţele în care au fost construite instalaţii MBT cu biotratare care deservesc întreg judeţul	Începând cu ianuarie 2018	GNM
   4.5.8	Verificarea aplicării prevederii privind interdicţia de amestecare a deşeurilor de ambalaje (colectate separat de generatori) de către operatorii de colectare şi transport, precum şi a unei penalităţi privind încălcarea acestei prevederi	Începând cu ianuarie 2018	GNM Poliţia locală
   4.5.9	Aplicarea penalităţilor prevăzute în legislaţie în cazul aruncării/abandonării deşeurilor în locuri nepermise, a gestionării necontrolate a deşeurilor municipale şi în cazul lipsei serviciului de salubrizare	Începând cu ianuarie 2018	APL ADI

   • – respectarea cerinţelor de operare a depozitelor de deşeuri (acoperirea zilnică, tratarea şi gestionarea levigatului, colectarea gazului de depozit, interzicerea extragerii de deşeuri reciclabile din corpul depozitului etc)

   • – respectarea cerinţelor din autorizaţiile de mediu pentru toţi operatorii de salubrizare

   • – modul de operare a instalaţiilor de sortare, compostare, tratare mecano-biologica

2. III.6.2 Măsuri suplimentare de guvernanţă pentru implementarea PNGD

   Pentru implementarea cu succes a PNGD sunt identificate şi obiective suplimentare de guvernanţă. Acestor obiective de guvernanţă le sunt asociate măsuri, care împreună cu măsurile prioritare de guvernanţă şi măsurile din planul de acţiune trebuie să asigure atingerea obiectivelor şi ţintelor incluse în PNGD.

   Obiectivele şi măsurile suplimentare de guvernanţă sunt grupate în următoarele categorii:

   •  Legislative şi de reglementare;

   •  Tehnice;

   •  Instituţionale şi organizaţionale;

   •  Financiare;

   •  Monitorizare şi control;

   •  Calitatea şi disponibilitatea datelor;

   •  Implementarea instrumentelor economice.

     În Tabel III-39 sunt prezentate obiectivele şi măsurile suplimentare de guvernanţă, responsabili şi termenele de îndeplinire.

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Tabel III-39: Obiective şi măsuri suplimentare de guvernanţă pentru implementarea PNGD

     Nr. crt.	Obiectiv	Măsură	Termen	Responsabil
     Obiective şi măsuri legislative şi de reglementare
     1.	Clarificarea modului de calcul al ţintei privind pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea deşeurilor municipale	Includerea în Legea 211/2011 privind gestionarea deşeurilor cu modificările şi completările ulterioare, a unor precizări privind modul de calcul al ţintei privind pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea deşeurilor municipale	Trim I 2018	MM
     2.	Actualizarea HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor	Modificarea termenului de atingere a obiectivului de reducere a deşeurilor municipale biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totală depozitată în anul 1995, în conformitate cu ultima derogare obţinută de la CE. Revizuirea definiţiei privind tratarea deşeurilor în conformitate cu definiţia din Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor.	Trim I 2018	MM
     3.	Licenţierea tuturor operatorilor care prestează activităţi ale serviciului de salubrizare (în prezent doar operatorii care realizează activitatea de colectare şi transport a deşeurilor şi activitatea de depozitare sunt licenţiaţi de către ANRSC)	3.1 Modificarea Legii 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor în vederea licenţierii tuturor operatorilor care prestează activităţi ale serviciului de salubrizare, aşa cum sunt definite prin lege	2018	MM MDRAPFE
     		3.2 Includerea în HG 745/2007 privind acordarea licenţelor în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice cu modificările şi completările ulterioare, de condiţii de licenţiere pentru toţi operatorii care prestează activităţi ale serviciului de salubrizare, aşa cum sunt acestea definite prin Legea 101/2005	2018	MM MDRAPFE
     4.	Corelarea autorizaţiilor de mediu pentru activităţile serviciului de salubrizare cu prevederile Legii 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor	Interzicerea emiterii autorizaţiei de mediu pentru activităţile serviciului de salubrizare în lipsa unui contract de delegare încheiat cu autoritatea publică locală/ADI pe teritoriul careia se prestează activitatea	Trim I 2018	MM ANPM

     Nr. crt.	Obiectiv	Măsură	Termen	Responsabil
     5.	Sprijin pentru energii din surse regenerabile	Biomasa din deşeuri municipale va fi avută în vedere cu prioritate la eventualele noi scheme de sprijin pentru energii din surse regenerabile	2019	MM
     Obiective şi măsuri tehnice
     6.	Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor municipale în vederea atingerii ţintei de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de 50% în 2025	Elaborarea şi promovarea unui Ghid de colectare separată a deşeurilor municipale care să prezinte sistemele de colectare care pot fi utilizate pentru atingerea ratelor minime de capturare a deşeurilor reciclabile şi a biodeşeurilor	2018	MM ANPM
     7.	Asigurarea utilizării la capacitate maximă a instalaţiilor de tratare a deşeurilor municipale care se vor construi în cadrul implementării PNGD	7.1 Realizarea şi promovarea unor Ghiduri privind activităţile de tratare mecano-biologică cu biouscare, digestie anaerobă şi incinerare cu valorificare enegetică	2019	MM ANPM
     		7.2 Elaborarea şi promovarea unui Ghid care să cuprindă condiţiile de calitate aplicabile output-ului instalaţiilor TMB (ex. RDF, SRF) pentru a putea fi coincinerate (în centrale termice, fabrici de ciment etc.)	2019	MM ANPM
     		7.3 Realizarea şi promovarea unui Ghid care să cuprindă parametri de calitate şi condiţiile de încetare a statului de deşeu pentru digestatul provenit din tratarea biodeşeurilor municipale colectate separat	2019	MM ANPM MADR
     		7.4 Dezvoltarea unei bune practici în ceea ce priveşte utilizarea digestatului în agricultură – derularea unui proiect de AT în vederea identificării posibilităţilor de utilizare a digestatului provenit din tratarea deşeurilor municipale în agricultură	2020	MADR MM ANPM
     		7.5 Derularea unor campanii de informare şi conştientizare la nivel naţional a posibililor utilizatori de digestat	2021 – 2022	MADR MM ANPM
     		7.6 Transformarea staţiilor de sortare a deşeurilor colectate în amestec (rezidual şi reciclabile) în staţii de sortare pentru deşeuri colectate separat	Începând cu 2020	Operatorii instalaţiilor
     		7.7 Revizuirea modului de operare a staţiilor de sortare în care inputul este	Începând cu 2020	Operatorii instalaţiilor

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Nr. crt.	Obiectiv	Măsură	Termen	Responsabil
     		reprezentat de deşeuri reciclabile colectate într-o singură fracţie (aşa numita fracţie uscată) în vederea utilizării instalaţiilor pentru sortarea deşeurilor reciclabile colectate separat (hârtie/carton respectiv plastic/metal)
     Obiective şi măsuri instituţionale şi organizaţionale
     8.	Corelarea prevederilor contractelor de delegare a activităţilor serviciului de salubrizare în derulare cu prevederile legislative, inclusiv cu prevederile PNGD	Modificarea prin acte aditionale ale prevederilor contractelor de delegare a activităţilor serviciului de salubrizare în special în ceea ce priveste indicatorii de performanţă, modul de colectare separată a deşeurilor şi implementarea instrumentelor economice, dupa cum este prevazut în legislaţia în vigoare şi în PNGD. În cazul în care modificările impun şi modificări de tarif, acesta se va fundamenta şi aproba în conformitate ce prevederile legale în vigoare.	Începând cu 2018	APL ADI Operatori de salubrizare
     9.	Integrarea instalaţiilor de tratare a deşeurilor existente	Identificarea şi aplicarea unei soluţii unice la nivel naţional de integrare a instalaţiilor de tratare a deşeurilor realizate din fonduri private, care deţin autorizaţie de mediu dar a căror activitate nu se desfăşoară în baza unui contract de delegare din partea autorităţii publice locale	2018	MDRAPFE, ANRSC MM
     10.	Continuarea procesului de informare şi conştientizare a prevederilor PNGD	Derulare de proiecte care să aibă ca principal obiectiv conştientizarea autorităţilor locale referitor la ţintele de gestionare a deşeurilor pe care le au de atins şi măsurile ce trebuie implementate pentru aceasta	Începând cu 2020	FADI UNCJR
     Obiective şi măsuri financiare
     11.	Asigurarea de finanţare suficientă în domeniu, mai ales pentru categoriile de deşeuri/instalaţiile care nu au făcut obiectul SMID- urilor	Demararea unor proiecte de asistenţă tehnică pentru Consiliile judeţene în vederea pregătirii de Aplicaţii de finanţare pentru realizarea de investiţii care să contribuie la atingerea ţintelor stabilite în PNGD pentru minim 15 judete	2018	MDRAPFE
     Obiective şi măsuri privind monitorizarea şi controlul
     12.	Întărirea capacităţii de control a	Introducerea în planul anual de control şi intensificarea controlului privind modul de desfăşurare a activităţilor de gestionare a deşeurilor municipale, în	Permanent, începând cu 2024	GNM

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     Nr. crt.	Obiectiv	Măsură	Termen	Responsabil
     	autorităţii competente	principal în ceea ce priveşte modul de operare a instalaţiilor nou construite – MBT cu biouscare, digestoare anaerobe, incineratoare
     Obiective şi măsuri privind calitatea şi disponibilitatea datelor
     13.	Creşterea gradului de încredere a datelor privind generarea şi gestionarea deşeurilor municipale	14.1 Derularea unui proiect de asistenţă tehnică care să aibă ca obiectiv principal imbunătăţirea sistemelor electronice de raportare a datelor privind gestionarea deşeurilor, implementate la nivelul ANPM	2018 – 2019	MM, ANPM
     		14.2 Derularea unui proiect de asistenţă tehnică care să aibă ca obiective: gestionare a deşeurilor	2018	MM ANPM
     		14.3 Realizarea unui studiu la nivel naţional privind gradul actual de aplicare a compostării individuale şi impactul utilizării acestei metode asupra indicatorului de generare a deşeurilor menajere de către populaţie	2019	MM ANPM
     14.	Creşterea gradului de disponibilitate a datelor privind generarea şi gestionarea deşeurilor (în prezent, acestea nu sunt disponibile la un nivel suficient de detaliat pentru a putea fi utilizate la fundamentarea unor afaceri în domeniu)	Rapoartele sistemelor de gestiune a datelor existente (SIM şi ELSYS) să fie accesibile tuturor factorilor interesaţi (pe categorii de deşeuri, categorii de operaţii etc.)	2018	MM ANPM

     • – determinarea compoziţiei deşeurilor municipale, pe categorii de deşeuri;

     • – determinarea indicatorilor de generare a deşeurilor menajere din mediul urban şi mediul rural;

     • – instruirea operatorilor de salubrizare privind încadrarea deşeurilor în lista europeană a deşeurilor şi determinarea operaţiilor de

     

     III. Planificarea gestionării deşeurilor

     

1. III.7 Planul de acţiune

Planul de acţiune cuprinde măsurile propuse pentru atingerea obiectivelor, termenul de îndeplinire, responsabilii şi sursa de finanţare pentru:

III. Planificarea gestionării deşeurilor

•  Deşeurile municipale;

•  Fluxurile speciale de deşeuri: deşeuri de ambalaje, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, deşeuri de baterii şi acumulatori, vehicule scoase din uz, uleiuri uzate, deşeuri din construcţii şi desfiinţări, nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, deşeuri cu conţinut de PBC, deşeuri de azbest;

•  Deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare şi din activităţi veterinare;

•  Deşeurile industriale;

•  Deşeurile din agricultură, silvicultură şi pescuit;

•  Transferul deşeurilor.

Estimarea costurilor de investiţie pentru deşeurile municipale este prezentată în secţiunea III.5.

Măsurile aferente obiectivelor de prevenire a generării tuturor fluxurilor de deşeuri sunt prezentate în Programul Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor (secţiunea V).

Planul de acţiune pentru deşeurile municipale

Nr. Responsabil Sursă de crt. Obiectiv/Măsură Termen principal/Alţi finanţare responsabili
1	Toată populaţia ţării, atât din mediul urban cât şi din mediul rural, este conectată la serviciu de salubrizare
1.1	Încheierea de contracte cu operatori de salubrizare licenţiaţi astfel încât să se asigure un grad de acoperire cu servicii de salubrizare de 100%	2018	APL ADI	Taxele/tarifele de salubrizare26
2	Creşterea gradului de pregătire pentru reutilizare şi reciclare prin aplicarea ierarhiei de gestionare a deşeurilor
2.1	Crearea de centre pentru pregătirea pentru reutilizare a deşeurilor municipale – cel puţin unul în fiecare judeţ/sector al Municipiului Bucureşti	Permanent	APL Investitori privaţi	AFM Fonduri private
2.2	Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor reciclabile pe trei fracţii (hârtie şi carton; plastic şi metal şi sticlă) astfel încât să se o rată minimă de capturare de 52% în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti	2020	APL	Taxele/tarifele de salubrizare AFM POIM

26 plătite de către utilizatorii casnici şi non-casnici ai serviciului de salubrizare

Nr. Responsabil Sursă de crt. Obiectiv/Măsură Termen principal/Alţi finanţare responsabili
2.3	Extinderea la nivel naţional a sistemului de colectare a deşeurilor reciclabile din poarta în poarta, în special pentru deşeuri de hârtie şi carton şi plastic şi metal în zona urbană, cu asigurarea unei rate minime de capturare a deşeurilor reciclabile în fiecare judeţ şi în Municipiul Bucureşti de 75%	2025	APL ADI Operatori de salubrizare	Taxele/tarifele de salubrizare AFM POIM
2.4	Creşterea eficienţei de colectare separată a a bioşeurilor menajere şi similare astfel încât să se asigure rate minime de capturare de 45% din cantitatea totală generată în fiecare judeţ şi în Municipiul Bucureşti	Începând cu 2020	APL ADI Operatori de salubrizare	Taxele/tarifele de salubrizare POIM
2.5	Extinderea la nivel naţional a sistemului de colectare separată a deşeurilor verzi din parcuri şi grădini publice astfel încât să se asigure o rata de capturare de minim 90% în fiecare judeţ şi în Municipiul Bucureşti	Începând cu 2020	APL ADI Operatori de salubrizare şi agenţii economici care gestionează parcurile şi grădinile publice	Bugete locale
2.6	Extinderea capacităţilor de sortare existente pentru deşeurilor reciclabile colectate separat, inclusiv transformarea instalaţiilor de sortare a deşeurilor municipale în amestec în instalaţii de sortare a deşeurilor reciclabile colectate separat detalii în secţiunea III.5 şi Figura III-7)	Începând cu 2020	APL ADI Operatori instalaţiilor de sortare	Taxele/tarifele de salubrizare AFM Investiţii private
2.7	Construirea şi darea în operare de instalaţii noi sortare în judeţele Galaţi, Satu Mare cu o capacitate totală estimată de 34.000 tone/an (detalii în secţiunea III.5 şi Figura III-7)	2020	APL ADI	POIM AFM
2.8	Construirea şi darea în operare de 32 instalaţii de digestie anaerobă (care vor 31 judeţe şi Municipiul Bucureşti), cu o capacitate totală estimată de 812.000 tone/an (detalii în secţiunea III.5 şi şi Figura III-7)	2020	APL ADI	POIM AFM Alte surse de finanţare
2.9	Construirea şi darea în operare de capacităţi noi de compostare în	2020	APL ADI	Bugete locale AFM

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Nr. Responsabil Sursă de crt. Obiectiv/Măsură Termen principal/Alţi finanţare responsabili
	grămadă pentru deşeurile verzi din parcurile şi grădinile publice în 17 judeţe, cu o capacitate totală estimată de 26.800 tone/an (detalii în secţiunea III.5 şi şi Figura III-8)		Operatori de salubrizare şi agenţii economici care gestionează parcurile şi grădinile publice	Alte surse de finanţare
3	Reducerea cantităţii depozitate de deşeuri biodegradabile municipale (acest obiectiv este îndeplinit prin implementarea măsurilor aferente obiectivului 2)
4	Depozitarea numai a deşeurilor supuse în prealabil unor operaţii de tratare (la măsurile de mai jos se adaugă şi măsurile aferente obiectivului 2)
4.1	Construirea şi darea în operare a 25 instalaţii de tratare mecano-biologică cu biouscare (care vor deservi 25 judeţe), cu o capacitatea totală estimată 973.000 tone/an (detalii în secţiunea III.5 şi şi Figura III-9)	2024	APL ADI	POIM AFM Alte surse de finanţare
4.2	Construirea şi darea în operare a unei instalaţii de incinerare cu valorificare energetică care va deservi municipiul Bucureşti cu o capacitatea estimată de 173.000 tone/an (detalii în secţiunea III.5 şi şi Figura III-9)	2024	APL ADI	POIM Alte surse de finanţare
4.3	Modificarea contractelor cu operatorii economici care asigură gestionarea deşeurilor stradale astfel încât deşeuri stradale a căror tratare este fezabilă din punct de vedere tehnic să fie predate spre tratare la instalaţiile de tratare mecano-biologică sau incinerare cu valorificare energetică	Începând cu 2018	APL ADI Operatori economici care asigură gestionarea deşeurilor stradale şi operatorii instalaţiilor de tratare	–
5	Creşterea gradului de valorificare energetică a deşeurilor municipale (acest obiectiv este îndeplinit, în principal, prin implementarea măsurilor 2.9, 4.1 şi 4.2)
5.1	Asigurarea coincinerării întregii cantităţi de SRF şi RFD rezultate de la tratarea mecano-biologică	Permanent	APL ADI Fabricii de ciment	Investiţii ale operatorilor fabricilor de ciment şi centralelor termice pentru

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Nr. Responsabil Sursă de crt. Obiectiv/Măsură Termen principal/Alţi finanţare responsabili
			Centrale termice	asigurarea conformării cu prevederile Legii nr. 278/2013
6	Depozitarea deşeurilor numai în depozite conforme
6.1	Construirea de depozite conforme în judeţele în care nu au fost încă implementate proiecte SMID şi nu există capacităţi suficiente de depozitare şi extinderea capacităţilor de depozitare existente (detalii în secţiunea III.5)	Permanent	APL ADI Operatorii depozitelor	POIM (pentru construirea de depozite noi) Fondul de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare (depozite existente construite din fonduri publice) Investiţii private (în cazul depozitelor private existente)
6.2	Închiderea celulelor pe măsura epuizării capacităţii şi asigurarea monitorizării	Permanent	APL Operatorii depozitelor	Fondul de închidere a depozitelor, constituit conform prevederilor legale
6.3	Închiderea tuturor depozitelor neconforme, inclusiv a celor pentru care s-a realizat doar închidere intermediară (detalii în secţiunea III.5 şi Tabel III-30)	2020	APL ADI Proprietari privaţi ai depozitelor	POIM AFM Investiţii private (în cazul depozitelor neconforme aflate în proprietate privată)

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Nr. Responsabil Sursă de crt. Obiectiv/Măsură Termen principal/Alţi finanţare responsabili
7	Colectarea separată şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor periculoase menajere
7.1	Includerea în toate contractele de delegare a activităţii de colectare şi transport a obligaţiilor privind colectarea separată, stocarea temporară şi asigurarea eliminării deşeurilor periculoase menajere	Permanent	APL Operatorii de colectare şi transport	–
7.2	Construirea şi operarea de centre de colectare pentru fluxurile speciale de deşeuri (deşeuri periculoase menajere, deşeuri voluminoase, deşeuri din construcţii şi demolări de la populaţie, deşeuri verzi etc.), cel puţin câte unul în fiecare oraş	Începând cu anul 2018	APL	AFM Alte surse de finanţare
8	Colectarea separată şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor voluminoase
8.1	Includerea în toate contractele de delegare a activităţii de colectare şi transport a obligaţiilor privind colectarea separată, stocarea temporară şi asigurarea pregătirii pentru reutilizare şi a valorificării deşeurilor voluminoase	Permanent	APL Operatorii de colectare şi transport	–
9	Încurajarea utilizării în agricultură a materialelor rezultate de la tratarea biodeşeurilor (compostare şi digestie anaerobă)
9.1	Realizarea de campanii de informare şi conştientizare la nivel judeţean şi naţional prin difuzarea de mesaje de interes public privind încurajarea utilizării în agricultură a compostului şi digestatului (anual, cel puţin o campanie la nivel judeţean şi o campanie la nivel naţional)	Permanent	APL MM MADR Direcţiile agricole judeţene	AFM Bugete locale/ Alte surse de finanţare
10	Dezvoltarea cadrului legislativ privind deşeurile alimentare, inclusiv uleiul uzat alimentar
10.1	Elaborarea şi aprobarea cadrului legislativ privind gestionarea deşeurilor alimentare, inclusiv a uleiului uzat alimentar	2018	MM MADR	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru deşeuri de ambalaje

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Creşterea gradului de valorificare/reciclare a deşeurilor de ambalaje (acest obiectiv este îndeplinit prin implementarea măsurilor aferente obiectivului 1 pentru deşeuri municipale concomitent cu îndeplinirea măsurii de mai jos şi a măsurilor aferente obiectivelor 2, 3 şi 4)
1.1	Realizarea de capacităţi de reciclare suplimentare pentru ambalajele de lemn, sticla şi plastic astfel încât să se asigure atingerea ţintelor de reciclare pentru anul 2025	2024	Operatori economici reciclatori Producători de ambalaje prin OTR	Investiţii private Alte surse de finanţare
2	Definiţii clare în legislaţie a termenilor privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje
2.1	Completarea Legii nr. 249/2015 cu definiţia deşeurilor de ambalaje municipale şi detalierea definiţiei privind introducere pe piaţa naţională a unui produs	2018	MM	Nu este cazul
3	Definirea în mod clar în legislaţie a rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul schemei de responsabilitate extinse a producătorului
3.1	Corelarea prevederilor Legii nr. 249/2015 în ceea ce priveşte responsabilitatea producătorilor, individuală şi colectivă, cu prevederile legislaţiei europene	2018	Ministerul Mediului	Nu este cazul
3.2	Modificarea în legislaţia actuală (Legii nr. 249/2015 şi actele de reglementare subsecvente) a responsabilităţilor de natură organizaţională şi financiară care revin organizaţiilor de transfer a responsabilităţii (OTR-uri) şi a mecanismului de colaborare cu autorităţile publice locale după cum urmează:  OTR-urile trebuie să asigure reciclarea / valorificarea deşeurilor de ambalaje municipale colectate, transportate şi sortate de UAT/ADI, conform unui acord oficial de colaborare. Astfel, OTR-urile trebuie să achite UAT/ADI întreaga valoare a costurilor nete aferente operaţiunilor de colectare separată, transport şi sortare a deşeurilor de ambalaje municipale şi operaţiunilor de finanţare a campaniilor de conştientizare pentru	2018	MM ME	Nu este cazul

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
	promovarea reciclării/valorificării deşeurilor. În cazul solicitării UAT- urilor, pentru anumite tipuri de deşeuri de ambalaj sortate care sunt materiale cu valoare de piaţă negativă, responsabilitatea îi revine în totalitate OTR-urilor. OTR-urile asigură, pe cheltuiala proprie, reciclarea/valorificarea materialelor, inclusiv logistica de transport;  În ceea ce priveşte deşeurile de ambalaje generate din activităţi industriale şi comerciale şi care au o valoare de piaţă pozitivă, OTR-urile trebuie să plătească colectorilor suma aferentă costului de raportare a cantităţii de deşeuri de ambalaje şi de asigurare a trasabilităţii acestora, până la intrarea deşeurilor în procesul final de reciclare/valorificare. Pentru deşeurile de ambalaje cu valoare de piaţă negativă, OTR-urile trebuie să ofere generatorilor de deşeuri posibilitatea de a-şi preda gratuit deşeurile către transportatorii de deşeuri selectaţi de OTR-uri. În această situaţie, OTR-urile trebuie să plătească costurile de transport – către operatorii de transport şi costurile de reciclare/valorificare – către operatorii care au realizat aceste operaţiuni
3.3	Completarea legislaţiei actuale cu mecanismul de colaborare între OTR-uri şi autorităţile publice locale	2018	MM MDRAPFE, ANRSC	Nu este cazul
3.4	Corelarea legislaţiei privind salubrizarea (Legea 101/2005 şi actele de reglementare subsecvente) şi legislaţiei specifice pentru ambalaje şi deşeuri de ambalaje (Legea 249/2015 şi actele de reglementare subsecvente) în ceea ce priveşte responsabilităţile gestionării deşeurilor de ambalaje – autoritatea publică locală, prin operatorii de salubrizare, este singurul responsabil de gestionarea deşeurilor municipale	2018	MM MDRAPFE, ANRSC	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
4	Funcţionarea eficientă a schemei de responsabilitate extinsă a producatorului
4.1	Stabilirea şi aprobarea regulilor de funcţionare ale sistemului competitiv al OTR-urilor – „clearinghouse”, o organizaţie centrală, privata, declarată de interes public, care să asigure împărţirea responsabilităţilor/contractelor între organizaţiile de transfer de responsabilitate	2018	MM Producătorii de ambalaje şi bunuri ambalate	Costuri suportate de către producători pentru înfiinţarea organizaţiei
4.2	Încheierea de acordurilor oficiale de colaborare între OTR şi UAT/ADI în conformitate cu modificările legislative prevăzute la 2.1, 3.1, 3.2, 3.3, 3.4 şi 4.1	2019	OTR-uri APL ADI	–
4.3	Finanţarea de către OTR-uri, proporţional cu cota de piaţă, a campaniilor de educaţie ecologică şi colectare separată iniţiate periodic de către Ministerul Mediului	Permanent	MM Producătorii de ambalaje şi bunuri ambalate	Costuri nete suportate de către producători
5	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje
5.1	Elaborarea şi aprobarea ordinului de ministru privind procedura de raportare a datelor privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, care ţine seama şi de măsurile anterioare	2018	MM	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru deşeuri de echipamente electrice şi electronice

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Creşterea ratei de colectare separată a DEEE
1.1	Crearea unor sisteme de colectare care să permită deţinătorilor şi distribuitorilor finali să predea gratuit DEEE la punctele de colectare	2018	APL Producătorii de EEE OTR-uri	Autorităţile publice locale Producătorii EEE
1.2	Asigurarea disponibilităţii şi accesibilităţii pe întreg teritoriul ţării, a punctelor de colectare necesare ţinând cont, în special, de densitatea populaţiei	Permanent	APL Producătorii de EEE OTR-uri	Autorităţile publice locale Producătorii EEE
1.3	Promovarea campaniilor de conştientizare a populaţiei privind importanţa colectării selective a DEEE	Permanent	Producătorii de EEE OTR-uri APL	Producătorii EEE OTR-uri
2	Creşterea gradului de valorificare a DEEE
2.1	Asigurarea valorificarii întregii cantităţi de DEEE colectate conform legislaţiei	Permanent	Producătorii de EEE Operatorii economici autorizaţi pentru efectuarea operaţiunilor de tratare a DEEE	Investiţii private Administraţia Fondului pentru Mediu
3	Corelarea legislaţiei în ceea ce priveşte responsabilitatea colectării DEEE de la populaţie
3.1	Corelarea legislaţiei specifice pentru DEEE (OUG nr. 5/2015 şi actele de reglementare subsecvente) cu legislaţia privind salubrizarea (Legea 101/2005 şi actele de reglementare subsecvente în ceea ce priveşte responsabilitatea colectării DEEE provenite de la gospodăriile particulare	2018	MM ME MDRAPFE, ANRSC	Nu este cazul

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
4	Definirea în mod clar în legislaţie a rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul schemei responsabilitătii extinse a producătorului
4.1	Completarea legislaţiei actuale cu prevederi clare privind responsabilităţile organizaţionale şi financiare a producătorilor în cadrul schemei de responsabilitate extinsă, inclusiv în ceea ce priveşte modul de colaborare cu UAT/ADI privind colectarea DEEE de la gospodăriile particulare	2018	MM ME	Nu este cazul
5	Funcţionarea eficientă a schemei de responsabilitate extinsă a producatorului
5.1	Stabilirea şi aprobarea regulilor de funcţionare ale sistemului competiv al organizaţiilor colective – „clearinghouse”, o organizaţie centrală, privata, declarată de interes public, care să asigure împărţirea responsabilităţilor/contractelor între organizaţiile de transfer de responsabilitate	2018	MM ME Producătorii de EEE	Costuri suportate de către producători pentru înfiinţarea organizaţiei
5.2	Încheierea de acordurilor oficiale de colaborare între OTR şi UAT/ADI în ceea ce priveşte colectarea separată a DEEE de la gospodăriile private	2019	OTR-uri APL ADI	–
5.3	Finanţarea de către OTR-uri, proporţional cu cota de piaţă, a campaniilor de educaţie ecologică şi colectare separată iniţiate periodic de către MM	Permanent	MM Producătorii de EEE	Costuri nete suportate de către producători
6	Îmbunătăţirea sistemului de raportare
6.1	Modificări legislative privind simplificarea sistemului de raportare a datelor privind EEE şi DEEE, care va ţine seama de cele 6 categorii EEE prevăzute în anexa nr. 5 la OUG 5/2015	2018	MM	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru deşeuri de baterii şi acumulatori

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Asigurarea unui nivel ridicat de colectare a deşeurilor de B A
1.1	Optimizarea funcţionării reţelei de colectare a deşeurilor de B A care să permită utilizatorilor finali să predea toate deşeurile de B A portabili în mod convenabil şi gratuit	Permanent	Producători de baterii şi acumulatori Distribuitorii OTR-uri APL	Producători de baterii şi acumulatori
1.2	Utilizarea reţelei de colectare a DEEE şi pentru colectarea deşeurilor de B A portabili	Permanent	Producătorii de baterii şi acumulatori Distribuitorii OTR-uri APL	Producători de baterii şi acumulatori
1.3	Promovarea campaniilor de conştientizare/ informare a utilizatorilor de B A privind importanţa colectării separate a deşeurilor de B A şi a gradului de periculozitate determinat de prezenţa substanţelor periculoase în B A	Permanent	Producatorii de baterii şi acumulatori OTR-uri	Producatori de baterii şi acumulatori
2	Asigurarea unui grad ridicat de reciclare a deşeurilor de deşeurilor B A
2.1	Dezvoltarea de capacităţi de reciclare pentru deşeurile de B A Nichel Cadmiu, Alcaline, Zinc Aer, Zinc Carbon, Oxid de Argint, Oxid de Mercur, Litiu Polimer, Litiu Ion, ş.a., respectiv categoriile: 1a – 1h, 2a, 2c – 2f, 3b, 3c, 4b, 4c.	Permanent	Operatori economici reciclatori	Investiţii private Administraţia Fondului pentru Mediu
3	Definirea în mod clar în legislaţie a rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul schemei responsabilităţii extinse a producătorului
3.1	Completarea legislaţiei actuale cu prevederi clare privind responsabilităţile organizaţionale şi financiare a producătorilor în cadrul schemei de responsabilitate extinsă, inclusiv în ceea ce priveşte modul de colaborare cu UAT/ADI privind colectarea	2018	MM ME	Nu este cazul

