PLAN DE MANAGEMENT din 27 iunie 2016

Notă …
Aprobat prin Ordinul nr. 1.187 din 27 iunie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 10 octombrie 2016

ANEXA

PLAN DE MANAGEMENT AL

REZERVAȚIEI NATURALE ȘI SITULUI NATURA 2000 ROSCI0032 CHEILE RUDĂRIEI

CUPRINS

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ŞI CONTEXT

1. 1.1. Scurtă descriere a planului de management

2. 1.2. Scurtă descriere a ariei naturale protejate

3. 1.3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată şi la elaborarea planului de management

4. 1.4. Procesul de elaborare a planului de management

5. 1.5. Istoricul revizuirilor şi modificărilor planului de management

6. 1.6. Procedura de modificare şi actualizare a planului de management

7. 1.7. Procedura de implementare a planului de management

CAPITOLUL 2. DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE

1. 2.1. Informaţii generale

   1. 2.1.1 Localizarea ariei naturale protejate

   2. 2.1.2 Limitele ariei naturale protejate

   3. 2.1.3 Zonarea internă a ariei naturale protejate

   4. 2.1.4 Suprapuneri cu alte arii naturale protejate

2. 2.2. Mediul abiotic

   1. 2.2.1 Geologie

   2. 2.2.2 Geomorfologie

   3. 2.2.3 Hidrologie

   4. 2.2.4 Clima

   5. 2.2.5 Soluri

3. 2.3. Mediul biotic

   1. 2.3.1 Ecosisteme

   2. 2.3.2 Habitatele și speciile de plante de interes comunitar

   3. 2.3.3 Fauna de interes conservativ

4. 2.4. Informații socio-economice și culturale

   1. 2.4.1 Comunităţile locale și factorii interesaţi

   2. 2.4.2 Utilizarea terenurilor

   3. 2.4.3 Situația juridică a terenurilor

   4. 2.4.4 Impactul antropic în aria naturală protejată

CAPITOLUL 3. EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ȘI HABITATELOR

1. 3.1. Evaluarea stării de conservare a habitatelor de interes conservativ şi măsurile de conservare propuse

2. 3.2. Evaluarea stării de conservare a speciilor de interes conservativ

   1. 3.2.1. Evaluarea stării de conservare pentru speciile de mamifere de interes comunitar

   2. 3.2.2. Evaluarea stării de conservare pentru speciile de nevertebrate de interes comunitar

   3. 3.2.3. Evaluarea stării de conservare pentru speciile de amfibieni şi reptile

   4. 3.2.4. Evaluarea stării de conservare pentru speciile de peşti

CAPITOLUL 4

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT

1. 4.1. Scopul planului de management

2. 4.2. Obiective generale și specifice

   1. 4.2.1. Obiective generale

   2. 4.2.2. Obiective specifice

CAPITOLUL 5

PLANUL DE ACTIVITĂȚI–ACȚIUNI ȘI MONITORIZAREA ACESTORA

1. 5.1. Planul de activități

2. 5.2. Resurse și buget

CAPITOLUL 6. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ANEXE

Anexa nr. 1. Harta localizării ROSCI0032 Anexa nr. 2. Harta geologică

Anexa nr. 3. Harta hipsometrică Anexa nr. 4. Harta pantelor

Anexa nr. 5. Harta expoziției versanților Anexa nr. 6. Harta solurilor

Anexa nr. 7. Distribuția habitatelor de interes comunitar

Anexa nr. 8. Distribuția speciilor de nevertebrate de interes comunitar Anexa nr. 9. Distribuția speciilor de pești de interes comunitar

Anexa nr. 10. Distribuția speciilor de amfibieni și reptile de interes comunitar Anexa nr. 11. Distribuția speciilor de mamifere de interes comunitar

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ŞI CONTEXT

1. 1.1. Scurtă descriere a planului de management

   Realizarea planului de management al Sitului Natura 2000 ROSCI0032 şi al Rezervaţiei Naturale Cheile Rudăriei este cerinţă obligatorie a convenţiei de custodie semnată de către custodele sitului Natura 2000, Centrul pentru Protecţia Mediului şi a Bunurilor Culturale din cadrul Universităţii Eftimie Murgu, şi Ministerul Mediului şi Pădurilor. Planul a fost elaborat în cadrul proiectului Elaborarea Planului de Management al ariei protejate Cheile Rudăriei, Cod SMIS – CSNUMĂR 36427.

   Planul de management este un document oficial al unui proces de management continuu, capabil să asigure gospodărirea eficientă şi adaptativă a ariei naturale protejate pentru care a fost elaborat.

   Obligativitatea elaborării planului de management, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, îi aparține custodelui. Planul de Management se avizează de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, respectiv de către structurile din subordinea acesteia, după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul autorităţilor publice interesate.

   În situaţia în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanţare naţională/europeană, acestea pot fi elaborate şi de către alte entităţi și însuşite de către custozi. Prezentul plan de management a fost elaborat de către SC EPMC Consulting SRL în cadrul contractului Servicii de elaborare Plan de Management şi realizare studii premergătoare: inventariere, evaluare, statut de conservare, elaborare măsuri de conservare.

   Măsurile prevăzute în prezentul plan de management au ca scop asigurarea unui statut favorabil de conservare pentru speciile și habitatele de interes comunitar prezente în sit și țin cont de condiţiile economice, sociale şi culturale ale comunităţii locale, precum şi de particularităţile regionale şi locale ale zonei, prioritate având însă obiectivele de conservare ce au stat la baza desemnării ariei protejate, respectiv habitatele și speciile de interes comunitar preyente în sit, patrimoniul cultural local.

   Respectarea planului de management şi a regulamentului este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, pentru autorităţile care reglementează activităţi pe teritoriul ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau care administrează terenuri şi alte bunuri sau care desfăşoară activităţi în perimetrul şi în vecinătatea ariei naturale protejate. Ulterior aprobării prezentului plan, autorităților administrației publice locale le revine obligația actualizării documentațiilor de amenajare a teritoriului și a documentațiilor de urbanism, în sensul integrării prevederilor referitoare la aria naturală protejată de interes național și comunitar în cuprinsul acestora. Elaborarea și revizuirea documentațiilor de amenajarea teritoriului și urbanism se va face cu avizul custodelui ariei naturale protejate.

   Având în vedere că teritoriul vizat este încadrat simultan în arii protejate de categorii diferite – sit de importanță comunitară, rezervație naturală – prezentul plan de management este integrat, urmărind asigurarea stării de conservare favorabile a obiectivelor de conservare ale tuturor celor trei categorii de arii naturale protejate.

   Durata de implementare a prezentului PM este de 5 ani de la aprobarea acestuia.

2. 1.2. Scurtă descriere a ariei naturale protejate

   Aria naturală Cheile Rudăriei are statut de protecție atât la nivel național, cât și la nivel comunitar:

   •  La nivel național: Rezervația naturală Cheile Rudăriei, cod 2303 Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secțiunea a III-a – zone protejate;

   •  La nivel comunitar: Sit Natura 2000 Cheile Rudăriei, cod ROSCI0032, instituit prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare.

   Aria protejată este în custodia Centrului pentru Protecția Mediului și a Bunurilor Culturale din cadrul Universității Eftimie Murgu din Reșița.

   Din punct de vedere administrativ, aceasta aparține localității Eftimie Murgu, județul Caraș Severin.

   Cât privește statutul juridic al terenului, acesta este în proprietatea statului român, 94% din teritoriu fiind administrat de RNP Romsilva – OS Bozovici, UP V Rudăria, parcelele 1-53, 144, 145, 152 și 154, respectiv 6% de către Primăria Eftimie Murgu, respectiv pășunile și pășunile împădurite.

   Tabel nr. 1 Tipuri de habitate prezente în sit conform formularului standard Natura 2000, 2011

   Cod	Denumire habitat	%	Observație
   6110*	Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi	1	Neconfirmat în sit în anul 2014
   9180*	Păduri de Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri, ravene	10
   91K0	Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio- Fagion)	84	Neconfirmat în sit în anul 2014
   8210	Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase	1	Neconfirmat în sit în anul 2014

   Tabel nr. 2 Specii de plante enumerate în anexa II a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992

   privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică

   Nr. crt.	Cod	Specie
   1.	4066	Asplenium adulterinum

   Tabel nr. 3 Specii de amfibieni și reptile enumerate în anexa II a Directivei 92/43/CEE

   Nr. crt.

   Cod

   Specie

   1.

   1217

   Testudo hermani

   Specii de pești enumerate în anexa II a Directivei 92/43/CEE

   Nr. crt.	Cod	Specie
   1.	1138	Barbus meridionalis

   Specii de nevertebrate enumerate în anexa II a Directivei 92/43/CEE

   Tabel nr. 4

   Tabel nr. 5

   Nr. crt.	Cod	Specie
   1.	1088	Cerambix cerdo
   2.	1093	Austropotamobius torrentium

3. 1.3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată şi la elaborarea planului de management

   Elaborarea planului de management a ținut cont de prevederile actelor normative relevante, aflate în vigoare la data elaborării acestuia, respectiv:

   1. a) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare;

   2. b) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare;

   3. c) Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare;

   4. d) Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 1052/2014 privind aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate, cu modificările ulterioare.

   5. e) Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare;

   6. f) Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 3836/2010 privind aprobarea Metodologiei de avizare a tarifelor instituite de către administratorii/custozii ariilor naturale protejate pentru vizitarea ariilor naturale protejate, pentru analizarea documentațiilor și eliberarea de avize conform legii, pentru fotografiatul și filmatul în scop comercial;

   7. g) Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea și sancționarea unor fapte privind degradarea mediului, republicată;

   8. h) Ordinul ministrului mediului și ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 203/14/2009 privind Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecție a speciilor de floră și faună sălbatice;

   9. i) Ordinul ministrului mediului nr. 464/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului, cu modificările și completările ulterioare;

   10. j) Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziție şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor și animalelor din floră şi, respectiv, faună sălbatice și a importului acestora, cu modificările și completările ulterioare;

   11. k) Ordinul ministrului mediului nr. 979/2009 privind introducerea de specii alohtone, intervențiile asupra speciilor invazive, precum și reintroducerea speciilor indigene prevăzute în anexele nr. 4A și 4B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, pe teritoriul național.

   1. a) Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

   2. b) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările și completările ulterioare;

   3. c) Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1540/2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere şi transport al materialului lemnos, cu modificările și completările ulterioare;

   4. d) Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancționarea contravențiilor silvice, cu modificările și completările ulterioare;

   5. e) Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 3814/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind modificarea prevederilor amenajamentelor silvice și schimbarea categoriei de folosință a terenurilor din fondul forestier, cu modificările și completările ulterioare.

   6. f) Legea nr. 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate.

   1. a) Legea nr. 407/2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare;

   2. b) Hotărârea Guvernului nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor.

   1. a) Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului mediului și pădurilor nr. 44/1195/2011 pentru aprobarea Normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale din ariile naturale protejate, cu modificările și completările ulterioare;

   2. b) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările și completările ulterioare;

   3. c) Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și ministrului mediului și pădurilor nr. 159/1266/2011 privind aprobarea condițiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv și modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate.

   1. a) Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

   2. b) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 86/2014, cu modificările și completările ulterioare;

   3. c) Hotărârea Guvernului nr. 1064/2013 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare;

   4. d) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015 – 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările și completările ulterioare;

   5. e) Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului mediului, apelor și pădurilor și al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiționalitatea în cadrul schemelor și măsurilor de sprijin pentru fermieri în România, cu modificările și completările ulterioare.

   1. a) Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare.

   1. a) Hotărârea Guvernului nr. 493/2004 privind aprobarea Metodologiei privind monitorizarea monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial și a Metodologiei privind elaborarea şi conținutul – cadru al planurilor de protecție şi gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial;

   2. b) Hotărârea Guvernului nr. 1268/2010 privind aprobarea Programului de protecție şi gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial UNESCO, cu modificările și completările ulterioare;

   3. c) Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

   4. d) Ordonanța Guvernului nr. 47/2000 privind stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial;

   5. e) Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

   1. a) Hotărâre Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, cu modificările și completările ulterioare;

   2. b) Ordinul ministrului mediului și pădurilor, ministrului administrației și internelor, ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 135/76/84/1284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private;

   3. c) Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

   1. a) Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998

   2. b) Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare;

   3. c) Hotărârea Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informația privind mediul, cu modificările și completările ulterioare.

   1. a) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice;

   2. b) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatice.

4. 1.4. Procesul de elaborare a planului de management

   În procesul de elaborare a planului de management s-a avut în vedere faptul că buna administrare a sitului şi a rezervaţiei sunt influenţate decisiv de acurateţea, complexitatea, relevanţa și operaționalitatea planului de management realizat.

   Prezentul planul de management se bazează fundamental pe rezultatele studiilor realizate în cadrul proiectului “Elaborarea Planului de management al ariei protejate Cheile Rudăriei”. Astfel au fost realizate următoarele studii care au stat la baza întocmirii planului de managament:

   •  Inventarierea și cartarea habitatelor;

   •  Inventarierea și cartarea speciilor;

   •  Inventarierea și cartarea factorilor antropici și de impact din aria protejată și din vecinătate;

   •  Evaluarea stării de conservare a speciilor și habitatelor;

   •  Elaborarea bazei de date GIS.

   Planul de Management a fost conceput ca un instrument care va permite asigurarea prezenţei şi conservării, în condiţii optime, ale habitatelor și speciilor ce au determinat individualizarea acestei zone ca Sit de Interes Comunitar, respectiv a celor ce au fost identificate suplimentar în cadrul studiilor menționate anterior.

   S-a urmărit ca acesta să furnizeze custodelui, administraţiilor publice interesate precum şi altor factori interesaţi, indicaţii precise pentru un management sustenabil performant şi pentru menţinerea sau îmbunătățirea stării de conservare a speciilor și habitatelor din interiorul ariei protejate.

   O atenţie deosebită a fost acordată şi individualizării posibilelor forme de utilizare a teritoriului compatibile cu scopul de conservare a habitatelor şi speciilor protejate.

   Pe toata durata elaborării Planului de Management, au existat consultări permanente cu factori interesați locali publici şi privaţi, cu scopul de a prezenta şi a face cunoscută activitatea şi rezultatele etapizate ale elaborării Planului de Management, au fost solicitate opiniile actorilor locali cu privire la diversele măsuri ce urmează a fi adoptate în scopul rezolvării problematicilor existente şi informaţii referitoare la percepţia şi nevoile populaţiei pentru a crea posibilitatea adoptării de reguli comune acceptate de comunitate în vederea realizării obiectivelor de conservare şi protecție.

   Planul de Management a fost agreat de către factorii interesați datorită în primul rând abordării participative care s-a manifestat pe tot parcursul elaborării planului. Acordul factorilor interesați a fost obţinut în cadrul consultărilor publice organizate.

5. 1.5. Istoricul revizuirilor şi modificărilor planului de management

   Până în prezent, pentru situl NATURA 2000 ROSCI0032 şi pentru Rezervaţia Naturală Cheile Rudăriei nu a fost elaborat un plan de management.

6. 1.6. Procedura de modificare şi actualizare a planului de management

   Elaborarea Planului de management s-a realizat în conformitate cu prevederile Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare.

   Revizuirea acestui Plan de management se va face la fiecare 5 ani de la aprobarea lui. Luând în considerare influenţa factorilor antropici şi naturali, se impune adoptarea unui management adaptativ pentru a putea fi acceptate cu uşurinţă deciziile necesare în astfel de condiţii.

   Planul de management este conceput în vederea definirii principalelor direcţii de acţiune, astfel încât, pe termen lung, să se poată realiza principalele obiective ale sitului Natura 2000. Acesta cuprinde prevederi care iau în considerare factorii ce ar putea schimba situaţia actuală, permiţând astfel o flexibilitate în luarea deciziilor, fără a compromite obiectivul principal, acela de conservare a habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună de interes comunitar şi/sau naţional.

7. 1.7. Procedura de implementare a planului de management

După elaborarea participativă şi aprobarea planului de management, se va trece la implementarea acestuia. Pentru aceasta, pe baza planului de management aprobat, se va elabora în fiecare an un plan de lucru care să detalieze acţiunile cuprinse în planul de management şi să permită realizarea efectivă a obiectivelor specifice.

Planul de lucru anual se elaborează de către custode şi are drept scop punerea în practică a planului de management pentru fiecare acţiune în parte, precum şi reanalizarea şi actualizarea, acolo unde este cazul, a unor prevederi cuprinse în planul de management, a unor priorităţi sau termene.

Prin prezentarea planului de lucru anual factorilor interesaţi, se va realiza consultarea referitoare la modul de punere în aplicare a planului de management, a oportunităţii unor modificări, respectiv a gradului de implicare a fiecărei instituţii pentru implementarea acţiunilor şi atingerea obiectivelor.

CAPITOLUL 2. DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE

1. 2.1. Informaţii generale

   1. 2.1.1 Localizarea ariei naturale protejate

      Cheile Rudăriei reprezintă o parte integrantă a Munţilor Almăjului care la rândul lor sunt o unitate geologică şi morfologică a Munţilor Banatului.

      Prin denumirea de Cheile Rudăriei se înţelege de fapt un areal din spaţiul montan al Almăjului care se suprapune cursului de apă al Pârâului Rudăriei acolo unde acesta debuşează din spaţiul montan spre Depresiunea Almăjului sau Bozovici.

      Harta localizării generale a sitului este prezentată în Anexa nr. 1.

   2. 2.1.2 Limitele ariei naturale protejate

      Limita ariei naturale poate fi urmărită de-a lungul unei linii neregulate ce uneşte o serie de interfluvii şi vârfuri: din comuna Eftimie Murgu limita urcă pe versantul drept al cheilor până în vârful ce domină abruptul de la Faţa Guniştii, apoi mai departe pe interfluviu văii până la vârful Rudina Mare, continuă mai apoi până în apropiere vârful Dealul Prislop, pe care nu îl atinge, coboară apoi pe valea de sub vârful amintit anterior până în albia pârâului Rudăria, continua cca 1 km în aval de-a lungul albiei, urcă apoi pe versantul drept până sub vârful Marinovacea, coboară apoi de-a lungul văii ce curge pe sub vârful Cioaca Mare de 710 m., iar pe sectorul abrupturilor din chei limita urcă pe interfluviul stâng al văii pe care îl urmăreşte până la intrarea în satul Eftimie Murgu unde arealul sitului se închide.

   3. 2.1.3 Zonarea internă a ariei naturale protejate

      În cadrul siturilor Natura 2000 nu se prevede zonare internă, însă măsurile de management pot duce la apariţia unor zone cu anumite restricții sau permisivități în ceea ce priveşte formele de utilizare a teritoriului cu scopul de conservare a habitatelor şi speciilor protejate. În cazul ariei protejate analizate, suprafața redusă și morfologia fac aproape inaccesibil teritoriul în cea mai mare parte, cu excepția unei fîșii de 50 – 200 m de-a lungul drumului forestier, singurul vector de antropizare a zonei.

      Restricțiile de accesibilitate fac deci ca impactul antropic în aria protejată să fie foarte redus, astfel încât nu se impune instituirea de zone de restricții pentru activitățile umane.

   4. 2.1.4 Suprapuneri cu alte arii naturale protejate

      Situl NATURA 2000 ROSCI0032 se suprapune parțial peste Rezervaţia Naturală Cheile Rudăriei.

      Tabel nr. 6

      Suprapunere cu alte arii naturale protejate

      Număr	Denumire	Suprafață totală / suprafață de suprapunere
      1.	ROSCI0032 Cheile Rudăriei	290 ha / 279,3 ha
      2.	Rezervația naturală 2303Cheile Rudăriei	298,7 ha / 279,3 ha

2. 2.2. Mediul abiotic

   1. 2.2.1 Geologie

      Geologia arealului studiat nu poate fi înţeleasă decât în contextul analizei în ansamblu a transformărilor structurale, petrografice şi tectonice suferite Munţii Banatului şi mai exact de Munţii Almăjului pe teritoriul cărora se integrează.

      Evoluţia geologică a acestui ansamblu a avut loc în strânsă legătură cu tectonica plăcilor şi microplăcilor implicate aici care au condiţionat formarea Autohtonului Danubian şi a Pânzei Getice, unităţi geostructurale şi tectonice în care se include tot spaţiul geografic al Munţilor Banatului.

      Atât din studiul hărţii geologice cu scara 1:200.000, a hărţilor topografice cu scara 1:25.000, dar şi în teren, se remarcă “discontinuitatea” tectonică Linia Rudăriei, numită şi “accident” tectonic ce apare înspre Nord-Vest la contactul dintre formaţiunile cristaline ale domeniului Danubian ce întră în componenţa Munţilor Almăj şi formaţiunile cristaline şi sedimentare ale Pânzei Getice ce formează fundamentul Depresiunii Almăj. Acest contact este marcat de o discontinuitate geologică manifestată în relief printr-un abrupt al Munţilor Almăjului spre Depresiunea Bozovici de 300-400 metrii diferenţă de nivel. Aşa cum se va vedea ulterior, în partea de analiză morfografică şi morfometrică, acest fapt a avut un rol determinant în formarea sectorului de chei al văii Rudăria şi în morfologia reliefului rezervaţiei naturale pe ansamblu.

      Șisturile cristaline care alcătuiesc partea de Nord-Vest a Munţilor Almăjului, unde se include şi arealulul ariei protejate a Cheilor Rudăriei, aparţin Domeniului Danubian şi sunt compuse în principal din şisturi cristaline prehercinice. Şisturile cristaline s-au format în diverse cicluri geotectonice dar nu întotdeauna şi nu peste tot pot fi stabilite aceste cicluri. În cadrul Domeniului Danubian şisturile cristaline prehercinice au cea mai largă răspândire şi aparţin la două grupe: grupa şisturilor cristaline mezometamorfice şi grupa şisturilor cristaline epimetamorfice. Substratul arealului studiat este compus doar din cele care aparţin primei grupe şi anume a şisturilor cristaline mezometamorfice. Formaţiunile Autohtonului Danubian din zona Rudăria aparţin aşa numitei zone de Ielova care este compusă aici din paragnaise micacee şi şisturi micacee la care se adaugă gnaisele amfibolice şi şisturile amfibolice.

      Rolul contactului de pe linia tectonică a Rudăriei a fost deosebit implicând transformarea directă, prin metamorfism dinamic, şi indirectă, prin metamorfism de contact, a rocilor cuprinse de aici. Şisturile cristaline din apropierea contactului cu linia tectonice au suferit în ansamblu un metamorfism retrogdad. Acesta este un proces metamorfic prin care șisturile cristaline se adaptează unor condiții de metamorfism mai puțin intens decât cel care a determinat formarea lor iar aceste condiţii s-au realizat atunci când fruntea domeniului Danubian a intrat în contact cu formaţiunile cristaline ale Pânzei Getice. Aşadar avem de-a face aici cu un metamorfism dinamic, cauzat de stress intern localizat în roci). În urma comprimărilor şi a stresului intern foarte puternic dezvoltat în roci acestea s-au transformat; în arealul cheilor Rudăriei, pe versantul drept apar serpentinitele care provin din transformarea amfibolitelor în cadrul metamorfismului dinamic.Amploarea şi intensitatea comprimărilor poate fi observată în multe deschideri în versanţi practicate de-a lungul cheilor atunci când a fost executate lucrări pentru modernizarea şoselei. Se poate observa intensitatea deosebită a comprimărilor şi stresului la care au fost supuse rocile cristaline.

      Mai mult, comprimările dintre cele două unităţi geotectonice şi geostructurale au determinat aici apariţia unei reţele de fracturi şi fisuri care au afectat formaţiunile cristaline pe mari adâncimi. Aceste fracturi au permis migrarea magmei din adânc spre suprafaţă. Pe altele au fost injectate filoane de cuarţ şi pegmantite feldspatice. Contactul dintre magma şi rocile cristaline a determinat transformări ale acestora din urmă prin fenomenul de metamorfism de contact având ca rezultat formarea migmatitelor metablastice. Migmatitele metablastice au fost puse în evidenţă pe versantul drept al cheilor Rudăriei, pe o fâşie orientată Nord Est-Sud Vest localizată sub vârful Rudina Mare.

      Formarea reţelei de văi din Munţii Alamăjului şi implicit şi valea ce a dat naștere Cheilor Rudăriei este de vârstă relativ nouă, dar ordonarea în configuraţia actuală s-a făcut printr-o evoluţie îndelungată. Studiile au pus în evidenţă câteva etape de evoluţie importante. În timpul formării suprafeţei de nivelare superioare, exista o reţea veche care a suferit modificări importante provocate de

      fazele tectonice de mai tarziu. Cele mai multe sectoare de văi s-au conturat în timpul perfectării celei de-a doua suprafeţe de nivelare, numită în Munţii Almăjului platforma Cârja. Ca urmare a scufundărilor din Depresiunea Bozovici din apropiere, cea ce a creat pentru spaţiul montan un potenţial de eroziune, râurile au început să sculpteze puternic în şisturile cristaline în tendinţa de a se racorda la altitudinea noului nivel de bază al depresiunii. Eroziunea intensă a continuat în toată perioada ce a urmat creionând încet aspectul cheilor.

      Cea mai importantă etapă în evoluţia văilor şi în modelarea cheilor s-a petrecut la finele Pliocenului şi începutul Cuaternarului, în Villafranchian, când pe fondul unui climat de tip mediteranean are loc debutul fazei orogenetice valahe care a produs cele mai mari ridicări tectonice în Carpaţi. Chiar daca aici nu au fost înregistrate valori ale ridicărilor de 1000 m, cum s-a întâmplat în Meridionali, mişcările pe vertical de câtva sute de metrii au fost suficiente pentru activarea faliei Linia Rudăriei, mărirea distanţei pe vertical între spaţiul montan şi depresiunea din apropiere şi ca urmare pentru creerea unui nou potenţial de eroziune al râurilor. Eroziunea deosebit de agresivă a ultimilor două milioane de ani a creat aspectul geomorfologic actual al văii cheilor Rudăriei.

      Harta geologică este prezentată în Anexa nr. 1.

   2. 2.2.2 Geomorfologie

      Analiza aspectelor morfografice şi morfologice reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte pentru înţelegerea modului de formare şi al evoluţiei peisajului actual al cheilor.

      Privit în ansamblu relieful părţii nord-vestice a Munţilor Almăj este puternic influenţat de prezenţa accidentului tectonic Linia Rudăriei ce determină apariţia la contactul cu depreziunea Bozovici a unor versanţi destul de înclinaţi care domină depresiunea cu câteva sute de metrii diferenţă altimetrică.

      Datorită acestei falii, morfologia bazinului hidrografic al văii Rudăria se modifică dinspre amonte spre aval. Dacă în partea superioară a bazinului indicatorii geomorfologici – hipsometria, energia reliefului, pantele versanţilor – au valori mai reduse pe măsura trecerii spre aval, în sectorul de chei, valorile cresc mult. Dacă în mod obişnuit în cadrul bazinelor hidrograficesectoarele din amonte sunt sectoarele cele mai dinamice în timp ce în aval spre zona de debuşare a văilor dinamica aproape se stinge în cazul văii Rudăria din punct de vedere al proceselor geomorfologice sectorul de chei este în momentul de faţă cel mai dinamic sector al întregului bazin hidrografic depăşind mult ca intensitate dinamica sectorului superior. Acest fapt se datorează aceleiaşi prezenţe a liniei tectonice care induce potenţialul ridicat de eroziune al râului aici la gura de debuşare a văii înspre depresiune.

      Dinamica văii influenţează puternic dinamica versanţilor. În sectorul cheilor apar numeroase abrupturi structurale şi petrografice naturale de menţionat fiind cele de sub Faţa Guniştei. Eroziunea determinată de apa din precipitaţii, eroziunea eoliană şi procesele periglaciare au sculptat pe versanţi forme de tipul stâlpilor, vâlcele scurte cu pantă mare şi caracter torenţial al scurgerii, cum ar fi sectorul de confluenţă a văii principale cu afluentul de dreapta înainte de localitatea Eftimie Murgu, precum şi forme pitoreşti cu aspect antropomorfic cum sunt stâncile Adam şi Eva.

      Morfografic versanţii văii în sectorul cheilor urmează acelaşi şablon; la partea superioară sunt mai slab înclinaţi deoarece interfluviile superioare ce mărginesc valea aparţin suprafeţei de nivelare a Almăjului. Gradat, pe măsură ce se coboară spre cursul văii înclinarea versanţilor creşte tot mai mult deoarece aceste suprafeţe sunt supuse direct acţiunii cursului de apă. Putem distinge astfel în cazul versanţilor două părţi cu o dinamică şi intensitate a proceselor diferite: partea superioară care începe de la circa600 m şi continuă până pe cele mai înalte culmi, are o intesitate mai redusă a proceselor geomorfologice şi partea inferioară, sub 600 m, până în axul văii cu cea mai mare dinamică şi intesitate a proceselor geomorfologice. Procesele periglaciare produc cantităţi importante de gelifracte care fie acoperă parţial versanţii fie se acumulează la baza acestora sub forma trenelor de grohotiş. Gravitaţional, multe dintre aceste fragmente de rocă, cu dimensiuni foarte variate – de la câţiva cm diamentru până la blocuri de 1-2 m, ajung în albia văii formând depozitele din albie.

      În urma analizei hărţii hipsometrice se constată prezenţa unor trepte de relief ce se încadrează între 334,4 m în zona de debuşare a văii spre localitatea Eftimie Murgu şi 898 m în extremitatea estică a arealului în Dealul Prislop. Analiza distribuţia fâşiilor altimetrice arată o echilibrare din punct de vedere al extinderii în suprafaţă a acestor fâşii. Treapta albiei cursului de apă se dispune între altitudinea cea mai redusă 334,4 m. şi 410 m. în acest ecart altimetric fiind cuprinsă suprafaţa albiei minore şi, acolo unde apare şi a albiei majore pe sectoare foarte restrânse. Următorul ecart este reprezentat de treaptă formelor de contact morfohidrodinamic acumulate la baza versanţilor şi care se dispun între 410 şi 430 m. Evidenţiată sub forma unor umeri de vale apare treapa de 400-450 m altitudine corespunzătoare suprafeţei de modelare numită în Munţii Almăjului platforma Caraşului. Resturile din această suprafaţă păstrate sub forma umerilor de vale apar în sectorul cheilor pe versantul drept, pe interfluviile de sub Faţa Guniştii şi pe interfluviile de pe versantul stang localizate aproximativ în acelaşi areal ca şi cele de pe versantul drept. Cea mai extinsă treaptă altimetrică, între 550-800 m, corespunzătoare cu suprafaţa de nivelare Cârja se prezintă aici puternic fragmentată datorită eroziunii astfel că în afara unor interfluvii restrânse situate atât pe dreapta cât şi pe stânga văii treapta este integrate versanţilor. Ultimul ecart altimetric cuprins între 800-1000 m corespunzător primei suprafeţe de nivelare ocupă cele mai restrânse suprafeţe comparative cu celelalte trepte fiind localizată doar pe

      dreapta văii, pe interfluviul cuprins între vârful Rudina Mare şi Dealul Prislop. Restrângerea acesteia se explică prin intensitatea eroziunii şi dinamica deosebită pe care a avut-o valea în sectorul cheilor ceea ce a determinea o reducere în suprafaţă accentuate a interfluviilor unde apărea suprafaţa nivelată.

      Se poate concluziona că treptele de relief se desfăşoară în patru planuri: primul plan cel al albiei minore, apoi planul suprafeţelor de contact morfohidrodinamic, urmează apoi planul versanţilor unde se localizează cele mai intense procese dinamice şi în final planul suprafeţelor de nivelare cu o funcţionalitate şi dinamică specific suprafeţelor slab înclinate.

      Harta hipsometrică este prezentată în Anexa nr. 3.

      Un al doilea indicator geomorfologic cantitativ important este energia reliefului, care prezintă diferenţele altimetrice pe verticală, rezultat al ratelor de adâncire a râului în timp. Cele mai mari valori îNumăregistrate, aşa cum era de aşteptat, se află de-a lungul axului văii Rudăriei; valorile absolute ale energiei reliefului sunt de 325 m, iar cele relative de cca 160-170 m fapt care susţine dinamica accentuată a versanţilor în acest areal. Valori absolute mai reduse, în jurul a 250 m se îNumăregistrează spre extremităţile arealului studiat atât pe partea dreaptă şi cât şi pe stânga văii, acolo unde versanţii intră în arealul suprafeţei nivelate înalte şi îşi reduc înclinarea.

      Unul dintre indicatorii care reflectă cel mai bine intensitatea şi dinamica proceselor geomorfologice îl reprezintă panta.

      Din analiza hărţii înclinării versanţilor se observă o distribuţia a valorilor unghiurilor de pantă în corelaţie cu ceilalţi indicatori geomorfologici; astfel cele mai mari valori se îNumăregistrează în partea inferioară a versanţilor, parte a cărui dinamică este în legatură aproape directă cu dinamica albiei. În partea inferioară a versantului drept pe ecartul altitudinal de 400-450 m, sunt cele mai mari valori ce depăşesc 50 grade, fiind vorba de suprafeţele abrupte create în urma adâncirii albiei. Valori între 35-50 grade pe versantul drept apar cu o frecvenţă mare pe fâşiile de versanţi situate în intervalul altimetric 500-700 m, iar pe versantul stâng ocupă cu precădere intervalul altimetric 400-600 m. Comparativ cu versantul drept decalarea de pe versantul stâng apare ca urmare a înclinării generale mai reduse a întregii suprafeţe de versant. Valorile de 35-15 grade apar cu o frecvenţa mai mare în treimea superioară a versanţilor acolo unde unghiurile de înclinare se reduc deoarece acestea fac tranziţia spre suprafeţele interfluviale suborizontale.Interfluviile superioare, resturi ale suprafeţelor de nivelare au valori reduse, între 15-5 grade, pe anumite areale chiar <5 grade. cele mai coborâte valori ale înclinării se găsesc în albia pârâului rudăria, minoră plasându-se totalitate intervalul 0,2-5 ca o remarcă, dacă pentru toate celelalte sectoare de versanţi înclinarea determină şi controlează dinamica intensitatea proceselor geomorfologice, văii este impusă acţiunea fluviatilă

      asigurând astfel o intensitate şi o dinamică acentuată a proceselor chiar în contextul unor valori reduse ale pantelor.

      Harta pantelor este prezentată în Anexa nr. 4.

      Un alt indicator morfometric important în analiza calitativă a reliefului este expoziţia versanţilor. Cu toate că este un indicator pur calitativ efectele expoziţiei au o importanţă deosebită în declanşarea şi întreţinerea a numeroase procese geomorfologice, în intensitatea şi dinamica acestora. În plus dictează direct şi/sau indirect alte elemente din mediu: tipurile de vegetaţie, categoriile de sol, gradul de umiditate din sol, şi altele asemenea.

      Categoriile de expoziţiei ţin cont de cantitatea de radiaţie solară care ajunge la suprafaţa versanţilor fapt dictat de modul cum se realizează orientarea versanţilor raportată la punctele cardinal; se disting: versanţii însoriţi, semiînsoriţi , semiumbriţi şi umbriţi.

      Analizând tipologia expoziţie versanţilor pe teritoriul sitului, s-au constat următoarele:

      •  la modul general există o “simetrie inversă” între expoziţia versanţilor de pe dreapta văii şi cei de pe stânga.Putem vorbi chiar de dispunere în oglindă dar în sens invers între cele două părţi ale văii. Sectoarele de versant de pe dreapta văii se încadrează în proporţie de 90% în categoriile de însoriţi şi semiînsoriţi având orientare sudică, sud-vestică, estică şi vestică în timp ce o proporţie redusă din suprafaţă circa 10% au o orientare nordică, nord-estică şi nord-vestică. În ceea ce priveşte doar versanţii însoriţi şi semiînsoriţi, pe dreapta văii aceştia ocupă o pondere relativ echilibrată în suprafaţă totuşi cu o uşoară dominanţă a versanţilor însoriţi; raportul este de circa 55% versanţi însoriţi şi 45% versanţi semiînsoriţi;

      •  pe stânga văii, în schimb, versanţii umbriţi şi semiumbriţi ocupă cca 90% din suprafaţă în timp ce versanţii semiînsoriţi ocupă cca 9% air cei însoriţi doar 1%. O analiză doar a versanţilor umbriţi şi semiumbriţi arată un raport echilibrat între cele două categorii de circa 50% la 50%;

      •  ca urmare versanţii de pe dreapta cheilor au o dinamică mai accentuată a proceselor geomorfologice fapt ce se observă în teren;

      •  influenţa în cadrul vegetaţiei se remarcă în teren prin predominanţa speciilor termofile, liliac sălbatic, mojdrean, cer, păiuş de livadă, pe partea dreaptă, în timp ce pe stânga văii apar speciile mai puţin pretenţioase faţă de căldură, cum sunt fagul, alunul, carpenul, şi altele asemenea.

        Harta expoziției versanților este prezentată în Anexa nr. 5.

   3. 2.2.3 Hidrologie

      Din punct de vedere hidrologic, situl este drenat de pârâul Rudărica, afluent al Nerei. Cele două izvoare ale pârâului, Rudărica Mare şi Rudărica Mică, izvorăsc din Munţii Sfinecei. Acestea se unesc în apropiere de Alânga Mare şi formează pârâul Rudărica ce străbate Valea Rudăriei şi intră în localitatea care nu până nu demult avea acelaşi nume. Pârâul este descris de debite minime de peste 1 mc/s, afluenţii sunt temporari, formaţi în versanţii stâncoşi, în perioadele cu precipitaţii abundente.

   4. 2.2.4 Clima

      Din punct de vedere climatic, teritoriul comunei Eftimie Murgu este caracterizat de un climat continental, cu vădite influenţe mediteraneene. Temperatura medie anuală este de 9 C, cu maxima absolută de 39 C, iar minima absolută de –21,5 C, la staţia meteorologică Bozovici. Prima zi de îngheţ este situată în jurul datei de 1 octombrie, iar ultima, aproape de 1 mai.

      Sumele anuale ale precipitaţiilor căzute pe raza comunei Eftimie-Murgu ajung la valoarea de 700 – 750 mm, aceasta datorită în mare măsură frecvenţei mari a maselor de aer umed de origine ciclonală. În semestrul cald, între 1 aprilie şi 30 septembrie, cad în medie 450 mm de apă, ce reprezintă 65% din cantitatea anuală de precipitaţii. În semestrul rece cad restul de 300 – 350 mm, ca urmare a predominării regimului anticiclonic. Din prezentarea acestor valori, rezultă că precipitaţiile au un caracter continental.

      Cât priveşte mişcarea maselor de aer, sunt cunoscute patru vânturi locale:

      •  Sebeşanul – vechiul nume al Caransebeşului, vânt rece dinspre Nord-Vest;

      •  Bârzâşteanul – bate dinspre Berzasca;

      •  Boarea – vânt secetos bate dinspre vest;

      •  Vântul Mare – bate dinspre Est, iarna aduce zăpadă.

   5. 2.2.5 Soluri

Solurile reprezintă elementele din mediu care sintetizează cel mai bine intercondiţionarea factorilor din mediul natural.

În Munţii Almăjului, varietatea petrografică deosebită, climatul cu influenţe submediteraneene, o anumită expoziţie a versanţilor şi tipuri distincte de vegetaţie a generat creearea unor tipuri de soluri aparţinând la mai multe clase.

Din analiza hărţii solurilor 1:200.000, foaia Orşova, 1988, rezultă că în arealul Munţilor Almăj se observă o mare varietate de soluri împărţite în clase, tipuri şi subtipuri.

Cambisolurile. Din această clasă în arealul rezervaţiei naturale au fost identificate solurile brune acide tipice şi un subtip al acestora, solurile brune acide litice.

Solurile brune acide tipice şi solurile brune acide litice s-au format pe rocile acide de aici sau pe materiale rezultate din meteorizarea acestora. Chiar dacă sunt acoperite cu o vegetaţie ierboasă, apar frecvent pâlcuri sau masive de păduri de fag cu conifere. Caracteristicile edafice ale solurilor brune acide sunt condiţionate de volumul lor edafic util redus, datorită poziţionării superficiale a rocii dure în jur de 20-50 cm.

În arealele mai coborâte, se extind solurile brune acide tipice. În aceleaşi zone contactul litic superficial a reprezentat caracter de diagnoză pentru solurile brune acide litice. Aceste soluri sunt situate sub făgete pure sau în amestec cu răşinoase, cu activitate biologică relativ intensă cu formare de humus şi argilizare activă.

Luvisolurile. Solurile din această clasă ce apar în rezervaţia naturală sunt soluri brune luvice tipice. Soluri brune luvice tipice sunt specifice arealelor cu umiditate şi evapotranspiraţie echilibrate, materiale parentale moderat acide şi o vegetaţie de foioase. Evoluează din regosoluri sau din cambisoluri, deci aici poate avea ca material parental ambele situaţii. Factorul principal care determină formarea orizonturilor îl reprezintă apa meteorică. Într-un mediu acid aşa cum se întâmplă aici are loc o permanentă alterare şi o distrucţie parţială a materialului, cu formarea de minerale silicatice secundare

– argile.

Harta solurilor este prezentată în Anexa nr. 6.

1. 2.3. Mediul biotic

   1. 2.3.1 Ecosisteme

      Conceptul de ecosistem este anterior celui de habitat în accepțiunea lui din Directiva 92/43/CEE. În mod curent, în ecologie, prin ecosistem se înțelege o unitate funcțională a naturii, constituită dintr-o comunitate stabilă de organisme aflate în interrelații complexe, biocenoză, într-un mediu abiotic relativ unitar, biotop. Termenul de habitat este folosit cu diverse semnificații, dintre care cea mai comună este aceea de mediu, abiotic și biotic, în care trăiește o populație sau o specie, având sinonimul monotop. Atât prin ecosistem, cât și prin habitat putem înțelege entități concrete, delimitabile, măsurabile, la un moment dat, cât și tipuri de ecosisteme, respectiv de habitate.

      Dat fiind că expresia habitat natural este definită în Directiva 92/43/CEE ca: “areale terestre sau acvatice care se disting prin anumite caracteristici geografice, abiotice și biotice naturale sau seminaturale” și că termenul ecosistem nu apare în cuprinsul acestui act legislativ, că între cele două concepte există o sinonimie, în continuare se vor considera ca ecosisteme categoriile de habitate conform manualului românesc de interpretare a habitatelor.

      Tabel nr. 7

      Ecosisteme în ROSCI0032 Cheile Rudăriei

      nr. crt.	Categorii de ecosisteme
      1.	Ape curgătoare
      2.	Tufărişuri şi lande temperate
      3.	Tufărişuri temperate şi submediteraneene
      4.	Pajişti naturale
      5.	Versanți stâncoşi cu vegetație casmofitică
      6.	Alte habitate stâncoase
      7.	Păduri temperate europene

   2. 2.3.2 Habitatele și speciile de plante de interes comunitar

      Vegetaţia Cheilor Rudăriei prezintă un caracter submediteranean, cu numeroase specii termofile şi asociaţii vegetale asemănătoare celor din Serbia şi Bulgaria. Substratul acestora este alcătuit în general din roci calcaroase, însă în zona studiată domină şisturile cristaline. Vegetaţia se distribuie etajat iar unele categorii de habitate se pot observa cu ușurință: pădurea de luncă din apropierea râului Rudărica, tufărișurile termofilede peversanții stâncoși, pădurile mai mult sau mai puţin compacte, edificate de fag, carpen, tei, mojdrean, liliac, arţari, și pajiștile de pe culmi, folosite pentru pășunatul oilor.

      Conform Formularului Standard al ROSCI0032 Cheile Rudăriei, în această arie naturală există 4 tipuri de habitate protejate:

      •  6110* – Pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi;

      •  8210- Versanţi stâncoşi calcaroşi cu vegetaţie casmofitică;

      •  9180* – Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene;

      •  91K0- Păduri ilirice de Fagus sylvatica.

        Dintre speciile de plante, Formularul Standard al ROSCI 0032 Cheile Rudăriei cuprinde:

      •  4066 – Asplenium adulterinum

        În urma studiilor de inventariere și cartare efectuate în procesul de elaborare a planului de management, corelate cu studiul geologic, rezultă că 3 dintre cele 4 habitate din Formularul Standard nu există sau au fost identificate eronat în această arie protejată:

        • – 6110* și 8210 sunt habitate caracteristice substraturilor calcaroase, însă majoritatea suprafețelor analizate sunt de natură silicioasă, astfel încât s-a constatat prezența habitatelor echivalente, 8220 și 8230, caracteristice substraturilor silicioase.

        • – habitatul 91K0 nu există în aria protejată, chiar dacă este prezent în areale vecine, cu substrat calcaros; a fost identificat în teren însă habitatul 9110 – Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, caracteristic pentru soluri mai acide, cu covor vegetal sărac în specii erbacee.

      Pe de altă parte, au mai fost identificate alte 7 habitate Natura 2000, majoritatea reprezentative pentru această arie protejată. Prin urmare, numărul habitatelor inventariate și cartate este de 8:

      •  9180* – Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene. Habitatul se întâlnește pe versanți în general abrupți, cu expoziții variabile, dar preponderent sudice, cu grohotiș mobil sau rocă la suprafață. Pantele sunt greu accesibile. Acoperirea vegetației variază mult, de la 30% la 80-90%. Compoziția floristică este foarte variabilă, corelată cu particularitățile stațiunilor. Frecvent apar specii xero-termofile, submediteraneene, atât în stratul arborilor și arbuștilor – Acer tataricum, Viburnum opulus, Rhamnus cathartica, Quercus cerris -, cât și în cel erbaceu. Stratul arbuștilor este bine dezvoltat, cu Sambucus nigra, Cornus sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus. Stratul erbaceu cuprinde și numeroase specii caracteristice habitatelor învecinate. Datorită plantației existente, pinul invadează și porțiuni din acest tip de habitat. Suprafața ocupată de habitat este de circa 100 ha.

      •  40A0* – Tufărişuri subcontinentale peripanonice. Habitatul se întâlnește pe versanții stâncoși care delimitează valea râului Rudărica, de la marginea drumului forestier până spre culmi, uneori în dispoziție mozaicată cu alte tipuri de habitate: 8210, 6110. Suprafața habitatului la nivelul ariei protejate este de circa 28 ha.

      •  6190 – Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis). Acest tip de habitat găsește condiții optime pe soluri cu substrat calcaros. În Cheile Rudăriei, habitatul este slab reprezentat, ca suprafață și ca alcătuire floristică. Pajiștile sunt situate la limita ariei protejate, sunt pășunate și afectate de poteci pietonale, chiar dacă drumul de acces auto este în afara limitelor. Pantele sunt variabile, însorite, xerice. Habitatul se găsește pe platoul care continuă zona de stâncărie, în mozaic cu alte tipuri de habitate, respectiv 6110*, 40A0*. Suprafața habitatului în aria protejată este de 12 ha.

      •  8220 – Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie casmofitică. Habitatul este răspândit pe suprafețe relativ reduse, pe cheile râului Rudărica, pe versanți stâncoși cu pante mai mult sau mai puțin abrupte, cu un grad variabil al acoperirii cu vegetație. Frecvent este intercalat printre alte tipuri de habitate, inclusiv tufărișuri, 40A0*. Este asociat cu habitatul 8230 – stâncării silicatice cu vegetație pionieră. Suprafața habitatului în aria protejată este redusă, de circa 3 ha.

