ORDIN nr. 803 din 28 aprilie 2004

pentru aprobarea Reglementării tehnice "Ghid privind adaptarea scării de intensitati seismice europene EMS-98 la condiţiile seismice ale României şi la necesităţile inginereşti", indicativ GT-053-04



În temeiul prevederilor art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, ale art. 2 pct. 45 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,având în vedere procesul-verbal de avizare nr. 26 din 16 iulie 2002 al Comitetului tehnic CT-S4 – Risc seismic, acţiuni şi siguranţa construcţiilor,ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul ordin: + 
Articolul 1Se aprobă Reglementarea tehnica "Ghid privind adaptarea scării de intensitati seismice europene EMS-98 la condiţiile seismice ale României şi la necesităţile inginereşti", indicativ GT-053-04, elaborata de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor – INCERC Bucureşti, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. + 
Articolul 2Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. + 
Articolul 3Direcţia tehnica va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.p. Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,Traian Panait,secretar de statBucureşti, 28 aprilie 2004.Nr. 803. + 
Anexa REGLEMENTARE TEHNICA"Ghid privind adaptarea scării de intensitati seismice europene EMS-98 la condiţiile seismice ale României şi la necesităţile inginereşti", indicativ GT-053-041. GENERALITATILucrarea prezintă elemente metodologice pentru dezvoltarea unei scări de intensitati seismice de factura tradiţionala de asa natura, încât să se realizeze o apropiere de unele necesitaţi actuale de natura ştiinţifică şi tehnica, de importanţa incontestabila. Dintre scarile de intensitati de factura tradiţionala, este adoptată ca referinţa scara EMS-98, [2], cea mai evoluata, în prezent însuşită de Comisia Seismologica Europeană. Lucrarea pleacă de la o serie de realizari şi constatări care evidenţiază merite importante ale scării menţionate, dar şi o serie de limitări ale acesteia, ca şi posibilităţi de dezvoltare, având în vedere atât evoluţia cunoştinţelor de baza, cat şi disponibilitatea actuala a unui tezaur de date instrumentale (accelerografice), atât la nivel mondial, cat şi în ţara noastră. Trebuie menţionată în acest context, ca un element de importanţa fundamentală, experienta directa din ţara noastră, determinata de incidenţa cutremurelor puternice recente. În urma cutremurului din 1977.03.04 a devenit disponibilă o primă înregistrare de buna calitate la nivelul terenului, obţinută la INCERC – Bucureşti. În timpul cutremurelor din 1986.08.30, 1990.05.30 şi 1990.05.31 s-au obţinut numeroase înregistrări, care au oferit o imagine a fenomenelor seismice de o precizie şi o certitudine de neatins în absenta instrumentarii.Lucrarea are ca obiectiv principal prezentarea unor dezvoltări care urmăresc adaptarea abordarii macroseismice la necesităţile inginereşti de precizie şi certitudine, ca şi la necesitatea de a se acoperi problemele generate (cu deosebire în ţara noastră) de varietatea de compozitii spectrale evidenţiată de fondul de date accelerografice disponibile în prezent.Prezenta lucrare a fost elaborata în cadrul activităţilor care urmăresc perfecţionarea şi dezvoltarea bazei normative privind protecţia antiseismica. Printre elementele metodologice fundamentale, necesare activităţilor de specialitate, se găseşte fără indoiala, în primele randuri, problema cuantificării severitatii miscarii seismice a terenului. Importanţa disponibilităţii unor instrumente de măsura adecvate în acest domeniu este cel puţin evidenta. Examinarea retrospectiva a activităţii de specialitate evidenţiază eforturile făcute de cercetători în vederea dezvoltării unor instrumente de măsura adecvate. Se pot identifica doua orientări de baza care, din punct de vedere cronologic, se succed în mare măsura:a) abordarile specifice perioadei preinstrumentale (iniţiate în Europa practic în secolul 18), care s-au axat în linii mari pe definirea şi cuantificarea intensitatii macroseismice (între aceste abordari se încadrează şi unele tentative, în prezent vechi, de atribuire, pe baza unor elemente de apreciere, pentru diferitele grade de intensitate, a unor valori, sau intervale de valori, ale unor parametri cinematici ai miscarii seismice a terenului); … b) abordarile specifice perioadei instrumentale, în care s-a putut beneficia pe de o parte de date instrumentale (accelerografice) de buna calitate şi, pe de altă parte, de un suport analitic coerent (dezvoltarile specifice Dinamicii structurilor şi Ingineriei seismice), care au fost caracterizate de introducerea unui număr mare de caracterizari pe baze instrumentale (accelerografice) a severitatii miscarii terenului pentru cazurile în care se dispunea de date instrumentale utilizabile în bune condiţii. … Cele doua orientări coexista în prezent, iar în sprijinul fiecăreia dintre ele exista argumente puternice, de necontestat.În sprijinul orientarii (a) exista doua argumente principale:– pentru dezvoltarea cunoştinţelor din domeniul seismologiei, seismologiei inginereşti şi ingineriei seismice nu se poate face abstractie de experienta trecutului, iar pentru evenimentele din trecut (anterioare, în linii mari, jumătăţii secolului 20) se dispune exclusiv de informaţie macroseismica;– chiar în prezent, în ciuda faptului ca la nivel mondial numărul accelerografelor instalate este de ordinul zecilor de mii, densitatea reţelelor accelerografice se situeaza, chiar în ţările cele mai avansate, sub necesităţile implicate de necesităţile de cunoaştere detaliată, astfel încât este necesară completarea informatiei instrumentale cu informaţie de provenienţă macroseismica.Pe de altă parte, în sprijinul orientarii (b) exista alte doua argumente principale:– informaţia de natura instrumentala prezintă o precizie şi o certitudine care, într-un fel, o apropie de perfectiune, situand-o într-o categorie mult superioară, din punctul de vedere al exigenţelor ştiinţifice şi tehnice, faţă de informaţia macroseismica;– informaţia de natura instrumentala este în acord cu conceptele moderne din domeniul Dinamicii structurilor şi Ingineriei seismice.De pe poziţiile orientarii moderne se pot aduce mai multe critici stadiului reprezentat de utilizarea exclusiva, în conceptia tradiţionala, a criteriilor macroseismice de cuantificare a intensitatii seismice. Deşi nu este singura critica, cea mai importanţa se referă la totală neglijare, de către criteriile macroseismice de factura tradiţionala, a caracterizarii spectrale a miscarii seismice, caracterizare care, în lumina conceptiilor inginereşti actuale, este de importanţa fundamentală. După cum se arata exemplificativ în subcapitolul 2.2, neglijarea caracterizarii spectrale a miscarii seismice a terenului a condus în trecut la erori evidente de zonare a teritoriului, fapt cu implicaţii sociale serioase.Avantajele fiecăreia dintre cele doua orientări fac ca acestea să aibă un caracter complementar şi să apară necesitatea de utilizare corelata a lor, în vederea dezvoltării cunoştinţelor metodologice de baza, ca şi în vederea acumularii de cunoştinţe concrete privind condiţiile seismice ale diferitelor zone geografice. Din pacate, în prezent se observa continuarea unei separari între activităţile specifice celor două orientări, ca şi o lipsa de comunicare între ele. Prezenta lucrare se constituie într-un ghid în cadrul căruia se urmăreşte o abordare mai generală şi mai nuantata a scării de intensitati seismice, de asa natura încât:– să se tinda spre o compatibilizare cu necesităţile inginereşti de precizie şi certitudine;– să se acopere (în consecinţa) problemele ridicate (în mod deosebit în ţara noastră) de varietatea de compozitii spectrale, evidenţiată de datele instrumentale disponibile.