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
	deşeurile de B A de la populaţie
4	Funcţionarea eficientă a schemei de responsabilitate extinsă a producătorului
4.1	Stabilirea şi aprobarea regulilor de funcţionare ale sistemului competitiv al organizaţiilor colective – „clearinghouse”, o organizaţie centrală, privata, declarată de interes public, care să asigure împărţirea responsabilităţilor/contractelor între organizaţiile de transfer de responsabilitate	2018	MM ME Producătorii de baterii şi acumulatori	Costuri suportate de către producători pentru înfiinţarea organizaţiei
4.2	Încheierea de acorduri oficiale de colaborare între OTR şi UAT/ADI în ceea ce priveşte colectarea separată a deşeurilor de B A de la populaţie	2019	OTR-uri APL ADI	–
4.3	Finanţarea de către OTR-uri, proporţional cu cota de piaţă, a campaniilor de educaţie ecologică şi colectare separată iniţiate periodic de către MM	Permanent	MM Producătorii de baterii şi acumulatori	Costuri nete suportate de către producători
5	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind deşeurilor de B A
5.1	Modificări legislative privind simplificarea sistemului de raportare a datelor privind deşeurile de B A	2018	MM	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru vehicule scoase din uz

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Asigurarea unui grad ridicat de valorificare a VSU
1.1	Dezvoltarea unei reţele de colectare a VSU, conform prevederilor legale, corespunzător repartizate în teritoriu	Permanent	Producătorii şi/sau distribuitorii de VSU	Producătorii şi/sau distribuitorii de VSU
1.2	Intensificarea controlului activităţilor de colectare/tratare a VSU, care trebuie să se conformeze specificaţiilor tehnice prevăzute în Anexa 2 din Legea nr. 212/2015,	Permanent	GNM	Nu este cazul
1.3	Elaborarea şi aprobarea unei metodologii privind urmărirea realizării de către operatorii economici a obiectivelor de reutilizare/ reciclare respectiv reutilizare/ valorificare	2018	MM ANPM	Nu este cazul Alte surse de finanţare
2	Îmbunătăţirea funcţionării schemei de responsabilitate extinsă a producătorului
2.1	Analiza opţiunii de utilizare a sistemului colectiv în cadrul schemei de responsabilitate extinsă a producătorului	2018	MM Producătorii şi distribuitorii de VSU	–
2.2	Modificări legislative şi implementarea autorizării sistemelor individuale, astfel încât să se asigure o gestionarea a VSU cât mai eficientă şi ecoraţională	2018	MM Producătorii şi distribuitorii de VSU	Nu este cazul
3	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind VSU
3.1	Modificări legislative privind îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind VSU, inclusiv prin implicarea producătorilor în procesul de raportare şi validare a datelor	2018	MM	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru anvelope uzate

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Gestionarea deşeurilor de anvelope cu respectarea ierarhiei de gestionare a deşeurilor
1.1	Sisteme şi programe care urmăresc creşterea ponderii valorificării materiale a anvelopelor uzate cu 30% prin utilizarea acestora, în special, în domeniul construcţiilor rutiere, utilizarea pudretei de cauciuc în mixturile asfaltice şi la diferite tipuri de pavele decorative	2020	Producătorii de anvelope şi OTR ME MM	Producătorii de anvelope Administaţia Fondului pentru Mediu
1.2	Sortarea anvelopelor uzate care pot fi reşapate şi regravate în vederea procesării	Permanent	Operatori economici Producătorii de anvelope	Producătorii de anvelope
1.3	Încurajarea investiţiilor în centre de reşapare şi în instalaţii de reciclare a deşeurilor de anvelope	Permanent	Operatori economici Producătorii de anvelope şi OTR	Operatori economici prin măsuri fiscale Administraţia Fondului pentru Mediu
2	Actualizarea cadrului legislativ privind gestionarea deşeurilor de anvelope
2.1	Actualizarea legislaţiei actuale privind gestionarea deşeurilor de anvelope, inclusiv includerea de obiective noi de colectare, reciclare şi valorificare	2018	MM ME	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru uleiuri uzate

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Gestionarea uleiurilor uzate respectarea ierarhiei de gestionare a deşeurilor
1.1	Analiza posibilităţii creării unui sistem colectiv de gestionare a uleiurilor uzate la nivel naţional	2018	Producătorii şi importatorii de uleiuri MM	–
1.2	Realizarea unei reţele de colectare uleiuri uzate care să cuprindă cel puţin trei puncte principale de colectare în fiecare judeţ prin magazine şi companii specializate a uleiurilor uzate (ateliere auto, staţii de carburanţi)	2018	Producătorii şi importatorii de uleiuri	Producătorii şi importatorii de uleiuri
1.3	Investiţii în dezvoltarea de facilităţi de reciclare pentru uleiurilor uzate	2020	Producătorii şi importatorii de uleiuri	Producătorii şi importatorii de uleiuri Administraţia Fondului pentru Mediu
2	Actualizarea cadrului legislativ privind gestionarea uleiurilor uzate
2.1	Includerea în legislaţie de obiective privind gestionarea uleiurilor uzate pe care trebuie să le îndeplinească factorii responsabili, individual sau prin terţi	2018	MM	Nu este cazul
3	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind uleiurile uzate
3.1	Modificări legislative privind îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind uleiurile uzate, prin includerea în sistemul de raportare pe lângă colectori şi a tuturor operatorilor economici care introduc pe piaţă uleiuri, precum şi a generatorilor de uleiuri uzate	2018	MM	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru deşeuri din construcţii şi desfiinţări

Nr. Responsabil Sursă de crt. Obiectiv/Masură Termen principal/Alţi finanţare responsabili
1	Elaborare şi aprobarea cadrului legislativ privind gestionarea DCD
1.1	Elaborarea şi aprobarea legislaţiei specifice privind gestionarea DCD	2018	MM	Nu este cazul
2	Creşterea gradului de reutilizare şi reciclare a deşeurilor din construcţii şi desfiinţări
2.1	Creşterea capacităţilor de tratare (concasare) a DCD	Permanent	Operatori economici responsabili	Investiţii private Administraţia Fondului pentru Mediu
2.2	Elaborarea de norme tehnice privind calitatea materialului rezultat în urma tratării deşeurilor din construcţii şi desfiinţări (încetarea statutului de deşeu)	2018	MM	Nu este cazul
2.3	Interzicerea la depozitele de deşeuri municipale a DCD valorificabile (prevedere care va fi inclusă în noua legislaţie specifică privind gestionarea DCD)	Începând cu 2019	MM GHM	–
2.4	Intensificarea controlului din partea autorităţilor privind abandonarea DCD, minim o dată pe lună	Începând cu 2018	APL	Nu este cazul
2.5	Definirea unei politici publice privind utilizarea agregatelor secundare versus agregatele naturale prin derularea unui proiect de asistenţă tehnică care să aibă ca obiectiv evaluarea comparativă, la nivel de bazine hidrografice, a balanţei extracţiei agregatelor minerale naturale versus potenţialul de generare al agregatelor secundare. Internalizarea costurilor privind efectele eroziunii regresive în amonte de punctele de	2019	MM MAP	Nu este cazul Alte surse de finanţare

Nr. Responsabil Sursă de crt. Obiectiv/Masură Termen principal/Alţi finanţare responsabili
	extracţie a agregatelor minerale din albiile râurilor va putea justifica revizuirea costurilor de producţie şi încurajarea / descurajarea pe arii geografice (funcţie de specificul regional) al uneia sau alteia dintre practice
3	Asigurarea capacităţilor de eliminare pentru DCD care nu pot fi valorificate
3.1	Realizarea de depozite pentru deşeuri inerte	2020	Operatori privaţi	Investiţii private Administraţia Fondului pentru Mediu Alte surse de finanţare
4	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind DCD
4.1	Stabilirea şi aprobarea unei proceduri de raportare, verificare şi validare a datelor privind DCD corelat cu responsabilităţile stabilite prin legislaţia specifică	2018	MM	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul  de  acţiune  pentru  nămoluri  rezultate  de  la  epurarea  apelor  uzateorăşeneşti

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili		Sursă de finanţare
1	Planificarea gestionării nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti
1.1	Actualizarea şi aprobarea Strategiei Naţionale privind Gestionarea Nămolurilor	2018	MM	Nu	este cazul
2	Gestionarea durabilă a nămolurilor rezultate de la staţiile de epurare orăşeneşti
2.1	Asigurarea de capacităţi pentru valorificare materială şi energetică a nămolului	2023	Producători nămol	POIM Alte surse de finanţare
2.2	Asigurarea de capacităţi pentru eliminarea nămolurilor	2025	Producători nămol	POIM Alte surse de finanţare
2.3	Elaborarea de norme tehnice privind calitatea nămolului provenit din staţiile de epurare	2019	MM MDRAPFE/ANRSC	Nu	este cazul
2.4	Crearea cadrului legislativ pentru acordarea de bonificaţii pentru utilizarea nămolului în agricultură şi la reabilitarea terenurilor abandonate şi degradate (zonele miniere dezafectate, situri industriale contaminate etc)	2018	MM MADR	Nu	este cazul
2.5	Analizarea oportunităţii privind acordarea de bonificaţii în vederea utilizării nămolului în agricultură şi la reabilitarea terenurilor abandonate şi degradate (zonele miniere dezafectate, situri industriale contaminate etc)	Permanent	MM MAP MADR ME	Nu	este cazul
3	Definirea clară a responsabilităţilor în ceea ce priveşte managementul nămolurilor atunci când sunt utilizate în agricultură
3.1	Completări legislative care să prevadă definirea clară a responsabilităţilor în ceea ce	2018	MM	Nu	este cazul

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
	priveşte managementul nămolurilor atunci când sunt utilizate în agricultură
4	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind nămolurile
4.1	Modificări legislative privind îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind cantităţile de nămoluri generate şi modul de gestionare a acestora, care sa aiba in vedere inclusiv stabilirea unei forme de colaborare intre Ministerul Mediului si Ministerul Apelor şi Pădurilor.	2018	MM MAP ANPM INS	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru deşeuri cu conţinut de PCB

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili		Sursă de finanţare
1	Revizuirea cadrului legal privind gestionarea echipamentelor şi deşeurilor cu conţinut de PCB
1.1	Revizuirea prevederilor HG nr. 173/2000 cu asigurarea respectării prevederilor Directivei 96/59/CE	2018	MM	Nu	este cazul
1.2	Stabilirea unui termen pentru decontaminare şi /sau eliminarea echipamentelor cu PCB in volum mai mai mare de 5 dm3 aflate în funcţionare	2018	MM	Nu	este cazul
1.3	Reglementarea echipamentelor cu un conţinut de PCB într-un volum mai mic de 5 dm3	2018	MM	Nu	este cazul
1.4	Revizuirea structurii şi responsabilităţilor Secretariatului pentru compuşi	2018	MM	Nu	este cazul

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
	desemnaţi pentru funcţionarea corespunzatoare a acestuia
2	Eliminarea utilizării PCB în echipamente până în 2025
2.1	Decontaminarea şi/sau eliminarea echipamentelor aflate în funcţionare cu conţinut de PCB în volum mai mare de 5 dm3 şi concentraţie mai mai mare de 50 ppm (0,005%)	în cel mai scurt timp	MM ANPM	Nu este cazul
2.1	Elaborarea schemelor de colectare şi eliminare a echipamentelor cu concentraţii de PCB mai mici de 500 ppm (0,05%) dar mai mari de 50 ppm (0,005%) şi un volum mai mic de 5 dm3	2018	MM ANPM	Nu este cazul
2.3	Elaborarea unui plan de acţiune şi a unui grafic pentru decontaminarea şi/sau eliminarea echipamentelor cu conţinut de PCB cu un volum de PCB mai mare de 5 dm3 care să aibă în vedere inclusiv măsuri pentru eliminarea echipamentelor aflate la operatori economici în insolvenţă, faliment etc	2018	MM ANPM	Nu este cazul
3	Gestionarea durabilă a deşeurilor cu conţinut de PCB într-o concentraţie mai mare de 50 ppm (0,005%)
3.1	Eliminarea echipamentelor cu conţinut de PCB scoase din uz	Termen: în cel mai scurt timp	Operatori economici deţinătorii de echipamente cu conţinut de PCB	Surse private Administraţia Fondului pentru Mediu Alte surse de finanţare
3.2	Eliminarea deşeurilor de lichide cu conţinut de PCB cu o concentraţie mai mare de 50 ppm	Termen: 2028	Operatori economici deţinătorii de echipamente cu conţinut de PCB	Surse private Administraţia Fondului pentru Mediu Alte surse de finanţare

III. Planificarea gestionării deşeurilor

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru deşeuri de azbest

Nr. crt.	Obiectiv/Masură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Gestionarea durabilă a materialelor şi deşeurilor de azbest
1.1	Stabilirea şi aprobarea unei proceduri pentru identificarea, înregistrarea şi monitorizarea materialelor cu conţinut de azbest	2018	MM ANPM	Nu este cazul
1.2	Elaborarea de norme tehnice privind filierele optime pentru gestionarea deşeurilor cu azbest, în funcţie de tipul şi caracteristicile acestora	2019	MM	Nu este cazul
1.3	Colectarea separată a întregii cantităţi de deşeuri cu conţinut de azbest rezultată ca urmare a lucrărilor de desfiinţare	Permanent	Operatorii economici responsabili	Operatorii economici responsabili
1.4	Realizarea unei reţele de colectare şi transfer (centre de colectare/stocare temporară) sau extinderea activităţii celor existente pentru preluarea cantităţilor mici de deşeuri cu continut de azbest	2025	Operatori economici	Investiţii private Administraţia Fondului pentru Mediu Alte surse de finanţare

Planul de acţiune pentru deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare şidin activităţi veterinare

Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Gestionarea durabilă a deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor sanitare
1.1	Colectarea separată a deşeurilor periculoase şi nepericuloase rezultate din activităţile unităţilor sanitare şi serviciiilor de ambulanţă şi	Permanent	Unităţile sanitare Serviciile de ambulanţă	Unităţile sanitare Serviciile de ambulanţă

Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
	stocarea corespunzătoare a acestora, în conformitate cu legislaţia în vigoare privind gestionarea deşeurilor şi legislaţia specifică privind deşeurile medicale
1.2	Realizarea de capacităţi noi de tratare a deşeurilor medicale, în special de instalaţii de tratare termică la temperaturi scăzute, la nivelul unităţilor sanitare sau în sistem centralizat – cu prioritate în judeţele în care nu există în prezent astfel de instalaţii: Argeş, Braşov, Bistriţa Năsăud, Brăila, Caraş Severin, Călăraşi, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi,, Giurgiu, Ialomiţa, Olt, Prahova, Sălaj	2020	Unităţile sanitare Operatori economici specializaţi în tratarea deşeurilor medicale	Unităţile sanitare Operatori economici specializaţi în tratarea deşeurilor medicale Alte surse de finanţare
2	Gestionarea durabilă a deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor veterinare
2.1	Gestionarea corespunzătoare a deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor veterinare, în conformitate cu prevederile legislaţiei (măsura 3.1)	Începând cu 2019	Unităţi veterinare	Nu este cazul Unităţi veterinare private Alte surse de finanţare
3.	Actualizarea legislaţiei în domeniul gestionării deşeurilor medicale
3.1	Modificări şi completări legislative ale legislaţiei specifice pentru deşeurile medicale astfel încât să se asigure corelarea cu legislaţia de deşeuri	2018	MS INSP	Nu este cazul
4	Reglementarea gestionării deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor veterinare
4.1	Elaborare şi aprobarea cadrului legislativ privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor veterinare	2018	ANSVA MM	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Nr. Responsabil Sursă de crt. Obiectiv/Măsură Termen principal/Alţi finanţare responsabili
5	Planificarea gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală
5.1	Aprobarea strategiei şi programului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeuri incluse în sub- categoria 18 01	2018	MS	Nu este cazul
6	Întărirea capacităţii instituţionale privind gestionarea deşeurilor medicale
6.1	Organizarea de instruiri ale personalului implicat în gestionarea deşeurilor medicale	Permanent	Unităţile sanitare INSP DSP	Unităţile sanitare MS
7	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor atât privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare, cât şi privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor veterinare
7.1	Modificări legislative care să cuprindă modificarea sistemului de raportare a datelor privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare astfel încât să fie corelat cu legislaţia de deşeuri şi lista europeană a deşeurilor	2018	MS MM	Nu este cazul
7.2	Stabilirea şi aprobarea procedurii de raportare a datelor privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor veterinare	2018	ANSVA MM	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru deşeurile industriale

Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Gestionarea durabilă a deşeurilor industriale nepericuloase
1.1	Asigurarea de capacităţi de	Permanent	Operatori economici	Operatori
	tratare şi valorificare a		generatori de deşeuri	economici
	deşeurilor industriale		industriale	generatori de
	nepericuloase		nepericuloase	deşeuri industriale
				nepericuloase

Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
				Operatori
			Operatori economici specializaţi în tratarea deşeurilor	economici specializaţi în tratarea deşeurilor
1.2	Asigurarea de capacităţi de	2021	Operatori economici	Operatori
	eliminare a deşeurilor		specializaţi în	economici
	nepericuloase rezultate de la		eliminarea deşeurilor	specializaţi în
	industria prelucrătoare (în			eliminarea
	special în vestul şi nord-vestul			deşeurilor
	ţării)
1.3	Închiderea tuturor depozitelor de deşeuri nepericuloase care au sistat operarea şi nu au fost încă închise	2020	Proprietarii depozitelor de deşeuri	Proprietarii depozitelor de deşeuri Alte surse de finanţare
2	Gestionarea durabilă a deşeurilor industriale periculoase
1.1	Asigurarea de capacităţi suficiente de tratare şi valorificare a deşeurilor industriale periculoase	Permanent	Operatori economici generatori de deşeuri industriale periculoase	Operatori economici generatori de deşeuri industriale periculoase
			Operatori economici specializaţi în tratarea deşeurilor	Operatori economici specializaţi în tratarea deşeurilor
1.2	Asigurarea unei capacităţi	2021	Operatori economici	Operatori
	suficiente de eliminare		specializaţi în	economici
	deşeurilor industriale		eliminarea deşeurilor	specializaţi în
	periculoase			eliminarea
				deşeurilor
1.3	Închiderea tuturor depozitelor de deşeuri periculoase care au sistat operarea şi nu au fost încă închise	2020	Proprietarii depozitelor de deşeuri	Proprietarii depozitelor de deşeuri
				Alte surse de finanţare
3	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor atât privind deşeurile industriale periculoase şi nepericuloase
3.1	Actualizare şi dezvoltarea sistemului electronic de monitorizare a datelor privind deşeurile periculoase din cadrul SIM	2019	ANPM	Nu este cazul

III. Planificarea gestionării deşeurilor

III. Planificarea gestionării deşeurilor

Planul de acţiune pentru deşeurile din agricultură, silvicultură şi pescuit

Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Gestionarea durabilă a deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit
1.1	Încurajarea valorificării prin procedee aerobe şi anaerobe a deşeurilor provenite din agricultură, silvicultură şi pescuit (în special deşeuri vegetale şi dejecţii animaliere)	Începând cu 2018	Operatori economici specializaţi în valorificarea deşeurilor Fermieri	–
1.2	Eficientizarea controlului privind depozitarea deşeurilor netratate provenite din agricultură, silvicultură şi pescuit	Începând cu 2018	GNM	Bugetul Naţional
2	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor atât în ceea ce priveşte generarea, cât şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit
2.1	Modificări legislative privind îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind deşeurile din agricultură, silvicultură şi pescuit – bază de date care să cuprindă atât informaţii privind cantităţile de deşeuri generate, cât şi modul de gestionare a acestora, inclusiv detalii privind instalaţiile de gestionare	2018	MM ANPM INS Autorităţile din agricultură	Nu este cazul

Planul de acţiune pentru transferul deşeurilor

Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
1	Asigurarea dreptului de preempţiune de către operatorii instalaţiilor de valorificare a deşeurilor pentru deşeurile generate în România
1.1	Completarea Legii nr. 211/2011 în sensul ca operatorii instalaţiilor de valorificare a deşeurilor (inclusiv instalaţiile de	2018	MM	Nu este cazul

Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili	Sursă de finanţare
	coincinerare) trebuie să asigure dreptul de preempţiune pentru deşeurile generate în România
2	Reducerea la maxim a transferurilor ilegale de deşeuri
2.1	Creşterea numărului de inspecţii la transferurile de deşeuri, inclusiv acele transferuri care nu necesită notificarea prealabilă (deşeurile din Lista Verde)	Începând cu 2018	GNM Celelalte autorităţi publice competente, conform legislaţiei în vigoare	Nu este cazul
2.2	Actualizarea şi dezvoltarea sistemului electronic de monitorizare a transferurilor deşeurilor în/din/în interiorul UE din cadrul SIM	2019	ANPM	Alte surse

III. Planificarea gestionării deşeurilor

1. IV. INSTRUMENTE DE POLITICĂ A DEŞEURILOR

1. IV. INSTRUMENTE DE POLITICĂ A DEŞEURILOR

   1. IV.1 Situaţia actuală privind instrumentele de politică a deşeurilor

   2. IV.2 Măsuri privind îmbunătăţirea eficacităţii instrumentelor existente de politică a deşeurilor

   3. IV.3 Instrument nou de politică a deşeurilor

      

      1. IV.1 Situaţia actuală privind instrumentele de politică a deşeurilor

         Aplicarea instrumentelor de politică a deşeurilor este foarte importantă în susţinerea unei gestionări corespunzătoare a deşeurilor.

         IV. Instrumente de politică a deşeurilor

         Instrumentele de politică a deşeurilor se împart în mai multe categorii:

         •  Instrumente economice;

         •  Instrumente de reglementare;

         •  Instrumente administrative;

         •  Instrumente de informare.

         Proiectul [JASPERS 2016] a realizat o analiză detaliată a instrumentelor economice şi de reglementare aplicabile deşeurilor de ambalaje şi deşeurilor municipale şi propune măsuri de îmbunătăţire a legislaţiei, măsuri de îmbunătăţire a implementării instrumentelor, precum şi instrumente noi. Concluziile acestui proiect sunt luate în considerare atât în descrierea instrumentelor actuale de politică a deşeurilor, cât şi la stabilirea măsurilor privind îmbunătăţirea eficacităţii acestora.

         Descrierea instrumentele implementate în prezent în România, precum şi modul de implementare şi eficacitatea acestora este prezentată în cele ce urmează.

         1. IV.1.1 Instrumente economice

            Obiectivul instrumentelor economice este acela de a încuraja schimbarea comportamentului în scopul unei gestionări corespunzătoare a deşeurilor, prietenoasă cu mediu. Aceasta se poate realiza fie prin stimularea comportamentului/activităţii dorite (de exemplu prin acordarea de subvenţii pentru anumite investiţii), fie prin creşterea costurilor comportamentului/activităţii nedorite (taxe aplicate pentru anumite produse, taxa de depozitare).

            În prezent, în România cele mai multe instrumente economice implementate sunt din cea de-a două categorie, şi anume:

            •  ecotaxa aplicată pungilor şi sacoşelor pentru cumpărături;

            •  taxa aplicată uleiurilor;

            •  taxa de depozitare.

              Toate aceste instrumente sunt prevazute în OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu cu modificările şi completările ulterioare. Mecanismul de implementare al instrumentelor este prevazut în Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2413/2016 modificarea Ordinului ministrului mediului şi gospodaririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu.

              

              În plus faţă de aceste instrumente, mai există în legislaţie prevăzut şi un instrument din prima categorie (stimularea comportamentului/activităţii dorite), şi anume sistemul depozit pentru ambalajele reutilizabile.

              Schemele privind răspunderea extinsă a producatorului (REP) sunt în multe cazuri, de asemenea, incluse în categoria instrumentelor economice.

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

              Modul de reglementare a schemelor REP şi eficacitatea acestora sunt prezentate în secţiunea II.

              În cele ce urmează sunt descrise instrumentele economice existente, precum şi eficacitatea acestora.

              Ecotaxa aplicată pungilor şi sacoselor pentru cumpărături

              Descrierea instrumentului

              Ecotaxa aplicată pungilor şi sacoşelor pentru cumpărături fabricate din materiale obţinute din resurse neregenerabile, cu mâner integrat sau aplicat, a fost introdusă pentru prima dată în România la 1 ianuarie 2009 prin OUG nr. 196/2005. La introducere, valoarea acesteia a fost de 0,2 lei/bucată, fiind necesară evidenţierea distinctă pe documentele de vânzare şi afişarea la loc vizibil în vederea informării consumatorilor finali. Valoarea nu cuprinde TVA.

              Obligaţia de a calcula şi de a plăti ecotaxa revine operatorilor economici care introduc pe piaţa naţională (atât producători cât şi importatori) pungi şi sacoşe pentru cumpărături fabricate din materiale obţinute din resurse neregenerabile.

              În iulie 2010 ecotaxa a fost redusă la 0,1 lei/bucată, condiţiile de plată a acesteia rămânând în principal aceleaşi.

              Nota de fundamentare a actului de reglementare prin care a fost introdus acest instrument (Ordonanta Guvernului 25/2008) menţionează că scopul introducerii acestei ecotaxe este reducerea utilizării acestui tip de ambalaje prin descurajarea distribuţiei gratuite şi încurajarea fabricării de sacoşe din materiale biodegradabile sau reciclabile.

              Conform [JASPERS 2016], Raportul Task 2 valoarea actuală a ecotaxei în România este de 3 ori mai mică decât în cazul Wales and Nothern Irland şi de 7,5-23,5 ori mai mică faţă de Irlanda şi Danemarca, ţări unde se aplică acest instrument.

              Legislaţia actuală menţionează că materialele obtinute din resurse neregenerabile sunt definite potrivit OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

              Conform metodologiei de implementare a instrumentului, operatorii economici care introduc pe piaţa naţională pungi şi sacoşe pentru cumpărături cu mâner integrat sau aplicat, care sunt supuse taxării sunt obligaţi să stabilească lunar, pe tip de material, cantitatea şi numărul de pungi şi sacoşe pentru cumpărături introduse pe piaţa naţională,

              

              respectiv să declare şi să plătească trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului în care s-a desfăşurat activitatea, cantităţile şi numărul de pungi şi sacoşe pentru cumpărături la Administraţia Fondului pentru Mediu.

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

              Obligatia de a calcula şi de a plăti ecotaxa pentru pungile şi sacoşele pentru cumpărături, cu mâner integrat sau aplicat, pe care s-a aplicat marca proprie, în baza unui contract de exclusivitate, revine deţinătorului de marcă.

              Modul de implementare şi eficacitatea instrumentului

              În ceea ce priveşte modul de implementare actual al acestui instrument, există o serie de probleme generate de faptul că, consumatorul final nu este corect informat. Multe dintre magazine nu afişează la punctul de vânzare, în loc vizibil, valoarea ecotaxei, aşa cum este prevăzut în actele normative. Astfel, deşi valoarea ecotaxei este evidenţiată pe bonul fiscal (de mult ori într-un mod nu foarte vizibil), mare parte din consumatorii finali nu ştiu care este suma plătită pentru punga/sacoşa de cumpărături. De asemenea, există situaţii în care nici măcăr nu este evidenţiată ecotaxa în mod separat pe bonul de cumpărături, costul cu aceasta fiind recuperat prin preţul produsului (parte din magazinele care comercializează produse de îmbrăcăminte şi încălţăminte). De asemenea, vânzarea în pieţe se realizează în mare masura fără bon fiscal, iar pungile/sacoşile sunt date gratis cumpărătorului de către comerciant, încălcându-se astfel prevederile legale.

              În Raportul Task 2 al [JASPERS 2016] este analizată eficacitatea acestui instrument pe baza datelor puse la dispozitie de către Administratia Fondului pentru Mediu, principalele concluzii fiind următoarele:

            •  Pe parcusul implementării ecotaxei nu a existat o variaţie liniară nici a numărului de producători care introduc pe piaţă pungi şi sacoşe pentru cumpărături şi nici a numărului de pungi şi sacoşe pentru cumpărături introduse pe piaţă. Aceasta înseamnă că instrumentul nu şi-a atins scopul pentru care a fost introdus, şi anume acela de reducere a utilizării acestui tip de ambalaj;

            •  Numărul de pungi şi sacoşe pentru cumpărături pentru care se plăteşte taxa nu reprezintă numărul total de pungi plastic introduse pe piaţă (concluzia rezultă din diferenţa foarte mare între numărul de pungi şi sacose pentru cumpărături pe cap de locuitor calculat pe baza numărului de pungi şi sacoşe pentru care s-a platit ecotaxa – 6-23 bucăţi/locuitor – şi media estimată pentru România în Studiul Eunomia “Assistance to the Commission to complement and assessment of the socio-economic costs and benefits of options to reduce the use of single-use plastic carrier bags în the EU” – 252 bucăţi/locuitor).

              Prin urmare, acest instrument are probleme în implementare, pe de o parte ecotaxa nu este plătită pentru întreaga cantitate de pungi şi sacoşe pentru cumpărături introdusă pe piaţă, iar pe de altă parte, în cazul producătorilor care plătesc, nu se observă per total o reducere a numărului de pungi şi sacoşe pentru cumpărături introduse pe piaţă.

              

              Taxa aplicată uleiurilor

              Descrierea instrumentului

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

              Pentru toate uleiurile industriale şi lubrifianţi, pe bază minerală, semisintetice, sintetice sau biogene, Ordonanţa de urgenţă nr. 15/2010 privind modificarea şi completarea OUG nr. 196/2006 privind Fondul pentru mediu a prevăzut implementarea unei taxe. Această taxă a constat în plata unei sume de 2 lei/l datorată începând cu data de 1 ianuarie 2011 de către operatorii economici care introduc pe piaţa naţională astfel de produse, pentru diferenţa dintre cantităţile corespunzatoare obligaţiilor anuale de gestionare (2011 – uleiuri uzate gestionate 40% din cantitatea de uleiuri introduse pe piaţa naţională, 2012 – uleiuri uzate gestionate 60% din cantitatea de uleiuri introduse pe piaţa naţională, începând cu 2013 – uleiuri uzate gestionate 80% din cantitatea de uleiuri introduse pe piaţa naţională) şi cantităţile de uleiuri uzate gestionate. Obligaţiile anuale de gestionare a uleiurilor uzate se puteau realiza de către operatorii economici care introduc uleiuri pe piaţa naţională prin asigurarea organizării sistemului de gestionare a uleiurilor uzate, în mod individual sau prin terţii indicaţi autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului, conform prevederilor legale.

              Fiind vorba de plata unei sume pentru neîndeplinirea unei ţinte, taxa de 2 lei/l aplicată pentru perioada 2011-2013 a fost de fapt o penalitate, fiind astfel un instrument de reglementare.

              Aceasta penalitate a fost transformată într-o taxa reală pe produs, devenind astfel un instrument economic, prin modificările aduse Ordonanţei guvernului nr. 196/2005 de către Ordonanţa guvernului nr. 31/2013. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2014 există o taxă de 0,3 lei/kg, aplicată o singură dată cantităţilor de uleiuri, pe baza minerală, semisitetice, sintetice, cu sau fară adaosuri, datorată de către operatorii economici care introduc pe piaţa naţională astfel de produse. Taxa se evidenţiază distinct pe toate documentele de vânzare.

              Modul de implementare şi eficacitatea instrumentului

              Plata taxei pentru uleiuri se realizează astfel:

            •  pentru operatorii economici care importă sau achiziţionează intraunional uleiuri la momentul introducerii pe piaţă;

            •  pentru operatorii economici care produc uleiuri la momentul primei distribuiri pe piaţa naţională;

            •  în cazul producătorilor care importă/achiziţionează intraunional uleiuri în vederea introducerii diferitelor adaosuri în cadrul procesului de fabricaţie, cum ar fi aditivi sau alte substanţe organice ori anorganice, pentru obţinerea unor proprietăţi speciale la momentul primei distribuiri pe piaţa naţională;

            •  în cazul producătorilor care achiziţionează de pe piaţa naţională uleiuri de bază în vederea introducerii diferitelor adaosuri în cadrul procesului de fabricaţie, cum ar fi

              

              aditivi sau alte substanţe organice ori anorganice, pentru obţinerea unor proprietăţi speciale, plătesc taxa pentru diferenţa dintre cantitatea de ulei aditivat distribuită pe piaţă şi cantitatea de ulei de bază achiziţionată, la momentul primei distribuiri pe piaţa naţională.

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

              Având în vedere că implementarea instrumentului a început la 1 ianuarie 2014, eficacitatea acestuia nu poate fi evaluată în acest moment.

              Taxa de depozitare

              Descrierea instrumentului

              Taxa de depozitare a fost introdusă pentru prima dată în legislaţie prin Ordonanţa Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea şi completarea OUG 196/2005 privind Fondul pentru Mediu. A fost prevazut că taxele încasate de la proprietarii sau, dupa caz, administratorii de depozite pentru deşeurile inerte şi nepericuloase încredinţate de către terţi în vederea eliminării finale prin depozitare să fie de 50 lei/tonă în anul 2014, 80 lei/tonă în anul 2015 şi 120 lei/tona începând cu anul 2016. Patru luni mai tarziu, Legea nr. 284/2013 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu a amânat termenul de implementare a taxei de depozitare pentru anul 2017 la un cuantum de 80 lei/tonă, iar începând cu 2018 la 120 lei/tonă. Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 48/01.07.2017, implementarea taxei de depozitare a fost amânată cu doi ani: în anul 2019 – 80 lei/tonă, iar începând cu 2020 – 120 lei/tonă.

              Principalul motiv am amânării implementării taxei de depozitare este faptul o mare parte a proiectelor SMID nu sunt finalizate în anul 2017 (18 proiecte au fost fazate pentru a fi finalizate prin POIM în perioada 2017-2020), ceea ce înseamnă că în prezent nu există în operare suficiente instalaţii de tratare a deşeurilor înaintea depozitării. Implementarea taxei de depozitare începând cu anul 2017 ar fi avut ca şi consecinţă, în cazul deşeurilor municipale, transferarea taxei de depozitare către utilizatorii sistemului de gestionare a deşeurilor (utilizatori casnici şi non-casnici), fără ca aceasta să funcţioneze ca un instrument economic care să stimuleze valorificarea deşeurilor.

              Modul de implementare a instrumentului

              Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2413/2016 prezintă metodologia de plată a taxei la Fondul pentru mediu. Pănă în prezent nu este însă elaborată o metodologie de implementare a taxei de depozitare, care să evidenţieze modul în care aceasta este reflectată în taxa/tariful de salubrizare.

              

              Sistemul depozit pentru ambalajele reutilizabile

              Descrierea instrumentului

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

              Legea 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje cu modificările şi completările ulterioare prevede că operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să primească ambalaje reutilizabile la schimb sau să ramburseze, la solicitarea cumpărătorului, valoarea depozitului. Este prevazut, de asemenea, că în vederea încurajarii reutilizării ambalajelor returnabile, producătorii şi comercianţii aplică sisteme-depozit de administrare a ambalajelor, potrivit procedurii de implementare control şi monitorizare a sistemului- depozit. Procedura de implementare, control şi monitorizare a sistemului depozit nu este încă aprobată.

              Modul de implementare şi eficacitatea instrumentului

              Sistemul depozit pentru ambalaje reutilizabile este în prezent rar aplicat, de cele mai multe ori doar pentru paleţi. Există însă şi cazuri izolate pentru aplicarea sistemului depozit la ambalaje primare şi secundare pentru anumite tipuri de ambalaje din sticlă pentru băuturi (bere, apă minerală).

         2. IV.1.2 Instrumente de reglementare

            Principalele instrumente de reglementare aplicate în prezent în România sunt:

            •  penalităţi plătite pentru neîndeplinirea obligaţiilor legislative în cazul următoarelor fluxuri de deşeuri cu răspundere extinsă a producatorului (REP): deşeuri de ambalaje, anvelope uzate, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, deşeuri de baterii şi acumulatori portabili;

            •  penalitatea platită de unităţile administrativ teritoriale în cazul neatingerii ţintei de reducere a cantităţii de deşeuri depozitate;

            •  restricţii privind depozitarea deşeurilor;

            •  contravenţii sancţionate cu amenzi pentru neîndeplinirea obligaţiilor legale.

              În cele ce urmează sunt descrise principalele instrumente de reglementare, precum şi eficacitatea acestora.

              Penalitatea plătită de către producătorii de ambalaje şi OTR-uri pentru neîndeplinirea ţintelor de reciclare/valorificare deşeuri de ambalaje

              Descrierea instrumentului

              Prin OUG nr. 196/2005 a fost introdusă iniţial o taxă de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către producătorii de bunuri ambalate şi de ambalaje de desfacere. Această taxă a fost în vigoare până în anul 2008. În anul 2008, prin OG nr. 25/2008 pentru modificarea şi completarea OUG 196/2005 a fost introdusă contribuţia de

              2 lei/kg, datorată de operatorii economici responsabili (producători), pentru diferenţa

              

              dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie a deşeurilor de ambalaje prevăzute în legislaţia în vigoare şi cantităţile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie. Acest instrument a fost introdus în vederea stimulării producătorilor de ambalaje şi produse ambalate pentru a îndeplini obiectivele de reciclare/valorificare, fiind de fapt o penalitate.

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

              În decursul timpului, acest instrument economic a suferit modificări de formă (modul de definire a contribuţiei), precum şi în ceea ce priveşte obiectivele (până în anul 2013 obiectivele la care s-a raportat penalitatea au fost mai mari decât obiectivele de reciclare/valorificare stabilite la nivel naţional prin legislaţia specifică privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje).

              Prin OG nr. 31/2013 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 196/2005, pe lângă contribuţia de 2 Lei/kg plătită de producători în cazul neatingerii ţintelor de valorificare/reciclare, a fost introdusă şi o contribuţie de 2 Lei/kg plătită de OTR-uri pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de ambalaje declarate ca valorificate şi cantităţile constatate de Administraţia Fondului de Mediu ca fiind valorificate. În conformitate cu Legea nr. 348/2013 privind aprobare OG nr. 31/2013, această prevedere a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2014.

              OUG nr. 39/2016 modifică prevederea referitoare la contribuţia care trebuie plătită de către organizaţiile de transfer a responsabilităţii în sensul că aceasta se plăteşte pentru diferenţa din cantităţile de deşeuri corespunzătoare obiectivelor anuale, stabilite de legislaţia în vigoare, şi cantităţile efectiv valorificate, respectiv gestionate în numele clienţilor pentru care au preluat obligaţiile. De asemenea, OUG nr. 39/2016 menţionează că producătorii plătesc contribuţiile numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor de valorificare a deşeurilor de ambalaj pentru care nu au predat responsabilitatea unor operatori economici autorizaţi sau pe care nu le-au declarat în cadrul unor contracte de preluare de responsabilitate. Organizaţiile de transfer de responsabilitate plătesc în cazul neîndeplinirii obiectivelor de valorificare a deşeurilor de ambalaje corespunzătoare cantităţilor de ambalaje pentru care au preluat responsabilitatea.

              Modul de implementare şi eficacitatea instrumentului

              Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2413/2016 include detalii metodologice atât privind contribuţia care trebuie plătită de către producători în cazul neatingerii ţintelor, cât şi contribuţia care trebuie plătită de OTR-uri în cazul în care Administraţia Fondului pentru Mediu constată că nu au fost realizate obiectivele.

              Anual Administraţia Fondului pentru Mediu realizează inspecţii fiscale la producători, iar începând cu anul 2015 au fost realizate inspecţii fiscale şi la organizaţiile de transfer de responsabilitate. În conformitate cu datele AFM, în urma inspecţiilor fiscale realizate la OTR-uri pentru o cantitate de circa 59.000 tone aferentă anului 2014 nu s-a făcut dovada reciclării, cea mai mare pondere având-o deşeurile de ambalaje de sticlă.

              Acest instrument fiind un instrument complementar schemei de răspundere extinsă a producătorului, este greu de determinat impactul pe care il are asupra atingerii ţintelor de reciclare/valorificare. Un efect al implementării acestui instrument este creşterea numărului de producători care transferă responsabilitatea către OTR. În plus, se poate

              

              constata că, în urma inspecţiilor fiscale realizate de către AFM, că nu în toate cazurile datele raportate de către producători atât în ceea ce priveşte cantitatea de ambalaje pusă pe piaţă, cât şi cantităţile de deşeuri de ambalaje reciclate/valorificate sunt reale.

              Principalele probleme legate de implementarea penalităţii plătită de producatori şi OTR-uri în cazul neatingerii ţintelor de reciclare/valorificare deşeuri de ambalaje sunt următoarele:

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

            •  valoarea penalităţii (2 lei/kg) este disproporţionat de mare faţă de costurile actuale de gestionare a deşeurilor de ambalaje şi de 20 ori mai mare decât penalitatea plătită de autorităţile administraţiei publice locale pentru neîndeplinirea obiectivului de reducere a cantităţii de deşeuri depozitate;

            •  lipsa activităţilor de inspecţie şi control privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje realizate de către Garda Naţională de Mediu.

              Penalitatea plătită de către operatorii economici care introduc pe piaţa naţională anvelope noi şi/sau uzate pentru neîndeplinirea obligaţiilor de gestionare

              Descrierea instrumentului

              Articolul 9 alin. (1) lit. i) din OUG nr. 196/2006 prevede ca venit la Fondul pentru mediu, o contribuţie (penalitate) de 2 lei/kg anvelopă datorată de operatorii economici care introduc pe piaţa naţională anvelope noi şi/sau uzate destinate reutilizării, pentru diferenţa dintre cantităţile de anvelope corespunzătoare obligaţiilor anuale de gestionare prevăzute în legislaţia în vigoare şi cantităţile efectiv gestionate.

              Modul de implementare şi eficacitatea instrumentului

              Penalitatea se plăteşte anual numai în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de gestionare a anvelopelor uzate. Plata se face pentru diferenţa dintre cantităţile aferente obligaţiilor anuale de gestionare şi cantităţile realizate efectiv.

              Operatorii care optează pentru sistemul individual, suplimentar faţă de cei care optează pentru sistemul colectiv, trebuie să dovedească realizarea obiectivelor prin documente justificative contabile şi extracontabile.

              Operatorii trebuie să raporteze lunar către Fondul pentru mediu iar plata obligaţiilor către Fondul pentru mediu se face anual, până la data de 25 ianuarie.

              Conform datelor furnizate de către AFM, în perioada 2010-2014 numărul operatorilor economici care au platit penalitatea pentru neîndeplinirea obligaţiilor de gestionare a fost în conţinuă creştere (253 operatori economici în anul 2010 şi 455 operatori economici în anul 2014). Sumele încasate din aceste penalităţi prezintă fluctuaţii de la un an la altul (2011 – circa 2,4 milioane lei, 2012 – circa 0,3 milioane lei, 2013 – circa 1 milion lei, 2014 – circa 0,5 milioane lei).

              Prin urmare, conform datelor furnizate de către AFM coroborat cu datele furnizate de către Ministerul Economiei nu se poate concluziona că în perioada 2010-2014 implementarea

              

              acestui instrument economic a condus la o creştere continuă în ceea ce priveste îndeplinirea obligaţiilor de gestionare a cantităţii de anvelope uzate colectate şi valorificate.

              Penalitatea plătită de către producătorii care introduc pe piaţa naţională echipamente electrice şi electronice şi OTR-uri pentru neîndeplinirea obligaţiilor

              Descrierea instrumentului

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

              Acesta este un instrument economic nou introdus în legislaţie în iunie 2016 prin OUG 39/2016 pentru modificarea şi completarea OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu. Astfel, se prevede plata unei contribuţii (penalităţi) în cuantumul prevazut în anexa nr. 5 a OUG 39/2016, datorată de operatorii economici care introduc pe piaţa naţională echipamente electrice şi electronice, astfel:

            •  de la data de 1 ianuarie 2017 până la data de 31 decembrie 2017, pentru diferenţa dintre cantităţile de echipamente electrice şi electronice declarate că fiind introduse pe piaţa naţională şi cantităţile constatate de Administraţia Fondului ca fiind introduse pe piaţa naţională;

            •  de la data de 1 ianuarie 2018, pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice corespunzătoare obligaţiilor anuale de colectare, prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, şi cantităţile efectiv colectate.

              De asemenea, o contribuţie (penalitate) în cuantumul prevăzut în anexa nr. 5 a OUG 39/2016 trebuie platită de către operatorii economici autorizaţi pentru preluarea obligaţiilor anuale de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, plata făcându-se pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri corespunzătoare obiectivelor anuale, stabilite de legislaţia în vigoare, şi cantităţile efectiv colectate în numele clienţilor pentru care au preluat obligaţiile.

              Anexa nr. 5 a OUG 39/2016 prevede următoarele valori ale penalităţii:

            •  4 lei/kg – pentru categoriile 1-4, 6-10 până la 14.08.2018, respectiv categoriile 1-2,

              4-5 de la 15.08.2018;

            •  20 lei/kg – categoria 5 până la 14.08.2018, respectiv categoria 3 de la 15.08.2018.

              Conform prevederilor OUG 39/2016 categoriile de echipamente electrice şi electronice sunt cele din anexa nr. 1 la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice.

              Modul de implementare şi eficacitatea instrumentului

              Dată fiind durata scurtă de implementare a instrumentului (începând cu 1 ianuarie 2017), nu poate fi evaluată în acest moment eficacitatea instrumentului.

              

              Penalitatea plătită de către producătorii care introduc pe piaţa naţională baterii şi acumulatori portabili şi OTR-uri pentru neîndeplinirea obligaţiilor

              Descrierea instrumentului

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

              Ca şi instrumentul economic pentru deşeurile de echipamente electrice şi electronice este un instrument economic nou introdus în legislaţie în iunie 2016 prin OUG nr. 39/2016 pentru modificarea şi completarea OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu. Astfel, se prevede plata unei contribuţii (penalităţi) de 4 lei/kg de baterii şi acumulatori portabili, datorată de operatorii economici care introduc pe piaţa naţională baterii şi acumulatori portabili, astfel:

              •  de la data 1 ianuarie 2017 până la data de 31 decembrie 2017, pentru diferenţa dintre cantităţile de baterii şi acumulatori portabili declarate că fiind introduse pe piaţa naţională şi cantităţile constatate de Administraţia Fondului ca fiind introduse pe piaţa naţională;

              •  de la data de 1 ianuarie 2018, pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de baterii şi acumulatori portabili corespunzătoare obligaţiilor anuale de colectare, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, şi cantităţile efectiv colectate.

                De asemenea, o contribuţie (penalitate) în cuantumul de 4 lei/kg de baterii şi acumulatori portabili trebuie platită de către operatorii economici autorizaţi pentru preluarea obligaţiilor anuale de colectare a deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili, plata făcându-se pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri corespunzătoare obiectivelor anuale, stabilite de legislaţia în vigoare, şi cantităţile efectiv colectate în numele clienţilor pentru care au preluat obligaţiile.

                Modul de implementare şi eficacitatea instrumentului

                Având în vedere că implementarea instrumentului a început la 1 ianuarie 2017, eficacitatea acestuia nu poate fi evaluată în acest moment.

                Penalitatea plătită de către unităţile administrativ-teritoriale pentru neîndeplinirea ţintei de reducere a cantităţii de deşeuri municipale depozitate

                Descrierea instrumentului

                Instrumentul de reglementare a fost până la data de 1 iulie 2017 o contribuţie de 100 lei/tonă, datorată de unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ teritoriale ale municipiilor, în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de reducere cu 15% a cantităţilor de deşeuri eliminate prin depozitare, plata făcându-se pentru diferenţa dintre cantitatea efectiv depozitată şi cantitatea reprezentând 85% din cea depozitată în anul anterior.

                

                Odata cu amânarea cu doi a implementării taxei de depozitare, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 48/2017 a fost modificat şi modul de aplicare a penălităţii platite de către unităţile administrativ-teritoriale. Scopul acestei modificări este de a stimula autorităţile publice locale să asigure creşterea gradul de reciclare a deseurilor municipale.

                IV. Instrumente de politică a deşeurilor

                Astfel, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, unităţile administriv-teritoriale sau, dupa ca, subdiviziunile administrativ–teritoriale ale municipiilor trebuie sa plătească o contribuţie de 50 lei/tonă în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de reducere a cantităţilor de deşeuri eliminate prin depozitare din deşeurile municipale colectate prin operatorii serviciului public de salubrizare, plata făcându-se pentru diferenţa dintre cantitatea corespunzătoare obiectului anual de diminuare şi cantitatea efectiv încredinţată spre reciclare. Obiectivul pentru anul 2017 este 25%, pentru anul 2018 este 35%, iar începând cu anul 2019 45%.

                Modul de implementare şi eficacitatea instrumentului

                Instrumentul aplicat în forma iniţială a avut deficienţe majore în implementare determinate de lipsa controlului şi inspecţiilor realizate de către AFM (concluzie a proiectului [JASPERS 2016].

                Dată fiind durata scurtă de implementare a instrumentului în forma adoptată la 1 iulie 2017, nu poate fi evaluată în acest moment eficacitatea.

                Restricţii privind depozitarea deşeurilor

                Descrierea instrumentelor

                Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor prevede la art. 7 (5) că depozitarea deşeurilor este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unor operaţii de tratare fezabile tehnic şi care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în hotărâre. Este, de asemenea, prevăzut că nerespectarea acestei prevederi de către operatorii depozitelor constituie contravenţie şi se sanctionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei.

                O altă restricţie privind depozitarea deşeurilor se referă la deşeurile de ambalaje. Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje cu modificările şi completările ulterioare prevedere la art. 16 (14) interzicerea amestecării deşeurilor de ambalaje colectate separat, precum şi încredinţarea, respectiv primirea, în vederea eliminării prin depozitare finală, a deşeurilor de ambalaje, cu excepţia celor rezultate din colectarea separată ori din procesele de sortare, care nu sunt valorificabile sau care nu pot fi incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie.

                Şi nerespectarea acestei prevederi constituie contravenţie şi se sanctionează cu amendă de la 15.000 lei la 25.000 lei.

                

                Modul de implementare şi eficacitatea instrumentelor

                IV. Instrumente de politică a deşeurilor

                Prevederea privind interzicerea la depozitare a deşeurilor netratate nu este în prezent respectată la nivel naţional, din cauza capacităţilor de tratare insuficiente. Atât în cazul deşeurile municipale, cât şi fluxurilor speciale şi deşeurilor din activitatea de producţie, în perioada de analiza 2010-2014 există cantităţi semnificative de deşeuri care sunt depozitate fără o tratare prealabilă.

                Colectarea separată a deşeurilor de ambalaje municipale este implementată în prezent încă la un nivel scăzut. Nu există informaţii concrete privind respectarea restricţiei privind amestecarea deşeurilor de ambalaje colectate separat de la populaţie. În ceea ce priveşte deşeurile de ambalaje din industrie şi comerţ, se apreciază că odată ce sunt colectate separat sunt transmise spre tratare.

                Contravenţii sancţionate cu amenzi pentru neîndeplinirea obligaţiilor legale

                Atât Legea cadru a deşeurilor (Legea nr. 211/2011), cât şi legislaţia specifică pentru fluxurile speciale de deşeuri cuprind sancţiuni (contravenţii sancţionate cu amenzi sau, dupa caz, infracţiuni) pentru nerespectarea prevederilor legale.

                Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se realizează, în cea mai mare parte, de către personalul specializat din cadrul Garzii Naţionale de Mediu.

         3. IV.1.3 Instrumente administrative

            Principalele instrumente administrative aplicate în prezent în România în sectorul gestionării deşeurilor sunt:

            •  Structuri administrative şi proceduri pentru autorizarea şi inspectarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor;

            •  Baze de date privind gestionarea deşeurilor;

            •  Suport acordat autorităţilor publice în procedurile de delegare a serviciilor de salubrizare.

              Autorizarea şi controlul instalaţiilor de gestionare a deşeurilor

              Autorizarea funcţionării instalaţiilor/activităţilor de gestionare a deşeurilor se realizează la nivel naţional de către agenţiile locale pentru protecţia mediului (APM). Excepţie fac activităţile de gestionare a deşeurilor desfăşurate pe teritoriul mai multor judeţe, care sunt autorizate de către ANPM. Autorizarea se realizează în baza unor proceduri promovate la nivel naţional prin diverse acte normative şi în baza unor instrucţiuni de lucru interne.

              Controlul instalaţiilor şi a activităţilor de gestionare a deşeurilor se realizează de către Garda Naţională de Mediu, prin intermediul comisariatelor judeţene, în baza procedurilor şi a instrucţiunilor de control existente. Pentru o mai eficientă derulare a activităţii, GNM are încheiate protocoale de colaborare 27 , cu diverse instituţii cum ar fi: ANPM, Jandarmeria Română, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Agenţia de

              

              27 http://www.gnm.ro/sitenou/protocoale_prim.php?id=4 accesat septembrie 2016

              

              Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură etc. De asemenea, personalul instituţiei beneficiază de instruiri în diverse domenii. Un exemplu mai recent este proiectul ”Creşterea capacităţii Gărzii Naţionale de Mediu de a aplica strategia şi legislaţia UE privind deşeurile periculoase şi substanţele chimice”, derulat în parteneriat cu operator economic norvegian28.

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

              Şi autorităţile publice locale, prin structurile proprii (ex. poliţia locală) derulează activităţi de control în domeniul gestionării deşeurilor.

              Baze de date privind gestionarea deşeurilor

              Instituţia responsabilă la nivel naţional cu colectarea şi centralizarea datelor privind gestionarea deşeurilor este Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Instituţia gestionează Sistemul Integrat de Mediu, un sistem informatic care cuprinde toate bazele de date şi aplicaţiile IT corespunzătoare. Operatorii economici care genereaza sau gestioneaza deseuri introduc anual date în sistem, ANPM fiind responsabil cu centralizarea, validarea şi raportarea către structurile europene. ANPM mai administrează baze de date în legătura cu gestionarea următoarelor fluxuri de deşeuri: deşeuri de ambalaje, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, vehicule scoase din uz şi deşeuri de baterii şi acumulatori, etc.

              Pentru fluxurile de deşeuri pentru care se aplică instrumente economice, respectiv deşeuri de ambalaje, DEEE, B A, uleiuri uzate şi anvelope uzate, Administraţia Fondului pentru Mediu gestionează baze de date separate.

              Autorităţile publice locale, în baza contractelor încheiate cu operatorii de salubrizare, administrează baze de date privind gestionarea deşeurilor municipale.

              În cadrul proiectelor SMID sunt în curs de implementare sau vor fi implementate baze de date integrate privind gestionarea deşeurilor municipale la nivel de judeţ, cel mai probabil operate de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară. Pe baza datelor generate va putea fi monitorizată activitatea operatorilor de salubrizare, vor putea fi estimate datele privind cantităţile de deşeuri gestionate care să fundamenteze emiterea facturilor şi va putea fi monitorizată îndeplinirea indicatorilor de performanţă stabiliţi.

              Suport acordat autorităţilor publice în procedurile de delegare a serviciilor de salubrizare

              Toate autorităţile locale care au implementat proiecte SMID au beneficiat de asistenţă tehnică în pregătirea documentaţiilor de atribuire şi în derularea procedurilor de delegare a serviciilor de salubrizare. Mai mult, în anul 2013, au fost elaborate în cadrul unui proiect JASPERS29 Caietul de sarcini cadru şi Contractul cadru, documente model pe care AM POS Mediu le recomandă ca punct de pornire în derularea acestor proceduri.

              

              28 http://www.gnm.ro/sitenou/evenim_prim.php?id=7 accesat septembrie 2016

              29 proiectul Ghiduri privind introducerea indicatorilor de performanţă aferenţi contractelor de delegare în domeniul gestionării deşeurilor

              

         4. IV.1.4 Instrumente de informare

            IV. Instrumente de politică a deşeurilor

            Principalele instrumente de informare aplicate în prezent în România în sectorul gestionării deşeurilor sunt:

            •  Campanii de informare şi conştientizare a generatorilor cu privire la modalitatea de colectare separată a deşeurilor;

            •  Scheme de etichetare eco ale produselor (eco-labelling);

            •  Anunţuri publice, informări ale grupului ţintă, dezbateri publice, comunicate de presa şi conferinţă de presă având ca temă gestionarea deşeurilor.

              Campaniile de informare şi conştientizare

              În cadrul fiecărui proiect SMID a fost derulată câte o campanie de informare şi conştientizare. Obiectul acestor campanii a fost de a promova proiectul SMID implementat în judeţul respectiv, cu accent pe modalităţile de colectare separată existente. Publicul ţintă a acestor campanii a fost reprezentat, în special, de utilizatorii casnici (populaţia). Categoriile de deşeuri care au constituit subiectul acestor campanii au fost, în general: deşeuri reciclabile, deşeuri biodegradabile, fluxurilor speciale (ex. deşeuri din construcţii şi desfiinţări, deşeuri voluminoase, deşeuri periculoase din deşeuri menajere).

              Instrumentele de promovare utilizate au fost pagini web, publicaţii (broşuri, ghiduri, fluturaşi, postere, calendare), articole în presa scrisă, spoturi radio şi TV.

              Pe lângă campaniile derulate în cadrul proiectelor SMID, operatorii de salubrizare (în general cei care prestează serviciile de colectare) au obligaţia, prin contract, de a derula campanii de informare şi conştientizare a utilizatorilor serviciilor cu privire la regulile privind gestionarea deşeurilor din aria operată.

              Fluxurile speciale de deşeuri beneficiază de campanii dedicate de informare şi conştentizare. Un exemplu este acţiunea/campania Marea debarasare, iniţiată pentru prima dată în anul 2007 de către Ministerul Mediului. Acţiunea prevedea ca generatorii să scoată DEEE în faţa locuinţei, acestea urmând a fi preluate gratuit de către operatorii de salubrizare. Acţiunea a avut o puternică componentă de informare, generatorii acestei categorii de deşeuri fiind informaţi cu privire la modul de colectare separată şi gestionare a acestora. O altă modalitate de informare şi conştientizare este sistemul buy-back, aplicat de majoritatea magazinelor mari din România. Acesta permite cumpărătorilor să primească o reducere de preţ atunci când cumpără aparate noi în schimbul aparatelor vechi (DEEE).

              Pentru deşeurile de baterii şi acumulatori, retailerii sunt cei care organizează acţiunile de colectare a acestora, informând generatorii (de obicei, prin afişare în magazine) cu privire la această posibilitate de predare gratuită a acestui tip de deşeu.

              

              În ceea ce priveşte colectarea deşeurilor de anvelope şi a uleiurilor uzate, nu există programe de conştientizare/informare implementate la nivel naţional.

              Scheme de etichetare eco ale produselor

              IV. Instrumente de politică a deşeurilor

              Eticheta eco este un simbol pe care producătorii îl aplică pe produse pentru a sublinia faptul că acestea sunt prietenoase cu mediul. În România, etichetele eco sunt, în general, aplicate în sistem voluntar. Excepţia o reprezintă echipamentele electrice şi electronice a căror etichetare cu privire la eficienţa energetică este obligatorie.

              Există mai multe tipuri de etichetare eco aplicate, fiecare acoperind diferite criterii de mediu. Etichetarea produselor realizate din materiale reciclate, certifică faptul că produsele respective au fost realizate din materiale reciclate, obţinute din deşeuri, în procentul menţionat pe etichetă.

              În general, campaniile de conştientizare şi informare derulate au avut caracter discontinuu, neproducând (în unele cazuri decât parţial) efectele aşteptate. Ca şi situaţie generală (există şi câteva excepţii), utilizatorii serviciilor de salubrizare nu cunosc modul în care trebuie să colecteze separat deşeurile şi ce pot face cu fiecare categorie de deşeuri în parte.

              

      2. IV.2 Măsuri privind îmbunătăţirea eficacităţii instrumentelor existente de politică a deşeurilor

         IV. Instrumente de politică a deşeurilor

         Pentru instrumentele de politică a deşeurilor care au prezentat deficienţe în perioada de implementare sunt propuse măsuri de îmbunătăţire a eficacităţii, care să conducă la creşterea gradului de reciclare. Măsurile pentru fiecare instrument care necesită îmbunătăţire sunt prezentate în cele ce urmează.

         Planul de acţiune pentru îmbunătăţirea eficacităţii instrumentelor existente depolitică a deşeurilor

         Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili
         1. Îmbunăţirea eficacităţii instrumentului economic referitor la pungile de plastic
         1.1	Modificarea Legii nr. 249/2016 în sensul interzicerii, începând cu data de 1 iulie 2018, a introducerii pe piaţa naţională a pungilor de transport din plastic subţire şi foarte subţire cu mâner şi a interzicerii, începând cu data de 1 ianuarie 2019, comercializării pungilor de transport din plastic subţire şi foarte subţire cu mâner	2018	MM
         1.2	Modificarea OUG nr. 106/2005 în ceea ce priveşte ecotaxa pentru pungile din plastic astfel:	2018	MM
         1.3	Intensificarea activităţilor de control în ceea ce priveşte introducerea şi comercializarea pe piaţa naţională a pungilor de transport din plastic subţire şi foarte subţire, respectiv a aplicării ecotaxei pentru celelalte categorii de pungi de transport din plastic	Permanent incepand cu 2018	AFM GNM

         •  Aplicarea taxei pentru pungile de transport din plastic cu o grosime a peretelui mai mare de 50 microni;

         •  Impunerea obligaţiei de plată a taxei asupra comercianţilor cu amănuntul/supermarket-urilor (şi nu asupra producătorilor);

         •  Creşterea nivelului taxei: cel puţin la un nivel dublu în 2018, la valoarea planificată iniţial de 0,2 lei/pungă şi dublarea taxei din nou în 2019, la 0,4 lei/pungă.

         Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili
         2. Implementarea eficace a taxei de depozitare în vederea creşterii cantităţii de deşeuri municipale reciclate
         2.1	Elaborarea şi aprobarea unei metodologii de aplicare a taxei de depozitare, inclusiv a unei metodologii pentru fluxul financiar aferent colectării taxei	Iunie 2018	MM
         2.2	Analiza posibilităţii aplicării de scutiri de la plata taxei de depozitare, pentru anumite tipuri deşeuri (de exemplu materialele stabilizate biologic în urma tratării mecanico-biologice cu biostabilizare şi termice, deşeurile stradale pentru care nu este posibilă tratarea, fracţiile de mici dimensiuni, <2 cm), generate în urma operaţiunilor de sortare)	Iunie 2018	MM
         2.3	Modificarea tarifelor activităţilor de tratate a deşeurilor prin includerea contravalorii taxei de depozitare, calculată pe baza indicatorilor de performanţă minimi stabiliţi în cadrul măsuriii 4.4	Decembrie 2018	APL ADI Operatori de salubrizare
         2.4	Modificarea tarifului plătit de către utilizatorii serviciului de salubrizare, pe baza tarifelor activităţilor serviciului, care includ contravalorea taxei de depozitare, calculată pe baza indicatorilor de performanţă minimi	Decembrie 2018	APL ADI
         3. Implementarea eficace a penalitaţii plătită de către producatorii de ambalaje şi OTR- uri pentru neîndeplinirea ţintelor de reciclare/valorificare deşeuri de ambalaje
         3.1	Modificarea OUG nr. 196/2005 în ceea ce priveşte valoarea contribuţiei/penalităţii pentru neîndeplinirea obligaţiilor de reciclare/valorificare a deşeurilor de ambalaje atât pentru productori, cât şi pentru OTR-uri trebuie să fie redusă, rămânând însă mai mare decât costurile maxime de gestionare a deşeurilor de ambalaje	Iunie 2018	MM
         3.2	Analiza oportunităţii renunţării la penalităţile plătite de producătorii de ambalaje /OTR şi UAT la momentul la care măsurile propuse în PNGD referitoare la schema răspunderii extinse a a producătorilor de ambalaje,	2018	MM

         

         IV. Instrumente de politică a deşeurilor

         Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili
         	taxa de depozitare, instrumentul „plăteşte pentru cât arunci” sunt implementate
         4. Implementarea eficace a penalitaţii plătită de unităţile administrativ-teritoriale pentru neîndeplinirea ţintei de reducere a cantităţii de deşeuri municipale depozitate
         4.1	Clarificarea responsabilităţilor referitoare la ţinta de reducere a cantităţii de deşeuri municipale depozitate, respectiv de plată a penalităţii în cazul municipiul Bucureşti, unde, în conformitate cu prevederile legale, responsabilitatea gestionării deşeurilor municipale este împărţită între primăriile de sector şi Primăria Municipiului Bucureşti	Februarie 2018	MM AFM
         4.2	Implementarea unui mecanism de control/a unor proceduri de verificare a datelor raportate de UAT	Martie 2018	MM GNM AFM
         4.3	Intensificarea activităţilor de control privind indeplinirea ţintei de catre UAT	Permanent începând cu 2018	AFM GNM

         

         IV. Instrumente de politică a deşeurilor

      3. IV.3 Instrument nou de politică a deşeurilor

      Instrumentul nou este „plăteşte pentru cât arunci”, care a fost introdus în Legea nr. 211/2011 în octombrie 2016.

      „Plăteşte pentru cât arunci” este definit drept un instrument economic care are drept scop pe lângă creşterea gradului de colectare separată şi a ratei de reciclare inclusiv stimularea prevenirii generării deşeurilor.

      Aplicarea instrumentului economic „plăteşte pentru cât arunci” se realizează, după caz, în baza următoarelor criterii: cantitatea de deşeuri generată, tipuri de deşeuri generate, volumul recipientului, frecvenţa de preluare a deşeurilor.

      Până în prezent, instrumentul „plăteşte pentru cât arunci” a fost implementat doar în cazul generatorilor de deşeuri similare, nefiind reglementat la nivel naţional. Aplicarea sa se realizează utilizând criteriul volumul recipientelor de colectare, operatorul economic plătind contravaloarea serviciilor de salubrizare corelat cu volumul total al recipientelor utilizate. Instrumentul a fost aplicat în mod diferit de la un caz la altul (de exemplu există sisteme în care operatorul economic plăteşte numai pentru preluarea de către operatorul de salubrizare a deşeurilor reziduale, preluarea deşeurilor reciclabile realizându-se gratuit).

      

      Pentru implementarea eficientă a instrumentului „plăteşte pentru cât arunci” pentru deşeurile menajere sunt necesar a fi intreprinse o serie de măsuri, care sunt prezentate în tabelul de mai jos.

      IV. Instrumente de politică a deşeurilor

      Planul de acţiune pentru implementarea instrumentului „plăteşte pentru câtarunci”

      Nr. crt.	Obiectiv/Măsură	Termen	Responsabil principal/Alţi responsabili
      1	Modificarea Legii nr. 101/2006 şi a Ordinului preşedintelui ANRSC 82/2015 privind aprobarea Regulamentului- cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor în sensul introducerii obligativităţii pentru administraţiile publice locale să aplice instrumentul „plăteşte pentru cât arunci” atât pentru deşeurile menajere, cât si pentru deşeurile similare	Ianuarie 2018	MM ANRS
      2	Elaborarea şi adoptarea unui ghid privind modul de aplicare a instrumentului „plăteşte pentru cât arunci”	Martie 2018	MM, ANPM
      3	Derularea de campanii de informare şi conştientizare a generatorilor de deşeuri cu privire la modalităţile de reducere a cantităţii de deşeuri generată şi la modurile de realizare corectă a colectării separate	Permanent	APL Operatori salubrizare
      4	Modificare prin acte adiţionale a contractelor de salubrizare existente în sensul introducerii prevederilor legate de implementarea instrumentului „plăteşte pentru cât arunci”, în conformitate cu prevederile legale în vigoare	În termen de 6 luni de la modificarea Legii nr. 101/2006	APL ADI
      5	Includerea în planul anual de control a verificării implementării de către UAT- uri şi operatori de salubrizare a instrumentului „plăteşte pentru cât arunci”	Permanent începând cu 2018	GNM

      

2. V. PROGRAMUL NAŢIONAL DE PREVENIRE A

   GENERĂRII DEŞEURILOR

   1. V. PROGRAMUL NAŢIONAL DE PREVENIRE A GENERĂRII DEŞEURILOR

      1. V.1 Informaţii generale

      2. V.2 Situaţia actuală privind prevenirea generării deşeurilor

      3. V.3 Priorităţi şi direcţii strategice

      4. V.4 Măsuri de prevenire a generării deşeurilor

      5. V.5 Plan de acţiune privind prevenirea generării deşeurilor

      6. V.6 Verificarea aplicării măsurilor

         

         1. V.1 Informaţii generale

            V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

            Elaborarea Programului Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor (PNPGD) reprezintă o obligaţie prevăzută de Directiva Cadru privind Deşeurile, transpusă în legislaţia românească prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor cu modificările şi completările ulterioare.

            Articolul 42 din Legea nr. 211/2011 privind deşeurile stabileşte conţinutul minim pe care PNPGD trebuie să îl conţină, respectiv:

            •  descrierea măsurilor de prevenire existente;

            •  evaluarea utilităţii exemplelor de măsuri prevăzute în Anexa 5 a Legii nr. 211/2011 sau a altor măsuri corespunzătoare;

            •  stabilirea valorilor de referinţă calitative sau cantitative specifice, adecvate pentru măsurile de prevenire a generării deşeurilor cu scopul monitorizării şi evaluării ulterioare a progresului măsurilor;

            •  poate stabili şi alte obiective calitative ori cantitative şi indicatori specifici pe lângă cele prevăzute de legislaţie, pe baza unor studii de evaluare.

            PNPGD reprezintă primul document de planificare în ceea ce priveşte prevenirea deşeurilor din România.

            Scopul aplicării măsurilor de prevenire este de a rupe legatura dintre creşterea economică şi impactul asupra mediului asociat cu generarea deşeurilor.

Prevenirea acoperă toate etapele ciclului de viaţă a unui produs, de la extragerea materiei prime, producţie, procesare, distribuţie, consum şi reutilizare, înainte de preluarea deşeurilor de către operatorii de deşeuri. Astfel, prevenirea reprezintă un instrument important nu numai pentru protejarea factorilor de mediu în contextul gestionării deşeurilor dar şi pentru reducerea presiunii asupra resurselor naturale.

Programul se înscrie în demersul economiei circulare fiind un instrument pentru evoluţia de la actualul model economic spre un model durabil, din punct de vedere al mediului cât şi din punct de vedere economic şi social.

1. V.2 Situaţia actuală privind prevenirea generării deşeurilor

   1. V.2.1 Generarea deşeurilor – aspecte cheie relevante

      V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

      Cantitatea totală de deşeuri generată la nivel naţional, cu excepţia deşeurilor din industria extractivă, a fost de aproximativ 19,5 milioane tone la sfârşitul anului 2014.

      

      Din cantitatea de deşeuri generată în anul 2014, ponderea cea mai mare o au deşeurile din producţia şi furnizarea de energie cu circa 35% (6,9 mil. tone), urmată de deşeurile municipale cu 25% (4,9 mil.

      tone), deşeurile din industria prelucătoare cu o pondere de 23% (4,4 mil. tone) şi deşeurile din construcţii şi desfiinţări 9%, respectiv 1,8 mil. tone.

      Figura V-1: Ponderea deşeurilor generate în anul 2014

      Sursă: ANPM

      

      Analizând evoluţia deşeurilor în perioada 2010-2014 se observa o creştere în ansamblu cu 5% a cantităţii de deşeuri generate, de la 18,7 mil. tone în anul 2010 la 19,6 mil tone în anul 2014. Însă cantităţile

      fluctuează de la un an la altul în această perioadă, remarcând o creştere în anul 2012 până la 20,5 mil. tone, urmată apoi de o scădere în următorii ani. Creşterea aferentă anului 2012 este determinată, în principal, de creşterea cantităţii de deşeuri din producţia şi furnizare a energiei.

      Figura V-2: Evoluţia generării deşeurilor, mii tone

      Sursă: ANPM

      

   2. V.2.2 Măsuri existente de prevenire a generării deşeurilor inclusiv analiza eficacităţii implementării măsurilor

      V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

      Prezentul program reprezintă primul document de planificare relativ la prevenirea generării deşeurilor. Prin urmare nu există un set de măsuri care să urmărească o viziune de ansamblu a unei politici naţionale în acest sector şi nici evaluarea sau monitorizarea implementării măsurilor.

      Un alt aspect important în cazul României îl reprezintă faptul că multe dintre măsurile analizate sunt recente, în unele cazuri chiar cu data prevăzută de implementare în perioada următoare. În cele ce urmează sunt descrise fluxurile de deşeuri pentru care există măsuri de prevenire, în cea mai mare parte prevăzute de legislaţie, respectiv:

      1. 1. Măsuri privind prevenirea generării deşeurilor municipale;

      2. 2. Măsuri privind prevenirea generării deşeurilor alimentare;

      3. 3. Măsuri privind prevenirea generării deşeurilor de ambalaje;

      4. 4. Măsuri privind prevenirea generării deşeurilor de echipamente electrice şi electronice;

      5. 5. Măsuri privind prevenirea generării deşeurilor de baterii şi acumulatori.

      6. 6. Achiziţii publice verzi

         1. 1. Măsuri privind prevenirea generării deşeurilor municipale Compostarea individuală

            Toate Sistemele Integrate de Gestionare a Deseurilor (SMID) implementate sau in curs de implementare la nivel judeţean, au o componentă distinctă relativ la compostarea individuală a biodeşeurilor generate din gospodării. Conform Cererilor de finanţare elaborate pentru accesarea fondurilor alocate prin programul POS Mediu, prin proiectele SMID s-au finanţat următoarele:

            •  achiziţionarea a 990.500 unitati de compostare individuale (UCI), pentru a fi distribuite în zonele rurale şi în unele judeţe în zona locuinţelor individuale din mediul urban. Din numărul total de UCI, 93% din total au fost distribuite în mediul rural şi 7% din total în zonele urbane. Raportând numărul de UCI la numărulgospodăriilor  din  rural  din  anul  2015,  rezultă  că  la  nivel  naţional  30%  dingospodăriile rurale deţin sau vor intra în posesia unei UCI;

            •  desfăşurarea de campanii de informare şi constientizare. Aceste campanii s-au desfăşurat punctual si limitat la perioada de implementare a contactelor de Asistenţă Tehnică pentru proiectele SMID.

              Măsura compostării individuale în cazul proiectelor SMID s-a propus în primul rând ca o soluţie pentru diminuarea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate, cantităţile estimate a se composta fiind în unele cazuri supraevaluate.

              

              Eficacitatea implementării măsurii

              V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

              Măsura privind aplicarea compostării individuale într-un cadru organizat ca urmare a implementarii proiectelor SMID, este relativ recentă. Procesul de distribuire către populaţie a unităţilor de compostare individuale achiziţionate este încă în curs de realizare. În judeţele unde acestea au fost deja distribuite nu există informaţii privind gradul de participare a gospodăriilor. De asemenea, măsura nu este monitorizată prin urmare nu sunt disponibile informaţii privind impactul măsurii asupra ratei de generare a deşeurilor. Tinand cont de toate aceste aspecte este dificilă cuantificarea şi evaluarea eficienţei măsurii.

         2. 2. Măsuri privind prevenirea generării deşeurilor alimentare

            În România, la sfârşitul lunii noiembrie 2016, a fost promulgată Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare. Prin lege sunt stabilite 7 seturi de măsuri din care 4 au ca scop diminuarea risipei alimentare şi implicit prevenirea generării deşeurilor alimentare:

            •  măsuri de responsabilizare pentru diminuarea risipei alimentare pe întreg lanţul agroalimentar (producţia, gestionare şi depozitare, procesarea, distribuţia, consumatorul final);

            •  măsuri privind vânzarea cu preţ redus a produselor aflate aproape de expirarea datei-limită de consum;

            •  măsuri privind transferul alimentelor prin donare sau sponsorizare;

            •  măsuri pentru direcţionarea subproduselor nedestinate consumului uman.

              Aplicarea Legea 217/2016 este suspendată până la data de 31 decembrie 2017. În prezent există la Camera Deputaţilor două proiecte legislative, proiectul Bp. 437/2017 referitor la propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare şi proiectul Legii nr. 251/2017 care propune suspendarea Legii nr. 217/2016 până la data de 30 iunie 2018.

              De asemenea, o alta iniţiativă legislativă care are ca obiectiv prevenirea deşeurilor alimentare este Legea nr. 47/2016 privind instituirea zilei de 16 octombrie – Ziua naţională a alimentaţiei şi a combaterii risipei alimentare. Astfel, legea prevede că autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi organizaţiile neguvernamentale pot organiza manifestări şi acţiuni publice dedicate sărbătoririi zilei.

              Acţiuni/campanii de sensibilizare pentru combaterea risipei alimentare au fost desfăsurate de societatea civila prin acţiuni punctuale. Până în prezent acestea nu au atins decât un procent limitat din populaţie.

              Eficacitatea implementării măsurii

              Având în vedere aceste iniţiative legislative recente ce vizează prevenirea deşeurilor alimentare, este prematură o analiza a modului şi a gradului de implementare precum şi a eficienţei aplicării măsurilor.

              

         3. 3. Măsuri privind prevenirea generării deşeurilor de ambalaje

            V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

            Dupa cum este prezentat în secţiunea II pentru deşeurile de ambalaje este implementată încă din anul 2004 răspunderea extinsă a producatorului (REP). Întrucât o schemă REP înseamnă responsabilităţi organizaţionale şi financiare ale producatorilor pentru gestionarea deşeurilor specifice, precum şi obligaţii de atingere a ţintelor de reciclare/valorificare, înseamă ca implicit aceasta ar trebui să funcţioneze ca un stimulent pentru prevenirea generării deseurilor.

            Însa datele privind cantităţile de ambalaje introduse pe piaţă prezintă o creştere continuă, ceea ce ar putea conduce la concluzia că schema REP are deficienţe în implementare. Trebuie însa menţionat şi faptul că indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje în Romania sunt mult mai mici decât media europeană. Aceasta se poate explica prin ponderea mare a populaţiei din mediul rural, care are o rată de consum scazută, dar şi prin posibile erori în raportarea datelor.

            În plus fata de schema REP, legislaţia actuală privind ambalaje şi deşeurile de ambalaje include prevederi specifice privind prevenirea generării deşeurilor, dar şi un instrument economic specific pentru prevenire, respectiv ecotaxa pentru pungile şi sacoşele pentru cumpărături.

            În cele ce urmeaza sunt prezentate atât prevederile legislative actuale, cât şi eficacitatea implementării acestora.

            Măsuri specifice privind prevenirea generării deşeurilor de ambalaje

            Prevederi legislative

            Legea 249/2016 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje cu modificările şi completările ulterioare conţine:

            •  prevederi generale referitoare la prevenire;

            •  prevederi referitoare la reutilizarea ambalajelor şi sistemul depozit.

              Legea prevede, de asemenea, la art. 22 (3) că operatorii economici responsabili pentru atingerea ţintelor de reciclare/valorificare au obligaţia de a include în politica de dezvoltare măsuri de prevenire a generării de deşeuri, inclusiv privind reducerea consumului specific de materiale pe tip de ambalaj şi produs.

              În ceea ce priveste reutilizarea, pe lângă definiţia ambalajului reutilizabil şi reutilizarea ambalajelor, legea mai conţine următoarele prevederi:

            •  operatorii economici care produc ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să respecte, la fabricarea de ambalaje, cerinţele esenţiale privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj, astfel încât acestea să corespundă unor reutilizări multiple;

            •  operatorii economici care produc şi/sau comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să aplice sistemul depozit în vederea asigurării unui numar optim de cicluri de utilizare a acestora;

            •  operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să organizeze un sistem de colectare (prin operatorii economici care comercializează produsele sau prin centre specializate de colectare), să asigure o distribuţie optimă în teritoriu şi o capacitate corespunzătoare a centrelor de colectare şi să marcheze sau să înscrie pe ambalaj ori pe etichetă sintagma

              «ambalaj reutilizabil»;

              

            •  operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să informeze consumatorii asupra sistemului depozit şi asupra sistemului de colectare şi să primească ambalaje reutilizabile la schimb sau să ramburseze, la solicitarea cumpărătorului, valoarea depozitului;

              V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

            •  operatorii economici care introduc pe piata produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să informeze comercianţii şi/sau consumatorii despre încetarea reutilizării unui anumi tip de ambalaj şi să asigure preluarea acestora încă 6 luni de la data încetării utilizării lor;

            •  Ministerul Economiei, la solicitarea operatorilor economici responsabili, propune autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare programe de cercetare ştiinţifica, dezvoltare tehnologică şi inovare cu privire la fabricarea, compoziţia, caracterul reutilizabil şi valorificabil al ambalajelor, precum şi cu privire la optimizarea modului de ambalare şi a formei ambalajelor în vederea reducerii consumului specific de material pe tip de ambalaj şi produs.□

            Eficacitatea implementării măsurilor

            Deşi în prevederile legale în vigoare există o serie de măsuri legate de prevenirea generării deşeurilor de ambalaje, nu se poate evidenţia eficacitatea implementării acestora. Dupa cum deja s-a menţionat, din datele privind cantităţile de deşeuri de ambalaje introduse pe piaţă nu se poate deduce un impact al măsurilor de prevenire.

            În plus, ambalajele reutilizabile sunt folosite la o scară foarte redusă, iar pentru sistemul depozit aplicat ambalajelor reutilizabile nu există încă procedură de implementare, control şi monitorizare.

            Ecotaxa aplicată pungilor şi sacoşelor pentru cumpărături

            Descrierea acestui instrument şi eficacitatea implementării până în prezent sunt prezentate în secţiunea IV.1.

         4. 4. Măsuri privind prevenirea generării deşeurilor de echipamente electrice şi electronice

            Reglementările actuale care conţin prevederi privind prevenirea generării deşeurilor de echipamente electrice şi electronice (DEEE) sunt:

            •  Ordonanta de Urgenţă a Guvernului nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice;

            •  HG nr. 322/2013 privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice.

              OUG nr. 5/2015 conţine următoarele prevederi referitoare la proiectarea produsului:

            •  Ministerul Economiei promovează cooperarea dintre producători şi reciclatori pentru identificarea de măsuri care să promoveze proiectarea şi producerea de echipamente electrice şi electronice (EEE), în special pentru a facilita reutilizarea, demontarea şi valorificarea acestora sau a componentelor şi materiaelelor atunci când devin deşeuri;

            •  Producătorii care introduc în fabricaţie EEE sunt obligaţi:

              

              • o să aplice cerinţele de proiectare ecologică ce facilitează reutilizarea şi tratarea DEEE;

                V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

              • o să nu impiedice reutilizarea DEEE prin caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, cu excepţia cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare sau procedee specifice de fabricare prezintă avantaje determinate, de exemplu, în ceea ce priveşte protecţia mediului şi/sau cerinţele de siguranţă.

                HG nr. 322/2013 şi legislaţia subsecventă stabilesc normele privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în EEE, contribuind astfel la protecţia sanătăţii umane şi a mediului, inclusiv la valorificarea şi eliminarea ecologică a DEEE.

                În plus faţă de aceste prevederi referitoare la prevenirea calitativă a generării DEEE, OUG nr. 5/2015 reglementează schema de răspundere extinsă a producatorului (REP). În conformitate cu prevederile legale, ţintele de reciclare/valorificare a DEEE se raportează la cantităţile de DEEE colectate. În ceea ce priveşte colectarea există, de asemenea, ţinte care se raportează la masa medie a cantităţii totale de EEE introduse pe piaţă în cei 3 ani precedenţi.

                Astfel, obligaţiile de atingere a ţintelor ar trebui să reprezinte pentru producători un stimulent pentru reducerea masei individuale a EEE introduse pe piaţă şi respectiv pentru reducerea cantităţii de DEEE generate.

                Eficacitatea implementării măsurii

                Din datele prezentate in secţiunea II rezultă însă că în perioada 2011-2014 cantitatea de EEE introdusă pe piaţă a crescut. Dat fiind faptul ca variaţia cantităţilor de EEE puse pe piaţă anual depinde mult de puterea de cumpărare a utilizatorilor de EEE, nu se poate trage o concluzie clară privind impactul schemei REP asupra prevenirii generarii DEEE.

         5. 5. Măsuri privind prevenirea generării deşeurilor de baterii şi acumulatori

            Legislaţia specifică, respectiv HG nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, prevede măsuri care vizează reducerea cantităţii şi conţinutului de substanţe periculoase (prevenirecalitativă) încă din faza de proiectare şi producţie a bateriilor şi acumulatorilor, respectiv:

            •  dezvoltarea şi comercializarea bateriilor şi a acumulatorilor care conţin cantităţi mai mici de substanţe periculoase sau care conţin substanţe mai puţin poluante, în special ca înlocuitori pentru mercur, cadmiu şi plumb.

            •  folosirea de instrumente economice pentru a promova utilizarea bateriilor şi a acumulatorilor care conţin substanţe mai puţin poluante.

              Mai mult, hotărârea interzice introducerea pe piaţă a acelor baterii şi acumulatori a căror concentraţie de mercur sau cadmiu depăşeşte un prag fix.

              De asemenea, hotărârea reglementează schema de responsabilitate extinsă a producatorului (REP). Aplicarea acestei scheme coroborat cu tintele prevăzute pentru colectarea deşeurilor de baterii şi acumulatori raportat la cantităţile introduse pe piaţă reprezintă măsuri care ar trebui să aiba ca rezultat stimularea prevenirii generării deşeurilor de baterii şi acumulatori.

              

              Eficacitatea implementării măsurii

              Conform datelor prezentate în secţiunea II, cantitatea de baterii si acumulatori pusă pe piaţă a crescut cu circa 2% în perioada 2010-2014 în timp ce cantităţile de deşeuri generate au crescut cu circa 70% în aceeaşi perioadă. Analizând datele disponibile pentru acest flux nu se poate evidenţia eficienţa implementării schemei REP relativ la prevenirea generării deşeurilor de baterii şi acumulatori.

              V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

         6. 6. Achiziţii publice verzi

         În luna aprilie 2016 a fost adoptată Legea 69/2016 privind achiziţiile publice verzi. În conformitate cu prevederile legii, achiziţie publică verde înseamna procesul prin care autorităţile contractante utilizează criterii privind protecţia mediului care să permită îmbuntaţirea calităţii prestaţiilor şi optimizarea costurilor cu achiziţiile publice pe termen scurt, mediu şi lung.

         Ministerul Mediului împreună cu Agenţia Naţionala pentru Achiziţii Publice urmează să elaboreze un ghid, care va fi aprobat prin ordin comun al celor doua instituţii, şi care va cuprinde criterii minime pentru protecţia mediului pentru grupe de produse şi servicii, precum şi caiete de sarcini standard. Pentru marea majoritate a categoriilor de produse şi servicii propuse există şi criterii referitoare la prevenirea generării deşeurilor atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ.

         Până la 31.12.2018 va fi elaborat primul Plan national de achiziţii publice verzi, care va include şi unor criterii referitoare la prevenirea generării deşeurilor.

         Eficacitatea implementării măsurii

         Având în vedere aceste iniţiative legislative recente, este prematură o analiza a modului şi a gradului de implementare precum şi a eficienţei aplicării măsurilor.

         

2. V.3 Priorităţi şi direcţii strategice

   Obiectivul general, care stă la baza programului de prevenire a deşeurilor, este definit chiar de legea cadru privind deşeurile respectiv ruperea legăturii între creşterea economică şi impactul asupra mediului asociat gestionării deşeurilor.

   V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

   Scopul programului este de a stabili viziunea globală şi direcţiile strategice pe baza cărora să se dezvolte acţiunile existente şi să se propună măsuri noi complementare eficiente şi efective. In acest sens, s-a ales o abordare în mai multe etape, respectiv:

   •  Stabilirea fluxurilor de deşeuri şi a sectoarelor prioritare pe care programul trebuie să se focalizeze;

   •  Stabilirea obiectivelor care trasează direcţiile principale ale programului;

   •  Selectarea măsurilor şi a acţiunilor care să conducă la un sistem eficient de utilizare a materialelor cu un impact redus asupra mediului, în concordonaţă cu obiectivele programului.

   1. V.3.1 Fluxuri de deşeuri şi sectoare prioritare

      Metodologie şi criterii de selecţie

      Având în vedere numărul mare de fluxuri de deşeuri este dificil ca programul de prevenire să le cuprindă pe toate. De asemenea, nu toate fluxurile de deşeuri au acelaşi impact asupra mediului.

      Prin urmare, categoriile de deşeuri care fac obiectul PNGD sunt analizate şi evaluate, pe baza unui set de criterii, cu scopul identificării fluxurilor prioritare pe baza cărora se vor defini obiectivele strategice de prevenire a generării deşeurilor.

      Pentru selectarea fluxurilor de deşeuri prioritare, s-au parcurs următorii paşi:

      •  stabilirea criteriilor, descrierea acestora şi justificarea diferenţierii diferitelor fluxuri de deşeuri utilizând aceste criterii, acolo unde există informaţii;

      •  punctarea fluxurilor de deşeuri pe baza criteriilor stabilite anterior şi selectarea categoriilor prioritare – fiecare criteriu primeşte un număr de puncte astfel încât fluxul care răspunde cel mai bine criteriului pe baza căruia este evaluat primeşte 4 puncte (maximum posibil), următorul flux primeşte 3, respectiv 2 puncte, în timp ce fluxul cel mai defavorabil primeşte 1 punct (cel mai mic număr posibil). În cazul în care două fluxuri primesc punctaje foarte apropiate, li se acordă ambelor punctajul cel mai mare;

      •  identificarea sectoarelor prioritare – pentru fluxurile prioritare, acolo unde este cazul.

        

        Decrierea criteriilor de evaluare

        La alegerea acestor criterii s-a ţinut cont de recomandările rapoartelor realizate de Comisia Europeană30 pentru a sprijini statele membre în elaborarea planurilor de prevenire, asa cum prevede art.9 al Directivei Cadru.

        Criteriu de mediu: potenţialul de reducere a impactului negativ al deşeurilor asupra mediului şi sănătăţii populaţiei

V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

În cadrul studiului Waste red 2010s-a efectuat o analiză pentru a evalua impactul asupra mediului a diferitelor fluxuri de deşeuri pe întreaga lor durată de viaţă. Astfel, următoarele fluxuri de deşeuri a rezultat a avea cel mai mare impact asupra mediului:deşeuri mixte şi reziduale menajere, hârtia, materialele plastice, deşeuri de ambalaje,deşeuri din construcţii şi desfiinţări, uleiuri uzate şi  deşeuri medicale.

De asemenea, în studiu s-a concluzionat că produsele din numai trei zone de consum: alimente şi băuturi, transport şi locuinţe, sunt responsabile în proporţie de 70-80 % din impactul total asupra mediului cauzat de consum.

În contextul naţional, biodeşeurile, inclusiv deşeurile alimentare reprezintă cea mai mare sursă de emisii de gaze cu efect de seră rezulate din gestionarea deşeurilor, în prezent depozitarea fiind principala formă de tratare a acestora.

Ţinând cont de cele mai de sus, punctajul maxim se va acorda deşeurilor municipale (acestea conţinând mai mult de 70% deşeuri menajere şi mai mult de 60% biodeşeuri), deşeurilor de ambalaje, deşeurilor din construcţii şi demolări, uleiurilor uzate şi deşeurilor medicale.

Următorul scor, de 3 puncte, se va acorda deşeurilor din industria prelucrătoare, acestea conţinând într-o proporţie de aproximativ 15% deşeuri provenite din industria alimentară şi de la fabricarea băuturilor.

Restul fluxurilor, li se va acorda un scor egal, de 2 puncte.

Criteriu tehnic 1: Ponderea fluxului de deşeuri în cantitatea generată la nivel naţional

Conform datelor prezentate în secţiunea IV.2.1 a documentului, ponderea deşeurilor mai puţin deşeurile din industria extractivă este următoarea:

•  35% deşeuri provenite din productia si furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (punctaj acordat: 4 puncte);

•  25% deşeuri municipale (punctaj acordat: 3 puncte);

•  23% deşeuri din industria prelucrătoare (punctaj acordat: 3 puncte);

•  9% deşeuri din construcţii şi desfiintări (punctaj acordat: 2 puncte);

•  8% alte deşeuri: DEEE, VSU, deşeuri de ambalaje, uleiuri uzate, anvelope uzate, deşeuri din baterii şi acumulatori, nămoluri de la SEAU, deşeuri din agricultură şi pescuit, deşeuri medicale (punctaj acordat: câte 1 punct pentru fiecare flux de deşeuri cuprins în această categorie).

  

  30 http://ec.europa.eu/environment/waste/prevention/reports.htm

  

  Criteriu tehnic 2: Raportarea datelor şi existenţa bazelor de date

  Având în vedere inclusiv informaţiile prezentate în secţiunea II a documentului, privind raportarea datelor, s-au acordat următoarele punctaje:

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

•  4 puncte pentru deşeurile municipale, deşeurile de ambalaje, DEEE, VSU, anvelope uzate, deşeuri de baterii şi acumulatori şi deşeuri medicale – pentru aceste fluxuri există cerinţe legale privind raportarea cantităţilor de deşeuri generate şi gestionate şi deci baze de date specifice;

•  3 puncte pentru deşeurile din industria prelucrătoare şi deşeuri provenite din producţia, furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat şi uleiuri uzate – operatorii economici care generează deşeuri, au obligaţia să ţină o evidenţă a gestiunii acestora şi de a raporta anual datele;

•  2 puncte pentru deşeurile din agricultură şi din activităţile de creştere a animalelor – datele privind acest flux de deşeuri sunt raportate de INS pe baza unei cercetări statistice realizate prin sondaj, o dată la doi ani în timp ce pe pentru fluxurile de deşeuri a căror raportare este gestionată de ANPM, raportarea se realizează anual. Nu există informaţii detaliate privind instalaţiile în care sunt tratate aceste tipuri de deşeuri;

•  1 punct pentru deşeurile din construcţii şi demolări şi nămoluri – pentru aceste fluxuri de deşeuri nu există prevederi legislative specifice în ceea ce priveşte modul de gestionare deci implicit gradul de încredere al datelor raportare este mai scăzut comparativ cu restul fluxurilor analizate.