      •  8230 – Stâncării silicatice cu vegetație pionieră din Sedo-Sclerantion sau Sedo albi – Veronicion dillenii. Habitatul se întâlnește pe suprafețe reduse, pe stâncării mai puțin abrupte: punctiform pe versanții care delimitează valea râului Rudărica și pe coama vestică a ariei protejate, intercalat cu habitatele 40A0*, 8220 și 6190. Suprafața habitatului în aria protejată este redusă, de circa 1 ha.

      •  9110 – Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum. Habitatul ocupă toată partea sud-vestică a ariei protejate, pe expoziții predominant nordice.Acesta este principalul corp de pădure care aparține la 9110, deși fragmente mai mult sau mai puțin reprezentative se întâlnesc și printre alte tipuri de habitate. Suprafața ocupată de habitat la nivelul ariei protejate este de circa 90 ha.

      •  91E0* – Păduri aluviale de Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior. Habitatul se întâlnește de- a lungul râului Rudărica, având aninul negru ca specie dominantă. La ieșirea din chei, spre sat, devin dominante speciile de salcie. Suprafața ocupată de habitat în sit este de circa 12 ha;

      •  91M0 – Păduri balcano – panonice de cer şi gorun. Habitatul este răspândit pe pante sudice, xerofile, pe substrat frecvent cu rocă sau grohotiș la suprafață, în estul ariei protejate, la altitudini mai scăzute. Suprafața habitatului în sit este de circa 64 ha.

      Harta distribuției habitatelor de interes comunitar este prezentată în Anexa nr. 7.

      Specia de feriguță, Asplenium adulterinum, nu a fost identificată în teren. Datorită asemănării cu Asplenium trichomanes, este posibil ca aceasta să fi fost citată greșit în literatură. Pe de altă parte, câteva dintre speciile observate în arie în ultimii 10 ani, nu au mai fost identificate în această perioadă. Întreg arealul este supus unui fenomen de aridizare, datorită modificărilor climatice.

   3. 2.3.3 Fauna de interes conservativ

      1. 2.3.3.1 Nevertebrate

         În aria protejată ROSCI0032 Cheile Rudăriei, conform Formularului Standard Natura 2000, ar fi prezente următoarele specii de nevertebrate:

         •  Cerambyx cerdo – croitorul mare al stejarului;

           •  Austropotamobius torrentium – racul de ponoare; Studiile efectuate au relevat o prezență certă în sit a speciei Austropotamobius torrentium, identificată atât în jumătatea superioară din sit a râului Rudăria, cât și în torentul situat la limita nord-estică a sitului. Specia este prezentă prin efective reduse, numărul maxim de exemplare capturate fiind de două/capcană. Densitatea redusă a speciei se datorează morfologiei faciesului râului Rudăria, turbidității ridicate, nivelului scăzut de oxigen în apă vara, temperaturii ridicate a apei râului și nu în ultimul rând cauzelor antropice. Din informațiile culese de la localnici specia nu a prezentat efective însemnate în sit nici în trecut, prezența sa fiind cunoscută de către localnici doar în torentul de la limita sitului. Analizând locurile de captură, specia a fost identificată în porțiuni de râu cu maluri verticale umbrite.

         Cât privește specia Cerambyx cerdo, aceasta nu a fost identificată în sit, însă prezența sa este posibilă în sit dat fiind faptul că habitatul caracteristic speciei este prezent în sit. Pentru identificarea speciei s-au făcut observații directe și au fost amplasate capcane aeriene cu sucuri dulci. Dată fiind menționarea sa pe formularul standard și prezența habitatului caracteristic propunem menționarea sa în sit ca prezență posibilă.

         Analiza a relevat și prezența altor specii prezente în sit și nemenționate în formularul standard.

         Tabel nr. 8

         Alte specii de nevertebrate identificate

         nr. crt.	Cod. Natura 2000	Denumire științifică	Denumire populară	Directiva Habitate (92/43/CEE)			Convenția Berna		IUCN Europe
         				II	IV	V	II	III	Red List
         1	1086	Cucujus cinnaberinus	Gândac de scoarță roșu	x	x		X		NT
         2	4039	Nymphalis vaualbum	Fluture țestos	x	x				LC
         3	1089	Morimus funereus	Croitor cenușiu, croitor de piatră	x	x				VU
         4	1078	Callimorpha quadripunctaria	Fluture vărgat, fluturele tigru de Jersey	x					–
         5	4046	Cordulegaster heros	Calul dracului	x	x				NT
         6	4014	Carabus variolosus	Carab	x	x				–

         Harta distribuției speciilor de nevertebrate de interes comunitar este prezentată în Anexa nr. 8.

      2. 2.3.3.2 Ihtiofaună

         Formularul Standard al Sitului Natura 2000 ROSCI0032 Cheile Rudăriei integrează o singură specie din „tabloul” ihtiofaunistic şi anume Barbus meridionalis – mreana vânătă/moioagă.

         Interogarea ştiinţifică a sitului a permis inventarierea a 3 specii noi de organisme acvatice care la această oră beneficiază de statut de protecţie la nivel naţional şi comunitar. În acest context propunem ca speciile identificate/inventariate Eudontomyzon danfordi, Cottus gobio, respectiv Gobio albipinnatus vladykovi să fie integrate Formularul Standard al Sitului Natura 2000 ROSCI0032 Cheile Rudăriei.

         Barbus meridionalis – moioagă. Populaţia de Barbus meridionalis este bine reprezentată la nivelul Sitului Natura 2000 ROSCI0032 Cheile Rudăriei deoarece ecosistemul acvatic reofil din cadrul sitului dispune de/oferă habitate specifice pentru hrănire, odihnă, reproducere şi iernare. Această specie populează tot sectorul de ecosistem acvatic reofil care se află pe teritoriul sitului. Suprafaţa habitatului

         speciei în aria naturală protejată este de 2-3 ha. Mărimea populaţiei speciei în aria naturală protejată este/a fost estimată la 5.000-10.000 de indivizi, iar tendinţa actuală a mărimii populaţiei este stabilă. Perioadele critice pentru specie sunt perioadele de reproducere – mai-august, respectiv perioada de predezvoltare – iunie-septembrie.

         Eudontomyzon danfordi – chișcar. Populaţia de Eudontomyzon danfordi este prezentă la nivelul Sitului Natura 2000 ROSCI0032 Cheile Rudăriei deoarece ecosistemul acvatic reofil din cadrul sitului dispune de/oferă habitate specifice pentru hrănire, odihnă, reproducere şi iernare. Specia populează sectorul inferior al ecosistemului acvatic reofil care se află pe teritoriul sitului. Suprafaţa habitatului speciei în aria naturală protejată este de 0,5-1 ha. Mărimea populaţiei speciei în aria naturală protejată este/a fost estimată la 500-1.000 de indivizi, iar tendinţa actuală a mărimii populaţiei este stabilă. Perioadele critice pentru specie sunt perioada de reproducere, aprilie-august, respectiv perioada de predezvoltare, mai-septembrie.

         Cottus gobio – zglăvoc. Populaţia de zglăvoc este bine reprezentată la nivelul Sitului Natura 2000 ROSCI0032 Cheile Rudăriei deoarece ecosistemul acvatic reofil din cadrul sitului dispune de/oferă habitate specifice pentru hrănire, odihnă, reproducere şi iernare. Specia populează tot sectorul de ecosistem acvatic reofil care se află pe teritoriul sitului. Suprafaţa habitatului speciei în aria naturală protejată este de 1,5-2 ha. Mărimea populaţiei speciei în aria naturală protejată este/a fost estimată la 1.000-5.000 de indivizi, iar tendinţa actuală a mărimii populaţiei este stabilă. Perioadele critice pentru specie sunt perioada de reproducere, mai-august, respectiv perioada de predezvoltare, iunie-septembrie.

         Gobio albipinnatus vladykovi – porcușorul de șes. Populaţia de porcuşor de şes este prezentă în vecinătatea Sitului Natura 2000 ROSCI0032 Cheile Rudăriei deoarece ecosistemul acvatic reofil dispune de/oferă habitate specifice pentru hrănire, odihnă, reproducere şi iernare. Mărimea populaţiei speciei este/a fost estimată la 50.000-1.000.000 de indivizi, iar tendinţa actuală a mărimii populaţiei este stabilă. Perioadele critice pentru specie sunt perioada de reproducere, mai-iunie, perioada de predezvoltare, iunie-iulie, respectiv perioada de migrare în gropile de iernare, octombrie-noiembrie.

         Harta distribuției speciilor de pești de interes comunitar este prezentată în Anexa nr. 9.

      3. 2.3.3.3 Amfibieni și reptile

         În aria protejată ROSCI0032 Cheile Rudăriei, conform Formularului Standard Natura 2000, sunt prezente următoarele specii de amfibieni și reptile de interes comunitar:

         •  Testudo hermanni – țestoasa lui Herman, țestoasa de uscat bănățeană. Cercetările efectuate au relevat că specia Testudo hermanni este absentă în sit. Nu au fost găsite nici date

           bibliografice care să menționeze prezența speciei în sit, absența acesteia fiind confirmată și de către localnici. Mențiunea din formularul standard al sitului ca specie rezidentă este cel mai probabil eronată.

           Analiza a relevat și prezența altor specii de interes comunitar prezente în sit și nemenționate în formularul standard.

           Tabel nr. 9

           Alte specii de amfibieni şi reptile prezente în sit

           nr. crt.	Cod. Natura 2000	Denumire științifică	Denumire populară	Directiva Habitate 92/43/CEE			Convenția Berna		IUCN Europe
           				II	IV	V	II	III	Red List
           1	1193	Bombina variegata	Buhai de balta cu burta galbena	x	x		x		LC

           nr. 10.

           Harta distribuției speciilor de amfiebini și reptile de interes comunitar este prezentată în Anexa

      4. 2.3.3.4 Mamifere

         Din cele 20 de specii de mamifere terestre identificate la nivelul ROSCI0032 Cheile Rudăriei,

         una singură este de interes comunitar și anume Canis lupus.

         Canis lupus Linnaeus 1758 – lupul. Pe data de 28 martie 2013, în inima sitului, într-o zonă de grohotișuri, a fost filmat un exemplar solitar. De pe filmul de 1 minut exemplarul se observă timp de circa 10 secunde coborând din culme spre valea Rudăriei într-un loc cu grohotișuri, vegetație abundentă și numeroase urme și culcușuri de mistreți și căprior. În urma analizării imaginilor, a masurătorilor efectuate în teren ce au luat în calcul poziția camerei, a potecii și a animalului a reieșit faptul că exemplarul era un adult cu o înălțime la greabăn de circa 65 cm, mult mai mare decât a vulpii, circa 35-40 cm la greabăn, sau a șacalului, 35-45 cm la grebăn. În ceea ce privește statutul speciei în sit, studiile ulterioare cu ajutorul camerelor automate nu au mai surprins acel exemplar sau altele ceea ce poate însemna că specimenul era doar în trecere prin zonă. Totuși prezența speciei Canis lupus în sit, chiar și temporară, reafirmă valoarea conservativă ridicată a acestuia și calitatea deosebită a habitatelor protejate de aici.

         Harta distribuției speciilor de mamifere de interes comunitar este prezentată în Anexa nr. 11.

2. 2.4. Informații socio-economice și culturale

   1. 2.4.1 Comunităţile locale și factorii interesaţi

      Factorii interesați

      Tabel nr. 10

      Factorul interesat şi principalele sale caracteristici	Cum sunt afectate interesele acestuia de probleme	Capacitatea şi motivaţia de a face schimbări	Acţiuni posibile care să se adreseze intereselor factorului interesat
      Guvern şi entităţi subordonate acestuia
      Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor	Responsabil pentru administrarea ariilor naturale protejate de interes național și comunitar si internațional	Conform legislației actuale are obligația de administrare a ariilor naturale protejate	Elaborarea planurilor de management și consultarea publicului reprezintă aspecte esențiale pentru gestionarea eficientă a ariilor naturale protejate
      Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale	Posibila impunere a unor restricții de exploatare pe terenuri agricole ca urmare a includerii acestora în Rețeaua Natura 2000	Utilizarea eficientă a resurselor naturale și tendința europeană de promovare a produselor ecologice	Promovarea posibilităților de utilizare durabilă a resurselor naturale și a mărcilor locale
      Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice	Posibile restricții pentru crearea infrastructurii de turism și pentru utilizarea anumitor resurse naturale în ariile naturale protejate	Ariile naturale protejate includ în general peisaje spectaculoase și obiective naturale care reprezintă puncte de atracție pentru turiști	Promovarea posibilitatilor de exploatare a potențialului turistic și a mărcilor locale
      Agenţia Națională pentru Protecția Mediului	Responsabilă pentru conservarea biodiversității	Cei mai ridicați indici de biodiversitate se întâlnesc în arii naturale protejate astfel ca, prin administrarea eficienta a acestora se realizeaza implicit și conservarea biodiversității	Îmbunătăţirea activitatilor specifice conservării biodiversității printr-un management responsabil al ariilor naturale protejate

      Autorităţi locale şi entităţi subordonate
      Consiliul Judeţean Caraș Severin, Primăria Eftimie Murgu	Crearea infrastructurii – de transport, turisitică – poate afecta starea de conservare a habitatelor și speciilor protejate	Dezvoltarea socio- economică fără efecte negative asupra capitalului natural	Consultarea publicului posibil afectat de instituirea regimului de protecție
      Agenţia pentru Protecția Mediului Caraș Severin	Responsabile pentru elaborarea actelor de reglementare a activităților propuse în arii naturale protejate și în vecinatatea acestora. Responsabile pentru conservarea biodiversității	Informarea comunităților locale asupra statului de protecție Cei mai ridicați indici de biodiversitate se întâlnesc în arii naturale protejate astfel că, prin administrarea eficientă a acestora se realizează implicit și conservarea biodiversității	Îmbunătăţirea activităților specifice conservării biodiversității printr-un management responsabil al ariilor naturale protejate
      Garda Națională de Mediu Caraș Severin	Autoritate responsabilă cu controlul aplicării prevederilor planului de management.	Autoritatea are printre atribuții și controlul modului de respectare a legislatiei de mediu privind ariile naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei, faunei salbatice si acvaculturii	Constată faptele ce constituie contraventii si aplica sanctiunile contraventionale in domeniul protectiei mediului pentru încălcarea prevederilor planului de management sau ale regulamentului
      Direcția Silvică Bihor / Garda Forestieră Caraș Severin / Ocolul Silvic Bozovici	Posibila impunere a unor restricții de exploatare a fondului forestier și cinegetic ca urmare a includerii acestora în Rețeaua Natura 2000	Utilizarea raționala a resurselor naturale și promovarea produselor ecologice	Promovarea posibilitățiilor de utilizare durabilă a resurselor naturale și a mărcilor locale
      Direcția Agricolă	Posibila impunere a unor restrictii de exploatare pe terenuri agricole ca urmare a includerii acestora în Rețeaua Natura 2000	Utilizarea eficientă a resureslor naturale și tendința europeană de promovare a produselor ecologice	Promovarea posibilităților de utilizare durabilă a resurselor naturale și a mărcilor locale
      Instituţii academice
      Universitatea Eftimie Murgu	Activitatea de cercetare practică în domeniul	Aceste instituții dețin specialiști valoroși în	Specialiștii acestor instituții dețin un rol determinant în

      Reșița, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, USAMVBT Timișoara	conservarea biodiversității se desfășoară în mare măsură în ariile naturale protejate. De asemenea, activitățile didactice din domeniul arii naturale protejate implica și practică în astfel de zone	domeniul protecției mediului, direct interesați de promovarea și administrarea eficientă a ariilor naturale protejate	realizarea studiilor științifice în ariile naturale protejate. În urma derulării proiectului, se dorește conștientizarea reprezentanților acestor instituții asupra importanței Rețelei Natura 2000 și ulterior implicarea activă în gestionarea ariilor naturale protejate
      Organizaţii non-guvernamentale
      Protecţia mediului	Creșterea capacității de administrare a ariilor naturale protejate în cadrul organizaţiilor non-guvernamentale care activeaza în domeniul protecției mediului	Sunt principalele organizații implicate pana în prezent în gestionarea ariilor naturale protejate prin preluarea în custodie dar, planurile de management întocmite până în prezent au deficiențe majore astfel că nu au fost aprobate de către instituțiile abilitate în acest sens	Sunt potențiali parteneri ai custodelui în implementarea unor măsuri din planul de management
      Dezvoltare umană, cultură și drepturi	Susținerea dezvoltării sociale, economice și culturale poate interacționa cu regimul de protecție	Dezvoltarea socială, economică și culturală fără efecte negative asupra capitalului natural. Promovarea aspectelor culturale integrate în contextul gestionării raționale ariilor naturale protejate	Promovarea posibilităților de integrare a dezvoltării umane și culturale cu gestionarea rațională a resurselor natural
      Utilizatori ai resurselor naturale de ex. asociaţii de vânătoare-pescuit	Posibila impunere a unor restricții de exploatare a fondului cinegetic și piscicol ca urmare a includerii acestora în Reteaua Natura 2000	Utilizarea rațională a resureslor naturale și promovarea produselor ecologice	Promovarea posibilităților de utilizare durabilă a resurselor naturale și a mărcilor locale
      Sectorul privat
      Asociaţii ale fermierilor	Posibilă impunere a unor restricții de exploatare pe terenuri	Utilizarea eficientă a resurselor naturale și tendința europeană de	Promovarea posibilităților de utilizare durabilă a

      	agricole ca urmare a includerii acestora în Rețeaua Natura 2000	promovare a produselor ecologice	resurselor naturale și a mărcilor locale
      Membrii comunităților locale	Posibilă impunere a unor restricții ca urmare a includerii zonei în Rețeaua Natura 2000	Utilizarea eficientă a resurselor naturale și tendința europeană de promovare a produselor ecologice	Promovarea posibilităților de utilizare durabilă a resurselor existente și a mărcilor locale
      Proprietari și utilizatori ai terenurilor	Posibilă impunere a unor restricții de exploatare pe terenuri agricole ca urmare a includerii acestora în Rețeaua Natura 2000	Utilizarea eficientă a resurselor naturale și tendința europeană de promovare a produselor ecologice	Promovarea posibilităților de utilizare durabilă a resurselor naturale și a mărcilor locale
      Camera de comerţ, Grupuri din sectorul de industrie, Afaceri individuale şi antreprenori	Posibile restricții pentru dezvoltarea industrială din anumite sectoare de activitate	Utilizarea eficientă a resurselor naturale	Promovarea posibilităților de utilizare durabila a resurselor naturale și a mărcilor locale

   2. 2.4.2 Utilizarea terenurilor

      Tabel nr. 11

      Utilizarea terenurilor

      Număr	Mod de utilizare	%	Ha
      1.	Pădure	93	269,7
      2.	Drumuri forestiere	1	2,9
      3.	Cursuri de apă	0,13	0,4
      4.	Construcții – bazine de apă, construcții mori	0,34	1
      5.	Pășuni și pășuni împădurite	5,53	16

   3. 2.4.3 Situația juridică a terenurilor

Cât privește statutul juridic al terenului, acesta este în proprietatea statului român, 94% din teritoriu fiind administrat de RNP Romsilva – OS Bozovici, UP V Rudăria, unitățile de amenajare 1-3, 144, 145, 152 și 154, respectiv 6% de către Primăria Eftimie Murgu, respectiv pășunile și pășunile împădurite.

2.4.5 Infrastructură şi construcţii

Teritoriul rezervației este relativ izolat. Singurele elemente de infrastructură sunt:

•  Drumul forestier, asfaltat, care străbate rezervaţia;

•  Clădirile morilor, situate pe cursul râului Rudărica;

•  Rezervoarele de apă potabilă ce deservesc localitatea.

  2.4.6 Informații socio-economice. Patrimoniu cultural

  Locuind într-o regiune izolată, formată din dealuri şi înconjurată de munţi, locuitorii Almăjului au fost obligaţi multă vreme să-şi asigure traiul printr-o muncă susţinută depusă într-un cadru economic patriarhal.

  De la începutul secolului şi până la ultimul război mondial, în economia Almăjului s-a încercat o oarecare diversificare prin începerea unei industrii forestiere la Poneasca, sau a unor lucrări miniere: aur la Bozovici, cărbuni la Bozovici, Rudăria, Dolboşeţ, fier la Rudăria şi Gârbovăţ.

  Preponderentă a rămas tot agricultura cu accent pe zootehnie şi pomicultură, industria laptelui şi fabricarea ţuicii.

  Comuna Eftimie-Murgu, cu o populație de 1628 locuitori, are, în linii generale, caracteristicile economice specifice întregii zone. Suprafaţa totală cuprinsă în perimetru ei cadastral este de 9.902 ha, din care suprafaţa agricolă este de 4.533 ha., iar suprafaţa împădurită de 5.104 ha. Funcția dominantă a comunei este cea agricola în sector individual cu profil zootehnic. Potenţialul comunei oferă condiţii pentru dezvoltarea unităţilor de producţie proprii, a sectorului forestier, a pomiculturii și a turismului.

  Pe Valea Rudăriei s-au păstrat în mod miraculos 22 de mori cu ciutură, din cele peste 40 câte ar fi existat, după spusele localnicilor. Aşezate asemenea unei salbe de mărgele de-a lungul cursului apei, pe o lungime de 3 km în sat şi în afara satului, morile valorifică potenţialul energetic, relativ modest, al râului Rudaria, datorat unei diferenţe de nivel nesemnificative.

  Exploatând la maximum avantajele terenului, corectând ingenios aspectele dezavantajoase – prin străpungeri de tunele în stânca dură, prin acumulări în spatele unor baraje din trunchiuri de arbori, prin instalarea morilor pe ambele maluri şi realizarea admisiei pe ambele părţi ale axului hidraulic vertical al roţilor de apă, pe partea dreaptă, tradiţională, obişnuită, ca şi pe partea stângă, netradiţională şi chiar nerituală, ceea ce le-a dat numele de mori îndărătnice, ţăranii din Rudăria au păstrat, generaţie după generaţie, un complex mulinologic monumental şi pitoresc, ingenios şi eficient, capabil să rezolve nevoile de măcinare ale celor câtorva sute de familii din momentul maximei expansiuni a localităţii.

  Pe fondul transformărilor post revoluţionare, mai multe mori au fost abandonate, ruina ameninţând întregul sit mulinologic. Pericolul dispariţiei acestor veritabile monumente de tehnică populară milenară a crescut. Puterea financiară a proprietarilor pentru repararea şi întreţinerea lor în stare de funcţiune a scăzut aproape de cota zero – www.astra.museum.com/rudaria. Pentru salvarea morilor a intervenit Complexul Naţional Muzeal Astra din Sibiu prin restaurarea lor, permiţând acum funcţionarea eficientă a majorității acestora.

  2.4.4 Impactul antropic în aria naturală protejată

  În cadrul ariei protejate Cheile Rudăriei, activitățile antropice sunt de intensitate redusă, datorită în primul rând izolării și accesului dificil. Activitatea umană în zonă este reprezentată de:

•  Activități forestiere. Pe teritoriul ariei naturale nu se exploatează efectiv masă lemnoasă, activitatea umană în această direcție fiind prezentă prin: lucrări de întreținere a pădurii; tranzit pe drumul forestier existent amenajat de-a lungul pârâului. De asemenea, exploatările forestiere ce au loc amonte de rezervație își pot răsfrânge efectele și asupra teritoriului cu regim de protecție;

•  Activități agro-pastorale. În aria protejată se desfășoară de fapt activități agropastorale de tranzit, drumul existent fiind utilizat pentru deplasarea turmelor dinspre vatra localității înspre pășunile din amonte, iar teoretic, pot determina impacturi specifice asupra obiectivelor de conservare;

•  Activități turistice. Spaţiul montan analizat dispune de un potenţial turistic deosebit, datorită gradului ridicat de naturalitate în asociere cu peisaje umane tradiționale, la care se adaugă moştenirea culturală a unei civilizaţii autentice.

  Exploatarea turistică a potenţialului local este susţinută de următoarele elemente:

•  dezvoltarea reliefului de tip defileu;

•  prezenţa unor habitate și specii protejate foarte valoroase;

•  existenţa unor întinse suprafeţe acoperite cu păduri, printre care sunt dispersate enclave ierboase, conferind astfel un caracter reconfortant peisajului;

•  accesul facil către obiective turistice remarcabile din proximitate: Cheile Rudăriei, Morile de apă, Cheile Nerei, Cascada Bigăr şi altele asemenea;

•  lipsa surselor de poluare industrială, cu excepţia siturilor de prelucrare primară a lemnului;

•  traversarea regiunii de drumul naţional 57B Oravita-Bozovici-Băile Herculane, care facilitează accesul turiştilor;

•  desfăşurarea unor evenimente de mare amploare cu caracter tradiţional: Rugile, Festivalul Liliacului de la Eftmie Murgu;

•  existenţa unor obiective cu caracter istoric: Complexul muzeal mulinologic, casa memorială Eftimie Murgu, Casa Memorială Ioan Sârbu.

  Aceste premise favorabile nu au favorizat însă dezvoltarea unei circulaţii turistice intense prin lipsa dotărilor de infrastructură, în principal de cazare şi transport, a acţiunilor de promovare și a unui anumit grad de izolare față de centrele urbane majore. În ultima perioadă însă afluxul turistic îNumăregistrează creşteri substanţiale datorită extinderii foarte rapide a unei reţele de spaţii de cazare, pensiuni agroturistice acreditate prin organizaţia ANTREC, dar şi moteluri şi cabane, din păcate nu însă în localitatea Eftimie Murgu, ci în altele limitrofe, ca urmare a promovării unor obiective precum Cascada Bigăr și Cheile Nerei, dar și a complexului mulinologic Rudăria.

  Extinderea activităţilor turistice reprezintă o alternativă viabilă a dezvoltării durabile a arealului, dar acest deziderat este realizabil în condiţiile aplicării unui management adecvat care să menţină caracteristicile de mediu ce determină însăşi valoarea turistică a acestuia, atât componente fizice şi biotice naturale, cât şi componente antropice valoroase: construcţii, folclor, modele de viaţă şi cultură caracteristice. Amploarea activităţilor turistice poate atrage după sine două modalităţi contradictorii de interacţiune cu resursele de mediu: (1) degradarea ireversibilă a fizionomiei şi funcţionalităţii environmentale preexistente, limitarea impacturilor putându-se realiza numai prin conştientizarea, cunoaşterea şi adoptarea unor măsuri preventive; (2) stimularea interesului general pentru acest tip de activităţi, determinând regresul ocupaţiilor anterioare ale populaţiei cu implicaţii negative asupra calităţii mediului.

  Alături de impacturile preponderent pozitive asupra componentelor naturale ale mediului, derivate din abandonarea vechilor practici, activităţile turistice desfăşurate în acest teritoriu determină o serie de impacturi cu un caracter mai pronunţat de specificitate:

•  impacturi asupra structurilor sociale şi asupra comportamentului uman, prin interacţiunea cu populaţia turistică, pe de o parte şi cu specificul „noilor îndeletniciri”, pe de altă parte, înlesnindu-se un contact puternic cu civilizaţia urbană; aceasta atrage după sine un nou mod de viaţă, mai puţin dependent de resurse şi tradiţii, dar conştient de valoarea acestora;

•  impacturi asupra demografiei exprimate prin modificări ale migraţiilor populaţiei tinere în special înspre areale mai „ofertante” sub aspect ocupaţional şi cultural;

•  impacturi asupra tradiţiilor, a căror revigorare este strâns legată de apariţia unei „pieţe consumatoare”;

•  impacturi asupra peisajului prin punerea în valoare a resurselor estetice ale acestuia, păstrarea intactă a specificului şi mai puţin prin măsuri arhitectonice corective, dar şi asezonarea lor cu construcţii mai mult sau mai puţin conforme cu specificul local;

•  impacturi asupra arealelor protejate existente şi asupra altora care ar putea primi acest statut, prin orientarea fondurilor generate chiar de vizitarea lor către acţiuni de amenajare şi punere în valoare;

•  impacturi asupra percepţiei exterioare a arealului, turismul făcând parte din categoria activităţilor umane înţelese ca fiind „prietenoase” faţă de starea şi calitatea mediului, fiind uşor asociate cu conceptul de dezvoltare durabilă;

•  impacturi de ordin politico-administrativ, prin schimbarea statutului de zonă defavorizată odată cu reechilibrarea balanţei dintre potenţialul resurselor şi exploatarea lor antropică.

  Astfel că se poate concluziona că principalele forme de impact antropic asociate turismului şi efectele generate sunt:

  Pozitive: un număr mai mare de turişti poate aduce venituri comunităţilor locale prin diversele servicii de cazare, masă sau alte facilităţi oferite, dar şi custodelui ariei protejate pentru a putea susţine în continuare ecoturismul şi dezvoltarea durabilă.

  Negative:

•  cantităţi mari de deşeuri menajere lăsate de turişti, inclusiv în rezervație, ce duc la poluarea solului, apei şi la poluarea vizuală;

•  creşterea necontrolată a numărului de vizitatori poate duce la dereglarea ecosistemelor naturale, eroziunea traseelor turistice, creşterea cantităţilor de deşeuri;

•  circulaţia turiştilor pe trasee nemarcate şi în zone nepermise cauzează deteriorarea unor habitate și specii fragile;

•  culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră şi faună;

•  camparea şi crearea de vetre de foc în locuri neamenajate;

•  poluarea aerului, în special în zona cheilor, datorită gazelor de eşapament şi a prafului produs de autovehicule care afectează flora şi fauna;

•  circulaţia turiştilor în zone nepermise, zgomotele produse de aceştia deranjează animalele sălbatice, în special în sezonul de împerechere;

•  traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele stâncoase şi afectează flora din aceste zone;

•  activitatea de căţărare poate fi dăunătoare prin deschiderea de noi zone şi noi trasee în zone în care pot afecta habitate şi specii prin amenajările realizate şi prin utilizarea traseelor peste capacitatea de suport a acestora.

40

Tabel nr. 12

Presiuni actuale

41

42

CAPITOLUL 3. EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ȘI HABITATELOR

Starea de conservare a unui habitat/specii este definită în art. 1e, respectiv și din Directiva Habitate. Criteriile pe baza cărora este stabilită starea de conservare sunt definite de asemenea în Directiva Habitate: pentru habitate – suprafața ocupată în sit, structura și funcțiile, perspectivele; pentru specii: mărimea populației în sit, starea habitatului speciei și perspectivele. Valorile atributelor din fiecare categorie conduc, printr-o combinație algoritmică completată de aprecieri ale experților, la definirea stării de conservare pentru categoria respectivă, iar combinarea celor trei stări, la definirea stării globale a habitatului, respectiv a speciei, în sit.

Suprafețele de referință pentru starea favorabilă de conservare a habitatelor au fost considerate suprafețele rezultate din studiul de fundamentare a planului, deoarece nu există studii anterioare detaliate de chorologie a fiecărui habitat.

În cazurile speciilor și grupelor de specii, aprecierea stării de conservare s-a făcut pe baza unui algoritm, ponderea fiecărui atribut fiind dictată de caracteristicile biologice și ecologice, respectiv suprafețe necesare pentru hrănire, intensitatea presiunilor, caracteristicile monotopului etc.

Perspectivele speciei / habitatului depind de tipul și intensitatea impacturilor trecute și prezente, presiuni, și viitoare, amenințări. În numeroase cazuri, impacturile negative se datorează unor intervenții antropice din trecut, ale căror efecte se manifestă și vor continua să se manifeste pe perioade mai lungi decât durata de implementare a planului de management. Aprecierea prezenței și intensității / magnitudinii fiecărui impact a fost făcută de experți, pe o scară simplă, cu următoarele calificative: „S” = slabă, „M” = medie, „R” = ridicată. Atât pentru specii, cât și pentru habitate, chiar dacă au fost constatate variații în intensitatea amenințării / presiunii pe cuprinsul sitului, a fost ales nivelul constatat pe cea mai mare parte din suprafața habitatului / habitatului speciei în sit.

Deoarece atât în cazul habitatelor, cât și al speciilor, a trebuit să se aleagă o singură stare de conservare din cele patru: favorabilă, nefavorabilă inadecvată, nefavorabilă rea și necunoscută, fără stări intermediare, starea de conservare dominantă pentru habitat, deci care reprezintă cea mai mare suprafață în sit, a fost extrapolată pentru situația globală a habitatului. La fel, în cazul

speciilor, starea de conservare a populației majoritare a devenit prin extrapolare starea de conservare globală a speciei în sit.

1. 3.1. Evaluarea stării de conservare a habitatelor de interes conservativ şi măsurile de conservare propuse

   40A0* – Tufărişuri subcontinentale peripanonice. Habitatul, cu o suprafață de circa 28 de ha în sit, se află într-o stare de conservare nefavorabilă-rea, din cauza reducerii suprafeței, comparativ cu datele noastre din ultimii 10 ani. Reducerea suprafeței habitatului se datorează succesiunii naturale a vegetației, pe de o parte, și invadării de către Pinus nigra – pinul negru specie inițial plantată de către silvicultori pe versantul nordic al ariei protejate. Pentru menținerea habitatului într-o stare de conservare acceptabilă sunt necesare monitorizarea și controlul extinderii pinului negru, eventual chiar intervenții de eliminare a acestei specii de pe suprafețele cele mai reprezentative ale acestui tip de habitat. Totuși, din cauza terenului accidentat, care nu permite ușor astfel de intervenții și datorită succesiunii naturale a vegetației, este previzibilă reducerea suprafeței habitatului, cel puțin până la un punct. Este posibil ca habitatul să se conserve bine, însă doar în acele zone în care nu se pot instala alte specii decât cele caracteristice acestui tip de habitat, cum sunt versanții foarte abrupți.

   6190 – Pajişti panonice de stâncării (Stipo – Festucetalia pallentis). Acest tip de habitat găsește condiții optime pe soluri cu substrat calcaros. În Cheile Rudăriei, pe substrat silicatic, habitatul este slab reprezentat, ca suprafață și ca alcătuire floristică și se află în stare de conservare nefavorabilă-inadecvată. Suprafața acestuia în sit este de circa 12 ha. Pajiștile sunt situate la limita ariei protejate, sunt pășunate și afectate de poteci pietonale, chiar dacă drumul de acces auto este în afara limitelor. Pantele sunt variabile, însorite, xerice. Habitatul se găsește pe platoul care continuă zona de stâncărie, în mozaic cu alte tipuri de habitate, respectiv 6110*, 40A0*. Habitatul este slab reprezentat, ca suprafață și ca alcătuire floristică, având relevanță scăzută, la nivelul ariei protejate și la nivel național. Principalele presiuni/amenințări sunt pășunatul excesiv, accesul auto, eroziunea solurilor. Măsurile generale de conservare trebuie să urmărească doar limitarea activităților antropice menționate. Chiar și în condițiile prezente, habitatul are perspective bune de conservare în viitor.

   8220 – Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie casmofitică. Habitatul este răspândit pe suprafețe relativ reduse, de circa 3 ha, pe cheile râului Rudărica, pe versanți stâncoși cu pante mai mult sau mai puțin abrupte, cu un grad variabil al acoperirii cu vegetație. Frecvent este intercalat printre alte tipuri de habitate, inclusiv tufărișuri – 40A0*. Este asociat cu habitatul 8230 – stâncării silicatice cu vegetație pionieră. Habitatul este întâlnit pe suprafețe abrupte, greu accesibile, fiind

   descris de o stare de conservare favorabilă. Menținerea statutului de arie protejată este suficientă pentru conservarea habitatului.

   8230 – Stâncării silicatice cu vegetație pionieră din Sedo-Sclerantion sau Sedo albi – Veronicion dillenii. Habitatul se întâlnește pe suprafețe reduse, de circa 1 ha, pe stâncării mai puțin abrupte: punctiform pe versanții care delimitează valea râului Rudărica și pe coama vestică a ariei protejate, intercalat cu habitatele 40A0*, 8220 și 6190. La contactul cu pajiștea din habitatul 6190, aceste comunități pioniere pot fi influențate negativ prin pășunat sau acces auto/pietonal. Habitatul este întâlnit pe suprafețe pietroase, mai izolate și uneori greu accesibile, astfel că se autoconservă, găsindu-se în stare de conservare favorabilă. Controlul activităților de pășunat și al celor turistice vor contribui la conservarea habitatului.

   9110 – Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum. Habitat natural, bine reprezentat, cu stare de conservare favorabilă. Suprafața habitatului în sit este de circa 90 ha. Pădurea este compactă, uniformă, cu covor vegetal redus ca număr de specii, caracteristic acestui tip de habitat: Festuca altissima, Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa. Fagul este monodominant pe cea mai mare parte a suprafeței. Măsuri generale de conservare: menținerea nealterată a ecosistemelor existente. Pentru protecția unor specii importante de nevertebrate, se recomandă lăsarea lemnului mort în pădure. Menținerea statutului de arie protejată, cu promovarea non-intervenției silvice sau de altă natură, este suficientă pentru conservarea habitatului.

   9180* – Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene. Distribuit pe pante mai greu accesibile, cu o suprafață de circ a 31 ha, habitatul se autoconservă, pe termen scurt și mediu. Este însă invadat de pinul negru din plantația vecină, fapt care a determinat încadrarea sa la stare de conservare nefavorabilă-inadecvată. este influențat de particularitățile stațiunilor: suprafețe golașe, cu multă rocă la suprafață, porțiuni cu grohotiș mobil sau evident xerice, datorită versanților foarte abrupți. Habitatul este prezent în forma lui mai xerică, distribuit mai ales pe pante sudice, cu grohotiș și stânci la suprafață și pante uneori abrupte. Datorită acestor factori de biotop, habitatul prezintă adesea o combinație de specii, cu prezența unor taxoni din habitatele învecinate, de exemplu tufărișuri. Efectul invadării cu pin negru necesită o monitorizare constantă, de câțiva ani, astfel încât să se stabilească mai exact impactul acestui factor perturbator, pe termen lung.

   91E0* – Păduri aluviale de Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). Habitatul este în stare de conservare favorabilă și se întâlnește de-a lungul râului Rudărica, având aninul negru ca specie dominantă. Supprafața acestuia în sit este de

   circa 12 ha. La ieșirea din chei spre sat devin dominante speciile de salcie. Chiar dacă nu este extins ca suprafață, habitatul este în general bine conservat, ocupând doar imediata apropiere a râului. Cursul acestuia este amenajat, în mod tradițional, pentru captările necesare morilor de apă, conferind zonei un peisaj caracteristic. Spre zona centrală a ariei protejate, la Poiană, există o zonă de campare, aglomerată vara. Activitățile turistice afectează această suprafață, prin tasarea solului, vetre de foc și depozitarea gunoaielor. Ceea ce îngrijorează, este tăierea arborilor din jurul poienii sau de la distanțe mai mari, pentru foc. Turismul trebuie încurajat, însă sunt necesare panouri și alte acțiuni pentru conștientizarea vizitatorilor, chiar dacă primăria se îngrijește de starea acestui loc de campare. Monitorizarea turismului și conștientizarea vizitatorilor pot produce efecte pozitive în privința conservării habitatului, pe termen lung. Chiar dacă suprafața habitatului în aria protejată este redusă la valea râului Rudărica, în condițiile menținerii stării actuale, habitatul este protejat pe termen lung. Comparativ cu alte arii naturale protejate, habitatul are aici suprafețe reduse, având relevanță scăzută la nivel național. Însă, datorită amenajărilor cu vechile mori de apă, habitatul dobândește valori cultural-istorice de interes național și european.

   91M0 – Păduri balcano – panonice de cer şi gorun. Habitatul este răspândit pe pante sudice, xerofile, pe substrat frecvent cu rocă sau grohotiș la suprafață, în estul ariei protejate, la altitudini mai scăzute. Suprafața acestuia în sit este de circa 64 ha. Compoziția floristică și acoperirea vegetației diferă în funcție de condițiile de biotop. Starea de conservare este favorabilă. Există însă și suprafețe care au fost exploatate silvic; alături de sectoarele dezvoltate pe pante mai instabile, cu mult grohotiș, în care devine dominantă cărpinița, acestea au o stare de conservare medie. Menținerea statutului de arie protejată, cu promovarea non-intervenției silvice sau de altă natură, poate asigura conservarea pe termen lung a habitatului.

2. 3.2. Evaluarea stării de conservare a speciilor de interes conservativ

   1. 3.2.1. Evaluarea stării de conservare pentru speciile de mamifere de interes comunitar

      Starea de conservare a speciei de mamifere de interes comunitar din sit, Canis lupus, este necunoscută, având în vedere că cercetarea de teren a relevat doar prezența sporadică, a unui singur exemplar, în sit. Au fost identificate însă o serie de amenințări și au fost propuse măsuri de conservare, descrise în cele ce urmează.

      La adresa speciei Canis lupus principalele amenințări sunt reprezentate de:

      •  Activitățile umane de diferite tipuri: recreative, petrecerea sfârșitului de săptămână în aer liber, pescuit sportiv, drumeții la picior sau cu mijloace motorizate sau economice: exploatările

        forestiere din amonte, transportul materialului lemnos și al lucrătorilor, lucrările de întreținere a drumului forestier și a amenajărilor hidro de pe cursul râului.

        Măsuri de conservare: reglementarea acestor activități în perioada 1 aprilie- 30 iunie.

      •  Deteriorarea calității trofice a habitatului.

        Măsuri de conservare: atragerea căpriorilor și mistreților pe teritoriul sitului mai ales în perioada de iarnă prin mijloace specifice: hrană suplimentară; precum și prin activități de descurajare a braconajului în zonele limitrofe sitului. Această activitate o vedem ca o strânsă conlucrare cu administratorii fordurilor de vânătoare învecinate.

      •  Un risc mare pentru speciile de carnivore și pentru cele care constituie hrana acestora este reprezentat de unii agenți patogeni precum cei ai rabiei, al tuberculozei, diferiți paraziți precum trichinela, ascaris, taenia, şi altele asemenea.

        Măsuri de conservare: Controlul veterinar riguros al animalelor domestice din zonă: câini, pisici, vaci, cai, oi, deoarece speciile domestice pot constitui vectori în transmiterea unor boli grave de la sau spre speciile sălbatice. Una dintre cele mai grave în special în rândul carnivorelor de talie mică, mijlocie și mare este turbarea, boală mortală și extrem de contagioasă. În rândul ierbivorelor, dintre bolile deosebit de grave menționăm tuberculoza, dar și o serie de paraziți. Deocamdată nu am constatat prezența unor asemenea maladii grave la animalele sălbatice din sit. Nu excludem evident semnalarea de către personalul fondurilor de vânătoare a cazurilor de animale sălbatice bolnave constatate/observate pe raza suprafețelor pe care le administrează și evident luarea de măsuri specifice: extragerea animalelor bolnave, administrarea de medicamente.

      •  Activităţile comunității locale.

        Măsuri de conservare: orice plan de conservare este sortit eșecului în lipsa unui suport din partea localnicilor. Ca atare aceștia trebuie informați asupra importanței speciei în habitatele naturale dar mai ales trebuie ajutați în cazul unor eventuale pagube în rândul animalelor domestice. În acest sens, în cazul unor situații ”nefericite” localnicii ar trebui despăgubiți material și totodată încurajați să își ia măsuri de precauție: pe timpul nopții protejarea animalelor domestice prin aducerea lor în țarcuri sau gospodării. De asemenea trebuie să li se explice clar avantajele economice pe care le pot avea din prezența sitului și a speciilor protejate de animale la nivelul acestuia. Mai concret faptul că pot comercializa produse cu eticheta BIO sau produse agricole care au fost realizate în zone ce protejează marile carnivore ale Europei. Acest fapt combinat cu un management eficient poate conduce la o creștere a veniturilor lor.

   2. 3.2.2. Evaluarea stării de conservare pentru speciile de nevertebrate de interes comunitar

      Tabel nr. 13 Starea de conservare a speciilor de nevertebrate de interes comunitar din sit

      Cod. Natura 2000	Denumire științifică	Populație	Stare de conservare
      1093	Austropotamobius torrentium	10-15 indivizi	Nefavorabilă-inadecvată
      1086	Cucujus cinnaberinus	Specie cu populație nesemnificativă în raport cu populația națională, a fost identificată într-un singur punct	Stare de conservare neevaluată
      4039	Nymphalis vaualbum	0-10 indivizi	Favorabilă
      1089	Morimus funereus	Specie cu populație nesemnificativă în raport cu populația națională.	Stare de conservare neevaluată
      1078	Callimorpha quadripunctaria	100-500 indivizi	Favorabilă
      4046	Cordulegaster heros	0-10 indivizi	0-10 indivizi
      4014	Carabus variolosus	10-15 indivizi	Favorabilă

      Următoarele ameninţări au fost identificate ca periclitând starea de conservare a speciilor de nevertebrate din sit:

      •  Silvicultură: plantare artificială, pe teren deschis, replantarea pădurii: arbori nenativi, curățarea pădurii, îndepărtarea arborilor uscați sau in curs de uscare;

      •  Minerit, extracţia de materiale şi de producţie de energie : extragere de nisip si pietriș, extragere de piatră ;

      •  Urbanizare, dezvoltare rezidenţială și turism: depozitarea deșeurilor menajere/deșeuri provenite din baze de agrement;

      •  Folosirea resurselor biologice, altele decât agricultura și silvicultura: pescuit și recoltarea resurselor acvatice, colectare de animale: insecte,reptile,amfibieni;

      •  Activități umane: sport în aer liber şi activităţi de petrecere a timpului liber, activităţi recreative;

      •  Modificări ale sistemului natural: incendii, umplerea șanţurilor, zăgazurilor, heleșteelor, iazurilor, mlaștimilor sau gropilor, canalizare şi deviere de apă, modificarea structurii cursurilor de apa continentale, captări de apă de suprafaţă pentru alimentarea cu apă, reducerea sau pierderea de caracteristici specifice de habitat, reducerea disponibilităţii prăda;

      În vederea îmbunătăţirii stării de conservare a speciilor de amfibieni şi reptile, se impun următoarele măsuri:

      Măsuri pentru specii acvatice sau cu dezvoltare acvatică – Austropotamobius torrentium, Cordulegaster heros:

      •  controlul activităților care pot aduce modificări parametrilor fizici și chimici ai apei râului sau afluenților acestuia;

      •  evitarea construcțiilor hidrotehnice suplimentare;

      •  management conservativ al vegetației din lunca râului;

      •  interzicerea pescuitului;

      •  interzicerea introducerii de noi specii;

      •  redimensionarea ariei protejate prin includerea în sit cel puțin a cursului superior al râului.

        Măsuri pentru specii xilofage – Cucujus cinnaberinus, Morimus funereus, Cerambyx cerdo:

      •  conservarea in situ, pe picior sau căzuți, a arborilor bătrâni, a trunchiurilor putrede și a unei cantități cât mai ridicate de lemn mort;

      •  conservarea arborilor izolați din zonele deschise;

      •  reducerea suprafețelor de rășinoase și înlocuirea lor treptată cu specii native de foioase.

        Măsuri pentru specii de zone umede – Carabus variolosus:

      •  menținerea umidității și a regimului de umbrire pe cursurile temporare, torenți și văi prin evitarea lucrărilor de modificare/captare a apelor și tăierilor.

        Măsuri pentru alte specii – Nymphalis vaualbum, Callimorpha quadripunctaria:

      •  limitarea pășunatului și activităților cu impact asupra vegetației de lizieră.

   3. 3.2.3. Evaluarea stării de conservare pentru speciile de amfibieni şi reptile

      Singura specie menționată în formularul standard este Testudo hermanni, care nu a fost însă identificată în sit și prin urmare starea de conservare a acesteia este necunoscută.

      Pentru specia Bombina variegata, care a fost identificată în sit suplimentar față de formularul standard, au fost identificate presiunile/amenințările și au fost propuse măsuri de conservare. Stare de conservare a speciei nu a fost evaluată, deoarece specia are un habitat extrem de redus în sit, a fost identificată în doar un singur punct în sit și un altul la marginea acestuia.

      Următoarele ameninţări au fost identificate ca periclitând starea de conservare a speciilor de amfibieni şi reptile din sit:

      •  Urbanizare, dezvoltare rezidenţială și turism: depozitarea deșeurilor menajere/deșeuri provenite din baze de agrement;

      •  Activități umane: sport în aer liber şi activităţi de petrecere a timpului liber, activităţi recreative;

      •  Modificări ale sistemului natural: incendii, umplerea șanţurilor, zăgazurilor, heleșteelor, iazurilor, mlaștimilor sau gropilor, canalizare şi deviere de apă, modificarea structurii cursurilor de apa continentale, captări de apă de suprafaţă pentru alimentarea cu apă, reducerea sau pierderea de caracteristici specifice de habitat, reducerea disponibilităţii prăda.

        În vederea îmbunătăţirii stării de conservare a speciilor de amfibieni şi reptile, se impun următoarele măsuri:

      •  monitorizarea populațiilor speciilor și a habitatelor acestora;

      •  consultarea și informarea periodică a obiectivelor de conservare în rândul populației și locale;

      •  lucrările de întreținere, reparații, modernizare a infrastructurii din aria protejată se va face strict în limita zonei de intervenție fără deteriorarea habitatelor limitrofe;

      •  vor fi folosite doar drumurile și potecile existente limitându-se accesul publicului înafara căilor de acces amenajate în acest scop;

      •  camparea, focul și activitățile de agrement vor fi permise doar în locuri amenajate;

      •  asigurarea unităților de colectare a deșeurilor în zonele de agrement, respectiv indicarea sancțiunilor pentru abandonarea deșeurilor.

   4. 3.2.4. Evaluarea stării de conservare pentru speciile de peşti

Starea de conservare a speciilor de pești de interes comunitar

Tabel nr. 14

Activităţi cu potenţial impact asupra organismelor acvatice sunt/au fost:

•  Amenajările hidrotehnice temporare sau permanente fără aviz ştiinţific împiedică speciile de peşti să efectueze migraţii specifice; apariţia consangvinizării datorită izolării artificiale;

•  Deversări accidentale de elemente chimice în pârâul Rudărica: deces instantaneu a poulaţiilor de peşti în punctual de deversare; deces indus de bioacumularea substanţelor chimice în ţesuturi, respectiv organe;

•  Captarea apei de suprafaţă: se reduce volumul mediului abiotic; scade productivitatea naturală; scade biomasa ihtiofaunei;

•  Depozitarea de deşeuri rezultate pe malul pârâul Rudărica: se schimbă compoziţia chimică şi fizică a apei: scade transparenţa apei; creşte turbiditatea apei; decesul embrionilor datorită faptului că suspensile fine aderă de suprafaţa icrei/icrelor; decesul alevinilor de peşte deoarece nu reuşesc să-şi umple vezica gazoasă ca urmare a faptului că pelicula de tensiune superficială conţine suspensii fine;

•  Turismul necontrolat: depozitarea de deşeuri pe malul şi în albia pârâului Rudărica;

•  Braconajul şi pescuitul excesiv: induce un declin galopant pentru toate speciile acvatice;

•  Barări naturale: împedică speciile de peşti să efectuieze migraţii specifice; apariţaia consangvinizării datorită izolării; degradarea genetică a populaţiilor de peşti datorită consangvinizări.

  Măsurile de reducere a activităţilor cu potenţial impact propuse pentru a menţine starea de conservare la un nivel favorabil sunt:

•  Reducerea cu 50% a volumului de apă captat pentru apa menajeră. Deficitul de 50% se poate compensa prin utilizarea apei din puţuri forate;

•  Combaterea/prevenirea braconajul şi a pescuitul excesiv;

•  Sunt interzise orice tip de activitate în albia minoră a pârâului Rudărica, în perioadele de migraţie, reproducere, predezvoltare şi iernare a organismelor acvatice: februarie-iulie, octombrie-ianuarie;

•  Instituirea unui regim special de pescuit în cadrul sitului;

•  În cadrul sitului nu se vor organiza concursuri/competiţii de pescuit sportiv;

•  Se va menţine un nivel al apei cât mai constant;

•  Activitatea de cercetare ştiinţifică pe teritoriul sitului se va desfăşoara cu avizul/acordul custodelui;

•  Cercetarea ştiinţifică pe teritoriul sitului va fi orientată, pe cât posibil, spre realizarea scopului primordial, cel de conservare a habitatelor şi speciilor de interes comunitar şi de protecţie;

•  Elaborarea unui plan local de mnagement turistic, respectiv implementarea acestuia;

•  Eliminarea amenajărilor hidrotehnice care nu deţin aviz tehnic şi ştiiţific;

•  Eliminarea amenajărilor hidrotehnice care nu au importanţă muzeală.

CAPITOLUL 4

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT

1. 4.1. Scopul planului de management

   Pe baza informaţiilor prezentate în capitolele anterioare și a evaluării efectuate referitor la nevoile de conservare a sitului, acest capitol descrie structura și conţinutul componentei operaționale a planului de management. Având în vedere domeniile variate care necesită a fi abordate în efortul de păstrare şi promovare a valorilor sitului, acestea au fost separate în obiective generale distincte. Obiectivele generale sunt apoi împărţite în obiective specifice – SMART – și lista acţiunilor care trebuiesc implementate în vederea atingerii obiectivelor specifice de conservare. Mai jos este prezentată structura planului operaţional.

   Scopul managementului integrat al ROSCI 0031 Cheile Rudăriei îl constituie conservarea habitatelor și speciilor de interes comunitar prezente aici și dezvoltarea durabilă a comunităților din zonă prin păstrarea activităților tradiționale și ecoturism.

2. 4.2. Obiective generale și specifice

   1. 4.2.1. Obiective generale

      Pentru definirea obiectivelor generale ale planului de management se vor aborda 4 teme pe perioada implementării. Cele patru teme sunt:

      Tema 1- Managementul biodiversităţii; Tema 2 – Dezvoltare durabilă;

      Tema 3 – Conştientizare și educaţie;

      Tema 4 – Administrarea și managementul efectiv al sitului.

      Tabel nr. 15

      Obiective generale

      Teme	Obiective generale
      Tema 1. Managementul biodiversităţii	Obiectiv general 1 – Menținerea/ameliorarea stării de conservare pentru habitatele și speciile de interes comunitar identificate în cadrul sitului

      	Obiectiv general 2 – Monitorizarea speciilor şi habitatelor de interes comunitar şi a stării de conservare a acestora
      Tema 2. Dezvoltare durabilă	Obiectiv general 3 – Promovarea unei dezvoltări durabile a localităţilor aflate pe teritoriul sau în vecinătatea sitului prin păstrarea activităților tradiționale și stimularea activităților turistice
      Tema 3. Conştientizare și educaţie	Obiectiv general 4 – Creşterea gradului de informare a publicului referitor la valorile naturale ale sitului și la activitățile cu impact negativ asupra acestora.
      Tema 4. Administrarea și managementul efectiv al sitului	Obiectiv general 5– Asigurarea unui management eficient și adaptabil al sitului prin susținerea unei structuri funcționale de management pe durata de aplicare a planului de management.

   2. 4.2.2. Obiective specifice

Următorul tabel include obiectivele specifice ale fiecărui obiectiv general. Pentru atingerea acestor obiective specifice se vor dezvolta activități distincte sau maăsuri restrictive în funcție de complexitatea obiectivului specific.

Tabel nr. 16.

Obiective specifice

CAPITOLUL 5

PLANUL DE ACTIVITĂȚI–ACȚIUNI ȘI MONITORIZAREA ACESTORA

Activitățile sunt cele mai simple și explicite prevederi ale planului de management, acestea contribuind în mod nemijlocit la atingerea obiectivelor specifice ale planului. Obiectivele pot necesita pentru a fi realizate, una sau mai multe acțiuni în funcție de complexitate.

Următoarele tabele includ planurile de acţiune detaliate pentru atingerea obiectivelor generale și specifice ale planului de management.

La fiecare acţiune de management se regăsesc următoarele informaţii:

• – Indicatorul de cuantificare: acesta va facilita monitorizarea implementării planului prin precizarea modului în care aplicarea cu succes poate fi măsurată.

• – Indicatorul de prioritizare: este folosit un sistem de prioritate pe trei nivele, după cum urmeză:

•  Prioritatea 1: Acţiuni decisive pentru atingerea obiectivelor planului. Aceste acţiuni trebuie realizate, chiar în detrimentul altor acţiuni

•  Prioritatea 2: Acţiuni care sunt importante pentru atingerea obiectivelor. Trebuie depuse toate eforturile pentru realizarea acestei acţiuni. Trebuie să existe motive întemeiate pentru eşuarea realizării acesteia.

•  Prioritatea 3: Acţiuni de dorit a fi realizate, dar nu critice pentru atingerea ţintei și a obiectivelor planului. Investiţii pentru realizarea acestor acţiuni trebuie făcute doar atunci când există certitudinea că acţiunile prioritate 1 și 2 vor fi realizate.

  • – Un grafic de implementare în timp: indică în ce an/ani trebuie implementată acţiunea.

  • – Asumare a responsabilităţilor: include organizaţia responsabilă de implementare şi partenerii esenţiali pentru aceasta.

1. 5.1. Planul de activități

   Acțiuni/măsuri

   Indicatori de cuantificare

   Prioritate

   Activitatea la nivel de semestru

   Responsabil pentru implementare

   Parteneri pentru implementare

   Anul 1

   Anul 2

   Anul 3

   Anul 4

   Anul 5

   S1

   S2

   S1

   S2

   S1

   S2

   S1

   S2

   S1

   S2

   Obiectiv general 1. Menținerea sau ameliorarea stării de conservare pentru habitatele și speciile de interes comunitar identificate în cadrul sitului Obiectiv specific 1: Aplicarea măsurilor pentru asigurarea stării de conservare favorabilă a habitatelor și speciilor de interes comunitar

   Asigurarea stării de conservare favorabilă pentru habitatele forestiere de interes comunitar: 9110, 91E0*, 91M0, 9180*

   1.1. Controlul extragerii de material lemnos din habitatele forestiere, inclusiv a celor care se fac pentru amenajarea cursurilor de apă

   Număr de contravenții aplicate Număr de ha pe care este distribuit habitatul în sit.

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Direcția Silvică, Garda de Mediu

   1.2. Controlul speciilor invazive

   Număr de ha reabilitate

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Organizaţii non- guvernamentale , voluntari

   1.3. Reconstrucția ecologică a malurilor degradate, folosind

   Studiu de fezabilitate elaborat

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Primării locale, Administraţia

   60

   speciile edificatoare ale habitatului 91E0*

   Număr de ha pe care habitatul este reconstruit ecologic.

   Naţională Apele Române, custode, voluntari, Organizații non- guvernamentale

   1.4. Reglementarea extragerii de material lemnos prin controlul tăierilor ilegale, inclusiv a celor care se fac pentru amenajarea cursurilor de apă

   Raport anual privind lucrările silvice din sit

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Direcția Silvică, Garda de Mediu

   1.5. Aplicarea unui management silvic bazat pe promovarea regenerărilor naturale și a unei structuri a arboretelor care să mențină habitatul, atât ca structură și funcții, cât și ca suprafață.

   Număr de amenajamente silvice care au inclus măsurile pentru conservarea habitatelor naturale propuse prin plan

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Ocoale silvice

   1.6. Interzicerea plantării sau completării cu specii aflate în afara arealului lor natural în zonele neregenerate din habitatele

   Număr de amenajamente silvice care au inclus măsurile pentru conservarea

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Ocoale silvice

   61

   forestiere și a substituirii speciilor native cu specii “repede crescătoare”, chiar și în cazul în care acest lucru se face în vederea prevenirii fenomenelor de eroziune a solului.

   habitatelor naturale propuse prin plan

   1.7. Informarea celor care intră în pădure asupra posibilităţii declanşării unor incendii, respectiv elaborarea unor planuri de intervenţie rapidă în caz de incendiu și asigurarea unei baze de echipare corespunzătoare stingerii incendiilor la construcţiile silvice din sit

   Număr de panouri de avertizare amplasate

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Primării, localnici

   Asigurarea stării de conservare favorabilă pentru tipurile de habitate de tufărișuri: 40A0*

   1.8. Monitorizarea evoluției plantației de pin negru și adoptarea unor măsuri de stopare a invaziei acesteia în defavoarea habitatului

   Număr de ha de extindere / restrângere a plantației de pin negru.

   1

   X

   X

   X

   X

   X

   X

   X

   X

   X

   X

   Custode

   Specialiști

   62

   Asigurarea stării de conservare favorabilă pentru tipurile de habitate de pajiște: 6190

   1.9. Limitarea și controlul activităţilor antropice în zona de dezvoltare a acestui habitat: pășunat, turism

   Număr de ha de teren ocupate de habitatul 6190

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Primării, Consilul Județean, Agenţia pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu, Administraţia Bazinală a Apelor, Agenţia Naţională de Imbunătăţiri Funciare

   Asigurarea stării de conservare favorabilă pentru speciile de mamifere de interes comunitar: Canis lupus

   1.10. Limitarea și controlul activităţilor antropice în zona habitatului specific al speciilor de mamifere: antropizare, circulație motorizată, poluare, pășunat, turism, construcție de drumuri

   Număr de ha de teren adecvate ocupate de habitatul speciilor

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Primării, Consilul Județean, Agenţia pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu

   Asigurarea stării de conservare favorabilă pentru speciile de amfibieni și reptile de interes comunitar: Bombina variegata

   63

   1.11. Limitarea și controlul activităţilor antropice în zona habitatului specific al speciilor de amfibieni și reptile: antropizare, circulație motorizată, poluare, pescuit, construcție de drumuri

   Număr de ha de teren adecvate ocupate de habitatul speciilor

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Primării, Consilul Județean, Agenţia pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu

   1.12. Menținerea sau construirea hibernaculelor, respectiv grămezi de bolovani, cioate, buturugi, crengi, în apropierea habitatelor de reproducere și în zona de ecoton a habitatelor de hrănire din perioada terestră

   Număr de ha de habitat favorabil pentru speciile Bombina variegata.

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Organizaţii non- guvernamentale, voluntari

   Asigurarea stării de conservare favorabilă pentru speciile de pești de interes comunitar: Barbus meridionalis, Cottus gobio, Gobio albippinatus vladykovi, Eudontomyzon danfordi

   1.13. Prevenirea şi combaterea braconajului și a pescuitul excesiv

   Număr de contravenții aplicate

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Jandarmeria Română, Poliția, Garda de Mediu

   64

   1.14. Eliberarea speciilor de peşti de interes comunitar capturate sau prelevate intenţionat sau accidental

   Număr de contravenții aplicate

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Jandarmeria Română, Poliția, Garda de Mediu

   1.15. Reglementarea lucrărilor de amenajare în albia minoră și majoră a ecosistemelor reofile

   Număr de contravenții aplicate

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Jandarmeria Română, Poliția, Garda de Mediu

   Asigurarea stării de conservare favorabilă pentru speciile de nevertebrate de interes comunitar

   1.16. În activitatea de curățare a pajiștilor, se recomandă păstrarea a 20% din suprafață acoperită cu tufișuri

   Ha de pajiște curățate adecvat

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   APIA, localnici

   1.17. Păstrarea în habitatele forestiere a unor arbori căzuți sau pe picior, preferabil din specii diferite și aflați în diverse

   nr. De arbori bătrâni/căzuți păstrați în habitatele forestiere

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Ocolul Silvic Bozovici

   65

   stadii de descompunere a lemnului

   Obiectiv general 2. Evaluarea periodică a speciilor și habitatelor de interes comunitar și a stăriide conservare a acestora Obiectiv specific 2: Monitorizarea speciilor și habitatelor de interes comunitar din cadrul sitului

   2.1. Actualizarea permanentă a inventarelor/bazei de date privind speciile și habitatele de interes comunitar

   1 inventar de monitorizare a speciilor și habitatelor

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Institute de cercetare și academice, specialiști în domeniu

   2.2. Evaluarea anuală sau la minimum 2 ani a stării de conservare a speciilor și habitatelor de interes comunitar

   Număr de situații actualizate privind starea de conservare a speciilor și habitatelor de interes comunitar

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Institute de cercetare și academice, specialiști în domeniu

   Obiectiv general 3. Promovarea unei dezvoltări durabile a localităților aflate pe teritoriul sau în vecinătatea sitului prin păstrarea activităților agricole tradiționale și stimularea activităților turistice

   66

   Obiectiv specific 3. Promovarea unor forme de vizitare și turism în concordanţă cu obiectivele de conservare ale siturilor

   3.1. Realizarea de infrastructură de vizitare

   Număr de elemente de infrastructură proiectate Număr de elemente de infrastructură realizate

   3

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Voluntari, Organizaţii non- guvernamentale, primării

   3.2. Amenajarea și întreținerea unor puncte cheie de observare a biodiversității

   Număr de puncte de observare proiectate Număr de puncte de observare realizate

   2

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Voluntari, Organizații non- guvernamentale, primării

   3.3. Crearea și întreținerea unor trasee ecoturistice

   Număr de trasee proiectate Număr de trasee realizate/ marcate în teren

   2

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Voluntari, Organizaţii non- guvernamentale

   3.4. Instalarea de panouri și indicatoare în principalele puncte de interes

   Număr panouri și indicatoare montate

   2

   x

   x

   Custode

   Voluntari, Organizaţii non- guvernamentale

   67

   3.5. Realizarea unor hărți ecoturistice

   Număr harți realizate

   2

   x

   x

   Custode

   Firme de Sisteme Informaţionale Geografice

   3.6. Informare și conștientizare localnici cu privire la ariile protejate, valorile naturale și oportunitățile de valorificare durabilă

   Număr de întâlniri, minim 2 pe an

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Obiectiv general 3. Promovarea unei dezvoltări durabile a localităților aflate pe teritoriul sau în vecinătatea sitului prin păstrarea activităților agricole tradiționale și stimularea activităților turistice Obiectiv specific 4. Promovarea realizării și comercializării de produse tradiţionale, etichetate cu sigla siturilor

   3.7. Conceperea și distribuirea siglei sitului către producătorii locali de produse tradiţionale

   Sigla concepută

   2

   x

   x

   Custode

   Firme de publicitate, comunitatea locală, primării

   3.8. Promovarea produselor tradiţionale locale etichetate cu sigla sitului

   Număr de produse tradiționale produse

   3

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Firme de publicitate, comunitatea locală, primării

   68

   Număr de evenimente la care sunt promovate produse locale

   Obiectiv general 3. Promovarea unei dezvoltări durabile a localităților aflate pe teritoriul sau în vecinătatea sitului prin păstrarea activităților agricole tradiționale și stimularea activităților turistice Obiectiv specific 5. Promovarea utilizării durabile a pajiștilor – pășuni, fânețe

   3.9. Încurajarea practicilor tradiţionale de cosire manuală acolo unde suprafeţele de teren permit acest lucru

   Inventar al proprietarilor de terenuri agricole în sit Număr de discuții/întâlniri de conștientizare a importanței cositului pentru obiectivele de conservare ale sitului Număr de proiecte de obținere de fonduri pentru stimularea activităților tradiționale

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Proprietari de teren, primării,

   69

   3.10. Realizarea unui tip de păşunat în acord cu practicile dezvoltării durabile și în conformitate cu practicile tradiţionale locale prin:

   Număr turme de ovine/caprine Număr turme de bovine Studiu privind bonitatea pajiștilor și intensitatea pășunatului Valoare încărcare de animale/ha

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Comunități locale, proprietari de animale/proprietari de stâne, primării, Oficiul pentru Studii Pedologice și Agrochimice, universități în domeniul științelor agricole.

   3.11. Inițierea unor acțiuni de informare/conştientizare asupra regulilor de gestionare durabilă

   Număr de întâlniri, minim 1/an

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Comunități locale, primării, asociații de fermieri, Direcția Agricolă,

   • – favorizarea păşunatului cu bovine în dauna păşunatului cu ovine sau caprine

   • – realizarea unui studiu privind bonitatea pajiștilor și stabilirea capacității de suport a acestora în ceea ce privește încărcătura

   • – realizarea unor monitorizări privind intensitatea păşunatului și a numărului de animale păşunate

   70

   a pajiştilor pentru deţinătorii și/sau utilizatorii acestora

   Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură

   Obiectiv General 4. Creșterea gradului de informare a publicului referitor la valorile naturale ale sitului și la activitățile cu impact negativ asupra acestora Obiectiv specific 6. Susținerea și promovarea educației ecologice prin realizarea de activități educative pe tema conservării naturii

   4.1. Prezentări tematice în școlile din localitățile limitrofe sitului

   1 prezentare/an

   2

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Inspectoratul Școlar Județean, școli

   Obiectiv General 4. Creșterea gradului de informare a publicului referitor la valorile naturale ale sitului și la activitățile cu impact negativ asupra acestora Obiectiv specific 7. Îmbunătățirea atitudinii factorilor interesați prin informare și conștientizare cu privire la valorile naturale din interiorul sitului NATURA 2000

   4.2. Întâlniri cu comunităţile locale şi alți factori de interes privind managementul siturilor

   1 prezentare anual cu ocazia unor zile tematice

   2

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Comunități locale, Inspectoratul Școlar Județean, școli

   71

   4.3. Proiectarea şi montarea panourilor informative și de avertizare

   Număr panouri montate în teren

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Voluntari

   4.4. Promovarea sitului și a acţiunilor de management în mass – media

   Număr articole în presă, emisiuni TV

   3

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Instituții media

   Obiectiv general 5. Asigurarea unui management eficient și adaptabil al sitului prin susținerea unei structuri funcționale de management pe durata de aplicare a planului de management Obiectiv specific 8. Îmbunătățirea logisticii necesare pentru exercitarea eficientă a atribuțiilor custodelui

   5.1. Asigurarea echipamentului pentru patrulare, observații și monitorizări: binocluri, GPS, aparate foto, echipamente de pescuit electric mijloace auto

   Inventar al echipamentelor de teren

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Obiectiv 5. Asigurarea unui management eficient și adaptabil al sitului prin susținerea unei structuri funcționale de management pe durata de aplicare a planului de management Obiectiv specific 9. Asigurarea integrității siturilor și a respectării planului de management prin controale periodice

   72

   5.2. Monitorizarea implementării planului de management

   Număr de acțiuni din plan realizate

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   5.3. Realizarea de patrule periodice pe teritoriul sitului pentru urmărirea respectării activităților de mai sus și a regulamentului/ planului de management

   Număr de rangeri Rapoarte de patrulare Număr contravenții/ avertismente aplicate

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   5.4. Pregătirea evaluării planului de management în al V-lea an şi întocmirea noului plan

   Raport de evaluare al implementării planului Plan de management versiunea 2

   1

   x

   x

   Custode

   Obiectiv 5. Asigurarea unui management eficient și adaptabil al sitului prin susținerea unei structuri funcționale de management pe durata de aplicare a planului de management Obiectiv specific 10. Asigurarea finanțării/bugetului necesar pentru implementarea planului de management

   73

   5.5. Realizarea unui plan de lucru anual cu bugetul necesar implementării

   Plan de lucru anual și buget

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   5.6. Identificarea și accesarea de fonduri prin programe/proiecte în vederea aplicării unui management eficient al sitului

   Număr cereri de finanțare completate pentru proiecte cu diverse finanțări Număr de proiecte câștigate

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Firme de consultanță, Experți individuali, institute de cercetare

   Obiectiv 5. Asigurarea unui management eficient și adaptabil al sitului prin susținerea unei structuri funcționale de management pe durata de aplicare a planului de management Obiectiv specific 11. Asigurarea unui nivel adecvat de pregătire a personalului implicat în gestionarea siturilor

   5.7. Evaluarea nevoilor de formare a personalului

   Raport de evaluare

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   5.8. Desfăşurarea şi participarea la cursuri de instruire necesare

   1 curs/an/membru

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Experți individuali, institute de cercetare

   74

   5.9. Participarea la conferințe de specialitate

   1 participare /an / colectiv

   3

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Experți individuali, institute de cercetare

   Obiectiv 5. Asigurarea unui management eficient și adaptabil al sitului prin susținerea unei structuri funcționale de management pe durata de aplicare a planului de management Obiectiv specific 12. Realizarea raportărilor necesare către autoritățile competente în domeniul protecției mediului

   5.10. Rapoarte către autorități

   Raport anual privind custodia Raport anual privind starea sitului

   1

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   x

   Custode

   Autorități publice de reglementare și control în domeniul mediului

2. 5.2. Resurse și buget

75

Bugetul alcătuit și prezentat în tabelul de mai jos este unul estimativ și nu incumbă nicio responsabilitate custodelul ariei naturale protejate.

76

77

78

*Scenariu critic = Nivelul de finantare pentru misiunea critica este acela care permite atingerea cerintelor de baza pentru functionarea ariei protejate. Functiile misiunii critice sunt acele activitati care sunt obligatorii conform legii; obligatorii pentru indeplinirea unui anumit mandat; obligatorii pentru a asigura o experienta placuta și in siguranta a vizitatorilor in aria protejata; obligatorii pentru a asigura protectia resurselor naturale și culturale la un nivel de baza.

**Scenariu optim = Nivelul de finatare pentru misiunea optima este acela care permite atingerea in intregime a scopurilor și obiectivelor fiecarui program. Trebuie sa fie scopuri și obiective realiste care sa se poata atinge in conditiile in care fondurile ar fi disponibile. Ele trebuie sa reflecte starea ideala care depaseste cerintele minime impuse legal, se ridica la nivelul asteptarilor finantatorilor, imbunatatesc starea resurselor naturale și culturale in AP și ating pe deplin obiectivele arie protejate.

CAPITOLUL 6. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Almăjan, I. M., (1994), În afara gloriei, Ed. Renaşterea, Timişoara.

Balintoni, Ioan (1997), Geotectonica terenurilor metamorfice din România, Editura Carpatica, Cluj-Napoca.

Băcilă Coşa, S., (2001), Ţara Almăjului – Monografie, Ed. Marineasa, Timişoara

Borza , Al., (1943), Vegetaţia Banatului în timpul romanilor, Bul. Grăd. bot. Cluj, 23, 3-4, Cluj. Borza, Al., Boşcaiu N., (1965), Introducere în studiul covorului vegetal, Bucureşti.

Boşcaiu, N., (1971), Flora şi vegetaţia munţilor Ţarcu – Godeanu şi Cernei, Bucureşti.

Botoşăneanu L., Negrea Şt. (1976) Drumeţind prin Munţii Banatului, Ed. Sport – Turism, Bucureşti.

Corpade, C. (2002), Funcţiile pădurii şi managamentul forestier diferenţiat. Studia UBB, seria Geographia, 1/2002, Cluj-Napoca.

Corpade, C., Muntean, O. L. (2005), Eficacitate şi precauţie în planificarea environmentală, Environment Progress, no. 4, Cluj-Napoca, p. 119-126.

Corpade, C., Corpade, A. M., Bodea, C., Muntean O. L. (2005), Impactul activităţilor umane asupra mediului. Studiu de caz: bazinul superior al Arieşului, Environment Progress, no. 4, Cluj-Napoca, p. 111-118.

Corpade, C., Deac, C., Muntean, O. L., Biriş I. (2006), Abordări tematice în ştiinta mediului: suport de seminar, Editura UTPress, Cluj-Napoca.

Grigoriu Alma L., Imbrea Ilinca M., Alda Natalia R., (2005), Vegetation of Cheile Rudăriei (Rudăriei Gorge), south-west of Romania, Scientific Conference „State-of-the-Art and Problems

of Agricultural Science and Education”, 19-20 October 2005 – Agricultural University – Plovdiv, Scientific Works, vol. L, book 6, 2005, Bulgaria, p. 345-350.

Goudie, A., (1990), The human impact on the natural environment, Ed. Longman, New York.

Imbrea Ilinca, Nicolin Alma, (2006), Aspecte privind flora (de stâncărie) a rezervaţiei naturale Cheile Rudăriei, Simpozionul internaţional „Agricultura durabilă – Agricultura viitorului”, Ediţia a II-a, 23-24 noiembrie 2006, Craiova, ISSN – 1582-9391, p. 132-136.

Kearey, Philip (1996), Dictionary of Geology, Published by Penguin Books, London. Gridan, Teofil (1983), Petrologia – ştiinţă a rocilor, Editura Albatros, Bucureşti.

Ianoş, Gheorghe (1999), Pedogeografie, Editura Mirton, Timişoara. Meszaros, Nicolae, Mac, Ioan (1995), Paleogeografia României, Cluj Napoca.

Mutihac, Vasile (1990), Structura geologică a teritoriului României, Editura Tehnică, Bucureşti.

Olaru M., (1996 ), Munţii Banatului – resursele turistice, naturale şi antropice, Ed. Hestia, Timişoara.

Peia, P., (1979), Flora vasculară a Depresiunii Almăjului (Jud. Caraş-Severin), Teză de doctorat, Univ. Babes – Bolyai Cluj – Napoca.

Posea, Grigore, Popescu, Nicolae, Ielenicz, Mihai (1974), Relieful României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

Puia, M., (1983), Flora spontană din „Cheile Rudăriei” (Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului I), Univ. Bucureşti.

Săndulescu, Mircea (1984), Geotectonica României, Editura Tehnică, Bucureşti.

Schrott, L., (1972), Flora şi vegetaţia rezervaţiei naturale Beuşniţa – Cheile Nerei (Munţii Aninei), Teză de doctorat, Univ. Bucureşti.

Whittow, John (1984), Dictionary of Physical Geography, Published by Penguin Books, London.

***1983, Geografia României, Geografia Fizică, vol I, Editura Acad. R.S.R., Bucureşti.

***1987, Geografia României, Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, vol III, Editura Acad. R.S.R., Bucureşti.

***1968, Harta Geologică 1:200 000, foaia Baia de Aramă, L-34-XXIX, Comitetul de Stat al Geologiei, Institutul Geologic, Bucureşti.

***1988, Harta Solurilor R.S.R. 1:200 000, foaia Orşova, nr. 32, Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agronomie, Bucureşti.

ANEXE

Anexa nr. 1. Harta localizării ROSCI0032

Anexa nr. 2. Harta geologică

Anexa nr. 3. Harta hipsometrică

Anexa nr. 4. Harta pantelor

Anexa nr. 5. Harta expoziției versanților

Anexa nr. 6. Harta solurilor

Anexa nr. 7. Distribuția habitatelor de interes comunitar

89

Anexa nr. 9. Distribuția speciilor de pești de interes comunitar

91

92

Anexa nr. 11. Distribuția speciilor de mamifere de interes comunitar

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește