pentru publicarea Rezoluţiei Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 2.009 (2011) privind situaţia din Libia şi a Rezoluţiei 2.002 (2011) privind situaţia din Somalia
În baza art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin. +
Articolul UNIC(1) Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a următoarelor rezoluţii ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite: … a) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 2.009 (2011) privind situaţia din Libia, prevăzută în anexa nr. 1; … b) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 2.002 (2011) privind situaţia din Somalia, prevăzută în anexa nr. 2. … (2) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin. … Ministrul afacerilor externe,Teodor BaconschiBucureşti, 12 octombrie 2011.Nr. A/1.406. +
Anexa 1REZOLUŢIA 2.009 (2011)adoptată de Consiliul de Securitate cu ocazia celeide-a 6620-a reuniuni din data de 16 septembrie 2011Consiliul de Securitate,reafirmându-şi angajamentul susţinut pentru suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială şi unitatea naţională a Libiei,reamintind rezoluţiile anterioare 1.674 (2006) şi 1.894 (2009) privind protecţia civililor în cadrul conflictelor armate, 1.612 (2006), 1.882 (2009) şi 1.998 (2011) privind copiii în cadrul conflictelor armate şi 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009), 1.889 (2009) şi 1.960 (2010) privind femeile, pacea şi securitatea,reamintind decizia luată de a deferi situaţia din Libia procurorului Curţii Penale Internaţionale, precum şi importanţa cooperării pentru a oferi asigurări că cei care se fac răspunzători de încălcări ale drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar sau de complicitate în cazul atentatelor având drept ţintă populaţia civilă vor fi traşi la răspundere,condamnând ferm toate încălcările drepturilor omului, precum şi ale dreptului internaţional umanitar, săvârşite, inclusiv încălcările care implică omoruri, alte utilizări ale violenţei împotriva civililor sau arestările şi reţinerile arbitrare, în special în cazul imigranţilor din Africa şi al membrilor comunităţilor minoritare,de asemenea, condamnând ferm violenţa sexuală, în special cea îndreptată împotriva femeilor şi fetelor, precum şi recrutarea şi utilizarea copiilor în situaţii de conflict armat cu încălcarea dreptului internaţional aplicabil,având în vedere că repatrierea voluntară şi susţinută a refugiaţilor şi a persoanelor strămutate la nivelul teritoriului naţional va reprezenta un factor esenţial pentru consolidarea păcii din Libia,accentuând că asumarea răspunderii la nivel naţional şi responsabilitatea naţională sunt esenţiale pentru instituirea păcii durabile şi că autorităţile naţionale deţin responsabilitatea primară de a-şi identifica priorităţile şi strategiile pentru consolidarea păcii ulterioare conflictului,reamintind scrisoarea secretarului general din data de 7 septembrie 2011 (S/2011/542) şi îmbrăţişând intenţia acestuia de a trimite, la solicitarea autorităţilor libiene, un număr iniţial de persoane care urmează să fie coordonate de reprezentantul special al secretarului general,luând notă de scrisoarea din data de 14 septembrie 2011 transmisă secretarului general de către dr. Mahmoud Jibril, prim-ministru al Consiliului Naţional de Tranziţie din Libia,exprimându-şi recunoştinţa faţă de trimisul special al secretarului general în Libia, domnul Abdel-Elah Mohamed Al-Khatib, pentru eforturile depuse în sensul identificării unei soluţii durabile şi paşnice în Libia,reafirmând că Organizaţia Naţiunilor Unite trebuie să coordoneze efortul comunităţii internaţionale de susţinere a tranziţiei şi a procesului de reconstrucţie din Libia, menite să instituie o Libie democrată, independentă şi unită, îmbrăţişând contribuţiile din acest domeniu ale reuniunii la nivel înalt din data de 26 august 2011 dintre secretarul general şi organizaţiile regionale, precum şi ale Conferinţei de la Paris din data de 1 septembrie 