  Potenţialul de prevenire şi instrumentele disponibile pentru a pune în valoare acest potenţial

În studiul Waste red 2010s-a realizat o analiză ce a permis diferenţierea categoriilor de deşeuri la nivel european, în funcţie de fluxul de material si etapa ciclului de viaţă în care sunt produse.

Concluzia acestui studiu a fost că potenţialul pentru prevenirea generării deşeurilor este eficient în două etape:

•  în faza de producţie – materialele cu potenţial mare de prevenire fiind lemnul, alimentele, metalele şi hartia/carton;

•  la sfârşitul vieţii unui produs (consum) – materialele cu potenţial mare de prevenire fiind mineralele, hartie/carton, alimente, metale.

  Deşeurile menajere se apreciază a avea cel mai mare potenţial de prevenire în special în ceea ce priveşte fracţia organică inclusiv deşeurile alimentare (reprezintă aproximativ 60% din totalul deşeurilor menajere şi similare).

  În cazul deşeurilor de ambalaje, dat fiind faptul că pentru acest flux se pot aplica măsuri de prevenire pentru faza de proiectare, producţie şi distribuţie a produselor (ambalajelor), pentru faza de consum şi utilizare, dar şi măsuri care pot afecta condiţiile de generare a deşeurilor (de exemplu instrumente economice, cum ar fi ecotaxa pentru pungile de plastic de cumpărături), potenţialul de prevenire este foarte mare.

  Astfel, punctajul maxim se acordă deşeurilor municipale (acestea conţinând mai mult de 70% deşeuri menajere şi mai mult de 60% biodeşeuri inclusiv deşeuri alimentare) şi deşeurilor de ambalaje.

  

  Următorul scor, de trei puncte, se va acorda:

•  deşeurilor din industria prelucrătoare, acestea conţinând într-o proporţie de aproximativ 50% deşeuri provenite de la prelucrarea lemnului, de la fabricarea hârtiei şi a produselor de hârtie, din industria alimentară şi de la fabricarea băuturilor – după cum am menţionat mai sus, în faza de producţie, deşeurile cu potenţial mare de prevenire sunt lemnul, alimentele, metale şi hârtia/carton;

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

•  deşeurilor din construcţii şi desfiinţări – după cum am menţionat anterior, materialele cu potenţial mare de prevenire la sfârşitul vieţii unui produs sunt inclusiv mineralele şi metalele. În general, în compoziţia deşeurilor din construcţii şi desfiinţări se regăsesc într-un procent mai mare de 60% minerale, în jur de 13% lemn şi până în 4% metale.

  Două puncte se acordă DEEE şi VSU – pentru aceste fluxuri se pot aplica măsuri de prevenire pentru faza de proiectare şi producţie cât şi pentru faza de consum (prelungirea duratei de viata). De asemenea, două puncte se acordă şi nămolurilor de epurare şi deşeurilor din agricultură pentru care se cunosc măsuri de prevenire pentru faza de producţie.

  Cel mai mic punctaj, se acordă fluxurilor de deşeuri pentru care se apreciază că potenţialul de prevenire este cel mai scăzut respectiv pentru deşeurile medicale, anvelope uzate, deşeuri de baterii şi acumulatori şi uleiuri uzate.

  Punctarea fluxurilor de deşeuri

  Acordarea punctajului pentru fiecare flux de deşeuri pe baza criteriilor descrise mai sus, este prezentată în tabelul următor.

  Tabel V-1: Acordarea punctajelor pentru selectarea fluxurilor prioritare

  Fluxuri de deşeuri Puctajarea fluxurilor de deşeuri Potenţial Pondere flux Raportare Potenţial Punctaj reducere deşeuri în date şi prevenire şi TOTAL impact cantitatea existenţa instrumente negativ mediu generată date disponibile
  Deşeuri municipale	4	3	4	4	15
  Deseuri de ambalaje	4	1	4	4	13
  DEEE	2	1	4	2	9
  Deşeuri de baterii şi acumulatori	2	1	4	1	8
  VSU	2	1	4	2	9
  Anvelope uzate	2	1	4	1	8
  Uleiuri uzate	4	1	3	1	9
  Deşeuri din construcţii şi desfiinţări	4	2	1	3	10

  Fluxuri de deşeuri Puctajarea fluxurilor de deşeuri Potenţial Pondere flux Raportare Potenţial Punctaj reducere deşeuri în date şi prevenire şi TOTAL impact cantitatea existenţa instrumente negativ mediu generată date disponibile
  Nămoluri rezultate de la SEAU	2	1	1	2	6
  Deşeuri din industria prelucrătoare	3	3	3	3	12
  Deşeuri din producţia şi furnizarea energiei electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat	2	4	3	1	10
  Deseuri din agricultura, sivilcutură şi pescuit	2	1	2	2	7
  Deseuri medicale	4	1	4	1	10

  

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

  În urma evaluării categoriilor de deşeuri care fac obiectul PNGD au fost selectate următoarele categorii ca fiind prioritare:

•  Deşeuri municipale;

•  Deşeurile de ambalaje;

•  Deşeuri industriale rezultate din industria prelucratoare.

Identificarea sectoarelor prioritare

Identificarea sectoarelor prioritare este importantă, în cazul anumitor categorii de deşeuri, pentru a permite stabilirea unor măsuri şi acţiuni concrete.

În cazul deşeurilor menajere şi similare nu se poate discuta de o analiza a sectoarelor prioritare. Însă, în cazul deşeurilor provenite din industria prelucrătoare, această prioritizare este importantă, ţinînd cont de diversitatea şi natura deşeurilor generate.

Cantităţile de deşeuri generate în anul 2014, pentru principalele ramuri ale industriei prelucrătoare, sunt prezentate în secţiunea II.16.

Din analiza datelor a rezultat că ponderea cea mai mare o au deşeurile rezultate de la prelucrarea lemnului (circa 43% din totalul deşeuri nepericuloase rezultate din industria prelucrătoare) şi deşeurile din chimie, metalurgie şi siderurgie (circa 39%).

În concluzie, în cazul deşeurilor rezultate din industria prelucrătoare s-au identificat patru sectoare prioritare, conform clasificării CAEN, pentru care, în continuare se vor propune măsuri de prevenire: Deşeurile din industria de prelucrare a lemnului, din sectorul chimic, metalurgic şi siderurgic.

1. V.3.2 Obiective strategice

   V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

   Pentru scopul acestui progam sunt stabilite trei obiective strategice pe baza cărora se vor defini măsurile pentru reducerea impactului asupra mediului asociat generării deşeurilor, pe durata ciclului de viaţă a unui produs de la faza de concept/design la producţie, furnizarea de servicii şi până la consum.

   Obiectiv 1 Reducerea cantităţii de deşeuri menajere şi similare generate pe locuitor în anul 2025 cu cel puţin 10% raportat la anul 2017 (respectiv reducerea indicatorului de generare a deseurilor municipale de la 228 kg/loc/an în 2017 la 204 kg/loc/an în 2025)

   Obiectiv 2 Decuplarea creşterii cantităţii de deşeuri de ambalaje de creşterea economică, respectiv creşterea cantităţii de deşeuri de ambalaje în anul 2025 faţă de anul 2017 cu cel puţin 10% mai mică decât creşterea PIB pentru această perioadă

   Obiectiv 3 Promovarea prevenirii generării deşeurilor de la prelucrarea lemnului şi din industria chimică, metalurgică şi siderurgie

1. V.4 Măsuri de prevenire a generării deşeurilor

   1. V.4.1 Măsuri pentru deşeurile menajere şi similare

      V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

      Primul obiectiv strategic este reducerea cantităţii de deşeuri menajere şi similare generate. Ţinta aferentă acestui obiectiv este o reducere a cantităţii de deşeuri generate până în anul 2025, raportat la anul 2017, cu cel puţin 10%, respectiv reducerea indicatorului de generare deşeuri menajere şi similare de la 228 kg/loc în 2017 la 204 kg/loc în 2025.

      Astfel, ţinand cont de situaţia existentă precum şi de instrumentele disponibile, pentru a asigura atingerea acestui obiectiv, de reducere a cantităţilor de deşeuri menajere şi similare generate, sunt propuse cinci seturi de măsuri:

      1. 1. Susţinerea şi dezvoltarea acţiunilor existente privind compostarea individuală a biodeşeurilor

      2. 2. Reducerea la jumătate a cantităţii de alimente risipite până în anul 2025 raportat la anul 2017

      3. 3. Prevenirea generării deşeurilor de hârtie tipărite

      4. 4. Introducerea în programa scolară pentru învăţământul preuniversitar de tematici cu privire la prevenirea generării deşeurilor menajere

         Măsura 1 Susţinerea şi dezvoltarea acţiunilor existente privind compostarea individuală a biodeşeurilor

Deşeuri vizate: biodeşeuri provenite de la gospodăriile private

Sector vizat: consum

Descriere măsură: scopul compostării individuale este de a reduce cantitatea de biodeşeuri generate de gospodăriile private prin tratarea şi valorificarea acestora în incinta proprie (curţi, grădini). Ţinând cont de condiţiile de aplicare a acestei măsuri, în primul rând din punct de vedere al spaţiului necesar, acţiunile aferente vizează gospodăriile din mediul rural. Prin proiectele privind Sistemele Integrate de Gestionare a Deseurilor (SMID) finantate prin POS Mediu s-a prevăzut achiziţionarea a aprioximativ 1 milioane unităţi de compostare individuală pentru a fi distribuite populaţiei (aproximativ 30% din gospodării au intrat sau vor intra în posesia unei UCI). Astfel, prezentul program se focalizează pe susţinerea şi dezvoltarea măsurilor deja implementate prin îmbunătăţirea în primul rând a modului în care se realizează compostarea individuală şi nu în ultimul rând prin sensibilizarea utilizatorilor.

Acţiuni pentru realizarea măsurii

•  Acţiunea 1.1 Realizarea unui Ghid metodologic privind compostarea în sistemindividual

  Pe lângă susţinerea financiară a gospodăriilor pentru achiziţionarea unităţilor de compostare, pentru ca practica compostării să devină efectivă şi aplicată la scară

  

  largă este necesară şi o susţinere tehnică în ceea ce priveşte modul concret de utilizarea a acestora. Ghidul, destinat gospodăriilor individuale, va prezenta succint şi ilustrativ opţiunile şi tehnicile privind compostarea în sistem individual

  Responsabili

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

  Responsabil principal: MM Alţi responsabili: ANPM

  Nivel implementare: mediul rural la nivel naţional Termen implementare: 2018

•  Acţiunea 1.2 Analiza eficacităţii acţiunilor existente, şi dezvoltarea de acţiuni complementare relativ la prevenirea generării biodeşeurilor, respectiv realizarea a 4 studii:

  • o Realizare Studiu privind gradul actual de aplicare a acestei metode şi impactul compostării individuale asupra indicatorului de deşeuri menajere generate de populaţie – rezultatele acestui studiu va furniza informaţii esenţiale pentru evaluarea eficaciţăţii compostării individuale şi implicit evaluarea îndeplinirii ţintelor de prevenire

  • o Realizare Studiu privind fezabilitate aplicării compostării colective în cazul unităţilor dotate cu cantine (creşe, grădiniţe, spitale, instituţii publice) – in perspectiva promovării aplicării în viitor a acestei practici

  • o Realizare Studiu privind cele mai eficiente opţiuni pentru prevenirea generării biodeşeurilor în contextul naţional, pe medii (urban şi rural) – în perspectiva extinderii măsurilor existente şi identificării altor instrumente de prevenire a generării biodeşeurilor

    Responsabili

    Responsabil principal: MM Alţi responsabili: ANPM

    Nivel implementare: Naţional Termen implementare: 2019

•  Acţiunea 1.3 Instruirea personalului din cadrul APL-urilor/Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară privind compostarea individuală

  Eficienţa promovării şi aplicării compostării individuale în mediul rural este de aşteptat să se îmbunătăţească simultan cu creşterea gradului de informare. Pe lângă dotarea materială a gospodăriilor (cu UCI), populaţia este necesar a fi susţinută prin accesul la informaţii privind aplicarea concertă a compostării.

  Responsabili

  Responsabil principal: MM

  Alţi responsabili: ANPM şi Agenţiile Judeţene de Protecţia a Mediului

  

  Nivel implementare: mediul rural la nivel naţional Termen implementare: anual

•  Acţiunea 1.4 Încurajarea populaţiei din mediul rural de a composta fracţia organică prin desfăşurarea de acţiuni de sensibilizare

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

  Diseminarea ghidului metodologic privind compostarea, organizare puncte de informare, organizarea la nivel local cu o frecvenţă anuală a zilei compostării şi alte activităţi similare.

  Responsabili

  Responsabil principal: autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi autorităţile unităţilor administrativ-teritoriale

  Alţi responsabili: ANPM, APM, ADI

  Nivel implementare: mediul rural la nivel naţional Termen implementare: începând cu anul 2018

  Măsura 2 Reducerea la jumătate a cantităţii de alimente risipite până în anul 2025 raportat la anul 2018

Deşeuri vizate: Deşeurile alimentare din deşeuri menajere şi similare

Sector vizat: Distribuţie şi consum

Descriere măsură:

La nivel european şi naţional o cantitate tot mai mare de alimente – conform mai multor estimări, până la 50 % – se pierd de-a lungul lanţului alimentar, începând producţie primară (agricultură şi pescuit), prelucrarea produselor alimentare, distribuţie, până la stadiul de consum – restaurante, unităţi de alimentaţie publică, gospodării, transformându- se în deşeuri. Astfel, o cantitate însemnată de alimente, deşi perfect comestibile, este tratată ca deşeu în contextul în care risipa alimentelor produce atât probleme de natură etică şi de mediu, cât şi costuri economice şi sociale.

Din total deşeurilor menajere şi similabile generate în anul 2014, aproximativ 58% reprezintă biodeşeuri inclusiv deşeuri alimentare, respectiv 2,6 milioane tone (131 kg/pers/an). Nu sunt disponibile date privind cantitatea de deşeuri alimentare din deşeurile biodegradabile generate de populaţie. Însă, conform studiului „Estimates of European food waste levels” publicat de FUSIONS în martie 2016, din analiza datelor colectate la nivelul UE s-a estimat ca în anul 2012, 53% din deşeurile alimentare au provenit de la gospodării şi 12%

Acţiuni pentru realizarea măsurii

•  Acţiunea 2.1 Realizarea unei analize privind ponderea deşeurilor alimentare din totalul deşeurilor menajere şi similare, pe medii (urban şi rural) precum şi ponderea risipei alimentare din totalul deşeurilor alimentare

  Faptul că în prezent nu există date rezultate din măsurători privind ponderea deşeurilor alimentare din totalul deşeurilor menajere şi similare face dificilă

  

  dezvoltarea unor acţiuni adecvate de reducere şi monitorizarea succesului/eşecului acestor acţiuni.

  Responsabil:

  Responsabil principal: MM, ANPM

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

  Nivel implementare: Naţional Termen implementare: 2018

•  Acţiunea 2.2:

  Realizarea unor studii de specialitate în vederea interzicerii fixării datei durabilităţii minimale (DDM) pentru anumite categorii de mărfuri precum şi informarea populatiei privind semnificatia termenelor de valabilitate ale produselor

  Conform reglementărilor în vigoare, există două noţiuni distincte. Una este data durabilităţii minimale (DDM, semnalizată prin formularea „a se consuma, de preferinţă, înainte de”) şi cealaltă – data de expirare (semnalizată prin formularea

  „expiră la data de”).

  După trecerea DDM, produsul este în continuare sigur pentru consum, chiar dacă îşi pierde din aromă şi textură. După data de expirare, însă, nu mai corespunde organoleptic, fiziochimic şi microbiologic şi nu mai trebuie consumat. De cele mai multe ori, consumatorii aruncă alimente pentru că le-a trecut data durabilităţii minimale.

  Responsabili

  Responsabil principal: ANSVA Alţi responsabili:, ANPC,MS Nivel implementare: naţional

  Termen implementare: permanent pe perioada de planificare

•  Actiunea 2.3: Obligaţia organismelor publice şi autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale să instituie o procedură de control împotriva risipei de alimente în activităţile de servire a mesei pe care le gestionează şi aplicarea principiului

  „prevenire deşeurilor alimentare” in achiziţiile publice (ex. servicii de catering asigurate în spitale, creşe, grădiniţe etc)

  Responsabili

  Responsabil principal: MM

  Alţi responsabili: autorităţile administraţiei publice centrale şi locale Nivel implementare: naţional

  Termen implementare: 2018

  

•  Actiunea 2.4 Desfăşurarea de campanii de informare şi sensibilizare.

  Planificarea unei campanii naţionale de comunicare pentru încurajarea unui comportament care previne risipa alimentară. Acţiunile de informare pot include: furnizarea de informaţii privind tehnicile specifice de prevenire a risipei alimentare, scheme de etichetare etc. Aceste campanii pot fi realizate în partenerial public privat, sub acorduri de colaborare voluntare.

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

  Responsabil:

  Responsabil principal: MADR, MM, ANVSA

  Alţi responsabili: Comercianţi, organizaţii non-guvernamentale Nivel implementare: Naţional

  Termen implementare: 2019

  Măsura 3 – Prevenirea generării deşeurilor de hârtie tipărite Deşeuri vizate: Deşeurile de hârtie non ambalaj

  Sector vizat: consum

  Descriere măsură: acestă măsură are ca obiectiv principal reducerea generării hârtiei de birou precum şi a materialelor publicitare tipărite şi distribuite gratuit

  Conform datelor prezentate în secţiunea II, în anul 2014 s-au generat 224 kg/persoană/an de deşeuri menajere şi similare. Ţinand cont că 12,4% din deseurile manejere şi similare o reprezintă deşeurile din hârţie şi carton şi că 50% din acestea sunt reprezentate de deşeuri de ambalaje rezultă un indicator de generare de 14 kg/pers/an deşeuri de hârtieşi carton non-ambalaje. Materialele publicitatare tipărite se apreciază a reprezenta circa o treime din totalul deşeurilor de hârtie şi carton non-ambalaje.

  Implementarea unor măsuri, cum ar fi dezvoltarea unui sistem de refuz a pliantelor publicitare distribuite gratuit, permit publicului să intervină direct în prevenirea generării deşeurilor. Acest tip de acţiuni reprezintă instrumente eficiente pentru conştientizarea populaţiei privind prevenirea.

  Acţiuni pentru realizarea măsurii

•  Acţiunea 3.1 Promovarea unei politici de consum eco-responsabilă a hârtiei de birou în cadrul administratiţiei publice.

  Acţiunea presupune angajarea administaţiei publice într-un proces de consum raţional şi eco responsabil a hârtiei de birou în cadrul administraţei publice..

  Responsabil:

  Responsabil principal: MM

  Alţi responsabili: administraţia publică Nivel implementare: naţional

  Termen implementare: începând cu 2019

  

•  Acţiunea 3.2 Dezvoltarea unui sistem de refuz a pliantelor publicitare printate distribuite gratuit (STOP PUBLICITATE)

  Acest sistem, pe lângă obiectivul de reducere a deşeurilor de hârtie generate, permite persoanelor care nu doresc să primească materiale publicitare tipărite în cutia poştală de a-şi exprima voinţa.

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

  Acţiunea presupune încheierea de acorduri voluntare/parteneriate cu reprezentanţii reţelelor care distribuie gratuit articole publicitare tipărite; realizarea conceptului autocolantului; distribuţia autocolantului la cerere de către persoanele fizice care doresc să-si exprime refuzul de a primi materiale publicitare; desfăşurarea de campanii de informare privind sistemul de refuz al materialelor publicitare şi modalitatea de procurare a autocolantului. Aceste campanii nu se vor adresa doar populaţiei ci şi celor responsabili de distribuirea materialelor publicitare gratuite.

  Autocolantul se va lipi pe cutiile postale, iar distribuitorii în baza acordurilor voluntare/parteneriatelor vor respecta inscripţiile acestuia.

  Distribuţia autocolantelor se poate realiza de exemplu în colaborare cu autorităţile unităţilor teritorial administrative, prin publicarea acestuia pe site-ul MM etc.

  Pe lângă efectul său potenţial de prevenire, o acţiune de tip STOP PUBLICITATE ar trebui de asemenea să sensibilizeze publicul în ceea ce priveşte consumul responsabil.

  Responsabil:

  Responsabil principal: MM

  Alţi responsabili: Autorităţile publice locale Nivel implementare: Naţional

  Termen implementare: Începând cu 2019

•  Acţiunea 3.3 Desfăşurarea de campanii de sensibilizare în ceea ce priveşte consumul eco-responsabil al hârtiei printate

Campaniile de informare şi sensibilizare se vor desfăşura la nivelul instituţiilor publice, distribuitorilor de materiale publicitare şi publicului larg. Comunicarea, reprezintă un instrument vital în succesul acţiunilor de prevenire, acţiuni ce se bazează în principal pe voinţa consumatorilor. Pentru a produce efecte, campaniile trebuie să aibă continuitate pe întreaga perioadă de implementare a măsurii.

Responsabil:

Responsabil principal: MM

Alţi responsabili: Autorităţile publice locale Nivel implementare: Naţional

Termen implementare: Permanent

Deşeuri vizate: deşeuri menajere

Sector vizat: consum

Generatori: gospodării

Descriere măsură: Implementarea măsurii are ca obiectiv educaţia tinerei generaţii cu privire la protecţia mediului în general şi prevenirea generării deşeurilor menajere în particular. Formarea reprezintă unul din instrumentele esenţiale pentru schimbarea de atitudini şi pentru devoltarea eco-deprinderilor.

V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

Responsabili

Responsabil principal: Ministerul Educaţiei Naţionale Alţi responsabili: Ministerul Mediului

Nivel implementare – naţional

Termen implementare – începând cu 2019.

1. V.4.2 Măsuri pentru deşeurile de ambalaje

   Cel de-al doilea obiectiv strategic este decuplarea creşterii cantităţilor de deşeuri de ambalaje de creşterea economică. Ţinta aferentă acestui obiectiv este o creştere a cantităţii de deşeuri de ambalaje în anul 2025 faţă de anul 2017 cu cel puţin 10% mai mică decât creşterea PIB pentru această perioadă.

   După cum s-a prezentat în secţiunea V.2 în prezent există în legislaţie doar câteva măsuri specifice de prevenire, care însă nu sunt puse în aplicare. De asemenea, pentru schema REP nu sunt prevăzute masuri de prevenire.

   Legea nr. 249/2016 defineşte prevenirea ca reducerea cantităţii şi nocivităţii pentru mediu a materialelor şi a substanţelor conţinute în ambalaje şi deşeurile de ambalaje în cadrul proceselor de producţie, comercializare, distribuţie, utilizare şi eliminare, mai ales prin dezvoltarea de produse şi tehnologii curate. Se poate observa că definiţia este mult mai largă decât în cazul prevenirii deşeurilor în general (definiţie inclusă în legea cadru a deşeurilor). Astfel, prevenirea include deşeurile de ambalaje, ambalajele si materialele utilizate la fabricarea ambalajelor. De asemenea, definiţia include o referire explicită la întregul ciclu de viaţă al produsului.

   Astfel, pentru a stimula prevenirea generării deşeurilor de ambalaje sunt propuse o serie de masuri, care sunt grupate astfel:

   •  Măsuri referitoare la ambalaje:

     • o Optimizarea ambalajului prin proiectare/reproiectare şi a modului de ambalare a produselor

     • o Reducerea cantităţii de ambalaje de desfacere pentru punga de plastic de cumpărături;

     • o Reducerea ponderii ambalajelor de lemn secundare şi terţiare introduse pe piaţă;

     • o Creşterea cantităţii de ambalaje primare reutilizabile pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere;

   •  Măsuri referitoare la produsele ambalate:

     

     • o Reducerea cantităţii/volumului de produse ambalate destinate pentru îmdelinirea aceluiaşi scop sau aceleiaşi utilizări;

   •  Măsuri referitoare la schema REP pentru ambalaje:

     • o Responsabilizarea OTR-urilor în ceea ce priveşte prevenirea.

       Măsura 1 – Optimizarea ambalajului prin proiectare/reproiectare şi a modului de ambalare a produselor

V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

Sector vizat: Ecodesign, tehnologii curate

Descriere măsură: Optimizarea ambalajului prin proiectare sau reproiectare are ca scop reducerea consumului specific de material pe tip ambalaj şi produs, dar şi folosirea de materiale reciclate sau uşor reciclabile. De asemenea, prin optimizarea modului de ambalare a produselor se reduce cantitatea de ambalaj.

Acţiuni pentru realizarea măsurii

•  Acţiunea 1.1 – Utilizarea unei cantităţi mai scăzute de resurse prin utilizarea de materiale de ambalare mai subţiri

  Responsabili

  Responsabil principal – producătorii de ambalaje şi produse ambalate

  Alţi responsabili – OTR-urile (a se vedea Masura 7) şi instituţiile de cercetare-dezvoltare prin crearea de materiale de ambalaj care să utilizeze cantităţi cât mai scăzute de resurse

  Nivel implementare – naţional

  Termen implementare – permanent în perioada de planificare.

•  Acţiunea 1.2 – Utilizarea de materiale de ambalaj prietenoase cu mediul, de exemplu materiale uşor reciclabile, materiale reciclate sau materiale obţinute din resurse regenerabile.

  Responsabili

  Responsabil principal – producătorii de ambalaje şi produse ambalate

  Alţi responsabili – OTR-urile (a se vedea Masura 6) şi instituţiile de cercetare-dezvoltare prin crearea de materiale de ambalaj prietenoase cu mediul

  Nivel implementare – naţional

  Termen implementare – permanent în perioada de planificare.

•  Acţiunea 1.3 – Eliminarea pe cât posibil a supraambalajului la produsele cosmetice şi pastă de dinţi

  Responsabili

  Responsabil principal – producătorii de produse ambalate

  

  Alţi responsabili – OTR-urile (a se vedea Masura 6) Nivel implementare – naţional

  Termen implementare – permanent în perioada de planificare

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

•  Acţiunea 1.4 – Forme adecvate ale ambalajelor pentru a avea cât mai multe produse în unitatea de livrare (paleţi, containere)

  Responsabili

  Responsabil principal – producătorii de produse ambalate Alţi responsabili – OTR-urile (a se vedea Masura 6)

  Nivel implementare – naţional

  Termen implementare – permanent în perioada de planificare

  •  Acţiunea 1.5 – Incurajarea utilizarii de ambalaje flexibile Responsabili

  Responsabil principal – producătorii de produse ambalate

  Alţi responsabili – OTR-urile (a se vedea Masura 6) şi institutiile de cercetare-dezvoltare prin crearea de noi ambalaje flexibile

  Nivel implementare – naţional

  Termen implementare – permanent în perioada de planificare.

  Măsura 2 – Reducerea ponderii ambalajelor de lemn secundare şi terţiare introduse pe piaţa la cel mult 15% în anul 2020

Sector vizat: Încurajarea reutilizării

Descriere măsură: Creşterea cantităţii de ambalaje din lemn secundare si terţiare reutilizate, care va conduce la scăderea ponderii ambalajelor din lemn din total ambalaje introduse pe piaţă. În perioada 2010-2014, în Romania ponderea ambalajelor din lemn din total ambalaje a fost de 22-24%. La nivel european (UE-28), ponderea ambalajelor de lemn din total ambalaje a fost in anul 2013 de 15% (conform datelor EUROSTAT31).

Acţiuni pentru realizarea măsurii

•  Acţiunea 2.1 – Introducerea în Legea nr. 249/2015 a aplicării sistemului depozit obligatoriu pentru ambalajele din lemn secundare şi terţiare care sunt proiectate pentru a fi refolosite (de exemplu lăzi din lemn, euro-paleţi) şi stabilirea unei valori unice de depozit.

  Responsabili

  Responsabil principal – Ministerul Mediului

  

  31 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Packaging_waste_statistics, accesat

  in noiembie 2016

  

  Alţi responsabili – producătorii care pun pe piaţă ambalaje de lemn secundare şi terţiare

  Nivel implementare – naţional Termen implementare – 2018

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

•  Acţiunea 2.2 – Încurajarea închirierii de paleţi în locul utilizării de paleţi noi Responsabili

  Responsabil principal – producătorii Nivel implementare – naţional

  Termen implementare – începând cu 2018

  Măsura 3 – Creşterea cantităţii de ambalaje primare reutilizabile pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere raportat la anul 2017: în anul 2020 cu minim 50%, iar în anul 2025 cu minim 100%

Sector vizat: Încurajarea reutilizării

Descriere măsură: Creşterea cantităţii de ambalaje primare reutilizabile pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere care va conduce la scăderea cantităţii de ambalaje

Acţiuni pentru realizarea măsurii

•  Acţiunea 3.1 – Introducerea în Legea 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje cu modificările şi completările ulterioare a unei valorii unice de depozit pe tip de ambalaj primar pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere

  Responsabili

  Responsabil principal – Ministerul Mediului

  Alţi responsabili – producătorii care introduc pe piaţă băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere

  Nivel implementare – naţional Termen implementare – 2018

•  Acţiunea 3.2 – Acordarea posibilităţii pentru consumatori de a alege tipul de ambalaj primar (reutilizabil sau de unică folosinţă) în care achiziţionează băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere

  Responsabili

  Responsabil principal – comercianţii Nivel implementare – naţional Termen implementare – 2018

  

•  Acţiunea 3.3 – Informarea consumatorilor privind posibilitatea alegerii tipului de ambalaj primar (reutilizabil sau de unică folosinţă) pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere

  Responsabili

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

  Responsabil principal – comercianţii Nivel implementare – naţional Termen implementare – 2018

  Măsura 4 – Reducerea cantităţii/volumului de produse ambalate necesare pentru îndeplinirea aceluiaşi scop sau aceleiaşi utilizări

Sector vizat: tehnologii curate

Descriere măsură: Reducerea cantităţii/volumului de produse ambalate necesare pentru obţinerea aceluiaşi scop sau aceleiaşi utilizari şi implicit a cantităţii de ambalaje utilizate. Introducerea pe piaţă de produse mai concentrate (consum specific mai mic pentru acelaşi efect).

Responsabili

Responsabil principal – producătorii de produse ambalate Nivel implementare – naţional

Termen implementare – 2018

Măsura 5 – Responsabilizarea OTR-urilor în ceea ce priveşte prevenirea Sector vizat: Responsabilitatea extinsă a producătorilor (REP ambalaje)

Descriere măsură: Introducerea de responsabilităţi referitoare la prevenire pentru organizaţiile de transfer de responsabilitate

Acţiuni pentru realizarea măsurii

•  Acţiunea 5.1 – Introducerea în Legea nr. 249/2015 şi în Ordinul nr. 932/481/2016 a obligaţiilor OTR-urilor privind informarea şi conştientizarea referitoare la prevenire atât a producătorilor pentru care au preluat responsabilitatea, cât şi a consumatorilor.

  Responsabili

  Responsabil principal – Ministerul Mediului Alţi responsabili – OTR-urile

  Nivel implementare – naţional Termen implementare – 2018

•  Acţiunea 5.2 – Organizarea de campanii de informare şi conştientizarea privind prevenirea atât pentru producători, cât şi pentru consumatori. Realizarea de ghiduri privind ecodesign-ul şi producţia curată, care să fie publicate în secţiune separată

  

  pe pagina web proprie. De asemenea, informarea şi constientizarea consumatorilor privind achiziţionarea de produse în ambalaje reutilizabile, precum şi privind reducerea consumului de pungi de transport din plastic subţire. Campaniile de informare şi constientizare se pot realiza împreuna cu distributorii.

  Responsabili

  Responsabil principal – OTR-uri

  V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

  Alţi responsabili – producătorii de ambalaje şi produse ambalate şi comercianţii

  Nivel implementare – naţional

  Termen implementare – începând cu 2018

•  Acţiunea 5.3 – Stimularea producătorilor care au implementat măsuri de prevenire (organizarea de concursuri anuale, stimulente financiare etc.)

Responsabili

Responsabil principal – OTR-uri

Alţi responsabili – producătorii de ambalaje şi produse ambalate Nivel implementare – naţional

Termen implementare – începând cu anul 2018.

1. V.4.3 Măsuri pentru deşeurile de la prelucrarea lemnului şi din industrial chimică, metalurgie şi siderugie

   Cel de-al treilea obiectiv strategic este promovarea prevenirii generării deşeurilor de la prelucrarea lemnului şi industria chimică, metalurigică şi siderurgie.

   Pentru acest obiectiv se propun două măsuri, prima legată de realizarea de acorduri voluntare cu industria şi cea de-a doua referitoare la promovarea dezvoltării-cercetării pentru identificarea de noi tehnologii curate.

   Măsura 1 Realizarea de acorduri voluntare cu industria lemnului şi industria chimică, metalurgie şi siderurgie

Deşeuri vizate: deşeuri de la prelucrarea lemnului şi din industria chimică, metalurgie şi siderurgie

Sector vizat: tehnologii curate

Descriere măsură: Încheierea de acorduri voluntare între MM şi industria lemnului, industria chimică, metalurgie şi siderurgie privind implementarea de măsuri specifice de prevenire a generării deşeurilor (atât din punct de vedere al calităţii cât şi al cantităţii)

Responsabili

Responsabil principal – MM şi industria lemnului, industria chimică, metalurgie şi siderurgie

Alţi responsabili: Ministerul Economiei, Ministerul pentru Mediul de Afaceri Comerţ şi Antreprenoriat

Nivel implementare – naţional

Termen implementare – începand cu 2018

V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

Deşeuri vizate: deşeuri de la prelucrarea lemnului şi din industria chimică, metalurgie şi siderurgie

Sector vizat: tehnologii curate

Descriere măsură: Activităţi de cercetare-dezvoltare care să identifice noi tehnologii atât pentru industria lemnului, cât şi pentru industria chimică, metalurgie şi siderurgie, care generează cantităţi cât mai scăzute de deşeuri

Responsabili

Responsabil principal – instituţii de cercetare-dezvoltare şi industria lemnului, industria chimică, metalurgie şi siderurgie

Alţi responsabili: Ministerul Economieişi Ministerul Cercetării şi Inovării Nivel implementare – naţional

Termen implementare – începând cu 2018.

1. V.5 Plan de acţiune privind prevenirea generării deşeurilor

   Toate măsurile şi acţiunile propuse pentru fluxurile de deşeuri prioritare, descrise mai sus, sunt prezentate sintetic în Tabel V-2.

   De asemenea, în tabel este menţionată sursa de finanţare pentru implementarea măsurilor:

   •  surse publice – reprezentând fonduri de la bugetul de stat, bugetele locale, Fondul de mediu, fonduri europene sau alte finanţări internaţionale pentru sectorul public, ca şi alte surse publice şi

   •  surse private – reprezentând sumele provenind din mediul privat, respectiv de la generatorii de deşeuri, operatorii de salubrizare, OTR-uri şi alte organisme ce utilizează fonduri private.

   Estimarea costurilor pe care le presupune aplicarea măsurilor de prevenire este foarte dificil de realizat, îm special în cazul surselor private.

   În cazul fluxurilor speciale de deşeuri, altele decât fluxurile prioritare, legislaţia prevede obiective distincte privind prevenirea. Prin urmare, faţă de măsurile şi acţiunile propuse pentru fluxurile de deşeuri identificate ca fiind prioritare, în Tabel V-3 sunt descrise acţiunile pentru aceste fluxuri de deşeuri.

   356

   Tabel V-2: Plan de acţiune privind prevenirea generării fluxurilor de deşeuri prioritare

   Măsura	Deşeuri vizate	Responsabil principal	Alti responsabili	Termen realizare	Sursa de finanţare
   Obiectiv: Reducerea cu 10% a deseurilor menajere şi similare generate pe locuitor până în 2025, raportat la anul 2017
   Măsura 1 Susţinerea şi dezvoltarea acţiunilor existente privind compostarea individuală a biodeşeurilor
   Acţiune 1.1 Realizarea unui Ghid	Biodeşeuri	MM	ANPM	2018	Fonduri	publice
   metodologic privind compostarea în sistem
   individual
   Acţiune 1.2 Analiza acţiunilor existente şi		MM	ANPM	2019	Fonduri	publice
   dezvoltărea de acţiuni complementare
   relativ la prevenirea generării biodeşeurilor,
   respectiv realizarea a 4 studii
   Acţiunea 1.3 Instruirea personalului din		MM	ANPM	Anual	Fonduri	publice
   cadrul APL/ADI privind compostarea
   individuală
   Acţiune 1.4 Încurajarea populaţiei şi a		MM, UAT	ANPM, APM, ADI	2019	Fonduri	publice
   comunităţilor locale de a composta fracţia
   organică
   Măsura 2 Reducerea la jumătate a cantităţii de alimente risipite până în anul 2025 raportat la anul 2018
   Acţiunea 2.1 Realizarea unei analize	Deseuri	MM, ANPM		2018	Fonduri	publice
   privind ponderea risipei alimentare din total	alimentare
   deşeurilor menajere şi similabile, pe medii	din deşeuri
   precum şi ponderea risipei alimentare din	menajere şi
   totalul deşeurilor alimentare	similare
   Acţiunea 2.2 Realizarea unor studii de		ANSVA	MADR, APNC, MS	Permanent	Fonduri	publice
   specialitate în vederea interzicerii fixării

   Măsura	Deşeuri vizate	Responsabil principal	Alti responsabili	Termen realizare	Sursa de finanţare
   datei durabilităţii minimale (DDM) pentru anumite categorii de mărfuri precum şi informarea populaţiei privind semnificaţia termenelor de valabilitate ale produselor
   Acţiune 2.3 Obligaţia autorităţilor administraţiei publice să instituie o procedură de control împotriva risipei de alimente în sectorul serviciilor de catering pe care le administrează şi aplicarea principiului „prevenire deseurilor alimentare” în achiziţiile publice		MADR, ANPC	Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale	Incepând cu 2018	Fonduri	publice
   Acţiunea 2.4 Desfăşurarea de campanii de informare şi sensibilizare		MADR, MM, ANVSA	Comercianţii, ONG	Începând cu 2018	Fonduri publice şi private
   Măsura 3 Prevenirea generării deşeurilor de hârtie tipărite
   Acţiunea 3.1 Promovarea unei politici de consum eco-responsabilă a hârtiei de birou în cadrul administraţiei publice	Deşeuri de hârtie non- ambalaj	MM	Administratia publică	Începând cu 2019	Fonduri	publice
   Acţiunea 3.2 Dezvoltarea unui sistem de refuz a pliantelor publicitare printate (STOP PUBLICITATE)		MM	APL	Începând cu 2019	Fonduri	publice
   Acţiunea 3.3 Desfăşurarea de campanii de sensibilizare în ceea ce priveşte consumul eco-responsabil al hartiei		MM	APL	Permanent	Fonduri publice si private
   Măsura 4 Introducerea în programa şcolară pentru învăţământul preuniversitare de tematici cu privire la prevenirea generării deşeurilor	Deşeuri menajere	MEN	MM	2019	Fonduri	publice
   Obiectiv: Decuplarea creşterii cantităţii de deşeuri de ambalaje de creşterea economică, respectiv creşterea cantităţii de deşeuri de ambalaje în anul 2025 faţă de anul 2017 cu cel puţin 10% mai mică decât creşterea PIB pentru această perioadă

   357

   Măsura			Deşeuri vizate	Responsabil principal			Alti responsabili	Termen realizare	Sursa de finanţare
   Măsura 1 Optimizarea ambalajului prin proiectare/reproiectare şi a modului de ambalare a produselor
   Acţiunea 1.1 Utilizarea unei cantităţi mai scazute de resurse prin utilizarea de materiale de ambalare mai subţiri			Deşeuri de ambalaje	Producătorii de ambalaje şi produse ambalate			OTR-uri, instituţii de cercetare-dezvoltare	Permanent	Fonduri	private
   Acţiunea 1.2 Utilizarea de ambalaj prietenoase cu mediul	materiale	de		Producătorii de ambalaje şi produse ambalate			OTR-uri, instituţii de cercetare-dezvoltare	Permanent	Fonduri	private
   Acţiunea 1.3 Eliminarea pe cât posibil a supraambalajului pentru produse cosmetice, pastă de dinţi			Deşeuri de ambalaje	Producătorii de produse ambalate			OTR-urile	Permanent	Fonduri	private
   Acţiunea 1.4 Forme adecvate ale ambalajelor pentru a avea cât mai multe produse în unitatea de livrare (paleti, containere)				Producătorii de ambalaje şi produse ambalate			OTR-urile	Permanent	Fonduri	private
   Acţiunea 1.5 Utilizarea de ambalaje flexibile				Producătorii produse ambalate	de		OTR-uri, instituţii de cercetare-dezvoltare	Permanent	Fonduri	private
   Măsura 2 Reducerea ponderii ambalajelor de lemn secundare şi terţiare introduse pe piaţa la cel mult 15% în anul 2020
   Acţiunea 2.1 Introducerea în Legea nr. 249/2015 a sistemului depozit obligatoriu pentru ambalajele din lemn secundare şi terţiare şi stabilirea unei valori unice de depozit			Deşeuri de ambalaje	MM			Producătorii care pun pe piaţă ambalaje de lemn secundare şi terţiare	2018	Fonduri	publice
   Acţiunea 2.2 Încurajarea închirierii de paleţi în locul utilizării de paleţi noi				Producătorii			–	începând cu 2018	Fonduri	private
   Măsura 3 Creşterea cantăţii de ambalaje primare reutilizabile pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere raportat la anul 2017: în anul 2020 cu minim 50%, iar în anul 2025 cu minim 100%

   358

   Măsura Deşeuri Responsabil Alti responsabili Termen Sursa de finanţare vizate principal realizare
   Acţiunea 3.1 Introducerea în Legea 249/2015 a unei valorii unice de depozit pe tip de ambalaj primar pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere	Deşeuri de ambalaje Deşeuri de ambalaje	MM	Producătorii care introduc pe piaţă băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere	2018	Fonduri	publice
   Acţiunea 3.2 Acordarea posibilităţii consumatorilor de a alege tipul de ambalaj primar (reutilizabil sau de unică folosinţă) pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere		Comercianţii	–	Începând cu 2018	Fonduri	private
   Acţiunea 3.3 Informarea consumatorilor privind posibilitatea alegerii tipului de ambalaj primar (reutilizabil sau de unică folosinţă) pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere		Comercianţii	–	Începand cu 2018	Fonduri	private
   Măsura 4 Reducerea cantităţii/volumului de produse ambalate necesare pentru îndeplinirea aceluiaşi scop sau aceleiaşi utilizări
   Reducerea cantităţii/volumului de produse ambalate necesare pentru îndeplinirea aceluiaşi scop sau aceleiaşi utilizări	Deşeuri de ambalaje	Producătorii de produse ambalate	–	2018	Fonduri	private
   Măsura 5 Responsabilizarea OTR-urilor în ceea ce priveşte prevenirea
   Acţiunea 5.1 Introducerea în prevederile legale a obligaţiilor OTR-urilor privind informarea şi conştientizarea referitoare la prevenire atât a producătorilor pentru care au preluat responsabilitatea, cât şi a consumatorilor	Deşeuri de ambalaje	MM	OTR	2018	Fonduri	publice
   Acţiunea 5.2 Organizarea de campanii de informare şi conştientizarea privind prevenirea atât pentru producători, cât şi pentru consumatori. Realizarea de ghiduri		OTR	Producătorii de ambalaje şi produse	Începand cu 2018	Fonduri publice şi private

   359

   Măsura	Deşeuri vizate	Responsabil principal	Alti responsabili		Termen realizare	Sursa de finanţare
   privind ecodesign-ul şi producţia curată, care să fie publicate în secţiune separată pe pagina web proprie. De asemenea, informarea şi constientizarea consumatorilor privind achiziţionarea de produse în ambalaje reutilizabile, precum şi privind reducerea consumului de pungi de transport din plastic subţire.			ambalate comercianţii	şi
   Acţiunea 5.3 Stimularea producătorilor care au implementat măsuri de prevenire		OTR	Producătorii ambalaje şi ambalate	de produse	Începand cu 2018	Fonduri private
   Obiectiv 3 Promovarea prevenirii generării deşeurilor de la prelucrarea lemnului şi din industria chimică, metalurgie şi siderurgie
   Măsura 1 Realizarea de acorduri voluntare cu industria lemnului şi industria chimică, metalurgie şi siderurgie	Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi din industria chimică, metalurgie şi siderurgie	MM şi industria lemnului, industria chimică, metalurgie şi siderurgie	Ministerul Economiei, Ministerul pentru Mediul de Afaceri Comerţ şi Antreprenoriat		Începand cu 2018	Fonduri publice
   Măsura 2 Promovarea dezvoltarii-cercetarii pentru identificarea de noi tehnologii curate în industria lemnului, industria chimică, metalurgie şi siderurgie		Instituţii de cercetare-dezvoltare şi industria lemnului, industria chimică, metalurgie şi siderurgie	Ministerul Economiei Ministerul Cercetării şi Inovării		Începand cu 2018	Fonduri publice si private

   360

   361

   Tabel V-3: Plan de acţiune privind prevenirea generării fluxurilor speciale de deşeuri

   Măsura	Responsabil principal	Alti responsabili	Termen realizare	Sursa de finanţare
   Măsuri privind prevenirea deşeurilor din echipamente electrice şi electronice
   Proiectarea ecologică a EEE pentru a facilita repararea şi reutilizarea acestora şi obţinerii de produse durabile	Producătorii EEE	Ministerul Economiei	Permanent	Surse private
   Întocmirea unui registru care să conţină o listă cu centrele de de reparare existente inclusiv informaţii privind tipul de DEEE acceptate	Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat	Ministerul Mediului ANPM	2018	Surse publice
   Încurajarea reparării EEE defecte sau a componentelor acestora, respectiv sprijinirea financiară şi extinderea centrelor de reparare existente inclusiv informarea consumatorilor cu privire la acestea	Producătorii EEE MM	OTR	Permanent	Surse publice şi private
   Măsuri privind prevenirea deşeurilor de baterii şi acumulatori
   Limitarea şi reducerea utilizării substanţelor periculoase în activitatea de producere a bateriilor şi acumulatorilor	Producătorii de baterii şi acumulatori	–	Permanent	Surse private
   Promovarea programelor de cercetare pentru înlocuirea materialelor periculoase cu materiale cu un impact redus asupra sănătăţii omului şi mediului	ME MCI	Ministerul Mediului	Permanent	Surse publice şi private
   Măsuri privind prevenirea vehiculelor scoase din uz
   Limitarea şi reducerea utilizării substanţelor periculoase în activitatea de producere a vehiculelor începând din faza de proiectare	Producătorii de vehicule, de componente şi de materile	–	Permanent	Surse private
   Proiectarea şi producerea noilor vehicule cu luarea în considerare a posibilităţilor de dezmembrare şi reutilizare a componentelor şi materialelor acestora	Producătorii de vehicule, de componente şi de materile	–	Permanent	Surse private

   Măsura	Responsabil principal	Alti responsabili	Termen realizare	Sursa de finanţare
   Folosirea de standarde de codificare pentru componente şi materiale pentru a facilita identificarea acelor componente şi materiale care sunt adecvate pentru reutilizare	Producătorii de vehicule, de componente şi de materile	–	Permanent	Surse private
   Măsuri privind prevenirea anvelope uzate
   Sortarea anvelopelor uzate care pot fi reşapate şi regravate	Operatori economici	Producătorii de anvelope şi OTR	Permanent	Producătorii de anvelope şi OTR
   Încurajarea investiţiilor în centre de reşapare/reciclare	Operatori economici	Producătorii de anvelope şi OTR	Permanent	Surse private şi Administraţia Fondului pentru Mediu
   Măsuri privind prevenirea deşeurilor industriale
   Întocmirea şi implementarea unui program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat. Programul va conţine minimum următoarele informaţii: tipul şi cantităţile de materiale folosite şi deşeuri rezultate în cazul neaplicării măsurilor de prevenire;măsuri de prevenire cantitative şi calitative a generării deşeurilor distinct pentru faza de proiectare, producţie şi distribuţie	Persoanele juridice ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială	–	Permanent	Surse private
   Încheierea de acorduri voluntare cu reprezentanţii sectoarelor industriale în vederea sensibilizării şi încurajării prevenirii deşeurilor (atât din punct de vedere al cantităţii, cât şi al calităţii)	MM ME	Camera de Comerţ şi Industrie	2020	Surse publice şi private
   Măsuri privind prevenire deşeurilor medicale
   Includerea de măsuri de prevenire a generării deşeurilor in strategia naţională şi planul naţional de gestionare a deşeurilor	MS	Institutul Naţional de Sănătate Publică, Direcţiile de Sănătate	2018	Surse publice

   362

   Măsura	Responsabil principal	Alti responsabili	Termen realizare	Sursa de finanţare
   rezultate din activităţi medicale şi planurile proprii de gestionare a deşeurilor medicale ale unităţilor medicale		Publică Judeţene şi a Municipiului Bucureşti
   Reducerea cantităţii de deşeuri medicale periculoase generate prin definirea şi aplicarea criteriilor de colectare separată în funcţie de prevederile legislaţiei de deşeuri referitoare la caracterul periculos al deşeurilor	MS	Institutul Naţional de Sănătate Publică Ministerul Mediului	2018	Surse publice

   363

   

2. V.6 Verificarea aplicării măsurilor

Conform art. 42, alin 5 al Legii nr. 211/2011, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului evaluează utilitatea exemplelor de măsuri de prevenire prevăzute în anexa nr. 5 la lege. Aceste exemple de măsuri enumerate în Anexa 5 sunt următoarele:

V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

„A. Măsuri care pot afecta condiţiile de bază referitoare la generarea de deşeuri

1. 1. Folosirea măsurilor de planificare sau a altor instrumente economice care promovează utilizarea eficientă a resurselor

2. 2. Promovarea cercetării şi a dezvoltării în vederea realizării de produse şi tehnologii mai curate şi mai economice şi distribuirea şi utilizarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării

3. 3. Dezvoltarea unor indicatori eficienţi şi semnificativi ai presiunilor de mediu asociate generării de deşeuri, cu scopul de a contribui la prevenirea generării de deşeuri la toate nivelurile, de la compararea produselor la nivel comunitar, prin acţiuni ale autorităţilor locale, până la nivel naţional

   B. Măsuri care pot afecta faza de proiectare, producţie şi distribuţie

4. 4. Promovarea ecodesign-ului (integrarea sistematică a aspectelor de mediu în proiectarea produselor în scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu a acestora pe toată durata ciclului lor de viaţă)

5. 5. Furnizarea de informaţii privind tehnicile de prevenire a generării deşeurilor pentru a facilita punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile în funcţie de industrie

6. 6. Organizarea de cursuri de formare pentru autorităţile competente pentru includerea cerinţelor privind prevenirea generării de deşeuri în autorizaţiile eliberate în temeiul prezentei legi şi a Legii 278/2013 privind emisiile industriale

7. 7. Includerea de măsuri de prevenire a generării de deşeuri la instalaţiile care nu intră sub incidenţa Legii 278/2013privind emisiile industriale. Unde este cazul, astfel de măsuri pot include evaluări sau planuri de prevenire a generării de deşeuri.

8. 8. Organizarea de campanii de sensibilizare sau acordarea de ajutoare financiare în luarea deciziilor ori alte tipuri de sprijin pentru întreprinderi. Aceste măsuri pot fi deosebit de eficiente în măsura în care sunt concepute şi adaptate pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi sunt aplicate în reţele de întreprinderi bine stabilite.

9. 9. Utilizarea acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producători sau a negocierilor sectoriale pentru a încuraja întreprinderile ori operatorii din sectoarele de activitate interesate să îşi stabilească propriile planuri sau obiective privind prevenirea generării deşeurilor ori să corecteze produsele sau ambalajele care generează prea multe deşeuri

10. 10. Promovarea unor sisteme certificate de gestionare a mediului, inclusiv EMAS şi ISO 14001

    

    C. Măsuri care pot afecta faza de consum şi de utilizare

11. 11. Instrumente economice, cum ar fi stimulente pentru achiziţii curate sau instituirea unei plăţi obligatorii de către consumatori pentru un anumit articol ori un ambalaj care ar fi, în mod normal, furnizat gratuit

12. 12. Organizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare direcţionate către publicul larg sau către o categorie specifică de consumatori

    V. Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor

13. 13. Promovarea de ecoetichete recunoscute şi de încredere

14. 14. Acorduri cu industria, cum ar fi, de exemplu, utilizarea unor grupuri de produse, ca acelea care sunt incluse în cadrul politicilor integrate ale produselor, sau acorduri cu vânzătorii cu amănuntul privind furnizarea de informaţii referitoare la prevenirea generării deşeurilor şi la produsele cu impact redus asupra mediului

15. 15. În contextul contractelor de achiziţii publice şi private, includerea unor criterii de protecţie a mediului şi de prevenire a generării deşeurilor în cererile de ofertă şi în contracte, conform Manualului privind contractele de achiziţii publice de mediu, publicat de Comisie la 29 octombrie 2004

16. 16. Încurajarea reutilizării şi/sau a reparării produselor defecte sau a componentelor acestora, în special prin recurgerea la măsuri educative, economice, logistice sau a altor măsuri, cum ar fi sprijinirea ori înfiinţarea unor centre şi reţele acreditate de reparare şi de reutilizare, în special în regiunile cu o densitate ridicată a populaţiei.”

În Tabel V-4 este prezentată evaluarea măsurilor şi acţiunilor prevăzute în programul de prevenire prin prisma acestor exemple prevăzute în legisaţie.

366

Tabel V-4: Evaluarea măsurilor propuse în prezentul program de prevenire prin prisma exemplelor de măsuri incluse în Anexa 5 a Legii nr. 211/2011

Măsura

Numărul măsurii din Anexa 5 a Legii Cadru privind Deşeurile

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

Măsuri aferente obiectivului privind reducerea cu 10% a deseurilor municipale generate pe locuitor pana in anul 2025

Masura 1 Susţinerea şi dezvoltarea acţiunilor existente privind compostarea individuală a biodeşeurilor

Acţiunea 1.1 Ghid metodologic privind compostarea individuală

x

Acţiunea 1.2 Dezvoltarea de acţiuni complementare

x

Acţiunea 1.3 Instruirea personalului din cadrul APL-urilor

X

Acţiunea 1.4 Desfăşurarea de acţiuni de sensibilizare

x

Măsura 2 Reducerea la jumătate a cantităţii de alimente risipite până în anul 2025 raportat la anul 2018

Acţiunea 2.1 Ponderea risipei din total deşeurilor alimentare

x

Acţiunea 2.2 Interzicerea fixării datei durabilităţii minimale (DDM)

x

x

Acţiunea 2.3 Procedură de control împotriva risipei de alimente

x

Acţiunea 2.3 Desfăşurare campanii de informare şi sensibilizare

x

x

Măsura 3 Prevenirea generării deşeurilor de hârtie tipărite

Acţiunea 3.1 Promovare politici consum eco-responsabilă a hârtiei

x

Acţiunea 3.2 Dezvoltare sistem de refuz a pliantelor publicitare

x

Acţiunea 3.3 Campanii de sensibilizare

x

Măsura 4 Introducerea în programa şcolară pentru învăţământul preuniversitare de tematici cu privire la prevenirea generării deşeurilor

x

Măsuri aferente obiectivului privind decuplarea creşterii cantităţii de deşeuri de ambalaje de creşterea economică, respectiv creşterea cantităţii de deşeuri de ambalaje în 2025 faţă de anul 2017 cu cel puţin 10% mai mică decât creşterea PIB pentru această perioadă

Măsura 1 Optimizarea ambalajului prin proiectare/reproiectare

Măsura

Numărul măsurii din Anexa 5 a Legii Cadru privind Deşeurile

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

Acţiunea 1.1 Utilizare cantităţi mai scazute de resurse prin utilizarea de materiale de ambalare mai subţiri

x

X

Acţiunea 1.2 Utilizare materiale de ambalaj prietenoase cu mediul

x

X

Măsura 2 Optimizarea modului de ambalare a produselor

Acţiunea 2.1 Eliminarea pe cât posibil a supraambalajelor

X

Acţiunea 2.2 Forme adecvate ale ambalajelor

X

Acţiunea 2.3 Utilizarea de ambalaje flexibile

x

Masura 3 Reducerea ponderii ambalajelor de lemn secundare şi terţiare introduse pe piaţa la cel mult 15% în anul 2020

Acţiunea 3.1 Introducerea în Legea 249/2015 a sistemului depozit obligatoriu pentru ambalajele din lemn secundare şi terţiare şi stabilirea unei valori unice de depozit

X

Acţiunea 3.2 Incurajarea închiriere paleţi

x

Măsura 4 Cresterea cantăţii de ambalaje primare reutilizabile pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere raportat la anul 2017: în anul 2020 cu minim 50%, iar în anul 2025 cu minim 100%

Acţiunea 4.1 Introducerea în Legea 249/2015 a unei valorii unice de depozit pe tip de ambalaj primar pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere

x

Acţiunea 4.2 Acordarea posibilităţii consumatorilor de a alege tipul de ambalaj primar

x

Acţiunea 4.3 Informarea consumatorilor

x

Măsura 5 Reducerea cantităţii/volumului de produse ambalate necesare pentru îndeplinirea aceluiaşi scop sau aceleiaşi utilizări

Acţiunea 5.1 Reducerea cantităţii/volumului de produse ambalate necesare pentru îndeplinirea aceluiaşi scop sau aceleiaşi utilizări

X

Măsura 6 Responsabilizarea OTR-urilor în ceea ce priveşte prevenirea

367

Măsura

Numărul măsurii din Anexa 5 a Legii Cadru privind Deşeurile

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

Acţiunea 6.1 Introducerea în Legea 249/2015 şi în Ordinul 932/481/2016 a obligaţiilor OTR-urilor privind informarea şi conştientizarea

x

x

Acţiunea 6.2 Campanii de informare şi conştientizarea

x

X

Acţiunea 6.3 Stimulare producători care au implementat măsuri prevenire

x

Măsuri aferente obiectivului privind promovarea prevenirii generării deşeurilor de la prelucrarea lemnului şi din industria chimică, metalurgie şi siderurgie

Măsura 1 Realizarea de acorduri voluntare

x

Măsura 2 Promovarea dezvoltarii-cercetarii pentru identificarea de noi tehnologii curate

x

Măsuri privind prevenirea deşeurilor din echipamente electrice şi electronice

Măsura 1 Proiectarea ecologică a EEE pentru a facilita repararea şi reutilizarea acestora şi obţinerii de produse durabile

x

Măsura 2 Întocmirea unui registru care să conţină o listă cu centrele de de reparare existente inclusiv informaţii privind tipul de DEEE acceptate

x

Măsura 3 Încurajarea reparării EEE defecte sau a componentelor acestora, respectiv sprijinirea financiară şi extinderea centrelor de reparare existente inclusiv informarea consumatorilor cu privire la acestea

x

Măsuri privind prevenirea deşeurilor de baterii şi acumulatori

Măsura 1 Limitarea şi reducerea utilizării substanţelor periculoase în activitatea de producere a bateriilor şi acumulatorilor

x

Măsura 2 Promovarea programelor de cercetare pentru înlocuirea materialelor periculoase cu materiale cu un impact redus asupra sănătăţii omului şi mediului

x

368

Măsura	Numărul măsurii din Anexa 5 a Legii Cadru privind Deşeurile
	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12	13	14	15	16
Măsuri privind prevenirea vehiculelor scoase din uz
Măsura 1 Limitarea şi reducerea utilizării substanţelor periculoase în activitatea de producere a vehiculelor începând din faza de proiectare				x
Măsura 2 Proiectarea şi producerea noilor vehicule cu luarea în considerare a posibilităţilor de dezmembrare şi reutilizare a componentelor şi materialelor acestora				x
Măsura 3 Folosirea de standarde de codificare pentru componente şi materiale pentru a facilita identificarea acelor componente şi materiale care sunt adecvate pentru reutilizare					X
Măsuri privind prevenirea generării anvelopelor uzate
Măsura 1 Sortarea anvelopelor uzate care pot fi reşapate şi regravate																x
Măsura 2 Încurajarea investiţiilor în centre de reşapare/reciclare																x
Măsuri privind prevenirea deşeurilor industriale
Măsura 1 Întocmirea şi implementarea unui Program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat. Programul va conţine minimum următoarele informaţii: tipul şi cantităţile de materiale folosite şi deşeuri rezultate în cazul neaplicării măsurilor de prevenire;măsuri de prevenire cantitative şi calitative a generării deşeurilor distinct pentru faza de proiectare, producţie şi distribuţie	x
Măsura 2 Încheierea de acorduri voluntare cu reprezentanţii sectoarelor industriale în vederea sensibilizării şi încurajării prevenirii deşeurilor (atât din punct de vedere al cantităţii cât şi al calităţii)									x
Măsuri privind prevenire deşeurilor medicale

369

Măsura	Numărul măsurii din Anexa 5 a Legii Cadru privind Deşeurile
	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12	13	14	15	16
Măsura 1 Includerea de măsuri de prevenire a generării deşeurilor in strategia naţională şi planul naţional de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi planurile proprii de gestionare a deşeurilor medicale ale unităţilor medicale	x
Măsura 2 Reducerea cantităţii de deşeuri medicale periculoase generate

370

1. VI. INDICATORI DE MONITORIZARE

1. VI. INDICATORI DE MONITORIZARE

   1. VI.1 Prevederi generale privind monitorizarea PNGD

   2. VI.2 Indicatori de monitorizare pentru măsurile de guvernanţă

   3. VI.3 Indicatori de monitorizare ai planului de acţiune al PNGD

   4. VI.4 Indicatori de monitorizare aferenţi instrumentelor economice

   5. VI.5 Indicatori de monitorizare ai PNPGD

1. VI.1 Prevederi generale privind monitorizarea PNGD

   VI. Indicatori de monitorizare

   Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor cuprinde patru categorii importante de măsuri:

   •  Măsuri prioritare de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor municipale, care trebuie implementate în perioada imediat următoare şi care să contribuie, în principal, la asigurarea funcţionării la capacitate proiectată a proiectelor privind sistemele de management integral al deşeurilor;

   •  Măsuri cuprinse în planul de acţiune, specifice pentru fiecare flux de deşeuri;

   •  Măsuri aferente instrumentelor economice care să conducă la creşterea cantităţilor de deseuri reciclate;

   •  Măsuri prevăzute în Programul Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor.

     Pentru fiecare dintre aceste măsuri, în capitolele următoare sunt prezentaţi indicatorii de monitorizare.

     Responsabilul pentru monitorizarea măsurilor prioritare de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor municipale, pe baza indicatorilor de monitorizare prezentaţi în sectiunea VI.2 este comisie interministerială, care urmează a fi creată prin hotărâre de guvern, în conformitate cu cele prezentate în sectiunea III.6.

     Monitorizarea măsurilor prioritare de guvernanţă se va realiza prin rapoarte semestriale în perioada 2018-2020. Fiecare raport va fi publicat pe pagina web a MM la cel târziu două luni de la încheierea semestrului.

     Monitorizarea îndeplinirii obiectivelor şi a tuturor măsurilor cuprinse în planul de acţiune, specifice pentru fiecare flux de deşeuri, a măsurilor aferente instrumentelor economice, precum şi a obiectivelor şi măsurilor prevăzute în PNPGD este responsabilitatea ANPM, în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2011.

     Astfel, pe baza indicatorilor de monitorizare, ANPM va elabora anual Raportul de monitorizare al PNGD, inclusiv PNPGD. Raportul va fi publicat pe pagina web a MM şi ANPM cel târziu până la data de 31 mai a fiecărui an şi va conţine evaluarea îndeplinirii obiectivelor şi măsurilor pentru anul precedent.

     

2. VI.2 Indicatori de monitorizare pentru măsurile de guvernanţă

   În Tabel VI-1 sunt prezentaţi indicatorii de monitorizare pentru măsurile prioritare de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor municipale, instituţiile responsabile pentru furnizarea datelor, precum şi modul de calcul al indicatorilor.

   VI. Indicatori de monitorizare

   Comisia interministerială care va fi creata va prelucra şi analiza datele primite şi va elabora în perioada 2018-2020 rapoarte semestriale de monitorizare.

   Rapoartele vor cuprinde concluzii privind îndeplinirea măsurile prioritare de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor municipale, precum şi măsuri suplimentare în cazul în care apar întarzieri în implementare.

   Tabel VI-1: Indicatori de monitorizare pentru măsurile prioritare de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor municipale

   Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
   1	Grad de acoperire cu serviciu de salubrizare de 100% la nivel naţional în anul 2018
   1.1	Număr UAT-uri identificate care nu beneficiază de servicii de salubrizare şi informarea Ministerului Mediului	MDRAPFE ANRSC	Numărul de UAT-uri care nu beneficiază de serviciu de salubrizare la nivelul fiecarui judeţ şi la nivel naţional. Se calculează şi ponderea numărului de UAT-uri identificate raportat la numărul total de UAT-uri
   1.2	Număr de solicitări transmise de intrare în legalitate către UAT-urile identificate, cu menţionarea penalităţilor în caz de neconformare prevăzute în legislaţie	MDRAPFE ANRSC	Numărul de solicitări transmise pentru fiecare judeţ şi total la nivel naţional. Se calculează şi ponderea prin raportarea numărului solicitărilor transmise la numărul total de UAT-uri identificare
   1.3	Număr de UAT-uri care nu beneficiau de serviciu de salubrizare şi au încheiat contract/contracte de delegare a activităţilor serviciului de salubrizare	MDRAPFE ANRSC MM GNM	Numărul UAT-urilor care au încheiat contract/contracte de delegare a activităţilor serviciului de salubrizare la nivel de judeţ şi la nivel naţional. Se calculează şi ponderea prin raportarea numărului de UAT-uri care au încheiat contract/contracte la numărul total de UAT-uri identificate ca nu beneficiau de serviciu de salubrizare
   2	Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor reciclabile
   2.1	Număr UAT-uri identificate care nu au prevăzut în contractul de salubrizare colectarea separată a deşeurilor	MDRAPFE ANRSC	Numărul de UAT-uri care nu au prevăzut în contractul de salubrizare colectarea separată a

   Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
   	municipale în conformitate cu art. 17(1) din Legea 211/2011 cu modificările şi completările ulterioare şi informarea Ministerului Mediului		deşeurilor municipale la nivelul fiecarui judeţ şi la nivel naţional. Se calculează şi ponderea numărului de UAT-uri identificate raportat la numărul total de UAT-uri care beneficiază de serviciu de salubrizare
   2.2	Număr UAT-uri la care s-a verificat implementarea sistemului de colectare separată in conformitate cu prevederile contractului	GNM	Număr de UAT-uri la nivel de judeţ şi la nivel naţional la care s-a verificat implementarea sistemului de colectare separată. Se calculează şi ponderea numărului de UAT-uri verificate raportat la numărul total de UAT-uri care beneficiază de serviciu de salubrizare
   2.3	Număr de solicitări transmise catre UAT-urile privind intrarea în legalitate, respectiv de aplicare a obligaţiilor contractuale in ceea ce pruveste colectarea separata a deseurilor municipale	MDRAPFE ANRSC MM GNM	Numărul de solicitări transmise pentru fiecare judeţ şi total la nivel naţional. Se calculează şi ponderea prin raportarea numărului solicitărilor transmise la numărul total de UAT-uri care nu au contracte de salubrizare şi care au contracte de salubrizare dar nu au implementat sistemul de colectare separată
   2.4	Număr de UAT-uri care au început implementarea sistemului de colectare separată	MDRAPFE ANRSC MM GNM	Numărul UAT-urilor la nivel de judeţ şi la nivel naţional care au început implementarea sistemului de colectare separată. Se calculează şi ponderea prin raportarea numărului de UAT-uri care au început implementarea colectării separate la numărul total de UAT-uri identificate care nu aveau contracte de salubrizare sau aveau contracte de salubrizare dar nu aveau implementată colectarea separată
   2.5	Procedura de achiziţie publică în derulare pentru realizarea unei campanii de informare şi conştientizare la nivel naţional cu privire prevenirea, colectarea separată şi valorificarea deşeurilor municipale	MM	–

   

   VI. Indicatori de monitorizare

   Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
   3	Punerea în operare în termen cât mai scurt a proiectelor SMID
   			–
   3.1	Raport final privind identificarea cauzelor de întârziere a implementării proiectelor SMID, pentru fiecare judeţ în parte (în special a celor 14 proiecte SMID nefuncţionale), altele decât procedurile de achiziţie	MDRAPFE
   3.2	Număr de planuri de măsuri transmise către beneficiarii proiectelr SMID	MDRAPFE	–
   3.3	Plan de măsuri elaborat si aplicat la nivel naţional pentru proiectele SMID aflate în implementare, în cazul în care se constantă diferenţe mai mari de 20% între cantităţile de deşeuri actuale generate şi cantităţile estimate în Studiul de fezabilitate, diferenţe determinate de modificarea numărului populaţiei şi a indicatorului de generare a deşeurilor menajere	MDRAPFE ANRSC ADI	–
   4	Utilizarea la capacitatea şi parametrii proiectaţi a instalaţiilor de tratare a deşeurilor existente, inclusiv cele construite prin proiectele SMID
   4.1	Număr de modificări legislative care să asigure o practică unitară de gestionare a deşeurilor	MM MDRAPFE ANRSC	Numărul total de modificari legislative care trebuie implementate este 8 (a se vedea Tabel III-38)
   4.2	Număr de ghiduri, norme tehnice şi instrucţiuni privind gestionarea deşeurilor elaborate şi aprobate	MM ANPM	Numărul total de ghiduri, norme tehnice şi instrucţiuni privind gestionarea deşeurilor este 6 (a se vedea Tabel III-38)
   4.3.1	Număr de autorizaţii de mediu revizuite în conformitate cu modificările legislative, ghidurile, normele tehnice şi a instrucţiunilor	APM	–
   4.3.2	Instrucţiune de lucru elaborată privind autorizarea instalaţiilor de tratare a deşeurilor municipale, astfel încât să se evite autorizarea instalaţiilor care tratează deşeuri municipale a căror operator nu deţine contract de delegare	ANPM	–
   4.4.1	Raport elaborat privind stabilirea de indicatori de performanţă minimi ai activităţilor serviciului de salubrizare	MM ANRSC	–

   

   VI. Indicatori de monitorizare

   Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
   4.4.2	Contract-cadru de delegare a activităţilor serviciului de salubrizare care să includă indicatorii de performanţă minimi şi penalităţi pentru neîndeplinirea acestora, aprobat prin ordin comun al preşedintelui ANRSC şi al preşedintelui ANAP, în conformitate cu prevederile Legii nr. 225/2016	ANRSC ANAP
   4.4.3	Număr de contracte de delegare modificate prin introducerea indicatorilor de performanţă şi a penalităţilor stabilite prin contractul cadru-delegare	ADI APL	Număr de contracte modificate. Se calculează şi ponderea prin raportarea numărului de contracte modificate raportat la numărul total de contracte de delegare în derulare
   4.5.1	Prevedere legislativă privind obligaţia ADI de raportare anuală către ANPM a performanţelor sistemelor integrate de gestionare a deşeurilor	MM	–
   4.5.2	Ghid elaborat privind datele anuale care urmează a fi raportate de către ADI-uri	MM ANPM	–
   4.5.3	Număr rapoarte anuale de monitorizare a activităţii operatorilor de salubrizare din cadrul proiectelor SMID	ADI	Se calculează şi ponderea numărului rapoartelor anuale de monitorizare raportat la numărul total al proiectelor SMID aflate în implementare
   4.5.4	Raport anual privind funcţionarea proiectelor SMID	ANPM	–
   4.5.5	Numar anual al activităţilor de control privind modul de desfăşurare a activităţilor de colectare a deşeurilor municipale	GNM	–
   4.5.6	Numar anual al activităţilor de control privind modul de desfăşurare a activităţilor de operare a instalaţiilor de tratare a deşeurilor	GNM	–
   4.5.7	Numar anual al activităţilor de control privind aplicărea prevederii de interzicere la depozitare a deşeurilor municipale netratate, începând cu judeţele în care au fost construite instalaţii MBT cu biotratare care deservesc întreg judeţul	GNM	–
   4.5.8	Numar anual al activităţilor de control privind aplicărea prevederii	GNM	–

   

   VI. Indicatori de monitorizare

   Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
   	referitoare la interdicţia de amestecare a deşeurilor de ambalaje (colectate separat de generatori) de către operatorii de colectare şi transport, precum şi a unei penalităţi privind încălcarea acestei prevederi
   4.5.9	Număr penalităţi aplicate în cazul aruncării/abandonării deşeurilor în locuri nepermise, a gestionării necontrolate a deşeurilor municipale şi în cazul lipsei serviciului de salubrizare	APL ADI	–
   5	Responsabilitate unică şi eficace în reglementarea, monitorizarea şi controlul gestionării deşeurilor municipale
   5.1	Modificare legislativă care să asigure preluarea de către MM a tuturor responsabilităţilor privind reglementarea, monitorizarea şi controlul gestionării deşeurilor municipale	MM MDRAPFE	–
   5.2	Proceduri de achiziţie publică în derulare pentru proiecte de asistenţă tehnică privind creşterea capacităţii instituţionale a autorităţilor naţionale şi locale de mediu, precum şi a ADI- uri şi a CJ-uri	MM ANPM	–
   5.3	Număr de personal suplimentar angajat la GNM	MM	–
   5.4	Sistem de evaluare a performanţei tehnice a personalului din cadrul autorităţilor pentru protecţia mediului cu competenţe în domeniul gestionării deşeurilor (MM, ANPM, GNM, AFM şi APM) elaborat şi implementat	MM	–
   6	Asigurarea de surse de finanţare naţionale pentru îmbunăţirea şi extinderea sistemelor de gestionare a deseurilor
   6.1	OUG nr. 196/2005 modificata astfel incat sumelor colectate în urma aplicării instrumentelor economice din domeniul deşeurilor sa fie utilizate exclusiv pentru proiecte în domeniul gestionării deşeurilor	MM	–

   

   VI. Indicatori de monitorizare

   *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentate in sectiunea III.6

   

3. VI.3 Indicatori de monitorizare ai planului de acţiune al PNGD

   VI. Indicatori de monitorizare

   În tabelele de mai jos sunt prezentaţi atât indicatorii de monitorizare pentru măsurile suplimentare de guvernanţă pentru implementarea PNGD, cât şi indicatorii de monitorizare specifici pentru fiecare flux de deşeuri.

   Raportul de monitorizare, care va fi întocmit anual de ANPM, va cuprinde cel puţin:

   •  Valoarea indicatorilor de monitorizare pentru anul respectiv şi, începând cu al doilea an de monitorizare, şi pentru anii precedenţi;

   •  Valoarea ratelor de reciclare/valorificare pentru deşeurile municipale şi pentru fluxurile de deşeuri pentru anul respectiv şi, începând cu al doilea an de monitorizare, şi pentru anii precedenţi;

   •  Concluzii privind trendul îndeplinirii măsurilor şi a obiectivelor;

   •  Identificarea măsurilor neîndeplinite sau cu întarzieri în implementare şi propuneri de remediere.

     Ratele de reciclare/valorificare valorificare vor fi calculate la nivel naţional pe baza datelor deţinute de ANPM din raportările statistice şi va fi menţionat daca datele sunt estimative sau finale.

     Tabel VI-2: Indicatori de monitorizare pentru măsurile suplimentare de guvernanţă pentru implementarea PNGD

     Nr. Crt.*	Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date
     1	Completare legislativă privind clarificarea modului de calcul al ţintei privind pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea deşeurilor municipale	MM
     2	Actualizarea HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor în sensul includerii termenului de atingere a obiectivului de reducere a deşeurilor municipale biodegradabile depozitate la 35% din cantitatea totală depozitată în anul 1995, în conformitate cu ultima derogare obţinută de la CE şi revizuirea definiţiei privind tratarea deşeurilor în conformitate cu definiţia din Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor	MM
     3.1	Legea 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor modificată în sensul licenţierii tuturor operatorilor care prestează activităţi ale serviciului de salubrizare, aşa cum sunt definite prin lege	MM MDRAPFE
     3.2	HG 745/2007 privind acordarea licenţelor în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice cu modificările şi completările ulterioare modificată în sensul includerii de condiţii de licenţiere pentru toţi operatorii care prestează	MM MDRAPFE

     Nr. Crt.*	Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date
     	activităţi ale serviciului de salubrizare, aşa cum sunt acestea definite prin Legea 101/2005
     4	Număr de autorizatii pentru activităţile serviciului de salubrizare care nu se bazeaza pe un contract de delegare încheiat cu autoritatea publică locală/ADI pe teritoriul careia se prestează activitatea	APM- ANPM
     5	Prevedere legislativa care sa prevadă ca biomasa din deşeuri municipale va fi avută în vedere cu prioritate la eventualele noi scheme de sprijin pentru energii din surse regenerabile	MM
     6	Ghid de colectare separată a deşeurilor municipale care să prezinte sistemele de colectare care pot fi utilizate pentru atingerea ratelor minime de capturare a deşeurilor reciclabile şi a biodeşeurilor elaborat şi aprobat	MM, ANPM
     7.1	Ghiduri privind activităţile de tratare mecano-biologică cu biouscare, digestie anaerobă şi incinerare cu valorificare enegetică elaborate şi aprobate	MM, ANPM
     7.2	Ghid care să cuprindă condiţiile de calitate aplicabile output- ului instalaţiilor TMB (ex. RDF, SRF) pentru a putea fi coincinerate (în centrale termice, fabrici de ciment etc.) elaborat şi aprobat	MM, ANPM
     7.3	Ghid care să cuprindă parametri de calitate şi condiţiile de încetare a statutului de deşeu pentru digestatul provenit din tratarea biodeşeurilor municipale colectate separat elaborat şi aprobat	MM, ANPM, MADR
     7.4	Proiect de AT în derulare în cadrul careia sunt identificate posibilităţile de utilizare a digestatului provenit din tratarea deşeurilor municipale în agricultură şi sunt elaborate bune practici	MADR MM, ANPM
     7.5	Campanie de informare şi conştientizare la nivel naţional a posibililor utilizatori de digestat aflata în derulare	MADR MM, ANPM
     7.6	Număr staţiilor de sortare a deşeurilor colectate în amestec (rezidual şi reciclabile) în staţii de sortare pentru deşeuri colectate separat	APM ADI-uri
     8	Număr contracte de delegare a activităţilor serviciului de salubrizare modifcate în special în ceea ce priveste indicatorii de performanţă, modul de colectare separată a deşeurilor şi implementarea instrumentelor economice, dupa cum este prevazut în legislaţia în vigoare şi în PNGD.	APL-uri ADI-uri
     9	Norma naţionala privind integrarea instalaţiilor de tratare a deşeurilor realizate din fonduri private, care deţin autorizaţie de mediu dar a căror activitate nu se desfăşoară în baza unui contract de delegare din partea autorităţii publice locale	MDRAPFE ANRSC MM
     10	Număr de proiecte care care au ca principal obiectiv conştientizarea autorităţilor locale referitor la ţintele de	FADI UNCJR

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     Nr. Crt.*	Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date
     	gestionare a deşeurilor pe care le au de atins şi măsurile ce trebuie implementate pentru aceasta
     11	Număr de proiecte de asistenţă tehnică pentru Consiliile judeţene în vederea pregătirii de Aplicaţii de finanţare pentru realizarea de investiţii care să contribuie la atingerea ţintelor stabilite în PNGD	MDRAPFE
     12	Număr activitati de control privind modul de desfăşurare a activităţilor de gestionare a deşeurilor municipale, în principal în ceea ce priveşte modul de operare a instalaţiilor nou construite – MBT cu biouscare, digestoare anaerobe, incineratoare	GNM
     13.1	Proiect de asistenţă tehnică în derulare care are ca obiectiv principal imbunătăţirea sistemelor electronice de raportare a datelor privind gestionarea deşeurilor, implementate la nivelul ANPM	MM ANPM
     13.2	Proiect de asistenţă tehnică în derulare care să aibă ca obiective:	MM ANPM
     13.3	Studiu elaborat la nivel naţional privind gradul actual de aplicare a compostării individuale şi impactul utilizării acestei metode asupra indicatorului de generare a deşeurilor menajere de către populaţie	MM ANPM
     14	Număr rapoarte ale sistemelor de gestiune a datelor existente (SIM şi ELSYS) accesibile tuturor factorilor interesaţi (pe categorii de deşeuri, categorii de operaţii etc.)	MM ANPM
     15	Număr UAT-uri care au implementat instrumentul „plăteşte pentru cât arunci” in combinaţie cu extinderea sistemului de colectare separată din poarta in poarta a deşeurilor reciclabile, în mediul urban, în zona de case, pentru deşeurile de hârtie/carton, plastic/metal şi biodeşeuri	APL-uri ADI

     •  determinarea compoziţiei deşeurilor municipale, pe categorii de deşeuri;

     •  determinarea indicatorilor de generare a deşeurilor menajere din mediul urban şi mediul rural;

     •  instruirea operatorilor de salubrizare privind încadrarea deşeurilor în lista europeană a deşeurilor şi determinarea operaţiilor de gestionare a deşeurilor

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentate in sectiunea III.6

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     Tabel VI-3: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile municipale

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Toată populaţia ţării, atât din mediul urban cât şi din mediul rural, este conectată la serviciu de salubrizare
     1.1	Număr de UAT-uri care au încheiat contracte de salubrizare	APL ADI	–
     2	Creşterea gradului de pregătire pentru reutilizare şi reciclare prin aplicarea ierarhiei de gestionare a deşeurilor
     2.1	Număr de centre nou create pentru pregătirea pentru reutilizare a deşeurilor municipale	APL ADI	Numărul de centre va fi raportat pe judet/municipiul Bucureşti
     2.2	Rata de capturare a deşeuri reciclabile prin colectare separată	APL ADI	Rata de capturare se calculează la nivel de judeţ/municipiul Bucureşti pentru fiecare tip de deşeu reciclabil (deşeuri de hârtie şi carton, deşeuri de plastic, deşeuri sticlă, deşeuri de metal şi deşeuri de lemn) prin raportarea cantităţii de deşeuri colectată separat la cantitatea totală generată a deşeului respectiv
     2.3	Număr UAT-uri care au implementata colectarea separată a deşeurilor reciclabile din poartă în poartă pentru cel puţin un tip de material	APL ADI
     2.4	Rata de capturare a biodeşeurilor menajere şi similare prin colectare separată	APL ADI	Rata de capturare se calculează la nivel de judeţ/municipiul Bucureşti pentru biodeşeuri menajere şi similare prin raportarea cantităţii de deşeuri colectate separat la cantitatea totală generată
     2.5	Rata de capturara a deseurilor verzi din parcuri şi gradini prin colectare separat în vederea reciclării	APL ADI	Rata de capturare se calculează la nivel de judeţ/municipiul Bucureşti pentru deşeurile verzi din parcuri şi gradini prin raportarea cantităţii de deşeuri colectate separat la cantitatea totala generată
     2.6	Capacităţi noi de sortare a deşeurilor colectate separat prin transformarea instalaţiilor de sortare a deşeurilor municipale în amestec în instalaţii de sortare a deşeurilor reciclabile colectate	APL ADI	Capacităţile de sortare a deşeurilor colectate separat prin transformarea instalaţiilor existente de sortare a deşeurilor municipale în amestec în instalaţii de sortare a deşeurilor reciclabile colectate (număr de

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     			instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an)
     2.7	Capacităţi noi de sortare a deseurilor reciclabile colectate separat	APL ADI	Capacităţi noi de sortare date în operare (număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an)
     2.8	Capacităţi noi de digestie anaerobă	APL ADI	Capacitati noi de digestie anaeroba date in operare (numar de instalatii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an)
     2.9	Capacitati noi de compostare în grămadă pentru deşeurile verzi din parcurile şi grădinile publice	APL ADI	Capacităţi noi de compostare deşeuri verzi (număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an)
     3	Reducerea cantităţii depozitate de deşeuri biodegradabile municipale
     3.1	Reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate raportat la cantitatea de deşeuri biodegrabile municipale depozitate în anul 1999	APL ADI	Se calculează procentual la nivel de judeţ/municipiul Bucureşti Datele la nivel de UAT-uri vor fi agregate la nivel de judeţ/municipiul Bucureşti, respectiv la nivel naţional
     4	Depozitarea numai a deşeurilor supuse în prealabil unor operaţii de tratare
     4.1	Capacităţi noi de instalaţii de tratare mecano-biologică cu biouscare	APL ADI	Capacităţi noi de instalaţii de tratare mecano-biologică cu biouscare (număr de instalaţii, capacitatea fiecare instalaţii şi capacitate totală în tone/an)
     4.2	Capacitate noua de incinerare cu valorificare energetică care va deservi municipiul Bucureşti	PMB	Capacitatea instalaţiei dată în operare
     4.3	Număr contracte cu operatorii economici care asigură gestionarea deşeurilor stradale modificate astfel încât deşeurile stradale a căror tratare este fezabilă din punct de vedere tehnic să fie predate spre tratare la instalaţiile de tratare mecano-biologică sau incinerare cu valorificare energetică	APL ADI	/

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     5	Creşterea gradului de valorificare energetică a deşeurilor municipale
     5.1	Ponderea cantităţii de SRF şi RFD rezultate de la tratarea mecano- biologică coincinerată	APL ADI	Raportarea cantităţii totale de SRF şi RFD rezultate de la tratarea mecano-biologică coincinerata la cantitatea totală rezultată în urma procesului de tratare mecano-biologică
     6	Depozitarea deşeurilor numai în depozite conforme
     6.1	Capacităţi de depozitare nou construite	APL ADI	Capacităţi de depozite conforme construire în judeţele în care nu au fost încă implementate proiecte SMID şi nu există capacităţi suficiente de depozitare şi extinderea capacităţilor de depozitare existente
     6.2	Număr celulele de depozitare închise pe măsura epuizării capacităţii	APL ADI	Se va calcula şi ponderea numărului celulelor de depozitare închise raportat la numărul celulelor care au epuizat capacitatea
     6.3	Colectarea separată şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor periculoase menajere	APL ADI	Se va calcula şi ponderea numărului de depozite închise raportat la numărul total al depozitelor neconforme care au sistat activitatea de depozitare
     7	Colectarea separată şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor periculoase menajere
     7.1	Număr de contracte de delegare a activităţii de colectare şi transport care cuprind obligaţii privind colectarea separată, stocarea temporară şi asigurarea eliminării deşeurilor periculoase menajere	APL ADI	Se va calcula şi ponderea numărului contractelor cu obligaţii privind colectarea separată, stocarea temporară şi asigurarea eliminării deşeurilor periculoase menajere din numărul total de contracte de colectare şi transport
     7.2	Număr centre noi de colectare pentru fluxurile speciale de deşeuri (deşeuri periculoase menajere, deşeuri voluminoase, deşeuri din construcţii şi demolări de la populaţie, deşeuri verzi etc.), cel puţin câte unul în fiecare oraş	APL ADI	–
     8	Colectarea separată şi tratarea corespunzătoare a deşeurilor voluminoase
     8.1	Număr de contracte de delegare a activităţii de colectare şi transport a care cuprind obligaţii privind colectarea separată, stocarea	APL ADI	Se va calcula şi ponderea numărului contractelor cu obligaţii privind privind colectarea separată, stocarea

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     	temporară şi asigurarea valorificării deşeurilor voluminoase		temporară şi asigurarea valorificării deşeurilor voluminoase din numarul total de contracte de colectare si transport
     9	Încurajarea utilizării în agricultură a materialelor rezultate de la tratarea biodeşeurilor (compostare şi digestie anaerobă)
     9.1	Număr campanii de informare şi conştientizare la nivel judeţean şi naţional prin difuzarea de mesaje de interes public privind încurajarea utilizării în agricultură a compostului şi digestatului	MM MADR APL ADI	–
     10	Dezvoltarea cadrului legislativ privind deşeurile alimentare, inclusiv uleiul uzat alimentar
     10.1	Modificări legislative prin gestionarea deşeurilor alimentare, inclusiv a uleiului uzat alimentar	MM MADR	–

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentate in sectiunea III.7

     Tabel VI-4: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile de ambalaje

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Creşterea gradului de valorificare/reciclare a deşeurilor de ambalaje
     1.1	Capacităţi de reciclare noi pentru ambalajele de lemn, sticla şi plastic astfel încât să se asigure atingerea ţintelor de reciclare pentru anul 2025	APM	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an pentru fiecare tip de material
     2	Definiţii clare în legislaţie a termenilor privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje
     2.1	Legea nr. 249/2015 completată cu definiţia deşeurilor de ambalaje municipale şi detalierea definiţiei privind introducere pe piaţa naţională a unui produs	MM
     3	Definirea în mod clar în legislaţie a rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul schemei de responsabilitate extinse a producătorului
     3.1	Legea nr. 249/2015 modificată în ceea ce priveşte responsabilitatea producătorilor, individuală şi colectivă astfel încat să se asigure corelarea cu prevederile legislaţiei europene	MM

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     3.2- 3.3	Legea nr. 249/2015 şi actele de reglementare subsecvente modificate şi completate în sensul clarificării responsabilităţilor de natură organizaţională şi financiară care revin organizaţiilor de transfer a responsabilităţii (OTR-uri) şi a mecanismului de colaborare cu autorităţile publice locale	MM
     3.4	Legislaţia privind salubrizarea (Legea 101/2005 şi actele de reglementare subsecvente) şi legislaţia specifice pentru ambalaje şi deşeuri de ambalaje (Legea 249/2015 şi actele de reglementare subsecvente) corelate în ceea ce priveşte responsabilităţile gestionării deşeurilor de ambalaje	MM MDRAPFE, ANRSC
     4	Funcţionarea eficientă a schemei de responsabilitate extinsă a producatorului
     4.1	Sistemul competitiv al organizaţiilor colective – „clearinghouse” stabilit şi funcţional	MM
     4.2	Număr de acordurilor oficiale de colaborare încheiate între OTR-uri şi UAT-uri/ADI-uri	OTR-uri ADI	Se calculează şi ponderea numărului UAT-uri care beneficiază de acorduri oficiale de colaborare încheiate cu OTR- uri raportat la numărul total de UAT-uri la nivel judeţean şi la nivel naţional
     4.3	Număr campanii de educaţie ecologică şi colectare separată iniţiate de către Ministerul Mediului care au fost finanţate şi de către OTR-uri	MM OTR-uri	–
     5	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje
     5.1	Ordinul de ministru privind procedura de raportare a datelor privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje elaborat şi aprobat	MM

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     Tabel VI-5: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile de echipamente electrice şi electronice

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Creşterea ratei de colectare separată a DEEE
     1.1 – 1.2	Număr puncte noi pentru colectarea DEEE	APL OTR	Număr puncte noi pentru colectarea DEEE la nivel judeţean/municipiul Bucureşti şi la nivel naţional
     1.3	Număr campanii de conştientizare a populaţiei privind importanţa colectării selective a DEEE	OTR-
     2	Creşterea gradului de valorificare a DEEE
     2.1	Ponderea cantităţii de DEEE valorificate raportat la cantitatea colectată	Producători OTR	Ponderea se calculeaza la nivel naţional
     3	Corelarea legislaţiei în ceea ce priveşte responsabilitatea colectării DEEE de la populaţie
     3.1	Legislaţia specifică pentru DEEE (OUG nr. 5/2015 şi actele de reglementare subsecvente) corelate cu legislaţia privind salubrizarea (Legea 101/2005 şi actele de reglementare subsecvente) în ceea ce priveşte responsabilitatea colectării DEEE provenite de la gospodăriile particulare	MM
     4	Definirea în mod clar în legislaţie a rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul schemei responsabilitătii extinse a producătorului
     4.1	Legislaţia actuală completată cu prevederi clare privind responsabilităţile organizaţionale şi financiare a producătorilor în cadrul schemei de responsabilitate extinsă	MM
     5	Funcţionarea eficientă a schemei de responsabilitate extinsă a producatorului
     5.1	Sistemul competitiv al organizaţiilor colective – „clearinghouse” stabilit şi funcţional	MM
     5.2	Număr de acordurilor oficiale de colaborare incheiate între OTR-uri şi UAT-uri/ADI	OTR ADI	Se calculează si ponderea numărului UAT-uri care beneficiază de acorduri oficiale de colaborare încheiate cu OTR- uri raportat la numărul total de UAT-uri la nivel judeţean şi la nivel naţional

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     4.3	Număr campanii de educaţie ecologică şi colectare separată iniţiate de către Ministerul Mediului care au fost finantate si de catre OTR-uri	MM OTR	–
     6	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind DEEE
     5.1	Legislaţie modificată în ceea ce priveşte simplificarea sistemului de raportare a datelor privind EEE şi DEEE, care va ţine seama de cele 6 categorii EEE prevăzute în anexa nr. 5 la OUG 5/2015	MM

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     Tabel VI-6: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile de baterii şi acumulatori

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Asigurarea unui nivel ridicat de colectare a deşeurilor de B A
     1.1 – 1.2	Număr puncte noi pentru colectarea DEEE, utilizate şi pentru colectarea deşeurilor de B A portabili	APL OTR	Număr puncte noi pentru colectarea DEEE si a A portabili la nivel judeţean/municipiul Bucureşti şi la nivel naţional
     1.3	Număr campanii de conştientizare/ informare a utilizatorilor de B A privind importanţa colectării separate a deşeurilor de B A şi a gradului de periculozitate determinat de prezenţa substanţelor periculoase în B A	OTR
     2	Asigurarea unui grad ridicat de reciclare a deşeurilor de deşeurilor B A
     2.1	Capacitati noi de reciclare pentru deşeurile de B A	APM	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an
     3	Definirea în mod clar în legislaţie a rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul schemei responsabilitătii extinse a producătorului
     3.1	Legislaţia actuală completată cu prevederi clare privind responsabilităţile organizaţionale şi financiare a producătorilor în cadrul schemei de responsabilitate extinsă	MM
     4	Funcţionarea eficientă a schemei de responsabilitate extinsă a producatorului
     4.1	Sistemul competitiv al organizaţiilor colective – „clearinghouse” stabilit şi funcţional	MM

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     4.2	Număr de acordurilor oficiale de colaborare incheiate între OTR-uri şi UAT-uri/ADI-uri	OTR-uri ADI	Se calculează si ponderea numărului UAT-uri care beneficiază de acorduri oficiale de colaborare încheiate cu OTR- uri raportat la numărul total de UAT-uri la nivel judeţean şi la nivel naţional
     4.3	Număr campanii de educaţie ecologică şi colectare separată iniţiate de către Ministerul Mediului care au fost finantate si de catre OTR-uri	MM OTR	–
     5	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind deşeurilor de B A
     5.1	Legislaţie modificată în ceea ce priveşte simplificarea sistemului de raportare a datelor privind deşeurile de B A	MM

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     Tabel VI-7: Indicatori de monitorizare pentru vehiculele scoase din uz

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Asigurarea unui nivel ridicat de valorificare a VSU
     1.1	Reţea de colectare a VSU suficient de dezvoltată şi corespunzător repartizată în teritoriu	APM Producătorii şi/sau distribuitorii de VSU	Se va analiza distribuţia la nivel naţional a centrelor de colectare a VSU
     1.2	Număr controale privind activităţile de colectare/tratare a VSU, care trebuie să se conformeze specificaţiilor tehnice prevăzute în Anexa 2 din Legea nr. 212/2015	GNM
     1.3	Metodologie privind urmărirea realizării de către operatorii economici a obiectivelor de reutilizare/ reciclare respectiv reutilizare/ valorificare elaborata si aprobata	MM ANPM

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     2	Îmbunătăţirea funcţionării schemei de responsabilitate extinsă a producătorului
     2.1	Raport privind analiza opţiunii de utilizare a sistemului colectiv în cadrul schemei de responsabilitate extinsă a producătorului	MM Producătorii şi distribuitorii de VSU
     2.2	Legislaţie modificată privind implementarea autorizării sistemelor individuale, astfel încât să se asigure o gestionarea a VSU cât mai eficientă şi ecoraţională	MM
     3	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind VSU
     3.1	Legislaţie modificată în ceea ce priveşte îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind VSU, inclusiv prin implicarea producătorilor în procesul de raportare şi validare a datelor	MM

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     Tabel VI-8: Indicatori de monitorizare pentru anvelope uzate

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Gestionarea deşeurilor de anvelope cu respectarea ierarhiei de gestionare a deşeurilor
     1.1	Număr programe privind creşterea ponderii valorificării materiale a anvelopelor uzate cu 30% prin utilizarea acestora, în special, în domeniul construcţiilor rutiere, utilizarea pudretei de cauciuc în mixturile asfaltice şi la diferite tipuri de pavele decorative	ME MM	Număr de programe derulate
     1.2	Număr centre noi de reşapare şi îinstalaţii de reciclare a deşeurilor de anvelope	APM-uri Producătorii de anvelope şi OTR	Număr de centre/instalaţii, capacitatea fiecărui centru/instalaţie şi capacitate totală în tone/an
     2	Actualizarea cadrului legislativ privind gestionarea deşeurilor de anvelope
     2.1	Legislaţie actuală privind gestionarea deşeurilor de anvelope actualizată, inclusiv includerea de obiective noi de colectare, reciclare şi valorificare	MM

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     		Producătorii şi distribuitorii de VSU

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     Tabel VI-9: Indicatori de monitorizare pentru uleiuri uzate

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Gestionarea uleiurilor uzate respectarea ierarhiei de gestionare a deşeurilor
     1.1	Raport/studiu privind analiza posibilităţii creării unui sistem colectiv de gestionare a uleiurilor uzate la nivel naţional	Producătorii şi importatorii de uleiuri MM
     1.2	Număr puncte de colectare uleiuri uzate	APM	Numar puncte de colectare în fiecare judeţ prin magazine şi companii specializate a uleiurilor uzate (ateliere auto, staţii de carburanţi)
     1.3	Capacităţi noi de reciclare a uleiurilor uzate	ANPM	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an
     2	Actualizarea cadrului legislativ privind gestionarea uleiurilor uzate
     2.1	Legislaţie modificată care să cuprindă obiective privind gestionarea uleiurilor uzate pe care trebuie să le îndeplinească factorii responsabili, individual sau prin terţi	MM
     3	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind uleiurile uzate
     3.1	Legislaţie modificată în ceea ce priveşte îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind uleiurile uzate, prin includerea în sistemul de raportare pe lângă colectori şi a tuturor operatorilor economici care introduc pe piaţă uleiuri, precum şi a generatorilor de uleiuri uzate	MM

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     Tabel VI-10: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile din construcţii şi desfiinţări

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Elaborare şi aprobarea cadrului legislativ privind gestionarea DCD
     1.1	Legislaţie specifică privind gestionarea DCD elaborată si aprobată	MM
     2	Creşterea gradului de reutilizare şi reciclare a deşeurilor din construcţii şi desfiinţări
     2.1	Capacităţi noi de tratare (concasare) a DCD	APM-uri	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an
     2.2	Norme tehnice elaborate şi aprobate privind calitatea materialului rezultat în urma tratării deşeurilor din construcţii şi desfiinţări (încetarea statutului de deşeu)	MM
     2.3	Număr controale privind interzicerea la depozitele de deşeuri municipale a DCD valorificabile	GNM
     2.4	Număr controale din partea autorităţilor privind abandonarea DCD	APL-uri
     2.5	Proiect de asistenţă tehnică in derulare care să aibă ca obiectiv definirea unei politici publice privind utilizarea agregatelor secundare versus agregatele naturale	MM MAP
     3	Asigurarea capacităţilor de eliminare pentru DCD care nu pot fi valorificate
     3.1	Număr de depozite noi pentru deşeuri inerte	APM	Număr de depozite pentru deşeuri inerte, capacitatea fiecărui depozit şi capacitate totală
     4	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind DCD
     4.1	Proceduri de raportare, verificare şi validare a datelor privind DCD corelat cu responsabilităţile stabilite prin legislaţia specifică elaborate şi aprobate	MM

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     Tabel VI-11: Indicatori de monitorizare pentru nămolurile rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Planificarea gestionării nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti
     1.1	Strategia Naţională privind Gestionarea Nămolurilor actualizată şi aprobată	MM
     2	Gestionarea durabilă a nămolurilor rezultate de la staţiile de epurare orăşeneşti
     2.1	Capacităţi noi de valorificare materială şi energetică a nămolului	APM	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an, separat pentru valorificarea materiala si valorificarea energetica
     2.2	Capacităţi noi de eliminare a nămolului	APM	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an
     2.3	Norme tehnice elaborate şi aprobate privind calitatea nămolului provenit din staţiile de epurare	MM MAP
     2.4	Număr de bonificaţii acordate pentu utilizarea nămolului în agricultură şi la reabilitarea terenurilor abandonate şi degradate	MM MAP MADR
     3	Definirea clară a responsabilităţilor în ceea ce priveşte managementul nămolurilor atunci când sunt utilizate în agricultură
     3.1	Legislatie completată cu definiţie clară a responsabilităţilor în ceea ce priveşte managementul nămolurilor atunci când sunt utilizate în agricultură
     4	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind nămolurile
     4.1	Legislaţie actuală modificată în ceea ce priveşte îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind cantităţile de nămoluri generate şi modul de gestionare a acestora, care să aiba în vedere inclusiv stabilirea unei forme de colaborare între Ministerul Mediului şi Ministerul Apelor şi Pădurilor	MM MAP

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     Tabel VI-12: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile cu conţinut de PCB

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Revizuirea cadrului legal privind gestionarea echipamentelor şi deşeurilor cu conţinut de PCB
     1.1 – 1.4	Legislaţie modificată care asigură respectarea tuturor prevederilor Directivei 96/59/CE	MM
     2	Eliminarea utilizării PCB în echipamente până în 2025
     2.1	Număr echipamente aflate în funcţionare cu conţinut de PCB în volum mai mare de 5 dm3 şi concentraţie mai mai mare de 50 ppm (0,005%) decontaminate şi/sau eliminate	APM	Număr de echipamente decontaminate şi/sau în fiecare judet şi la nivel naţional
     2.2- 2.3	Scheme de colectare şi eliminare, inclusiv plan de acţiune pentru echipamentele cu concentraţii de PCB mai mici de 500 ppm (0,05%) dar mai mari de 50 ppm (0,005%) şi un volum mai mic de 5 dm3 elaborate	MM ANPM
     3	Gestionarea durabilă a deşeurilor cu conţinut de PCB într-o concentraţie mai mare de 50 ppm (0,005%)
     3.1- 3.2	Numar echipamente echipamente cu conţinut de PCB scoase din uz eliminate	APM Operatori economici deţinătorii de echipamente cu conţinut de PCB	Număr de echipamente eliminate în fiecare judet şi la nivel naţional

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     Tabel VI-13: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile cu conţinut de azbest

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Gestionarea durabilă a materialelor şi deşeurilor de azbest
     1.1	Procedură pentru identificarea, înregistrarea şi monitorizarea materialelor cu conţinut de azbest elaborată şi aprobată	MM ANPM
     1.2	Norme tehnice elaborate privind filierele optime pentru gestionarea deşeurilor cu azbest, în funcţie de	MM

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     	tipul şi caracteristicile acestora, elaborate
     1.3- 1.4	Număr centre noi colectare a deşeurilor cu continut de azbest	APM	Număr de centre la nivel judeţean/municipiul Bucureşti şi total naţional

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     Tabel VI-14: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare şi din activităţi veterinare

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Gestionarea durabilă a deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor sanitare
     1.2	Capacităţi noi de tratare a deşeurilor medicale, în special de instalaţii de tratare termică la temperaturi scăzute, în sistem centralizat sau la nivelul unităţilor sanitare	APM	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an
     3	Actualizarea legislaţiei în domeniul gestionării deşeurilor medicale
     3.1	Legislaţie specifică pentru deşeurile medicale modificată/completată astfel încât să se asigure corelarea cu legislaţia de deşeuri	MS INSP
     4	Reglementarea gestionării deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor veterinare
     4.1	Cadrului legislativ privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile unităţilor veterinare elaborat si aprobat	ANSVA MM
     5	Planificarea gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală
     5.1	Număr de instruiri organizate ale personalului implicat în gestionarea deşeurilor medicale	MS ISP	Număr de instruiri pe judeţ/ municipiul Bucureşti. Ponderea numărului de instruiri raportat la unităţile sanitare din judeţ/ municipiul Bucureşti
     6	Întărirea capacităţii instituţionale privind gestionarea deşeurilor medicale
     6.1	Legislaţie modificată care să cuprindă modificarea sistemului de raportare a datelor privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare astfel	MS MM

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     	încât să fie corelat cu legislaţia de deşeuri şi lista europeană a deşeurilor
     7	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor atât privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare, cât şi privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor veterinare
     7.1	Legislaţie modificată care să cuprindă modificarea sistemului de raportare a datelor privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare astfel încât să fie corelat cu legislaţia de deşeuri şi lista europeană a deşeurilor	MS MM
     5.2	Procedură de raportare a datelor privind deşeurile rezultate din activităţile unităţilor veterinare aprobata	ANSVA ADI

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     Tabel VI-15: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile industriale

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Gestionarea durabilă a deşeurilor industriale nepericuloase
     1.1	Capacităţi noi de tratare şi valorificare a deşeurilor industriale nepericuloase	APM	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an pe tip de activitate de tratare
     1.2	Capacităţi de eliminare a deşeurilor nepericuloase rezultate de la industria prelucrătoare	APM	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an pe tip de activitate de eliminare
     1.3	Număr depozite de deşeuri nepericuloase închise care au sistat operarea şi nu au fost încă închise	APM	Se calculează şi ponderea raportat la numărul total de depozite care trebuie închise
     2	Gestionarea durabilă a deşeurilor industriale periculoase
     2.1	Capacităţi noi de tratare şi valorificare a deşeurilor industriale periculoase	APM	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an pe tip de activitate de tratare
     2.2	Capacităţi de eliminare a deşeurilor periculoase	APM	Număr de instalaţii, capacitatea fiecărei instalaţii şi capacitate totală în tone/an pe tip de activitate de eliminare

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     2.3	Număr depozite de deşeuri periculoase închise care au sistat operarea şi nu au fost încă închise	APM	Se calculează şi ponderea raportat la numărul total de depozite care trebuie închise
     3	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor atât privind deşeurile industriale periculoase şi nepericuloase
     3.1	Sistemul electronic de monitorizare a datelor privind deşeurile periculoase din cadrul SIM actualizat şi dezvoltat	ANPM

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     Tabel VI-16: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile din agricultură, silvicultură şi pescuit

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Gestionarea durabilă a deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit
     1.2	Număr controale privind depozitarea deşeurilor netratate provenite din agricultură, silvicultură şi pescuit	GNM
     2	Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor atât în ceea ce priveşte generarea, cât şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit
     2.1	Legislaţie modificată referitor la îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor privind deşeurile din agricultură, silvicultură şi pescuit – bază de date care să cuprindă atât informaţii privind cantităţile de deşeuri generate, cât şi modul de gestionare a acestora, inclusiv detalii privind instalaţiile de gestionare	MM ANPM INS

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     Tabel VI-17: Indicatori de monitorizare pentru transferul deşeurilor

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     1	Asigurarea dreptului de preempţiune de către operatorii instalaţiilor de valorificare a deşeurilor pentru deşeurile generate în România
     1.1	Legea nr. 211/2011 completată în sensul ca operatorii instalaţiilor de	MM

     Nr. Crt.*	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
     	valorificare a deşeurilor (inclusiv instalaţiile de coincinerare) trebuie să asigure dreptul de preempţiune pentru deşeurile generate în România
     2	Reducerea la maxim a transferurilor ilegale de deşeuri
     2.1	Număr de inspecţii la transferurile de deşeuri, inclusiv acele transferuri care nu necesită notificarea prealabilă (deşeurile din Lista Verde)	GNM
     2.2	Sistemul electronic de monitorizare a transferurilor deşeurilor în/din/în interiorul UE din cadrul SIM actualizat şi dezvoltat	GNM

     

     VI. Indicatori de monitorizare

     *Numerotarea este corelata cu cea a masurilor prezentata in sectiunea III.7

     

4. VI.4 Indicatori de monitorizare aferenţi instrumentelor economice

   VI. Indicatori de monitorizare

   În tabelul de mai jos sunt prezentaţi indicatorii de monitorizare pentru măsurile de îmbunăţire a eficacităţii implementării instrumentelor ecoomice.

   Tabel VI-18: Indicatori de monitorizare aferenţi instrumentelor economice

   Nr. Crt.	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
   1	Îmbunăţirea eficacităţii instrumentului economic referitor la pungile de plastic
   1.1	Modificarea Legii nr. 249/2016 în sensul interzicerii, începând cu data de 1 iulie 2018, a introducerii pe piaţa naţională a pungilor de transport din plastic subţire şi foarte subţire cu mâner şi a interzicerii, începând cu data de 1 ianuarie 2019, comercializării pungilor de transport din plastic subţire şi foarte subţire cu mâner	MM	–
   1.2	OUG nr. 106/2005 modificată în ceea ce priveşte ecotaxa pentru pungile din plastic astfel: Aplicarea taxei pentru pungile de transport din plastic cu o grosime a peretelui mai mare de 50 microni; Impunerea obligaţiei de plată a taxei asupra comercianţilor cu amănuntul/supermarket-urilor (şi nu asupra producătorilor); Creşterea nivelului taxei: cel puţin la un nivel dublu în 2018, la valoarea planificată iniţial de 0,2 lei/pungă şi dublarea taxei din nou în 2019, la 0,4 lei/pungă.	MM
   1.3	Numărul activităţilor de control în ceea ce priveşte introducerea şi comercializarea pe piaţa naţională a pungilor de transport din plastic subţire şi foarte subţire, respectiv a aplicării ecotaxei pentru celelalte categorii de pungi de transport din plastic	AFM GNM	Se va raporta atât numărul anual de controale efectuate de AFM, cât şi numărul de controale efectuate de GNM

   Nr. Crt.	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
   2	Implementarea eficace a taxei de depozitare în vederea creşterii cantităţii de deşeuri municipale reciclate
   2.1	Metodologia de aplicare a taxei de depozitare, inclusiv a unei metodologii pentru fluxul financiar aferent colectării taxei, elaborată şi aplicată	MM	–
   2.2	Raport de analiza a posibilităţii aplicării de scutiri de la plata taxei de depozitare, pentru anumite tipuri deşeuri elaborat	MM ANPM	–
   2.3	Număr de UAT-uri care au modificat tarifele activităţilor de tratate a deşeurilor prin includerea contravalorii taxei de depozitare, calculată pe baza indicatorilor de performanţă minimi	APL ADI	Numărul de UAT-uri care au modificat tarifele activităţilor de tratate a deşeurilor la nivel judeţean şi la nivel naţional. Se calculează şi ponderea numărului acestor UAT-uri din total număr UAT-uri
   2.4	Număr de UAT-uri care au modificat tariful plătit de către utilizatorii serviciului de salubrizare, pe baza tarifelor activităţilor serviciului, care includ contravalorea taxei de depozitare, calculată pe baza indicatorilor de performanţă minimi	APL ADI	Numărul de UAT-uri are au modificat tariful utilizatorilor la nivel judeţean şi la nivel naţional. Se calculează şi ponderea numărului acestor UAT-uri din total număr UAT-uri
   3	Implementarea eficace a penalitaţii plătită de unităţile administrativ-teritoriale pentru neîndeplinirea ţintei de reducere a cantităţii de deşeuri municipale depozitate
   3.1	OUG nr. 106/2005 modificată în ceea ce priveşte valoarea contribuţiei/penalităţii pentru neîndeplinirea obligaţiilor de reciclare/valorificare a deşeurilor de ambalaje atât pentru productori, cât şi pentru OTR-uri trebuie să fie redusă, rămânând însă mai mare decât costurile maxime de gestionare a deşeurilor de ambalaje	MM	–
   3.2	Raport elaborat privind analiza oportunităţii renunţării la penalităţile plătite de producătorii de ambalaje /OTR şi UAT la momentul la care măsurile propuse în PNGD referitoare la schema răspunderii extinse a a producătorilor de ambalaje, taxa de depozitare, instrumentul „plăteşte pentru cât arunci” sunt implementate	MM ANPM	–

   

   VI. Indicatori de monitorizare

   Nr. Crt.	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
   4	Implementarea eficace a penalitaţii plătită de unităţile administrativ-teritoriale pentru neîndeplinirea ţintei de reducere a cantităţii de deşeuri municipale depozitate
   4.1	Metodologie elaborata şi aprobată privind clarificarea responsabilităţilor referitoare la ţinta de reducere a cantităţii de deşeuri municipale depozitate, respectiv de plată a penalităţii în cazul municipiul Bucureşti, unde, în conformitate cu prevederile legale, responsabilitatea gestionării deşeurilor municipale este împărţită între primăriile de sector şi Primăria Municipiului Bucureşti	MM AFM
   4.2	Mecanism de control/ procedura de verificare a datelor raportate de UAT elaborat şi aprobat	MM GNM AFM
   4.3	Numărul activităţilor de control în ceea ce priveşte îndeplinirea ţintei de către UAT	AFM GNM	Se va raporta atât numărul anual de controale efectuate de AFM, cât şi numărul de controale efectuate de GNM
   5	Implementarea eficace a instrumentului „plăteşte pentru cât arunci”
   5.1	Legea nr. 101/2006 şi Ordinul preşedintelui ANRSC 82/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor modificate în sensul introducerii obligativităţii pentru administraţiile publice locale să aplice instrumentul „plăteşte pentru cât arunci” atât pentru deşeurile menajere, cât si pentru deşeurile similare	MM ANRS
   5.2	Ghid privind modul de aplicare a instrumentului „plăteşte pentru cât arunci” elaborat şi aprobat	MM, ANPM	–
   5.3	Număr de campanii de informare şi conştientizare a generatorilor privind implementarea instrumentului „plăteşte pentru cât arunci”	APL ADI
   5.4	Număr contracte de salubrizare existente modificate în sensul introducerii prevederilor legate de implementarea instrumentului „plăteşte pentru cât arunci”, în	APL ADI	Se calculează şi ponderea raportat la numărul total de contracte existente

   

   VI. Indicatori de monitorizare

   Nr. Crt.	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
   	conformitate cu prevederile legale în vigoare
   5.5	Numărul anual de controale privind verificarea implementării de către UAT-uri şi operatori de salubrizare a instrumentului „plăteşte pentru cât arunci”	GNM

   

   VI. Indicatori de monitorizare

   

5. VI.5 Indicatori de monitorizare ai PNPGD

În tabelele de mai jos sunt prezentaţi atât indicatorii de monitorizare pentru măsurile de prevenire a generarii generării fluxurilor de deşeuri prioritare, cât si pentru prevenirea generării fluxurilor speciale de deşeuri, prezentate în secţiunea V.

VI. Indicatori de monitorizare

Monitorizarea acestor măsuri, precum si a obiectivelor strategice a PNPGD va fi parte a Raportului anual de monitorizare elaborat de către ANPM.

Tabel VI-19: Indicatori de monitorizare pentru prevenirea generării fluxurilor de deşeuri prioritare

Nr. Crt.	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
1	Reducerea cu 10% a deseurilor menajere şi similare generate pe locuitor până în 2025, raportat la anul 2017
1.1	Rata de reducere a deseurilor menajere si similare raportat la anul 2017	ANPM	Se raporteaza indicatorul de generare a deseurilor menajere si similare pentru anul aferent monitorizarii la indicatorul de generare a deseurilor menajere si similare aferent anului 2017
1.2	Ghid metodologic privind compostarea în sistem individual elaborat şi aprobat	MM ANPM
1.3	Număr de personal instruit din cadrul APL-urilor/ADI privind compostarea individuală	APL ADI	Se calculează şi ponderea numărului de personal instruit din numărul total de personal
1.4	Studiul elaborat privind ponderea risipei alimentare din total deşeurilor menajere şi similabile, pe medii precum şi ponderea risipei alimentare din totalul deşeurilor alimentare	MADR
1.5	Studiu de specialitate şi modificări legislative privind interzicerea fixării datei durabilităţii minimale pentru anumite categorii de mărfuri	ANSVA MARD
1.6	Număr de controale privind risipa de alimente în sectorul serviciilor de catering pe care le administrează şi aplicarea principiului „prevenire deseurilor alimentare” în achiziţiile publice	APL-uri

Nr. Crt.	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
1.7	Număr de campanii de informare şi conştientizare privind risipa alimentară	MADR MM ANVSA
1.8	Politică promovată privind consumul eco-responsabil a hârtiei de birou în cadrul administraţiei publice	MM
1.9	Politică promovată privind dezvoltarea unui sistem de refuz a pliantelor publicitare printate (STOP PUBLICITATE)	MM
1.10	Număr de campanii de de sensibilizare în ceea ce priveşte consumul eco-responsabil al hartiei	MM APL
1.11	Programa şcolară pentru învăţământul preuniversitar modificată în sensul introducerii de tematici cu privire la prevenirea generării deşeurilor	MEN
2	Decuplarea creşterii cantităţii de deşeuri de ambalaje de creşterea economică, respectiv creşterea cantităţii de deşeuri de ambalaje în anul 2025 faţă de anul 2017 cu cel puţin 10% mai mică decât creşterea PIB pentru această perioadă
2.1	Rata de creştere a cantităţii de deşeuri de ambalaje raportat la anul 2017	ANPM	Rata de creştere a cantităţii de deşeuri de ambalaje raportat la anul 2017 se raportează la creşterea PIB pentru aceeasi perioadă
2.2	Modificarea Legii nr. 249/2015 în sensul introducerii sistemului depozit obligatoriu pentru ambalajele din lemn secundare şi terţiare şi stabilirea unei valori unice de depozit şi a introducerii unei valorii unice de depozit pe tip de ambalaj primar pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere	MM
2.3	Rata de creşterea a cantăţii de ambalaje primare reutilizabile pentru băuturi răcoritoare, ape minerale şi bere raportat la anul 2017	OTR-uri
2.4	Completări legislative care să cuprindă obligaţia OTR-urilor privind informarea şi conştientizarea referitoare la prevenire atât a producătorilor pentru care au preluat	MM

VI. Indicatori de monitorizare

Nr. Crt.	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
	responsabilitatea, cât şi a consumatorilor
2.5	Număr de campanii de informare şi conştientizarea privind prevenirea atât pentru producători, cât şi pentru consumatori. Realizarea de ghiduri privind ecodesign-ul şi producţia curată, care să fie publicate în secţiune separată pe pagina web proprie. De asemenea, informarea şi constientizarea consumatorilor privind achiziţionarea de produse în ambalaje reutilizabile, precum şi privind reducerea consumului de pungi de transport din plastic subţire	OTR
3	Promovarea prevenirii generării deşeurilor de la prelucrarea lemnului şi din industria chimică, metalurgie şi siderurgie
3.1	Număr de acorduri voluntare încheiate cu industria lemnului şi industria chimică, metalurgie şi siderurgie	MM ME
3.2	Număr de studii de cercetare privind identificarea de noi tehnologii curate în industria lemnului, industria chimică, metalurgie şi siderurgie	ME MCI

VI. Indicatori de monitorizare

Tabel VI-20: Indicatori de monitorizare pentru prevenirea generării fluxurilor speciale de deşeuri

Nr. Crt.	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
1	Măsuri privind prevenirea deşeurilor din echipamente electrice şi electronice
1.1	Registru întocmit care să conţină o listă cu centrele de de reparare existente inclusiv informaţii privind tipul de DEEE acceptate	Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat
1.2	Număr de centre noi de reparare EEE	Producători OTR	Număr de centre la nivel de judeţ/municipiul Bucureşti şi la nivel naţional
2	Măsuri privind prevenirea deşeurilor de baterii şi acumulatori
2.1	Număr programe cercetare pentru înlocuirea materialelor periculoase cu	ME

Nr. Crt.	Obiectiv/Indicatori de monitorizare	Instituţii responsabile cu furnizarea de date	Modul de calcul a indicatorului
	materiale cu un impact redus asupra sănătăţii omului şi mediului	MCI
3	Măsuri privind prevenirea vehiculelor scoase din uz
3.1	Standarde de codificare pentru componente şi materiale pentru a facilita identificarea acelor componente şi materiale care sunt adecvate pentru reutilizare utilizate de către producători	Producătorii de vehicule, de componente şi de materile
4	Măsuri privind anvelopele uzate
4.1	Număr de centre noi de reşapare/reciclare anvelope uzate	APM	Număr de centre la nivel de judeţ/municipiul Bucureşti şi la nivel naţional
5	Măsuri privind prevenirea deşeurilor industriale
5.1	Număr programe de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat elaborate şi aplicate de operatorii economici	GNM
5.2	Număr de acorduri voluntare încheiate cu reprezentanţii sectoarelor industriale în vederea sensibilizării şi încurajării prevenirii deşeurilor (atât din punct de vedere al cantităţii cât şi al calităţii)	MM
6	Măsuri privind prevenirea deşeurilor medicale
6.1	Strategia naţională şi planul naţional de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi planurile proprii de gestionare a deşeurilor medicale ale unităţilor medicale care includ măsuri de prevenire a generării deşeurilor	MS

VI. Indicatori de monitorizare

REFERINŢE

[BREF WI 2006] Reference Document on the Best Available Techniques for

Waste Incineration (BREF), Comisia Europeană, 2006

[CE WtE 2017] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,

Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, Rolul valorificării energetice a deşeurilor în economia circulară, 2017

[FUSIONS 2016] Studiul FUSIONS – Food Use for Social Innovation by

Optimising Waste Prevention Strategies – proiect privind utilizarea mai eficientă a resurselor în Europa prin reducerea semnificativă a deşeurilor alimentare, 2016, Comisia Europeană

[INS Breviar 2016] Institutul Naţional de Statistică, România în cifre – breviar

statistic, 2016

[INS Nivel de trai 2016] Institutul Naţional de Statistică, Coordonate ale nivelului de

trai în România. Veniturile şi consumul populaţiei, publicaţie anuală

[INS Tempo 2016] Institutul Naţional de Statistică, Baze de date statistice

Tempo–online, 2016

[JASPERS 2012] Identification of future waste management projects (2014 –

2020)/ Identificarea viitoarelor proiecte în domeniul gestionării deşeurilor, elaborat de Consorţiul ENVIROPLAN,

Loius Berger, KOCKS, 2012, JASPERS

[JASPERS 2013] JASPERS Staff Working Papers Calculation of GHG Emissions

of Waste Management Projects/Document de lucru JASPERS pentru estimarea emisiilor de gaze cu efect de seră a proiectelor de gestionare a deşeurilor, 2013

[JASPERS 2016] Assessment of the impact of various economic instruments on

the quantities of waste recycled/ recovered and diverted from landfills în România/ Evluarea impactului instrumentelor economice asupra cantităţilor de deşeuri reciclate/valorificate şi deviate de la depozitare, elaborat de Ramboll ENVIRON, 2016, JASPERS

[PNGD 2016-2017] Contract „Asistenţă tehnică pentru realizarea Planului Naţional

de Gestionare a Deşeurilor şi a Planului Naţional pentru

Prevenirea Generării Deşeurilor”, încheiat între MDRAPFE şi

asocierea S.C. FICHTNER ENVIRONMENT S.R.L./REC Romania

S.R.L, 2016-2017

[WMP Guide 2012] Preparing a Waste Management Plan, a methological guidance

note/ Pregătirea unui Plan de Gestionare a Deşeurilor, Comisia Europeană, Direcţia Generală Mediu, 2012

[WPP Guide 2012] Preparing a Waste Prevention Programme, Guidance

document/Ghid privind pregătirea unui Program de Prevenire a Generării Deşeurilor, Comisia Europeană, Direcţia Generală Mediu, 2012

[WtE Study 2016] Towards a better exploitation of the technical potential of

waste-to-energy Study/“Către o mai bună exploatare a potenţialului tehnic a energiei din deşeuri”, elaborat de Science for Policy report for Joint Research Centre, 2016