ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006

Redacția Lex24
Publicat in Repertoriu legislativ, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Emitent: GUVERNUL
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 28 decembrie 2006
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Actiuni suferite de acest act:

SECTIUNE ACTTIP OPERATIUNEACT NORMATIV
ActulCOMPLETAT DELEGE 132 15/07/2020
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulACTUALIZEAZA PEOUG 119 21/12/2006
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DELEGE 213 21/07/2021
ActulREFERIT DEDECRET 881 21/07/2021
ActulCOMPLETAT DELEGE 132 15/07/2020
ActulREFERIT DELEGE 132 15/07/2020
ActulREFERIT DEDECRET 390 15/07/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 591 08/10/2019





Având în vedere că, potrivit art. 249 din Tratatul pentru instituirea Comunității Europene, regulamentul este actul normativ comunitar direct aplicabil în toate statele membre, nefiind necesară o normă de transpunere a acestuia îndreptul intern, se impune abrogarea – după caz, parțială sau totală – a reglementărilor interne adoptate în scopulaplicării cu titlu anticipat a unei serii de regulamente comunitare și al creării cadrului instituțional care să permităimplementarea directă a acestora din urmă la data aderării,ținând seama de faptul că menținerea normei interne care dublează reglementarea comunitară este de natură a crea o practică judecătorească și administrativă neunitară, în privința interpretării și aplicării regulamentelor comunitare, cu consecința atragerii răspunderii statului român pentru neîndeplinirea obligațiilor decurgând din calitatea de stat membru al Uniunii Europene,având, de asemenea, în atenție necesitatea asigurării uniformității de aplicare a acquis-ului comunitar,în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență. + 
Articolul ILegea nr. 187/2003 privind competența de jurisdicție, recunoașterea și executarea în România a hotărârilor în materie civilă și comercială pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 16 mai 2003, se abrogă. + 
Articolul I^1În vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate, denumit în continuare Regulamentul nr. 805/2004, se stabilesc următoarele reguli: + 
Articolul 1Titlurile executorii privind drepturi de creanță având ca obiect obligația de plată a unei sume de bani necontestată, constituite potrivit legii române, pot fi certificate, la cererea părții interesate, ca titluri executorii europene în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 805/2004. + 
Articolul 2(1)În cazul în care titlul executoriu îl constituie o hotărâre judecătorească, inclusiv cea care constată o tranzacție judiciară sau o altă învoială a părților în condițiile legii, certificarea este de competența primei instanțe.(2)Dacă titlul executoriu este un act autentic, certificarea este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție se află emitentul actului.
 + 
Articolul 3(1)Instanța se pronunță asupra cererii de eliberare a certificatului prin încheiere, fără citarea părților.(2)Încheierea prin care cererea a fost admisă nu este supusă niciunei căi de atac.(3)Certificatul se eliberează creditorului și se comunică, în copie, debitorului.(4)Încheierea prin care cererea a fost respinsă este supusă apelului, în termen de 15 zile de la pronunțare, pentru creditorul prezent, și de la comunicare, pentru cel care a lipsit.(la 02-06-2012,
Alin. (4) al art. 3 de la art. I^1 a fost modificat de pct. 1 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
)
(4^1)Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și în cazul recursului.(la 02-06-2012,
Alin. (4^1) al art. 3 de la art. I^1 a fost introdus de pct. 2 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
)
(5)Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în cazul eliberării unui certificat parțial în condițiile art. 8 din Regulamentul nr. 805/2004.
 + 
Articolul 4La cerere, se poate elibera un nou certificat care atestă încetarea, suspendarea sau limitarea forței executorii a titlului, în condițiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul nr. 805/2004, ori, după caz, un certificat de înlocuire, în condițiile art. 6 alin. (3) din Regulamentul nr. 805/2004. Dispozițiile art. 3 se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 5Certificatul poate fi rectificat sau retras pentru motivele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) și b) din Regulamentul nr. 805/2004. + 
Articolul 6Cererea de rectificare a unui certificat potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 805/2004 este de competența instanței care a emis certificatul. Dispozițiile art. 3 se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 7(1)Cererea pentru retragerea certificatului, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, se introduce la instanța care a emis certificatul, în termen de o lună de la comunicarea acestuia. În cazul în care, după citarea părților, instanța constată că certificatul a fost emis fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de Regulamentul nr. 805/2004, revine asupra măsurii luate potrivit art. 3 și dispune retragerea, în tot sau în parte, a certificatului.(2)Încheierea poate fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.(la 02-06-2012,
Alin. (2) al art. 7 de la art. I^1 a fost modificat de pct. 3 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
)
(3)Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul recursului.(la 02-06-2012,
Alin. (3) al art. 7 de la art. I^1 a fost introdus de pct. 4 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
)
 + 
Articolul 8Cererile de certificare în curs de soluționare, introduse la alte instanțe sau autorități, vor fi trimise pe cale administrativă instanțelor prevăzute la art. 2, spre competentă soluționare.(la 29-06-2007,
Art. I^1 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 191 din 19 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 26 iunie 2007.
)
 + 
Articolul I^2În vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, denumit în continuare Regulamentul nr. 44/2001, se stabilesc următoarele reguli: + 
Articolul 1(1)Cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competența tribunalului.(2)Abrogat.(la 02-06-2012,
Alin. (2) al art. 1 de la art. I^2 a fost abrogat de pct. 5 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
)
 + 
Articolul 2(1)În cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în România și pentru care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite, potrivit art. 54 din Regulamentul nr. 44/2001, certificatul prevăzut în anexa V din același regulament aparține primei instanțe.(2)În cazul în care, potrivit art. 57 din Regulamentul nr. 44/2001, se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competența de a emite certificatul prevăzut în anexa VI din același regulament aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află emitentul actului.(3)În cazul în care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unei hotărâri pronunțate de instanța română, în condițiile legii, pentru încuviințarea unei tranzacții judiciare, competența de a emite, potrivit art. 58 din Regulamentul nr. 44/2001, certificatul prevăzut în anexa V din același regulament aparține acelei instanțe.(la 29-06-2007,
Art. I^2 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 191 din 19 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 26 iunie 2007.
)
 + 
Articolul I^3În vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 2.201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, denumit în continuare Regulamentul nr. 2.201/2003, se stabilesc următoarele reguli: + 
Articolul 1(1)Cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 2.201/2003, sunt de competența tribunalului.(2)Abrogat.(la 02-06-2012,
Alin. (2) al art. 1 de la art. I^3 a fost abrogat de pct. 6 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
)
 + 
Articolul 2În cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în România și pentru care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite, potrivit art. 39, art. 41 alin. 1 și art. 42 alin. 2 din Regulamentul nr. 2.201/2003, certificatele prevăzute în anexele I, II, III și IV din acest regulament aparține primei instanțe.În cazul certificatului de divorț emis de notarul public în conformitate cu prevederile art. 375 din Codul civil și pentru care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite certificatele prevăzute în anexele I, II și III din Regulamentul nr. 2.201/2003, potrivit art. 39 și art. 41 alin. (1) din același regulament, aparține notarului public. În aceleași cazuri, pentru certificatul de divorț emis de ofițerul de stare civilă, competența de a emite, potrivit art. 39, certificatul prevăzut în anexa I din Regulamentul nr. 2.201/2003 aparține instanței care ar fi fost competentă să judece cererea de divorț în primă instanță, în lipsa acordului părților.(la 01-10-2011,
Alin. (2) al art. 2 de la art. 1^3 a fost introdus de art. IV din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 79 din 28 septembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011.
)
 + 
Articolul 3Ministerul Justiției este autoritate centrală română în temeiul art. 53 din Regulamentul nr. 2.201/2003 și efectuează comunicările privind informațiile care sunt necesare pentru aplicarea dispozițiilor acestui regulament.(la 29-06-2007,
Art. I^3 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 191 din 19 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 26 iunie 2007.
)
 + 
Articolul I^4În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 1.215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, denumit în continuare Regulamentul nr. 1.215/2012, se stabilesc următoarele reguli: + 
Articolul 1Cererile de refuz al recunoașterii, cererile de constatare a absenței motivelor de refuz al recunoașterii, precum și cererile de refuz al încuviințării executării pe teritoriul României a hotărârilor pronunțate, tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiate și actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în materie civilă și comercială, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, formulate potrivit prevederilor Regulamentului nr. 1.215/2012, sunt de competența tribunalului. + 
Articolul 2(1)Cererile introduse în temeiul dispozițiilor art. 54 din Regulamentul nr. 1.215/2012, privitoare la adaptarea măsurii sau ordinului dispus prin hotărârile pronunțate, tranzacțiile judiciare aprobate sau încheiate și actele autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial într-un alt stat membru al Uniunii Europene pot fi formulate, pe cale incidentală, în cauzele având ca obiect refuzul recunoașterii, constatarea absenței motivelor de refuz al recunoașterii sau refuzul executării, ori pe cale principală.(2)Cererile privitoare la adaptarea măsurii sau ordinului, dispus prin hotărârile pronunțate, tranzacțiile judiciare aprobate sau încheiate și actele autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial într-un alt stat membru al Uniunii Europene, introduse pe cale principală, sunt de competența tribunalului.
 + 
Articolul 3(1)În cazul hotărârilor judecătorești, inclusiv al tranzacțiilor judiciare, pronunțate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare întrun alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din același regulament aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită.(2)În cazul actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în România care urmează a fi puse în executare întrun alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite, potrivit art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa II din același regulament aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află emitentul actului.
(la 12-11-2016,
Actul a fost completat de Articolul I din LEGEA nr. 206 din 7 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 09 noiembrie 2016
)
 + 
Articolul Ι^5În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă, denumit în continuare Regulamentul nr. 606/2013, se stabilesc următoarele reguli: + 
Articolul 1Cererile de refuz al recunoașterii și cererile de refuz al încuviințării executării pe teritoriul României, a hotărârilor privind măsuri de protecție pronunțate, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului nr. 606/2013, sunt de competența judecătoriei. + 
Articolul 2(1)Hotărârile privind măsurile de protecție dispuse în procedura de emitere a ordinului de protecție, pronunțate de instanțele române pot fi certificate, la cererea persoanei protejate, potrivit prevederilor Regulamentului nr. 606/2013.(2)Eliberarea certificatului prevăzut la art. 5 din Regulamentul nr. 606/2013 este de competența primei instanțe și se face în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 939/2014 al Comisiei din 2 septembrie 2014 de stabilire a certificatelor menționate la articolele 5 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă, denumit în continuare Regulamentul nr. 939/2014.
 + 
Articolul 3(1)Asupra cererii de eliberare a certificatului instanța se pronunță, prin încheiere, dată în camera de consiliu, fără citarea părților.(2)Încheierea prin care cererea a fost admisă nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care cererea a fost respinsă este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.(3)Certificatul se eliberează persoanei protejate și se comunică, în copie, persoanei care reprezintă amenințarea, care va fi înștiințată asupra faptului că măsura de protecție astfel certificată este recunoscută și are forță executorie în toate statele membre ale Uniunii Europene. + 
Articolul 4La cererea persoanei protejate sau a persoanei împotriva căreia a fost emis ordinul de protecție, precum și din oficiu, certificatul poate fi rectificat sau retras, în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 606/2013. + 
Articolul 5(1)Cererea de rectificare a certificatului este de competența instanței care a emis certificatul.(2)Asupra cererii de rectificare a certificatului instanța se pronunță prin încheiere, dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca acestea să dea anumite lămuriri.(3)Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins cererea de rectificare este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare. + 
Articolul 6(1)Cererea de retragere a certificatului se introduce la instanța care a emis certificatul, în termen de o lună de la comunicarea acestuia.(2)În cazul în care găsește întemeiată cererea de retragere a certificatului instanța, cu citarea părților, revine asupra măsurii luate și dispune retragerea, în tot sau în parte, a certificatului.(3)Încheierea poate fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la comunicare. + 
Articolul 7(1)La cererea persoanei interesate se poate elibera un nou certificat care atestă suspendarea sau revocarea măsurii de protecție ori suspendarea caracterului executoriu al hotărârii instituind măsura de protecție ori, după caz, retragerea certificatului potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 606/2013 și art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 939/2014.(2)Încheierea prin care instanța se pronunță asupra eliberării certificatului este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare. Celelalte dispoziții ale art. 3 se aplică în mod corespunzător.
 + 
Articolul 8(1)În vederea executării, pe teritoriul României, a unei hotărâri emise într-un alt stat membru al Uniunii Europene, prin care s-au dispus măsuri de protecție necunoscute sau diferite de cele prevăzute de legea română, instanța română ajustează, în condițiile art. 11 din Regulamentul nr. 606/2013, elementele de fapt ale măsurii de protecție pentru a o face executabilă pe teritoriul României în condițiile prevăzute de legea română, dispunând măsuri cu efecte echivalente și care urmăresc obiective și interese similare. Măsura dispusă de instanța română nu poate produce efecte care să le depășească pe cele prevăzute de dreptul statului membru de origine pentru măsura dispusă prin hotărârea pronunțată de instanța statului membru de origine.(2)Ajustarea se face, din oficiu sau la cererea părții interesate, în cadrul soluționării cererilor având ca obiect încuviințarea executării hotărârii sau refuzul recunoașterii sau executării, ori pe cale principală. (3)Instanța competentă este cea prevăzută la art. 1.(4)În cazul în care instanța constată, cu ocazia soluționării cererilor prevăzute la alin. (2), că este necesară ajustarea, va dispune citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. (5)Împotriva hotărârii prin care instanța a procedat la ajustarea hotărârii pronunțate într-un alt stat membru se poate introduce apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Hotărârea pronunțată în apel nu este supusă recursului.
(la 12-11-2016,
Actul a fost completat de Articolul I din LEGEA nr. 206 din 7 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 09 noiembrie 2016
)
 + 
Articolul I^6În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, denumit în continuare Regulamentul nr. 650/2012, se stabilesc următoarele reguli: + 
Articolul 1Cererile de recunoaștere și încuviințare a executării pe teritoriul României, a hotărârilor pronunțate, inclusiv tranzacții judiciare aprobate sau încheiate, precum și a actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în materie de succesiuni, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, formulate potrivit prevederilor Regulamentului nr. 650/2012, precum și cererile având ca obiect adaptarea drepturilor reale conform art. 31 din același regulament, sunt de competența tribunalului. + 
Articolul 2(1)În cazul atestatului privind o hotărâre judecătorească în materie de succesiuni, inclusiv al tranzacțiilor judiciare, pronunțate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi recunoscute și executate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite anexa 1, formularul I, respectiv anexa 3, formularul III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1.329/2014 al Comisiei din 9 decembrie 2014 de stabilire a formularelor menționate în Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, denumit în continuare Regulamentul nr. 1.329/2014, aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere și executare se solicită.(2)Atestatul privind un act autentic în materie de succesiuni, prevăzut în anexa 2, formularul II la Regulamentul nr. 1.329/2014, se eliberează de notarul public care a emis actul autentic. În situația în care arhiva notarului public emitent al actului autentic este păstrată de Camera Notarilor Publici, atestatul se eliberează de notarul public desemnat în acest scop de către președintele Colegiului director al Camerei.
 + 
Articolul 3(1)Certificatul european de moștenitor se eliberează, în conformitate cu prevederile capitolului VI din Regulamentul nr. 650/2012, la cererea oricăreia dintre persoanele prevăzute la art. 63 alin. (1) din regulament, de către notarul public care a eliberat sau în arhiva căruia se păstrează certificatul de moștenitor. În situația în care arhiva notarului public emitent al certificatului de moștenitor în conformitate cu legea română este păstrată de Camera Notarilor Publici, certificatul european de moștenitor va fi eliberat de notarul public desemnat în acest scop de președintele Colegiului director al Camerei.(2)În cazul în care calitatea de moștenitor, întinderea masei succesorale și/sau întinderea drepturilor și obligațiilor succesorale ale moștenitorilor au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, certificatul european de moștenitor se eliberează de către instanța care a pronunțat acea hotărâre. Hotărârea judecătorească și certificatul european de moștenitor se comunică, din oficiu, Centrului Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale (CNARNN), în vederea înregistrării în registrul special de evidență a certificatelor europene de moștenitor, înființat în condițiile Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată, denumit în continuare «registrul special». Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.(3)Notarul public care a eliberat certificatul european de moștenitor are obligația de a solicita înregistrarea acestuia în registrul special de evidență a certificatelor europene de moștenitor. + 
Articolul 4(1)Rectificarea, modificarea și retragerea certificatului european de moștenitor sunt de competența emitentului acestuia.(2)În cazul rectificării, modificării sau retragerii certificatului european de moștenitor instanța sau, după caz, notarul public are obligația de a informa toate persoanele cărora le-au fost eliberate, în conformitate cu art. 70 alin. (1) din Regulamentul nr. 650/2012, copii ale certificatului european de moștenitor.(3)În cazul în care certificatul european de moștenitor a fost rectificat, modificat sau retras în condițiile art. 71 din Regulamentul nr. 650/2012 sau ale cărui efecte au fost suspendate potrivit art. 73 alin. (1) din același regulament, instanța sau, după caz, notarul public instrumentator, din oficiu, comunică de îndată actul către CNARNN, în vederea înregistrării în registrul special. După înregistrare, CNARNN îl informează, dacă este cazul, de îndată, pe notarul public care a emis certificatul.
 + 
Articolul 5(1)Contestațiile formulate potrivit art. 72 din Regulamentul nr. 650/2012 se soluționează de instanța care a eliberat, rectificat, modificat sau retras certificatul european de moștenitor ori care a suspendat efectele acestuia sau, după caz, de judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află sediul notarului public instrumentator.(2)Hotărârea prin care se soluționează contestația este supusă numai apelului.(3)Pe durata soluționării contestației, instanța poate dispune, dacă este cazul, suspendarea efectelor certificatului european de moștenitor, potrivit art. 73 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 650/2012. + 
Articolul 6Certificatele europene de moștenitor emise de la data aplicării Regulamentului nr. 650/2012 și până la data intrării în vigoare a acestei legi se comunică de îndată de emitentul acestora către CNARNN, în vederea înregistrării acestora în registrul special.(la 12-11-2016,
Actul a fost completat de Articolul I din LEGEA nr. 206 din 7 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 09 noiembrie 2016
)
 + 
Articolul I^7În vederea aplicării Deciziei Consiliului nr. 2.007/712/CE din 15 octombrie 2007 privind semnarea, în numele Comunității, a Convenției privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, și a Deciziei Consiliului nr. 2009/430/CE din 27 noiembrie 2008 privind încheierea Convenției privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială – Declarație, denumită în continuare Convenția de la Lugano/Convenție, se stabilesc următoarele reguli: + 
Articolul 1Cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării pe teritoriul României a hotărârilor pronunțate, tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiate și actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în materie civilă și comercială, într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenția de la Lugano, potrivit prevederilor Convenției, sunt de competența tribunalului. + 
Articolul 2(1)În cazul hotărârilor judecătorești pentru care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenție, competența de a emite, potrivit art. 54 din Convenție, certificatul prevăzut în anexa V din aceeași Convenție aparține primei instanțe.(2)În cazul în care, potrivit art. 57 din Convenție, se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenție, a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competența de a emite certificatul prevăzut în anexa VI din aceeași Convenție aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află emitentul actului.(3)În cazul în care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenția de la Lugano, a unei hotărâri pronunțate de instanța română, potrivit legii, pentru încuviințarea unei tranzacții judiciare, competența de a emite, potrivit art. 58 din Convenție, certificatul prevăzut în anexa V din același regulament aparține acelei instanțe. + 
Articolul 3În temeiul art. 3 alin. (2) din Protocolul 2 la Convenție, privind interpretarea uniformă a Convenției și comitetul permanent, Ministerul Justiției este desemnat autoritate română competentă să transmită selectiv Comisiei Uniunii Europene cele mai importante hotărâri pronunțate în ultimă instanță sau anumite hotărâri definitive.
(la 12-11-2016,
Actul a fost completat de Articolul I din LEGEA nr. 206 din 7 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 09 noiembrie 2016
)
 + 
Articolul I^8În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unei proceduri pentru ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a datoriilor în materie civilă și comercială, se stabilesc următoarele reguli + 
Articolul 1(1)Cererea de emitere a unei ordonanțe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare potrivit art. 6 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului se soluționează de către instanța care ar fi fost competentă să judece procesul în primă instanță.(2)În aplicarea art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, încheierea prin care se respinge cererea de ordonanță asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare poate fi atacată la instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat încheierea.(3)Calea de atac prevăzută la art. 33 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului este de competența instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat încheierea prin care s-a admis cererea de ordonanță asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare.(4)Căile de atac împotriva executării ordonanței asigurătorii de indisponibilizare a conturilor bancare prevăzute la art. 34 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului sunt de competența instanței de executare.(5)Căile de atac prevăzute la art. 37 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului sunt de competența instanței ierarhic superioare celei prevăzute la alin. (3) sau (4) ale prezentului articol, respectiv de competența instanței ierarhic superioare celei prevăzute la art. 35 din același regulament; căile de atac se introduc în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. + 
Articolul 2Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești este autoritate competentă pentru obținerea informațiilor privind contul bancar în temeiul art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului. În scopul obținerii acestor informații, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești are drept de acces direct la sistemul informatic PatrimVen, pus la dispoziție, în condițiile legii, în mod gratuit de către Ministerul Finanțelor Publice. Informațiile astfel obținute nu pot fi utilizate decât în scopul și în condițiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului.
(la 17-12-2019,
Actul a fost completat de Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 75 din 13 decembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1015 din 17 decembrie 2019
)
 + 
Articolul IITitlul V "Grupurile de interes economic" din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1.Alineatul (3) al articolului 120 va avea următorul cuprins:Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și infracțiunile de spălare a banilor prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare.””(3) Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înșelăciune, delapidare, dare de mită, luare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influență, mărturie mincinoasă, fals, uz de fals, precum și pentru infracțiunile prevăzute de 2.Alineatul (3) al articolului 125 se abrogă.3.Articolul 232 va avea următorul cuprins: + 
Articolul 232(1)Grupurile europene de interes economic – GEIE, persoane juridice cu scop patrimonial, sunt recunoscute și pot funcționa în România, în temeiul Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.137/85 din 25 iulie 1985 privind instituirea grupului european de interes economic (GEIE), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 199 din 31 iulie 1985, și al prezentei legi.(2)Grupurile europene de interes economic înmatriculate în România nu pot avea mai mult de 20 de membri.
4.Articolul 233 se abrogă.5.Articolul 234 va avea următorul cuprins: + 
Articolul 234(1)Grupul european de interes economic se constituie prin contract semnat de toți membrii și încheiat în formă autentică, denumit act constitutiv.(2)În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv al grupului european de interes economic, fondatorii sau administratorii ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în registrul comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediul grupul, în condițiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare.(3)Grupurile europene de interes economic dobândesc personalitate juridică de la data înmatriculării, care se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunțării încheierii judecătorului-delegat prin care se autorizează înmatricularea grupului.(4)Înmatricularea în registrul comerțului nu prezumă caracterul comercial al grupului european de interes economic.(5)După efectuarea înmatriculării, oficiul registrului comerțului comunică, din oficiu, un extras al încheierii judecătorului-delegat Regiei Autonome «Monitorul Oficial», spre publicare, pe cheltuiala solicitantului.(6)După fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii depun la oficiul registrului comerțului în a cărui rază teritorială se află sediul grupului european de interes economic, în termen de 15 zile, actul modificator și textul complet al actului constitutiv în formă autentică, actualizat cu toate modificările, care vor fi înregistrate în temeiul hotărârii judecătorului-delegat.(7)Oficiul registrului comerțului va înainta, din oficiu, actul modificator astfel înregistrat și o notificare asupra depunerii textului actualizat al actului constitutiv către Regia Autonomă «Monitorul Oficial», spre a fi publicate în Partea a IV-a, pe cheltuiala grupului european de interes economic.(8)Fondatorii, respectiv administratorii, răspund în mod solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (3).
6.După articolul 234 se introduc nouă noi articole, articolele 234^1-234^9, cu următorul cuprins: + 
Articolul 234^1În cazul în care fondatorii sau reprezentanții grupului european de interes economic nu au cerut înmatricularea sa în termenul legal, oricare membru poate cere oficiului registrului comerțului efectuarea înmatriculării, după ce, prin notificare sau scrisoare recomandată, a pus în întârziere fondatorii ori reprezentanții grupului, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.Art. 234^2. – (1) În cazul unor neregularități constatate după înmatriculare, grupul european de interes economic este obligat să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acestora.(2)Dacă grupul european de interes economic nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele grupului, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, să înlăture neregularitățile constatate potrivit prevederilor alin. (1).(3)Dreptul la acțiunea pentru regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de 6 luni de la data înmatriculării grupului european de interes economic.Art. 243^3. – În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect, scrisoare, anunț, publicație sau în alte documente emanând de la un grup european de interes economic, trebuie să se precizeze denumirea acestuia, însoțită de mențiunea «grup european de interes economic» sau de inițialele «GEIE».Art. 234^4. – Nulitatea unui grup european de interes economic înmatriculat în registrul comerțului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:a)lipsește actul constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat în formă autentică;b)toți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii grupului;c)obiectul de activitate al grupului este ilicit sau contrar ordinii publice;d)lipsește încheierea judecătorului-delegat de înmatriculare a grupului;e)lipsește autorizarea legală administrativă de constituire a grupului, în cazurile în care această autorizare este prevăzută în legile speciale pentru desfășurarea anumitor activități, precum cea bancară sau de asigurări;f)actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul și obiectul de activitate ale grupului.Art. 234^5. – Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii pe fond la tribunal, cu excepția situației în care nulitatea este cauzată de caracterul ilicit sau contrar ordinii publice al obiectului grupului european de interes economic.Art. 234^6. – (1) Tribunalul sesizat cu o cerere de nulitate poate stabili, chiar din oficiu, un termen pentru acoperirea nulității.(2)În cazul în care, pentru acoperirea nulității, este necesară convocarea membrilor grupului european de interes economic sau comunicarea către aceștia a textului proiectului de hotărâre împreună cu documentația aferentă, tribunalul va acorda, prin încheiere, termenul necesar pentru ca membrii să adopte hotărârea.Art. 234^7. – (1) La data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulității a devenit irevocabilă, grupul european de interes economic este dizolvat și intră în lichidare.(2)Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulității se vor numi și lichidatorii grupului european de interes economic.(3)Tribunalul va comunică dispozitivul acestei hotărâri oficiului registrului comerțului, care, după înscrierea mențiunii, îl va trimite spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.Art. 234^8. – Grupul european de interes economic nu poate emite acțiuni, obligațiuni sau alte titluri negociabile.Art. 234^9. – (1) O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al unui grup european de interes economic.(2)Administratorii sunt solidar răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute în sarcina lor de Regulamentul Consiliului nr. 2137/85 din 25 iulie 1985 privind instituirea grupului european de interes economic (GEIE), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 199 din 31 iulie 1985, de prezenta lege și de actul constitutiv.