În scopul îmbunătăţirii şi imbogatirii fondului de cunoaştere şi de metodologii de specialitate, a fost efectuată traducerea în limba română a textului documentului [2], prezentându-se în paralel, în [7], textul original şi textul românesc. Textul respectiv este însoţit de o prezentare comparativa a scarilor de intensitati MSK-64 şi EMS-98, de exemple ilustrative referitoare la estimarea gradului de avariere pentru unele clădiri din România afectate de cutremurul din 1977 şi de exemple de atribuire a intensitatii EMS-98 pentru cutremure puternice din trecut (din 1802 şi 1838), pe baza unor însemnări documentare.Lucrarea îşi are originile în experienta cutremurului din 1977.03.04, iar în dezvoltarile prezentate se dau unele detalii în acest sens, cu privire la dezvoltarea preocuparilor de punere în valoare, la un nivel cat mai complet, a informatiei macroseismice, şi de dezvoltare a unor instrumente analitice adecvate problematicii de specialitate (în aceasta direcţie se prezintă dezvoltări referitoare atât la criteriile instrumentale, cat şi la legătură dintre conceptele de vulnerabilitate seismică şi de intensitate seismică, prin care s-a devansat abordarea intalnita în cadrul scării EMS-98).În urma cutremurului din 1977.03.04, s-a efectuat o ancheta macroseismica uzuală, conform metodologiei definite de scara MSK-64. Pe lângă aceasta, a fost initiata o ancheta inginereasca aprofundata, în cadrul căreia s-a acordat atenţie unui aspect neglijat de toate scarile de intensitati de factura tradiţionala, anume compozitia spectrala a miscarii seismice. Ca rezultat al anchetei inginereşti, s-au determinat pentru câteva zeci de carouri geografice din Bucureşti spectre statistice de avariere, raportate la o succesiune de intervale spectrale. Pe aceasta baza s-au schitat harti de isoseiste raportate la anumite intervale spectrale şi, de asemenea, s-au făcut estimari de vulnerabilitate pentru o serie de categorii de construcţii. Trebuie menţionată în acest context corelatia incurajatoare constatată între estimarile spectrale efectuate pe baza anchetei inginereşti şi caracteristicile spectrale ale miscarii seismice determinate pe baza prelucrării înregistrării de la INCERC – Bucureşti. Aceasta constatare incurajatoare a stat la baza unor lucrări cu caracter analitic, în care au fost propuse măsuri ale intensitatii seismice bazate pe date instrumentale, au fost făcute comparatii cu estimarile macroseismice de intensitate şi au fost efectuate analize statistice privind corelatiile dintre o serie de măsuri alternative, ca şi calibrari ale unor parametri proprii măsurilor respective [8]. O alta direcţie de dezvoltări analitice a fost aceea a legăturii dintre conceptele de vulnerabilitate seismică şi de intensitate seismică [8]. Aceasta a anticipat atenţia prioritara acordată în cadrul scării EMS-98 conceptului de vulnerabilitate seismică, apreciat ca element fundamental pentru definirea şi estimarea intensitatii seismice.Deşi scarile de intensitati moderne (în special MSK şi EMS) reprezintă un progres incontestabil în comparatie cu scarile mai vechi, trebuie menţionat faptul ca ele sunt afectate şi de unele caracteristici criticabile, dintre care în primul rând: lipsa unei corelari satisfăcătoare între criteriile macroseismice şi cele instrumentale, ca şi lipsa de preocupare pentru compozitia spectrala a miscarii terenului (a carei importanţa este larg recunoscută în cadrul ingineriei seismice).O soluţie posibila şi coerenta a problemei relatiei dintre criteriile macroseismice şi cele instrumentale, este aceea a unei modificări radicale a raportului dintre criteriile macroseismice şi cele instrumentale, în sensul de a se postula un sistem de criterii instrumentale drept criterii fundamentale de estimare a intensitatii şi de a se considera criteriile macroseismice drept criterii secundare [8]. Implementarea acestei soluţii ar intampina însă în prezent obstacole importante. Pe de o parte, densitatea reţelelor accelerografice actuale este încă modesta, chiar în ţările bogate şi avansate, iar acest fapt limitează informaţia instrumentala. Pe de altă parte, un obstacol şi mai puternic ar putea fi constituit de lipsa de disponibilitate a celor interesaţi, de a accepta o astfel de schimbare radicala. Având în vedere aceste fapte, este de asteptat ca introducerea în practica a unei abordari pe linia modificărilor preconizate va fi posibila numai după un timp relativ îndelungat, în care să se lucreze în regim de colaborare interdisciplinara şi să se acumuleze date şi experienta directa. Dezvoltarile din lucrare sunt concepute în acest spirit.Ghidul prezintă dezvoltări susceptibile de aplicare în împrejurările în care prezintă interes conceptul de intensitate:– estimarea nivelului de severitate a miscarii seismice produse în timpul cutremurelor puternice, după incidenţa acestora;– revederea estimarilor nivelului de severitate pentru cutremure anterioare, chiar "istorice";– precizarea semnificatiei conceptului de intensitate în documentele normative în care acesta este utilizat;– precizarea conceptului de vulnerabilitate, din punctul de vedere al cuantificării severitatii miscarii terenului, la care se raportează distributiile condiţionate în raport cu gradele de avariere.Din cele arătate, rezultă ca dezvoltarile prezentate se adresează cercetatorilor din domeniile seismologiei şi seismologiei inginereşti, ca şi cercetatorilor preocupati de analiza vulnerabilitatii construcţiilor.Lucrarea se adresează astfel cercetatorilor din domeniile seismologiei inginereşti şi ingineriei seismice, ca şi specialiştilor implicaţi în utilizarea scarilor de intensitati seismice (în mod special a scării EMS-98, în prezent adoptată oficial de Comisia Seismologica Europeană), având în vedere diferitele funcţiuni ale scarilor de intensitati seismice, menţionate în continuare.Prezenta lucrare pleacă de la următoarele premize principale:– scarile de factura tradiţionala (inclusiv scara EMS-98) prezintă limitări semnalate în continuare, care implica limitări ale satisfacerii rolului atribuit lor;– dezvoltarea scării de intensitati seismice implica o activitate de anvergura şi de durata, în care aplicarea experimentala cu ocazia producerii unor cutremure semnificative joaca un rol de prima importanţa.Scopul lucrării este acela, de a contribui la utilizarea unei mai complete şi consecvente caracterizari a miscarii seismice a terenului, prin intermediul:– prezentării unor elemente metodologice care completează prevederile scarilor de intensitati seismice de factura tradiţionala, oferind posibilitatea unei caracterizari mai complete a miscarii seismice a terenului;– favorizării aplicării experimentale a unei metodologii adaptate necesităţilor prezentate în lucrare, în vederea acumularii de date şi de experienta, în special cu ocazia producerii unor viitoare cutremure puternice.Caracterizarea mai completa, la care se face referire, are în vedere toate funcţiunile conceptului de intensitate seismică.Adaptarea scării EMS-98 la necesităţile inginereşti şi la condiţiile seismice ale tarii noastre consta în esenta în:– prezentarea unui sistem de criterii instrumentale care permite o abordare flexibila a evaluării intensitatii seismice, mergand de la o caracterizare globală, similară celei date de scarile de factura tradiţionala, până la o caracterizare detaliată, capabilă de a reflecta, după caz, caracteristici de natura spectrala şi directionala ale miscarii seismice;– crearea de posibilităţi de caracterizare într-un cadru unitar a intensitatii unor miscari seismice cu caracteristici spectrale considerabil diferite, situaţie specifică tarii noastre;– crearea de premize pentru extinderea criteriilor macroseismice date în prezent de scara EMS-98 prin considerarea unor sisteme constructive noi, utilizate în trecutul recent pentru dezvoltarea fondului construit din ţara noastră.Structura lucrării este următoarea: în corpul principal se prezintă elemente de fundamentare şi elemente referitoare la aplicare şi dezvoltarea ghidului; se fac unele referiri la cercetările prezentate în lucrarea [8], unde se prezintă: un sistem de criterii de estimare a intensitatii bazat pe date instrumentale, o varianta simplificata a acestuia, consideratii privind relaţia dintre conceptele de intensitate seismică şi de vulnerabilitate seismică, precum şi un chestionar destinat în principal urmăririi comportării unor construcţii aparţinând unui esantion supus mai multor cutremure semnificative succesive, în vederea identificarii modului şi măsurii în care evenimentele succesive şi eventualele intervenţii ale omului influenţează vulnerabilitatea seismică şi ar trebui considerate în dezvoltarea sistemului de criterii macroseismice.2. ELEMENTE DE FUNDAMENTARE2.1. Referiri la dezvoltarea scarilor de intensitatiPreocuparea pentru compararea nivelului de severitate a miscarilor seismice şi pentru cuantificarea acestei severitati a apărut în Europa spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. Treptat s-au dezvoltat mai multe scări de intensitate seismică, dintre care mai sunt utilizate în prezent:– scara MCS (Mercalli – Cancani – Sieberg), mai mult în Italia;– scara MM (Mercalli modificată, de Neumann şi Richter), mai mult în America;– scara MSK (Medvedev – Sponheuer – Karnik), încă, în Europa şi– scara EMS (European Macroseismic Scale, elaborata sub coordonarea grupului G. Grunthal – J. Schwarz – R. Musson – M. Stucchi), în perspectiva de utilizare generalizata în Europa.Scara EMS este însuşită în prezent de Comisia Seismologica Europeană în varianta EMS-98 [2], după ce şi unele scări precedente fuseseră însuşite anterior. Scarile enumerate prezintă o filiera comuna şi reprezintă, în mare măsura, continuari şi perfecţionări ale unor inceputuri mai vechi, neamintite mai înainte. De notat ca în Japonia se utilizează o scara dezvoltata într-o filiera diferita, scara JMA (Japan Meteorological Agency).O trasatura comuna a scarilor menţionate este faptul ca ele acordă prioritate (dacă nu exclusivitate) utilizării criteriilor macroseismice (criterii care corespund observatiei vizuale în situaţia în care se efectuează anchete după cutremure, în scopul estimarii distribuţiei geografice a nivelului de severitate a miscarii terenului). Fără a se aprofunda în acest loc problematica criteriilor macroseismice, trebuie menţionat faptul ca în etapele succesive de dezvoltare a scarilor de intensitati s-a înregistrat un progres continuu în aprofundarea criteriilor macroseismice de estimare a intensitatii seismice. Astfel, în scara MSK, criteriile macroseismice pot fi grupate în trei categorii:a) criterii referitoare la reactia oamenilor şi animalelor; … b) criterii referitoare la comportarea lucrărilor omului (în primul rând, a construcţiilor); … c) criterii referitoare la efectele cutremurului asupra mediului natural, geologic – hidrologic. … Dintre acestea, criteriile din categoria (a) sunt semnificative practic numai pentru intensitatile joase, care nu au efecte din alte categorii. Criteriile din categoria (b) sunt cele mai importante şi elaborate, fiind de importanţa fundamentală în cazul intensitatilor semnificative, ridicate (asupra lor se revine succint în continuare). Criteriile din categoria (c) sunt semnificative de regula numai pentru intensitatile cele mai ridicate (şi prezintă mai putina relevanta pentru ţara noastră).Criteriile din categoria (b) au la baza următoarele coordonate principale:– definirea categoriei de lucrări la care se referă criteriile;– descrierea şi cuantificarea gradelor de avariere care pot caracteriza efectele asupra diferitelor categorii de lucrări;– caracterizarea distribuţiei gradelor de avariere (frecvenţei relative cu care se observa aceste grade în cadrul anchetelor);– estimarea, pe aceasta baza (cu considerarea ponderată a mai multor categorii de lucrări), a intensitatii.Aceste criterii sunt formulate de asa natura, încât ele să fie utilizabile de către persoanele care răspund formularelor de ancheta (pe de o parte, să poată fi înţelese de acestea; pe de altă parte, informaţia cerută să poată fi obţinută rapid, fără eforturi speciale).După ce scara MSK a înregistrat, în comparatie cu scarile anterioare, un progres remarcabil în ceea ce priveşte formularea criteriilor macroseismice, scara EMS a adus o noua perfecţionare, care o situeaza din acest punct de vedere la un nivel superior. Elementul conceptual nou, cel mai semnificativ, al scării EMS (în varianta în prezent oficializata EMS-98) este reprezentat de utilizarea explicita şi consecventa a conceptului de vulnerabilitate seismică, făcându-se şi utilizându-se în permanenta legătură logica între criteriile macroseismice din categoria (b) şi propozitii (relativ vagi) referitoare la vulnerabilitatea seismică a lucrărilor omului. Trebuie menţionat faptul ca textul scării EMS-98 este însoţit de comentarii şi exemplificări elaborate cu un înalt grad de atenţie şi competenţa.În trecut au fost făcute încercări de a se formula şi criterii instrumentale pentru estimarea intensitatii seismice. Dintre acestea, soluţia cea mai recenta, care s-a încercat să fie şi cea mai completa, este cea corespunzătoare scării MSK, standardizata în ţara noastră în varianta MSK-64 [3]. Criteriile instrumentale, considerate drept criterii secundare, date în anexa standardului, sunt cele din tabelul 1.    Tabelul 1. Criterii instrumentale de evaluare a intensitatii seismice,conform scării MSK-64.

Notă: seismoscopul SBM (Medvedev) are perioada proprie 0.25 s şi decrementul logaritmic 0.5.Trebuie menţionat ca un istoric al acestor tentative de cuantificare evidenţiază faptul ca, pentru un grad de intensitate dat, nivelul amplitudinii atribuite miscarii terenului a avut o tendinta continua de creştere (spre exemplu, între variantele MSK-64 şi MSK-76 a apărut o creştere medie de cca. 40%; astfel, pentru gradul VIII, după criteriul acceleratiilor de vârf, valorile erau cuprinse în intervalul 100 … 200 cm/sý în varianta MSK-64, respectiv se considerau în medie de 200 cm/sý în varianta MSK-76).De notat ca în scara EMS-98 s-a renunţat total la criteriile instrumentale. Se arata în textul scării EMS-98 ca o reintroducere a acestora este o problemă a viitorului, pe măsura sistematizării şi sintezei bogatei informaţii instrumentale care este oferită în prezent şi în perspectiva de înregistrările obţinute în timpul cutremurelor puternice. Se poate aprecia ca aceasta renunţare reprezintă un pas înapoi faţă de scara MSK. În loc de a se ocoli dificultăţile create de inadvertentele criteriilor instrumentale ale scării MSK (semnalate exemplificativ în continuare), ar fi fost de dorit găsirea unei soluţii mai bune, respectiv dezvoltarea unui sistem de criterii instrumentale în cat mai mare măsura satisfăcător. Aceasta filosofie a scării EMS (alături de un caracter vag al unora dintre formularile referitoare la criteriile macroseismice) a fost adoptată în esenta sub presiunea seismologilor interesaţi în estimarea intensitatilor pentru cutremurele istorice (inclusiv a celor din antichitate), pentru care informaţia disponibilă este vaga şi caracterizată printr-o incertitudine ridicată.2.2. Referiri la datele instrumentaleÎn ţara noastră primele înregistrări ale miscarii seismice produse de un cutremur puternic au fost obţinute în timpul cutremurului din 1977.03.04. Cea mai importanţa înregistrare (singura completa, la nivelul terenului liber) a fost cea obţinută la INCERC Bucureşti, cu ajutorul unui accelerograf japonez SMAC-B. Dintre componentele miscarii, cea mai puternica a fost componenta N-S. Tentativa de utilizare a criteriilor instrumentale date de scara MSK în vederea estimarii intensitatii seismice pentru aceasta componenta s-a soldat cu următorul rezultat:– după criteriul acceleratiilor de vârf ale miscarii terenului, VIII;– după criteriul vitezelor de vârf ale miscarii terenului, X (pe baza extrapolarii valorilor date în tabel);– după criteriul deplasarilor de vârf ale seismoscopului Medvedev, VII.Aceste rezultate prezintă discrepanţe inacceptabil de mari, care evidenţiază lipsuri majore ale sistemului de criterii menţionat. Principala cauza a acestor discrepanţe a fost faptul ca principalul autor al scării, S.V. Medvedev, a calibrat criteriile instrumentale plecand de la înregistrările şi spectrele de acceleratii absolute pentru cutremure californiene, singurele care îi erau accesibile în jurul anului 1960. Criteriile dezvoltate corespund unui spectru standard de acceleratii absolute, de forma:

care este compatibil, statistic vorbind, cu baza de date disponibilă în perioada respectiva. Pe de altă parte, se poate verifica uşor compatibilitatea criteriilor din tabelul 1 cu expresiile (1).În cele patru decenii care s-au scurs de la elaborarea criteriilor din tabelul 1 s-a acumulat o informaţie instrumentala uriasa, care evidenţiază varietatea mare a compoziţiei spectrale a miscarii seismice a terenului în timpul diferitelor cutremure, în amplasamente diferite, etc. În particular, examinarea spectrelor determinate pe baza înregistrării din 1977.03.04 de la INCERC – Bucureşti arata marea diferenţa a acestora faţă de expresiile (1). Aceasta constituie cauza esenţială a inadvertentelor constatate în tentativa de aplicare a criteriilor standardizate conform scării MSK-64.În perioada imediat următoare cutremurului a fost întreprinsă în ţara noastră, de către Centrul de Fizica Pământului şi Seismologie, în baza prevederilor standardului menţionat, o ancheta macroseismica, pe baza căreia s-au determinat isoseistele cutremurului pentru teritoriul tarii noastre. Astfel de anchete s-au întreprins şi în ţările invecinate, iar isoseistele determinate s-au racordat în general satisfăcător la frontiere. Aceasta evidenţiază aplicarea unitară a criteriilor macroseismice în ţările din regiune.Pe de altă parte trebuie semnalat, ca un exemplu semnificativ, cazul isoseistelor din zona apropiată municipiului Bucureşti (situaţie regasita şi în alte cazuri). Pentru teritoriul oraşului s-a estimat intensitatea VIII, pe când pentru zona inconjuratoare s-a estimat intensitatea VII. Situaţia este similară constatărilor rezultate din ancheta efectuată după cutremurul din 1940.11.10, când în zona capitalei a fost evidenţiată de asemenea o insula de intensitate mai ridicată decât cea din zona inconjuratoare. Drept urmare, atât în harta de zonare din STAS 2923-52, cat şi în harta de zonare din STAS 11100/1-77, s-a atribuit zonei municipiului Bucureşti intensitatea VIII, pe când zonei inconjuratoare i s-a atribuit intensitatea VII. O astfel de diferentiere nu este susţinută de datele geologice şi a făcut impresia de a fi determinata de considerente subiective. Un răspuns calificat la aceasta problema s-a putut da în urma examinării şi prelucrării informatiei instrumentale obţinute în timpul cutremurelor puternice din 1986.08.30, 1990.05.30 şi 1990.05.31. Examinarea accelerogramelor şi spectrelor în lungul unui aliniament N-S (Valeni, Ploiesti, Peris, Otopeni, Bucureşti – diferite staţii, Giurgiu) şi a unui aliniament E-W (Branesti, Bucureşti – diferite staţii, Bolintin) a arătat ca, pentru toate cele trei evenimente, zona municipiului Bucureşti nu a constituit o insula de intensitate mai ridicată, ci s-a încadrat (cu fluctuatii inerente) în tendinta generală (statistica) de scădere a intensitatilor odată cu creşterea distantei faţă de zona epicentrala. Drept urmare, în hartile din STAS 11100/1-91 şi SR 11100/1-93 nu mai exista o insula ca cea menţionată, ci teritoriul Municipiului Bucureşti, ca şi zona inconjuratoare, se situeaza în zona de grad VIII. Situaţia este aceeaşi la nivelul normativului de proiectare antiseismica P.100-92. Acest episod evidenţiază efectele serioase ale inadvertentelor scării de intensitati seismice.2.3. Referiri la ancheta inginereasca aprofundata din 1977În Bucureşti a fost organizată, în aceeaşi perioadă, o ancheta inginereasca mai detaliată, care a avut la baza evaluarea gradelor de avariere suferite de un număr de peste 18.000 clădiri, alese după un algoritm special pe întinderea a 62 de carouri stabilite pe întinderea oraşului. Pe baza rezultatelor s-au determinat spectre statistice ale gradelor de avariere, pentru fiecare dintre careurile menţionate (spectrele respective evidentiau gradul mediu de avariere ca funcţie de perioadele proprii fundamentale ale clădirilor, estimate pe baza unui algoritm simplu). În continuare, pe aceasta baza, au fost schitate harti de isoseiste pentru diferite intervale de perioade de oscilatie [1]. Spectrele statistice de avariere, ca şi hartile de isoseiste menţionate, au evidenţiat faptul ca intensitatile estimate (manifestate prin efecte asupra construcţiilor) au diferit în funcţie de intervalele de perioade (sau frecvente) de oscilatie pentru care au fost întocmite. Cu alte cuvinte, a fost evidenţiat faptul ca intensitatea seismică era în general diferita pentru diferite intervale de perioade (sau de frecvente) de oscilatie. Aceasta constatare a stat la baza unor lucrări de cercetare în care a predominat aspectul analitic şi în care au fost propuse criterii instrumentale care să permită estimarea intensitatii seismice pe baze instrumentale, cu evitarea unor contradictii ca cele semnalate mai înainte în legătură cu tentativa de utilizare a criteriilor scării MSK, redate în tabelul 1. Prezentarea unor dezvoltări în aceasta direcţie constituie unul din obiectele principale ale preocuparilor de specialitate [8].2.4. Funcţiuni ale conceptului de intensitate seismicăExaminarea domeniilor şi activităţilor în care intervine conceptul de intensitate seismică evidenţiază trei funcţiuni principale ale acestuia:a) instrument de evaluare a intensitatii miscarii seismice a terenului, la un amplasament dat sau într-o zona data, în timpul unui cutremur produs; … b) element de referinţa pentru zonarea (respectiv microzonarea) seismică a unui teritoriu (respectiv a unei localităţi, unei zone de activitate umană, etc.); … c) element de referinţa pentru caracterizarea vulnerabilitatii seismice a construcţiilor (sau a altor lucrări ale omului). … Considerarea acestor funcţiuni este de prima importanţa pentru a se preciza cerinţele cărora trebuie să le răspundă definirea intensitatii şi precizarea metodelor de cuantificare a ei. În cadrul lucrării se urmăreşte să se răspundă în cat mai mare măsura cerinţelor respective. Dezvoltarile analitice prezentate în lucrarea [8] servesc drept suport acestei preocupări.2.5. Caracteristici ale miscarii seismice a terenului bazate pe date instrumentaleCunoştinţele actuale din domeniile seismologiei inginereşti şi ingineriei seismice se găsesc într-un stadiu în care criteriile de factura cinematica, referitoare la caracterizarea şi cuantificarea miscarii seismice a terenului, în prezent întru totul compatibile cu datele obtenabile cu mijloace instrumentale, se bucura de o larga aplicare. Analizele inginereşti actuale privind comportarea construcţiilor supuse acţiunii seismice introduc explicit în calcule parametri sau funcţii din această categorie. Doi factori de baza au condus la acest stadiu de dezvoltare:– pe de o parte, dezvoltarea Dinamicii structurilor, disciplina al carei obiect este reprezentat de analiza miscarii structurilor supuse acţiunilor dinamice;– pe de altă parte, dezvoltarea aparaturii de măsurare – înregistrare a parametrilor miscarii (acceleratii, viteze, deplasări); acestea se referă atât la miscarea unor puncte ale terenului, cat şi la miscarea unor puncte ale construcţiilor.Preocuparile de specialitate privind caracterizarea miscarii seismice pot avea în vedere doua situaţii principial diferite:– pe de o parte, cazul unor miscari trecute, cu privire la care se dispune de anumite date (în cel mai bun caz, date instrumentale de buna calitate);– pe de altă parte, cazul unor miscari posibile (sau asteptate) în viitor, ale căror caracteristici trebuie anticipate.Diferenţa dintre cele doua situaţii este fundamentală. În timp ce, dacă se dispune de înregistrări de calitate, o mişcare trecută poate fi cunoscută complet şi caracterizată, în consecinţa, cu mijloace deterministe, miscarile viitoare nu pot fi anticipate, în lumina cunoştinţelor actuale, în termeni deterministi. Din acest motiv, în stadiul actual de dezvoltare a cunoaşterii, se utilizează pe scara larga, pentru anticiparea caracteristicilor miscarilor viitoare, mijloace de factura probabilistica. Acestea trebuie să acopere o gama larga de probleme, mergand de la caracterizarea unei miscari individuale până la considerarea anticipativa a succesiunilor asteptate de miscari seismice de diferite niveluri de severitate, cu diferite compozitii spectrale, etc.Prezenta lucrare are drept obiect principal cazul miscarilor seismice trecute, iar din acest motiv nu apare necesitatea utilizării reprezentarilor probabilistice din punctul de vedere al caracterizarii detaliate a miscarilor seismice (problema utilizării unor notiuni de factura probabilistica apare, totuşi, în legătură cu criteriile macroseismice care, în lumina cunoştinţelor actuale, au la baza conceptul de vulnerabilitate seismică, concept care, la rândul lui, este de factura probabilistica).Înregistrările de interes ingineresc ale miscarii seismice a terenului, iniţiate încă înainte de jumătatea secolului 20, s-au făcut cu două categorii principale de instrumente:– instrumente care înregistrează trasa unui pendul (de regula sferic), fără a oferi informaţii asupra variaţiei în timp a miscarii, numite seismoscoape;– instrumente care înregistrează o caracteristica a miscarii seismice (deplasare sau derivata de anumit ordin în raport cu timpul a acesteia) ca funcţie explicita de variabila timp, numite seismografe, accelerografe, etc.Trebuie menţionat în acest sens faptul ca seismoscoapele, care, datorită preţului lor modest, s-au bucurat de o anumită utilizare în urma cu câteva decenii, sunt în prezent scoase din uz, datorită limitării informatiei pe care o pot oferi şi datorită faptului ca accelerografele au devenit treptat mai accesibile ca preţ, în paralel cu progresul net al performantelor lor. Instrumentele de baza, utilizate în prezent pe scara larga, sunt accelerografele (care au la baza penduli seismici cu frecvente proprii cat mai ridicate posibil). În special dezvoltarile recente, în care s-a asociat utilizarea unor captori cu frecvente proprii foarte ridicate cu utilizarea tehnicii digitale de măsurare-înregistrare, au condus la instrumente deosebit de performanţe, care satisfac la un foarte bun nivel necesităţile de colectare a datelor privind miscarea seismică la nivelul terenului, la nivelul unor etaje ale construcţiilor, etc.Ţinând seama de cele arătate, în cele ce urmează se considera caracteristici ale miscarilor seismice obţinute pe baza accelerogramelor. Nu interesează în acest loc problematica prelucrării primare a accelerogramelor (corectii, integrari pentru a se obţine istorii în timp ale vitezelor şi deplasarilor), care din punctul de vedere al lucrării se considera depăşite. Tot astfel, nu interesează anumite detalii ale unor algoritme de calcul.2.6. Categorii principale de caracteristiciCaracteristicile miscarii seismice deduse pe baza accelerogramelor pot fi împărţite în mai multe categorii. Fără a se incerca o clasificare exhaustiva (care este greu de făcut, datorită numeroaselor concepte introduse în literatura în acest domeniu), pot fi semnalate câteva categorii importante de parametri şi funcţii, care prezintă interes atât datorită frecvenţei cu care sunt utilizate în literatura, cat şi datorită interesului direct pe care acestea îl prezintă pentru prezenta lucrare. Acestea sunt:a) parametri obţinuţi direct din examinarea "vizuala" (practic, în prezent, bazată pe căutare automată în lungul unei înregistrări): valori de vârf ale acceleratiei terenului, PGA (peak ground acceleration), ale vitezei terenului, PGV, ale deplasarii terenului, PGD; … b) caracteristici obţinute din integrari simple în timp: pe lângă vitezele şi deplasarile la care s-a făcut referire mai înainte, integrală patratului acceleratiilor, propusă de Arias (referinţa [1] din lucrarea [8]) şi utilizata direct în lucrare, caracteristici convenţionale ale duratei miscarii; … c) caracteristici obţinute pe baza unor transformări Fourier (spectre Fourier de amplitudini sau spectre Fourier complexe, pentru acceleratii, viteze, deplasări, integrale ale patratului modulului spectrelor Fourier); … d) caracteristici obţinute pe baza unor integrari parametrice ale ecuatiei de mişcare a unui pendul şi cautarii (automate a) unor maxime ale valorilor absolute (spectre liniare de acţiune seismică sau de răspuns seismic, pentru acceleratiile absolute, pseudovitezele relative, vitezele relative sau absolute, deplasarile relative sau absolute; spectre Fourier glisante pentru ferestre succesive de timp); … e) caracteristici obţinute pe baza precedentelor: valori spectrale de vârf pentru acceleratii, PSA (peak spectral acceleration), viteze, PSV, pseudoviteze PSPV, etc.; … f) caracteristici omoloage celor din categoria (d), obţinute pentru modele neliniare de diferite naturi ale unui pendul (spectre neliniare); … g) caracteristici de tipul funcţiilor de autocorelatie (pentru diferiţi parametri ai miscarii) şi de tipul densitatilor spectrale clasice (practic, caracteristici corespunzând caracterizarii unor funcţii aleatoare stationare şi ergodice, utilizate intrucatva abuziv, în ciuda caracterului tranzitoriu al miscarii seismice) sau evolutive; … h) caracteristici de tipul spectrului infasurator al răspunsului în viteze, spectre de durata, etc. … Deşi categoriile menţionate nu acoperă marea varietate reală a metodelor şi căilor de caracterizare a miscarii seismice, ele dau o idee utila asupra posibilităţilor din acest domeniu.3. STRATEGIE DE UTILIZARE ŞI DEZVOLTARE PRECONIZATA3.1. GeneralitatiConform titlului lucrării, obiectul central al acesteia este constituit de dezvoltarea scării de intensitati seismice EMS-98 de asa natura, încât prin aceasta să fie acoperite în mod satisfăcător atât necesităţile inginereşti, cat şi situaţiile specifice din ţara noastră. În mod mai concret, aceste obiective revin la:a) asigurarea compatibilitatii şi chiar a corelării (mergand până la integrare) cu conceptiile şi mijloacele inginereşti moderne care privesc caracterizarea miscarii seismice a terenului; … b) acoperirea problemelor ridicate în ţara noastră: … – de varietatea de compozitii spectrale observate (pe baza datelor instrumentale disponibile), ca şi– de specificul fondului construit existent.Obiectivele din cele două categorii explicitate sunt strâns corelate. În măsura în care se va asigura compatibilitatea cu conceptiile inginereşti actuale, care fac uz de cunoştinţele de Dinamica structurilor, elementele metodologice specifice vor trebui să facă uz sistematic de aceste cunoştinţe.În cele ce urmează, sunt urmărite pe rând căile de utilizare şi dezvoltare a metodologiei destinate utilizării la un nivel îmbunătăţit a conceptului de intensitate seismică. Acestea au la baza dezvoltarile din lucrarea [8], privind estimarea intensitatii seismice, cu utilizarea drept criterii fundamentale a criteriilor instrumentale.3.2. Utilizarea criteriilor instrumentaleÎn cele ce urmează, se examinează modul de utilizare a criteriilor instrumentale având în vedere funcţiunile conceptului de intensitate, enumerate în introducere.Criteriile instrumentale, bazate pe prelucrarea accelerogramelor, prezentate în Anexa 1 [8], urmează să fie utilizate în primul rând pentru prelucrarea informatiei instrumentale obţinute în timpul cutremurelor. Un exemplu în acest sens este dat în tabelele 5 … 8 din Anexa 1 [8], care se referă la prelucrarea a patru înregistrări accelerografice succesive, obţinute la statia Bucureşti – INCERC. Prelucrarea prezentată se referă numai la intensitati bazate pe spectru (intensitati globale I(S), respectiv intensitati mediate pe anumite benzi spectrale (fi', fi''), cu frecventele fi exprimate în Hz, i(s) ● [fi', fi''], de diferite lăţimi de banda, cu extremitatile ordonate în progresie geometrica). După acest model se pot determina intensitati globale bazate pe definitia lui Arias, I(A) (care sunt identice cu intensitatile bazate pe spectre Fourier, I(F)), ca şi intensitati mediate pe anumite benzi spectrale (fi', fi''), bazate pe conceptul de destructivitate, i(d) ● [fi', fi''], respectiv pe transformata Fourier a accelerogramei, i(f) ● [fi', fi'']. De notat ca analizele de corelatie [8] evidenţiază corelatiile puternice dintre rezultatele aplicării definitiilor alternative, care fac ca abaterile dintre rezultatele aplicării diferitelor definiţii să fie inferioare unor abateri sesizabile pe baza criteriilor macroseismice.Având în vedere cele arătate, este recomandabila aplicarea criteriilor instrumentale în vederea estimarilor de intensitate, în situaţiile în care intensitatea macroseismica este de cel puţin VI, conform scarilor de factura tradiţionala, MSK sau EMS. Aplicarea acestor criterii în cazul unor intensitati mai reduse va servi în principal la acumularea de informaţie destinată examinării posibilităţilor de extindere a utilizării criteriilor instrumentale în acest domeniu.În situaţiile în care se urmăreşte utilizarea conceptului de intensitate ca element de referinţa pentru zonarea seismică a teritoriului, apare, în lumina dezvoltarilor din Anexa 1 [8], necesitatea unei definiri mai precise a semnificatiei intensitatii. O prima cale este aceea, a conversiei intensitatii globale (considerate implicit spre exemplu în standardul SR 11100/1-93 [4]) în parametri de calcul ingineresc (după procedeul adoptat în prezent în normativul P.100-92, [5], parametrii k(s) şi T(c)). Aceasta conversie necesita şi o informaţie suplimentară, care să fie reprezentativa pentru compozitia spectrala a miscarilor seismice asteptate, întrucât în caz contrar apare situaţia unei ecuatii cu doua necunoscute. O alta cale, care poate fi considerată pentru viitor, este aceea, de a se înlocui o zonare raportată la o intensitate unica printr-o zonare reflectată de un sistem de harti, referitoare la benzi spectrale succesive. O astfel de soluţie, care în principiu ar fi deosebit de interesanta, ar cere studii speciale de anvergura deosebită, atât sub raportul reexprimarii legilor de atenuare în termeni spectrali, cat şi sub raportul unei sinteze satisfăcătoare a cunoştinţelor referitoare la implicatiile mecanismelor de sursa şi condiţiilor locale asupra radiatiei seismice şi compoziţiei spectrale a miscarii seismice a terenului. În consecinţa, aceasta soluţie poate fi considerată ca o soluţie pentru un viitor mai îndepărtat.În situaţiile în care se efectuează analize de vulnerabilitate pentru anumite categorii de lucrări (de regula, anumite categorii de clădiri), disponibilitatea acestui instrument de analiza şi cuantificare oferă posibilitatea de raportare la severitatea miscarii seismice a terenului pentru benzile spectrale semnificative din punctul de vedere al categoriilor de lucrări considerate. Având în vedere dezvoltarile din lucrarea [8], se pot considera, în mod alternativ:a) intensitati mediate pentru benzile spectrale în care se găsesc frecventele fundamentale ale categoriei de lucrări investigate; … b) vectori de intensitati mediate, pentru diferitele benzi succesive de frecvente care sunt incluse în intervalul de referinţa (0,25 Hz, 16,0 Hz). … Dintre cele doua cai, calea (a) apare drept cea mai fezabila, întrucât calea (b) include inevitabil complicatii considerabile (datorită unei generalizari importante a conceptului de vulnerabilitate) şi disponibilitatea unei mari cantităţi de informaţie (cerută de caracterizarea intensitatii pentru diferitele benzi spectrale succesive). Drept urmare, calea (b) trebuie considerată drept o cale de viitor mai îndepărtat, iar pentru viitorul apropiat se poate recomanda procedura corespunzătoare caii (a).3.3. Utilizarea rezultatelor anchetelor macroseismice inginereştiÎn cele ce urmează, se considera anchete macroseismice inginereşti referitoare la comportarea construcţiilor de diferite categorii. În acest scop este prezentat în lucrarea [8] un chestionar destinat inspecţiilor inginereşti (inspirat de o fişa de ancheta de nivel I, dezvoltata în Italia, sub egida GNDT). Se au în vedere doua direcţii de utilizare de baza a datelor culese în acest cadru:a) estimarea intensitatii seismice; … b) estimarea caracteristicilor de vulnerabilitate ale anumitor categorii de construcţii. … În fiecare caz în parte, chestionarul preconizat permite colectarea unei informaţii mai bogate decât cea oferită de anchetele macroseismice standard. Pe de altă parte, spre deosebire de anchetele macroseismice standard, care sunt susceptibile de a beneficia de concursul unor nespecialisti (persoane din administraţia de stat, personal didactic, etc.) şi care oferă date pe baza unei priviri de ansamblu, inspecţia detaliată se raportează la construcţii individuale (de tipul unor clădiri) şi are un caracter tehnic, care reclama prezenta şi activitatea unor specialişti.Din punctul de vedere al estimarilor de intensitate, urmează să se utilizeze regulile de estimare a gradului de avariere date de scara EMS-98, cu observatia ca estimarile vor trebui raportate la banda de frecvente de oscilatie în care se situeaza frecventele proprii semnificative ale construcţiilor (de regula, pentru ansamblul structural, frecventele proprii fundamentale, dar, pentru anumite componente nestructurale, care prezintă o individualitate marcată ca sisteme dinamice, cum ar fi aticele, coşurile de fum, etc., şi banda de frecvente în care se situeaza frecventele proprii fundamentale ale acestora). Pe aceasta baza, se vor putea efectua estimari de intensitate raportate la anumite benzi spectrale.Din punctul de vedere al analizelor de vulnerabilitate, un grad de avariere constatat este de dorit să se raporteze la intensitatea corespunzătoare benzii de frecventa relevante (având în vedere cele arătate în alineatul precedent, cu privire la semnificatia diferitelor benzi de frecventa din punctul de vedere al diferitelor categorii de lucrări). Se înţelege, pentru estimarea intensitatii referitoare la o bandă de frecvente relevanta, este necesar să se utilizeze date din alta sursa (de preferinta, când se dispune de date instrumentale furnizate de o statie accelerografica apropiată, date furnizate de prelucrarile la care s-a făcut referire în subcapitolul precedent; în lipsa acestora, estimari de intensitate pe baza inspecţiei de tip macroseismic, efectuate asupra unor categorii de lucrări ale căror caracteristici de vulnerabilitate se considera cunoscute la un nivel satisfăcător).3.4. Aspecte suplimentareDezvoltarile prezentate evidenţiază necesitatea unei activităţi stabile, de urmărire şi de creare a unor baze de date de specialitate. Acestea condiţioneaza punerea în valoare a elementelor metodologice specifice domeniului, evidentiate mai înainte.Dezvoltarea unei activităţi de urmărire implica stabilirea unor categorii de lucrări care să constituie obiect de preocupare şi colectarea informatiei relevante referitoare la starea lor actuala. Din acest punct de vedere, sunt de avut în vedere precizările conţinute în chestionarul din lucrarea [8]. Pe de altă parte, categoriile de lucrări la care se referă un proiect de urmărire trebuie să constituie esantioane relevante pentru nişte categorii de lucrări care prezintă importanţa la nivel social şi economic. În crearea şi constituirea de baze de date trebuie să se aibă în vedere o colaborare interdisciplinara, între altele cu autorităţile responsabile de activităţile de recensământ şi de evidenta cadastrala.4. ADAPTAREA SCĂRII DE INTENSITATI LA CONDIŢIILE ROMÂNIEI ŞI LA NECESITĂŢILE INGINEREŞTI. STRUCTURA PRECONIZATA.Scara de intensitati macroseismice EMS-98, [2], în prezent însuşită oficial de Comisia Seismologica Europeană, a fost concepută în esenta în traditia scarilor anterioare de intensitati seismice, în sensul că:– acordă prioritate absolută criteriilor macroseismice (lăsând explicit în sarcina viitorului o corelare cu criteriile instrumentale, în prezent total omise, ceea ce se poate considera ca un pas înapoi faţă de scara MSK);– adopta drept criterii cu cea mai mare pondere criteriile referitoare la comportarea unor categorii traditionale de construcţii;– este orientata implicit, în mare măsura, spre estimarea intensitatilor evenimentelor din trecutul mai îndepărtat, istoric, care prezintă de altfel un interes obiectiv pentru ţările care dispun de un patrimoniu vechi bogat;– se preocupa de estimarea intensitatii (medii) pentru arii geografice relativ intinse (eventual părţi ale unor oraşe mari), nefiind recunoscut (cu excepţia unui comentariu prezentat în subsidiar) faptul ca intensitatea trebuie concepută în principiu ca o caracteristica a miscarii locale, care poate fi eventual mediata pe anumite zone geografice, zone urbane, etc. Prin aceasta, scara EMS-98 adera la filosofia scarilor clasice, nearatand deschiderea necesară spre viitor.Plecand de la aceste consideratii critice, adaptarea scării de intensitati din punctele de vedere arătate în titlu revine la preocuparea pentru doua aspecte de baza:a) pe de o parte, compatibilizarea cu punctul de vedere ingineresc, sau filosofia inginereasca, pentru care se poate remarca tendinta spre o precizie ridicată (dacă se poate, totală); aceasta revine în esenta la: … a^i) recunoaşterea faptului ca, la baza, intensitatea seismică trebuie considerată drept o caracteristica a miscarii locale (punctuale) a terenului, care poate diferi sensibil chiar între puncte destul de apropiate (chiar dacă aceasta nu se poate pune în evidenta de datele de observatie macroseismica, insuficient de detaliate şi certe);a^îi) compatibilizarea cu utilizarea informatiei instrumentale, care tinde în prezent, în toate ţările, să se dezvolte rapid şi sa devină bogata, densa;a^iii) compatibilizarea criteriilor macroseismice referitoare la comportarea construcţiilor cu o definiţie de precizie îmbunătăţită a vulnerabilitatii construcţiilor;a^iv) precizări metodologice privind corelarea, compatibilizarea şi reconcilierea informatiei de diferite proveniente;b) pe de altă parte, compatibilizarea cu situaţia în care fondul construit modern (de regula bazat pe o proiectare antiseismica explicita) reprezintă o fracţiune importanţa (de multe ori chiar majoritara) a fondului construit existent; aceasta revine în esenta la: … b^i) dezvoltarea în mai mare măsura a criteriilor de estimare a intensitatii seismice pentru cazul clădirilor moderne (de regula, proiectate inginereste pentru a rezista acţiunii seismice), mergandu-se până la caracterizarea explicita a clădirilor pe baza parametrilor de referinţa avuti în vedere la proiectare şi la privirea mai analitica asupra gradului de avariere, pe categorii de componente ale construcţiilor;b^îi) crearea de mecanisme pentru dezvoltarea în continuare a criteriilor definite de scara de intensitati, de asa natura încât informaţia colectata în urma cutremurelor puternice sa conducă nu numai la estimari de intensitate, ci şi la dezvoltarea criteriilor de estimare.Cerinţele exprimate mai înainte sunt, fără indoiala, legitime. Traducerea lor consecventa în realitate reprezintă însă o sarcina de mare dificultate şi amploare, a carei rezolvare implica eforturi considerabile, în cadrul unui program vast, din unele puncte de vedere chiar la scara internationala. În orice caz, este de dorit să se facă apel la colaborarea tuturor celor interesaţi şi competenţi. În cele ce urmează, se prezintă totuşi o serie de pasi în direcţiile menţionate. Aceşti pasi este de dorit să fie continuati şi amplificati în viitor, pe baza mobilizării unor forte superioare.Compatibilizarea cu necesităţile inginereşti revine la preocuparea atât pentru criteriile instrumentale, cat şi pentru criteriile macroseismice. Mai mult, ea revine, plecand de la observaţiile anterioare, la o conceptie diferita a structurii scării de intensitati, în care criteriile de baza sunt cele de natura instrumentala, iar criteriile macroseismice sunt considerate drept criterii derivate şi drept mijloace de completare a informatiei instrumentale care, în viitorul previzibil, va rămâne limitată, datorită densitatii limitate a reţelelor accelerografice.Pe linia arătată, pasii consideraţi la un nivel mai detaliat sunt următorii:a) reconsiderarea structurii scării de intensitati; … b) formularea explicita a sistemului de criterii instrumentale, conceput ca sistem de baza şi, în acelaşi timp, ca un sistem flexibil, care poate fi utilizat pentru cuantificari de niveluri diferite, dar compatibile, de detaliere, mergand de la estimarea unei intensitati unice, globale, pentru un loc dat, până la estimarea unei intensitati dependente de frecventa de oscilatie sau de direcţie, cu definirea unor procedee de mediere pentru anumite intervale de frecventa şi/sau pentru direcţii orizontale ortogonale; … c) plecand de la faptul ca criteriile macroseismice sunt echivalente cu propozitii (vagi) de vulnerabilitate (notă: în scara EMS-98 se fac, în mod justificat, repetate referiri la conceptul de vulnerabilitate), introducerea unor moduri de definire a vulnerabilitatii care să fie în cat mai mare măsura compatibile cu cunoştinţele actuale privind factorii care determina solicitarile construcţiilor în regim de oscilatii seismice şi factorii care caracterizează comportarea (inclusiv avarierea de diferite niveluri de severitate a acestora); între altele, în primul rând, definirea caracteristicilor de vulnerabilitate prin raportare la (mai precis, condiţionare în sens probabilistic în raport cu) intensitatea definită în modul cel mai relevant pentru o categorie de construcţii (relevanta referindu-se în măsura posibilităţilor la un anumit interval de frecvente de oscilatie, semnificativ pentru tipul de construcţie, eventual şi la direcţia de mişcare a terenului); … d) dezvoltarea de proceduri de comparare şi reconciliere a informatiei privind intensitatile seismice produse, provenite din diferite surse. … Structura preconizata pentru dezvoltarea scării de intensitati este în linii mari următoarea:– definirea obiectului scării de intensitati;– definirea calitativă, de principiu, a intensitatii, plecand de la cazul în care se dispune de informaţie instrumentala certa pentru un anumit amplasament, atrăgându-se atenţia asupra direcţiilor în care pot sa intervină detalieri sau medieri;– prezentarea funcţiunilor conceptului de intensitate;– criterii instrumentale de cuantificare a intensitatii (criterii alternative, valori globale şi valori raportate la frecventa, cu reguli de mediere pe intervale de frecventa şi pentru direcţii orizontale ortogonale);– criterii macroseismice de diferite categorii, bazate pe conceptul de vulnerabilitate, cu accent pe criteriile corespunzând comportării construcţiilor (definite în moduri alternative, plecand de la modurile de definire a vulnerabilitatii, cu referiri la domeniul de frecvente pentru care informaţia macroseismica este relevanta);– reguli şi recomandări privind alegerea esantioanelor utilizate pentru estimarea intensitatii macroseismice;– reguli de interpretare a estimarilor bazate pe anchete macroseismice, cu considerarea perioadelor de colt prezumate;– reguli de sinteza pentru informaţia instrumentala, în vederea precizarii criteriilor macroseismice şi a extinderii sistemului de criterii macroseismice existente la categorii noi de lucrări.REFERINŢE BIBLIOGRAFICE1. Cutremurul de pământ din România de la 4 martie 1977, Ed. Academiei, Bucureşti, 1982. (Balan, St., Cristescu, V., Cornea, I. (coord.)).2. Cahiers du Centre Europeen de Geodynamique et Seismologie, vol. 15. 1998: European Macroseismic Scale 1998. Luxembourg (ed.: G. Grunthal).3. IRS: Scara de intensitati macroseismice. STAS 3684-71.4. IRS: Zonarea seismică a României. SR 11100/1-93.5. MLPAT: Normativ pentru proiectarea antiseismica a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale. Buletinul Construcţiilor, 12, 1992.6. MLPAT: Regulament privind metodologia de inventariere a construcţiilor tip clădire din fondul construit existent, din punct de vedere al riscului seismic. Buletinul Construcţiilor, 6, 1995.7. INCERC şi Institutul de Geodinamica "Sabba S. Stefanescu" al Academiei Române: Scara Macroseismica Europeană (lucrarea [2] în original şi traducere în limba română). Bul. Institutului de Geodinamica nr. 1, 2002.8. INCERC şi Institutul de Geodinamica "Sabba S. Stefanescu" al Academiei Române: Cercetări privind adaptarea scării de intensitati seismice europene EMS-98 la condiţiile seismice ale României şi la necesităţile inginereşti 2002.––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește