ORDIN nr. 5.913 din 12 noiembrie 2009

privind aprobarea de programe şcolare pentru discipline pentru curriculum diferenţiat în învăţământul liceal, la filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil artistic



În conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 51/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării,ministrul educaţiei, cercetării şi inovării, interimar, emite prezentul ordin. + 
Articolul 1Se aprobă programele şcolare pentru următoarele discipline pentru curriculum diferenţiat, în învăţământul liceal, filiera vocaţională, profil pedagogic: Comunicare didactică – clasele a IX-a, a X-a şi a XII-a, Managementul proiectelor – clasa a XI-a, Noile educaţii – clasa a XI-a, Biblioteconomie – clasele a XI-a-a XII-a, Psihopedagogia activităţilor ludice – clasele a XI-a-a XII-a, Educaţia adulţilor – clasa a XII-a. Aceste programe şcolare sunt prevăzute în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin. + 
Articolul 2Se aprobă programele şcolare pentru următoarele discipline pentru curriculum diferenţiat, în învăţământul liceal, filiera vocaţională, profil artistic: Bazele ştiinţifice ale conservării şi restaurării – clasele a IX-a şi a X-a, Instrument principal – instrumente cu coarde – clasa a IX-a, Instrument principal – pian – clasa a IX-a, Instrument principal [Instrumentele orchestrei simfonice: instrumente de suflat – percuţie] – clasele a IX-a-a X-a, Materiale şi tehnici utilizate în conservare-restaurare – clasele a IX-a şi a X-a, Ansamblu coral – clasa a IX-a, Ansamblu orchestral – clasa a IX-a, Istoria muzicii – clasele a XI-a-a XII-a. Aceste programe şcolare sunt prevăzute în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin._________Notă …
*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1. + 
Articolul 3(1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. … (2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice dispoziţie contrară privind programele şcolare menţionate la art. 1 şi art. 2 se abrogă. …  + 
Articolul 4Secretariatul de Stat pentru Învăţământul Preuniversitar, Direcţia generală educaţie timpurie, şcoli, performanţă şi programe, Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi conducerile unităţilor de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.p. Ministrul educaţiei,cercetării şi inovării, interimar,Cătălin Ovidiu Baba,secretar de statBucureşti, 12 noiembrie 2009.Nr. 5.913. + 
Anexa 1MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRIIPROGRAMĂ ŞCOLARĂCOMUNICARE DIDACTICĂCLASELE a IX-a şi a X-aCICLUL INFERIOR AL LICEULUICurriculum diferenţiat pentrufiliera vocaţională, profil pedagogicspecializările: învăţător/educatoare,instructor animator, instructor pentru activităţiextraşcolare, pedagog şcolar, bibliotecar documentaristCLASA a XII-aCICLUL SUPERIOR AL LICEULUICurriculum diferenţiat pentrufiliera vocaţională, profil pedagogic, specializarea pedagog şcolarBucureşti, 2009NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională pentru disciplina Comunicare didactică care urmează să fie realizată la Filiera vocaţională – Profil pedagogic, specializările învăţător/educatoare, instructor animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, bibliotecar documentarist şi pedagog şcolar, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Disciplina se centrează pe studierea problematicii comunicării realizate în spaţiul educaţional şi vizează formarea unor competenţe de profil, care să contribuie la eficientizarea actului didactic.Prin studierea disciplinei Comunicare didactică se urmăreşte:● dezvoltarea la elevi a gândirii critice şi raţionale, corectă din punct de vedere logic, care să le favorizeze dezvoltarea competenţelor de comunicare;● dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare controlului situaţiilor de comunicare, în vederea pregătirii acestora pentru integrarea socio-profesională activă.Astfel, demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la comunicarea didactică, managementul situaţiilor de comunicare realizate în clasă, competenţe relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în viaţa profesională.Prin structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine rolul comunicării educaţionale în desfăşurarea unui proces instructiv-educativ eficient, precum şi posibilitatea de a preveni disfuncţionalităţile/erorile care pot interveni în cadrul acestui proces.Această abordare are la bază ideea importanţei comunicării în activitatea umană, profesională sau socială, în gestionarea situaţiilor de negociere sau în rezolvarea conflictelor interpersonale ivite.Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţământului obligatoriu (clasele a IX-a şi a X-a), un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţe-cheie:● Comunicare în limba maternă,● Comunicare în limbi străine,● Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii,● Competenţă digitală,● A învăţa să înveţi,● Competenţe sociale şi civice,● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat,● Sensibilizare şi exprimare culturală.Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii obligatorii (clasele a IX-a şi a X-a) şi de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii "academice", cât şi aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.Contribuţia disciplinei Comunicare didactică la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie în sistem european este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie.Disciplina Comunicare didactică contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia desfăşurată pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie:● Competenţe sociale şi civice● Comunicare în limba maternă● A învăţa să înveţi● Sensibilizare şi exprimare culturalăPrincipiile care stau la baza elaborării prezentei programe şcolare sunt următoarele:● centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative;● formarea, potrivit specificului disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european;● asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare;● dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor;● asigurarea calităţii în educaţie.Structura programei şcolare include următoarele elemente:– Notă de prezentare– Competenţe generale– Valori şi atitudini– Competenţe specifice şi conţinuturi– Sugestii metodologiceCompetenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corelaţia propusă având în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie, cadrele didactice având libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine, cu condiţia respectării logicii interne a disciplinei.Prezenta programă şcolară se orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permiţând profesorului să realizeze conexiuni explicite între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea practic-aplicativă a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, în vederea proiectării şi realizării activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei.Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, programa şcolară pentru disciplina Comunicare didactică urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice, precum şi elaborarea unor sugestii metodologice.Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale; prin urmare lectura integrală şi personalizată a programei şcolare precum şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative.Programa şcolară este concepută într-o manieră care să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie considerate inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului educaţional
	2.	Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare
	3.	Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului educaţional
	4.	Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de societatea cunoaşterii
	5.	Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor referitoare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul educaţional

VALORI ŞI ATITUDINICompetenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Comunicare didactică au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:● exigenţă faţă de calitatea actului comunicaţional de factură didactică;● disponibilitate şi interes pentru comunicare, în general şi pentru comunicarea didactică, în special;● încredere în abilităţile proprii de comunicare;● relaţionare pozitivă cu ceilalţi;● coerenţă şi rigoare în exprimare;● gândire critică şi flexibilă;● independenţă în gândire şi în acţiune;● capacitate de interinfluenţare, în sens pozitiv, în comunicare;● respect în relaţionarea cu alteritatea;● participarea activă şi interactivă în dezbateri;● implicare responsabilă şi fair-play în luarea deciziilor;COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI– clasa a IX-a –– specializările: învăţător/educatoare, instructor animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar, bibliotecar documentarist

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Definirea şi caracterizarea comunicării umane	I. Comunicarea umană
		[ ] Conceptul de comunicare umană
	1.2. Enumerarea elementelor componente ale procesului comunicării şi a rolului lor funcţional	– definiţii;
		– modele;
		– teorii;
	2.1. Aplicarea cunoştinţelor specifice în explicitarea rolului limbajelor în comunicare	– comunicare şi limbaj;
		[ ] Elemente constitutive ale procesului comunicaţional:
	3.1. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în recunoaşterea, caracterizarea şi clasificarea formelor de comunicare umană	emiţător, receptor, cod, canal de comunicare, mesaj, receptor, feed-back, context comunicaţional
		[ ] Formele de comunicare umană – inventare şi taxonomii
	1.3. Definirea şi caracterizarea comunicării didactice	II. Comunicarea didactică şi problematica ei specifică
		[ ] Comunicare interpersonală, comunicarea educaţională, comunicarea didactică – delimitări terminologice
	1.4. Identificarea formelor comunicării didactice, explicitarea rolului lor şi a elementelor de convergenţă teleologică
		[ ] Comunicarea didactică – specific, caracterizare, mecanisme, valenţe şi funcţii
	1.5. Identificarea specificităţii formelor comunicării didactice din perspectivă operaţională	[ ] Schema comunicării didactice (modelul Meyer-Eppler)
		[ ] Elemente de erotetică didactică
		[ ] Formele comunicării didactice. Interdependenţa funcţional-dinamică dintre ele
	1.6. Explicarea schemei comunicării didactice
	2.2. Exersarea competenţei de elaborare a întrebărilor şi de construire a discursului comunicaţional	▪ Comunicarea orală
		– Comunicarea verbală
		– Comunicarea nonverbală/neverbală
	3.2. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în clasificarea şi exemplificarea registrelor de comunicare didactică	– Comunicarea paraverbală
		▪ Comunicarea scrisă
		– Caracteristici
	4.1. Analiza şi interpretarea situaţiilor de comunicare cotidiană, din perspectivă didactică	– Metode, tehnici şi instrumente de comunicare scrisă
		[ ] Registre de comunicare: vizual, auditiv, tactil
	4.2. Analiza impactului factorilor perturbatori asupra eficienţei comunicării didactice	[ ] Factori perturbatori, bariere şi blocaje în procesul comunicării didactice
	5.1. Participarea la analiza unor situaţii de blocaj/barieră în comunicare şi luarea deciziilor cu privire la stabilirea strategiilor de eliminare a acestora	[ ] Factori perturbatori în comunicarea didactică:
		– factori care ţin de relaţia educaţională
		– factori care ţin de personalitatea profesorului şi a elevilor
		– factori materiali şi fizici
		– factori contextuali
		[ ] Bariere şi blocaje în comunicarea didactică
		– Efecte în procesul comunicaţional
		– Modalităţi de prevenire
		– Modalităţi de depăşire

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI– clasa a X-a –– specializările: învăţător/educatoare, instructor animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar, bibliotecar documentarist

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Definirea conceptelor de comunicare intra- şi interpersonală	I. Interacţiune şi comunicare. Managementul comunicării didactice
	1.2. Identificarea structurilor relaţionale la nivel de grup, din perspectiva comunicării eficiente	[ ] Elemente de pedagogia grupurilor (organizarea activităţilor în grup, reţele de comunicare, status-uri şi roluri, responsabilităţi, cooperare şi competiţie la nivelul grupului etc.)
	1.3. Identificarea caracteristicilor situaţiilor conflictuale şi a tipurilor de influenţe pe care le implică
		[ ] Comunicarea intrapersonală şi interpersonală
	3.1. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în caracterizarea activităţilor educaţionale de grup în viziune curriculară modernă	[ ] Comunicare şi conflict
		– Delimitări conceptuale
		– Tipologia conflictelor
	4.1. Analizarea unor situaţii conflictuale şi identificarea strategiilor şi tehnicilor de prevenire şi rezolvare	– Strategii de prevenire şi rezolvare a conflictelor
		[ ] Valorificarea conflictelor în situaţii educaţionale
	1.4. Definirea comunicării asertive şi identificarea tehnicilor de comunicare asertivă	II. Comunicarea asertivă şi valenţele ei formative în procesul comunicaţional
		[ ] Delimitări conceptuale
	2.1. Aplicarea tehnicilor de comunicare asertivă în situaţii diverse de interacţiune şi comunicare	[ ] Tehnici de comunicare asertivă
		[ ] Ilustrarea practică a valenţelor formative ale comunicării asertive. Analiza unor situaţii de comunicare reale şi simulate
	3.2. Utilizarea lucrului în echipă pentru caracterizarea situaţiilor de comunicare publică şi a mecanismelor de realizare a acesteia	III. Tehnici de comunicare publică
		[ ] Tehnici de argumentare şi prezentare publică
		– Argumentarea şi structura argumentării
	2.2. Cultivarea unor mecansime de control afectiv, cognitiv şi comportamental	– Funcţiile argumentării
		– Tipuri de argumentare
	5.1. Participarea la exersarea strategiilor de ascultare activă în situaţii de comunicare create	– Argumente şi contraargumente
		[ ] Strategii de ascultare activă. Rolul lor în optimizarea comunicării didactice

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI– clasa a XII-a –– specializarea pedagog şcolar

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Identificarea oportunităţilor oferite de	I. Integrarea TIC în comunicarea didactică
	TIC în vederea ameliorării comunicării didactice 3.1. Relaţionarea optimă în cadrul activităţii de grup pentru proiectarea de situaţii educaţionale care integrează utilizarea computerului şi a soft-urilor educaţionale, a mijloacelor audiovizuale şi a mijloacelor media	[ ] Valorificarea potenţialului didactic al mijloacelor audio-vizuale
		[ ] Valorificarea facilităţilor oferite de computere: Internet-ul, bazele de date electronice ş.a.
		[ ] Utilizarea soft-urilor educaţionale
		[ ] Comunicarea didactică prin mijloace media
	1.2. Identificarea competenţelor de comunicare specifice profesiei de pedagog şcolar şi a modalităţilor de dezvoltare a acestora	II. Competenţele de comunicare ale pedagogului şcolar. Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi relaţionare
	1.3. Cunoaşterea legislaţiei şi domeniilor de competenţă specifice rolului şi statutului profesional al pedagogului şcolar	[ ] Prezentarea rolurilor şi atribuţiilor pedagogului.
		[ ] Legislaţia care reglementează activitatea pedagogului şcolar. Cerinţe de pregătire şi formare profesională. Psihoprofesiograma
	4.1. Dezvoltarea unei atitudini reflexive asupra propriei activităţi şi cariere profesionale
		[ ] Rolul comunicării în activitatea pedagogului. Comunicarea şi colaborarea cu ceilalţi factori educativi (personal didactic, familia, psihologul)
	5.1. Luarea deciziilor cu privire la integrarea conduitei prosociale şi umaniste în stilul profesional propriu
		[ ] Deontologia profesională a pedagogului
	5.2. Exersarea competenţelor de comunicare în situaţii de interacţiune reale şi simulate
	1.4. Identificarea nevoilor de formare ale elevilor de vârstă şcolară mijlocie şi mare	III. Cunoaşterea personalităţii elevului – condiţie a comunicării educaţionale eficiente
	2.1. Utilizarea conceptelor şi teoriilor însuşite la psihologia vârstelor în caracterizarea psihologică a preadolescentului şi adolescentului	[ ] Profilul psihologic al şcolarului mijlociu.
		Pubertatea. Probleme specifice de relaţionare
		[ ] Profilul pedagogic al şcolarului mare. Adolescenţa.
		Probleme specifice de relaţionare
	2.2. Utilizarea instrumentelor specifice de cunoaştere a personalităţii preadolescentului şi adolescentului	[ ] Metode de cunoaştere a personalităţii preadolescentului şi adolescentului
		[ ] Fişa de caracterizare psihopedagogică a elevului
	3.1. Prevenirea şi gestionarea corecta a unor situatii de criză educaţională ce pot apărea în grupurile de elevi
	2.3. Valorificarea experienţelor de învăţare ale elevilor dobândite în alte contexte	IV. Managementul timpului în internatele şcolare
		[ ] Organizarea internatelor şcolare. Cadru legislativ
	2.4. Respectarea unor tehnici de completare a protofoliului pedagogului	[ ] Fundamentarea ştiinţifică a programului zilnic şi săptămânal al internatelor şcolare
	4.2. Manifestarea unui comportament activ şi responsabil în proiectarea, organizarea şi evaluarea unor activităţi educative specifice internatelor	[ ] Documentele pedagogului
		[ ] Tipuri de activităţi educative organizate în internate. Proiectarea activităţilor
		[ ] Organizarea studiului individual al elevilor
		[ ] Valorificarea aptitudinilor artistice prin programe cultural-distractive
		[ ] Dezvoltarea conduitei fizice prin activităţi sportive
		[ ] Dezvoltarea comportamentelor prosociale, dezirabile, din punct de vedere etic în colectivităţile din internate

SUGESTII METODOLOGICEPrezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Comunicare didactică, fiind concepută în aşa fel încât să le permită:● să orienteze elevii în realizarea actului de comunicare didactică, prin apelul la concepte şi practici adecvate specificului didactic;● să-şi orienteze propria activitate în vederea formării, la elevi, a competenţelor de comunicare cu specific didactic;● să manifeste creativitate în adecvarea demersului didactic la particularităţile elevilor cu care lucrează.Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în scopul formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi cu specific didactic, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor de comunicare didactică specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care:● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei;● utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode activ-participative (cum ar fi învăţarea prin descoperire, problematizarea, învăţarea în cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, deschis şi creativ;● crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi dobândirea competenţelor de participare activă la desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare;● rezolvarea de situaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice comunicării didactice şi construirea unor exemplificări pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii-problemă;● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de organizare a activităţii (frontală, pe grupe şi individuală);● utilizarea, în activitatea instructiv-educativă, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive.Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru realizarea unei comunicări didactice adecvate, precum: gândire critică, capacitate de utilizare facilă a informaţiilor deţinute şi de reconstrucţie a acestora în sisteme informaţionale noi, capacitate de adaptare a discursului la un context situaţional dat;● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;● dezvoltarea şi exersarea în diferite situaţii de comunicare a capacităţii de argumentare;● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice cu specific didactic;Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative.Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, analiza produselor activităţii.Procesul de evaluare va pune accent pe:● corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară● valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;● recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;● utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.Coordonatorii elaborării programei şcolare:

	prof. univ. dr. Vasile CHIŞ	Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
	prof. grd. I Mihaela UNGUREANU	Şcoala Normală "Vasile Lupu", Iaşi
	prof. dr. Daniel PAVELEA	ISJ Bistriţa

    Consultant pe probleme de curriculum:

	Prof. Marius AVRAM	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	prof. gr. I Roxana ILIE	Colegiul Naţional Elena Cuza, Bucureşti

PROGRAMĂ ŞCOLARĂMANAGEMENTUL PROIECTELORCLASA a XI-aCICLUL SUPERIOR AL LICEULUICURRICULUM DIFERENŢIATFILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFIL PEDAGOGICSPECIALIZAREA: BIBLIOTECAR-DOCUMENTARISTINSTRUCTOR-ANIMATOR, INSTRUCTOR PENTRU ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLAREBucureşti, 2009NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională pentru filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializările bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, în bugetul de timp alocat conform statutului şi locului pe care-l ocupă această disciplină în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta stabileşte studierea disciplinei Managementul proiectelor, 1 oră/săptămână, la clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, ca disciplină de curriculum diferenţiat, fiind încadrată în grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice.Disciplina Managementul proiectelor vizează în spaţiul educaţional formarea competenţelor necesare pentru iniţierea, proiectarea, elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea tuturor categoriilor de activităţi şi tehnici specifice activităţii didactice bazate pe proiect.Disciplina Managementul proiectelor abordează atât strategia de predare-învăţare bazată pe proiectul de investigaţie, cât şi proiectul ca demers instituţional.Prin studierea disciplinei Managementul proiectelor se urmăreşte:● dezvoltarea la elevi a capacităţii de argumentare, a gândirii critice şi raţionale, a competenţelor de comunicare;● dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare iniţierii şi monitorizării situaţiilor de cercetare şi abordare inovativă a problematicii educaţionale;● dobândirea unor tehnici şi strategii de management necesare în instituţiile în care de aplică proiectul educaţional, în raport cu diferite grupuri şi categorii de beneficiari, elevi de diferite vârste, adulţi.Demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la societate, management şi argumentare, competenţe relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în viaţa privată şi publică. Prin structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine rolul proiectului în desfăşurarea unui proces instructiv-educativ eficient, precum şi posibilitatea de a preveni disfuncţionalităţile/erorile care pot interveni în cadrul acestui proces.Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) creionează profilul absolventului din învăţământul liceal, profil care are la bază opt domenii de competenţe-cheie, respectiv:● Comunicare în limba maternă,● Comunicare în limbi străine,● Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii,● Competenţă digitală,● A învăţa să înveţi,● Competenţe sociale şi civice,● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat,● Sensibilizare şi exprimare culturală.Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi aptitudini pe care tânărul se va baza pentru o bună integrare şi inserţie atât la nivel social cât şi pe piaţa muncii.Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează cu ajutorul mai multor paradigme educaţionale vizând atât domenii "academice" cât şi o serie de aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.Contribuţia disciplinei Managementul proiectelor la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie este atât directă, prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie referitoare la comunicare, învăţare continuă, spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, cât şi indirectă, prin sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie asociate.Disciplina Managementul proiectelor contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoare domenii de competenţe-cheie:– Competenţe sociale şi civice– Comunicare în limba maternă– Comunicare în limbi străine– A învăţa să înveţi– Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii– Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat– Sensibilizare şi exprimare culturală– Competenţă digitală.Principiile care întemeiază elaborarea prezentei programe şcolare sunt în conformitate cu principiile didacticii moderne, respectând caracterul general-normativ, sistematic, dinamic şi deschis:– centrarea pe elev, ca subiect al activităţii didactice;– compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea, potrivit specificului disciplinei, a particularităţilor de vârstă şi individualităţii elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european;– realizarea unei strânse legături între partea teoretică şi cea practică a conţinutului informaţional;– asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare;– dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor;– asigurarea calităţii în educaţie.Structura programei include următoarele componente:● Nota de prezentare,● Competenţe generale,● Competenţe specifice şi conţinuturi● Valori şi atitudini,● Sugestii metodologice.Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, au un grad ridicat de generalitate, de complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corelaţia propusă având în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie, cadrele didactice având libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine, cu condiţia respectării logicii interne a disciplinei. Prezenta programă şcolară orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţionale.Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei.Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, programa şcolară realizată pentru disciplina Managementul proiectelor urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţe specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale, prin urmare lectura integrală şi personalizată a programei şcolare precum şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative.Programa şcolară este în aşa fel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului educaţional
	2.	Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare
	3.	Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului educaţional
	4.	Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de societatea cunoaşterii
	5.	Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor referitoare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul educaţional

VALORI ŞI ATITUDINICompetenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Managementul proiectelor promovează următoarele valori şi atitudini:● participare la viaţa socială fundamentată pe elaborarea de proiecte● disponibilitate şi interes pentru managementul grupurilor de elevi, în general, pentru conceperea şi gestionarea unor proiecte educative, în special● încredere în abilităţile manageriale proprii● relaţionare pozitivă cu ceilalţi● gândire critică şi flexibilă● capacitate de a lua decizii întemeiate pe argumente● independenţă în gândire şi în acţiune● exigenţă faţă de calitatea actului managerial● creativitate în conceperea unui proiect educaţionalCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Definirea noţiunilor specifice activităţii didactice bazate pe proiect	I. Proiectul – descriere generală şi concepte fundamentale
	1.2. Utilizarea conceptelor specifice în caracterizarea şi clasificarea ipostazelor proiectului în contexte educaţionale	▪ Proiectul – delimitări conceptuale
		▪ Ipostaze ale proiectului în context educaţional
		– Învăţarea bazată pe proiect: specific, structură, obiective, sarcini de învăţare, modalităţi de finalizare a proiectului
		– Proiectul de dezvoltare instituţională
		– Proiectul de parteneriat interinstituţional
	1.3. Identificarea problemelor şi definirea proiectului în raport cu acestea	II. Managementul de proiect – esenţă, condiţii de calitate, etape
	2.1. Aplicarea conceptelor privind planificarea şi desfăşurarea proiectului, managementul de proiect	▪ Managementul de proiect – definiţii şi tendinţe contemporane în managementul de proiect
	3.1. Cooperarea cu ceilalţi în stabilirea finalităţilor şi a pachetelor de activităţi ale proiectului pe baza problemelor identificate	▪ Ciclul de viaţă al proiectului
		▪ Concepte specifice în planificarea proiectului: factori interesaţi, metode şi instrumente de analiză de nevoi, documente specifice
	3.2. Realizarea unor schimburi de opinie cu privire la competenţele manageriale generale
		▪ Construirea planului de iniţiere a proiectului: finalităţi, sarcini, roluri, activităţi şi produse
	4.1. Plasarea adecvată a managementului de proiect în contextul preocupărilor profesionale proprii
		▪ Etape de desfăşurare a proiectului
	5.1. Participarea la evaluarea produselor proiectului prin raportarea la indicatori şi standarde de calitate	– Implementarea proiectului
		– Gestionarea resurselor
		– Monitorizarea şi controlul proiectului
		– Evaluarea proiectului şi integrarea feed-back-ului
		▪ Calităţile managerului de proiect: importanţă, roluri, competenţe manageriale generale, portretul managerului de proiect
	3.3. Utilizarea lucrului în echipă pentru elaborarea documentaţiei specifice diferitelor tipuri de proiecte educaţionale	III. Proiectul educaţional – specific, tipologie, valenţe formative
		▪ Clasificarea proiectelor educaţionale în contexte diverse: la nivel de clasă, la nivel de şcoală, la nivel interinstituţional, la nivel interjudeţean şi naţional, la nivel internaţional
	3.4. Crearea echipelor şi a grupurilor de lucru pentru iniţierea, organizarea şi implementarea proiectelor educaţionale
	5.2. Participarea la identificarea de posibili parteneri educaţionali şi comunitari în vederea elaborării şi desfăşurării de proiecte	▪ Proiectul de parteneriat educaţional – condiţii de calitate, roluri şi responsabilităţi specifice, instituţii comunitare ca posibili parteneri ai şcolii
	2.2. Utilizarea conceptelor specifice în elaborarea componentelor proiectului de dezvoltare instituţională	IV. Proiectul de dezvoltare instituţională a unităţii şcolare
		▪ Structura proiectului de dezvoltare instituţională: viziune şi misiune; analiza diagnostică; strategia proiectului; planuri operaţionale
	4.2. Manifestarea unui comportament activ şi responsabil în atragerea de fonduri şi resurse pentru implementarea proiectelor de dezvoltare instituţională
		▪ Organizarea activităţii în cadrul proiectului
		▪ Monitorizarea şi evaluarea proiectului de
	5.3. Participarea la definirea ofertei educaţionale a şcolii în forme accesibile beneficiarilor serviciilor educative	dezvoltare instituţională ▪ Oferta educaţională a şcolii
	1.4. Descrierea documentaţiei specifice proiectelor de finanţare agreate de diferiţi finanţatori	V. Proiectele educaţionale europene
		▪ Tipologia proiectelor educaţionale europene
		▪ Instituţii şi organizaţii finanţatoare în România şi
	2.3. Aplicarea conceptelor specifice în realizarea unor proiecte educaţionale cu finanţare externă	în Uniunea Europeană
		▪ Documentarea specifică proiectului de finanţare
		▪ Exigenţe în organizarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea proiectului cu finanţare externă; standarde de calitate
	2.4. Dezvoltarea gândirii critice în argumentarea contribuţiei managementului de proiect la creşterea calităţii actului educaţional şi în dezvoltarea personală	VI. Rolul proiectelor pentru dezvoltarea instituţională şi personală
		▪ Rolul proiectelor în consolidarea relaţiei instituţie educaţională – comunitate
	5.4. Participarea la luarea deciziilor cu privire la identificarea valenţelor formative şi a potenţialului de dezvoltare instituţională şi personală în contextul implementării proiectului	▪ Rolul proiectelor în dezvoltarea personală
		▪ Exemple de bune practici în managementul de proiect – proiecte de succes

SUGESTII METODOLOGICEPrezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Managementul proiectelor, fiind concepută în aşa fel încât să le permită:● să orienteze elevii în realizarea actului de comunicare didactică, prin apelul la concepte şi practici adecvate specificului didactic;● să-şi orienteze propria activitate înspre formarea la elevi a competenţelor de comunicare cu specific didactic;● să manifeste creativitate în adecvarea demersului didactic la particularităţile elevilor cu care lucrează.Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în scopul formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi cu specific didactic, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor de comunicare didactică specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care:● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei;● utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode activ-participative (cum ar fi învăţarea prin descoperire, problematizarea, învăţarea în cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, deschis şi creativ;● crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi dobândire a competenţelor de participare activă în spaţiul social, economic şi cultural;● rezolvarea de situaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice managementul proiectelor şi construirea unor exemplificări pentru noţiunile însuşite, iar pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii problemă;● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de organizare a activităţii (individuală/frontală şi pe grupe);● utilizarea, în activitatea instructiv-educativă, a noilor tehnologii de informare şi comunicare ca mijloace moderne de instruire, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive.Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru reuşita socială precum: gândire critică, utilizare facilă a informaţiilor deţinute şi de reconstrucţie a acestora în sisteme informaţionale noi;● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;● dezvoltarea şi exersarea în diferite situaţii de comunicare a capacităţii de argumentare;● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice cu specific didactic.Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative.Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, analiza produselor activităţii.Procesul de evaluare va pune accent pe:– corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;– valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;– recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;– utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.    Coordonatorii elaborării programei şcolare:

	prof. univ. dr. Vasile CHIŞ	Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
	prof. gr. I Roxana ILIE	Colegiul Naţional "Elena Cuza", Bucureşti

    Consultant în domeniul curriculumului:

	prof. gr. I Angela TEŞILEANU	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI

PROGRAMĂ ŞCOLARĂNOILE EDUCAŢIICLASA a XI-aCICLUL SUPERIOR AL LICEULUICurriculum diferenţiat pentrufiliera vocaţională, profil pedagogicspecializările: pedagog şcolar, bibliotecar-documentaristBucureşti, 2009NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată la filiera vocaţională – profil pedagogic, specializările bibliotecar-documentarist şi pedagog şcolar, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta stabileşte studierea disciplinei Noile educaţii, 1 oră/săptămână, la clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, ca disciplină de curriculum diferenţiat, fiind încadrată în grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice.Disciplina se centrează pe studierea problematicii noilor educaţii şi vizează formarea unor competenţe de profil, care să contribuie la eficientizarea procesului instructiv-educativ.Prin studierea disciplinei Noile educaţii se urmăreşte:● dezvoltarea la elevi a capacităţii de identificare şi analiză critică a problematicii educaţiei în societatea contemporană;● dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare promovării şi valorificării conţinuturilor şi mesajelor noilor educaţii în diverse contexte educaţionale.Demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la noile educaţii, realizarea finalităţilor acestora prin implementarea conţinuturilor vizate într-o varietate de contexte educaţionale de factură nonformală şi informală, competenţe relevante pentru rolurile ce vor fi asumate de elevi în viitor, în viaţa profesională.Prin structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine rolul şi funcţiile noilor educaţii în contextul provocărilor educaţionale generate de o societate în permanentă schimbare.Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţământului liceal, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţe-cheie:● Comunicare în limba maternă,● Comunicare în limbi străine,● Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii,● Competenţă digitală,● A învăţa să înveţi,● Competenţe sociale şi civice,● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat,● Sensibilizare şi exprimare culturală.Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii "academice", cât şi aspecte inter – şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.Contribuţia disciplinei Noile educaţii la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie.Disciplina Noile educaţii contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie vizând educaţia desfăşurată pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie:● Competenţe sociale şi civice● Comunicare în limba maternă● A învăţa să înveţi● Sensibilizare şi exprimare culturalăPrincipiile care stau la baza elaborării prezentei programe şcolare sunt următoarele:● centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative;● formarea, potrivit specificului disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european;● asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare;● dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta, în formarea competenţelor;● asigurarea calităţii în educaţie.Structura programei şcolare include următoarele elemente:– Notă de prezentare– Competenţe generale– Valori şi atitudini– Competenţe specifice şi conţinuturi– Sugestii metodologiceCompetenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de complexitate, şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corelaţia propusă având în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea.Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie, cadrele didactice având libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine, cu condiţia respectării logicii interne a disciplinei.Prezenta programă şcolară se orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului, corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permiţând profesorului să realizeze conexiuni explicite între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea practic-aplicativă a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, în vederea proiectării şi realizării activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei.Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, programa şcolară realizată pentru disciplina Noile educaţii urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea unor sugestii metodologice.Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale; lectura integrală şi personalizată a programei şcolare, precum şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii, atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative.Programa şcolară este concepută într-o manieră care să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o varietate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie considerate inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului educaţional
	2.	Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare
	3.	Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului educaţional
	4.	Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de societatea cunoaşterii
	5.	Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor referitoare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul educaţional

VALORI ŞI ATITUDINICompetenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Noile educaţii au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:● exigenţă faţă de calitatea şi completitudinea actului educaţional nedidactic● participare la viaţa socio-culturală a comunităţii● relaţionare pozitivă cu ceilalţi● gândire critică şi flexibilă● independenţă în gândire şi în acţiune● respect în relaţionarea cu alteritatea● participare activă la viaţa socială● implicare responsabilă şi fair-play în luarea deciziilor● angajarea în relaţii de parteneriat socio-educaţional cu şcoala, familia, autorităţile locale şi cu alte instituţii cu responsabilităţi educaţionale● atitudine deschisă faţă de nou● disponibilitate pentru schimbare şi dezvoltareCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Utilizarea conceptelor psihopedagogice în scopul interpretării corecte a relaţiei dintre evoluţiile economice, politice, sociale de la nivel regional sau global şi noile imperative impuse fenomenului educaţiei	I. Educaţia şi problematica lumii contemporane
		▪ Evoluţia sistemelor educative în contextul societăţilor contemporane
		▪ Îmbogăţirea conţinuturilor educaţiei – răspuns al sistemelor educative la evoluţia lumii contemporane
	2.1. Explicarea modului în care schimbările economice, politice şi sociale condiţionează şi orientează diferitele componente ale procesului educaţional (finalităţi, conţinuturi, strategii etc.)	▪ Abordarea holistică a fenomenului educaţional în context formal, nonformal şi informal
	3.1. Utilizarea lucrului în echipă pentru analizarea rolului educaţiei în societatea contemporană
	1.2. Explicarea conceptului de "noi educaţii"	II. Dimensiuni/laturi şi perspective noi în educaţie
	2.2. Caracterizarea principalelor tipuri de noi domenii/conţinuturi ale educaţiei din perspectiva obiectivelor urmărite, a conţinuturilor, precum şi a modalităţilor de realizare (valorizare) în context formal, nonformal şi informal	▪ Educaţia permanentă – principiu integrator şi unificator al educaţiei
		▪ "Noile educaţii" – delimitări conceptuale, analiză diacronică şi sincronică
		– Educaţia ecologică (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
	4.1. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în schimbare
		– Educaţia demografică (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
	5.1. Argumentarea nevoii de dezvoltare a unor noi domenii educaţionale şi a unor perspective de abordare a educaţiei în raport cu idealul educaţional al societăţilor contemporane
		– Educaţia pentru tehnologie şi progres (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia interculturală (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia pentru pace şi cooperare (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia pentru democraţie şi drepturile omului (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia axiologică (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia pentru comunicare şi mass-media (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia pentru o nouă ordine economică (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia antreprenorială (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia pentru timp liber (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia pentru sănătate (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia economică şi casnică modernă (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
		– Educaţia pentru viaţa de familie (obiective, conţinuturi, modalităţi de realizare)
	2.3. Explicarea raportului dintre noile educaţii şi dimensiunile educaţiei (educaţie intelectuală, morală, estetică, fizică)	III. Valorificarea conţinuturilor "noilor educaţii"
		▪ Raporturi între dimensiunile/laturile educaţiei şi noile educaţii
	2.4. Aplicarea cunoştinţelor însuşite în proiectarea unor activităţi de promovare a noilor educaţii în contexte nonformale	▪ Modalităţi de implementare a "noilor educaţii" în contexte formale, non-formale şi informale
		▪ Demersuri de valorificare a "noilor educaţii" în procesul instructiv-educativ
	4.2. Susţinerea unui comportament activ, prin valorificarea conţinutului noilor educaţii
		▪ Proiectarea activităţilor non-formale destinate promovării conţinuturilor noilor educaţii
	5.2. Proiectarea unor activităţi de promovare a noilor educaţii în contexte educaţionale formale, non-formale şi informale
		▪ Posibilităţi de promovare a noilor educaţii în contexte informale
	5.3. Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor educaţionale ale comunităţii	▪ Aplicaţii practice – realizarea de proiecte educaţionale în parteneriat cu alte instituţii sau agenţi comunitari, relevante din perspectivă formativă pentru profilul de formare

SUGESTII METODOLOGICEPrezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Noile educaţii, fiind concepută în aşa fel încât să le permită:– să orienteze elevii în cunoaşterea conceptelor şi practicilor de promovare a noilor educaţii;– să-şi orienteze propria activitate spre identificarea posibilităţilor de valorificare a conţinuturilor noilor educaţii în diverse situaţii de învăţare;– să manifeste creativitate în adecvarea demersului educaţional în funcţie de contextul educaţional şi de particularităţile participanţilor la acţiunea educaţională.Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în scopul formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi cu specific didactic, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor de comunicare didactică specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care:● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei;● utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode activ-participative (cum ar fi învăţarea prin descoperire, problematizarea, învăţarea în cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, deschis şi creativ;● crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi dobândirea competenţelor de participare activă la desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare;● rezolvarea de situaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice noilor educaţii şi construirea unor exemplificări pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii-problemă;● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de organizare a activităţii (frontală, pe grupe şi individuală);● utilizarea în activitatea instructiv-educativă a calculatorului, ca mijloc modern de instruire, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive.Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru realizarea unei comunicări didactice adecvate, precum: gândire critică, capacitate de utilizare facilă a informaţiilor deţinute şi de reconstrucţie a acestora în sisteme informaţionale noi, capacitate de adaptare a discursului la un context situaţional dat;● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;● dezvoltarea şi exersarea în diferite situaţii de comunicare a capacităţii de argumentare;● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice cu specific didactic.Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, analiza produselor activităţii.Procesul de evaluare va pune accent pe:– corelarea directă a rezultatelor evaluate, cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;– valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;– recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;– utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.    Coordonatorii elaborării programei şcolare:

	prof. univ. dr. Vasile CHIŞ	Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
	prof. gr. I Mihaela UNGUREANU	Şcoala Normală "Vasile Lupu", Iaşi

    Consultant în domeniul curriculumului:

	prof. gr. I Angela TEŞILEANU	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI

PROGRAMĂ ŞCOLARĂBIBLIOTECONOMIECLASELE a XI-a şi a XII-aCICLUL SUPERIOR AL LICEULUICURRICULUM DIFERENŢIATFILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFIL PEDAGOGICSPECIALIZAREA: BIBLIOTECAR-DOCUMENTARISTBucureşti, 2009NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată în ciclul superior al liceului, Filiera Vocaţională – Profil Pedagogic, Specializarea Bibliotecar-Documentarist, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta prevede studierea la clasele a XI-a şi a XII-a a disciplinei Biblioteconomie care înglobează totalitatea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice necesare organizării bibliotecii, a clasificării colecţiilor a conservării şi prezervării lor, precum şi cunoştinţele fundamentale necesare activităţii complexe de management de bibliotecă, marketing şi PR.Programa şcolară pentru disciplina Biblioteconomie pune accent pe transmiterea cunoştintelor necesare activităţii în biblioteca şcolară, pe formarea deprinderilor de catalogare şi de clasificare a publicaţiilor, pe manifestarea unui comportament adecvat în relaţia cu publicul, în conformitate cu deontologia profesională, şi organizarea unei biblioteci moderne, care să corespundă standardelor internaţionale în domeniu şi care să faciliteze dobândirea unor competenţe de tip acţional, fundamentale pentru rolurile asumate în profesia de bibliotecar-documentarist.Demersul urmărit prin programa şcolară permite, pe de o parte, familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice şi practice, iar pe de altă parte, dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la activitatea desfăşurată în bibliotecă, competenţe pe care le considerăm relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în postura de absolvenţi de liceu de tip vocaţional, specializarea bibliotecar-documentarist. Prin structură şi conţinut, programa şcolară pentru clasele a XI-a şi a XII-a oferă elevilor posibilitatea de a înţelege activitatea care se desfăşoară în bibliotecă. Această abordare are în vedere importanţa cunoaşterii datelor concrete propuse de disciplină, demonstrarea competenţelor formate în cadrul specializării dobândite şi aplicarea lor imediată în cadrul orelor de tip practic susţinute în biblioteca şcolară. Prin urmare, obiectivele urmărite sunt: construirea unor abilităţi, evaluarea şi utilizarea acestora în vederea dobândirii competenţelor de lucru.Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţământului liceal, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţe-cheie: comunicare în limba maternă; comunicare în limbi străine; competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii; competenţă digitală; a învăţa să înveţi; competenţe sociale şi civice; spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; sensibilizare şi exprimare culturală. Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii „academice”, cât şi aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.Contribuţia disciplinei Biblioteconomie la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie europene este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă – prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie, cât şi contribuţia indirectă /sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Disciplina Biblioteconomie contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie:● Competenţe sociale şi civice;● Comunicare în limba maternă;● A învăţa să înveţi;● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;● Sensibilizare şi exprimare culturală;● Competenţă digitală.Principiile care stau la baza elaborării prezentei programe şcolare sunt următoarele:– centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative;– compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea, potrivit specificului disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european;– asigurarea coerenţei intra şi interdisciplinare, intra şi intercurriculare;– dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor;– asigurarea calităţii în educaţie.Programa şcolară este concepută pentru curriculum diferenţiat şi are în vedere conţinuturile pentru clasele cu o oră/săptămână. Structura programei şcolare include următoarele elemente:● Notă de prezentare;● Competenţe generale;● Valori şi atitudini;● Competenţe specifice şi conţinuturi pentru clasele a XI-a şi a XII-a;● Sugestii metodologice.Conţinuturile nemarcate prin asterisc (*) se adresează claselor ai căror elevi studiază disciplina Biblioteconomie 1 oră/săptămânal.Pentru clasele ai căror elevi studiază disciplina Biblioteconomie în 2 ore/săptămânal (1 oră/săptămânal şi, conform planului-cadru, 1 oră/ săptămână din curriculum la decizia şcolii) se adaugă conţinuturile marcate prin asterisc (*) şi corp de literă italic.Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de complexitate; competenţele generale orientează demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut; corelaţia propusă are în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie. Prezenta programă şcolară orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, pentru proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei.Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare. Actuala programă şcolară urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale. Lectura integrală şi personalizată a programei şcolare şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative.Programa şcolară este în aşa fel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului educaţional
	2.	Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare
	3.	Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului educaţional
	4.	Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de societatea cunoaşterii
	5.	Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor referitoare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul educaţional

VALORI ŞI ATITUDINICompetenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Biblioteconomie au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:● comunicarea cu ceilalţi şi încrederea în propriile abilităţi de comunicare;● cultivarea limbii materne şi recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural;● consolidarea statutului / rolului bibliotecarului în şcoală;● valorificarea optimă şi creativă a potenţialului şi a capacităţilor cognitive ale bibliotecarului;● capacitatea de a îmbogăţi cu elemente de noutate / modernitate prestaţia profesională a activităţii de bibliotecar;● dezvoltarea spiritului critic şi reflexiv;● manifestarea iniţiativei, a creativităţii şi a disponibilităţii de a lucra în echipă pentru realizarea diferitelor proiecte inter- /transdisciplinare;● cultivarea gustului estetic şi a interesului faţă de lectură;● receptivitatea faţă de valorile culturale şi dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală;● manifestarea iniţiativei, a creativităţii şi a disponibilităţii de a lucra în echipă pentru rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în proiecte specifice.COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI*1) – CLASA a XI-a–––*1) Conţinuturile marcate prin corp de literă cursiv şi asterisc (*) sunt obligatorii numai pentru clasele la care s-a alocat, conform planului-cadru, din curriculum la decizia şcolii 1 oră/ săptămână pentru disciplina Biblioteconomie.

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Caracterizarea biblioteconomiei, bibliologiei şi ştiinţei informării, pornind de la elementele lor definitorii.	1. Elemente generale de biblioteconomie, bibliologie şi ştiinţa informării ▪ Bibliologia (definire şi ramuri)
	2.1. Dezvoltarea abilităţilor de a gestiona rolul bibliotecarului.	▪ Bibliotecarul şcolar – rol şi atribuţii
		▪ Bibliotecile (definiţie, rol, clasificare, funcţii,
	1.2. Identificarea traseului publicaţiilor în bibliotecă.	sistem)
		▪ Traseul publicaţiilor de la intrarea în bibliotecă până la ieşire
	1.3. Utilizarea descrierii bibliografice în funcţie de specificul diferitelor tipuri de documente.
		2. Catalogarea şi organizarea documentelor
	1.4. Explicarea modalităţilor de catalogare şi de clasificare a documentelor.	▪ Tipuri de documente
		▪ Descrierea bibliografică a documentelor (reguli, tipuri, structură, descrierea publicaţiilor seriale); fişa bibliografică
	4.1. Identificarea tendinţelor de eficientizare în catalogarea şi organizarea documentelor.
	2.2. Analizarea eficienţei sistemelor de catalogare, aşezarea a publicaţiilor şi organizare a fondurilor.	▪ Sisteme de cotare (catalogarea publicaţiilor)
		▪ Tipuri de cataloage: alfabetic, sistematic, pe subiecte, topografic, on-line
	1.5. Însuşirea demersului de verificare şi inventariere a colecţiilor.
		▪ Sisteme de aşezare a publicaţiilor şi organizarea fondurilor
	1.6. Explicarea demersului de achiziţie, evidenţă şi urmărire a comenzilor de carte/abonamentelor pentru publicaţii seriale.
		3. Completarea, evidenţa şi verificarea colecţiilor
		▪ Colecţii (achiziţie, constituire, prelucrare, evidenţă, verificare, inventariere)
	2.3. Localizarea şi distribuţia corectă a documentele prin cunoaşterea sistemului de organizare a colecţiilor.
		▪ Descrierea catalografică internaţională a publicaţiilor
	1.7. Folosirea corectă a clasificării zecimale universale, în funcţie de metodologia şi tehnica indexării documentelor.	▪ Clasificarea zecimală universală [CZU] (indici principali, indici auxiliari, metodologia şi tehnica indexării documentelor)
	2.4. Raportarea critică la principiile şi regulile descrierii catalografice internaţionale a publicaţiilor.	▪ Eliminarea, transferul şi casarea publicaţiilor
		▪ Tabele (CZU, CZU auxiliare, de autori)*
		▪ Tipizate de bibliotecă*
	5.1. Stabilirea unor corelaţii între descrierea catalografică internaţională a publicaţiilor şi clasificarea zecimală universală.	4. Informare şi documentare
		▪ Consideraţii generale privind bibliografia
		▪ Referinţa bibliografică*
	3.1. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în gestionarea procesului de eliminare, transfer şi casare a publicaţiilor.	5. Managementul de bibliotecă
		▪ Planificarea activităţii bibliotecii (strategii)
		▪ Organizarea serviciilor bibliografice
	3.2. Formarea deprinderilor de manageriere a activităţilor în cadrul bibliotecii.	▪ Responsabilităţile angajaţilor serviciilor bibliografice
	4.2. Proiectarea unor strategii de eficientizare a activităţii în biblioteci.	▪ Evidenţa utilizatorilor
	2.5. Corelarea regulilor de organizare a serviciilor bibliografice.
	3.3. Utilizarea lucrului în echipă pentru realizarea evidenţei utilizatorilor, prin utilizarea tehnicilor specifice.
	4.3. Adecvarea comportamentului specific profesiunii de bibliotecar-documentarist la cerinţele societăţii informaţionale.
	5.2. Interpretarea prevederilor metodologiei indexării documentelor în contextul planificării activităţii bibliotecii.

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI – CLASA a XII-a

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Identificarea proceselor de gestionare a colecţiilor şi fondurilor documentare.	1. Dezvoltarea şi conservarea colecţiilor şi publicaţiilor
	2.1. Aplicarea metodologiei de dezvoltare a colecţiilor.	▪ Dezvoltarea colecţiilor (principii, criterii, modalităţi, metodologie, politica de achiziţii)
	1.2. Explicarea modalităţilor de dezvoltare a colecţiilor.	▪ Modalităţi de conservare şi recondiţionare a publicaţiilor
	1.3. Explicarea modului de digitalizare a documentelor.	▪ Prezervarea documentelor (tehnologii de prezervare)
		▪ Colecţii digitale (digitizarea documentelor)
	2.2. Explicarea demersului de constituire a unei colecţii de tip digital.	2. Centrele de documentare şi informare şi alte structuri infodocumentare
	1.4. Caracterizarea rolului şi funcţiilor centrelor de documentare şi informare.	▪ Centrul de documentare şi informare (definiţie, rol, organizare, funcţionare, obiective)
	3.1. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în stabilirea obiectivelor structurilor infodocumentare.	▪ Structuri info-documentare (rol, funcţionare, obiective)
	2.3. Aplicarea normelor de conservare a colecţiilor şi publicaţiilor.	▪ Documentaristul – rol şi atribuţii
		3. Relaţiile cu publicul şi evidenţa activităţii bibliotecii
	2.4. Compararea tehnologiilor de prezervare a documentelor.
		▪ Educarea utilizatorilor (modalităţi de stimulare a lecturii)
	4.1. Proiectarea unui comportament adecvat în relaţia cu utilizatorul.
		▪ Didactica lecturii şi tehnici de animaţie culturală (tipuri de lectură, tehnici)*
	5.1. Stabilirea unor corelaţii corecte între rolul şi atribuţiile specialistului în activitatea de documentare.
		▪ Activităţi de informare şi publicitate (studiul nevoilor de informare, colaborarea instituţională)
	4.2. Exersarea de activităţi de propagandă, marketing şi relaţii cu publicul.	▪ Comunicarea documentelor (împrumutul intern/internaţional)
	3.2. Formarea deprinderilor de manageriere a activităţilor în cadrul bibliotecii.	▪ Elemente de ergonomie în bibliotecă*
		▪ Marketingul în structurile infodocumentare (funcţii, principii, tehnici) 4. Automatizare şi informatizare în bibliotecă
	1.5. Explicarea procesului de automatizare şi informatizare a bibliotecii.
	2.5. Exersarea tehnicilor de constituire a documentelor WEB.	▪ Formalizarea datelor bibliografice
		▪ Constituirea documentelor WEB
	1.6. Caracterizarea cadrului juridic şi administrativ al activităţii profesionale.	▪ Sisteme automatizate integrate de bibliotecă (reţele automatizate)
	1.7. Însuşirea aspectelor deontologice specifice profesiei de bibliotecar-documentarist.	▪ Structuri IT (baze de date, formate de descriere/ stocare/introducere date, cataloagele on-line, operaţii informatizate)
	4.3. Adecvarea comportamentului specific profesiunii de bibliotecar-documentarist la cerinţele societăţii informaţionale.
		▪ Biblioteca virtuală*
		5. Elemente de reglementare juridică în activităţile profesiei de bibliotecar-documentarist
	3.3. Utilizarea cunoştinţelor de biblioteconomie în rezolvarea unor sarcini de lucru prin cooperarea cu ceilalţi.
		▪ Responsabilitatea patrimonială în bibliotecă
		▪ Cadrul legislativ naţional
	5.2. Utilizarea prevederilor legislative adecvate în managerierea responsabilităţii patrimoniale în bibliotecă.	▪ Deontologia profesiei de bibliotecar-documentarist (aspecte etice)
		▪ Sistemul naţional de biblioteci*

SUGESTII METODOLOGICEPrezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Biblioteconomie, la clasele a XI-a şi a XII-a, fiind concepută în aşa fel încât să le permită:● orientarea elevilor în demersurile specifice activităţii în bibliotecă, prin însuşirea aspectelor teoretice şi a practicilor profesionale care ţin de această disciplină;● implicarea practicii în bibliotecă, ori de câte ori consideră necesar, pentru exersarea deprinderilor specifice muncii de bibliotecar;● orientarea propriei activităţi spre formarea la elevi a competenţelor specifice domeniului;● manifestarea creativităţii şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor cu care lucrează.Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi (şcolare şi extraşcolare), considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, între care enumerăm:● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua; coerenţă şi abordări mulţi, inter şi transdisciplinare;● utilizarea unor metode active şi interactive: învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, necesare practicii în domeniul biblioteconomiei şi la crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi de dobândire a competenţelor de participare activă în spaţiul social;● rezolvarea de exerciţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice disciplinei şi construirea unor exemple pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii problematice;● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuală, pe perechi şi în grupuri mici);● utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive, dar şi a exersării abilităţilor de lucru pe care le solicită tehnologizarea şi automatizarea muncii în biblioteci, dar şi în activitatea de informare şi documentare.Conţinuturile pot fi abordate dintr-o perspectivă aplicativă, prin implicarea elevilor în activităţi de documentare şi orientare într-o structură info-documentară. Lecţiile pot fi completate cu ateliere de creaţie, concursuri, expoziţii, spectacole, întâlniri cu personalităţi, vizite, vizionări şi audiţii. Iniţiativa organizării acestor activităţi poate fi atât a unui membru al comunităţii educative (profesor, bibliotecar, documentarist ş.a.), cât şi a elevilor. Fiecare grup responsabil de activitate (5-6 elevi şi cel puţin un cadru didactic) va avea un dosar al acţiunii care va conţine: materiale de promovare (afişe, pliante etc.), impresii ale participanţilor, eventual fotografii, înregistrări audio/video.Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru această disciplină: exerciţii de marcare pe un plan/o schemă, completare de tabel exerciţii de asociere (răspuns-întrebare, text-imagine), exerciţii de selectare dintr-o listă, exerciţii cu alegere multiplă, exerciţii de tip adevărat-fals, reperarea diferitelor spaţii ale bibliotecii şcolare, selectarea documentelor după un anumit criteriu (după suport, după domeniu etc.), cotarea unui document, ordonarea lui la raft, identificarea documentelor după o cotă dată, identificarea codurilor cărţii/publicaţiei (revistă, ziar, anuar etc.), întocmirea/decodificarea unei bibliografii, identificarea unui document cu ajutorul cataloagelor tradiţionale bibliotecii şcolare.● exersarea unor tehnici de căutare informatizată (catalogul on-line etc.) şi tehnici de căutare Internet.● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;● exersarea activităţilor specifice descrise mai sus, într-o altă bibliotecă decât cea şcolară;● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice specifice muncii în bibliotecă; în acest mod, studiul disciplinei se constituie într-un instrument cu valoare generală pentru iniţierea specializării de bibliotecar-documentarist.Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de cunoştinţele acumulate şi abilităţile elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestora.Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Caracterul special al acestei discipline este că se poate preda într-un loc diferit de sala de clasă care presupune contactul direct şi permanent cu documente pe diferite suporturi (hârtie, suporturi audio-vizuale, suporturi digitale). Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe: corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară:● valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;● recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;● utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.    Coordonatorii elaborării programei şcolare:

	prof. univ. dr. Vasile CHIŞ	Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
	prof. dr. Sorin SPINEANU-DOBROTĂ	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	prof. Carmen PESANTEZ	Biblioteca Pedagogică Naţională "I. C. Petrescu"
	prof. grd. I Mihaela UNGUREANU	Şcoala Normală "Vasile Lupu", Iaşi

PROGRAMĂ ŞCOLARĂPSIHOPEDAGOGIAACTIVITĂŢILOR LUDICECLASELE a XI-a şi a XII-aCICLUL SUPERIOR AL LICEULUI(CURRICULUM DIFERENŢIAT)Filiera vocaţionalăProfil: pedagogicSpecializările: instructor – animator,instructor pentru activităţi extraşcolareBucureşti, 2009NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă şcolară îşi propune să pună la dispoziţia cadrelor didactice de specialitate oferta educaţională care se urmăreşte a fi aplicată la filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializările instructor-animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, în bugetul de timp alocat conform statutului şi locului pe care-l ocupă această disciplină în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta stabileşte studierea disciplinei Psihopedagogia activităţilor ludice, la clasa a XI-a şi a XII-a, fiind încadrată în aria curriculară Om şi Societate, grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice.Disciplina Psihopedagogia activităţilor ludice vizează formarea competenţelor necesare pentru proiectarea, elaborarea , iniţierea, realizarea şi evaluarea tuturor categoriilor de activităţi ludice, începând de la nivel preşcolar până la vârsta adolescenţei.Studiul disciplinei "Psihopedagogia activităţilor ludice" alături de studiul celorlalte discipline ale ştiinţelor educaţiei îşi propune formarea personalităţii autonome şi creative în vederea dezvoltării libere şi armonioase a persoanei, precum şi realizarea următoarelor tipuri de competenţe:● Competenţe psihopedagogice, exprimate în proiectarea, îndrumarea şi evaluarea procesului de instruire şi a activităţilor extraşcolare şi de animaţie;● Competenţe sociale, exprimate în interacţiunile sociale cu preşcolarii, elevii şi grupurile şcolare;● Competenţe manageriale, obiectivate în organizarea, îndrumarea şi conducerea grupurilor aparţinând diverselor categorii de vârstă;În realizarea programei şcolare s-a avut în vedere " Modelul generativ şi structura programelor pentru pregătirea personalului didactic din învăţământul preşcolar şi primar".Prezentul curriculum acoperă : curriculum-ul diferenţiat (pentru clasele cu 1 oră/săptămână).Structura curriculum-ului include următoarele componente:– Competenţe generale– Competenţe specifice şi unităţi de conţinut– Valori şi atitudini– Sugestii metodologiceElementele de noutate sunt legate de următoarele aspecte:● reconsiderarea demersului curricular şi didactic din perspectiva finalităţilor liceului precum şi studierii acestei discipline● orientarea către latura pragmatică a aplicării curriculum-ului:– corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă;– corelaţia propusă are în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea;– demersul urmărit permite concomitent familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice esenţiale şi formarea unor competenţe de tip instrumental-practic, necesare în viaţa privată şi publică.● recomandarea unor valori şi atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a învăţării cu cea afectiv-atitudinală şi morală din perspectiva finalităţilor educaţiei;● includerea unor sugestii metodologice care să orienteze spre modalităţi didactice concrete de utilizare a curriculum-ului în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare.Principiul de bază al curriculum-ului este acela de a oferi elevilor, în cadrul fiecărei unităţi de învăţare, un număr de noţiuni specifice disciplinei, exersate în contexte diferite (teoretice şi practice; reale şi imaginare etc).Profesorii îşi pot centra atenţia în mod diferenţiat asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice.Din această perspectivă, propunerile curriculum-ului nu trebuie privite ca reţetare inflexibile.Echilibrul între diferite abordări şi soluţii va trebui să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului educaţional
	2.	Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare
	3.	Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului educaţional
	4.	Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de societatea cunoaşterii
	5.	Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor referitoare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul educaţional

VALORI ŞI ATITUDINICompetenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare-evaluare a disciplinei "Psihopedagogia activităţilor ludice" au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:● Promovarea unui sistem de valori: morale, culturale, estetice în concordanţă cu idealul educaţional● Cultivarea unui mediu şcolar şi extraşcolar, centrat pe valori ştiinţifice şi relaţii democratice ce pot fi promovate în contexte diferite● Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi● Valorificarea optimă a propriului potenţial creativ● Implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor în învăţământCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI – CLASA A XI-A

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Identificarea conţinutului şi a importanţei studierii psihopedagogiei activităţilor ludice, precum şi a locului disciplinei în sistemul ştiinţelor educaţiei	I. Obiectul de studiu al psihopedagogiei activităţilor ludice
		[ ] Psihopedagogia activităţilor ludice, componentă a disciplinelor psihopedagogice
	3.1. Utilizarea lucrului în echipă pentru stabilirea modalităţilor prin care se realizează învăţarea la vârsta preşcolară	[ ] Conţinutul psihopedagogiei activităţilor ludice
		[ ] Importanţa studierii activităţilor ludice
	1.2. Identificarea şi definirea conceptelor cheie şi corelarea lor, pe verticală şi orizontală, în structura internă a disciplinei	II. Noţiuni generale despre joc
		[ ] Jocul – activitate specific umană
		[ ] Repere în evoluţia concepţiilor despre joc
	3.2. Dezvoltarea cooperării cu ceilalţi în exemplificarea funcţiilor, tipurilor de joc şi elementelor psihologice ale jocului din perspectiva noului curriculum pentru educaţia timpurie	[ ] Definiţii ale jocului
		[ ] Funcţiile jocului
		[ ] Elementele psihologice ale jocului
		[ ] Elementele didactice structurale ale jocului: scopul, tema, rolul, regulile, atitudinea faţă de joc.
	4.1. Analiza şi interpretarea critică a principalelor teorii despre joc, corelarea cu noile perspective derivate din conţinutul şi metodologia activităţilor de educaţie timpurie	[ ] Clasificarea jocurilor
	4.2. Analiza critică a rolului pe care îl are jocul şi jucăria în cadrul activităţilor specifice preşcolarilor
	3.3. Relaţionarea optimă în cadrul activităţii de grup în surprinderea caracteristicilor importante ale fiecărui tip de joc	III. Natura jocului ca activitate fundamentală a preşcolarilor
		[ ] Ce este jocul pentru copil?
	4.3. Analiza evolutivă a conduitelor ludice în funcţie de particularităţile de vârstă ale preşcolarilor	[ ] Evoluţia comportamentului de joc la copilul de 3-6/7 ani: jocul fără implicare, jocul solitar, jocul observativ, jocul paralel, jocul asociativ, jocul cooperativ
	1.3. Identificarea şi definirea categoriilor de jocuri	IV. Categorii de jocuri specifice vârstei timpurii:
		[ ] Jocurile simbolice:
	1.4. Familiarizarea cu obiectivele, conţinutul şi modalitatea de desfăşurare a fiecărei categorii de joc	– jocurile de manipulare
		– jocul imitativ,
		– jocul de creaţie
	5.1. Participarea la identificarea principalelor categorii de jocuri precum şi la caracterizarea şi exemplificarea jocurilor	[ ] jocul cu reguli:
		– jocurile didactice
		– jocurile distractive
	1.5. Identificarea şi caracterizarea tipurilor de învăţare la vârsta preşcolară	V. Învăţarea la vârste timpurii
		[ ] Relaţia joc-învăţare
	2.1. Utilizarea conceptelor specifice în caracterizarea activităţii de învăţare a preşcolarilor prin prisma: experimentării, explorării şi a jocului.	[ ] Specificul învăţării la copilul de 3 – 6/7 ani
		– Experimentarea
		– Explorarea
		– Jocul
		[ ] Tipuri de învăţare la vârsta preşcolară
		– Învaţarea socială
		– Învăţarea didactică
	2.2. Utilizarea corectă a conceptului de activitate integrată prin diferenţierea acestuia de activitatea pe domenii de învăţare.	VI. Jocul ca tip de activitate integrată
		[ ] Noţiunea de activitate integrată
		[ ] Abordarea integrată a conţinuturilor în grădiniţă
	2.3. Aplicarea modelelor de proiectare integrată a curriculum-ului	[ ] Modalităţi de integrare a conţinuturilor în contextul noului curriculum pentru educaţia timpurie
	2.4. Realizarea proiecteleor integrate pentru teme concrete din curriculum-ul pentru educaţia timpurie.	[ ] Eficienţa activităţilor integrate în actul didactic
		[ ] Tipuri de activităţi integrate specifice învăţământului preşcolar
	5.2. Luarea deciziilor privind integrarea adecvată a jocului în activităţi din cadrul pregătirii practice de specialitate
		[ ] Jocul ca tip de activitate integrată
		[ ] Stimularea creativităţii prin jocurile integrate
		[ ] Valenţe formative ale abordării integrate a curriculumului

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI – CLASA A XII-A

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Identificarea şi diferenţierea noţiunii de "joc" de noţiunea "activitate ludică"	I. De la joc la activitatea ludică
		[ ] Noţiunea de activitate ludică
	1.2. Descrierea formelor de activitate ludică din grădiniţă	[ ] Forme de activitate ludică în grădiniţa de copii
		[ ] Relaţionarea activităţilor ludice în grădiniţa de copii
	3.1. Realizarea unor schimburi de opinie cu privire la categoriile de activităţi în care se regăseşte jocul
	1.3. Identificarea tipurilor de joc prin raportarea acestora la categoriile de activităţi din grădiniţă	II. Pregătirea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor ludice în grădiniţa de copii
	1.4. Identificarea elementelor structurale ale jocurilor şi includerea lor în activitatea de proiectare şi realizare practică a activităţilor didactice şi extradidactice	[ ] Jocul şi activităţile liber-alese
		– Necesitatea pregătirii jocurilor liber-alese
		– Cerinţe ale pregătirii jocurilor liber-alese
		– Obiectivele jocurilor liber alese
	3.2. Utilizarea lucrului în echipă pentru exemplificarea fiecărei categorii de joc specifice vârstei timpurii	– Conţinutul jocurilor liber alese
		– Pregătirea jocurilor liber alese
		– Îndrumarea jocurilor: jocul de manipulare, jocul imitativ, jocul de convieţuire socială, jocul de construcţii, jocul – dramatizare
	3.3. Realizarea unor schimburi de opinie în demonstrarea prin activităţi practice a modului prin care jocul devine o condiţie importantă pentru evoluţia ulterioară a copilului
		[ ] Jocul în cadrul activităţilor pe domenii de învăţare (experienţiale)
	4.1. Analiza critică a categoriilor de jocuri prin specificarea trăsăturilor lor definitorii lui.	– Domeniul Limbă şi comunicare
		– Domeniul Ştiinţe,
	5.1. Participarea luarea deciziilor cu privire la realizarea proiectelor de animaţie şi portofoliilor	– Domeniul Om şi societate
		– Domeniul estetic şi creativ
		– Domeniul psiho-motric
		[ ] Jocul în cadrul activităţilor de dezvoltare personală
		– jocurile distractive
		– jocurile cu text şi cânt
		– jocuri-exerciţiu
	4.2. Dezvoltarea gândirii critice în stabilirea criteriilor de clasificare a jucăriilor	III. Joc şi jucărie
		[ ] Semnificaţia jucăriei pentru copil
	5.2. Participarea la confecţionarea jucăriilor din materiale ecologice şi utilizarea lor în activităţile didactice respectând criteriile de calitate în selecţia jucăriilor	[ ] Clasificarea jucăriilor
		[ ] Rolul jucăriei în dezvoltarea psihică a copilului
		[ ] Exigenţe specifice în alegerea jucăriilor
		[ ] Metodica utilizării jucăriilor în grădiniţe şi alte spaţii destinate educaţiei nonformale şi informale
		[ ] Utilizarea jocului şi jucăriilor ca instrumente de ameliorare a problemelor adaptative
	1.5. Identificarea activităţilor de animaţie şi a celor extraşcolare	IV. Jocul de animaţie şi activităţile extraşcolare
		[ ] Definirea activităţilor de animaţie şi activităţilor extraşcolare
	2.1. Respectarea elementelor standard în proiectarea activităţilor didactice şi extradidactice în care sunt incluse jocurile
		[ ] Rolul şi funcţiile activităţilor de animaţie şi activităţilor extraşcolare
	2.2. Aplicarea cunoştinţelor specifice în elaborarea conţinuturilor pentru proiectele de animaţie şi activităţile specifice mediului grădiniţei	[ ] Aspecte caracteristice ale activităţilor de animaţie şi activităţilor extraşcolare
		[ ] Obiectivele activităţilor de animaţie şi activităţilor extraşcolare
	4.3. Dezvoltarea gândirii critice în compararea aspectelor particulare ale categoriilor de jocuri şi stabilirea notelor definitorii prin care acestea se diferenţiază	[ ] Tipologia activităţilor de animaţie şi extraşcolare
		[ ] Conţinutul activităţilor de animaţie şi activităţilor extraşcolare
		[ ] Pregătirea activităţilor de animaţie şi activităţilor extraşcolare
	4.4. Aprecierea valorii formativ – educative a jocurilor, prin analiza trăsăturilor caracteristice ale acestora
		[ ] Elaborarea şi implementarea activităţilor de animaţie şi extraşcolare
		[ ] Jocul în cadrul activităţilor de animaţie şi activităţilor extraşcolare
		– jocuri de mişcare
		– jocurile de încredere
		– jocuri de expresie
		– jocuri de contact
		– jocuri de cunoaştere şi autocunoaştere
		– jocuri de dezvoltare a simţurilor
		– jocuri de autocontrol
		– jocuri terapeutice etc.

SUGESTII METODOLOGICEPrezentul curriculum este un instrument de lucru care se adresează profesorilor ce predau disciplina "Psihopedagogia activităţilor ludice", fiind conceput în aşa fel încât să-i permită acestuia:– Aplicarea creativă a programei– Corelarea competenţelor specifice cu unităţile de conţinut– Orientarea activităţilor în direcţia formării competenţelor specifice domeniului;– Manifestarea creativităţii didactice în adecvarea conţinuturilor la particularităţile elevilor cu care se lucrează.Unităţile de conţinut respectă structurarea logică în selectarea şi organizarea informaţiilor, ele sunt prezentate într-o ordine care nu este însă obligatorie.În construirea situaţiilor de învăţare se recomandă:● sarcinile de învăţare ( cerinţele) să fie centrate pe realizarea competenţelor specifice● selectarea şi aplicarea unor metode activ-participative ca de exemplu: studiul de caz, simularea, jocul de rol, analiza de text, harta conceptuală, organizatorii grafici, cubul, mozaicul;● solicitarea cu preponderenţă a formelor de învăţare: învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, învăţare asociativă, învăţare euristică, care pot contribui la formarea motivaţiei intrinseci, afective şi pozitive;● proiectarea unor situaţii de învăţare care să promoveze învăţarea activă şi formarea abilităţilor de gândire critică;● rezolvarea de aplicaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice disciplinei şi construirea unor exemple pentru noţiunile deja însuşite;● elaborarea de proiecte tematice, de animaţie, portofolii, fie individual fie în grupuri de lucru;● alternarea formelor de organizare a activităţii elevilor: frontală, individuală, pe perechi sau în grupuri mici;● utilizarea calculatorului, a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei, a resurselor Internet în activitatea didactică, în calitatea lor de mijloace moderne de instruire.Se recomandă ca desfăşurarea activităţilor de învăţare să se realizeze într-un mediu de învăţare stimulativ şi plăcut care să promoveze învăţarea activă, atitudinea pozitivă faţă de activităţile şcolare şi extraşcolare, dăruirea pentru munca cu copiii.Este indicată utilizarea evaluării formative, dar nu trebuie neglijată nici evaluarea sumativă.Recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente de evaluare complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, alături de formele şi instrumentele clasice.    Coordonatorii elaborării programei şcolare:

	prof. univ. dr. Vasile CHIŞ	Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
	prof. grd. I. Antonela PORUMBĂCEAN	Colegiul Naţional I. Slavici, Satu-Mare
	prof. grd. I. Iulia POP	Colegiul Naţional I. Slavici, Satu-Mare

    Consultanţi pe probleme de curriculum:

	Prof. Marius AVRAM	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	prof. gr. I Roxana ILIE	Colegiul Naţional Elena Cuza, Bucureşti

PROGRAMĂ ŞCOLARĂEDUCAŢIA ADULŢILORCLASA a XII-aCICLUL SUPERIOR AL LICEULUICURRICULUM DIFERENŢIATFILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFIL PEDAGOGICSPECIALIZAREA: BIBLIOTECAR-DOCUMENTARISTBucureşti, 2009NOTĂ DE PREZENTAREPrograma şcolară pentru disciplina Educaţia adulţilor stabileşte oferta educaţională destinată filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea bibliotecar-documentarist, în conformitate cu locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ. Acesta stabileşte studierea disciplinei Educaţia adulţilor, 1 oră/săptămână, la clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, ca disciplină de curriculum diferenţiat, fiind încadrată în grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice.În condiţiile societăţii actuale se impune un parteneriat social şi o strânsă colaborare între furnizorii de cadre pregătite, calificate şi actorii sociali care preiau şi includ în circuitul profesional aceste cadre. Scopul principal al parteneriatului social este corelarea ofertei de formare cu cerinţele mediului economic şi social şi optimizarea procesului de formare în raport cu nevoile societăţii şi ale beneficiarilor instruirii. În acest sens se are în vedere atât dezvoltarea personală cât şi profesională a beneficiarilor de pregătire din perspectiva învăţării de-a lungul întregii vieţi.Programele de instruire şi educaţie adresate elevilor trebuie să vizeze formarea echilibrată a competenţelor-cheie necesare însuşirii de cunoştinţe şi formării deprinderilor şi atitudinilor specifice educaţiei de bază, răspunzând însă şi condiţiei de a fi necesare şi benefice pentru individ şi pentru societate pe tot parcursul vieţii.În toate programele de guvernare ale statelor dezvoltate ale lumii, strategia formării şi reformării resurselor umane constituie punctul de pornire al politicilor de modernizare economico-socială. În consens cu "Cartea albă asupra educaţiei şi formării" document elaborat de Uniunea Europeană, pe un loc important se situează realizarea "societăţii educaţionale" care valorifică eficient resursele umane prin educaţie permanentă. Acest tip de societate presupune noi demersuri de politică educaţională, obiectivate în "educaţia pentru toţi" şi "educaţia pentru fiecare", fiind iniţiate şi dezvoltate noi servicii de educaţie şi formare.Activităţile din cadrul parteneriatului social care vizează formarea profesională iniţială şi continuă prin instituţia şcolară au o serie de obiective care se raportează printre altele la:– dezvoltarea bazei de cunoaştere şi a capacităţilor de inovare/schimbare;– dezvoltarea resurselor umane;– consilierea şi orientarea profesională;– stabilirea şi certificarea calificărilor profesionale pentru care formarea se realizează prin sistemul educaţional, împreună cu elaborarea standardelor de pregătire profesională;– asigurarea coerenţei formării profesionale iniţiale cu formarea profesională continuă;– diversificarea ofertei de servicii dezvoltate de şcoala pentru comunitate;– promovarea unor programe şi norme necesare formării profesionale continue.Programele de educaţie pe parcursul întregii vieţi au devenit în toată lumea o prioritate a sistemelor de învăţământ. Educaţia adulţilor este o problemă conştientizată şi abordată sistematic de ţările europene, ca resursă atât pentru dezvoltarea tehnică, economică, instituţională şi umană, cât şi pentru asigurarea echităţii în ceea ce priveşte respectarea egalităţii şanselor.Educaţia adulţilor ca dimensiune a educaţiei realizate de-a lungul întregii vieţi însumează activităţile care au ca scop dezvoltarea competenţelor şi atitudinilor de care adultul are nevoie pentru a-şi găsi locul şi rolul în societatea în care trăieşte.Prin studiul disciplinei Educaţia adulţilor se are în vedere familiarizarea elevilor cu problematica educaţiei permanente, a autoeducaţiei şi în mod particular a educaţiei adulţilor, dar şi dobândirea unor instrumente teoretice şi practice de favorizare a pregătirii pentru integrarea activă în societatea actuală şi în cea viitoare, care solicită din ce în ce mai frecvent conversia profesională.Disciplina Educaţia adulţilor contribuie şi la formarea şi dezvoltarea unor competenţe-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte:– competenţele sociale şi civice;– spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;– sensibilizare şi exprimare culturală.Principiile pe care se axează elaborarea acestei programe şcolare sunt următoarele:– centrarea pe elev, privit ca subiect al activităţii instructiv-educative;– compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea competenţelor-cheie formulate la nivel european, în acord cu particularităţile disciplinei de studiu şi cu specializarea elevilor;– asigurarea calităţii în educaţie;– racordarea demersurilor de instruire şi formare la particularităţile educaţiei permanente.Structura programei şcolare include următoarele elemente:● Notă de prezentare● Competenţe generale● Valori şi atitudini (cu accent pe latura afectiv-atitudinală a învăţării)● Competenţe specifice şi conţinuturi (competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale şi sunt corelate cu unităţile de conţinut; conţinuturile sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor)● Sugestii metodologice (recomandări de proiectare şi realizare a demersului didactic).Programa şcolară se adresează cadrelor didactice, dar şi autorilor de manuale. Ea permite o abordare flexibilă, astfel încât fiecare cadru didactic să poată să stabilească individual ordinea abordării conţinuturilor, ca şi activităţile de învăţare adiacente, să selecteze strategiile didactice, formele şi instrumentele de evaluare. În acest mod este stimulată creativitatea didactică şi este favorizată adaptarea la particularităţile elevilor.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei pentru identificarea şi explicarea unor aspecte, secvenţe şi activităţi din cadrul procesului educaţional
	2.	Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor specifice ştiinţelor educaţiei în gestionarea situaţiilor problematice, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare
	3.	Cooperarea cu ceilalţi pentru ameliorarea şi inovarea procesului educaţional
	4.	Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil şi a unei atitudini pozitive faţă de profesie, adecvat schimbărilor impuse de societatea cunoaşterii
	5.	Participarea la realizarea unor proiecte şi la luarea deciziilor referitoare la optimizarea procesului de educaţie şi la parteneriatul educaţional

VALORI ŞI ATITUDINICompetenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Educaţia adulţilor promovează următoarele valori şi atitudini:● disponibilitate şi interes pentru demersurile de educaţie şi formare permanentă, în special pentru demersurile de educare a adulţilor● adaptare şi deschidere la noi forme de realizare a educaţiei● interes pentru învăţare permanentă într-o lume în schimbare şi în societatea cunoaşterii, disponibilitate de diversificare a competenţelor profesionale● orientare spre o viaţă de calitate, în prezent şi în viitor● motivaţie şi flexibilitate în elaborarea propriului traseu educaţional şi profesional● responsabilitate şi disponibilitate pentru decizii şi acţiuni privind cariera● valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial de formare● participare la viaţa socială şi profesională, fundamentată pe opinii şi acţiuni coerenteCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Stabilirea unei corelaţii între educaţia permanentă şi educaţia adulţilor	I. Educaţia adulţilor -componentă a educaţiei permanente
	2.1. Dezvoltarea capacităţii de relaţionare a fenomenului educaţional cu diverse fenomene sociale	▪ Educaţia permanentă – dimensiune specială a învăţării pe parcursul întregii vieţi: particularităţi, modalităţi de realizare
		▪ Finalităţile educaţiei permanente
		▪ Educaţia permanentă – prioritate a sistemelor de învăţământ; necesitatea şi avantajele educaţiei permanente
		▪ Definirea relaţiei dintre educaţia permanentă şi educaţia adulţilor; conceptul lifelong learning
	1.2. Familiarizarea cu politicile şi practicile sociale actuale în implementarea demersurilor de educaţie a adulţilor	II. Sistemul de educaţie a adulţilor în Uniunea Europeană şi în România: politici, proiecte şi programe instituţionale
	2.2. Analizarea dimensiunii europene a învăţării continue	▪ Politici educaţionale din domeniul educaţiei adulţilor în Uniunea Europeană şi în România
		▪ Reglementări, instituţii şi organizaţii furnizoare de programe privind educaţia adulţilor în Uniunea Europeană şi în România
	2.3. Raportarea critică la principiile educaţiei pentru adulţi susţinute în cadru formal şi nonformal	III. Tendinţe şi modele actuale în educaţia adulţilor
		▪ Educaţia adulţilor – răspuns la schimbările societăţii moderne
	3.1. Analiza,în grupuri de lucru, a experienţei altor ţări în ceea ce priveşte educaţia adulţilor şi problematica acesteia (bariere, strategii, conţinuturi, impactul factorilor culturali în educaţia adulţilor)
		▪ Evoluţia diacronică a preocupărilor faţă de educaţia adulţilor
		▪ Principiile educaţiei pentru adulţi şi instruirea în contexte educaţionale formale şi non-formale
	4.1. Identificarea oportunităţilor de educare a adulţilor în România	▪ Domenii de pregătire şi conţinuturi ale educaţiei adulţilor (tehnologia informaţiei, limbi de circulaţie internaţională, educaţia antreprenorială, educaţia pentru sănătate, educaţia părinţilor)
	1.3. Identificarea unor strategii de motivare a adulţilor şi de implicare în procesul educaţional	IV. Specificul învăţării la vârsta adultă ▪ Caracterizarea procesului de învăţare de tip postexperienţial specifică adulţilor
	2.4. Analiza critică a particularităţilor învăţării şi autoînvăţării la adulţi
		▪ Dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă
	4.2. Construirea unor modele didactice şi manageriale specifice activităţii cu adulţii	▪ Specificitatea relaţiei predare-evaluare în educaţia adulţilor
		▪ Strategii de motivare a cursanţilor adulţi
		▪ Bariere în învăţare la vârsta adultă
	1.4. Identificarea cauzelor ce determină nevoia implicării adulţilor într-un proces de educaţie şi a finalităţilor vizate de aceştia	V. Strategii şi forme de realizare a educaţiei adulţilor
		▪ Finalităţi educaţionale vizate prin implicarea în programe de educaţia adulţilor
	2.5. Identificarea nevoilor de educaţie pentru
	planificarea ofertei de formare iniţială şi continuă a adulţilor	▪ Programe de optimizare a dezvoltării profesionale şi a formării iniţiale
		▪ Programe de conversie şi reconversie profesională
		▪ Programe de menţinere a unui nivel corespunzător de funcţionalitate fizică şi psihosocială
	3.2. Analizarea, în grupuri de lucru, a consecinţelor schimbărilor economice, sociale şi tehnologice asupra profesiilor	VI. Educaţia profesională continuă
		▪ Educaţia profesională – concepţie tradiţională şi abordări moderne
	5.1. Exersarea abilităţilor de elaborare a planului de carieră de scurtă şi lungă durată şi evaluarea opţiunilor personale privind dezvoltarea personală şi profesională	▪ Influenţe ale schimbărilor economice, sociale şi tehnologice asupra profesiilor
		▪ Proiectul de carieră după finalizarea învăţământului obligatoriu: obiective, resurse, obstacole, acţiuni
	5.2. Utilizarea tehnicilor de elaborare a proiectelor de formare profesională	▪ Opţiuni alternative şi resurse de realizare a proiectului de carieră ca şi continuare a traseului educaţional şi evoluţie în profesie
	1.5. Identificarea principalelor metode utilizate în educaţia adulţilor	VII. Metode de realizare a educaţiei adulţilor
		▪ Scopul şi aplicabilitatea metodelor instructiv-educative în domeniul educaţiei pentru adulţi
	5.3. Valorificarea contribuţiilor personale în domeniul selecţiei şi aplicabilităţii metodelor de educaţie a adulţilor, ca şi al facilitării accesului acestora la activitatea de învăţare
		▪ Metode de educaţie a adulţilor bazate pe perspectiva constructivismului social
		▪ Integrarea metodelor specifice de lucru cu adulţii în strategii educative
	4.3. Dezvoltarea abilităţilor necesare formatorilor care interacţionează cu adulţii în procesul de educaţie	VIII. Competenţe ale formatorilor pentru educaţia adulţilor
		▪ Personalitatea formatorului implicat în programe de
	5.4. Implicarea activă în procesul de educaţie a adulţilor şi de dezvoltare a domeniului educaţiei	educaţia adulţilor
		▪ Formarea competenţelor necesare inter-relaţionării cu adulţii în contextul educării acestora
		▪ Managementul informaţiilor şi al învăţării în procesul de educaţie destinat adulţilor

SUGESTII METODOLOGICEPrezenta programă şcolară reprezintă un instrument de lucru care se adresează profesorilor ce predau discipline psihopedagogice, în particular Educaţia adulţilor, fiind conceput în aşa manieră încât să favorizeze formarea la nivelul elevilor a competenţelor specifice disciplinei.Pentru eficienţa procesului formativ se recomandă raportarea la unele exigenţe care concură la atingerea obiectivelor instructiv-educative:– interes pentru problematica socio-economică a societăţii, percepută ca factor determinant relevant în menţinerea preocupărilor pentru educaţia permanentă;– deschidere faţă de trebuinţele educaţionale ale adulţilor;– stimularea dinamicii de grup, încurajarea interacţiunii sociale pozitive şi a participării active la desfăşurarea procesului propriu de dezvoltare personală;– integrarea unor abilităţi de bază deţinute, în dezvoltarea planurilor individuale de carieră;– valorizarea parteneriatelor cu diverse instituţii ale societăţii care sprijină formarea adulţilor.Strategiile de învăţare oferă cadrul de însuşire a elementelor de conţinut, dar şi de exersare a atitudinilor şi abilităţilor, prin aplicarea conţinuturilor. Pentru accentuarea caracterului formativ al disciplinei se va face apel la experienţa elevilor, dar şi la exemple concrete din realitate. Se recomandă apelul la utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate frontală, cu cele în perechi, în grupuri mici sau individual.Totodată se sugerează folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la:– consolidarea unor deprinderi operatorii de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea;– dobândirea competenţelor de comunicare adecvată în spaţiul social şi educaţional;– dobândirea abilităţilor de relaţionare cu ceilalţi.Metodele de instruire şi educaţie conduc la dezvoltarea deprinderilor şi competenţelor integratoare, transferabile, utile individului atât în planul pregătirii şcolare cât şi în planul profesional. Accentul se va pune pe metode de lucru interactive (problematizare, brainstorming, învăţare prin cooperare, dezbatere, joc de rol, simulare, studiu de caz, tehnici de gândire critică ş.a.), care se vor corela cu metodele tradiţionale (explicaţia, demonstraţia, expunerile teoretice, exerciţiul, conversaţia, observaţia).Strategiile de evaluare ce concură la formarea competenţelor se centrează pe forme de evaluare continuă, formativă. Pot fi utilizate instrumente clasice de evaluare, alături de altele moderne (proiectul, portofoliul, grila de observaţie). Se recomandă şi autoevaluarea sau inter-evaluarea, ca forme de antrenament a capacităţilor autoapreciative. Modalităţi concrete de evaluare ce pot fi aplicate:● fişe de monitorizare a activităţii de grup şi individuale;● portofoliul individual care cuprinde jurnalul de reflecţie personală, copii ale unor documente semnificative (declaraţii, articole, legi), tabele comparative, organizatori grafici, citate semnificative, fişe de lectură, teme diversificate, decupaje din presa scrisă etc.;● proiecte de grup şi individuale;● probe scrise şi orale;● fişe de autoevaluare;● studii de caz.    Coordonatorii elaborării programei şcolare:

	prof. univ. dr. Vasile CHIŞ	Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
	prof. gr. I Mihaela UNGUREANU	Şcoala Normală "Vasile Lupu", Iaşi

    Consultant în domeniul curriculumului:

	prof. gr. I Angela TEŞILEANU	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI

 + 
Anexa 2MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRIIPROGRAMĂ ŞCOLARĂBAZELE ŞTIINŢIFICE ALECONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRIICICLUL INFERIOR AL LICEULUIClasa a IX-aCurriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic,specializarea Conservare – restaurare bunuri culturaleBucureşti, 2009NOTĂ DE PREZENTAREÎn perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea "Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale"celuilalt", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor.Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei.Apreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie, vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene.Luând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră.Din perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării , propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învăţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării.Prezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării.În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţe cheie:● comunicare în limba maternă;● comunicare în limbi străine● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii;● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;● a învăţa să înveţi;● iniţiativă şi antreprenoriat;● sensibilizare culturală şi exprimare artistică;● competenţe sociale şi civice.Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare – conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare.Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.Programa propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a.Prin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere:● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative;● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară;● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.Orientarea tematicii curriculumului este îndreptată spre:– dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică;– folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale;– integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a elevilor;– aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii-problemă şi luarea de decizii;– formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă;– stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal;– utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural.● realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini (capacităţi cognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială);● utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.;● organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori.Prezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator – restaurator la nivelul clasei a IX-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.Lucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare.Programele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate.Criteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ.Proiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.Pentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea BAZELOR ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare.Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.Programa şcolară pentru disciplina BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII vizează valorizarea competenţei cheie "competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii ", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter- şi transdisciplinare în interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu.Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.În aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură:– Notă de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;– Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;– Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică şi afectiv- atitudinală urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.– Competenţe specifice – conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu;– Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Receptarea informaţiilor specifice activităţii de conservare-restaurare a bunurilor culturale.
	2.	Utilizarea de algoritmi în scopul implementării tehnicilor de conservare-restaurare a bunurilor culturale.
	3.	Transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de lucru specifice conservării – restaurării de bunuri culturale în contextul unor situaţii noi.
	4.	Comunicarea scrisă şi orală prin valorificarea limbajului specific.

VALORI ŞI ATITUDINI● Respect pentru adevăr şi rigurozitate;● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora;● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe;● Iniţiativă personală;● Interes şi curiozitate;● Spirit critic şi autocritic;● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile;● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;● Dorinţa de informare şi afirmare;● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică;● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC;● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Recunoaşterea conceptelor din domeniul restaurării	▪ Definirea conceptelor în domeniul conservării
		▪ Definiţia disciplinei şi relaţia conservare-restaurare
	1.2. Identificarea etapelor conservării
	1.3. Diferenţierea activităţii de conservare de cea de restaurare	▪ Conservarea: concepte şi etape ale conservării bunurilor de patrimoniu
	2.1. Elaborarea şi aplicarea unor algoritmi privind tehnicile de conservare în contexte diferite	▪ Influenţa factorilor de microclimat asupra bunurilor culturale
	2.2. Monitorizarea factorilor de microclimat care afectează obiectele de patrimoniu pe baza unor algoritmi	– Umiditatea
		– Temperatura
		– Lumina
	2.3. Orgănizarea spaţiilor de depozitare şi expunere a obiectelor de patrimoniu	– Poluarea
		– Dezastrele naturale
		▪ Condiţii generale de amenajare a depozitelor de muzeu
		▪ Condiţii generale de expunere şi protejare a bunurilor culturale
		▪ Condiţii generale privind manipularea, ambalarea, itinerarea şi transportul bunurilor culturale
	3.1. Identificarea factorilor de degradare şi a efectelor acestora asupra obiectelor de patrimoniu	▪ Degradarea bunurilor culturale: factori de degradare şi efectele acestora asupra bunurilor culturale
	3.2. Evaluarea factorilor de risc şi a metodelor de prevenţie în conservarea obiectelor de patrimoniu	▪ Dezastrele naturale – factor de degradare a patrimoniului
	3.3. Aplicarea tehnicilor specifice conservării în rezolvarea unor situaţii noi	▪ Laboratorul de conservare: prezentarea laboratorului şi a activităţilor specifice; tipuri de obiecte în lucru
	3.4. Realizarea de conexiuni între activităţi de conservare-restaurare a bunurilor culturale
		▪ Norme de protecţia muncii specifice activităţii de conservare
	4.1. Utilizarea terminologiei specifice domeniului conservării în diferite situaţii de comunicare	– Toate conţinuturile
		▪ Istoricului activităţii de restaurare Studiu de caz
	4.2. Utilizarea surselor bibliografice
	4.3. Prezentarea structurată în diferite tipuri de comunicare orală, scrisă a informaţiei specifice ştiinţifice

CONŢINUTURI● Istoricul activităţii de conservare● Locul şi rolul activităţii de conservare● Conservarea: concepte, etape şi modalităţi de conservare● Influenţa factorilor de microclimat asupra bunurilor culturale (Umiditatea, Temperatura, Lumina, Poluarea)● Degradarea bunurilor culturale:factori de degradare şi efectele acestora asupra bunurilor culturale● Dezastrele naturale- factor de degradare a patrimoniului● Condiţii generale de amenajare a depozitelor de muzeu● Condiţii generale privind manipularea, ambalarea, itinerarea şi transportul bunurilor culturale● Condiţii generale de expunere şi protejare a bunurilor culturale● Laboratorul de conservare● Norme de protecţia muncii specifice activităţii de conservareLUCRĂRI PRACTICE● Studiul cu ajutorul microscopului optic a biodegradărilor obiectelor de patrimoniu;● Experienţe simple pentru identificarea factorilor dăunători,● Observaţii asupra diferitelor tipuri de micro şi macro- biodăunători;● Observaţii de lungă durată asupra influenţei factorilor de mediu asupra stării de sănătate a bunurilor culturale;● Activităţi practice de măsurare a factorilor de microclimat;● Observaţii asupra diferitor tipuri de degradări.SUGESTII METODOLOGICEDisciplina de specializare BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale.În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare.Strategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de conservare şi restaurare a acestora.În scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:1. Învăţarea prin descoperire are ca rezultat achiziţii trainice şi dezvoltă imaginaţia. Presupune iniţierea elevilor în activităţi de investigaţie în care elevii sunt puşi în situaţii concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment, interpretarea datelor, formularea de concluzii şi prezentare a acestora în diferite forme( scris, oral, grafic). Se poate realiza pe următoarele căi: inductivă (de la particular, concret la general), deductivă (de la general la particular), transductivă (prin analogie între sisteme sau componente ale acestora).2. Problematizarea pune elevul în situaţia de a soluţiona, prin activitate proprie de cercetare, o anumită problemă care îi stimulează curiozitatea şi care îl incită la căutări, dezvoltând scheme operatorii ale gândirii divergente.3. Experimentul, ca metodă de învăţare, poate fi aplicat cu succes alături de descoperire şi de problematizare asigurând astfel, prin provocarea unor procese sau fenomene, cunoaşterea directă, nemijlocită a factorilor de degradare.4. Algoritmizarea asigură însuşirea şi aplicarea unor scheme logice de desfăşurare a activităţilor teoretice şi practice .Este importantă pentru a face trecerea de la parcurgerea unor căi deja cunoscute, la dezvoltarea propriilor căutări şi cercetări.5. Dezbaterea şi asaltul de idei permit dobândirea de către elevi a cunoştinţelor de specialitate, afirmarea opiniilor personale, dezvoltă spiritul de cooperare, creativitatea, spiritul critic şi stimulează spontaneitatea.6. Studiul de caz presupune analiza şi dezbaterea unor situaţii-problemă întâlnite în practică asigură apropierea învăţării de contextul extraşcolar.7. Proiectul stimulează elevii să realizeze investigaţii în laborator pe o anumită temă, să elaboreze lucrări ştiinţifice pentru simpozioane, cercuri, sesiuni de comunicări ştiinţifice,. Proiectul, individual sau de grup, oferă oportunitatea educaţiei pentru cunoaşterea şi respectarea valorilor şi a bunurilor patrimoniale.Competenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie.Actuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare, oferind un sprijin concret în elaborare a strategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare.Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare:– recunoaşterea unor tipuri de degradări;– identificarea şi utilizarea unor surse variate de informare/documentare: atlase, albume, enciclopedii, determinatoare, internet, culegeri de texte consacrate, reviste, mijloace video, bănci de date, dicţionare, etc.;– extragerea, inserarea şi interpretarea informaţiei din şi în: tabele, scheme, grafice, diagrame, fragmente de text, albume tematice, internet, reviste, etc.;– realizarea transferului de informaţie prin conexiuni intradisciplinare, interdisciplinare şi transcurriculare, pentru studierea fenomenelor de degradare a bunurilor culturale;– imaginarea unor situaţii- problemă şi rezolvarea lor;– formularea de întrebări şi răspunsuri adecvate;– folosirea instrumentelor, a substanţelor şi a aparaturii de laborator, potrivite contextului experimental;– observarea şi aprecierea importanţei factorilor de mediu în contextul disciplinei studiate;– interpretarea rezultatelor experimentale;– recunoaşterea factorilor care au determinat degradările studiate;– compararea acţiunii diferitor tipuri de agenţi dăunători– luarea de decizii şi justificarea opţiunii privind atitudinea şi acţiunea proprie legată de protecţia şi prevenţia degradărilor obiectelor de patrimoniu;– măsurări de parametri în cazul studierii obiectelor de patrimoniu;– reprezentări complexe prin desen a structurilor studiate;– efectuarea de vizite de studiu şi documentare în diferite locaţii arheologice, muzeale, laboratoare de specialitate.În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative.Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:– corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;– valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;– utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare;– recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale.Evaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu:– selectarea răspunsului corect;– asocierea între: noţiuni, enunţuri, etc. incluse în coloane diferite;– completarea propoziţiilor, desenelor, schemelor lacunare, etc.;– itemi de tipul adevărat sau fals;– întrebări structurate;– rezolvarea de probleme;– eseuri structurate;– realizarea de referate, portofolii, proiecte;– formularea de ipoteze sau concluzii ;– realizarea unui plan de investigaţie;– rezolvarea de fişe pentru aplicaţii practice.În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:

	Liceul:	Elev ……………./
	Disciplina:	Clasa ………../Nr. de ore săpt. …
	Profesor: ………………………………..	Anul şcolar ………..

	Competenţe specifice	Conţinuturi (detalieri)	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare	Observaţii

Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:    Model A

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Activităţi de predare	Strategii didactice	Activităţi de învăţare	Instrumente de evaluare	Observaţii

    Model B

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Conţinuturi esenţiale	Strategii didactice	Sarcini de predare-învăţare-evaluare	Observaţii

    Model C

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Strategii de predare	Strategii de învăţare	Strategii didactice utilizate	Instrumente de evaluare	Obsevaţii
			Activitatea cadrului didactic	Activitatea elevului

LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE1. Conservare – preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni2. Restaurarea – disciplină care se ocupă cu restabilirea semnificaţiei originale a operei pierdută parţial sau estompată în timp şi consolidarea suportului, în cel mai deplin respect faţă de autenticitatea şi integritatea obiectului, care trebuie transmisă aşa cum a fost creată de autor.3. Alterarea reprezintă procesul de degradare microstructurală a unor elemente componente, cu modificarea naturii lor, sub influenţa factorilor chimici şi microbiologici4. Fisura reprezintă o distrucţie structurală direcţionată(longitudinală, transversală sau radială)în zone intercristaline,interfazice sau al interfeţe cu puncte de minimă rezistenţă sub acţiunea unor forţe fizico -mecanice5. Craclurile sunt fisuri de suprafaţă, care străbat în funcţie de mecanism, unul sau mai multe straturi.6. Consolidarea cuprinde o serie de operaţii şi procese de refacere a elementelor structurale pentru ale mări capacitatea de rezistenţă la acţiunea anumitor factori externi sau exogeni7. Stabilizarea se referă la oprirea (stoparea) proceselor de deteriorarea şi de degradare.8. Integrarea este intervenţia sau ansamblul de acţiuni prin care bunul de patrimoniu este readus în forma iniţială nu numai prin redispunerea elementelor lui în ordinea avută iniţial(originară),dar şi prin completarea elementelor părţilor lipsă9. Întregirea reprezintă readucerea unui bun de patrimoniu nu numai la forma iniţială, dar şi în ansamblul din care a făcut parte iniţial.10. Restituirea reprezintă revenirea la forma iniţială a unui bun de patrimoniu, care are încă toate elementele, dar dispuse în altă ordine decât cea originală.11. Completarea este operaţia prin care se înlocuiesc părţile lipsă sau cele cu degradare sau deteriorare ireversibilă, care datorită stării precare de conservare(de obicei sub 5 %) nu-şi mai pot îndeplini funcţia.12. Copia poate reprezenta o replică ştiinţifică, când caracteristicile generale şi de detaliu (structural-funcţionale sau tehnice,stilistice,ideatice şi formale, repetate după un unicat, sunt comparabile cu originalul, în condiţiile unei rigori deosebite în ceea ce priveşte respectarea şi repetarea, inclusiv în expresivitatea,a elementelor originalului.13. Replica ştiinţifică este utilizată în activităţile didactice, în cercetare şi de foarte multe ori în expuneri muzeale, mai ales atunci când originalul face parte din categoria bunurilor de patrimoniu cu valoare deosebită, aflate în stadiile cele mai avansate de deteriorare(respectiv nivelul I de conservare)şi nu este permisă expunerea.14. Patina desemnează fenomenele de suprafaţă datorate îmbătrânirii:15. Bunul cultural este un produs al procesului de creaţie materială şi/sau spirituală, unitatea de bază,ireductibilă, în jurul căreia se ţese specificul activităţii de muzeu.Bunul cultural are depozitat în el o cantitate de informaţie care devine, în condiţiile evaluării calificate, valoare culturală.16. Patrimoniu cultural naţional cuprinde bunurile cu valoare deosebită istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii importante privind dezvoltarea istorică a poporului român şi a omenirii în general sau evoluţia mediului natural, inclusiv cele din aceste categorii alcătuite din metale şi pietre preţioase.17. Tezaurul patrimoniului cultural alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;18. Fondul patrimoniului cultural este alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru .19. Clasarea este procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur şi fond20. Colecţia este criteriul de organizare a bunurilor pe domenii pe baza unor criterii comune.    Autorii programei şcolare:

	Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (coord.) în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	Conf. univ. dr. Doina Creangă	Universitatea Ştefan cel Mare, Facultatea de Istorie şi Muzeologie, Suceava
	Prof. Camelia Rusu-Sadovei	Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
	Prof. Sabina Elena Roman	Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava

PROGRAMĂ ŞCOLARĂBAZELE ŞTIINŢIFICE ALECONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRIICICLUL INFERIOR AL LICEULUIClasa a X-aCurriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic,specializarea Conservare – restaurare bunuri culturaleNotă de prezentareÎn perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea "Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale "celuilalt", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor. Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei.Apreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie,vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene.Luând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră.Din perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării, propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învăţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării.Prezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării.În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţe cheie:● comunicare în limba maternă;● comunicare în limbi străine;● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii;● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;● a învăţa să înveţi;● iniţiativă şi antreprenoriat;● sensibilizare culturală şi exprimare artistică;● competenţe sociale şi civice.Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare – conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare.Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.Programa propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a.Prin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere:● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative;● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară;● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.Orientarea tematicii curriculumului este îndreptată spre:– dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică;– folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale;– integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a elevilor;– aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii – problemă şi luarea de decizii;– formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă;– stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal;– utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural.● realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini (capacităţi cognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială);● utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.;● organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori.Prezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator – restaurator la nivelul clasei a X-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.Lucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare.Programele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate.Criteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ.Proiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.Pentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea BAZELOR ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare.Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.Programa şcolară pentru disciplina BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII vizează valorizarea competenţei cheie "competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter-şi transdisciplinare în interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu.Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.În aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură:– Notă de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;– Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;– Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică şi afectiv-atitudinală urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.– Competenţe specifice – conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu;– Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Receptarea informaţiilor specifice activităţii de conservare-restaurare a bunurilor culturale.
	2.	Utilizarea de algoritmi în scopul implementării tehnicilor de conservare-restaurare a bunurilor culturale.
	3.	Transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale în contextul unor situaţii noi.
	4.	Comunicarea scrisă şi orală prin valorificarea limbajului specific.

VALORI ŞI ATITUDINI● Respect pentru adevăr şi rigurozitate;● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora;● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe;● Iniţiativă personală;● Interes şi curiozitate;● Spirit critic şi autocritic;● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile;● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;● Dorinţa de informare şi afirmare;● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică;● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC;● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Recunoaşterea conceptelor din domeniul restaurării	▪ Definirea conceptelor în domeniul restaurării
		▪ Definiţia disciplinei şi relaţia conservare-restaurare
	1.2. Diferenţierea activităţii de conservare de cea de restaurare
		▪ Etape în restaurarea bunurilor de patrimoniu
	2.1. Elaborarea şi aplicarea unor algoritmi privind tehnicile de restaurare în contexte diferite	▪ Principiile restaurării ştiinţifice
		▪ Aplicarea în practica restaurării a principiilor şi normelor de restaurare
	2.2. Prezentarea documentaţiei de restaurare
		▪ Documentaţia de restaurare. Întocmirea şi componenţa dosarului
	3.1. Aplicarea principiilor, a normelor de restaurare în situaţii noi	▪ Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal
		▪ Conservarea-restaurarea patrimoniului arheologic
	3.2. Evaluarea factorilor de risc şi a metodelor de prevenţie în restaurarea obiectelor de patrimoniu	▪ Conservarea-restaurarea patrimoniului cultural mobil
		▪ Conservarea-restaurarea patrimoniului cultural imobil
		▪ Laboratorul de restaurare. Orgănizare şi funcţionare
		▪ Norme specifice de protecţia muncii
		▪ Codul eticii şi standardele practicii de restaurare
		▪ Normele de restaurare ştiinţifică a patrimoniului cultural
	4.1. Utilizarea terminologiei specifice domeniului conservării	▪ Degradarea bunurilor culturale: factori de degradare şi efectele acestora asupra bunurilor culturale
	4.2. Utilizarea surselor bibliografice	▪ Dezastrele naturale – factor de degradare a patrimoniului
	4.3. Prezentarea rezultatelor unui demers de monitorizare folosind terminologia specifică
		▪ Laboratorul de conservare: prezentarea laboratorului şi a activităţilor specifice; tipuri de obiecte în lucru
		▪ Norme de protecţia muncii specifice activităţii de conservare
	4.1. Utilizarea terminologiei specifice domeniului conservării în diferite situaţii de comunicare	– Toate conţinuturile
		▪ Istoricului activităţii de restaurare
	4.2. Utilizarea surselor bibliografice	▪ Studiu de caz
	4.3. Prezentarea structurată în diferite tipuri de comunicare orală, scrisă a informaţiei specifice ştiinţifice

CONŢINUTURI● Istoricul activităţii de restaurare● Cunoaşterea conceptelor în domeniul restaurării● Etapele ale restaurării ştiinţifice● Principiile restaurării ştiinţifice● Aplicarea în practica restaurării a principiilor şi normelor de restaurare● Documentaţia de restaurare. Întocmirea şi componenţa dosarului● Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal● Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal pe suport organic● Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal pe suport anorganic● Conservarea-restaurarea patrimoniului arheologic● Conservarea-restaurarea patrimoniului arheologic pe suport organic● Conservarea-restaurarea patrimoniului arheologic pe suport anorganic● Conservarea-restaurarea patrimoniului cultural mobil● Conservarea-restaurarea patrimoniului cultural imobil● Laboratorul de restaurare. Organizare şi funcţionare● Norme specifice de protecţia muncii● Codul eticii şi standardele practicii de restaurare● Normele de restaurare ştiinţifică a patrimoniului culturalLUCRĂRI PRACTICE● Studiul cu ajutorul microscopului optic a biodegradărilor obiectelor de patrimoniu;● Experienţe simple pentru identificarea factorilor dăunători,● Observaţii asupra diferitelor tipuri de micro şi macro-biodăunători;● Observaţii de lungă durată asupra influenţei factorilor de mediu asupra stării de sănătate a bunurilor culturale;● Activităţi practice de măsurare a factorilor de microclimat;● Observaţii asupra diferitor tipuri de degradări.SUGESTII METODOLOGICEDisciplina de specializare BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale.În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare.Strategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de conservare şi restaurare a acestora.În scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:1. Învăţarea prin descoperire are ca rezultat achiziţii trainice şi dezvoltă imaginaţia. Presupune iniţierea elevilor în activităţi de investigaţie în care elevii sunt puşi în situaţii concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment, interpretarea datelor, formularea de concluzii şi prezentare a acestora în diferite forme (scris, oral, grafic). Se poate realiza pe următoarele căi: inductivă (de la particular, concret la general), deductivă (de la general la particular), transductivă (prin analogie între sisteme sau componente ale acestora).2. Problematizarea pune elevul în situaţia de a soluţiona, prin activitate proprie de cercetare, o anumită problemă care îi stimulează curiozitatea şi care îl incită la căutări, dezvoltând scheme operatorii ale gândirii divergente.3. Experimentul, ca metodă de învăţare, poate fi aplicat cu succes alături de descoperire şi de problematizare asigurând astfel, prin provocarea unor procese sau fenomene, cunoaşterea directă, nemijlocită a factorilor de degradare.4. Algoritmizarea asigură însuşirea şi aplicarea unor scheme logice de desfăşurare a activităţilor teoretice şi practice. Este importantă pentru a face trecerea de la parcurgerea unor căi deja cunoscute, la dezvoltarea propriilor căutări şi cercetări.5. Dezbaterea şi asaltul de idei permit dobândirea de către elevi a cunoştinţelor de specialitate, afirmarea opiniilor personale, dezvoltă spiritul de cooperare, creativitatea, spiritul critic şi stimulează spontaneitatea.6. Studiul de caz presupune analiza şi dezbaterea unor situaţii – problemă întâlnite în practică asigură apropierea învăţării de contextul extraşcolar.7. Proiectul stimulează elevii să realizeze investigaţii în laborator pe o anumită temă, să elaboreze lucrări ştiinţifice pentru simpozioane, cercuri, sesiuni de comunicări ştiinţifice. Proiectul, individual sau de grup, oferă oportunitatea educaţiei pentru cunoaşterea şi respectarea valorilor şi a bunurilor patrimoniale.Competenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie.Actuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare, oferind un sprijin concret în elaborare a strategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare.Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare:– recunoaşterea unor tipuri de degradări;– identificarea şi utilizarea unor surse variate de informare/documentare: atlase, albume, enciclopedii, determinatoare, internet, culegeri de texte consacrate, reviste, mijloace video, bănci de date, dicţionare, etc.;– extragerea, inserarea şi interpretarea informaţiei din şi în: tabele, scheme, grafice, diagrame, fragmente de text, albume tematice, internet, reviste, etc.;– realizarea transferului de informaţie prin conexiuni intradisciplinare, interdisciplinare şi transcurriculare, pentru studierea fenomenelor de degradare a bunurilor culturale;– imaginarea unor situaţii-problemă şi rezolvarea lor;– formularea de întrebări şi răspunsuri adecvate;– folosirea instrumentelor, a substanţelor şi a aparaturii de laborator, potrivite contextului experimental;– observarea şi aprecierea importanţei factorilor de mediu în contextul disciplinei studiate;– interpretarea rezultatelor experimentale;– recunoaşterea factorilor care au determinat degradările studiate;– compararea acţiunii diferitor tipuri de agenţi dăunători– luarea de decizii şi justificarea opţiunii privind atitudinea şi acţiunea proprie legată de protecţia şi prevenţia degradărilor obiectelor de patrimoniu;– măsurări de parametri în cazul studierii obiectelor de patrimoniu;– reprezentări complexe prin desen a structurilor studiate;– efectuarea de vizite de studiu şi documentare în diferite locaţii arheologice, muzeale, laboratoare de specialitate.În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:– corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;– valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;– utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare;– recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale.Evaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu:– selectarea răspunsului corect;– asocierea între: noţiuni, enunţuri, etc. incluse în coloane diferite;– completarea propoziţiilor, desenelor, schemelor lacunare, etc.;– itemi de tipul adevărat sau fals;– întrebări structurate;– rezolvarea de probleme;– eseuri structurate;– realizarea de referate, portofolii, proiecte;– formularea de ipoteze sau concluzii ;– realizarea unui plan de investigaţie;– rezolvarea de fişe pentru aplicaţii practice.În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:

	Liceul:	Elev ……………./
	Disciplina:	Clasa ………../Nr. de ore săpt. …
	Profesor: ………………………………..	Anul şcolar ………..

	Competenţe specifice	Conţinuturi (detalieri)	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare	Observaţii

Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:    Model A

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Activităţi de predare	Strategii didactice	Activităţi de învăţare	Instrumente de evaluare	Observaţii

    Model B

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Conţinuturi esenţiale	Strategii didactice	Sarcini de predare-învăţare-evaluare	Observaţii

    Model C

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Strategii de predare	Strategii de învăţare	Strategii didactice utilizate	Instrumente de evaluare	Obsevaţii
			Activitatea cadrului didactic	Activitatea elevului

LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE1. Conservare – preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni.2. Restaurarea – disciplină care se ocupă cu restabilirea semnificaţiei originale a operei pierdută parţial sau estompată în timp şi consolidarea suportului, în cel mai deplin respect faţă de autenticitatea şi integritatea obiectului, care trebuie transmisă aşa cum a fost creată de autor.3. Alterarea reprezintă procesul de degradare microstructurală a unor elemente componente, cu modificarea naturii lor, sub influenţa factorilor chimici şi microbiologici.4. Fisura reprezintă o distrucţie structurală direcţionată (longitudinală, transversală sau radială)în zone intercristaline,interfazice sau al interfeţe cu puncte de minimă rezistenţă sub acţiunea unor forţe fizico-mecanice.5. Craclurile sunt fisuri de suprafaţă, care străbat în funcţie de mecanism, unul sau mai multe straturi.6. Consolidarea cuprinde o serie de operaţii şi procese de refacere a elementelor structurale pentru ale mări capacitatea de rezistenţă la acţiunea anumitor factori externi sau exogeni.7. Stabilizarea se referă la oprirea (stoparea) proceselor de deteriorarea şi de degradare.8. Integrarea este intervenţia sau ansamblul de acţiuni prin care bunul de patrimoniu este readus în forma iniţială nu numai prin redispunerea elementelor lui în ordinea avută iniţial (originară), dar şi prin completarea elementelor părţilor lipsă.9. Întregirea reprezintă readucerea unui bun de patrimoniu nu numai la forma iniţială, dar şi în ansamblul din care a făcut parte iniţial.10. Restituirea reprezintă revenirea la forma iniţială a unui bun de patrimoniu, care are încă toate elementele, dar dispuse în altă ordine decât cea originală.11. Completarea este operaţia prin care se înlocuiesc părţile lipsă sau cele cu degradare sau deteriorare ireversibilă, care datorită stării precare de conservare (de obicei sub 5 %) nu-şi mai pot îndeplini funcţia.12. Copia poate reprezenta o replică ştiinţifică, când caracteristicile generale şi de detaliu (structural-funcţionale sau tehnice, stilistice, ideatice şi formale), repetate după un unicat, sunt comparabile cu originalul, în condiţiile unei rigori deosebite în ceea ce priveşte respectarea şi repetarea, inclusiv în expresivitatea, a elementelor originalului.13. Replica ştiinţifică este utilizată în activităţile didactice, în cercetare şi de foarte multe ori în expuneri muzeale, mai ales atunci când originalul face parte din categoria bunurilor de patrimoniu cu valoare deosebită, aflate în stadiile cele mai avansate de deteriorare (respectiv nivelul I de conservare) şi nu este permisă expunerea.14. Patina desemnează fenomenele de suprafaţă datorate îmbătrânirii:15. Bunul cultural este un produs al procesului de creaţie materială şi/sau spirituală, unitatea de bază, ireductibilă, în jurul căreia se ţese specificul activităţii de muzeu. Bunul cultural are depozitat în el o cantitate de informaţie care devine, în condiţiile evaluării calificate, valoare culturală.16. Patrimoniu cultural naţional cuprinde bunurile cu valoare deosebită istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii importante privind dezvoltarea istorică a poporului român şi a omenirii în general sau evoluţia mediului natural, inclusiv cele din aceste categorii alcătuite din metale şi pietre preţioase.17. Tezaurul patrimoniului cultural alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;18. Fondul patrimoniului cultural este alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru.19. Clasarea este procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur şi fond.20. Colecţia este criteriul de organizare a bunurilor pe domenii pe baza unor criterii comune.Autorii programei şcolare:

	Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (coord.) în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	Conf. univ. dr. Doina Creangă	Universitatea Ştefan cel Mare, Facultatea de Istorie şi Muzeologie, Suceava
	Prof. Camelia Rusu-Sadovei	Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
	Prof. Sabina Elena Roman	Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava

PROGRAMĂ ŞCOLARĂINSTRUMENT PRINCIPAL – INSTRUMENTE CU COARDECICLUL INFERIOR AL LICEULUIClasa a IX-aCurriculum diferenţiat pentru filieravocaţională, profil artistic, specializarea muzicăSecţia instrumentală – instrumentele orchestrei simfoniceNOTA DE PREZENTAREÎn învăţământul vocaţional artistic muzical, studiul instrumentelor reprezintă disciplina principală în pregătirea de specialitate a elevilor. În planul cadru de învăţământ, această disciplină se predă individual. Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe, a deprinderilor, a cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite. De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a tinerilor muzicieni-instrumentişti, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice.Pregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de întregire a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor.Curriculumul pentru instrumentele muzicale care se studiază în şcolile de profil include următoarele elemente de noutate:– studiul instrumentului nu numai ca "adjuvant", pentru întregirea culturii generale, cum era considerat în abordarea anterioară, ci ca un sistem de competenţe care includ cunoştinţe, abilităţi şi atitudini specifice interpretului cultivat şi viitorului specialist;– pregătirea de specialitate a elevilor, prin curriculumul diferenţiat, ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în interpretare;– parcurgerea repertoriului nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor interpretului şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a viitorului consumator avizat de artă.Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru ce permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe, pe utilizarea acestora în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.Programa şcolară pentru instrumentele orchestrei simfonice cuprinde:– competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice interpretării instrumentale, comune pentru toate instrumentele;– competenţe specifice şi conţinuturi, structurate pentru fiecare an de studiu, particularizate pentru fiecare grupă de instrumente, după cum urmează: instrumente cu coarde, instrumente de suflat şi instrumente de percuţie;– valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile. Acestea reprezintă un rezultat al întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă, comune pentru toate instrumentele;– sugestii metodologice, oferite ca sprijin pentru cadrul didactic şi se referă la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a unui instrumentului muzical;– repertoriul este un mijloc de realizare a competenţelor. Parcurgerea acestuia nu constituie un obiectiv în sine, important fiind progresul elevilor în învăţare, progres evident prin urmărirea competenţelor demonstrate de aceştia.Actuala structură a programei solicită o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.COMPETENŢE GENERALE1. Operarea cu elemente de limbaj specific, în abordarea creaţiilor muzicale2. Valorificarea potenţialului creativ în interpretare, operând cu limbajul de specialitate propriu artei muzicaleVALORI ŞI ATITUDINI● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii esteticeCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Recunoaşterea auditivă (intuitivă) a interpretării după scriitura armonică, de factură tonală	Repertoriul clasic: monodia acompaniată a sec. al XVII – lea – al XVIII-lea
	1.2. Analizarea elementelor de limbaj din textul muzical, corelate cu tehnica instrumentală corespunzătoare	Elemente de limbaj:
		– tonalităţi: intonaţia funcţională
		– coma sintonică
		– egalizarea tonurilor şi a semitonurilor în intonaţie, ascendent şi descendent, cu excepţia sensibilei
	1.3. Descifrarea partiturii muzicale, la prima vedere
		– ritm, metru, tempo (egalitatea pulsaţiei metrice)
		– dinamica, nuanţarea naturală
	1.4. Redarea textului muzical corelată cu elemente de tehnică instrumentală, asigurând fluiditatea discursului muzical	Stereotipul dinamic, în execuţia textului muzical
	2.1. Interpretarea textului muzical, punând în evidenţă forma acestuia	Elemente de structură a melodiei (motiv-temă)
		Formele muzicale specifice clasicismului:
		– forma de lied
		– forma de sonată
		– rondo
		– menuet
		– tema cu variaţiuni
		Mijloace tehnice de expresie: nuanţă, accent, cezură, agogică mică
	2.2. Redarea lucrării, respectând tehnica instrumentală specifică stilului clasic	– Tehnici de emisie sonoră:
		spiccato clasic
		semispiccato
		detache francez – legatto
		cezuri în interiorul frazei muzicale
		sostenuto
		ornamente etc.
	2.4. Diferenţierea în audiţie a diverselor interpretări, în scopul adoptării propriei versiuni	– Audiţii comparate
	2.5. Corelarea reprezentării auditive a lucrării cu modalităţile de interpretare a acesteia	– Mijloace de expresie
		– Tehnica instrumentală
	2.6. Interpretarea creativă a lucrării, coordonând mijloacele de expresie muzicală
	2.7. Optimizarea propriei interpretări, pe baza analizei reacţiei publicului	– Audiţii, recitaluri, concerte etc.
		– Cronici de specialitate

LISTA DE CONŢINUTURIElemente de limbaj:● Tonalitatea: intonaţia funcţională● Egalizarea tonurilor şi a semitonurilor● Ritm, metru, tempoElemente de structură a melodiei:● motivul● temaForme specifice ale clasicismului:● lied● sonată● rondo● menuet● tema cu variaţiuniMijloace de expresie:● nuanţă● accent● cezură● agogică micăTehnici instrumentale şi de emisie sonoră:● spiccato clasic şi semispiccato● deatache francez – legatto● cezura în interiorul frazei● sostenuto● ornamenteAudiţii, cronici de specialitateSUGESTII METODOLOGICEINSTRUMENTE CU COARDEÎn clasa a IX-a elevul continuă procesul de dezvoltare intelectuală, afectivă şi motrică, specifică educaţiei muzicale începute o dată cu studiul specializat al artei interpretative. Achiziţiile învăţării dobândite anterior, prin studiul instrumentului şi al celorlalte discipline de specialitate, îi permit acestuia o mai largă înţelegere a limbajului muzical şi o interpretare cu un nivel de complexitate mai ridicat. Din acest moment, formarea unei concepţii interpretative asupra operei va motiva demersul de perfecţionare a tehnicii muzicale a elevului.De asemenea, experienţa dobândită va permite elevului abordarea unor lucrări ce implică cerinţe speciale, cu un grad sporit de dificultate.În activitatea didactică, se va pune accentul prioritar pe abordarea, în interpretare, a stilului clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să devină capabil de a-şi consolida competenţe complexe de interpretare specifice acestui stil, necesare inclusiv pentru participarea în competiţii de acest gen. Această sugestie nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri, ci subliniază importanţa clasicismului, în arta interpretativă.În acest sens, sugerăm să se aibă în vedere:– utilizarea modului de arcuş "spiccato",– redarea ornamentelor după cerinţele epocii,– un grad sporit de velocitate,– uşurinţă în folosirea tehnicii de schimbare a nuanţelor etc.Pe parcursul acestui demers, profesorul trebuie să fie un organizator al activităţii elevului, care să îl susţină pe acesta şi să îl îndrume, în atingerea competenţelor prestabilite.Nu trebuie omisă dezvoltarea muzicalităţii elevului, a gândirii sale muzicale, a manifestării propriei creativităţi în favoarea "dresajului" pe un anumit repertoriu. Aceasta nu exclude utilizarea exerciţiilor de memorare a textelor muzicale studiate şi de redare a acestora în interpretare, fără ajutorul partiturii. De asemenea, este absolut necesar ca fiecare operă muzicală să fie interpretată în integralitatea sa, cu acompaniament (pian sau ansamblu orchestral) şi, obligatoriu, în public – audiţii de clasă/catedră, audiţii pe categorii de instrumente/pentru toate instrumentele, în şcoală sau în alte spaţii adecvate acestor activităţi.În evaluarea performanţelor elevilor, vor fi utilizate criterii precum: redarea cu fidelitate a textului muzical, coerenţa discursului muzical şi modul de redare a stilului şi a caracterului operei muzicale, nivelul de dezvoltare a deprinderilor tehnico-instrumentale şi originalitatea transmiterii mesajului operei muzicale.Conţinuturile vor fi valorificate deopotrivă pentru:– dezvoltarea tehnicii specifice fiecărui instrument în parte;– dezvoltarea combinată a tehnicii şi a muzicalităţii, prin abordarea studiilor specifice fiecărui instrument cu coarde şi a repertoriului propus.Prin acest document, se intenţionează asigurarea pregătirii de specialitate de bază a elevilor, dincolo de care fiecare elev, sub îndrumarea cadrului didactic, îşi poate prefigura un traseu de evoluţie performantă.Dacă în perioada învăţământului primar şi gimnazial, pregătirea de specialitate a elevilor din şcolile de muzică s-a axat pe iniţierea în şi cu familiarizarea cu perioadele stilistice muzicale de referinţă, în învăţământul liceal, prin pregătirea de specialitate, se are în vedere aprofundarea perioadelor stilistice importante (clasicism, romantism, baroc, modernism).În acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la latitudinea cadrului didactic să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi intelectuală a elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu asupra stilului studiat, de la începutul acesteia.Pentru a veni în ajutorul profesorului în mod concret, exemplificăm câteva activităţi ce contribuie la atingerea competenţei 2.5. Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie aplicarea metodei solfegierii a temelor. Acestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din discursul muzical. Totodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să "robotizeze" elevul ci să-l ajute să se elibereze de "stresul partiturii" ca să poată reda întregul său potenţial interpretativ.Profesorul are un rol esenţial în depistarea elevilor capabili de performanţă şi în îndrumarea lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional. Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de pregătire şi formare profesională continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor, determinând eliminarea riscului promovării falselor valori.În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:

	Liceul:	Elev ……………./
	Disciplina:	Clasa ………../Nr. de ore săpt. …
	Profesor: ………………………………..	Anul şcolar ………..

	Competenţe specifice	Conţinuturi (detalieri)	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare	Observaţii

Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:    Model A

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Activităţi de predare	Strategii didactice	Activităţi de învăţare	Instrumente de evaluare	Observaţii

    Model B

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Conţinuturi esenţiale	Strategii didactice	Sarcini de predare-învăţare-evaluare	Observaţii

    Model C

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Strategii de predare	Strategii de învăţare	Strategii didactice utilizate	Instrumente de evaluare	Obsevaţii
			Activitatea cadrului didactic	Activitatea elevului

Notă:Competenţele generale şi competenţele specifice din prezenta programă sunt valabile şi pentru categoria corzi grave şi corzi ciupite. Unora dintre conţinuturi li se pot adăuga conţinuturi specifice în funcţie de instrumentul studiat. De asemenea, repertoriile pot fi completate pentru fiecare categorie de instrumente cu coarde, respectiv corzi grave şi corzi ciupite.REPERTORIU VIOARĂ(Sugestii)Studii tehnice:– O. Sevcik op. 1 – Caietele II, III (Tehnica viorii)– O. Sevcik op. 2 – Caietele III, IV, V (Tehnica arcuşului)– O. Sevcik op. 7 – Caietele I, II (Trilul)– O. Sevcik op. 8 – "Schimburi de poziţie"– O. Sevcik op. 9 – "Duble coarde"– A. A. Sarvaş op. 3 – "Studiul dublelor coarde"– H. Schradieck – "Şcoala tehnicii viorii", caietele I, II– M. Iftinchi – Schimburile de poziţii în duble coarde– R. Klenck – Studiul gamelor– A. A. Sarvaş op. 5 – Studiul acordurilor– D. Vlădescu – "Tehnica viorii" (exerciţii pentru mâna stângă)– E. Cobilovici – Sunetele armonice la vioară– C. Flesch – "Game şi arpegii"– C. Flesch – "Studii de bază pentru vioară" ("Urstudien fur violine")Studii tehnico-melodice:– R. Kreutzer – 42 Studii sau Capricii– F. Fiorillo – 36 Studii sau Capricii– P. Rode – 24 Capricii– J. B. Ch. Dancla – 20 Studii, op.73– L. J. Massart – "Arta exersării studiilor de Kreutzer" ("L'art de travailler les etudes de Kreutzer")Repertoriu preclasic şi clasic(Sugestii)– G. B. Viotti – Concert nr. 22 în la minor– Ch. A de Beriot – Concert nr. 1 în Re major, op. 16– L. Spohr – Concert nr. 2 în re minor, op. 2– L. Spohr – Concert nr. 11 în Sol major, op. 70– F. David – Concert nr. 1– F. David – Concert nr. 4 în Mi major, op. 23– J. Haydn – Concert nr. 1 în Do major– J. Haydn – Concert nr. 2 în Sol major– W. A. Mozart – Concert "Adelaide" în Re major– W. A. Mozart – Concert nr. 3 în Sol major– L. v Beethoven – Romanţa în Do major şi în Fa majorRepertoriu aparţinând altor compozitori(Sugestii)– M. Bruch – Concert nr. 1 în sol minor, op. 26– G. Tartini – Concert în Mi major– P. Nardini – Concert în mi minor– R. Kreutzer – Concert nr. 19 în re minor– J. S. Bach – Concert în Mi major– L. Boccherini – Concert în Re major– H. Vieuxtemps – Concert nr. 4 în re minor, op. 31Sonate:– F. M. Veracini – Sonata în sol minor– F. M. Veracini – Sonata în mi minor (p. I. = Ritornello)– P. Locatelli – Sonata în sol minor– A. Corelli – Sonate– G. Tartini – Sonata în sol minor ("Didona")– G. F. Haendel – Sonatele I, II, IV, V– J. S. Bach – Menuet I, Menuet II, Bouree şi Giga din Partita a III-a în Mi major, BWV 1006– F. Geminiani – Sonata în do minor– P. Nardini – Sonata în Re major– H. Purcell – Sonata în la minor– H. Purcell – Sonata în Do major– J. S. Bach – Sonata în La major (cu pian)– J. M. Leclair – Sonata în Re majorAlte lucrări(Sugestii)– A. Corelli – La Folia– W. A. Mozart – Rondo în Do major, KV 373– W. A. Mozart – Rondo în Sol major– W. A. Mozart – Rondo concertant în Sib major, KV 269– H. Wieniawski – Legenda, op. 17– P. de Sarasate – Romanţa andaluză, op. 22– P. de Sarasate – Malaguena, op. 21– H. Vieuxtemps – Baladă şi Poloneză, op. 38– H. Wieniawski – Adagio elegiac, op. 5– P. de Sarasate – Dans nr. 8– Fr. Kreisler – "Suferinţa dragostei" ("Liebesleid")– Fr. Kreisler – Frumosul rozmarin– Francoeur-Kreisler – Siciliana şi Rigaudon– P. I. Ceaikovski – Melodie, op. 42, nr. 3– P. I. Ceaikovski – Scherzo, op. 42, nr. 2– D. Bughici – Suită în stil românesc, op.1– V. Filip – Capriciul nr. 3– V. Filip – Suită românească pentru vioară solo (părţile I-II)– B. Bartok – Dansuri româneşti– B. Bartok – Sonatina– M. Chiriac – Serenada– G. Enacovici – Jocuri olteneşti, op. 24– I. Scărlătescu – Bagatela– G. Ph. Telemann – 12 Fantezii solo– L. Glodeanu – Sonatina, op. 16– M. Bruch – "Kol Nidrei", op. 47– J. B. Senaille – "Introducere şi Presto" (J. Manen)– M. Moszkowski – Dansuri spaniole nr. 1 şi nr. 2, op. 12– G. Enescu – Balada, op. 4– P. I. Ceaikovski – Vals sentimental, op. 51, nr. 6– P. de Sarasate – Zortzico (d' Iparaguirre), op. 39– P. de Sarasate – Zortzico ("Adios Montanas Mias")– Couperin-Kreisler – "La Precieuse"– Boccherini-Kreisler – Allegretto– A. Glazunov – Meditaţie, op. 32– S. Toduţă – Sonatina– M. Jora – Mică suită, op. 3– P. Vladigherov – Suita "Vardarul"– F. Drdla – "Perpetuo", op. 125– H. Schradieck – "Perpetuum mobile" în Sib major, op. 1– Ch. A. de Beriot – 3 Duete concertante, op. 57– V. Filip – Poem pentru vioară cu acompaniament de pian– J. Brahms – Dansuri ungare (ed. Joachim)– Tartini-Kreisler – Variaţiuni pe o temă de Corelli– Ch. A. de Beriot – Variaţiuni op. 1 în re minor, op. 15 în Mi major, şi op. 79 în La majorINDEX AL AUTORILORVIOARĂAAccolay, Jean BaptisteAlard, DelphinAlexeev, V.Albeniz, IsaacAlbu, SanduAuer, LeopoldBBach, Johann SebastianBaklanova, NataliaBartok BelaBazzini, AntonioBeethoven, Ludwig vBenda, Frantisek (Franz)Beriot, Charles Auguste deBiber, Heinrich Ignaz Franz vonBizet, GeorgesBloco, Jozsef (Joseph)Blumenstengel, A.Boccherini, LuigiBotez, ConstantinBrahms, JohannesBruch, MaxBuciu, DanBughici, DumitruBurada, Teodor T.CCampagnoli, BartolomeoCapoianu, DumitruCasorti, AugustCeaikovski, Piotr IliciChiriac, MirceaCionca, RomulusCiortea, TudorCobilovici, EmilComes, LiviuConstantinescu, PaulCorelli, ArcangeloCouperin, LouisCuteanu, EugenDDancla, Jean Baptiste CharlesDaquin, Louis-ClaudeDavid, FerdinandDerieţeanu, GeorgeDimitrescu, ConstantinDinicu, GrigoraşDonceanu, FeliciaDont, JakobDrăgoi, SabinDrdla, Frantisek (Franz)Dvorak, AntoninEEftimescu, FlorinElenescu, EmanuelEnacovici, GeorgeEnescu, GeorgeErnst, Heinrich-WilhelmFFalla, Manuel deFeldman, LudovicFibich, Zdenek (Zdenko)Filip, VasileFiocco, Joseph-HectorFiorillo, FederigoFlesch, CarlFrancoeur, Franf2ăoisFuchs, TeodorGGavinies, PierreGeantă, IonelGebauer, Michel-JosephGemianini, FrancescoGershwin, GeorgeGherţovici, AdiaGilels, ElisabetaGlazunov, Alexandr KonstantinoviciGlier, Reinhold MoritzoviciGlodeanu, LiviuGluck, Christoph WilibaldGodard, Benjamin Louis-PaulGossec, Franf2ăois-JosephGounod, CharlesGranados, EnriqueGrieg, Edvard HagerupGrigorian, Asatur GrigoreviciHHaciaturian, Aram IliciHaendel, Georg FriedrichHaydn, Franz JosephHeifetz, JaschaHerman, VasileHohmann, Christian HeinrichHrimaly, JohannHuber, AdolfIIanşinov, AlexeiIftinchi, ModestJJansa, LeopoldJerea, HildaJoachim, JosephJora, MihailKKabalevski, Dmitri BorisoviciKayser, Heinrich ErnstKlenck, RobertKlepper, Walter MihaiKomarovski, AnatolKreisler, FritzKreutzer, RodolpheLLalo, Edouard Victor AntoineLaub, FerdinandLazăr, FilipLeclair, Jean-MarieLipatti, DinuLipinsky, Karol JosephLocatelli, PietroManen, JuanManoliu, GeorgeMartini, Giovanni BattistaMassart, Lambert-JosephMassenet, JulesMayseder, JosephMazas, Jacques FereolMendelsohn, AlfredMendelssohn-Bartholdy, FelixMostras, KonstantinMoszkowski, MoritzMozart, Wolfgang AmadeusMusorgski, Modest PetroviciNNardini, PietroNiculescu, MihaiNottara, Constantin C.Novacek, OttokarNovacek, RudolfOOffenbach, JacquesPPaganini, NiccoloParadis, Maria-Theresia vonPasquali, NicoloPleyel, Ignaz-JosephPolo, EnricoPopovici, DoruPorpora, Nicola-AntonioPorumbescu, CiprianProkofiev, Serghei SergheeviciPrume, Franf2ăois-HubertPugnani, GaetanoPurcell, HenryRRaff, JoachimRameau, Jean-PhilippeRavel, MauriceRicci, RuggieroRieding, Oskar (Oscar)Ries, FranzRimski-Korsakov, Nikolai AndreeviciRode, Jacques Pierre JosephRogojină, PaulRossini, Gioacchino AntonioRovelli, PietroRubinstein, AntonRubinstein, NathanSSaint-Lubin, Leon deSaint-Saens, Charles CamilleSarasate, Pablo Martin Meliton y Navascuez deSarvaş, Anton AdrianSaviţchi, OctavScarlatescu, IoanSchmitzer, ElenaSchradiek, HenrySchubert, FranzSchumann, RobertSeitz, FriedrichSenaille, Jean-BaptisteSevcik, OtakarSibelius, Jean (Jan) Julius ChristianSinding, ChristianSinger, EdmundSitt, HansSpohr, Ludwig (Louis)Stephănescu, GeorgeStern, RosiStravinski, Igor FiodoroviciSzeremi GustavSzymanowski, KarolŞŞostakovici, Dmitri DmitrieviciTTartini, GiuseppeTelemann, Georg PhilippTheodorescu, AlexandruTimaru, ValentinToduţă, SigismundVVelehorschi, AlexandruVeracini, Francesco MariaVieuxtemps, HenriViotti, Giovanni BattistaVitali, Tommaso AntonioVivaldi, AntonioVladigherov, PancioVlădescu, DumitruWWalther, Johann-JakobWaxman, FranzWeigl, JosephWieniawski, Henryk (Henri)Wohlfahrt, FranzYYsaye, EugeneAutorii programei şcolare:

	Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (coord.) în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	Prof. Natalia Epure	Colegiul Naţional de Artă Octav Băncilă, Iaşi
	Prof. dr. Adrian Cârdan	Liceul de Muzică Sigismund Toduţă, Cluj Napoca
	Lect. univ. Adrian Buliga	Universitatea Naţională de Muzică, Bucureşti

Consultanţi pe probleme de curriculum:

	Lect. univ. dr. Firuţa Tacea	Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti
	Prof. Cornelia Dumitriu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI

PROGRAMĂ ŞCOLARĂINSTRUMENT PRINCIPAL – PIANCICLUL INFERIOR AL LICEULUIClasa a IX-aCurriculum diferenţiat pentru filieravocaţională, profil artistic, specializarea muzicăSecţia instrumentală – pianNotă de prezentareÎn învăţământul vocaţional artistic muzical, studiul pianului reprezintă disciplina principală în pregătirea de specialitate a elevilor. În planul cadru de învăţământ, această disciplină se predă individual. Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe a deprinderilor, a cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite. De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a tinerilor muzicieni-instrumentişti, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice.Pregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de întregire a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor.Curriculumul pentru instrumentele muzicale care se studiază în şcolile de profil include următoarele elemente de noutate:– studiul instrumentului nu numai ca "adjuvant", pentru întregirea culturii generale, cum era considerat în abordarea anterioară, ci ca un sistem de competenţe care includ cunoştinţe, abilităţi şi atitudini specifice interpretului cultivat;– pregătirea de specialitate a elevilor, prin curriculumul diferenţiat, ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în interpretare;– parcurgerea repertoriului nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor interpretului şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a viitorului consumator avizat de artă.Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru ce permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe, pe utilizarea acestora în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.Programa şcolară cuprinde:– competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice interpretării instrumentale, comune pentru toate instrumentele;– competenţe specifice şi conţinuturi, structurate pentru fiecare an de studiu, particularizate pentru fiecare grupă de instrumente, după cum urmează: pian, instrumente cu coarde, instrumente de suflat, de percuţie şi instrumente populare. valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile. Acestea reprezintă un rezultat al întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă, comune pentru toate instrumentele;– sugestii metodologice, oferite ca sprijin pentru cadrul didactic şi se referă la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a unui instrumentului muzical;– repertoriul este un mijloc de realizare a competenţelor. Parcurgerea acestuia nu constituie un obiectiv în sine, important fiind progresul elevilor în învăţare, progres evident prin urmărirea competenţelor demonstrate de aceştia.Actuala structură a programei solicită o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.COMPETENŢE GENERALE1. Operarea cu elemente de limbaj specific, în abordarea creaţiilor muzicale2. Valorificarea potenţialului creativ în interpretare, operând cu limbajul de specialitate propriu artei muzicaleVALORI ŞI ATITUDINI● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii esteticeCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Recunoaşterea auditivă (intuitivă) a interpretării după scriitura armonică, de factură tonală	Repertoriu de factură clasică
	1.2. Analizarea elementelor de limbaj din textul muzical, corelate cu tehnica instrumentală corespunzătoare	Elemente de limbaj:
		– tonalităţi: intonaţia funcţională
		– egalizarea tonurilor şi a semitonurilor în intonaţie, ascendent şi descendent
	1.3. Descifrarea la prima vedere, a partiturii muzicale utilizând elementele de limbaj specifice
		– ritm, metru, tempo (egalitatea pulsaţiei metrice)
		– dinamica, nuanţarea naturală etc.
	1.4. Redarea textului muzical corelată cu elemente de tehnică instrumentală, asigurând fluiditatea discursului muzical 2.1. Interpretarea textului muzical, punând în evidenţă forma acestuia	Stereotipul dinamic, în execuţia textului muzical
		Elemente de structură a melodiei (motiv-temă)
		Formele specifice clasicismului:
		– forma de lied
		– forma de sonată
		– rondo
		– menuet
		– tema cu variaţiuni
		Mijloace tehnice de expresie: nuanţă, accent, cezură, agogică mică
	2.2. Redarea lucrării respectând stilul şi elementele de tehnică instrumentală	– Tehnici instrumentale şi de emisie sonoră (tuşeul instrumental):
		legatto
		cezuri în interiorul frazei muzicale
		sostenuto
		ornamente etc.
	2.3. Diferenţierea în audiţie a diverselor interpretări, în scopul adoptării propriei versiuni	– Audiţii comparate
	2.4. Corelarea reprezentării auditive a lucrării cu modalităţile de interpretare a acesteia	– Mijloace de expresie
		– Tehnica instrumentală
	2.5. Interpretarea creativă a lucrării, coordonând mijloacele de expresie muzicală
	2.6. Optimizarea propriei interpretări, pe baza analizei reacţiei publicului	– Audiţii, recitaluri, concerte etc.
		– Cronici de specialitate

LISTA DE CONŢINUTURIElemente de limbaj:● Tonalitatea: intonaţia funcţională● Egalizarea tonurilor şi a semitonurilor● Ritm, metru, tempoElemente de structură a melodiei:● motivul● temaForme specifice ale clasicismului:● lied● sonată● rondo● menuet● tema cu variaţiuniTehnici instrumentale şi de emisie sonoră:● legatto● cezura● sostenuto● ornamenteAudiţii, cronici de specialitateSUGESTII METODOLOGICEÎn clasa a IX-a se continuă dezvoltarea deprinderilor şi a cunoştinţelor instrumentale şi muzicale dobândite anterior de elevul pianist.În activitatea didactică, se va pune accentul prioritar pe abordarea, în interpretare, a stilului clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să devină capabil de a-şi consolida competenţe complexe de interpretare specifice acestui stil, necesare inclusiv pentru participarea în competiţii de acest gen. Această sugestie nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri, ci subliniază importanţa clasicismului, în arta interpretativă.Dacă în învăţământul primar şi gimnazial elevii au fost familiarizaţi cu noţiuni de ordin general – tehnice şi interpretative -, în învăţământul liceal se vor consolida achiziţiile referitoare la tehnica instrumentală şi se va urmări un traseu tehnic şi interpretativ specific clasicismului. Pe parcursul instruirii, cadrul didactic va avea în vedere dezvoltarea fizică şi psihică a tânărului, stabilind strategii didactice adecvate. Se va evita o îndrumare de tip "dresaj", stimulând implicarea şi creativitatea elevului şi pe cea a cadrului didactic. De asemenea, de importanţă majoră sunt cele două ipostaze ale activităţii elevului: sub îndrumarea directă a cadrului didactic şi în studiul individual.La vârsta de 14-15 ani, elevul se află în procesul dezvoltării, ceea ce solicită atenţie sporită din partea cadrului didactic şi adaptarea permanentă a acestuia la specificul acestei dezvoltări. Problemele tehnice vor fi abordate prin studii dar şi prin exerciţii ajutătoare, nefiind indicată metoda repetării "la infinit" a unor pasaje. Elevul va pune în context expresiv şi asimilările de ordin tehnic instrumental.Referitor la abordarea prioritară a stilului clasic în interpretare, se va insista pe dobândirea unei tehnici adecvate, prin game şi studii orientate pe diferite probleme. Tehnica instrumentală nu este un scop, ci un mijloc prin care elevul trebuie să îşi dezvolte capacităţile de redare fidelă a textului muzical. De aceea, se va insista pe dezvoltarea rezistenţei şi forţei degetelor prin game, studii sau alte modalităţi de obţinere a unei tehnici ce pot contribui constructiv la formarea elevului viitor interpret. Una dintre problemele de ordin tehnic ce persistă chiar şi la acest nivel de studiu este de exemplu trecerea degetului 1, asupra căreia trebuie să se insiste deoarece poate periclita execuţia uniformă (execuţia egală) a gamelor şi arpegiilor prezente cu precădere în repertorii clasice, putând da naştere la accente nedorite şi întreruperi în frazele melodice. Din acest motiv se vor alege studii care să faciliteze egalizarea sunetele şi duratelor în succesiunea acestora.Astfel, în execuţia corectă a gamelor şi a arpegiilor, care pot genera accente şi rupturi în frazele melodice sau pasaje de virtuozitate, se va insista asupra exersării degetului 1. De asemenea, se vor selecta studii tehnice relevante pentru această problemă: C. Czerny – Studii Op. 740 Nr. 1, 2, 3, 5, 11, 14, 16 sau M. Clementi – Gradus ad Parnassum din culegerea 29 de studii – nr. 1, 2, 4, 6, 7. Se va urmării egalizarea deprinderilor pentru mâna dreaptă şi mâna stângă. Neglijarea acestui aspect constituie adesea cauza unor dezechilibre tehnice şi muzicale (C. Czerny – Op. 740, Studii Nr. 5, 8, 11 şi M. Clementi – Gradus ad Parnassum, Nr. 2, 3, 6).Se va acorda o atenţie deosebită studiului terţelor – problemă atinsă doar ocazional în anii anteriori, urmărind atacul simultan al degetelor, în ciuda constituţiei lor inegale (C. Czerny Op. 740 – studiile nr. 4, 10, M. Clementi, Gradus ad Parnassum, Nr. 6 (care antrenează şi mâna stângă). Acordurile de trei şi de patru sunete, lucrate şi în mod izolat, sub formă de exerciţii, dar şi pentru studii (M. Clementi, Gradus ad Parnassum, Nr. 24, Czerny, Op. 740, Nr. 13), vor facilita consolidarea musculaturii, a tendoanelor şi a poziţiei corecte a mâinii pe claviatură. De altfel, această problemă este prezentă în aproape fiecare studiu, acordurile fiind acompaniamente frecvente. Se va controla o perfectă relaxare şi libertate a braţelor, evitându-se rigiditatea articulaţiilor.Octavele, frânte şi simultane, fără a constitui încă o problemă tehnică centrală, vor fi studiate cu multă atenţie în studii ca Czerny, Op. 740 Nr. 8, Clementi, Gradus ad Parnassum, nr. 26 şi 28. Această tehnică va fi perfecţionată şi în următorii ani de studiu, odată cu dezvoltarea fizică a mâinii. Studiul notelor repetate va dezvolta supleţea şi viteza în schimbarea degetelor (C. Czerny, Op. 740, Nr. 7, 11, M. Clementi, Nr. 4, 19).Se va urmări deplasarea pe claviatură cu mişcări suple ale braţelor şi a poignet-ului (C. Czerny – Op. 740, studii nr. 4, 6, 9, 13, 15, M. Clementi, Gradus ad Parnassum, nr. 3, 7, 23, 24). Recomandăm abordarea mai multor studii ce vizează probleme diferite şi în acelaşi timp complete pentru a evita totuşi o concentrare exagerată asupra numai anumitor probleme – concentrare ce poate degenera într-o crispare totală a aparatului pianistic.O altă problemă de natură tehnică o constituie modul de atac. Se vor studia diferite moduri de atac, cu accent pe cel specific stilului clasic.Atât primele cunoştinţe, cât şi tehnica dobândită – în mod special, prin studiile lui C. Czerny – dar şi altele – vor contribui la aprofundarea acestui stil. Se vor conştientiza problemele de frazare şi de construcţie a formei studiate înainte de abordarea sonatelor de referinţă ale clasicilor vienezi. În această clasă se recomandă investigarea sonatelor care au condus la desăvârşirea formei.Sonatele aparţinând "fiilor lui J. S. Bach" reprezintă un fundament solid care nu poate fi omis din repertoriul pentru pian. Carl Philipp Emanuel Bach – considerat părintele sonatei clasice – deţine de asemenea o creaţie deosebit de importantă pentru formare interpretării stilului clasic, influenţând şi creaţia şi educaţia fratelui său, Johann Christian. Wilhelm Friedemann Bach. Sonatele lor constituie un punct de plecare pentru studiul formei de sonată, dar şi pentru diferite probleme de ordin tehnic- instrumental:– mâini încrucişate (K. Ph. Em. Bach – Sonata în fa minor Wq 63/6);– ornamente şi pasaje ornamentale etc.Sonatele lui Baldassaro Galuppi, prin bitematismul evident, se situează în rândul sonatelor clasice, constituind un reper valoros pentru fundamentarea stilului clasic (Sonata în Re, în La, în do).Sonatele lui M. Clementi pot fi abordate selectându-le pe acelea care nu suprasolicită rezistenţa tehnică a elevilor (Op. 7, nr. 3 sol minor, Op. 20 nr. 2, do diez minor, Op. 25 nr. 2. sol major, Op. 26 nr. 3 re major) şi pe cele ale lui D. Scarlatti şi D. Cimarosa. Aprofundarea stilului de interpretare a repertoriului clasic poate fi continuată şi în clasele următoare, iar finalitatea acestei recomandări o reprezintă dobândirea de către elev a unei virtuozităţi interpretative ce îl poate reprezenta la nivel competiţional.Repertoriul nu exclude sonate ale clasicilor vienezi, cadrul didactic selectându-le cu atenţie pe cele adecvate particularităţilor elevilor.Se va acorda atenţie sporită utilizării pedalei, în interpretare pentru evitarea folosirii acesteia uneori în exces sau alteori deloc. Audierea repertoriului prevăzut pentru studiere, în interpretări de referinţă, constituie un model stimulativ, pentru viitorul interpret.Abordarea în paralel a altor stiluri, precum romantic, modern sau românesc contribuie de asemenea la stimularea sensibilităţii, creativităţii dezvoltarea simţului ritmic şi al spontaneităţii în execuţie, oferind posibilitatea abordării în cadrul orelor şi a improvizaţiei – ca element de noutate în studiul instrumental.Pentru a veni în ajutorul profesorului în mod concret, exemplificăm câteva activităţi ce contribuie la atingerea competenţei 2.5. Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie aplicarea metodei solfegierii a temelor. Acestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din discursul muzical. Totodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să "robotizeze" elevul ci să-l ajute să se elibereze de "stresul partiturii" ca să poată reda întregul său potenţial interpretativ.Profesorul are un rol esenţial în depistarea elevilor capabili de performanţă şi în îndrumarea lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional. Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de pregătire şi formare profesională continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor, determinând eliminarea riscului promovării falselor valori.Discuţiile profesor-elev, audiţiile comparate, precum şi consultarea unor articole muzicale de specialitate contribuie la dezvoltarea spiritului critic şi la formarea unei opinii proprii. Elevul va fi susţinut şi stimulat în apariţiile sale publice, care constituie situaţii de verificare elementelor asimilate, dar şi a comportamentului său scenic.În acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la latitudinea cadrului didactic să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi intelectuală a elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu asupra stilului studiat, de la începutul acesteia.În evaluarea performanţelor elevilor, vor fi utilizate criterii precum: fidelitatea redării textului muzical scris, coerenţa discursului muzical şi modul de redare a stilului şi a caracterului operei muzicale, nivelul de dezvoltare a deprinderilor tehnico-instrumentale şi originalitatea transmiterii mesajului operei muzicale. În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:

	Liceul:	Elev ……………./
	Disciplina:	Clasa ………../Nr. de ore săpt. …
	Profesor: ………………………………..	Anul şcolar ………..

	Competenţe specifice	Conţinuturi (detalieri)	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare	Observaţii

Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:    Model A

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Activităţi de predare	Strategii didactice	Activităţi de învăţare	Instrumente de evaluare	Observaţii

    Model B

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Conţinuturi esenţiale	Strategii didactice	Sarcini de predare-învăţare-evaluare	Observaţii

    Model C

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Strategii de predare	Strategii de învăţare	Strategii didactice utilizate	Instrumente de evaluare	Obsevaţii
			Activitatea cadrului didactic	Activitatea elevului

REPERTORIU (SUGESTII)Game majore şi minore cu diezi şi bemoli executate pe patru octave, la octavă, terţe, sexte şi decime în mişcare paralelă şi mişcare contrară. Arpegii mici şi mari (cu răsturnări) pe patru octave în mişcare paralelă. Acorduri de patru sunete în mişcare paralelă şi mişcare contrară.K. Czerny: Studii op. 740- caiet I şi IIJ. B. Cramer: Studii – caiet IIM. Clementi: Gradus ad ParnassumD. Scarlatti: SonateFiii lui Bach: SonateJ. Haydn: SonateW. A. Mozart: Sonate-K.V 280 în Fa, K.V 282 în Mi bemol, K.V. 283 în Sol, K.V. 332 în Fa,K.V. 570 în Şi bemolL. van Beethoven: Sonate – op. 2 nr. 1, op. 10 nr. 1, op. 10 nr. 2, op. 14 nr. 1, op. 14 nr. 2NotăDeoarece repertoriul pianistic este vast, se pot selecta şi alte creaţii de valoare, care să contribuie la dezvoltarea muzicală şi tehnică a elevului.Un repertoriu mai dificil sau aparţinând altor stiluri se va aborda în urma unor analize atente, profesorul fiind responsabil pentru alegerea făcută.Autorii programei şcolare:

	Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (coord.) în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	Prof. dr. Monica Noveanu	Liceul de Muzică Sigismund Toduţă, Cluj Napoca
	Prof. univ. dr. Lavinia Coman	Universitatea Naţională de Muzică, Bucureşti
	Prof. Marin Pânzaru	Colegiul Naţional de Artă Octav Băncilă, Iaşi
	Prof. Iuliana Cârlig	Colegiul de Artă Regina Maria, Constanţa

Consultanţi pe probleme de curriculum:

	Lect. univ. dr. Firuţa Tacea	Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti
	Prof. Cornelia Dumitriu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI

PROGRAMĂ ŞCOLARĂINSTRUMENT PRINCIPAL –[Instrumentele orchestrei simfonice: instrumente de suflat –percuţie]CICLUL INFERIOR AL LICEULUIClasele a IX-a şi a X-aCurriculum diferenţiat pentru filieravocaţională, profil artistic, specializarea muzicăSecţia instrumentală – instrumentele orchestrei simfoniceNOTĂ DE PREZENTAREProgramele şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a, documente reglatoare componente ale curriculumului naţional au fost elaborate în conformitate cu:– asumarea de către România a Planului detaliat de lucru asupra obiectivelor sistemelor educaţionale şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul European de la Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării europene în formarea profesională – "Declaraţia de la Copenhaga", convenită la Copenhaga în 2002;– nevoia de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar– valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea curriculumului pentru învăţământul liceal pornind de la competenţe ca achiziţii finale al învăţării, prin care se asigură accentuarea dimensiunii acţionale în formarea elevilor;Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.În aceste condiţii, noile programe şcolare pentru clasele a IX-a – a X-a au următoarea structură:– Notă de prezentare, în care de detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;– Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;– Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică, urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal;– Competenţe specifice – conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu;– Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.Prezentul document reprezintă programa şcolară pentru disciplina Instrument principal, studiată ca disciplină principală de specialitate studiul instrumentelor reprezintă Instrumentele orchestrei simfonice pentru fiecare elev şi pentru fiecare instrument.Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe a deprinderilor, a cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite. De asemenea, prin această ofertă educaţională, este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a tinerilor muzicieni-instrumentişti, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice.Pregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de continuare a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor.Curriculumul pentru instrumentele muzicale care se studiază în şcolile de profil include următoarele elemente de noutate:– studiul instrumentului nu numai ca "adjuvant", pentru întregirea culturii generale, cum era considerat în abordarea anterioară, ci ca un sistem de competenţe care include cunoştinţe, abilităţi şi atitudini specifice interpretului cultivat şi viitorului specialist;– pregătirea de specialitate a elevilor, prin curriculumul diferenţiat, ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în interpretare;– parcurgerea repertoriului, nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor interpretului şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a viitorului consumator avizat de artă.Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru care permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe, pe utilizarea acestora în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.Programa şcolară pentru instrumentele orchestrei simfonice cuprinde:– competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice interpretării instrumentale, comune pentru toate instrumentele;– competenţe specifice şi conţinuturi, structurate pentru fiecare an de studiu, particularizate pentru fiecare grupă de instrumente, după cum urmează: pian, instrumente cu coarde, instrumente de suflat, de percuţie şi instrumente populare valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile, ci ca rezultate ale întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă, comune pentru toate instrumentele;– sugestii metodologice, oferite ca sprijin pentru cadrul didactic, referindu-se la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă, în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a unui instrumentului muzical;– repertoriul este un mijloc de realizare a competenţelor. Parcurgerea acestuia nu constituie un obiectiv în sine, important fiind progresul elevilor în învăţare, progres evident prin urmărirea competenţelor demonstrate de aceştia.Actuala structură a programei invită profesorul la o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Operarea cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale
	2.	Valorificarea potenţialului creativ în interpretare, operând cu limbajul de specialitate propriu artei muzicale

VALORI ŞI ATITUDINI● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii esteticeCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI – CLASA A IX-A

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Recunoaşterea auditivă (intuitivă) a scriiturii armonice de factură tonală	Repertoriul preclasic1) – clasic2) monodie acompaniată a secolelor XVII-XVIII
	1.2. Analizarea elementelor de limbaj din textul muzical, corelate cu tehnica instrumentală corespunzătoare	Elemente de limbaj:
		– intonaţia funcţională: game, intervale diatonice şi cromatice
		– egalizarea tonurilor şi a semitonurilor în intonaţie ascendentă şi descendentă
	1.3. Descifrarea partiturii muzicale, la prima vedere
		– ritm, metru, tempo
		– dinamica, nuanţarea naturală
	1.4. Redarea textului muzical corelată cu elemente de tehnică instrumentală, asigurând fluiditatea discursului muzical	Stereotipul dinamic, în execuţia textului muzical
	2.1. Interpretarea textului muzical, punând în evidenţă forma acestuia	Preclasic: elemente de structură a melodiei (motiv-temă)
		– monopartit
		– bipartit
		– tripartit
		– pentapartit simplu şi compus
		Forme muzicale specifice clasicismului:
		– elemente de structură a melodiei (motiv-temă)
		– forma de lied
		– forma de sonată
		– rondo, menuet, tema cu variaţiuni
		Mijloace tehnice de expresie: nuanţă, cezură, agogica mică, dinamică
	2.2. Redarea lucrării în studiu, respectând elementele de tehnică instrumentală specifice stilului	Tehnici de emisie sonoră în stilul preclasic:
		– legato: utilizarea vocalelor în emisia sonoră;
		– non legato: articulaţia simplă – staccato, portato, detache
		Ornamente (preclasic)
		Tehnici de emisie sonoră pentru stilul clasic: legato: utilizarea vocalelor în emisia sonoră; articulaţia simplă: staccato, semistaccato, staccato cu punct, detache, articulaţia dublă, staccato dublu Ornamente (clasic) etc.
		Emisia sonoră:
		– corelarea vitezei şi a presiunii coloanei de aer în instrument
		– vibrato
		Sincronizarea deprinderilor motrice: mişcări musculare în procesul respirator, mişcările muşchiului limbii, agilitatea degetelor, sincronizarea membrelor superioare cu membrele inferioare
	2.3. Diferenţierea în audiţie a diverselor interpretări, în scopul adoptării propriei versiuni	Audiţii comparate
	2.4. Corelarea reprezentării auditive asupra lucrării cu modalităţile de interpretare a acesteia	Mijloace de expresie specifice fiecărui instrument
		Tehnici instrumentale specifice fiecărui instrument
		Înregistrări audio pentru autoevluare
	2.5. Interpretarea creativă a lucrării, coordonând mijloacele de expresie muzicală
	2.6. Optimizare propriei interpretări, pe baza analizei reacţiei publicului	Audiţii, recitaluri, concerte etc.
		Cronici de specialitate

––*1) Pentru instrumentele din categoria instrumentelor de suflat-percuţie care nu au repertoriu clasic sau, dacă există, nu este compatibil cu nivelul clasei.*2) Pentru instrumentele din categoria instrumentelor de suflat-percuţie care au repertoriu.LISTA DE CONŢINUTURIElemente de limbaj:● Tonalitatea: intonaţia funcţională – game intervale diatonice şi cromatice● Egalizarea tonurilor şi a semitonurilor în intonaţie ascendentă şi descendentă● Ritm, metru, tempoElemente de structură a melodiei:● motivul● temaForme specifice ale clasicismului:● lied● sonată● rondo● menuet● tema cu variaţiuniTehnici instrumentale şi de emisie sonoră:● legatto – utilizarea vocalelor în emisia sonoră● non legatto – articulaţia simplă● viteza şi presiunea coloanei de aer în emisia sunetului● deprinderi motrice – mişcări musculare în procesul respirator, mişcările muşchiului limbii, agilitatea degetelor, sincronizarea membrelor superioare cu membrele inferioareAudiţii, cronici de specialitateSUGESTII DE REPERTORIU – CLASA A IX-AFLAUTStudii/MetodeM. MOYSE: Exercices journaliers (game majore şi minore, arpegii etc.) A.B.C.D.P. TAFFANEL – PH. GAUBERT: Grands exercices journaliers de mecanismeN. PLATONOV: 30 studii (continuare)E. KOHLER: 12 studii op. 33 cai II, Studii romantice, Studii caracteristiceA. TERSCHAK: 26 studii op. 71L. DROUET: 25 studii celebreTH. BOHM: 12 studii op. 15JOHANN HOCKR: Studii op. 6, caietul 1Studii de orchestrăConcerteA. VIVALDI: Concertul în RE – Privighetoarea, Concertul nr. 1 – La tempesta di mare, Concertul în Sol majorG. B. PERGOLESI: Concertul în SOLJ. HAYDN: Concertul în REC. STAMITZ: Concertul în SOLR. ROSETTI: Concertul în REFR. DEVIENNE: Concert nr. 4 în Sol majorPH. TELEMANN: Concertul în Re majorA. E. M. GRETRY: Concert în Do majorM. BLAVET: ConcertSonateH. PURCELL: Sonate (la alegere)J. B. LOEILLET: Sonata în la minorG. PH. TELEMANN: Sonate (la alegere)G. FR. HANDEL: Sonate (la alegere)F. M. VERACINI: Sonate (la alegere)L. VINCI: Sonata în REG. B. PLATTI: Sonata nr. 1 (SOL) şi nr. 2 (mi)J. CH. NAUDOT: 6 sonate (la alegere)J. B. VANHAL: SonatăA. VIVALDI: SonateA. CABUS: SonatinăM. BLAVET: SonateHERMAN ZANKE: SonataAlte lucrăriW. A. MOZART: Andante în DOC. M. WEBER: Adagio şi RondoFR. CHOPIN: Variaţiuni pe o temă de RossiniW. POPP: Aria boemă rusăM. MOSZKOVSKI: Dans spaniolCl. DEBUSSY: Syrinx, Micul negruA. ROUSSEL: Andante şi ScherzoJ. IBERT: Măgăruşul albG. FAURE: PiesăPH: TELEMANN: Fantezii (la alegere)TH. BOHM: Tarantella op. 34G. GALAWAY: AlbumJACK IBERT: 6 istorioareFR. COUPERIN: Sarabanda şi gavotaFR: SCHUBERT: Ave MariaR. GLIER: MelodiaJ. S. BACH: AndanteJ. QUANTZ: Arioso şi prestoLEO DE LIBES: Valsul paşilor de floriP. ELINESCU: Idilă, Elegia românăT. BREDICEANU: Doină şi JocP. CONSTANTINESCU: Cântec vechiuL. COMES: Două dansuri din ApuseniC. PETRA-BASACOPOL: Suita (părţi)H. POPESCU: Capriciu rusticV. S. JIANU: Preludiu şi rigaudon, Madrigal, Pastel de toamnăOBOIStudii/MetodeW. FERLING: Studii pentru oboiL. WIEDEMANN: 45 studii pentru oboi, studiile nr. 20-45A. SOUS: Studii pentru oboi, studiile nr. 1-37P. TORNEA: Metoda de oboiStudii de orchestrăConcerteA. VIVALDI: Concert în la minorG. FR. HAENDEL: Concertul nr. 1D. CIMAROSA: Concert pentru oboi şi orchestră în Do majorT. ALBINONI: Concert pentru oboi şi orchestră în Şi bemol major, op. VII nr. 3T. ALBINONI: Concert pentru oboi şi orchestră în Şi bemol major, op. IX nr. 11V. BELLINI: Concert pentru oboi şi orchestră în Mi bemol majorC. M. von WEBER: Concertino pentru oboi în Do majorSonateG. Ph. TELEMANN: Sonata pentru oboi şi pian în la minorJ. B. L'OEILLET: Sonata pentru oboi şi pian în Sol majorH. PURCELL: Sonata pentru oboi şi pian în sol minorAlte lucrăriJ. HAYDN: Allegro în Fa major pentru oboi şi pianR. SCHUMANN: Romanţa I pentru oboi şi pianV. JIANU: Pastel pentru oboi şi pianA. MENDELSOHN: Pastel (la alegere din cele 6)CLARINETStudii/MetodeI. CUDALBU: Game, Studii pentru clarinetK. BAERMANN: Game, Studii vol. IIFRITZ KROEPSCH: Studii vol. IR. KIETZER: Studii vol. IIID. UNGUREANU: Metoda de clarinet vol. IStudii de orchestrăConcerteK. STAMITZ: Concert Şi bemol nr. 2 (Darmstadter Konzert)D. CIMAROSA: ConcertA. KOMAROVSCHI: ConcertS. MERCADANTE: ConcertG. TARTINNI: ConcertinoK. M. von WEBER: ConcertinoF. KRAMER: ConcertSonateW. A. MOZART: 2 SonateG. BACEWICZ: 5 DansuriG. ROSSINI: Sonata nr. 3J. B. VANHAL: SonataI. S. BACH: Sonata nr. 2Alte lucrăriJ. PH. RAMEAU: Suita (părţi)M. NEGREA: SuitaR. KORSAKOV: Cocoşul de aurV. JIANU: Preludiu şi RigaudonA. VASILENKO: Dans orientalFAGOTStudii/MetodeJ. WEISSENBORN: c. II-Op. 8 – Studiile 15-40L. MILDE: c. I-Op. 24 – Studiile1-10 (tempo moderat)W. HAUSE: 30 de studiiL. KRAKAMP: Game, terţe, arpegiiL. OZZI: Studii de game, duete, capriciiK. BATASOV: R. Terehin: 75 de studiiJ. KUFFNER: 24 duete uşoareV. BRUNS: 12 studii op. 32J. SATZERNHOVER: 24 studiiC. KOPPRASCH: Studii, vol. IStudii de orchestrăConcerteA. VIVALDI: Concerte: La minor, Fa Major, Re minor, Mi majorM. HAYDN: ConcertinoA. FOGHEL: Concert în Do majorG. FR. HAENDEL: ConcertinoR. KORSAKOV: ConcertC. H. GRAUN: ConcertSonateW. A. MOZART: Sonată în Şi bemol major, în mi minorFR. GERMINIANI: Sonata: la minorB. MARCELLO: 6 sonateB. BOISMARTIER: Sonata Mi minorA. VIVALDI: Sonata Mi minorV. JIANU – SonatinăAlte lucrăriL. JIGOROV: Romanţe, Melodie, ValsL. FINCHELSTAIN: Humoresco, Vals, ScherzoP. I. CEAIKOVSKI: HumorescoV. JIANU: Sora LinaR. OSCHANITZKI: HumorescoW. A. MOZART: Rondo: Fa MCORNStudii/MetodePHILIP FARKAS: Exerciţii de flexibilitateMICHAEL THOMSON: Exerciţii zilniceP. STAICU: Metodă de exerciţii tehnice, Cap. ILUCIEN THEVET: Metoda completă de corn, Vol. 2C. KOPPRASCH: Vol. I, 1-34D. CECCAROSSI: Şcoala completă de cornE. MULLER: Studii pentru corn op. 64, vol IStudii de orchestrăConcertW. A. MOZART: Concertul Nr. 1, Concertul Nr. 4 (părţile II-III)K. MALIS: Concertul nr. 3, 4C. M. KUNDELSKI: ConcertSonateB. MARCELLO: Sonatele I şi IVFR. ABEL: Sonata în fa minorAlte lucrăriGH. PĂUNESCU: IntermezzoR. GLIER: NocturnaFR. STRAUSS: NocturnaTROMPETĂStudii/MetodeROBERT WILLIAM SPAULDING: lecţia 19: Double high C în 37 weeksCHARLES COLIN: Flexibilitatea buzelor vol. 1, nr. 1-5JAMES STAMP: Basic exercises – Modulul IJEAN BAPTISTE ARBAN: Metoda de trompetă, pag. 127-131, Metoda de trompetă, pag. 165-166,Metoda de trompetă, pag. 145-149, Metoda de trompetă, cap. Cromatic, pag. 66-76HERBERT CLARKE: Exerciţii tehnice, nr. 1 şi 2, varianta stacattoAUGUST JOHANSON: Exerciţii zilnice, vol. I, nr. 13-20: varianta stocatto dubluWILHELM WURM: Studii melodice, vol. IJEAN BAPTISTE ARBAN: Metoda de trompetă, capitolul ornamenteGEORGE ADAMACHI: Metoda de transpoziţie, transp. în Do şi ReStudii de orchestrăConcerteGIUSEPPE TARTINI: Concert în La bemolTOMASSO ALBINONI: Concert, Mi bemolALEXANDER GEDIKE: Studiu de Concert, sol minorIDA GOTKOVSKI: ConcertinoSonateGEORG FRIEDRICH HAENDEL: Sonata Şi bemolBENEDETTO MARCELLO: Sonata, FaALESSANDRO SCARLATTI: Sonata, FaW. A. MOZART: Sonatina, FaAlte lucrăriGOUNOD – J.S. BACH: Ave MariaG. FR. HANDEL: 2 Duete din Suita Focul de artificiiW. A. MOZART: Rondo, Şi bemol, transcripţie cornSERGHEI RAHMANINOV: Polca italiană, şi minorC. DIMITRESCU: Dans ţărănesc, re minorGEORGE STEPHANESCU: Melodie popularăTIBERIU BREDICEANU: Doină şi JocA. DISMACEK: Duete nr. 5-67TROMBONStudii/MetodeV. BLAJEVICI: Caietul I – studii în chei de la nr. 8 la nr. 17A. LAFOSSE: Metodă completă pentru trombon, vol. I, Cap. legato de la nr. 83 la 96C. KOPPRASCH: Caietul I – studii de la nr. 9 la nr. 19O. BLUMME: Caietul I – studii pe game cu bemoliP. CLODOMIR: Caietul IM. BLEGER: StudiiC. COLIN: Flexibilitatea buzelor vol. IE. GACKTE: Studii pe poziţiiStudii de orchestrăConcerteJ. NOWAKOWSKI: CocertinoR. KORSAKOV: ConcertE. SACHSE: ConcertinoF. GRAFFE: ConcertSonateB. MARCELLO: Sonata nr. 1M. KONEK: SonatăV. S. JIANU: SonatinoE. BOHLEMANN: SonatinoR. CLERISSE: Temă de concursAlte lucrăriFR. MALIGE: Meditaţie, menuet, recitativFR. REUTER: Suită pe motive sârbeştiV. BLAJEVICI: Schiţa de concert nr. 3J. DEBREFE: FanteziaC. I. NOTTARA: SicilianaA. ELIADE: RevedereTUBĂStudii/MetodeR. KIETZER: Caietul I: studiile 1-35E. TEUCHERT: Studii 1-14C. FAUCIOLI: Metodă: Partea IV. BLAJEVICI V. LEBEDEV: Skola igrî na tubeS. BALASANIAN: 25 studiiD. DONDEYENE 5 piese de concertStudii de concertConcerteK. P. BRUCHMANN: ConcertW. A. MOZART: Concertul nr. 1 (transcripţie de la corn)SonateB. MARCELLO: Sonata 1V. JIANU: SonatinăR. VALENTINO: Sonata în sol minorAlte lucrăriT. BREDICEANU: Doină şi jocG. FRESCOBALDI: ToccataJ. HAYDN: AllegroJ.S. BACH: CoralPERCUŢIETOBA MICĂStudii/MetodeOSADCIUC: Studiile nr. 1-30E. KEUNE: Studiile nr. 144-150KUPINSKI: MetodaH. KNAUER: MetodaTIMPANIStudii/MetodeOSADCIUC: Studiile nr. 30-70 (3 timpani), Studiile nr. 1-30SKOWERA: Studiile nr. 20-70E. KEUNE: Studiile nr. 144-150KUPINSKI: MetodaH. KNAUER: MetodaXILOFON: XILORIMBĂ: MARIMBAFONStudii/MetodeA. MUSSER (marimbafon)W. FERLING (vezi oboi)N. PLATONOV (vezi flaut)F. KUPINSKI: MetodaAlte lucrăriF. M. VERACINI: Sonata mi p. I, IIA. VIVALDI: Anotimpurile (Primăvara p. I, Iarna p. I)W. A. MOZART: Concert RE: Adelaide p. I, A la turcaV. JIANU: MadrigalGr. DINICU: Hora staccatoF. KREISLER: Frumosul rozmarinLucrări pentru mai multe instrumente de percuţieY. DESPORTES: Temă cu variaţiuniG. DELERUE: MouvementsCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI – CLASA A X-A

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Recunoaşterea auditivă (intuitivă) a scriiturii armonice de factură tonală	Repertoriul romantic al secolului al XIX-lea
	1.2. Analiza elementelor de limbaj din textul muzical, corelate cu tehnica instrumentală corespunzătoare	Elemente de limbaj: tonalitate, intonaţia funcţională, efecte sonore specifice Tempo, metru, ritm şi pentru percuţie: dactil, anapest, contratimp, sincopa, contratimp sincopat Creşterea rolului agogicii mici în cadrul agogicii mari Rubato, velocitate şi virtuozitate Dinamica îmbogăţită şi mult diversificată
	1.3. Citirea partiturii la prima vedere	Metru-tempo-ritm
		Intonaţia
	1.4. Redarea textului muzical corelată cu elemente de tehnică instrumentală, asigurând fluiditatea discursului muzical	Stereotipul dinamic în redarea textului muzical
	2.1. Interpretarea textului muzical, punând în evidenţă forma acestuia	Elemente de structură ale melodiei (motiv-temă)
		Formele specifice romantismului: miniatura instrumentală şi formele provenite din clasicism
		Mijloace tehnice de redare a elementelor de sintaxă-frazare
	2.2. Redarea lucrării în studiu, respectând elementele de tehnică instrumentală specifice stilului	Tehnici de emisie sonoră specifice: articulaţii diversificate, staccato simplu, cu accent, cu punct, staccato dublu, staccato triplu
		Combinaţii diverse: staccato, legato
		Agilitate
		Emisia sonoră: amplitudine şi flexibilitate, articulaţii expresive, sostenuto, raport între: vibrato, presiunea coloanei de aer şi registrele instrumentului
	2.3. Diferenţierea în audiţie a diverselor interpretări, în scopul adoptării propriei versiuni	Audiţii comparate
	2.4. Corelarea reprezentării auditive asupra lucrării cu modalităţile ei de interpretare	Mijloace de expresie
		Tehnica instrumentală de virtuozitate
		Elemente ritmico-melodice relevante în lucrările propuse (pentru percuţie)
	2.5. Interpretarea creativă a lucrării coordonând mijloacele de expresie muzicală	Mijloace de expresie
		Tehnica instrumentală de virtuozitate
		Partituri muzicale pentru vizualizare (pentru percuţie)
	2.6. Optimizarea propriei interpretări pe baza analizei reacţiei publicului	Dezbateri
		Cronici de specialitate

SUGESTII DE REPERTORIU – CLASA A X-AFLAUTStudii/MetodeM. MOYSE: De la sonoritee, Ecole de l'articulation, Exercices journaliers A – H (game,arpegii, intervale etc.)P. TAFFANEL – PH. GAUBERT: Grands exercices journaliers de mecanismeA. TERSCHAK: StudiiJ. HAHOCKER: 12 studii op. 5 şi studii op. 6 c. IJ. S. BACH: studii din transcrieri, din solo-uri de sonate şi partiteT. B. BERBIGUIER: 18 studiiL. DROUET: 25 studiiM. MOYSE: 25 studii melodice cu variaţiuniE. KOHLER: 8 studii op. 33 c. IIIG. GARIBOLDI: 15 studii moderne, elegante şi progresiveJ. DEMERSSEMAN: Studii melodice c. IStudii de orchestrăSonateA. VIVALDI: Sonate (la alegere)P. A. LOCATELLI: Sonate (la alegere)G. PH. TELEMANN: Sonate (la alegere)G. FR. HANDEL: Sonate (la alegere)K. PH. EM. BACH: Hamburger SonataJ. S. BACH: Sonata în DO; MI bemol, Suita în şi minor (părţi)G. B. PLATTI: Sonata I; IIJ. HAYDN: Sonata în SOLH. ZANKE: SonataConcerteJ. A. HASSE: ConcertJ. QUANTZ: Concertul în SOLA. E. GRETRY: Concertul în DOW. A. MOZART: Concertul în DO (pentru flaut şi harpă)C. CHAMINADE: ConcertinoAlte lucrăriJ. QUANTZ: Arioso und PrestoW. A. MOZART: Menuet în SOLS. MERCADANTE: Variaţiuni pentru flaut soloFR. CHOPIN: NocturnaCL. A. DEBUSSY: Claire de luneA. ROUSSEL: AriaJ. IBERT: 6 istorioareP. ELINESCU: Dansul vrăjitoarelor, Scena pastorală românăN. KIRCULESCU: Drumul izvoruluiH. POPESCU: Capriciu rusticV. S. JIANU: Andantino pastorale, Preludiu şi RigaudonV. HERMAN: Melopee pentru flaut soloC. PETRA-BASACOPOL: Suita pentru flaut şi pianOBOIStudii/MetodeG. A. HINKE, Studii elementare pentru oboi, pag. 36 şi 37C. SALVIANI, Exerciţii tehnico-melodice pentru oboiS. K. ELERT, Studii pentru oboi (corn englez), nr. 1-10 op. 41L. WIEDEMANN, 45 studii pentru oboi, nr. 13-19G. CLEMENT, StudiiW. FERLING, 48 de studiiStudii de orchestrăSonateG. FR. HAENDEL, Sonata I în do minor pentru oboi şi pianT. ALBINONI, Sonata în la minor pentru oboi şi pianG. PH. TELEMANN, Sonata în mi minor pentru oboi şi pianG. DONIZETTI, Sonata în Fa major pentru oboi şi pianConcerteBACH-MARCELLO, Concert pentru oboi în do minorG. F. HAENDEL, Concert nr. 3 sol minor pentru oboiT. ALBINONI, Concert pentru oboi în sol minor, op. 9 nr. 8A. VIVALDI, Concert pentru oboi în la minorJOHANN STAMITZ, Concert pentru oboi în Do majorL. A. LEBRUN, Concert pentru oboi în re minorAlte lucrăriR. SCHUMANN, Romanţa a II-a şi a III-aC. PETRA-BASACOPOL, Elegie, Capriciu, Fantezia (la alegere)V. JIANU, MadrigalCLARINETStudii/MetodeI. CUDALBU, GameK. BAERMANN, Game, Studii vol. IID. UNGUREANU, Vol. IIKROEPSCH, Studii vol. IStudii de orchestrăSonateD. SCARLATTI, 4 sonateG. FR. HAENDEL, Sonata nr.1G. F. TELEMANN, SonatăFR. DEVIENNE, SonataJ. HAYDN, SonataW. A. MOZART, 2 SonateG. ROSSINI, SonataG. ROSSINI, VariaţiuniConcerteJ. BEER, Concert în Şi bemolS. MERCADANTE, ConcertI. PLEYEL, ConcertF. A. HOFFMEISTER, ConcertJ. STAMITZ, Concert pentru clarinet în Şi bemolFR. KRAMER, ConcertK. M. von WEBER, Concert nr. 1Alte lucrăriG. BACEWICZ, 5 dansuriM. RAVEL, HabaneraJ. PH. RAMEAU, SuitaH. RABAUD, Solo de concursK. M. von WEBER, Introducere, temă şi variaţiuniFAGOTStudii/MetodeJ. WEISSENBORN, c. II, Studiile 40-50L. MILDE, Op. 24, c. I, Studiile 10-20 (tempo: moderato), Op. 26, c. IIL. KRAKAMS, game,terţe, arpegiiC. IACOBY, Studiile 1-5A. OZZI, CapriciiStudii de orchestrăSonateB. MARCELLO, 6 sonateA. VIVALDI, 6 sonateW. A. MOZART, Sonata Şi bemol, Sonata miA. CAPORALLI, SonateA. LONG, SonateJ. B. BOISMORTIER, Sonata mi, Sonata SolConcerteA. VIVALDI, Concerte: FA, DO, re, mi, SOL, ŞI bemol, laJ. CHR. BACH, Concert doW. A. MOZART, Concert nr. 2J. C. FOGHEL, Concert DoA. KOZELUCH, ConcertV. SUHANEK, Concert, ConcertinoJ. HUMMEL, Solo de concertAlte lucrăriA. MIROSNIKOV, ScherzzoZ. ALADAR, BurlescaR. OSCHANITZKI, BurlescaC. NOTTARA, HumorescaC. DIMITRESCU, Dans ţărănescL. MILDE, Andante şi RondoC. JACOBI, Andante şi temă cu variaţieC. GROVELZ, Siciliana şi Allegro giocosoCORNStudii/MetodeP. FARKAS, Exerciţii de flexibilitateM. THOMSON, Exerciţii zilniceL. THEVET, Metodă completă de corn, Vol. 2C. KOPPRASCH, Metodă, Vol. 2M. ALPHONSE, Metod Vol. 3E. MULLER: Studii pentru corn op. 64, vol IIX. KLING: 40 de studii caracteristiceStudii de orchestrăConcerteW. A. MOZART, Concert Nr. 3M. MATYS, Concert Nr. 3P. HASQUENOPH: ConcertinoF. ROSETTI: ConcertSonateFR. DANZI, SonataG. FR. HAENDEL, Sonata a II-a şi a VI-aAlte lucrăriW. A. MOZART, RondoGH. PĂUNESCU, Nocturna, La chasseA. POPA, ImprovizaţieP. I. CEAIKOVSKI, BarcarolaTROMPETĂStudii/MetodeC. COLIN, Flexibilitatea buzelor, Vol. IIR. W. SPAULDING, De 2 ori mai sus do în 37 de săptămâniJ. STAMPS, Basic, modulul IIH. CLARKE, Exerciţii tehniceA. JOHANSON, Exerciţii zilniceJ. B. ARBAN, Metoda de trompetăG. ADAMACHI, Metoda de transpoziţiiConcerteG. PH. TELEMANN, Concert în doJ. N. HUMMEL, Concert în MI bemolA. VIVALDI, Concert în solA. ARUTUNIAN, ConcertG. FR. HAENDEL, Concert nr. 3 în faS. THIELE, ConcertSonateT. ALBINONI, Sonata în Şi bemolG. FR. HAENDEL, Sonata în Şi bemol, SONATA în LA bemol, în DoG. PH. TELEMANN, Sonata în faG. TARTINI, Sonata pentru 2 trompete în Şi bemolK. SODOMKA, Sonatina jazzisticaL. V. BEETHOVEN, Sonatina Mi bemolAlte lucrăriJ. S. BACH, Arie din Suita a III-aG. E. HOLMES, Carnaval la VeneţiaA. CHAPUIS, Solo de concursH. BUSSER, FantezieD. BUGHICI, FantezieR. KORSAKOV, Temă din ScheherazadaJ. OFFENBACH, BarcarolaD. VOICULESCU, Adagio pentru trompetă şi pianV. JIANU, ScherzoL. MILDE, Andante şi RondoC. JACOBY, Andante şi temă cu variaţiuniC. GROVELZ, Siciliana şI Allegro giocosoD. WEISSENBORN, CapriciuA. HLOBIA, DivertismentJ. HUMMEL, Solo de concertTROMBONStudii/MetodeA. LAFOSSE, Metoda completă pentru trombonC. COLIN: Flexibilitatea buzelor, vol. IIV. BLAJEVICI, StudiiC. KOPPRASCH, StudiiO. BLUMME, StudiiM. BLEGER, StudiiE. GACKTE, StudiiP. CLODOMIER, Studii c. IIStudii de orchestrăConcerteV. BLAJEVICI, Concertul Nr. 2F. GRAFFE, Concert în Şi bemolV. BRUCHMANN, ConcertFR. MALIGE, ConcertinoSonateB. MARCELLO, Sonata Nr. 6E. GAILLARD, Sonata Nr. 5I. AMBROSIUS, SonataV. JIANU, SonatinoAlte lucrăriJ. S. BACH, Aria din Cantata nr. 82H. MEYER, Dans spaniolFR. SCHUBERT, Ave MariaD. SOSTAKOVICI, RomanţaTUBĂStudii/MetodeR. KIETZER, Studii, c. I, studiile 36-45, c. II, studiile 1-20C. FAUCIOLI, StudiiH. BICHLES, Concertino Nr. 1, 2W. A. MOZART, Concertul nr. 3K. P. BRUCHMANN, ConcertP. BALDASSARI, SonatăV. BLAJEVICI, V. LEBEDEV: MetodeP. BERNARD: Studii şi exerciţii pentru tubăV. HOZA: Schule fur tubaL. VASILIEV: 24 de studii melodiceB. GRIGORIEV: 50 de studiiPERCUŢIETOBĂ MICĂStudii/MetodeF. KUPINSKIH. KNAUERG. WAGNERD. SKOWERAE. KEUNES. FINQTIMPANStudii/MetodeD. SKOWERAE. KEUNEF. KUPINSKIH. KNAUERJ. TUZARXILOFON, XILORIMBĂ, MARIMBAFONStudii/MetodeM. MUSSERA. FERLINAlte lucrăriA. VIVALDI, Concertul nr. 3W. A. MOZART, MenuetG. BIZET, Uvertura la opera CarmenC. GOUNOD, Dans nr. 6H. VIENIAVSKI, Poloneza în LAN. PAGANINI, Dansul vrăjitoarelorP. DE SARASATE ZapateadoG. FAURE FantezieP. ELINESCU, Scena pastoralăLucrări pentru mai multe instrumente de percuţieE. BOZZA, RytmicH. DERVAUX, Baterie: SkethD. MILHAUD, Concert pentru baterie şi orchestrăSUGESTII METODOLOGICEÎn clasa a IX-a, elevul îşi continuă procesul de dezvoltare din etapele anterioare de şcolarizare. Începând cu această clasă, formarea unei concepţii interpretative asupra operei va motiva demersul de perfecţionare a tehnicii instrumentale. Din motive obiective (menţionate în nota de prezentare), repertoriul clasei a IX-a, pentru grupa de instrumente de suflat şi de percuţie, abordează în paralel atât stilul preclasic, cât şi stilul clasic.În activitatea didactică, se va pune accent prioritar pe abordarea în interpretare a stilurilor preclasic şi clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să fie capabil să îşi consolideze competenţe complexe de interpretare, specifice acestor stiluri, necesare inclusiv pentru participarea în competiţii.Această sugestie nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri.Acestea pot fi abordate doar în condiţiile în care elevul a depăşit etapa dobândirii achiziţiilor de bază prevăzute pentru clasa a IX-a.Ştiut fiind că instrumentele de suflat şi de percuţie au cunoscut o perioadă de evoluţie decalată istoric/stilistic, din punct de vedere al construcţiei instrumentului, şi implicit a tehnicii instrumentale cu efect asupra repertoriilor destinate acestora, prezenta programă permite aprofundarea cunoştinţelor legate de studiul instrumentelor de suflat/percuţie prin abordarea instrumentală a perioadei preclasice. Centrarea activităţii de predare – învăţare pe această perioadă stilistică, în această etapă de formare, constituie fundamentul dezvoltării ulterioare a viitorului instrumentist. În acelaşi timp, structurarea repertoriului a avut ca punct de plecare dezvoltarea psihosomatică a elevului. Două sunt aspectele avute în vedere pentru dezvoltarea şi formarea de calitate a viitorului instrumentist: aspectul fiziologic al elevului dat de posibilitatea acestuia de a susţine amplitudinea frazelor muzicale şi aspectul funcţional dat de formarea de competenţe în realizarea unei frazări corecte care trebuie să ducă la redarea autentică a stilului respectiv.Pentru instrumentele care nu au repertorii proprii, aparţinând stilului preclasic sau clasic, se recomandă transpunerea adecvată din punctul de vedere al dificultăţii a unor repertorii aparţinând altor instrumente.În asimilarea şi în redarea corectă a problemelor de natură tehnică (exerciţii tehnice, studii, game), se recomandă:– pentru clasa a IX-a:● pregătirea fizică a organismului, adecvată pentru acest tip de activitate (exerciţii fizice, exerciţii de respiraţie etc.);● dezvoltarea articulaţiilor simple – staccato, portato, semistaccato -, prin exerciţii tehnice specifice fiecărui instrument;● valorificarea altor tipuri de exerciţii, care să sprijine dezvoltarea motricităţii elevilor.În cazul instrumentelor de percuţie, se recomandă:● exerciţii de omogenizare, prin egalizarea membrelor superioare;● exerciţii de dezvoltarea lejerităţii degetelor, a poziţiei poignet-ului, a antebraţului şi a braţului;● sincronizarea membrelor superioare cu cele inferioare;● valorificarea altor tipuri de exerciţii, care să conducă la dezvoltarea sincronizării mişcărilor, în interpretare.– pentru clasa a X-a:● dezvoltarea capacităţii de efort a organismului, prin exerciţii specifice fiecărui instrument;● diversificarea articulaţiilor simple şi dezvoltarea articulaţiilor duble şi triple (pentru instrumentele care permit aceste procedee), prin exerciţii tehnice specifice fiecărui instrument;● valorificarea altor tipuri de exerciţii, care să contribuie dezvoltarea motricităţii.Pentru redarea stilistică a repertoriului preclasic, la instrumentele de suflat, se vor urmări:– pentru clasa a IX-a:● omogenizarea sonorităţii în registrele grav, mediu, acut;● utilizarea aceluiaşi tip de articulaţie pe durata unei fraze;● adaptarea nuanţelor, ţinând cont de faptul că lucrările muzicale au fost compuse pentru alte tipuri de instrumente decât cele contemporane (instrumente care nu permiteau redarea evidentă a contrastelor sonore, caracteristică impusă şi prin stilul specific al epocii); din acest motiv, se recomandă nuanţarea: mf.-f.; mp.-mf.Pentru realizarea stilistică a repertoriului clasic, la instrumentele de suflat, se vor urmări:● diversificarea nuanţată a articulaţiilor (staccato, semistaccato, detache etc.), ţinând cont de forma şi de caracterul lucrării abordate;● diversificarea sonorităţii, în funcţie de caracterul lucrării şi de omogenitatea registrelor, în funcţie de specificul fiecărui instrument;● diversificarea dinamică şi timbrală (inclusiv pentru instrumentele care folosesc transcripţii/transpoziţii).Pentru realizarea stilistică a repertoriului romantic, se recomandă:– pentru clasa a X-a:● diversificarea sonorităţii în toate registrele instrumentului;● utilizarea diversificată a articulaţiilor pe parcursul frazelor muzicale, ţinând cont de forma şi de caracterul lucrării studiate;● diversificarea dinamică şi timbrală (evidenţierea contrastelor), inclusiv pentru instrumentele care folosesc transpoziţii/transcripţii.Pentru realizarea stilistică a repertoriului preclasic şi clasic, la instrumentele de percuţie, se va urmări: adaptarea coloraturii timbrale, prin utilizarea diferenţiată a baghetelor, de la cele foarte moi, la cele foarte tari. Pe parcursul acestui demers, profesorul trebuie să organizeze activitatea elevului, să planifice studiul individual al acestuia, să ofere o paletă diversă de soluţii tehnice şi interpretative, să sesizeze şi să corecteze eventualele erori, să stimuleze creativitatea elevului. De asemenea, profesorul va monitoriza permanent elevul în activitatea de acordaj al instrumentului, pentru a asigura acurateţea interpretării. Profesorul va urmări realizarea dialogului cu elevul, pentru a stimula memoria activă şi conştientă a acestuia, fără a fragmenta prea des discursul muzical.Utilizarea mijloacelor audio-vizuale, în predarea repertoriului, se impune, astfel încât să ofere frecvent elevului modele artistice şi stilistice de interpretare.Conţinuturile vor fi valorificate, deopotrivă, pentru:– dezvoltarea tehnicii specifice fiecărui instrument în parte, prin abordarea studiilor specifice;– dezvoltarea combinată a tehnicii şi a muzicalităţii, şi prin abordarea unui repertoriu specific altor instrumente, utilizându-se transpoziţia realizată de către cadrul didactic. Spre exemplificare, propunem:– pentru clasa a IX-a, competenţa specifică 2.2., care are în conţinut tehnica de emisie sonoră legatto. Aceasta se va realiza în cadrul orei de instrument, prin parcurgerea exerciţiilor de la 1 la 13, din Metodă de flexibilizare a buzelor, Charles Colin, vol. 1. Pot fi abordaţi şi alţi autori, dar care să se referă la aceeaşi problematică de natura tehnică.– pentru clasa a X-a, competenţa specifică 1.2., care are în conţinut dinamica îmbogăţită şi mult diversificată. Aceasta se va realiza în cadrul orei de instrument, prin parcurgerea exerciţiilor din 24 studii progresive op. 33 de J. Andersen. Pot fi abordaţi şi alţi autori, dar care să se referă la aceeaşi problematică de natura tehnică.Pentru a asigura o pregătire de bază a elevului, profesorul trebuie să parcurgă cu acesta gamele majore şi minore cu arpegii, în diferite forme de articulaţie şi legatto, cel puţin 25 de studii tehnice (5 studii pentru fiecare tip de element de tehnică specifică), un număr de cel puţin 30 de studii melodice pe an şi a cel puţin 3 lucrări din lista de sugestii de repertoriu (un concert, o sonată, o piesă), pentru asigurarea unui portofoliu, în vederea participării elevului la diferite manifestări specifice.Prin acest document se intenţionează asigurarea pregătirii de specialitate de bază a elevilor, dincolo de care fiecare elev, sub îndrumarea cadrului didactic, îşi poate prefigura un traseu de evoluţie performantă.Dacă, în perioada învăţământului gimnazial, pregătirea de specialitate a elevilor din şcolile de profil s-a axat pe iniţierea în şi pe familiarizarea cu perioadele stilistice muzicale de referinţă, în învăţământul liceal, prin pregătirea de specialitate, se are în vedere aprofundarea perioadelor stilistice importante (preclasicism-baroc, clasicism, romantism, modernism).Abordarea cu precădere a conţinuturilor care vizează stilul preclasic sau clasic, în clasa IX-a, şi a romantismului, în clasa a X-a, se justifică prin nevoia de a aprofunda achiziţiile dobândite în etapele anterioare de şcolarizare.Pentru elevul de clasa a X-a, sistemul de cunoştinţe şi deprinderi dobândite anterior, prin studiul instrumentului şi al celorlalte discipline de specialitate, îi permite acestuia o mai bună înţelegere a limbajului muzical şi o interpretare expresivă a lucrărilor muzicale. Formarea unei concepţii interpretative asupra lucrărilor studiate, chiar printr-o analiză generală, va motiva demersul de perfecţionare a tehnicii instrumentale. Dacă în clasa a IX-a activitatea didactică s-a bazat prioritar pe abordarea în interpretare a stilurilor preclasic (baroc) şi clasic, în clasa a X-a vom acorda o atenţie mai mare aprofundării stilului romantic. Aceasta nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând şi altor stiluri. Continuarea studiului unor lucrări muzicale aparţinând altor epoci istorico-stilistice decât cele propuse pentru aprofundare este la fel de benefică, pentru ca elevul să poată sesiza şi realiza diferenţele, atât l nivel tehnic, cât şi la nivel interpretativ.Pentru a veni în ajutorul profesorului în mod concret, exemplificăm câteva activităţi ce contribuie la atingerea competenţei 2.5. Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie aplicarea metodei solfegierii a temelor.Acestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din discursul muzical.Totodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să "robotizeze" elevul ci să-l ajute să se elibereze de "stresul partiturii" ca să poată reda întregul său potenţial interpretativ.În acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la latitudinea cadrului didactic să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi intelectuală a elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu asupra stilului studiat, de la începutul acestuia.Profesorul are un rol esenţial în depistarea elevilor capabili de performanţă şi în îndrumarea lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional. Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte modalităţi de formare continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor. Aceasta poate determina eliminarea riscului promovării falselor valori.Aceste sugestii metodologice sunt valabile şi altor instrumente aparţinând aceleiaşi categorii (familii) de instrumente, ţinând cont de particularităţile fiecăreia. De exemplu:– din familia flautului: flaut, flaut alto, flaut bass, piculina;– din familia instrumentelor de suflat cu ancie dublă: oboi, corn englez, fagot, contrafagot;– din familia instrumentelor de suflat cu ancie simplă: clarinet (în: la, şi bemol, re, mi bemol), clarinet bass, saxofon (sopran, alto, tenor, bariton);– din familia instrumentelor de suflat din alamă: cornul, tuba wagneriană, trompeta (în: şi bemol, do, re, mi bemol, fa); flugherhorn, cornet, trompeta picollo, trompeta bass), trombon (alto, tenor, bass), althorn, basflugerhorn, eufoniu, tubă (în: fa, şi bemol);În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:

	Liceul:	Elev ……………./
	Disciplina:	Clasa ………../Nr. de ore săpt. …
	Profesor: ………………………………..	Anul şcolar ………..

	Competenţe specifice	Conţinuturi (detalieri)	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare	Observaţii

Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:    Model A

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Activităţi de predare	Strategii didactice	Activităţi de învăţare	Instrumente de evaluare	Observaţii

    Model B

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Conţinuturi esenţiale	Strategii didactice	Sarcini de predare-învăţare-evaluare	Observaţii

    Model C

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Strategii de predare	Strategii de învăţare	Strategii didactice utilizate	Instrumente de evaluare	Obsevaţii
			Activitatea cadrului didactic	Activitatea elevului

Autorii programei şcolare:

	Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (coord.) în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	Prof. Mircea Lăzărică	Liceul de Muzică George Enescu, Bucureşti

Consultanţi pentru elaborarea sugestiilor de repertorii:

	Prof. dr. Adrian Gocan	Liceul de Muzică Sigismund Toduţă, Cluj Napoca
	Prof. Firuţa Mesaroş	Colegiul de Artă Ioan Vidu, Timişoara
	Prof. Ioan Pintea	Liceul de Muzică Sigismund Toduţă, Cluj Napoca
	Prof. Rodica Gruian	Liceul de Muzică Sigismund Toduţă, Cluj Napoca
	Prof. Nicolae Balea	Liceul de Muzică George Enescu, Bucureşti
	Prof. Mugurel Trosca	Liceul de Muzică George Enescu, Bucureşti

Consultanţi pe probleme de curriculum:

	Lect. univ. dr. Firuţa Tacea	Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti
	Prof. Cornelia Dumitriu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI

PROGRAMĂ ŞCOLARĂMATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎNCONSERVARE-RESTAURARECICLUL INFERIOR AL LICEULUIClasa a IX-aCurriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic,specializarea Conservare – restaurare bunuri culturaleBucureşti, 2009Notă de prezentareÎn perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea "Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale "celuilalt", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor.Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei.Apreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie,vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene.Luând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră .Din perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării , propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învăţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării.Prezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării.În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţe cheie:● comunicare în limba maternă;● comunicare în limbi străine● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii;● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;● a învăţa să înveţi;● iniţiativă şi antreprenoriat;● sensibilizare culturală şi exprimare artistică;● competenţe sociale şi civice.Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare-conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare.Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.Programa propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a.Prin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere:● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative;● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară;● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.Orientarea tematicii curriculumului este îndreptată spre:– dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică;– folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale;– integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a elevilor;– aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii -problemă şi luarea de decizii;– formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă;– stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal;– utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural.● realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini (capacităţi cognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială);● utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.;● organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori.Prezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator – restaurator la nivelul clasei a IX-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.Lucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare.Programele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate.Criteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ.Proiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.Pentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea MATERIALELOR ŞI TEHNICILOR UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare.Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.Programa şcolară pentru disciplina MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE vizează valorizarea competenţei cheie "competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter- şi transdisciplinare în interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu.Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.În aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură:– Notă de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;– Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;– Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică şi afectiv- atitudinală urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.– Competenţe specifice – conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu;– Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Receptarea informaţiilor specifice activităţii de conservare-restaurare a bunurilor culturale.
	2.	Utilizarea de algoritmi în scopul implementării tehnicilor de conservare-restaurare a bunurilor culturale.
	3.	Transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de lucru specifice conservării – restaurării de bunuri culturale în contextul unor situaţii noi.
	4.	Comunicarea scrisă şi orală prin valorificarea limbajului specific.

VALORI ŞI ATITUDINI● Respect pentru adevăr şi rigurozitate;● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora;● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe;● Iniţiativă personală;● Interes şi curiozitate;● Spirit critic şi autocritic;● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile;● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;● Dorinţa de informare şi afirmare;● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică;● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC;● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Recunoaşterea conceptelor din domeniul restaurării	▪ Definirea conceptelor în domeniul conservării
		▪ Definiţia disciplinei şi relaţia conservare-restaurare
	1.2. Diferenţierea activităţii de conservare de cea de restaurare
		▪ Modalităţi şi etape în conservarea bunurilor de patrimoniu
	2.1. Monitorizarea factorilor de microclimat care afectează obiectele de patrimoniu	▪ Influenţa factorilor de microclimat asupra bunurilor culturale
	2.2. Orgănizarea spaţiilor de depozitare şi expunere a obiectelor de patrimoniu	– Umiditatea
		– Temperatura
		– Lumina
		– Poluarea
		– Dezastrele naturale
		▪ Condiţii generale de amenajare a depozitelor de muzeu
		▪ Condiţii generale de expunere şi protejare a bunurilor culturale
		▪ Condiţii generale privind manipularea, ambalarea, itinerarea şi transportul bunurilor culturale
	3.1. Identificarea factorilor de degradare şi a efectelor acestora asupra obiectelor de patrimoniu	▪ Degradarea bunurilor culturale: factori de degradare şi efectele acestora asupra bunurilor culturale
	3.2. Evaluarea factorilor de risc şi a metodelor de prevenţie în conservarea obiectelor de patrimoniu	▪ Dezastrele naturale – factor de degradare a patrimoniului
		▪ Laboratorul de conservare
		▪ Norme de protecţia muncii specifice activităţii de conservare
	4.1. Utilizarea terminologiei specifice domeniului conservării	– Toate conţinuturile
		▪ Istoricul activităţii de restaurare Studiu de caz
	4.2. Utilizarea surselor bibliografice
	4.3. Prezentarea rezultatelor unui demers de monitorizare folosind terminologia specifică

CONŢINUTURI1. Aspecte generale despre materialele folosite în conservare-restaurare.2. Efectele condiţiilor de utilizare asupra comportării materialelor.3. Structura materialelor folosite în conservare-restaurare.4. Moduri de prelucrare ale materialelor folosite în conservare-restaurare.5. Proprietăţile materialelor.6. Clasificarea materialelor folosite în conservare-restaurare.7. Materiale folosite în alcătuirea obiectele de patrimoniu:– Metale– Ceramica– Piatra– Sticla– Creta– Pigmenţi– Cleiuri– Răşini– Ceruri– Uleiuri– Coloranţi– Lemn;– Suporturi papetare– Materiale textile.– Materiale colagenice: piele,blană,pergament,– Osul şi fildeşul8. Materiale folosite pentru conservarea şi restaurarea obiectelor de patrimoniu:– Materiale folosite în conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport ceramic– Materiale folosite în conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport metalic– Materiale folosite în conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport de lemn– Materiale folosite în conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport colagenic– Materiale folosite în conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport papetar– Materiale folosite în conservarea-restaurarea obiectelor de patrimoniu pe suport textil– Materiale folosite în conservarea-restaurarea icoanelor pe lemnLUCRĂRI PRACTICE● Studiul cu ajutorul microscopului optic a biodegradărilor obiectelor de patrimoniu.● Experienţe simple pentru identificarea factorilor dăunători.● Observaţii asupra diferitelor tipuri de micro şi macro-biodăunători.● Observaţii de lungă durată asupra influenţei factorilor de mediu asupra stării de sănătate a bunurilor culturale.● Activităţi practice de măsurare a factorilor de microclimat.● Observaţii asupra diferitor tipuri de degradări.SUGESTII METODOLOGICEDisciplina de specializare MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale.În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare.Strategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de conservare şi restaurare a acestora.În scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:1. Învăţarea prin descoperire are ca rezultat achiziţii trainice şi dezvoltă imaginaţia. Presupune iniţierea elevilor în activităţi de investigaţie în care elevii sunt puşi în situaţii concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment, interpretarea datelor, formularea de concluzii şi prezentare a acestora în diferite forme (scris, oral, grafic). Se poate realiza pe următoarele căi: inductivă (de la particular, concret la general), deductivă (de la general la particular), transductivă (prin analogie între sisteme sau componente ale acestora).2. Problematizarea pune elevul în situaţia de a soluţiona, prin activitate proprie de cercetare, o anumită problemă care îi stimulează curiozitatea şi care îl incită la căutări, dezvoltând scheme operatorii ale gândirii divergente.3. Experimentul, ca metodă de învăţare, poate fi aplicat cu succes alături de descoperire şi de problematizare asigurând astfel, prin provocarea unor procese sau fenomene, cunoaşterea directă, nemijlocită a factorilor de degradare.4. Algoritmizarea asigură însuşirea şi aplicarea unor scheme logice de desfăşurare a activităţilor teoretice şi practice .Este importantă pentru a face trecerea de la parcurgerea unor căi deja cunoscute, la dezvoltarea propriilor căutări şi cercetări .5. Dezbaterea şi asaltul de idei permit dobândirea de către elevi a cunoştinţelor de specialitate, afirmarea opiniilor personale, dezvoltă spiritul de cooperare, creativitatea, spiritul critic şi stimulează spontaneitatea.6. Studiul de caz presupune analiza şi dezbaterea unor situaţii- problemă întâlnite în practică asigură apropierea învăţării de contextul extraşcolar.7. Proiectul stimulează elevii să realizeze investigaţii în laborator pe o anumită temă, să elaboreze lucrări ştiinţifice pentru simpozioane, cercuri, sesiuni de comunicări ştiinţifice,. Proiectul, individual sau de grup, oferă oportunitatea educaţiei pentru cunoaşterea şi respectarea valorilor şi a bunurilor patrimoniale.Competenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie.Actuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare , oferind un sprijin concret în elaborare a strategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare.Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare:– recunoaşterea unor tipuri de degradări;– identificarea şi utilizarea unor surse variate de informare/documentare: atlase, albume, enciclopedii, determinatoare, internet, culegeri de texte consacrate, reviste, mijloace video, bănci de date, dicţionare, etc.;– extragerea, inserarea şi interpretarea informaţiei din şi în: tabele, scheme, grafice, diagrame, fragmente de text, albume tematice, internet, reviste, etc.;– realizarea transferului de informaţie prin conexiuni intradisciplinare, interdisciplinare şi transcurriculare, pentru studierea fenomenelor de degradare a bunurilor culturale;– imaginarea unor situaţii- problemă şi rezolvarea lor;– formularea de întrebări şi răspunsuri adecvate;– folosirea instrumentelor, a substanţelor şi a aparaturii de laborator, potrivite contextului experimental;– observarea şi aprecierea importanţei factorilor de mediu în contextul disciplinei studiate;– interpretarea rezultatelor experimentale;– recunoaşterea factorilor care au determinat degradările studiate;– compararea acţiunii diferitor tipuri de agenţi dăunători– luarea de decizii şi justificarea opţiunii privind atitudinea şi acţiunea proprie legată de protecţia şi prevenţia degradărilor obiectelor de patrimoniu;– măsurări de parametri în cazul studierii obiectelor de patrimoniu;– reprezentări complexe prin desen a structurilor studiate;– efectuarea de vizite de studiu şi documentare în diferite locaţii arheologice, muzeale, laboratoare de specialitate.În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative.Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:– corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;– valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;– utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare;– recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale.Evaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu:– selectarea răspunsului corect;– asocierea între: noţiuni, enunţuri, etc. incluse în coloane diferite;– completarea propoziţiilor, desenelor, schemelor lacunare, etc.;– itemi de tipul adevărat sau fals;– întrebări structurate;– rezolvarea de probleme;– eseuri structurate;– realizarea de referate, portofolii, proiecte;– formularea de ipoteze sau concluzii ;– realizarea unui plan de investigaţie;– rezolvarea de fişe pentru aplicaţii practice.În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:

	Liceul:	Elev ……………./
	Disciplina:	Clasa ………../Nr. de ore săpt. …
	Profesor: ………………………………..	Anul şcolar ………..

	Competenţe specifice	Conţinuturi (detalieri)	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare	Observaţii

Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:Model A

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Activităţi de predare	Strategii didactice	Activităţi de învăţare	Instrumente de evaluare	Observaţii

Model B

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Conţinuturi esenţiale	Strategii didactice	Sarcini de predare-învăţare-evaluare	Observaţii

Model C

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Strategii de predare	Strategii de învăţare	Strategii didactice utilizate	Instrumente de evaluare	Obsevaţii
			Activitatea cadrului didactic	Activitatea elevului

LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE1. Conservare – preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni2. Restaurarea – disciplină care se ocupă cu restabilirea semnificaţiei originale a operei pierdută parţial sau estompată în timp şi consolidarea suportului, în cel mai deplin respect faţă de autenticitatea şi integritatea obiectului, care trebuie transmisă aşa cum a fost creată de autor.3. Alterarea reprezintă procesul de degradare microstructurală a unor elemente componente, cu modificarea naturii lor, sub influenţa factorilor chimici şi microbiologici4. Fisura reprezintă o distrucţie structurală direcţionată (longitudinală, transversală sau radială) în zone intercristaline,interfazice sau al interfeţe cu puncte de minimă rezistenţă sub acţiunea unor forţe fizico -mecanice5. Craclurile sunt fisuri de suprafaţă, care străbat în funcţie de mecanism, unul sau mai multe straturi.6. Consolidarea cuprinde o serie de operaţii şi procese de refacere a elementelor structurale pentru ale mări capacitatea de rezistenţă la acţiunea anumitor factori externi sau exogeni7. Stabilizarea se referă la oprirea (stoparea) proceselor de deteriorarea şi de degradare.8. Integrarea este intervenţia sau ansamblul de acţiuni prin care bunul de patrimoniu este readus în forma iniţială nu numai prin redispunerea elementelor lui în ordinea avută iniţial (originară), dar şi prin completarea elementelor părţilor lipsă9. Întregirea reprezintă readucerea unui bun de patrimoniu nu numai la forma iniţială, dar şi în ansamblul din care a făcut parte iniţial.10. Restituirea reprezintă revenirea la forma iniţială a unui bun de patrimoniu, care are încă toate elementele, dar dispuse în altă ordine decât cea originală.11. Completarea este operaţia prin care se înlocuiesc părţile lipsă sau cele cu degradare sau deteriorare ireversibilă, care datorită stării precare de conservare (de obicei sub 5 %) nu-şi mai pot îndeplini funcţia.12. Copia poate reprezenta o replică ştiinţifică, când caracteristicile generale şi de detaliu (structural-funcţionale sau tehnice,stilistice,ideatice şi formale, repetate după un unicat, sunt comparabile cu originalul, în condiţiile unei rigori deosebite în ceea ce priveşte respectarea şi repetarea, inclusiv în expresivitatea,a elementelor originalului.13. Replica ştiinţifică este utilizată în activităţile didactice, în cercetare şi de foarte multe ori în expuneri muzeale, mai ales atunci când originalul face parte din categoria bunurilor de patrimoniu cu valoare deosebită, aflate în stadiile cele mai avansate de deteriorare (respectiv nivelul I de conservare) şi nu este permisă expunerea.14. Patina desemnează fenomenele de suprafaţă datorate îmbătrânirii:15. Bunul cultural este un produs al procesului de creaţie materială şi/sau spirituală, unitatea de bază,ireductibilă, în jurul căreia se ţese specificul activităţii de muzeu. Bunul cultural are depozitat în el o cantitate de informaţie care devine , în condiţiile evaluării calificate, valoare culturală.16. Patrimoniu cultural naţional cuprinde bunurile cu valoare deosebită istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii importante privind dezvoltarea istorică a poporului român şi a omenirii în general sau evoluţia mediului natural, inclusiv cele din aceste categorii alcătuite din metale şi pietre preţioase .17. Tezaurul patrimoniului cultural alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;18. Fondul patrimoniului cultural este alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru .19. Clasarea este procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur şi fond20. Colecţia este criteriul de organizare a bunurilor pe domenii pe baza unor criterii comune.Autorii programei şcolare:

	Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (coord.) în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	Conf. univ. dr. Doina Creangă	Universitatea Ştefan cel Mare, Facultatea de Istorie şi Muzeologie, Suceava
	Prof. Camelia Rusu-Sadovei	Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
	Prof. Sabina Elena Roman	Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava

PROGRAMĂ ŞCOLARĂMATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎNCONSERVARE-RESTAURARECICLUL INFERIOR AL LICEULUIClasa a X-aCurriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic,specializarea Conservare – restaurare bunuri culturaleBucureşti, 2009Notă de prezentareÎn perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea "Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale "celuilalt", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor.Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei.Apreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie,vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene.Luând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră .Din perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării , propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învăţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării.Prezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării.În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Co2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţe cheie:● comunicare în limba maternă;● comunicare în limbi străine● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii;● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;● a învăţa să înveţi;● iniţiativă şi antreprenoriat;● sensibilizare culturală şi exprimare artistică;● competenţe sociale şi civice.Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare-conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare.Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.Programa propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a.Prin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere:● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative;● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară;● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.Orientarea tematicii curriculumului este îndreptată spre:– dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică;– folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale;– integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a elevilor;– aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii -problemă şi luarea de decizii;– formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă;– stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal;– utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural.● realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini (capacităţi cognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială);● utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.;● organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori.Prezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator – restaurator la nivelul clasei a X-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.Lucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare.Programele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate.Criteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ.Proiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.Pentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea MATERIALELOR ŞI TEHNICILOR UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare.Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.Programa şcolară pentru disciplina MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE vizează valorizarea competenţei cheie "competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter- şi transdisciplinare în interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu.Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.În aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură:– Notă de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;– Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;– Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică şi afectiv- atitudinală urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.– Competenţe specifice – conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu;– Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare.COMPETENŢE GENERALE

	1.	Receptarea informaţiilor specifice activităţii de conservare-restaurare a bunurilor culturale.
	2.	Utilizarea de algoritmi în scopul implementării tehnicilor de conservare-restaurare a bunurilor culturale.
	3.	Transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de lucru specifice conservării – restaurării de bunuri culturale în contextul unor situaţii noi.
	4.	Comunicarea scrisă şi orală prin valorificarea limbajului specific.

VALORI ŞI ATITUDINI● Respect pentru adevăr şi rigurozitate;● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora;● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe;● Iniţiativă personală;● Interes şi curiozitate;● Spirit critic şi autocritic;● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile;● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi;● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;● Dorinţa de informare şi afirmare;● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică;● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC;● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Recunoaşterea conceptelor din domeniul restaurării	▪ Aspecte generale despre tehnicile folosite în conservare-restaurare:
	1.2. Diferenţierea activităţii de conservare de cea de restaurare	– definiţii
		– clasificări
	2.1. Cunoaşterea principalelor operaţii specifice de conservare-restaurare a obiectelor de patrimoniu	▪ Tehnici de conservare-restaurare a lemnului
		▪ Tehnici de conservare-restaurare a icoanelor pe lemn
	2.2. Identificarea tehnicilor utilizate în tratamentele de conservare-restaurare funcţie de materialul suport	▪ Tehnici de conservare-restaurare a obiectelor de patrimoniu pe suport colagenic
		▪ Tehnici de conservare-restaurare a obiectelor de patrimoniu pe suport metalic
	3.1. Identificarea tratamentelor profilactice funcţie de tipurile de degradări specifice materialului suport
		▪ Tehnici de conservare-restaurare a patrimoniului din ceramică, sticlă şi porţelan
	3.2. Diferenţierea tipurilor de tratamente în funcţie de materialele ce compun obiectul de patrimoniu
	4.1. Utilizarea terminologiei specifice domeniului conservării-restaurării	– Toate conţinuturile
		▪ Evoluţia istorică a tehnicilor de conservare-restaurare: definiţii, clasificări
	4.2. Utilizarea surselor bibliografice în elaborarea unei lucrări de sinteză
		– Studiu de caz

CONŢINUTURI1. Evoluţia istorică a tehnicilor de conservare- restaurare:definiţii,clasificări.2. Tehnici de conservare-restaurare a lemnului2.1. Curăţirea2.2. Uscarea2.3. Combaterea biodăunătorilor2.4. Ignifugarea2.5. Stabilizare dimensională2.6. Hidrofugarea2.7. Îndepărtarea adaosurilor2.8. Metode speciale de tratament2.9. Consolidarea2.10. Întregirea şi reconstituirea formei2.11. Reintegrarea cromatică2.12. Operaţii de finisare3. Tehnici de conservare-restaurare a icoanelor pe lemn3.1. Tehnica de execuţie a icoanelor pe lemn3.2. Metodologia de conservare-restaurare a stratului pictural3.2.1. Consolidarea profilactică3.2.2. Curăţirea3.2.3. Consolidarea definitivă3.2.4. Stoparea atacului biologic3.2.5. Chituirea3.2.6. Reconstituirea cromatică3.2.7. Peliculizarea de protecţie4. Tehnici şi tehnologii de conservare-restaurare a suporturilor papetare4.1. Fluxul de restaurare4.2. Curăţirea4.3. Tratamente umede cu pastă de lemn4.4. Fixarea materialelor de scriere4.5. Neutralizarea hârtiei (dezacidificarea)4.6. Albirea hârtiei4.7. Indepărtarea adezivilor pe bază de proteină4.8. Reîncleierea hârtiei4.9. Tehnici manuale de consolidare a hârtiei4.10. Tehnici mecanizate de consolidare5. Tehnici de conservare-restaurare a obiectelor de patrimoniu pe suport colagenic5.1. Tehnici şi tehnologii de conservare-restaurare a pergamentului5.1.1. Curăţirea5.1.2. Utilizarea agenţilor de albire5.1.3. Îndepărtarea petelor produse de umezeală5.1.4. Neutralizarea acidităţii5.1.5. Tratarea petelor de grăsime şi îndepărtarea grăsimilor în exces5.1.6. Operaţii reparatorii ale pergamentului5.1.7. Materiale folosite pentru aplicarea de petece pentru laminare5.2. Tehnici şi tehnologii de conservare-restaurare a obiectelor de patrimoniu pe suport din piele5.2.1. Fluxul de restaurare5.2.2. Tratamente de curăţare5.2.3. Degresarea5.2.4. Tratamente de hidratare-emoliere5.2.5. Tratarea petelor de grăsime şi îndepărtarea grăsimilor în exces6. Tehnici de conservare-restaurare a obiectelor de patrimoniu pe suport textil6.1. Fluxul de restaurare6.2. Tratamente de curăţare a textilelor6.3. Tratamente de hidratare-emoliere6.4. Consolidarea pe suport6.5. Reasamblarea6.6. Dublarea6.7. Conservarea şi restaurarea textilelor arheologice7. Tehnici de conservare- restaurare a obiectelor de patrimoniu pe suport metalic7.1. Curăţarea pieselor arheologice şi a obiectelor vechi din metal7.1.1. Curatarea mecanica7.1.2. Curatarea chimica7.1.3. Curatarea electrochimica7.1.4. Curatarea prin procese de schimb ionic7.1.5. Curatarea prin reducere termica7.1.6. Curatarea cu raza laser şi cu plasma7.2. Restaurarea pieselor arheologice metalice cu stare de conservare precara7.2.1. Refacerea şi consolidarea structurala7.2.2. Tipologia degradărilor şi deteriorărilor obiectelor metalice vechi7.2.3. Operaţii de refacere a structurii7.2.4. Consolidarea7.2.5. Chituirea şi plombarea7.2.6. Impregnarea obiectelor8. Tehnici de conservare-restaurare a patrimoniului din ceramică,sticlă şi porţelan8.1. Cauzele degradării ceramicii arheologice8.1.1. Vicii tehnologice8.1.2. Condiţiile de zăcere8.1.3. Accidentele de epocă8.2. Metode şi tehnici de impregnare8.3. Metode de curăţare a ceramicii8.4. Completarea părţilor lipsăLUCRĂRI PRACTICE● Studiul cu ajutorul microscopului optic a biodegradărilor obiectelor de patrimoniu.● Experienţe simple pentru identificarea factorilor dăunători.● Observaţii asupra diferitelor tipuri de micro şi macro-biodăunători.● Observaţii de lungă durată asupra influenţei factorilor de mediu asupra stării de sănătate a bunurilor culturale.● Activităţi practice de măsurare a factorilor de microclimat.● Observaţii asupra diferitor tipuri de degradări.SUGESTII METODOLOGICEDisciplina de specializare MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale.În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare.Strategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de conservare şi restaurare a acestora.În scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:1. Învăţarea prin descoperire are ca rezultat achiziţii trainice şi dezvoltă imaginaţia. Presupune iniţierea elevilor în activităţi de investigaţie în care elevii sunt puşi în situaţii concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment, interpretarea datelor, formularea de concluzii şi prezentare a acestora în diferite forme ( scris, oral, grafic). Se poate realiza pe următoarele căi: inductivă (de la particular, concret la general), deductivă (de la general la particular), transductivă (prin analogie între sisteme sau componente ale acestora).2. Problematizarea pune elevul în situaţia de a soluţiona, prin activitate proprie de cercetare, o anumită problemă care îi stimulează curiozitatea şi care îl incită la căutări, dezvoltând scheme operatorii ale gândirii divergente.3. Experimentul, ca metodă de învăţare, poate fi aplicat cu succes alături de descoperire şi de problematizare asigurând astfel, prin provocarea unor procese sau fenomene, cunoaşterea directă, nemijlocită a factorilor de degradare.4. Algoritmizarea asigură însuşirea şi aplicarea unor scheme logice de desfăşurare a activităţilor teoretice şi practice .Este importantă pentru a face trecerea de la parcurgerea unor căi deja cunoscute, la dezvoltarea propriilor căutări şi cercetări .5. Dezbaterea şi asaltul de idei permit dobândirea de către elevi a cunoştinţelor de specialitate, afirmarea opiniilor personale, dezvoltă spiritul de cooperare, creativitatea, spiritul critic şi stimulează spontaneitatea.6. Studiul de caz presupune analiza şi dezbaterea unor situaţii- problemă întâlnite în practică asigură apropierea învăţării de contextul extraşcolar.7. Proiectul stimulează elevii să realizeze investigaţii în laborator pe o anumită temă, să elaboreze lucrări ştiinţifice pentru simpozioane, cercuri, sesiuni de comunicări ştiinţifice,. Proiectul, individual sau de grup, oferă oportunitatea educaţiei pentru cunoaşterea şi respectarea valorilor şi a bunurilor patrimoniale.Competenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie.Actuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare , oferind un sprijin concret în elaborare a strategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare.Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare:– recunoaşterea unor tipuri de degradări;– identificarea şi utilizarea unor surse variate de informare/documentare: atlase, albume, enciclopedii, determinatoare, internet, culegeri de texte consacrate, reviste, mijloace video, bănci de date, dicţionare, etc.;– extragerea, inserarea şi interpretarea informaţiei din şi în: tabele, scheme, grafice, diagrame, fragmente de text, albume tematice, internet, reviste, etc.;– realizarea transferului de informaţie prin conexiuni intradisciplinare, interdisciplinare şi transcurriculare, pentru studierea fenomenelor de degradare a bunurilor culturale;– imaginarea unor situaţii- problemă şi rezolvarea lor;– formularea de întrebări şi răspunsuri adecvate;– folosirea instrumentelor, a substanţelor şi a aparaturii de laborator, potrivite contextului experimental;– observarea şi aprecierea importanţei factorilor de mediu în contextul disciplinei studiate;– interpretarea rezultatelor experimentale;– recunoaşterea factorilor care au determinat degradările studiate;– compararea acţiunii diferitor tipuri de agenţi dăunători– luarea de decizii şi justificarea opţiunii privind atitudinea şi acţiunea proprie legată de protecţia şi prevenţia degradărilor obiectelor de patrimoniu;– măsurări de parametri în cazul studierii obiectelor de patrimoniu;– reprezentări complexe prin desen a structurilor studiate;– efectuarea de vizite de studiu şi documentare în diferite locaţii arheologice, muzeale, laboratoare de specialitate.În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative.Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:– corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;– valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;– utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare;– recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale.Evaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu:– selectarea răspunsului corect;– asocierea între: noţiuni, enunţuri, etc. incluse în coloane diferite;– completarea propoziţiilor, desenelor, schemelor lacunare, etc.;– itemi de tipul adevărat sau fals;– întrebări structurate;– rezolvarea de probleme;– eseuri structurate;– realizarea de referate, portofolii, proiecte;– formularea de ipoteze sau concluzii ;– realizarea unui plan de investigaţie;– rezolvarea de fişe pentru aplicaţii practice.În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:

	Liceul:	Elev ……………./
	Disciplina:	Clasa ………../Nr. de ore săpt. …
	Profesor: ………………………………..	Anul şcolar ………..

	Competenţe specifice	Conţinuturi (detalieri)	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare	Observaţii

Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:Model A

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Activităţi de predare	Strategii didactice	Activităţi de învăţare	Instrumente de evaluare	Observaţii

Model B

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Conţinuturi esenţiale	Strategii didactice	Sarcini de predare-învăţare-evaluare	Observaţii

Model C

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Strategii de predare	Strategii de învăţare	Strategii didactice utilizate	Instrumente de evaluare	Obsevaţii
			Activitatea cadrului didactic	Activitatea elevului

LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE1. Conservare – preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni2. Restaurarea – disciplină care se ocupă cu restabilirea semnificaţiei originale a operei pierdută parţial sau estompată în timp şi consolidarea suportului, în cel mai deplin respect faţă de autenticitatea şi integritatea obiectului, care trebuie transmisă aşa cum a fost creată de autor.3. Alterarea reprezintă procesul de degradare microstructurală a unor elemente componente, cu modificarea naturii lor, sub influenţa factorilor chimici şi microbiologici4. Fisura reprezintă o distrucţie structurală direcţionată (longitudinală, transversală sau radială) în zone intercristaline,interfazice sau al interfeţe cu puncte de minimă rezistenţă sub acţiunea unor forţe fizico -mecanice5. Craclurile sunt fisuri de suprafaţă, care străbat în funcţie de mecanism, unul sau mai multe straturi.6. Consolidarea cuprinde o serie de operaţii şi procese de refacere a elementelor structurale pentru ale mări capacitatea de rezistenţă la acţiunea anumitor factori externi sau exogeni7. Stabilizarea se referă la oprirea (stoparea) proceselor de deteriorarea şi de degradare.8. Integrarea este intervenţia sau ansamblul de acţiuni prin care bunul de patrimoniu este readus în forma iniţială nu numai prin redispunerea elementelor lui în ordinea avută iniţial(originară), dar şi prin completarea elementelor părţilor lipsă9. Întregirea reprezintă readucerea unui bun de patrimoniu nu numai la forma iniţială, dar şi în ansamblul din care a făcut parte iniţial.10. Restituirea reprezintă revenirea la forma iniţială a unui bun de patrimoniu, care are încă toate elementele, dar dispuse în altă ordine decât cea originală.11. Completarea este operaţia prin care se înlocuiesc părţile lipsă sau cele cu degradare sau deteriorare ireversibilă, care datorită stării precare de conservare (de obicei sub 5 %) nu-şi mai pot îndeplini funcţia.12. Copia poate reprezenta o replică ştiinţifică, când caracteristicile generale şi de detaliu (structural-funcţionale sau tehnice,stilistice,ideatice şi formale, repetate după un unicat, sunt comparabile cu originalul, în condiţiile unei rigori deosebite în ceea ce priveşte respectarea şi repetarea, inclusiv în expresivitatea,a elementelor originalului.13. Replica ştiinţifică este utilizată în activităţile didactice, în cercetare şi de foarte multe ori în expuneri muzeale, mai ales atunci când originalul face parte din categoria bunurilor de patrimoniu cu valoare deosebită, aflate în stadiile cele mai avansate de deteriorare (respectiv nivelul I de conservare) şi nu este permisă expunerea.14. Patina desemnează fenomenele de suprafaţă datorate îmbătrânirii:15. Bunul cultural este un produs al procesului de creaţie materială şi/sau spirituală, unitatea de bază,ireductibilă, în jurul căreia se ţese specificul activităţii de muzeu.Bunul cultural are depozitat în el o cantitate de informaţie care devine , în condiţiile evaluării calificate, valoare culturală.16. Patrimoniu cultural naţional cuprinde bunurile cu valoare deosebită istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii importante privind dezvoltarea istorică a poporului român şi a omenirii în general sau evoluţia mediului natural, inclusiv cele din aceste categorii alcătuite din metale şi pietre preţioase.17. Tezaurul patrimoniului cultural alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;18. Fondul patrimoniului cultural este alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru.19. Clasarea este procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur şi fond20. Colecţia este criteriul de organizare a bunurilor pe domenii pe baza unor criterii comune.Autorii programei şcolare:

	Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (coord.) în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	Conf. univ. dr. Doina Creangă	Universitatea Ştefan cel Mare, Facultatea de Istorie şi Muzeologie, Suceava
	Prof. Camelia Rusu-Sadovei	Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava
	Prof. Sabina Elena Roman	Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu, Suceava

PROGRAMĂ ŞCOLARĂANSAMBLU CORALCICLUL INFERIOR AL LICEULUIClasa a IX-aCurriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională,profil artistic, specializarea muzicăBucureşti, 2009Notă de prezentareÎn învăţământul vocaţional, profil artistic, specializarea muzică studiul disciplinei Ansamblu coral reprezintă una dintre disciplinele importante pentru formarea viitorilor muzicieni.Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe a competenţelor dobândite de către elevi. De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a absolvenţilor, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile intelectuale şi afective ale elevilor.Curriculumul pentru studiul cântului coral, ca abordare metodică şi de conţinut, constituie un "adjuvant" în pregătirea muzicală specializată a elevilor atât ca viitori instrumentişti cât şi ca viitori specialişti.Prezentul curriculumul include următoarele elemente de noutate:– pregătirea de specialitate a elevilor, prin curriculumul diferenţiat, ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în domeniu;– parcurgerea repertoriului nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor şi a formării elevilor pentru interpretarea într-un ansamblu şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a viitorului consumator avizat de artă.Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru care permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe pe utilizarea lor în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.Programa şcolară pentru Ansamblu coral cuprinde:– competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice interpretării în ansamblu;– competenţe specifice şi conţinuturi structurate pentru fiecare an de studiu.– valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile. Acestea reprezintă un rezultat al întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă.– sugestii metodologice sunt oferite ca sprijin pentru cadrul didactic şi se referă la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a acestor discipline.Repertoriul este un mijloc de realizare a competenţelor. Parcurgerea acestuia constituie un obiectiv important în realizarea progresului elevilor în învăţare, progres evident prin urmărirea competenţelor demonstrate de acestea.Actuala structură a programei vizează o abordare flexibilă a demersului didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.Competenţe generale1. Operarea cu elemente de limbaj specific, în abordarea creaţiilor muzicale de gen2. Transferarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de cânt coral în contextul situaţiilor specificeVALORI ŞI ATITUDINI1. Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii2. Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal3. Receptivitatea faţă de diversitatea culturală4. Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice5. Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii esteticeCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Utilizarea tehnicilor de interpretare vocală	– Tehnici de interpretare vocală (poziţie de cânt,
	1.2. Descifrarea partiturii respectând intonaţia şi ritmul	respiraţie, emisie) – Solfegiere cu respectarea elementelor de limbaj muzical – Tema, fraza, motivul etc.
	1.3. Susţinerea partidei vocale corespunzătoare, respectând tehnica vocală şi intonaţia
	1.4. Evidenţierea vocală a elementelor de structură muzicală	– Exerciţii melodice, armonice, ritmice, diferite tehnici realizate pe partide şi cu formaţia în ansamblu
	1.5. Exersarea individuală a repertoriului specific respectând tehnic de cânt şi elementele de limbaj specifice	– exerciţii specifice
	1.6. Sincronizarea vocilor în cântul coral
	1.7. Omogenizarea vocilor în cântul coral
	2.1. Interpretarea respectând partitura şi indicaţiile dirijorale	– Elementele de limbaj specifice partiturii corale
		– Indicaţiile dirijorului;
	2.2 Diferenţierea în interpretare a unor lucrări care fac parte din epoci stilistice diferite	– Elemente de limbaj muzical şi rolul lor expresiv: melodia, ritmul, tempoul, nuanţele, frazarea, combinaţiile timbrale
	2.3. Respectarea disciplinei specifice unei formaţii muzicale	– Reguli ale cântării în colectiv: elemente de conduită a membrilor formaţiei corale în cadrul unei manifestări artistice, comportament scenic, etc.
	2.4. Comunicarea interactivă în cadrul grupului
	2.5. Optimizarea interpretării pe baza analizei reacţiei publicului	– Colaborarea în asigurarea reuşitei, conştiinţa contribuţiei individuale la actul artistic colectiv, satisfacţia faţă de propriile rezultate, respectul faţă de valorile arte, etc.
		– Comentarii privind recitalurile, spectacolele concertele, concursurile Cronici de specialitate

LISTA DE CONŢINUTURITehnici de interpretare vocală:● poziţie de cânt, respiraţie, emisie, vocalizeElementele de limbaj muzical:● Solfegiere (tonalitate, ritm, metru)Elemente de structură muzicală:● motivul,tema, frazaInterpretarea:● partitura● indicaţiile dirijoraleElemente de conduită corală:● comportament scenic● autocontrolCronici de specialitate:● comentarii asupra propriei interpretări şi a altora în concerte, spectacole, concursuriSUGESTII METODOLOGICEInterpretarea corală realizează un sincretism al părţii (individului) cu întregul (colectivitatea), fiind una din modalităţile cele mai eficiente de formare a spiritului de lucru în echipă. Participarea elevului în structura formaţiei corale contribuie la conştientizarea apartenenţei la grup, la disciplinarea şi la socializarea acestuia; totodată, trecerea de la studiul în grup mic (partidă) la interpretarea în ansamblu complet în concerte, determină dezvoltarea la elev a capacităţii de autocontrol ( emoţiilor, stări, sentimente), a capacităţii de memorizare şi de concentrare până la încheierea activităţii.Varietatea tematică a repertoriului abordat oferă coriştilor posibilitatea de a se familiariza cu trăsăturile stilistice caracteristice lucrărilor studiate, într-o abordare interdisciplinară ( teoria muzicii, istoria muzicii, armonia, etc.)Fondul de cultură muzicală, modalităţile de lucru specifice, face din disciplina ansamblu coral o activitate prin care elevul (individul) îşi lărgeşte orizontul cultural şi conştientizează rolul său ca parte dintr-un grup.. Totodată, activitatea de cânt coral sporeşte posibilitatea de a activa ulterior într-o zonă a socialului la care accesul este rezervat unei anumite categorii, şi anume acelea de corist într-o formaţie profesionistă.În vederea realizării pe deplin a progresului în învăţare, disciplinei ansamblu coral, îi sunt necesare şi studiul suplimentar, pe lângă orele alocate prin planul cadru, în vederea pregătirii pentru concerte şi a obţinerii performanţei.Profesorul are posibilitatea ca, în funcţie de repertoriul propus să constituie o diversitate de tipuri de formaţii corale; important trebuie să fie faptul că fiecare elev trebuie să beneficieze de pregătirea corală atât pentru îmbogăţirea culturii sale de specialitate cât şi pentru dezvoltarea culturii vocale.În situaţia existenţei unui deficit de voci bărbăteşti (ca număr sau disponibilitate determinată de "mutaţia vocii"), profesorul trebuie să selecteze un repertoriu care să fie adecvat situaţiei date, fără însă a exclude abordarea unui repertoriu cu caracter mixt.Pregătirea elevilor pentru acest tip de activitate prin diferite exerciţii de tehnică vocală (având grijă totuşi de calitatea foarte fragilă a instrumentului numit voce) reprezintă primul pas – şi fundamentul formării pentru formarea vocii corale. Aceasta se desfăşoară, obligatoriu prin exerciţii de respiraţie, emisie, vocalize, prin exerciţii pentru educarea auzului în ansamblu astfel încât o voce (individuală sau de partidă) să se integreze în ansamblul de voci ce alcătuiesc formaţia corală în totalitatea ei. Această activitate se va la fiecare oră dar şi prin studiul individual.Repertoriul anual trebuie să cuprindă lucrări diverse ca tematică, stil şi modalitate de interpretare:● "a cappella", cu acompaniament de pian sau instrumental;● cu tematică religioasă şi laică;● din toate epocile stilistice – de la Renaştere la creaţia contemporană;● din creaţia naţională şi universală;● din folclorul românesc şi internaţional;● din creaţia de divertisment – muzică uşoară, jazz, gospel, negro spiritual, rock, musical etc.În acelaşi timp, repertoriul ansamblului coral va cuprinde şi o lucrare vocal-simfonică sau de operă, cu: solişti, cor, orchestră (oratorii, misse, cantate, concerte corale, ansambluri din opere etc.). Se pot aborda lucrări integrale sau fragmente.Repertoriul propus în prezenta programă cuprinde piese accesibile nivelului de pregătire din liceele/clasele de profil, dar şi lucrări de o dificultate sporită, ce se impun a fi studiate pe toată durata anului şcolar – cum sunt lucrările vocal-simfonice, în vederea susţinerii unor concerte ocazionale şi nu numai.Activităţile specifice cu caracter didactic şi cultural care pot face parte din programul unei formaţii corale la nivelul specializării sunt următoarele:● concerte tematice, simpozioane, activităţi pe ateliere pedagogice● manifestări tradiţionale şi ocazionale – locale şi naţionale;● concerte, festivaluri, concursuriPornind de la caracterul practic al activităţilor specifice ansamblului coral, în evaluarea elevilor se va apela cu predilecţie la observarea continuă şi sistematică a acestora, atât în cadrul partidei, cât şi al ansamblului. Se folosesc inclusiv formele de evaluare sumativă a manifestărilor artistice colective – concerte, simpozioane, concursuri.În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:

	Liceul:	Elev ……………./
	Disciplina:	Clasa ………../Nr. de ore săpt. …
	Profesor: ………………………………..	Anul şcolar ………..

	Competenţe specifice	Conţinuturi (detalieri)	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare	Observaţii

Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:Model A

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Activităţi de predare	Strategii didactice	Activităţi de învăţare	Instrumente de evaluare	Observaţii

Model B

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Conţinuturi esenţiale	Strategii didactice	Sarcini de predare-învăţare-evaluare	Observaţii

Model C

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Strategii de predare	Strategii de învăţare	Strategii didactice utilizate	Instrumente de evaluare	Obsevaţii
			Activitatea cadrului didactic	Activitatea elevului

REPERTORIU (SUGESTII)Repertoriu coral românesc – laic

	Nr. Crt.	Compozitorul	Titlul lucrării	Voci egale/Mixt/ Solişti
	1.	BENA, Augustin 1880 – 1962	Mândruliţă pui, pui, pui	S A T B
	2.	BUCIU, Dan 1943	Patria	S A T B
	3.	CATRINA, Constantin 1933	A venit un lup din crâng	S Ms A
	4.	CRIVEANU Ion 1933	Divina musica	S A T B
	5.	CUCU, Gheorghe 1882 – 1932	Frumosul vine pe apă	S1,2 A T1,2 B1,2
	6.	DANGA, Gheorghe 1905 – 1959	Sârba pe loc	S A T B
	7.	DIMA Gheorghe 1847 – 1925	Primăvara	S A T B
	8.	DRĂGOI, Sabin 1894 – 1968	Asta-i nana	S1,2, A1,2
	9.	GREFIENS, Vinicius 1916 – 2000	Lăutăreasca – Rapsodie pentru cor mixt, a cappella	S A T B
	10.	JARDA, Tudor 1922	Mă luai, luai	S A T B
	11.	JORA, Mihail 1891 – 1971	Mă mieram	S A T B
	12.	KLEPPER, Walter Mihai 1929	Doină şi joc din Banat	S A T B
	13.	NIREŞTEANU, Lucian 1948	Suita corală nr. 1	S A T B
	14.	NICOLESCU, Simeon 1888 – 1941	Iac-aşa!	S A T B
	15.	ODĂGESCU, Irina 1937	Mireasă mândru ţi-i portu'	S A T B
	16.	POP, Adrian 1951 – 198	Hora miresii	S A T B
	17.	Pop, Dariu 1887 – 1965	Mare hibă-i la Jibău	S A T B
	18.	POPOVICI, Vasile 1900 – 1973	Sara pe deal	S A T B
	19.	RÂPĂ, Constantin 1938	Cântec satiric	S A T B
	20.	ROTARU, Doina	Toccatta	S1,2 A
	21.	SPĂTĂRELU, Vasile 1938	Floare albastră	S A T B Solo A
	22.	Valentin TIMARU 1940	Cântece de bejenie – Aulodia * 'De jale' din Apuseni * Eufonia * 'Hăulita' ca'n Dolj	S A T B
	23.	TODUŢĂ, Sigismund 1908 – 1991	Diptic – pe versuri populare	S1,2 A
	24.	URSU, Nicolae 1905 – 1969	Lino leano şi De doi	S A T B
	25.	VIDU, Ion 1863 – 1931	Răsunet de la Crişana	S A T B Solo T
	26.	VÎRLAN, Petre Marcel 1959	Cu-cu, Cu-cu	S1,2 A
	27.	VOICULESCU, Dan 1940	Stâna prădată	S1,2 A

Repertoriu coral românesc – religios

	Nr. Crt.	Compozitorul	Titlul lucrării	Voci egale/ Mixt/Solişti
	28.	COMES, Liviu 1918	Liturghia II "Brevis"	S A
	29.	CONSTANTINESCU, Paul 1909 – 1963	Doamne miluieşte	S A T B
	30.	CRIVEANU, Ion 1933	La Paşti	S1,2 A1,2
	31.	DIMA, Gheorghe 1847 – 1925	Fericiţi sunt cei goniţi	S A T B
	32.	DRĂGUŞIN, Constantin 1931	Lăudaţi pre Domnul	S1 S2 A
	33.	KIRIAC, Dumitru Georgescu 1866 – 1928	Lăudaţi pe Domnul	S A T B
	34.	LUNGU, Nicolae 1900 – 1993	Cămara Ta, Mântuitorul meu	S A T B
	35.	MANDICEVSCHI, Gheorghe 1870 – 1907	Şi era la ora a şasea	S A T B
	36.	MUSICESCU, Gavriil 1847 – 1903	Rugăciune	S1,2 A1,2
	37.	ODĂGESCU, Irina 1937	Tatăl nostru	S1,2 A T1,2 B1,2
	38.	PAVELESCU, Dan 1952	Paharul mântuirii	S A T B
	39.	POPESCU-RUNCU, Ion 1901 – 1975	Pe Tine te lăudăm	S A T B
	40.	SPĂTĂRELU, Vasile 1938	Pentru Tine Doamne	S A T B
	41.	TIMARU, Valentin 1940	Troparul naşterii Domnului	S A T B
	42.	VOICULESCU, Dan 1940	Tatăl nostru	S A T B

Repertoriu coral din creaţia universală

	Nr. crt.	Compozitorul	Titlul lucrării	Voci egale Cor mixt Solişti
	43.	ARCADELT, Jacob 1515 – 1568	Ave Maria	S A T B
	44.	ARBEAU, Thoinot Langres 1589	Pavane	S A T B
	45.	BACH, Johann Sebastian 1685 – 1750	Corale	S A T B
	46.	BARDOS Lajos 1899 – 1986	Tabortuznel	S A T B
	47.	Pierre BONNET ?1538 – 1608?	Francion vint l'autre jour	S A T B
	48.	BORTNIANSKI, Dimitrie 1751 – 1825	Rugăciune	S MS A
	49.	Johannes BRAHMS 1833 – 1897	Waldesnacht	S A T B
	50.	BRUCKNER, Anton 1824 – 1896	Locus iste	S A T B
	51.	CEAIKOVSKI, Piotr Ilici 1840 – 1893	Canţoneta napolitană	S A T B
	52.	CORNELOUP, Marcel 1927	Petite messe	S A T B
	53.	DOWLAND, John 1562 – 1626	Come again! sweet love	S1 S2 A1 A2
	54.	FRIEDERICI, Daniel 1584 – 1638	Wir lieben sehr im Herzen Amis sur cette terre	S A T B
	55.	GALLUS, Jacobus 1550 – 1591	Si vox est, canta	S A T B
	56.	GASTOLDI, Giovanni ?1556 – 1622	Vezosette nimfe belle	S1S2A T B
	57.	GOUNOD, Charles 1818 – 1893	Les sept paroles	S A T B
	58.	HAENDEL, Georg Friedrich 1685 – 1759	Sing with pleasure from Saul	S1 S2 A
	59.	JANNEQUIN, Clement ?1480 – 1560?	Au joli jeu	S A T B
	60.	KODALY, Zoltan 1882 – 1967	Esti dal	S A T B
	61.	LASSUS (LASSO) Orlando di 1532 – 1594	Matona mia cara	S A T B
	62.	LASSUS (LASSO) Orlando di 1532 – 1594	Messe pilons l'orge	S A T B
	63.	LENNON, John McCARTNEY, Paul	Yesterday	S A T B
	64.	LULLY, Jean-Baptiste 1632 – 1687	Tanz – Chor	S A T B
	65.	MARENZIO, Luca ?1553 – 1599	Se la vostra partita	S A B
	66.	DE MARZI, Bepi (Giuseppe) 1935	Signore delle cime	S A T B
	67.	MENDELSSOHN-BARTHOLDY, Felix 1809 – 1847	Hebe deine augen auf zu den bergen	S1 S2 A
	68.	MONTEVERDI, Claudio 1567 – 1643	Lasciate mi morire	S A T B
	69.	MORLEY, Thomas 1558 (?) – 1602	In pride of May	S 1,2 A T B
	70.	PALESTRINA, Giovanni Pierluigi da 1525 – 1594	Sicut cervus desiderat	S A T B
	71.	RACHMANINOV, Serghei V. 1873 – 1943	Vecerniile Bogoroditsye Dyevo	S1,2 A1,2 T1,2 B1,2
	72.	RHEINBERGER, Josef Gabriel 1839 – 1901	Missa brevis in	G S A T B
	73.	RONTGEN, Julius 1855 – 1932	Gloria	S Ms A Ca
	74.	SAINT-SAENS, Camille 1835 – 1921	Ave verum	S A T B
	75.	SCANDELLI, Antonio 1517 – 1580	Bonzorno, madonna	S A T B
	76.	SCHUBERT, Franz 1797 – 1828	Heilig ist der Herr	S A T B
	77.	SMETANA, Bedrich 1824 – 1884	Sunset (Zapad slunce)	S1 S2 A
	78.	VECCHI, Orazio 1550 – 1605	Il bianco e dolce signo	S1,2 A T B
	79.	VIADANA, Lodovico ?1560 – 1627	Exultate justi	S A T B
	80.	VITTORIA, Tomasso Lodovico da ?1549 – 1611	Ave Maria	S A T B
	81.	Negro Spirituals	Deep River	S A T B
	82.	Gospel	Ev'ry time I feel the spirit	S A T B
	83.	Gospel	Great day	S A T B
	84.	Gospel	I'm gonna sing	S A B

Repertoriu coral cu acompaniament de pian sau orgă

	Nr. crt.	Compozitorul	Titlul lucrării	Voci egale Cor mixt Solişti	Pian sau Orgă
	85.	BACH, Johann Sebastian 1685 – 1750	Jesu bleibet meine freude Cantata 147	S A T B	Piano
	86.	BARTOK, Bela 1882 – 1945	Patru cântece de nuntă	S A T B	Pian
	87.	BERNARD, Marie	Petite Suite Quebecoise ▪ Sau în variantă orchestrală	S A T B	Pian
	88.	BRAHMS, Johannes 1833 – 1897	Ave Maria	S1S2 A1A2	Pian
	89.	BRUCKNER, Anton 1824 – 1896	Antiphon	S A T B Solo T	Orgă
	90.	CACCINI, Giuliano ?1550 – 1618	Ave Maria	S A	Pian
	91.	CHAUSSON, Ernest 1855 – 1899	La nuit, Op. 1, nr. 1	S A	Pian
	92.	ESTERHAZY, Pal 1635 – 1713	Veni creator spiritus	S A T B	Orgă
	93.	FAURE, Gabriel 1845 – 1924	Cantique de Jean Racine, Op. 11	S A T B	Orgă Pian
	94.	FRANCK, Cesar 1822 – 1890	Pannis angelicus	S A T B	Orgă Pian
	95.	GOUNOD, Charles 1818 – 1893	Messe breve no 7 en Do Messe "Aux Chapelles"	S A T B	Orgă Pian
	96.	LISZT, Ferenc (Franz) 1811 – 1886	Ave Maria	S A T B	Orgă
	97.	MENDELSSOHN-BARTHOLDY, Felix 1809 – 1847	Da nobis pacem, Domine	S A T B	Pian
	98.	MERCURY, Freddie	Bohemian Rhapsody	S A T B	Pian
	99.	MOZART, Wolfgang Amadeus 1756 – 1791	Ave verum corpus	S A T B	Pian Orgă
	100.	MUSICESCU, Gavriil 1847 – 1903	Concert nr. 2 DO	S A T B	Pian
	101.	PALESTRINA, Giovanni Pierluigi da 1525 – 1594	Missa Papae Marcelli	S A T1,2 B1,2	Orgă Pian
	102.	SCHUBERT, Franz 1797 – 1828	Psalm 23, op. 132	S1 S2 A	Pian
	103.	SCHUTZ, Heinrich 1585 – 1672	Herr, wenn ich nur dich habe Dublu cor	S A T B Dublu cor	Orgă Bass continuo
	104.	STRAUSS, Johann 1825 – 1899	Kaiser-Walzer, op. 437	S A T B	Pian
	105.	WEISS, George David THIELE, Bob	What a wonderful world	S A	Pian Flaut

Repertoriu vocal – simfonic

	Nr. Crt.	Compozitorul	Titlul lucrării	Voci egale Cor mixt Solişti	Formaţia Orchestrală
	106.	BELLINI, Vincenzo 1801 – 1835	Salve Regina	S A T B Solo SAT	Fl, Ob, Cl, Fg, C, V, Vla, Vcel/Cb
	107.	BERNARD, Patrice 1952	C'est si beau, la terre	S A T B	Fl, Ob, ClSib Pian
	108.	BOIELDIEU Louis-Victor-Adrien 1815 – 1883	Messe Solennelle	S A T B	Fl, Ob, Cl, Fg, C, Tp, V, Vla, Vcel, Cb
	109.	CARISSIMI, Giacomo 1605 – 1674	Jephta – oratoriu	Solo SATB Dublu cor mixt	Strings Continuo
	110.	COUPERIN, Francois 1668 – 1733	Motet "Veni sponsa Christi" dit «de Sainte Suzanne»	S A B	V1, V2, Bas continuo
	111.	DELIBES, Leo 1836 – 1891	Messe Breve	S1 S2 A	V1,2, Vla, Vcel, Cb
	112.	GOUNOD, Charles 1818 – 1893	Messe nr. 4 – "Aux Chappelles" Messe nr. 7 – "Aux Chappelles"	S A SATB	V1,2 Vla Vcel Cb
	113.	HAENDEL, Georg Friedrich 1685 – 1759	Aleluia din Oratoriul "Messia"	S A T B Solo SATB	Ob, Fg, Tr, Tp, V1,2, Vla, Vcel, Cb, Clav., Orgă
	114.	HAYDN, Josef 1732 – 1809	Missa nr. 9 in C [Missa in tempore belli] Pauken-Messe Hob. XXII:9	S A T B Solo SATB	Ob, Fg, Cl, Tp, V1,2, Vla, Vcel, [Fl, Cl, C]
	115.	LALLEMENT, Bernard 1940	Cantate pour la paix – texte şi muzică de diverşi autori, ţări, epoci şi stiluri pe teme de pace	S A T B	Fl, Ob, ClSib-La, Fg, Percuţie, V1,2 Vla Vcel Cb
	116.	LIBES, Patrice 1960	6 Noels Europeennes 6 Colinde Europene	S A	Ob, Cl, Fg
	117.	MARCELLO, Benedetto 1686 – 1739	Psalmul 18	S A T B 4 solişti	Clavecin sau orgă şi Vcel
	118.	MOZART, Wolfgang Amadeus 1756 – 1791	Missa Brevis Messe breve no 7 en RE, KV194	S A T B Solo SATB	V, Cb, Orgă
	119.	MUREŞIANU, Iacob 1857 – 1917	Erculeanul – baladă	S A T B Solişti	Orchestră simfonică
	120.	MUSICESCU, Gavriil 1847 – 1903	Concert nr. 1	S A T B	Fl, Ob, Cl, Fg, C, Tp, Perc, V, Vla, Vcel, Cb,
	121.	OTT, Norbert 1940	Rebus – Suită contemporană	S A T B	Fl, Cl, Tr, Pian, Orgă, V1,2, Vla, Vcel
	122.	PAVELESCU, Dan 1952	Suită de colinde româneşti ▪ pe voci egale sau mixte	S Ms A S A T B	Fl, Ob, Cl, Fg, V1,2, Vla, Vcel, Cb
	123.	PERGOLESI, Giovanni Battista 1710 – 1736	Stabat Mater	S A Solo S A	V1,2, Vla, Vcel, Cb, Orgă
	124.	PURCELL, Henry 1659 – 1695	Praise the Lord	S A T B	V1,2, Vla, Vcel, Cb
	125.	RAMIREZ, Ariel	Misa Criolla	S A T B Solo T	Chitară, percuţie, Pian
	126.	RÂPĂ, Constantin 1938	Cantata Anotimpurilor ▪ Primăvara ▪ Vara ▪ Toamna ▪ Iarna	Cor de copii	Pian sau Orchestră Simfonică
	127.	SCHUBERT, Franz 1797 – 1828	Messe in G	S A T B Solo S T B	V1,2, Vla, Vcel, Cb Orgă
	128.	SZILAGYI, Ana 1971	Cantata "Acuarela"	S1 S2 A	Fl, Ob, Cl, Fg, C, Perc. V1,2, Vla, Vcel, Cb,
	129.	VIVALDI, Antonio 1675 – 1741	Gloria D-Dur, RV 589	S A T B Solo SSM	Ob, Tr, V1,2, Vla, Vcel
	130.	ZIBERLIN, Francois	La nuit allume ses etoiles – Colinde	S A S A T/B	Fl, Ob, Cl, Fg, C, Pc

Autorii programei şcolare:

	Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (coord.) în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	Prof. dr. Ioan Oarcea	Liceul de Muzică Tudor Ciortea, Braşov

 Consultanţi pe probleme de curriculum:

	Lect. univ. dr. Firuţa Tacea	Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti
	Prof. Cornelia Dumitriu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI

ANSAMBLU ORCHESTRAL/ INSTRUMENTALCICLUL INFERIOR AL LICEULUIClasa a IX-aCurriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională,profil artistic, specializarea muzicăBucureşti, 2009Notă de prezentareÎn învăţământul vocaţional, profil artistic, specializarea muzică studiul disciplinei Ansamblu orchestral /instrumental reprezintă una dintre condiţiile fundamentale ale formării viitorilor instrumentişti /muzicieni.Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe a competenţelor dobândite de către elevi. De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a absolvenţilor, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile intelectuale şi afective ale elevilor.Prin curriculumul specific se vizează optimizarea studiului cântului instrumental în ansamblu, ca abordare metodică şi de conţinut, a repertoriului şi a manifestărilor specifice.Pregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de întregire a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor. Fondul de cultură muzicală, modalităţile de lucru specifice, face din disciplina ansamblu orchestral/instrumental o activitate prin care elevul (individul) îşi lărgeşte orizontul cultural şi conştientizează rolul său ca parte dintr-un grup. Totodată, activitatea de cînt în ansamblu sporeşte posibilitatea de a activa ulterior într-o zonă a socialului la care accesul este rezervat unei anumite categorii, şi anume acelea de instrumentist într-o formaţie profesionistă.Prezentul curriculumul include următoarele elemente de noutate:– pregătirea de specialitate a elevilor, prin curriculumul diferenţiat, ca mijloc de orientare a acestuia spre trasee ulterioare de pregătire superioară şi ca posibilitate de atingere a unui nivel superior de performanţă în domeniu;– parcurgerea repertoriului nu ca un scop în sine, ci ca mijloc pentru atingerea competenţelor şi a formării elevilor pentru interpretare muzicală într-o formaţie şi ca element indispensabil desăvârşirii personalităţii artistului în devenire şi a viitorului consumator avizat de artă.Acest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru care permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe pe utilizarea lor în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.Programa şcolară pentru Ansamblu orchestral/ instrumental, cuprinde:– competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice interpretării în ansamblu;– competenţe specifice şi conţinuturi structurate pentru fiecare an de studiu; progres evident prin urmărirea competenţelor demonstrate de acestea.– valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile. Acestea reprezintă un rezultat al întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă.– sugestii metodologice sunt oferite ca sprijin pentru cadrul didactic şi se referă la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea repertoriului, precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare a acestor discipline.– repertoriul este un mijloc de realizare a competenţelor. Parcurgerea acestuia constituie un obiectiv important pentru realizarea progresului elevilor în învăţare.Însă, cel mai important obiectiv pe care programa şi-l propune este acela de a proiecta opţiunile spre specializare (orientarea profesională) a elevilor într-un sistem care să permită capacitatea de comunicare în mediul artistic dar şi într-un sistem social în care urmează să se integreze ca şi producător şi consumator avizat de artăActuala structură a programei vizează o abordare flexibilă a demersului didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.COMPETENŢE GENERALE1. Operarea cu elemente de limbaj specific, în abordarea creaţiilor muzicale de gen2. Transferarea cunoştinţelor şi a tehnicilor de cânt în ansamblul orchestral/instrumental în contextul situaţiilor specificeVALORI ŞI ATITUDINI1. Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii2. Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal3. Receptivitatea faţă de diversitatea culturală4. Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice5. Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii esteticeCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Valorificarea tehnicilor de interpretare instrumentală;	– Tehnici de interpretare instrumentală (acordaj, exerciţii de emisie a sunetului la instrument etc.)
	1.2. Descifrarea partiturii respectând elementele de limbaj specific	– Elementele de limbaj propriu fiecărui instrument în context orchestral
	1.3. Evidenţierea elementelor morfologice sintactice şi de forma ale stilurilor muzicale	– Celula, figura, motivul, frază, perioadă temă Forme strofice (rondoul, variaţiunea etc.)
	1.4. Exersarea individuală, în grup mic şi în ansamblu a repertoriului specific respectând tehnica de instrument cât şi elementele de limbaj specifice	– Contrastul dinamic şi expresiv al temelor muzicale;
		– Exerciţii melodice, armonice, ritmice realizate individual, pe partide şi în ansamblu
	1.5. Sincronizarea cântului instrumental în ansamblu	– Exerciţii specifice
	2.1. Interpretarea respectând partitura şi indicaţiile dirijorale	– Partitura
		– Indicaţiile dirijorului;
	2.2. Diferenţierea în interpretare a unor lucrări care fac parte din epoci stilistice diferite	– Elemente de limbaj muzical şi rolul lor expresiv: melodia, ritmul, tempoul, nuanţele, frazarea, combinaţiile timbrale
	2.3. Respectarea disciplinei specifice unei formaţii muzicale	– Reguli ale cântării în colectiv: elemente de conduită a membrilor formaţiei instrumentale în cadrul unei manifestări artistice, comportament scenic, etc.
	2.4. Comunicarea interactivă în cadrul grupului
	2.5. Optimizarea interpretării pe baza analizei reacţiei publicului	– Colaborarea în asigurarea reuşitei, conştiinţa contribuţiei individuale la actul artistic colectiv, satisfacţia faţă de propriile rezultate, respectul faţă de valorile arte, etc.
		– Comentarii privind recitalurile, spectacolele concertele, concursurile Cronici de specialitate

LISTA DE CONŢINUTURITehnici de interpretare instrumentală:● acordaj, tehnici de emisie a sunetului la instrumentElementele de limbaj muzical propriu fiecărui instrument :● pentru instrumentele cu coarde, pentru instrumentele de suflat – percuţieElemente de structură muzicală:● celula, figura ,motivul, tema, fraza, perioadăInterpretarea:● partitura● indicaţiile dirijorale● comentarii asupra propriei interpretări şi a altora în concerte, spectacole, concursuriElemente de conduită corală:● comportament scenic● autocontrolCronici de specialitate:● analize, discuţii, comentarii asupra repertoriului interpretat şiSUGESTII METODOLOGICEInterpretarea instrumentală în ansamblu realizează un sincretism al părţii (individul) cu întregul (colectivul), fiind una din modalităţile cele mai eficiente de formare a spiritului de lucru în echipă. Participarea instrumentistului într-o formaţie orchestrală contribuie la conştientizarea acestuia la apartenenţa la grup, la disciplinarea şi la socializarea sa; totodată, prin transferul de la studiul pe partide (grup mic) la interpretarea în ansamblu complet în concerte, determină dezvoltarea la elev a capacităţii de autocontrol ( emoţii, stări, sentimente), a capacităţii de memorizare şi de atenţie distributivă până la încheierea activităţii.În vederea realizării progresului în învăţare, în studierea disciplinei Ansamblu orchestral/ instrumenta/, este necesar studiul suplimentar (pe partide de instrumente), dar şi individual unde elevul trebuie să-şi aprofundeze prin exerciţiu rolul ce-i revine în ansamblu, nu numai în vederea pregătirii pentru concerte, înregistrări ci şi pentru desăvârşirea sa instrumentală. De aceea, recomandăm profesorului de instrument să acorde în cadrul celor 3 ore de instrument principal prevăzute prin planul de învăţământ, un timp suficient şi studiului ştimei de orchestră a elevului.Deoarece în învăţământul muzical de specialitate, cu fiecare an, solicitările elevilor pentru studiul anumitor instrumente variază în funcţie de diferitele opţiuni ale acestora precum şi de diferitele conjuncturi, se recomandă ca fiecare profesor să se adapteze la situaţia dată prin abordarea unui repertoriu adecvat astfel încât elevul, indiferent de context, să beneficieze de ora de ansamblu orchestral/instrumental.Varietatea repertoriului abordat, oferă elevilor instrumentişti posibilitatea de a materializa – prin redarea practică a lucrărilor muzicale – trăsăturile stilistice aparţinând epocilor studiate în cadrul altor discipline de specialitate din curriculum diferenţiat. În acest sens, recomandăm profesorului să abordeze cu precădere repertoriul preclasic, baroc până la preclasicul timpuriu deoarece:– scriitura permite abordarea acestui repertoriu în concordanţă cu achiziţiile învăţării până la această vârstă, dezvoltând în acelaşi timp deprinderea de a cânta în ansamblu– formează premiza pentru înţelegerea unui repertoriu de complexitate sporită, caracteristică etapelor următoare în interpretarea orchestrală/instrumentală.Repertoriul ansamblului instrumental/orchestral va cuprinde cel puţin o lucrare românească.În selectarea repertoriului, indiferent de stilul căruia îi aparţine, profesorul trebuie să aibă în vedere ca acesta:– să aibă o valoare muzicală recunoscută;– să se constituie într-o primă achiziţie de creaţii de referinţă necesare formării viitorului instrumentist;– să fie adecvat vârstei, nivelului de înţelegere al elevilor şi să corespundă posibilităţilor interpretative ale ansamblului;– să păstreze un raport de 65-70% pentru lucrările simfonice şi 30-35% pentru lucrările de acompaniament.Pornind de la caracterul practic al activităţilor specifice ansamblului coral, în evaluarea elevilor se va apela cu predilecţie la observarea continuă şi sistematică a acestora, atât în cadrul partidei, cât şi al ansamblului. Se folosesc inclusiv formele de evaluare sumativă a manifestărilor artistice colective – concerte, simpozioane, concursuri.În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:

	Liceul:	Elev ……………./
	Disciplina:	Clasa ………../Nr. de ore săpt. …
	Profesor: ………………………………..	Anul şcolar ………..

	Competenţe specifice	Conţinuturi (detalieri)	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare	Observaţii

Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:Model A

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Activităţi de predare	Strategii didactice	Activităţi de învăţare	Instrumente de evaluare	Observaţii

Model B

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Conţinuturi esenţiale	Strategii didactice	Sarcini de predare-învăţare-evaluare	Observaţii

Model C

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Strategii de predare	Strategii de învăţare	Strategii didactice utilizate	Instrumente de evaluare	Obsevaţii
			Activitatea cadrului didactic	Activitatea elevului

REPERTORIU (SUGESTII)

	CORELLI, Arcangelo 1653 – 1713	– Concerti grossi
	VIVALDI, Antonio	– Sinfonii
	1675? – 1741	– Concerte
		– Anotimpurile
	GEMINNIANI, Francesco 1679 – 1762	– Concerti grossi
	TELEMANN, Georg Philipp 1681 – 1767	– Suite
	HAENDEL, Georg Friedrich	– Concerti grossi
	1685 – 1759	– Suite
		– Uverturi
	GLUCK, Christoph Willibald	– Uverturi (Alceste, Iphigenii, Orfeu)
	1714 – 1787	– Suite
	RAMEAU, Jean-Philippe	– Suite de balet
	1683 – 1764	– Uverturi
	BYRD, William	– Suite de balet
	1543 – 1623	– Uverturi
	HAYDN, Joseph 1732 – 1809	– Simfonii
	POPOVICI DORU	– Codex Caioni

Autorii programei şcolare:

	Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (coord.) în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	Prof. Nicolae Racu	Liceul de Muzică Dinu Lipatti, Bucureşti

 Consultanţi pe probleme de curriculum:

	Lect. univ. dr. Firuţa Tacea	Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti
	Prof. Cornelia Dumitriu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI

PROGRAMĂ ŞCOLARĂISTORIA MUZICIICICLUL SUPERIOR AL LICEULUIClasele a XI-a şi a XII-aCurriculum diferenţiat pentru filieravocaţională, profil artistic, specializarea muzicăBucureşti, 2009NOTĂ DE PREZENTAREConţinuturile şi structura programei pentru disciplina Istoria muzicii, clasele a XI – a şi a XII – a au în vedere continuarea pregătirii artistice de specialitate, împlinind prin studiul cronologic perioada de timp de cca 200 de ani, de la sfârşitul secolului al XVIII lea şi până în zilele noastre, cu accent sporit pe creaţia muzicală românească. Programa se adresează elevilor din liceele de muzică şi de la toate secţiile.Scopul declarat, acela al definirii personalităţii artistice a viitorului muzician şi om de cultură, este concentrat asupra laturii instructiv-formative, ce conferă pe lângă un suport teoretic adecvat, stabilitate pregătirii practice de specialitate tuturor elevilor din liceele vocaţionale, indiferent de specializarea ce urmează a fi absolvită.Gândită ca un instrument de lucru flexibil, prezentă programa confruntă elevul cu evoluţia creaţiei, gândirii şi stilisticii compoziţionale a ultimelor secole, propunându-şi să ofere elemente de comparaţie indispensabile propriei sale personalităţi ca şi instrumentarul practic de descoperire şi redescoperire a valorilor autentice, centrând la nivel maximal interesul pe elev şi propriile sale opţiuni artistice.În acest sens, disciplina Istoria muzicii îşi propune:● să familiarizeze elevul cu terminologia de specialitate muzicală, estetică, din sfera sociologiei artei, elaborată pe baza cunoaşterii conceptelor operaţionale fundamentale;● să formeze deprinderile şi tehnicile de lucru privind selectarea informaţiei istorice folosind cele mai variate şi mai noi tehnici de procesare a acesteia, pornind de la cele tradiţionale şi având un accent sporit asupra accesării calculatorului nu numai ca mijloc de informare, dar şi ca partener al propriilor valenţe creative;● să genereze strategii cognitive şi afective bazate pe relaţii interdisciplinare în interiorul domeniului artistic, dar şi cu domenii tangente ( literatură, poezie,filozofie, teologie, matematică), deschizând sfera tehnicilor de creaţie şi redare a muzicii prin noile cuceriri ale secolului 21(instrumente electronice, acustice, tehnologia informaţională computerizată – TIC);● să fundamenteze capacităţile proprii de valorizare în cadrul unui sistem coerent, bazat pe o cunoaştere prealabilă a opţiunilor celor mai importanţi reprezentanţi ai domeniului;● să ierarhizeze valoric creaţia şi creatorii studiaţi pe baza criteriilor individuale, conştientizate şi fundamentate teoretic în anii anteriori, trecând interesul în mod special asupra opţiunilor proprii ale elevilor, consolidate inclusiv prin sporirea capacităţii acestora de argumentare;● să ajute viitorii artişti să-şi exprime propria personalitate creatoare prin formulări de intenţionalitate, într-un limbaj specializat, prin comparaţie cu istoria apropiată şi cea contemporană, prin raportare la stilistica atât de variată a secolelor XIX – XX şi la reprezentanţii de frunte ai culturii naţionale şi universale;● să proiecteze opţiunile spre specializare (orientarea profesională) a elevilor într-un sistem care să permită capacitatea de comunicare în mediul artistic dar şi într-un sistem social în care urmează să se integreze ca şi producător şi consumator avizat de artă.Programa şcolară pentru disciplina istoria muzicii cuprinde:– competenţe generale care evidenţiază achiziţiile învăţării, la finalul învăţământului liceal, specifice tuturor secţiilor din liceele de muzică;– competenţe specifice şi conţinuturi, structurate pentru fiecare an de studiu,– valori şi atitudini, ca rezultate ale instruirii care nu pot fi definite în termeni de acţiuni sau de comportamente observabile imediat şi uşor evaluabile. Acestea reprezintă un rezultat al întregului demers didactic cu specific artistic, la care elevul participă;– sugestii metodologice, oferite ca sprijin pentru cadrul didactic şi se referă la detalieri privind: conţinutul învăţării, metode, activităţi şi procedee didactice, recomandări cu privire la abordarea conţinuturilor precum şi sugestii privind evaluarea continuă şi sumativă în scopul orientării cadrului didactic în procesul de predare-învăţare.Prezenta programă are în vedere pregătirea elevilor pentru examenul de certificare a competenţelor profesionale, fără de care susţinerea acesteia nu poate fi îndeplinită în totalitate; ne referim la pregătirea viitorilor instrumentişti care trebuie să aibă la bază cunoaşterea istorică şi stilistică a conţinuturilor la instrument în vederea unei interpretări de calitate – pe de-o parte, pe de altă parte, studiul disciplinei fundamentează pe principii ştiinţifice susţinerea componentei teoretice a examenului.Actuala structură a programei solicită o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate, cu accent pe asimilarea unor sisteme valorice ce se vor constitui în modele pentru găsirea propriului sistem axiologic.Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.COMPETENŢE GENERALE1. Operarea cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor artistice, în scopul comunicării unor variate opinii estetice; operarea cu noţiuni şi concepte specifice2. Investigarea istorico-stilistică şi structurală a fenomenului muzicalVALORI ŞI ATITUDINI● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii esteticeCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI – CLASA A XI-A

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Operarea cu termeni şi concepte specifice artei şi culturii în perioada cuprinsă în ultimele decenii ale secolului al XVIII lea şi sfârşitul secolului al XIX lea	– curent artistic, epocă culturală, stil, mişcare literară şi artistică, romantism, transcedental, inspiraţie, libertatea formală, expresie şi limbaj specific, (programatism, virtuozitate, polimetrie/ poliritmie, culoare timbrală, cantilena etc.)
	1.2. Recunoaşterea caracteristicilor generale ale romantismului prin compararea cu elementele specifice limbajului şi expresiei muzicale clasice	– predominarea sentimentului
		– preponderenţa conţinutului asupra formei
		– caracterul polemic şi libertatea formală,
		– tematicile preferate (valorificarea imaginaţiei, afectivitatea, recurgerea la folclor, istorie, visul, liricul, fantasticul, pateticul, feericul, bizarul, grotescul, etc)
	1.3. Identificarea în urma audiţiei a principalelor genuri şi forme caracteristice curentului romantic şi a unor motive/teme muzicale din lucrările reprezentative ale sec. al XIX lea
		– amestecul formelor şi apelul la sincretism (contopirea muzicii, poeziei, teatrului, baletului şi picturii)
	1.4. Redarea în scris sau practic (vocal/ instrumental) a unor teme/fragmente muzicale aparţinând stilului romantic	– creaţia muzicală a sec. XIX
		– încadrarea corectă în epocă/stil a lucrărilor audiate (concert, simfonie, sonată, cvartet, operă, vocal-simfonic)
	1.5. Utilizarea programelor de scriere muzicală pe calculator în vederea aplicării mijloacelor contemporane de stocare şi comunicare a informatiei
		– identificarea auditivă a principalelor forme muzicale (forme strofice, rondo, variaţiuni, sonată)
		– redarea vocală/instrumentală sau în notaţie tradiţională a unor teme muzicale reprezentative din creaţia compozitorilor secolului al XIX-lea
	1.6. Compararea diverselor mijloace de informare, tradiţionale sau moderne, în vederea selectării bagajului de cunoştinţe necesare formării individuale generale şi de specialitate
		– utilizarea programelor digitale în vederea reproducerii unor fragmente de partituri
	2.1. Aprecierea comparativă a creaţiilor muzicale din secolul al XIX-lea din perspectivă istorică şi stilistică	– diversitatea stilistică a muzicii sec. XIX
		– genuri şi forme ale muzicii clasice şi romantice
		– programatismul muzical prezentarea/comentarea creaţiei compozitorilor reprezentativi şi a marilor epoci creatoare
	2.2. Corelarea datelor istoriei muzicii cu evenimentele istorice culturale şi sociale ale sec. al XIX -lea
		– ethos-ul muzicii programatice cu tema/subiectul acesteia
		– viziunea interdisciplinară, sustinuta cu argumente literare, plastice, coregrafice sau istorice (după caz)
	2.3. Inventarierea artelor care concură alături de muzică la sincretismul de factură romantică
		– analiza unor stiluri individuale de creatie şi interpretare (Beethoven, Brahms, Verdi, Wagner, Paganini, Chopin, Liszt, etc.)
	2.4. Operarea cu analogii stilistice şi creative între artele de expresie (muzică, literatură, dans) în perspectivă interdisciplinară
		– diversiatea stilistica în creaţia literar-artistică a secolului al XIX-lea: analiză comparată
	2.5. Folosirea surselor de informaţie muzicologică de redare, control şi stocare (carte, media, aparatură electronică, computer), în scopul formării de cunoştinţe privind domeniul de specializare

LISTA ELEMENTELOR DE CONŢINUTPerioada trecerii de la Clasicismul vienez la Romantism – importanţa înnoirilor creative ale compozitorului L. van BeethovenRomantismul● curentul "Sturm und Drang"● muzica şi literatura● elemente romantice în creaţia beethoveniană● începuturile romantismului: Weber, Schubert, Mendelssohn-Bartholdy● programatismul● miniatura vocală şi instrumentală● sonata● simfonia● simfonia programatică şi poemul simfonic (Berlioz, Liszt)● virtuozitatea interpretativă (Paganini, Schumann, Chopin, Liszt)● Brahms● Ceaikovski şi alţi reprezentanţi de seamă ai şcolilor naţionale● opera: Bellini, Donizetti, Rossini, Verdi● drama muzicală: Wagner● academiştii francezi: Franck, Saint-Saens● culturile naţionale: rusă, norvegiană, finlandeză, spaniolă, cehă, maghiară, română etc.● Postromantismul: Bruckner, Mahler, R.StraussCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI – CLASA A XII-A

	Competenţe specifice	Conţinuturi
	1.1. Operarea cu termeni şi concepte specifice artei şi culturii în perioada cuprinsă în ultimele decenii ale secolului al XIX lea şi ale secolului XX	– triada creaţiei, interpretare, receptare, mesajul estetic, ambiguitatea la nivelul creaţiei artistice, aleatorism, bruitism, structuralism, înnoiri de limbaj, şcoala de creaţie, limbaje de sinteza, etc.)
	1.2. Recunoaşterea auditivă a elementelor stilistice proprii diversităţii creative a secolului XX (inclusiv a unor motive/teme/structuri sonore din lucrările audiate)	– creaţia muzicală a sec. XX diversitate, individualizare, mijloace moderne de creaţie, interpretare şi difuzare a muzicii în epoca contemporană
		– elemente de scriere muzicală (notaţie nonconvenţionale) în sec. XX
	1.3. Utilizarea programelor de scriere muzicală pe calculator în vederea valorificării multiplelor posibilităţi creative ale secolului XX
		– alte surse sonore (banda magnetică, surse electronice, zgomotul)
		-limbaj specific (atonalismul, hexatonica, dodecafonia serială, serialismul, muzica concretă, stocastică, electronică)
	1.4. Selectarea diferenţiată a mijloacelor de informare, tradiţionale sau moderne, în vederea abordării individualizate a bagajului informaţional necesar formării individuale generale şi de specialitate
		– structuralismul, aleatorismul controlat
	1.5. Utilizarea partiturii muzicale pe baza experienţei personale acumulate, în procesul înţelegerii complexe a mesajului artistic din creaţia românească a sec. XX	– creaţia muzicală românească din a doua jumatate a secolului al XIX-lea şi până astăzi
	2.1. Corelarea datelor istoriei muzicii cu evenimentele istorice şi sociale ale celei de a doua jumătăţi a sec. al XIX-lea şi sec. XX	– curente ale muzicii sec. XX verismul: Leoncavallo, Mascagni, Puccini, – simfonismul italian: Respighi – impresionismul: Debussy, Ravel – expresionismul: Stravinski, – cea de-a doua şcoală vieneză; neoclasicismul secolului XX (cu toate variantele sale), şcolile naţionale ale sec. XX: rusă, franceză, germană, poloneză, engleză, spaniolă, maghiară, americană etc.
	2.2. Identificarea elementelor comune şi a celor diferenţiate ale lucrărilor româneşti şi universale compuse în aceeaşi perioadă
	2.3. Comentarea particularităţilor lucrărilor audiate din punct de vedere stucturilor compoziţionale, al genului formei şi stilului
		– tendinţe diversificate (influenţa apusena, valorificarea folclorului şi tradiţia bizantină) în creatia reprezentanţilor şcolii muzicale româneşti (G. Enescu, P. Constantinescu, M. Jora, D.G. Kiriac, Gh. Cucu, S. Drăgoi, T. Brediceanu, Vieru, W. Berger, Şt. Niculescu, A. Stroe, T. Olah, P. Bentoiu, S. Toduţă, T. Jarda, C. Ţăranu)
	2.4. Recunoaşterea surselor populare şi a influenţelor apusene în creaţia cultă românească, vocala şi instrumentală
		– analiza comparata a stilurilor în creaţia literar-artistică românească şi universală
	2.5. Compararea celor mai importante stiluri creative ale secolului XX şi a limbajului lor specific cel muzical cu cel literal/plastic, aportul altor genuri – jazz-ul al filozofiei şi al ştiinţelor în creaţie: matematica, fizica, acustica, electronica, informatica etc.)
		– instituţiile de cultură şi arta românească
		– elemente comune privind influenţele neoromantice, veriste, simboliste, neoclasice, impresioniste, expresioniste, folclorice în muzică şi în alte arte precum literatura, teatrul, filmul, arte sincretice
		– rolul tehnologiei contemporane în artă
	2.6. Corelarea marilor epoci creatoare din muzică, literatură şi artele vizuale prin intermediul dezbaterii orale şi scrise
	2.7 Emiterea unor judecăţi de valoare privind creaţia secolului XX şi a compozitorilor reprezentativi din muzica universală şi naţională

LISTA ELEMENTELOR DE CONŢINUTCurentele secolului XX:● verismul: Leoncavallo, Mascagni, Puccini● simfonismul italian: Respighi● impresionismul: Debussy, Ravel● expresionismul:– Stravinski– cea de-a doua şcoală vieneză● neoclasicismul secolului XX● şcolile naţionale ale sec. XX: rusă, franceză, germană, poloneză, engleză, spaniolă, maghiară, americană● înnoirile sec. XX: aleatorism, muzică concretă, electronică, stocastică (Varese, Cage, Boulez, Stockhausen, Xenakis, Ligeti)● creatori de moduri de sinteză (Stravinski, Messiaen, Bartok, Vieru, St. Niculescu )● noi surse sonore şi modificările de notaţie în muzica secolului XX Istoria muzicii româneşti● începuturile muzicii culte în Principatele Române şi Transilvania● influenţe folclorice şi tradiţia bizantină: I. Căianu, D. Cantemir, A. Pann● muzica corală şi vocal-simfonică, opera, opereta, baletul● G. Enescu: creator, interpret, pedagog, dirijor● compozitori post-enescieni: P. Constantinescu, M. Jora● valorificarea folclorului: D.G. Kiriac, Gh. Cucu, S. Drăgoi, T. Brediceanu, etc.● instituţiile de cultură muzicală, interpretarea şi muzicologia românească● integrarea muzicii româneşti în contextul european, diversificarea stilistică: A. Vieru, W. Berger, Şt. Niculescu, A. Stroe, T. Olah, P. Bentoiu, S. Toduţă, T. Jarda, S. Păutza, C. Ţăranu● compozitori, dirijori, interpreţi ai noii generaţiiSUGESTII METODOLOGICEPentru disciplina Istoria muzicii, prezenta programă permite profesorului o abordare metodică flexibilă, propunându-şi să fundamenteze la nivel teoretic şi practic orizontul cultural al viitorilor tineri muzicieni. Având în vedere că specificul disciplinei impune, pe lângă o abordare tematică, şi o tratare tradiţională cronologică, conţinuturile obligatorii prevăzute în programă urmează a fi parcurse în succesiunea lor istorică, dar numai după ce elevii dobândesc, treptat, atât cunoştinţele conceptuale, cât şi pe cele stilistice, relevate în practica muzicală propriu-zisă.Astfel, în vederea asimilării lexicului şi operării cu limbajul specific disciplinei, cât şi pentru cunoaşterea în profunzime a contextului istorico-stilistic, elementele de bază ale noului curriculum îmbină latura teoretică cu cea aplicativă prin:– utilizarea audiţiei muzicale orientată către conştientizarea elementelor de limbaj şi expresie, definitorii stilistic, în funcţie de epocile studiate;– folosirea unor tehnici variate de informare şi de cercetare de factură muzicologică, utilizarea partiturii şi a materialelor de specialitate (diverse surse de informaţie, de la dicţionar la internet).– apelarea la tehnici de informare şi creaţie asistată de calculator prin utilizarea competenţelor specifice din programă.Exemplificare: competenţei 2.5. de la clasa a XI-a îi revine un conţinut care poate fi materializat cu ajutorul calculatorului astfel: informaţii din domeniul literaturii artelor plastice, filozofiei sau teologiei sunt stocate prin mijloace specifice şi coroborate în aşa fel încât finalitatea aplicaţiei ar trebuie să prezinte elevului o imagine istorică şi stilistică complexă. Un alt exemplu cu aplicabilitate la clasa a XII a îl reprezintă competenţa 1.3. în care se poate realiza cu ajutorul calculatorului o serie dodecafonică ce îi va permite elevului să-şi îmbogăţească cunoştinţele şi să aplice informaţiile cu caracter general privind expresionismul muzical cu activitatea de creaţie în stilul celei de-a doua şcoli vieneze.Libertatea de opţiune a cadrului didactic în raport cu demersul metodologic se va reflecta în primul rând în alegerea materialului muzical ce urmează a fi audiat, în selectarea bibliografiei, în funcţie de resursele locale (de exemplu, instituţiile muzicale şi culturale din localitate, biblioteci, eventual instituţii de învăţământ superior), de condiţiile existente în şcoală şi de individualitatea fiecărui elev sau grup de elevi cu preocupări şi interese convergente. În acest sens, audiţia muzicală va fi orientată de către profesor spre elementele de limbaj, stilistice sau expresiv-intenţionale cu o importanţă covârşitoare pentru realizarea tuturor competenţelor pe care le impune prezentul curriculum. Nu trebuie să uităm că adevăratul contact cu arta muzicală se face în sala de concert, suportul electronic fiind doar o alternativă modernă la veritabila întâlnire nemijlocită cu spiritul creaţiei muzicale.Pentru a putea înţelege şi accesa informaţia de specialitate, elevii urmează a fi familiarizaţi cu terminologia specifică disciplinelor muzicale, ce cuprinde, obligatoriu, o bază conceptuală, în principal de natură estetică, cu care elevii urmează a se familiariza de la începutul studierii obiectului Istoria muzicii, în scopul de a realiza comunicarea prin limbajul specializat al disciplinei. La finalizarea studiilor, noul curriculum a avut în vedere ca viitorul absolvent al studiilor specializate muzicale să poată comunică propriile opţiuni estetice şi să formuleze judecăţi de valoare, avizate şi argumentate.Cel puţin la fel de importantă pentru realizarea majorităţii competenţelor specifice claselor a XI a – a XII-a este capacitatea profesorului de formare la elev a unei metode adecvate, riguros ştiinţifice, de lucru cu materialele de informare utilizate în scopul perfecţionării continue a tinerilor muzicieni ca viitori profesionişti şi oameni de cultură, într-o epocă a informaţiei – tehnica care se pot concretiza inclusiv în susţinerea examenului de certificare a competenţelor profesionale.În acest sens, se vor propune de către profesor bibliografii cuprinzând studii muzicologice tematice, lucrări de sinteză, inclusiv aparţinând domeniilor adiacente (estetică, filosofie, sociologia artei, literatură). Profesorul va indica cele mai semnificative capitole pentru tema abordată, pentru a fi citite, comentate sau rezumate de către elevi. De asemenea, pot fi utilizate monografii ale personalităţilor culturale sau artistice studiate, dicţionare, diverse capitole din lucrări teoretice mai ample, din care profesorul va indica elevului tema, capitolul, ideea sau chiar numai conceptul pentru a cărui cunoaştere se propune bibliografia.Se sugerează profesorului ca în timpul desfăşurării activităţii de predare-învăţare să recurgă şi la alte modalităţi de exemplificare a conţinuturilor studiate cum ar fi exemplificarea de către elev a unui fragment muzical pe care acesta îl are în repertoriu cu scopul de a trezi interesul elevilor pentru comentarii avizate (metoda brain storming).Pentru selectarea materialului bibliografic indicat de profesor, se va avea în vedere formarea capacităţii de selecţie a elevului pentru a alege cele mai reprezentative surse.Ceea ce rămâne definitoriu pentru conţinutul disciplinei şi deosebit de important pentru dimensiunea sa formativă este metodologia de lucru cu informaţia la nivel muzicologic, de la partitura muzicală, la participarea la spectacolul muzical ca eveniment unic artistic şi cultural, la tehnici de lucru cu dicţionarul, cartea de specialitate, internetul şi modalităţile de selecţie avizată şi conştientă dintr-o largă ofertă de discuri, casete, programe mass-media.În evaluarea performanţelor elevilor, vor fi utilizate instrumente de evaluare precum cele traditionale (orale, scrise – teste, teze – practice – exemplificari vocale, instrumentale, cu ajutorul computerului, etc) dar şi cele complementare, specifice ultimilor 2 ani de invatamant preuniversitar (de specializare)● investigaţia● proiectul● portofoliul● autoevaluarea● studiul de cazPrin acest document, se intenţionează asigurarea pregătirii de specialitate de bază a elevilor, dincolo de care fiecare elev, sub îndrumarea cadrului didactic, îşi poate prefigura un traseu de evoluţie performantă.Profesorul este chemat să depisteze elevii ale căror înclinaţii, sunt îndreptate mai mult către muzicologie, comunicare prin mijloace media, pe cei capabili de performanţă şi în îndrumarea lui competentă, să poată participa la diferite activităţii specifice (presă, comunicări ştiinţifice, concursuri şcolare etc). Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de pregătire şi formare profesională continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor, determinând eliminarea riscului promovării falselor valori.În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:

	Liceul:	Elev ……………./
	Disciplina:	Clasa ………../Nr. de ore săpt. …
	Profesor: ………………………………..	Anul şcolar ………..

	Competenţe specifice	Conţinuturi (detalieri)	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare	Observaţii

Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:Model A

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Activităţi de predare	Strategii didactice	Activităţi de învăţare	Instrumente de evaluare	Observaţii

Model B

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Conţinuturi esenţiale	Strategii didactice	Sarcini de predare-învăţare-evaluare	Observaţii

Model C

	Etapele lecţiei	Obiective operaţionale	Strategii de predare	Strategii de învăţare	Strategii didactice utilizate	Instrumente de evaluare	Obsevaţii
			Activitatea cadrului didactic	Activitatea elevului

Autorii programei şcolare:

	Prof. dr. Lucia Crinela Gorgăneanu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (coord.) în Învăţământul Preuniversitar – MECI
	Prof. dr. Doina Anca Floriştean	Liceul de Muzică George Enescu, Bucureşti

 Consultanţi pe probleme de curriculum:

	Lect. univ. dr. Firuţa Tacea	Facultatea de Pedagogie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti
	Prof. Cornelia Dumitriu	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – MECI

–––