2011, precum şi îmbrăţişând eforturile Uniunii Africane, ale Ligii Statelor Arabe, ale Uniunii Europene şi ale Organizaţiei pentru Cooperare Islamică,exprimându-şi îngrijorarea faţă de proliferarea armelor în Libia şi impactul potenţial al acestora asupra păcii şi securităţii regionale,reamintind rezoluţiile sale 1.970 (2011) din data de 26 februarie 2011 şi 1.973 (2011) din data de 17 martie 2011,reamintind hotărârea de a se asigura că bunurile indisponibilizate conform rezoluţiilor 1.970 (2011) şi 1.973 (2011) vor fi cât de curând puse la dispoziţia şi folosite în favoarea poporului libian, îmbrăţişând măsurile luate de Comitetul instituit conform Rezoluţiei 1.970 (2011) şi de statele membre în această privinţă şi subliniind importanţa de a pune la dispoziţie aceste bunuri într-un mod transparent şi responsabil, în conformitate cu nevoile şi dorinţele poporului libian,având în vedere sarcina sa fundamentală în sensul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale conform Cartei Naţiunilor Unite,luând măsuri conform cap. VII din Carta Naţiunilor Unite şi art. 41 al acesteia,1. ia notă de progresele din Libia, salută situaţia îmbunătăţită de acolo şi are în vedere stabilitatea în Libia;2. are în vedere instituirea unui guvern al Libiei, larg reprezentativ, de tranziţie, şi subliniază nevoia ca perioada de tranziţie să se întemeieze pe un angajament în sensul democraţiei, al bunei guvernări, al statului de drept şi al respectului pentru drepturile omului;3. subliniază importanţa promovării participării egale şi depline a femeilor şi a comunităţilor minoritare la discuţiile referitoare la procesul politic din cadrul etapei post-conflict;4. îmbrăţişează declaraţiile Consiliului Naţional de Tranziţie care fac apel la unitate, reconciliere naţională şi justiţie, şi le solicită libienilor de toate credinţele şi din toate mediile să se abţină de la răzbunări, inclusiv lipsiri de libertate arbitrare;5. încurajează Consiliul Naţional de Tranziţie să îşi pună în aplicare următoarele planuri:a) de a proteja populaţia Libiei, a reinstaura serviciile guvernamentale şi de a aloca fondurile Libiei într-o manieră deschisă şi transparentă; … b) de a împiedica alte abuzuri şi încălcări ale drepturilor omului şi ale dreptului umanitar internaţional şi de a pune capăt impunităţii; … c) de a asigura un proces politic consultativ în vederea unui acord cu privire la o constituţie şi a organizării de alegeri libere şi corecte; … d) de a asigura siguranţa cetăţenilor străini din Libia, în special a celor care au fost ameninţaţi, trataţi necorespunzător şi/sau reţinuţi; şi … e) de a împiedica proliferarea de lansatoare portabile sol-aer, arme de calibru mic şi armament uşor şi pentru a îndeplini obligaţiile Libiei privind controlul armamentului şi al nonproliferării conform dreptului internaţional; … 6. ia notă de apelurile Consiliului Naţional de Tranziţie privind evitarea actelor de răzbunare, inclusiv a celor îndreptate împotriva lucrătorilor imigranţi;7. solicită autorităţilor libiene să promoveze şi să protejeze drepturile omului, inclusiv ale acelor persoane care aparţin grupurilor vulnerabile, să îşi respecte obligaţiile conform dreptului internaţional, inclusiv dreptului internaţional umanitar şi drepturilor omului, solicită autorităţilor libiene să fie traşi la răspundere în conformitate cu standardele internaţionale cei care se fac răspunzători de încălcări ale drepturilor omului, inclusiv de violenţă sexuală;8. îndeamnă susţinut autorităţile libiene să asigure protecţia personalului şi a sediilor misiunilor diplomatice în conformitate cu Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice din 1961;9. îşi exprimă hotărârea de a ajuta poporul libian să îndeplinească aceste obiective şi îndeamnă toate statele membre să ajute poporul libian după cum se consideră adecvat;10. îndeamnă toate statele membre să coopereze îndeaproape cu autorităţile libiene în cadrul eforturilor acestora de a pune capăt