PLAN NAŢIONAL din 18 iulie 2002

de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă



INTRODUCEREAderarea la Uniunea Europeană reprezintă o prioritate strategica a politicii României, a carei realizare depinde de eforturile concertate ale instituţiilor guvernamentale, societăţii civile, mediului de afaceri şi ale fiecărui cetăţean român.Elaborarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă, denumit în continuare PNAO, reprezintă un obiectiv prioritar al alinierii la strategia europeană în domeniul ocupării forţei de muncă în contextul pregătirii României pentru aderarea la Uniunea Europeană.PNAO a fost realizat în cadrul Proiectului de înfrăţire instituţională PHARE RO 9908, derulat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în colaborare cu instituţii din două state membre ale Uniunii Europene, respectiv Ministerul Federal al Muncii şi Afacerilor Sociale din Republica Federala Germania şi Ministerul Afacerilor Sociale şi Ocupării din Olanda.PNAO a fost elaborat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în colaborare cu Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu alte ministere şi instituţii, după cum urmează: Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerul Turismului, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Institutul Naţional de Statistica, Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, Institutul Naţional de Cercetare în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Camera de Comerţ şi Industrie a României. De asemenea, au participat la elaborarea acestui important document şi asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional.PNAO a fost elaborat pe baza liniilor directoare ale strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă, adoptate anual de Consiliul Uniunii Europene ca urmare a procesului început o dată cu summitul de la Luxemburg din anul 1997, în conformitate cu titlul VIII al Tratatului de la Amsterdam.De asemenea, la elaborarea PNAO s-au avut în vedere obiectivele orizontale ale strategiei europene în domeniul ocupării forţei de muncă: creşterea ratei ocupării, dezvoltarea unor strategii naţionale pentru invatarea pe tot parcursul vieţii, dezvoltarea parteneriatului social şi integrarea dimensiunii regionale în procesul de elaborare, implementare şi monitorizare a PNAO, dezvoltarea sistemului de indicatori ai pieţei muncii comparabili cu cei existenţi la nivel european.Strategia Uniunii Europene în domeniul ocupării forţei de muncă are la baza patru piloni, şi anume:I. îmbunătăţirea capacităţii de angajare;II. dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă;III. promovarea capacităţii de adaptare a întreprinderilor şi a angajaţilor acestora;IV. asigurarea egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi.PNAO evidenţiază măsurile pe care România îşi propune să le implementeze pe termen scurt şi mediu, în vederea creşterii ocupării forţei de muncă şi reducerii somajului, sprijinirii învăţării pe tot parcursul vieţii, eficientizarii şi flexibilizarii pieţei muncii pentru a răspunde rapid schimbărilor economice, evitării discriminarii şi excluderii sociale.PNAO este un document politic adoptat de Guvernul României, care stabileşte acţiunile planificate a se realiza în perioada 2002-2003, care va contribui la evaluarea progreselor înregistrate de România ca ţara candidata sa adere la Uniunea Europeană. PNAO va reprezenta un instrument de evidenţiere a eforturilor României în vederea integrării europene. + 
Capitolul 1Contextul economic şi socialConsideratii generaleEvoluţia indicatorilor macroeconomici ilustreaza faptul ca activitatea economică a României s-a caracterizat după anul 1990 printr-o evoluţie sinuoasa, măsurile de reforma economică aplicate nefiind întotdeauna cele mai adecvate. Experienta tranzitiei în România prezintă dovezi ale ciclurilor de creştere şi descrestere economică. Împreună cu tensiunile structurale şi fragilitatea instituţională, aceasta a fost determinata şi de inconsecventa politicilor urmărite.    Tabelul nr. 1    Cicluri economice ┌──────────────────────────────────────┬───────────┐ │ Cicluri │ Nr. ani │ ├──────────────────────────────────────┼───────────┤ │ Prima recesiune transformationala │ 3 │ ├──────────────────────────────────────┼───────────┤ │ Recuperare │ 4 │ ├──────────────────────────────────────┼───────────┤ │ A doua recesiune transformaţională │ 3 │ ├──────────────────────────────────────┼───────────┤ │ Creştere │ 2 │ ├──────────────────────────────────────┼───────────┤ │ Total ani de recesiune │ 6 │ ├──────────────────────────────────────┼───────────┤ │ Total ani de creştere │ 6 │ └──────────────────────────────────────┴───────────┘Prima recesiune transformationala din primii ani ai tranzitiei, asemănătoare tendinţelor din celelalte tari din Europa Centrala şi de Est, are o motivatie preponderent obiectivă, decurgând din trecerea brusca de la un sistem economic la altul. În schimb, recesiunea din perioada 1997-1999 înregistrată de economia României, în condiţiile în care contextul internaţional era favorabil şi majoritatea economiilor în tranzitie inregistrau ritmuri de creştere economică importante, îşi are drept explicaţie principala inconsecventa politicilor macroeconomice.Măsurile de politica macroeconomica întreprinse în anul 2000, în conformitate cu Strategia naţionala de dezvoltare economică a României pe termen mediu, au stopat declinul economic început în anul 1997 şi au asigurat o creştere a produsului intern brut, în condiţiile revigorarii procesului investitional şi a exportului. Totuşi procesul de reforma nu a avut consistenta dorita, ceea ce a determinat persistenta unor dezechilibre macroeconomice reflectate în evoluţia structurală a unor indicatori şi, mai ales, în evoluţia eficientei la nivel macroeconomic.Începând cu anul 2001 noul Guvern a adoptat o viziune pragmatica, deschisă spre economia reală. Relansarea creşterii economice a devenit o prioritate a politicii macroeconomice, pornindu-se de la importanţa sa atât pentru asigurarea condiţiilor de realizare a criteriilor de aderare la UE, cat şi pentru creşterea nivelului de trai.    Tabelul nr. 2       Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici în perioada 1991-2001┌──────────────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┐│ 1 │ 1 │ 1 │ 1 │ 1 │ 1 │ 1 │ 1 │ 1 │ 2 │ 2 ││ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 0 │ 0 ││ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 9 │ 0 │ 0 ││ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9*1 │ 0*1 │ 1*1 │├──────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│1. Produsul │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││intern brut -12.9│ -8.8│ +1.5│ +3.9│ +7.1│ +3.9│ -6.1│ -4.8│ -1.2│ +1.8│ +5.3││din care │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││- Indus- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ trie*2) -12.8│-13.7│ +1.0│ +3.4│ +5.6│ +6.9│ -8.0│ -5.3│ -1.5│ +6.2│ +7.9││- Agricul- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ tura*2) -12.3│-12.9│+13.6│ +2.9│ +4.6│ -4.2│ -1.3│-10.4│ +3.3│-18.2│+21.2││- Construc- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ tii*2) -19.4│ -5.6│+24.7│+27.4│ +6.7│ +0.8│-19.3│ -4.5│ -2.3│ +6.3│ +5.2││- Transpor- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ turi*2) -16.8│ -6.1│ +0.5│ -0.6│ +0.8│ +0.7│-11.7│-13.7│ -4.9│ +3.1│ ) ││- Comerţ*2) -25.6│ -9.1│ -9.1│ -0.9│+21.8│+12.5│-10.8│ +4.1│ +0.4│ +4.8│ )1,7││2. Consumul │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││final │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││individual │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││efectiv al │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││gospoda- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││riilor – │ – │ – │ – │ – │ – │ – │ – │ 1.1│ +0.1│ +6.4││3. Consumul │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││final │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││colectiv │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││efectiv al │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││adminis- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││tratiei │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││publice – │ – │ – │ – │ – │ – │ – │ – │-19,1│+15.9│ -1.9││4. Formarea │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││bruta de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││capital fix -31.6│+11.0│ +8.3│+20.7│ +6.9│ +5.7│ +1.7│ -5.7│ -4.8│ +4.6│ +6.6││5. Import │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││de bunuri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││(FOB) -41.6│ +8.0│ +4.2│ +9.0│+44.6│+11.3│ -1.4│ +5.0│-10.8│+23.7│+19.1││6. Export │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ de bunuri -26.1│ +2.3│+12.1│+25.7│+28.6│ +2.2│ +4.3│ -1.5│ +2.2│+22.1│ +9.8││7. Indicele │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││preţurilor │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││de consum │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││● dec. faţa │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││de dec. an │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││anterior 222.8│199.2│295.5│ 61.7│ 27.8│ 56.9│151.4│ 40.6│ 54.8│ 40.7│ 30.3││● medie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││an/medie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││an anterior 170.2│210.4│256.1│136.7│ 32.3│ 38.8│154.8│ 59.1│ 45.8│ 45.7│ 34.5││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │└──────────────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘––––*1) Date conform SEC 95 (Sistem european de conturi). În scopul perfecţionării instrumentelor statistice prin care se măsoară evoluţia fenomenelor economice şi al alinierii la cerinţele aquisului comunitar, Institutul Naţional de Statistica a realizat trecerea la aplicarea metodologiei noului SEC 95, prin stabilirea unui an de legătură între cele doua versiuni ale SEC (SEC 79 şi SEC 95). Acest an a fost 1998, an pentru care conturile naţionale au fost elaborate conform principiilor metodologice ale celor două sisteme. Începând cu anul 1999 conturile naţionale s-au realizat numai pe baza cerinţelor metodologice ale SEC 95.*2) Valoarea adăugată bruta.Sursa: Institutul Naţional de Statistica.1.1. Evolutii macroeconomice în perioada 1990-2001După anul 1990 produsul intern brut a avut o evoluţie oscilanta, perioadele de creştere neasigurand recuperarea scaderilor de valoare adăugată din perioadele de declin. În anul 2001 produsul intern brut a crescut – în termeni reali – cu 5,3%, fiind al doilea an de creştere economică după o perioadă de 3 ani de reducere a activităţii economice (tabelul 2).Pe ansamblul economiei creşterea economică din anul 2001, superioară estimarilor iniţiale, arata ca tendinta pozitiva este puternic susţinută de noul set de politici economice propuse prin Programul de guvernare şi reiterate în Programul economic de preaderare 2001 (PEP).Sursa: Institutul Naţional de StatisticaReferitor la structura economiei româneşti se poate constata ca sectorul serviciilor şi-a sporit ponderea în valoarea adăugată bruta, nivelul acesteia crescand cu aproape 25 de puncte procentuale (de la 28,8% în 1990 la 52,1% în 2001), în schimb ponderea celorlalte domenii de activitate s-a diminuat. Industria, care detinea 44,1% din valoarea adăugată bruta creata în 1990, reprezenta în anul 2001 numai 28,9%; ponderea sectorului primar s-a redus aproape la jumătate în acest interval. Contribuţia unităţilor din sectorul privat la crearea produsului intern brut a crescut an de an, ajungând sa reprezinte 67,1% în anul 2001 faţă de numai 16,4% în anul 1990:– în agricultura ponderea sectorului privat este cvasitotala (97,8% în 2001);– în domeniul construcţiilor sectorul privat a înregistrat o creştere spectaculoasa de la 1,9% în 1990 la 81,1% în 2001;– sectorul serviciilor reprezintă, de asemenea, un domeniu cu o creştere semnificativă a sectorului privat, de la 2% în 1990 la mai mult de 75% din volumul de activitate;– sectorul privat din industrie, deşi a crescut an de an, atingand 57,5%, în anul 2000 a fost sub nivelul mediu al contribuţiei sectorului privat la crearea PIB.Sursa: Institutul Naţional de StatisticaO dată cu relansarea creşterii economice se remarca o imbunatatire a structurii utilizării produsului intern brut în favoarea acumularii şi investiţiilor. Ponderea consumului final s-a diminuat în anul 2001 cu 2,5 puncte procentuale faţă de anul 1999 (de la 88,7% la 86,2%), majorandu-se ponderea acumularii brute cu 5,8 puncte procentuale (de la 16,1% la 21,9%).Din anul 2000 formarea bruta de capital fix a început sa înregistreze o tendinta pozitiva, creşterile reale fiind de 4,6% în anul 2000 şi de 6,6% în anul 2001. Consecinţa a fost creşterea ratei de investiţii – reprezentând raportul dintre formarea bruta de capital fix şi produsul intern brut – la 19,0% în anul 2001.Fluxurile comerciale externe ale României realizate în perioada 1990-2001 au prezentat o creştere valorică ascendenta. Caracteristica generală a întregii perioade a fost faptul ca dinamica exporturilor a fost inferioară celei a importurilor. Acest fapt a determinat înregistrarea unor solduri comerciale permanent negative, cel mai mic deficit comercial FOB-CIF inregistrandu-se în anul 1994, respectiv 958 milioane dolari S.U.A., iar cel mai mare în anul 2001, respectiv 4,2 miliarde dolari S.U.A.Inflatia manifestată în România în intervalul 1990-2000 s-a menţinut la un nivel ridicat, dar într-un evident proces de dezinflatie după anul 2000. Dezechilibrele economiei româneşti, manifestate pe parcursul perioadei de tranzitie, ritmul lent al reformei, persistenta indisciplinei financiare, lipsa unei concurente reale între agenţii economici şi perpetuarea unor poziţii de monopol, precum şi acţiunea progresiva a unor factori de corectie structurali sau conjuncturali au contribuit la întreţinerea şi, în unele perioade, la accentuarea inflaţiei.În cadrul factorilor menţionaţi, în prima parte a intervalului 1991-1993 un aport major la nivelul ridicat al inflaţiei l-au avut factorii corectivi: liberalizarea graduala a preţurilor, eliminarea subvenţiilor directe sau indirecte pe produse, măsurile de reforma fiscală (de exemplu, introducerea T.V.A.), deprecierea monedei naţionale şi altele. În aceste condiţii s-au atins cele mai ridicate rate ale inflaţiei la sfârşitul anului (222,8% în anul 1991, 199,2% în anul 1992, 295,5% în anul 1993).Măsurile de macrostabilizare adoptate de Guvern după anul 1993 au condus la reducerea inflaţiei până la un nivel de +27,8% în anul 1995.Anul 1997 a consemnat un nou puseu inflationist cu un maxim de +151,4%, generat de menţinerea factorilor corectivi concretizati în măsuri de liberalizare a comerţului şi a preţurilor produselor agricole, precum şi deprecierea accentuata a cursului de schimb, concomitent cu acţiunea unor factori structurali şi conjuncturali pe fondul unei pronunţate scaderi economice.După anul 1997 influenţa factorilor corectivi a scăzut în intensitate, dar, pe fondul socurilor externe generate de majorarea preţului petrolului, al deficitelor cvasifiscale, al deprecierii monedei naţionale, precum şi al acţiunii unor factori conjuncturali, inflatia a continuat să se menţină totuşi la cote ridicate (la sfârşitul anului inflatia era de 40,6% în 1998, 54,8% în 1999 şi 40,7% în 2000).Începând cu anul 2000 inflatia a avut o tendinta constant descrescătoare, constituind un semnal pozitiv, recastingandu-se încrederea populaţiei în moneda naţionala şi în reducerea inflaţiei.În aceste condiţii, în luna decembrie 2001 inflatia a fost de 30,3% faţă de luna decembrie 2000, inferioară creşterii din perioada decembrie 1999-decembrie 2000 (40,7%).Rata medie lunară a inflaţiei în anul 2001 a fost şi ea în scădere, atingand un nivel de 2,2% comparativ cu 2,9% cat s-a înregistrat în anul 2000.1.2. Prognoze macroeconomice pentru perioada 2002-2005Prognoza macroeconomica pentru perioada 2002-2005, construită pe baza Programului de guvernare pe perioada 2001-2004, are ca obiectiv asigurarea creşterii economice, bazată pe sporirea ratei investiţiilor. Aceasta se va realiza prin participarea semnificativă a capitalului naţional şi prin atragerea resurselor externe, mai ales sub forma de investiţii directe, astfel încât să se asigure o dezvoltare echilibrata, fără discrepanţe, în evoluţia şi în structura indicatorilor agregati macroeconomici.Opţiunile strategice care au stat la baza configurarii politicii economice pentru perioada următoare sunt în concordanta cu cele cuprinse în Strategia naţionala de dezvoltare economică a României pe termen mediu şi se concentreaza pe următoarele obiective prioritare:● realizarea unei macrostabilizari consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative în cadrul reformei structurale şi în domeniul disciplinei financiare, obţinerea unor deficite bugetare suportabile, dezvoltarea pieţei interne, stimularea producţiei autohtone, sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, gestionarea corespunzătoare a datoriei publice şi a deficitului contului curent, reducerea treptata a inflaţiei, care, la nivelul anului 2004, să poată fi exprimată printr-o singura cifra;● îmbunătăţirea substantiala a mediului de afaceri pe baza asigurării unui cadru economico-financiar corespunzător şi, în principal, prin simplificarea şi îmbunătăţirea mecanismelor de intrare şi operare pe piaţa românească, care să îi confere acesteia caracterul de piaţa funcţională, asa cum prevede de altfel unul dintre criteriile economice de aderare; deja s-au întreprins măsuri de simplificare a formalităţilor de înregistrare a societăţilor comerciale, iar Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie şi Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale reglementează pentru investitori modalităţi clare şi stimulative de operare;● accelerarea şi aprofundarea în mod coerent a reformei fiscale, care se va concretiza în reducerea gradului de fiscalitate, îmbunătăţirea controlului cheltuielilor bugetare şi sporirea eficientei colectării impozitelor şi taxelor;● accelerarea procesului de privatizare şi restructurare în condiţii de eficienta şi transparenta sporită, pe baza principiului "privatizarea pentru relansare", astfel încât transferul de proprietate să se regaseasca în recapitalizare, modernizare, investiţii, într-un management superior al societăţilor comerciale, cu efecte pozitive în ceea ce priveşte eficienta economică;● promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene, vizând restructurarea selectiva a economiei, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice, ştiinţifice şi sociale, revitalizarea şi retehnologizarea industriilor cu potenţial competitiv, construirea unei agriculturi întemeiate pe exploataţii de dimensiuni optime, sprijinirea activităţilor bazate pe tehnologia informatiei şi crearea unui mediu prielnic pentru extinderea şi dezvoltarea turismului, diversificarea serviciilor financiare, a sectorului tertiar; se vor crea astfel condiţiile ca la momentul aderării România să fie capabilă să facă faţa presiunilor concurentiale din cadrul UE.Principalele ipoteze ale estimarilor privind evoluţia viitoare a economiei româneşti, care decurg din Programul de guvernare 2001-2004, sunt următoarele:● relansarea cererii interne fără a se neglija rolul cererii externe;● îmbunătăţirea structurii cererii totale, ca urmare a unei dinamici superioare a formării brute a capitalului fix, comparativ cu cea a consumului final;● o politica a veniturilor care să susţină procesul de dezinflatie, respectiv o evoluţie a acestora strict legată de performanţele economice;● revigorarea producţiei interne – industrie, construcţii – în cadrul căreia se detaseaza industria prelucratoare, cu un aport sporit de valoare adăugată;● modificarea structurii exporturilor româneşti în favoarea produselor de prelucrare superioară, cu valoare adăugată mai ridicată;● continuarea procesului de dezinflatie;● îmbunătăţirea utilizării resurselor de muncă atât prin majorarea numărului de salariaţi, cat şi prin creşterea generală a gradului de ocupare, reflectată în reducerea ratei somajului;● dezvoltarea unui mediu de afaceri funcţional şi atractiv.Privirea de ansamblu pe termen mediu a fost constituită sub forma a doua scenarii – scenariul de baza şi scenariul alternativ – fundamentate pe o evoluţie diferenţiată a contextului intern şi internaţional, cu implicaţii localizate, în principal, asupra cererii externe.1.2.1. Scenariul de bazaContinuarea aplicării măsurilor de reforma economică prevăzute în Planul de acţiune al Programului de guvernare, cu aceeaşi perseverenta ca şi în anul 2001, va asigura condiţiile pentru menţinerea creşterii economice în perioada 2003-2005, cu ritmuri de peste 5%.Prognoza evoluţiei principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2002-2005 ilustreaza ca prin aplicarea Programului de guvernare se asigura o creştere economică în ritmuri anuale superioare celor din Uniunea Europeană, accelerandu-se procesul de apropiere de nivelul de dezvoltare al ţărilor comunitare.Evoluţia estimată a principalilor indicatori macroeconomici ilustreaza ca acest nivel se va asigura prin îmbunătăţirea echilibrelor macroeconomice, între care prioritara este îmbunătăţirea sensibila a raportului dintre componentele cererii totale, respectiv a raportului dintre cererea interna (consum final şi acumulare) şi cererea externa (exportul net).Cererea agregataAvând în vedere ca o creştere sustenabila şi de durata presupune o contribuţie pozitiva a celor două componente ale cererii totale la creşterea produsului intern brut, dar şi ca au existat distorsiuni la începutul intervalului, se apreciază ca începând cu anul 2001 contribuţia exportului net nu va mai avea un efect negativ asupra produsului intern brut.    Tabelul nr. 3    Contribuţii la creşterea reală a PIB┌────────────────────────┬────────┬──────┬──────┬──────┬──────┐│ Scenariul de baza │ 2001*) │ 2002 │ 2003 │ 2004 │ 2005 │├────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤│ Produsul intern brut │ 5,3 │ 4,5 │ 5,2 │ 5,5 │ 5,1 │├────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤│ Cererea interna │ 8,5 │ 5,2 │ 5,4 │ 5,5 │ 5,1 │├────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤│ Export net │ -3,3 │ -0,7 │ -0,2 │ 0,0 │ 0,0 │├────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤│ Export de bunuri │ │ │ │ │ ││ şi servicii │ 3,5 │ 2,9 │ 3,1 │ 3,0 │ 2,5 │├────────────────────────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤│ Import de bunuri │ │ │ │ │ ││ şi servicii │ 6,8 │ 3,7 │ 3,3 │ 3,0 │ 2,5 │└────────────────────────┴────────┴──────┴──────┴──────┴──────┘––––-Notă …
*) Date provizorii.Implementarea măsurilor de ajustare structurală, prevăzute în Programul de guvernare şi reiterate în Programul economic de preaderare, va asigura sporirea competitivitatii economiei româneşti, care va fi capabilă sa răspundă mai bine şi cu eficienta sporită la evoluţia cererii şi să facă faţa astfel concurentei importurilor. De aceea apreciem ca echilibrul dintre contribuţia cererii interne şi externe se va realiza nu prin reducerea cererii interne, ci printr-o reducere a dinamicii importurilor de bunuri şi servicii (de la o creştere cu 28,2% în anul 2000 la o creştere cu 6,3% în anul 2005), astfel încât aceasta sa devină, începând din anul 2003, inferioară dinamicii exporturilor de bunuri şi servicii.Luând în considerare ca dinamica stocului intern de capital este un factor decisiv în sustenabilitatea creşterii economice, se va acorda o atenţie deosebită punerii în stare de normalitate a corelatiei consum-economie-investiţii, ceea ce înseamnă o creştere a ponderii economiilor în venituri.Totodată, în perspectiva, se preconizeaza o reducere a contribuţiei consumului final la creşterea produsului intern brut în favoarea formării brute a capitalului fix, ca urmare a dinamicilor diferenţiate.    Tabelul nr. 4                Modificări procentuale ale indicatorilor                    economici faţă de anul anterior                                                               – % –┌─────────────────────┬──────┬───────┬───────┬───────┬───────┬──────────┐│Scenariul de baza │2001*)│ 2002 │ 2003 │ 2004 │ 2005 │Ritm mediu││ │ │ │ │ │ │ anual ││ │ │ │ │ │ │ 2002-2005││ │ │ │ │ │ │ – % – │├─────────────────────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────┤│PIB │ +5,3│ +4,5│ +5,2│ +5,5│ +5,1│ +5,0 │├─────────────────────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────┤│Consumul individual │ │ │ │ │ │ ││efectiv al │ │ │ │ │ │ ││gospodariilor │ +6,4│ +3,4│ +3,9│ +3,8│ +3,1│ +3,5 │├─────────────────────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────┤│Consumul colectiv │ │ │ │ │ │ ││efectiv al │ │ │ │ │ │ ││administraţiei │ │ │ │ │ │ ││publice │ -1,9│ +1,0│ +2,0│ +1,0│ +1,0│ +1,2 │├─────────────────────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────┤│Formarea bruta │ │ │ │ │ │ ││de capital fix │ +6,6│ +8,5│ +10,0│ +12,0│ +12,5│ +10,7 │├─────────────────────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────┤│Modificarea │ │ │ │ │ │ ││stocurilor │+309,5│ +28,2│ +5,0│ +2,2│ +0,5│ +8,5 │├─────────────────────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────┤│Cererea interna │ +8,1│ +4,8│ +5,0│ +5,1│ +4,8│ +4,9 │├─────────────────────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────┤│Export de bunuri │ │ │ │ │ │ ││şi servicii │ +10,6│ +8,7│ +9,4│ +8,9│ +7,6│ +8,6 │├─────────────────────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────────┤│Import de bunuri │ │ │ │ │ │ ││şi servicii │ +17,5│ +8,8│ +8,0│ +7,3│ +6,3│ +7,6 ││ │ │ │ │ │ │ │└─────────────────────┴──────┴───────┴───────┴───────┴───────┴──────────┘––––-Notă …
*) Date provizorii.În aceste condiţii consumul individual efectiv al gospodariilor va reprezenta în anul 2005 74,8% din produsul intern brut comparativ cu 79% în anul 2000. Consumul total va creşte cu o rata mai mica decât PIB, consumul individual al populaţiei având o dinamica mai mare decât consumul colectiv al administraţiei, ultimul fiind restrâns în principal datorită măsurilor luate în scopul consolidării fiscale. Pe latura cererii, acest lucru va reduce presiunea inflationista.Punerea în aplicare a măsurilor de imbunatatire reală a mediului de afaceri va face ca perioada 2002-2005 să se caracterizeze printr-o relansare semnificativă a procesului investitional.Stimularea investiţiilor a devenit deja o realitate, accentul fiind pus pe sectorul privat. Totodată se are în vedere redresarea investiţiilor publice, pentru care vor fi alocate resurse bugetare anuale din ce în ce mai mari. În consecinţa, se estimeaza ca evoluţia formării brute de capital fix nu va mai inregistra fluctuatii ca în perioadele anterioare, ci se va caracteriza printr-o creştere anuală constanta, în medie cu 10,7%, asigurându-se astfel bazele pentru o relansare economică de durata. Pe aceasta baza se estimeaza o imbunatatire a economisirii şi implicit a ratei investiţiilor, care va putea ajunge la sfârşitul anului 2005 la 23% din produsul intern brut. Corespunzător, rata de autofinanţare a economiei româneşti se va îmbunătăţi, urmând sa evolueze de la circa 74% în anul 2000 la 86% în anul 2005.O alta direcţie importanţa pentru îmbunătăţirea stării de echilibru a economiei o reprezintă modificarea structurii acumularii, în sensul diminuării variaţiei de stoc şi al majorării ponderii formării brute de capital fix.Sectorul externComerţul exterior se asteapta să se dezvolte în continuare în ritmuri susţinute, superioare creşterii PIB. Astfel, pentru perioada 2002-2005 se estimeaza o creştere medie anuală de 8,5% a exporturilor de bunuri şi de 7,7% a importurilor de bunuri, ceea ce va permite menţinerea deficitului comercial FOB-FOB la valori cuprinse între 3,0-3,5 miliarde dolari S.U.A.Uniunea Europeană va continua să fie principalul partener comercial al României, ponderea UE în exporturile României fiind de 70% şi în importuri de 60%.Continuand tendintele manifestate, schimbările structurale în comerţul exterior se vor produce în sensul creşterii ponderii produselor cu o valoare adăugată mai ridicată, care să reflecte plusurile de competitivitate obţinute din creşterea performantelor economiei. În privinta importurilor se estimeaza ca acestea vor fi orientate cu prioritate către bunurile de investiţii, al căror ritm mediu anual de creştere în perioada 2002-2005 poate atinge circa 14%, cu efecte pozitive pe termen mediu şi lung.Deficitul contului curent ca procent din PIB se asteapta sa scada gradual, de la 5,9% preliminat pentru anul 2001, sub pragul de 5% în anii 2004 şi 2005. Se prevede că principalul factor de ameliorare a deficitului de cont curent sa îl constituie creşterea contribuţiei transferurilor curente, al căror excedent se asteapta sa crească de la 1,2 miliarde dolari S.U.A. în 2001 la circa 1,6 miliarde dolari S.U.A. în 2005.Având în vedere îmbunătăţirea ratingului României pe pieţele financiare internaţionale, se estimeaza că nu vor fi probleme în susţinerea acestui deficit. O alta influenţa pozitiva o pot avea în perioada preaderarii creşterea transferurilor UE şi îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a acestora.Evolutii sectorialePe latura ofertei se preconizeaza în domeniul construcţiilor ritmuri superioare de creştere faţă de ritmul PIB. Serviciile direct condiţionate de volumul de activitate din construcţii, respectiv din transporturi şi comerţ, vor avea, de asemenea, ritmuri ridicate de creştere.Procesul de ajustare structurală a industriei în perioada 2002-2005 va cuprinde, pe de o parte, modernizarea şi dezvoltarea agenţilor economici cu potenţial de competitivitate şi, pe de altă parte, reorientarea, redimensionarea sau închiderea parţială ori integrală a unor capacităţi de producţie fără desfacere la intern şi la export – acţiuni ce vor fi însoţite de măsuri de atenuare a efectelor sociale. În aceste condiţii producţia industriala este prevăzută sa crească în perioada 2002-2005 cu un ritm mediu anual de 5,7%. Este necesar de precizat ca, deşi se estimeaza ritmuri medii anuale de creştere înalte, producţia industriala a majorităţii sectoarelor se va situa în anul 2005 cu mult sub nivelul anului 1989, numai la trei dintre acestea (confecţii textile, mobilier, maşini şi aparate electrice) se va depăşi acest nivel. Creşterile prognozate în unele sectoare industriale se bazează pe revigorarea cererii interne (ciment, sticlarie şi ceramica fina, îngrăşăminte chimice, medicamente, construcţii metalice, tractoare şi maşini agricole şi echipamente pentru irigaţii etc.).Ţinându-se seama de posibilităţile limitate de creştere a industriei extractive, precum şi de necesitatea reducerii ponderii ramurilor industriale mari consumatoare de energie în sectorul productiv al economiei, se apreciază ca industria prelucratoare va avea rolul principal în dezvoltarea industriala a tarii.Producţia industriei prelucratoare este estimată sa crească cu un ritm mediu anual de 6,6%, superior celui de pe ansamblul industriei, ajungând să fie în anul 2005 superioară celei din anul 2001 cu 29,1%.Pentru agricultura – ramura de baza a economiei, având multiple influente asupra complexului economic naţional, dar şi asupra asigurării consumului populaţiei – se anticipeaza o creştere în ritmuri mai accelerate a sectorului creşterii animalelor în comparatie cu sectorul vegetal, corespunzătoare unei valorificari superioare în aceasta ramura.InflatiaO prioritate a Guvernului pentru perioada 2002-2005 o reprezintă reducerea inflaţiei, care devine şi mai acuta într-o economie subcapitalizata ca a României. Se preconizeaza o reducere graduala a ratei inflaţiei până la un nivel de 7% în anul 2005, în principal, datorită:● accelerarii reformelor, în special în ceea ce priveşte ajustarile structurale, fapt ce va asigura premisele unei sensibile dezinflatii;● menţinerii unei politici monetare prudente, capabilă să asigure remonetizarea economiei prin metode neinflationiste;● diminuării presiunii asupra leului. În ceea ce priveşte cursul de schimb s-a apreciat ca va continua să fie determinat de raportul cerere-oferta de pe piaţa valutară, iar dinamica acestuia va inregistra o tendinta descrescătoare şi se va situa cel mult la nivelul ratei anuale a inflaţiei;● reducerii durabile a anticipatiilor inflationiste ale agenţilor economici, pe fondul unei cresteri economice sanatoase;● sporirii disciplinei financiare, reducerii blocajului financiar şi combaterii inflaţiei speculative;● perfecţionării mecanismelor privind regimul preţurilor reglementate;● urmăririi raportului cerere-oferta în diverse sectoare, efectuării de investigaţii pentru cunoaşterea diferitelor pieţe în vederea identificarii oricăror distorsiuni în funcţionarea normală a acestora şi luarea măsurilor de remediere şi imbunatatire a concurentei.Dezinflatia proiectata este condiţionată decisiv de programele de restructurare negociate cu instituţiile internaţionale şi de promovarea stricta a politicilor monetare, fiscale şi de venituri caracterizate mai sus.    Tabelul nr. 5                 Evoluţia indicelui preţurilor de consum                                                                     – % – ┌───────────────────────────────────┬────────┬───────┬───────┬───────┬───────┐ │ Perioada │ 2001*) │ 2002 │ 2003 │ 2004 │ 2005 │ ├───────────────────────────────────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤ │ ● luna decembrie/luna decembrie │ │ │ │ │ │ │ a anului anterior │ 130,3 │ 122,0 │ 115,0 │ 109,0 │ 107,0 │ │ ● medie an/medie an anterior │ 134,5 │ 126,0 │ 117,0 │ 111,0 │ 108,0 │ │ │ │ │ │ │ │ └───────────────────────────────────┴────────┴───────┴───────┴───────┴───────┘––––Notă …
*) Realizari comunicate de Institutul Naţional de Statistica.Evoluţia diferenţiată a structurii preţurilor va favoriza modificarea comportamentului agenţilor economici şi al populaţiei în direcţia economisirii şi acumularii. Se preconizeaza indici de preţuri inferiori pentru formarea bruta de capital fix, atât faţă de deflatorul produsului intern brut, cat şi faţă de indicii de preţuri aferenţi consumului final al populaţiei.Reducerea anuală pronunţată a inflaţiei – caracteristica a creşterii susţinute – până în anul 2005 reda încrederea investitorilor şi a agenţilor economici în climatul de afaceri, creând totodată posibilitatea unei reale şi corecte predictii a dezvoltării afacerilor proprii. Avem astfel în vedere, pe termen mediu, o influenţa pozitiva a acesteia, care, alături de celelalte măsuri, conduce la îmbunătăţirea gradului de ocupare. Deşi în literatura de specialitate se apreciază ca pe termen mediu relaţia de compensare inflaţie-şomaj (curba lui Philips) nu se respecta, faptul ca economia românească se afla în proces de tranzitie spre economia de piaţa este reflectat de existenta, într-o anumită proporţie, a acestei relaţii.Astfel, în timp ce în perioada 2002-2005 se prognozeaza reducerea inflaţiei de la circa 22% la aproximativ 7%, rata somajului se va menţine în jurul valorii de 8-9%.1.2.2. Scenariul alternativÎn plus faţă de scenariul de baza, s-a luat în considerare şi un scenariu alternativ, în ipoteza ca mediul economic global va fi mai puţin favorabil, cu efecte directe asupra comerţului exterior, precum şi în ipoteza soluţionării mai puţin rapide a condiţiilor interne defavorabile amintite anterior.În acest caz se preconizeaza ca dinamica exporturilor româneşti sa scada, ritmul mediu în perioada 2002-2005 fiind mai mic comparativ cu scenariul de baza.În aceste condiţii investiţiile îşi vor atenua dinamica, cu efecte directe asupra amplitudinii creşterii economice. Pe întreaga perioadă 2002-2005 ritmul mediu anual de creştere a produsului intern brut s-a estimat la 4,1%. Creşterea formării brute de capital fix nu va mai depăşi pragul de 10%, ritmul mediu anual situandu-se la 7,9%. Corespunzător se va atenua şi creşterea consumului individual al gospodariilor:    Tabelul nr. 6               Modificări procentuale faţă de anul anterior                                                                   – % –┌──────────────────────┬────────┬──────┬───────┬──────┬──────┬────────────┐│Scenariul │ │ │ │ │ │ ││alternativ │ 2001*) │ 2002│ 2003 │ 2004 │ 2005 │ Ritm mediu ││ │ │ │ │ │ │ anual ││ │ │ │ │ │ │ 2002-2005││ │ │ │ │ │ │ -%- │├──────────────────────┼────────┼──────┼───────┼──────┼──────┼────────────┤│PIB │ +5,3 │ +4,5│ +4,2 │ +4,0 │ +4,0│ +4,1 │├──────────────────────┼────────┼──────┼───────┼──────┼──────┼────────────┤│Consumul individual │ │ │ │ │ │ ││efectiv al │ │ │ │ │ │ ││gospodariilor │ +6,4 │ +3,4│ +3,1 │ +2,8 │ +2,5│ +2,9 │├──────────────────────┼────────┼──────┼───────┼──────┼──────┼────────────┤│Consumul colectiv │ │ │ │ │ │ ││efectiv al │ │ │ │ │ │ ││administraţiei publice│ -1,9 │ +1,0│ +2,0 │ +1,0 │ +1,0│ +1,2 │├──────────────────────┼────────┼──────┼───────┼──────┼──────┼────────────┤│Formarea bruta de │ │ │ │ │ │ ││capital fix │ +6,6 │ +8,5│ +7,0 │ +8,0 │ +8,0│ +7,9 │├──────────────────────┼────────┼──────┼───────┼──────┼──────┼────────────┤│Modificarea │ │ │ │ │ │ ││stocurilor │ +309,5 │ +28,2│ +10,7 │ +5,4 │ +5,3│ +12,0 │├──────────────────────┼────────┼──────┼───────┼──────┼──────┼────────────┤│Cererea interna │ +8,1 │ +4,8│ +4,0 │ +3,8 │ +3,6│ +4,0 │├──────────────────────┼────────┼──────┼───────┼──────┼──────┼────────────┤│Export de bunuri şi │ │ │ │ │ │ ││servicii │ +10,6 │ +8,7│ +8,2 │ +7,6 │ +7,0│ +7,9 │├──────────────────────┼────────┼──────┼───────┼──────┼──────┼────────────┤│Import de bunuri │ │ │ │ │ │ ││şi servicii │ +17,5 │ +8,8│ +6,9 │ +6,4 │ +5,6│ +6,9 ││ │ │ │ │ │ │ │└──────────────────────┴────────┴──────┴───────┴──────┴──────┴────────────┘––––Notă …
*) Date provizorii.Amplitudinea mai redusă a creşterii economice ingreuneaza eforturile de reducere rapida a inflaţiei, concretizata într-o amânare a realizării obiectivului din anul 2004 în 2005. Totuşi se menţine caracteristica de reducere anuală a inflaţiei, dar mai lenta decât în scenariul de baza. + 
Capitolul 2Piaţa muncii şi politica de ocupare2.1. Evoluţia pieţei muncii în perioada 1990-2001● Contextul macroeconomic al pieţei muncii. În anii '90 structura ocupării populaţiei s-a schimbat esenţial faţă de perioada anterioară. Tranzitia la economia de piaţa a influentat puternic gradul de ocupare a populaţiei sub aspectul volumului şi al structurii şi a determinat adaptarea politicilor pieţei muncii în paralel cu procesul de reforma instituţională.În condiţiile accelerarii restructurării şi sporirii insecuritatii locului de muncă, pe piaţa muncii s-a acumulat un mare număr de probleme sociale. Ocuparea forţei de muncă a devenit una dintre zonele cele mai tensionate ale tranzitiei. România s-a confruntat cu o criza a ocupării forţei de muncă, în condiţiile declinului economic instalat în ultimul deceniu. Privatizarea şi restructurarea economiei româneşti au influentat semnificativ piaţa muncii, determinând masive disponibilizari şi apariţia fenomenului de şomaj. Involutiile din economie au restrâns posibilităţile de ocupare a forţei de muncă; numărul populaţiei active şi ocupate, respectiv rata de activitate şi de ocupare s-a redus, iar somajul s-a cronicizat.Din punct de vedere demografic în această perioadă s-a înregistrat un spor natural negativ, fapt ce a generat efecte negative şi asupra resurselor de muncă. La data de 1 ianuarie 2001 populaţia activa inregistra cu circa 1.200 mii de persoane mai puţin decât la sfârşitul anului 1990, când inregistra 10.840 mii persoane.Principalii indicatori de caracterizare a forţei de muncă civilă se prezintă astfel:    Tabelul nr. 7         Distribuţia populaţiei după participarea la activitatea economică                        – la sfârşitul anului 2000 –┌────────────────────────────────────────────────────────┬────────────┬────────┐│ Indicatori │Mii persoane│Procente│├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│Populaţia totală │ 22430,5 │ 100,0 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│ din care: │ │ │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│- resurse de muncă │ 13358,4 │ 59,6 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│- populaţia în afară resurselor de muncă │ 9072,1 │ 40,4 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│Resurse de muncă │ 13358,4 │ 100,0 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│ din care : │ │ │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│- populaţia activa civilă │ 9636,4 │ 72,1 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│- populaţie în pregătire profesională şi alte │ │ ││ categorii de populaţie în vârsta de muncă │ 3722,0 │ 27,9 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│Populaţie activa civilă │ 9636,4 │ 100,0 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│ din care: │ │ │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│- populaţie ocupată civilă │ 8629,3 │ 89,5 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│- şomeri │ 1007,1 │ 10,5 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│Populaţie ocupată civilă │ 8629,3 │ 100,0 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│ din care: │ │ │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│- salariaţi │ 4646,3 │ 53,8 │├────────────────────────────────────────────────────────┼────────────┼────────┤│- alte categorii │ 3983,0 │ 46,2 │└────────────────────────────────────────────────────────┴────────────┴────────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, Balanţa forţei de muncă, 2001.NOTĂ:––Definiţiile indicatorilor din tabel sunt prezentate în "Glosarul de indicatori".Tendintele demografice negative au determinat niveluri scăzute ale participării populaţiei la activităţile economice.● Populaţia activa. În perioada 1996-2000 rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste a fost în scădere; cele mai înalte rate de activitate s-au înregistrat la grupa de vârsta 25-49 de ani. În anul 2000 rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste a fost de 70,6% pentru bărbaţi şi de 56,4% pentru femei (anexa A).● Populaţia ocupată. În ultimul deceniu în România populaţia ocupată a scăzut continuu. Informaţiile privind ocuparea populaţiei în România provin din două surse de date statistice:– Balanţa forţei de muncă (BFM);– Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), realizată conform metodologiei Biroului Internaţional al Muncii.Conform BFM, în care sunt înregistrate persoanele care muncesc în baza unui contract de muncă sau pe cont propriu, populaţia ocupată civilă s-a redus cu 2,2 milioane persoane.    Tabelul nr. 8             Evoluţia populaţiei ocupate civile în perioada 1990-2000                                                            – mii persoane –┌───────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┐│ Anii │ 1990 │ 1991 │ 1992 │ 1993 │ 1994 │1995 │1996 │1997 │1998 │1999 │2000 │├───────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│Popula-│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││tia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ocupată│10.840│10.786│10.458│10.062│10.011│9.493│9.379│9.023│8.813│8.420│8.629│└───────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, BFM, 2000.Cifrele referitoare la populaţia ocupată civilă din cele doua statistici diferă după cum arata tabelul de mai jos.    Tabelul nr. 9               Populaţia ocupată, după sursele de date utilizate                                                        – mii persoane – ┌──────────────────────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐ │ │ 1996 │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ Conform BFM │ 9.379 │ 9.023 │ 8.813 │ 8.420 │ 8.629 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ Conform AMIGO │ 10.936 │ 11.050 │ 10.845 │ 10.776 │ 10.764 │ └──────────────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┘Numărul persoanelor care muncesc la negru rezultă din analiza comparativa a datelor din AMIGO şi din Ancheta structurală (ASA).● Rata totală de ocupare a populaţiei. Numărul persoanelor ocupate la 1.000 de locuitori a scăzut, după cum indica cifrele din AMIGO.    Tabelul nr. 10                Evoluţia ratei de ocupare a populaţiei de 15 ani                       şi peste, în perioada 1996-2000                                                                      – % – ┌──────────────────────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐ │ Anii │ 1996 │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ Rata de ocupare │ 60,4 │ 60,9 │ 59,6 │ 59,1 │ 58,8 │ └──────────────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO.Având drept cauza principala restructurarea sectorului industrial, reducerea populaţiei ocupate a fost un fenomen prezent pe întregul teritoriu al tarii, diferenţiat însă ca amploare şi profunzime de la o regiune la alta, de la un judeţ la altul.Somajul a devenit un fenomen tot mai amplu, cu tendinte de scădere în ultimii ani. Rata somajului înregistrată de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă în anul 1999 a fost de 11,8%, în 2000 a fost 10,5%, iar în anul 2001 a scăzut la 8,6%.Ca urmare a reducerii ratei de activitate a populaţiei, s-a înregistrat o creştere a sarcinii economice ce revine pe o persoană ocupată, exprimată prin raportul de dependenta economică, calculat ca raport dintre numărul persoanelor neocupate (inactive şi în şomaj) ce revine la 1.000 de persoane ocupate.    Tabelul nr. 11                   Evoluţia raportului de dependenta economică                                – persoane neocupate/1.000 persoane ocupate – ┌──────────────────────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐ │ │ 1996 │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ Raport de dependenta │ │ │ │ │ │ │ economică │ 1070 │ 1037 │ 1076 │ 1086 │ 1085 │ └──────────────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO, 2000.● Subocuparea populaţiei. În ultimii ani s-a redus amploarea fenomenului de subocupare. Potrivit Anchetei asupra forţei de muncă, în anul 2000 fenomenul de subocupare s-a manifestat în cazul a 54.000 de persoane (care au lucrat mai puţin decât durata obişnuită a săptămânii de lucru), faţă de 60.000 în anul anterior. Ponderea acestora în numărul total al persoanelor ocupate era de 0,5% în anul 2000, mai mica decât în 1999 (0,6%). Din numărul total al persoanelor subocupate 68,0% se afla în mediul rural.Structura populaţiei ocupate*) după caracteristici demografice şi economice––––Notă …
*) Este vorba despre populaţia înregistrată în AMIGO, realizată de Institutul Naţional de Statistica.● Structura pe sexe. Populaţia ocupată este majoritar masculina (circa 54,0% sunt bărbaţi). În ultimii 5 ani ai deceniului trecut aceasta s-a redus, crescand rolul forţei de muncă feminine în activităţile economice.    Tabelul nr. 12                 Structura pe sexe a populaţiei ocupate totale ┌──────────────────────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐ │ │ 1996 │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ Ponderea (%) – masculin │ 54,7 │ 54,3 │ 54,3 │ 53,8 │ 53,6 │ │ în populaţia – feminin │ 45,3 │ 45,7 │ 45,7 │ 46,2 │ 46,4 │ │ ocupată a │ │ │ │ │ │ │ populaţiei │ │ │ │ │ │ │ de sex: │ │ │ │ │ │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │Raportul dintre bărbaţi │ │ │ │ │ │ │şi femei în populaţia │ │ │ │ │ │ │ocupată │ 121/100 │ 119/100 │ 119/100 │ 117/100 │ 116/100 │ │ │ │ │ │ │ │ └──────────────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO, 2001.Creşterea, în perioada 1996-2000, a populaţiei ocupate feminine cu 35.000 de persoane nu a putut compensa scăderea numărului persoanelor de sex masculin. Ca urmare, a avut loc scăderea populaţiei ocupate totale cu aproape 172.000 de persoane. Sporul de persoane de sex feminin a fost asigurat în special de grupele de vârsta de 25-34 de ani şi de cele de peste 65 de ani (anexa B).● Structura pe grupe de vârsta. Populaţia ocupată este dominata de populaţia matura, cu vârsta între 25 şi 50 de ani. Ponderea acesteia se apropie de 60% din întreaga populaţie şi este în uşoară creştere după anul 1995.    Tabelul nr. 13                Structura pe grupe de vârsta a populaţiei ocupate                                                                     – % – ┌──────────────────────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐ │Grupa de vârsta │ 1996 │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ Total populaţie │ 100,0 │ 100,0 │ 100,0 │ 100,0 │ 100,0 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ 15-24 ani │ 13,8 │ 13,6 │ 13,0 │ 12,3 │ 11,8 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ 25-34 ani │ 23,3 │ 23,3 │ 24,0 │ 24,8 │ 26,1 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ 35-49 ani │ 35,6 │ 35,4 │ 35,1 │ 34,3 │ 33,3 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ 50-64 ani │ 19,1 │ 19,1 │ 18,7 │ 18,9 │ 18,9 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ 65 ani + │ 8,2 │ 8,6 │ 9,2 │ 9,7 │ 9,9 │ │ │ │ │ │ │ │ └──────────────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO, 2000.Fenomenele cele mai semnificative sunt reducerea grupelor de vârsta foarte ţinere (15-24 de ani) de la 13,8% la 11,8%, paralel cu creşterea ponderii, până la aproape de 10%, a persoanelor care au depăşit vârsta de 65 de ani.● Structura pe medii şi grupe de vârsta. Potrivit AMIGO, în anul 2000 53,2% din populaţia ocupată se aflau în mediul rural, în condiţiile în care populaţia rurală reprezintă mai puţin de jumătate din întreaga populaţie (45,6%). Ponderea ei este în creştere faţă de anul anterior, când era 52,7%.    Tabelul nr. 14         Distribuţia populaţiei ocupate din mediul urban şi rural,                    pe grupe de vârsta, în anul 2000┌────────────┬─────────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────────┐│ │ Total │ 15-24 │ 25-34 │ 35-49 │ 50-64 │ 65 de ani ││ │populaţie│ de ani│ de ani│ de ani│ de ani│ şi peste ││ │ocupată │ │ │ │ │ │├────────────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────────┤│Total: │ 100,0 │ 11,8 │ 26,1 │ 33,3 │ 18,9 │ 9,9 ││mediu urban │ 100,0 │ 9,7 │ 31,0 │ 45,2 │ 13,1 │ 1,0 ││mediu rural │ 100,0 │ 13,7 │ 21,7 │ 22,9 │ 24,0 │ 17,7 │└────────────┴─────────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO, 2000.În mediul rural populaţia ocupată matura (25-49 de ani) este deficitara, reprezentând mai puţin de jumătate din totalul ocupatilor (44,6%), în timp ce în mediul urban aceasta grupa de vârsta reprezintă peste trei sferturi din total (76,2%). În schimb, forta de muncă rurală este constituită în mare măsura din persoane varstnice, acestea fiind în activitate încă mult timp după vârsta de 65 de ani. În mediul urban numai 1,0% din populaţia ocupată are peste 65 de ani, în timp ce în mediul rural ponderea acesteia se apropie de 18% din populaţia ocupată.● Rata de ocupare pe sexe şi grupe de vârsta a populaţiei. În anul 2000 rata de ocupare, calculată ca raport între populaţia ocupată şi populaţia care a depăşit vârsta de 15 ani, este relativ scăzută în raport cu media UE care este de 63% pe total populaţie ocupată. În ţara noastră aceasta este de peste 65% la bărbaţi şi peste 52% la femei (anexa C).Rata de ocupare a fost în scădere după anul 1997, reducându-se mai mult gradul de ocupare a bărbaţilor (de la 68,3% la 65,1%), şi mai puţin gradul de ocupare a femeilor (de la 54,0% la 52,8%).Pe grupe de vârsta s-a manifestat o reducere puternica a ratei de ocupare a populaţiei ţinere de 15-24 de ani şi o creştere a activităţii în rândul persoanelor varstnice de peste 65 de ani. Ca urmare, în decurs de numai 5 ani a avut loc o inversare a intensitatii activităţii în rândul tinerilor şi vârstnicilor. În anul 1996 din 100 de tineri (de 15-24 de ani) 39,9 erau ocupati, dar numai 32,5 din 100 de vârstnici de peste 65 de ani erau prezenţi pe piaţa muncii. În schimb, în anul 2000, din 100 de tineri erau ocupati numai 35,1, iar dintre vârstnici erau mai mulţi, 35,7 persoane, devenind astfel superioară rata de ocupare a vârstnicilor.Aceasta arata instalarea unui fenomen de prelungire a vieţii active până la varste înaintate, însoţită de o lipsa de pe piaţa muncii a populaţiei ţinere, ceea ce conduce la o scădere a vitalitatii forţei de muncă şi la o imbatranire a acesteia. În cazul forţei de muncă feminine creşterea participării persoanelor varstnice (peste 65 de ani) este chiar mai mare decât în cazul bărbaţilor, situaţie plină de semnificatii, dacă avem în vedere ca vârsta de pensionare a femeilor este mai mica decât cea a bărbaţilor.Structura populaţiei ocupate *), pe ramuri––––-Notă …
*) Este vorba despre populaţia înregistrată în BFM.În perioada 1990-2000 s-au produs deplasări ale populaţiei între ramurile economiei naţionale, structura populaţiei ocupate pe activităţi ale economiei naţionale suferind modificări semnificative (anexele D şi E).Restrangerea activităţii în industrie, cu precădere în unităţile economice mari, nerentabile, a determinat scăderea populaţiei ocupate civile în aceasta ramura cu 2.001 mii de persoane în perioada 1990-2000. Ponderea acestei ramuri s-a redus de la 36,9% în 1990 la 23,2% în anul 2000.În anul 2000 ponderea populaţiei ocupate civile în activităţi de servicii comerciale (comerţ, hoteluri, restaurante, transport şi depozitare, posta şi telecomunicaţii, activităţi financiare, bancare şi de asigurări şi tranzacţii imobiliare) şi sociale (administraţie publică, învăţământ, sănătate şi alte servicii) a ajuns la 31,3% din populaţia ocupată faţă de 27,5% în anul 1990.Schimbările în structura ocupării pe sectoare releva un proces concomitent de dezindustrializare şi reagrarizare a economiei, fără a avea loc un progres real în sectorul serviciilor. Practic, persoanele disponibilizate din ramura industriei nu se regăsesc în celelalte ramuri ale economiei, ci au contribuit la creşterea numărului şomerilor.Creşterea numărului de persoane ocupate în agricultura, în condiţiile în care gospodăriile deţin, în medie, suprafeţe mici de teren agricol, a determinat o scădere a capacităţii de utilizare a forţei de muncă în aceasta ramura. Potrivit anchetelor realizate de Institutul Naţional de Statistica, în anul 2000 din totalul populaţiei ocupate cu program parţial de lucru 88,5% lucrau în agricultura.Datele prezentate în anexele D şi E ilustreaza modificările survenite în ocuparea forţei de muncă în România în perioada 1990-2000, în distribuţia pe activităţi ale economiei naţionale (pentru anul 2001 datele nu sunt deocamdată disponibile în aceasta structura, BFM pentru anul 2001 se definitiveaza în trimestrul IV 2002).● Structura pe forme de proprietate. Populaţia ocupată civilă în sectorul public s-a redus continuu, de la 7.903 mii de persoane în anul 1990 la 1.628 mii în anul 2000, ca urmare a afirmarii tot mai puternice a sectorului privat în economie. Ponderea persoanelor ocupate în sectorul public s-a redus cu peste 54 de puncte procentuale în anul 2000 faţă de anul 1992.    Tabelul nr. 15             Structura populaţiei ocupate civile, pe forme de                 proprietate, în perioada 1992-2000                                   – Total populaţie ocupată civilă = 100% –┌──────────────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬─────┬───────┬─────┬───────┐│ Forme de │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ proprietate │ 1992 │ 1993 │ 1994 │ 1995 │ 1996 │ 1997│ 1998 │ 1999│ 2000 │├──────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────┼───────┼─────┼───────┤│- publică │ 54,2 │ 51,6 │ 46,8 │ 44,2 │ 40,8 │ 29,2│ 23,9 │ 20,8│ 18,9 │├──────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────┼───────┼─────┼───────┤│- mixtă │ 1,8 │ 2,0 │ 1,9 │ 3,2 │ 5,4 │ 11,6│ 12,7 │ 10,6│ 9,1 │├──────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────┼───────┼─────┼───────┤│- privată │ 40,9 │ 43,8 │ 49,2 │ 50,7 │ 51,5 │ 57,4│ 61,8 │ 66,7│ 70,4 │├──────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────┼───────┼─────┼───────┤│- cooperatista│ 3,0 │ 2,5 │ 2,0 │ 1,8 │ 2,2 │ 1,6│ 1,4 │ 1,7│ 1,4 │├──────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────┼───────┼─────┼───────┤│- obsteasca │ 0,1 │ 0,1 │ 0,1 │ 0,1 │ 0,1 │ 0,2│ 0,2 │ 0,2│ 0,2 │└──────────────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴─────┴───────┴─────┴───────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, BFM.● Structura după statutul profesional. Mutaţiile intervenite în structura populaţiei ocupate după statutul profesional au urmat aceleaşi tendinte ca şi populaţia ocupată. Numărul salariaţilor din economie s-a redus de la 8.142 mii în anul 1990 la 4.646,3 mii în anul 2000, respectiv cu 3.495,9 mii de persoane, cea mai mare parte a acestei reduceri localizandu-se în industrie (1.972 mii de persoane). A crescut cu 9,6 puncte procentuale ponderea celorlalte categorii de populaţie ocupată; patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremunerati.    Tabelul nr. 16             Structura populaţiei ocupate după statutul                  profesional în perioada 1992-2000                                       – Total populaţie ocupată = 100% –┌────────────┬───────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┐│Statut │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││profesional │ 1992 │ 1993 │ 1994 │ 1995 │ 1996 │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 │├────────────┼───────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤│- Salariaţi │ 63,4 │ 63,5 │ 61,9 │ 63,7 │ 62,8 │ 59,8 │ 58,8 │ 55,3 │ 53,8 │├────────────┼───────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤│- Patroni, │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││lucrători │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││pe cont │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││propriu, │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││lucrători │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ familiali │ 36,6│ 36,5│ 38,1 │ 36,3 │ 37,2 │ 40,2 │ 41,2 │ 44,7 │ 46,2 ││neremunerati│ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │└────────────┴───────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, BFM.SomajulFenomenul somajului a fost recunoscut oficial începând cu anul 1991, o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională.Declinul şi dezechilibrele provocate de trecerea la economia de piaţa au determinat o adevarata explozie a somajului în primii ani ai tranzitiei, culminand în anul 1994 când s-a înregistrat o rata a somajului de 10,9% (sfârşitul anului). După acest an a urmat o perioadă de reducere, iar de la sfârşitul anului 1997 rata somajului înregistrat a crescut ca urmare a procesului de restructurare sau de lichidare a unităţilor economice neperformante (în mod special din sectorul minier), culminand cu o rata de 11,8% la sfârşitul anului 1999.    Tabelul nr. 17             Evoluţia somajului înregistrat în perioada                  1991-2001 (sfârşitul anului)                                                                  – % –┌────────────┬────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┐│Anii │1991│ 1992│ 1993│ 1994│ 1995│ 1996│ 1997│ 1998│ 1999│ 2000│ 2001 │├────────────┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Rata │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││somajului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││înregistrat │3,0 │ 8,2│ 10,4│ 10,9│ 9,5│ 6,6│ 8,9│ 10,4│ 11,8│ 10,5│ 8,6 │└────────────┴────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┘Sursa: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă.Exista diferenţe în sfera de cuprindere a indicatorului "Rata somajului înregistrată la agenţiile de ocupare a forţei de muncă" şi "rata somajului calculată după metodologia Biroului Internaţional al Muncii (BIM)" din AMIGO. Diferenţele dintre cele doua serii de date arata ca exista persoane care, în timp ce sunt înscrise ca şomeri la agenţiile de ocupare, lucrează în afară cadrului legal.    Tabelul nr. 18              Rata somajului conform metodologiei BIM                                                                    – % – ┌──────────────────────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐ │ Anii │ 1996 │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 │ ├──────────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤ │ Rata somajului │ 6,7 │ 6,0 │ 6,3 │ 6,8 │ 7,1 │ └──────────────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO.Caracteristicile structurale ale somajului● Somajul în rândul femeilor. La începutul deceniului femeile au constituit partea cea mai numeroasa dintre şomeri. În ultimii ani ai deceniului trecut ponderea femeilor în rândul şomerilor s-a redus, deoarece disponibilizarile colective începute în anul 1997 au vizat activităţile de construcţii, minerit, metalurgie, ramuri cu personal preponderent masculin. Un alt factor care a contribuit la diminuarea somajului în rândul femeilor l-a constituit dezvoltarea industriei de confecţii îmbrăcăminte şi încălţăminte (multe în sistemul lohn), unde forta de muncă în mare majoritate este feminina.În perioada 1993-2001 se constată că ponderea femeilor în numărul total de şomeri a scăzut continuu, astfel încât de la 58,9% în anul 1993 a ajuns la 46,1% în anul 2001.    Tabelul nr. 19            Structura pe sexe a somajului înregistrat                      în perioada 1993-2001                                             Total şomeri = 100,0 ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐ │ Anul │ Femei │ Bărbaţi │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1993 │ 58,9 │ 41,1 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1994 │ 56,6 │ 43,4 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1995 │ 55,2 │ 44,8 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1996 │ 54,0 │ 46,0 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1997 │ 48,6 │ 51,4 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1998 │ 47,3 │ 52,7 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1999 │ 46,9 │ 53,1 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 2000 │ 46,8 │ 53,2 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 2001 │ 46,1 │ 53,9 │ └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘Sursa: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă.● Somajul pe grupe de vârsta. Populaţia tanara sub 25 de ani reprezintă cea mai numeroasa grupa de populaţie din categoria şomerilor. Următoarea grupa de vârsta afectată major de şomaj este grupa 40-49 de ani, fiind urmată de grupa 30-39 de ani, care constituie principala categorie de populaţie vizata de restructurarile industriale.    Tabelul nr. 20               Structura şomerilor indemnizati, pe grupe                       de vârsta, în anul 2001                                                              – % –┌──────────┬──────┬────────┬───────┬───────┬───────┬──────┬───────────┐│ │Total │ Sub 25 │ 25-29 │ 30-39 │ 40-49 │ 50-55│ Peste 55 ││ │ │ ani │ ani │ ani │ ani │ ani │ ani │├──────────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼──────┼───────────┤│TOTAL │100,0 │ 29,4 │ 11,4 │ 23,9 │ 24,4 │ 9,6 │ 1,7 ││- femei │100,0 │ 29,2 │ 11,3 │ 24,9 │ 25,8 │ 7,9 │ 0,9 ││- bărbaţi │100,0 │ 29,5 │ 11,4 │ 22,3 │ 23,4 │ 11,1 │ 2,3 │└──────────┴──────┴────────┴───────┴───────┴───────┴──────┴───────────┘Sursa: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă.● Somajul de lungă durata. În anul 2000 mai mult de jumătate din şomeri (60%) se afla în şomaj de lungă durata (peste 9 luni). În trimestrul IV 2000 durata medie a somajului a fost de 19,1 luni, perioada de inactivitate fiind în creştere sensibila faţă de anul anterior când era de 16,2 luni. În anul 2000 mai mult de jumătate din şomeri (50,6%) se afla în inactivitate de peste 1 an, faţă de un procent de numai 43,2% în anul 1999. Cea mai lungă durata a somajului se înregistrează la bărbaţii de peste 50 de ani.    Tabelul nr. 21                  Structura şomerilor indemnizati, pe sexe,                    după durata somajului, în anul 2001                                                                   – % –┌──────────┬───────┬──────────────────────────────────────────────────────────┐│ │ Total │ Durata somajului cuprinsă între: ││ │ ├────┬─────┬─────┬──────┬──────┬──────┬─────┬─────┬────────┤│ │ │1 zi│ 3-6 │ 6-9 │ 9-12│ 12-15│ 15-18│18-21│21-24│24-│pes-││ │ │ – 3│ luni│ luni│ luni │ luni │ luni │luni │ luni│27 │te ││ │ │luni│ │ │ │ │ │ │ │lu-│27 ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ni │luni│├──────────├───────├────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼───┬────┤│TOTAL │ 100,0 │25,6│ 12,8│ 11,1│ 8,4 │ 10,4 │ 6,9 │ 7,9 │ 7,6 │8,5│ 0,7││- femei │ 100,0 │22,5│ 13,7│ 11,8│ 8,0 │ 10,6 │ 7,5 │ 8,4 │ 8,0 │8,8│ 0,7││- bărbaţi │ 100,0 │28,2│ 12,1│ 10,6│ 8,8 │ 10,3 │ 6,5 │ 7,4 │ 7,2 │8,2│ 0,7││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │└──────────┴───────┴────┴─────┴─────┴──────┴──────┴──────┴─────┴─────┴───┴────┘Sursa: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă.● Somajul pe categorii profesionale. În perioada de tranzitie au fost afectaţi de şomaj mai ales muncitorii. Ponderea lor însă s-a redus treptat de la 84,1% în anul 1991 la 72,1% în anul 2000, deoarece şi alte categorii au început să fie afectate de şomaj. Somerii cu studii medii reprezentau 24,7%, dublandu-se ponderea acestora faţă de anul 1991. Ponderea şomerilor cu studii superioare a fost destul de schimbatoare în această perioadă, osciland între 1,5% şi 3,2%.    Tabelul nr. 22              Structura şomerilor pe niveluri de pregătire,                       în perioada 1991-2001                                                            – % în total –┌──────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┐│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ │ 1991│ 1992│ 1993│ 1994│ 1995│ 1996│ 1997│ 1998│ 1999│ 2000│ 2001 │├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Muncitori │ 84,1│ 87,0│ 85,6│ 83,5│ 81,1│ 79,6│ 75,9│ 74,7│ 73,0│ 72,1│ 72,5 │├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│- din care│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ femei: │ 82,6│ 85,8│ 84,4│ 82,2│ 79,6│ 76,2│ 69,7│ 67,8│ 65,3│ 65,5│ 65,0 │├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Pers. cu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││studii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││medii │ 12,9│ 11,1│ 12,8│ 14,9│ 17,4│ 18,8│ 21,7│ 22,8│ 24,1│ 24,7│ 24,1 │├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│- din care│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ femei: │ 14,8│ 12,5│ 14,1│ 16,3│ 18,8│ 22,1│ 27,7│ 29,3│ 31,4│ 30,8│ 31,1 │├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Pers. cu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││studii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││super. │ 3,0│ 1,9│ 1,6│ 1,6│ 1,5│ 1,6│ 2,4│ 2,5│ 2,9│ 3,2│ 3,4 │├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│- din care│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ femei: │ 2,6│ 1,7│ 1,4│ 1,5│ 1,6│ 1,7│ 2,7│ 2,8│ 3,3│ 3,7│ 4,0 ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │└──────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┘Sursa: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă.2.2. Politica de creştere a ocupării populaţiei în perioada 2002-2005Sursele demografice ale creşterii cantitative a forţei de muncă vor fi limitate. Populaţia totală se va reduce. În continuare rata de activitate va creşte uşor ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, prin care perioada de viaţa activa se va prelungi treptat pentru femei, de la 57 la 60 de ani şi pentru bărbaţi, de la 62 la 65 de ani. Guvernul acorda o atenţie deosebită valorificării superioare a capitalului uman, atât prin perfecţionarea profesională a salariaţilor, cat, mai ales, prin creşterea productivitatii muncii.Evoluţia ocupării va fi influentata de cativa factori. Pe de o parte, fluxul de investiţii străine va genera noi locuri de muncă. Întreprinderile mici şi mijlocii se asteapta să aibă, de asemenea, o contribuţie pozitiva asupra creşterii gradului de ocupare, localizata mai ales sub aspectul muncii nesalariale. Pe de altă parte, continuarea procesului de restructurare şi privatizare va induce presiuni asupra ocupării, generand noi disponibilizari. De asemenea, în pofida unei cresteri economice relativ ridicate, piaţa locurilor de muncă rămâne tensionata, în principal, din cauza structurii pe varste şi profesii a şomerilor, care nu este identică cu cererile din economie. Din aceste considerente Guvernul acorda o atenţie deosebită recalificarii şi reconversiei forţei de muncă.Ca un rezultat agregat al acestor factori şi ca urmare a politicii Guvernului, prognoza macroeconomica evidenţiază posibilitatea reducerii pronunţate a ratei somajului, de la 10,5% în anul 2000, la 8-9% în 2005. În acelaşi timp este posibil ca productivitatea muncii sa sporeasca, ritmul sau de creştere putând fi, începând cu anul 2003, chiar peste ritmul de creştere a produsului intern brut, situandu-se constant la circa 5,5%.2.3. Principalele obiective ale politicii de ocupareObiectivul orizontal A – Creşterea ratei de ocuparePe piaţa muncii acţiunea Guvernului are ca principal obiectiv creşterea gradului de ocupare a populaţiei active. Măsurile propuse vizează stimularea creării de noi locuri de muncă în condiţiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare şi restructurare, astfel încât rata somajului sa scada.Obiectivele Programului de guvernare în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă până în anul 2004 vizează:1. creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă:– adoptarea liniilor directoare ale UE privind ocuparea forţei de muncă;– creşterea ocupării forţei de muncă;– dezvoltarea spiritului intreprinzator al angajatorilor şi al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;– creşterea mobilitatii, flexibilitatii şi adaptabilitatii forţei de muncă;– garantarea sanselor egale;2. măsuri de sprijinire a şomerilor:– aplicarea de măsuri de asigurare pentru şomaj;– mutarea accentului politicilor de protecţie a şomerilor de la măsuri pasive către cele active.Pentru îndeplinirea obiectivelor Programului de guvernare Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă întocmeşte anual un program naţional pentru ocuparea forţei de muncă. Obiectivele stabilite pentru anul 2002 sunt:● prevenirea somajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia; îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice prin echilibrarea raportului dintre cererea şi oferta de pe piaţa muncii;● creşterea mobilitatii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţionala;● încadrarea sau reincadrarea în munca a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;● sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei;● asigurarea egalităţii sanselor pe piaţa muncii;● stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;● stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;● creşterea ponderii măsurilor active de stimulare a ocupării forţei de muncă în totalul cheltuielilor la 22,9%;● stimularea încadrării în munca a minimum 42% din numărul şomerilor în primele 6 luni de la data intrării în şomaj;● utilizarea eficienta a bugetului asigurărilor pentru şomaj, în derularea măsurilor active.Aceste obiective vor fi realizate prin următoarele măsuri active:1. servicii oferite şomerilor, cum sunt:(i) informare şi consiliere profesională;(îi) medierea muncii;(iii) consultanţa şi asistenţa pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri;(iv) accesarea gratuita a serviciului electronic de mediere a muncii;(v) creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii;(vi) cursuri de calificare şi recalificare a forţei de muncă;2. subvenţii pentru creşterea ocupării.Obiectivul orizontal B – Strategii naţionale pentru "invatarea pe parcursul întregii vieţi"Reformele legislative şi instituţionale realizate în acest domeniu în ultimii ani împreună cu alocarea unor fonduri mai mari pentru educaţie şi formare profesională arata interesul deosebit pe care România îl acorda dezvoltării de strategii naţionale ample şi coerente de formare iniţială şi continua.1. Îmbunătăţirea învăţământului profesional şi tehnicÎmbunătăţirea învăţământului profesional şi tehnic (învăţământul preuniversitar profesional, învăţământul postliceal, învăţământul superior) prin:– generalizarea calităţii profesionalizarii ca atribut şi finalitate a formelor şi structurilor de formare iniţială organizate potrivit prevederilor legale în vigoare;– dezvoltarea şi implementarea unui sistem de consiliere şi orientare şcolară şi profesională;– realizarea reformei curriculare la toate nivelurile educaţionale;– formarea continua a personalului didactic;– asigurarea educaţiei de baza pentru toţi cetăţenii;– eradicarea analfabetismului prin implicarea instituţiilor de resort şi a comunităţilor locale;– creşterea calităţii programelor de formare profesională atât pentru formarea iniţială, cat şi pentru cea continua;– adoptarea unor programe de educaţie compensatorie sau de acordare a unei a doua sanse pentru cei care au părăsit temporar sistemul formal al educaţiei de baza;– dezvoltarea şi restructurarea reţelei învăţământului rural, astfel încât să se asigure accesul echitabil la educaţie pentru copiii şi ţinerii din mediul rural;– ameliorarea calitativă a serviciilor educaţionale din învăţământul rural;– combaterea abandonului şcolar;– implementarea societăţii informationale prin sistemul educaţional – instruirea la distanta şi continua şi informatizarea învăţământului;– anticiparea necesarului de competente, corespunzător schimbărilor care se previzioneaza pe piaţa muncii;– adaptarea învăţământului profesional şi tehnic (IPT) la nevoile de dezvoltare durabila la nivel regional;– adaptarea IPT la nevoile de calificare solicitate de economia bazată pe cunoaştere, de noile tehnologii în curs de dezvoltare;– utilizarea noilor tehnologii în procesul de formare profesională prin noi forme şi tipuri de invatare (invatarea la distanta);– adaptarea IPT la nevoile de dezvoltare personală şi profesională a cursanţilor din perspectiva învăţării permanente, în condiţiile integrării elevilor cu nevoi speciale de invatare în programele de pregătire profesională organizate în reţeaua de masa;– dezvoltarea şi implementarea mecanismelor şi instrumentelor de asigurare a calităţii formării profesionale iniţiale;– promovarea parteneriatului social în IPT;– dezvoltarea instituţională a unităţilor de învăţământ pentru a deveni furnizoare de formare a resurselor umane la nivelul comunităţilor locale;– valorificarea competentelor profesionale dobândite în contexte de formare nonformala sau informala.2. Îmbunătăţirea formării profesionale continueMăsuri prevăzute pentru îmbunătăţirea formării profesionale continue şi sprijinirea învăţării pe tot parcursul vieţii:– înlăturarea blocajelor din activitatea de formare profesională a adulţilor;– modificarea cadrului legislativ privind formarea profesională a adulţilor;– asigurarea calităţii şi competitivitatii furnizorilor de formare (elaborarea de standarde ocupationale, autorizarea programelor de formare, evaluarea rezultatelor formării);– facilitarea organizării unor stagii de instruire practica la agenţii economici pentru programe organizate de diferiţi furnizori de formare profesională;– elaborarea de către patronate împreună cu sindicatele a planurilor anuale de formare profesională la nivel de întreprindere, prin care se va da posibilitatea salariaţilor sa participe la diferite forme de pregătire profesională;– elaborarea procedurii de evaluare şi certificare a competentelor dobândite pe cale nonformala sau informala;– perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional pentru promovarea parteneriatului în formarea profesională continua;– încurajarea instituţiilor şi a unităţilor de învăţământ de a participa ca furnizori de formare profesională continua în programele iniţiate şi organizate de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă.Obiectivul orizontal C – Dezvoltarea parteneriatului socialÎn vederea evaluării şi monitorizarii acţiunilor privind ocuparea forţei de muncă, în România a fost constituit un parteneriat social cuprinzator, partenerii sociali fiind implicaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor pentru punerea în aplicare a diferitelor programe din domeniul ocupării.Aceste programe se creează prin acorduri şi protocoale în care sunt prevăzute politici coerente de realizare a obiectivelor propuse.În acest context partenerii sociali sunt integrati sistematic în dezvoltarea şi implementarea acţiunilor, în concordanta cu initiativele publice/private.Prin intermediul dialogului social parteneriatele îşi fac simtita prezenta la nivel european (cooperare transnationala cu privire la programe de tineret, educaţie şi formare), naţional (acorduri tripartite), local (la nivelul comunităţilor), la nivelul întreprinderilor (patronat, sindicat/salariaţi).Parteneriatele se dezvolta mai ales prin implicarea activa a organelor locale şi regionale, a organizaţiilor societăţii civile, care oferă servicii mai apropiate de cetăţeni şi sunt mai bine adaptate nevoilor specifice ale comunităţilor.Deoarece în aceasta etapa economia României trebuie să se adapteze în toate sectoarele de activitate pentru a deveni şi a se menţine competitivă, parteneriatul social devine o modalitate eficienta de a asigura modernizarea şi diversificarea activităţilor.Structurile parteneriale pot fi bi-, tri- sau pluripartite.În acest sens au fost înfiinţate şi funcţionează următoarele instituţii:1. Consiliul Economic şi Social (CES) este un organism tripartit, autonom, de interes public, constituit în scopul realizării dialogului social dintre Guvern, sindicate şi patronate şi al asigurării climatului de pace socială. CES are un rol consultativ în stabilirea politicii economice şi sociale, precum şi în medierea starilor conflictuale intervenite între partenerii sociali, înainte de a se declansa procedurile prevăzute pentru soluţionarea conflictelor de muncă.2. Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă este o instituţie cu conducere tripartita care are ca atribuţie principala implementarea politicii de ocupare a forţei de muncă, precum şi a celei de protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.3. Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA) este o autoritate administrativă autonomă, organizată în sistem tripartit, cu rol consultativ în promovarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor. CNFPA este format din reprezentanţi ai administraţiei publice centrale, precum şi ai organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional.De asemenea, la nivelul fiecărui minister funcţionează comisiile de dialog social în cadrul cărora sunt abordate probleme specifice instituţiei respective, deciziile fiind adoptate în urma consultării partenerilor sociali.Începând cu anul 2001 s-au încheiat acorduri sociale între Guvern şi partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional, în scopul asigurării păcii sociale necesare realizării reformelor economice.Conform prevederilor Legii învăţământului, Ministerul Educaţiei şi Cercetării se sprijină la nivel naţional pe organisme consultative, cum ar fi, Consiliul Naţional pentru Formare şi Educaţie Continua. La nivel judeţean funcţionează Consiliul Naţional de Dezvoltare a Parteneriatului Social în Învăţământul Profesional şi Tehnic, în cadrul Consiliului consultativ al inspectoratului şcolar judeţean sau al municipiului Bucureşti.Obiectivul orizontal D – Dimensiunea regionalaPentru România dezvoltarea regionala nu a fost o tradiţie.Regiunile de dezvoltare, înfiinţate în urma cu circa 5 ani, sunt alcătuite din grupări de doua până la opt judeţe (incluzând şi municipiul Bucureşti), constituite prin asocierea voluntara a acestora. Modelul regiunilor de dezvoltare urmează îndeaproape sistemul european de clasificare statistica a unităţilor teritoriale – Nomenclatorul unităţilor teritoriale statistice (NUTS). Regiunile create nu au statut administrativ şi nici personalitate juridică. Ele reprezintă cadrul de concepere, implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regionala şi a programelor de coeziune economică şi socială. În cadrul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează o agenţie pentru dezvoltare regionala, organism neguvernamental, de utilitate publică, care acţionează în domeniul specific dezvoltării regionale.Instrumentele de baza ale promovării economice la nivel regional sunt Strategia naţionala pentru dezvoltare regionala şi Programul naţional pentru dezvoltare regionala. Începând cu anul 2000 România elaborează Planul naţional de dezvoltare care prezintă strategia, priorităţile şi programele de promovare a coeziunii socioeconomice pe teritoriul tarii. Ministerul Dezvoltării şi Prognozei are sarcina de a promova şi a coordona la nivel naţional politica de dezvoltare regionala.Politica pieţei muncii şi cea de formare profesională reprezintă domenii de acţiune ale eforturilor şi iniţiativelor regionale. Pe baza Planului naţional de dezvoltare, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei derulează programe prin care se creează oportunitati de ocupare şi dezvoltare a resurselor umane. Aceste programe se adresează în principal regiunilor, judeţelor sau zonelor care au probleme de dezvoltare şi au ca principal obiectiv sprijinirea investiţiilor pentru creşterea capacităţii de creare de locuri de muncă şi de dezvoltare a resurselor umane prin măsuri de sprijinire a creării sau dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii, finanţarea dezvoltării infrastructurii etc.La nivel judeţean se elaborează anual programe de dezvoltare economico-socială. Consiliile judeţene şi consiliile locale de la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor, formate din reprezentanţi aleşi de colectivitatile locale, au ca atribuţii elaborarea, aprobarea şi adoptarea de strategii şi programe de dezvoltare economico-socială judeţene şi locale.Autorităţile locale sunt implicate în fundamentarea şi implementarea programelor anuale de ocupare temporară din rândul şomerilor (lucrări de interes comunitar, constând în servicii publice şi servicii sociale).Pentru întărirea rolului autorităţilor publice locale şi al partenerilor sociali în implementarea politicilor în domeniul pieţei muncii, la nivelul agentiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă se vor constitui şi vor funcţiona, începând din a doua jumătate a anului 2002, consiliile consultative.Consortiile regionale sunt structuri consultative ale consiliilor pentru dezvoltare regionala, constituite cu aprobarea Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regionala. Fiecare din cele 7 consortii regionale este compus din reprezentanţi ai agenţiei pentru dezvoltare regionala, ai consiliilor judeţene, ai agentiilor pentru ocuparea forţei de muncă, ai filialei regionale a Centrului Naţional pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic, ai inspectoratelor şcolare judeţene, ai comitetelor locale pentru dezvoltarea parteneriatului social în învăţământul profesional şi tehnic şi ai universitatilor.Obiectivul orizontal E – Dezvoltarea sistemului de indicatori ai pieţei munciiÎn procesul luării deciziilor din orice domeniu de activitate, în special al elaborării unor politici sociale coerente şi pentru a se realiza o monitorizare şi evaluare adecvată a progreselor realizate în cadrul procesului de implementare a PNAO, este necesară existenta unor informaţii statistice corespunzătoare.Procesul de armonizare a statisticii sociale româneşti cu statisticile europene a început, la nivelul Institutului Naţional de Statistica, prin alinierea pe trei direcţii principale:– metodele de cercetare (modalităţile de colectare a informaţiilor);– sistemele de esantionare utilizate;– conceptele, definiţiile, clasificarile, nomenclatoarele.Prin poziţia sa de coordonator al activităţilor cu acest specific, în contextul derulării diverselor programe, Institutul Naţional de Statistica se implica în acţiunea de unificare conceptuala şi metodologică a principalilor indicatori statistici ai pieţei muncii.În momentul de faţa, pentru caracterizarea fenomenelor de pe piaţa forţei de muncă din România se utilizează doua serii de date statistice diferite:– date din Balanţa forţei de muncă (BFM);– date din Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), initiata în anul 1996.Indicatorii statistici din cele doua serii de date nu sunt comparabili deoarece metodele de colectare, perioadele de referinţa şi sfera de cuprindere sunt diferite. Doar analiza datelor din ambele serii poate oferi o imagine completa şi reală asupra pieţei muncii din România.BFM permite construirea unor indicatori comparabili în timp, la nivel naţional şi teritorial (regiuni statistice, judeţe).Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO) asigura comparabilitate în timp, la nivel naţional, teritorial (regiuni statistice) şi european. Comparabilitatea datelor statistice la nivel european este asigurata, în cadrul Institutului Naţional de Statistica, atât prin adoptarea metodei moderne de cercetare AMIGO, cat şi prin aderarea la Programul EUROSTAT.Conceptele şi definiţiile din cadrul sistemului românesc al forţei de muncă au fost adaptate la convenţiile şi standardele europene în vigoare, avându-se în vedere şi specificul legislaţiei naţionale.În afară indicatorilor statistici generali se vor dezvolta şi alţii, specifici, care vor fi în continuare structurati şi detaliati de asa maniera încât să permită o evaluare eficienta a gradului de îndeplinire a măsurilor cuprinse în PNAO.ConcluziiLa elaborarea PNAO s-au avut în vedere atât cele 5 obiective orizontale, cat şi cele 18 linii directoare cuprinse în cei 4 piloni ai strategiei europene de ocupare a forţei de muncă.În urma analizei situaţiei actuale se pot identifica câteva direcţii prioritare de acţiune ale Guvernului, necesare în vederea creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă:1. asigurarea unei cresteri economice susţinute, cu impact direct asupra creşterii numărului locurilor de muncă, bazată pe dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; se va valorifica potenţialul de dezvoltare a unor domenii de activitate, cum ar fi serviciile (turismul, tehnologia informatiei etc.), a căror pondere în cadrul economiei este încă destul de redusă;2. combaterea muncii fără forme legale şi iniţierea unor măsuri care să conducă la reducerea costurilor locurilor de muncă, fapt care va stimula angajatorii să respecte legislaţia în domeniu;3. încurajarea substantiala a veniturilor obţinute din munca, prin utilizarea unei rate de creştere a salariului de baza minim brut pe ţara mai mare decât până în prezent şi diminuarea saraciei, atât pentru persoanele active, cat şi pentru persoanele inactive, prin corelarea politicilor active de ocupare a forţei de muncă cu o politica adecvată de creştere substantiala a veniturilor obţinute din munca;4. promovarea de măsuri destinate prevenirii şi combaterii somajului în rândul tinerilor în vârsta de 15-24 de ani, în vederea creşterii ratei de ocupare a acestei categorii de persoane;5. în contextul continuării procesului de privatizare şi restructurare economică se vor identifica alternative pentru ocuparea persoanelor disponibilizate, lupta împotriva somajului de lungă durata constituind o preocupare constanta pentru următorii ani;6. elaborarea de programe speciale adresate grupurilor de persoane care se confrunta cu dificultăţi de integrare pe piaţa muncii: tineri proveniţi din centrele de plasament, persoane cu handicap, persoane de etnie roma, persoane eliberate din detenţie etc.;7. promovarea unor măsuri destinate sa conducă la creşterea ratei de participare prin prelungirea perioadei de activitate a persoanelor varstnice, din perspectiva ultimelor evolutii demografice, caracterizate printr-un proces de imbatranire a populaţiei;8. atenuarea discrepantelor dintre cererea şi oferta pe piaţa forţei de muncă, cu precădere prin adaptarea sistemului de formare iniţială şi continua la tendintele pe termen mediu şi lung ale lumii ocupationale, într-o societate bazată pe cunoaştere şi pe utilizarea noilor tehnologii informatice.Anexe:–– + 
Anexa A             Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste,                       pe sexe şi grupe de vârsta                                                            – % –┌──────────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┐│ │ 1996 │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 ││ ├─────┬─────┼─────┬─────┼─────┬─────┼─────┬─────┼─────┬─────┤│ │ M │ F │ M │ F │ M │ F │ M │ F │ M │ F │├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│Total │ 72,7│ 57,4│ 72,5│ 57,7│ 71,4│ 56,3│ 70,9│ 56,4│ 70,6│ 56,4│├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│15-24 ani │ 56,2│ 43,4│ 54,2│ 42,1│ 52,0│ 39,4│ 50,6│ 37,1│ 49,1│ 36,8│├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│25-34 ani │ 92,7│ 78,3│ 92,1│ 77,5│ 90,9│ 75,8│ 90,8│ 76,6│ 91,4│ 77,3│├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│35-49 ani │ 93,5│ 80,6│ 93,6│ 80,9│ 92,5│ 79,1│ 91,9│ 78,7│ 91,6│ 78,6│├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│50-64 ani │ 67,0│ 49,7│ 68,4│ 51,5│ 67,1│ 50,0│ 66,3│ 50,8│ 65,7│ 50,8│├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│65 ani şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││peste │ 38,4│ 28,3│ 39,6│ 29,6│ 40,7│ 30,6│ 41,7│ 31,9│ 40,8│ 32,1│└──────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO. + 
Anexa B               Populaţia ocupată, pe grupe de vârsta şi pe sexe                                                           – persoane –┌─────────────┬────────┬─────────┬─────────┬─────────┬──────────┬────────┐│ │ Total │15-24 ani│25-34 ani│35-49 ani│ 50-64 ani│65 ani +│├────┬────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│1996│total │10935534│ 1511798│ 2550338│ 3890744│ 2086279│ 896375││ ├────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│ │masculin│ 5979355│ 898409│ 1412222│ 2085741│ 1140568│ 442416││ ├────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│ │feminin │ 4956178│ 613389│ 1138116│ 1805003│ 945711│ 453959│├────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│1997│total │11050018│ 1498854│ 2574281│ 3909822│ 2116582│ 950479││ ├────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│ │masculin│ 6004228│ 883510│ 1418037│ 2090059│ 1146670│ 465951││ ├────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│ │feminin │ 5045790│ 615344│ 1156244│ 1819763│ 969911│ 484528│├────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│1998│total │10844915│ 1409071│ 2605399│ 3801996│ 2028936│ 999514││ ├────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│ │masculin│ 5885135│ 828701│ 1433987│ 2034599│ 1099739│ 488109││ ├────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│ │feminin │ 4959780│ 580370│ 1171412│ 1767397│ 929197│ 511405│├────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│1999│total │10775637│ 1322009│ 2672685│ 3695687│ 2034616│ 1050640││ ├────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│ │masculin│ 5799056│ 778622│ 1459281│ 1955387│ 1097227│ 508539││ ├────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│ │feminin │ 4976581│ 543387│ 1213404│ 1740300│ 937389│ 542101│├────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│2000│total │10763763│ 1274732│ 2804376│ 3587206│ 2034265│ 1063183││ ├────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│ │masculin│ 5772192│ 733949│ 1536454│ 1910231│ 1084906│ 506652││ ├────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┼────────┤│ │feminin │ 4991570│ 540783│ 1267922│ 1676975│ 949359│ 556531││ │ │ │ │ │ │ │ │└────┴────────┴────────┴─────────┴─────────┴─────────┴──────────┴────────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO. + 
Anexa C               Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste,                        pe sexe şi grupe de vârsta                                                            – % –┌──────────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┐│ │ 1996 │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 ││ ├─────┬─────┼─────┬─────┼─────┬─────┼─────┬─────┼─────┬─────┤│ │ M │ F │ M │ F │ M │ F │ M │ F │ M │ F │├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│Total │ 68.1│ 53.2│ 68.3│ 54.0│ 66.8│ 52.9│ 65.7│ 52.9│ 65.1│ 52.8│├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│15-24 ani │ 46.4│ 33.0│ 45.6│ 33.4│ 43.0│ 31.6│ 41.0│ 30.2│ 39.1│ 30.5│├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│25-34 ani │ 86.9│ 71.9│ 86.5│ 71.9│ 84.6│ 70.6│ 83.7│ 71.2│ 84.1│ 71.5│├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│35-49 ani │ 89.6│ 76.9│ 89.9│ 77.4│ 87.9│ 75.4│ 86.4│ 74.4│ 85.7│ 73.7│├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│50-64 ani │ 65.7│ 49.1│ 67.1│ 51.0│ 65.7│ 49.6│ 64.5│ 50.3│ 63.5│ 50.1│├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤│65 ani şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││peste │ 38.4│ 28.2│ 39.6│ 29.6│ 40.7│ 30.6│ 41.7│ 31.9│ 40.8│ 32.1│└──────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO. + 
Anexa D                Populaţia ocupată civilă, pe activităţi economice                                                        – mii persoane┌───────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┐│Ani/ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││activităţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││economice │ 1990│ 1991│ 1992│ 1993│ 1994│ 1995│ 1996│ 1997│ 1998│ 1999│ 2000 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│TOTAL │10840│10786│10458│10062│10011│ 9493│ 9379│ 9023│ 8813│ 8420│ 8629 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Agri- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││cultura │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││şi sil- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││vicul- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││tura │ 3144│ 3205│ 3443│ 3614│ 3647│ 3265│ 3320│ 3384│ 3349│ 3466│ 3570 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Industrie -│ 4005│ 3803│ 3301│ 3030│ 2882│ 2714│ 2741│ 2450│ 2317│ 2054│ 2004 ││total, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││din care: │ 259│ 277│ 272│ 259│ 256│ 250│ 250│ 184│ 169│ 146│ 140 ││- extrac- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ tiva │ 3613│ 3372│ 2865│ 2606│ 2456│ 2293│ 2302│ 2079│ 1964│ 1734│ 1691 ││- prelucr. │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││- energie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││electrica, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││termica, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││gaze, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││apa │ 133│ 154│ 164│ 165│ 170│ 171│ 189│ 187│ 184│ 174│ 173 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Construcţii│ 706│ 501│ 579│ 574│ 563│ 479│ 475│ 439│ 391│ 338│ 353 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Comerţ │ 538│ 699│ 754│ 585│ 636│ 865│ 772│ 802│ 835│ 756│ 776 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Hoteluri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││restaurante│ 186│ 213│ 175│ 131│ 136│ 123│ 116│ 130│ 98│ 100│ 93 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Transport │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││depozitare │ 667│ 594│ 556│ 497│ 462│ 458│ 448│ 405│ 361│ 310│ 326 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Posta şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││telecom. │ 97│ 96│ 93│ 95│ 94│ 98│ 99│ 100│ 100│ 95│ 93 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Activităţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││financiare,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││bancare, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││asig. │ 39│ 44│ 57│ 66│ 59│ 71│ 71│ 73│ 76│ 69│ 74 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Tranzacţii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││imobiliare │ 388│ 421│ 441│ 417│ 438│ 324│ 257│ 199│ 243│ 238│ 271 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Adminis- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││tratie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││publică │ 88│ 99│ 113│ 117│ 125│ 131│ 125│ 130│ 134│ 141│ 147 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Învăţământ │ 411│ 426│ 432│ 432│ 437│ 437│ 441│ 426│ 426│ 429│ 421 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Sănătate şi│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││asistenţa │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││soc. │ 320│ 311│ 306│ 308│ 333│ 333│ 337│ 315│ 317│ 277│ 341 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Alte │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││activit. │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ec. │ 251│ 374│ 208│ 196│ 199│ 195│ 177│ 170│ 166│ 147│ 160 ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │└───────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, BFM. + 
Anexa E        Structura populaţiei ocupate civile, pe activităţi economice                                                                  – % –┌───────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┐│Ani/ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││Activităţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││economice │ 1990│ 1991│ 1992│ 1993│ 1994│ 1995│ 1996│ 1997│ 1998│ 1999│ 2000 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│TOTAL │100,0│100,0│100,0│100,0│100,0│100.0│100,0│100,0│100,0│100,0│100,0 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Agricultura│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││şi silvi- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││cultura │ 29,0│ 29,7│ 32,9│ 35,9│ 36,4│ 34,4│ 35,4│ 37,5│ 38,0│ 41,2│ 41,4 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Industrie- │ 36,9│ 35,3│ 31,6│ 30,1│ 28,8│ 28,6│ 29,2│ 27,2│ 26,3│ 24,4│ 23,2 ││total, din │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││care: │ 2,4│ 2,6│ 2,6│ 2,6│ 2,6│ 2,6│ 2,7│ 2,0│ 1,9│ 1,7│ 1,6 ││- extrac- │ 33,3│ 31,3│ 27,4│ 25,9│ 24,5│ 24,2│ 24,5│ 23,1│ 22,3│ 20,6│ 19,6 ││tiva │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││- prelucr. │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││- energie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││electrica, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││termica, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││gaze, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││apa │ 1,2│ 1,4│ 1,6│ 1,6│ 1,7│ 1,8│ 2,0│ 2,1│ 2,1│ 2,1│ 2,0 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Construcţii│ 6,5│ 4,6│ 5,5│ 5,7│ 5,6│ 5,0│ 5,1│ 4,9│ 4,4│ 4,0│ 4,1 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Comerţ │ 5,0│ 6,5│ 7,2│ 5,8│ 6,3│ 9,1│ 8,2│ 8,9│ 9,5│ 9,0│ 9,0 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Hoteluri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││restaurante│ 1,7│ 2,0│ 1,7│ 1,3│ 1,4│ 1,3│ 1,2│ 1,4│ 1,1│ 1,2│ 1,1 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Transport │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││depozitare │ 6,1│ 5,5│ 5,3│ 5,0│ 4,6│ 4,8│ 4,8│ 4,5│ 4,1│ 3,7│ 3,7 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Posta şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││telecom. │ 0,9│ 0,9│ 0,9│ 0,9│ 0,9│ 1,1│ 1,1│ 1,1│ 1,1│ 1,1│ 1,1 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Activităţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││financiare,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││bancare, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││şi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││asigurare │ 0,4│ 0,4│ 0,6│ 0,6│ 0,6│ 0,7│ 0,8│ 0,8│ 0,9│ 0,8│ 0,8 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Tranzacţii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││imobiliare │ 3,6│ 3,9│ 4,2│ 4,2│ 4,4│ 3,4│ 2,7│ 2,2│ 2,8│ 2,8│ 3,1 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Adminis- │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││tratie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││publică │ 0,8│ 0,9│ 1,1│ 1,1│ 1,3│ 1,4│ 1,3│ 1,4│ 1,5│ 1,7│ 1,7 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Învăţământ │ 3,8│ 3,9│ 4,1│ 4,3│ 4,4│ 4,6│ 4,7│ 4,7│ 4,8│ 5,1│ 4,9 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Sănătate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││asistenţa │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││socială. │ 3,0│ 2,9│ 2,9│ 3,1│ 3,3│ 3,5│ 3,6│ 3,5│ 3,6│ 3,3│ 4,0 │├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤│Alte │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││activit. │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ec. │ 2,3│ 3,5│ 2,0│ 2,0│ 2,0│ 2,1│ 1,9│ 1,9│ 1,9│ 1,7│ 1,9 ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │└───────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, BFM.Glosar de indicatoriIndicatorii absoluti se definesc astfel:1. Resursele de muncă [R(m)] reprezintă categoria de populaţie ce dispune de ansamblul capacităţilor fizice şi intelectuale care îi permit sa desfăşoare o munca utila în una dintre activităţile economiei naţionale.Resursele de muncă se determina cu ajutorul formulei:R(m) = P(vm) – [P(im) – P(iv)] + S(p),în care:R(m) = resurse de muncă;P(vm) = populaţia în vârsta de muncă;P(im) = persoane cu incapacitate permanenta de muncă;P(iv) = pensionari în vârsta de muncă, care nu lucrează;S(p) = populaţia aflată în afară limitei de muncă, care lucrează.Populaţia în vârsta de muncă [P(vm)] conform legislaţiei în vigoare, cuprinde bărbaţii şi femeile de la 16 ani până la varstele standard de pensionare.Datele sunt calculate anual de către Institutul Naţional de Statistica, prin BFM la nivel de ţara, regiune de dezvoltare şi judeţ.2. Populaţia activa se determina în doua variante: populaţia activa totală şi populaţia activa civilă.a) Populaţia activa totală [P(a)] cuprinde toate persoanele care furnizează forta de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţa (săptămâna care precede interviul), incluzând populaţia ocupată şi somerii definiţi conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii (şomeri în sens BIM). … Indicatorii menţionaţi sunt obţinuţi din AMIGO, cu periodicitate trimestriala şi anuală (ca medie aritmetica a trimestrelor), la nivel de ţara şi regiune de dezvoltare.b) Populaţia activa civilă [P(ac)] cuprinde persoanele care au depăşit o vârsta de muncă specificată (16 ani) şi care constituie forta de muncă disponibilă pentru producerea de bunuri şi servicii. Populaţia activa civilă caracterizează oferta potenţiala de forta de muncă şi gradul de ocupare a populaţiei, incluzând populaţia ocupată civilă şi somerii înregistraţi la agenţiile de ocupare a forţei de muncă. … P(ac) = P(oc) + S(AOFM),în care:P(oc) = populaţia ocupată civilă;S(AOFM) = şomeri înregistraţi la agenţiile de ocupare a forţei de muncă.Indicatorul se determina anual prin BFM la nivel de ţara, regiune de dezvoltare şi judeţ.3. Populaţia ocupată se determina în doua variante: populaţia ocupată totală şi populaţia civilă.a) Populaţia ocupată totală include toate persoanele de 15 ani şi peste care au avut un loc de muncă şi care au lucrat în perioada de referinţa (săptămâna care precede interviul) cel puţin o ora în activităţi neagricole sau cel puţin 15 ore în cazul lucrătorilor pe cont propriu şi al lucrătorilor familiali neremunerati din agricultura. Populaţia ocupată totală include toate categoriile de persoane (salariaţi, patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremunerati, membri ai unor societăţi agricole sau ai unor cooperative) care au lucrat în activităţi din sectorul formal (inclusiv din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informaţii, organizaţii politice şi obşteşti) şi din sectorul informal, cu sau fără forme legale. … Indicatorul se obţine din AMIGO, efectuată de Institutul Naţional de Statistica cu periodicitate trimestriala şi anuală (ca medie aritmetica a trimestrelor), la nivel de ţara şi regiune de dezvoltare.b) Populaţia ocupată civilă include toate persoanele care la sfârşitul anului aveau un loc de muncă legal în activităţile neagricole din sectorul formal sau în activităţi din agricultura, cu statut de: salariaţi, patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremunerati, membri ai unor societăţi agricole sau ai unor cooperative. Nu se includ personalul Ministerului Apărării Naţionale, al Ministerului de Interne, al Serviciului Roman de Informaţii (cadre militare sau persoane asimilate acestora, militari în termen), detinutii şi salariaţii organizaţiilor politice sau obşteşti. … Indicatorul este obţinut anual de către Institutul Naţional de Statistica, prin BFM la nivel de ţara, regiune de dezvoltare şi judeţ.4. Somerii se determina în doua variante: somerii în sens BIM şi somerii înregistraţi.a) Somerii în sens BIM [S(BIM)] sunt cei definiţi conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii. … Numărul şomerilor în sens BIM se determina trimestrial şi anual de către Institutul Naţional de Statistica, prin AMIGO, la nivel de ţara şi regiune de dezvoltare.b) Somerii înregistraţi [S(ANOFM)] sunt persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 pct. IV din Legea nr. 76/2002. … Numărul total al şomerilor înregistraţi este calculat pentru fiecare luna calendaristică, în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, la nivel de ţara, judeţ şi localitate.Indicatorii relativi se calculează astfel:1. Rata globală de activitate reprezintă proporţia populaţiei active totale [P(a)] în populaţia totală a tarii [P(t)]:           P(a)R(ga) = –– x 100           P(t)2. Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste reprezintă proporţia populaţiei active de 15 ani şi peste [P(a15+)] în populaţia totală în vârsta de 15 ani şi peste [P(t15+)]:               P(a15+)R(a15+) = ––– x 100               P(t15+)3. Rata globală de ocupare reprezintă proporţia populaţiei ocupate [P(o)] în populaţia totală a tarii [P(t)]:            P(o)R(go) = –– x 100            P(t)4. Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste reprezintă proporţia populaţiei ocupate de 15 ani şi peste [P(o15+)] în populaţia totală în vârsta de 15 ani şi peste [P(t15+)]:               P(o15+)R(o15+) = ––– x 100               P(t15+)5. Rata de ocupare a resurselor de muncă reprezintă proporţia populaţiei ocupate civile [P(oc)] în resursele de muncă [R(m)]:            P(oc)R(rm) = –– x 100            R(m)Indicatorii statistici relativi prevăzuţi la pct. 1-5 se calculează de către Institutul Naţional de Statistica.6. Rata somajului este calculată în doua variante: rata somajului în sens BIM şi rata somajului înregistrat.a) Rata somajului în sens BIM se calculează ca raport între numărul şomerilor definiţi conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii [S(BIM)] şi populaţia activa totală [P(a)], astfel: …               S(BIM)R(BIM) = ––- x 100               P(a)Acest indicator se calculează de către Institutul Naţional de Statistica.b) Rata somajului înregistrat se determina ca raport între numărul şomerilor înregistraţi la agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi a municipiului Bucureşti (indemnizati şi neindemnizati) şi populaţia activa civilă. Datele referitoare la populaţia activa civilă la nivel de ţara şi de judeţ sunt păstrate ca atare în calculul ratei somajului un an întreg, până la definitivarea şi transmiterea BFM din anul următor. Se calculează astfel: …                 S(ANOFM)R(ANOFM) = –––- x 100                P(ac)Rata somajului înregistrat se calculează de către Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă.7. Ponderea şomerilor înregistraţi în populaţia stabilă în vârsta de 18-62 de ani se determina prin raportarea numărului şomerilor înregistraţi la totalul populaţiei stabile cu vârsta cuprinsă între 18-62 de ani.Se calculează la nivel de ţara şi de localitate de către Institutul Naţional de Statistica, pe baza numărului de şomeri înregistraţi, comunicat lunar de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, după formula:                  S(ANOFM)P(SANOFM) = –––– x 100                  P(t18-62) + 
Capitolul 3Pilonii strategiei de ocupare a forţei de muncă3.1. Pilonul I – Îmbunătăţirea capacităţii de angajareCreşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, în condiţiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare şi restructurare, se va realiza prin mutarea accentului politicilor de protecţie socială a şomerilor de la măsuri pasive la cele active şi prin promovarea de măsuri de prevenire a somajului, în special în rândul tinerilor şi al persoanelor expuse riscului de a deveni şomeri de lungă durata.În acest context prevenirea şi combaterea somajului în rândul tinerilor şi a somajului de lungă durata constituie o problemă majoră şi o preocupare imediata a Guvernului. Măsurile avute în vedere pentru soluţionarea acestei probleme reprezintă o prioritate atât pentru actualul PNAO, cat şi pentru cele viitoare.De asemenea, vor fi promovate măsuri speciale de formare profesională pentru tineri şi adulti, corespunzător cerinţelor pieţei muncii, pentru îmbunătăţirea capacităţii de angajare şi prelungirea vieţii active.Implementarea conceptiei şi mentalitatii de sustinere a formării continue sau a educaţiei permanente, fără discriminare socială, va răspunde necesităţilor de adaptare rapida la schimbările structurale ale economiei şi tehnologiei, care să facă faţa unei mari mobilitati profesionale previzibile în perspectiva.Pentru a inlatura dezechilibrele existente pe piaţa muncii dintre cererea şi oferta de forta de muncă Guvernul îşi propune adaptarea ofertei educaţionale la cerinţele locale ale pieţei muncii, stimularea mobilitatii forţei de muncă, precum şi îmbunătăţirea serviciilor de mediere oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi aplicarea de măsuri active de combatere a somajului.O prioritate o constituie şi îmbunătăţirea bazelor de date cu privire la oferta de locuri de muncă existente pe piaţa muncii, prin informatizarea sistemului de colectare a datelor.Linia directoare 1 – Abordarea somajului tinerilor şi prevenirea somajului de lungă durataFiecărui somer i se va oferi un nou început înainte de a atinge 6 luni de şomaj în cazul tinerilor şi 12 luni în cazul adulţilor, sub forma de formare profesională, reconversie, practica în munca, loc de muncă sau alte măsuri de ocupare, inclusiv, în mod mai general, de sprijinire a orientarii profesionale individuale şi de consiliere în vederea unei integrari efective pe piaţa muncii.Aceste măsuri preventive şi de ocupare trebuie să fie combinate cu măsuri de reducere a numărului de şomeri de lungă durata prin promovarea reinsertiei lor în piaţa muncii.În acest context statele membre vor trebui sa urmărească modernizarea serviciilor lor publice de ocupare, în special prin monitorizarea progresului, prin stabilirea de termene clare şi prin asigurarea unei formari continue corespunzătoare pentru personalul lor. Statele membre vor incuraja cooperarea cu alţi furnizori de servicii, pentru ca strategia prevenirii şi a activarii sa devină mai eficace.Situaţia actuala1. Diminuarea somajului în rândul tinerilorÎn conjunctura schimbărilor socioeconomice şi politice care au avut loc în Europa şi, implicit, şi în România, s-au făcut pasi importanti în fundamentarea unei noi concepţii în domeniul politicilor de tineret.Pentru prima oara după anul 1989 politica în domeniul tineretului în România a devenit o componenta substanţial reprezentată în Programul de guvernare 2001-2004, care se înscrie în contextul mai larg al procesului de aderare la structurile europene.Tranzitia de la şcoala la integrarea tineretului pe piaţa forţei de muncă constituie una dintre cele mai critice şi presante probleme ale funcţionarii pieţei muncii, cu impact economic şi social deosebit de puternic.Ţinerii suferă cel mai mult în contactul cu piaţa muncii, fiind dezavantajati faţă de categoriile de vârsta adulta, atât prin faptul ca ani de-a rândul aceste din urma segmente de populaţie au fost ţinute în supraocupare, chiar dacă economia a fost şi este în recesiune, cat şi ca urmare a lipsei experienţei în munca – privită ca o cerinţa uneori obligatorie la angajarea într-un loc de muncă. Fenomenul este evident dacă se compara structura pe varste a populaţiei active cu cea a şomerilor, aceasta din urma fiind mult mai "tanara" şi este chiar mai grav la nivelul forţei de muncă feminine, pentru care ponderea somajului tinerelor atinge tot timpul valori mai mari decât pentru întreaga categorie a populaţiei somere.Datele rezultate în urma unui sondaj de opinie referitor la fenomenul neocuparii categoriilor defavorizate, în special tineri şi femei, efectuat în anul 1997 de Centrul pentru Studierea Opiniei şi Pieţei (CSOP) – Gallup Internaţional asupra unui esantion reprezentativ de tineri în vârsta de până la 30 de ani, a reliefat faptul ca problema este deosebit de grava mai ales pentru femeile ţinere (67,4% dintre ele au 15-24 de ani, faţă de 60,8% la ambele sexe) şi pentru absolventele de liceu (58% din neocupatii absolvenţi de liceu sunt fete). În fapt, cele mai multe dintre femeile neocupate ţinere erau absolvente de liceu (39,1%) sau gimnazii, şcoala generală sau prima treapta de liceu (38,9%). Un semnal de alarma îl constituia faptul ca o treime din numărul tinerelor absolvente de liceu în vârsta de 15-24 de ani, neocupate, erau deja în căutarea unui alt loc de muncă decât primul, precum şi faptul ca peste jumătate din absolventele de învăţământ superior, în vârsta de 25-29 de ani, erau neocupate. Având o vârsta de până la nici 25 de ani primele şi 30 de ani celelalte, au avut deja experienta somajului, deşi aveau un nivel de pregătire ridicat şi, se presupune, o flexibilitate şi mobilitate profesională mai mare. În plus, doar o parte din ele au fost înregistrate ca şomeri şi numai o parte din acestea au beneficiat de prevederile legislaţiei în vigoare privind protecţia şomerilor.Un alt aspect care se remarca este acela ca, în timp ce tot mai mulţi tineri dobândesc calificarile necesare pentru diverse meserii, numărul locurilor de muncă nu creşte corespunzător. Ţinerii care au terminat recent o anumită treapta de şcolarizare sunt concurati pe piaţa muncii de alţii care au o calificare mai înaltă şi astfel sunt nevoiti sa accepte slujbe de rang mai scăzut, mai slab plătite. Ca urmare, unii tineri îşi încep uneori activitatea în sectoare marginalizate, inferioare calificării lor, şi uneori chiar intră în circuitul muncii neprotejate ("munca la negru"), fapt care îi izoleaza de societate, înainte ca ei să facă primii pasi în viaţa profesională şi familială.Corespunzător datelor din AMIGO referitoare la integrarea tinerilor pe piaţa muncii, în trimestrul IV 2000 peste 32% din numărul total al persoanelor descurajate*1) erau tineri în vârsta de 15-24 de ani, 37,8% bărbaţi, 28,7% femei, 24% în mediul urban şi 44,7% în mediul rural. În ceea ce priveşte structura şomerilor după experienta în activitate, persoanele intrate pentru prima data pe piaţa muncii, în majoritate covarsitoare absolvenţi ai diferitelor forme de învăţământ, reprezentau 34,9% din numărul şomerilor BIM, cu diferenţe în funcţie de nivelul de educaţie, cu valori cuprinse între: 42,5% ISCED 5-7 (studii universitare de lungă durata şi de scurta durata), 40,1% ISCED 4 (studii postliceale sau similare), 38,2% ISCED 3g (liceu şi liceu treapta I), 24,7% ISCED 3v (şcoala profesională, complementara şi de ucenici), 40,6% ISCED 2 (şcoala primara, gimnaziu) şi 60,9% ISCED 0 (fără studii).––––*1) Persoanele descurajate, în sensul AMIGO, sunt persoane inactive disponibile sa lucreze în următoarele 15 zile, care nu au loc de muncă şi au declarat ca sunt în căutarea unui loc de muncă, dar nu au întreprins nimic în acest scop în ultimele 4 săptămâni sau nu cauta loc de muncă din următoarele motive: nu sunt pregătite profesional; cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei sau au căutat altă dată şi nu au găsit.Ancheta complementara "Tranzitia de la şcoala la munca" realizată în cadrul AMIGO în trimestrul III 2000 oferă informaţii utile pentru evaluarea sistemului VET în relaţia sa de dependenta cu cererea de forta de muncă.Unele precizări conceptual-metodologice:Obiectul anchetei a fost constituit din tineri în vârsta de 15-35 de ani, care au părăsit sistemul de educaţie în ultimii 10 ani. În trimestrul III 2000 ţinerii cu vârsta cuprinsă între 15-35 de ani reprezentau 32,9% din populaţia tarii, din care 57,8% locuiau în mediul urban, 49,5% erau femei; rata de activitate a acestora a fost de 67,4% (73,9% bărbaţi şi 60,7% femei); din total 60,5% erau persoane ocupate, 6,9% şomeri BIM, iar 32,6% persoane inactive din punct de vedere economic; rata de ocupare a fost de 60,5%, mai ridicată pentru bărbaţi (66%) comparativ cu 55% pentru femei.Locul de muncă semnificativ este definit ca locul în care o persoană a lucrat pentru o perioadă de minimum 6 luni, cu o durată medie obişnuită a săptămânii de lucru de minimum 20 de ore. Pentru persoanele care au avut mai multe locuri de muncă semnificative în ultimii 10 ani informaţiile au fost completate doar pentru primul loc de muncă semnificativ. Nu au fost luate în considerare activităţile desfăşurate în timpul vacantei, în folosul comunităţii, serviciul militar obligatoriu.Căutarea neîntreruptă a unui loc de muncă s-a definit numai pentru persoanele care nu aveau loc de muncă în momentul cautarii, iar căutarea se referă la o perioadă continua şi activa de cel puţin o luna.Sursa: Institutul Naţional de Statistica AMIGO, 2000.Referitor la perioada necesară identificarii unui loc de muncă semnificativ de către o persoană care a ieşit din sistemul educaţional, aceasta este inegala ca timp, mai mare pentru cei cu nivel de educaţie redus (0-2) ISCED sau fără calificare (3g). Astfel, din numărul total al persoanelor luate în cercetare 48,4% şi-au găsit un loc de muncă semnificativ (53,9% bărbaţi, 46,1% femei, 68% în mediul urban şi 32% în mediul rural). Sansa de a găsi un loc de muncă semnificativ într-o perioadă cat mai scurta este puternic dependenta de nivelul de educaţie.Ţinerii în vârsta de 15-24 de ani rămân categoria cea mai afectată de şomaj. Astfel, rata somajului BIM a tinerilor este mai mare decât rata totală a somajului BIM de 2,6-3 ori.Prezentam în tabelul următor date statistice referitoare la rata somajului BIM pe sexe şi grupa de vârsta 15-24 de ani:               Evoluţia ratei somajului BIM a tinerilor                       în perioada 1994-2000                                                    – % –┌────────────┬───────┬──────┬─────┬──────┬──────┬──────┬───────┐│ │ 1994*)│ 1995 │ 1996│ 1997 │1998*)│ 1999 │ 2000 │├────────────┼───────┼──────┼─────┼──────┼──────┼──────┼───────┤│Total │ 22,5 │ 20,6 │ 20,2│ 18,0 │ 18,3 │ 18,8 │ 18,6 ││grupa │ │ │ │ │ │ │ ││15-24 ani │ │ │ │ │ │ │ │├────────────┼───────┼──────┼─────┼──────┼──────┼──────┼───────┤│Bărbaţi │ 20,2 │ 18,8 │ 17,5│ 15,9 │ 17,3 │ 19,0 │ 19,6 │├────────────┼───────┼──────┼─────┼──────┼──────┼──────┼───────┤│Femei │ 25,7 │ 23,1 │ 23,9│ 20,7 │ 19,7 │ 18,6 │ 17,2 │└────────────┴───────┴──────┴─────┴──────┴──────┴──────┴───────┘––––Notă …
*) Pentru anii 1994 şi 1998 vârsta minima este de 14 ani.Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO, 1994-2000.        Situaţia privind numărul tinerilor şomeri BIM, după durata        somajului, pe grupe de vârsta (mii persoane), în anul 2000┌─────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬─────────┬────────┐│ │ │ Sub │ 3-5 │ 6-11 │12-17 │ 18-23 │ 24 luni │Durata ││ │ Total │3 luni │ luni │ luni │luni │ luni │ şi mai │medie ││ │ │ │ │ │ │ │ mult │a soma- ││ │ │ │ │ │ │ │ │jului ││ │ │ │ │ │ │ │ │(luni) │├─────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼────────┤│15-24│292 mii │59 mii │49 mii │60 mii │44 mii │30 mii │ 49 mii │ 18 ││ani │persoane│persoane│persoane│persoane│persoane│persoane│ persoane│ │├─────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼────────┤│ % │ 100 │ 20,2 │ 16,78 │ 20,54 │ 15,1 │ 10,27 │ 16,78 │ ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │└─────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴─────────┴────────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, AMIGO, 1999, 2000.Date statistice suplimentare referitoare la: structura populaţiei active în vârsta de până la 25 de ani, rata de ocupare a persoanelor în vârsta de până la 25 de ani, repartiţia ratei somajului BIM pe grupe de vârsta, sexe şi medii (%) sunt prezentate în anexa.Acţiuni pentru prevenirea şi combaterea somajului în rândul tinerilor, întreprinse până în prezentI. În urma evaluării situaţiei din România de către experţii Băncii Mondiale, la începutul anilor 1992-1993, s-a constatat necesitatea creării la nivel naţional a unui sistem coerent de informare şi consiliere profesională. Ca urmare a acestei evaluări s-a materializat proiectul "Informare şi consiliere privind cariera", subcomponenta a proiectului Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale "Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială", cofinantat de Banca Mondială. Proiectul, cu o durată iniţială de 5 ani, a demarat la mijlocul anului 1995, a fost prelungit în anul 2001 până în luna martie 2003, acum aflându-se în faza de finalizare. O etapa importanţa în derularea proiectului a constituit-o aprobarea, printr-un ordin comun al celor trei ministere implicate în realizarea obiectivelor proiectului, respectiv Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Tineretului şi Sportului, a reţelei naţionale de centre de informare şi consiliere profesională: 227 de centre la nivelul agentiilor judeţene şi locale pentru ocuparea forţei de muncă, 500 de centre la nivelul unităţilor şcolare şi centrelor judeţene de asistenţa psihopedagogică şi 47 de centre în cadrul direcţiilor pentru tineret şi sport judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Prin monitorizarea semestriala de către Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă a acestei activităţi se poate constata ca la sfârşitul anului 2001 în cadrul proiectului "Informare şi consiliere privind cariera" s-a realizat efectiv înfiinţarea a 136 de centre de informare şi consiliere privind cariera, la nivelul reţelei ANOFM, în funcţie de situaţia spaţiilor existente. Centrele de informare şi consiliere profesională sunt dotate cu echipamente şi materiale specifice activităţii de consiliere privind cariera. Acestea dispun de seturi de profile ocupationale, casete video cu tematica adecvată consilierii în cariera; de asemenea s-au realizat postere pentru popularizarea proiectului, cu teme specifice orientarii profesionale, iar bianual se editează un ziar despre cariera care este distribuit gratuit în întreaga ţara. În vederea testarii intereselor profesionale, aceste centre dispun de teste psihologice de profil. Acţiunile întreprinse nu au vizat numai dotarea corespunzătoare a centrelor, ci şi un program de formare a personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestor centre, program structurat astfel:● module de pregătire de scurta durata (au fost pregătite 1.670 de persoane, din care 482 de persoane din reţeaua Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă;● pregătire de lungă durata (cursuri de master în "Politici publice cu specializare în informare şi consiliere privind cariera", cu o durată de 2 ani). Programul de pregătire de lungă durata s-a desfăşurat în doua serii:– seria I (absolvenţi promotia septembrie 2001) – 424 de persoane, din care 101 persoane provin din reţeaua Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă;– seria II (vor fi absolvenţi promotia septembrie 2002) – 460 de persoane, din care 71 de persoane provin din reţeaua Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.Acest nucleu de centre de consiliere privind cariera va constitui baza acordării de servicii specializate de consiliere pentru tineret, atât pentru prevenirea, cat şi pentru combaterea somajului în rândul tinerilor, cu accent deosebit pe prevenirea somajului.II. Întărirea şi consolidarea reformei sistemului formării profesionale iniţiale s-au realizat prin Programul PHARE VET I RO 9405 "Reforma învăţământului profesional şi tehnic", finalizat în anul 1998, prin care s-a sprijinit modernizarea sistemului TVET. Programul a avut ca rezultate:● reducerea numărului de meserii şi renunţarea la specializarea foarte ingusta, timpurie;● structura arborescenta a pregătirii (configurarea specializării o dată cu înaintarea în scolaritate);● elaborarea unui curriculum flexibil, modular, centrat pe competente şi bazat pe prevederile Standardelor de pregătire profesională (SPP);● dezvoltarea curriculumului naţional pentru şcoala profesională şi şcoala postliceala;● introducerea curriculumului de dezvoltare locală (CDL);● consolidarea parteneriatului social în vederea identificarii competentelor profesionale pentru care să se asigure calificarea prin învăţământ profesional şi tehnic (IPT), elaborarea SPP pe baza standardelor ocupationale (acolo unde a fost cazul, dat fiind numărul extrem de redus al acestora), elaborarea CDL, certificarea pregătirii dobândite prin IPT;● asigurarea mobilitatii ocupationale (module de mobilitate ocupationala);● integrarea învăţării cu stagiile de instruire practica realizate în anul final de studiu, recomandabil la agenţii economici;● accent pe consilierea şi orientarea elevilor în cariera;● asigurarea sanselor egale pentru tineri în vederea obţinerii unei bune calificări profesionale la nivelul standardelor europene, printr-un sistem TVET flexibil la nevoile fiecărui individ.III. O alta categorie de probleme cu care se confrunta ţinerii în momentul în care incearca sa pătrundă pe piaţa forţei de muncă este legată de faptul ca unii dintre ei la terminarea şcolii nu deţin o calificare sau, dacă o deţin, în unele cazuri aceasta nu mai este cautata pe piaţa muncii sau nu au suficienta experienta în exercitarea meseriei respective. Pentru înlăturarea acestor cauze Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă a initiat şi a încheiat în anul 2001 un protocol cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care are ca scop adaptarea planului de şcolarizare la cerinţele de perspectiva ale pieţei locale a forţei de muncă, ce va avea efecte începând cu anul şcolar 2002-2003, complementare celor generate de actuala guvernare prin dinamizarea activităţii comitetelor locale de dezvoltare a parteneriatului social care funcţionează la nivel judeţean.Acţiunile de colaborare instituţională prevăzute de acest protocol au loc înainte de începerea fiecărui an de şcolarizare şi au ca scop adaptarea ofertei educaţionale la cerinţele de perspectiva impuse de piaţa locală a forţei de muncă, pe baza rezultatelor studiilor şi prognozelor privind dinamica pieţei muncii, realizate de agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă.Din analiza comparativa a planului de şcolarizare pe anul 2000-2001 cu planul de şcolarizare pe anul 2001-2002 privind repartiţia claselor în învăţământul preuniversitar s-au evidenţiat următoarele aspecte:– la nivel judeţean tendinta generală a proiectelor planurilor de şcolarizare a fost:1. de suplimentare a claselor la învăţământul profesional şi de ucenici, pentru meserii solicitate pe piaţa locală a forţei de muncă;2. de transformare a claselor cu profiluri pentru care nu mai exista cerinţa pe piaţa muncii în clase cu profiluri solicitate pe piaţa forţei de muncă;– domeniile ocupationale pentru care s-a suplimentat cel mai mare număr de clase, ţinându-se seama de cerinţele de perspectiva ale pieţei locale a forţei de muncă, sunt, în ordine descrescătoare: construcţii, servicii pentru deservirea populaţiei, hoteluri şi restaurante, industria uşoară, industria prelucrării lemnului, industria alimentara.IV. Începând cu anul 2001 se derulează la nivel naţional Bursa locurilor de muncă destinată absolvenţilor de învăţământ, organizată de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Prin Bursa locurilor de muncă organizată în anul 2001 (atât prin bursa generală, cat şi prin bursa pentru absolvenţi) a fost încadrat în munca un număr de 14.761 de tineri.V. Începând din anul 2001 Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă îşi derulează activităţile în conformitate cu Planul naţional de acţiuni pentru creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, plan defalcat atât pe acţiuni, cat şi pe grupuri-ţinta, în care se regăsesc şi ţinerii. În cadrul acestui plan accentul cade pe creşterea ponderii măsurilor active în detrimentul celor pasive.Astfel, dacă în anul 2000 ponderea cheltuielilor cu măsurile active a fost de numai 2,16% în totalul cheltuielilor din Fondul pentru plata ajutorului de şomaj, în anul 2001 aceasta pondere a fost de 12,02%, iar pentru anul 2002 este prevăzută creşterea ponderii acestora la 22,5%.Situaţia privind ponderea cheltuielilor pentru fiecare tip de măsura activa, în totalul cheltuielilor aferente măsurilor active, pentru anii 2001 şi 2002, este prezentată în tabelul următor:        Ponderea cheltuielilor pentru măsuri active, pe tipuri de măsuri           active, în totalul cheltuielilor prevăzute şi realizate                  la 31 decembrie 2001 pentru acestea                                                                – % –┌─────────────────────────────────┬────────────────────────────┬───────────┐│Măsuri active │ 2001 │ 2002 ││ ├──────────────┬─────────────┼───────────┤│ │ Cheltuieli │ Cheltuieli │ Cheltuieli││ │ prevăzute │ realizate │ prevăzute │├─────────────────────────────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤│Formare profesională │ 15,78 │ 4,37 │ 5,87 │├─────────────────────────────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤│Subvenţionarea locurilor │ │ │ ││de muncă pentru absolvenţi │ 14,03 │ 10,50 │ 9,00 │├─────────────────────────────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤│Credite pentru întreprinderi │ │ │ ││mici şi mijlocii │ 55,55 │ 84,24 │ 31,55 │├─────────────────────────────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤│Stimularea mobilitatii forţei │ │ │ ││de muncă │ – │ – │ 11,25 │├─────────────────────────────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤│Stimularea angajatorilor pentru │ │ │ ││încadrarea persoanelor │ │ │ ││defavorizate │ – │ – │ 19,87 │├─────────────────────────────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤│Stimularea şomerilor pentru │ │ │ ││a se încadra înainte de │ │ │ ││expirarea perioadei pentru │ │ │ ││care aveau dreptul la │ │ │ ││indemnizaţie de şomaj │ – │ – │ 3,46 │├─────────────────────────────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤│Alte măsuri active (lucrări │ │ │ ││publice, bursa locurilor │ │ │ ││de muncă) │ 14,63 │ 0,9 │ 19,00 │└─────────────────────────────────┴──────────────┴─────────────┴───────────┘VI. În anul 2002 a intrat în vigoare Legea nr. 76 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă care prevede, pe lângă măsurile active utilizate şi în anii trecuţi, şi introducerea unei serii de noi măsuri active destinate atât persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, cat şi agenţilor economici, măsuri menite sa conducă la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.Prezentam paleta de măsuri active cuprinse în noua lege, care au influenţa directa asupra ocupării tinerilor:A. Măsuri de prevenire a somajului:a) servicii de informare şi consiliere privind cariera, oferite viitorilor absolvenţi de învăţământ profesional şi liceal în cadrul unor acţiuni desfăşurate în şcoli de către consilierii de orientare profesională din reţeaua centrelor de consiliere aparţinând Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă; … b) servicii de preconcediere, care cuprind în principal următoarele activităţi: … – informarea privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi serviciile de care pot beneficia conform legii;– consiliere profesională: modalităţi de căutare a unui loc de muncă, prezentarea sistemului electronic de mediere a muncii (SEMM) şi iniţiere în accesarea acestuia etc.;– servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi condiţii de acces;– prezentarea posibilităţilor de reorientare profesională în cadrul unităţii sau de participare la cursuri de formare de scurta durata;– plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local.B. Măsuri de combatere a somajului:a) stimularea agenţilor economici sa angajeze tineri absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ; … b) acordarea de facilităţi fiscale angajatorilor prin reducerea contribuţiei datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj, dacă încadrează cu contract individual de muncă persoane din rândul şomerilor pe care le menţin în activitate cel puţin 6 luni; … c) stimularea creării de noi locuri de muncă prin acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj în condiţii avantajoase; … d) stimularea persoanelor aflate în şomaj să se angajeze înaintea expirării perioadei de indemnizaţie de şomaj; … e) furnizarea de cursuri de calificare/recalificare; … f) stimularea mobilitatii forţei de muncă; … g) angajatorii care încadrează tineri absolvenţi pe durata nedeterminată primesc pentru o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoana angajata, o sumă lunară reprezentând un salariu minim brut pe ţara; angajatorii care încadrează absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc pe o perioadă de 18 luni, pentru fiecare absolvent angajat, o sumă lunară reprezentând 1,5 salarii minime brute pe ţara. … VII. Absolvenţii pot beneficia în mod gratuit de programe de instruire, precum şi de alte măsuri din programe de asistenţa internationala care se adresează cu precădere tineretului sau care vizează prevenirea şi combaterea somajului (Leonardo, PAEM, RICOP, Programul PHARE 2000 "Coeziune economică şi socială" etc.).Totuşi insertia tineretului pe piaţa forţei de muncă se menţine destul de modesta şi inegala. De aceea se impune în continuare concentrarea pe măsuri intensive de prevenire şi combatere a somajului în rândul tinerilor.2. Diminuarea somajului de lungă durataSomajul de lungă durata a devenit una dintre problemele stringente ale pieţei forţei de muncă.Din analiza datelor statistice BIM reiese ca durata medie a somajului tinde sa crească, fiind diferita pe grupe de vârsta. În anul 2000 aceasta a fost de 18 luni, în creştere cu doua luni faţă de 1999; în acelaşi an 51,5% din numărul şomerilor BIM erau în şomaj de mai mult de un an, iar peste 24% de mai mult de 24 de luni.Situaţia privind ponderea şomerilor de lungă durata din totalul şomerilor indemnizati este prezentată în anexa.Pe măsura ce perioada în care o persoană sta neocupata creşte, sansele ca ea să se reintegreze pe piaţa muncii scad considerabil. Acest lucru se datorează faptului ca pe măsura ce creşte perioada de inactivitate, deprinderile profesionale scad şi o dată cu trecerea timpului persoana este tot mai afectată din punct de vedere psihic, încrederea în sansele proprii devenind tot mai mica.Diminuarea somajului de lungă durata necesita o analiza profunda a nevoilor viitoare de calificări ale economiei. În acest domeniu important pentru proiectarea ofertei sistemului de învăţământ şi formare profesională pe întreg parcursul vieţii persista dificultăţi semnalate şi în anii anteriori. Din lipsa resurselor (financiare şi umane) nu s-a reuşit încă să se creeze un sistem funcţional, eficient, de studiere şi previzionare a nevoilor pieţei muncii, de dimensionare a formării profesionale continue în concordanta cu aceste nevoi. Rezultă de aici dezechilibre care depăşesc zona de compatibilitate între nevoile de calificare ale pieţei muncii, extrem de dinamice, şi oferta sistemului de formare profesională continua. În ultimul timp o serie de agenţi economici, în special unele dintre firmele străine de prestigiu care operează pe piaţa românească ca agenţii/firme publice sau private care oferă servicii de recrutare, formare, mediere, orientare şi consiliere profesională, ocupare, şi-au intensificat activitatea în aceasta direcţie. Preocupări mai susţinute se manifesta şi la nivelul unor instituţii guvernamentale – Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă/agenţii judeţene, consilii de dezvoltare regionala etc.Elaborarea de către Consiliul pentru Standarde Ocupationale şi Atestare (COSA) a standardelor ocupationale şi completarea Clasificarii ocupatiilor din România (COR) cu noi profesii/calificări, precum şi elaborarea standardelor de pregătire constituie piloni importanti ai unor acţiuni eficiente de previzionare a nevoilor viitoare de calificări. Cu toate acestea, identificarea nevoilor de calificări ale economiei rămâne deschisă. Soluţionarea acesteia, în condiţii acceptabile, este o problemă de politica generală care, prin amplitudine şi efecte, intră în sfera de competenţa a mai multor organisme, inclusiv în cea a partenerilor sociali.În România adâncirea reformei şi consolidarea funcţionarii pieţei muncii constituie o cerinţa şi o prioritate naţionala impusa atât de nevoi economice, cat şi sociale.În acest cadru este nevoie să se acorde o atenţie mai mare problematicii complexe a relaţiilor industriale, dezvoltării şi funcţionarii parteneriatului social, responsabilităţii fiecărui partener social în sfera sa de competenţa.Rezolvarea problemei formării profesionale continue şi punerea la baza acesteia a formării şi dezvoltării competentelor în domenii bine stabilite vor contribui la diminuarea semnificativă a nivelului somajului de lungă durata.Acţiuni pentru prevenirea şi combaterea somajului de lungă durata, întreprinse până în prezentI. Proiectul "Informare şi consiliere privind cariera" care se implementeaza de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în cadrul Proiectului Băncii Mondiale RO 3849 "Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială", prin posibilităţile pe care le deschide de oferire a unor servicii de consiliere profesională de nivel european, are un impact deosebit asupra somajului de lungă durata. Experienta în domeniul combaterii şi prevenirii somajului de lungă durata a demonstrat ca activitatea de informare şi consiliere privind cariera constituie unul dintre instrumentele de baza ce pot fi utilizate în acest scop (atât pentru prevenirea, cat şi pentru combaterea somajului de lungă durata). Astfel, o atenţie deosebită va trebui acordată persoanelor din categoria şomerilor de lungă durata, care în primele 12 luni de şomaj nu au beneficiat de nici o măsura activa de combatere a somajului şi care prezintă riscul de a deveni şomeri de lungă durata.II. Metionam, de asemenea, Programul de redistribuire a forţei de muncă, componenta a proiectului Băncii Mondiale RO 3849 "Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială", derulat din anul 1995, prin care persoanele disponibilizate colectiv, persoane care prezintă un risc mare de a deveni şomeri de lungă durata, au beneficiat de următoarele tipuri de măsuri active: cursuri de calificare/recalificare, servicii de ocupare-mutare, creare de locuri de muncă în folosul comunităţii, asistenţa şi consultanţa pentru începerea unei afaceri, servicii de dezvoltare economică locală, incubatoare de afaceri.Prin Ordonanţa Guvernului nr. 35/1995 a fost ratificat acordul de împrumut cu Banca Internationala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare care prevedea alocarea unei sume de 8,5 milioane dolari S.U.A. pentru măsuri active destinate persoanelor disponibilizate colectiv. Până la sfârşitul lunii martie 2002 a fost asistat în cadrul Programului de redistribuire a forţei de muncă un număr de 77.697 de persoane disponibilizate colectiv, din care un număr de 14.919 persoane a fost plasat în munca.III. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă a introdus o serie de noi măsuri active destinate combaterii somajului de lungă durata:– combaterea somajului de lungă durata prin stimularea persoanelor pentru a se încadra în munca înainte de expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj;– stimularea angajatorilor prin subventionare directa pentru crearea de locuri de muncă pentru somerii din categoriile cele mai defavorizate. Astfel, pentru persoanele din rândul şomerilor de peste 45 de ani sau pentru somerii intretinatori unici de familie angajatorii primesc din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pe o perioadă de 12 luni, o sumă egala cu un salariu minim brut pe ţara pentru fiecare persoana angajata din această categorie, cu obligaţia menţinerii contractului individual de muncă pe o perioadă de minimum 2 ani;– susţinerea financiară a încadrării persoanelor din rândul şomerilor în vederea realizării unor lucrări de interes comunitar.IV. Începând cu anul 2002 se derulează Proiectul privind înfiinţarea unui centru de formare şi consultanţa pentru întreprinderi mici şi mijlocii, cu acordare de asistenţa tehnica de către Institutul de Formare pentru întreprinderi mici şi mijlocii din Regiunea Valona (IFPME), în principal în doua domenii de activitate:● sprijinirea creării de întreprinderi mici şi mijlocii;● dezvoltarea pregătirii profesionale continue în întreprinderi mici şi mijlocii.Proiectul a fost implementat la începutul anului 2002, având ca rezultat înfiinţarea în cadrul Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă Dambovita (localitatea Targoviste) a unui centru de formare şi consultanţa pentru întreprinderi mici şi mijlocii, care oferă persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă următoarele tipuri de servicii:● consultanţa individuală a persoanelor interesate sa demareze o activitate autorizata (alegerea statutului juridic, întocmirea statutului întreprinderii, alte prevederi legale privind demararea unei activităţi autorizate etc.);● iniţiere în domeniul financiar-contabil;● pregătire profesională prin cursuri de scurta durata în vederea infiintarii unei activităţi autorizate (fundamentarea şi elaborarea unui plan de afaceri, gestiunea întreprinderii, studiu de piaţa etc.).Rezultate concrete obţinute până în prezent: doua persoane somere şi-au întocmit documentaţia în vederea infiintarii unei firme şi au obţinut credite prin Banca Comercială Română pentru demararea propriei afaceri.Obiective1. Obiective ale politicii de prevenire şi combatere a somajului în rândul tinerilorObiective generale1.1. Obiectivul fundamental al politicii de tineret vizează corelarea politicilor Guvernului cu nevoile/problemele majore specifice tinerei generaţii, în scopul atingerii unei dezvoltări social-economice durabile. Acţiunile în domeniu au în vedere mai buna valorificare a uneia dintre cele mai importante resurse, şi anume tineretul.Din Programul de guvernare 2001-2004 se contureaza următoarele direcţii şi obiective strategice privind politica în domeniul tineretului, cu impact asupra ocupării:– sporirea participării tinerilor la viaţa economică prin demararea Programului pentru iniţierea unor incubatoare de afaceri (proiecte-pilot), vizând acordarea de sprijin sub diverse forme (consiliere, informare) pentru ţinerii întreprinzători – termen: trimestrul I 2003, care se va realiza ca un parteneriat între Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale;– acordarea de sanse egale tuturor tinerilor pe parcursul procesului educaţional şi restructurarea sistemelor de educaţie şi instruire pentru tineret; dezvoltarea şi diversificarea ofertei educaţionale nonformale pentru tineret, obiectiv care se va realiza prin intermediul unei strânse colaborări între Ministerul Tineretului şi Sportului şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării;– facilitarea accesului tinerilor la informaţie;– prevenirea şi combaterea riscului marginalizarii şi excluderii sociale a tinerilor, prin următoarele acţiuni: iniţierea de programe (în parteneriat cu alte instituţii publice) pentru stimularea comportamentului prosocial şi reducerea delincventei în rândul tinerilor, dezvoltarea de programe (în parteneriat cu alte instituţii cu responsabilităţi în domeniu) pentru protecţia tinerilor împotriva factorilor de risc specifici, programe speciale pentru ţinerii din mediul rural.1.2. Întreprinderea unor măsuri speciale de formare care să cuprindă diferite niveluri şi profiluri, corespunzător cerinţelor pieţei muncii, pentru anumite categorii de tineri:● facilitarea, prin intermediul schemelor de tranzitie, a trecerii tinerilor absolvenţi din sistemul de învăţământ pe piaţa muncii, orientarea mai masiva a învăţământului către activitatea practica; dezvoltarea învăţământului profesional ca alternativa la cel mediu, cu profil general; întărirea legăturii dintre sistemul educaţional şi cel ocupational, în vederea încadrării "fără socuri" a tinerilor în viaţa activa;● investiţia în formare, în educaţie, pentru formarea de competente şi de calificări, la toate nivelurile, vitala în condiţiile actuale, deosebit de dinamice, ale pieţei muncii;● implicarea mai activa a actorilor sociali multipli în organizarea, conducerea şi finanţarea sistemelor de învăţământ, de formare profesională şi în formularea politicilor în domeniul formării;● organizarea unei monitorizari aparte, la nivel naţional şi teritorial, în special a tinerilor cu vârsta de până la 25 de ani care nu au nici o calificare şi se afla în căutarea primului loc de muncă (crearea de baze de date care să faciliteze accesul rapid şi eficient);● în perspectiva unei mai largi liberalizari a circulaţiei internaţionale a forţei de muncă şi în vederea evitării discriminarii tinerilor lucrători români pe piaţa externa a muncii, sunt necesare incetatenirea în practica a conceptiei de eurocalificare, editarea unui nomenclator explicativ în limbi străine al calificarilor, intensificarea studierii unor limbi străine etc.;● acordarea unei atenţii deosebite unor categorii marginalizate de tineri care au acces mai greu pe piaţa muncii, ca de exemplu ţinerii cu handicap;● accelerarea reformei şi înfăptuirea restructurării economice atât sectoriale, cat şi tehnologice sunt principalele parghii economice şi financiare pentru stimularea integrării tineretului în activitatea economico-socială. Acest obiectiv urmăreşte ajustarea structurală care presupune corectarea dezechilibrelor din sectoarele economiei naţionale şi relansarea activităţii în sectoarele productive. În vederea realizării acestui deziderat o deosebită importanţa trebuie acordată redimensionarii şi retehnologizării ramurilor care constituie un obiectiv strategic de mare importanţa, precum şi promovării unei strategii de retehnologizare în concordanta cu schimbările structurale intervenite pe piaţa interna şi internationala;● stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii particulare, în paralel cu restructurarea marilor întreprinderi existente, prin procesul de restructurare sectoriala, prin care se urmăreşte crearea unui număr important de locuri de muncă;● modernizarea tuturor domeniilor vieţii economico-sociale presupune crearea de locuri de muncă. Fie ca este vorba de modernizarea infrastructurii sau de construirea de locuinţe ori de spaţii utilitare, fie de lărgirea sectorului tertiar (sector ce mobilizeaza astăzi mai puţin de 30% din totalul forţei de muncă ocupate), efectele în lant antrenate de aceste activităţi creează premisele creşterii nivelului de ocupare a forţei de muncă;● îmbunătăţirea cadrului legislativ şi de coordonare a reconversiei sistemului productiv care urmează să asigure determinarea cererii de forta de muncă şi a structurii acesteia, care vor trebui să se afle la baza reconversiei profesionale a forţei de muncă şi îndeosebi a şomerilor, mai ales în ceea ce priveşte segmentul de populaţie tanara.Gandind în acest sens, se poate considera ca măsurile de integrare a tinerilor în activităţile economico-sociale vizează atât prevenirea şi reducerea somajului în rândul tinerilor, cat şi a saraciei.1.3. Obiective prevăzute pentru anul 2002A. Somerii din grupa de vârsta de până la 25 de ani vor fi cuprinşi în programe active de informare şi consiliere privind cariera, înainte de a atinge 6 luni de şomaj, urmărindu-se identificarea celor mai potrivite măsuri active care pot conduce la ocuparea persoanelor respective.B. Ţinerii care urmează sa absolveasca o formă de învăţământ preuniversitar vor beneficia de servicii de informare şi consiliere privind cariera, pe baza unui plan individual de consiliere. Acţiunea desfăşurată în cadrul unui program de prevenire a somajului în rândul tinerilor va fi corelata şi susţinută de acţiuni similare ale centrelor de consiliere din reţeaua Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a Ministerului Tineretului şi Sportului.C. Ministerul Educaţiei şi Cercetării îşi propune: adaptarea ofertei de formare profesională la nevoile individuale de dezvoltare personală şi profesională specifice, din perspectiva învăţării de-a lungul întregii vieţi; facilitarea accesului la piaţa muncii pentru grupurile aflate în situaţie de risc din perspectiva excluderii sociale (femeile ţinere, ţinerii institutionalizati); implementarea sistemului creditelor profesionale transferabile în scopul recunoaşterii calificarilor şi a competentelor dobândite prin formarea profesională organizată în contexte ale învăţării formale, nonformale şi informale. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va colabora în organizarea schemelor de tranzitie de la şcoala la locul de muncă.Set de indicatori specifici: indicatori psihopedagogici specifici activităţilor de consiliere şi orientare profesională; număr de acorduri de cooperare şcoala-agent economic; număr de ore de instruire practica realizată la un agent economic.D. Acordarea de facilităţi fiscale unităţilor de turism care vor asigura o pregătire profesională continua pentru salariaţi (în special tineri), cu efecte pozitive asupra calităţii serviciilor turistice, se va realiza prin acţiuni comune întreprinse împreună cu Federaţia Patronatului din Turism, Sindicatul din Turism şi cu principalele asociaţii profesionale din turism.E. Se va urmări crearea unui sistem de indicatori statistici, compatibil cu cel european, care să permită înregistrarea şomerilor şi monitorizarea programelor derulate în cadrul acţiunilor de prevenire şi combatere a somajului în rândul tinerilor.F. Acordarea de facilităţi tinerilor care vor să se stabilească în mediul rural în vederea practicării agroturismului1.4. Obiective prevăzute pentru anii 2003-2004A. Creşterea numărului de centre de informare şi consiliere profesională din cadrul reţelei Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În plus faţă de extinderea reţelei de centre se au în vedere şi modernizarea şi dotarea acestora cu noi instrumente de lucru specifice. De asemenea, numărul de personal care activează în cadrul acestor centre trebuie să crească în raport proporţional cu cerinţele derulării programelor de consiliere profesională, astfel încât sa sporeasca procentul persoanelor care vor primi consiliere profesională înainte de a atinge perioada de 6 luni de şomaj.B. Se va continua programul prin care ţinerii care urmează sa absolveasca o formă de învăţământ vor beneficia de servicii de consiliere, pe baza unui plan individual de consiliere, printr-o acţiune corelata şi susţinută de acţiunile similare ale centrelor de consiliere din reţeaua Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a Ministerului Tineretului şi Sportului.C. Se va continua implementarea programelor de măsuri active derulate de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, ca principala parghie de stimulare a ocupării forţei de muncă, implicit şi a tinerilor.D. Se va aplica strategia de formare profesională continua a personalului din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, astfel încât personalul care activează în cadrul serviciilor publice de ocupare sa beneficieze de programe de pregătire profesională care să asigure un înalt nivel de eficienta a serviciilor de ocupare oferite şomerilor.E. Acordarea de facilităţi tinerilor care vor să se stabilească în mediul rural în vederea practicării agroturismului.2. Obiective ale politicii de prevenire şi combatere a somajului de lungă durata2.1. Obiective prevăzute pentru anul 2002A. Implementarea conceptiei şi a mentalitatii de sustinere a formării continue sau a educaţiei permanente, care să răspundă necesităţilor de adaptare rapida la schimbările structurale ale economiei şi tehnologiei, care să facă faţa unei mari mobilitati profesionale previzibile în perspectiva. De satisfacerea acestor cerinţe va depinde în viitor promovarea în munca şi în societate.B. Pentru prevenirea şi combaterea somajului de lungă durata somerii vor fi cuprinşi în programe active de informare şi consiliere privind cariera, în cadrul centrelor de informare şi consiliere profesională din reţeaua Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, urmărindu-se identificarea celor mai potrivite măsuri active care pot conduce la ocuparea persoanelor respective, înainte de atingerea perioadei de 12 luni de şomaj, pentru prevenirea intrării acestora în categoria şomerilor de lungă durata.C. Iniţierea unor proiecte-pilot de tip "job rotation" (formare prin rotaţie), care constau în asistarea şomerilor în identificarea unui loc de muncă şi plasarea acestora într-o firma/întreprindere care are un loc de muncă vacant pe perioada determinata. Se are în vedere iniţierea a doua astfel de proiecte-pilot în doua dintre judeţele în care se înregistrează o frecventa mai mare a locurilor de muncă vacante pe perioada determinata, dar şi o rata a somajului mai mare, proiecte în care vor fi angrenati circa 50 de şomeri.D. Se va urmări crearea unui sistem de indicatori statistici, compatibil cu cel european, de înregistrare şi monitorizare a programelor pentru prevenirea şi combaterea somajului de lungă durata.2.2. Obiective prevăzute pentru anii 2003-2004:A. Creşterea numărului de centre de informare şi consiliere profesională din cadrul reţelei Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În plus faţă de extinderea reţelei de centre se au în vedere şi modernizarea şi dotarea acestora cu noi instrumente de lucru specifice. De asemenea, numărul de personal care activează în cadrul acestor centre trebuie să crească în raport proporţional cu cerinţele derulării programelor de consiliere profesională, astfel încât sa crească procentul persoanelor care vor primi consiliere profesională înainte de a atinge perioada de 12 luni de şomaj.B. Se va continua implementarea programelor de măsuri active derulate de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, ca principala parghie de stimulare a ocupării forţei de muncă, care să ducă la prevenirea şi combaterea somajului pe termen lung.Măsuri1. Măsuri pentru prevenirea şi combaterea somajului în rândul tinerilor1.1. Măsuri pentru anul 2002A. Începând cu semestrul II al anului 2002 se va iniţia programul "Un nou început" pentru combaterea somajului în rândul tinerilor, prin care se vor acorda servicii de informare şi consiliere profesională tinerilor şomeri nou-înregistraţi (facem referire la fluxul şomerilor), astfel încât până la împlinirea a 6 luni de şomaj cat mai multe persoane să fie cuprinse în activitatea de consiliere şi orientate spre o măsura activa care le va da posibilitatea reintegrării pe piaţa muncii.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăB. În vederea prevenirii somajului în rândul tinerilor se va derula programul "De la şcoala la viaţa profesională, spre cariera", prin care, începând cu semestrul II al anului 2002, ţinerii care urmează sa absolveasca o formă de învăţământ vor beneficia de servicii de consiliere, pe baza unui plan individual de consiliere. Acţiunea va fi corelata şi susţinută de alte acţiuni similare ale centrelor de consiliere din reţeaua Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a Ministerului Tineretului şi Sportului.Pentru derularea acestui program Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă va iniţia încheierea unui protocol cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Tineretului şi Sportului în scopul întocmirii unui plan de acţiuni comune în vederea consilierii elevilor din clasele terminale ale învăţământului preuniversitar (şcoli generale, licee, grupuri şcolare profesionale şi de ucenici). Acest plan va cuprinde acţiuni cu tematici nominalizate, în completarea programelor de pregătire specifice ariei curriculare de consiliere şi orientare, studiate cu începere din clasa a V-a, desfăşurate în comun de către consilierii de orientare profesională din reţeaua agentiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, a inspectoratelor şcolare judeţene şi a direcţiilor judeţene pentru tineret şi sport, şi se va desfăşura pe baza unui calendar de activităţi. Partenerii menţionaţi vor participa, la invitaţia unităţilor de învăţământ, şi la desfăşurarea activităţilor cuprinse în curriculumul naţional.Instituţiile responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Ministerul Tineretului şi SportuluiC. Măsurile active au un rol major în combaterea somajului în rândul tinerilor. Prin programele de ocupare a forţei de muncă pe care Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă le-a elaborat şi le implementeaza în anul 2002, situaţia tinerilor care îşi vor găsi un loc de muncă prin diferitele măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă este prezentată în anexa.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăD. Începând cu luna martie 2002, conform prevederilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 se va întocmi un plan individual de mediere pentru fiecare persoana aflată în căutarea unui loc de muncă, înregistrată la Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă potrivit legii. Potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 86/2002 privind procedura de elaborare, conţinutul şi monitorizarea planului individual de mediere, fiecărei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, o dată cu înregistrarea acesteia la Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, i se deschide planul de mediere care cuprinde următoarele capitole:a) ofertele de locuri de muncă puse la dispoziţie persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă – pentru fiecare loc de muncă oferit se va înscrie alăturat rezultatul acţiunii: încadrat, neincadrat, refuzul locului de muncă; … b) cursurile de formare profesională oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă – pentru fiecare curs oferit se va înscrie alăturat rezultatul acţiunii: absolvent, încadrat în urma absolvirii, neincadrat, refuzul cursului; … c) alte acţiuni întreprinse pentru creşterea sanselor de ocupare; … d) vize lunare din carnetul de evidenta; … e) observaţiile funcţionarului public cu privire la acţiunile de mediere întreprinse. … Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăE. Politica de dezvoltare regionala a Guvernului constituie o componenta importanţa a reformei, având ca obiective principale diminuarea dezechilibrelor economice şi sociale acumulate în timp, prevenirea apariţiei unor noi dezechilibre şi susţinerea dezvoltării generale a tuturor regiunilor tarii, cooperarea transfrontaliera, întărirea capacităţii României de a-şi asuma responsabilităţile unui viitor stat membru al Uniunii Europene. Aceasta corespunde cu obiectivul central al Proiectului PHARE 2000 "Coeziune economică şi socială", implementat de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei împreună cu celelalte instituţii cu atribuţii conexe.În cadrul acestui proiect facem referire la componenta "Dezvoltarea resurselor umane" (DRU), care asigura asistenţa tehnica şi financiară pentru sprijinirea resurselor umane în contextul restructurării industriale, abordand problema ratei ridicate a somajului, a punctelor critice care exista în unele regiuni în ceea ce priveşte combaterea acestui fenomen, a incidentei puternice a somajului în rândul tinerilor. Componenta DRU a fost lansata în cursul anului 2001 şi se derulează şi în anul 2002.Una dintre priorităţile schemei de finanţare nerambursabile pentru aceasta componenta este îmbunătăţirea măsurilor active de ocupare – care cuprinde măsuri specifice: activităţi eligibile pentru finanţare – ca instrument sistemic pentru încurajarea ocupării forţei de muncă.Beneficiarii acestei scheme de grant sunt administraţiile publice locale şi serviciile descentralizate ale administraţiei publice centrale care au responsabilităţi în domeniul DRU, firme private, organizaţii neguvernamentale etc. Primul termen limita pentru depunerea cererilor de finanţare a fost 30 octombrie 2001, al doilea termen limita este 31 mai 2002.Instituţie responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi Prognozei şi alte instituţii cu atribuţii conexeF. Componenta "Coeziune economică şi socială" din cadrul Programului PHARE 2001 sprijină Guvernul în implementarea politicii integrate a planurilor multianuale de dezvoltare regionala prin proiecte de investiţii în sectoarele prioritare, în vederea creşterii potenţialului economic şi social în zonele identificate (Hotărârea Guvernului nr. 399/2001 privind concentrarea fondurilor PHARE 2001 – componenta coeziune economică şi socială – şi a fondurilor de cofinantare corespunzătoare de la bugetul de stat, în zone de restructurare industriala cu potenţial de creştere economică) care se confrunta cu probleme de restructurare industriala. Aceste zone sunt sprijinite în măsura în care demonstreaza potenţial pentru creştere economică, în concordanta cu prevederile Planului naţional de dezvoltare.a) Măsurile de dezvoltare instituţională în sprijinul coeziunii economice şi sociale sunt cuprinse în Proiectul PHARE RO 0108.01. În cadrul acestora este planificata asistarea formării profesionale – învăţământ profesional şi tehnic (componenta C), prin activităţi dezvoltate la nivel naţional, regional, judeţean şi local (nivelul unităţii de învăţământ). … Bugetul aprobat pentru componenta C din Proiectul PHARE RO 0108.01 este de 4,5 milioane euro care reprezintă contribuţie PHARE.Dezvoltarea instituţională pentru TVET în Programul PHARE 2001 vizează:– proiectarea unui subsistem VET articulat cu finalităţile învăţământului obligatoriu, precum şi cu măsurile de dezvoltare integrată socială şi economică, la nivel regional (acces echitabil şi sanse echitabile de insertie socioprofesionala asigurate prin arhitectura interna a subsistemului, prin dimensionarea reţelei şcolare şi a planului de şcolarizare);– proiectarea şi dezvoltarea ofertei educaţionale a VET în concordanta cu interesele şi potenţialul individual al elevilor, cu nevoile de dezvoltare ale societăţii, cu nevoile de dezvoltare economică la nivelul comunităţii şi al regiunilor, în condiţiile asigurării coeziunii sociale, ale combaterii marginalizarii sociale a grupurilor de populaţie aflate în risc (acces echitabil al elevilor la condiţiile de pregătire profesională similare din punct de vedere al calităţii, indiferent de zona geografică în care este organizat VET, condiţii de pregătire care sunt adaptate nevoilor specifice ale populaţiei şcolare cu nevoi speciale);– consolidarea capacităţii unităţilor de învăţământ de a contribui la acţiunile de dezvoltare a resurselor umane din cadrul comunităţii, conform politicilor de dezvoltare regionala, prin activităţi de formare profesională continua, în perspectiva obiectivelor învăţării permanente.b) "Investiţiile pentru coeziune economică şi socială" – PHARE RO 0108.03 din cadrul Programului PHARE 2001 sunt focalizate pe 6 prioritati: … – sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii;– formare profesională – învăţământ profesional şi tehnic, educaţie şi formare tehnica şi profesională (TVET);– schema de investiţii în servicii sociale;– proiecte mari de infrastructura;– proiecte mici de infrastructura;– componenta de publicitate, selecţie, monitorizare, evaluare şi supervizare."Investiţiile în învăţământ profesional şi tehnic TVET" – componenta B – sunt cuprinse în Proiectul PHARE RO 0108.03 cu un buget aprobat de 21,33 milioane euro, din care 16 milioane euro reprezintă contribuţie PHARE, iar diferenţa de 5,33 milioane euro, contribuţia Guvernului României din Fondul Naţional de Dezvoltare Regionala (ceea ce reprezintă 25% din fondul total, ca regula generală).Investiţiile pentru activitatea TVET în Programul PHARE 2001 vizează:– reabilitarea infrastructurii şcolilor (clădiri şi instalaţii);– procurarea de echipamente (tehnica de calcul şi echipamente de birotica).Beneficiarii finali ai fondurilor sunt un număr de 122 de unităţi de învăţământ localizate după cum urmează:1. un număr de 111 unităţi de învăţământ cu sediul în cele 11 zone de restructurare industriala aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 399/2001 privind concentrarea fondurilor PHARE 2001 – componenta coeziune economică şi socială – şi a fondurilor de cofinantare corespunzătoare de la bugetul de stat, în zone de restructurare industriala cu potenţial de creştere economică, din care:(i) 100 de unităţi de învăţământ cu rol prioritar în dezvoltarea şi aplicarea măsurilor specifice modernizării învăţământului profesional şi tehnic;(îi) 11 unităţi de învăţământ cu rol prioritar în dezvoltarea şi aplicarea politicilor de dezvoltare a resurselor umane, atât cele proprii sistemului educaţional, cat şi cele implicate în dezvoltarea economică la nivelul comunităţii sau la nivel regional, pe baza experienţei dobândite în cadrul Programului PHARE VET RO 9405 (aceste unităţi de învăţământ trebuie să fi fost implicate în acest program).Selecţia acestor 111 unităţi de învăţământ este realizată la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare de către un comitet de evaluare format din membri ai consorţiului regional, iar decizia finala aparţine consiliului de dezvoltare regionala;2. un număr de 11 unităţi de învăţământ cu sediul în afară celor 11 zone de restructurare industriala, care îndeplinesc simultan următoarele condiţii: (i) şcolarizează în domenii profesionale complementare celor organizate în cele 111 unităţi de învăţământ din zonele de restructurare industriala; (îi) au participat la Programul PHARE VET RO 9405. Aceste unităţi de învăţământ au rolul de a asista dezvoltarea instituţională a altor unităţi de învăţământ necuprinse în program, de a dezvolta forme alternative de invatare şi formare profesională, de evaluare, certificare şi recunoaştere a competentelor profesionale specifice nivelurilor de calificare furnizate prin învăţământ profesional preuniversitar.Instituţiile responsabile: Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi instituţiile membre ale Comitetului de coordonare a proiectelorG. Prin planul de acţiune pe anul 2002 Ministerul Turismului îşi propune sa acţioneze pentru implementarea unui sistem de pregătire "flexibil", modular, unor planuri de învăţământ ajustate pentru pregătirea concomitenta în meserii/ocupaţii înrudite, programe de pregătire şi planuri de învăţământ care să încurajeze policalificarea, toate acestea în ramura serviciilor din turism.Măsurile prioritare prevăzute în planul de acţiune pe anul 2002 sunt:– Ministerul Turismului va demara proiectul de formare profesională I.S.I. "Instruire şi servicii pentru întreprinderi", proiect în cofinantare cu parteneri italieni, promotor ENAIP Friuli Venetia – Giulia.Faza a III-a a proiectului "Formarea" cuprinde 16 activităţi de formare cu adresabilitate spre formatori, angajaţi şi şomeri. Formarea se realizează pe baza unor planuri de învăţământ flexibile, structurate pe pregătirea teoretică, seminarii şi activităţi practice în România şi în Italia;– Ministerul Turismului va cofinanta în anul 2002 activităţi de învăţământ turistic:a) cursuri – cu respectarea unui indicator de rezultate reprezentând "asigurarea de noi locuri de muncă în proporţie de 15% pentru cursanţii pregatiti în cadrul programului cofinantat de Ministerul Turismului"; … b) elaborarea de planuri şi programe-etalon care să încurajeze policalificarea cu directionare prioritara spre domeniile: turism rural şi agroturism; … – în deplin acord cu măsurile prioritare sus-menţionate Ministerul Turismului dezvolta un proiect şi în Programul PHARE 2000 "Coeziune economică şi socială" – Dezvoltarea resurselor umane (DRU), în contextul restructurării industriale, demarat în anul 2002.Domeniile prioritare ale proiectului cu impact asupra combaterii somajului în rândul tinerilor sunt:● îmbunătăţirea măsurilor active de ocupare ca instrument sistemic pentru încurajarea ocupării forţei de muncă;● promovarea includerii sociale a tinerilor care au părăsit instituţiile de ocrotire – se va acţiona pentru modernizarea sistemelor de învăţământ profesional şi inovarea în domeniul educaţiei şi instruirii profesionale, cu scopul de a întări abilitatile şi competentele relevante în raport cu nevoile pieţei forţei de muncă şi pentru a îmbunătăţi sansele de ocupare a tinerilor, în special a tinerilor şomeri, prin: cursuri de instruire pentru meserii din domeniul turismului, artizanatului, produselor alimentare agricole etc., pentru a incuraja diversificarea rurală în conformitate cu planurile de dezvoltare regionala.Instituţie responsabilă: Ministerul TurismuluiH. Adoptarea proiectului de lege cu privire la sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul ruralAcest proiect de lege îşi propune sa definească, asemănător reglementărilor Uniunii Europene, categoria şi condiţiile pentru ţinerii care urmează să se stabilească în mediul rural. Susţinerea pentru stabilirea tinerilor în mediul rural se referă la: atribuirea în proprietate a unor terenuri de până la 1.000 mp pentru construirea de locuinţe şi anexe gospodăreşti; atribuirea în folosinţă a unor terenuri agricole de la 0,5 până la 10 ha pentru agricultura; scutirea de la plata taxei datorate pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor agricole aflate în extravilan prin extinderea intravilanului localităţilor.Instituţie responsabilă: Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor1.2. Măsuri prognozate pentru anul 2003A. În anul 2003 se va continua programul "Un nou început" pentru combaterea somajului în rândul tinerilor, prin care se vor acorda servicii de informare şi consiliere profesională tinerilor şomeri nou-înregistraţi, astfel încât, până la împlinirea a 6 luni de şomaj, o mare parte dintre aceste persoane să fie cuprinse în activitatea de consiliere şi orientate spre o măsura activa care le va da posibilitatea reintegrarii pe piaţa muncii.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăB. În vederea prevenirii somajului în rândul tinerilor va continua derularea programului "De la şcoala la viaţa profesională, spre cariera", prin care în anul 2003 ţinerii care urmează sa absolveasca o formă de învăţământ vor beneficia de servicii de consiliere, pe baza unui plan individual de consiliere. Acţiunea va fi corelata şi susţinută de alte acţiuni similare ale centrelor de consiliere din reţeaua Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a Ministerului Tineretului şi Sportului.Instituţiile responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Ministerul Tineretului şi SportuluiC. În anul 2003 va continua implementarea programelor de măsuri active pentru tineri. Situaţia este prezentată în anexa.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăD. Programul SAPARD prevede doua măsuri de sprijinire a tinerilor care doresc să se stabilească în mediul rural, în vederea practicării agroturismului:– investiţii în exploataţii agricole;– dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentru generarea de activităţi multiple şi venituri alternative – submasuri principale (60% din suma alocata măsurii): agroturismul şi silvoturismul.Instituţia responsabilă: Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi PădurilorE. Se vor continua componentele TVET din cadrul Programului PHARE 2001 "Coeziune economică şi socială".Instituţiile responsabile: Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi instituţiile membre ale Comitetului de coordonare a proiectelor2. Măsuri prevăzute pentru prevenirea şi combaterea somajului de lungă durata2.1. Măsuri pentru anul 2002A. Începând cu semestrul II al anului 2002 va începe derularea programului "Un nou început – o noua sansa" pentru diminuarea şi combaterea somajului de lungă durata, prin care se vor acorda servicii de informare şi consiliere profesională în cadrul centrelor de informare şi consiliere profesională din reţeaua Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru somerii nou-înregistraţi (ne referim la fluxul şomerilor), urmărindu-se identificarea celor mai potrivite măsuri active care pot conduce la integrarea persoanelor respective pe piaţa forţei de muncă înainte de atingerea perioadei de 12 luni de şomaj, pentru prevenirea intrării acestora în categoria şomerilor de lungă durata.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăB. Programul de măsuri active pentru ocuparea forţei de muncă pentru somerii de lungă durata în anul 2002 este prezentat în anexa.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăC. Începând cu luna martie 2002, conform prevederilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 se va întocmi un plan individual de mediere pentru fiecare persoana aflată în căutarea unui loc de muncă, înregistrată la Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă potrivit legii. Potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 86/2002 privind procedura de elaborare, conţinutul şi monitorizarea planului individual de mediere, fiecărei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, o dată cu înregistrarea acesteia la Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, i se deschide planul de mediere prezentat la pct. 1.1 lit. D.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăD. De asemenea, măsurile active vor fi implementate în continuare în cadrul Proiectului "Dezvoltarea sectorului social" – subcomponenta Programul de redistribuire a forţei de muncă (PRFM), finanţat din împrumutul Băncii Mondiale, respectiv Proiectul RO 4616, şi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, beneficiarii acestui program fiind atât persoanele care sunt sau urmează să fie disponibilizate, cat şi somerii înregistraţi. Suma rămasă în contul PRFM (794.034 dolari S.U.A.) va fi suplimentata din noul acord de împrumut RO 4616, ratificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 111/2001), pentru perioada 2002-2005. La un cost mediu de circa 200 dolari S.U.A./intervenţie, PRFM va asista aproximativ 100.000 de şomeri într-o perioadă de 4 ani; un număr important dintre cei asistaţi vor fi persoane din categoria şomeri de lungă durata. Fondurile PRFM nu sunt prealocate deoarece scopul programului este să se bazeze pe cerere.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăE. Ministerul Turismului va revizui şi va armoniza, în conformitate cu prevederile UE în domeniu, Ordinul ministrului turismului nr. 103/1995 pentru aprobarea Metodologiei organizării şi desfăşurării cursurilor de calificare profesională în meseriile de baza din activităţile hoteliere şi de turism, care va deveni Ordin al ministrului turismului pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea, desfăşurarea şi absolvirea cursurilor de iniţiere, calificare, specializare, perfecţionare şi a altor tipuri de formare profesională a adulţilor din şi pentru industria ospitalitatii şi a turismului.În formula propusă ordinul sus-menţionat va reglementa planuri de învăţământ care să încurajeze policalificarea în ramura serviciilor din turism, respectiv domeniile: turism, hotelier şi restaurante (producţie şi servire).Instituţia responsabilă: Ministerul TurismuluiF. Continuarea Proiectului privind înfiinţarea unui centru de formare şi consultanţa pentru întreprinderile mici şi mijlocii cu acordare de asistenţa tehnica de către Institutul de Formare pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii din Regiunea Valona (IFPME). Proiectul va urmări în continuare crearea de noi locuri de muncă prin stimularea infiintarii şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, ca o măsura de combatere a somajului de lungă durata.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăG. Componenta "Dezvoltarea resurselor umane" (DRU) din Programul PHARE 2000 "Măsuri regionale integrate" asigura asistenţa tehnica şi financiară pentru sprijinirea resurselor umane în contextul restructurării industriale, abordand problema ratei ridicate a somajului, a punctelor critice care exista în unele regiuni în ceea ce priveşte combaterea acestui fenomen, a incidentei puternice a somajului de lungă durata.Instituţia responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi PrognozeiH. Iniţierea şi derularea unor proiecte de "job rotation" (formarea prin rotaţie) care constau în asistarea şomerilor în identificarea unui loc de muncă şi plasarea acestora într-o firma/întreprindere care are un loc de muncă vacant pe perioada determinata. Se are în vedere iniţierea a doua astfel de proiecte-pilot în doua judeţe în care se înregistrează o frecventa mai mare a locurilor de muncă vacante pe perioada determinata, dar şi o rata a somajului mai mare, proiecte în care vor fi angrenati circa 50 de şomeri.Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei2.2. Măsuri pentru anul 2003A. În anul 2003 va continua derularea programului "Un nou început – o noua sansa" pentru diminuarea şi combaterea somajului de lungă durata, prin care se vor acorda servicii de informare şi consiliere profesională în cadrul centrelor de informare şi consiliere profesională din reţeaua Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şomerilor nou-înregistraţi (ne referim la fluxul şomerilor), urmărindu-se identificarea celor mai potrivite măsuri active care pot conduce la integrarea persoanelor respective pe piaţa forţei de muncă înainte de atingerea perioadei de 12 luni de şomaj, pentru prevenirea intrării acestora în categoria şomerilor de lungă durata.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăB. În anul 2003 se prognozeaza continuarea programelor de măsuri active pentru somerii de lungă durata. Situaţia este prezentată în anexa.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă + 
Anexă    Tabelul nr. 1. Populaţia activa pe grupe de vârsta şi niveluri de educaţie                                                         mii persoane┌───────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────┐│ Nivel ISCED │ 2000 ││ ├──────────┬────────┬────────┬───────┬──────────┬─────────┤│ │ Total │ 5-7 │ 4 │ 3g │ 3v │ 0-2 │├───────────────────┼──────────┴────────┴────────┴───────┴──────────┴─────────┤│ Total │ │├───────────────────┼──────────┬────────┬────────┬───────┬──────────┬─────────┤│ 15 + │ 11585 │ 1011 │ 502 │ 3466 │ 2580 │ 4027 │├───────────────────┼──────────┼────────┼────────┼───────┼──────────┼─────────┤│ 15-19 │ 428 │ 0 │ 0 │ 73 │ 101 │ 254 │├───────────────────┼──────────┼────────┼────────┼───────┼──────────┼─────────┤│ 20-24 │ 1138 │ 41 │ 41 │ 459 │ 283 │ 314 │└───────────────────┴──────────┴────────┴────────┴───────┴──────────┴─────────┘    Mediul urban┌───────────────────┬──────────┬────────┬────────┬───────┬──────────┬─────────┐│ 15 + │ 5674 │ 905 │ 421 │ 2277 │ 1436 │ 635 │├───────────────────┼──────────┼────────┼────────┼───────┼──────────┼─────────┤│ 15-19 │ 120 │ 0 │ 0 │ 42 │ 41 │ 36 │├───────────────────┼──────────┼────────┼────────┼───────┼──────────┼─────────┤│ 20-24 │ 577 │ 33 │ 30 │ 303 │ 140 │ 71 │└───────────────────┴──────────┴────────┴────────┴───────┴──────────┴─────────┘    Mediul rural┌───────────────────┬──────────┬────────┬────────┬───────┬──────────┬─────────┐│ 15 + │ 5911 │ 106 │ 81 │ 1188 │ 1143 │ 3392 │├───────────────────┼──────────┼────────┼────────┼───────┼──────────┼─────────┤│ 15-19 │ 308 │ 0 │ 0 │ 30 │ 60 │ 218 │├───────────────────┼──────────┼────────┼────────┼───────┼──────────┼─────────┤│ 20-24 │ 561 │ 8 │ 11 │ 155 │ 144 │ 243 │└───────────────────┴──────────┴────────┴────────┴───────┴──────────┴─────────┘ISCED – nivelurile 5-7: studii universitare de lungă durata şi de scurta durata– nivel 4: postliceala sau similară– nivel 3g: liceu şi liceu treapta I– nivel 3v: şcoala profesională, complementara sau de ucenici– nivelurile 0-2: gimnaziu, şcoala primara şi fără studii.Sursa: Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), INS, 2000.    Tabelul nr. 2. Rata de ocupare pe grupe de vârsta şi nivel de educaţie                                                                       – % –┌──────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────┐│ Nivel ISCED │ 2000 ││ ├───────────┬────────┬───────┬────────┬─────────┬──────────┤│ │ Total*) │ 5-7 │ 4 │ 3g │ 3v │ 0-2 │├──────────────────┼───────────┴────────┴───────┴────────┴─────────┴──────────┤│ Total │ │├──────────────────┼───────────┬────────┬───────┬────────┬─────────┬──────────┤│ 15 + │ 58,8 │ 76,5 │ 64,8 │ 62,5 │ 67,6 │ 49,1 │├──────────────────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┼──────────┤│ 15-19 │ 18,1 │ – │ – │ 17,1 │ 44,1 │ 15,4 │├──────────────────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┼──────────┤│ 20-24 │ 52,0 │ 68,5 │ 66,2 │ 39,6 │ 67,8 │ 62,5 │└──────────────────┴───────────┴────────┴───────┴────────┴─────────┴──────────┘    Mediul urban┌──────────────────┬───────────┬────────┬───────┬────────┬─────────┬──────────┐│ 15 + │ 49,8 │ 76,0 │ 62,2 │ 56,5 │ 60,2 │ 19,3 │├──────────────────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┼──────────┤│ 15-19 │ 5,4 │ – │ – │ 10,6 │ 26,1 │ 2,2 │├──────────────────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┼──────────┤│ 20-24 │ 41,2 │ 69,7 │ 59,8 │ 33,5 │ 62,9 │ 39,9 │└──────────────────┴───────────┴────────┴───────┴────────┴─────────┴──────────┘    Mediul rural┌──────────────────┬───────────┬────────┬───────┬────────┬─────────┬──────────┐│ 15 + │ 69,8 │ 81,8 │ 81,8 │ 76,8 │ 78,7 │ 64,8 │├──────────────────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┼──────────┤│ 15-19 │ 35,4 │ – │ – │ 35,1 │ 61,8 │ 32,1 │├──────────────────┼───────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┼──────────┤│ 20-24 │ 66,9 │ 63,7 │ 85,2 │ 57,1 │ 72,3 │ 70,8 │└──────────────────┴───────────┴────────┴───────┴────────┴─────────┴──────────┘––––Notă …
*) Excluzând persoanele plecate în străinătate pentru o perioadă nedeterminată.Sursa: Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), INS, 2000.    Tabelul nr. 3. Rata somajului BIM pe grupe de vârsta, sexe şi medii                                                             %┌───────────┬─────────────────┬────────────────────────────────┐│ │ │ Grupe de vârsta ││ │ Total ├──────────────┬─────────────────┤│ │ │15-19*) │ 20-24 │├───────────┼────────┬────────┼──────┬───────┼───────┬─────────┤│ │ 1995│ 2000 │ 1995 │ 2000 │ 1995 │ 2000 │├───────────┼────────┼────────┼──────┼───────┼───────┼─────────┤│ Total │ 8.0 │ 7,1 │ 26.8 │ 23,2 │ 17.2 │ 16,9 │├───────────┼────────┼────────┼──────┼───────┼───────┼─────────┤│ Bărbaţi │ 7.5 │ 7,7 │ 24.4 │ 24,4 │ 15.5 │ 17,7 │├───────────┼────────┼────────┼──────┼───────┼───────┼─────────┤│ Femei │ 8.6 │ 6,4 │ 30.3 │ 21,4 │ 19.3 │ 15,8 │├───────────┼────────┼────────┼──────┼───────┼───────┼─────────┤│ Urban │ 11.4 │ 11,2 │ 49.6 │ 53,4 │ 24.3 │ 25,0 │├───────────┼────────┼────────┼──────┼───────┼───────┼─────────┤│ Rural │ 4.7 │ 3,1 │ 15.7 │ 11,5 │ 11.1 │ 8,5 │└───────────┴────────┴────────┴──────┴───────┴───────┴─────────┘––––Notă …
*) Pentru 1995 vârsta minima din interval este 14 ani.Sursa: Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), INS, 1995, 2000.    Tabelul nr. 4. Structura şomerilor înregistraţi, beneficiari de    drepturi băneşti                                                                        %┌───────────────┬──────────────┬────────────────┬─────────────────────────────┐│ Anul │ Someri sub │ Total şomeri │ Pondere şomeri tineri ││ │ 25 ani │ │ în total şomeri │├───────────────┼──────────────┼────────────────┼─────────────────────────────┤│31 dec. 1999 │ 245989 │ 871551 │ 28,2 │├───────────────┼──────────────┼────────────────┼─────────────────────────────┤│31 dec. 2000 │ 220701 │ 751911 │ 29,4 │├───────────────┼──────────────┼────────────────┼─────────────────────────────┤│31.dec. 2001 │ 178413 │ 607690 │ 29,35 │└───────────────┴──────────────┴────────────────┴─────────────────────────────┘    Sursa: Datele MMSS şi Anuarele Statistice, INS.┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ Tab.nr.5. Numărul şomerilor înregistraţi, beneficiari de drepturi băneşti, ││ pe grupe de vârsta şi niveluri de instruire, la sfârşitul anului 2001. │├──────────────────┬────────────┬────────────┬──────────────┬──────────────────┤│ Grupe de vârsta │Total şomeri│ Someri │ Someri cu │ Someri cu studii ││ │ │ muncitori │ studii medii │ superioare │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ sub 25 ani │ 178413 │ 119316 │ 53620 │ 5477 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 25-29 ani │ 69214 │ 45235 │ 18253 │ 5726 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 30-39 ani │ 142805 │ 100497 │ 37589 │ 4719 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 40-49 ani │ 148531 │ 112558 │ 30917 │ 5056 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 50-55 ani │ 58512 │ 44202 │ 12501 │ 1809 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 55 ani şi peste │ 10215 │ 8108 │ 1713 │ 394 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ │ │ │ │ ││ TOTAL │ 607690 │ 429916 │ 154593 │ 23181 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ Sursa: A.N.O.F.M.│ │ │ │ │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ │ │ │ │ │├──────────────────┴────────────┴────────────┴──────────────┴──────────────────┤│ Tab.nr.5.a. Structura şomerilor înregistraţi, beneficiari de drepturi băneşti││ pe grupe de vârsta şi niveluri de instruire, la sfârşitul anului 2001. │├──────────────────┬─────────────────────────┬──────────────┬──────────────────┤│ │ │ │ (%) │├──────────────────┼────────────┬────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ Grupe de vârsta │Total şomeri│ Someri │ Someri cu │ Someri cu studii ││ │ │ muncitori │ studii medii │ superioare │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ sub 25 ani │ 29.36 │ 27.75 │ 34.68 │ 23.63 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 25-29 ani │ 11.39 │ 10.52 │ 11.81 │ 24.70 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 30-39 ani │ 23.50 │ 23.38 │ 24.31 │ 20.36 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 40-49 ani │ 24.44 │ 26.18 │ 20.00 │ 21.81 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 50-55 ani │ 9.63 │ 10.28 │ 8.09 │ 7.80 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 55 ani şi peste │ 1.68 │ 1.89 │ 1.11 │ 1.70 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ │ │ │ │ ││ TOTAL │ 100.00 │ 100.00 │ 100.00 │ 100.00 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│Sursa: A.N.O.F.M. │ │ │ │ │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ │ │ │ │ │├──────────────────┴────────────┴────────────┴──────────────┴──────────────────┤│ Tab.nr.6. Numărul şomerilor-femei înregistraţi, beneficiari de drepturi ││ băneşti, pe grupe de vârsta şi niveluri de instruire, la sfârşitul ││ anului 2001. │├──────────────────┬─────────────────────────┬──────────────┬──────────────────┤│ │ │ │ │├──────────────────┼────────────┬────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ Grupe de vârsta │Total şomeri│ Someri │ Someri │ Someri femei ││ │ femei │ femei │ femei cu │ cu studii ││ │ │muncitori │studii medii │ superioare │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ sub 25 ani │ 80478 │ 45147 │ 32044 │ 3287 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 25-29 ani │ 31235 │ 16122 │ 11718 │ 3395 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 30-39 ani │ 68522 │ 40488 │ 25150 │ 2884 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 40-49 ani │ 70904 │ 48766 │ 19741 │ 2397 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 50-55 ani │ 21659 │ 14421 │ 6602 │ 636 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 55 ani şi peste │ 2459 │ 1974 │ 445 │ 40 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ │ │ │ │ ││ TOTAL │ 275257 │ 166918 │ 95700 │ 12639 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│Sursa: A.N.O.F.M │ │ │ │ │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤├──────────────────┴────────────┴────────────┴──────────────┴──────────────────┤│ Tab.nr.6.a. Structura şomerilor-femei înregistraţi, beneficiari de drepturi ││ băneşti, pe grupe de vârsta şi niveluri de instruire, la sfârşitul ││ anului 2001 │├──────────────────┬────────────┬────────────┬──────────────┬──────────────────┤│ │ │ │ │ (%) │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ Grupe de vârsta │Total şomeri│ Someri │ Someri │ Someri femei ││ │ femei │ femei │ femei cu │ cu studii ││ │ │muncitori │studii medii │ superioare │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ sub 25 ani │ 29.24 │ 27.05 │ 33.48 │ 26.01 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 25-29 ani │ 11.35 │ 9.66 │ 12.24 │ 26.86 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 30-39 ani │ 24.89 │ 24.26 │ 26.28 │ 22.82 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 40-49 ani │ 25.76 │ 29.22 │ 20.63 │ 18.97 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 50-55 ani │ 7.87 │ 8.64 │ 6.90 │ 5.03 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ 55 ani şi peste │ 0.89 │ 1.18 │ 0.46 │ 0.32 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│ TOTAL │ 100.00 │ 100.00 │ 100.00 │ 100.00 │├──────────────────┼────────────┼────────────┼──────────────┼──────────────────┤│Sursa: A.N.O.F.M. │ │ │ │ │└──────────────────┴────────────┴────────────┴──────────────┴──────────────────┘    Tabelul nr. 7a. Situaţia tinerilor care îşi vor găsi un loc de muncă    prin diferite măsuri active în anul 2002┌────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────┐│ │ Nr. tinerilor ce││ MĂSURA │ vor fi ocupati ││ │ în 2002 (%) │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Mediere │ 16,17 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Cursuri de formare profesională │ 5,32 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Alocaţii pentru somerii care se încadrează înainte de │ ││ expirarea somajului │ 35,21 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Încadrarea intretinatorilor unici de familie │ 1,59 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Stimularea mobilitatii forţei de muncă │ 3,4 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Încadrarea absolvenţilor din instituţiile de învăţământ │ 22,54 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Stimularea încadrării persoanelor handicapate │ 0,03 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Crearea de noi locuri de muncă prin creditarea IMM │ 5,45 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Servicii de consultanţa şi asistenţa pentru începerea │ ││ unei activităţi │ 1,51 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Ocuparea temporară a forţei de muncă în lucrări publice │ ││ de interes comunitar │ 8,7 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ TOTAL │ 100 │└────────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────┘    Tabelul nr. 7b. Situaţia tinerilor care îşi vor găsi un loc de muncă    prin diferite măsuri active în anul 2003┌────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────┐│ │ Nr. tinerilor ce││ Tipuri de măsuri active │ vor fi ocupati ││ │ în 2003 (%) │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Mediere │ 17,06 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Cursuri de formare profesională │ 5,23 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Alocaţii pentru somerii care se încadrează înainte de │ ││ expirarea somajului │ 34,84 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Încadrarea intretinatorilor unici de familie │ 1,5 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Stimularea mobilitatii forţei de muncă │ 3,38 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Încadrarea absolvenţilor din instituţiile de învăţământ │ 22,46 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Stimularea încadrării persoanelor handicapate │ 0,03 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Crearea de noi locuri de muncă prin creditarea IMM │ 5,43 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Servicii de consultanţa şi asistenţa pentru începerea │ ││ unei activităţi │ 1,51 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ Ocuparea temporară a forţei de muncă în lucrări publice de │ ││ interes comunitar │ 8,52 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────┤│ TOTAL │ 100 │└────────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────┘    Tabelul nr. 7c. Situaţia şomerilor de lungă durata care îşi vor găsi    un loc de muncă prin diferite măsuri active în anul 2002┌────────────────────────────────────────────────────────────┬────────────────┐│ │ Nr. şomeri de ││ MĂSURA │ lungă durata ce││ │ vor fi ocupati ││ │ în 2002 (%) │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Mediere │ 19,48 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Cursuri de formare profesională │ 2,77 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Alocaţii pentru somerii care se încadrează înainte de │ ││ expirarea somajului │ 27,91 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Încadrarea şomerilor peste 45 de ani sau intretinatorilor │ ││ unici de familie │ 15,79 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Stimularea mobilitatii forţei de muncă │ 2,63 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Încadrarea absolvenţilor din instituţiile de învăţământ │ 0,05 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Stimularea încadrării persoanelor handicapate │ 0,008 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Crearea de noi locuri de muncă prin creditarea IMM │ 5,47 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Servicii de consultanţa şi asistenţa pentru începerea │ ││ unei activităţi │ 1,59 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Ocuparea temporară a forţei de muncă în lucrări publice │ ││ de interes comunitar │ 24,25 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ TOTAL │ 100 │└────────────────────────────────────────────────────────────┴────────────────┘    Tabelul nr. 7d. Situaţia şomerilor de lungă durata care îşi vor găsi un    loc de muncă prin diferite măsuri active în anul 2003┌────────────────────────────────────────────────────────────┬────────────────┐│ │ Nr. şomeri de ││ MĂSURA │ lungă durata ce││ │ vor fi ocupati ││ │ în 2003 (%) │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Mediere │ 20,12 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Cursuri de formare profesională │ 2,77 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Alocaţii pentru somerii care se încadrează înainte de │ ││ expirarea somajului │ 27,19 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Încadrarea şomerilor peste 45 de ani sau intretinatorilor │ ││ unici de familie │ 15,9 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Stimularea mobilitatii forţei de muncă │ 2,74 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Încadrarea absolvenţilor din instituţiile de învăţământ │ 0,07 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Stimularea încadrării persoanelor handicapate │ 0,007 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Crearea de noi locuri de muncă prin creditarea IMM │ 5,50 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Servicii de consultanţa şi asistenţa pentru începerea │ ││ unei activităţi │ 1,58 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ Ocuparea temporară a forţei de muncă în lucrări publice de │ ││ interes comunitar │ 24,07 │├────────────────────────────────────────────────────────────┼────────────────┤│ TOTAL │ 100 │└────────────────────────────────────────────────────────────┴────────────────┘┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬────┐│ Tab.nr.8. Numărul persoanelor care au beneficiat de drepturi conf. │ ││ Legii nr. 1/1991 după durata somajului, la sfârşitul lunii │ ││ februarie 2002 │ │├──────────┬──────┬──────┬──────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┼────┘│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │├──────────┴──────┴──────┴──────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴────┐│ Durata somajului cuprinsă între: │├──────────┬──────┬──────┬──────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬────┤│ │ TOTAL│ 1 zi │ 3-6 │ 6-9 │ 9-12│12-15│15-18│18-21│21-24│24-27│pes-││ │ │3 luni│ luni │ luni│ luni│luni │ luni│luni │luni │luni │te ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │27 ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │luni│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ 10 │ 11 │├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│TOTAL │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││şomeri, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││din care: │654569│164145│136380│65695│44787│58311│52039│38216│40684│44512│9800│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│- femei │276238│ 52376│ 58854│30872│20352│24909│24829│18811│20281│20367│4587│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│- bărbaţi │378331│111769│ 77526│34823│24435│33402│27210│19405│20403│24145│5213│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│1. Someri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││sub 25 ani│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││din care: │176293│ 40785│ 43405│15739│12547│17929│18218│ 7823│ 9029│10714│ 104│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│- femei │ 75516│ 15028│ 19413│ 6918│ 5159│ 7443│ 9149│ 3569│ 3949│ 4858│ 30│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│- bărbaţi │100777│ 25757│ 23992│ 8821│ 7388│10486│ 9069│ 4254│ 5080│ 5856│ 74│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│Sursa: │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││A.N.O.F.M │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤├──────────┴──────┴──────┴──────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴────┤│ Tab.nr.8.a. Structura şomerilor beneficiari de drepturi conf. Legii ││ nr. 1/1991 după durata somajului, la sfârşitul lunii februarie 2002. │├──────────┬──────┬──────┬──────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬────┤│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ % │├──────────┴──────┴──────┴──────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴────┤│ Durata somajului cuprinsă între: │├──────────┬──────┬──────┬──────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬────┤│ │ TOTAL│ 1 zi │ 3-6 │ 6-9 │ 9-12│12-15│15-18│18-21│21-24│24-27│pes-││ │ │3 luni│ luni │ luni│ luni│luni │ luni│luni │luni │luni │te ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │27 ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │luni│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ 10 │ 11 │├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│TOTAL │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││şomeri, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││din care: │100.00│ 25.08│ 20.84│10.04│ 6.84│ 8.91│ 7.95│ 5.84│ 6.22│ 6.80│1.50│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│- femei │100.00│ 18.96│ 21.31│11.18│ 7.37│ 9.02│ 8.99│ 6.81│ 7.34│ 7.37│1.66│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│- bărbaţi │100.00│ 29.54│ 20.49│ 9.20│ 6.46│ 8.83│ 7.19│ 5.13│ 5.39│ 6.38│1.38│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│1. Someri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││sub 25 ani│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││din care: │100.00│ 23.13│ 24.62│ 8.93│ 7.12│10.17│10.33│ 4.44│ 5.12│ 6.08│0.06│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│- femei │100.00│ 19.90│ 25.71│ 9.16│ 6.83│ 9.86│12.12│ 4.73│ 5.23│ 6.43│0.04│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│- bărbaţi │100.00│ 25.56│ 23.81│ 8.75│ 7.33│10.41│ 9.00│ 4.22│ 5.04│ 5.81│0.07│├──────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤│Sursa: │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ││A.N.O.F.M.│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │└──────────┴──────┴──────┴──────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴────┘Linia directoare 2 – O abordare mai prietenoasa a ocupării: indemnizaţii, taxe şi sisteme de formare profesionalăFiecare stat membru:– va revizui şi, acolo unde este cazul, îşi va reforma sistemul de indemnizaţii şi impozite pentru a reduce capcana saraciei şi pentru a asigura stimulente pentru şomeri sau persoanele inactive să se încadreze în munca ori măsuri pentru mărirea capacităţii de angajare a lor şi pentru angajatori sa creeze noi locuri de muncă;– se va strădui sa crească în mod semnificativ proporţia de şomeri şi persoane inactive care beneficiază de măsurile active, pentru a-şi îmbunătăţi capacitatea de angajare în vederea integrării eficiente pe piaţa forţei de muncă, şi va îmbunătăţi rezultatele şi rentabilitatea acestor măsuri;– va promova măsuri pentru şomeri şi persoanele inactive pentru a dobândi şi a-şi perfectiona abilitatile, inclusiv cele de (IT) şi comunicare, facilitandu-le astfel accesul la piaţa forţei de muncă şi reducand discrepanta de calificări. În acest scop fiecare stat membru îşi va fixa o ţinta pentru măsurile active care implica învăţământul, formarea sau alte măsuri similare oferite şomerilor cu scopul de a se atinge treptat media primelor trei state membre cele mai avansate şi cel puţin 20%.Situaţia actualaÎn primii ani ai tranzitiei problema saraciei a fost ignorata. În anul 1992 Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii a lansat cercetări asupra acestui fenomen. Începând din anul 1995 Comisia Naţionala de Statistica a initiat un larg program de estimare a veniturilor şi consumului populaţiei şi, pe aceasta baza de analiza a configuraţiei saraciei, în anul 1998, la iniţiativa şi cu sprijinul reprezentantei Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în România, s-a constituit sub patronajul Preşedintelui României Comisia de prevenire şi combatere a saraciei, care a adoptat Strategia de prevenire şi combatere a saraciei. Problema absorbtiei saraciei nu a fost o prioritate pentru guvernarea 1997-2000.În luna aprilie 2001 guvernarea actuala a avut iniţiativa constituirii Comisiei Guvernamentale Antisaracie şi Promovarea Incluziunii Sociale, care are sarcina de a elabora Planul naţional antisaracie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc). PNAinc este situat într-o poziţie de complementaritate cu planurile/strategiile/programele sectoriale elaborate deja de diferite instituţii guvernamentale sau aflate în curs de elaborare. Prin PNAinc se va oferi, pe de o parte, o viziune strategica globală, iar pe de altă parte, un spaţiu de "dialog continuu" cu planurile/strategiile/programele sectoriale. Acest plan urmează să fie definitivat în perioada 31 aprilie -15 mai 2002.Explozia saraciei şi a excluziunii sociale a fost determinata de:– erodarea veniturilor salariale din cauza crizei economiei, atât ca valoare, cat şi ca număr. Ca rezultat a apărut saracia salariala: familii cu unul sau chiar 2 salariaţi care au venituri insuficiente (grafic 2.3 şi 2.4). Salariul mediu real a ajuns în anul 2000 la 60% din valoarea din 1989, apropiindu-se de valoarea nivelului minim decent de trai al unei persoane singure locuind în mediul urban (metodologie ICCV) (grafic 2.5);– reducerea numărului de locuri de muncă (salariaţi). Numărul de salariaţi a scăzut în anul 2000 la aproape jumătate din cel al anului 1989 (55,7%). Celelalte forme de ocupare nu au reuşit sa compenseze scăderea locurilor de muncă salariale. Rata de ocupare a scăzut astfel în anul 2000 cu aproximativ 20% faţă de anul 1989. O masa mare din veniturile salariale a fost înlocuită cu beneficii sociale mai scăzute (ajutor de şomaj, pensii prin pensionari anticipate) sau chiar cu nimic, după epuizarea perioadei de atribuire a ajutoarelor de şomaj. Cei mai mulţi cetăţeni care nu îşi găsesc un loc de muncă ingroasa economia subterana, cu toate efectele negative ale acesteia. "Munca la negru" a fost într-o continua creştere; astfel ponderea ei s-a ridicat doar în 3 ani de la 16,6% (1995) la 20,8% (1998) – date ale Institutului Naţional de Statistica. Lucrătorii la negru nu au nici un fel de asigurare, fiind adesea supuşi abuzurilor de tot felul;– accentuarea polarizarii salariale reprezintă o sursa importanţa a saracirii unui larg segment al salariaţilor. Raportul salariului minim faţă de salariul mediu s-a deteriorat de la 56,5% în 1989 la 24,2% în 2000 şi la 31% în 2001. În jur de 25% dintre salariaţi au avut un salariu mai mic decât 50% din cel mediu (luna octombrie, 1997-1999), Institutul Naţional de Statistica. Rata saraciei în rândul salariaţilor era în anul 2000 de 16,9%, iar rata saraciei severe, de 4,7%. În cazul familiilor cu şomeri rata saraciei atingea valoarea de 47,2%, iar rata saraciei severe, 23,3%;– veniturile celor care au recurs la activităţi economice pe cont propriu au stat sub semnul incertitudinii. Insuficienta capitalului de start şi mai ales instabilitatea mediului economic au făcut dificil de pus în practica/de perfectionat spiritul antreprenorial şi iniţiativa privată, astfel încât doar un segment restrâns al acestora şi-a putut asigura un nivel de trai satisfăcător. În cazul întreprinzătorilor pe cont propriu, rata saraciei inregistra în anul 2000 o valoare de 43,6%;– erodarea mai rapida a beneficiilor sociale decât a veniturilor salariale a dus la o creştere a polarizarii economice între persoanele active economic şi cele dependente de suportul social. Aceasta categorie a cunoscut un proces de saracire mult mai accentuat. Între anii 1990 şi 2000 pensia medie, ca de altfel şi ajutorul de şomaj, a pierdut 10 puncte procentuale faţă de salariul mediu. Alocaţia pentru copii s-a diminuat de trei ori în raport cu anul 1990, ajungând de la 10% (1989) din salariul mediu la 3,2% (2000). Paralel, numărul beneficiarilor de transferuri sociale a înregistrat o tendinta crescatoare. În anul 1998 numărul pensionarilor, grupul cel mai larg care depinde de suportul social, a depăşit numărul de salariaţi, pentru ca în octombrie 2001 raportul salariaţi/pensionari sa ajungă la 1:1,44. În mod special s-a agravat situaţia familiilor cu mulţi copii, afectate de scaderi mai accentuate ale tuturor veniturilor: riscul ca părinţii să fie şomeri sau să aibă salarii apropiate de salariul minim este mai ridicat aici; erodarea accentuata a alocaţiei pentru copii.În acest context România şi-a revizuit şi a reformat sistemul de indemnizaţii şi impozite pentru a reduce capcana saraciei.Pentru prevenirea şi combaterea situaţiilor de saracie extrema a fost adoptată Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2002. Pentru punerea în aplicare a acesteia, în anul 2002 se aloca cel puţin 0,4% din PIB.Familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, precum şi cetăţenii altor state sau apatrizii care au reşedinţa ori, după caz, domiciliul în România, în condiţiile legislaţiei române, au dreptul la un venit minim garantat ca forma de asistenţa socială, care se asigura prin acordarea ajutorului social lunar. Beneficiază de reglementările acestei legi şi persoanele fără domiciliu, în mod special cetăţeni de etnie roma aflaţi în situaţie de nevoie. Nivelul lunar al venitului minim garantat este determinat de numărul membrilor de familie, fiind situat între 1.134.000 lei şi 2.331.000 lei pentru familiile formate din 2-5 persoane. În situaţia persoanelor singure nivelul lunar al venitului minim garantat este de 630.000 lei. Consiliile locale au obligaţia să asigure cu prioritate, prin bugetul local, fonduri pentru plata drepturilor prevăzute de legea menţionată mai sus. Direcţiile generale de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, verifica respectarea prevederilor acestei legi.Guvernul a avut în vedere şi sprijinirea persoanelor fizice aflate în situaţii de extrema dificultate, care desfăşoară sau sunt autorizate sa desfăşoare, în condiţiile legii, activităţi pe cont propriu. Prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1.138/2001 s-a aprobat Schema de microcredite în vederea administrării sumelor alocate Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale pentru acordarea de microcredite persoanelor fizice.Fondul pentru microcredite se acordă în administrare unei agenţii de credit de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în baza unui contract de administrare. Microcreditul acordat persoanei fizice de către agenţia de credit reprezintă un împrumut rambursabil, cu valoare nominală de până la 10.000 euro, acordat în lei la cursul comunicat de Banca Naţionala a României, cu o perioadă de rambursare de până la 36 de luni, cu sau fără perioada de graţie. Dobânda percepută de la beneficiarii de microcredite este de 50% din taxa oficială a scontului stabilită de Banca Naţionala a României la fondul pentru microcredite. Beneficiază de aceste facilităţi persoanele care nu au loc de muncă şi au realizat venituri nete lunare pe membru de familie în luna precedenta solicitării microcreditului de până la 50% din salariul de baza minim brut pe ţara. Agenţiile de credit au obligaţia de a transmite Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale situaţia privind acordarea de microcredite.Sistemul de indemnizaţii şi impozite din România asigura stimulente pentru şomeri şi persoanele inactive pentru ca acestea să se încadreze în munca, precum şi măsuri pentru stimularea capacităţii lor de angajare. Acest sistem a fost regandit şi reglementat printr-o noua iniţiativa legislativă, şi anume Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Prin această lege se reglementează acordarea unei singure forme de protecţie – indemnizaţia de şomaj, urmând ca persoanele care ies din plata să fie preluate de sistemul de asistenţa socială. Legea nr. 76/2002 instituie sistemul asigurărilor pentru şomaj pentru categoriile de persoane care intră în sistemul obligatoriu de asigurare pentru riscul de şomaj (salariaţi, funcţionari publici, cooperatori etc.), precum şi pentru cei care se asigura facultativ (persoane autorizate sa desfăşoare activităţi independente, membri ai asociaţiilor familiale, cetăţeni români care lucrează în străinătate etc.), urmărindu-se o largire a sferei de cuprindere a persoanelor care se asigura pentru riscul de şomaj.Acordarea indemnizaţiei de şomaj se realizează în funcţie de stagiul de cotizare, care nu poate fi mai mic de 12 luni. Nivelul indemnizaţiei de şomaj reprezintă 75% din salariul de baza minim brut pe ţara, în vigoare la data stabilirii acesteia pentru persoane care provin din munca, respectiv 50% pentru absolvenţii unei forme de învăţământ. Durata acordării indemnizaţiei de şomaj este cuprinsă între 6 şi 12 luni şi diferă în funcţie de stagiul de cotizare. Absolvenţii unei forme de învăţământ primesc indemnizaţia de şomaj numai pe o perioadă de 6 luni.Stimularea ocupării forţei de muncă prin sistemul de indemnizaţii şi impozite se adresează atât persoanelor în căutarea unui loc de muncă, cat şi angajatorilor, prin:– susţinerea financiară a încadrării persoanelor din rândul şomerilor în vederea realizării unor lucrări de interes comunitar – servicii publice de întreţinere şi refacere a infrastructurii, de ecologizare şi de realizare a unor lucrări edilitare, servicii sociale. Subvenţiile prevăzute pentru aceste servicii se acordă pe o perioadă de cel mult 12 luni, pentru fiecare persoana încadrată cu contract individual de muncă din rândul şomerilor, în cuantum de 70% din salariul de baza minim brut pe ţara;– stimularea angajatorilor prin subventionare directa pentru crearea de locuri de muncă şi pentru încadrarea în munca a şomerilor din categoriile cele mai defavorizate. Angajatorii primesc pentru persoanele din rândul şomerilor de peste 45 de ani sau pentru somerii intretinatori unici de familie, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pe o perioadă de 12 luni, o sumă egala cu un salariu minim brut pe ţara, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu pentru minimum 2 ani. De aceste facilităţi beneficiază şi angajatorii care au sub 100 de salariaţi şi încadrează pe perioada nedeterminată persoane cu handicap. Angajatorii care încadrează în munca pe durata nedeterminată absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc pe o perioadă de 18 luni, pentru fiecare absolvent, o sumă lunară reprezentând 1,5 salarii minime brute pe ţara în vigoare;– acordarea de facilităţi fiscale angajatorilor care încadrează cu contract individual de muncă persoane din rândul şomerilor numai dacă le menţin în activitate cel puţin 6 luni. Angajatorii beneficiază de reducerea contribuţiei de 5% datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj. Diminuarea sumei datorate lunar se face cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat;– acordarea unor stimulente materiale persoanelor care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează în munca în alte localităţi decât cele în care domiciliază. În acest scop se acordă o primă de încadrare (din bugetul asigurărilor pentru şomaj) egala cu nivelul a doua salarii minime brute pe ţara în vigoare la data acordării. Persoanele care îşi schimba domiciliul beneficiază de o primă de instalare egala cu nivelul a 7 salarii minime brute pe ţara;– acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţii avantajoase, pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii sau de unităţi cooperatiste, în vederea creării de noi locuri de muncă, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pentru investiţii cu o dobânda de 50% din taxa oficială a scontului stabilită de Banca Naţionala a României.În anul 2001 a fost întreprinsă o serie de măsuri care să conducă la întărirea disciplinei salariale, în scopul creşterii motivatiei pentru munca a salariaţilor. Guvernul urmăreşte o diferentiere semnificativă între veniturile unui salariat şi ale unui somer, care să genereze o atitudine activa pe piaţa muncii. În perioada viitoare se vor îmbunătăţi treptat corelatiile dintre salariile diferitelor funcţii şi categorii sociale. În corelare directa cu evoluţia economiei, creşterea salariilor va fi mai accentuata în cazul tinerilor, atât prin măsurile de creştere treptata a salariilor la debutul în profesie, cat şi prin măsurile de diminuare sau chiar scutire de impozit pe veniturile salariale în primii ani de activitate.În România sistemul de impozitare pe venit a fost conceput astfel încât sa vina în sprijinul persoanelor cu venituri mici şi foarte mici. Conform Ordonanţei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, nu se impozitează: ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială, pensiile, alocaţia individuală de hrana acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral de angajator, bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare profesională în cadru institutionalizat, veniturile din salarii ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator etc. Noile bareme de impozitare stabilite prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1 din 3 ianuarie 2002 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii şi pensii, a actualizării sumelor fixe, precum şi a baremului anual pentru calculul plăţilor anticipate cu titlu de impozit pentru anul fiscal 2002 sunt favorabile persoanelor cu venituri foarte mici. Ministerul Finanţelor Publice a modificat baremul lunar minim pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii şi pensii, realizate în anul 2002, de la 1.500.000 lei la 1.800.000 lei.Contribuabilii au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub forma de deducere personală de baza şi deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare luna a perioadei impozabile. Deducerea personală de baza, începând cu luna ianuarie 2000, a fost fixată la suma de 800.000 lei pe luna. Deducerea personală suplimentară pentru sotia/soţul, copiii sau alţi membri de familie aflaţi în întreţinere este de 0,5 inmultit cu deducerea personală de baza. De asemenea, începând cu data de 1 ianuarie 2002 deducerea personală de baza se majorează la 1.600.000 lei pe luna. Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare în funcţie de situaţia proprie sau a persoanelor aflate în întreţinere, totalul deducerilor fiind de maximum 3 deduceri personale de baza.În România a crescut în mod semnificativ proporţia de şomeri şi persoane inactive care beneficiază de măsurile active pentru a-şi îmbunătăţi capacitatea de angajare în vederea integrării eficiente pe piaţa forţei de muncă.Pentru a creşte gradul de ocupare a forţei de muncă, politica Guvernului se bazează pe creşterea rolului măsurilor active de combatere a somajului în detrimentul măsurilor pasive. Prin Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, beneficiază de măsuri active de combatere a somajului atât persoanele aflate în plata la şomaj, cat şi persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă. În anul 2000 ponderea cheltuielilor cu măsuri active a fost de numai 2,16% în totalul cheltuielilor din Fondul pentru plata ajutorului de şomaj, iar în anul 2001 aceasta pondere a crescut la 12,02%.Serviciile de stimulare a ocupării sunt finanţate atât din bugetul asigurărilor pentru şomaj, cat şi din alte surse şi sunt realizate în principal de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi de alţi furnizori, acreditaţi în condiţiile legii.Obiective1. Guvernul are în vedere pentru anul 2002 eliminarea saraciei extreme şi urmăreşte îmbunătăţirea impactului politicilor asupra reducerii acesteia prin includerea considerentelor de combatere a saraciei în procesul de pregătire a tuturor actelor normative. Armonizarea politicilor destinate cunoaşterii şi prevenirii situaţiilor care determina saracia se realizează cu participarea instituţiilor publice, a comunităţilor locale, a reprezentanţilor organizaţiilor patronale şi sindicale şi a reprezentanţilor societăţii civile. Instituţiile publice centrale şi locale au obligaţia sa stabilească măsuri şi sa realizeze acţiuni de combatere a efectelor saraciei.2. Creşterea în mod semnificativ a proportiei de şomeri şi de persoane inactive care beneficiază de măsurile active pentru a-şi îmbunătăţi capacitatea de angajare în vederea integrării eficiente pe piaţa forţei de muncă; îmbunătăţirea rezultatelor şi rentabilizarea acestor măsuri.3. În domeniul veniturilor salariale principalul obiectiv îl constituie creşterea nivelului salariului minim pe economie, pentru stimularea revenirii pe piaţa forţei de muncă a persoanelor inactive. În paralel se va acţiona pentru creşterea cuantumului veniturilor neimpozabile minime.Măsuri – obiectivul 11. În anul 2002 a fost adoptată Legea nr. 116 privind prevenirea şi combaterea marginalizarii sociale, care reglementează, între altele, accesul la un loc de muncă al persoanelor marginalizate social. Angajatorii care încadrează tineri, în condiţiile unui contract de solidaritate, denumiţi angajatori de insertie, încheie convenţii cu Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin care aceasta se angajează sa ramburseze lunar salariul de baza stabilit la data angajării tinerilor, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu net pe economie, comunicat de Institutul Naţional de Statistica. Modalităţile de finanţare a cheltuielilor se vor stabili prin norme metodologice de aplicare a acestei legi.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă2. Asigurarea cu prioritate de către consiliile locale, prin bugetul local, a fondurilor pentru plata drepturilor de venit minim garantatSe preconizeaza ca în anul 2002 numărul beneficiarilor de ajutor social să fie de 178.030 de persoane, din care:– persoane singure – 41.005;– familii cu 2 persoane – 32.436;– familii cu 3 persoane – 34.008;– familii cu 4 persoane – 32.786;– familii cu 5 persoane – 19.062;– familii cu peste 5 persoane – 18.733.Instituţii responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, consiliile locale3. Acordarea de microcredite persoanelor fizice aflate în situaţii de extrema dificultate, care desfăşoară sau sunt autorizate sa desfăşoare, în condiţiile legii, activităţi pe cont propriu, generatoare de venituri pentru întreţinerea materială proprie şi a familieiResurse alocate din Fondul naţional de solidaritate pentru anul 2002 – 50 miliarde leiNumărul de beneficiari estimat la nivelul anului 2002 – 200 de persoane.Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Finanţelor PubliceMăsuri – obiectivul 21. Alocarea în anul 2002 de fonduri sporite pentru măsuri active, ajungandu-se la o pondere de 22,5% din bugetul asigurărilor pentru şomaj (vezi Linia directoare 1)Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă2. Programe de perfecţionare a abilităţilor profesionale, inclusiv cele de tehnologia informatiei (IT) şi comunicare, ale şomerilor şi persoanelor inactive pentru a le facilita astfel accesul la piaţa forţei de muncă şi pentru a reduce discrepanta dintre calificări (vezi Linia directoare 5)Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăMăsuri – obiectivul 31. Creşterea salariului de baza minim brut la 1.750.000 lei pentru perioada 1 martie 2002 – 1 martie 2003. În termeni reali salariul mediu din sectorul bugetar în anul 2002 se va situa cel puţin la acelaşi nivel cu cel realizat în anul 2001.Instituţii responsabile: Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale2. Creşterea cuantumului veniturilor neimpozabile minime pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii şi pensii, realizate în anul 2002, de la 1.500.000 lei la 1.800.000 lei.Instituţia responsabilă: Ministerul Finanţelor PubliceLinia directoare 3 – Elaborarea unei politici pentru prelungirea vieţii activeStatele membre, dacă este cazul, împreună cu partenerii sociali, vor elabora asadar politici pentru o imbatranire activa, în scopul intaririi capacităţii şi stimulentelor, pentru ca lucrătorii în vârsta sa rămână în cadrul forţei de muncă cat mai mult cu putinta, mai ales prin:– adoptarea de măsuri pozitive pentru menţinerea capacităţii şi a calificarilor de muncă ale lucrătorilor în vârsta, mai ales în cadrul pieţei forţei de muncă bazată pe cunoaştere, în special printr-un acces suficient la învăţământ şi formare, prin introducerea de acorduri flexibile de muncă, de exemplu munca cu norma parţială, dacă lucrătorul doreşte acest lucru, şi creşterea gradului de constientizare a angajatorului cu privire la potenţialul lucrătorilor în vârsta;– revizuirea sistemelor de impozite şi indemnizaţii pentru a se reduce stimulentele negative şi pentru a le face mai atractive pentru lucrătorii în vârsta, astfel ca aceştia sa continue sa participe la piaţa forţei de muncă.Situaţia actualaÎn elaborarea unei politici de prelungire a vieţii active în România trebuie să se ţină seama cu deosebire de următoarele fenomene socioeconomice care se manifesta în perioada de tranzitie: accentuarea ritmului de imbatranire demografică*) şi, ca o rezultanta, imbatranirea populaţiei active; tendinta spre pensionare anticipata a persoanelor varstnice; restructurarea economică ca urmare a reformelor în domeniu; persistenta somajului la cote ridicate şi a ratei înalte a somajului în rândul tinerilor.Rata de ocupare a persoanelor din grupa de vârsta 50-64 de ani se situa în anul 1999 la 57,1%, iar a persoanelor de 65 de ani şi peste, la 36%, în uşoară scădere faţă de anul precedent; la bărbaţi, pentru aceleaşi grupe de vârsta, rata de ocupare este mai ridicată, de 64,5% şi de 41,7% faţă de 50,3%, respectiv 31,9%, la femei. O rata mai ridicată de ocupare se înregistrează în mediul rural faţă de mediul urban (pentru aceleaşi grupe de vârsta de 50-64 de ani şi, respectiv, 65 de ani şi peste) – 76,6% şi 56,5% în mediul rural faţă de 37% şi 4,6% în mediul urban.Numărul şomerilor BIM, raportat la populaţia activa în vârsta de 50-64 de ani, pentru acelaşi an 1999, se situa la 2,0%, 2,7% la bărbaţi şi 1,1% la femei. Rata somajului la persoanele varstnice este mai ridicată în mediul urban faţă de mediul rural (4,7% faţă de 0,3% în mediul rural)**). Procentul participării la forta de muncă a vârstnicilor (cei de peste 50 de ani) a fost în scădere în anul 1999, situandu-se la 48,2% (41,8% femei) faţă de 50,5% (44,7% femei) în anul 1995***).––––Notă …
*) Imbatranirea demografică, deşi a început mai târziu decât în majoritatea statelor UE, se desfăşoară după anul 1990 cu o intensitate mai mare decât în ţările europene dezvoltate, ca urmare a impactului democratizarii vieţii sociale şi a trecerii la economia de piaţa (liberalizarea avorturilor, creşterea emigratiei etc.); în ultimele patru decenii numărul persoanelor de 60 de ani şi peste s-a dublat, în timp ce numărul persoanelor ţinere (sub 15 ani) a scăzut continuu, cu deosebire în ultimii 15 ani (cu peste 1,5 milioane copii). Procentul populaţiei varstnice (60 de ani şi peste) în totalul populaţiei, potrivit datelor statistice, va creşte de la 18,8% în anul 2000 la circa 22% în anul 2020. Procesul de imbatranire demografică este mai accentuat la populaţia feminina şi în mediul rural. În paralel şi ca o consecinţa are loc o imbatranire a populaţiei active.Notă …
**) Sursa: Anuarul Statistic al României 2000, p. 100.Notă …
***) Raportul naţional al dezvoltării umane România 2000, p. 123.Prelungirea vieţii active a fiecărei persoane se poate realiza atât prin mijloace cu caracter extensiv, cat şi intensiv. Când spunem "extensiv" ne gandim la prelungirea vieţii active a indivizilor ca urmare a măsurilor legislative, prin stabilirea unor varste limita de pensionare cat mai tarzii. Desigur, calea extensiva este una limitată, în general, având în vedere faptul ca se impune şi o restrictionare generata de existenta limitelor fizice ale omului, care, la rândul lor, sunt puternic influentate de starea generală de sănătate a populaţiei. Modalităţile intensive de acţiune asupra prelungirii vieţii active a indivizilor sunt însă practic nelimitate şi trebuie accentuate cele care se referă la îmbunătăţirea ocupabilitatii, începând chiar de la nivelul formării iniţiale a indivizilor şi continuand apoi pe tot parcursul vieţii, prin diverse modalităţi flexibile de invatare şi improspatare a cunoştinţelor, în forme organizate şi/sau pe cont propriu.Pentru ridicarea ratei de participare la forta de muncă a persoanelor varstnice, în anul 2001 a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, care, printre altele, reformeaza sistemul public de pensii. Varstele minime de pensionare au fost ridicate, începând cu luna aprilie 2001, la 57 de ani pentru femei şi la 62 de ani pentru bărbaţi, urmând ca în următorii 13 ani acestea sa crească treptat la 60 de ani pentru femei şi la 65 de ani pentru bărbaţi. Legea amintita da dreptul persoanelor varstnice să îşi continue activitatea după vârsta de pensionare şi, de asemenea, permite cumulul pensiei cu salariul.Prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă [conform art. 4. alin. (1)] sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii de vârsta şi sex, precum şi pe alte criterii de natura politica, de rasa, de naţionalitate, de origine etnică etc., privind accesul pe piaţa muncii. Discriminarea angajaţilor de către angajatori pe criterii legate de vârsta constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2002.Legea nr. 76/2002 stabileşte prevederi menite sa încurajeze, printre altele, şi ocuparea persoanelor varstnice şi sa reducă discriminarea lor pe piaţa forţei de muncă. Instituţia abilitata pentru realizarea politicilor, strategiilor, planurilor şi a programelor privind ocuparea forţei de muncă şi formarea profesională a şomerilor este Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În activitatea acestei instituţii se va urmări, printre altele, ca pentru somerii în vârsta să se asigure condiţii pentru participarea la toate măsurile active de pe piaţa forţei de muncă, asigurându-se astfel egalitatea de sanse.În prezent, în perioada de tranzitie, ca urmare a situaţiei economice dificile a României, care menţine o rata ridicată a somajului, inclusiv în rândul tinerilor, nu s-au formulat politici orientate către prevenirea pierderii locului de muncă de către persoanele în vârsta de peste 45 de ani.Politicile existente au în vedere cu prioritate, în contextul resurselor financiare limitate, reintegrarea pe piaţa muncii a persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă şi în mod deosebit a celor ţinere.Obiective:● creşterea mobilitatii, flexibilitatii, adaptabilitatii forţei de muncă prin promovarea conceptului de pregătire continua (concret, prin crearea de abilitaţi în utilizarea tehnicii de calcul, prin pregătirea în diverse domenii accesibile şi de interes, cum ar fi, de exemplu, în domeniul turismului rural pentru persoane cu vârsta peste 40 de ani, alte programe iniţiate la nivelul ministerelor);● stimularea interesului pentru căutarea locurilor de muncă;● menţinerea capacităţii de muncă a lucrătorilor în vârsta.MăsuriMăsurile preconizate vizează atât stimularea menţinerii în activitate a persoanelor de peste 45 de ani, cat şi reintegrarea pe piaţa muncii a acestora.A. Măsuri de stimulare a menţinerii în activitate:– utilizarea de către angajatori a unor forme flexibile de muncă, cu norme parţiale de lucru şi cu posibilitatea menţinerii în munca a persoanelor varstnice, precum şi a retragerii progresive a acestora de la locurile de muncă pe care le-au ocupat.Responsabili: partenerii sociali– derularea unor programe de sănătate, orientate spre dezvoltarea politicilor preventive la locul de muncă, de promovare a sănătăţii prin asigurarea unui mediu ecologic şi a securităţii alimentului.Instituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei– îmbunătăţirea sistemului de supraveghere şi control al bolilor profesionale, bolilor legate de profesie şi al incidentelor cauzate de riscul profesional, care va asigura dezvoltarea instituţională şi a sistemului informaţional în paralel cu creşterea numărului locurilor de muncă în domeniul sănătăţii şi a gradului de acoperire cu servicii medicale de calitate a întregii populaţii active în următorii 10 ani.Instituţie responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi FamilieiB. Măsuri de reintegrare pe piaţa muncii:– stimularea angajatorilor în vederea încadrării în munca a persoanelor în vârsta de peste 45 de ani, prin efectul Legii nr. 76/2002 (art. 85) care prevede în acest sens subvenţionarea angajatorilor care încadrează în munca, pe perioada nedeterminată, şomeri în vârsta de peste 45 de ani şi şomeri intretinatori unici de familie. Angajatorul va primi lunar, pe o perioadă de 12 luni, o sumă egala cu un salariu minim brut pe ţara în vigoare, pentru fiecare persoana angajata din aceste categorii, cu obligaţia de a o menţine în munca cel puţin 2 ani.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă– conceperea, pe termen lung, a unor scheme particularizate în funcţie de nevoile speciale ale categoriei de lucrători în vârsta, în vederea actualizării calificării şi a reorientarii lor optime pe piaţa muncii, ţinându-se seama de capacitatea lor de adaptare – în mod firesc mai redusă – la activităţi şi tehnologii noi.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăLinia directoare 4 – Dezvoltarea competentelor pentru noua piaţa a muncii în contextul formării continueStatele membre sunt chemate, asadar, să-şi amelioreze calitatea sistemelor de învăţământ şi formare, precum şi curriculele relevante, incluzând prevederea unei orientări corespunzătoare în contextul formării iniţiale, precum şi al formării continue, modernizarea şi o mai mare eficacitate a sistemelor de ucenicie şi a formării la locul de muncă şi promovarea dezvoltării unor centre locale de formare multifunctionale, în următoarele scopuri:– pentru a-i dota pe tineri cu competentele de baza relevante pentru piaţa forţei de muncă, necesare pentru participarea la formarea continua;– pentru a reduce analfabetismul tinerilor şi al adulţilor şi pentru a reduce substanţial numărul de tineri care abandoneaza de timpuriu sistemul şcolar. O atenţie deosebită trebuie acordată, de asemenea, tinerilor cu dificultăţi de invatare şi cu probleme educaţionale. Statele membre vor elabora în acest context măsurile menite sa injumatateasca până în anul 2010 numărul persoanelor între 18-24 de ani care au absolvit numai prima treapta a învăţământului secundar şi care nu participa la învăţământul complementar şi profesional;– pentru a promova condiţii în vederea facilitării unui acces mai bun al adulţilor, inclusiv al celor cu contracte atipice, la formarea continua, pentru a mari proporţia populaţiei cu vârsta apta de muncă (25-64 de ani) care participa într-un anumit moment la învăţământ şi formare. Statele membre vor stabili obiective în acest sens;– pentru a facilita mobilitatea şi pentru a incuraja formarea continua, statele membre vor trebui sa imbunatateasca recunoaşterea calificarilor, a cunoştinţelor şi a deprinderilor dobândite.Situaţia actualaFormarea profesională continua are traditii în România, ţara noastră fiind printre putinele tari europene care în anul 1971 a elaborat şi a pus în practica o lege privind formarea profesională continua (Legea nr. 2/1971). Schimbările petrecute în societatea românească după decembrie 1989 au făcut ca în perioada de tranzitie spre economia de piaţa unele dintre prevederile legii sa nu mai corespundă noilor realitati economice, sociale şi politice.O dată cu intrarea oficială pe piaţa muncii a unei categorii de persoane care în vechiul sistem social-economic nu era evidenţiată – somerii -, formarea profesională continua a adulţilor s-a concentrat pe două categorii de persoane: somerii indemnizati şi alte persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sau persoane angajate care, din diferite motive, doresc să îşi imbunatateasca performanţele profesionale. În acest sens Hotărârea Guvernului nr. 288/1991, republicată, şi Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 435/1995 stabileau condiţiile şi modalităţile prin care diferitele categorii de persoane (şomeri sau angajaţi) aveau acces şi beneficiau de un program de formare. O prevedere importanţa din reglementările menţionate mai sus stabilea ca activitatea practica trebuie să reprezinte două treimi din totalul orelor de instruire. În mod curent aceasta se realiza la agenţii economici.În cadrul formării continue, de la înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (1 ianuarie 1999) aproximativ 280.000 de persoane, inclusiv şomeri, au fost cuprinse în diferite forme (programe) de pregătire profesională, organizate de agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă în baza actelor normative menţionate mai sus. La sfârşitul anului 2001 Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă avea în evidenta un număr de 826.932 de şomeri. Din acest număr 178.413 erau tineri sub 25 de ani.În anul 2001 au fost cuprinşi în diferite forme de pregătire 23.737 de şomeri indemnizati (faţă de 28.178 de persoane în anul 2000), din care 13.442 de persoane erau tineri sub 25 de ani. Din numărul total de participanţi la cursurile de formare profesională au absolvit 15.659 de persoane, care s-au angajat în proporţie de 65%.În acelaşi timp, prin stimularea încadrării în munca a absolvenţilor de învăţământ, promotia anului 2001, conform Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 35/1997, până la sfârşitul anului s-a realizat ocuparea a 14.987 de persoane din numărul estimat de 20.058 de absolvenţi (74,72%).Integrarea României în circuitul economic european şi mondial presupune atingerea unor performanţe ridicate, care nu se pot obţine fără o forta de muncă bine pregatita profesional.Reforma sistemului de formare profesională a avut în vedere atât formarea iniţială, realizată prin sistemul de învăţământ, coordonat şi administrat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Programul PHARE VET I RO 9405 "Reforma învăţământului profesional şi tehnic", cat şi formarea continua, realizată în cadrul Proiectului RO 3849 "Ocuparea forţei de muncă şi protecţie socială", implementat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale cu sprijinul financiar al Băncii Mondiale; prin acest ultim proiect amintit, care conţine o serie de componente şi obiective referitoare la formarea profesională continua a adulţilor, a fost creat cadrul instituţional prin care o serie de structuri, cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul formării profesionale continue, pun în practica principiile europene referitoare la calitate, parteneriat social, descentralizare, transparenta.În acest sens instituţiile nou-înfiinţate, cu responsabilităţi în formarea profesională a adulţilor, sunt:– Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA), înfiinţat prin Legea nr. 132/1999, autoritate administrativă autonomă, cu rol consultativ în promovarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor, care este organizat şi funcţionează în sistem tripartit;– Consiliul pentru Standarde Ocupationale şi Atestare (COSA), înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. 779/1999, organism tripartit autonom, al cărui scop este realizarea cadrului instituţional care să asigure obţinerea forţei de muncă pregătite, evaluate şi certificate pe bază de competente profesionale. Obiectivele majore ale acestui organism sunt de a promova conceptul de competenţa în formarea şi evaluarea profesională, de a adopta o metodologie unitară de evaluare şi certificare pe bază de standarde ocupationale, de a îmbunătăţi programele de pregătire continua a forţei de muncă pe baza standardelor ocupationale;– Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), înfiinţată prin Legea nr. 145/1998, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 294/2000, instituţie publică de interes naţional cu conducere tripartita, care organizează şi coordonează la nivel naţional activitatea de ocupare şi formare a forţei de muncă, precum şi de protecţie a persoanelor neincadrate în munca. ANOFM pune în aplicare politicile şi strategiile privind calificarea şi recalificarea şomerilor, organizează programe de formare profesională pentru aceste categorii de persoane prin centrele de formare profesională proprii şi prin furnizori de formare profesională, autorizaţi pe bază de convenţii.Un rol important în dezvoltarea formării profesionale continue din România îl are integrarea învăţării şi a activităţii practice în învăţământul profesional şi tehnic preuniversitar (VET). Prin specificul sau, învăţământul profesional şi tehnic solicita, pentru dezvoltarea competentelor specifice diferitelor niveluri şi domenii ocupationale, un curriculum care să conţină atât pregătire de tip teoretic, cat şi o puternica ancorare practica. Având în vedere posibilitatea accesului imediat pe piaţa muncii pe care o au absolvenţii VET, pregătirea aplicată, practica, în ocupatiile viitoare, a reprezentat o prioritate în cadrul demersurilor de reforma care au fost întreprinse în acest domeniu. Parteneriatul dintre şcoala şi întreprindere, dintre invatarea în şcoala şi practica în întreprinderi reprezintă o condiţie a reusitei pregătirii în sistemul VET.Deşi continua sa rămână preponderenta, formarea iniţială nu mai este o garanţie pentru ocupare şi adaptare eficienta pe piaţa muncii. O serie de tineri abandoneaza învăţământul primar şi gimnazial, iar alţii nu se înscriu la aceste forme de învăţământ.Din punct de vedere al abandonului şcolar, situaţia la sfârşitul anului şcolar 2000-2001 se prezenta astfel:┌─────────────┬──────────────────────────────┬──────────────────────┐│ │ Numărul elevilor la: │ Abandonul şcolar ││ ├──────────────┬───────────────┼───────────┬──────────┤│ │ începutul │ sfârşitul │ Total │ % ││ │anului şcolar │anului şcolar │ elevi │ │├─────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────┼──────────┤│ Total │ 2.376.700 │ 2.362.209 │ 14.491 │ 0,6 │├─────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────┼──────────┤│ Mediu urban │ 1.291.391 │ 1.282.905 │ 8.486 │ 0,7 │├─────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────┼──────────┤│ Mediu rural │ 1.085.309 │ 1.079.304 │ 6.005 │ 0,6 │└─────────────┴──────────────┴───────────────┴───────────┴──────────┘În învăţământul primar şi gimnazial numărul elevilor în evidenta la sfârşitul anului şcolar 2000-2001 a fost de 2.362 mii, în scădere cu 14,5 mii elevi (0,6%) faţă de începutul anului şcolar, cu diferenţe mici pe medii de rezidenţă (0,7% în mediul urban şi 0,6% în mediul rural). Numărul elevilor în evidenta la sfârşitul anului şcolar, cuprinşi în unităţile şcolare primare şi gimnaziale din mediul urban, a reprezentat 54,3% din numărul total al elevilor.Bugetul alocat învăţământului a crescut continuu, ceea ce arata preocuparea Guvernului de a-i dota pe tineri cu competente de baza relevante pentru piaţa forţei de muncă.                                                 – miliarde lei –┌─────┬────┬────────────┬───────────────────┬────────────────────┐│Nr. │Anul│ PIB │ Cheltuieli pentru │ % din ││crt. │ │ │ învăţământ │ PIB │├─────┼────┼────────────┼───────────────────┼────────────────────┤│ 1. │1999│ 539.356,8│ 16.530,3 │ 3,1 │├─────┼────┼────────────┼───────────────────┼────────────────────┤│ 2. │2000│ 796.533,6│ 25.608,5 │ 3,2 │├─────┼────┼────────────┼───────────────────┼────────────────────┤│ 3. │2001│ 1.103.100,0│ 43.397,6 │ 4,024 │├─────┼────┼────────────┼───────────────────┼────────────────────┤│ 4. │2002│ 1.440.000,0│ 60.125,5 │ 4,175 │└─────┴────┴────────────┴───────────────────┴────────────────────┘Formarea profesională continua este o alternativa viabila pentru aceşti tineri. Acest tip de formare tinde să se extindă; pe de o parte, oferta de formare profesională continua se diversifica şi capata amploare, pe de altă parte, emergenta sectorului privat şi restructurarea economică fac presiuni asupra sistemului de formare profesională. Acesta se reorganizează treptat, deşi rămâne încă departe de nevoi şi asteptari.Pe ansamblu, deşi perspectiva formării continue devine tot mai prezenta, punerea în aplicare a noilor orientări intampina numeroase dificultăţi, cum ar fi:– cadrul legislativ necorelat, lucru ce a dus la suprapunerea sau contradictia unor prevederi din actele normative în vigoare;– lipsa unor stimulente financiare care să motiveze agenţii economici să investească în pregătirea forţei de muncă;– numărul insuficient de standarde ocupationale elaborate pentru meseriile şi ocupatiile cele mai solicitate pe piaţa muncii (dintr-un total de aproximativ 300 de meserii şi ocupaţii în care se realizează programe de formare în mod frecvent, pe parcursul unui an, doar pentru 72 dintre acestea sunt elaborate standarde ocupationale);– lipsa de experienta a comunităţilor locale, insuficient angajate în dezvoltarea propriilor structuri de invatare permanenta;– lipsa unui personal calificat (experţi, formatori) în domeniul formării profesionale a adulţilor.Cadrul legislativ în baza căruia se desfăşoară activitatea de formare profesională este următorul:– Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, prin care este organizat sistemul de formare iniţială prin şcoli de ucenici, şcoli profesionale, licee cu filiera tehnologică şi vocationala, şcoli postliceale şi de maiştri;– Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă reglementează organizarea formării profesionale pentru piaţa muncii, finanţată din bugetul asigurărilor pentru şomaj;– Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor creează cadrul juridic şi instituţional pentru desfăşurarea activităţii de formare profesională continua (pentru adulti). Implementarea acesteia va reprezenta şi punerea în practica a principiilor europene enunţate mai sus. În prezent aceasta ordonanţa se afla în dezbaterea Parlamentului pentru a fi aprobată ca Legea formării profesionale a adulţilor. Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 reglementează organizarea activităţii de formare profesională continua pe piaţa serviciilor de formare unde, pentru a putea opera, furnizorii vor fi autorizaţi. Procesul de autorizare se va desfăşura descentralizat, la nivelul fiecărui judeţ, prin comisii cu componenta tripartita. Fiecare program de formare pentru o ocupaţie sau o meserie va avea la baza standardul ocupational. Standardele de formare şi curricula se vor realiza în conformitate cu standardele ocupationale.Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă prevede că Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă va coordona la nivel naţional activitatea de formare profesională a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Conform acestei legi, una dintre măsurile active prin care se prevede creşterea sanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă este formarea profesională. S-a stabilit ca prin aceasta activitate persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesională care să le asigure creşterea şi diversificarea competentelor profesionale în scopul asigurării mobilitatii şi reintegrarii pe piaţa muncii.Programele de formare profesională asigura iniţierea, calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă.Formarea profesională se face ţinându-se seama de cerinţele de moment şi de perspectiva ale pieţei muncii şi în concordanta cu opţiunile şi aptitudinile individuale ale persoanelor respective.Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practica şi specializare, precum şi alte forme.Începând cu anul 2001, prin programele de promovare a ocupării şi reducerii somajului, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă a acordat o importanţa sporită formării continue. Bugetul destinat (re)calificării persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă a crescut în anul 2002 comparativ cu anul 2001 de la 49 miliarde lei, suma cheltuită, la 186 miliarde lei.Obiective:● asigurarea educaţiei de baza pentru toţi;● dezvoltarea învăţământului în mediul rural;● combaterea marginalizarii şi excluderii sociale şi profesionale a tinerilor care au abandonat învăţământul obligatoriu şi nu au dobândit competentele minime necesare ocupării unui loc de muncă;● eradicarea analfabetismului prin implicarea instituţiilor de resort şi a comunităţilor locale;● înlăturarea blocajelor din activitatea de formare profesională a adulţilor;● asigurarea creşterii calităţii programelor de formare profesională, atât pentru formarea iniţială, cat şi pentru cea continua.MăsuriÎn România se derulează o serie de proiecte în domeniul formării profesionale, finanţate integral sau parţial cu sprijin extern. Implementarea acestor proiecte a contribuit la îmbunătăţirea sistemului de formare profesională, în contextul schimbărilor economice care au avut loc. Dintre aceste proiecte amintim:● Proiectul "Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială", cu următoarele componente:– Componenta "Formarea profesională a adulţilor" ce prevede realizarea a doua obiective:– Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor; instituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale;– 5 centre regionale de formare profesională pentru adulti; instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă.Centrele vor funcţiona în Ramnicu Valcea, Turnu Magurele, Craiova, Cluj-Napoca şi Constanta, unde se dezvolta un sistem de formare profesională bazat pe competente, pentru cel mult 10 profiluri ocupationale specifice acestor centre, ca urmare a evaluării nevoilor de formare profesională din zonele respective. Vor beneficia de serviciile oferite de aceste centre următoarele categorii de persoane: ţinerii absolvenţi din sistemul de învăţământ, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, salariaţii, persoanele nou-intrate pe piaţa muncii;– Componenta "Informare şi consiliere privind cariera", prin care au fost elaborate şi puse la dispoziţie centrelor specializate o serie de produse: 450 de profiluri ocupationale, postere despre cariera, un ziar despre cariera, casete video de prezentare a unor tematici specifice orientarii profesionale.De asemenea, în cadrul acestei componente s-a adaptat un test psihologic privind investigarea intereselor profesionale, s-au organizat cursuri de scurta şi lungă durata pentru pregătirea consilierilor privind cariera. În cadrul agentiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă funcţionează 136 de centre de informare şi consiliere privind cariera, dotate cu echipamente necesare activităţii de consiliere (echipamente video-TV, calculatoare).● Proiectul "Promovarea formării profesionale în România", având ca parteneri Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale din România şi Ministerul Cooperării şi Dezvoltării Economice din Republica Federala Germania, prin care se urmăreşte consolidarea celor trei fundaţii româno-germane de pregătire profesională şi integrarea lor în reţeaua naţionala a furnizorilor de formare, precum şi acordarea asistenţei tehnice pentru consolidarea şi dezvoltarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.● Programul "Leonardo da Vinci" (PLV II) care se va desfăşura în perioada ianuarie 2000-decembrie 2006 sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin care se dezvolta proiecte-pilot în domeniul formării profesionale, ce vizează inovarea şi creşterea calităţii, şi se implementeaza acţiuni de mobilitate pentru formarea profesională a unor grupuri de elevi, studenţi, tineri sau muncitori aflaţi în formare sau a unor profesori sau formatori● Programul "Youth for Europe", derulat de Ministerul Tineretului şi Sportului, vizează acţiuni de formare profesională adresate tinerilor.● "Parallel Funding Project for Human Resources Development" este un proiect care se referă la asumarea de către şcoli a rolului de furnizor de formare continua, care se derulează în zona Constanta, cu posibilităţi de extindere.Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● În cadrul Proiectului PHARE 2001 "Coeziune economică şi socială – învăţământ profesional şi tehnic" este asumată ca prioritate corelarea reformei educaţionale cu eforturile de dezvoltare economică pe anumite zone prioritare, în scopul asigurării mobilitatii ocupationale la nivel regional.Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Dezvoltarea integrată a resurselor umane în regiunea N-E; elaborarea proiectului, asistenţa metodologică şi monitorizare a opt proiecte finanţate de E.T.F. TorinoInstituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Adoptarea unor programe de educaţie compensatorie sau de a doua sansa pentru cei care au părăsit temporar sistemul formal al educaţiei de bazaInstituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Restructurarea reţelei învăţământului rural, astfel încât să se asigure accesul echitabil la educaţie pentru copiii şi ţinerii din mediul ruralInstituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Ameliorarea calitativă a serviciilor educaţionale din învăţământul ruralInstituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Pentru combaterea abandonului şcolar:– acordarea alocaţiei pentru copii tinerilor în vârsta de până la 16/18 ani care urmează forme de învăţământ potrivit legii (Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii şi Hotărârea Guvernului nr. 1.040/2001).Instituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale– acordarea de burse de şcolarizare pentru copiii de vârsta şcolară care provin din familii care beneficiază de venitul minim garantat (Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizarii sociale)Instituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale● Acordarea de rechizite copiilor din învăţământul primar şi gimnazial proveniţi din familii cu venituri reduse, precum şi copiilor aflaţi în situaţii de risc şcolarInstituţiile responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale● Asigurarea deplasarii elevilor din mediul rural, de la domiciliu către şcoalaInstituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Promovarea unui sistem de pregătire pentru ţinerii absolvenţi de gimnaziu sau pentru cei care au abandonat şcoala pe parcurs, sub forma uceniciei la locul de muncă. Promovarea unor măsuri de stimulare a agenţilor economici care participa la procesul de instruire practica a acestor tineriInstituţiile responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale● Promovarea unor măsuri de stimulare a agenţilor economici care participa la procesul de instruire practica a acestor tineriInstituţiile responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Finanţelor Publice● Stabilirea unui sistem de planificare a ofertei de educaţie şi formare profesională, la cerere, în concordanta cu politicile de dezvoltare regionala (în acest sens o importanţa cruciala este acordată lucrului direct cu întreprinderile şi intaririi parteneriatului social în formarea profesională)Instituţiile responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● Restructurarea sistemului formării profesionale iniţiale şi a continuturilor:– standarde de pregătire profesională;– curriculum şi auxiliare curriculare;– formarea personalului didactic, de conducere şi control, a partenerilor sociali prin programele PHARE RO TVET 0108.01 şi 0108.03 – "Reforma învăţământului profesional şi tehnic".Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Modificarea cadrului legislativ prin amendarea Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor şi a Legii nr. 132/1999 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor în vederea inlaturarii blocajelor din activitatea de formare profesională continua (pentru adulti), în special în ceea ce priveşte autorizarea furnizorilor de servicii de formareInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Până la elaborarea Registrului naţional al calificarilor se va întocmi o lista de ocupaţii şi meserii pentru care furnizorii de formare pot organiza programe de formare profesională pentru adulti, finalizate cu certificate de calificare.Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor● Elaborarea unei metodologii care să cuprindă criterii şi proceduri de evaluare a furnizorilor de formare în vederea autorizării acestoraInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor● Elaborarea metodologiei certificării formării profesionale a adulţilor (după adoptarea de către Parlament a Legii privind formarea profesională a adulţilor)Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor● Întocmirea Registrului naţional al furnizorilor de formare profesională a adulţilor, care va cuprinde toţi furnizorii de formare autorizaţiInstituţia responsabilă: Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor● Elaborarea procedurii de evaluare şi certificare a competentelor dobândite pe cale nonformala sau informala, altele decât cele echivalente cu calificări profesionale organizate prin sistemul educaţional care permit continuarea studiilor pentru obţinerea unei diplome educaţionaleInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor● Pentru a facilita mobilitatea forţei de muncă şi libera circulaţie a persoanelor prin recunoaşterea (reciprocă) a calificarilor se va asigura transparenta certificării programelor de formare profesională (pentru adulti), prin introducerea unui supliment descriptiv (o anexa) la documentul de absolvire (diploma, certificat), care să furnizeze informaţii suplimentare despre calificarea şi competentele persoaneiInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor● Se va continua organizarea şi dezvoltarea celor cinci centre regionale (multifunctionale) de formare profesională a adulţilor la Ramnicu Valcea, Turnu Magurele, Craiova, Cluj-Napoca şi Constanta.Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● În anul 2002 Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă va organiza 2.830 de cursuri pentru:– circa 11.600 de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă (pentru aceste categorii de persoane pregătirea este suportată din fondurile bugetului asigurărilor pentru şomaj – aproximativ 50 miliarde lei);– circa 37.500 de persoane care doresc sa dobândească o noua calificare (aceste persoane îşi plătesc pregătirea).● Dezvoltarea parteneriatului sistem educaţional – sistem profesional în contextul descentralizării sistemului educaţional, în scopul dezvoltării proceselor de analize de nevoi, proiectare curriculara, sisteme complexe de training şi certificare profesională etc.Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Institutionalizarea procesului de formare a experţilor şi a formatorilor în domeniul educaţiei adulţilor (training organizat – stagii de formare, elaborarea unor ghiduri metodologice) prin alocarea unei cote procentuale din finanţarea activităţilor de formare profesională continuaInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor● Încurajarea instituţiilor şi a unităţilor de învăţământ de a participa ca furnizori de formare profesională continua în programele iniţiate şi organizate de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăInstituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării.Linia directoare 5 – Formarea în tehnologiile electronice pentru toţi cetăţeniiStatele membre îşi vor propune dezvoltarea învăţământului electronic pentru toţi cetăţenii. În mod deosebit, statele membre se vor asigura ca toate şcolile au acces la Internet şi la resursele multimedia până la sfârşitul anului 2001 şi ca toţi profesorii de care este nevoie sunt instruiti în utilizarea acestor tehnologii până la sfârşitul anului 2002, pentru a se asigura tuturor elevilor cunoştinţe ample de tehnica digitala.Situaţia actualaModelul socioprofesional al omului european contemporan trebuie să beneficieze de avantajele tehnologiilor informatice şi de comunicare, sa utilizeze maximal oportunitatile şi strategiile de formare iniţială şi continua, în scopul egalizarii sanselor de succes pe piaţa muncii şi al evitării excluderii socioprofesionale, beneficiind de avantajele economiei bazate pe cunoaştere. Informatica va pătrunde într-o măsura din ce în ce mai mare în toate aspectele societăţii noastre. De aceea este important ca un număr cat mai mare de persoane sa dobândească şi să aibă abilitatile necesare pentru a trai şi a munci într-o societate informatizata. În special pentru grupurile defavorizate (persoanele cu educaţie incompleta/deficitara, somerii şi angajaţii vârstnici, persoanele cu venituri mici, care reprezintă un procent semnificativ din populaţia activa), persoanele cu handicap exista riscul de a rămâne în urma în dobândirea acestor abilitaţi.Primele 10 tari informatizate din lume reprezintă 80% din piaţa mondială, în timp ce ultimele tari din lista celor 55 (România aflându-se pe locul 48) reprezintă împreună sub 1%. Cheltuielile pentru software şi pentru echipamente hardware sunt reduse, necesitand cresteri apreciabile. Din punct de vedere al produsului intern brut România cheltuieste doar 1,8%. Din cele 400 milioane computere personale instalate în întreaga lume în anul 1999, în România au fost instalate 290 mii (0,1%). Aceste cifre arata ca în România dotarea cu calculatoare se afla la un nivel scăzut, dar şi ca este o piaţa potenţiala în dezvoltare. România ocupa o poziţie buna, la mijlocul clasamentului primelor 55 de tari, prin procentul de calculatoare legate în reţea (60,5%).Reforma sistemului educaţional din România recunoaşte nevoia de a asigura tuturor absolvenţilor diverselor tipuri de şcoli pregătirea necesară pentru viaţa activa şi piaţa muncii, inclusiv în domeniul utilizării tehnologiei informatiei. Internetul este un element-cheie al sistemelor moderne de informare şi comunicare, cu influenţa asupra multiplelor aspecte ale vieţii noastre. Trebuie sa existe o oportunitate larg raspandita pentru ca toţi cetăţenii să se familiarizeze cu modalităţile de utilizare a sistemelor informatice şi de comunicare bazate pe computere. Aceasta îi va ajuta pe oameni sa profite de oportunitatile oferite de schimbările tehnologice pentru a-şi îmbunătăţi şi usura viaţa. Este, de asemenea, important accesul la aceste sisteme. Chiar dacă numărul de computere personale deţinute acasă a crescut destul de mult în ultimii ani, totuşi el rămâne mic în comparatie cu situaţia existenta în ţările Uniunii Europene. A crescut semnificativ şi numărul legăturilor la Internet, în special în cadrul diverselor ministere şi instituţii. Pentru cei care nu au acasă calculatoare sau acces la Internet, cafenelele Internet din oraşe oferă acces la costuri relativ scăzute.Studiile efectuate în rândul tinerilor au relevat faptul ca accesul la tehnologia informatiei este deosebit de utila pentru tineret (peste 92% din tineri considera ca utila şi foarte utila utilizarea calculatorului), în schimb accesul la un calculator, pentru o buna parte din ei, este limitat (circa 37%). Una dintre aptitudinile pe care ţinerii o considera utila pentru găsirea unui loc de muncă este legată de dobândirea "cunoştinţelor în domeniul informatic".Ministerul Educaţiei şi Cercetării considera ca alfabetizarea în domeniul tehnologiilor informationale este considerată o prioritate la nivelul politicilor educaţionale. În privinta dotărilor cu calculatoare şi tehnica informatica sunt de remarcat următoarele date statistice: 66,7% din totalul şcolilor din mediul urban au cel puţin un computer, în timp ce 30,5% din totalul şcolilor din mediul urban sunt conectate la Internet; 15,3% din şcolile din mediul rural au cel puţin un calculator, în timp ce 1,1% din şcoli sunt conectate la Internet; 93% din instituţiile de învăţământ preşcolar din mediul urban au cel puţin un calculator; de asemenea, este de remarcat faptul ca 70% din grădiniţe au optional în curriculum activităţi de iniţiere în folosirea calculatorului.Toate instituţiile de învăţământ superior din România au cel puţin o reţea de calculatoare şi sunt conectate la Internet.O dată cu introducerea noului curriculum naţional, aria curriculara "Tehnologii" a căpătat consistenta în planurile de învăţământ prin introducerea unor discipline, precum:– Informatica;– Tehnologii informationale şi de comunicaţie;– Tehnologii asistate de calculator.În ceea ce priveşte curricula şcolară, în învăţământul primar şi gimnazial exista în programa şcolară disciplina opţională informatica – utilizarea calculatorului (o ora săptămânal).Curricula şcolară în învăţământul liceal şi profesional (şcoli profesionale) prevede, pe durata a 1-2 ani, după caz, disciplina de studiu Informatica în trunchiul comun de pregătire.În vederea pregătirii profesorilor în domeniul tehnologiilor informationale şi de comunicaţie, al tehnologiilor asistate de calculator, au fost formati la nivel naţional 100 de formatori pentru informatica şi tehnologii asistate de calculator şi 180 de formatori pentru utilizarea tehnologiilor informationale şi de comunicaţie în procesul de învăţământ (începând cu anul 2001 formatorii naţionali desfăşoară programe şi stagii de formare în fiecare judeţ).În cursul anului 2001 Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin programul de informatizare a sistemului preuniversitar, a achiziţionat 7.323 de calculatoare pentru şcoli primare, unităţi gimnaziale, case ale corpului didactic şi consiliile aflate în subordinea sa.Ultima etapa a proiectului de reforma a învăţământului preuniversitar, finanţat de Guvernul României şi Banca Mondială, derulata în anul 2001, a inclus şi etapa de dotare a unităţilor şcolare cu software educaţional şi tehnica de calcul (calculatoare, imprimante, modemuri pentru conectare la Internet).A continuat programul de modernizare cu sisteme informatice a inspectoratelor şcolare judeţene, în vederea includerii lor în programul de învăţământ asistat de calculator, şi a sistemului computerizat de administraţie.Sistemul ADLIC – admiterea în licee 2001 este primul sistem informatizat folosit în România la nivel naţional pentru centralizarea rezultatelor examenului de capacitate. Cu ocazia conferintei la nivel guvernamental e-Government – "De la politica la practica", desfăşurată la Bruxelles în perioada 29-30 noiembrie 2001 şi organizată de Comisia Europeană, acest proiect ADLIC a fost distins cu eticheta e-Government "Best practice".În prezent Ministerul Educaţiei şi Cercetării derulează unele proiecte cu finanţare externa, cu contribuţie financiară şi din partea României, relevante pentru dobândirea competentelor digitale, şi anume:● Proiectele PHARE RO 0108.01 şi RO 0108.03 "Coeziune economică şi socială – învăţământ profesional şi tehnic";● Platforma de dezvoltare a educaţiei la distanta în învăţământul profesional şi tehnic, bazat pe asimilarea limbajului şi a competentelor de baza în domeniul ICT, derulat în cooperare cu Guvernul flamand, Sequoyah Internaţional Restructuring Belgia şi Promeso Consulting România;● Programul AL – Asistent Educaţional pentru şcoli generale şi licee, cu scopul de a informatiza predarea unor discipline de învăţământ şi de a utiliza calculatorul ca sprijin în transmiterea unor informaţii către elevi.Se pune un accent deosebit pe formarea cadrelor didactice din perspectiva utilizării tehnologiilor informatice în activităţile directe la clasa, deoarece majoritatea cercetărilor în domeniul formării cadrelor didactice susţin faptul că nu mai poate exista proces de învăţământ modern în absenta utilizării tehnicilor informationale:– A fost analizata actuala curricula de formare a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, din perspectiva utilizării calculatorului, în colaborare cu echipa de lucru, tutori, coordonatori, consolidandu-se totodată şi baza de date referitoare la documentele de curriculum de formare pentru utilizarea calculatorului şi la toate documentele de referinţa în domeniul formării.– Au fost elaborate, cu concursul echipelor interdisciplinare de lucru, repere curriculare pentru formarea cadrelor didactice din perspectiva utilizării calculatorului. De menţionat ca extensia curriculara s-a realizat şi la nivelul specializării IDD (învăţământ la distanta) pentru cele 100 de cadre didactice înscrise la aceasta forma de învăţământ.– A fost stimulata participarea cadrelor didactice la programe de formare în domeniul utilizării calculatorului în procesul de instruire prin intermediul ofertei accesibile, desfăşurată sub forma IDD.Din perspectiva formării cadrelor didactice, finalităţile pe termen lung sunt următoarele:– ameliorarea alternativelor vizând profesionalizarea (formarea iniţială şi continua) în domeniul utilizării calculatorului;– îmbunătăţirea activităţii educaţionale a cadrelor didactice privind asumarea unor responsabilităţi în ceea ce priveşte utilizarea calculatorului, creşterea gradului de profesionalism şi optimizarea procesului de învăţământ;– promovarea statutului cadrului didactic prin explicitarea atribuţiilor şi a competentelor sale specifice, în strânsă legătură cu o politica educaţională coerenta în privinta utilizării tehnologiilor informationale la nivel social, în general, şi la nivelul învăţământului, în special.În ceea ce priveşte adultii, un studiu recent realizat de Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor (în colaborare cu alte instituţii), intitulat "Cercetare explorativa privind formarea profesională a adulţilor", a relevat faptul ca majoritatea programelor dezvoltate de furnizorii de formare profesională pentru adulti sunt dedicate tehnicii de calcul. Toţi furnizorii de formare, chiar şi cei specializaţi în alte domenii ocupationale, au încercat sa dezvolte programe specifice de formare în domeniul tehnicii de calcul. Acest fapt este o urmare atât a "revoluţiei" IT" din anii '90, dar şi a conceptiei ca instruirea de baza în domeniul tehnicii de calcul se încadrează în aproape toate cererile pentru un post sau loc de muncă. Aceasta înseamnă ca sunt multe persoane care doresc să urmeze un curs de formare şi să deţină o diploma care să le certifice abilitatile în utilizarea computerului.În ceea ce priveşte pregătirea oferită de întreprinderi în utilizarea calculatorului şi procesare de date, întreprinderile mari (cu peste 250 de angajaţi) au cea mai mare pondere în totalul întreprinderilor care asigura angajaţilor programe de pregătire în acest domeniu (79,8%), cele mijlocii reprezintă 18,6% din total, iar cele mici au o pondere doar de 1,6%.Din datele deţinute şi furnizate de Asociaţia Naţionala a Experţilor Formatori în Informatica (ANEFI) pentru anii 2000 şi 2001 rezultă ca în această perioadă CPI (Centrul de Pregătire în Informatica) a coordonat ştiinţific 133 de centre teritoriale de pregătire în informatica. Aceste centre împreună cu CPI formează Reţeaua naţionala de centre de instruire autorizate CPI. Cursurile de pregătire în domeniul informaticii din această perioadă, precum şi numărul de cursanţi care au beneficiat de acest tip de pregătire sunt sintetizate în tabelele de mai jos. Trebuie menţionat că nu exista date cu privire la sursele de finanţare a acestor cursuri (costuri suportate de angajatori sau de către persoanele individuale).┌────────────────────────────────────┬─────┬───────────────────┐│ │CPI │ Reţea │├────────────────────────────────────┼─────┼───────────────────┤│Serii de cursuri ţinute │568 │ 3.224 │├────────────────────────────────────┼─────┼───────────────────┤│Titluri diferite de cursuri ţinute │125 │ 95 │└────────────────────────────────────┴─────┴───────────────────┘┌─────────────────────────────┬────────────┬────────────┬──────┐│ │Nr. cursanţi│Nr. cursanţi│ Total││ │ CPI │ reţea │ │├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Cursuri de formare │ 2.251 │ 18.098 │20.349│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Cursuri de specializare │ 4.180 │ 16.964 │21.144│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Total │ 6.431 │ 35.062 │41.493│└─────────────────────────────┴────────────┴────────────┴──────┘┌─────────────────────────────┬────────────┬────────────┬──────┐│ Domeniu │Nr. cursanţi│Nr. cursanţi│ Total││ │ CPI │ reţea │ │├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Formare orientata │ │ │ ││pe meserii │ 2.251 │ 18.098 │20.349│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Baze de date │ 477 │ 179 │ 656│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Sisteme de operare │ 108 │ 33 │ 141│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Utilizare microcalculatoare │ 1.818 │ 13.953 │15.771│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Limbaje de programare │ 338 │ 814 │ 1.152│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Servicii Internet │ 124 │ 265 │ 389│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Tehnoredactare informatizata │ 51 │ 216 │ 267│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Proiectare asistată │ │ │ ││de calculator │ 183 │ 111 │ 294│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Reţele de calculatoare │ 769 │ 53 │ 822│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Iniţiere │ 413 │ 1.163 │ 1.576│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Limbi străine pentru │ │ │ ││informatica │ 312 │ 177 │ 489│├─────────────────────────────┼────────────┼────────────┼──────┤│Total │ 6.844 │ 35.062 │41.906│└─────────────────────────────┴────────────┴────────────┴──────┘Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă vine în sprijinul celor care cauta un loc de muncă, în oferta de cursuri de formare profesională un loc însemnat ocupandu-l cele pentru obţinerea competentelor digitale. Astfel, în anul 2000, din totalul de 65.307 cursanţi, 22.784 de cursanţi au participat la cursurile de informatica (operare calculator, utilizare calculator), iar în anul 2001, din totalul de 77.941 de cursanţi, 20.030 de cursanţi au fost beneficiarii acestor tipuri de cursuri. Aceasta înseamnă ca în anul 2000 ponderea cursurilor de informatica în totalul cursurilor a fost de 34,9% şi, respectiv, 25,7% în anul 2001.Conform Programului naţional de formare profesională al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), pentru anul 2002 se estimeaza ca vor fi organizate circa 451 de cursuri în 11 meserii/specialităţi din domeniul informatic, la care vor participa circa 7.800 de persoane.Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap are în vedere perfecţionarea competentelor persoanelor cu handicap în domeniul tehnologiilor informatice şi de comunicare, în special prin finanţarea unor proiecte specifice. Pregătirea în domeniul informaticii şi comunicării prin intermediul acestor cursuri vizează atât iniţierea, cat şi formarea profesională în aceste domenii, adresandu-se atât copiilor şi adolescentilor cu handicap, cat şi persoanelor adulte cu handicap. În anul 2001 s-au desfăşurat doua asemenea proiecte pe durata unui trimestru: un atelier de consiliere profesională pentru adolescenti cu handicap neuromotor sever şi o tabara de pregătire în operare PC pentru tineri. Obiectivul acestor proiecte a fost asigurarea cadrului adecvat pentru pregătirea profesională a tinerilor cu handicap în scopul facilitării gasirii unui loc de muncă.Obiective:● Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă îşi propune ca, în anii următori, sa crească treptat numărul cursurilor de iniţiere în utilizarea calculatorului, acestea fiind destinate în special persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.Organizarea acestor cursuri se va face prin centrele proprii ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau prin alţi furnizori de servicii de formare profesională din sectorul public sau privat. Evaluarea eficientei unei astfel de măsuri active se poate realiza cu indicatori specifici, şi anume:– numărul persoanelor intrate în programul de pregătire;– rata de succes a măsurii respective;– impactul măsurii asupra creşterii capacităţii de angajare, respectiv impactul asupra diminuării ratei somajului.● În următorii ani se prevede dezvoltarea şi în România a comerţului electronic şi a afacerilor electronice (e-Business), ca metoda de promovare rapida a produselor şi de largire a pieţei de desfacere cu cheltuieli minime. Pentru aceasta sunt necesare dezvoltarea infrastructurii, creşterea pieţei interne pentru IT şi dezvoltarea abilităţilor digitale pentru cetăţeni.● În anul 2002 va continua finanţarea proiectelor de pregătire profesională a tinerilor cu handicap în domeniul informaticii, dar şi a unor proiecte noi: utilizare PC, secretariat-birotica, contabilitate, acces Internet. Informatica şi pregătirea în domeniul IT pot deschide noi orizonturi persoanelor cu handicap, oferind posibilitatea accesului la locuri de muncă care în trecut erau inaccesibile acestor persoane.● Implementarea societăţii informationale prin sistemul educaţional – instruirea la distanta şi continua şi informatizarea învăţământului.MăsuriAcţiuni prevăzute până în anul 2004:– construirea unei baze de date cu acces public (Web) pentru urmărirea on-line a realizării obiectivului, accelerarea introducerii calculatoarelor cu/şi acces la Internet în unităţile de învăţământ şcolar şi liceal;– accelerarea introducerii calculatoarelor cu/şi acces la Internet în unităţile de învăţământ şcolar şi liceal (asigurarea logisticii prin dotarea cu 500.000 de calculatoare);– cel puţin un calculator cu acces la Internet pentru fiecare şcoala până în anul 2004 (8.000 de şcoli);– cel puţin un laborator de 8 calculatoare + 1 server cu acces la Internet pentru fiecare liceu până în anul 2004 (1.500 de licee);– asigurarea condiţiilor necesare pentru pregătirea corpului didactic cu notiuni specifice comunicaţiilor şi tehnologiei informatiei;– notiuni despre Internet şi impactul social al Internetului pentru corpul didactic preuniversitar;– impactul comunicaţiilor şi tehnologiei informatiei în economia digitala pentru corpul didactic universitar (crearea de centre de instruire computerizata şi multimedia pentru profesori);– asigurarea condiţiilor necesare pentru furnizorii de servicii de instruire în colaborare;– conectarea bibliotecilor la Internet şi automatizarea serviciilor de informare şi documentare oferite utilizatorilor.Instituţiile responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Finanţelor Publice● Planul de acţiuni pentru perioada 2002-2003 în domeniul de politica tineret, obiectivul Valorificarea/Stimularea potenţialului creativ al tinerilor are prevăzută ca acţiune implementarea unui program destinat stimulării activităţilor tehnico-aplicative din domeniul informatic şi a facilitării accesului tinerilor la activităţile bazate pe tehnologia informatieiInstituţia responsabilă: Ministerul Tineretului şi Sportului, în colaborare cu alte ministere● La finele anului 2001, din fonduri bugetare, a început derularea programului de educaţie asistată de calculator în învăţământul preuniversitar, denumit e-learning. Acest program este prevăzut să se deruleze în perioada 2001-2004, are un buget estimat de 200 milioane dolari şi are ca obiectiv dotarea cu calculatoare a instituţiilor de învăţământ preuniversitar. În cadrul primei etape a acestui program au fost achiziţionate 120 de reţele de calculatoare care au fost distribuite în licee. La nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării urmează să se instaleze un centru de date format dintr-un server de lucru, un server de dezvoltare şi un server de test, cuplate în sistem. Sistemul creat va fi utilizat la centralizarea tuturor bazelor de date existente la nivel universitar şi preuniversitar şi pentru o biblioteca de manuale din sistemul gimnazial.Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Acordarea de asistenţa la elaborarea curriculumului în domeniul informaticii şi furnizarea de cursuri de formare în domeniuDurata implementarii acestei măsuri: 3 aniIndicatori de măsurare a rezultatelor:– număr de cursuri dezvoltate;– număr de cursuri organizate;– rata de participare;– rata de succes a participanţilor (rezultatele absolvenţilor la certificarea competentelor profesionale în domeniul IT);– rata de ocupare a absolvenţilor.Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Încheierea unor acorduri de colaborare între unităţile de învăţământ furnizoare de formare profesională în IT şi parteneri specializaţiDurata implementarii acestei măsuri: 3 aniIndicatori de măsurare a rezultatelor:– număr de acorduri de cooperare şcoala-parteneri comunitari;– număr de proiecte de cooperare.Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Aplicarea proiectelor de formare iniţială şi continua a cadrelor didactice potrivit standardelor de formare menţionate anterior.Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Consolidarea statutului noilor discipline din aria curriculara "Tehnologii":– Informatica;– Tehnologii informationale şi de comunicaţie;– Tehnologii asistate de calculator.Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Înfiinţarea de unităţi protejate care să aibă ca obiect activităţi din domeniul IT, destinate utilizării forţei de muncă din rândul persoanelor cu handicapInstituţia responsabilă: Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap● Creşterea treptata, în anii următori, a numărului de persoane în căutarea unui loc de muncă, care vor beneficia de cursuri de informatica-iniţiereInstituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăLinia directoare 6 – Politici active în vederea corelării cererii cu oferta pe piaţa muncii şi prevenirii lipsei de forta de muncă calificatăStatele membre, acolo unde este cazul împreună cu partenerii sociali, îşi vor intensifica eforturile pentru identificarea şi prevenirea lipsurilor emergente, mai ales prin:● dezvoltarea capacităţilor de mediere ale serviciilor de ocupare a forţei de muncă;● dezvoltarea politicilor de prevenire a lipsurilor de calificări;● promovarea mobilitatii ocupationale şi geografice;● consolidarea funcţionarii pieţelor forţei de muncă prin îmbunătăţirea bazelor de date cu privire la locurile de muncă şi oportunitatile de invatare, care vor trebui interconectate la nivel european prin utilizarea tehnologiilor moderne şi a experienţei deja disponibile la nivel european.Situaţia actualaÎn România instituţia statului, specializată în oferirea serviciilor publice de ocupare, este la nivel naţional Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă; la nivel local funcţionează 41 de agenţii judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi Agenţia municipala pentru ocuparea forţei de muncă Bucureşti. Reţeaua serviciilor de ocupare este bine dezvoltata, fiecare agenţie judeteana având în subordine agenţii locale şi puncte de lucru în localităţile în care necesităţile de pe piaţa muncii impun acest lucru. Personalul care îşi desfăşoară activitatea în aceasta reţea este în general bine pregătit, beneficiind de suficienta experienta şi competenţa pentru furnizarea serviciilor specializate.Piaţa forţei de muncă din România este caracterizată de un dezechilibru, cererea de forta de muncă fiind considerabil mai mica dect oferta. Legislaţia prevede obligativitatea anunţării locurilor de muncă vacante, acestea fiind înregistrate şi mediatizate prin afişare şi prin mass-media. Nerespectarea acestei prevederi de către unii agenţi economici face ca transparenta locurilor de muncă vacante sa nu fie la nivelul dorit.O sursa de dezechilibre pe piaţa muncii o constituie procesul de restructurare a unor mari ramuri industriale generatoare de şomaj. În zonele monoindustriale persoanele disponibilizate ca urmare a restructurarilor din industria miniera, industria construcţiilor de maşini, industria siderurgica nu au putut fi încadrate în alte ramuri industriale, mai dinamice, decât într-o foarte mica măsura, motiv ce a condus la amplificarea somajului şi a problemelor sociale în acele zone. Pentru a inlatura dezechilibrele apărute în zonele defavorizate, monoindustriale, în care nu s-au dezvoltat încă alte ramuri economice care să ofere perspective de ocupare, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă a initiat doua programe speciale în cadrul Programului naţional de acţiuni pentru ocuparea forţei de muncă:● "Programul 180" – program care se va implementa în 140 de localităţi din zonele declarate defavorizate în conformitate cu Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate şi în 40 de localităţi din zonele industriale şi monoindustriale;● "Programul Valea Jiului" – program destinat creşterii ocupării forţei de muncă şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţa din bazinul minier al Vaii Jiului.Principalele servicii de ocupare oferite solicitanţilor de locuri de muncă în contextul acestei linii directoare sunt:– informarea şi consilierea privind cariera;– medierea locurilor de muncă vacante;– formarea profesională, care să răspundă solicitărilor de pe piaţa muncii.O dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă poate încheia contracte cu alţi furnizori prestatori de servicii de consiliere profesională, mediere sau formare profesională, fapt ce permite creşterea capacităţii de furnizare a acestui tip de servicii, existând obligativitatea pentru aceşti furnizori de a raporta datele înregistrate pentru a putea fi monitorizate la nivel naţional de către Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă.Activităţile serviciilor de ocupare sunt în mare parte informatizate (2 calculatoare la 3 lucrători), în prezent fiind în curs de realizare proiectul pentru crearea reţelei informatice între Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi agenţiile judeţene/locale.Pentru a veni în întâmpinarea transformărilor ce se produc în structura pieţei muncii, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă organizează cursuri de formare profesională ce au ca scop, pe de o parte, asigurarea forţei de muncă calificate, adaptată necesităţilor de pe piaţa muncii, şi, pe de altă parte, creşterea sanselor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă de a se integra din punct de vedere profesional (vezi liniile directoare 4 şi 5).Formarea profesională pentru şomeri se realizează conform planurilor anuale de formare profesională, elaborate în baza studiilor pe termen scurt privind necesităţile de forta de muncă pentru anumite sectoare/ocupaţii. În stabilirea acestui necesar sunt implicaţi partenerii sociali la nivel local.În ceea ce priveşte sistemul de formare iniţială, o problemă aparuta ca urmare a lipsei unui sistem funcţional, eficient, de studiere şi previzionare a nevoilor pieţei muncii, de dimensionare a formării profesionale iniţiale, o constituie insuficienta corelare între oferta educaţională şi cerinţele pieţei muncii pe anumite domenii, deşi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin programul de reforma a învăţământului profesional şi tehnic, a întreprins o serie de măsuri vizând adaptarea nomenclatoarelor de pregătire din învăţământul preuniversitar, modificarea curriculei şcolare, introducerea parteneriatului social în sistemul VET, implementarea de programe de formare continua a personalului didactic.În România, ca urmare a tranzitiei la economia de piaţa şi a dezvoltării unor noi sectoare de activitate, au apărut noi ocupaţii pentru care nu exista personal calificat. Pe de altă parte, pentru meseriile şi ocupatiile traditionale sunt necesare noi competente, ca urmare a concurentei şi liberalizarii pieţei.În acest sens, în vederea realizării unui echilibru între cererea şi oferta de forta de muncă a fost semnat în anul 2001 un protocol între Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care prevede adaptarea planului de şcolarizare la cerinţele reale ale pieţei muncii, pe baza studiilor şi prognozelor privind cerinţele de perspectiva ale pieţei muncii. Protocoalele încheiate la nivel local, conforme precizărilor Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a comitetelor locale de dezvoltare a parteneriatului social în învăţământul profesional şi tehnic, prevăd, în principal, următoarele:● adaptarea planurilor de şcolarizare la cerinţele locale ale pieţei muncii; rezultatele analizei structurii pieţei muncii vor constitui informaţii esenţiale pentru întocmirea planului de şcolarizare, corelarea ofertei învăţământului profesional şi tehnic cu cerinţele pieţei muncii şi interesul viitorilor elevi;● înfiinţarea unor clase care să răspundă nevoii de forta de muncă în domenii şi meserii nou-apărute pe piaţa muncii sau în meserii cu tradiţie locală;● creşterea numărului de locuri în învăţământul profesional (şcoli de ucenici) în vederea diminuării abandonului şcolar;● asigurarea unui număr mai mare de locuri în învăţământul profesional pentru domeniile solicitate pe piaţa locală a forţei de muncă;● colaborarea pentru dezvoltarea educaţiei antreprenoriale a elevilor din anii terminali;● iniţierea unor programe de informare şi consiliere profesională a elevilor din anii terminali, care să cuprindă: prezentarea unor notiuni de piaţa a muncii, strategii de căutare a unui loc de muncă, informaţii privind cele mai solicitate meserii pe piaţa locală a forţei de muncă, ocupaţii nou-apărute pe piaţa muncii, oferta actuala de locuri de muncă, domeniile de pregătire pentru care exista solicitări din partea agenţilor economici care doresc sa organizeze cursuri cu asigurarea locurilor de muncă etc.;● perfecţionarea sistemului de alocare a resurselor financiare pentru sistemul formării profesionale iniţiale, dezvoltarea şi utilizarea eficienta a acestora;● schimburi de informaţii relevante privind piaţa muncii, mediul de afaceri, oportunitati locale de dezvoltare etc.;● diversificarea relaţiilor de parteneriat şcoala-întreprinderi-comunitatea locală;● orientarea pregătirii profesionale din sistemul educaţiei către cerinţele pieţei muncii;● dezvoltarea pregătirii profesionale în sprijinul comunităţii de afaceri;● institutionalizarea şi permanentizarea dialogului social activ privind ocuparea forţei de muncă în concordanta cu solicitarile pieţei muncii;● identificarea strategiilor din domeniul ocupării şi formării profesionale;● corelarea acţiunilor instituţiilor implicate în formarea profesională şi îmbunătăţirea colaborării în acest sens;● sprijinirea acţiunilor convenite în cadrul comitetului local de dezvoltare a parteneriatului social în formarea profesională;● asigurarea parteneriatului în organizarea unor măsuri active de ocupare a absolvenţilor.Pe parcursul anului 2001 Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă a organizat la nivel naţional doua burse de locuri de muncă, una generală adresată tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, iar una adresată în mod special absolvenţilor instituţiilor de învăţământ. Până în luna aprilie a anului 2002 au fost organizate doua burse de locuri de muncă: una generală şi una adresată femeilor aflate în căutarea unui loc de muncă, urmând ca în luna mai să se organizeze şi o bursa de locuri de muncă pentru absolvenţi şi una pentru persoanele cu handicap. Prin specializarea burselor de locuri de muncă se doreşte creşterea eficacitatii acestui tip de măsura şi monitorizarea rezultatelor pentru fiecare gruptinta.Pentru o mai buna corelare între cererea şi oferta de forta de muncă, la nivelul fiecărei agenţii judeţene şi în unele dintre agenţiile locale, în funcţie de spaţiile existente, s-au înfiinţat 136 de centre de consiliere şi informare privind cariera, unde persoanele în căutarea unui loc de muncă pot obţine informaţii referitoare la tendintele pieţei muncii, pot să se autoevalueze din punct de vedere profesional şi sunt informate cu privire la măsurile active care se derulează şi la care pot avea acces.În vederea corelării cererii cu oferta pe piaţa muncii şi a scurtarii timpului alocat acestor activităţi de către serviciile de ocupare, s-a creat şi s-a pus la dispoziţie celor interesaţi, gratuit, prin intermediul Internetului, Serviciul electronic de mediere a muncii (SEMM), accesibil la adresa www.semm.ro, unde agenţii economici îşi pot anunta locurile de muncă vacante, iar cei care doresc să se angajeze pot consulta lista ofertelor disponibile.Acest serviciu a fost introdus ca răspuns la nevoia de diversificare a gamei de servicii oferite de către Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă cu impact asupra gradului de ocupare şi asupra raporturilor de pe piaţa muncii, de modernizare şi eficientizare a serviciilor publice de ocupare şi de reducere a volumului de muncă de rutina al consilierilor profesionali, în favoarea dezvoltării de soluţii personalizate pentru fiecare client.SEMM a fost lansat în august 2000 în noua judeţe (Arges, Bihor, Braşov, Buzau, Cluj, Constanta, Hunedoara, Neamt, Valcea). Rezultatele obţinute în aceste judeţe au arătat ca acest sistem se bucura de mare audienta, cu precădere în rândul tinerilor şi al categoriilor profesionale cu educaţie informatica. În anul 2001 s-a generalizat utilizarea SEMM la nivel de ţara.Medierea electronică este un serviciu care urmăreşte reducerea somajului, creşterea mobilitatii pe piaţa forţei de muncă şi reducerea timpului de reactie la apariţia ofertelor.De-a lungul funcţionarii sale SEMM a fost accesat de circa 70.000 de beneficiari, dintre care aproximativ 8.475 de angajatori şi 60.741 de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, pentru care au fost puse la dispoziţie 15.240 de locuri de muncă.În cadrul Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale s-au elaborat în perioada 2000-2001 o serie de studii şi cercetări care au avut ca obiective urmărirea modului de promovare a unor politici active pentru dezvoltarea medierii şi prevenirea excedentelor şi deficitelor pe piaţa muncii din România.În cadrul studiului "Potenţialul de muncă – evolutii recente şi perspective" (realizat în perioada 2000-2001) au fost create baze de date pentru perioada 1995-2000, atât cu privire la cererea de forta de muncă pe sectoare, ocupaţii şi regiuni, cat şi cu privire la oferta de muncă (inclusiv pentru persoanele aflate în şomaj, ca oferta disponibilă) şi structura acesteia pe sectoare, ocupaţii şi regiuni.Lărgirea bazei de indicatori care caracterizează forta de muncă, şi în special a celor care caracterizează potenţialul de muncă, prin dezvoltarea şi modernizarea întregului sistem informaţional al pieţei muncii, reprezintă un pas util în standardizarea sistemului informaţional şi compatibilizarea cu bazele de date existente la nivel european (reţeaua EURES). Compararea cererii cu oferta disponibilă şi evidentierea excedentelor şi deficitelor s-a realizat prin determinarea dimensiunii potenţialului de muncă atât la nivel macroeconomic, cat şi microeconomic, urmărindu-se atât aspectele calitative, cat şi cele cantitative. Studiul urmează a fi continuat în anul 2002 cu faza aflată în cercetare: "Cai şi modalităţi de utilizare extensiva şi intensiva a potenţialului de muncă".Pentru o mai buna implementare a politicilor referitoare la corelarea cererii cu oferta pe piaţa muncii şi la prevenirea lipsei de forta de muncă calificată, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă vine cu o serie de elemente noi prin care se urmăresc dinamizarea pieţei muncii şi sporirea gradului de ocupare a forţei de muncă. Una dintre măsurile active prevăzute de noua lege este stimularea mobilitatii forţei de muncă prin acordarea de stimulente financiare care au ca scop încurajarea angajării la distanta şi schimbarea domiciliului.Prin monitorizarea indicatorilor de performanţă stabiliţi anual pentru serviciile oferite Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă identifica şi analizează dificultăţile de pe piaţa muncii şi ia măsurile necesare ce se impun.Obiective:Guvernul are în vedere pentru perioada 2002-2004:1. îmbunătăţirea serviciilor de mediere oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;2. adaptarea ofertei educaţionale la cerinţele locale ale pieţei muncii, stimularea mobilitatii forţei de muncă, pentru înlăturarea dezechilibrului existent pe piaţa muncii între cererea şi oferta de forta de muncă prin:a) prevenirea deficitului de calificări pe piaţa muncii, pe termen lung, prin adaptarea corespunzătoare a ofertei educaţionale (planul de şcolarizare); … b) prevenirea deficitului de calificări pe piaţa muncii, pe termen scurt, prin programele de formare profesională oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; … c) promovarea mobilitatii ocupationale şi geografice; … 3. lărgirea bazei de indicatori care caracterizează forta de muncă, şi în special a celor care caracterizează potenţialul de muncă, prin dezvoltarea şi modernizarea întregului sistem informaţional al pieţei muncii;4. îmbunătăţirea bazelor de date cu privire la oferta de locuri de muncă existente pe piaţa muncii, prin informatizare;5. dezvoltarea SEMM prin atragerea de noi utilizatori în sistem, ce se poate realiza prin promovarea acestui tip de servicii.Măsuri● Adaptarea, în perioada 2002-2004, a planurilor de şcolarizare pe baza studiilor privind cerinţele de perspectiva ale pieţei muncii, pe baza planurilor regionale de acţiune anuale privind dezvoltarea integrată a educaţiei şi formării profesionale, conform Protocolului de colaborare încheiat între Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Ministerul Educaţiei şi CercetăriiInstituţii responsabile: consiliile de dezvoltare regionala, consortiile regionale, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Pentru promovarea mobilitatii ocupationale şi geografice, conform Legii nr. 76/2002, sunt puse la dispoziţie fonduri speciale din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru acordarea unor prime, astfel:– prima de încadrare neimpozabila, egala cu nivelul a 2 salarii minime brute pe ţara în vigoare la data acordării, pentru persoanele care se încadrează în munca într-o localitate situata la peste 50 km de localitatea în care îşi au domiciliul stabil;– prima de instalare, egala cu nivelul a 7 salarii minime brute pe ţara, pentru persoanele care, în perioada în care beneficiază de indemnizaţia de şomaj, se încadrează în munca într-o alta localitate, schimbandu-şi domiciliul;● Realizarea unui studiu privind deficitul de calificări pe piaţa forţei de muncăInstituţia responsabilă: Institutul Naţional pentru Cercetare în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale● Creşterea numărului de centre de informare şi consiliere privind cariera până în anul 2004Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● Întocmirea, potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 86/2002, a unui plan de mediere pentru fiecare persoana aflată în căutarea unui loc de muncăInstituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă;● Organizarea anuală la nivel naţional a burselor locurilor de muncă (generale, pentru ţinerii absolvenţi, şi speciale pentru anumite grupuri-ţinta)Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● Implementarea unor programe de perfecţionare a personalului Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru îmbunătăţirea calităţii tuturor serviciilor oferiteInstituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● Aplicarea prevederilor Legii nr. 76/2002 referitoare la stimularea mobilitatii forţei de muncă ca urmare restructurarilor economice masive care creează mari probleme de ocupare în anumite regiuni monoindustriale:┌─────────────────────────────────────────────┬──────┬──────┬──────┬─────┐│ Anul │ 2002 │ 2003 │ 2004 │ 2005│├─────────────────────────────────────────────┼──────┼──────┼──────┼─────┤│Numărul prognozat de persoane beneficiare, │ │ │ │ ││din care: │7.000 │7.500 │7.500 │8.000│├─────────────────────────────────────────────┼──────┼──────┼──────┼─────┤│a) încadrate într-o localitate la distanta │ │ │ │ ││de peste 50 km faţă de domiciliu │6.000 │6.000 │6.500 │7.000│├─────────────────────────────────────────────┼──────┼──────┼──────┼─────┤│b) încadrate în alta localitate, │ │ │ │ ││cu schimbarea domiciliului │1.300 │1.300 │1.400 │1.500│└─────────────────────────────────────────────┴──────┴──────┴──────┴─────┘● "Programul 180" – program care se va implementa în 140 de localităţi din zonele declarate defavorizate în conformitate cu Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/1998 şi în 40 de localităţi din zonele industriale şi monoindustrialeLa selecţia localităţilor cuprinse în program s-a ţinut seama de următoarele criterii, care nu sunt cumulative:– localităţile să fie declarate defavorizate în conformitate cu Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/1998;– localităţile din judeţele în care rata somajului este peste media înregistrată la nivel naţional să aibă ponderea numărului de şomeri peste rata somajului la nivelul judeţului;– localităţile în care rata somajului este sub media înregistrată la nivel naţional să aibă ponderea numărului de şomeri peste rata somajului la nivelul judeţului.● "Programul Valea Jiului" – program destinat creşterii ocupării forţei de muncă şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţa din Bazinul minier al Vaii JiuluiProgramul a fost elaborat în baza Planului de acţiuni pentru ocuparea forţei de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa în Valea Jiului, întocmit de o comisie interministeriala pentru perioada 2001-2004.Prin măsurile active cuprinse în program se estimeaza ocuparea unui număr aproximativ de 29.000 de locuri de muncă, din care 50,7% sunt locuri de muncă oferite în cele 40 de localităţi din zonele defavorizate şi 49,2% sunt locuri de muncă oferite în cele 40 de localităţi din zonele industriale şi monoindustriale.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● Creşterea gradului de mediatizare a serviciilor oferite beneficiarilor de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăInstituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● Introducerea în Clasificarea ocupatiilor din România a noilor ocupaţii apărute pe piaţa muncii ca urmare a actualizării informaţiilor privind evoluţia acestoraInstituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale● Adaptarea curriculei din învăţământul profesional şi tehnic preuniversitar şi din învăţământul universitar la solicitarile pieţei munciiInstituţiile responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academica● Realizarea unui studiu privind dezvoltarea învăţământului românesc pe termen lungInstituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării.Linia directoare 7 – Combaterea discriminarii şi promovarea includerii sociale prin asigurarea accesului la ocupareFiecare stat membru:– va identifica şi va combate toate formele de discriminare în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii, precum şi la educaţie şi formare profesională;– va dezvolta programe constând în măsuri eficiente de prevenire şi de politica activa în vederea promovării integrării pe piaţa muncii a grupurilor şi persoanelor dezavantajate, pentru a evita marginalizarea acestora, apariţia "lucrătorilor saraci" şi alunecarea către excludere;– va implementa măsurile adecvate pentru a satisface nevoile persoanelor cu handicap, ale minorităţilor etnice şi ale lucrătorilor migranti în ceea ce priveşte integrarea acestora pe piaţa muncii şi va stabili, după caz, obiectivele naţionale în acest sens.Situaţia actualaAnalizele recente releva faptul ca persoane şi/sau grupuri de persoane intampina anumite dificultăţi în ceea ce priveşte accesul şi menţinerea lor pe piaţa muncii, unele dintre aceste dificultăţi constituind forme explicite sau disimulate de discriminare după criteriul etnic sau cel al incapacităţii de muncă.a) Persoane cu handicap sau în incapacitate de muncă … În ceea ce priveşte incapacitatea de muncă, în România deosebim două categorii: persoane invalide, care au dobândit incapacitatea de muncă în procesul muncii şi care beneficiază de prevederile sistemului asigurărilor sociale de stat, reglementat prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi persoanele cu handicap, care au dobândit incapacitatea la naştere, ca urmare a unei boli sau a unui accident, independent de procesul muncii, şi care beneficiază de sistemul de protecţie socială conferit de prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare.La începutul anului 2002 existau 405.784 de persoane înregistrate cu handicap, ceea ce reprezintă 1,8% din populaţia tarii, din care aproximativ 214.000 femei şi 191.000 bărbaţi.Din totalul persoanelor cu handicap se estimeaza ca 228.832 de persoane cu handicap accentuat şi, respectiv, cu handicap mediu pot fi ocupate în condiţii relativ normale pe piaţa muncii. Se cunoaşte faptul ca la sfârşitul anului 2001 erau angajate 12.531 de persoane cu handicap. Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, modificată şi completată de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/2000, conţine dispoziţii clare referitoare la obligaţia societăţilor comerciale, a regiilor autonome, a societăţilor şi a companiilor naţionale şi a altor agenţi economici, care au un număr de cel puţin 100 de angajaţi, de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi. Totuşi se manifesta în continuare o anumită reticenta a angajatorilor faţă de persoanele cu handicap.În sistemul de învăţământ sunt înregistraţi 19.628 de copii cu nevoi speciale care necesita un număr important de profesori de sprijin şi facilităţi specifice indispensabile persoanelor cu deficiente (mobilier şcolar şi material didactic adecvat, bare de sprijin pentru deplasare, toalete speciale şi altele).b) Populaţia roma … Din dorinţa de a îmbunătăţi situaţia minorităţilor naţionale, în special a populaţiei rome, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului României de imbunatatire a situaţiei romilor, pentru perioada 2001-2004. Aceasta strategie prevede, la capitolul economice, între altele, acordarea de facilităţi fiscale întreprinzătorilor care angajează etnici romi, măsuri pentru finanţarea parţială a proiectelor bazate pe activităţi generatoare de venit şi pe mici afaceri pentru familiile şi comunitatile de romi, credite avantajoase şi microcredite pentru întreprinzătorii romi, favorizarea proiectelor de creare a locurilor de muncă pentru femeile de etnie roma.De altfel, acţiunea Guvernului de combatere şi prevenire a discriminarii minorităţilor naţionale este conformă atât cu prevederile Constituţiei României, cat şi cu cele ale unor instrumente internaţionale la care România a aderat.România este primul stat din estul Europei care dispune de o reglementare antidiscriminatorie cu caracter general, în urma adoptării Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 48/2002.Documentul transpune în legislaţia românească, în cea mai mare parte, prevederile a doua componente importante ale acquisului comunitar: Directiva 2.000/43/CE privind implementarea principiului tratamentului egal acordat persoanelor, indiferent de originea lor rasială sau etnică, şi Directiva 2.000/78/CE privind cadrul general pentru egalitate de tratament în domeniul ocupării forţei de muncă şi profesie.Pe baza Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2001 au fost aprobate organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii care are rolul sa implementeze principiul egalităţii între cetăţeni, fără nici un fel de discriminare. Pe lângă obligaţia de a constata şi de a sanctiona contravenţiile referitoare la toate formele de discriminare, consiliul are şi o serie de atribuţii care vizează, între altele, instituirea, în condiţiile legii, de măsuri speciale pentru protecţia persoanelor şi a categoriilor defavorizate. Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.194/2001, consiliul va funcţiona începând cu anul 2002, având alocate resurse financiare de la bugetul de stat.Pentru prevenirea discriminarii instituţionale şi sociale a cetăţenilor români de etnie roma şi pentru facilitarea accesului acestora la serviciile oferite de societate au fost constituite următoarele structuri:– Comitetul mixt de implementare şi monitorizare, care răspunde la nivel naţional de organizarea, planificarea, coordonarea şi controlul executării activităţilor prevăzute în Planul general de măsuri pentru aplicarea Strategiei de imbunatatire a situaţiei romilor. Comitetul este format din secretari de stat din ministerele responsabile de aplicarea strategiei şi din lideri ai organizaţiilor care aparţin etniei rome;– comisiile ministeriale pentru romi, subordonate Comitetului mixt de implementare şi monitorizare, răspund de organizarea, coordonarea, planificarea şi controlul îndeplinirii activităţilor prevăzute în Planul general de măsuri pentru aplicarea Strategiei de imbunatatire a situaţiei romilor, cuprinse în sectorul de responsabilitate al ministerului de resort;– birourile judeţene pentru romi, structuri organizatorice la nivelul prefecturilor, care se subordonează Comisiei ministeriale pentru romi din cadrul Ministerului Administraţiei Publice. Birourile judeţene pentru romi organizează şi coordonează activităţile desfăşurate la nivel judeţean, pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Planul general de măsuri pentru aplicarea Strategiei de imbunatatire a situaţiei romilor;– experţii locali pentru romi care funcţionează la nivelul primăriilor şi sunt responsabili de desfăşurarea, pe plan local, a acţiunilor de imbunatatire a situaţiei romilor; ei se subordonează atât birourilor judeţene pentru romi, cat şi primarului.Date statistice certe privind persoanele de etnie roma vor fi disponibile după prelucrarea datelor culese prin recensământul din luna martie 2002.Obiective:a) elaborarea şi aplicarea de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale a unor măsuri concrete de combatere a discriminarii cauzate de incapacitatea de muncă, handicap sau de apartenenţa la o minoritate etnică; … b) facilitarea accesului la angajare, cu prioritate, al grupurilor şi persoanelor supuse riscului sau marginalizate, pentru persoane în incapacitate de muncă şi pentru persoane de etnie roma; … c) schimbarea mentalitatilor şi atribuţiilor angajatorilor în activitatea de recrutare a forţei de muncă, limitarea şi, eventual, eliminarea totală a manifestărilor de discriminare deschisă sau mascată faţă de persoanele cu handicap sau faţă de etnia roma. … MăsuriÎn ceea ce priveşte persoanele aparţinând unor grupuri defavorizate sunt avute în vedere următoarele măsuri (altele decât cele care decurg din prevederile Legii nr. 76/2002 la care se face referire la alte linii directoare ale PNAO):● elaborarea Strategiei naţionale pentru protecţia specială a persoanelor cu handicap şi a Planului naţional pentru implementarea strategieiInstituţia responsabilă: Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap● înfiinţarea, prin hotărâre a Guvernului, a unor centre de informare şi de consultanţa pentru persoanele cu handicapInstituţia responsabilă: Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap● constituirea de comisii de integrare socioprofesionala pe lângă inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap;Instituţiile responsabile: Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● sprijinirea unităţilor economice care angajează persoane cu handicap, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 80 şi 85 din Legea nr. 76/2002Instituţiile responsabile: Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● Pentru integrarea pe piaţa muncii a persoanelor aparţinând unor grupuri defavorizate, inclusiv a romilor, o serie de proiecte aflate deja în curs de desfăşurare în sistemul de învăţământ fundamentează procesul de combatere a discriminarii şi de promovare a includerii sociale prin accesul la ocupare prin combaterea formelor de discriminare în ceea ce priveşte accesul la învăţământ şi formare profesională, după cum urmează:– Proiectele PHARE RO 0108.01 şi RO 0108.03 – "coeziune economică şi socială – învăţământ profesional şi tehnic";– Proiectul PHARE RO 0104.02 – Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate, în special populaţia roma, subcomponenta formare profesională;– Îmbunătăţirea educaţiei în zonele defavorizate: pilotarea modelelor "Hauptschule" şi "Berufschule" în şcolile româneşti – proiecte finanţate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cooperare cu "Kulturkontakt", Austria;– Programul de combatere a marginalizarii şi excluderii sociale şi profesionale a tinerilor care au abandonat învăţământul obligatoriu şi nu au dobândit competente minime necesare ocupării unui loc de muncă ("A doua sansa" – Educaţia 2000+);– pregătire profesională în ocupaţia "lucrator în agroturism" după modelul austriac, în cooperare cu "Kulturkontakt", Austria, proiect derulat în 4 şcoli din mediul rural;– proiect de integrare socială a absolvenţilor şcolilor profesionale speciale pentru deficienti fizici, proveniţi din familiile dezorganizate şi case de copii, prin recalificarea şi angajarea la Societatea Comercială "Iasiconf" – S.A., derulat la Grupul Şcolar "Ion Holban" din Iaşi.Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării● Proiectul "APEL" pentru sprijinirea tinerilor în dificultate, tineri proveniţi din instituţiile rezidentiale pentru ocrotirea copiilor, tineri cu handicap, tineri care au trăit în strada etc., în vederea re/integrării lor socioprofesionale.Instituţia responsabilă: Ministerul Tineretului şi Sportului, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, reprezentanta UNICEF în România şi Fundaţia PARADA.Grupuri-ţinta:a) persoane în incapacitate de muncă, inclusiv persoane cu handicap; … b) romi. … 3.2. Pilonul II – Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncăÎn Programul de guvernare pentru perioada 2001-2004 Guvernul României a inclus printre obiectivele strategiei sale economice dezvoltarea şi susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), considerate ca reprezentând o parghie hotărâtoare pentru dezvoltarea economică, deoarece constituie factorul cel mai important de absorbţie a forţei de muncă şi este sectorul cu cea mai mare flexibilitate şi mobilitate în adaptarea la cererea pieţei.Pentru dezvoltarea acestui sector se au în vedere obiective ce vizează în principal: stimularea infiintarii şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii; creşterea competitivitatii lor, creşterea ponderii contribuţiei sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii în produsul intern brut (PIB) şi exporturi, crearea de noi locuri de muncă, creşterea volumului de investiţii realizate de sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusiv prin creşterea fondurilor atrase din surse de finanţare externe în acest scop.În scopul realizării programului de guvernare în domeniul dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, a sectorului cooperatist şi a celui de comerţ interior, prin Hotărârea Guvernului nr. 15/2001 a fost înfiinţat Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie (MIMMC).Potrivit atribuţiilor sale privitoare la stimularea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie a elaborat strategia dezvoltării sectorului pe perioada 2001-2004, având următoarele obiective de acţiune:– crearea unui mediu de afaceri favorabil infiintarii şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, obiectiv pentru care se au în vedere eliminarea barierelor birocratice care determina costuri suplimentare nejustificate la înfiinţarea şi în timpul funcţionarii întreprinderilor şi îmbunătăţirea cadrului instituţional şi a dialogului public-privat care să asigure elaborarea şi implementarea unor politici şi măsuri coerente pentru stimularea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;– dezvoltarea activităţilor productive şi inovative ale întreprinderilor mici şi mijlocii şi creşterea competitivitatii sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru care se au în vedere: susţinerea transferului de tehnologie către întreprinderile mici şi mijlocii nou-înfiinţate sau existente; susţinerea proiectelor de introducere a sistemelor de calitate şi a proiectelor inovative, facilitarea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la surse de finanţare, facilitarea accesului la activele neutilizate ale agenţilor economici cu capital majoritar de stat, facilitarea accesului la achiziţii publice, dezvoltarea unei infrastructuri de afaceri, a unei reţele naţionale de consultanţa şi consiliere pentru întreprinzători, îmbunătăţirea accesului la informaţii de afaceri relevante pentru domeniul specific de activitate al acestora, crearea unui sistem de taxe şi impozite care să stimuleze investiţiile acestui sector;– îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii pe pieţele externe, obiectiv pentru care principalele măsuri sunt: elaborarea unei strategii pentru susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii cu potenţial de export, susţinerea dezvoltării colaborării regionale şi transfrontaliere, sprijinirea participării întreprinderilor mici şi mijlocii la târguri şi manifestări internaţionale, susţinerea consultantei şi instruirii întreprinzătorilor în elaborarea strategiei de export, a tehnicilor de marketing pe pieţele externe şi a managementului exportului, susţinerea accesului la informaţii de afaceri privind pieţele externe;– promovarea culturii antreprenoriale, pentru care strategia Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie prevede: susţinerea unor programe de instruire pentru dezvoltarea capacităţii antreprenoriale, susţinerea accesului întreprinzătorilor la servicii de consultanţa pentru demararea unei afaceri, îmbunătăţirea pregătirii manageriale prin discipline axate pe antreprenoriat în învăţământul liceal şi universitar, implicarea mediilor de informare în susţinerea imaginii pozitive a întreprinzătorilor şi a afacerilor de succes.Asigurarea îmbunătăţirii şi stabilitatii cadrului legislativ privind dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), diminuarea birocratiei şi a corupţiei în sectorul antreprenorial reprezintă obiective principale ale pilonului, în vederea stimulării întreprinderilor mici şi mijlocii, pe fondul dezvoltării centrelor de consultanţa şi instruire antreprenoriala, al îmbunătăţirii accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la finanţare.Dezvoltarea sectorului privat în paralel cu restrangerea celui de stat, pe fondul privatizarilor şi restructurarilor din economie, alocarea de resurse financiare pentru acordarea de credite şi alocaţii financiare nerambursabile menite sa încurajeze investiţiile în sectorul privat în agricultura, industrie, turism, implementarea unor programe de sustinere a serviciilor de consultanţa şi asistenţa în afaceri reprezintă măsuri menite să asigure crearea de noi locuri de muncă pentru absorbtia persoanelor neocupate.Dezvoltarea afacerilor şi instruirea antreprenoriala vor fi susţinute prin implementarea unor programe de anvergura la nivel naţional, regional şi judeţean de către instituţii cu atribuţii în domeniu: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerul Turismului, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi altele.Ministerul Educaţiei şi Cercetării a inclus în curriculumul naţional educaţia antreprenoriala pentru toate nivelurile educaţionale din învăţământul preuniversitar. Începând cu anul şcolar 2002-2003, în învăţământul liceal, profilurile economic şi administrativ, se vor generaliza rezultatele proiectului ECONET, dezvoltat în cadrul Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est cu asistenţa Austriei, prin care instruirea practica se realizează prin simulare în cadrul firmelor de exerciţiu.Linia directoare 8 – Facilitarea lansării şi derulării unei afaceriStatele membre vor acorda o atenţie deosebită reducerii semnificative a costurilor generale şi a poverii administrative pentru firme şi în special atunci când se înfiinţează o întreprindere şi când aceasta angajează muncitori suplimentar. De asemenea, statele membre vor trebui, atunci când elaborează proiectele noilor reglementări, sa evalueze impactul potenţial al acestora asupra acestor poveri administrative şi costuri generale pentru întreprinderi.Situaţia actualaNucleul transformărilor politice şi economice îl reprezintă crearea unui sector privat, dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea întreprinderilor mici şi mijlocii. Întreprinderile mici şi mijlocii îndeplinesc o funcţie importanţa şi de neinlocuit într-o economie de piaţa, dinamica dezvoltării lor fiind una dintre condiţiile necesare pentru o dezvoltare economică durabila.Întreprinderile mici şi mijlocii trebuie privite ca principalele promotoare ale inovatiei şi ocupării forţei de muncă, precum şi ale integrării europene.Deşi s-au realizat progrese semnificative în procesul de transformare şi tranzitie către o economie de piaţa, totuşi condiţiile-cadru şi mediul macroeconomic au constituit impedimentele dezvoltării iniţiativelor antreprenoriale şi a sectorului privat de întreprinderi mici şi mijlocii.În anul 2000 sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii în România a avut o pondere de 55% în realizarea produsului intern brut.În acelaşi an sectorului privat al întreprinderilor mici şi mijlocii îi reveneau peste 50% din activele totale ale societăţilor cu capital privat care au depus bilanţul contabil.Ponderea creditelor obţinute de întreprinderile mici şi mijlocii în valoarea creditelor acordate tuturor societăţilor care au depus bilanţul contabil a fost de 25,35% în anul 2000, sub necesităţile acestui sector.Rata anuală de creştere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii a fost în acelaşi an de 1,0%.Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii deţine mai mult de 57% din totalul salariaţilor societăţilor cu capital privat care au depus bilanţul contabil în anul 2000.Numărul de salariaţi din sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, în anul 2000, a fost de 41,1% din total, repartiţia acestuia pe ramuri de activitate, ca procent din numărul de salariaţi din societăţile active pe ramura, a fost următoarea:– industria extractiva – 3,6%;– industria prelucratoare (textila, pielarie, încălţăminte, alimentara, celuloza şi hârtie) – 22,7%;– agricultura – 36,9%;– construcţii – 52,1%;– comerţ – 87,7%;– turism – 50,7%;– transporturi – 23,1%;– servicii – 51,1%.Măsurile întreprinse pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii au fost:1. În anul 2001 a fost înfiinţat Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie prin Hotărârea Guvernului nr. 15/2001, ca principal instrument pentru crearea cadrului legal de încurajare a spiritului antreprenorial şi a celui instituţional de aplicare a politicilor în domeniu. Acest minister are rolul de a elabora şi de a implementa strategiile şi politicile privind dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, a legislaţiei în acest domeniu, a programelor pentru stimularea infiintarii şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.2. La nivelul Guvernului a fost elaborat Planul de acţiune pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri.Printre măsurile de sprijinire a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se numara:– Planul de acţiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri;– Planul de acţiuni pe anii 2002-2003 pentru implementarea Programului de guvernare;– punerea în aplicare a facilităţilor fiscale prevăzute de Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, până la anularea acestora de noile legi, a impozitului pe profit şi a TVA.3. În anul 2001 a fost înfiinţat Fondul naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii (prin Hotărârea Guvernului nr. 1.211/2001), având un capital social iniţial alocat de la bugetul de stat în valoare de 50 miliarde lei. Aportul statului la capitalul social al Fondului naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii va fi majorat pe o perioadă de 5 ani cu 0,4% din veniturile bugetare alocate Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie. Pe lângă acesta funcţionează şi Fondul de garantare a creditului rural şi Fondul român de garantare a creditelor pentru întreprinzătorii privati.4. Îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniu:– Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările ulterioare;– Ordonanţa Guvernului nr. 40/2000 privind acreditarea agentiilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite;– Ordonanţa Guvernului nr. 24/2001 pentru impunerea microintreprinderilor;– Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionarii comercianţilor;– Hotărârea Guvernului nr. 1.189/2001 privind aprobarea Planului de acţiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri; planul a fost elaborat de către Grupul de lucru pentru elaborarea şi monitorizarea Planului de acţiuni referitor la îmbunătăţirea mediului de afaceri, constituit prin Hotărârea Guvernului nr. 803/2001. În perioada septembrie 2001-ianuarie 2002 membrii Grupului de lucru au îmbunătăţit planul de acţiuni, care a fost supus aprobării Guvernului în luna februarie 2002;– Hotărârea Guvernului nr. 209/2002 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.189/2001 privind aprobarea Planului de acţiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri;– Ordonanţa Guvernului nr. 14/2002 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice;– Ordonanţa Guvernului nr. 20/2002 privind achiziţiile publice prin licitaţii electronice;– Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 310/2002;– Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.880/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii la microintreprinderi, modificat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, care va intră în vigoare în ianuarie 2003;– Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului;– Hotărârea Guvernului nr. 32/2002 privind aprobarea Planului de acţiuni pe anii 2002 şi 2003 al Programului de guvernare;– Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 37/2002 pentru modificarea alin. (3) al art. 21 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;– Hotărârea Guvernului nr. 396/2002 privind unele măsuri referitoare la procedura de elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanta asupra mediului de afaceri;– Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.5. Pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie şi Secretariatul General al Guvernului au initiat Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionarii comercianţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 370/2002. Au fost înfiinţate, în cadrul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale, birouri unice pentru înregistrarea comercianţilor (inclusiv a întreprinderilor mici şi mijlocii), unde se pot obţine informaţiile şi autorizaţiile necesare pentru începerea activităţii acestora. Prin aceasta procedura se reduc obstacolele de timp şi birocratice şi cheltuielile de autorizare şi înfiinţare, cu scopul incurajarii iniţierii de noi afaceri. În procesul de legiferare Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 a fost îmbunătăţită, modificările aduse ordonanţei vizând:– introducerea declaraţiei pe propria răspundere pentru autorizarea sediului social;– introducerea declaraţiei pe propria răspundere pentru alte cazuri decât obiectivele şi domeniile specifice de activitate, stabilite prin hotărâre a Guvernului;– introducerea declaraţiei pe propria răspundere pentru cazul preschimbarii certificatului de înmatriculare şi a certificatului de înregistrare fiscală pentru comercianţii constituiţi anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001;– prelungirea termenului de preschimbare a certificatului de înmatriculare şi a certificatului de înregistrare fiscală cu certificatul conţinând codul unic de înregistrare, pentru comercianţii constituiţi anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001, de la 12 la 18 luni de la intrarea în vigoare a actului normativ – art. 16 alin. (1);– separarea activităţilor Biroului unic de cele de asistenţa anterioare depunerii cererii de înregistrare şi autorizare.6. Pentru înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, în vederea creării de locuri de muncă, se acordă credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţii avantajoase, cu o dobânda de 50% din taxa oficială a scontului stabilită de Banca Naţionala a României la depozitul constituit la societatea bancară desemnată prin licitaţie. Durata maxima de creditare poate fi de până la 3 ani, inclusiv perioada de graţie, iar în cazul în care agentul economic solicita un nou credit, acesta i se poate acorda, cu condiţia rambursarii în totalitate a creditului anterior.Beneficiari ai acestor credite sunt:– întreprinderi mici şi mijlocii;– unităţi cooperatiste: cooperative meşteşugăreşti şi cooperative de consum;– asociaţii familiale;– persoane fizice autorizate sa desfăşoare activităţi independente;– somerii care se obliga sa înfiinţeze întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale sau sa devină persoane fizice autorizate au prioritate la obţinerea creditului (Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă). În anul 2001 au fost acordate credite pentru 1.138 de societăţi, în valoare totală de 952 miliarde lei, creandu-se 19.028 locuri de muncă, dintre care 9.815 pentru şomeri. 79,6% din creditele acordate au fost pentru activităţi de producţie (758 miliarde lei), 16% pentru servicii (153 miliarde lei) şi 4,4% pentru turism (35,2 miliarde lei). Majoritatea societăţilor beneficiare de credite au fost cu capital privat.7. Persoanele fizice sau juridice care angajează persoane cu handicap pot înfiinţa unităţi protejate, autorizate de Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, care beneficiază de facilităţile fiscale prezentate în detaliu la linia directoare 7 (Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap), cu modificările şi completările ulterioare.8. Un program cu cofinantare externa, aflat în derulare, prin care se sprijină proiecte de investiţii ale întreprinderilor mici şi mijlocii, ce are ca efect implicit crearea de noi locuri de muncă, este Programul PHARE de creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii (RO 9711). Fondul are un volum de 5,75 milioane euro şi este destinat acordării de credite pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Programul a fost lansat în iunie 1999 şi se desfăşoară prin trei bănci: Banca Românească, C.E.C. şi Banca Comercială "Ion Tiriac" – care cofinanteaza cu 40% fiecare dintre creditele acordate întreprinderilor mici şi mijlocii în cadrul acestui program.Obiective:● consolidarea unui sector dinamic al întreprinderilor mici şi mijlocii, capabil să facă faţa forţelor concurentiale şi competitiei internaţionale şi sa creeze noi locuri de muncă;● sporirea ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii la crearea produsului intern brut, ocuparea forţei de muncă şi la dezvoltarea regionala;● susţinerea transferului de tehnologie către întreprinderile mici şi mijlocii nou-înfiinţate sau existente; susţinerea proiectelor de introducere a sistemelor de calitate şi a proiectelor inovative;● îmbunătăţirea cadrului instituţional şi a dialogului public-privat care să asigure elaborarea şi implementarea unor politici şi măsuri coerente pentru stimularea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;● susţinerea accesului întreprinzătorilor la servicii de consultanţa pentru demararea unei afaceri;● utilizarea instrumentelor de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii în conformitate cu reglementările UE.Măsuri:1. Aplicarea unor măsuri de stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii prin acţiuni de creditare în conformitate cu prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Faţa de anul trecut s-a majorat cuantumul acordat pentru un loc de muncă nou-creat prin creditare, de la 50 milioane lei la 75 milioane lei. Se estimeaza crearea a 13.300 locuri de muncă.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă2. Încurajarea dezvoltării iniţiativei antreprenoriale prin dezvoltarea numărului de unităţi protejate (unităţi socioeconomice şi unităţi socioeconomice protejate) care vor beneficia de reduceri semnificative ale costurilor globale destinate acoperirii impozitului pe profitInstituţii responsabile: Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap şi Ministerul Finanţelor Publice3. Iniţierea de programe de training şi consultanţa pentru întreprinderile mici şi mijlocii în vederea creşterii capacităţii tehnice şi organizatorice de a subcontracta activităţi de producţie şi servicii de la marile întreprinderiInstituţiile responsabile: Ministerul Industriei şi Resurselor, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă4. Elaborarea şi implementarea unor programe de sprijinire a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, finanţate de la bugetul de stat:– program de sustinere a investiţiilor realizate de întreprinderi nou-înfiinţate sau microintreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii existente, care are drept scop acordarea de alocaţii financiare nerambursabile corelate cu un credit bancar pentru acoperirea parţială a costurilor legate de investiţiile realizate de întreprinderile mici şi mijlocii în domeniul producţiei şi serviciilor şi creşterea implicarii băncilor în finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Programul finanţează cheltuielile aferente achiziţionării de utilaje, echipamente şi/sau servicii, inclusiv pentru achiziţionarea de echipamente de birotica şi întocmirea planurilor de afaceri, studiilor de fezabilitate şi consultantei aferente proiectului de investiţii pentru care se solicita finanţare, costuri aferente introducerii standardelor internaţionale de calitate;– programul pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii în vederea stimulării exportului, ce are ca scop facilitarea accesului la servicii de consultanţa şi informare privind pieţele externe şi cerinţele acestora, elaborarea şi implementarea de programe de finanţare pentru dezvoltarea activităţilor de export şi dezvoltarea de acorduri bilaterale. Programul finanţează participari la târguri şi expoziţii internaţionale organizate în ţara şi în străinătate, cu stand propriu sau în asociere cu alţi agenţi economici, realizarea de materiale de promovare, prezentarea pe Internet a activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii şi a produselor promovate, participari la cursuri în domeniul tehnicilor de promovare a exportului şi contractarea unor servicii de consultanţa pentru elaborarea strategiilor de export; accesul la informaţii de piaţa.Prin sprijinirea investiţiilor acestora şi a activităţii de export aceste programe vor avea ca efect principal dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care, implicit, va duce la crearea de noi locuri de muncă.Instituţia responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie5. În perioada următoare vor fi derulate o serie de programe cu finanţare din fonduri PHARE:● Programul PHARE 2000 – Componenta "Coeziune economică şi socială" reprezintă un instrument prin care se pune în aplicare o politica regionala integrată, în concordanta cu strategia de coeziune economică şi socială adoptată, în contextul procesului de preaderare, prin Planul naţional de dezvoltare.Componenta "Schema de finanţare nerambursabilă pentru afaceri noi, microintreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii recent înfiinţate" are ca principale obiective stimularea investiţiilor pentru întreprinderi nou-înfiinţate şi pentru dezvoltarea celor existente, precum şi dezvoltarea sectoarelor industriale în care regiunile deţin avantaje competitive.Bugetul total al programului este de 12,95 milioane euro. Finanţarea nerambursabilă aferentă unui proiect în cadrul programului este de minimum 10.000 euro şi maximum 50.000 euro.Programul se adresează următorilor beneficiari:– întreprindere înfiinţată după 1 ianuarie 1999, dar nu mai târziu de 20 mai 2001, cu maximum 249 de angajaţi;– microintreprindere, indiferent de data de înregistrare, cu maximum 9 angajaţi;● În cadrul Programului PHARE 2001 una dintre principalele componente de investiţii din cadrul programului se adresează întreprinderilor mici şi mijlocii:Astfel, prin componenta "Asistenţa pentru IMM", cu valoare totală de 20 milioane euro, se vor finanta proiecte pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii nou-înfiinţate şi a microintreprinderilor, precum şi servicii de consultanţa şi training pentru întreprinderile mici şi mijlocii.Obiective specifice:– încurajarea investiţiilor pentru înfiinţarea de noi întreprinderi şi dezvoltarea microintreprinderilor şi a întreprinderilor ţinere, în scopul creşterii contribuţiei generale a microintreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii la crearea de locuri de muncă şi creşterea economică sustenabila în zonele-ţinta;– sprijinirea investiţiilor în întreprinderile mici şi mijlocii existente pentru crearea de noi locuri de muncă în zonele-ţinta şi dezvoltarea şi diversificarea calităţii şi cantităţii produselor şi serviciilor oferite;– sprijinirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de consultanţa şi instruire pentru îmbunătăţirea abilităţilor în pregătirea şi administrarea proiectelor, precum şi îmbunătăţirea accesului la informaţii şi comunicare în scopul creşterii oportunitatilor pentru întreprinderile mici şi mijlocii.Subcomponenta A1 – Schema de granturi pentru întreprinderi nou-înfiinţate, întreprinderi nou-înfiinţate şi microintreprinderi are un buget total de 15 milioane euro.Granturile vor finanta investiţii productive şi investiţii în consiliere şi consultanţa, în scopul dezvoltării capacităţii de producţie şi creării de noi locuri de muncă. Se vor sprijini, de asemenea, investiţii legate de cercetare/dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic, tehnologia informatiei etc.Suma maxima a unui grant/proiect (inclusiv cofinantarea de la bugetul de stat) este de 100.000 euro. Participarea privată la fiecare proiect este de minimum 40% din totalul cheltuielilor eligibile. Serviciile turistice sunt eligibile dacă beneficiarul este o întreprindere mica sau mijlocie şi dacă demonstreaza ca proiectul propus are capacitatea de a atrage turişti străini.Instituţia responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi Prognozei.6. În domeniul agricol a fost elaborat Planul naţional pentru agricultura şi dezvoltare rurală (SAPARD), aprobat prin Decizia Comisiei din 12 decembrie 2000, în concordanta cu Reglementarea CE nr. 1.268/1999. Acest program cuprinde şi o serie de măsuri pentru sprijinirea agricultorilor, în special a celor tineri, prin:– investiţii în exploataţii agricole;– dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentru generarea de activităţi multiple şi venituri alternative;– aceste măsuri vor deveni operationale la sfârşitul anului 2002.Instituţia responsabilă: Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.Linia directoare 9 – Accesul la activităţile antreprenorialeStatele membre vor incuraja iniţierea de activităţi antreprenoriale prin:● examinarea, în scopul reducerii, a tuturor obstacolelor care are putea exista, în special a celor din regimurile de impozite şi securitate socială, pentru a se trece la activitatea economică independenta şi la înfiinţarea de firme mici;● promovarea educaţiei pentru spiritul antreprenorial şi activitate economică independenta, prin servicii de sprijin tintite, precum şi prin formare pentru întreprinzători şi viitorii antreprenori;● combaterea muncii nedeclarate şi prin încurajarea transformarii acestui fel de muncă în ocupare reglementată a forţei de muncă, prin folosirea mijloacelor obişnuite de acţiune, inclusiv a măsurilor de reglementare, a stimulentelor şi a impozitelor şi a reformei indemnizaţiilor, în parteneriat cu partenerii sociali.Situaţia actualaAvându-se în vedere cele prezentate la linia directoare 8, se poate constata ca exista preocupări multiple pentru încurajarea infiintarii şi funcţionarii întreprinderilor mici şi mijlocii.De asemenea, se acordă scutiri de la plata impozitului pe profit pentru activităţi desfăşurate în zonele libere, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere şi pentru investiţii nou-create în zonele declarate defavorizate, conform prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind zonele defavorizate.În domeniul industriei metalurgice a fost semnată Convenţia de acompaniament social al restructurării industriei metalurgice (CASRM), prin care salariaţii ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective beneficiază de servicii de preconcediere colectivă. Unul dintre aceste servicii se realizează prin programul de consultanţa în vederea infiintarii unei societăţi comerciale; se acordă asistenţa gratuita pentru întocmirea documentelor şi obţinerea avizelor necesare demararii activităţii, dacă persoana care optează pentru un astfel de program se angajează ca minimum 50% din numărul salariaţilor sa provină din rândul persoanelor disponibilizate de la unităţile din industria metalurgica. (Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 146/1999 privind unele măsuri de acompaniament social pentru salariaţii din industria metalurgica ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective).Prin implementarea de către ANOFM a programului de redistribuire a forţei de muncă (componenta a proiectului RO 3849 – "Ocuparea forţei de muncă şi protecţie socială", cofinantat de Banca Mondială) se acordă asistenţa gratuita persoanelor disponibilizate colectiv pentru înfiinţare de mici afaceri şi consultanţa pentru firmele nou-înfiinţate de aceste persoane. Acordarea asistenţei şi consultantei se face prin intermediul furnizorilor de servicii specializaţi, aceştia având de realizat o rata negociata de începere a unei afaceri situata între 2,5-5% din rândul celor care beneficiază de aceste servicii.România participa cu 4 unităţi de învăţământ, în cooperare cu "Kulturkontakt", Austria, la un proiect de dezvoltare a reţelei firmelor de exerciţiu în licee economice din tari din sud-estul Europei (ECONET), finanţat în cadrul Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est.La Grupul Şcolar Agricol Prejmer se derulează un proiect (proiect mobilitati Leonardo) pentru dobândirea de noi competente şi îmbunătăţirea spiritului antreprenorial al tinerilor fermieri din agricultura ecologică.Camerele de comerţ şi industrie acorda consultanţa antreprenoriala pentru înfiinţarea şi dezvoltarea afacerilor, prin centre de consultanţa sau centre de dezvoltare a afacerilor. Centrele acorda consultanţa pentru: elaborarea de planuri de afaceri, de marketing, contacte de afaceri, investiţii, diminuarea riscului în afaceri, promovarea imaginii firmei şi reclama.Filialele Şcolii române de afaceri a camerelor de comerţ şi industrie organizează cursuri de formare profesională antreprenoriala pentru:– pregătirea administratorilor de firme pentru dezvoltarea propriilor afaceri;– pregătirea viitorilor întreprinzători şi dezvoltarea spiritului antreprenorial.Prin Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, cu modificările ulterioare, s-a stabilit cadrul legal pentru exercitarea controlului aplicării unitare a dispoziţiilor legale de către unităţile din sectorul public, mixt, privat, precum şi de alte categorii de angajatori, în domeniul relaţiilor de muncă, precum şi al celor referitoare la condiţiile de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor participanţi la procesul de muncă în desfăşurarea activităţii.Prin Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca s-a statuat cadrul legal pentru combaterea muncii nedeclarate. Angajatorii care primesc la munca o persoană pentru care nu au fost întocmite contracte individuale de muncă sau, după caz, convenţii civile de prestări de servicii sunt sancţionaţi contraventional cu amendă. În cazul în care în mod repetat angajatorii sunt în situaţia menţionată, inspectoratele teritoriale de muncă vor solicita, potrivit legii, radierea persoanei juridice de la registrul comerţului.În vederea combaterii muncii la negru şi pentru identificarea angajatorilor care folosesc personal fără forme legale de angajare şi luarea măsurilor care se impun pentru respectarea de către aceştia a prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă, cu diminuarea consecinţelor sociale şi economice ale acestui fenomen, a fost declansata o campanie naţionala privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale, care se desfăşoară în perioada 2001-2003. În aceasta campanie au fost implicaţi partenerii sociali şi presa. De asemenea, au fost semnate protocoale de colaborare între inspectoratele teritoriale de muncă şi inspectoratele judeţene de poliţie, sub patronatul prefecturilor, în scopul cooperării şi al schimbului de informaţii între instituţiile menţionate.Obiective:● facilitarea accesului la surse de finanţare prin promovarea şi susţinerea realizării unor programe de finanţare multianuale cu aplicabilitate pentru dezvoltarea sectorului;● susţinerea accesului managerilor şi al angajaţilor întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanţa;● continuarea pregătirii antreprenoriale prin curriculumul din învăţământul preuniversitar şi universitar;● intensificarea acţiunilor de combatere a muncii fără forme legale.Măsuri1. Reducerea contribuţiei datorate de agenţii economici la Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap de la 3% la 2% începând cu anul 2002Instituţiile responsabile: Ministerul Finanţelor Publice şi Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap2. Acordarea, începând cu anul 2002, de facilităţi fiscale angajatorilor care încadrează cu contract individual de muncă persoane din rândul şomerilor, pe care le menţin în activitate cel puţin 6 luni, prin reducerea contribuţiei de 5% datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj. Diminuarea sumei datorate lunar se face cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajatInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă3. Acordarea de servicii de consultanţa şi asistenţa pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri, în conformitate cu Legea nr. 76/2002, cheltuielile fiind suportate din bugetul asigurărilor de şomaj. Consultanţa va fi acordată fie de agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, fie de furnizori de servicii selecţionaţi conform legiiServiciile de consultanţa de baza (informare, consultanţa, instruire) şi specializate se pot acorda individual sau în grup, în funcţie de opţiunile şi nevoile solicitanţilor. Consultanţa individuală consta, în principal, în: asistenţa tehnica în procesul infiintarii unei firme (elaborarea statutului, obiectul de activitate, înregistrarea firmei, încheierea de contracte, legalizari de acte, elaborarea planului de afaceri), instruire antreprenoriala, ca serviciu de grup (instruiri modulare în probleme de: management, marketing şi tehnici de vânzare, legislaţie, contabilitate şi evidenta primara, întocmirea planurilor de afaceri).Se estimeaza ca de aceste servicii de consultanţa sa beneficieze în anul 2002 4.000 de persoane.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă4. Sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi încurajarea iniţiativei private, prin centrele de dezvoltare a afacerilor şi birourile de asistenţa pentru societăţile comerciale din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti (C.C.I.R.M.B.) şi promovarea de programe de formare profesională pentru întreprinzători şi viitorii întreprinzători, prin sistemele educaţionale ale C.C.I.R.M.B.Instituţia responsabilă: Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti5. Elaborarea şi implementarea de programe pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în vederea îmbunătăţirii aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optima a resurselor. Pentru perioada 2002-2005 Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie are în vedere elaborarea de programe pentru susţinerea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanţa (acordare de granturi care vor acoperi parţial costurile serviciilor de consultanţa şi informare, cu caracter general sau specifice sectorului în care activează întreprinderile mici şi mijlocii respective) şi pentru constituirea reţelei naţionale de centre de consultanţa (creşterea calităţii serviciilor de consultanţa oferite de organizaţii neguvernamentale, centre de consultanţa şi firme private de consultanţa întreprinderilor mici şi mijlocii, în vederea creşterii numărului de întreprinderi mici şi mijlocii care beneficiază de finanţare, pentru dezvoltarea sectoarelor de producţie şi servicii)Instituţia responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie6. Implementarea Programului de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale – EMPRETEC. Programul identifica potenţiali întreprinzători de succes, le oferă instruire în vederea dezvoltării capacităţii antreprenoriale şi a aptitudinilor manageriale, îi asista în pregătirea planurilor de afaceri şi în accesarea surselor de finanţare necesare activităţii lor, le oferă sprijin pentru creşterea exporturilor, îi susţin în realizarea de colaborări reciproc avantajoase cu societăţi comerciale naţionale şi companii străine. De asemenea, creează sisteme de sustinere pe termen lung care să faciliteze creşterea şi internationalizarea afacerilor dezvoltate de aceşti antreprenoriInstituţia responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie7. În domeniul educaţiei antreprenoriale se urmăreşte:– elaborarea curriculei pentru disciplina "Educaţie antreprenoriala" (disciplina de studiu obligatorie la şcolile profesionale şi liceele tehnologice);– elaborarea unor materiale-suport pentru formarea personalului didactic şi pentru asistenţa în dezvoltarea şi consolidarea culturii organizaţionale a unităţilor de învăţământ din perspectiva parteneriatului social şi a spiritului antreprenorial;– întărirea dimensiunii antreprenoriale a educaţiei, atât la nivelul curriculei, cat şi în cadrul practicilor organizaţionale curente, astfel încât elevii să poată dobândi o serie de competente, cum ar fi: constientizarea şi înţelegerea factorilor economici şi personali care pot afecta succesul unei idei de afaceri; deschiderea către schimbare şi asimilarea noutatilor pe care le presupune mediul de afaceri, în care sunt esenţiale luarea de decizii, rezolvarea de probleme, orientarea întreprinzătorului; dezvoltarea unei imagini pozitive despre sine şi utilizarea propriilor abilitaţi în cadrul procesului de iniţiere, planificare şi implementare a unei idei de afaceri.Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării8. Combaterea muncii fără forme legale, prin acţiunile de control întreprinse de organele abilitate ale Inspecţiei Muncii. O latura importanţa este ridicarea nivelului de constientizare a oamenilor în privinta dezavantajelor pe care le are munca fără forme legale şi urmările acesteia, inclusiv imposibilitatea de a beneficia de drepturile de asigurări sociale (de sănătate, pensie, şomaj)Continua desfăşurarea acţiunilor în cadrul campaniei naţionale privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale, care vor fi intens mediatizate pentru a avea un efect educaţional asupra angajatorilor şi angajaţilor în probleme de legislaţia muncii.Instituţia responsabilă: Inspecţia Muncii.Linia directoare 10 – Noi oportunitati de ocupare în societatea bazată pe cunoaştere şi în serviciiÎn cazul în care UE doreşte sa rezolve problema ocupării forţei de muncă, trebuie să fie utilizate toate posibilităţile creării de noi locuri de muncă şi ale tehnologiei informatiei. Întreprinderilor inovative care pot contribui la mobilizarea potenţialului de creare a locurilor de muncă într-o societate bazată pe cunoaştere trebuie să li se ofere condiţii generale favorabile. Un potenţial considerabil pentru crearea de locuri de muncă şi sporirea calităţii acestora se regaseste îndeosebi în sectorul servicii. În special în sectorul mediului înconjurător exista o serie de posibilităţi care se adresează cu precădere forţei de muncă mai puţin calificate în vederea integrării pe piaţa muncii a acesteia. Mai mult, exista potenţial pentru o calificare superioară a forţei de muncă prin introducerea noilor tehnologii specifice mediului.Statele membre vor inlatura obstacolele în calea prestării serviciilor şi vor crea condiţiile-cadru pentru utilizarea potenţialului întregului spectru al sectorului servicii în vederea creării mai multor locuri de muncă mai bune. Ar trebui inclus şi potenţialul ocupational într-o societate bazată pe cunoaştere şi al sectorului mediu.Situaţia actualaÎn perioada 1990-1999 s-au produs deplasări ale populaţiei între ramurile economiei naţionale, structura populaţiei ocupate pe activităţi ale economiei naţionale suferind modificări.În anul 1999 ponderea populaţiei ocupate în activităţi de servicii comerciale (comerţ, hoteluri, restaurante, transport şi depozitare, posta şi telecomunicaţii, activităţi financiare, bancare şi de asigurări şi tranzacţii imobiliare) şi sociale (administraţie publică, învăţământ, sănătate şi alte servicii) a ajuns la 30,4% din populaţia ocupată, faţă de 27,5% în anul 1992.În timp ce sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii deţine o pondere semnificativă în economia românească în ceea ce priveşte numărul de firme şi numărul de persoane angajate (96,8% din totalul societăţilor care au depus bilanţul contabil, respectiv 41,1% din numărul de salariaţi ai societăţilor comerciale active în anul 2000), întreprinderile mici şi mijlocii din sectorul serviciilor au o pondere scăzută din totalul întreprinderilor mici şi mijlocii (15,1% în anul 2000), deşi tendinta este de creştere. Numărul salariaţilor întreprinderilor mici şi mijlocii care activează în domeniul serviciilor a fost de 213.407 persoane în anul 2000.În ceea ce priveşte domeniul turismului, care poate oferi mari posibilităţi de ocupare, România dispune de resurse deosebit de variate, cum sunt: peisaj pitoresc, traditii locale puternice, bine conservate, şi un patrimoniu cultural original, cu posibilităţi de dezvoltare în domenii conexe: construcţii, parcuri de distractie, restaurari de monumente istorice etc. S-a constatat ca, datorită condiţiilor specifice României în ultimul deceniu, s-a înregistrat o scădere a locurilor de muncă. Astfel, dacă în anul 1990 în hoteluri şi restaurante erau ocupati circa 195 mii de salariaţi, în anul 1999 numărul acestora a scăzut la 91 mii.Şi în domeniul agentiilor de turism s-a înregistrat o scădere. Astfel, dacă în anul 1998 numărul angajaţilor înregistraţi era de 2.985, în anul 1999 a scăzut la 2.805 salariaţi, iar în anul 2000 se inregistrau doar 2.370 angajaţi.În ultima perioadă dezvoltarea constant ascendenta a iniţiativelor antreprenoriale în turism, concretizata în privatizarea unităţilor existente (în anul 2000 peste 40% din unităţile de cazare turistica erau în proprietate privată) şi diversificarea ofertei turistice au creat premisele unei evolutii pozitive în acest domeniu. De asemenea, au fost create circa 3.500 de noi locuri de muncă în turism în cursul anului 2001, iar tendinta pentru anul 2002 este crescatoare.În ceea ce priveşte protecţia mediului, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului realizează politica în domeniu (conform Legii protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, responsabilitatea privind protecţia mediului revine acestei instituţii, precum şi agentiilor sale teritoriale). Printre unităţile aflate în subordinea, autoritatea sau coordonarea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului se numara: Administraţia Rezervatiei Biosferei „Delta Dunării”, inspectoratele judeţene de protecţia mediului, Compania Naţionala „Apele Române” – S.A., Administraţia Fondului pentru Mediu, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marina „Grigore Antipa”, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării”.În ceea ce priveşte societatea bazată pe cunoaştere, dinamismul sectorului comunicaţii şi tehnologia informatiei în ultimul deceniu (pe baza valorii indicelui de creştere a investiţiilor) îl plaseaza pe locul al doilea în economia românească, după activităţile financiare, bancare şi de asigurări (cu un indice de creştere de 25,5 ori mai mare faţă de anul 1990).Piaţa de servicii informatice a avut o creştere semnificativă în anul 2000, atingand 38 milioane dolari S.U.A., ceea ce reprezintă 10% din valoarea totală înregistrată de piaţa IT, valoare apropiată de media ţărilor din Europa Centrala şi de Est (12,3%). Datorită apariţiei noilor tehnologii şi a noilor paradigme ale societăţii informationale, acest segment de piaţa este foarte dinamic. În momentul actual în România activează circa 1.200 de societăţi de servicii informatice.Din cauza nivelului scăzut de salarizare, România se confrunta cu problema migratiei programatorilor. În vederea stimulării programatorilor pentru a se angaja în România, a fost emis Ordinul comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informatiei şi al ministrului finanţelor publice nr. 4.079/268/1.480/2001 privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator, care prevede scutirea de impozit pe venit pentru angajaţii persoanelor juridice al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator – programatori, absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ superior de specialitate.În ultimii 10 ani sectorul telecomunicatiilor a fost unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei, atragand între 30 şi 50% din totalul investiţiilor străine directe; sectorul privat are o pondere însemnată în ansamblul sectorului de comunicaţii în ceea ce priveşte capitalul social şi cifra de afaceri.Cifra de afaceri a pieţei este concentrata în proporţie de 70-75% în Bucureşti. În judeţe activitatea este concentrata în câteva mari firme, primele 10 societăţi din fiecare judeţ realizand mai mult de 50% din cifra de afaceri a judeţului, iar în Bucureşti primele 25 de societăţi realizează mai mult de 50% din cifra de afaceri a pieţei de servicii informatice.În sectorul servicii se constata următoarele tendinte:– conform prognozelor elaborate, se estimeaza ca economia românească va inregistra o creştere susţinută după redresarea începută în anul 2000;– ritmuri ridicate de creştere vor avea mai ales serviciile de transport şi comerţ, fiind direct condiţionate de creşterea volumului de activitate din industrie şi construcţii;– principalele modificări în structura populaţiei ocupate, preconizate pentru următorii ani, se referă la trecerea persoanelor disponibilizate din sectorul de stat în sectorul privat al întreprinderilor mici şi mijlocii, în special în sectorul serviciilor.            Evoluţia estimată a salariaţilor pe principalele ramuri                                                          – mii persoane –┌──────────────────────────────────────┬──────────┬──────┬────────┬─────────┐│ │ 2001 │ 2002 │ 2003 │ 2004 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│TOTAL, din care: │ 4550 │4590 │ 4625 │4660 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Agricultura │ 155,0 │ 160,0│ 167,0 │ 175,0 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Silvicultura │ 39,2 │ 40,3│ 42,5 │ 45,0 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Industrie │ 1893,0 │1897,2│ 1902,7 │1904,0 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Construcţii │ 318,5 │ 322,0│ 325,0 │ 326,0 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Comerţ │ 577,8 │ 590,0│ 592,0 │ 592,5 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Hoteluri şi restaurante │ 84,5 │ 85,0│ 87,0 │ 89,5 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Transport şi depozitare │ 259,0 │ 269,0│ 275,0 │ 279,5 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Posta şi telecomunicaţii │ 89,0 │ 90,0│ 90,8 │ 92,0 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Activităţi financiare, bancare, │ │ │ │ ││asigurări │ 61,0 │ 62,0│ 63,0 │ 67,0 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Tranzacţii imobiliare şi alte │ │ │ │ ││servicii │ 147,0 │ 149,0│ 151,0 │ 156,0 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Administraţie publică │ 135,0 │ 132,5│ 133,0 │ 133,5 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Învăţământ │ 413,0 │ 410,0│ 411,0 │ 413,0 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Sănătate şi asistenţa socială │ 273,0 │ 276,0│ 277,0 │ 277,0 │├──────────────────────────────────────┼──────────┼──────┼────────┼─────────┤│Celelalte ramuri │ 105,0 │ 107,0│ 108,0 │ 110,0 │└──────────────────────────────────────┴──────────┴──────┴────────┴─────────┘Sursa: Prognoza evoluţiei economiei româneşti în perioada 2001-2004, Ministerul Dezvoltării şi PrognozeiAceste date indica faptul ca întreprinderile mici şi mijlocii din sectorul serviciilor, turismul şi sectorul de servicii de transport de marfa şi de călători, sectorul de construcţii de locuinţe şi sectorul lucrărilor publice pot deveni o sursa importanţa pentru crearea de noi locuri de muncă.S-a creat cadrul legislativ favorabil stimulării infiintarii şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, prezentat la linia directoare 8.În prezent Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie derulează programul PHARE RO 9711 de creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii, program prezentat la linia directoare 8.În politica deschiderii pieţei serviciilor sunt prevăzute măsuri de privatizare a serviciilor de transport de marfa şi de călători. Dezvoltarea sectorului privat în transporturile rutiere de marfa şi de călători a condus la crearea de noi locuri de muncă. Externalizarea unor activităţi de reparaţii, de salubrizare a vagoanelor, de aprovizionare cu materiale, de vagon-restaurant, de vânzare a biletelor de călătorie la calea ferată şi de reparaţii şi întreţinere de drumuri creează posibilitatea dezvoltării şi modernizării acestor servicii şi, implicit, apariţia de noi locuri de muncă.Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei derulează o serie de proiecte cu cofinantare externa privind lucrări de reabilitare a unor drumuri naţionale, cai ferate, modernizarea de porturi şi aeroporturi, construcţii de locuinţe pentru tineret, care conduc la crearea de noi locuri de muncă.În cadrul Ministerului Dezvoltării şi Prognozei se derulează Programul PHARE 2000, care urmăreşte stimularea creării de locuri de muncă prin sprijinirea investiţiilor în domenii prioritare, cum ar fi: dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi dezvoltarea resurselor umane. Programul este prezentat la linia directoare 8. În cadrul componentei de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii au fost deja selectate în cursul anului 2001, fiind în curs de contractare, proiecte care vizează sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, prin realizarea de investiţii în activităţi directe de producţie, incluzând activităţi inovative, în dezvoltarea serviciilor, în activităţi de cercetare-dezvoltare, inovare şi transfer de noi tehnologii, în îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la informaţie, comunicare şi la serviciile de sprijinire a afacerilor.Obiective● Stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii şi a cooperaţiei:– punerea în aplicare, în integralitatea sa, a Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;– eliminarea barierelor birocratice care determina costuri suplimentare nejustificate la înfiinţarea şi în timpul funcţionarii întreprinderilor, prin:● clarificarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ;● reducerea barierelor administrative vizând, în principal, simplificarea procesului de obţinere de autorizaţii şi licenţe speciale, facilitarea accesului la utilitatile publice, simplificarea procedurilor de raportări şi evidente solicitate întreprinderilor mici şi mijlocii – trecerea la raportarea electronică;– îmbunătăţirea cadrului instituţional şi a dialogului public-privat care să asigure elaborarea şi implementarea unor politici şi măsuri coerente pentru stimularea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii prin:● dezvoltarea de acorduri între instituţiile publice implicate în dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, dar şi între organizaţiile de reprezentare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi instituţiile publice;● dezvoltarea de acorduri bilaterale între Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie şi instituţiile publice similare din alte tari;● promovarea cooperării dintre întreprinderile mici şi mijlocii din România şi cele din regiunile limitrofe (cum ar fi cele din zona Balcanilor);● susţinerea activităţilor de lobby cu impact asupra dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii;– îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la finanţare;– susţinerea ofertei de spaţii şi facilităţi de producţie prin iniţiative realizate în parteneriat cu sectorul privat, cum sunt incubatoarele de afaceri, centrele de inovare şi parcurile tehnologice;● Privatizarea turismului; diversificarea serviciilor turistice:– dezvoltarea şi modernizarea bazei turistice prin: realizarea proiectelor care pun în valoare turistica elementele patrimoniului naţional, obiective şi evenimente culturale şi spirituale româneşti; modernizarea dotărilor de agrement din staţiunile turistice, dezvoltarea de noi staţiuni montane pentru practicarea sporturilor de iarna, crearea de zone turistice speciale (Litoral, Delta Dunării etc.);● Protecţia mediului:– descentralizarea sistemului instituţional, introducerea şi utilizarea instrumentelor pentru protecţia mediului;– asigurarea resurselor de apa de buna calitate pentru populaţie şi a necesarului pentru activitatea economică;– declanşarea unui proces investitional pentru executarea lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase;– dezvoltarea şi buna administrare a reţelei naţionale de arii protejate, în acord cu strategiile, politicile şi practicile puse în aplicare la nivel european şi internaţional;– apărarea împotriva calamităţilor naturale şi a accidentelor, precum şi sporirea capacităţii de prevenire, control şi intervenţie, prin realizarea unui sistem perfectionat de monitorizare integrată a factorilor de mediu;– aplicarea ferma a legislaţiei de mediu şi adoptarea sistemului de norme, standarde şi reglementări compatibile cu exigenţele Uniunii Europene;– realizarea programului de gestiune a deşeurilor urbane şi industriale, de reciclare şi refolosire a produselor şi materialelor;● Refacerea infrastructurii şi modernizarea transporturilor● Comunicaţii şi tehnologia informatiei:– promovarea şi susţinerea unei pieţe deschise şi concurentiale pentru servicii de comunicaţii şi informatica, care să poată asigura prestaţii de calitate la tarife avantajoase;– micşorarea decalajului tehnologic şi eliminarea decalajului legislativ faţă de Comunitatea Europeană prin dezvoltarea de tehnologii şi servicii noi, astfel încât consumatorii şi operatorii sa beneficieze de un tratament omogen, nediscriminatoriu şi concurential.Măsuri– Adoptarea unui act normativ care anulează taxele de brevetare, licentiere şi clasificare a structurilor turistice, în vederea eliminării barierelor de ordin administrativ la înfiinţarea de noi societăţi în domeniul turismuluiInstituţia responsabilă: Ministerul Turismului– Înfiinţarea şi dezvoltarea de incubatoare de afaceri şi de centre de inovare pilot, ce au ca scop acordarea de sprijin financiar nerambursabil pentru a acoperi parţial costurile de înfiinţare şi funcţionare ale incubatoarelor de afaceri, pentru a permite înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii noi şi de succes care să contribuie la dezvoltarea economică şi socialăInstituţia responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi CooperatieTermen: trimestrul II 2003– Implementarea Programului PHARE 2001 – componenta "Coeziune economică şi socială"; programul continua activitatea de stimulare a creării de noi locuri de muncă în 11 zone-ţinta, alese pentru problemele lor grave datorate restructurării industriale, dar care au potenţial de dezvoltare; în acest scop sunt prevăzute acordarea de granturi pentru pornirea afacerilor şi pentru întreprinderi recent înfiinţate şi scheme de consiliere a întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru a furniza patronilor şi lucrătorilor cele mai noi cunoştinţe tehnologice şi de management. Granturile vor fi acordate întreprinderilor mici şi mijlocii care promovează tehnologii ecologice, cu activităţi care respecta calitatea mediului. Va fi acordat sprijinul pentru realizarea de investiţii din domeniul cercetării-dezvoltării, inovatiei, transferului de tehnologie, tehnologiei IT. Vor fi sprijinite investiţiile necesare întreprinderilor mici şi mijlocii pentru a obţine certificatele care atesta standarde internaţionale de calitate. Obţinerea certificatului de calitate este o cerinţa expresă pentru întreprinderile finanţate, scopul final fiind asigurarea competitivitatii întreprinderii.Instituţia responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi Prognozei– Implementarea proiectului "Tehnologia secolului XXI", care va sprijini agenţii economici din cadrul zonelor cu potenţial tehnologic şi de cercetare, în vederea utilizării tehnologiilor moderne în conformitate cu progresul tehnologic şi informaţional. De acestea vor beneficia în mod direct 7 agenţi economici şi alţi 50 în mod indirect.Instituţia responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi PrognozeiTermen: proiectul este multianual, având o perioadă de desfăşurare până în anul 2005.– Implementarea proiectului "Turism interregional"; se prevede crearea a 1.000 de locuri de muncăInstituţia responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi PrognozeiTermen: proiectul este multianual, având o perioadă de desfăşurare până în anul 2005– Implementarea proiectului "Parcuri industriale"; se prevede crearea a circa 1.000 de locuri de muncă. Activităţile stimulate vor fi cele care angajează cu prioritate personal cu înaltă calificare, prin care se vor crea noi profesii. Vor fi sprijinite întreprinderile mici şi mijlocii, în vederea introducerii în fabricaţie a rezultatelor cercetării şi inovariiInstituţia responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi PrognozeiTermen: proiectul este multianual, având o perioadă de desfăşurare până în anul 2005.– Implementarea proiectului "Europa" – înfiinţarea unei noi staţiuni pe Litoral, de nivel european, cu 10.000 de noi locuri de cazare, şi crearea a 8.000-9.000 de noi locuri de muncăInstituţia responsabilă: Ministerul Turismului– Implementarea proiectului "Dracula-parc" – construirea unui parc de distracţii în zona Sighisoara – se preconizeaza crearea a 3.000 de noi locuri de muncăInstituţia responsabilă: Ministerul Turismului– Implementarea proiectului "Superski" – dezvoltarea turismului pentru domeniul schi (zona Predeal, Azuga, Pestera) – se preconizeaza crearea a 500 de noi locuri de muncăInstituţia responsabilă: Ministerul Turismului– Implementarea proiectului "Water Land" – proiectarea şi construirea unor zone de agrement nautic, jocuri pe apa – se preconizeaza crearea a 500 de noi locuri de muncăInstituţia responsabilă: Ministerul Turismului– Realizarea lucrărilor de realimentare cu apa a localităţilor urbane şi rurale, inclusiv prin reabilitarea statiilor de tratare a apei pentru municipiile Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Constanta, Ploiesti, Braşov, Cluj-Napoca, Oradea, Baia Mare şi BacauInstituţia responsabilă: Ministerul Apelor şi Protecţiei MediuluiTermen: anul 2004– Continuarea lucrărilor de regularizare, acumulare şi amenajare a bazinelor hidrograficeInstituţia responsabilă: Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului– Apărarea împotriva inundaţiilor şi fenomenelor meteorologice periculoase prin lucrări de regularizare a cursurilor de apaInstituţia responsabilă: Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului– Elaborarea unui proiect de act normativ privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, a parcurilor naţionale şi naturale şi constituirea administraţiilor acestora – se preconizeaza crearea a circa 200 de locuri de muncăInstituţia responsabilă: Ministerul Apelor şi Protecţiei MediuluiTermen: anul 2003– Înfiinţarea Administraţiei Fondului pentru Mediu, în vederea sustinerii şi realizării cu prioritate a proiectelor cuprinse în Planul naţional de acţiune pentru mediu, în conformitate cu normele şi standardele de mediu în vigoare. Se vor crea 31 de locuri de muncă.Instituţia responsabilă: Ministerul Apelor şi Protecţiei MediuluiTermen: anul 2003– Înfiinţarea Gărzii de Mediu, aparat specializat cu atribuţii de supraveghere a mediului, prevenire şi sancţionare a contravenţiilor, precum şi de sesizare a organelor de urmărire penală în cazul infracţiunilor săvârşite în acest domeniu, ca urmare a activităţii desfăşurate de persoane fizice şi juridice, pe teritoriul tarii; se preconizeaza crearea a circa 300 de noi locuri de muncă.Instituţia responsabilă: Ministerul Apelor şi Protecţiei MediuluiTermen: anul 2003– Implementarea unor proiecte privind dezvoltarea infrastructurii portuare şi de cai navigabile, printre care se numara: Proiectul de apărări de maluri pe Canalul Sulina – cuprinde un volum mare de lucrări de construcţii hidrotehnice şi vor fi necesare dezvoltarea societăţilor de construcţii hidrotehnice din zona şi, implicit, crearea de noi locuri de muncă în domeniul de construcţii hidrotehnice, dragaj şi construcţii civile. Oferta de locuri de muncă va aparea, ca atare, într-o zona izolata şi defavorizată – Delta Dunării; îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe sectorul Dunării cuprins între Brăila şi Calarasi, proiect care va conduce la crearea de noi locuri de muncăInstituţia responsabilă: Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi LocuinţeiTermen: anul 2005– Implementarea unor proiecte cu cofinantare externa nerambursabilă şi rambursabila pentru reabilitarea unor drumuri naţionale, reconstructii de poduri, care pot contribui la crearea de noi locuri de muncă, în special pentru muncitorii calificaţi şi necalificatiInstituţia responsabilă: Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi LocuinţeiTermen: anul 2004.Linia directoare 11 – Acţiuni locale şi regionale pentru ocuparea forţei de muncăStatele membre:– vor lua în considerare, acolo unde este cazul, în politica lor generală de ocupare a forţei de muncă, dimensiunea dezvoltării regionale;– vor incuraja autorităţile locale şi regionale sa elaboreze strategii pentru ocupare în scopul de a exploata pe deplin posibilităţile oferite de nivelurile locale pentru crearea de locuri de muncă;– vor promova parteneriatele între toţi actorii implicaţi, inclusiv cu partenerii sociali, în implemetarea strategiilor de la nivel local;– vor promova măsuri pentru a incuraja dezvoltarea competitivă şi capacitatea economiei sociale de a crea locuri de muncă – mai ales pentru asigurarea de bunuri şi servicii vizând nevoile încă nesatisfacute de piaţa – şi vor examina orice obstacole care ar putea sa stea în calea realizării unor astfel de măsuri, în scopul reducerii lor;– vor întări rolul serviciilor publice din domeniul ocupării forţei de muncă, de la toate nivelurile, în identificarea oportunitatilor locale de ocupare a forţei de muncă şi în îmbunătăţirea funcţionarii pieţelor locale ale forţei de muncă.Situaţia actualaÎn România gradul de ocupare a populaţiei nu este identic pe întregul teritoriu, existând diferenţe de la o regiune la alta în ceea ce priveşte nivelul acestui indicator. În regiunile nord-est şi sud-est gradul de ocupare a populaţiei este mai mic în comparatie cu regiunile centru şi nord-vest, unde gradul de ocupare este mai mare.Tabelul de mai jos prezintă diferenţele dintre regiuni în ceea ce priveşte gradul de ocupare a populaţiei, ilustrand în acelaşi timp dinamica diferenţiată a ocupării populaţiei, strâns legată de dinamica economică a regiunilor.                      Rata de ocupare a populaţiei totale                          – persoane ocupate/1.000 locuitori –┌──────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┬─────┬───────┬─────┐│ Regiunea │ N-E │ S-E │ Sud │ S-V │ Vest │ N-V │ Centru│ BI │├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┼─────┼───────┼─────┤│ 1999 │ 362 │ 366 │ 373 │ 398 │ 382 │ 403 │ 401 │ 316 │├──────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┼─────┼───────┼─────┤│ 2000 │ 366 │ 371 │ 372 │ 396 │ 406 │ 412 │ 403 │ 368 │└──────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┴─────┴───────┴─────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica.În politica generală de ocupare a forţei de muncă România ia în considerare dimensiunea dezvoltării regionale. Sunt încurajate autorităţile locale şi regionale sa elaboreze programe pentru ocupare, în scopul exploatării posibilităţilor oferite pentru crearea de locuri de muncă la nivel local. Cadrul legal pentru aceasta activitate îl constituie Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România şi Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.Pe baza Planului naţional de dezvoltare preliminar pentru perioada 2000-2005 Ministerul Dezvoltării şi Prognozei derulează programe de dezvoltare finanţate fie din fonduri nerambursabile, provenind de la Comisia Europeană, fie de la bugetul de stat, prin care se pot crea oportunitati de ocupare a forţei de muncă sau se poate asigura dezvoltarea resurselor umane. Aceste programe se adresează în principal regiunilor, judeţelor sau zonelor care au probleme de dezvoltare şi au ca principal obiectiv sprijinirea investiţiilor pentru creşterea capacităţii de creare de locuri de muncă şi de dezvoltare a resurselor umane prin măsuri de sprijinire a creării sau dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, finanţarea dezvoltării infrastructurii etc.Accesul la aceste fonduri se face pe baze competitionale, prin participarea initiatorilor de proiecte – agenţi privati sau publici – la licitaţii, unul dintre criteriile de selecţie a proiectelor fiind contribuţia la satisfacerea unor prioritati de dezvoltare locală sau regionala prevăzute în planurile regionale de dezvoltare.În perioada 1998-2001 s-au derulat următoarele programe cu destinaţie regionala sau locală:a) programe pentru zonele defavorizate, finanţate din bugetul de stat şi din fondul special la dispoziţia Guvernului. În cadrul acestui program s-au derulat următoarele subprograme: … ● "Dezvoltarea afacerilor", pentru care s-a alocat suma de 70 miliarde lei. Acest program a sprijinit societăţile comerciale cu capital privat integral românesc care îşi desfăşoară activitatea în interiorul unei zone defavorizate;● "Sprijinirea investiţiilor", în valoare de 66 miliarde lei;● "Sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural", prin care s-au acordat ajutoare pentru achiziţionarea de maşini, utilaje, instalaţii sau echipamente pentru activităţi productive agricole sau de servicii specifice;b) programe pentru regiuni prioritare, finanţate din fonduri PHARE nerambursabile de la Comisia Europeană şi din Fondul naţional pentru dezvoltare regionala: … ● În perioada 2000-2001 s-au finanţat investiţii din fonduri nerambursabile, prin Programul PHARE 1998 – RO 9807.01 "Sprijinirea dezvoltării regionale", în trei domenii: iniţiative locale de dezvoltare, turism şi dezvoltarea resurselor umane.Investiţiile din cadrul acestui program s-au concretizat în 1.091 de proiecte propuse de agenţi publici şi privati din toate regiunile de dezvoltare, prin care s-au creat peste 10.000 de locuri de muncă.● În cursul anului 2001 a fost lansat Programul PHARE 2000 – RO 0007.02 "Dezvoltarea regionala – investiţii în priorităţile din Planul naţional de dezvoltare". Implementarea acestui program se va face începând cu anul 2002. Acesta este primul program care se realizează respectându-se principiul programării, specific fondurilor structurale, având ca fundamentare Planul naţional de dezvoltare (PND). Scopul acestui program este sprijinirea Guvernului României în implementarea unei politici de dezvoltare regionala integrată, în acord cu strategia de coeziune economică şi socială adoptată în contextul procesului de preaderare. Priorităţile programului au în vedere: dezvoltarea resurselor umane; asistenţa pentru întreprinderile mici şi mijlocii; dezvoltarea infrastructurii locale şi regionale. Sprijinul întreprinderilor mici şi mijlocii se face printr-o schema de granturi şi printr-o linie de credit pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care se implementeaza în cursul anului 2002. Ca urmare a implementarii acestor proiecte va creşte gradul de ocupare în zonele respective.La nivel judeţean se elaborează anual programe de dezvoltare economico-socială. Consiliile judeţene şi consiliile locale de la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor, formate din reprezentanţi aleşi de colectivitatile locale, au ca atribuţie elaborarea, aprobarea şi adoptarea de strategii şi programe de dezvoltare economico-socială judeţene şi locale.În România Guvernul promovează parteneriatele între toţi actorii implicaţi, inclusiv cu partenerii sociali, în implementarea strategiilor de la nivel local.Elaborarea planurilor regionale de dezvoltare, întocmite de regiunile de dezvoltare, precum şi elaborarea Planului naţional de dezvoltare s-au realizat prin consultarea şi participarea instituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale care au competente în domeniile abordate, prin dialog cu reprezentanţi ai instituţiilor de cercetare, prin consultări cu reprezentanţi ai partenerilor sociali.O alta structura de parteneriat, cu o funcţionalitate pe un domeniu specific, o reprezintă consortiile regionale, constituite la începutul anului 2002 în fiecare dintre cele 8 regiuni de dezvoltare, ca structura consultativa a Consiliului pentru Dezvoltare Regionala, în vederea implementarii priorităţii din PND 2000-2002 referitoare la dezvoltarea resurselor umane. Aceasta prioritate vizează activitatea de formare profesională – învăţământul profesional şi tehnic (a se vedea şi linia directoare 1, Programul PHARE 2001 – RO 0108 "Coeziune economică şi socială") care se realizează cu fonduri nerambursabile din Programul PHARE 2001. Consortiile regionale sunt constituite din reprezentanţi ai inspectoratelor şcolare din judeţele componente ale regiunii, ai agentiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă, ai agentiilor pentru dezvoltare regionala etc. Rolul acestor consortii este de a identifica necesarul de calificări profesionale în funcţie de cerinţele regionale şi sa ajute la întocmirea programelor şcolare pentru calificarile cerute, precum şi la selecţia şcolilor care vor beneficia de finanţare a investiţiilor din fondurile nerambursabile prevăzute în PND.În acelaşi spirit al parteneriatului necesar în elaborarea şi implementarea politicii pieţei forţei de muncă la nivelul judeţelor, conform Legii nr. 145/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocupare şi Formare Profesională, la nivelul agentiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă se vor constitui şi vor funcţiona, începând cu a doua parte a anului 2002, consilii consultative formate din 15 membri, reprezentând autorităţile publice locale, organizaţiile sindicale şi patronale.Prin Legea nr. 76/2002 sunt prevăzute măsuri active pentru stimularea ocupării forţei de muncă, suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Astfel, pot fi subvenţionate mai multe categorii de servicii, printre care:– servicii publice de refacere şi întreţinere a infrastructurii, de ecologizare şi de realizare a unor lucrări edilitare, organizate de autorităţile publice locale, de firme private sau organizaţii neguvernamentale, cu avizul administraţiei publice locale, în funcţie de necesităţile şi de cerinţele înregistrate la momentul respectiv;– servicii care cuprind activităţi de îngrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, organizate de autorităţile publice locale, organizaţii neguvernamentale şi alte organisme, în condiţiile legii.Aceste servicii se derulează în cadrul programelor care au ca scop ocuparea temporară a forţei de muncă din rândul şomerilor pentru executarea de lucrări şi activităţi de interes pentru comunitatile locale.Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă colaborează, pentru subvenţionarea serviciilor menţionate mai sus, cu organele administraţiei publice locale, respectiv cu consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi cu consiliile judeţene şi, după caz, cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi publice deliberative, respectiv primarul sau primarul general al Capitalei, ca autoritate executivă.Finanţarea acestor tipuri de servicii se face în parteneriat, respectiv din bugetul asigurărilor pentru şomaj în proporţie de 70%, prin agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene sau a municipiului Bucureşti, precum şi din bugetul angajatorilor sau al comunităţii locale respective.Programele de ocupare temporară a forţei de muncă din rândul şomerilor se întocmesc anual de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene sau a municipiului Bucureşti şi se prezintă spre aprobare consiliilor locale comunale, orăşeneşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi consiliilor judeţene, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Aceste programe cuprind numărul minim de locuri de muncă ce pot fi subvenţionate pe o perioadă de maximum 12 luni.O dată cu aprobarea programelor de ocupare de către autorităţile publice se împuterniceşte primarul sau, după caz, preşedintele consiliului judeţean sa repartizeze, în limita numărului de persoane prevăzut în programele de ocupare, locurile de muncă subvenţionate, pe lucrări şi activităţi de interes pentru comunitatea locală respectiva, şi le atribuie celor care organizează acest tip de servicii. După aprobarea data pentru repartizarea numărului de locuri de muncă subvenţionate angajatorilor care organizează acest tip de servicii, primarul sau, după caz, preşedintele consiliului judeţean, respectiv primarul general al Capitalei, solicita subvenţionarea acestor locuri de muncă.Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale derulează proiectul "Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială" finanţat dintr-un împrumut acordat de Banca Mondială şi din bugetul pentru asigurările pentru şomaj. În cadrul acestui proiect se derulează Programul de redistribuire a forţei de muncă (PRFM), prin care se oferă o gama larga de servicii active pentru a asista persoanele afectate de restructurarile economice, printre care sunt cuprinse şi serviciile de angajare temporară în interesul comunităţii. Conform criteriilor cuprinse în proiect, constituie servicii eligibile: ecologizarea mediului, proiecte de infrastructura, asistenţa şi sprijin pentru instituţii sociale (de exemplu: şcoli, aziluri de bătrâni, spitale). Autorităţile locale sunt implicate în aprobarea proiectelor. Serviciile trebuie să fie implementate de organizaţii neguvernamentale sau firme private, selectate prin licitaţie publică. Pentru ca toate serviciile sa reflecte caracteristicile proiectului, fiecare agenţie judeteana elaborează un plan anual al serviciilor PRFM pentru judeţul respectiv, pe baza cerinţelor locale rezultate din:– corelarea cerinţelor locale cu cele naţionale stipulate în Strategia naţionala de ocupare a forţei de muncă;– chestionarele aplicate persoanelor disponibilizate în timpul serviciilor de preconcediere; serviciile de preconcediere se acordă persoanelor care urmează să fie disponibilizate în cazul unor restructurari ale activităţii care conduc la modificări substanţiale ale numărului şi structurii profesionale a personalului şi, la cerere, persoanelor amenintate cu riscul de a deveni şomeri;– solicitarile partenerilor sociali;– informaţiile privind planul local de acţiune identificat în procesul de analiza al dezvoltării economice locale.Obiective pentru anul 2002:1. diminuarea decalajelor de dezvoltare a regiunilor şi zonelor tarii, întărirea capacităţii competitive a fiecărei regiuni, în concordanta cu obiectivele Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala (punerea în valoare a punctelor forte ale României şi transformarea lor în avantaje competitive; concentrarea eforturilor de dezvoltare pe industrie, servicii, turism; stimularea procesului investitional privat şi public);2. întărirea rolului serviciilor publice din domeniul ocupării forţei de muncă, de la toate nivelurile, în identificarea oportunitatilor locale de ocupare a forţei de muncă şi în îmbunătăţirea funcţionarii pieţelor locale ale forţei de muncă.Măsuri – obiectivul 1:1. Sprijinirea, prin fonduri nerambursabile de la bugetul de stat, a investiţiilor realizate de întreprinzătorii privati pentru achiziţionarea de maşini, utilaje, echipamente, în conformitate cu programele prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.116/2001 privind aprobarea structurii, indicatorilor şi fondurilor aferente programelor care se experimenteaza şi se finanţează din bugetul Ministerului Dezvoltării şi Prognozei.Toate aceste programe sunt multianuale, având o perioadă de desfăşurare până în anul 2005. Acestea sunt în pregătire, urmând să fie aprobate procedurile de implementare şi lansate în cursul anului 2002, fiind de trei tipuri: aplicabile pe teritoriul unor judeţe, al unor regiuni sau cu caracter orizontal, sprijinind activităţi de interes oriunde se întrunesc condiţiile programului. Valoarea sprijinului financiar nerambursabil este între 0,5 şi 10 miliarde lei pe proiect. ┌──────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────┐ │ Programul │Număr de locuri de muncă │ │ │ create direct │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │ 1. Dezvoltarea regiunii Nord-Est │ 1.000 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │ 2. Dezvoltarea judeţului Hunedoara │ 1.000 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │ 3. Dezvoltarea judeţului Alba │ 500 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │ 4. Dezvoltarea judeţului Tulcea │ 500 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │ 5. Dezvoltarea judeţului Giurgiu │ 500 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │ 6. Dezvoltarea judeţului Caraş-Severin │ 500 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │ 7. Turism interregional │ 1.000 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │ 8. Tehnologia secolului XXI │ Agenţi economici – 50 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │ 9. Centre multifunctionale │ Număr minim de │ │ │ centre finanţate – 3 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │10. Parcuri industriale │ 1.000 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │11. Avantaje │ Număr de beneficiari – 8 │ ├──────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤ │12. Investiţii strategice în regiunea Nord-Est│ Număr de societăţi comerciale│ │ │ beneficiare – 5 │ └──────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────┘Instituţii responsabile: Ministerul Dezvoltării şi Prognozei şi agenţiile pentru dezvoltare regionala.2. Implementarea Programului PHARE 2001 – RO0108 "Coeziune economică şi socială". Acest program se bazează pe priorităţile identificate în Planul naţional de dezvoltare şi are următoarele componente: asistenţa pentru întreprinderile mici şi mijlocii, cu o sumă de 15 milioane euro; modernizarea şcolilor tehnice şi profesionale (TVET, a se vedea şi liniile directoare 1 şi 10) cu 16 milioane euro în primul plan de implementare; schema de investiţii în servicii sociale, cu 12 milioane euro, având doua măsuri – investiţii pentru servicii comunitare pentru grupuri vulnerabile, de 11 milioane euro, şi asistenţa tehnica pentru evaluarea nevoilor de instruire pentru tineri şi şomeri, de 1 milion euro; proiecte de infrastructura regionala şi urbana, de 34 milioane euro. Pentru toate aceste componente ale programului sunt în pregătire procedurile necesare lansării lor.Instituţia responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi Prognozei3. Implementarea a doua programe speciale în anul 2002 în cadrul "Programului naţional pentru creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă" al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă:– "Programul 180" – program ce se va implementa în 140 de localităţi din zonele declarate defavorizate în conformitate cu Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/1998 şi în 40 de localităţi din zonele industriale şi monoindustriale;– "Programul Valea Jiului" – program destinat creşterii ocupării forţei de muncă şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţa din bazinul minier al Vaii Jiului.Prin programele de acţiuni pentru ocuparea forţei de muncă pentru localităţile rurale şi localităţile defavorizate propuse de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă sunt estimate a fi ocupate peste 37.000 persoane, prin următoarele tipuri de măsuri active urmărindu-se creşterea gradului de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de MuncăMăsuri – obiectivul 2:1. Elaborarea şi aprobarea cadrului legislativ pentru acreditarea furnizorilor de servicii care vor derula măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncăInstituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale2. Înfiinţarea şi funcţionarea consiliilor consultative ale agentiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncăInstituţii responsabile: Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, autorităţile locale, asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale reprezentative la nivel judeţean.Linia directoare 12 – Reforme fiscale pentru ocupare şi formare profesională● Fiecare stat membru va stabili un obiectiv, dacă este nevoie, prin luarea în considerare a nivelului prezent, pentru reducerea treptata a poverii generale a impozitelor şi, acolo unde este cazul, va stabili un obiectiv de reducere treptata a presiunii fiscale asupra forţei de muncă, în special pentru forta de muncă relativ necalificată şi cu salarii mici.● Astfel de reforme ar trebui efectuate fără a se periclita redresarea finanţelor publice sau durabilitatea pe termen lung a sistemelor de securitate socială.● Va oferi stimulente şi va îndepărta barierele fiscale din calea investiţiilor în resursele umane.● Va examina oportunitatea utilizării de resurse alternative a venitului din impozite, printre altele pe energie şi emisiile poluante, ţinând seama de tendintele curente de pe piaţa, mai ales de pe pieţele petrolului.Situaţia actualaCosturile nesalariale ale forţei de muncă sunt relativ mari în România din cauza impozitelor mari pe salarii şi a contribuţiilor pentru asigurări sociale.Aceasta situaţie ingreuneaza crearea de locuri de muncă şi încurajează economia subterana, munca fără forme legale.În cadrul reformei sistemului fiscal, începută din ianuarie 2000, un moment de referinţa l-a constituit introducerea impozitului pe venitul persoanelor fizice în sistem global, inlocuind sistemul cedular de impunere.Noul sistem este mai accesibil tuturor categoriilor de contribuabili şi permite o administrare optima de către organele fiscale a acestui impozit. De asemenea, s-a avut în vedere şi situaţia economico-socială din perioada respectiva, ceea ce a condus la modificări semnificative în ceea ce priveşte costul vieţii, gradul de utilizare a forţei de muncă, evoluţia fenomenului inflationist, structura economiei şi a proprietăţii, fluctuatia volumului activităţilor, nivelul relativ redus al veniturilor pentru marea masa a subiectilor impozabili.Pornindu-se de la aceste realitati, respectându-se principiul justetei fiscale şi al echităţii sociale, s-a creat posibilitatea acordării de:a) deduceri personale de baza acordate contribuabililor; … b) deduceri suplimentare, acordate contribuabililor soţ, sotie, copii sau alţi membri de familie aflaţi în întreţinere; … c) deduceri personale suplimentare, acordate contribuabilului în funcţie de situaţia proprie sau a persoanelor aflate în întreţinere, invalizi, persoane cu handicap; … d) deduceri pentru angajaţi, în vederea stabilirii venitului net din venitul brut: … – contribuţiile la asigurările pentru şomaj, pentru asigurările sociale de sănătate, contribuţiile individuale de asigurări sociale;– o cota de 15% din deducerea personală de baza acordată cu titlu de cheltuiala profesională o dată cu deducerea personală de baza la acelaşi loc de muncă.Pentru aceasta modalitate de calcul a sarcinii fiscale s-a realizat personalizarea impozitului în funcţie de situaţia proprie a fiecărui contribuabil.Aceste deduceri personale se acordă pornindu-se de la necesitatea reducerii presiunii fiscale asupra populaţiei, ţinându-se seama de constrangerile bugetare şi de evoluţia indicatorilor macroeconomici.Cotele progresive de impunere pe transe de venit impozabil, aplicabile veniturilor realizate de persoanele fizice supuse procedurii de globalizare, sunt cuprinse, începând cu 1 ianuarie 2000, între 18% şi 40%, iar cota medie de impozitare este de 24%.Baremul de impunere este aşezat pe transe de venit cu cote progresive şi acestea se actualizează în funcţie de evoluţia inflaţiei.Sistemul actual de impozitare tine seama de situaţia socială a contribuabililor, de puterea lor contributiva, suplimentandu-se cu elementele de protecţie socială pentru situaţiile de handicap şi de invaliditate.Potrivit legislaţiei în vigoare, în prezent exista o serie de facilităţi fiscale care stimuleaza crearea de noi locuri de muncă, indiferent de starea socială a persoanelor angajate, cum sunt:– reducerea impozitului pe profit în proporţie de 20% pentru persoanele juridice care se încadrează în prevederile Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care creează noi locuri de muncă şi asigura creşterea numărului mediu scriptic anual cu cel puţin 10% faţă de anul financiar precedent;– reducerea impozitului pe venit în proporţie de 20% pentru persoanele juridice care se încadrează în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microintreprinderilor care creează noi locuri de muncă şi asigura creşterea numărului mediu scriptic anual cu cel puţin 10% faţă de anul financiar precedent;– scutirea de plată impozitului pe salariu pentru creatorii de programe care lucrează în industria de software, potrivit Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 94/2001.De asemenea, sunt în vigoare şi alte reglementări care au ca efect stimularea, în mod indirect, a creării de locuri de muncă şi reducerea ratei somajului:– scutirea de la plata impozitului pe profit pentru activităţile desfăşurate în zonele libere, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere;– scutirea de la plata impozitului pe profit pentru investiţiile nou-create în zonele declarate defavorizate, conform prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;– deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor efectuate pentru investiţii, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Muntii Apuseni şi în Rezervatia Biosferei „Delta Dunării”, republicată.Ponderea veniturilor totale în produsul intern brut a fost pentru anul 2001 de 32,7% faţă de 31,5% în anul 2000, creştere determinata nu de majorarea cotelor de impozitare, ci de măsurile ce au fost luate pentru îmbunătăţirea gradului de colectare a obligaţiilor curente şi restante la bugetul de stat.Începând cu anul 1999 prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 2/1999 privind modificarea şi completarea Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, modificat şi completat prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, contribuţia pentru asigurări sociale suportată de angajator a crescut în cadrul fiecărei grupe de muncă cu 7% şi cu 2% în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice.În baza aceleiaşi reglementări, în perioada 1 februarie 1999-31 martie 2001 persoanele juridice au beneficiat de unele facilităţi prin reducerea cu 7% a sumei datorate prin aplicarea cotelor prevăzute de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 2/1999, dacă contribuţia pentru asigurări sociale se achită la termen, şi de reduceri cu 4%, 5% sau 6% a sumei datorate prin aplicarea cotelor prevăzute de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 2/1999, pentru situaţiile în care se creează noi locuri de muncă.Contribuţia pentru pensia suplimentară a fost de 3%, indiferent de grupa de vârsta, în perioada 1 ianuarie 199031 decembrie 1998. Prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 31/1998 privind unificarea fondurilor componente ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi a celor pentru plata pensiilor cuvenite asiguraţilor din unităţile cu atribuţii în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, cota de contribuţie pentru pensia suplimentară creşte de la 3% la 5%.O dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, contribuţia pentru asigurări sociale creşte în ansamblu cu 5% la nivelul fiecărei grupe faţă de perioada 1 februarie 1999-31 martie 2000.Pe de altă parte, se produce o relaxare a poverii asigurărilor sociale din punct de vedere al contribuţiei angajatorului, o parte din aceasta fiind preluată de angajat.Aceasta relaxare se reflecta în scăderea contribuţiei angajatorului la asigurări sociale, în funcţie de condiţiile de muncă, astfel:– condiţii normale de muncă, de la 30% la 23,33%;– condiţii deosebite de muncă, de la 35% la 28,33%;– condiţii speciale de muncă, de la 40% la 33,33%.Contribuţia individuală la asigurări sociale a angajatului este de 11,67%, indiferent de condiţiile de muncă.Începând cu data de 1 aprilie 2001 cotele de contribuţie de asigurări sociale se aproba anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.Obiective:● simplificarea sistemului de impozite şi de colectare a acestora, în sensul stimulării muncii;● respectarea principiului egalităţii între contribuabili prin eliminarea treptata a preferintelor de impozitare şi prin reducerea corespunzătoare a poverii impozitelor, în toate actele normative ce cuprind reglementări fiscale;● armonizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană în domeniul impozitării;● creşterea gradului de conformare a contribuabililor prin dezvoltarea plăţilor voluntare, prin măsuri fiscale flexibile pentru depăşirea unor situaţii temporare de insolvabilitate;● reducerea impozitului pe salariu pentru ţinerii absolvenţi ai învăţământului superior, în scopul creşterii gradului de ocupare.Măsuri1. Adoptarea Legii nr. 375/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, în care se prevăd deducerea cheltuielilor efectuate de către angajatori pentru formarea profesională a salariaţilor, din impozitul pe profit sau impozitul pe venit, şi scutirea de plată TVA a furnizorilor de formare profesională autorizaţi, pentru veniturile obţinute în urma activităţilor de formare profesională.Instituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale2. Promovarea unui nivel mai ridicat al salariului minim pe economie, ca element de referinţa în întregul sistem salarial, pentru a stimula procesul de motivare a muncii. Aceasta măsura este în atenţia Guvernului şi va fi luată în paralel cu acţiuni de micşorare a costurilor unui loc de muncă, în scopul creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă.Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Finanţelor Publice3. Facilităţi acordate angajatorilor care încadrează în munca persoane din rândul şomerilor, pe care le menţin în activitate pe o perioadă de cel puţin 6 luni de la data angajării. Aceştia beneficiază de reducerea sumei reprezentând contribuţia de 5% datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj, care se acordă începând din anul fiscal următor, pentru o perioadă de 6 luni, şi consta în diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat în numărul mediu scriptic de personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv. Aceasta măsura se aplică în baza Legii nr. 76/2002.Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă3.3. Pilonul III – Promovarea capacităţii de adaptare a întreprinderilor şi a angajaţilor acestoraÎn România a fost creat cadrul legislativ şi instituţional necesar dezvoltării parteneriatului social, reprezentanţii asociaţiilor patronale şi ai organizaţiilor sindicale fiind implicaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor din domeniul ocupării forţei de muncă.Parteneriatele se dezvolta atât la nivel naţional, prin încheierea unor acorduri tripartite, cat şi la nivel regional şi local, prin implicarea activa a organelor regionale şi locale, a organizaţiilor societăţii civile, care oferă servicii mai apropiate de cetăţeni şi sunt mai bine adaptate nevoilor specifice ale comunităţilor.Deoarece în aceasta etapa economia României trebuie să se adapteze în toate sectoarele de activitate pentru a deveni competitivă, parteneriatul social devine o modalitate eficienta de a asigura modernizarea şi diversificarea activităţii în întreprinderi.În acest sens au fost înfiinţate şi funcţionează următoarele instituţii:1. Consiliul Economic şi Social (CES), organism tripartit, autonom, de interes public, constituit în scopul realizării dialogului social dintre Guvern, sindicate şi patronate şi al asigurării climatului de pace socială.2. Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, instituţie cu conducere tripartita care are ca atribuţie principala implementarea politicii de ocupare a forţei de muncă, precum şi a celei de protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.3. Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA), autoritate administrativă autonomă, organizată în sistem tripartit, cu rol consultativ în promovarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor.Atât în anul 2001, cat şi în anul 2002 s-au încheiat acorduri sociale între Guvern şi partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional, în scopul asigurării păcii sociale necesare realizării reformelor economice.Un rol important în dezvoltarea capacităţii de adaptare a întreprinderilor şi a angajaţilor acestora la cerinţele unei economii dinamice, bazată pe cunoaştere, îl constituie formarea profesională continua prin care persoanele adulte îşi dezvolta aptitudinile, îşi imbogatesc cunoştinţele şi îşi amelioreaza calificarea tehnica sau profesională.Dialogul social în domeniul formării profesionale continue a adulţilor este institutionalizat la toate nivelurile, partenerii sociali implicandu-se în dezvoltarea politicilor prin acorduri şi programe specifice.Linia directoare 13 – Modernizarea organizării munciiPartenerii sociali sunt invitaţi:– sa negocieze şi sa implementeze la toate nivelurile corespunzătoare acorduri pentru modernizarea organizării muncii, inclusiv acorduri de muncă flexibile, cu scopul de a face ca întreprinderile să fie productive şi competitive, atingand echilibrul necesar între flexibilitate şi securitate şi ameliorand calitatea locurilor de muncă. Domeniile care urmează să fie acoperite includ, de exemplu, introducerea tehnologiilor noi, a noilor forme de muncă şi a problemelor programului de lucru, cum ar fi exprimarea timpului de lucru printr-o cifra anuală, reducerea programului de lucru, reducerea orelor suplimentare, dezvoltarea muncii cu program redus, posibilitatea de întrerupere a carierei şi problemele de securitate a locului de muncă legate de acestea; şi– în contextul procesului Luxemburg, să raporteze anual asupra acelor aspecte de modernizare a organizării muncii care au fost acoperite prin negocieri, precum şi asupra stadiului aplicării lor şi impactului asupra funcţionarii ocupării şi a pieţei forţei de muncă.Situaţia actualaO parte din sindicatele din România este afiliată la Confederatia Sindicala Europeană (European Trade Union Confederation – ETUC), asigurând o armonizare a politicii sindicale naţionale cu cea europeană, participând activ la programele de formare şi informare a forţei de muncă.În vederea atingerii unui echilibru între flexibilitate şi securitate, contractul colectiv de muncă la nivel naţional, încheiat pentru perioada 2001-2002, cuprinde drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi ale salariaţilor cu privire la condiţiile generale de muncă, condiţiile specifice de muncă, prevederile sale fiind obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de ramura, grup de unităţi, unităţi şi instituţii. Cadrul legal menţionat oferă posibilitatea părţilor sa negocieze şi sa includă în contractele colective de muncă programe de lucru parţiale, realizandu-se astfel o mai mare flexibilitate a programului de lucru.Un parteneriat puternic la nivelul întreprinderii este asigurat în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în munca, înfiinţat, conform Ordinului ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 187/1998, în aproximativ 9.000 de întreprinderi. Comitetul de sănătate şi securitate în munca este o structura obligatorie pentru întreprinderile cu peste 50 de angajaţi, în care reprezentanţii partenerilor sociali colaborează cu medicii de medicina a muncii şi cu specialiştii în protecţia muncii, pentru dezvoltarea politicii de protejare a sănătăţii angajaţilor, implicând noile tehnologii, flexibilitatea programului de lucru, organizarea muncii în general, prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.ObiectiveMenţinerea unui dialog permanent şi susţinerea de negocieri între sindicate şi patronate în vederea obţinerii unor acorduri privind modernizarea organizării muncii, negocierea unor contracte de muncă cat mai flexibileMăsuriÎn cadrul negocierilor pentru contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, care urmează să fie încheiat în anul 2002, sindicatele şi patronatele au convenit introducerea unor prevederi noi, printre care se numara:– salariatele care renunţa la concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârsta de până la 2 ani pot opta pentru program decalat, cu alte ore de începere a programului de lucru, dacă activitatea unităţii o permite;– angajatorul are obligaţia de a permite salariatelor gravide efectuarea de controale medicale, în timpul programului de lucru, fără să le fie afectate drepturile salariale, conform recomandărilor medicului specialist;– salariatele gravide, începând cu luna a 5-a de sarcina, precum şi cele care alapteaza, nu vor fi chemate la ore suplimentare şi nu vor fi trimise în deplasare sau nu vor putea fi detasate decât cu acordul lor;– la solicitarea Comitetului de sănătate şi securitate în munca angajatorul are obligaţia sa evalueze riscurile pe care le presupune locul de muncă al salariatei care anunta ca este însărcinată, precum şi al salariatei care alapteaza şi să le informeze cu privire la acestea;– Comitetul de sănătate şi securitate în munca, constituit în cadrul unităţilor în care numărul angajaţilor este mai mare de 50 şi femeile reprezintă cel puţin 20% din personal, va avea în componenta cel puţin o femeie.Instituţii responsabile: partenerii sociali.Linia directoare 14 – Analiza cadrului juridic existent şi propuneri de noi prevederiÎn parteneriat cu partenerii sociali, acolo unde este cazul, sau pe baza acordurilor negociate de către partenerii sociali, statele membre:– vor analiza cadrul de reglementare existent şi vor examina propunerile de noi prevederi şi stimulente pentru a se asigura faptul ca vor contribui la reducerea barierelor din calea ocupării, la facilitarea introducerii unei organizări moderne a muncii şi vor ajuta piaţa forţei de muncă să se adapteze la schimbările structurale din economie;– în acelaşi timp, luând în considerare faptul ca formele de ocupare sunt tot mai diverse, vor examina posibilitatea de încorporare în legislaţia naţionala a unor tipuri mai flexibile de contract şi se vor asigura ca cei care lucrează în cadrul noilor contracte flexibile se bucura de o securitate corespunzătoare şi de un statut ocupational mai înalt, compatibil cu nevoile întreprinderii şi cu aspiraţiile lucrătorilor;– se vor strădui să asigure o aplicare mai buna la nivelul locului de muncă a legislaţiei existente în domeniul sănătăţii şi al protecţiei muncii prin urgentarea şi întărirea aplicării ei, prin oferirea unei orientări pentru a ajuta întreprinderile, în special întreprinderile mici şi mijlocii, să respecte legislaţia existenta, prin îmbunătăţirea formării profesionale în sănătate şi protecţia muncii şi prin promovarea de măsuri pentru reducerea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale în sectoarele care, prin tradiţie, au un risc mare.Situaţia actualaÎn ultimii ani în România s-au înregistrat evolutii pozitive în dezvoltarea parteneriatului social, fiind creat cadrul instituţional şi legislativ adecvat pentru participarea asociaţiilor patronale şi a organizaţiilor sindicale la luarea deciziilor în domeniul economico-social.Astfel, în vederea institutionalizarii dialogului social la toate nivelurile, prin Legea nr. 109/1997 a fost înfiinţat Consiliul Economic şi Social, organism tripartit cu rol consultativ în stabilirea politicii economice şi sociale, având ca obiective majore realizarea dialogului social dintre Guvern, sindicate şi patronat, precum şi asigurarea climatului de pace socială, pentru a media starile conflictuale intervenite între partenerii sociali.Institutionalizarea dialogului social în domeniul ocupării şi formării profesionale constituie şi unul dintre obiectivele principale ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, instituţie publică de interes naţional care funcţionează, conform Legii nr. 145/1998, cu modificările şi completările ulterioare, în sistem tripartit, fiind condusă de un consiliu de administraţie alcătuit din reprezentanţi ai Guvernului, precum şi ai asociaţiilor patronale şi ai organizaţiilor sindicale, reprezentative la nivel naţional.În ansamblu, cadrul legal ce reglementează raporturile de muncă dintre angajator şi angajat este stabilit prin Codul muncii, cu amendamentele ulterioare, conform căruia angajarea se face prin contracte individuale de muncă încheiate pe perioada nedeterminată sau determinata. De asemenea, munca poate fi prestată şi prin convenţii civile de prestări de servicii, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca. În scopul asigurării protecţiei angajatului, atât Codul muncii, cat şi contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anul 2001-2002, încheiat în temeiul Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, obliga părţile să respecte, la încheierea contractului individual de muncă, unele clauze minimale privind: părţile contractante, durata şi locul muncii, condiţiile de încadrare (norma întreaga, fracţiuni de norma), condiţiile de muncă, salarizarea, durata concediului de odihnă anual, precum şi, după caz, concediul suplimentar, obligaţiile generale ale părţilor.Cadrul legal în vigoare permite părţilor ca, prin acordul lor, sa modifice contractul individual de muncă în ceea ce priveşte felul muncii, locul muncii şi drepturile salariale.Totodată părţile contractante vor asigura includerea în contractele colective de muncă a măsurilor prevăzute de Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, care prevede clauze referitoare la protecţia muncii, asigurând prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale ce pot interveni pe parcursul derulării contractului. Desfăşurarea activităţilor de producţie sau de prestări de servicii este condiţionată de obţinerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii, emisă de inspectoratele teritoriale de muncă. Angajatorul trebuie să stabilească măsurile tehnice, sanitare şi organizatorice de protecţie a muncii, corespunzător condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifici unităţii.Un pas important în domeniu a fost realizat prin reglementarea măsurilor de protecţie a persoanelor încadrate în munca (Legea nr. 130/1999), precum şi prin înfiinţarea şi organizarea, conform Legii nr. 108/1999, a Inspecţiei Muncii, ca organism aflat în subordinea şi coordonarea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, care are ca obiectiv principal controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncă, la securitatea şi sănătatea în munca, la protecţia salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale.Conflictele dintre salariaţi şi angajatorii la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social şi economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de drepturi şi se soluţionează, potrivit Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, prin consiliere, mediere sau arbitraj ori, după caz, de către tribunalele muncii.Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a dezvoltat un parteneriat cu Ministerul Sănătăţii şi Familiei pe durata a 3 ani (2001-2003), asigurând cadrul legislativ şi organizatoric pentru participarea activa a partenerilor sociali la aprecierea calităţii locurilor de muncă şi evaluarea condiţiilor de muncă (Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.337/2001). Acest cadru legislativ asigura o noua abordare a organizării muncii prin trecerea de la clasificarea muncii exclusiv pe parametrii mediului de muncă (grupa I şi grupa II de muncă) la un sistem de apreciere a oportunităţii de pensionare focalizat pe parametrii de sănătate şi adaptabilitate a forţei de muncă, atât individual, cat şi în ansamblul ei. Noul sistem obliga angajatorii sa dezvolte politici de adaptabilitate a întreprinderii la caracteristicile forţei de muncă prin măsuri eşalonate pe o perioadă de 6 ani, de la introducerea noilor tehnologii până la sisteme de protecţie individuală şi colectivă.Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează, în cadrul programului comunitar de sănătate publică, strategii pentru implementarea cerinţelor comunitare privind protejarea sănătăţii faţă de agenţii periculosi de la locul de muncă şi prevenirea imbolnavirilor asociate factorilor de risc ocupationali. Până la sfârşitul anului 2002 se va finaliza sinteza naţionala privind starea de sănătate a populaţiei active în relaţie cu mediul de muncă şi se va îmbunătăţi modalitatea de raportare a bolilor profesionale şi de comunicare a riscului. Acestea vor fi puse la dispoziţie celor interesaţi.În vederea unei mai bune aplicari a legislaţiei privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă, în conformitate cu prevederile comunitare în materie, în cadrul Inspecţiei Muncii se afla în derulare doua proiecte de înfrăţire instituţională:– Proiectul PHARE RO-9907.06 – "Conceperea unui sistem de protecţie pentru lucrătorii expusi la agenţi periculosi la locul de muncă", în colaborare cu Ministerul Angajării şi Solidarităţii din Franţa (iulie 2001-octombrie 2002);– Proiectul PHARE Consensus III RO-IB 99 CO 01 – "Întărirea capacităţii administrative a Inspecţiei Muncii", în colaborare cu Autoritatea Mediului de Muncă din Suedia.Obiective● Perfecţionarea cadrului juridic în domeniul legislaţiei muncii● Protejarea sănătăţii şi securităţii angajaţilor, prin:– adoptarea Legii asigurărilor împotriva accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;– dezvoltarea unei reţele de laboratoare pentru testarea şi controlul echipamentelor de lucru● Permanentizarea dialogului trimestrial cu partenerii sociali pe probleme privind inspecţia muncii, prevăzută în cadrul acordului social pentru anul 2002, încheiat între Guvernul României, asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale● Asistarea întreprinderilor pentru modernizarea locurilor de muncă prin creşterea calităţii echipamentelor de lucru şi îmbunătăţirea proceselor tehnologice.Măsuri1. Adoptarea noului cod al muncii, care va introduce noi forme de muncăInstituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale2. Aplicarea prevederilor noului cod al muncii referitoare la programul de lucru flexibil, la normele parţiale de muncă, la formele de muncă externalizata (la domiciliu) şi la formarea profesională la locul de muncă – ucenicia.Instituţii responsabile: partenerii sociali3. În scopul protejării sănătăţii şi securităţii în munca se vor lua măsuri de monitorizare a reţelei de organisme şi laboratoare recunoscute de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în vederea certificării calităţii din punct de vedere al securităţii muncii a echipamentelor tehnice, individuale de protecţie şi de lucru, potrivit prevederilor Legii nr. 90/1996, republicată.Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei4. Armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia UE în domeniul medicinei muncii, privitor la protecţia angajaţilor în cazul unor riscuri de expunere la substanţe toxice, cancerigene, azbest, clorura de vinil, poluare sonica, prezente în mediul de muncăInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale – Inspecţia Muncii şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei5. În domeniul sănătăţii şi securităţii în munca se va derula, în perioada 2003-2004, un proiect PHARE ce are ca obiectiv creşterea eficientei sistemului de supraveghere şi control al bolilor profesionale, bolilor legate de profesie, incidentelor de muncă datorate riscului profesionalInstituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei6. Înfiinţarea primului centru-pilot din România privind evaluarea riscurilor la personalul medico-sanitar din spitaleInstituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei7. Furnizarea de consultanţa şi pregătire de specialitate privind organizarea şi modernizarea locurilor de muncă şi îmbunătăţirea proceselor tehnologiceInstituţia responsabilă: Ministerul Industriei şi Resurselor – Institutul de Management şi Informatica.Linia directoare 15 – Sprijinirea adaptabilitatii ca o componenta a învăţării continuePentru a perfectiona nivelul competentei din cadrul întreprinderilor ca o componenta-cheie a învăţării continue, partenerii sociali sunt invitaţi, la toate nivelurile relevante, sa încheie acorduri, atunci când este cazul, cu privire la formarea continua, pentru a facilita adaptabilitatea şi inovatia, mai ales în domeniul tehnologiei informatice şi al comunicării. În acest context vor trebui stabilite condiţiile de acordare pentru lucrator a posibilităţii de a dobândi cunoştinţe de informatica până în anul 2003.Situaţia actualaÎn aceasta etapa de tranzitie economia României trebuie să se adapteze, în toate sectoarele de activitate, pentru a deveni şi a se menţine competitivă. În acest context parteneriatul social devine o modalitate eficienta de a asigura modernizarea şi diversificarea activităţilor economice.De asemenea, modernizarea şi retehnologizarea proceselor de producţie duc, pe de o parte, la creşterea calităţii produselor şi serviciilor, precum şi la necesitatea actualizării competentelor pentru păstrarea locului de muncă şi dezvoltarea carierei. Formarea continua se impune ca o necesitate, ca urmare a progresului tehnic caracterizat prin modernizarea utilajelor şi tehnologiilor.Pentru a răspunde provocarilor unei economii bazate pe competente, pe cunoaştere şi tehnologie înaltă, este necesar ca partenerii sociali să îşi asume un rol important în formarea iniţială şi continua.Atât unităţile de învăţământ profesional şi tehnic, cat şi furnizorii de formare profesională, mai ales agenţii economici, cu sprijinul partenerilor sociali, devin centre de formare continua.Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA), autoritate administrativă autonomă, organizată în sistem tripartit, asigura parteneriatul în activitatea de formare profesională continua (a adulţilor), având rol consultativ în promovarea politicilor şi strategiilor din acest domeniu.Consiliul Naţional pentru Standarde Ocupationale (COSA), organism administrat tripartit, are ca obiectiv realizarea unui cadru organizatoric care să permită evaluarea şi certificarea forţei de muncă pregătite pe baza standardelor ocupationale, inclusiv evaluarea competentelor dobândite pe cale nonformala şi informala, altele decât cele echivalente cu calificări profesionale organizate prin sistemul educaţional, care permit continuarea studiilor pentru obţinerea unei diplome educaţionale.Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), instituţie publică de interes naţional, cu conducere tripartita, organizează şi coordonează activitatea de ocupare şi formare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.De asemenea, la nivelul fiecărui judeţ sunt organizate şi funcţionează structuri consultative tripartite – comitetul local de dezvoltare a parteneriatului social, care au rolul de a facilita şi de a media cooperarea dintre instituţiile de învăţământ profesional şi tehnic şi partenerii sociali. Aceste structuri consultative au un rol important în adaptarea ofertei educaţionale la piaţa locală şi regionala a muncii, prin avizarea anuală a planurilor de şcolarizare din învăţământul profesional şi tehnic de la nivelul fiecărui judeţ.Institutul Naţional de Statistica a realizat, cu sprijinul Programului PHARE RO 9703 – "Statistica", ancheta privind formarea profesională continua în România (FOR-PRO), având ca perioada de referinţa anul 1999. Esantionul, reprezentativ la nivel naţional şi pe principalele activităţi economice, a fost reprezentat de aproximativ 6.500 de întreprinderi cu cel puţin 10 angajaţi. Din totalul întreprinderilor cu cel puţin 10 angajaţi au avut programe de formare profesională continua (FPC) doar 11%, majoritatea recurgand la alte modalităţi de asigurare a calificării angajaţilor. Astfel, 63,5% din categoria celor din urma au preferat sa angajeze personal deja calificat, în locul organizării unor programe proprii de pregătire a celor angajaţi.Analizandu-se distribuţia întreprinderilor după numărul de angajaţi, s-a constatat ca ponderea celor care au oferit formare profesională continua creşte spectaculos în funcţie de mărimea întreprinderii. Astfel, dacă dintre întreprinderile mici, cele cu 10-19 angajaţi au oferit formare profesională continua în anul 1999 numai 7%, proporţia s-a ridicat la 38,2% pentru cele mari, ajungând la aproape două treimi (64,1%) în cazul unităţilor cu 1.000 de angajaţi şi peste. Rezultă ca marile întreprinderi acorda o atenţie mare formării profesionale continue, acest lucru datorandu-se în primul rând potenţialului economic.        Distribuţia întreprinderilor după oferta de formare profesională                   continua, pe clase de mărime, în anul 1999                                                                     – % –┌─────────────────────────────┬───────────────────────┬──────────────────────┐│ │ Întreprinderi care │ Întreprinderi care ││ Număr de angajaţi │ au oferit formare │ nu au oferit formare ││ │ profesională │ profesională ││ │ continua │ continua │├─────────────────────────────┼───────────────────────┼──────────────────────┤│ TOTAL: │ 11,0 │ 89,0 ││ Întreprinderi mici cu │ │ ││ 10-49 angajaţi │ 7,7 │ 92,3 ││ Întreprinderi mijlocii cu │ │ ││ 50-249 angajaţi │ 13,1 │ 86,9 ││ Întreprinderi mari cu │ │ ││ peste 250 angajaţi │ 38,2 │ 61,8 │└─────────────────────────────┴───────────────────────┴──────────────────────┘Sursa: Institutul Naţional de StatisticaOferta de formare profesională s-a constituit din cursuri şi alte forme de pregătire, cum ar fi: instruire directa la locul de muncă, participarea la cercuri de pregătire, târguri, seminarii, autoinstruire.Pregătirea angajaţilor a avut ca obiect de studiu tematici din diferite domenii: limbi străine, comerţ şi marketing, contabilitate, finanţe, bănci, asigurări, management, administraţie, secretariat, dezvoltarea aptitudinilor personale, utilizarea calculatorului şi procesare de date, îmbunătăţirea activităţii desfăşurate la locul de muncă, inginerie etc. Mai mult de jumătate (58%) din cursurile interne şi/sau externe s-a desfăşurat în cadrul programului normal de lucru.Rata globală de acces la cursurile de formare profesională continua (reprezentând ponderea participanţilor la cursuri în totalul angajaţilor din toate întreprinderile care au format obiectul anchetei) a fost pe ansamblu de 7,6%. Rata globală de acces la cursurile de formare profesională continua al femeilor depăşeşte pe cea corespunzătoare bărbaţilor pentru unele activităţi economice.Din punct de vedere al costului mediu pe participant, studiul a relevat ca acesta a fost mai mare în întreprinderile mici şi mijlocii şi sub medie în întreprinderile mari şi foarte mari.Rata de acces la cursurile de formare profesională continua (reprezentând ponderea participanţilor la cursuri în totalul angajaţilor din întreprinderile care au oferit cursuri) a fost în anul 1999 de 20,2%.Din totalul întreprinderilor cu cel puţin 10 angajaţi, care au format obiectul anchetei, 89% nu au oferit în cursul anului 1999 nici o formă de pregătire angajaţilor, motivul invocat cel mai frecvent (77,5% din totalul întreprinderilor care nu au oferit formare profesională continua) a fost cel referitor la faptul ca nivelul actual de cunoştinţe al angajaţilor corespunde nevoilor unităţii. Aproape două treimi (63,5%) din întreprinderi au preferat sa recruteze personal deja calificat în loc sa consume din resursele financiare proprii pentru calificarea de personal, iar 29,3% au fost întreprinderile care nu au oferit formare profesională continua din cauza costurilor ridicate pe care le presupune instruirea angajaţilor.În Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor se prevede că angajatorii vor lua toate măsurile pentru a asigura condiţii salariaţilor pentru a avea acces periodic la formare profesională. Drepturile şi obligaţiile ce revin angajatorilor şi salariaţilor în perioada în care salariaţii sunt cuprinşi în cursuri de formare profesională vor fi prevăzute în contractul colectiv sau, după caz, în contractul individual de muncă.Dreptul la formare profesională al salariaţilor se regaseste în contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional nr. 54.171/2001, încheiat pentru anii 2001-2002. La capitolul "Formarea profesională" părţile convin asupra necesităţii şi obligativitatii perfecţionării profesionale a tuturor categoriilor de salariaţi şi sunt stipulate prevederi minime de care se va tine seama la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, şi anume:a) identificarea posturilor pentru care este necesară formarea profesională, căile de realizare, adoptarea programului anual şi controlul aplicării acestuia se vor face de comun acord de către sindicat şi patron; cheltuielile pentru activitatea de formare profesională a salariaţilor se suporta de unităţi; … b) sindicatul va participa, prin împuterniciţii săi, la orice formă de examinare organizată în vederea absolvirii unui curs de formare profesională în cadrul unităţii; … c) în cazul în care unitatea urmează să îşi schimbe parţial sau total profilul de activitate, va informa şi va consulta sindicatul cu cel puţin două luni înainte de aplicarea măsurii şi va oferi propriilor salariaţi posibilitatea de a se califica sau de a se recalifica înainte de a apela la angajari de forta de muncă din afară; … d) în cazul în care un salariat identifica un curs de formare profesională pe care ar dori sa îl urmeze, organizat de un terţ, patronul va analiza cererea împreună cu sindicatul, rămânând la aprecierea patronului dacă şi în ce condiţii va suporta contravaloarea cursului; … e) salariaţii care au încheiat acte adiţionale la contractul individual de muncă în vederea formării profesionale vor putea fi obligaţi sa suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, dacă părăsesc unitatea din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor. … Obiective● Creşterea gradului de implicare a partenerilor sociali, îndeosebi a asociaţiilor patronale pentru:– anticiparea necesarului de competente, corespunzător modificărilor care se previzioneaza în sfera ocupationala, ca urmare a evoluţiei tehnologiilor şi organizării muncii;– identificarea nevoilor de formare pentru asigurarea necesarului de competente pentru persoanele angajate, dar şi pentru persoanele care urmează să fie disponibilizate ca efect al restructurării agenţilor economici;– asigurarea calităţii furnizorilor de formare (elaborarea standardelor ocupationale, autorizarea programelor de formare, evaluarea rezultatelor formării);– facilitarea organizării unor stagii de instruire practica la agenţii economici pentru programe organizate de diferiţi furnizori de formare profesională.● Extinderea parteneriatului prin atragerea altor potenţiali parteneri interesaţi de formarea profesională sau care îşi pot aduce o contribuţie la perfecţionarea sistemului de formare profesională: asociaţii profesionale, comunităţi locale, institute de cercetare, organizaţii neguvernamentale● Perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional pentru promovarea parteneriatului în formarea profesională iniţială şi formarea profesională continua● Asigurarea forţei de muncă bine pregătite profesional, capabilă sa folosească tehnologia moderna şi, în special, cea informatica● În cadrul programelor de restructurare a diferitelor sectoare industriale se va asigura includerea formării profesionale a salariaţilor în acordurile dintre partenerii sociali.Măsuri● Crearea cadrului instituţional şi juridic prin modificarea şi completarea legislaţiei care reglementează parteneriatul social în activitatea de formare profesională continua (vezi linia directoare 4)● Elaborarea unui nou cod al muncii care să conţină un titlu referitor la formarea profesională, care va stipula obligativitatea angajatorilor din sectorul public şi privat de a elabora împreună cu sindicatele planuri anuale de formare profesională prin care se va da posibilitatea salariaţilor sa participe la diferite forme de pregătire profesionalăInstituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale● Elaborarea unor programe de formare destinate partenerilor sociali, care să permită constientizarea rolului lor în identificarea nevoilor de formare şi pentru a dobândi competentele necesare în vederea îndeplinirii acestui rolInstituţii responsabile: Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, asociaţiile patronale● Constituirea unor organisme permanente (patronale, patronal-sindicale, tripartite sau pluripartite), cu obiective bine definite, care să prezinte periodic factorilor interesaţi rezultatele obţinuteInstituţiile responsabile: asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale● Orientarea programelor de cercetare-dezvoltare ale institutelor de cercetare, Institutului Naţional de Statistica etc. asupra problematicilor formării, inclusiv privind realizarea unor cercetări statistice dedicate formării profesionale în întreprindereInstituţiile responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Institutul Naţional de Statistica● În cadrul programelor de restructurare a diferitelor sectoare industriale se va asigura includerea formării profesionale a salariaţilor în acordurile dintre partenerii socialiInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Industriei şi Resurselor – Centrul de Productivitate şi Calitate, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi partenerii sociali● În vederea materializarii prevederilor conţinute în cap. 7 "Formare profesională", din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, încheiat pe anii 2001-2002, partenerii sociali vor stabili prin contractele colective la nivel de ramura şi unitate şi prin protocoale măsuri concrete de formare profesională a salariaţilor, precum şi a persoanelor care urmează să fie disponibilizate ca urmare a măsurilor de restructurare.De exemplu: Compania Naţionala "Posta Română – S.A.", care are în prezent 35.000 de angajaţi, şi-a stabilit în planul de dezvoltare pentru anul 2002 informatizarea unui număr de 367 de oficii. Pentru realizarea acestui obiectiv Federaţia Sindicatelor "Posta Română" a încheiat un protocol cu Compania Naţionala "Posta Română – S.A.", prin care se stabilesc pentru anul 2002 măsuri concrete de pregătire profesională a salariaţilor care vor lucra în aceste oficii, atât din mediul rural, cat şi din mediul urban. Prima etapa de pregătire profesională s-a desfăşurat în perioada 8-12 aprilie 2002 şi se adresează salariaţilor din mediul rural. Etapa a doua se desfăşoară în perioada mai-iunie şi se adresează tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în tranzitele judeţene, centrele de tranzit regionale, oficiile poştale rurale mecanizate şi oficiile poştale informatizate. A treia etapa, care se va finaliza până la sfârşitul anului 2002, se adresează salariaţilor care vor fi implicaţi în dezvoltarea de servicii financiare electronice.Instituţiile responsabile: partenerii sociali● Organizarea unui centru de training pentru promovarea exportului în întreprinderile din industria uşoară. Instruirea vizează şi pregătirea în domeniul marketingului electronic, dar şi instruirea în domeniul proiectării prin utilizarea programelor CAD-CAM, precum şi în domeniul "controling"-ului (proiectarea şi urmărirea costurilor) prin utilizarea unui software specializat (EXPLA)Instituţia responsabilă: Federaţia Patronala a Industriei Uşoare● Confederatia Naţionala a Patronatului Roman (CNPR) îşi propune realizarea în anul 2002 a încă doua centre de evaluare a competentelor profesionale dobândite în sistem informal, după modelul CEVO-TRANS (Centrul pentru Evaluarea Ocupationala în Transporturi) deja existent. Cele doua centre vor viza domeniul construcţiilor (în cooperare cu ARACO – Asociaţia Română a Antreprenorilor din Construcţii) şi domeniul turismului (în cooperare cu FPT – Federaţia Patronala din Turism)Instituţiile responsabile: Confederatia Naţionala a Patronatului Roman, Asociaţia Română a Antreprenorilor din Construcţii şi Federaţia Patronala din Turism3.4. Pilonul IV – Asigurarea egalităţii de sanse între femei şi bărbaţiProgramul de guvernare pentru perioada 2001-2004 îşi propune promovarea egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi. În acest sens Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale derulează acţiuni şi măsuri în vederea realizării acestui obiectiv, în cooperare cu alte instituţii, partenerii sociali şi cu reprezentanţii societăţii civile.Legislaţia naţionala este, în general, armonizata cu acquisul comunitar din punctul de vedere al prevederilor referitoare la egalitatea de sanse.Prima lege din România având reglementări explicite în acest domeniu este Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, care a fost initiata şi promovata de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Actul normativ conţine prevederi privind plata egala pentru munca de valoare egala, măsuri concrete de protecţie a angajaţilor împotriva unor concedieri, ca reactie a angajatorului la o plângere privind discriminarea pe bază de sex, obligaţii ale angajatorilor de a aduce la cunoştinţa angajaţilor prevederile legii.Mecanismul naţional în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi funcţionează prin colaborarea dintre Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin Direcţia pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi din cadrul Direcţiei generale forta de muncă, Comisia consultativa interministeriala în domeniul egalităţii de sanse între bărbaţi şi femei (CODES), Comisia pentru egalitate de sanse între femei şi bărbaţi din cadrul Consiliului Economic şi Social, Subcomisia pentru oportunitati egale din cadrul Comisiei pentru integrare europeană a Parlamentului României şi reprezentanţii partenerilor sociali.Principalele obiective privind implementarea pilonului IV în vederea asigurării egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi sunt:● informarea şi formarea angajaţilor, patronilor, sindicatelor, precum şi a funcţionarilor publici cu responsabilităţi în aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare referitor la egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi;● consolidarea mecanismelor de consultare între asociaţiile patronale, organizaţiile sindicale şi CODES;● stimularea creşterii gradului de ocupare a femeilor;● evaluarea impactului politicilor salariale asupra diferenţelor de remunerare dintre bărbaţi şi femei;● împărţirea responsabilităţilor în familie pentru creşterea şi îngrijirea copiilor şi rezolvarea problemelor gospodăreşti;● reintegrarea profesională după o absenta datorată creşterii şi îngrijirii copiilor.Linia directoare 16 – Abordarea integrată a egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi pentru toţi cei patru piloniStatele membre vor adopta o abordare politica urmărind integrarea egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi în aplicarea măsurilor propuse pentru cei patru piloni ai liniilor directoare:– prin dezvoltarea şi consolidarea sistemelor de consultare cu organismele cu atribuţii în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi;– prin aplicarea de proceduri de evaluare a impactului fiecărei linii directoare asupra egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi;– prin definirea de indicatori de măsurare a progresului înregistrat în ceea ce priveşte egalitatea sanselor în cazul fiecărei linii directoare.Situaţia actualaPentru prima data după anul 1990, Guvernul şi-a propus crearea unui sistem real şi eficient de realizare a egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi în toate domeniile vieţii publice.Mecanismul naţional în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi nu este suficient dezvoltat, comparativ cu situaţia din tari cu o tradiţie mai îndelungată în domeniu. Astfel, în cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, în luna octombrie 1995 a fost creata o structura pentru promovarea egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi, prin care s-a initiat procesul de identificare a problemelor prioritare ce pot afecta negativ condiţia socială a femeii, precum şi de stabilire a strategiilor pentru eliminarea acestora. În prezent Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, prin Direcţia pentru egalitate de sanse între femei şi bărbaţi din cadrul Direcţiei generale forta de muncă, are atribuţii privind elaborarea de acte normative, politici, programe şi planuri naţionale în domeniul egalităţii de sanse pe piaţa muncii, în colaborare cu alte ministere şi organisme.În vederea abordarii integrate a egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi în toate domeniile de activitate economică, la iniţiativa Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale a fost constituită, prin Hotărârea Guvernului nr. 967/1999, Comisia consultativa interministeriala în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CODES). Aceasta are rolul de a veghea asupra aplicării principiului egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi, de a identifica şi de a defini probleme determinate de raporturile femei-bărbaţi şi de a integra perspectiva de gen în politicile şi programele sectoriale.De asemenea, Planul naţional de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.273/2000, sintetizeaza liniile directoare ale unei strategii naţionale pentru sprijinirea respectării principiului egalităţii între sexe şi de promovare a participării femeilor la viaţa socială, în toate domeniile de activitate. Astfel, se recunoaşte, ca o necesitate contemporana şi ca o condiţie esenţială a progresului, participarea socială deplina a femeilor şi bărbaţilor în calitate de parteneri egali.Consiliul Economic şi Social, organism de consultare tripartit, a înfiinţat în anul 2000 Comisia pentru egalitate de sanse între femei şi bărbaţi, în scopul de a supune dezbaterii reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, asociaţiilor patronale şi Guvernului proiecte de lege cu relevanta pentru acest domeniu.Legislaţia naţionala, din punctul de vedere al prevederilor referitoare la egalitatea de sanse, este în general în concordanta cu acquisul comunitar; se remarca însă lipsa monitorizarii acestei legislaţii prin instituţiile specializate. Codul muncii menţionează dreptul la munca al tuturor cetăţenilor, precum şi asigurarea afirmarii femeii în condiţii de deplina egalitate socială cu bărbatul, beneficiind, la munca egala cu acesta, de o retributie egala, precum şi de măsuri speciale de ocrotire.Aplicarea principiului salarizarii egale între femei şi bărbaţi, interzicerea discriminarii, implicit şi pe bază de sex, în relaţiile de muncă şi aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în privinta accesului la angajare, formare profesională, promovare şi a condiţiilor de muncă se regăsesc în unele prevederi din: Constituţie, Codul muncii, Legea salarizarii nr. 14/1991, Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publică, cu modificările şi completările ulterioare, în contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2001-2002 şi Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2002.Prima lege din România având reglementări explicite în acest domeniu este Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi care a fost initiata de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Acest act normativ conţine prevederi privind plata egala pentru munca de valoare egala, măsuri concrete de protecţie a angajaţilor împotriva unor concedieri, ca reactie a angajatorului la o plângere privind discriminarea pe bază de sex, obligaţii ale angajatorilor de a aduce la cunoştinţa angajaţilor prevederile legii. De asemenea, prin lege se va asigura deplina aplicare a principiului egalităţii de tratament privind accesul la angajare, formare profesională, promovare şi condiţii de muncă. Persoanelor care se adresează justiţiei în baza acestei legi, iar justiţia decide ca au fost supuse unor discriminări cu privire la sansele formării, perfecţionării şi/sau reconversiei profesionale ori promovării în munca, salarizarii pentru munca prestată sau au fost hartuite sexual la locul de muncă, li se vor acorda despăgubiri, iar faptuitorii vor fi amendati contraventional.Obiective● Informarea şi formarea angajaţilor, a patronilor, a sindicatelor, precum şi a funcţionarilor publici cu responsabilităţi în aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare referitor la egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi● Monitorizarea aplicării principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în privinta accesului la angajare, formare profesională şi promovare, a condiţiilor de muncă prin Agenţia Naţionala pentru Egalitatea de Sanse, organism de promovare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei, coordonat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale● Consolidarea mecanismelor de consultare între asociaţiile patronale, organizaţiile sindicale şi CODES.Măsuri● Elaborarea şi aplicarea Programului naţional de acţiuni concrete la nivel sectorial de către Comisia consultativa interministeriala în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CODES), de aplicare a Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţiInstituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, împreună cu ministerele reprezentate în CODES● Aplicarea Ordinului ministrului muncii şi solidarităţii sociale de informare a angajaţilor din sistemul ministerului şi a unor reprezentanţi ai angajatorilor, precum şi a altor funcţionari publici cu responsabilităţi în domeniul aplicării legislaţiei muncii cu privire la egalitatea de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţiInstituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale● Înfiinţarea Agentiei Naţionale pentru Egalitatea de SanseInstituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (termen: 2004)● Elaborarea de studii privind impactul diferit asupra femeilor şi bărbaţilor angajaţi al prevederilor legislative din domeniul munciiInstituţia responsabilă: Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale – INCSDMPS Bucureşti● Elaborarea unui instrument de evaluare a impactului măsurilor relevante propuse în cadrul fiecărei linii directoare asupra egalităţii de sanse între femei şi bărbaţiInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale – INCSDMPS Bucureşti● Participarea constanta la toate reuniunile CODES a reprezentanţilor asociaţiilor patronale şi ai organizaţiilor sindicaleInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi partenerii sociali● Elaborarea unor studii privind asigurarea sanselor egale în formarea profesională iniţială prin accesul la programele de pregătire, adecvarea continuturilor pregătirii profesionale, individualizarea programelor de pregătire în funcţie de nevoile de dezvoltare personală şi profesională, adecvarea continuturilor şi a administrării probelor de evaluare în cadrul procesului de certificare a pregătirii profesionaleInstituţiile responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale EducaţieiLinia directoare 17 – Reducerea discrepantelor dintre cele doua sexe pe piaţa munciiÎmpreună cu partenerii sociali statele membre:– îşi vor intensifica eforturile de reducere a diferenţelor dintre rata somajului la femei şi la bărbaţi prin susţinerea activa a creşterii gradului de ocupare a femeilor şi vor lua în considerare stabilirea unor obiective naţionale în conformitate cu obiectivele enunţate în concluziile Consiliului European de la Lisabona;– vor lua măsuri pentru a se ajunge la o reprezentare echilibrata a femeilor şi bărbaţilor în toate sectoarele de activitate şi în toate profesiile;– vor adopta măsuri pozitive pentru promovarea unei remunerari egale pentru o munca egala sau pentru o munca de valoare echivalenta şi pentru a se reduce diferenţele de venit între femei şi bărbaţi:a) atât în sectorul public, cat şi în cel privat, trebuie să se întreprindă acţiuni în vederea eliminării diferenţelor de remunerare între bărbaţi şi femei; … b) trebuie identificat şi corectat impactul politicilor asupra diferenţelor de remunerare între bărbaţi şi femei; … – vor lua în considerare utilizarea tot mai frecventa a măsurilor care au în vedere promovarea femeilor, în vederea reducerii inegalitatilor dintre femei şi bărbaţi.Situaţia actualaReducerea discrepantelor dintre cele doua sexe pe piaţa muncii şi realizarea egalităţii de tratament a angajaţilor femei şi bărbaţi contribuie la creşterea coeziunii sociale, la performanta economică şi la dezvoltarea sectoarelor de activitate ale economiei naţionale.În România coeziunea socială este văzută ca un factor stabilizator, un sistem de combatere a saraciei, a excluderii sociale, de imbunatatire a calităţii vieţii tuturor membrilor societăţii.Procesul de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, în domeniul muncii şi solidarităţii sociale, prin documentele elaborate şi angajamentele asumate urmăreşte armonizarea deplina a legislaţiei naţionale cu prevederile legislative comunitare din domeniul coeziunii economice şi sociale.Astfel, prin Programul Naţional de Aderare a României la Uniunea Europeană 2001, Programul Economic de Preaderare 2001, precum şi în Documentul de poziţie pentru capitolul 13 de negocieri – "Politica socială şi ocuparea forţei de muncă", România şi-a asumat angajamente ce au ca obiectiv modernizarea cadrului legislativ şi instituţional în domeniile raporturilor individuale şi colective de muncă, ocupării forţei de muncă şi formării profesionale, asigurărilor sociale şi asistenţei sociale, dialogului social, sănătăţii şi securităţii la locul de muncă, precum şi al egalităţii de sanse şi tratament pe piaţa muncii.Deşi legislaţia naţionala conţine prevederi exprese referitoare la aplicarea principiului tratamentului egal al femeilor şi bărbaţilor, ce se regăsesc în Constituţie, Codul muncii, Legea salarizarii nr. 14/1991, Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publică, în Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2001-2002 sau Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, se menţine atât tendinta de ocupare a femeilor preponderent în sectoare cu salarii mai mici, cat şi participarea lor redusă în funcţii de conducere şi decizie.Tratamentul diferit al femeilor şi bărbaţilor se analizează şi prin prisma implicarii celor două sexe în viaţa socială, fenomen descris periodic în rapoartele naţionale privind dezvoltarea umană, elaborate sub coordonarea PNUD de către specialişti români în domeniu. Din anul 1995 se calculează şi un indice al participării femeilor în raport cu bărbaţii la activităţile economice şi sociale.            Dimensiunea participării femeilor în raport cu bărbaţii                      la activităţile economice şi sociale┌───────────────────────────────────────┬──────┬──────┬───────┬───────┬───────┐│ │ 1995 │ 1996 │ 1997 │ 1998 │ 1999 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Femei – înalţi funcţionari şi manageri │ 28,2 │ 29,1 │ 26 │ 24,2 │ 26,3 ││la societăţi comerciale din total │ │ │ │ │ ││categorie (%) │ │ │ │ │ │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Femei din populaţia totală (%) │ 51 │ 51 │ 51 │ 51,1 │ 51,1 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Femei din populaţia civilă activa (%) │ 46,3 │ 47 │ 46,5│ 47,2 │ 48 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Venit mediu al salariaţilor femei faţa │ 79,2 │ 80,8 │ 74,5│ 78,5 │ 81,9 ││de salariaţii bărbaţi (exclusiv │ │ │ │ │ ││agricultura) (%) │ │ │ │ │ │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Indicele participării femeilor la viaţa│0,397 │0,421 │0,409 │0,405 │0,412 ││socială │ │ │ │ │ │└───────────────────────────────────────┴──────┴──────┴───────┴───────┴───────┘Sursa: PNUD – Rapoartele naţionale privind dezvoltarea umanăÎn clasificarea ţărilor, în raport de indicele participării femeilor la viaţa socială, România se situeaza pe o poziţie inferioară atât faţă de tari cu o economie dezvoltata, cat şi faţă de tari candidate la aderare. Procentul de femei înalţi funcţionari sau manageri la societăţi comerciale este în medie de 26% faţă de circa 30%, cat este valoarea pentru tari membre ale UE. Venitul femeilor din România reprezintă, în medie, 82% din cel al bărbaţilor. Prin urmare, accesul femeilor la poziţii şi funcţii mai bine retribuite, creşterea procentului de femei ocupate, precum şi mărirea procentului de femei parlamentari vor conduce la creşterea indicelui participării femeilor la viaţa socială.În perioada 1994-1998 s-au înregistrat modificări ale raportului dintre salariile femeilor şi bărbaţilor, pe ramuri de activitate, unele cu tendinte de creştere, altele de scădere. Astfel, în cadrul activităţilor financiare, bancare şi de asigurări, în care femeile sunt predominante (70,2%), acest raport a crescut de la 72% (în 1994) la 91% (în 1998) în favoarea salarizarii femeilor ocupate în aceasta activitate. În schimb, în administraţia publică raportul între salariile medii ale femeilor şi bărbaţilor s-a redus de la 85% în 1994 la 78% în anul 1998.        Salariul brut realizat de femei, ca raport faţă de salariul brut                realizat de bărbaţi, pe categorii de activităţi                                                                           %┌───────────────────────────────────────┬──────┬──────┬───────┬───────┬───────┐│ Activitatea │ 1994 │ 1995 │ 1996 │ 1997 │ 1998 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Silvicultura │ 97 │ 94 │ 86 │ 87 │ 89 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Agricultura │ 95 │ 95 │ 92 │ 98 │ 102 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Posta şi telecomunicaţii │ 91 │ 98 │ 88 │ 86 │ 89 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Tranzacţii imobiliare │ 91 │ 89 │ 89 │ 88 │ 93 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Sănătate şi asistenţa socială │ 90 │ 91 │ 85 │ 86 │ 87 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Construcţii │ 87 │ 89 │ 90 │ 89 │ 95 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Comerţ │ 87 │ 85 │ 85 │ 75 │ 80 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Transport şi depozitare │ 87 │ 85 │ 88 │ 84 │ 91 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Învăţământ │ 86 │ 87 │ 85 │ 91 │ 87 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Administraţie publică │ 85 │ 82 │ 83 │ 89 │ 78 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Hoteluri şi restaurante │ 79 │ 77 │ 79 │ 74 │ 74 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Industrie │ 74 │ 76 │ 75 │ 71 │ 71 │├───────────────────────────────────────┼──────┼──────┼───────┼───────┼───────┤│Activităţi financiare, bancare şi de │ 72 │ 93 │ 98 │ 90 │ 91 ││asigurări │ │ │ │ │ │└───────────────────────────────────────┴──────┴──────┴───────┴───────┴───────┘Sursa: Institutul Naţional de Statistica, Ancheta privind repartizarea salariaţilor şi salariile, pe ocupaţii, în luna octombrie a fiecărui an.În ceea ce priveşte somajul feminin, acesta a cunoscut în perioada 1992-1998 o creştere accentuata, îndeosebi în anii 1995 şi 1996, când disponibilizarile de forta de muncă au fost făcute cu precădere din rândul femeilor, vorbindu-se chiar de fenomenul "feminizarii somajului". În perioada următoare cota somajului feminin a revenit la proporţii similare cu cea din rândul bărbaţilor şi începând cu anul 1998 numărul femeilor somere a fost mai mic decât cel al bărbaţilor.Obiective:● stimularea creşterii gradului de ocupare a femeilor;● modificarea raportului de participare a femeilor şi bărbaţilor în sectoare de activitate economică;● urmărirea reducerii diferenţelor de venit, la munca de valoare egala, între femei şi bărbaţi în sectorul privat;● evaluarea impactului politicilor salariale asupra diferenţelor de remunerare între bărbaţi şi femei.Măsuri● Iniţierea de măsuri legislative pentru sprijinirea femeilor intreprinzatoare care desfăşoară sau iniţiază o activitate în mediul ruralInstituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale● Promovarea de programe de formare profesională pentru femei somere de lungă durata şi ţinere absolvente din mediul ruralInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● Iniţierea de măsuri de stimulare a angajatorilor pentru a angaja femei şi în sectoare şi activităţi destinate tradiţional bărbaţilorInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă● Lansarea unei analize a Clasificarii ocupatiilor din România, pentru a redenumi ocupatiile fără discriminare pe criteriu de sex (de exemplu: educatoare, femeie de serviciu)Instituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale● Monitorizarea participării femeilor şi bărbaţilor în structurile decizionale din economieInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Institutul Naţional de StatisticaLinia directoare 18 – Reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familieStatele membre şi partenerii sociali:– vor elabora, vor aplica şi vor incuraja politicile menite sa sprijine familia, incluzând servicii de îngrijire de calitate şi accesibile pentru copii şi alte persoane aflate în întreţinere, precum şi regimuri de concediu parental sau alte tipuri de concedii;– vor lua în considerare stabilirea unui obiectiv naţional, în conformitate cu situaţia lor naţionala, pentru creşterea disponibilităţii serviciilor de îngrijire pentru copii şi alte persoane aflate în întreţinere;– vor acorda o atenţie particulară femeilor şi bărbaţilor care doresc să se reintegreze în viaţa activa remunerată după o perioadă de absenta şi, în acest scop, vor examina mijloacele de eliminare graduala a obstacolelor din calea unei astfel de reintegrari.Situaţia actualaÎn România femeile şi bărbaţii continua să aibă roluri diferite în cadrul familiei şi al gospodăriei. Femeile sunt preponderent responsabile de îngrijirea casei şi a familiei, de creşterea şi educarea copiilor şi de administrarea bugetului familiei. Aceste responsabilităţi sunt în proporţie mai scăzută împărţite cu sotii, chiar şi atunci când femeia este activa şi lucrează în afară gospodăriei. Dificultăţile sporesc şi din cauza nivelului scăzut al bugetelor familiilor, care nu permit achiziţionarea de facilităţi în gospodărie pentru uşurarea muncii casnice şi nici folosirea unor servicii specializate. Femeile îşi asuma roluri şi responsabilităţi în gospodărie, care în societăţile dezvoltate sunt încredinţate unui personal profesionist din sfera serviciilor. Dimensiunile reale ale muncii prestate de femei nu pot fi exact cuantificate. O dată cu schimbările economice şi sociale care s-au produs recent în România au evoluat şi responsabilităţile familiale, observându-se creşterea responsabilităţii bărbaţilor în viaţa familială.Referitor la împărţirea responsabilităţilor în familie, legislaţia românească conţine prevederi care încurajează distribuirea în mod egal a responsabilităţilor familiale între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea copiilor, prin acordarea de concedii cu plata ambilor părinţi; cu toate acestea, implicarea tatălui rămâne încă scăzută. Astfel, sunt reglementate:– concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, acordat optional oricăruia dintre părinţi, cu condiţia ca acesta să fie asigurat în sistemul de asigurări sociale de stat (Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi Legea nr. 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996);– concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afectiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani, acordat optional oricăruia dintre părinţi, cu condiţia ca acesta să fie asigurat în sistemul de asigurări sociale de stat (Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale);– concediu plătit de 5 zile lucrătoare acordat tatălui copilului nou-născut, cu condiţia ca acesta să fie asigurat în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat. Concediul paternal se acordă în scopul de a asigura participarea efectivă a tatălui la îngrijirea noului-născut. În cazul în care tatăl copilului nou-născut a obţinut atestatul de absolvire a cursului de puericultura, durata concediului paternal se majorează cu 10 zile lucrătoare (Legea concediului paternal nr. 210/1999);Strategia naţionala în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi, care se regaseste în Hotărârea Guvernului nr. 1.273/2000 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, cu privire la partajarea între părinţi a responsabilităţilor familiale, prevede că o necesitate „încurajarea distribuirii în mod egal a responsabilităţilor în familie prin creşterea accesului la concediile parentale şi stimularea bărbaţilor sa participe la rezolvarea problemelor familiei; respectarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în aplicarea politicilor familiale, prin susţinerea implicarii active a bărbaţilor în viaţa de familie şi prin creşterea rolului economic al femeilor; reconsiderarea conceptului referitor la familie prin multiplicarea măsurilor de protecţie socială şi economică a noilor tipuri de unităţi familiale (familii monoparentale, cupluri de uniune consensuala); reconsiderarea socială a activităţilor casnice şi identificarea unor surse de recompensare a persoanelor (femei şi bărbaţi) care le desfăşoară”.De asemenea, în afară aspectelor de ordin legislativ, se pot menţiona şi alte iniţiative:a) la nivel instituţional – înfiinţarea Centrului de Informare şi Consultanţa pentru Familie, care are ca obiect de activitate asigurarea respectării drepturilor membrilor familiei; printre atribuţiile sale se numara acordarea de consiliere privind egalitatea de sanse în gestionarea vieţii de familie şi identificarea unor măsuri privind concilierea vieţii de familie cu activitatea profesională; … b) la nivelul societăţii civile – desfăşurarea de către organizaţiile neguvernamentale a unor programe care au vizat responsabilizarea bărbaţilor pentru viaţa reproductiva şi viaţa de familie în general. … Cu privire la sistemul programelor de lucru flexibile şi cu timp parţial, acesta este încă puţin aplicat atât în sectorul public, cat şi în cel privat, iar unele dintre prevederile legislative în vigoare referitoare la acest aspect nu urmăresc în mod explicit concilierea muncii cu viaţa de familie şi asigurarea egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (tabelul nr. 1). Astfel sunt reglementate:– acordarea de pauze în cursul programului de lucru pentru hranirea şi îngrijirea copilului (Codul muncii);– reducerea duratei normale a timpului de lucru cu doua ore zilnic pentru salariaţii care renunţa la concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârsta de până la 2 ani, fără ca aceasta să le afecteze salariul de baza şi vechimea în munca, posibilitatea de a lucra cu jumătate de norma pentru femeile care au în îngrijire copii de până la 6 ani, dacă nu beneficiază de crese sau cămin, fără sa li se afecteze drepturile ce decurg din calitatea de asigurat, timpul lucrat în aceste condiţii fiind considerat timp lucrat cu o norma întreaga (Codul muncii, Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2001-2002 nr. 54.171/2001);– posibilitatea negocierii între cei care angajează şi sindicate, pentru a fixa orare flexibile de lucru şi modalităţi de aplicare a acestora; stabilirea orarelor flexibile de lucru nu afectează drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă (Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2001-2002).Strategia naţionala în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi prevede, cu privire la ocuparea femeilor cu timp parţial, ca este necesară "dezvoltarea, prin acorduri între partenerii sociali, a programelor de ocupare flexibile şi cu timp parţial de lucru, la care să aibă acces egal femeile şi bărbaţii".    Tabelul nr. 1           Distribuţia populaţiei ocupate după programul de lucru, pe                     sexe şi medii, în trimestrul III 2001┌───────────────┬───────────────────┬───────────────────┐│ │ Total populaţie │ Program parţial ││ │ ocupată │ (%) │├───────────────┼───────────────────┼───────────────────┤│TOTAL │ 100,0 │ 17,0 │├───────────────┼───────────────────┼───────────────────┤│Masculin │ 100,0 │ 14,5 │├───────────────┼───────────────────┼───────────────────┤│Feminin │ 100,0 │ 19,7 │────┐├───────────────┼───────────────────┼───────────────────┤ ││Mediu urban │ 100,0 │ 5,5 │ │├───────────────┼───────────────────┼───────────────────┤ ││Mediu rural │ 100,0 │ 26,6 │ │└───────────────┴───────────────────┴───────────────────┘ │                                                             v                         ┌───────────────────────────────────────────────────┐                         │ Datele statistice, după cum reiese din │                         │ tabelul alăturat, releva ca femeile sunt prepon- │                         │ derente în ceea ce priveşte ocuparea cu │                         │ program de timp parţial. │                         │ Aceasta se datorează mai ales lipsei servi- │                         │ ciilor de îngrijire pentru copii, femeile care au │                         │ în îngrijire copii optand, din necesitate, pentru │                         │ un program parţial de lucru, cu remuneraţie │                         │ mai scăzută, care le permite să se ocupe de │                         │ creşterea şi îngrijirea copiilor. Mamele care nu │                         │ au posibilitatea unei îngrijiri corecte a copiilor│                         │ lor prefera o ocupare precara. │                         └───────────────────────────────────────────────────┘În ceea ce priveşte sectorul serviciilor de îngrijire pentru copii şi alte persoane aflate în întreţinerea familiei (vârstnici, persoane cu handicap), precum şi cel al serviciilor publice şi private privind activităţile gospodăreşti, se constata insuficienta lor dezvoltare, precum şi gradul scăzut de accesibilitate la aceste tipuri de servicii, datorită costurilor mari, pentru o mare parte a populaţiei. Prevederile legislative în domeniu se referă la:– extinderea serviciilor de îngrijire a copiilor şi batranilor, precum şi multiplicarea serviciilor publice şi private de activităţi gospodăreşti; sprijinirea programelor care facilitează accesul egal al femeilor şi bărbaţilor la servicii pentru îngrijirea copiilor şi batranilor (Hotărârea Guvernului nr. 1.273/2000 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi);– includerea, în contractele colective de muncă la nivel de unităţi, a unor măsuri cu caracter social, cum ar fi: construirea, amenajarea şi întreţinerea de crese şi grădiniţe pentru copiii salariaţilor (Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2001-2002);– asigurarea îngrijirii copiilor şi adulţilor cu handicap grav prin intermediul unui asistent personal angajat cu contract de muncă (Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap);– subvenţionarea unor categorii de servicii în vederea stimulării angajatorilor pentru încadrarea în munca a şomerilor: servicii sociale care cuprind activităţi de îngrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, organizate de autorităţile publice locale, organizaţii neguvernamentale şi alte organisme (Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă).De asemenea, la iniţiativa Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap se derulează unele proiecte care finanţează dezvoltarea unei reţele de servicii alternative, în special centre de zi, centre comunitare, cluburi pentru asigurarea unei protecţii speciale pentru copii, adolescenti şi adulti cu handicap.Referitor la reintegrarea profesională după o absenta datorată creşterii şi îngrijirii copiilor, legislaţia actuala cuprinde prevederi generale referitoare la prevenirea somajului şi stimularea ocupării forţei de muncă, fără a se face menţiuni speciale privind măsurile de reintegrare profesională pentru persoanele care au întrerupt activitatea o perioadă lungă de timp din motive de maternitate şi pentru creşterea copilului. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă prevede, printre altele, şi stimularea angajatorilor pentru încadrarea şomerilor intretinatori unici de familie.    Tabelul nr. 2                    Structura nucleelor familiale incomplete                           la recensământul din 1992┌────────────────────┬──────────┬───────────────────────────────────────┐│ │ │ Din care: ││ │ ├────────┬──────────────────────────────┤│ │ Total │fără │ cu copii intretinuti ││ │ – mii – │copii ├─────────┬─────────┬──────────┤│ │ │ │ 1 copil │ 2 copii │ 3 copii ││ │ │ │ │ │ şi peste │├────────────────────┼──────────┼────────┼─────────┼─────────┼──────────┤│ – mama cu copii │ 570,4 │ 280,2 │ 165,3 │ 99,4 │ 25,5 │├────────────────────┼──────────┼────────┼─────────┼─────────┼──────────┤│ – tata cu copii │ 119,9 │ 56,9 │ 41,7 │ 14,8 │ 6,5 │└────────────────────┴──────────┴────────┴─────────┴─────────┴──────────┘                                           /                                          /                                         /                                        /                          ┌──────────────────────────────────────────────────┐                          │Datele recensamantului din 1992 releva faptul │                          │ca peste patru cincimi din familiile monoparen- │                          │tale erau mame cu copii. Aceste date sunt │                          │elocvente pentru fundamentarea obiectivelor │                          │privind creşterea gradului de ocupare a femei- │                          │lor şi îmbunătăţirea ocupării acestora prin apli- │                          │carea măsurilor referitoare la reconcilierea │                          │vieţii de familie cu viaţa profesională. │                          └──────────────────────────────────────────────────┘Obiective● împărţirea responsabilităţilor în familie pentru creşterea şi îngrijirea copiilor şi rezolvarea problemelor gospodăreşti;● dezvoltarea programelor de lucru flexibile şi cu timp parţial;● dezvoltarea serviciilor de îngrijire pentru copii şi alte persoane aflate în întreţinerea familiei (vârstnici, persoane cu handicap), precum şi a serviciilor publice şi particulare privind activităţile gospodăreşti;● reintegrarea profesională după o absenta datorată creşterii şi îngrijirii copiilor.Măsuri – obiectivul 11. Iniţierea şi elaborarea Studiului privind transformările în statutul responsabilităţilor familiale. Studiul va conduce la analiza implicarii femeilor şi bărbaţilor în activităţile noneconomice din familie – activităţi gospodăreşti, de îngrijire a copiilor, vârstnicilor şi a altor membri ai familiei, precum şi influenţa unor măsuri legislative, de tip concediu parental, concediu paternal, asupra concilierii vieţii profesionale cu cea familialăInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale2. Analiza posibilităţii introducerii în manualele şcolare de educaţie civică pentru clasele I-IV a unor notiuni privind necesitatea participării egale a femeilor şi bărbaţilor la viaţa de familie şi la viaţa profesională.Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi CODES3. Completarea sistemului de indicatori statistici cu indicatori specifici pe sexe pentru reflectarea situaţiei reale privind împărţirea responsabilităţilor în familie:● ponderea persoanelor (femei/bărbaţi) plătite pentru concediu prenatal, îngrijire copil;● structura timpului utilizat de femei şi bărbaţi, pe grupe de vârsta, şi situaţia familială (pentru munca plătită, munca neplatita, educaţie, îngrijire personală, munca casnica, timp liber etc.);● proporţia timpului utilizat de bărbaţi şi femei pentru diferite activităţi economice.Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Institutul Naţional de StatisticaMăsuri – obiectivul 21. Efectuarea de raportări anuale privind ocuparea cu timp parţial, pe sexeInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, partenerii sociali2. Adoptarea unui proiect de lege privind programul de muncă cu timp parţialInstituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii SocialeMăsuri – obiectivul 31. Iniţierea unui studiu privind oportunitatea de acordare a unor facilităţi fiscale în vederea construirii de crese, grădiniţe, cămine pentru copiii salariaţilor din întreprinderi, cu scopul de a elabora strategia pentru dezvoltarea sectorului de servicii de îngrijire a copiilor şi a altor persoane aflate în întreţinere (vârstnici, persoane cu handicap)Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale2. Implementarea, în colaborare cu fundaţiile de profil, a unui program de pregătire a asistentilor maternali, ingrijitori ai persoanelor de vârsta a treia, ai persoanelor cu handicapInstituţiile responsabile: Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu HandicapMăsuri – obiectivul 41. Elaborarea unui manual de bune practici pentru medierea muncii şi consilierea persoanelor, femei şi bărbaţi, care au întrerupt activitatea o perioadă lungă de timp pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, în vederea facilitării reintegrarii lor profesionaleInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă2. Adoptarea unui proiect de lege privind protecţia maternitatii şi a familiilor care au în îngrijire copii în vârsta de până la 3 aniInstituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Familiei.––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește