de contingenta (de necesitate) al României pentru influenţa aviara*)



Notă …
*) Aprobată prin Ordinul nr. 98 din 7 octombrie 2005, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 957 din 28 octombrie 2005

PLANUL DE CONTINGENȚĂ (DE NECESITATE) AL ROMÂNIEI PENTRU INFLUENȚA AVIARĂ

ANEXĂ

*) Ordinul nr. 98/2005 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 octombrie 2005 și este reprodus și în acest număr bis.

**)Anexa este reprodusă în facsimil.

1. 1.2 SPECIFICATU GENERALE

   1. 1.2.1 ETIOLOG'IE

Agenţii etiologici ai IA au toate caracterele morfologice structurale şi biologice ale virusurilor din fam. Orthomyxoviridae, genul (tipul) lnfluenzavirus A. Virusurile gripale de tip A se întâlnesc la om, cal, porc, diverse specii de păsări şi foarte rar la alte animale (nurcă, focă, balenă}- •

ln mod curent, pentru a caracteriza o tulpină de VGA se indică, în ordine: tipul, specia, locatia izolării, numărul tulpinii, anul izolării şi subtipurile de hemaglutinină (H) şi neur'aminidază (N), ca în exemplul: A/turkey/Ontario/6118/68 (H8N4). În prezent, pentru a desemna agentul etiologic al unei epidemii de gripă, se specifică numai subtipurile de H şi N, precum şi specia de animale de la care provine (aviar, ecvin, suin}.

în cadrul virusurilor gripale aviare se întâlneşte cea mai mare diversitate genică şi antigenică, datorită uşurinţei cu care se produc, la această categorie de virusuri, atât mutaţiile cât şi recombinările genomice.

O mare diversitate se observă între VGA şi în ceea ce priveşte patogenitatea.

Încercările de a stabili o corelaţie între structura antigenică a virusurilor aparţinând diverselor subtipuri întâlnite la păsări şi patogenitatea lor pentru păsări au eşuat. Au fost izolate de la păsări tulpini aparţinând la cel puţin 9 subtipuri H (H3-H8, H10, H12, H13) şi 5 subtipuri N (N3-N6, N9), din care poate să rezulte un mare număr de combinaţii HN, lista rămânând deschisă pentru noi subtipuri şi noi mutante.

S-a observat că din focarele active de gripă aviară gravă, pestiforme, de la găini, curci şi raţe se izolau mereu suşe care conţineau fie hemaglutinina H5, fie hemaglutinina H?, în timp ce tulpinile izolate din infecţii asimptomatice sau slab exprimate clinic, conţineau alte tipuri de hemaglutinine. Din acest motiv s-a acreditat părerea că prezenţa H5 sau HZ7 ar fi o condiţie obligatorie pentru starea de virulenţă a unei tulpini de VGA (cu excepţia suşei care a provocat aşa-numita pestă clasică, care poseda H1N1), fapt dezminţit de unele observaţii mai recente.

Pe de altă parte, nu toate suşele de VGA care conţin H5 sau H? sunt virulente, generatoare de epidemii grave la păsări, însă toate suşele aviare, indiferent de profilul lor genetic sau antigenic, pot servi ca suport pentru apariţia de noi mutante (prin "antigenic drift”) sau subtipuri (teoretic până la 256 posibilităţi prin ăantigenic shift”) patogene pentru alte specii de animale, în mod deosebit pentru porc, care are receptori pentru virusurile gripale aviare (în mai mică măsură şi pentru cal}.

Prin reasortare genomică cu alte tulpini gripale, prezente la porc, eventual cu tulpini slab virulente provenite de la om) pentru care porcul de asemenea are receptori), pot să rezulte prin recombinări genice suşe noi, cu înaltă patogenitate pentru om, păsările fiind considerate cel mai bogat izvor de virusuri gripale generatoare ale suşelor de înaltă patogenitate pentru om.

Mai trebuie notat că o suşă de VGA patogenă pentru o specie de păsări nu este în mod necesar patogenă sau la fel de patogenă şi pentru alte specii de păsări.

1.2.2. EPIDEMIOLOGIE

Lista speciilor de păsări domestice şi sălbatice de la care au fost izolate diverse VGA este foarte lungă. De asemenea, este lungă şi lista mutantelor sau subtipurilor de VGA care au fost izolate de la diverse specii de păsări.

Virusuri gripale aviare pot fi izolate din focare active de gripă aviară, de mai mare sau mai mică gravitate, dar şi de la păsări cu forme discrete de boală sau chiar aparent sănătoase clinic. În primul caz vorbim de epidemii şi de focare de gripă aviară (GA), în al doilea caz vorbim doar de infecţii cu virusuri gripale (IVG).

Dintre păsările domestice, GA a fost semnalată cel mai frecvent la curcă, rată, gâscă, potârniche, fazan, găină şi diverse psitacide. Între numeroasele specii de păsări sălbatice la la care au fost izolate VGA, trebuie menţionate în primul rând păsările acvatice, păsările care populează ţărmurile (pescăruşi, rândunele de mare), păsările migratoare, în special palmipedele.

Unele animale marine, ca foca, morsa, balena şi delfinul, pot face boala clinic cu virusuri aviare.

Porcul, calul şi probabil şi alte specii, contractează infecţia subclinic şi o pot retransmite apoi păsărilor sau, după o transformare genetică prin reasortare genică, omului sau altor specii.

Transmiterea directă a bolii de la păsări cu GA la om, porc, nutrii sau alte specii de mamifere a fost semnalată numai foarte rar. Omul se îmbolnăveşte cu suşe transformate genetic în organismul porcului, cel mai adesea din genomul VGA şi ale virusurilor umane, dar nu numai. Probabil că şi alte specii decât porcul pot juca rolul de ăreactor".

Transmiterea cu uşurinţă a gripei, ca şi a infecţiilor gripale asimptomatice, se face de regulă în cadrul aceleiaşi specii. Cu alte cuvinte, atunci când este vorba de o epidemie activă de gripă, sursa de infecţie pentru păsări o reprezintă tot păsările, iar sursa de infecţie pentru om o reprezintă tot omul. Chiar şi în cadrul păsărilor, influenţa bobocilor de raţă se transmite cu prioritate tot la raţe, iar virusul din focarele de gripă de la curci difuzează cu mai mare uşurinţă tot la curci.

Sursele de infecţie primare sunt reprezentate de păsările bolnave, de cele trecute prin boală ca şi de cele cu infecţii asimptomatice, care rămân purtătoare şi eliminatoare de virus prin secreţiile oculo-nazale şi prin fecale, timp de până la 30 zile.

Ouăle se pot contamina în oviduct sau în cloacă. Cu cât contactul dintre păsările eliminatoare şi cele receptive este mai strâns, cu atât mai uşor se poate transmite infecţia direct, pe cale respiratorie sau digestivă. Transmiterea indirectă, prin intermediul mediului contaminat de păsările eliminatoare (aerul, apa, furajele etc.) este mai puţin eficientă decât transmiterea directă.

Porţile obişnuite de pătrundere a virusului în organism sunt reprezentate de mucoasele respiratorie, conjunctivală şi mai puţin de mucoasa digestivă.

Dinamica epidemică a GA variază foarte mult în funcţie de caracteristicile tulpinii infectante şi de receptivitatea speciilor infectate.

În decursul timpului au fost descrise epidemii foarte grave, cu morbiditate şi mortalitate de peste 75 %, epidemii cu morbiditate şi mortalitate moderate, ca şi focare endemice, cu morbiditate scăzută şi cu mortalitate foarte scăzută, aproape nulă, ultimele având o rmportanţă mare din punct de vedere al sănătăţii publice, având în vedere riscul de transformare genică în tulpini patogene pentru om, pe care îl incumbă.

Formele digestive debutează cu depresiune, somnolenţă, cianoza crestei şi bărbiţelor şi sete, după care apare diareea cu fecale lichide, de culoare verzui, cu exces de uraţi. Moartea este precedată de o stare comatoasă.

Gripa aviară cu manifestări predominant respiratorii este produsă de majoritatea tulpinilor de virus gripal şi se pare că este forma cea mai frecventă. Se manifestă prin abatere, somnolenţă, horiplumaţie, tuse, zgomote respiratorii diverse, lăcrimare excesivă, coriză, întârziere în dezvoltare. Mortalitatea este de regulă foarte redusă, majoritatea păsărilor însănătoşindu-se în răstimp de cel mult 2-3 săptămâni. Alteori, singurele semne sunt conjunctivita seroasă, jetajul şi, eventual, cianoza crestei. În formele asimptomatice se poate înregistra, totuşi, scăderea producţiei de ouă.

Deşi au fost descrise focare de gripă cu morbiditate şi mortalitate foarte ridicate, mergând de la 50-60 % până la 90-100 %, asemenea evoluţii sunt rar semnalate, evoluţia obişnuit descrisă este aceea cu morbiditate foarte ridicată, dar de scurtă durată şi cu

mortalitate redusă sau foarte redusă.

1. 2.2.4 MĂSURI DE PROTECTIE

   '

   1. 2.2.4.1 PENTRU IMPORT, EXPORT ŞI TRANZIT

      1. a) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

      2. b) Ordinul nr. 311 din 8 august 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a influenţei aviare (transpune Directiva 92/40/CE);

      3. c) Ordinul nr. 474 din 5 decembrie 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţări terţe de păsări şi ouă de incubaţie (transpune Directiva 90/539/CEE);

      4. d) Ordinul nr. 581 din 10 decembrie 2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind criteriile pentru clasificarea ţărilor terţe cu privire la influenţa aviară şi boala de Newcastle, în legătură cu activităţile de import de păsări vii şi ouă de incubaţie (transpune Decizia 93/342/CEE);

      5. e) Ordinul nr. 369 din 30 mai 2003 privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 643/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte lista ţărilor terţe din care se avizează importul in România de păsări vii şi ouă de incubaţie (transpune Decizia 95/233/CE);

      6. f) Ordinul nr. 17 din 15 ianuarie 2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte cerinţele de sănătate a animalelor şi certificarea veterinară pentru importul în România de păsări, altele decât păsările de fermă, şi condiţiile pentru carantinarea acestora (transpune Decizia 00/666/CE);

      7. g) Ordinul nr. 46 din 8 aprilie 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte regulile privind importul, exportul şi tranzitul de animale vii şi produse cuprinse în anexa la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 285/2001, cu completările ulterioare;

      8. h) Ordinul nr. 285 din 25 iulie 2001 pentru aprobarea Listei cuprinzând animalele vii, produsele şi subprodusele de origine animală şi alte mărfuri supuse controlului veterinar la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat;

      9. i) Ordinul nr. 779 din 7 octombrie 2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte lista produselor ce trebuie să fie examinate la posturile de inspecţie de frontieră în baza Normei sanitare veterinare care stabileşte principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele ce intră în România din ţări terţe (transpune Decizia 02/349/CE);

      10. j) Ordinul nr. 7 din 21 ianuarie 2005 pentru aprobarea Normei santiare veterinare care introduce sistemul computerizat veterinar integrat TRACES şi modfică Norma sanitară veterinară care stabileşte forma de cooperare între centrul ANIMO gazdă şi România;

      11. k) Ordinul 19 din 2 februarie 2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte suportul logistic pentru sistemul computerizat veterinar TRACES;

      I) Ordinul 20 din 2 februarie 2005 pentru aprobarea Normei santiare veterinare referitoare la dezvoltarea unui sistem veterinar computerizat integrat, denumit TRACES;

      1. m) Ordinul nr. 21 din 2 februarie 2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor ce stabileşte proceduri pentru efectuarea controalelor sanitare

         veterinare la posturile de inspecţie şi controale veterinare de frontieră ale României, pentru produse importate din ţări terţe (transpune Regulamentul 136/04/CE);