impunităţii, în conformitate cu obligaţiile internaţionale ale Libiei;11. solicită autorităţilor libiene să respecte obligaţiile internaţionale ale Libiei, inclusiv obligaţiile prevăzute în Carta Naţiunilor Unite, în conformitate cu dreptul internaţional; mai solicită autorităţilor libiene să îşi onoreze contractele şi obligaţiile existente în conformitate cu prezenta rezoluţie şi cu celelalte rezoluţii relevante, precum şi dreptul aplicabil acestor contracte şi obligaţii;Mandatul Organizaţiei Naţiunilor Unite12. decide instituirea unei Misiuni de Sprijin a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Libia (UNSMIL), coordonată de un reprezentant special al secretarului general pentru o perioadă iniţială de 3 luni, şi decide în plus ca mandatul UNSMIL să fie acela de a ajuta şi de a sprijini eforturile naţionale libiene în sensul:(a) instituirii securităţii şi ordinii publice şi promovării statului de drept;(b) desfăşurării dialogului politic cuprinzător, promovării reconcilierii naţionale şi iniţierii procesului de elaborare a constituţiei şi a celui electoral;(c) extinderii autorităţii statului, inclusiv prin întărirea instituţiilor emergente răspunzătoare şi prin reinstaurarea serviciilor publice;(d) promovării şi protejării drepturilor omului, în special a celor referitoare la grupurile vulnerabile, precum şi al susţinerii justiţiei transnaţionale;(e) luării măsurilor imediate ce se impun pentru iniţierea recuperării economice, şi al(f) coordonării sprijinului care poate fi solicitat din partea altor actori multilaterali şi bilaterali, după caz;Embargoul privind armele13. decide ca măsura impusă prin alin. 9 al Rezoluţiei 1.970 (2011) să nu se aplice, de asemenea, aprovizionării, vânzării sau transferului către Libia al:(a) armelor şi materialului conex de toate tipurile, inclusiv al asistenţei tehnice, al pregătirii şi al asistenţei financiare şi de orice alt tip, vizând doar securitatea sau asistenţa privind dezarmarea pentru autorităţile libiene şi comunicate Comitetului dinainte şi în absenţa unei decizii negative a Comitetului în interval de 5 zile lucrătoare de la o astfel de comunicare;(b) armelor de calibru mic, armament uşor şi material conex, exportat temporar în Libia pentru uzul unic al personalului Organizaţiei Naţiunilor Unite, al reprezentanţilor mass-mediei şi al lucrătorilor umanitari şi pentru dezvoltare, precum şi al personalului asociat, comunicate Comitetului dinainte şi în absenţa unei decizii negative a Comitetului în interval de 5 zile lucrătoare de la o astfel de comunicare;Blocarea fondurilor şi resurselor economice14. decide ca Societatea Naţională Libiană de Petrol (LNOC) şi Compania Petrolieră Zueitina să nu mai fie afectate de măsura blocării fondurilor şi de alte măsuri impuse la alin. 17, 19, 20 şi 21 ale Rezoluţiei 1.970 (2011) şi la alin. 19 al Rezoluţiei 1.973 (2011);15. decide să modifice măsurile impuse la alin. 17, 19, 20 şi 21 ale Rezoluţiei 1.970 (2011) şi la alin. 19 al Rezoluţiei 1.973 (2011) cu privire la Banca Centrală a Libiei, la Banca Arabă Libiană (LAFB), Autoritatea Libiană de Investiţii (LIA) şi Portofoliul de Investiţii Africane Libiene (LAIP), după cum urmează:(a) fondurile, alte bunuri şi resurse economice din afara Libiei aparţinând entităţilor menţionate mai sus în prezentul alineat, care sunt îngheţate începând cu data prezentei rezoluţii conform măsurilor impuse la alin. 17 al Rezoluţiei 1.970 (2011) sau la alin. 19 al Rezoluţiei 1.973 (2011), trebuie să rămână indisponibilizate de către state, în afara situaţiei în care fac obiectul unei excepţii prevăzute la alin. 19, 20 sau 21 ale respectivei rezoluţii sau la alin. 16 de mai jos;(b) cu excepţia celor prevăzute la (a), Banca Centrală a Libiei, LAFB, LIA şi LAIP nu vor mai reprezenta subiectul măsurilor impuse la alin. 17 al Rezoluţiei 1.970 (2011), incluzând şi situaţia în care statele nu mai trebuie să se asigure că toate fondurile, bunurile financiare sau resursele economice sunt împiedicate de a fi puse la dispoziţia acestor entităţi ori în favoarea acestor entităţi de către cetăţenii lor sau de către oricare cetăţeni ori entităţi de pe teritoriile acestora;16. decide ca, în plus faţă de prevederile de la alin. 19 al Rezoluţiei 1.970 (2011), măsurile impuse prin alin. 17 al respectivei rezoluţii, astfel modificate prin alin. 15 de mai sus şi alin. 19 al Rezoluţiei 1.973 (2011) să nu se aplice fondurilor, altor bunuri financiare sau resurselor economice ale Băncii Centrale a Libiei, LAFB, LIA şi LAIP, cu condiţia ca:(a) un stat membru să îi fi comunicat Comitetului intenţia de a autoriza accesul la fonduri, alte bunuri financiare sau resurse economice pentru unul sau mai multe dintre scopurile următoare şi în absenţa unei decizii negative a Comitetului în interval de 5 zile lucrătoare de la această comunicare:(i) necesităţi umanitare;(îi) combustibil, electricitate şi apă pentru stricta folosinţă a civililor;(iii) reluarea producţiei şi vânzării libiene de hidrocarburi;(iv) instituirea, funcţionarea ori consolidarea instituţiilor guvernului civil şi a infrastructurii publice civile; sau(v) facilitarea reluării operaţiunilor sectorului bancar, inclusiv pentru susţinerea sau facilitarea comerţului internaţional cu Libia;(b) un stat membru să îi fi comunicat Comitetului că respectivele fonduri, alte bunuri financiare sau resurse economice nu se vor pune la dispoziţia ori nu vor fi folosite în favoarea persoanelor care fac obiectul măsurilor impuse la alin. 17 al Rezoluţiei 1.970 (2011) sau la alin. 19 al Rezoluţiei 1.973 (2011);(c) un stat membru să se fi consultat dinainte cu autorităţile libiene cu privire la utilizarea acestor fonduri, a altor active financiare sau resurse economice; şi(d) un stat membru să le fi prezentat autorităţilor libiene comunicarea înaintată conform prezentului alineat şi ca autorităţile libiene să nu fi obiectat în interval de 5 zile lucrătoare faţă de eliberarea acestor fonduri, a celorlalte bunuri sau resurse economice;17. le solicită statelor să fie vigilente atunci când iau măsuri conform alin. 16 de mai sus şi să aibă în vedere utilizarea corespunzătoare a mecanismelor financiare internaţionale în scopul promovării transparenţei şi al împiedicării alocării necorespunzătoare, în lumina provocărilor cărora autorităţile libiene încă mai trebuie să le facă faţă;18. le solicită Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale să conlucreze cu autorităţile libiene în scopul unei evaluări a cadrului de management financiar public al Libiei, care să recomande paşii de urmat de către Libia în scopul asigurării unui sistem de transparenţă şi responsabilizare cu privire la fondurile deţinute de instituţiile guvernamentale libiene, inclusiv LIA, LNOC, LAFB, LAIP şi Banca Centrală a Libiei şi îi solicită în plus Comitetului să se ţină la curent cu privire la rezultatele respectivei evaluări;19. îi trasează Comitetului sarcina de a revizui în permanenţă, în consultare cu autorităţile libiene, măsurile care se menţin impuse conform rezoluţiilor 1.970 (2011) şi 1.973 (2011) cu privire la Banca Centrală a Libiei, LAFB, LIA şi LAIP, şi decide ca, în consultare cu autorităţile libiene, Comitetul să renunţe la desemnarea respectivelor entităţi de îndată ce este posibil, pentru a se asigura că bunurile sunt puse la dispoziţia şi se folosesc în avantajul cetăţenilor Libiei;Interdicţii în spaţiul aerian de zbor şi interzicerea zborurilor20. ia notă de îmbunătăţirea situaţiei din Libia, subliniază intenţia de a revizui în permanenţă măsurile impuse prin alin. 6-12 ale Rezoluţiei 1.973 (2011) şi subliniază că este pregătit, după cum se consideră de cuviinţă şi dacă o permit condiţiile, să anuleze respectivele măsuri şi să pună capăt autorizaţiei acordate statelor membre la alin. 4 al Rezoluţiei 1973 (2011) pe baza consultării cu autorităţile libiene;21. decide ca măsurile de la alin. 17 al Rezoluţiei 1.973 (2011) să înceteze să mai producă efecte de la data prezentei rezoluţii;Cooperare şi raportare22. îi solicită secretarului general să raporteze cu privire la punerea în aplicare a prezentei rezoluţii în interval de 14 zile de la adoptare şi ulterior, lunar sau mai frecvent, după cum consideră de cuviinţă;23. decide să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni. +
Anexa 2REZOLUŢIA 2.002 (2011)adoptată de Consiliul de Securitate cu ocazia celeide-a 6596-a reuniuni din data de 29 iulie 2011Consiliul de Securitate,reafirmând rezoluţiile şi declaraţiile anterioare ale preşedintelui referitoare la situaţia din Somalia şi în ceea ce priveşte Eritreea, în special Rezoluţia 733 (1992), care a instituit un embargo privind furnizarea de arme şi echipament militar pentru Somalia (denumit în cele ce urmează embargoul privind armele din Somalia), Rezoluţia 1.519 (2003), Rezoluţia 1.558 (2004), Rezoluţia 1.587 (2005), Rezoluţia 1.630 (2005), Rezoluţia 1.676 (2006), Rezoluţia 1.724 (2006), Rezoluţia 1.744 (2007), Rezoluţia 1.766 (2007), Rezoluţia 1.772 (2007), Rezoluţia 1.801 (2008), Rezoluţia 1.811 (2008), Rezoluţia 1.844 (2008), Rezoluţia 1.853 (2008), Rezoluţia 1.862 (2009), Rezoluţia 1.907 (2009), Rezoluţia 1.916 (2010), precum şi Rezoluţia 1.972 (2011),reamintind că, aşa cum s-a prevăzut în rezoluţiile 1.744 (2007) şi 1.772 (2007), embargoul privind armele din Somalia nu se aplică pentru: (a) armele şi echipamentul militar, pregătirea şi asistenţa tehnică, având drept scop doar susţinerea sau utilizarea de către Misiunea Uniunii Africane din Somalia (AMISOM); şi (b) aprovizionarea şi asistenţa tehnică a statelor având drept scop doar ajutorarea instituţiilor din sectorul de securitate, consecvente cu procesul politic instituit în rezoluţiile respective şi în absenţa unei decizii negative a Comitetului instituit conform Rezoluţiei 751 (1992), al cărui mandat a fost prelungit conform Rezoluţiei 1.907 (2009) (denumit în cele ce urmează Comitetul) în interval de 5 zile lucrătoare de la primirea unei comunicări preliminare cu privire la această asistenţă în fiecare caz individual,reamintind rezoluţiile 1.612 (2005), 1.882 (2009) şi 1.998 (2011) privind copiii şi conflictele armate, rezoluţiile 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009), 1.889 (2009) şi 1.960 (2010) privind femeile, pacea şi securitatea, precum şi rezoluţiile 1.265 (1999), 1.296 (2000), 1.325 (2000), 1.612 (2005), 1.674 (2006), 1.738 (2006), 1.820 (2008), 1.882 (2009), 1.888 (2009) şi 1.889 (2009) privind protecţia civililor în cadrul conflictelor armate,reafirmându-şi respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorială, independenţa politică şi unitatea Somaliei, şi, respectiv, a Djibouti şi a Eritreei,reafirmând că Acordul de pace de la Djibouti şi Procesul de pace reprezintă baza pentru soluţionarea conflictului din Somalia şi reiterându-şi angajamentul în sensul unei rezolvări integrale şi de durată a situaţiei din Somalia, pe baza Cartei federale de tranziţie (CFT), şi reiterând nevoia urgentă ca toţi liderii din Somalia să ia măsuri tangibile pentru continuarea dialogului politic,luând notă de raportul Grupului de monitorizare din data de 18 iulie 2011 (S/2011/433) înaintat conform alin. 6 (k) al Rezoluţiei 1.916 (2010) şi de observaţiile şi recomandările cuprinse în acest text,condamnând transporturile de arme şi muniţii către şi pe teritoriul Somaliei şi al Eritreei cu încălcarea embargoului privind armele din Somalia şi a embargoului privind armele din Eritreea instituite conform Rezoluţiei 1.907 (2009) (denumită în cele ce urmează embargoul privind armele din Eritreea), drept o ameninţare deosebită la adresa păcii şi stabilităţii din regiune,solicitându-le tuturor statelor membre, în special celor din regiune, să se abţină de la orice activitate care ar încălca embargourile privind armele din Somalia şi Eritreea şi să ia toate măsurile necesare pentru tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de aceste încălcări,reafirmând importanţa întăririi monitorizării embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea, prin anchete constante şi vigilente ale încălcărilor, având în vedere că aplicarea cu stricteţe a embargourilor privind armele va îmbunătăţi situaţia generală de securitate din regiune,exprimându-şi îngrijorarea cu privire la actele de intimidare la adresa Grupului de monitorizare şi ingerinţele în activitatea Grupului de monitorizare,reiterându-şi îngrijorarea sporită faţă de înrăutăţirea situaţiei umanitare din Somalia şi faţă de impactul secetei şi al foametei actuale, condamnând cu tărie ţintirea şi obstrucţionarea furnizării de ajutor umanitar de către grupurile armate din Somalia, care au împiedicat furnizarea acestui ajutor în anumite zone, şi deplângând atacurile repetate asupra personalului umanitar,reiterându-şi condamnarea în termenii cei mai severi a tuturor actelor de violenţă, a abuzurilor şi a încălcărilor, inclusiv a violenţei sexuale şi a celei întemeiate pe diferenţa dintre sexe, comise împotriva civililor, inclusiv a copiilor, cu încălcarea dreptului internaţional aplicabil, accentuând că făptuitorii trebuie judecaţi, reamintind toate rezoluţiile relevante privind femeile, pacea şi securitatea, privind copiii şi conflictele armate, precum şi privind protecţia civililor în conflictele armate şi, prin urmare, considerând că trebuie reafirmate şi consolidate şi mai mult criteriile existente de desemnare a măsurilor urmărite conform Rezoluţiei 1.844 (2008),reafirmând că este necesar ca şi instituţiile federale de tranziţie (IFT), dar şi donatorii să poată fi ţinuţi reciproc răspunzători şi să dea dovadă de transparenţă în ceea ce priveşte alocarea de resurse financiare,solicitând încetarea alocării necorespunzătoare a fondurilor financiare care subminează capacitatea autorităţilor locale de a furniza servicii în Somalia,hotărând că situaţia din Somalia, acţiunile Eritreei de subminare a păcii şi reconcilierii din Somalia, precum şi litigiul dintre Djibouti şi Eritreea continuă să constituie o ameninţare la adresa păcii internaţionale şi a securităţii din regiune,luând măsuri conform cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite,1. decide ca măsurile de la alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) să se aplice persoanelor, iar prevederile alin. 3 şi 7 ale prezentei rezoluţii să se aplice entităţilor desemnate de Comitet:(a) care desfăşoară sau furnizează sprijin pentru actele ce ameninţă pacea, securitatea ori stabilitatea Somaliei, inclusiv actele care ameninţă Acordul de la Djibouti din 18 august 2008 sau procesul politic, ori care ameninţă IFT sau AMISOM prin forţă;(b) care au acţionat cu încălcarea embargourilor generale şi complete privind armele, reafirmate la alin. 6 al Rezoluţiei 1.844 (2008);(c) care obstrucţionează furnizarea de asistenţă umanitară pentru Somalia sau accesul la ori distribuţia de asistenţă umanitară în Somalia;(d) care reprezintă lideri politici sau militari ce recrutează ori utilizează copii în conflictele armate din Somalia, cu încălcarea dreptului internaţional aplicabil;(e) care se fac răspunzătoare de încălcări ale dreptului internaţional în Somalia, implicând ţintirea de civili, inclusiv copii şi femei în situaţii de conflict armat, inclusiv de asasinat şi mutilare, de violenţă sexuală şi întemeiată pe diferenţele dintre sexe, de atentate comise împotriva şcolilor şi spitalelor, precum şi de răpire şi strămutare forţată;2. consideră că actele prevăzute la alin. 1 (a) de mai sus pot include, dar nu se limitează la alocarea necorespunzătoare a resurselor financiare care subminează capacitatea instituţiilor federale de tranziţie de a-şi îndeplini obligaţiile de furnizare a serviciilor în cadrul Acordului de la Djibouti;3. consideră că orice activitate comercială nonlocală prin intermediul porturilor controlate de Al-Shabaab, care constituie sprijin financiar pentru o entitate desemnată, constituie o ameninţare la adresa păcii, stabilităţii şi securităţii Somaliei şi, de aceea, persoanele şi entităţile care desfăşoară un astfel de comerţ pot fi desemnate de Comitet şi puse sub incidenţa măsurilor ţintite instituite conform Rezoluţiei 1.844 (2008);4. solicită Guvernului Federal de Tranziţie (GFT) să analizeze interzicerea tuturor activităţilor comerciale desfăşurate de marile nave comerciale cu porturile controlate de Al-Shabaab;5. cere tuturor părţilor să asigure acces deplin, în siguranţă şi neîngrădit pentru furnizarea promptă a ajutorului umanitar pentru persoanele care necesită asistenţă la nivelul întregii Somalii şi subliniază preocuparea sporită legată de înrăutăţirea situaţiei umanitare din Somalia; îndeamnă toate părţile şi grupurile armate să ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea siguranţei şi securităţii personalului umanitar şi a aprovizionărilor şi subliniază că este pregătită să aplice sancţiunile ţintite împotriva acestor persoane şi entităţi dacă îndeplinesc criteriile de desemnare prevăzute la alin. 1 (c) de mai sus;6. decide prelungirea mandatului Grupului de monitorizare menţionat la alin. 3 al Rezoluţiei 1.558 (2004), prelungit prin alin. 6 al Rezoluţiei 1.916, şi îi solicită secretarului general să ia măsurile administrative necesare cât mai prompt cu putinţă pentru reinstituirea Grupului de monitorizare pentru o perioadă de 12 luni de la data prezentei rezoluţii, alcătuit din 8 experţi, şi folosind acolo unde este posibil experienţa membrilor Grupului de monitorizare instituit conform Rezoluţiei 1.916 (2010), şi în consonanţă cu Rezoluţia 1.907 (2009), pentru a-şi îndeplini mandatul, acest mandat constând în următoarele:(a) să sprijine Comitetul în ceea ce priveşte monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor impuse la alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008), inclusiv prin raportarea tuturor informaţiilor privind încălcările; includerea în rapoartele sale către Comitet a tuturor informaţiilor relevante pentru desemnarea potenţială a persoanelor şi entităţilor descrise la alin. 1 de mai sus;(b) să sprijine Comitetul pentru centralizarea rezumatelor narative, menţionate la alin. 14 al Rezoluţiei 1.844 (2008), referitoare la persoanele şi entităţile desemnate conform alin. 1 de mai sus;(c) să ancheteze toate operaţiunile portuare din Somalia care pot genera venit pentru Al-Shabaab, o entitate desemnată de Comitet deoarece îndeplineşte criteriile de desemnare prevăzute în Rezoluţia 1.844 (2008);(d) să continue sarcinile prevăzute la alin. 3 de la (a) până la (c) ale Rezoluţiei 1.587 (2005), alin. 23 de la (a) până la (c) ale Rezoluţiei 1.844 (2008), precum şi la alin. 19 de la (a) până la (d) ale Rezoluţiei 1.907 (2009);(e) să ancheteze, în coordonare cu agenţiile internaţionale relevante, toate activităţile, inclusiv de la nivelul sectoarelor financiare, maritime şi al altora, care generează venituri folosite pentru comiterea de încălcări ale embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea;(f) să verifice orice mijloace de transport, rute, porturi maritime, aerogări şi alte facilităţi folosite în legătură cu încălcări ale embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea;(g) să continue verificarea şi actualizarea informaţiilor cuprinse în proiectul de listă cu privire la acele persoane şi entităţi implicate în desfăşurarea actelor descrise la alin. 1 de mai sus, în interiorul şi în afara Somaliei, precum şi la susţinătorii activi ai acestora, pentru posibile măsuri viitoare luate de Consiliu, şi prezentarea acestor informaţii către Comitet, atunci când şi sub forma pe care Comitetul o consideră adecvată;(h) să redacteze un proiect de listă conţinând acele persoane şi entităţi implicate în desfăşurarea de acte descrise la alin. 15 de la (a) la (e) ale Rezoluţiei 1.907 (2009) în interiorul şi în afara Eritreei, precum şi la susţinătorii activi ai acestora, pentru posibile măsuri viitoare luate de Consiliu, şi prezentarea acestor informaţii către Comitet, atunci când şi sub forma pe care Comitetul o consideră adecvată;(i) să continue să facă recomandări bazate pe anchetele proprii, cu privire la rapoartele anterioare ale panelului de experţi (S/2003/223 şi S/2003/1035) numit conform rezoluţiilor 1.425 (2002) şi 1.474 (2003), precum şi cu privire la rapoartele anterioare ale Grupului de monitorizare (S/2004/604, S/2005/153, S/2005/625, S/2006/229, S/2006/913, S/2007/436, S/2008/274, S/2008/769 şi S/2010/91) numit conform rezoluţiilor 1.519 (2003), 1.558 (2004), 1.587 (2005), 1.630 (2005), 1.676 (2006), 1.724 (2006), 1.766 (2007), 1.811 (2008), 1.853 (2008) şi 1.916 (2010);(j) să conlucreze strâns cu Comitetul cu privire la recomandările concrete de măsuri suplimentare în scopul îmbunătăţirii respectării generale a embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea, precum şi cu privire la măsurile impuse conform alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) privind Eritreea;(k) să sprijine identificarea zonelor în care capacităţile statelor din regiune pot fi consolidate pentru a facilita punerea în aplicare a embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea, precum şi a măsurilor prevăzute conform alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) privind Eritreea;(l) să furnizeze Consiliului, prin intermediul Comitetului, o informare intermediară în interval de 6 luni de la instituirea sa, precum şi să înainteze rapoarte lunare de etapă către Comitet;(m) să transmită două rapoarte finale, în atenţia Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului; primul concentrat pe Somalia, iar cel de-al doilea pe Eritreea, care să acopere toate cerinţele prevăzute anterior, cel târziu cu 15 zile înainte de finalizarea mandatului Grupului de monitorizare;7. îi solicită în plus secretarului general să întreprindă toate aranjamentele financiare necesare pentru a susţine activitatea Grupului de monitorizare;8. îi solicită Comitetului, în conformitate cu mandatul său şi în consultare cu Grupul de monitorizare şi cu celelalte entităţi ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, să analizeze recomandările cuprinse în rapoartele Grupului de monitorizare şi să recomande Consiliului modalităţi pentru îmbunătăţirea punerii în aplicare şi a respectării embargourilor privind armele, precum şi pentru punerea în aplicare a măsurilor ţintite impuse la alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi la alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) referitoare la Eritreea, ca reacţie la continuarea încălcărilor;9. decide ca, pentru o perioadă de 12 luni de la data prezentei rezoluţii şi fără a aduce atingere programelor de asistenţă umanitară desfăşurate în alte părţi, obligaţiile în sarcina statelor membre conform alin. 3 al Rezoluţiei 1.844 (2008) să nu se aplice plăţii fondurilor şi nici altor bunuri financiare sau resurse economice necesare asigurării furnizării prompte a asistenţei umanitare necesare de urgenţă în Somalia de către Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sau programele specializate ale acesteia, de către organizaţiile umanitare cu statut de observator în cadrul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite care furnizează asistenţă umanitară, precum şi de către partenerii de implementare ai acestora, inclusiv ONG-urile finanţate bilateral sau multilateral care participă la Apelul consolidat al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Somalia;10. îndeamnă toate părţile şi toate statele, în special pe cele din regiune, şi GFT, inclusiv organizaţiile internaţionale, regionale şi subregionale, să coopereze pe deplin în cadrul activităţii Grupului de monitorizare şi să asigure siguranţa şi accesul neîngrădit al membrilor acestuia în special la persoane, documente şi situri pe care Grupul de monitorizare le consideră ca fiind relevante pentru executarea acestui mandat;11. decide să rămână sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.––-