7.După articolul 237 se introduc două noi articole, articolele 237^1 și 237^2, cu următorul cuprins: + 
Articolul 237^1(1)Sediul grupului european de interes economic poate fi mutat într-un alt stat membru, prin decizia membrilor grupului, luată în unanimitate.(2)Proiectul deciziei prevăzute la alin. (1) va fi comunicat, prin grija administratorilor, în termen de 15 zile de la elaborare, la oficiul registrului comerțului de la sediul grupului european de interes economic, în vederea menționării intenției de transfer în registrul comerțului.Oficiul registrului comerțului va transmite proiectul spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.(3)În termen de două luni de la data publicării proiectului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, orice persoană interesată poate face opoziție, pentru motive de ordine publică, în condițiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(4)Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care se soluționează opoziția la proiectul de decizie de transfer al sediului se menționează, din oficiu, în registrul comerțului.(5)După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pronunțate cu observarea prevederilor alin. (3) sau a expirării termenului de introducere a opozițiilor, grupul european de interes economic va putea adopta, cu unanimitatea voturilor membrilor săi, hotărârea de transfer al sediului.(6)Hotărârea de transfer va produce efecte de la data înmatriculării grupului european de interes economic în registrul corespunzător noului sediu.(7)Radierea grupului european de interes economic din registrul comerțului este posibilă numai după prezentarea dovezii efectuării înmatriculării grupului în registrul din statul membru de destinație.(8)Până la efectuarea mențiunii cu privire la radierea grupului european de interes economic din registrul comerțului, terții se pot prevala de sediul grupului din România, cu excepția cazului în care grupul face dovada că aceștia au cunoscut existența sediului din statul membru de destinație.Art. 237^2. – Înmatricularea și/sau radierea în/din registrul comerțului a unui grup european de interes economic fac obiectul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Oficiul registrului comerțului de la sediul grupului va transmite, din oficiu, un comunicat în acest sens Oficiului Publicațiilor Oficiale ale Comunităților Europene, în vederea publicării acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
 + 
Articolul IIIArticolul 2 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: + 
Articolul 2Societățile comerciale, societățile și companiile naționale, grupurile de interes economic, grupurile europene de interes economic, regiile autonome și organizațiile cooperatiste, sucursalele înființate de acestea, precum și alte persoane juridice care se înregistrează în registrul comerțului potrivit unor acte normative speciale sunt denumite în sensul prezentei legi solicitanți.
 + 
Articolul IVAlineatul (2) al articolului 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:(2)În înțelesul prezentei legi, comercianții sunt persoanele fizice și asociațiile familiale care efectuează în mod obișnuit acte de comerț, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial și organizațiile cooperatiste.
 + 
Articolul VLegea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 decembrie 2002, se modifică și se completează după cum urmează:1.La articolul 3, literele f), g) și h) se abrogă.2.Titlul II "Raporturi cu statele membre ale Uniunii Europene" se abrogă.3.La titlul III "Dispoziții tranzitorii și finale", după articolul 77 se introduce un nou articol, articolul 77^1, cu următorul cuprins:Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvabilitate, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.""Art. 77^1. – Prevederile prezentei legi nu sunt aplicabile raporturilor de drept internațional privat din domeniul insolvenței care cad sub incidența 4.Anexele nr. 1-3 se abrogă.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:–––––Ministrul justiției,
Monica Luisa Macovei
Ministrul integrării europene,
Anca Daniela Boagiu
București, 21 decembrie 2006.Nr. 119.

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x