      2. n) Ordinul 22 din 2 februarie 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la dezvoltarea unui sistem veterinar computerizat integrat;

      3. o) Ordinul 23 din 2 februarie 2005 pentru aprobare Normei sanitare veterinare cu privire la procedura pentru desemnarea serverului central pentru sistemul veterinar computerizat integrat;

      4. p) Ordinul nr. 25 din 2 februarie 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce introduce un document privind declararea şi controalele veterinare efectuate asupra animalelor vii provenind din ţări terţe şi care intră pe teritoriul României (transpune Regulamentul 282/04/CE);

      5. q) Ordinul 106 din 9 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind cerinţele sanitare veterinare de organizare, funcţionare şi control al acţiunilor de dezinfecţie care se efectuează la punctele de trecere a frontierei;

      6. r) Ordinul 115 din 17 noiembrie 2004 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care stabileşte condiţii de sănătate a animalelor şi de certificare veterinară pentru importul de ouă libere de agenţi patogeni specifici din ţări terţe şi prin care se aprobă o listă de ţări terţe din care România autorizează activităţi de import de astfel de ouă;

      7. s) Ordin 46 din 8 aprilie 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte regulile privind importul, exportul şi tranzitul de animale vii şi produse cuprinse în anexa la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 285/2001, cu completările ulterioare;

      8. t) Ordinul 113 din 17 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor ce stabileşte lista ţărilor terţe din care România autorizează activităţi de import al unor produse destinate pentru consum uman ce sunt supuse Normei sanitare veterinare ce stabileşte condiţiile de sănătate a animalelor şi de sănătate publică ce reglementează comerţul Statelor Membre ale Uniunii Europene cu România şi importul în România de produse ce nu sunt supuse cerinţelor şi regulilor specifice;

      9. u) Codul Internaţional de Sănătate a Animalelor Terestre al Oficiului Internaţional de Epizootii prevede la Partea I, Titlul 1.5, Cap. 1.5.1, dispoziţii privind transporturile de animale la Cap. 1.5.2, măsuri zoosanîtare aplicabile înainte de plecare şi la plecarea animalelor, iar, la Capitolul 1.5.5, măsuri zoosanitare la sosire;

      10. v) ,,Acordul pentru Aplicarea Măsurilor Sanitare şi Fitosanitare” al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) prevede liniile generale de desfăşurare a comerţului internaţional cu animale, produse animaliere şi de origine animală;

      11. w) Ordinul 21/2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru siguranţa alimentelor ce stabileşte proceduri pentru efectuarea controalelor sanitare veterinare la posturile de inspecţie şi controale sanitare veterinare de frontieră ale României, pentru produse importate din ţări terţe.

   2. 2.2.4.2 PENTRU MIŞCAREA ANIMALELOR

      1. a) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

   3. 2.2.4.3 PENTRU AGLOMERĂRI TEMPORARE DE ANIMALE

      1. a) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

      2. b) Hotararea Guvernului 348 din 18 martie 2004 privind exercitarea comerţului cu produse şi servicii de piaţă în unele zone publice;

      3. c) Codul Internaţional de Sănătate a Animalelor Terestre al Oficiului internaţional de epizootii prevede la Partea I, Titlul 1.5, Proceduri de Import şi de Export, iar, la Cap. 1.5.3, Măsuri zoosanitare aplicabile tranzitului între locul de plecare din ţara exportatoare şi locul de sosire în ţara importatoare.

2. 2.2.5 NOTIFICARE INTERNĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ

   a} Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

   1. b) Ordinul nr. 474 din 5 decembrie 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţări terţe de păsări şi ouă de incubaţie (transpune Directiva 90/539/CEE);

   2. c) Ordinul nr. 68 din 31 ianuarie 2003 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte forma codificată şi codurile de notificare pentru bolile animalelor (transpune Decizia 00/807/CE);

   3. d) Codul Internaţional de Sănătate a Animalelor Terestre al Oficiului Internaţional de Epizootii prevede la Partea I, Titlul 1.2, proceduri pentru ănotificări şi informaţii epizootologice”.

   4. e) ,Acordul pentru Aplicarea Măsurilor Sanitare şi Fitosanitare” al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, prevede obligativitatea notificării bolilor animalelor şi a tuturor măsurilor aplicate ca urmare a acestei notificări, ce vizează comerţul cu animale şi produse animaliere şi de origine animală;

   5. f) Ordinul nr. 77/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind notificarea bolilor la animale.

   Notificare Internă şi Internaţională se realizează după cum urmează:

   1. 1) Notificarea internă imediată către autorităţile veterinare oficiale în cazul suspiciunii sau confirmării influenţei aviare este obligatorie.

   2. 2) Notificarea internă constă în anunţarea oficială făcută de medicul veterinar al circumscripţiei sanitar-veterinare zonale, de serviciile veterinare aparţinând altor ministere decât Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei sau de conducerile acestora ori serviciile medicale veterinare particulare, prin telefon, telex, fax, e-mail ori prin comunicare scrisă directă către autoritatea veterinară competentă, reprezentată de direcţia sanitară ori prin comunicare scrisă directă către autoritatea veterinară competentă, reprezentată de directia sanitară veterinară judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti. ‘

   3. 3) După confirmarea oficială a diagnosticului de influenţă aviară, autorităţile veterinare competente teritorial notifică imediat boala prin telefon, fax, telex, e-mail la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. Notificarea oficială internaţională a bolilor transmisibile ale animalelor se efectuează numai de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

   4. 4) Notificarea internaţională a bolilor menţionate se face:

      1. (i) la serviciile sanitare veterinare şi fitosanitare ale Comisiei Europene, din cadrul direcţiilor generale XXIV şi VI, şi la administraţiile veterinare centrale ale statelor membre;

      2. (ii) la Biroul central al Oficiului Internaţional de Epizootii (Paris, Franţa);

      3. (iii) la administraţiile veterinare centrale ale ţărilor vecine şi, după caz, ale ţărilor cu care România face schimburi economice cu animale vii şi cu produse supuse controlului sanitar veterinar oficial într-o perioadă care nu depăşeşte perioada maximă de incubaţie specifică fiecărei boli (convenţiile veterinare bilaterale);

   5. 5) Notificarea internaţională a bolilor transmisibile se face în termen de 24 de ore de la declararea oficială a bolii, prin fax, telex, e-mail sau prin alte sisteme electronice de comunicaţie rapidă, cu referire la apariţia unui focar primar de boală declarat, precum şi cu

   privire la ridicarea măsurilor restrictive de carantină din teritoriul ţării noastre, referitor la un focar al uneia dintre bolile menţionate.

3. 2.2.6 ANCHETĂ EPIDEMIOLOGICĂ

   Ordinul nr. 311 din 8 august 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a influenţei aviare (transpune Directiva 92/40/CE).

4. 2.2.7 PRELEVARE DE PROBE ŞI EXAMINAREA DE LABORATOR

   1. a) Ordinul nr. 149 din 30 decembrie 2004 pentru aprobarea Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, pentru anul 2005, modificat prin Ordinul nr. 50 din 19 aprilie 2005 (anual se va actualiza prin Ordin al Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor);

   2. b) Ordinul nr. 311 din 8 august 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurrle de profilaxie, supraveghere şi combatere a influenţei aviare (transpune Directiva 92/40/CE);

   3. c) Ordinul mînistrulul agriculturii şi alimentatiei nr. 53 din 17 mai 1997 prin care au fost stabilite criteriile pentru autorizarea laboratoarelor sanitare veterinare din România;

   4. d) Ordinul 13 din 18 martie 2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor ce stabileşte reguli pentru prelevarea de probe de produse de origine animală pentru examenul de laborator;

   5. e) Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 25 din 28 aprilie 1995 prin care s-au constituit Comitetul Tehnic şi Subcomitetele pentru Omologarea Metodelor şi Metodologiilor de Diagnostic Medical Veterinar a căror componenţă a fost modificată prin Ordinul ministrului agriculturii si alimentaţiei nr. 26 din 17 aprilie 1997 şi Ordinul ministrului agriculturii şi

      aHmentatiei nr. 148 din 9 decembrie 1999;

   6. f) ‘Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 146 din 17august 2000 prin care a

      fost aprobată ăNorma sanitară veterinară privind Buna Practică de Laborator" (GLP)(transpune Directiva 88/320/CEE);

   7. g) Ordinul nr. 45 din 20 aprilie 2005 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea analizelor şi examenelor de laborator precum şi a unor activităţi sanitare veterinare;

   8. h) Ordinul nr. 248 din 12 iunie 2002 pentru aprobarea Procedurilor privind efectuarea inspecţiilor instalaţiilor de testare şi verificarea studiilor in vederea respectării principiilor de bună practică de laborator (transpune Directiva 88/320/CEE);

   9. i) Codul Internaţional de Sănătate a Animalelor Terestre, care precizează la Partea a 4-a, Titlul 4.1, testele de diagnostic pentru certificarea animalelor pentru schimburi

   internationale; '

5. 2.2.8 CURĂTIRE ŞI DEZINFECŢIE

   1. a) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

   2. b) Ordinul nr. 149 din 30 decembrie 2004 pentru aprobarea Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, pentru anul 2005, modificat prin Ordinul nr. 50

      din 19 aprilie 2005 (anual se va actualiza prin Ordin al Presedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor};

   3. c) Ordinul nr. 106 din 9 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind cerinţele sanitare veterinare de organizare, funcţionare şi control al acţiunilor de dezinfecţie care se efectuează la punctele de trecere a frontierei

   4. d) Ordinului nr. 26 din 18 martie 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile generale pentru prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase şi parazitare la animale

   5. e) Ordinul nr. 311 din 8 august 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a influenţei aviare, care prevede următoarele:

      1. 1) Operaţiunile de curăţire şi dezinfecţie se vor efectua sub supravegherea medicului veterinar oficial, în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar de stat şi a reglementărilor în vigoare;

      2. 2) Dezinfectantele care se vor utiliza şi concentraţiile lor sunt cele aprobate de către autoritatea sanitară veterinară teritorială;

      3. 3) Procedura pentru curăţarea şi dezinfecţia primară a exploataţiei infectate constă în:

         1. (i) aspersarea incintelor în care păsările au fost cazate şi orice parte a celorlalte clădiri, terenuri etc., contaminate în cursul sacrificării sau examenului post-mortem, cu dezinfectantele aprobate de legislaţia sanitară veterinară în vigoare;

         2. (ii) colectarea şi distrugerea împreună cu carcasele a tuturor resturilor de păsări sau de ouă, care ar putea contamina clădirile, terenurile, instrumentele etc.;

         3. (iii) menţinerea dezinfectantului folosit, cel puţin 24 de ore, pe suprafeţele menţionate mai sus.

      4. 4) Procedura pentru curăţarea şi dezinfecţia finală a exploataţiei infectate constă în:

         1. (i) îndepărtarea grăsimilor şi resturilor de pe toate suprafeţele, prin aplicarea unui agent de degresare, urmată apoi de spălare cu apă;

         2. (ii) aplicarea dezinfectantului după spălare şi menţinerea acestuia timp de 7 zile;

         3. (iii) repetarea aplicării unui agent degresant, clătirea cu apă rece, aspersarea cu dezinfectant şi spălarea din nou cu apă;

         4. (iv) prelucrarea aşternutului folosit şi a gunoiului de grajd prin metode care să permită distrugerea virusului.

6. 2.2.9 TĂIERE SAU UCIDERE DE PĂSĂRI

   1. a) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

   2. b) Ordinul nr. 425 din 19 septembrie 2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii (transpune Directiva 93/119/CE);

   3. c) Ordinul nr. 311 din 8 august 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a influenţei aviare (transpune Directiva 92/40/CE).

7. 2.2.10 SISTEM NATIONAL DE COMPENSARE

'

1. a) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi

   pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

2. b) Hotărârea de Guvern nr.614/1995 privind aprobarea ăProgramului de asanare a efectivelor de anlmale purtătoare de boli transmisibile la om şi refacerea şeptelului” republicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754/16.10.2002, care prevede

1. d) Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă;

2. e) Ordinul nr. 59 din 27 iunie 2005 privind modificarea Ordinului nr. 56/2005 pentru modificarea şi completarea Ordinului Preşedintelui nr. 140/2004 privind aprobarea tarifelor de plată pentru manopera acţiunilor sanitare veterinare publice de interes naţional efectuate de medicii veterinari de liberă practică în baza contractului de concesionare pentru anul 2005 (se actualizeaza anual);

3. f) Ordinul nr. 68 din 13 iunie 2005 pentru aprobarea Normei privind sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje;

4. g) Ordinul nr. 112 din 13 aprilie 2005 al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiilor Informaţiei privind punerea în funcţiune a Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă;

5. h) Ordinul nr. 199 din 15 martie 2005 al Ministerului Sănătăţii privind înfiinţarea Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă în cadrul Ministerului Sănătăţii;

6. i) Ordinul nr. 135 din 16 decembrie 2004 privind aprobarea Metodologiei pentru aplicarea prevederilor art. 4 alin. (2) din Instrucţiunile pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii personalului sanitar veterinar de stat în unităţile de tăiere a animalelor de colectare, prelucrare, procesare, depozitare, transport şi valorificare a produselor şi subproduselor de origine animală, aprobate prin Ordinul nr. 90/2004;

7. j) Ordinul nr. 139 din 23 decembrie 2004 privînd aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de aprobare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor desfăşurate de persoanele juridice definite conform art. 2 din Legea nr. 359/2004 cu modificările şi completările ulterioare;

8. k) Codul Internaţional de Sănătate a Animalelor Terestre al O.1.E. Partea a-11-a, ,,Boli din lista A a O.1.E.”, prevede la Capitolul 2.1.14, ,,Boala de Newcastle”, responsabilităţile administraţiilor veterinare centrale în comerţul cu păsări, produse provenite de la acestea şi alte materii şi materiale ce pot influenţa starea de sănătate a păsărilor;

I) Contractul de concesiune încheiat, până la data intrării în vigoare a Legii 127/2005 între Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin Agenţia Domeniilor Statului, şi medicii veterinari concesionari, prevede atribuţiile şi responsabilităţile acestora. Ulterior, contractele de concesiune se semneaza intre mediciî concesionari şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană, respectiv a Municîpiului Bucureşti, pentru activităţile sanitar­ veterinare publice de interes naţional, Agenţia Domeniilor Statului rămânând concesionar al bunurilor imobile proprietate privată a statului.

2.2.13. ÎNREGISTRAREA EXPLOTATIILOR DE ANIMALE

'

1. a) Ordonanţa de urgenţă nr. 108/2001, aprobată prin Legea 166/2002 privind

   exploataţiile agricole, care stabileşte, la art. 4, dimensionarea exploataţiilor agricole comerciale; implementarea se face conform normelor metodologice din 17.06.2002, cu modificările şi completările ulterioare;

2. b) Ordinul nr. 70 din 18 august 2004 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind cerinţe minime pentru inspecţia exploataţiilor în care animalele sunt ţinute pentru scopuri de fermă;

3. c) Ordinul nr. 73 din 15 august 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind înregistrarea exploataţiilor care deţin găini ouătoare.

2.2.14 SANCŢIUNI ÎN DOMENIUL VETERINAR

1. a) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

2. b) Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor

   la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;

3. c) Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

1. 3. PREVEDERI FINANCIARE

   1. A. FONDURI BUGETARE DE URGENTĂ

      1. a) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organlzarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevede:

         1. 1) În cazul acţiunilor de importanţă deosebită ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile, prin sacrificarea unor animale şi prin alte măsuri ce se impun pentru prevenirea difuzării epizootiilor şi pentru apărarea sănătăţii efectivelor de animale, se acordă despăgubiri proprietarilor animalelor sacrificate sau altfel afectate, indiferent dacă animalele respective sunt asigurate sau nu;

         2. 2) Sacrificarea unor animale şi alte măsuri ce se impun pentru prevenirea epizootiilor şi apărarea. ,sănătăţii efectivelor de animale, în cazul acţiunilor de importanţă deosebită prevăzute la,alin. (1), se aprobă în condiţiile stabilite de Hotărârea Guvernului.

         3. 3) Plata despăgubirilor se face din fondurile prevăzute pentru combaterea epizootiilor, la valoarea de înlocuire la preţul pieţei a păsărilor sacrificate, după caz, la suma pierderii suferite de proprietar prln redarea, indisponibilizarea ori afectarea în alt fel a păsărilor, la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarelor de boală sau de asanare a acestora, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

         4. 4) Suma pierderii suferite de proprietar prin sacrificarea, redarea, indisponibilizarea ori afectarea în alt fel a păsărilor la data câ.nd a avut loc acţiunea de lichidare sau de asanare a focarului de boală se stabileşte de o comisie de apreciere, constituită din medicul veterinar de stat al circumscripţiei sanitare veterinare teritoriale, un specialist de la Centrul local de consultanţă agricolă, un specialist de la Oficiul de reproducţie şi selecţie a animalelor, agentul agricol, primarul localităţii sau reprezentantul acestuia.

         b} Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare, prevede:

         1. 1) Referitor la acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, la Cap. I, art. 1, că „sunt considerate calamităţi naturale pierderile cantitative şi calitative de recolte, mortalitatea şi/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare distructivă a bolilor, pe areale extinse”.

         2. 2) La art. 2 se prevede că „Nominalizarea şi încadrarea în categoria bolilor care generează calamităţi naturale la plante şi animale se realizează de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor”, influenţa aviară fiind inclusă în această categorie.

         3} La art. 4 se precizează că ăPentru aplicarea prevederilor prezentei legi, prin bugetul de stat se va aloca Ministerullui Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului o sumă destinată despăgubirii producătorilor agricoli", ca urmare a efectelor negative ale fenomenelor naturale şi ale bolilor prevăzute la art. 2".

         1. 4) Conform art. 8, ,,Despăgubirile se acordă producătorilor agricoli pentru animale”, iar

            ,,despăgublrea reprezintă maximum 80 % din valoarea de asigurare".

         2. 5) Conform art. 9, ,,Constatarea pagubelor se face în prezenţa producătorului agricol afectat şi a unei comisii numite de prefectul judeţului”.

   2. B. CHELTUIELI PREVĂZUTE:

   1. în bugetul anual al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sunt alocate fonduri speciale care să acopere cheltuielile destinate lichidării focarelor de boală care apar.

   

   1. 13. Costurile privind vaccinarea păsărilor vor fi acoperite din Fondul pentru combaterea epizootiilor.

   2. 14. Costurile privind operaţiunile de curăţenie, sanitaţie, dezinfecţie, deratizare sunt, de asemenea, acoperite prin fonduri bugetare.

   3. 15. Plata compensaţiilor destinate crescătorilor de păsări se va efectua conform H.G. nr. 1415/2004.

   4. 16. Acţiunile cuprinse în normele sanitare veterinare privind profilaxia şi combaterea bolilor epizootice şi a zoonozelor, la cap. „Cheltuieli materiale pentru combaterea epizootiilor” se realizează cu respectarea normelor metodologice comune ale Ministerului Finanţelor şi Ministerului Agriculturii.

   5. 17. În contextul actual privind legislaţia muncii, trebuie prevăzute modalităţile de plată pentru orele suplimentare şi modalităţile de plată pentru personalul necalificat angajat temporar pentru punerea în aplicare a planului mai sus menţionat.

2. 4. LANŢ DE COMANDĂ

   1. 4.1 STRUCTURI SPECIFICE PERMANENTE

      1. 4.1.1. LA NIVEL GUVERNAMENTAL

         1. 1.1. Comisia Guvernamentală de Apărare împotriva Dezastrelor instituită prin Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă;

         2. 1.2. Comandamentul Antiepizootic Central – instituit prin Hotărârea Guvernului nr. 1.218/2005 privind constituirea şi componenţa Comandamentului antiepizootic central; Atribuţiile şi răspunderile Comandamentulul antiepizootic central sunt cele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

         1. 4.1.2 LA NIVELUL AUTORITĂŢII NAŢIONALE SANITARE VETERINARE ŞI PENTRU

            SIGURANTA ALIMENTELOR

            '

            1. a) Direcţia Generală Sanitară Veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare

               Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, a cărei structură este aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia – ce are responsabilitatea, prin cele două direcţii de resort (Direcţia de $ănătate Animală şi Direcţia de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară), să coordoneze toate activităţile de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale şi să asigure salubritatea produselor şi subproduselor de origine animală, atât a celor destinate consumului uman, cât şi a celor destinate unor scopuri industriale.

               De asemenea, această structură are responsabilitatea elaborării cadrului legislativ pentru toate activităţile ce sunt de competenţă sanitară veterinară, controlării şi inspectării aplicării corecte şi la timp a acestor prevederi legislative.

            2. b) Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală – este instituţia ce asigură cadrul tehnic privind supravegherea stării de sănătate a animalelor, aici fiind localizate laboratoarele naţionale de referinţă şi laboratoarele naţionale de diagnostic.

            3. c) Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară – este instituţia ce asigură respectarea cadrului tehnic privind supravegherea produselor şi subproduselor de origine animală, fie destinate consumului uman, fie destinate unor scopuri industriale.

            4. d) Institutul pentru Controlul Medicamentelor şi Produselor Biologice de Uz Veterinar.

               Cele trei institute functionează în baza Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanita'r-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia

         2. 4.1.3 LA NIVELUL MINISTERULUI AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

            Regulamentul Comisiei Centrale pentru Epizootii şi Supravegherea Contaminării Radioactive, Chimice sau Biologice a Produselor Vegetale şi Animale, instituite prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 145/2003 şi Ordonanţa Guvernului nr. 47/1994 privind apărarea împotriva dezastrelor, Cap. li, art. 17, lit. g).

         3. 4.1.4 LA NIVEL JUDETEAN

            '

            1. a) ,,Comisia Judeţeană pentru Prevenirea Dezastrelor” constituită în fiecare judeţ în baza

               Legii nr. 481 din 8 noiembrie 2004 privind protecţia civilă;

            2. b) Comandamentul Antiepizootic Judeţean – instituit în fiecare judeţ prin Ordinul nr. 26 din 3 februarie 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile generale pentru prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase şi parazitare la animale;

            3. c) Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană, respectiv a Municipiului Bucureşti – organizată conform Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Hotărârii Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia.

         4. 4.1.5 LA NIVEL LOCAL

         Comandamentul Antiepizootic Local – instituit la nivel local prin Ordinul nr. 26 din 3 februarie 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile generale pentru prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase şi parazitare la animale.

   2. 4.2 STRUCTURI SPECIFICE DE NECESITATE

      1. 4.2.1 LA NIVEL CENTRAL

         1. 4.2.1.1 CENTRUL NATIONAL DE LUPTĂ CONTRA INFLUENTEI AVIARE CU CELULA DE

            I '

            CRIZĂ

            Se constituie în baza prezentului program. Are următoarea componenţă:

            1. a) Preşedinte – Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

            2. b) Vicepreşedinte – Directorul General Direcţiei Generale Sanitare Veterinare;

            3. c) Secretar – Directorul Direcţiei de Sănătate Animală din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

            4. d) membri:

               1. (i) Directorul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală;

               2. (ii) Directorul tehnic al Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală;

               3. (iii) specialist epidemiolog pe probleme de patologie aviară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

               4. (iv) specialist virusolog din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală ;

               5. (v) specialist în patologia aviară din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală;

               6. (vi) preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România;

               7. (vii) specialist responsabil cu monitorizarea.

                  Centrul Naţional de Luptă contra Influenţei Aviare este condus de Secretarul de Stat din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

                  Centrul Naţional de Luptă contra Influenţei Aviare are următoarele responsabilităţi principale:

                  1. a) stabileşte, împreună cu celula de criză, măsurile specifice veterinare, pentru elucidarea suspiciunii influenţei aviare, precum şi măsurile sanitare veterinare de combatere, în cazul confirmării bolii;

                  2. b) monitorizează aplicarea măsurilor specifice veterinare, împreună cu centrele locale de luptă contra influenţei aviare;

                  3. c) elaborează şi îmbunătăţeşte strategia de intervenţie în caz de necesitate pentru influenţa aviară;

                     I , '

                  4. d) elaborează şi realizează programul de instruire a centrelor locale de luptă contra influenţei aviare şi a grupelor de experţi de fa nivel central şi local privind conduita de interventie în cazul unei situatii de necesitate create de influenta aviară;

                  5. e) informează celula de criză, conducerea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi celelalte structuri centrale de luptă contra influenţei aviare asupra evoluţiei bolii;

                  6. f) asigură şi gestionează materialele necesare la nivel central şi la nivelul centrelor locale de luptă contra influenţei aviare;

                  7. g) stabileşte eventualitatea utilizării vaccinării cu aprobarea OIE, în cazul aplicării vaccinării de necesitate pentru controlul bolii;

                  8. h) coordonează toate acţiunile din prezentul program, pe teritoriul României;

                  9. i) asigură dotarea cu mijloace de comunicare – computere, telefoane fixe şi mobile, fax-uri, ale căror coordonate trebuie cunoscute de centrele locale de luptă contra influenţei aviare, de către celula de criză şi de grupele de experţi centrali şi locali;

                  10. j) stabileşte lista cu numele, adresa, numărul de telefon, fax, e-mail, calificarea şi experienţa în combaterea bolilor din lista A a OIE a persoanelor responsabile de la centrele locale şi toate structurile centrale, judeţene şi locale implicate în controlul influenţei aviare.

                      Centrul Naţional de Luptă Contra Influenţei aviare are următoarele coordonate: Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – strada

                      Negustori nr.1B, sector 2, Bucureşti, tel.: 021-315.78.75, fax: 021-312.49.67; e-mail:

                      office@ansv.ro.

                      CELULA DE CRIZĂ pentru influenţa aviară

                      1. a) Se constituie în baza prezentului program şi este compusă din:

                         1. (i) Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

                         2. (ii) Directorul General al Direcţiei Generale Sanitare Veterinare;

                         3. (iii) Secretarul General al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

                         4. (iv) Directorul General al Direcţiei Generale Economico-Administrativă, Juridică şi

                            Relatii lnternationale

                            ' (v) Minis' trul finanţelor publice;

                            1. (vi) Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului;

                            2. (vii) Ministrul de administraţiei şi internelor;

                            3. (viii) Preşedintele Comisiei guvernamentale de apărare împotriva dezastrelor.

                      2. b) Se reuneşte ori de câte ori există o suspiciune a influenţei aviare şi rămâne operaţională până la ridicarea măsurilor de carantină şi repopularea exploataţiilor;

                      3. c) Împreună cu Centrul Naţional de Luptă contra Influenţei Aviare, aceasta are ca principală atribuţie stabilirea şi urmărirea modului de aplicare a măsurilor specifice şi nespecifice pentru combaterea influeneţei aviare;

                      4. d) Celula de criză se organizează la nivelul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

                      Coordonatele acesteia sunt: strada Negustori, nr. 1B, sect. 2, tel.: 0040-21-315.78.75, fax: 0040-21-312.49.67, e-mail office@ansv.ro.

         2. 4.2.1.2 GRUPUL NATIONAL DE EXPERTI

            ' '

            Are următoarea componenţă:

            1. a) Directorul adjunct al Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală – şeful grupului;

            2. b) specialist virusolog – şeful Laboratorului Naţional de Referinţă pentru influenţa aviară;

            3. c) specialist în patologia aviară;

            4. d) specialist epidemiolog;

            5. e) specialist în diagnosticul influenţei aviare;

            6. f) specialist epidemiologie moleculară;

            7. g) specialist pentru probleme de biosecuritate;

            8. h) specialist în igienă, protecţia şi bunăstarea animalelor;

            9. i) specialist responsabil cu monitorizarea;

            10. j) alţi specialişti existenţi la nivel naţional, care pot realiza competenţele de expert al grupului.

                Grupul naţional de experţi se împarte în două:

                1. (i) Subgrupul care face deplasarea în teren la Centrul Judeţean de Luptă contra Influenţei Aviare şi care va coordona activitatea grupului de experţi locali;

                2. (ii) Subgrupul care rămâne la Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală şi al Laboratorului Naţional de Referinţă pentru influenţa aviară.

            Grupul naţional de experţi are următoarele atribuţii:

            1. a) conduce ancheta epizootologică şi evaluează riscul indus de focar;

            2. b) acordă asistenţă Directorului General al Direcţiei Generale Sanitare Veterinare;

            3. c) pentru evaluarea situaţiei evoluţiei bolii şi a eficienţei măsurilor de control aplicate;

            4. d) efectuează expertizarea riscului potenţial în relaţie cu influenţa aviară

            5. e) dezvoltă noi strategii de control al evoluţiei bolii;

            6. f) instruieşte şi asistă structurile locale şi centrale implicate în lichidarea focarelor de boală.

            Echipa de specialişti de sănătate animală se deplasează la postul de comandament operaţional pentru a efectua următoarele:

            1. a) în cazul unui focar primar, să conducă imediat ancheta epizootologică pentru a realiza o evaluare detaliată a riscului indus de focar;

            2. b) în timpul evoluţiei bolii şi a controlului acesteia, se ocupă de problemele particulare ce apar şi acordă asistenţă Directorului General al Direcţiei Generale Sanitare Veterinare privind evaluarea situaţiei;

            3. c) permanent efectuează expertizarea riscului potenţial în relaţie cu influenţa aviară şi dezvoltă noi strategii de control al bolii;

            4. d) instruieşte şi asistă structurile locale şi centrale implicate în lichidarea unui focar de influenţă aviară privind măsurile în caz de necesitate;

            Are coordonatele: Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, Str. Dr. Staicovici nr. 63, sector 5, Bucureşti, tel.: 021-410.1299; 021-410.1390; fax: 021-411.3394; e-mail: office@ida h.ro.

      2. 4.2.2 LA NIVEL TERITORIAL

         1. 4.2.2.1 CENTRELE LOCALE DE LUPTĂ CONTRA INFLUENTEI AVIARE CU CELULELE

            '

            DE CRIZĂ

            Sunt instituite în baza prezentului program.

            Se organizează la nivelul direcţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi sunt compuse din:

            1. a) directorul adjunct al Direcţiei Sanitar-Veterinare şl pentru Siguranţa Alimentelor judeţene- şeful grupului;

            2. b) specialist virusolog si specialist epidemiolog;

            3. c) specialist în patologia aviară;

            4. d) specialist igienă protecţie şi bunăstare animală;

            5. e) specialist responsabil cu prelevarea şi transportul probelor la laborator;

            6. f) alţi specialişti la nivel judeţean compatibili cu funcţia de expert al grupului. Responsabilităţi:

               1. 1. impun, monitorizează (urmăresc şi controlează) punerea în aplicare a:

                  1. a) măsurilor specifice veterinare impuse de Centrul Naţional de Luptă contra Influenţei Aviare, prin intermediul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

                  2. b) măsurilor generale nespecifice impuse de Comandamentul Antiepizootic Central, prin comandamentele antiepizootice judeţene şi locale (municipale, orăşeneşti, comunale) de Comisia Centrală de Apărare împotriva Dezastrelor şi Comisia de Apărare contra Epizootiilor, Contaminării Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale prin comisiile judeţene de apărare contra dezastrelor;

                  3. c) coordonarea tuturor acţiunilor cuprinse în prezentul program de alertă şi de intervenţie, pe raza judeţului respectiv;

                  4. d) definirea unei exploataţii ca fiind contaminată, după consultarea cu grupurile de experţi centrali şi locali şi cu Centrul Naţional de Luptă contra Influenţei Aviare;

                  5. e) autorizarea mişcărilor de animale, oameni şi alte materiale ce pot constitui vectori ai virusului influenţei aviare;

                  6. f) organizarea transportului şi tăierea sau uciderea păsărilor bolnave, a celor suspecte de îmbolnăvire şi a celor suspecte de contaminare şi ulterior a celorlalte animale din speciile sensibile;

                  7. g) impunerea, urmărirea şi controlul efectuării dezinfecţiilor şi dezinsecţiilor, dezinfecţia spaţiilor de cazare şi a incintelor, precum şi a mijloacelor de transport, a ustensilelor şi echipamentelor dintr-o exploataţie contaminată cu virusul influenţei aviare ori dezinfecţia unor subproduse obţinute în focarul de boală;

                  8. h) stabilirea zonei de protecţie şi a zonei de supraveghere, nominalizând: limitele, căile de acces şi punctele de control din aceste zone; planul deplasărilor de animale în interiorul acestor zone; interzicerea accesului de animale din exteriorul acestor zone; organizarea aglomerărilor temporare de animale; ecarisarea, colectarea şi procesarea păsărilor moarte sau ucise şi a deşeurilor animaliere;

                  9. i) asigurarea legăturii cu autorităţile locale – poliţie, primării, prefecturi – nominalizate pentru impunerea măsurilor de carantină de gradul li;

                     j} sensibilizarea crescătorilor, a medicilor veterinari, a celor care intervin în exploataţii din domeniul public sau privat, a populaţiei rurale prin exploatarea tuturor suporturilor mediatice, recomandând drumul de parcurs pe lângă organismele din teren (administraţia judeţeană, serviciile veterinare, laboratoarele veterinare, asociaţiile crescătorilor de păsări);

                     k) evaluarea şi participarea la întocmirea planului judeţean de alertă şi intervenţie de urgenţă în caz de influenţă aviară;

                     I) analiza factorilor şi situaţiilor particulare ce implică un risc de propagare a unei epizootii;

                     1. m) adaptarea planului naţional-cadru de alertă şi intervenţie de necesitate în caz de influenţă aviară, la particularităţile judeţene şi locale;

                     2. n) aprobarea planului judeţean de alertă şi intervenţie în caz de necesitate pentru influenta aviară;

                     3. o) evaluarea costurilor directe şi indirecte induse de un focar de boală susţinute de bugetul public, a celor suportate de crescători sau de asociaţiile de crescători;

                     4. p) efectuarea bilanţului acţiunilor întreprinse şi emiterea de noi măsuri ce trebuie să conducă la eliminarea focarului;

                     1. r) evaluarea prejudiciilor, sancţiunilor şi punctelor slabe ce trebuie corijate (evaluarea şi controlul punctelor critice);

                     2. s) instruirea trimestrială a personalului din posturile de comandament fix şi operaţional şi a grupelor de experţi privind influenţa aviară.

               2. 2. La nivelul centrelor locale de luptă contra influenţei aviare, localizate la nivelul Direcţiilor Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene si respectiv a municipiului Bucureşti trebuie să existe:

                  1. a) mijloace de comunicare: computere, telefoane fixe şi mobile, fax cu linie directă cu Centrul Naţional de Luptă contra Influenţei Aviare

                  2. b) mijloace de deplasare în teritoriu;

                  3. c) sistem informatizat de colectare, procesare şi stocare a datelor;

                  4. d) o hartă a teritoriului, în detaliu;

                  5. e) lista unităţilor ce trebuie contactate la o suspiciune de influenţă aviară (abatoare, pieţe judeţene, autorităţi locale – poliţie, primărie, vamă, prefecturi, medicii veterinari de liberă practică, reţelele de transport animale şi produse animaliere şi de origine animală, societăţile de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare, fabricile de preparate din carne, unităţi ale M.Ap.N., unităţile de ecarisare, aglomerările temporare de animale, parcurile şi rezervaţiile naturale de animale);

                  6. f) un plan de intervenţie, mijloace de informare mass-media;

                  7. g) stoc de materiale şi echipament de intervenţie.

               3. 3. La nivelul Centrului Local de Luptă contra Influenţei Aviare se organizează trei grupuri:

               1. A) postul de comandament fix – localizat la nivelul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

               2. B) postul de comandament operaţional – implantat lângă exploataţia contaminată;

               3. C) o celulă de informare la nivelul prefecturii. Aceste structuri au următoarele responsabilităţi:

               1. A) Postul de comandament fix (la nivelul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti):

                  1. a) centralizarea tuturor informaţiilor, în special a celor provenite de la diferite instituţii şi organisme implicate în gestionarea focarului şi din anchetele epizootologice;

                  2. b) analizarea datelor şi identificarea punctelor critice;

                  3. c) evaluarea situaţiei şi evoluţia focarului;

                  4. d) definirea zonelor de protecţie şi de supraveghere, împreună cu posturile de dezinfecţie şi de control;

                  5. e) contactarea primăriei situate în zona de supraveghere pentru instituirea măsurilor de către postul de comandament operaţional;

                  6. f) pregătirea deciziilor administraţiei locale;

                  7. g) asigurarea transmiterii, urmăririi şi execuţiei deciziilor Comandamentului Antiepizootic Judeţean şi local şi ale Comisiei Judeţene de Apărare împotriva Dezastrelor;

                  8. h) întocmirea raportului epizootic şi a altor rapoarte;

                  9. i) ţinerea la zi a bilanţului mijloacelor materiale, financiare şi de personal angajate în focarul de boală;

               2. B) Postul de comandament operaţional (la nivelul focarului de boală):

               1. a) colectarea datelor privind importanţa focarului şi evoluţia bolii, evaluarea prejudiciilor produse de prezenţa acesteia, reacţiile vecinilor, starea de spirit a crescătorilor şi a celor care intervin în focar;

               2. b) organizarea şi dirijarea operaţiunilor veterinare şi de supraveghere, veghind la efectuarea acestora;

               3. c) asigurarea că echipele specializate (grupele de experţi centrali şi locali) pot, la sfârşitul zilei: să se decontamineze; să evalueze acţiunile întreprinse în timpul zilei; să primească informaţiile necesare pentru a doua zi;

               4. d) angajarea tuturor mijloacelor disponibile pentru eliminarea focarului;

               5. e) ţinerea la zi a tabloului operaţiunilor de pus în aplicare;

               6. f) solicitarea de noi mijloace de intervenţie;

               7. g) contactarea postului de comandament fix pentru a-i furniza informaţiile necesare, pentru a-i transmite solicitările de noi mijloace materiale, financiare şi de personal;

               8. h) punerea în aplicare a dispoziţiilor Comandamentului Antiepizootic Judeţean şi local şi ale Comisiei Judeţene de Apărare împotriva influenţei aviare transmise prin intermediul postului de comandament fix;

               9. i) Postul de comandament operaţional este situat în zona de supraveghere a focarului şi conlucrează strâns cu echipele de experţi ce activează în zona de protecţie a focarului;

               10. j) Postul de comandament operaţional trebuie să dispună de:

                   1. 1. o sală de lucru;

                   2. 2. magazie care să se poată închide cu cheie;

                   3. 3. un local pentru repararea materialelor;

                   4. 4. un loc de decontaminare cu duş şi maşină de spălat;

                   5. 5. un loc de odihnă;

                   6. 6. un loc pentru spălarea şi dezinfecţia vehiculelor;

                   7. 7. echipamente: post de telefon şi materiale radio pentru legătura cu poliţia şi jandarmeria, cu pompierii, cu primăria şi prefectura;

                   8. 8. pompe de curăţenie mecanică cu apă sub presiune;

                   9. 9. substanţe letale şi alte mijloace de ucidere a păsărilor; 1O. panouri de avertizare;

                      1. 11. mijloace de deplasare;

                      2. 12. materiale de recoltare a probelor;

                      3. 13. mijloace de transport a cadavrelor de păsări;

                      4. 14. materiale de birotică;

                      5. 15. avize speciale pentru măsuri restrictive;

                      6. 16. avize de afişare şi informare a publicului;

               11. k) Postul de comandament operaţional trebuie să aibă în stoc:

                   1. 1. echipament de protecţie complet, cizme, mănuşi de cauciuc, combinezoane, şosete, chiloţi, bonete, bluze groase în trei exemplare: una pentru focar, una pentru ancheta epizootologică şi una de schimb;

                   2. 2. materiale de contenţie, pentru prelevare de probe şi pentru abatorizarea

                      animalelor;

                   3. 3. materiale şi produse pentru spălare şi dezinfecţie;

               1. I) Postul de comandament operaţional deţine un registru unde sunt consemnate sistematic:

                  1. 1. dispoziţiile transmise de postul de comandament fix;

                  2. 2. informaţiile furnizate de grupele de experţi;

                  3. 3. informaţiile transmise postului de comandament fix;

                  4. 4. dispoziţiile transmise grupelor de experţi;

                  5. 5. solicitările de resurse materiale şi de personal ale grupelor de experţi.

               1. m) Centrele locale de luptă contra influenţei aviare sunt trimestrial instruite la nivelul Centrului Naţional de Luptă contra Influenţei Avlare privind:

                  1. 1. responsabilităţile grupului de experţi centrali;

                  2. 2. responsabilităţile grupului de experţi locali;

                  3. 3. responsabilităţile postului de comandament fix;

                  4. 4. responsabilităţile postului de comandament operaţional;

                  5. 5. procedurile de anunţare şi notificare a suspiciunii de boală;

                  6. 6. procedurile de stamping-out şi ucidere a păsărilor;

                  7. 7. procedurile de ecarisare, colectare şi procesare a cadavrelor păsărilor ucise şi a deşeurilor;

                  8. 8. procedurile de dezinfecţie, deratizare, dezinsecţie şi de decontaminare a echipamentelor şi utilajelor;

                  9. 9. procedurile de prelevare de probe, prelucrarea şi transmiterea probelor la Laboratorul Naţional de Referinţă pentru influenţa aviară.

         2. 4.2.2.2 GRUPELE LOCALE DE EXPERT!

            '

            Grupele locale de experţi sunt constituite din specialişti din structura Direcţiilor Sanitar­

            Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, serviciile veterinare private locale şi alte persoane ajutătoare specializate pe diferite domenii.

            Un grup local de experţi este constituit din cinci echipe de experţi:

            1. a) grupul de epidemiologi

            2. b) grupul de screening

            3. c) grupul de trasabilitate

            4. d) grupul de stamping-out şi evaluare

            5. e) grupul de instruire.

               GRUPUL DE EPIDEMIOLOGI ESTE FORMAT DIN:

               1. 1. şeful serviciului antiepizootic de la nivelul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

               2. 2. un reprezentant al serviciilor private locale;

               3. 3. medicul veterinar de stat care are responsabilitatea pentru exploataţia respectivă;

               Grupul de epidemiologi lucrează împreună şi sub coordonarea echipei de epidemiologi de la nivel central, evaluează eficienţa acţiunilor de dezinfecţie şi dezinsecţie si are următoarele responsabilităţi: pe baza informaţiilor furnizate de echipa de specialişti de sănătate animală şi de echipa de trasabilitate, combinate cu informaţiile primite despre exploataţiile din jur, asistă postul de comandament operaţional asupra:

               1. (i) posibilei origini a infecţiei ;

               2. (ii) perioadei iniţiale de contaminare a exploataţiei;

               3. (iii) punctelor de risc din exploataţia contaminată şi riscul pentru exploataţiile din apropiere, ţinând cont de răspândirea agentului etiologic pe calea aerului sau prin mişcări de păsări infectate;

               4. (iv) determinării limitelor de posibilă răspândire a agentului influenţei aviare

                  GRUPUL DE SCREENING este format din specialişti din Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

                  1. 1. Screening-ul de inventariere – se execută la începutul fazei de prealertă, pentru a avea o evaluare exactă a răspândirii virusului în zona de protecţie, cât de repede posibil, şi inventarierea numărului de păsări din această zonă;

                  2. 2. Screening-ul în perioada de suspiciune şi control – se efectuează pentru a avea o situaţie exactă a păsărilor moarte, ucise, suspecte de boală, suspecte de contaminare şi a animalelor nereceptive din zona de protecţie;

                  3. 3. Screening-ul final: realizarea screening-ului serologic în fermele din zona de protecţie şi zona de supraveghere. Aceasta este obligatorie pentru a motiva ridicarea măsurilor de carantină.

               GRUPUL DE TRASABILITATE – realizează, în funcţie de mişcările de animale vii, produse animaliere şi de origine animală, persoane, furaje şi alte materii şi materiale ce pot constitui purtători de virus al influenţei aviare şi în funcţie de perioada maximă a posibilei contaminări:

               1. (i) trasabilitatea ăamonte” şi trasabilitatea ăaval” de exploataţia contaminată, în timp şi spaţiu, pentru a evalua posibilele contacte ale exploataţiei înainte de perioada de contaminare, în perioada de incubaţie şi după suspiciunea bolii în exploataţie;

               2. (ii) ţine sub observaţie exploataţiile ăde contact” şi toate exploataţiile suspecte până la eliminarea suspiciunii influenţei aviare;

               3. (iii) recoltează probele necesare examenului de laborator şi utilizează probele prelevate din exploataţia contaminată, pentru a determina originea virusului influenţei aviare prin metode de biotehnologie şi durata în timp între contaminare, suspiciune şi diagnostic;

               GRUPUL DE STAMPING•OUT ŞI EVALUARE are următoarele responsabilităţi: (i} coordonează uciderea păsărilor susceptibile din exploataţia contaminată;

               1. (ii) determină valoarea păsărilor, a furajelor, a ustensilelor şi a altor materiale ce se supun distrugerii;

               2. (iii) determină valoarea produselor de origine animală ce se distrug;

               3. (iv) supervizează prima dezinfecţie, dezinfecţiile periodice şi controlează eficienţa dezinfecţiei şi a dezinsecţiei finale.

                  GRUPUL DE INSTRUIRE realizează instruirea personalului din focar privind depistarea şi aplicarea măsurilor de control al bolii. Grupul local de experţi realizează, de asemenea:

                  1. (i) întocmirea, împreună cu şeful Centrului Local de Luptă contra Influenţei Aviare, a raportului epizootic periodic;

                  2. (ii) avizarea recoltărilor de probe în zonele de protecţie şi de supraveghere.

         3. 4.2.2.3 GRUPELE DE INFORMARE

      Grupele de informare au următoarele responsabilităţi:

      1. 1. preiau toate informaţiile referitoare la situaţia din focar;

      2. 2. răspund la apelurile populaţiei şi furnizează informaţii pentru mass-media.

      Raportul epizootic trebuie să conţină:

      a) situaţia în zona infectată ;

      b} speciile de păsări sensibile şi metodele de creştere;

      1. c) numărul de păsări cu semne clinice, suspecte de boală, suspecte de contaminare şi numărul de cazuri;

      2. d) detalii privind mărimea şi amplasarea exploataţiei, relaţiile cu alte exploataţii, existenţa şoselelor naţionale ori a drumurilor principale în apropiere

      3. e) situaţia meteorologică locală şi mijloacele de legătură cu cea mai apropiată staţie meteorologică;

      4. f) evaluarea necesităţilor materiale şi de personal pentru punerea în aplicare a diferitelor măsuri dispuse de postul de comandament operaţional.

      Grupul local de experţi este la dispoziţia postului de comandament operaţional şi în fiecare seară îl informează asupra:

      1. a) evoluţiei focarului;

      2. b) aplicarea dispoziţiilor primite;

      3. c) aspectelor particulare apărute;

      4. d) solicită resursele materiale şi de personal pentru următoarele acţiuni;

      5. e) preia de la postul de comandament operaţional dispoziţiile pentru a doua zi.

3. 5. RESURSE DE PERSONAL

   1. 5.1 La nivelul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor

      va exista situaţia la zi nominală şi coordonatele (telefon, fax, e-mail) pentru:

      1. a) Comandamentul Antiepizootic Central;

      2. b) Comisia Guvernamentală de Apărare împotriva Dezastrelor;

      3. c) Comisia Centrală pentru Epizootii, Contaminare Radioactivă, Chimică şi Biologică a Produselor Vegetale şi Animale;

      4. d) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor – conducerea de coordonare si conducerea executiva:

         1. (i) Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

         2. (ii) Vicepreşedinţii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

         3. (iii) Directorii Generali ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

         4. (iv) Directorii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor

         5. (v) Şefii de serviciu din cadrul Autorităţii Naţîonale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

         6. (vi) toţi specialiştii din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi funcţiile acestora.

      5. e) Institutele centrale de profil:

         1. (i) conducerea;

         2. (ii) toţi specialiştii din cele trei institute;

      6. f) Celula de criză;

      7. g) Centrul Naţional de Luptă contra Influenţei Aviare;

      8. h) Grupul Naţional de Experţi:

         1. (i) echipa de epidemiologi;

         2. (ii) echipa de specialişti de sănătate anîmală.

   2. 5.2 La nivelul Direcţiilor Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, va exista situaţia la zi şi coordonatele (telefon, fax, e-mail) pentru:

      1. a) Comandamentul Antiepizootic Judeţean;

      2. b) Comisia Judeţeană pentru Prevenirea Dezastrelor;

      3. c) Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti:

         1. 1. conducerea – director executiv;

            • – directori executivi adjuncţi;

            • – şefii de serviciu:

              1. (i) antiepizootic;

              2. (ii) de igienă şi sănătate publică;

              3. (iii) ceilalţi specialişti ;

      4. d) Centrul Local de Luptă contra Influenţei Aviare,

      5. e) Grupul local de experţi:

      1. (i) echipa de epidemiologi;

      2. (ii) echipa de screening;

      3. (iii) echipa de trasabilitate;

      4. (iv) echipa de stamping-out şi evaluare,

      5. (v) echipa de instruire,

      6. (vi) alţi experţi.

      ACORDURI DE COLABORARE

      1. 1. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a elaborat şi agreat, împreună cu Colegiul Medicilor Veterinari din România, acordul de colaborare ce implică participarea directă a medicilor veterinari concesionari la toate acţiunile implicate de prezentul program.

      2. 2. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a încheiat acorduri de colaborare cu:

         1. a) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;

         2. b) Ministerul Administraţiei şi Internelor;

         3. c) Ministerul Apărării Naţionale;

         4. d) Ministerul Sănătăţii.

      3. 3. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a încheiat cu conducerile direcţiilor medicale din ministerele în care sunt organizate servicii veterinare protocoale privind implementarea particulară a prevederilor prezentului program în unităţile cu animale ce aparţin acestor ministere.

      4 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţiile Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti au dreptul să angajeze temporar personal calificat şi necalificat pentru punerea în aplicare operativa măsurilor specifice şi generale de control al bolii.

4. 6. RESURSE DE ECHIPAMENTE ŞI FACILITĂŢI

   1. 6.1. FACILITĂTI MATERIALE

      1. 6.1.1 La' nivelul Centrului Naţional de Luptă contra Influenţei Aviare şi la nivelul

         Centrelor Locale de Luptă contra Influenţei Aviare, trebuie sa existe, suplimentar de cele menţionate deja, următoarele:

         1. a) echipament de protecţie;

         2. b) dezinfectante eficiente faţă de virusul influenţei aviare, detergenţi şi săpun;

         3. c) pompe de curăţare şi dezinfecţie, lopeţi, razuri;

         4. d) personal instruit pentru uciderea păsărilor şi substanţe letale;

         5. e) echipament de necropsie şi prelevare de probe;

         6. f) afişe şi pancarte de avertizare ori de interzicere;

         7. g) harţi detaliate;

         8. h) echipament de vaccinare.

         1. 6.1.2. În stoc va trebui să existe:

            1. a) echipament de protecţie;

            2. b) dezinfectante eficiente faţă de virusul influenţei aviare, detergenţi şi săpun ;

            3. c) pompe de curăţare şi dezinfecţie, lopeţi, razuri;

            4. d) personal instruit pentru uciderea păsărilor şi substanţe letale;

            5. e) mijloace de ucidere şi eutanasiere;

            6. f) echipament de necropsie şi de prelevare de probe;

            7. g) afişe şi pancarte de avertizare ori de interzicere;

            8. h) hărţi detaliate;

            9. i) echipament de vaccinare.

         2. 6.1.3. Echipamentele şi materialele stocate vor fi menţinute corespunzător şi vor fi verificate periodic, pentru aprecierea gradului de deteriorare în vederea înlocuirii.

         3. 6.1.4. Echipamentele, materialele şi serviciile care trebuie asigurate pe bază de contract sunt

         1. a) vehicule diferite;

         2. b) escavatoare;

         3. c) materiale combustibile;

         4. d) pompe diferite pentru spălare sub presiune şi dezinfecţie;

         5. e) cisterne pentru apă;

         6. f) generatoare electrice;

         7. g) arzătoare pentru flambare;

         8. h) mijloace de procesare a cadavrelor şi deşeurilor;

         9. i) servicii de strângere şi eutanasiere a animalelor;

         10. j) servicii de colectare şi neutralizare a deşeurilor animale;

         11. k) servicii de curăţire a adăposturilor, spaţiilor de cazare sau a altor locuri de staţionare sau de trecere a animalelor;

         I) servicii de colectare şi neutralizare a materiilor şi materialelor posibil purtătoare de contagiu (dejecţii, furaje, aşternut etc.);

         m) servicii de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare.

   2. 6.2. DREPTURI DE ACCES

   Medicii veterinari care au responsabilitatea punerii în aplicare a măsurilor specifice şi a celor generale trebuie să aibă acces la:

   1. 1. vehicule;

   2. 2. combustibili;

   3. 3. utilaje de dezgropare şi îngropare;

   4. 4. aruncători cu flăcări (pentru sterilizarea metalelor);

   5. 5. echipament de pulverizare şi alte mijloace de sanitaţie.

   6.3 MIJLOACE DE TRANSPORT AL CARCASELOR ŞI DEŞEURILOR

   Dacă nu există posibilitatea ca deşeurile, cadavrele şi carcasele de păsări tăiate sau ucise să fie procesate şi distruse pe loc, acestea vor fi transportate la unităţi de procesare specializate. Autoritatea sanitară veterinară trebuie să aibă acces la mijloace de transport specializate pentru acest tip de transport.

   1. 6.4. MIJLOACE DE TRANSPORT AL PROBELOR LA LABORATOR

   2. 6.5. MIJLOACE DE BIROTICĂ ŞI DE INSTRUIRE

      1. a) materiale de birotică;

      2. b) aparatură de birotică.

   3. 6.6. MIJLOACE MATERIALE DE INSTRUIRE (a se vedea în Manualul de lnstructiuni)

   4. 6.7. MIJLOACE OE CURĂŢARE, DEZINFECŢIE SI DEZINSECŢIE (a se vedea în Manualul

      de Instrucţiuni)

   5. 6.8. MIJLOACE DE UCIDERE SI EUTANASIERE (a se vedea în Manualul de Instrucţiuni)

   6. 6.9. ECHIPAMENTE DE PROTECTIE

      1. a) salopete sau combinezoane;

      2. b) halate;

      3. c) bonete;

      4. d) mănuşi de examinare (cauciuc rezistent);

      5. e) mănuşi prelevare probe;

      6. f) galoşi sau cizme de cauciuc;

      7. g) complet mască-ochelari.

         Pentru personalul tehnic instruit, desemnat să efectueze la locul de intervenţie operaţiuni de decontaminare, în plus:

         1. a) combinezon sau sorţ cauciucat;

         2. b) ochelari de protecţie;

         3. c) mască de protecţie;

         4. d) mănuşi de dezinfecţie (rezistente la substanţe decontaminante uzual folosite).

         Dimensiunile echipamentului destinat acestor acţiuni vor fi potrivite fiecărui membru al echipelor de experţi locali sau naţionali şi se vor păstra sub formă de set individual, în saci de plastic etichetaţi cu numele utilizatorilor, alături de trusele destinate recoltării de probe în locuri special destinate şi închise, la care vor putea avea acces permanent persoanele desemnate sau, în afara orelor de program, ofiţerii de serviciu.

         Este interzis a se da echipamentului de intervenţie alte utilizări.

         După utilizare, echipamentul folosit este, după caz, fie sterilizat prin fierbere şi rămâne în incinta cu păsări afectate în vederea utilizării în acţiuni de intervenţie în presupusul focar, fie ambalat în saci de plastic dubli care vor fi supuşi separat dezinfecţiei chimice exterioare şi se vor decontamina prin autoclavare în laborator.

   7. 6.10. MIJLOACE DE PROCESARE CARCASE ŞI DEŞEURI (a se vedea în Manualul de Instrucţiuni).

   I I

5. 7. MANUALUL OPERATIONAL PENTRU INFLUENTA AVIARĂ

   1. 7.1. Prevenirea bolii se realizează, în principal, prin metode de supraveghere activă şi pasivă, supravegherea migraţiei de păsări, supravegherea specială în biotopurile constituite pe teritoriul României (Delta Dunării, cele două bălti mari ale Dunării şi lunca Dunării) şi prin metode de profilaxie generală. Încercările de profila ie specifică utilizate în unele ţări din Asia (Pakistan, Cambogia, Tailanda, în Mexic şi sub formă de pilot în Italia) nu au dat rezultatele scontate. Oricum OIE a restricţionat utilizarea vaccinurilor, condiţionată de aprobarea

      acestuia. S-au întreprins, de asemenea, măsuri în conjunctie cu Organizatia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru prevenirea transmiterii bolii de la animale la oameni. î acest sens s­ au raportat deja 57 cazuri de exitus la om produse de virusul influenţei aviare. Aceste măsuri

      sunt necesare, având în vedere interferenţele genetice între virusul influenţei aviare şi virusul influenţei umane.

      1. 7.1.1. Profilaxie generală : pentru prevenirea introducerii şi difuzării influenţei aviare în exploataţiile avicole se instituie şi se menţin permanent următoarele măsuri de profilaxie generală:

         1. a) împrejmuirea exploataţiilor avicole, astfel ca în incinta acestora să nu poată pătrunde persoane, vehicule şi animale, decât printr-o intrare special amenajată aflată sub control sanitar-veterinar;

         2. b) construirea şi amenajarea la intrarea în exploataţia avicolă a unui filtru sanitar veterinar, dimensionat în raport cu numărul personalului, în care să se efectueze schimbarea obligatorie a hainelor şi încălţămintei de stradă cu echipament de protecţie antiepizootică;

         3. c) interzicerea intrării în exploataţia avicolă a persoanelor care nu lucrează direct în procesul de producţie, cu excepţia organelor de control, care vor respecta condiţiile obligatorii de filtru sanitar;

         4. d) respectarea regulilor sanitare veterinare şi de zooigienă privind popularea, hrănirea, exploatarea şi transportul păsărilor;

         5. e) interzicerea introducerii în ferme a altor animale decât cele care constituie proprietatea exploataţiei, precum şi desfăşurarea altor activităţi diferite de specificul acesteia;

         6. f) menţinerea obligatorie în carantină profilactică a păsărilor ce urmează să fie introduse în exploataţie;

         7. g) asigurarea mijloacelor de transport ce vor fi folosite numai în incintă;

         8. h) organizarea şi amenajarea conform regulilor sanitare veterinare, a locurilor de depozitare a produselor de origine animală şi furajelor;

         9. i) evacuarea dejecţiilor şi depozitarea lor, astfel încât să nu constituie surse de poluare;

         10. j) aplicarea periodică a măsurilor de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie;

         11. k) solicitarea avizului autorităţii sanitare veterinare, la fiecare introducere de noi efective în exploataţiile avicole, la livrarea şi trecerea păsărilor de la o categorie la alta, lotizări şi alte mişcări de efective;

             I) anunţarea imediată a medicului veterinar oficial la apariţia sau suspiciunea unei boli transmisibile;

             1. m) până la sosirea medicului veterinar se vor lua măsuri de izolare a păsărilor bolnave, moarte sau sacrificate de necesitate;

             2. n) se interzice vânzarea şi scoaterea din incintă a produselor de origine animală, furajelor, gunoiului şi altor materiale, până la clarificarea situaţiei epidemiologice a exploataţiei;

             3. o) se va urmări permanent şi în mod sistematic starea de sănătate a efectivelor prin examene clinice şi necropsice în vederea depistării la timp a primelor suspiciuni de boală, luându-se măsuri pentru stabilirea rapidă a diagnosticului, prin examene de laborator;

             4. p) în exploataţiile indemne se vor introduce ouă pentru incubat, pui de o zi şi tineret de înlocuire, numai din unităţi indemne;

             5. q) în zona de protecţie a exploataţiei, cu o raza de cel putin 3 km se va asigura supravegherea şi menţinerea sănătăţii efectivelor de păsări din gospodăriile populaţiei, prin depistări periodice şi vaccinări de întreţinere;

             6. r) orice mişcare interjudeţeană a efectivelor de păsări va fi avizată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin Direcţiile Sanitar­ Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti implicate;

             7. s) exploataţiile avicole au obligaţia să respecte tehnologia de crestere si tehnologia sanitară veterinară, conform legislaţiei în vigoare;

             8. t) se va organiza supravegherea sanitară veterinară permanentă a păsărilor ce se aduc în târguri, pieţe, expoziţii;

             9. u) supravegherea activă şi pasivă specială privind migraţiile de păsări sălbatice în biotopuri din România, asociată cu instituirea unui program special de supraveghere a efectivelor de păsări sălbatice şi domestice din biotopurile constituite în România, menţionate anterior;

             10. v) periodic, la intervale de cel mult o săptămână, din exploataţiile avicole şi după caz, din gospodăriile populaţiei, se vor trimite probe la laborator pentru examene de supraveghere sanitară veterinară;

             1. x) expedierea probelor şi interpretarea rezultatelor revin autorităţii sanitare veterinare competente, prin medicul veterinar oficial;

             2. y) în cazul diagnosticării influenţei aviare în exploataţia avicolă sau in zonele de protecţie ale acesteia, de minimum 3 km, medicii veterinari care asigură asistenţa sunt obligaţi să se informeze reciproc în mod operativ, pentru a stabili şi aplica cu sprijinul comandamentelor antiepizootice locale şi cel judeţean, măsurile ce se impun.

      2. 7.1.2. Profilaxie specifică: profilaxia specifică utilizată în unele ţări din Asia (Pakistan, Cambogia, Tailanda, în Mexic şi sub formă de pilot în Italia) nu a dat rezultatele scontate. Oricum OIE a restricţionat utilizarea vaccinurilor, condiţionată de aprobarea acestuia. S-au

   întreprins, de asemenea, măsuri în conjunctie cu OMS pentru prevenirea transmiterii bolii de la animale la oamenL în acest sens s-au raportat deja 57 cazuri de exitus la om produse de virusul influenţei aviare. Aceste măsuri sunt necesare având în vedere interferenţele genetice

   între virusul influenţei aviare şi virusul influenţei umane.

   1. 7.2 Combaterea bolii:

      1. 7.2.1. În exploatatia avicolă suspectă de contaminare se instituie următoarele măsuri:

         '

         1. 1. medicul veterinar oficial va asigura notificarea obligatorie şi imediată a suspiciunii

            influentei aviare către autoritatea sanitară veterinară teritorială;

         2. 2. se va face o înregistrare a tuturor categoriilor de păsări indicând numărul păsărilor

            domestice care au murit, numărul celor care prezintă semne clinice; înregistrarea va fi

            efectuată zilnic pentru a ţine evidenţa puilor eclozionaţi sau care au murit pe parcursul perioadei de suspiciune;

         3. 3. se vor trimite de urgenţă la laborator probe pentru precizarea diagnosticului;

         4. 4. păsările din exploataţia suspectă vor rămâne în adăposturile existente, evitându-se contactul cu alte păsări;

         5. 5. nici o pasăre nu va intra sau ieşi din exploataţie;

         6. 6. toate mişcările de persoane, animale, vehicule, ustensile, din şi înspre exploataţie, de carne de pasăre, de furaje, deşeuri, aşternut, gunoi sau orice ar putea transmite virusul influenţei aviare se vor face cu avizul autorităţii sanitar veterinare teritoriale;

         7. 7. întreaga producţie de ouă, indiferent de profilul fermei contaminate {selecţie, reproducţie sau producţie pentru consum) se va dirija până la elucidarea diagnosticului spre o întreprindere abilitată pentru fabricarea şi/sau prelucrarea produselor din ouă, în condiţii de supraveghere de către autoritatea sanitară veterinară teritorială;

         8. 8. se vor folosi mijloace corespunzătoare de dezinfecţie la intrarea şi ieşirea din halele de păsări precum şi din exploataţii;

         9. 9. se va efectua o anchetă epidemiologică în conformitate cu Ordinul nr. 311 din 8 august 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a influenţei aviare.

      2. 7.2.2. După confirmarea oficială a diagnosticului de influentă aviară, se notifică imediat boala prin telefon, fax, telex la: Direcţia Sanitar-Veterinară' şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, Oficiul lnternational de Epizootii şi Comisia Europeană, Secretariatul ăAcordului pentru aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare" al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. în exploataţia avicolă în care s-a confirmat oficial prezenţa influenţer aviare se instituie următoarele măsuri sanitare veterinare:

         1. a) toate păsările din exploataţie se sacrifică pe loc fără întârziere; toate păsările care au murit sau au fost sacrificate, precum şi toate ouăle se distrug; aceste operaţii se vor efectua în aşa fel încât să reducă riscul răspândirii bolii;

         2. b) orice material sau deşeu cum ar fi furajele, aşternutul sau gunoiul de grajd susceptibil de a fi contaminat vor fi distruse sau tratate corespunzător. Acest tratament va asigura distrugerea virusului influenţei aviare, efectuat în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial;

         3. c) atunci când păsările domestice dintr-o exploataţie au fost tăiate în cursul perioadei probabile de incubaţie a bolii, carnea provenită de la aceste păsări va fi, oriunde este posibil, identificată şi distrusă;

         4. d) ouăle de incubaţie livrate sau transferate din exploataţie în cursul perioadei probabile de incubaţie vor fi identificate şi distruse. Puii care au eclozionat din aceste ouă vor fi plasaţi sub supraveghere sanitară veterinară, iar ouăle de consum livrate în timpul perioadei probabile de incubaţie a bolii, care au fost transferate din exploataţie, vor fi identificate şi distruse, cu excepţia celor care au fost anterior dezinfectate corespunzător;

         5. e) după efectuarea operaţiunilor prezentate la punctele a) şi b), spaţiile folosite pentru cazarea păsărilor, împrejurimile lor, vehiculele utilizate pentru transport şi toate echipamentele posibil a fi contaminate vor fi curăţite şi dezinfectate în conformitate cu legislaţia sanitară veterinară în vigoare;

         6. f) nici o pasăre nu va fi reintrodusă în exploataţie decât după cel puţin 21 zile de la terminarea acţiunilor prevăzute la punctule);

         7. g) efectuarea anchetei epidemiologe, care va avea în vedere: perioada de timp în care influenţa aviară ar fi putut exista în exploataţie sau în voliera de porumbei; originea posibilă a influenţei aviare în exploataţie sau voliera de porumbei şi identificarea altor exploataţii sau

            voliere în care se găsesc păsări domestice, porumbei sau alte păsări ţinute în captivitate care ar putea fi infectate sau contaminate din aceeaşi sursă; interzicerea circulaţiei personalului, păsărilor domestice, porumbeilor sau a altor păsări ţinute în captivitate, a altor animale, vehicule, ouălor, cărnii şi carcaselor, precum şi a oricăror ustensile sau materiale care pot vehicula virusul influenţei aviare din sau spre exploataţia sau voliera respectivă;

         8. h) prelevarea de probe de la palmipede pentru a surprinde eventualele infecţii oculte ce pot apare la speciile din această familie.

      3. 7.2.3. Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţeană poate extinde măsurile prevăzute mai sus la alte exploataţii învecinate dacă localizarea, configuraţia lor sau contactul cu exploataţia în care boala a fost cofirmată oferă suficiente motive pentru a suspiciona posibila contaminare. Pentru a asigura coordonarea integrală a măsurilor necesare eradicării influenţei aviare, cât mai repede posibil, va fi constituit un grup de criză. Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va institui, în jurul exploataţiei infectate, o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin 3 km care este inclusă într-o zonă de supraveghere cu o rază de cel puţin 10 km. La instituirea acestor zone se va ţine cont de factorii geografici, administrativi, ecologici şi epidemiologici legaţi de influenţa aviară precum şi de posibilităţile de monitorizare.

      4. 7.2.4. În zona de protecţie sanitară veterinară se aplică următoarele măsuri:

         1. 1. identificarea tuturor exploataţiilor din zonă care deţin păsări domestice şi sălbatice în captivitate;

         2. 2. inspecţii periodice la toate exploataţiile din zonă care deţin păsări, examinarea dinică a acestora, iar dacă este necesar, recoltarea de probe pentru examen de laborator;

         3. 3. păsările să fie crescute în hale şi adăposturi care să poată fi izolate;

         4. 4. la intrarea şi ieşirea din exploataţie să existe mijloace de dezinfecţie corespunzătoare;

         5. 5. să fie pusă sub control circulaţia persoanelor care manipulează păsări, carcase de pasăre şi ouă, vehiculele cu care se transportă păsările, carcasele şi ouăle în interiorul zonei; transportul păsărilor va fi interzis cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau calea ferată;

         6. 6. se va interzice transferul de păsări sau ouă de incubat din exploataţia de origine, cu excepţia celui autorizat de autoritatea sanitară veterinară;

         7. 7. transportul aşternutului sau a dejecţiilor se va face numai cu aviz sanitar veterinar;

         8. 8. vor fi interzise târgurile, pieţele, expoziţiile sau alte forme de aglomerare a păsărilor domestice sau a altor păsări. Măsurile se vor menţine cel puţin 21 zile de la efectuarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie preliminară în zona infectată; după această perioadă, zona de protecţie va fi inclusă în zona de supraveghere sanitară veterinară;

         9. 9. prelevarea de probe pentru supravegherea activă palmipedelor din această zonă;

         10. 10. în cazul în care zona de protecţie este constituită sau cuprinde şi biotopuri pentru păsările migratoare ce ajung în România, se vor întreprinde vânători dirijate pentru capturarea de specii din păsările migratoare, de la care se vor preleva probe pentru supraveghere activă specială. La aceste vânători va participa obligatoriu un medic veterinar ce are responsabilitatea prelevării probelor mentionate.

      5. 7.2.5. În zona de supraveghere sanitară veterinară se vor menţine aceleaşi măsuri.

         1. 1. identificarea tuturor exploataţiilor din zonă care deţin păsări domestice;

         2. 2. controlul circulaţiei păsărilor şi ouălor de incubat din interiorul zonei;

         3. 3. interzicerea circulaţiei păsărilor domestice în afara zonei pe parcursul primelor 15 zile cu excepţia transportului direct către un abator desemnat de autoritatea sanitară veterinară; carnea provenită de la aceste păsări va fi însoţită de un marcaj special de salubritate;

         4. 4. interzicerea circulaţiei ouălor de incubat in afara zonei, cu excepţia celor destinate unei staţii de incubaţie desemnate de autoritatea sanitara veterinară; înainte de expediere ouăle şi ambalajele trebuie dezinfectate;

         5. 5. interzicerea circulaţiei aşternutului şi dejecţiilor în afara zonei;

         6. 6. interzicerea târgurilor, pieţelor, expoziţiilor şi altor aglomerări de păsări;

         7. 7. se interzice transportul păsărilor cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau căi ferate. Măsurile se aplică cel puţin 30 zile de la efectuarea operaţiunilor de curăţenie şi dezinfecţie in exploataţia infectat;

         8. 8. în cazul în care zona de protecţie este constituită sau cuprinde şi biotopuri pentru păsările migratoare ce ajung în România, se vor întreprinde vânători dirijate pentru capturarea de specii din păsările migratoare, de la care se vor preleva probe pentru supraveghere activă specială. La aceste vânători va participa obligatoriu un medic veterinar ce are responsabilitatea prelevării probelor menţionate.

   2. 7.3 Măsurile de combatere a influenţei aviare, sunt reglementate de:

   1. a) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

   2. b) Ordinul nr. 311 din 8 august 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a influenţei aviare.

6. 8. SUPRAVEGHEREA ŞI DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

   1. 8.1 Laboratoare naţionale de referinţă şi de diagnostic pentru influenţa aviară:

      Examenele de laborator pentru diagnosticul influenţei aviare sunt efectuate în laboratoarele sanitare veterinare judeţene autorizate şi acreditate.

      Rezultatele acestora vor fi confirmate de Laboratorul Naţional de Referinţă pentru influenţa aviară din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală.

      Sarcinile şi responsabilităţile laboratorului naţional de referinţă pentru influenţa aviară

      vor fi:

      1. a) Asigurarea legăturii cu Laboratorul de Referinţă pentru influenţa aviară al Comunităţii Europene cu referire la standardele şi metodele de diagnostic al influenţei aviare şi diagnosticul diferenţial.

      2. b) Sprijinirea activităţii laboratoarelor judeţene prin:

         1. (i) instructaje periodice;

         2. (ii) organizarea de teste comparative periodice de diagnostic al influenţei aviare.

      3. c) Furnizarea informaţiilor şi efectuarea de instruiri ulterioare, în special prin:

         1. (i) colectarea datelor privind informaţiile şi metodele de diagnostic şi de diagnostic diferenţial utilizate şi transmiterea acestora la autoritatea veterinară centrală a României;

         2. (ii) elaborarea şi implementarea planurilor necesare pentru instruirea ulterioară a experţilor în diagnostic de laborator în vederea armonizării tehnicilor de diagnostic.

      Laboratorul naţional de referinţă pentru influenţa aviară va funcţiona în conformitate cu conditiile recunoscute de strictă securitate, aşa cum sunt indicate în standardele minime pentr laboratoarele care lucrează cu virusul influenţei aviare.

      Laboratorul de referinţă pentru influenţa aviară va formula şi va recomanda măsurile de securitate ce trebuie luate de laboratoarele judeţene pentru diagnosticul influenţei aviare, în conformitate cu standardele minime în domeniu.

      8.2. Ambalarea1 transportul şi asigurarea securităţii probelor pe timpul transportuIui

      r

      Probele care conţîn material viral cu mare potenţial infectant se protejează prin închiderea în cutii de plastic etanşe, în vată îmbibată cu soluţii dezinfectante. Probele astfel recoltate se ambalează după individualizare în cel puţin două pungi de plastic. Pe ambalajul exterior se fixează o etichetă cu următorul continut:

      PERICOL – Pachetul se deschide doar de persoane autorizate.

      Pe acest ambalaj exterior se aplică primele sigilii şi se dezinfectează. Pachetul astfel ambalat si sigilat se introduce in lada izotermă prevăzută cu brichete refrigeratoare sau în termosuri cu cuburi de gheaţă.

      Lada izotermă sau termosurile se închid şi se sigilează, efectuându-se dezinfecţia exterioară a acestora.

      Nota de însoţire va avea menţiunea URGENŢĂ – solicitare de examene de diagnostic pentru A 150.

      ln afara datelor curente, pe nota de însoţire eliberată de Direcţiile Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene se va menţiona obligatoriu numele medicului care a recoltat probele, data si ora la care s-au recoltat, numele persoanei care a efectuat ambalarea şi dezinfecţia ambalajelor ce conţin probe, precum şi numele persoanei răspunzătoare de securitatea probelor pe timpul transportului. Pe delegaţia celor ce însoţesc probele se va menţiona data si ora la care acestea au fost predate.

      Echipamentul folosit de către cei care au examinat animalele şi au recoltat probe, precum şi restul materialelor nefolosite din trusa de recoltare, se introduc în sacii de plastic care vor fi dezinfectaţi la exterior şi sigilaţi. Aceşti saci se deschid doar în camera de autoclavare din laboratorul judeţean.

      Probele recoltate şi ambalate se vor recolta în cel mai scurt timp posibil la laboratorul judeţean sau la Laboratorul naţional de referinţă pentru influenţa aviară.

      Metode de diagnostic utilizate:

      1. 1. Izolarea şi identificarea virusului influenţei aviare;

      2. 2. Teste serologice: testele de hemaglutinare, inhibare a hemaglutinării şi seroneutralizare în gel de agar.

7. 9. VACCINAREA DE NECESITATE-ÎNCERCĂRI DE IMUNIZARE

   Încercările de profilaxie specifică utilizate în unele ţări din Asia (Pakistan, Cambogia, Tailanda, în Mexic şi sub formă de pilot în Italia) nu au dat rezultatele scontate. Oricum OIE a restricţionat utilizarea vaccinurilor, condiţionată de aprobarea acestuia. S-au întreprins, de asemenea, măsuri în conjunctie cu OMS pentru prevenirea transmiterii bolii de la animale la oameni. în acest sens s-au 'raportat deja 57 cazuri de exitus la om produse de virusul

   influe,ntei aviare. Aceste măsuri sunt necesare având în vedere interferen'tele genetice între virusul influenţei aviare şi virusul influenţei umane.

8. 10. SISTEMUL NATIONAL DE COMPENSARE

   '

   Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în

   agricultură, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2004 privind, prevede:

   1. a) Acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură; se prevede, la Cap. I art. 1, că ăsunt considerate calamităţi naturale pierderile cantitative şi calitative de recolte, mortalitatea şi/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare distructivă a bolilor, pe areale extinse”.

   2. b) La art. 2 se prevede că ăNominalizarea şi încadrarea în categoria bolilor care generează calamităţi naturale la plante şi animale se realizează de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor”, pesta porcină clasică fiind inclusă în această categorie.

   3. c) La art. 4 se precizează că ăPentru aplicarea prevederilor prezentei legi, prin bugetul de stat se va aloca Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor o sumă destinată despăgubirii producătorilor agricoli”, ,,ca urmare a efectelor negative ale fenomenelor naturale şi ale bolilor prevăzute la art. 2″.

   4. d) Conform art. 8, .,Despăgubirile se acordă producătorilor agricoli pentru animale,” şi

      ,.despăgubirea reprezintă maximum 80 % din valoarea de asigurare".

   5. e) Conform art. 9, ,,Constatarea pagubelor se face în prezenţa producătorului agricol

   afectat şi a unei comisii numite de prefectul judeţului".

9. 11. INSTRUIRE

   Personalul sanitar veterinar şi personalul auxiliar implicat în punerea în aplicare a programului de contingenţă pentru influenţa aviară trebuie instruit periodic cu privire la procedurile specifice ce urmează a fi aplicate.

   Instruirea trebuie să aibă două niveluri:

   1. a) instruirea a grupelor de experţi;

   2. b) instruirea celuilalt personal implicat.

   Cursurile de instruire trebuie să includă prezentarea, dacă este posibil în sistem animat, a aspectelor clinice, lezionale, epidemiologice şi a celor privind prevenirea şi controlul bolii, precum şi aspecte privind ancheta epidemiologică.

   De asemenea, vor fi prezentate aspecte privind sanitaţia, ecarisarea şi procesarea deşeurilor, realizarea supravegherii veterinare, a activităţilor de screening şi a procedurii de trasabilitate.

   Trebuie prezentate şi aspecte privind notificarea bolii, realizarea publicităţii şi implementarea mijloacelor specifice de avertizare a populatiei.

   În acelaşi timp se vor prezenta aspecte legate de ecologia păsărilor migratoare, traseele, perioadele şi speciile de migrare, pentru păsările migratoare ce ajung în România, precum şi posibilitatea supravegherii active a acestora şi a palmipedelor domestice.

   Este absolut imperios necesar să se prezinte cursanţilor aspecte ale interferenţei dintre influenţa aviară şi patologia umană, precum şi elemente referitoare la analiza de risc vizând păsările migratoare, în relaţie cu influenţa aviară.

10. 12. PUBLICITATE ŞI AVERTIZARE PUBLICĂ

În cadrul celor patru facultăţi de medicină veterinară de stat şi a celei private sunt prezentate în detaliu aspectele de informare şi instruire privind influenţa aviară.

De asemenea, viitorii medici veterinari sunt instruiţi în ceea ce priveşte cunoştinţele necesare de epidemiologie şi economie veterinară în relaţie cu influenţa aviară.

în acelaşi context, medicii veterinari sunt instruiţi privind aspectele legislative referitoare la bolile transmisibile ale animalelor, inclusiv influenţa aviară şi implicit privind noua legislaţie transpusă din cea comunitară.

Se efectuează instruiri periodice privind sistemul rapid de alertă, analiza de risc privind importul de animale şi sistemul de notificare ADNS.

Se editează periodic ăJurnalul Medicilor Veterinari" în care sunt prezentate inclusiv aspecte legate de bolile transmisibile ale animalelor.

în cotidianele centrale apar în mod frecvent articole vizând sănătatea animalelor.

La radio şi televiziune există o emisiune săptămânală în care sunt discutate şi aspecte veterinare, iar ori de câte ori apare o problemă de sănătate a animalelor sau de sănătate publică, serviciile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor informează prompt populaţia asupra acestor aspecte.

FIŞA Nr.15 PROCEDURĂ DE SCENARII EPIDEMIOLOGICE PENTRU INFLUENTA AVIARĂ

'

ROMANIA

Raport detaliat asupra Influenţei Aviare Focarul nr………..

1. 1. Localizarea:

   1. a) localitatea, municipiul;

   2. b) localităţi învecinate;

   3. c) judeţul.

2. 2. Tipul de exploataţie şi dimensiunile acesteia:

   1. a) nr. de păsări;

   2. b) categoria;

   3. c) exploataţii nepopulate: Da….., Nu..….

3. 3. Suspiciunea:

   1. a) date asupra suspiciunii;

   2. b) de cine a fost anunţată?

   3. c) nr. de păsări bolnave/ moarte şi categoria;

   4. d) nr. păsări cu semne clinlce;

   

          e nr. robe recoltate

   Probe ozitive

   

   f) rezultatele altor investigaţii.

4. 4. Diagnosticul;

   1. 4.1. centrul de investigaţii;

   2. 4.2. metode de diagnostic;

   3. 4.3. date asupra confirmării.

5. 5. Depopularea;

   1. 5.1. date asupra depopulării;

   2. 5.2. metode de depopulare.

      

      Nr. robe recoltate Examene efectuate Probe ozitive

      

      

6. 6. Curăţenia preliminară şi diagnosticul;

7. 7. Epidemiologie;

7.1 Situatia exploataţiei; Sursa de infecţie;

Descrierea exploatatiei şi a măsurilor luate;

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește