ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010

privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar



În temeiul Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi în baza prevederilor art. 9 alin. (2) şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările ulterioare,ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin. + 
Articolul 1Se aprobă lista programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, prevăzută în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin. + 
Articolul 2Se aprobă programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, prevăzute în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin.–––Notă …
*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1. + 
Articolul 3(1) Programele aprobate prin prezentul ordin intră în vigoare începând cu concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar din anul 2011. … (2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, programele pentru probele de concurs prevăzute în lista din anexa nr. 1, aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.287/2004 privind programele valabile pentru concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 şi 327 bis din 19 aprilie 2005, prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.462/2005 privind programele valabile pentru concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 şi 1.089 bis din 2 decembrie 2005, prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2.529/2007 privind aprobarea programelor pentru concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2008-2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007, prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2.599/2007 privind aprobarea Programei pentru concursul de ocupare a posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar pentru profesori documentarişti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 5 decembrie 2007, prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2.602/2007 privind aprobarea Programei pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar la disciplina Religie ortodoxă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 18 decembrie 2007, şi prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3.402/2009 privind aprobarea programelor specifice, valabile pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante în învăţământul preuniversitar pentru profesori la specializările limba japoneză şi limba chineză, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 mai 2009, îşi încetează valabilitatea. … (3) Pentru probele de concurs care nu sunt prevăzute în lista cuprinsă în anexa nr. 1, rămân valabile programele aprobate prin ordinele prevăzute la alin. (2). …  + 
Articolul 4Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. + 
Articolul 5Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi partenerii sociali, Centrul naţional de dezvoltare a învăţământului profesional şi tehnic, Centrul naţional de evaluare şi examinare, inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi conducerile unităţilor de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.p. Ministrul educaţiei, cercetării,tineretului şi sportului,Kiraly Andrei Gheorghe,secretar de statBucureşti, 11 noiembrie 2010.Nr. 5.620. + 
Anexa 1Listacuprinzând programele pentru concursul pentru ocuparea posturilordidactice/catedrelor declarate vacante/rezervateîn învăţământul preuniversitar

Nr. crt.	Proba de concurs
1.	AGRICULTURĂ – HORTICULTURĂ
2.	AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
3.	ALIMENTAŢIE PUBLICĂ
4.	ALIMENTAŢIE PUBLICĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
5.	ARTA ACTORULUI
6.	ARTE VIZUALE (EDUCAŢIE PLASTICA/EDUCAŢIE VIZUALĂ/ARHITECTURA)
7.	ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
8.	BIOLOGIE
9.	CHIMIE
10.	CHIMIE INDUSTRIALĂ
11.	CHIMIE INDUSTRIALĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
12.	COMERŢ
13.	COMERŢ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
14.	CONFECŢII PIELE
15.	CONFECŢII PIELE (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
16.	CONFECŢII TEXTILE – TRICOTAJE – FINISAJ TEXTIL
17.	CONFECŢII TEXTILE – TRICOTAJE – FINISAJ TEXTIL (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
18.	CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ
19.	CONSTRUCŢII
20.	CONSTRUCŢII (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
21.	COREGRAFIE
22.	CULTURĂ CIVICĂ
23.	DREPT
24.	ECONOMIC, ADMINISTRATIV, POŞTĂ
25.	ECONOMIE ŞI EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ
26.	EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
27.	EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT – ANTRENORI
28.	EDUCAŢIE MUZICALĂ
29.	EDUCAŢIE MUZICALĂ SPECIALIZATĂ
30.	EDUCAŢIE TEHNOLOGICA
31.	ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRI (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
32.	ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRI, TELECOMUNICAŢII
33.	ELECTROTEHNICĂ, ELECTROMECANICĂ
34.	ELECTROTEHNICĂ, ELECTROMECANICĂ, ENERGETICĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
35.	ENERGETICĂ
36.	ESTETICĂ ŞI ÎNGRIJIREA CORPULUI OMENESC
37.	ESTETICĂ ŞI ÎNGRIJIREA CORPULUI OMENESC (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
38.	FARMACIE
39.	FARMACIE (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
40.	FILATURĂ – ŢESĂTORIE – FINISAJ TEXTIL
41.	FILATURĂ – ŢESĂTORIE – FINISAJ TEXTIL (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
42.	FILOSOFIE ŞI LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE
43.	FIZICĂ
44.	GEOGRAFIE
45.	GEOLOGIE
46.	INDUSTRIE ALIMENTARĂ
47.	INDUSTRIE ALIMENTARĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
48.	INFORMATICĂ ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI
49.	INSTALAŢII PENTRU CONSTRUCŢII
50.	INSTALAŢII PENTRU CONSTRUCŢII (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
51.	ISTORIE
52.	KINETOTERAPIE
53.	LIMBA CHINEZĂ
54.	LIMBA GREACĂ VECHE (ELINA)
55.	LIMBA JAPONEZĂ
56.	LIMBA LATINĂ
57.	LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ
58.	LIMBA ŞI LITERATURA FRANCEZĂ
59.	LIMBA GERMANĂ MODERNĂ
60.	LIMBA ŞI LITERATURA ITALIANĂ
61.	LIMBA ŞI LITERATURA NEOGREACĂ
62.	LIMBA ŞI LITERATURA ROMANĂ
63.	EDUCATOARE, PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
64.	ÎNVĂŢĂTORI, INSTITUTORI, PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
65.	LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂ ŞI METODICA PREDĂRII ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII ÎN LIMBA RROMANI, SPECIALIZAREA EDUCATORI/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
66.	LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANA MATERNĂ ŞI METODICA PREDARII LIMBII ŞI LITERATURII UCRAINENE, SPECIALIZAREA EDUCATOARE/INSTITUTORI, PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR
67.	LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂ ŞI METODICA PREDARII LIMBII ŞI LITERATURII RROMANI, SPECIALIZAREA INVATATORI/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
68.	LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANA MATERNĂ ŞI METODICA PREDARII LIMBII ŞI LITERATURII UCRAINENE, SPECIALIZAREA INVATATORI/INSTITUTORI PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR
69.	LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂ
70.	LIMBA RUSĂ MODERNĂ
71.	LIMBA ŞI LITERATURA SPANIOLĂ
72.	LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂ MATERNĂ
73.	MATEMATICĂ
74.	MECANICĂ
75.	MECANICĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
76.	MEDICINĂ GENERALĂ
77.	PISCICULTOR (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
78.	POŞTĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
79.	PRELUCRAREA LEMNULUI
80.	PRELUCRAREA LEMNULUI (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
81.	PROFESORI DOCUMENTARIŞTI
82.	PROTECŢIA MEDIULUI
83.	PSIHOLOGIE
84.	PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
85.	RELIGIE ADVENTISTĂ
86.	RELIGIE BAPTISTĂ
87.	RELIGIE ORTODOXĂ
88.	RELIGIE PENTICOSTALĂ
89.	RELIGIE REFORMATĂ
90.	RELIGIE ROMÂNO – CATOLICĂ DE LIMBĂ MAGHIARĂ
91.	RELIGIE UNITARIANĂ
92.	SILVICULTURĂ
93.	SILVICULTURĂ (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
94.	SOCIOLOGIE
95.	TEHNICI CINEMATOGRAFICE ŞI DE TELEVIZIUNE
96.	TEHNICI CINEMATOGRAFICE ŞI DE TELEVIZIUNE (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
97.	TEHNICI POLIGRAFICE
98.	TEHNICI POLIGRAFICE (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
99.	TELECOMUNICATII (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
100.	TERAPIA EDUCAŢIONALA COMPLEXĂ ŞI INTEGRATĂ
101.	TRANSPORTURI (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
102.	TRANSPORTURI AERONAUTICE
103.	TRANSPORTURI FEROVIARE
104.	TRANSPORTURI NAVALE
105.	TRANSPORTURI RUTIERE
106.	TURISM (MAIŞTRI INSTRUCTORI)
107.	TURISM ŞI SERVICII
108.	VETERINAR
109.	ZOOTEHNIE
110.	ZOOTEHNIST-VETERINAR (MAIŞTRI INSTRUCTORI)

CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17			Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18			Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATEECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI1. Definirea ecosistemelor. Caracterizarea agroecosistemelor.2. Sursele de poluare a mediului înconjurător şi indicarea modului de dispersie a poluanţilor:● Surse de poluare a apelor şi modul de dispersie a poluanţilor.● Surse de poluare a aerului şi modul de dispersie a poluanţilor.● Surse de poluare a solului şi modul de dispersie a poluanţilor.3. Efectele majore ale poluării mediului (efectul de seră, ploi acide, stratul de ozon).4. Măsuri de protecţie a mediului şi combatere a poluării:● epurarea apelor;● purificarea emisiilor gazoase;● combaterea vibraţiilor şi zgomotelor;● desecarea, drenarea, fixarea şi stabilizarea terenurilor;● folosirea raţională a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură;● colectarea transportul, depozitarea, prelucrarea şi recuperarea deşeurilor.AGROPEDOLOGIE1. Însuşirile principale ale solurilor şi modul cum influenţează ele capacitatea de producţie a acestora în stabilirea tehnologiilor de cultivare (proprietăţi chimice, fizico-mecanice, fizice, morfologice şi hidrofizice).2. Asolamentele şi rolul lor în obţinerea de producţii mari şi de calitate3. Combaterea integrată a buruienilor:● generalităţi, definiţie şi grupare;● metode preventive;● metode agrotehnice;● combaterea biologică a buruienilor.4. Combaterea chimică a buruienilor:● protecţia muncii în folosirea pesticidelor;● metode de aplicare a erbicidelor;● epoci de aplicare a erbicidelor;● selectivitatea erbicidelor;● interacţiunea erbicidelor cu solul;● remanenţa erbicidelor în sol.AGROCHIMIE1. Corectarea reacţiilor solurilor prin amendamente:● corectarea reacţiei acide a solurilor;● corectarea reacţiei bazice a solurilor;2. Îngrăşăminte organice naturale:● gunoiul de grajd;● tulbureala (nămolul) de bovine;● nămolul de decantare;● urina şi mustul de gunoi de grajd;● dejecţiile din sectorul avicol;● nămolurile provenite de la epurarea apelor uzate orăşeneşti;● compostul din resturi organice gospodăreşti;● paiele nefermentate ca îngrăşământ;● îngrăşămintele verzi.3. Îngrăşăminte chimice pe bază de azot, fosfor. potasiu.4. Îngrăşăminte complexeAGREGATE ŞI INSTALAŢII PENTRU AGRICULTURĂ1. Folosirea utilajelor şi a agregatelor agricole pentru pregătirea terenului, înfiinţarea şi întreţinerea culturilor agricole (pluguri, grape, cultivatoare, semănători).2. Maşini de recoltat:● combine pentru recoltat cereale păioase şi porumb;● maşina de recoltat mazăre şi fasole;● maşina de recoltat furaje: cositori, greble, maşini de adunat şi căpiţat;● maşini de recoltat cartofi;Se tratează părţile componente şi procesul de lucru.3. Normele de protecţie a muncii şi PSI în exploatarea utilajelor şi maşinilor agricole.CULTURĂ PLANTELOR DE CÂMP1. Tehnologiile de cultivare a plantelor de câmp (rotaţie, fertilizare, sămânţa şi semănatul, lucrări de îngrijire, recoltare şi depozitare):● cereale neprăşitoare şi prăşitoare (grâu, porumb);● leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole);● plante uleioase (floarea-soarelui);● plante rădăcinoase şi tuberculifere (sfecla de zahăr, cartoful): rotaţie, îngrăşăminte, sămânţa şi semănat, îngrijire – prevenirea şi combaterea bolilor, dăunătorilor, buruienilor, irigarea, recoltarea.2. Tehnologii de cultivare a plantelor furajere:● leguminoase perene (lucernă şi trifoi);● rădăcinoase furajere (sfecla furajeră, morcovul furajer).3. Metode de îmbunătăţire a pajiştilor permanente:● Desecarea şi irigarea;● Curăţirea pajiştilor;● Combaterea vegetaţiei lemnoase;● Aplicarea îngrăşămintelor.4. Metode de folosire raţională a pajiştilor:● Folosirea prin păşunat;● Folosirea prin cosit;● Folosirea mixtă.● Depozitarea şi conservarea plantelor furajere.5. Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor pentru culturile de câmp.CULTURĂ PLANTELOR HORTICOLE1. Pregătirea terenului şi înfiinţarea culturilor legumicole pentru:● Cultura plantelor legumicole în câmp;● Cultura plantelor legumicole protejat şi forţat;● Producerea răsadului de plante legumicole.2. Îngrijirea culturilor legumicole:● Lucrări cu caracter general aplicat plantelor legumicole;● Lucrări speciale aplicate plantelor legumicole;● Lucrări specifice culturilor forţate şi protejate de legume.3. Recoltarea produselor legumicole4. Pregătirea terenului şi înfiinţarea plantaţiilor viticole:● Sisteme de cultură a viţei de vie;● Lucrări de pregătire a terenului, desfundatul, fertilizarea de bază, corecţia reacţiei solului, dezinfecţia solului;● Pichetarea terenului pentru plantaţiile viticole;● Înfiinţarea plantaţiilor viticole: epoca de plantare, executarea gropilor de plantare, pregătirea materialului săditor viticol în vederea plantării.5. Întreţinerea plantaţiilor roditoare de viţă de vie:● Sisteme de tăiere şi forme de conducere la viţa de vie● Agrotehnica plantaţiilor roditoare de viţă de vie: lucrările solului, fertilizarea plantaţiilor, protecţia fitosanitară şi împotriva accidentelor climatice şi irigarea plantaţiilor viticole.6. Sisteme de cultură ale pomilor fructiferi7. Lucrări de pregătire a terenului în vederea înfiinţării plantaţiilor pomicole: defrişarea vegetaţiei, desfundatul, fertilizarea de bază, corecţia reacţiei solului, dezinfecţia solului;8. Înfiinţarea plantaţiilor pomilor fructiferi: epoca de plantare, executarea gropilor de plantare, pregătirea materialului săditor pomicol în vederea plantării, plantarea propriu-zisă.9. Întreţinerea plantaţiilor roditoare de pomi fructiferi:● Tehnica tăierilor de fructificare şi întreţinere a coroanei pomilor fructiferi;● Agrotehnica plantaţiilor roditoare de pomi fructiferi: lucrările solului, fertilizarea plantaţiilor, protecţia fitosanitară şi împotriva accidentelor climatice şi irigarea plantaţiilor viticole.10. Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor din horticultură.Bibliografie:

1.	Bilteanu Gh.,	Fitotehnie	Ed. Ceres, Bucureşti, 2001,
2.	Budoi Gh., Penescu A.	Agrotehnica	Ed. Ceres, Bucureşti, 1996
3.	Ciarnau Rodica şi colab.	Ecologie şi protecţia mediului, Manual pentru clasa a X-a	Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2004
4.	Dragoş Toma	Maşini şi instalaţii agricole	EDP, Bucureşti, 1981,
5.	Lixandru Gh., Caramete C. şi colab.	Agrochimie	EDP, Bucureşti, 1990
6.	Motca Gh., Oancea I., Geamanul L.	Pajiştile României	Ed. Tehn., Bucureşti, 1994
7.	Munteanu I., Axinte M., Roman Gh. V.	Fitotehnie	EDP, Bucureşti, 1995
8.	Oanea Nicolae	Pedologie generală	Ed. PACO, Bucureşti, 2001
9.	Popescu V.	Legumicultura	Ed. Ceres, Bucureşti, 1996
10.	Popescu V., Atanasiu N.,	Legumicultura	Ed. Ceres, Bucureşti, 2001
11.	Popescu M. şi colab.	Pomicultura	EDP, Bucureşti, 1992
12.	Scripnic V., Babiciu P.	Maşini agricole	Ed. Ceres, Bucureşti, 1979
13.	Scrioşteanu C., Untarescu Gh. Agropedologie,	Manual pentru clasa a XI-a	Editura Gimnasium, Bucureşti, 2001
14.	Ţârdea C., Dejeu L.	Viticultura	EDP, Bucureşti, 1995
15.	Tita Iulia, Stan Mariana	Cultura plantelor horticole Manual pentru clasele XI-XII-a	Editura Gimnasium, Bucureşti, 2002

Autori:1. Dascălu Marea – prof. ing., grd. I. dr., Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci2. Micli Angela – profesor gr. I, drd., Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt3. Dodocioiu Angela – prof. gr. I, Grup Şcolar Agricol Malu Mare, DoljCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17			Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18			Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Agropedologie● Tehnici de determinare a însuşirilor fizice şi chimice ale solului.● Profile de soluri pentru diferite tipuri de soluri.● Tehnici de determinare a indicilor de calitate ai seminţelor.● Proba şi reglajele semănătorilor.2. Cultura plantelor de câmp● Tehnologia de cultivare la cereale (grâu, orz, ovăz, porumb).● Tehnologia de cultivare la leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole, soia).● Tehnologia de cultivare la plante oleaginoase (floarea-soarelui, în pentru ulei).● Tehnologia de cultivare la plante textile (în pentru fibre, cânepa).● Tehnologia de cultivare la plante rădăcinoase şi tuberculifere (sfecla pentru zahăr, cartof).● Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor pentru culturile de câmp.3. Cultura plantelor horticole● Producerea răsadurilor de legume şi flori.● Pregătirea terenului pentru înfiinţarea culturilor legumicole şi floricole în câmp.● Înfiinţarea şi întreţinerea culturilor legumicole şi floricole în câmp.● Producerea materialului săditor pomicol şi viticol.● Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor pomicole şi viticole pe rod.● Norme de protecţie a muncii specifice lucrărilor din horticultură.4. Agregate şi instalaţii pentru agricultură● Lucrări de pregătire şi utilizare a agregatelor pentru arat, pregătirea terenului, fertilizat, semănat, lucrări de îngrijit culturile şi recoltat.● Tehnica utilizării instalaţiilor de ventilaţie, încălzire şi evacuare a dejecţiilor din adăposturile de animale.● Norme de protecţia muncii în exploatarea utilajelor şi maşinilor agricole.Bibliografie:

1.	Budoi Gh.,	Agrotehnica, Manual pentru Grupurile Şcolare Agricole	Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1992
2.	Georgescu M., şi colab.	Horticultură şi viticultură, Manual clasa a XII-a	Ed. Ceres, Bucureşti, 1989
3.	Lobodan E. şi colab.	1980, Horticultură şi viticultură, Manual clasa a XI-a	Ed. Ceres, Bucureşti
4.	Popescu V., Petrescu M.,	1993, Legumicultură, Manual cl. a X-XI-a	Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti
5.	Popescu M., Popescu V.,	1992, Fitotehnie, Manual pentru Grupurile Şcolare Agricole	Ed. Tehnica Agricolă, Bucureşti
6.	Scrioşteanu C., Untărescu Gh.,	2001, Agropedologie, Manual clasa a XI-a	Ed. Gimnasium, Bucureşti
7.	Scrioşteanu C. şi colab.	Pregătire de bază în agricultură – Manual instruire practică pentru şcoala profesională	Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2003
8.	Şelaru E., Petrescu M.,	1993, Floricultură, Manual clasa a XI-XII-a	Ed. Tehnica agricolă, Bucureşti
9.	Tiţa I., Stan M.,	2002, Cultura plantelor horticole, Manual clasa a XI-XII-a	Ed. Gimnasium, Bucureşti
10.	Vergheş Vasile, Pătraşcu N., Popescu C.	1992, Îndrumător de lucrări practice – Manual pentru grupurile şcolare agricole, meseria mecanic agricol, clasa a XI-XII-a	Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti

AUTORI:1. Dascălu Marea – prof. ing. dr., Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci2. Micli Angela – profesor gr. I, drd., Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt3. Dodocioiu Angela – prof. gr. I, Grup Şcolar Agricol Malu Mare, DoljCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU ALIMENTAŢIE PUBLICĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul ştiinţei şi informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv – educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

┌───┬────────────────┬────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────┐│ 1 │Cristea Sorin │Studii de pedagogie generală. │Editura Didactică şi ││ │ │ │pedagogică, Bucureşti, 2004 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 2 │Cristea Sorin │Fundamentele pedagogiei │Editura Polirom, Iaşi, 2010 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 3 │Cucoş Constantin│Pedagogie generală │Editura Polirom, Iaşi 2006 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 4 │Cucoş Constantin│Psihopedagogie pentru examenele de │Editura Polirom Iaşi, 2009 ││ │ │definitivare şi grade didactice │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 5 │Dragomir Mariana│Managementul activităţii didactice. │Eurodidact, Cluj-Napoca, ││ │ │ │2003. │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 6 │Ionescu M │Didactica modernă │Editura Dacia, Cluj, 1995. │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 7 │Iucu Romiţă │Managementul şi gestiunea clasei de │Editura Polirom, Iaşi, 2000 ││ │ │elevi. │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 8 │Iucu Romiţă │Instruirea şcolară │Editura Polirom, Iaşi, 2001 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│ 9 │Neacşu Ion │Introducere în psihologia educaţiei şi a│Editura Polirom, Iaşi, 2010 ││ │ │dezvoltării │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│10 │Neacşu Ion │Instruire şi învăţare │Editura Ştiinţifică, Bucureşti,││ │ │ │1990. │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│11 │Nicola I │Tratat de pedagogie şcolară │Editura Aramis, Bucureşti, ││ │ │ │2000 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│12 │Pânişoară Ovidiu│Comunicarea eficientă. Metode de │Editura Polirom Iaşi, 2003 ││ │ │interacţiune eficientă │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│13 │Păun Emil │Şcoala: abordare sociopedagogică │Editura Polirom, Iaşi, 1999. │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│14 │Stan Emil │Managementul clasei │Editura Aramis, colecţia ││ │ │ │Educaţia XXI, 2005 │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│15 │*** │Evaluarea curentă şi examenele: Ghid │Bucureşti: ProGnosis, 2001 ││ │ │pentru profesori. │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│16 │*** │Pedagogie. Fundamentări teoretice şi │Editura Polirom, Iaşi, 2002 ││ │ │demersuri aplicative │ │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤│17 │*** │Curriculum naţional. │Programe şcolare pentru │├───┼────────────────┼────────────────────────────────────────┤disciplinele tehnologice ││18 │*** │Planurile-cadru, standarde de pregătire │ ││ │ │profesională │ │└───┴────────────────┴────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────┘Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Alimentaţia şi sănătatea● alimentele şi componentele chimice ale acestora: noţiunea de aliment; compoziţia chimică a alimentelor (protidele, lipidele, glucidele, vitaminele, substanţele minerale, apa, alcaloizii, pigmenţii, uleiurile eterice, enzimele); valoare calorică; valoare nutritivă (VN10);● digestie, absorbţie şi metabolism: alimentaţia normală, dezechilibre alimentare;● alimentaţia dietetică: diete, regimuri dietetice.2. Materii prime şi auxiliare folosite în producţia culinară şi cofetărie-patiserie● grupele de alimente: cereale şi produse cerealiere, legume, fructe, carne şi produse din carne, peşte, lapte şi produse lactate, ouă, zahăr, grăsimi alimentare (clasificare; compoziţie chimică; valoare nutritivă, avantaje şi dezavantaje nutriţionale; condiţii de calitate; condiţii de păstrare);● materii auxiliare: condimente, stimulente, afânători, aditivi alimentari (clasificare şi rol).3. Prelucrarea alimentelor● metode de prelucrare primară şi termică a alimentelor;● influenţa prelucrărilor asupra valorii nutritive.● bazele microbiologice ale păstrării şi conservării produselor alimentare; metode bazate pe: principiul biozei, principiul anabiozei, principiul cenobiozei, principiul abiozei.4. Activitatea de producţie● semipreparate: sosuri, aspicuri, esenţe, umpluturi;● grupe de preparate: salate, gustări şi antreuri, garnituri, preparate culinare lichide, preparate de bază din meniu (din legume, din carne de măcelărie, pasăre, peşte, subproduse şi legume, din carne tocată), fripturi, dulciuri de bucătărie, produse de patiserie (din aluat fraged, opărit, dospit, franţuzesc şi din foi de plăcintă), prăjituri, torturi;● caracterizarea grupelor;● rol în alimentaţie;● clasificare şi sortiment;● tehnologii generale;● condiţii de calitate;● transformări în timpul prelucrărilor.5. Igiena în activitatea de producţie● igienizare: tipuri, echipamente, materiale, mod de realizare;● dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare: materiale şi echipamente, mod de realizare.6. Igiena circuitului alimentelor şi deşeurilor● microflora alimentelor, tipuri de microfloră, surse de contaminare, microflora utilă, microflora ca factor de risc (TIA, boli infecţioase);● procese biochimice generate de enzime microbiene;● igiena la păstrarea şi depozitarea alimentelor;● igiena desfacerii produselor;● evacuarea deşeurilor şi protecţia mediului.7. Tipuri de unităţi de producţie culinară şi cofetărie-patiserie● clasificare;● caracteristici;● dotare cu echipamente.8. Organizarea muncii în unităţile de producţie● funcţii şi ierarhie profesională;● principii ergonomice;● formaţii de lucru.9. Organizarea spaţiilor de producţie● bucătăria caldă, bucătăria rece;● laboratorul de cofetărie;● laboratorul de patiserie;● secţii de prelucrare primară;● spaţii anexe;● depozite, magazii;● circuitul alimentelor.10. Tipuri de unităţi de servire● restaurant;● bar;● unităţi cu servire rapidă;● cofetărie;● patiserie.11. Organizarea muncii în unităţile de servire● funcţii şi ierarhie profesională;● principii de ergonomie;● brigada de servire.12. Oferta de produse, politici comerciale● meniul;● criterii pentru întocmirea meniurilor;● tipuri de liste de meniuri;● tehnici de stabilire a preţurilor în unităţile de alimentaţie;● preparate specifice altor popoare.13. Activitatea de servire● organizarea servirii clienţilor: dotarea unităţilor cu inventar de lucru şi servire; pregătirea unităţii pentru primirea consumatorilor; reguli de etică privind servirea consumatorilor;● reguli de tehnica servirii şi sisteme privind tehnica servirii consumatorilor; debarasarea;● organizarea muncii în baruri, grupele de băuturi şi tehnologia preparării băuturilor în amestec;● particularităţi în organizarea şi efectuarea serviciilor în camerele hotelului, la bordul avioanelor, pe vasele fluviale şi maritime, în colectivităţi (spitale, cantine).Bibliografie:

1.	Banu, C., Preda, N.,	Produsele alimentare şi inocuitatea lor,	Editura Tehnică, Bucureşti, 1982
2.	Banu, C., şi colectiv	Aditivi şi ingrediente pentru industria alimentară,	Editura Tehnică, Bucureşti, 2000
3.	Brumar C. colab.	Tehnologia culinară, manual cls. IX,	E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1995, 1997, 2000, 2006
4.	Brumar C. colab.	Tehnologia Culinară cls. X-XII	E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003, 2006
5.	Costin, G.M., Segal, R.,	Alimente pentru nutriţie specială,	Editura Academică, Bucureşti, 2001
6.	Dan, V.,	Microbiologia alimentelor,	Editura Alma, Galaţi, 2001
7.	Dobrescu, E. şi colectiv	Tehnica servirii consumatorilor,	E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1995, 1999, 2006
8.	Dincă, Cristian şi colab.	Calificarea profesională Bucătar/Cofetar/Ospătar, manualul pentru clasa XI AC	E.D.P. R.A., Bucureşti, 2006/ 2007/2008
9.	Florea, C.,	Îndrumar pentru unităţile de alimentaţie publică,	Editura Tehnică, Bucureşti, 1988
10.	Florea, C., ş.a.,	Bucătăria internaţională,	Editura Ceres, Bucureşti, 1998
11.	Lungu, C.,	Nutriţie umană şi toxicologia produselor alimentare,	Editura EvriKa, Brăila, 1999
12.	Mihăilescu, A., şi colectiv	Tehnologia produselor de cofetărie şi patiserie, manual cls. X-XII,	E.D.P., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003
13.	Mincu, I., Segal, B.,	Orientări actuale în nutriţie,	Editura Medicală, Bucureşti, 1989
14.	Negrea, I., Bucşa F.,	Bucătăria românească,	Editura Nera, Bucureşti, 1997
15.	Nicolescu, R.,	Tehnologia restaurantelor,	Editura Inter-Rebs, Bucureşti, 1998
16.	Olaru, M., ş.a.,	Studiul calităţii produselor şi serviciilor,	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2000
17.	Poll, N., Şerban, A.	Noţiuni fundamentale de igienă	Editura Coresi, Bucureşti, 2003
18.	Segal, B. şi colectiv,	Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare,	Editura Ceres, Bucureşti, 1983
19.	Stavrositu, S.	Tehnica servirii consumatorilor, manual pentru clasele XI, XII	E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003

––-*** Reţetare tip de preparate culinare şi de produse de cofetărie-patiserie, O.M.T. nr. 61/1999.AUTORI:COSTACHE RODICA – prof. grd. I – ISJ SălajCHIOSA ION – prof. grd. I – ISJ Caraş-SeverinPOPA SORIN – prof. grd. I – Grup Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii VâlceaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU ALIMENTAŢIE PUBLICĂMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:● cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;● utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;● Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;● Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;● Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;● Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;● Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;● Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;● Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;● Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;● cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;● capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;● capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;● capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul ştiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1.	***	Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
2.	***	Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
3.	***	Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
4.	***	Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
5.	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
6.	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
7.	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
8.	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
9.	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
10.	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
11.	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi	Editura Polirom, Iaşi, 2000
12.	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
13.	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
14.	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
15.	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
16.	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
17.	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
18.	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Generalităţi privind activitatea de producţie culinară şi de cofetărie – patiserie, obiective şi funcţii.2. Tipuri de unităţi de producţie şi pentru servire: caracteristici, criterii de clasificare, organizarea spaţiilor de producţie şi pentru servire, funcţii şi ierarhii profesionale, formaţia de lucru/brigada de servire, principii de ergonomie.3. Echipamente tehnologice: mobilierul, utilajele, ustensilele şi vasele utilizate în secţiile de producţie culinară şi de cofetărie-patiserie. Normele de sănătatea şi securitatea în muncă şi de prevenirea şi stingerea incendiilor.4. Materii prime şi auxiliare utilizate la realizarea preparatelor culinare şi produselor de cofetărie-patiserie: structură (caracteristici; recepţia calitativă şi cantitativă, compoziţie chimică, condiţii de calitate, transformări fizico-chimice în timpul prelucrării).5. Noţiuni de bază despre alimente: noţiunea de aliment, clasificare, compoziţie chimică, valoare nutritivă.6. Caracteristicile şi tehnologia obţinerii semipreparatelor de bucătărie şi cofetărie.7. Preparate servite la micul dejun: caracteristici, tehnologie de obţinere, condiţii de calitate.8. Preparate lichide: caracteristici, tehnologie de obţinere, condiţii de calitate.9. Preparate din carne şi legume (de măcelărie, de pasăre, peşte, carne tocată, subproduse, vânat): caracteristici, tehnologii generale şi specifice, condiţii de calitate.10. Dulciuri de bucătărie: caracteristici, tehnologii generale, specifice, loc în meniu, condiţii de calitate.11. Produse de patiserie din aluat opărit, dospit, aluat fraged, foietaj: caracteristici, tehnologie de obţinere, condiţii de calitate.12. Tehnologia preparării prăjiturilor din foi doboş, ruladă, Alcazar, Richard, prăjiturilor pe bază de blat, prăjiturilor pe bază de coji indiene, torturilor: caracteristici, tehnologii generale, specifice, condiţii de calitate.13. Măsuri specifice de promovare a producţiei de preparate culinare şi patiserie-cofetărie: publicitate şi reclamă, calitate, decor, prezentare.14. Norme de protecţia consumatorului în unităţile de alimentaţie publică.15. Calităţile personalului pregătit pentru meseria de ospătar; atribuţiile generale şi specifice.16. Dotarea cu utilaje, ustensile, vase, mobilier şi obiecte de inventar specifice procesului de servire a spaţiilor de producţie şi de servire: clasificare, caracteristici, modul de întrebuinţare la transport, servire şi debarasare. Normele de sănătatea şi securitatea în muncă şi PSI şi norme de igienă a spaţiilor şi echipamentelor individuale şi tehnologice.17. Pregătirea sălii de servire, lucrări de întreţinere, curăţenie, efectuarea mise-en-place-ului; aşteptarea consumatorilor. Reguli de protocol.18. Scenariul activităţilor specifice de servire: primirea clienţilor, prezentarea preparatelor şi băuturilor, primirea comenzii şi transmiterea ei la secţii; aducerea preparatelor şi băuturilor de la secţii, despărţirea de consumator (întocmirea şi prezentarea notei de plată, încasarea valorii meniurilor consumate, despărţirea de consumator).19. Forme şi sisteme de servire: sistemul direct (englez) şi indirect (francez); alte sisteme de servire.20. Debarasarea meselor.21. Tehnica servirii preparatelor: gustări, produse de panificaţie, antreuri, preparate lichide, preparate din peşte, preparate cu sos, fripturi, garnituri, salate, deserturi.22. Tehnica servirii băuturilor: clasificarea băuturilor şi asocierea lor cu preparatele, tehnici de servire, dotarea barului, tehnica obţinerii amestecurilor de băuturi.23. Organizarea şi servirea diferitelor tipuri de mese: micul dejun, dejun, cină.24. Organizarea şi servirea meselor festive: particularităţile organizării şi servirii preparatelor şi băuturilor, servirea meselor pentru banchet, recepţii fără scaune, cockteiluri, revelion.Bibliografie:

Banu, C., Preda, N.,	Produsele alimentare şi inocuitatea lor,	Editura Tehnică, Bucureşti, 1982
Brumar C. colab.	Tehnologia culinară, manual cls. IX,	E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1997, 2000, 2003, 2006
Brumar C. colab.	Tehnologia Culinară cls. XXII	E.D.P. R.A., Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003, 2006
Dincă, Cristian şi colab.	Calificarea profesională Bucătar/Cofetar/Ospătar, manualul pentru clasa XI AC	E.D.P. R.A., Bucureşti, 2006/ 2007/2008
Dobrescu, E. şi colaboratori	Tehnica servirii consumatorilor	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, oricare din ediţiile 1995, 1999, 2006
Florea, C.,	Îndrumar pentru unităţile de alimentaţie publică,	Editura Tehnică, Bucureşti, 1988
Florea, C., Bucşa, F., Paraschiv, V.,	Bucătărie internaţională,	Editura Ceres, Bucureşti, 1998
Mincu, I., Segal, B.,	Orientări actuale în nutriţie,	Editura Medicală, Bucureşti, 1989
Negrea, I., Bucşa, F.,	Bucătăria românească,	Editura Nera, Bucureşti, 1997
Nicolescu, R.,	Tehnologia restaurantelor,	Editura Inter – Rebs, Bucureşti, 1998
Nicolescu, R., Mladin, D.,	Ghidul barmanului,	Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985
Nicolescu, R., şi colectiv,	Somelierul profesia viitorului,	Editura Inter – Rebs, Bucureşti, 1999
Stavrositu, S.,	Practica serviciilor în restaurante şi baruri,	Editura Tehnică, Bucureşti, 1994
Stavrositu, S.,	Tehnica servirii consumatorilor – manual pentru clasele XI-XII,	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, oricare din ediţiile 1999, 2000, 2003
Segal, B, şi colectiv,	Valoarea nutritivă a produselor agroalimentare,	Editura Ceres, Bucureşti, 1983

*** Manuale de tehnologie culinară şi de cofetărie-patiserie pentru liceu şi şcoli profesionale, ultimele ediţii.AUTORI:> COSTACHE RODICA – prof. grd. I – ISJ Sălaj> CHIOSA ION – prof. grd. I – ISJ Caraş-Severin> POPA SORIN – prof. grd. I – Grup Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii, VâlceaCONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU ARTĂ TEATRALĂ – ARTA ACTORULUI– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă urmăreşte să înlesnească pătrunderea în teoria modernă a artei actorului, pentru a da posibilitatea profesorilor din învăţământul preuniversitar să-şi structureze cunoştinţele şi activitatea didactică în aşa fel încât să poată urmări, în mod coerent, un traseu unitar. Finalitatea studiului artei actorului este complexă deoarece:– aduce o contribuţie importantă la formarea personalităţii tinerilor elevi;– dezvoltă creativitatea;– sociabilizează;– pune în lumină virtualităţi latente, etc.În acest scop e foarte important ca Arta Actorului să nu fie privită în chip "tradiţionalist" sau "meşteşugăresc", ca mimare sau ilustrare a unui text sau ca un sistem mai închegat sau mai puţin închegat de "tehnici". În toate marile şcoli de teatru contemporane, arta actorului deschide un câmp vast de experimentare, de descoperire şi autocunoaştere, de cunoaştere şi interrelaţionare umană.În cartea sa "O poetică a artei actorului", profesorul Ion Cojar spune: "Formarea e un delicat proces de recuperare a totalităţii umane, a întregului potenţial individual, un complex formator de noi deprinderi, specifice unei activităţi de performanţă spirituală şi psiho-fizică, de depăşire a limitelor omului comun. Clasa de arta actorului e un atelier de experimentare şi de recuperare a celor cinci simţuri, a tuturor tipurilor de memorie şi imaginaţie, precum şi a tuturor proceselor psihice de prelucrare efectivă, nu doar superficial simbolică şi mimată a informaţiilor senzoriale obţinute prin raportarea corectă, onestă, la obiectele statice şi subiectele dinamice, vii, cât şi la evenimentele din mediul înconjurător, în relaţia permanentă cu dinamica situaţiilor şi prin respectarea strictă a temelor şi a regulilor stabilite, până la însuşirea mecanismului specific al creativităţii actorului, acela de a transforma convenţia (tema propusă) în realitate psihică procesual obiectivă care determină în mod natural, organic şi comportamentele adecvate" (Ion Cojar – "O poetică a artei actorului" Ed. Unitext, 1996).Programa de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior artistic care vor desfăşura activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte – curriculum diferenţiat din învăţământul preuniversitar. La elaborarea programei de faţă au fost luate în considerare atât cercetările în domeniul curricular, tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă artistică şi didactică.Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstraţia că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător. De aceea toţi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, susţin înaintea probei scrise şi o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit, astfel că examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două probe:a) probă practică (conform anexei la Metodologie); … b) probă scrisă. … Prezenta programă urmăreşte:– consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice, a profesorului de arta actorului;– actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei viitorului actor sau viitorului consumator de artă;– corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum-ul naţional în vigoare;– aplicarea didacticii specialităţii în activitatea la clasă, ţinând cont de ciclurile curriculare, dar şi de nivelul aptitudinilor specifice artei actorului ale elevilor din şcolile şi liceele de specialitate;– dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare;– valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor, care să faciliteze învăţarea eficientă de către elevi, a conţinuturilor specifice disciplinei;– dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor oferite de rezultatele evaluării.Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor actor, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa educativă a exemplului personal. Prin conţinuturile puse la dispoziţie de prezenta programă, profesorul de arta actorului va produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice-interpretative, constituind totodată o garanţie a profesionalismului în învăţământul artistic.Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTICÎn procesul de predare-învăţare-evaluare cadrul didactic trebuie să:– cunoască conţinuturile ştiinţifice ale disciplinei şi să opereze corect şi adecvat cu limbajul specific necesare praxisului şcolar, să motiveze elevii/elevul în/pentru formarea deprinderilor şi aptitudinilor specifice;– utilizeze şi să dezvolte valenţele creative ale elevilor/elevului în lecţia de arta actorului;– opereze cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară, ca o unitate a competenţei de specialitate în plan teoretic;– deţină capacitatea de a construi demersuri didactice interactive şi să-şi adapteze strategiile didactice la conţinuturi;– utilizeze documentele şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei şcolare în vederea unui demers didactic eficient;– posede o gândire critică privitoare la creaţiile dramaturgiei, având o atitudine reflexivă asupra acestora, precum şi disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitch.– aibă capacitatea de a comunică cu clasa/elevul– posede capacitatea de a funcţiona ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală şi naţională.Artă teatrală – Arta actoruluiPentru absolvenţii învăţământului superior de lungă duratăPosturi/catedre din şcoli şi licee de artă● Istoria teatrului românesc şi a teatrului universal● Atelierul de arta actorului● Didactica specialităţiiISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL1. Etape în evoluţia tragediei antice greceşti: Eschil (Orestia), Sofocle (Antigona) şi Euripide (Medeea).2. Modalităţi de realizare dramatică în teatrul medieval european: valoarea de generalizare a metaforei şi parabolei în mistere şi miracole.3. Aspecte comune şi particularităţi în teatrul renascentist: commedia dell'arte şi afirmarea actorului profesionist (Andrea Perrucci: Despre arta reprezentaţiei dinainte gândite şi despre improvizaţie); spectacolul religios, spectacolul popular şi spectacolul de curte în "secolul de aur" spaniol (Lope de Vega: Câinele grădinarului).4. Teatrul elisabetan şi "cazul" Shakespeare: apariţia profesioniştilor în teatru (actori, manageri, dramaturgi); arhitectura spaţiului de joc; direcţii noi de expresie teatrală prin dramaturgia lui Shakespeare – tragedie, comedie, piese istorice (Hamlet, Visul unei nopţi de vară, Richard al III-lea).5. Rolul clasicismului francez în dezvoltarea teatrului. Respectarea normelor în construcţia dramatică: Racine (Fedra), Corneille (Cidul); revoluţionarea genului comic: Moliere (Avarul).6. Secolul luminilor. Drama burgheză (Diderot: Nepotul lui Rameau), comedia sentimentală (Mariveaux: Jocul dragostei şi al întâmplării) şi implicarea socială a teatrului (Beaumarchais: Bărbierul din Sevilla).7. Evoluţie şi tradiţie în teatrul italian: controversa Gozzi (Regele cerb) şi Goldoni (Slugă la doi stăpâni). Teatrul german între politic, social şi etic: Goethe (Faust).8. Refuzul normelor, elogiul fanteziei şi alianţa natură-adevăr în teatrul romantic englez (Shelley: Familia Cenci), francez (Hugo: Hernani) şi rus (Puşkin: Boris Godunov).9. Teatrul rusesc şi contribuţia lui la evoluţia artei scenice: de la Gogol (Revizorul) la Cehov (Pescăruşul) şi de la Cehov (Livada de vişini) la Gorki (Azilul de noapte).10. De la romantism la realism, de la adevăr psihologic la expresionism: problema libertăţii individuale şi a căutării vocaţiei la Ibsen (Nora) şi Strindberg (Domnişoara Iulia).11. Repere majore în teatrul de expresie anglo-saxonă al secolului XX: critica socială de la George Bernard Shaw (Pygmalion) la "furioşii" englezi (John Osborne: Priveşte înapoi cu mânie); teatrul american de la tragedia modernă (Eugene O'Neill: Din jale se întrupează Electra) la drama omului în societatea contemporană la Arthur Miller (Vrăjitoarele din Salem) şi Tennessee Williams (Un tramvai numit dorinţă).12. Poetici ale teatrului contemporan: teatrul epic şi noua tehnică de interpretare la Bertolt Brecht (Micul Organon); revalorificarea moştenirii lui Shakespeare şi poetica spaţiului gol la Peter Brook (Spaţiul gol); teatrul ca "întâlnire magică" între actor şi spectator la Jerzy Grotovski (Spre un teatru sărac).13. Direcţii novatoare în teatrul modern şi postmodern: de la "măştile" lui Pirandello (Şase personaje în căutarea unui autor) şi teatrul absurdului (Eugene Ionesco: Rinocerii) până la falimentul umanităţii în dramaturgia lui Beckett (Aşteptându-l pe Godot) şi intertextualismul postmodern la Heiner Muller (Hamletmachine).14. Arta spectacolului în epoca postmodernă: implicare socială, cercetare, educaţie, interdisciplinaritate, noi tendinţe în opera unor creatori reprezentativi: Augusto Boal (teatrul comunitar), Până Bausch (teatru dans), Ariane Mnouckhine (Cirque du Soleil), Robert Wilson (teatru-imagine), Robert Lepage (teatrul multimedia). [sursa de informare pentru acest subiect: internet]ISTORIA TEATRULUI ROMÂNESC1. Manifestări cu caracter de spectacol în spaţiul cultural românesc (obiceiuri populare legate de etapele importante din viaţa omului şi a comunităţii, în care sunt prezente elemente de spectacol).2. Rolul teatrului în constituirea statului român modern (programul "Daciei literare") şi primele spectacole în limba română pe teritoriul celor trei principate.3. Primele şcoli de teatru: Şcoala Filarmonică şi Conservatorul Filarmonic- Dramatic (membrii fondatori, profesori, programme, spectacole, elevi).4. Direcţii şi reprezentanţi ai şcolii româneşti de actorie în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Matei Millo, Mihail Pascaly, Grigore Manolescu, Frosa Vlasto etc.5. Vasile Alecsandri şi rolul său în constituirea unei dramaturgii naţionale.6. Drama istorică românească: teme şi eroi reprezentativi la Alecsandri, Haşdeu, Davilla, Delavrancea.7. Comedia – de la primii dramaturgi la momentul Caragiale.8. I.L. Caragiale – modalităţi şi procedee comice în "O scrisoare pierdută", "O noapte furtunoasă", "D'ale carnavalului".9. Modernitatea lui Caragiale – din perspectiva operei dramatice dar şi a lucrărilor sale teoretice.10. Diversificarea genului comic în primele decenii ale secolului XX: Tudor Muşatescu, G. Ciprian, Al. Kiritzescu.11. Teatrul lui Mihail Sebastian – între comedia lirică şi pragmatismul societăţii interbelice.12. Eroi exponenţiali în dramaturgia lui Camil Petrescu ("Ultima oră", "Jocul ielelor", "Suflete tari").13. Dimensiunea filosofico-poetică a pieselor lui Lucian Blaga ("Meşterul Manole", "Anton Pann" etc.)14. Teatrul ca parabolă a existenţei umane – de la D.R. Popescu la Marin Sorescu.15. "Comedia umană" în teatrul post-belic: de la Teodor Mazilu ("Proştii sub clar de lună") la Matei Vişniec ("Angajare de clovn").16. Direcţii în dramaturgia românească de după 1990 – teme, stiluri, proiecte reprezentative.ATELIERUL DE ARTA ACTORULUITEME:I. Jocurile teatrale– Sistemul de învăţământ bazat pe Jocuri teatrale dezvoltă gândirea, capacitatea de structurare a strategiilor de rezolvare a problemelor, stimulează intuiţia, încurajează descoperirea proprie, dezvoltă comportamentul organic (primul pas şi cel mai important al dezvoltării artistice), dezvoltă toate abilităţile psiho-fizice necesare relaţionării cu mediul înconjurător şi cu partenerii de joc (toate aceste capacităţi fiind apoi translate inconştient, deci fără efort, în viaţa cotidiană).– Diferenţa dintre Joc şi joacă (jocul din curtea şcolii, jocul de cabană, etc.) – Jocul are reguli proprii, pe care copilul le respectă de bunăvoie. ("Gândirea înaintează, prin joc, de la cunoscut la necunoscut, de la previzibil la imprevizibil, de la sigur la problematic, de la nimereală la strategie, jocul nu se asociază facilului şi neseriosului, ci creaţiei şi sensibilităţii" – Solomon Marcus, Artă şi ştiinţă, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996, pag. 74, 75, 76).– Caracteristicile jocului – vezi Viola Spolin, Improvizaţie pentru teatru (Unatc Press, 2008), capitolul "Experienţă creatoare" (p. 49-66)– Importanţa lucrului în grup (de la jocurile de grup şi la cele individuale) – teatrul este o artă colectivă (vezi Stanislavski şi Viola Spolin).– descoperirea instrumentelor de lucru prin intermediul Jocurilor teatrale (Punctul de concentrare – vezi Viola Spolin, op. cit., p. 70)– arta actorului ca rezolvare de probleme (de la punctul de atenţie la PDC şi de aici la problema de rezolvat prin acţiune – vezi Viola Spolin, op. cit., p. 68).– evoluţia de la Jocul teatral la exerciţiul de improvizaţie, complex, conţinând parametrii Situaţiei scenice: Unde, Cine, Ce, Cu ce scop.II. Exerciţiile de improvizaţie creează deprinderea ca, utilizând PDC-ul, acţionând pentru rezolvarea problemei, comportamentul elevului să fie organic (nealterat de situaţia convenţională în care se lucrează, de condiţia specifică disciplinei: grupul de lucru poate fi uneori divizat – o parte acţionează, cealaltă priveşte, rămânând partener egal în experienţa comună.)– ambele grupuri vor analiza obiectiv experienţa comună (vezi Evaluare – Viola Spolin, op. cit., p. 74, vezi Etichete şi/sau Concepte – p. 83, Evitarea Cum-ului – p. 84)– etapizarea exerciţiilor de improvizaţie se va face de la simplu la complex, această metodă de învăţare prin joc având ca obiectiv obţinerea manifestării organice a individului, fapt pentru care este în mod necesar o metodă cumulativă, de rezolvare de probleme şi descoperire personală: exerciţii pentru simţuri, exerciţii în care se introduc parametrii situaţiei scenice – Unde, Cine, Ce şi apoi, cel mai important, cel care motivează acţiunea scenică şi defineşte Cine-le – Cu ce scop?În această perioadă, a studiului preuniversitar cu specific teatral, Cine-le va fi întotdeauna persoana, pe principiul stanislavskian "Eu în situaţia dată": "Eu sunt, în limbajul nostru arată faptul că m-am situat în centrul condiţiilor născocite, că simt că mă găsesc în mijlocul lor, că exist în mijlocul vieţii închipuite, în lumea lucrurilor imaginate şi încep să acţionez în propriul meu nume, pe riscul meu şi cum îmi porunceşte conştiinţa." Stanislavski, Munca actorului cu sine însuşi, p. 82. Dacă, în timpul studiului persoana devine personaj acesta este un lucru firesc, datorat specificului exerciţiilor, dar obţinerea Personajului nu va fi în nici un caz un scop în sine. Omul-rol va fi întotdeauna egal cu omul-artist, în infinitatea de combinaţii posibile ale circumstanţelor situaţiilor scenice şi ale temelor date. Pentru cursurile cu elevii claselor I-VIII, vezi Viola Spolin, UNATC Press, 2008, capitolul "Copiii şi teatrul" (cu subcapitolele "Înţelegerea copilului" – p. 321, "Principii fundamentale pentru copilul-actor" – p. 334, "Atelier pentru copii de 6-8 ani" – p. 344).III. Abordarea textuluiEvoluţia de la textul improvizat în cadrul exerciţiilor de grup sau individuale care presupun existenţa elevului în circumstanţele alese sau date ale situaţiei scenice la textul dat (replici scrise de către profesor sau colegi, utile în anumite exerciţii) şi apoi la textul scris. Gradul de dificultate al textelor abordate va creşte treptat, în funcţie de dezvoltarea organică individuală şi a grupului.Etapele utilizării textului scris sau ale textului de autor vor fi următoarele:– fabule, poezii, povestiri al căror text poate fi împărţit întregului grup (rezultatul nu trebuie să fie "spunerea" unui text, ci jucarea unei situaţii posibile).– texte de autor din literatura pentru copii şi tineret (în funcţie de vârsta fiecărui grup de lucru).Criteriile de evaluare a situaţiilor create vor fi guvernate de principiile enunţate de Jerzy Grotowski – "Cred sau nu cred" şi "Înţeleg sau nu înţeleg".Dacă abordează texte din dramaturgia românească sau universală, profesorul de arta actorului va ţine cont de un criteriu esenţial: gradul de dificultate al acestora nu trebuie să depăşească capacitatea de înţelegere şi rezolvare a problemelor de către elevi. (Altfel, exerciţiul de arta actorului va deveni un exerciţiu de regie. Pe de altă parte însă, elevii pot fi împărţiţi pe grupuri de lucru de maxim 5 persoane, care să realizeze un proiect: să scrie un text, cuprinzând o înşiruire de situaţii scenice legate de un subiect coerent, să se distribuie ei înşişi şi să-l joace. Rezultatul trebuie să fie un exerciţiu de maxim 20 de minute).Elevii liceelor de specialitate trebuie să dobândească, de asemenea, capacitatea de a susţine un recital (de minim 15 minute) cuprinzând fabule, poezii, povestiri şi un monolog. Textele vor fi alese pe criterii de inteligibilitate şi eficienţă (personală) a mesajului şi vor fi lucrate conform aceloraşi principii ale dezvoltării organice:– Eu în situaţia dată– Coerenţa gândurilor elevului-actor în funcţie de datele situaţiei scenice (Ce spun? Cui mă adresez? Cu ce scop?)IV. Alcătuirea unui antrenament colectivFiecare profesor va formula, în funcţie de necesităţile grupului, un antrenament cuprinzând exerciţii specifice pentru expresivitatea corporală şi verbală. Desigur, jocurile teatrale exersează expresivitatea, iar rostirea corectă este consecinţa nemijlocită a unei gândiri juste; totuşi, exerciţiile tehnice au rol ordonator şi sprijină dezvoltarea organică şi creativă a individului şi a grupului. (vezi K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuşi, "Destinderea muşchilor" – p. 132, "Dezvoltarea expresivităţii trupului" – p. 400, "Plastica" – p. 410, "Dicţiunea şi canto" – p. 428, "Vorbirea pe scenă" – p. 450).DIDACTICA SPECIALITĂŢII ARTA ACTORULUI1. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ:– specificul atelierului de arta actorului – experimentarea practică, lucrul în grup, importanţa procesului (succesul e rezultatul procesului şi este, mai ales la acest nivel, secundar); relaţia de împreună experimentare între profesor şi elevi; specificul învăţării artei actorului: descoperirea personală. (vezi Viola Spolin – op. cit., capitolul I "Cele şapte aspecte ale spontaneităţii", p. 49)– dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor personale (memorie, concentrare, promptitudine, ritm, coordonare, etc.) şi formarea unor deprinderi legate de tehnicile teatrului (tehnicile teatrului sunt tehnicile comunicării – vezi Viola Spolin, op. cit., p. 61);– exersarea relaţiei cu publicul încă de la primele ateliere de arta actorului (publicul este partener de lucru, participant la experienţa comună);– crearea atmosferei creatoare şi a premiselor performanţei;– etapele desfăşurării unui atelier (antrenament, jocuri teatrale, exerciţii de improvizaţie non-verbale şi verbale);– organizarea şi îndrumarea studiului colectiv şi individual, pe un parcurs cumulativ, de la simplu la complex (fără a sări etape, pentru a nu periclita dezvoltarea organică).2. Proiectarea atelierului de arta actorului-demers de organizare anticipată a activităţii didactice:a. cunoaşterea programei (lecturare, asimilare) în perspectiva corelării conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare cu obiectivele/competenţele acesteia.b. proiectarea atelierului prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor cadru (realizarea unui model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente).c. strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a atelierului. Ordinea problemelor de studiat este stabilită de fiecare profesor în parte în funcţie de necesităţile grupului, dar se va ţine cont de parcursul propus de Stanislavski şi concretizat de metoda Violei Spolin, exerciţiile fiind, de asemenea, adaptate vârstei elevilor: Orientare, Senzorialitate conştientă, Relaţie fizică, Relaţie verbală (toate conduse de principiul Adevărului).d. constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev.3. Metode şi mijloace didactice specifice:– Jocuri teatrale, exerciţii de improvizaţie, repertoriul personal;– Metodologia specifică atelierului de arta actorului (vezi Viola Spolin, op. cit., p. 66) Rezolvarea de probleme, Indicaţia pe parcurs, Echipele şi prezentarea problemei, Evaluarea, Cadrul fizic al studioului de arta actorului (p. 80), Principii şi Puncte de reper (p. 85).– vizionarea de spectacole – modalitate de formare a capacităţii de selectare a valorilor artistice (a gustului artistic) şi, implicit, modalitate de structurare a personalităţii elevului;– corelarea studiului artei actorului cu mijloace de expresie ale altor discipline (literatură, muzică, educaţie plastică, educaţie vizuală, design, scenografie, arta costumului, etc.).BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE1. Artaud, Antonin: Manifestele teatrului cruzimii; în "Dialogul neîntrerupt al teatrului în sec. XX" (vol. II), Ed. Biblioteca pentru toţi, Bucureşti, 19732. Artaud, Antonin: Teatrul şi dublul său, Ed. Echinox, Cluj-Napoca, 19973. Badian Suzana, Arta mişcării scenice, EDP, Bucureşti, 19704. Băleanu, Andrei, Actorul în căutarea personajului, Editura Meridiane, Bucureşti, 19715. Barba, Eugenio: O canoe pe hârtie, tratat de antropologie teatrală, Ed. Unitext, traducerea Liliana Alexandrescu, Bucureşti, 20036. Berlogea, Ileana, Istoria teatrului universal, EDP, 1981, 19827. Berlogea, Ileana, Teatrul şi societatea contemporană, Editura meridiane, 19858. Boal, Augusto: Jocuri pentru actori şi non-actori; Fundaţia Concept, Bucureşti, 20059. Brădăeanu, Virgil, Istoria literaturii dramatice şi a artei spectacolului, vol I-III, Editura Meridiane, 197110. Brecht, Bertolt: Micul Organon pentru teatru ; "Scrieri despre teatru", Ed. Meridiane, Bucureşti, 197111. Broock, P, Spaţiul gol, Editura Unitext, 199812. Brook, Peter: Spaţiul gol; editura Unitext, traducerea Marian Popescu, 199713. Cojar, Ion: O poetică a artei actorului; ed. Paideia în colaborare cu Unitext, ediţia a III-a, 199814. Colceag, Gelu, Oameni de prisos în lumina rampei, UNATC Press, Bucureşti, 200615. Cristea, Mircea: Teatrul experimental contemporan, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 199616. Donellan, Declan: Reguli şi instrumente pentru jocul teatral, Ed. Unitext, traducerea S. Stănescu şi I. Ieronim, Bucureşti, 200617. Grotowski, Jerzy, Teatru şi ritual, în Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX, vol. II, Editura BPT, Bucureşti, 197318. Grotowski, Jerzy: Spre un teatru sărac; Editura Unitext, traducerea G. Banu şi Mirella Nedelcu-Pătureanu, Bucureşti, 199819. Ichim, Florica, Conversaţie în şase acte cu Tompa Gabor, Fundaţia Culturală "Camil Petrescu" – Revista Teatrul Azi, (supliment) Bucureşti, 200320. Iliescu, Paul: Streching – componentă a pregătirii fizice (idem, p. 339)21. Jitea, Alexandru: Stanislavski şi sistemul său (idem, p. 193)22. Mandea, Nicolae: Teatralitatea, un concept contemporan, UNATC Press, Bucureşti, 200623. Masek, V. E. Arta de a fi spectator, Editura Meridiane, 197924. Mănuţiu, Mihai, Redescoperirea actorului, Editura Meridiane, Bucureşti, 198525. Mănuţiu, Mihai, Act şi mimare, Editura Eminescu, Bucureşti, 198926. Mihăescu, Monica: Instinctul imitaţiei – atribut al naturii umane (idem, p. 267)27. Munro, Th, Artele şi relaţiile dintre ele, Editura Meridiane, 198128. Nadin, Mihai, Reîntoarcerea la zero, Editura Junimea, Iaşi, 197229. Oprescu, Dan, Etic, estetic în gândirea românească, Editura Enciclopedică, 197530. Popovici, Adriana Marina, Lungul drum al teatrului către sine, Ed. Anima, Bucureşti, 200031. Spolin, Viola: Improvizaţie pentru teatru; Unatc Press, traducerea Mihaela Balan- Beţiu, Bucureşti, 200832. Stan Sandina, Arta vorbirii scenice, EDP, Bucureşti 196833. Stanislavski, Konstantin Sergheevici: Munca actorului cu sine însuşi; traducerea Lucia Demetrius şi Sonia Filip, ESPLA, Bucureşti, 195534. Stanislavski C. S: Viaţa mea în artă; trad. I. Flavius şi N. Negrea, Ed. Cartea Rusă, Bucureşti, 195835. Tonitza-Iordache, Michaela şi Banu, George: Arta teatrului, Ed. Nemira, Bucureşti, 200536. Toporkov: Stanislavski la repetiţie; Cartea rusă, Bucureşti, 195137. Vasiliu, Mihai, Istoria teatrului românesc, EDP, 199538. Vianu, Tudor, Arta Actorului în scrieri despre teatru, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977Articole privind didactica specialităţii – ATELIER, caiet de studii, cercetări şi experimente al Catedrei de Arta Actorului, UNATC Bucureşti:Beţiu, Mihaela, Tehnica Alexander (nr. 2/2002)Beţiu, Mihaela: Importanţa sistemului stanislavskian pentru antrenamentul actorului (nr. 1-2/2003)Beţiu, Mihaela: Viola Spolin, creatoarea jocurilor de teatru (idem, p. 167)Boyd, Neva: Teoria jocului; Valorile jocului (idem, p. 237)Filip, Tania: Sistemul Stanislavski (idem, p. 107)Gâlea, Marius: Improvizaţia ca metodă de lucru (idem, p. 13)Gavrilescu, Liliana: Copilul şi jocul (idem, p. 205)Gheorghiu, Mircea: Mecanismele logice (idem, p. 91)Gherghilescu, Vasile: Comicul în dramaturgia teatrului de copii (idem, p. 381)Iliescu, Paul: Streching – componentă a pregătirii fizice (idem, p. 339)Jitea, Alexandru: Stanislavski şi sistemul său (idem, p. 193)Mihăescu, Monica: Instinctul imitaţiei – atribut al naturii umane (idem, p. 267)Naum, Cătălin: Stanislavski şi activitatea actorului (idem, p. 117)Penciulescu, Radu: Să-ţi găseşti propriul adevăr (idem, p. 39)Popovici, Adriana Marina: Pentru o poetică modernă a teatrului realist (idem, p. 283)Popovici, Adriana Marina: Procesul comunicării scenice (idem, p. 18)Puiu, Şerban: Unitate şi diversitate (nr. 1-2/2001, p. 87)Rotaru, Dana: Antrenamentul actorului lui Eugenio Barba (nr. 1-2/2004 şi 2005, p. 54)Stavarache, Jeanine: Sincretismul artelor în spectacolul pentru copii şi tineret (idem, p. 403)Tatai, Alexandru: Drama în educaţie (idem, p. 359)Vilmos, Rokaly: Despre expresia corporală a actorului (idem, p. 325)Zamfirescu, Florin: O precizare metodologică (nr. 1/2002, p. 11)BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA SPECIALITATII1. Bârzea C., Arta şi stiinţa educaţiei, EDP, Bucureşti 19952. Brunner J., Pentru o teorie a instruirii, EDP Bucureşti 19703. Călin M., Procesul instructiv – educativ EDP, Bucureşti 19954. Cerghit I., Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 19805. Creţu C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 19966. Cristea S., Dicţionar de termeni pedagogici, EDP, Bucureşti, 19987. Cucoş C., Pedagogie şi axiologie, Ed. Polirom, Iaşi, 19958. de Katele J.M., L`evaluation, Bruxelles, 19869. Geissler E.G., Mijloace de educaţie, EDP, Bucureşti, 199710. Ilea, Anca, Ilea, Anca(coordonator), Bănciu Gabriel, Borzea Viorel, Gorgăneanu, Lucia Crinela Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare din aria curriculară arte, Bucureşti 2002, Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Consiliul Naţional pentru Curriculum11. Ghiduri de evaluare pe discipline, MEC-SNEE, 2000, 200112. Ionescu M., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 199513. Ionescu M., Previziune şi control în procesul didactic, Ed. Dacia, Cluj, 197914. Iucu R, Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi 200015. Joiţa E., Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti, 199816. Landsherre G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 197517. Ministerul Educaţiei, Curriculum Naţional, Bucureşti, 199918. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri- cadru de învăţământ Bucureşti 2001- 200919. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri de învăţământ Bucureşti 2001-200920. Neacşu I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti, 199021. Pavelcu V., Principii de docimologie, EDP, Bucureşti, 196822. Preda V., Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire, UBB, Cluj, 199923. Radu I. T., Evaluarea procesului de învăţământ, Bucureşti, EDP, 200124. Radu I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 199525. Radu I., Experienţa didactică şi creativitate, Ed. Dacia26. Silverstone R., Televiziunea în viaţa cotidiană, Ed. Polirom, Iaşi, 199827. Stanciu M., Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic, Ed. Polirom, Iaşi, 199928. Stoica A. (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 200129. Strungă C., Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara 199930. Şchiopu, Psihologia vărstelor, EDP, Bucureşti, 198131. ***, Dicţionar de pedagogie, EDP, Bucureşti, 197932. ***, Normative de dotare cu mijloace de învăţământ, MEN, Bucureşti, 199333. ***, Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995NOTĂ:Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învăţământul preuniversitar în anul susţinerii concursuluiAutoriLucia Crinela Gorgăneanu – consilier Centrul Naţional pentru Curriculum în Învăţământul PreuniversitarLect. univ. dr. Mihaela Bălan Beţiu – Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică BucureştiConf. dr. Carmen Stanciu – Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELORDECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU ARTE VIZUALEEDUCAŢIE PLASTICĂ/EDUCAŢIE VIZUALĂ/EDUCAŢIE ARTISTICĂ/ARHITECTURĂ– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREProgramele pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate a cadrelor didactice urmăresc afirmarea unor noi competenţe profesionale prin aprofundarea unor concepte şi orientări cu privire la educaţia artistică înţeleasă ca activitate creativă specifică şi interdisciplinară de formare a tinerei generaţii.La examenul de ocupare a posturilor vacante în învăţământul preuniversitar se au în vedere atât însuşirea temeinică şi completă a conţinutului teoretic pe care îl presupune limbajul vizual, cât şi conştientizarea funcţiilor lui practice, gramaticale şi de tehnologie artistică.Cadrele didactice care se prezintă la concursul de titularizare sunt, în general, absolvenţi de doar câţiva ani ai institutelor de învăţământ superior. Din acest punct de vedere, concursul trebuie să ateste următoarele:– stăpânirea cunoştinţelor generale din ştiinţele educaţiei asimilate în facultate, cu accent pe aplicaţiile lor practice (proiectare, strategii didactice, mijloace de învăţământ, creativitate);– aplicarea creativă a informaţiilor din didactica specialităţii dobândite anterior şi îmbogăţite prin experienţa de catedră (limbaj plastic, noţiuni de gramatică a vizualului, tehnici artistice);– preocupări de optimizare şi ameliorare a mijloacelor de accesibilizare a conţinutului programei şcolare în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor;– calitatea documentării privind zone ale vizualului de interes în şcoala actuală: mass-media, modă, publicitate etc.;– demonstrarea unor capacităţi de descoperire a mijloacelor şi căilor specifice de cultivare şi stimulare a creativităţii.Caracterul integrator şi multicultural al acţiunilor reprezentative pentru disciplina educaţie plastică este dezvoltat în cadrul mai larg al demersului metodic. Învăţarea în artă fiind gramaticală şi tehnologică (şi, doar în acest sens, operaţională), punerea în aplicare a acestui conţinut implică, din partea profesorilor, motivaţii de inovare şi descoperire a unor strategii, modalităţi tehnice, mijloace şi forme active pentru stimularea creativităţii vizuale a elevilor.Acesta este obiectivul fundamental al împrospătării informaţiei de specialitate, psihopedagogice şi metodologice şi criteriul evaluării muncii fiecărui cadru didactic, pe linia preconizată de reforma curriculară în curs de desfăşurare în învăţământul românesc de toate gradele.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC ÎN DOMENIUL ARIEI CURRICULARE ARTE – ARTE VIZUALECompetenţe în aplicarea unor principii şi metode de comunicare educaţională.Competenţe în domeniul teoriei, metodologiei şi practicii evaluării.Competenţe în domeniul didacticii limbajului de specialitate.Competenţe legate de afirmarea propriei personalităţi, dorinţa de evoluţie individuală şi profesională continuă.Competenţa în elaborarea unor proiecte de specialitate sau interdisciplinare, individuale şi/sau comune.Competenţe de a concepe curriculum la decizia şcolii pe aria curiculară Arte.Competenţe în structurarea şi argumentarea propriilor atitudini estetice faţă de fenomenul cultural-artistic.Competenţe în utilizarea tehnologiilor informaţionale specifice comunicării vizuale.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ – ARTE VIZUALE – EDUCAŢIE PLASTICĂ,EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂELEMENTE DE LIMBAJ ŞI MIJLOACE DE EXPRESIE PLASTICĂ, COMPOZIŢIA PLASTICĂ ŞI DECORATIVĂ, TEHNICI ŞI PROCEDEE DE LUCRU.A. Elemente de limbaj plasticDefinire, clasificare şi ipostaze ale elementelor de limbaj plastic.Potenţele constructive şi de expresie ale elementelor limbajului plastic.Amplificarea posibilităţilor expresive ale elementelor de limbaj obţinută prin diversificarea procedeelor tehnice.B. Mijloace de expresie plasticăProblematica mijloacelor de expresie plastică în artele vizuale.Contrastul, tipuri de contraste, procedee de realizare;Acordul, acorduri cromatice, procedee de realizare;Contribuţia ritmului (poziţie, direcţie mişcare) în reprezentarea expresivă şi decorativă a spaţiului plastic;Studiul gamelor cromatice în realizarea armoniei şi unităţii compoziţionale;Contrastele de linie, formă, culoare şi valoare şi rolul lor în organizarea compoziţiilor cu unul sau mai multe centre de interes.C. CompoziţiaCompoziţia, modalitate de organizare a suprafeţei sau spaţiului şi utilizare a elementelor şi mijloacelor de expresie într-un sistem unitar echilibrat şi armonios. Tipuri de compoziţie;Structuri compoziţionale organizate pe baza raportului armonic al secţiunii de aur;Studiul structurilor naturale, interpretarea şi organizarea lor în compoziţie;Probleme ale unităţii şi echilibrului în compoziţia dinamica a formelor;Expresii plastice şi decorative rezultate prin asamblare, multiplicare, metamorfozare, geometrizare, eliminare, adăugare;Amplificarea posibilităţilor expresive ale elementelor de limbaj obţinută prin diversificarea procedeelor tehnice.Problematica reprezentării şi sugerării spaţiului tridimensional, a volumului în plan, prin diferite mijloace de expresie valorică şi cromatică;D. Tehnici.Tehnici de desen abordabile în învăţământul de cultură generală: desenul în creion, în cărbune, în creioane colorate, în crete colorate, în peniţă, în pensulă, laviul; materiale şi instrumente folosite;Tehnici de gravură abordabile în învăţământul de cultură general; utilizate în gravura fără acizi; pe scurt despre: monotipie, rafotipie, linogravură, xilogravură, pointe seche, litografie; instrumentele şi materialele folosite;Tehnici de pictură; suporturi, instrumente, vopsele, accesorii; pe scurt despre: acuarelă, tempera, tempera în emulsii, guaşă, acrylice, pictura pe sticlă, pastelul, colajul, imprimeul textil, fresca, mozaicul, tapiseria;Tehnici de modelaj – modelarea în lut sau plastilină a unor forme plate, sau a unor reliefuri pe diferite trepte de înălţime, a unor forme în ronde-bosse, prin diferite procedee şi cu instrumente adecvate; tehnici în arta decorativă – ceramica, textile, modă.Analiza imaginii – component fundamental a formării culturii vizualeSpatiul muzeal şi expoziţional resursă complexă de analiză şi creaţieVestimentaţia; modelarea imaginii umane, prin mijloace specifice.Probleme ale publicităţii prin imagine vizuală.Particularităţi tehnice şi de limbaj în spectacolul de animaţie.Probleme ale receptării mesajului artistic în artele cinetice, citirea compoziţiei cinetice în teatru şi film;Analiza comparativă a mijloacelor de realizare a expresiei în teatru şi film.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ – ARTE VIZUALE – ISTORIA ARTEIUNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTIArta în Grecia antică.Arta imperială romană.Arta Evului Mediu: Occident, Bizanţ şi Ţările RomâneRenaştereaManierismulBaroculClasicismul. Arta secolului al XVII-lea în Franţa.Neoclasicismul şi Revoluţia franceză; stilul Empire;Romantism;Realism, impresionism, postimpresionism, neoimpresionism în arta europeană;Începuturile artei moderne de tip occidental în România (1800-1881);Orientări culturale şi artistice în arta românească a secolului al XIX-lea – neoclasicismul, romantismul.Arta secolului XX: curente, şcoli: Art Nouveau, Cubism, Fovism, Expresionism, Arta abstract, Suprarealism, Arta Pop;Personalităţi ale artei moderne occidentale şi româneşti în secolul al XX-lea.METODICA PREDĂRII – ARTE VIZUALE – EDUCAŢIE PLASTICĂ, EDUCAŢIEVIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂConceptul de alfabetizare vizuală. Aspecte specifice ale învăţării gramaticii limbajului vizual.Fundamente psihopedagogice ale descoperii şi dezvoltării aptitudinilor în domeniul artelor plastice;Activitatea practică(de atelier), forma de organizare a procesului de învăţare, a limbajului plastic şi de stimulare a creativităţii elevilor, de organizare, desfăşurare, conducere şi evaluare la disciplina Educaţie plastic şi în învăţământul de artă.Operaţionalizarea demersului didactic pentru disciplina Educaţie plastică, Educaţie vizuală şi Educaţie artistică.Tehnici şi strategii didactice stimulative şi de deblocare creativă. Aspecte psihopedagogice şi metodice ale stimulării creativităţii elevilor.Valorificarea experienţei proprii de atelier în predarea procedeelor tehnice specific artelor vizuale.Activitatea de joc şi jocul de creaţie.Aspecte specifice ale învăţării gramaticii limbajului vizual; învăţarea observaţională, învăţarea experimentală, învăţarea prin exersare practică, învăţarea prin analogie, învăţarea intuitivă, învăţarea prin deducţie şi descoperire, învăţarea experimentală, învăţarea prin analiză-sinteză, învăţarea prin joc, învăţarea prin proiect, învăţarea prin parcurgerea etapelor oricărui proces de creaţie.Spontaneitate şi algoritm în asimilarea gramaticii vizualului.Consideraţii metodice asupra evoluţiei figurii umane în creaţia copiilor.Culoarea, limbaj prioritar în creaţia copilului şi în educaţia plastică. Implicaţii psihopedagogice şi metodice în cunoaşterea elevilor şi în stimularea lor creativă.Stimularea creativităţii şi originalităţii plastice a elevilor prin imagini fabuloase sau fantastice, prin substituiri, deformări, divizări, combinări etc.Ocrotirea spontaneităţii native specifice; stimularea creativităţii fiecărui elev prin tratare diferenţială şi personalizată.Rolul intuiţiei, al experimentului şi al exerciţiului practic demonstrativ în învăţarea tehnicilor artistice-plastice în şcoală.Aspecte psihopedagogice şi metodice ale formări deprinderilor de exprimare plastică.Eficienţa şi limitele diferitelor metode şi procedee de studiu după natură în şcoalăEvaluarea performanţelor obţinute de elevi în cursul procesului de învăţare; modalităţi de evaluare specifică disciplinelor artistice; necesitatea evaluării pe baza obiectivelor operaţionale;Tipologia exerciţiilor şi experimentelor practice, desfăşurate în orele de educaţie plastică, în orele de atelier.Culoarea, limbaj prioritar în creaţia copilului şi în educaţia plastică. Implicaţii psihopedagogice şi metodice în cunoaşterea elevilor şi în stimularea lor creativă.Probleme metodice specifice diferitelor vârste în însuşirea noţiunilor despre culoare, linie şi formă spaţială; aprecieri şi puncte de vedere personale.Particularităţi de viziune şi de limbaj în compoziţiile elevilor preadolescenţi şi adolescenţi; consideraţii artistice şi metodice.Abordarea simultană a noţiunilor teoretice şi practice în asimilarea limbajului vizual în şcoală, în condiţii predominant practice, de atelier, cu toţi elevii.Cerinţe metodice ale alcătuirii şi utilizării mijloacelor didactice, în educaţia plastică, în activitatea de exersare şi de învăţare a limbajului plastic şi a tehnicilor specifice.Rolul expoziţiei, muzeului, concursului, excursiei de documentare etc.; educaţia prin artă şi pentru artă a elevilor.TEMATICA STIINTIFICA – ARTE VIZUALE – SPECIALIZAREA ARHITECTURĂTEORIA ŞI ESTETICĂ ARHITECTURII1. DEFINIREA ARHITECTURII CA OBIECT, FENOMEN, ACTIVITATEProcesul istoric de definire a arhitecturii.2. SPAŢIUL EXISTENŢIAL ŞI SPAŢIUL ARHITECTURAL2.a. Nivelurile spaţiului existenţial, nivelurile spaţiului arhitectural şi interacţiunile dintre acestea la nivel geografic, peisager, urbanistic, de obiect arhitectural. Influenţa elementelor de mediu: climă, apă şi teren asupra spaţiului arhitectural. Conformarea volumetrică, soluţii constructive, materiale de construcţii utilizate în arhitectura vernaculară. Conceptul de dezvoltare durabilă în arhitectură.2.b. Date fundamentale ale spaţiului arhitectural. organizare şi compoziţie. Elemente de morfologie în analiza spaţiului arhitectural. Principii de compoziţie în arhitectură şi în urbanism. Măsura exterioară, interioară, măsura absolută. Scara, raport, proporţii. Lumină şi culoare în spaţiul arhitectural. Metode de reprezentare tri – şi bidimensională a spaţiului arhitectural. Noţiuni de estetică urbană, estetică arhitecturală.2.c. Conţinut, formă şi funcţiune. Teoria locuirii. Teoria programelor de arhitectură. Condiţii optime ale confortului interior faţă de particularităţile funcţionale şi psihofiziologice ale omului: zonificare, scară modulară, flexibilitate spaţială.2.d. Interpretarea tehnică a spaţiului arhitectural. Rolul materialelor de construcţie în evoluţia structurii spaţiului arhitectural şi a anvelopei clădirii. Materiale de construcţie durabile. Relaţiile dintre caracteristicile spaţiale, constructive şi funcţionale ale diferitelor programe de arhitectură.2.e. Noţiuni de spaţiu public urban. Tipuri de spaţii urbane: spaţiu public, semi-public, spaţiul privat.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ – ARTE VIZUALE – SPECIALIZAREA ARHITECTURĂISTORIA ARHITECTURII UNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTI1. Arhitectura Greciei Antice. Geneza arhitecturii greceşti, ordinele clasice de arhitectură, corecţiile optice, principii de modulare şi proporţionare, programe de arhitectură specifice.2. Arhitectura Romei Antice. Sisteme constructive specifice, programe de arhitectură, tipologii planimetrice şi principii de compozitie spaţială.3. Arhitectura bizantină. Analiza contextului social, politic şi tehnic care a favorizat apariţia şi dezvoltarea arhitecturii bizantine. Principii de compozitie spaţială, tipologii planimetrice, simbolistica spaţiului architectural, decoraţia interioară şi exterioară.4. Arhitectura gotică. Analiza contextului social, politic şi tehnic care a favorizat apariţia şi dezvoltarea arhitecturii gotice. Programe de arhitectură specifice, principii de compoziţie spaţială, tipologii planimetrice, simbolistica spaţiului architectural, decoraţia interioară şi exterioară. Sisteme structurale specifice. Spaţii urbane.5. Arhitectura renascentistă. Analiza contextului social, politic şi tehnic care a favorizat apariţia şi dezvoltarea arhitecturii renascentiste. Principii de compoziţie spaţială, tipologii planimetrice, simbolistica spaţiului architectural, decoraţia interioară şi exterioară. Spaţii urbane.6. Arhitectura barocă şi barocul postbizantin (arhitectura brâncovenească). Analiza contextului social, politic şi tehnic care a favorizat apariţia şi dezvoltarea arhitecturii baroce. Principii de compoziţie spaţială, tipologii planimetrice, simbolistica spaţiului arhitectural, decoraţia interioară şi exterioară. Spaţii urbane.7. Stilurile 1900. Surse şi invarianţi pentru Stilurile 1900. Arhitectura neoromânească în context european.8. Arhitectura modernă. Stilul internaţional, funcţionalismul şi arhitectura organică. Arhitectura modernă în România.METODICA PREDĂRII/ÎNVĂŢĂRII – ARTE VIZUALE – ARHITECTURĂI. Procedee de metodica perfecţionării şi comunicării dintre profesor şi elev în faza de iniţiere în cultura de arhitectură (limbajul specializat şi orientarea percepţiei vizuale şi a raţionamentelor logice în prelucrarea informaţiilor).II. Metode de transmitere şi interpretare a ansamblului de coduri ale limbajului profesional în predarea cunoştinţelor teoretice de arhitectură.III. Metode de predare a programelor de arhitectură în cadrul orelor de atelier sau la materiile teoretice – formularea problemei (temă), formularea soluţiei (interpretarea datelor de temă), concretizarea soluţiei (metodologia), înţelegerea soluţiei (răspunsul optim funcţional, stilistic şi spaţial-volumetric).IV. Modernizarea mijloacelor de instruire-învăţare utilizate la materiile teoretice şi practice din domeniul arhitectural.V. Căi şi mijloace de convertire a experienţelor de percepţie şi controlul spaţiului real prin noţiuni de desen, geometrie descriptivă şi perspectivă şi de proiectare cu ajutorul calculatorului, în formarea capacităţilor conceptual – proiective ale elevilor.VI. Procedee şi metode specifice pe baza cărora pot fi analizate şi interpretate experienţele elevilor în domeniul arhitecturii.VII. Metode diferenţiate utilizate în instruirea elevilor în raport cu structurile cognitive sau cele intuitiv-originare sau a elevilor cu aptitudini deosebite.VIII. Metode de evaluare (aplicaţii, verificări) ale calităţii informaţiei pe care elevii şi-au însuşit-o în procesul instruirii în cultura de arhitectură.IX. Metode de conexarea domeniului arhitecturii la celelalte discipline care circumscriu aria culturii generale sau de specialitate a elevilor.X. Metode de promovarea şi aplicarea cunoştinţelor, acumulate prin instruire, în practica de specialitate.BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ – EDUCAŢIE PLASTICĂ,EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂAchiţei, Gh., Artă şi experienţă, Ed. Albatros, Bucureşti, 1974Achiţei, Gh., Frumosul dincolo de artă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988Antal, F., Clasicism şi romantism, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971.Argan, G. C., Arta modernă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982.Arnheim, R., Arta şi percepţia vizuală, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979Arnheim, R., Forţa centrului vizual, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1995;Bazin, G., Clasic, baroc, rococo, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970Berence, F., Renaşterea italiană, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969.Berger, R., Descoperirea picturii, vol. I-III, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975;Berlogea, Ileana, Teatrul şi societatea contemporană, Editura Meridiane, 1985Bloch, R., Roma şi destinul ei, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985.Bode, W von, Maeştrii picturii olandeze şi flamande, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974.Bonnrad, A., Civilizaţia greacă, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.Bouleau, M., Geometria secretă a pictorilor, Editura Meridiane, 1978Brion, M., Arta abstractă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972;Brion, M., Pictura romantică, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972Burke, E., Despre sublim şi frumos, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1981Constantinescu, Gr., Splendorile operei. Dicţionar de teatru Liric, E.D.P., 1995Constantin, Paul, Arta 1900, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973Cristea, M., Sistemul educaţional şi personalitatea. Dimensiunea estetică, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1995.de Micheli, M., Avangarda artistică a secolului XX, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968de Micheli, M., Avangarda artistică a secolului XX, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968.Delvoye, C., Arta bizantină, vol. I-II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976.Duby, G., Arta şi societatea, 980-1420 (vol. I-II), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987.Dumitrescu, Zamfir, Structuri geometrico – plastice, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984;Dumitrescu, Zamfir, Caiete de perspectiva artistică, vol. I, NOI Media Print, 2007;Elsen, A., Temele artei (vol. I şi II), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983Enciclopedia artiştilor români contemporani, Editura ARC 2000, Bucureşti, 1996.Enescu, Theodor, Scrieri de artă, Ştefan Luchian şi spiritul modern în pictura românească, ediţie îngrijită de Ioana Vlasiu, Bucureşti, Editura Meridiane, 2000Faure, E., Istoria artei, vol. I-V, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970Fleming, W., Arte şi idei (vol. I şi II), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983Eco, Umberto (coordonator), Istoria frumuseţii, Bucureşti, Editura RAO, 2006;Eco, Umberto (coordonator), Istoria urâtului, Bucureşti, Editura RAO, 2007;Florian, M., Metafizică şi artă, Ed. Echinox, Cluj, 1992Flusser, Vilem, Pentru o filosofie a fotografiei. Texte despre fotografie, Cluj-Napoca, Idea Design and Print, 2003;Gherasim, Marin, A patra dimensiune, Pitesti, Editurii Paralela 45, 2005;Gombrich, E.H., O istorie a artei, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975.Grigorescu, D., Cubismul, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972.Grigorescu, D., Expresionismul, Editura Meridiane, Bucureşti, 1969Grigorescu, D., Pop art, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975.Hasan, Yvonne, Paul Klee şi pictura modernă, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999;Havel, M., Tehnica tabloului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988;Hocke, G., R., Lumea ca labirint, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973.Hogarth, W., Analiza frumosului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1981Huinzinga, J., Amurgul Evului Mediu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970.Istoria artelor plastice în România, vol. I-II, Editura Meridiane, Bucureşti, 1980.Istoria ilustrată a picturii, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973.Joly, Martine, Introducere în analiza imaginii, Editura All, 1998Kandinsky W., Spiritualul în arta, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1994;Kiraly, Aurora (coordonator), Fotografia în arta contemporană. Tendinţe în România, după 1989, Ed. Unarte, Bucureşti, 2006;Knobler, N., Dialogul vizual, vol. I, II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983Lăzărescu, L., Pictura în ulei, Editura Sigma Plus, Deva, 1996Lhote, A., Tratate despre peisaj şi figură, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969.Lipps, T., Estetica, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987Lutzeller, H., Drumuri spre artă (vol. I şi II), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986Maşek, V., E., Arta de a fi spectator, Editura Meridiane, 1986Manescu, Mihail, Mental şi senzorial – identitate vizuală în secolul XX, Bistriţa, Editura Aletheia, 2006;Moles, A., Artă şi ordinator, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983Nanu, Adina, Arta pe om, Editura Compania, 2001Nanu, Adina, Artă, stil, costum, Editura Meridiane, 1976Nanu, Adina, Bărbatul şi moda, Editura Polirom, Iaşi, 2010Nanu, Adina, Vezi? Comunicarea prin imagine, Editura Vizual, 2002Oprescu, G., Manual de istoria artei, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985-1986.Panofsky, E., Renaştere şi renaşteri în arta occidentală, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974Pareyson, L., Estetica. Teoria formativităţii, Ed. Universul, Bucureşti, 1977Pavel, Amelia, Pictura românească interbelică. Un capitol de artă europeană, Editura Meridiane, 1996Pepino, C., Automate, idoli, păpuşi, Editura Alma Galaţi, 1998Petrovici, V., Lumină şi culoare în spectacol, Editura Albatros, 1974Pleşu, A., Călătorie în lumea formelor, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986Popescu, T., Concepte şi atitudini estetice, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983Preda Sanc, Marilena, Arta video-digitala, Bucureşti, Editura Coresi, 2005;Prut, C., Dicţionar de artă modernă, Editura Albatros, 1972Read, H., Originea formei în artă, Ed. Universul, Bucureşti, 1971Rewald, J., Istoria impresionismului, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974.Rewald, John, Postimpresionismul, vol. I şi II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978;Riegl, A., Istoria artei ca istorie a stilurilor, Editura Meridiane, Bucureşti, 1998.Rosenkranz, K., O estetică a urâtului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984K. Ruhrberg, M. Schneckenburger, C. Frike, K. Honnef, Ingo F. Walther (ed.), Art of the 20th Century, Taschen, 2005;Schiller, Fr., Scrieri estetice, Ed. Univers, Bucureşti, 1981Sendler, Egon, Icoana, imaginea nevăzutului. Elemente de teologie, estetica, tehnica, Bucureşti, Editura Sofia, 2005;Stoiciu, Florin, Materialitatea în gravura. Tehnici şi maniere, Bucureşti, Editura Tehnica, 2007;Stoiciu, Florin, Tehnici şi maniere ale gravurii, Bucureşti, Ed. Polirom, 2010;Suchianu, D., I., Cinematograful, acest necunoscut, Editura Dacia, Cluj, 1973Tatarkiewicz, W., Istoria esteticii, vol. I- IV, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978Toma, Iulian -Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed. Institutul European, Iasi, 2007Vanoye, F. şi Anne Goliot – Lete, Scurt tratat de analiză filmică, Editura All, 1995Velescu C.R., Brâncuşi inedit – Însemnări şi corespondenţă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004Vianu, T., Opere – vol 6, Estetica, Ed. Minerva, Bucureşti, 1976 şi vol. 7, Studii de estetică, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978Vlasiu, Ioana, Anii '20. Tradiţia şi pictura românească. Bucureşti, Editura Meridiane, 2000Zamfirescu, I., Istoria universală a teatrului, Editura pentru literatură universală, 1966-1970––––**** Dicţionar de artă – forme, tehnici, stiluri artistice, vol. I, II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1998BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ – ARHITECTURĂAlexander, Christopher, Notes on the Synthesis of Form, Cambridge Mass, Harvard University Press, 1986Arnheim, R., Dynamique de la forme architecturele, Architecture amp; Recherches/Pierre Mardaga, 1982Arnheim, R., Artă şi percepţie vizuală, Editura Meridiane, 1982Argan, Giulio Carlo, Arta Modernă, Editura Meridiane, 1985Benevolo, Leonardo, Storia della Citta, Laterza, 1982Blake, Pieter, Mies van der Rohe, Architecture and Structure, Pelikan Book, 1990Ching, Francis D.K., Form, Space and Order, 1996, John Willey et Sons, Inc, 2007Constantin, Paul, Culoare – Artă – Ambient, Editura Meridiane, 1979Constantin, Paul, Arta 1900 în România, Editura Tehnică, 1988Curinschi Vorona Gh., Introducere în Arhitectura comparată, Editura Tehnică, 1991Damian, Ascanio, Le Corbusier, Editura Meridiane, 1969Enache, M., Ionescu, I., Geometrie descriptivă şi perspectivă, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983Evenson, Thomas Thus, Archetypes în architecture, Norvegian University Press, 1991Fletcher, Banister, A History of Architecture, Londra, Batsford LTD, 1956Frampton, Kenneth, Studies în Tectonic Culture, The Poetics of Construction în Nineteenth and Twentieth Century Architecture, Chicago, Illinois, MIT PressFrampton, Kenneth, Modern Architecture: A Critical History, New York, Oxford University Press, 1980Focillon, H., Viaţa formelor, Editura Meridiane, 1977Giedion, Siegfried, Space, Time, Architecture, Massachussets, Harvard University Press, 1967Gill, Robert, W., Manual of Rendering with Pen and Ink, Thames and Hudson, 1979A. Gheorghiu, A., Proporţii şi trasee geometrice în arhitectură, Ed. Tehnică, 1991Ionescu, Grigore, Arhitectura populară în România, Editura Meridiane, 1971Ionescu, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei, 1982Ionescu Grigore, Arhitectura românească. Tipologii, creaţii, creatori, Editura Tehnică, 1986Iliu, Liana, Oraşul grădină şi evoluţia conceptului, Editura Universitară "Ion Mincu", Bucureşti, 2005Iurov, C., Arhitectura bionică, Editura Tehnică, 1985Jenks, Charles and Baird, George, Theories and Manifestoes of Contemporary Architecture,London, Academy Editions, 1997Joja, C., Actualitatea tradiţiei arhitecturii româneşti, Editura Tehnică, 1984Joja, C., Arhitectura românească în context european, Editura Tehnică, 1989Kurokawa, Kisho, Architecture de la Symbiose, Electa Moniteur, 1987W.M.C. Lam, Sunlighting as Formgiver for Architecture, Van Nostrand Reinhold Company, 1986Licklider, H., Scara arhitecturală, Editura Tehnică, 1973Laurian, Radu, Probleme de estetica oraşelor, Editura Tehnică, 1965Melicson, M., Arhitectura Modernă, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975Michelis, P., A., Estetica arhitecturii, Editura Meridiane, 1982Moughtin, Cliff, Street and Square, Butterworth Architecture, Oxford, 1992Meiss, Pierre von, De la form au lieu, Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, Suisse, 1986Moos, Stanislau von, Le Corbusier, l'Architecte et son mythe, Horizons de France, 1971Moussavi, Farshid, The Function of Form, Actar, Harvard University Graduate School of Design, 2009Muller, Dominique Gauzin, Sustainable Architecture and Urbanism, Birkhauser, 2001Ochinciuc, C., Conceptul dezvoltării durabile în arhitectură. Proiectarea integrată, Editura Universitară "Ion Mincu", 2002Padovan, Richard, Proportion – Science, Philosophy, Architecture, Spon Press, London and New Zork, 1990Panchyk, K., Solar interiors, Van Nostrand Reinhold Comp., 1984Patrulius, Radu, Locuinţa în timp şi spaţiu, Editura Tehnică, 1975Patrulius, Radu, Horia Creangă, Omul şi opera, Editura Tehnică, 1980Păun, Silvia, Valoarea arhitecturii autohtone, Ed. Per Omnes Artes, Bucureşti, 2003Pevsner, Nikolaus, The sources of Modern Architecture, Pinguin Books, 1966Radian, H., R., Cartea proporţiilor, Editura Meridiane, 1981Risselada, Max, (ed.), Raumplan versus Plan Libre- Adolf Loos/Le Corbusier, 010 Publishers, Rotterdam, 2008Săsărman, Gheorghe, Funcţiune, Spaţiu, Arhitectură, Editura Meridiane, 1979Scherr, R., The Grid: Form and process în Architectural Design, USA Books, 2001Schultz, Christian Norberg, Paysage, Ambiance, Architecture, Liege, Pierre Mardaga 1979Schultz, Christian Norberg, La Signification dans l'Architecture Occidentale, Liege, Pierre Mardaga 1977Schultz, Christian Norberg, Existence, Space and Architecture, London, Studio Vista 1971Sitte, Camillo, Arta construirii oraşelor, Editura Tehnică, 1992Steele, James, Ecological Architecture, Thames and Hudson, 2005Tănăsescu, A., Geometrie descriptivă, perspectivă, axonometrie, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983Teodoru, Horia, Perspectiva, Ed. Meridiane, 1968Trişcu, Aurelian, Spaţii urbane pietonale, Arta Grafică, 1985Vătăşianu, Virgil, Istoria Artei Europene, vol I şi vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică, 1967Vătăşianu, Virgil, Istoria Artei Europene, Arta din perioada Renaşterii, Editura Meridiane, 1972Triscu, A., Spaţii urbane pietonale, IP Arta grafică, 1985Vasilescu, Sorin, Arhitectura Modernă, Editura Universitară "Ion Mincu", Bucureşti, 1992Voiculescu, Sanda, Arhitectură Antică, Editura Universitară "Ion Mincu", Bucureşti, 1986Voitec Dordea, Mira, Renaşterea şi Barocul, Editura Universitară "Ion Mincu", Bucureşti, 1988Wetson, Richard, Alvar Aalto, Phaidon, 2001Wetson, Richard, Materials, Form and Architecture, Laurence King Publishing, 2008Zevi Bruno, Cum să înţelegem arhitectura, Editura Tehnică, 1969–––**** Bucureşti. Anii 1920 – 1940. Între Avangardă şi Modernism, Editura Simetria, 1994**** Gândirea estetică în arhitectura românească, Editura Meridiane, 1983Cărţile pot fi consultate la Biblioteca Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din BucureştiBIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA PREDĂRII – EDUCAŢIE PLASTICĂ,EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂAmabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Stiinta amp; Tehnica, Bucureşti, 1997;Albu Gabriel, O psihologie a educaţiei, Ed. Institutul European, Iasi, 2005;Antonesei, L., Introducere în pedagogie. Dimensiuni axiologice şi transdisciplinare ale educaţiei, Ed. Polirom, Iasi, 2002;Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, 1996Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradele didactice, Editura Polirom, 1998Gagne, R., Condiţiile învăţării, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975Hardy, Tom (ed.), Art Education în a postmodern world, Intellect Books, Bristol, 2006Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Ştiinţifică, 1990Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, EDP, 1996ROCO, MIHAELA, Creativitate şi inteligenţă emotională, Ed. Polirom, Iasi, 2004;Stan, Emil, Pedagogie postmoderna, Ed. Institutul European, Iasi, 2003;Stan, Emil, Managementul clasei, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003;Toma, Iulian – Dalin, Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 2, Ed. PRINTECH, BUCUREŞTI, 2008;Toma, Iulian – Dalin, Arhiva română de arte vizuale – ROVAA 3, Ed. PRINTECH, BUCUREŞTI, 2009;Toma, Iulian – Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed. Institutul European, Iasi, 2007;–––**** Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării, Editura Politică, Bucureşti, 1988Notă:Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine concursul – planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale.BIBLIOGRAFIE – METODICA PREDĂRII – ARHITECTURĂAmabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Stiinţă amp; Tehnică, Bucureşti, 1997;Antonesei, L., Introducere în pedagogie. Dimensiuni axiologice şi transdisciplinare ale educaţiei, Ed. Polirom, Iasi, 2002;Gagne, R., Briggs, S., J., Principii de design ale instruirii, Editura Didactică şi Pedagogică, 1977Gagne, R., Condiţiile învăţării, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975Gagnier, Jacques, Les lycees du futur, L'Harmattan, 1991Hardy, Tom (ed.), Art Education în a postmodern world, Intellect Books, Bristol, 2006Landsheere V. de, Landsheere G. de, Definirea obiectivelor educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, 1977Meiss, Pierre von, De la cave au toit. Temoignage D'un enseignement d'architecture, Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, 1991Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Ştiinţifică, 1990Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, EDP, 1996Piaget, J., Biologie şi cunoaştere, Editura Dacia, Cluj, 1971Stan, Emil, Pedagogie postmodernă, Ed. Institutul European, Iasi, 2003;Toma, Iulian – Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed. Institutul European, Iasi, 2007;Toma, Steliana, Curs de pedagogie, Institutul de Construcţii, Bucureşti, 1991–––-**** Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării, Editura Politică, Bucureşti, 1988NOTĂ:Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învăţământul preuniversitar în anul susţinerii concursulAutori:Adrian Brăescu – inspector general Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi SportuluiLect. univ. drd. arhitect Tana Nicoleta Lascu – Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" BucureştiProf. univ. dr. arhitect Cristina Victoria Ochinciuc – Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" BucureştiLect. univ. dr. Iulian Dalin Toma – Universitatea Naţională de Artă BucureştiConf. univ. dr. Ioana Beldiman – Universitatea Naţională de Artă BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Rolul, funcţiile şi competenţele profesionale ale asistentului medical.2. Procesul de ingrijire, nursing.3. Tehnici de nursing şi investigaţii descriere în conformitate cu fişele tehnologice şi proceduri, protocoale3.1. Măsurarea, notarea şi reprezentarea grafică a funcţiilor vitale şi vegetative: temperatură, puls, respiraţie, tensiune arterială, greutate şi înălţime corporală, eliminări (diureză, scaun, spută,vărsături).3.2. Efectuarea de sondaje, spălături, clisme: sondajul gastric şi duodenal, vezical, spălătura oculară, auriculară, gastrică, vezicală şi vaginală.3.3. Îngrijirea plăgilor: pansamente, bandaje; principii de realizare a pansamentului şi bandajului; timpii unui pansament; mijloace de fixare a pansamentului.3.4. Puncţiile, pregătirea pacientului pentru puncţii, participarea la puncţii3.5. Recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice, hematologice, bacteriologice, serologice, parazitologice.3.6. Recoltarea urinei pentru examene biochimice, bacteriologice;3.7. Recoltarea materiilor fecale pentru examene biochimice, bacteriologice şi parazitologice.3.8. Recoltarea sputei pentru examene citologice, bacteriologice3.9. Recoltarea vărsăturilor pentru examene toxicologice.3.10. Recoltarea secreţiilor purulente din leziuni deschise şi din colecţii închise (abcese, vezicule, pustule).3.11. Recoltarea exudatului faringian.3.12. Recoltarea secreţiilor oculare, otice, vaginale.4. Administrarea medicamentelor.5. Îngrijirea pacienţilor cu bronşite, pneumonii, BPOC, astm bronsic, TBC, pneumotorax, cancer pulmonar şi intervenţii specifice.6. Îngrijirea pacienţilor cu principalele afecţiuni cardiovasculare6.1. Endocarditile: bacteriene şi nebacteriene.6.2. Bolile pericardului: pericardita acută, pericardita cronică constrictivă, mediastinopericardita, revarsatele pericardice neinflamatorii.6.3. Bolile arterelor coronare: cardiopatiile ischemice, angina pectorală, infarctul miocardic, sindromul intermediar.6.4. Insuficienţa cardiacă: stânga acută şi cronică, insuficienţa cardiacă dreaptă acută şi cronică, cordul pulmonar cronic, insuficienţa cardiacă globală.6.5. Hipertensiunea arterială.6.6. Boli ale venelor tromboflebite şi varice.7. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni gastroenterologice: boala ulceroasă, rectocolita ulcerohemoragică, parazitozele intestinale hepatita cronica, sindromul dispeptic biliar, colecistita acuta, pancreatita ciroza hepatică, colica biliară.8. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni renale: glomerulonefrita acută şi cronică, sindromul nefrotic, insuficienţa renală acută şi cronică, infecţia urinară, pielonefrita acută şi cronică, litiaza renală, – adenomul de prostată, cancerul de prostată, colica renală.9. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni chirurgicale:9.1. Infecţii chirurgicale acute şi cronice: furunculul, hidrosadenita, abcesul cald.9.2. Colecistita acută, apendicita, ocluziile intestinale, pancreatita, cancerul rectal, peritonita, herniile.10. Îngrijirea pacienţilor cu traumatisme ale membrelor: entorse, luxaţii şi fracturi11. Îngrijirea pacienţilor cu boli de nutriţie şi metabolism: obezitatea, diabetul zaharat, denutriţia, guta.12. Îngrijiri în obstetrică: Sarcina normală – semne şi simptome. Investigaţii paraclinice în sarcină. Supravegherea prenatală, pregătirea gravidei pentru naştere. Examenul gravidei la termen, pregătirea propriu – zisă pentru naştere, semnele declanşării; primele îngrijiri acordate nou născutului şi lăuzei.13. Îngrijiri specifice în pediatrie:13.1. Afecţiuni respiratorii: bronhopneumonia, astm bronsic, amigdalite13.2. Afecţiuni cardiovasculare: cardiopatii congenitale, pericardita, insuficienţa cardiacă, colaps vascular13.3. Afecţiuni digestive şi glandele anexe: B.D.A., gastroenterita acută, sindromul dureros abdominal, parazitoze intestinale, hepatite13.4. Afecţiuni urinare: infecţii ale tractului urinar, I.R.A., glomerulonefrita13.5. Afecţiuni ale SNC: convulsii, epilepsie13.6. Afecţiuni ale sângelui: anemii, leucemii, sindroame hemoragice, anemii13.7. Boli de nutriţie: diabet zaharat14. Conduita în urgenţe medico-chirurgicale (stop cardiorespirator, insuficienţa respiratorie, şocul, come, AVC, intoxicaţii): suport vital de bază (degajarea victimei, eliberarea căilor respiratorii superioare, ventilaţie, ventilaţie pe mască, intubaţi masaj cardiac extern), poziţia de siguranţă, manevra Heimlich, abord venos periferic, central, administrare medicaţie, oxigen, îngrijire plăgi, recoltări produse biologice, oprirea unei hemoragii, hemostază chirurgicală provizorie, drenaj pleural, sondă gastrică, măsuri de prim ajutor în caz de politraumatisme, arsuri grave, degerături, submersie, spânzurare, electrocutare.15. Îngrijirea la domiciliu a bolnavilor cronici şi în stadiu terminal.16. Deontologie şi etică profesională:: principii etice, drepturi şi libertăţi.17. Protecţie şi securitate în muncă.Bibliografie

1	American Nurses Association	Codul pentru nurse	1985
2	Ancar V.	Obstetrica	Editura Naţional 1998
3	Angelescu N.	Patologie şi nursing chirurgical	Editura Medicală, Bucureşti, 1998
4	Baltă G.,	Îngrijirea bolnavului. Tehnici generale de îngrijire	Ed. Didactică şi Pedagogica, Bucureşti, 1990
5	Baltă G.,	Îngrijirea bolnavului. Tehnici speciale de îngrijire	Ed. Didactică şi Pedagogica, Bucureşti, 1990
6	Borundel C.,	Manual de medicină internă pentru cadre medii	Editura ALL, Bucureşti, 1995
7	Chiţimia E.,	Puericultură şi pediatrie	Ed. Info Team 1997
8	Chiru F.,	Îngrijirea omului sănătos şi a omului bolnav	Editura CISON, Bucureşti, 2001
9	Chiru F., Simion, C. Marcean şi E. Iancu	Urgenţe medicale	Editura RCR Print 2003
10	Daschievici S. ş.a.	Chirurgie – manual pentru cadre medii şi şcoli sanitare postliceale	Editura Medicală, Bucureşti, 1999
11	Daşchievici S., Mihăilescu M.	Chirurgie – manual pentru cadre medii şi şcoli postliceale	Editura Medicală, Bucureşti, 2007
12	Dutescu B.,	Etos în medicina	Editura Medicală, Bucureşti, 1979
13	Fry,. Sara, T	Etica în practica nursingului	CN, 1994
14	Geormănenu N.	Manual Puericultură şi pediatrie	Ed Didactică şi pedagogică Bucureşti 1995
15	Lemon	Materiale de educaţie în nursing, OMS-Regional Office for Europe,	Copenhaga, 1996
16	Marcean C., B. Predoi	Nursing – vol. I	Editura Protip, Bucureşti, 2002
17	Marcean C., E. Ciofu	Nursing – vol. II	Editura Protip, Bucureşti, 2002
18	Marcean C., E. Iancu	Nursing – vol. IV	Editura Protip, Bucureşti, 2003
19	Mincu M.	Manual de medicină internă pentru cadre medii	Editura Carol Davila, 2003
20	Miron A.	Etica aplicată	Editura Alternative, 1995
21	Mozeş C.	Tehnica îngrijirii bolnavului	Editura Medicală, Bucureşti, 2000
22	Nicolau S.	Bioetica Manual pentru invăţământul universitar şi preuniversitar de specialitate	Editura Universul Bucureşti, 1998
23	Niţescu V.,	Obstetrică şi ginecologie	Ed. Didactică şi Pedagogica, Bucureşti, 2002
24	Niţescu V.,	Obstetrică şi ginecologie – manual	Ed. Didactică şi Pedagogica, Bucureşti, 1995
25	Scripcaru Gh, Ciornea T.	Deontologie medicală	Editura medicală, 1979
26	Titircă L.	Urgenţele medico – chirurgicale. Sinteze	Editura Medicală, Bucureşti, 1998
27	Titircă L.	Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali	Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2003
28	Titircă L.	Breviar de explorări funcţionale	Ed. Viaţa Medicală 2005
29	***	Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare

Autori:1. ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – prof. dr. ing., Şcoala "Nicu Albu" Piatra Neamţ2. LILIANA RENATE BRAN – prof. dr., Şcoala Postliceală Sanitară Arad3. ECATERINA GOGEL – maistru instructor, Liceul Teoretic "Ion Cantacuzino" PiteştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA BIOLOGIE– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREBiologia reprezintă o disciplină de sine stătătoare, care aparţine ariei curriculare "Matematică şi Ştiinţe ale Naturii". Studiul biologiei în învăţământul preuniversitar vizează:● receptarea informaţiilor despre lumea vie;● explorarea sistemelor biologice;● utilizarea şi construirea de modele şi algoritmi în scopul demonstrării principiilor lumii vii;● comunicarea orală şi scrisă utilizând corect terminologia specifică biologiei;● transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi metodelor de lucru specifice biologiei în contexte noi.Prezenta programă se adresează absolvenţilor învăţământului superior de specialitate care doresc să participe la concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar.Programa este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina biologie şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice şi cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar.Prin programa de concurs se urmăreşte:● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în evoluţia biologiei;● aplicarea noilor direcţii ale biologiei, ale didacticii generale şi ale metodicii predării-învăţării biologiei;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice pentru disciplina biologie;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.COMPETENŢEPrograma de concurs defineşte un număr de competenţe pe care cadrul didactic trebuie să le dovedească în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina biologie. Aceste competenţe se dezvoltată pe tot parcursul activităţii profesionale, printr-un efort conştient.Competenţele vizate, care vor fi evaluate prin concursul de ocupare a posturilor/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, sunt următoarele:● aplicarea principiilor didacticii generale şi de specialitate;● cunoaşterea şi utilizarea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor biologice;● aplicarea cunoştinţelor de metodica predării disciplinei;● utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;● construirea demersurilor didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;● proiectarea şi realizarea demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;● proiectarea şi realizarea evaluării competenţelor dobândite de elevi;● adecvarea procesului instructiv-educativ la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor;● construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei activităţilor didactice.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂI. Sistematică:1. Diversitatea lumii vii: clasificarea şi caracterizarea generală a celor cinci regnuri: mediul şi modul de viaţă, morfologia, tipul de locomoţie, de nutriţie, de respiraţie, de reproducere (fără cicluri evolutive), importanţa şi exemple reprezentative. Caracterizarea generală este obligatorie pentru unităţile sistematice: regn, încrengătură, clasă.II. Citologie:1. Celula procariotă şi eucariotă2. Diviziunea celulară (diviziunea directă; diviziunea cariochinetică – mitoza, meioza)III. Histologie:1. Ţesuturile vegetale şi animaleIV. Biologie vegetală şi animală:1. Segmentul receptor al analizatorilor la vertebrate2. Sisteme de organe implicate în realizarea funcţiilor de nutriţie la vertebrate3. Nutriţia autotrofă şi heterotrofă4. Respiraţia anaerobă şi aerobă5. Reproducerea la gimnosperme şi angiospermeV. Anatomia şi fiziologia omului:1. Sistemul nervos somatic şi vegetativ2. Sistemul endocrin3. Mediul intern şi circulaţia sângelui4. Reproducerea la om şi educaţia sexuală (contracepţia, boli cu transmitere sexuală, particularităţi morfofuncţionale şi comportamentale ale pubertăţii şi adolescenţei)VI. Genetică:1. Organizarea genomului la procariote şi eucariote2. Funcţiile materialului genetic (replicaţie, transcriere, traducere)3. Cariotipul uman normal şi patologic4. Domenii de aplicabilitate şi consideraţii bioetice în genetica umană: sfaturile genetice, diagnosticul prenatal, fertilizarea în vitro, clonarea terapeutică, terapia genică etc.)VII. Ecologie1. Caracteristicile ecosistemelor antropizate: particularităţi ale biotopului şi biocenozei; relaţii interspecifice în ecosistemele antropizate.Bibliografie obligatorie pentru tematica ştiinţifică–––*** Manualele şcolare alternative, conform Catalogului manualelor şcolare valabile în învăţământului preuniversitar (lista la adresa: www.edu.ro)1. Barna, A., Pop, I., Suporturi pentru pregătirea examenului de definitivare în învăţământ, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 20022. Barna A., Pop, I., Suporturi pentru pregătirea examenului de gradul didactic II – Editura Albastră, Cluj-Napoca, 20023. Boldor, O., Trifu, M., Răianu O., Fiziologia plantelor, EDP, Bucureşti, 19814. Botnariuc, N., Vădineanu, A., Ecologie, EDP, Bucureşti, 19825. Ceuca, T.,Valenciu, N., Popescu, A. – Zoologia vertebratelor, EDP, Bucureşti, 19836. Coman, N., Genetică I-II, Editura UBB, Cluj-Napoca, 19967. Deliu, C., Morfologia şi anatomia plantelor, Editura Presa Universitară Clujeană, 19998. Gavrilă, L., Genetică I-II, Editura Universităţii Bucureşti, 1986, 19879. Grinţescu, I., Andrei, M., Rădulescu-Mitroiu, N., Botanică, Editura ş01╜ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 198510. Hefco, V. P., Fiziologia animalelor şi a omului, EDP, Bucureşti, 199711. Manolache, V., Zărnescu, O., Citologie, histologie animală, Editura Universităţii Bucureşti, 199312. Mişcalencu, D., Mailat, F., Anatomia comparată a vertebratelor, EDP, Bucureşti, 198213. Nicolau, S., Bioetica, Editura Universul, 199814. Polescu, L., Atanasiu, L., Fotosinteza sau cum transformă plantele lumina soarelui, Editura Albatros, 198815. Pop, I., Lungu, L., Hodişan, I., Cristurean, I., Mititelu, D., Mihai, Gh.- Botanică sistematică, EDP, Bucureşti, 198316. Strungaru, Gr., Pop, M., Hefco V., Fiziologie animală, EDP, Bucureşti, 198317. Şerbănescu-Jitariu, G., Toma, C., Morfologia şi anatomia plantelor, EDP, Bucureşti, 198018. Raicu, P., Genetica generală şi umană, Editura Humanitas, Bucureşti, 199719. Toma, C., Niţă, M., Celula vegetală, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi, 199520. Tomescu, N., Popa, V., Zoologia nevertebratelor, Editura UBB, Cluj-Napoca, 200021. Voica, C., Fiziologie vegetală, Editura Universităţii Bucureşti, 1982, 198322. Zachiu, M., Solomon, L., Năstăsescu, M., Suciu, M., Pisică, C., Tomescu, N.- Zoologia nevertebratelor, EDP, Bucureşti, 198323. Zarnea, Gh., Tratat de microbiologie vol. IV, Editura Academiei Române, 1990TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII BIOLOGIEII. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la biologie în concordanţă cu curriculumul naţional1. Componentele curriculumului şcolar: plan-cadru, programă şcolară, programe pentru examenele şi evaluările naţionale, manuale şcolare2. Planificarea calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiectul de lecţie3. Proiectarea şi aplicarea CDŞ la biologieII. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la biologie1. Metode didactice utilizate în predarea biologiei2. Forme de organizare a activităţii didacticeIII. Integrarea mijloacelor de învăţământ în procesul de predare – învăţare – evaluare la biologieIV. Evaluarea randamentului şcolar în concordanţă cu obiectivele curriculare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ2. Obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare3. Strategii de evaluare a randamentului şcolar4. Instrumente clasice şi moderne de evaluare5. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluareV. Abordarea intra-, inter- şi transdisciplinară a conţinuturilor la lecţiile de biologieBibliografie obligatorie pentru metodica predării biologiei–––*** Ghid metodologic, Aria curriculară matematică şi ştiinţe – liceu, MEC, CNC, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2002*** Ghid metodologic de aplicare a programei de biologie – învăţământ obligatoriu, MEC, CNC, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2002*** Ghid de evaluare şi examinare – biologie, SNEE, Editura Aramis, Bucureşti, 2001*** Planurile-cadru şi programele şcolare în vigoare (lista la adresa www.edu.ro)1. Barna, A., Pop, I., Suporturi pentru pregătirea examenului de definitivare în învăţământ, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 20022. Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ, I., Pânişoară, I.O., Potolea, D., Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 20013. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Polirom, Iaşi, 20084. Costică, N., Metodica predării biologiei, Editura Graphys, Iaşi, 20085. Cucoş, C., Pedagogie generală, Editura Polirom, Iaşi, 20006. Cucoş, C., Teoria şi metodologia evaluării, Editura Polirom, Bucureşti, 20087. Ion, I., Leu, U., M., Metodica predării-învăţării biologiei, Editura Corson, Iaşi, 20048. Ionescu, M., Demersuri creative în predare şi învăţare, Editura PUC, Cluj, 20009. Iucu, R., Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi 200010. Lazăr, V., Căprărin, D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei, Editura Arves, Craiova, 200811. Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 200012. Oprea, C., L., Strategii didactice interactive, EDP, Bucureşti, 200713. Radu, I., T., Evaluarea în procesul didactic, ediţia a IV-a, EDP, Bucureşti, 200814. Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 200315. Stoica, A. (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, Bucureşti, 200116. Ureche, C., Ciucu, C., Metodica predării biologiei, Editura Fedax, Focşani, 2003Grupul de lucru:

Nr. crt.	Numele şi prenumele	Funcţia	Instituţia
1.	Traian Şăitan	Inspector general	M.E.C.T.S.
2.	Steluţa Paraschiv	Consilier superior	C.N.E.E.
3.	Mariana Grosu	Profesor gr. I	C.N. "Sfântul Sava", Bucureşti
4.	Marinela Roşescu	Profesor dr.	I.S.J. Argeş
5.	Cristian Gurzu	Profesor dr.	C.N. "Nicolae Bălcescu", Brăila

CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU DISCIPLINA CHIMIE– Bucureşti –2010Notă de prezentarePrezentul document conţine programa de Chimie pentru Concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar.Programa se adresează absolvenţilor cu diplomă de licenţă/master care pot fi încadraţi ca profesori de chimie, atât în învăţământul gimnazial cât şi în cel liceal, conform Centralizatorului privind disciplinele de învăţământ, domeniile, specializările valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar. Programa pentru concurs este elaborată luând în considerare şi programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina Chimie. Aspectele fundamentale vizate sunt în concordanţă cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar:● Cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a conexiunilor pe care disciplina le are cu alte discipline studiate în învăţământul preuniversitar.● Aplicarea noilor direcţii ale didacticii generale, respectiv ale didacticii predării chimiei.● Probarea competenţelor de proiectare, realizare, evaluare şi autoevaluare a activităţii didactice.● Demonstrarea competenţelor de comunicare în limbaj general şi în limbaj specific chimiei.● Probarea competenţelor de relaţionare necesare realizării actului educaţional.Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice. Programa pentru concurs conţine:● teme de specialitate: chimie generală şi anorganică, chimie organică;● teme de didactica disciplinei.Prin tematica programei pentru concursul de ocupare a posturilor vacante din învăţământul preuniversitar se urmăreşte evaluarea competenţelor de specialitate şi metodice ale candidaţilor.Tematica de specialitate cuprinde teme din programa învăţământului universitar deoarece se pleacă de la premisa că profesorul din învăţământul preuniversitar trebuie să demonstreze o cunoaştere mai vastă decât cea referitoare la conţinuturile programelor şcolare.Temele de didactică a disciplinei urmăresc, în special, aplicaţiile didacticii generale în proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor specifice procesului de predare/învăţare/ evaluare la chimie.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATECompetenţele cadrului didactic vizate pentru Concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar la disciplina Chimie, competenţe pe care profesorul trebuie să şi le dezvolte şi să le probeze pe parcursul activităţii didactice sunt:1. Înţelegerea conceptelor, principiilor, teoriilor fundamentale ale chimiei şi demonstrarea rigorii intelectuale a propriei cunoaşteri ştiinţifice.2. Manifestarea unei conduite autoreflexive asupra nivelului şi stadiului pregătirii profesionale în raport cu exigenţele formulate pentru cariera didactică.3. Proiectarea demersului didactic la disciplina chimie cu realizarea conexiunilor trans-, inter- sau multidisciplinare.4. Adecvarea strategiilor didactice la conţinuturile specifice pentru a construi demersuri didactice interactive, stimulative, de cooperare, în scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţii didactice.5. Selectarea conţinuturilor din programa şcolară pentru a forma/dezvolta competenţe la elevi.6. Manifestarea creativităţii prin adaptarea demersurilor didactice la particularităţile de vârstă/la specificul dezvoltării intelectuale a elevilor.7. Abordarea competenţelor în concordanţă cu conţinuturile adecvate, prin intermediul unor activităţi de învăţare specifice şi evaluabile cu ajutorul unor instrumente de evaluare potrivite.8. Valorificarea rezultatelor evaluării în scopul optimizării procesului instructiv-educativ.CHIMIE GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ1. Structura atomului. Semnificaţia funcţiei de undă. Numere cuantice. Izotopii şi utilizările lor.2. Tabelul periodic. Legea periodicităţii. Relaţia dintre proprietăţile elementelor şi locul ocupat în tabelul periodic.3. Tipuri de legături chimice. Reţele cristaline.3.1. Legătura ionică. Reţele ionice. Energia de reţea. Ciclul Haber-Born. Proprietăţi fizice ale solidelor ionice.3.2. Legătura covalentă. Modelul legăturii prin perechi de electroni. Structuri Lewis. Modelul repulsiilor perechilor de electroni (VSEPR). Delocalizarea electronilor. Conceptul de rezonanţă. Hibridizare sp3, sp2, sp. Metoda orbitalilor moleculari – aplicaţii: H2, N2, O2, CO, HF. Caracteristicile legăturii covalente: ordin de legătură, lungimea legăturii, energie de legătură, polaritatea legăturii. Reţele atomice: diamant, grafit.4. Forţe intermoleculare. Reţele moleculare. Proprietăţi fizice.5. Soluţii. Proprietăţile soluţiilor. Concentraţia soluţiilor; aplicaţii.6. Echilibrul chimic. Legea acţiunii maselor. Constante de echilibru: Kc, Kp, Kx. Factorii care influenţează deplasarea echilibrului chimic. Echilibre în sisteme omogene gazoase şi lichide. Echilibre în sisteme eterogene.7. Reacţii cu transfer de electroni. Potenţial de electrod. Potenţial redox standard. Relaţia lui Nernst. Pile electrice: acumulatorul cu plumb, pila Leclanche. Electroliza – metodă de obţinere a substanţelor simple şi compuse. Legile electrolizei – aplicaţii. Coroziunea.8. Reacţii cu transfer de protoni. Teoria protolitică a acizilor şi bazelor; Ka, Kb, pKa, pKb. Produsul ionic al apei şi pH- ul soluţiilor. Reacţia de neutralizare. Curbe de titrare pentru acizi şi baze: acid tare cu bază tare, acid tare cu bază slabă, acid slab cu bază tare. Hidroliza sărurilor. Constanta de hidroliză.9. Reacţii cu formare de precipitat. Solubilitate. Produs de solubilitate.10. Reacţii cu formare de combinaţii complexe. Numere de coordinare (2,4,6) şi geometrii de coordinare. Izomeria complecşilor metalici (izomeria de hidratare, izomeria de coordinare, izomeria de ionizare, izomeria de legătură, izomeria geometrică). Legea Lambert-Beer (forma liniară).11. Noţiuni generale de termodinamică chimică: energie internă, entalpie, entropie, energie liberă Gibbs. Legile termochimiei. Aplicaţii.12. Noţiuni generale de cinetică chimică: viteza de reacţie, ordine de reacţie. Factorii care influenţează viteza de reacţie. Cinetica reacţiilor simple (n = 0, 1, 2). Timp de înjumătăţire.13. Metode generale de obţinere a metalelor. Stări de oxidare ale metalelor s, p, d. Variaţia stabilităţii în grupe. Proprietăţile fizice şi chimice generale ale metalelor. Proprietăţile fizice şi chimice generale ale aliajelor.14. Metalele alcaline – caracterizare generală, obţinere, proprietăţi fizice şi chimice. Compuşi ai metalelor alcaline: compuşi cu oxigen, halogenuri, hidruri, hidroxizi, azotaţi, carbonaţi – obţinere, proprietăţi, utilizări.15. Aluminiul – obţinere, proprietăţi şi utilizări. Compuşi ai aluminiului: AlCl3, Al(OH)3, Al2O3 – structură, proprietăţi.16. Cuprul – obţinere, proprietăţi şi utilizări.17. Fierul – obţinere, proprietăţi, utilizări.18. Azotul – proprietăţi, utilizări. Oxiacizii azotului. Amoniacul, săruri de amoniu – obţinere, proprietăţi, utilizări.19. Oxigenul – stare naturală, alotropie. Apa, apa oxigenată – proprietăţi, utilizări.20. Sulful – stare naturală, alotropie. Oxizi ai sulfului (SO2, SO3), acidul sulfuric – obţinere, proprietăţi, utilizări.21. Halogenii – caracterizare generală, obţinere, proprietăţi fizice şi chimice. Hidracizi halogenaţi: obţinere. Cloruri, oxoacizii clorului – obţinere, proprietăţi, utilizări.22. Poluarea apei, aerului şi solului cu agenţi anorganici: CO, CO2, oxizi ai azotului, azotiţi, azotaţi şi săruri de amoniu, oxizi ai sulfului, metale grele.BIBLIOGRAFIE – CHIMIE GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ1. Atkins W. P., Exerciţii şi probleme rezolvate de chimie fizică, Editura Tehnică, Bucureşti, 2008.2. Atkins W. P., J. D. Paula, Chimie fizică, Editura Agir, Bucureşti, 2005.3. Brezeanu M., Cristurean E., Antoniu A., Marinescu D., Andruh M., Chimia metalelor, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990.4. Guran C., Bicher M., Berger D., Introducere în chimia anorganică, Probleme fundamentale, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.5. Haiduc I. (coordonator), Chimia anorganică pentru perfecţionarea profesorilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.6. Murgulescu I. G., Vîlcu R., Introducere în chimie fizică, vol. 3, Termodinamica chimică, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.7. Neniţescu C. D., Chimie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.8. Niac G., Naşcu H., Chimia ecologică, Editura Dacia, Cluj, 1998.9. Shriver D. T., Atkins P. W., Langford C. H., Tratat de chimie anorganică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996.10. Vlădescu L., Echilibre omogene în chimia analitică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003.CHIMIE ORGANICĂ1. Legături chimice în compuşii organici. Hibridizare: C, N, O.2. Efecte electronice în structurile organice. Efecte inductive. Efecte electromere. Conjugarea. Aromaticitatea.3. Determinarea structurii substanţelor organice prin metode fizice (IR, RMN, MS).4. Izomeria compuşilor organici. Stereochimia compuşilor organici. Convenţii: E-Z, R-S, D-L.5. Tipuri de reacţii în chimia organică. Disocierea legăturilor chimice. Reactanţi şi substraturi: SR, SE, SN1, SN2, SN în seria aromatică, AR, AE, AN, E1.6. Formulele structurilor chimice organice. Nomenclatura structurilor organice: IUPAC şi denumiri uzuale.7. Hidrocarburi saturate: surse naturale şi metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.8. Hidrocarburi nesaturate: metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări.9. Hidrocarburi aromatice: surse naturale şi metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.10. Compuşi halogenaţi: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.11. Compuşi hidroxilici: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.12. Compuşi organici cu azot (amine, nitroderivaţi): obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.13. Compuşi carbonilici: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.14. Compuşi carboxilici: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.15. Derivaţi funcţionali ai acizilor organici. Esteri, amide, nitrili, cloruri acide, anhidride acide: metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.16. Aminoacizi, peptide şi proteine: clasificare, proprietăţi fizice şi chimice, reacţii de identificare. Acţiune şi importanţă biologică.17. Zaharide. Monozaharide: Glucoza şi fructoza: proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică.18. Dizaharide: maltoza, celobioza, zaharoza: proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică.19. Polizaharide: amidon, celuloza, glicogen – proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică.20. Grăsimi. Proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică.21. Compuşi organici cu importanţă practică.22. Săpunuri şi detergenţi. Clasificare. Sinteză. Mod de acţiune.23. Medicamente, vitamine. (acidul salicilic şi derivaţi ai săi, p-aminofenolul şi derivaţi ai săi, acidul p-aminobenzoic şi derivaţi ai săi, sulfamide, peniciline; vitamina A, vitamina C). Structură. Sinteză.24. Antidăunători. (compuşi halogenaţi, acidul crizantemic şi derivaţi ai săi, derivaţi ai acidului fenoxiacetic). Structură. Sinteză.25. Coloranţi. (coloranţi naturali: licopina, indigo). Grupe cromofore.26. Polimeri naturali, artificiali şi sintetici. Clasificare, sinteză: polimerizare, copolimerizare, policondensare. Utilizări.27. Combustibili. Metanul. Butanul. Benzine, motorine. Biocombustibili. Cifra octanică, cifra cetanică, căldură de combustie.BIBLIOGRAFIE – CHIMIE ORGANICĂ1. *** Organicum, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.2. Avram M., Chimie Organică (vol. I şi II), Editura Academiei, Bucureşti, 1983/Editura Zecasin, Bucureşti, 1994.3. Balaban A., Bănciu M., Pogany I., Aplicaţii ale metodelor fizice în chimia organică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.4. Cercasov C., Baciu I., Ciobanu A., Nicolae A., Popa E., Zăvoianu D., Popovici D., Chimie organică pentru perfecţionarea profesorilor (vol. I şi II), Editura Universităţii, Bucureşti, 2001- 2002.5. Hendrickson J., Cram D., Hammond G., Chimie organică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.6. Hubca Gh., Lupu A., Cociaşu A., Biocombustibili: Biodiesel, Bioetanol, Sun-Diesel, Editura Matrix, Bucureşti, 2008.7. Iovu M., Chimie organică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.8. Neniţescu C. D., Chimie organică (vol.I, II), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.9. Roşca S., Introducere în chimia organică. Bazele teoretice ale chimiei organice, Editura Fast – Print, Bucureşti, 1997.10. Schiketanz I., Badea F., Chimia organică prin probleme, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989.DIDACTICA DISCIPLINEI CHIMIE1. Curriculum-ul naţional – structură.1.1. Curriculum şcolar. Componentele curriculum-ului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare.1.2. Conţinutul învăţământului: caracteristici, surse, factori şi criterii care determină conţinutul învăţământului cu aplicaţii la disciplina chimie. Programele şcolare de chimie.2. Proiectarea şi organizarea activităţii de predare/învăţare la disciplina chimie.2.1. Corelarea componentelor structurale ale programei şcolare: competenţe generale – competenţe specifice – conţinuturi – activităţi de învăţare.2.2. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare. Exemplificări.2.3. Activităţi de învăţare şi rolul lor în scopul formării şi dezvoltării competenţelor la elevi.2.3.1. Activităţi de învăţare centrate pe modelare. Exemplificări.2.3.2. Activităţi de învăţare centrate pe experimentul de laborator. Exemplificări.2.3.3. Activităţi de învăţare centrate pe rezolvarea de probleme. Exemplificări.2.3.4. Activităţi de învăţare centrate pe algoritmizare. Exemplificări.2.3.5. Activităţi de învăţare centrate pe investigaţie. Exemplificări.2.4. Proiectarea curriculum-ului la decizia şcolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă.3. Proiectarea activităţii de evaluare la disciplina chimie.3.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluare, caracterizare.3.2. Metode şi instrumente de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.3.3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare.3.4. Probe de evaluare predictivă, formativă şi sumativă. Matricea de evaluare. Exemplificări la disciplina chimie.4. Mijloace şi materiale didactice. Modalităţi de integrare a acestora în lecţia de chimie.4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.BIBLIOGRAFIE – DIDACTICA DISCIPLINEI CHIMIE1. *** Curriculum Naţional pentru clasele VII-XII.2. *** Ghid de evaluare la chimie, Ministerul Educaţiei Naţionale, Bucureşti, 1999.3. *** Ghid metodologic-Aria curriculară matematică şi ştiinţe-liceu, Editura Aramis, 2002.4. *** Manualele alternative de chimie pentru clasele VII-XII, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, în anul şcolar în care se susţine concursul.5. Cerghit I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.6. Chiriac A., Isac D., Iagher R., Isacu M., Pitulice L., Formare iniţială şi continuă la chimie, Editura Mirton, Timişoara, 2002.7. Chiriac V., Isac D., Pitulice L., Dascălu D., Autoevaluarea prin experimente de chimie anorganică, Editura Mirton, Timişoara, 2002.8. Ciomoş F., Bocoş M., Suporturi pentru predarea şi învăţarea chimiei, Editura Presa Universitară, Cluj, 2000.9. Cozma D. G., Pui A., Elemente de didactica chimiei, Editura Spiru Haret, Iaşi 2003.10. Fătu S., Didactica chimiei, Editura Corint, Bucureşti, 2003.11. Landsheere G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.12. Naumescu A., Bocoş M., Didactica chimiei – de la teorie la practică, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004.13. Oprea C. L, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007.14. Stoica A., Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Editura Pro-Gnosis, Bucureşti, 2001.15. Stoica A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003.16. Şunel V., Ciocoiu I., Rudică T., Bicu E., Metodica predării chimiei, Editura Marathon, Iaşi, 1997.Autori:DANIELA BOGDAN – inspector general, M.E.C.T.S.MARIUS ANDRUH – profesor dr., Universitatea din BucureştiŞTEFAN TOMAS – conferenţiar dr., Universitatea Politehnica BucureştiADRIAN BÎRZU – conferenţiar dr., Universitatea A.I. Cuza, IaşiMARIA CRISTINA CONSTANTIN – consilier, C.N.E.E.AURELIA MORARU – Colegiul Naţional "Andrei Şaguna", BraşovLAVINIA MUREŞAN – Colegiul Naţional "A. Papiu-Ilarian", Tg. MureşCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU CHIMIE INDUSTRIALĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATEA. Procese tehnologice1. Procese tehnologice: definire şi clasificare.2. Operaţii unitare: definire şi clasificare.3. Simbolizarea utilajelor din industria chimică.4. Schema bloc a unui proces tehnologic.5. Schema flux.6. Elemente de calcul tehnic: bilanţ de materiale, bilanţ termic, randament, conversie.B. Materii prime şi materiale1. Clasificarea materiilor prime şi materialelor.2. Apa în industria chimică2.1. Duritatea apei (temporară, permanentă şi totală).2.2. Metode şi instalaţii de dedurizare a apei.2.3. Metode şi instalaţii de demineralizare a apei cu schimbători de ioni.3. Ţiţeiul.3.1. Proprietăţi fizice.3.2. Prelucrarea primară a ţiţeiului: instalaţii de distilare atmosferică şi în vid; caracterizarea produselor obţinute.C. Operaţii mecanice1. Utilaje pentru efectuarea operaţiilor mecanice (principiul constructiv şi funcţional).1.1. Mărunţirea materialelor solide – Concasorul cu fălci şi moara cu bile.1.2. Transportul materialelor solide – transportorul cu bandă.1.2. Dozarea materialelor solide – dozatorul celular rotativ.1.3. Clasarea: ciururi şi site oscilante şi vibratoare; clasarea pneumatică în curent orizontal.2. Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor mecanice: pornire, supraveghere, oprire; incidente funcţionale (cauze şi măsuri de remediere).D. Operaţii hidrodinamice1. Curgerea fluidelor.1.1. Mărimi caracteristice fluidelor.1.2. Regimuri de curgere.1.3. Ecuaţia de continuitate.1.4. Pierderea de presiune la curgerea fluidelor prin conducte.2. Utilajele pentru transportul fluidelor (principiul constructiv şi funcţional).2.1. Utilaje pentru transportul lichidelor: parametrii pompelor, pompa cu piston cu simplu şi dublu efect, pompa centrifugă.2.2. Utilaje pentru transportul gazelor: compresorul cu piston cu simplu şi dublu efect.3. Separarea sistemelor eterogene.3.1. Definirea şi clasificarea sistemelor eterogene.3.2. Utilaje pentru separarea sistemelor eterogene (principiul constructiv şi funcţional): ciclonul şi filtrul cu saci.4. Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor hidrodinamice: pornire, supraveghere, oprire; incidente funcţionale (cauze şi măsuri de remediere)E. Operaţii de transfer termic1. Metode de transmitere a căldurii: conducţie, convecţie şi radiaţie.2. Ecuaţia generală de transmitere a căldurii.3. Transmiterea căldurii prin conducţie: ecuaţia de transfer termic printr-un perete cu feţe paralele.4. Aplicaţii numerice (determinarea Q, A).5. Utilaje pentru transmiterea căldurii (principiul constructiv şi funcţional): schimbătoare de căldură tubulare, evaporatorul cu tub central de cir culaţie şi condensatorul barometric).Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor de transfer termic.F. Operaţii de difuziune1. Bazele transferului de masă (compoziţia fazelor, echilibrul de fază, ecuaţia generală de transfer de masă, definirea proceselor; legea lui Dalton, legea lui Raoult).2. Utilaje şi instalaţii pentru efectuarea operaţiilor de difuziune (principiul constructiv şi funcţional).2.1. Coloane cu talere şi umplutură.2.2. Uscătorul tip tunel.3. Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor de difuziune..G. Termodinamică şi cinetică chimică1. Mărimi termodinamice: entalpie, entropie, căldură latentă de vaporizare şi condensare.2. Viteza de reacţie: ecuaţia, factorii şi modul în care aceştia o influenţează.3. Echilibrul chimic: principiul lui Le Châtelier.H. Analiză volumetrică1. Metode volumetrice de analiză bazate pe reacţii de neutralizare.1.1. Acidimetria: prepararea soluţiilor de HCl şi determinarea factorului de corecţie; dozări efectuate prin titrare cu soluţii de HCl de concentraţie şi factor cunoscut.1.2. Alcalimetria: prepararea soluţiilor de NaOH şi determinarea factorului de corecţie; dozări efectuate prin titrare cu soluţii de NaOH de concentraţie şi factor cunoscut.2. Metode volumetrice de analiză bazate pe reacţii redox. Permanganometria: prepararea soluţiei de KMnO4 şi determinarea factorului de corecţie; dozări efectuate prin titrare cu soluţii de KMnO4 de concentraţie şi factor cunoscut.3. Aplicaţii numerice.I. Analiză instrumentală1. Clasificarea metodelor de analiză instrumentală.2. Metode electrochimice de analiză – Conductometrie şi pH-metrie.2.1. Principiul metodelor de analiză.2.2. Aparatura şi modul de efectuare a determinărilor.2.3. Calculul şi interpretarea rezultatelor.3. Metode optice de analiză – refractometria.3.1. Principiul metodei de analiză.3.2. Refractometrul Abbe: principiul de funcţionare; modul de efectuare a determinărilor; calculul şi interpretarea rezultatelor.Bibliografie1. Crăciun I., Hasci Z., Stan. C. "Operaţii şi utilaje în industria chimică", manual cls. IX – X E.D.P. Bucureşti 1981, 19952. Croitoru, V., ş.a. "Chimia analitică şi analize tehnice", manual cls. IX-X, E.D.P. Bucureşti, 19943. Mihăilescu A. F., Lupuţiu I., Bănăţeanu I. "Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din industria chimică", manual cls. XI – XII, E.D.P – RA Bucureşti 1995,4. Neniţescu, C.D. "Chimie generală" E.D.P., Bucureşti, 1972, 19795. Teodorescu, M., Tehnologia fabricării şi prelucrării produselor chimice, manual cls. IX – X E.D.P. Bucureşti 19956. Teodorescu M., Vlădescu L. "Tehnica măsurării mărimilor fizico-chimice şi aparatură de laborator", manual cls. XI – XII E.D.P. Bucureşti 19947. Vidraşcu Gh., "Tehnologia prelucrării ţiţeiului şi petrochimiei", manual pentru licee cu profil chimie industriala clasa a XI-a, şi şcoli profesionale, EDP Buc. 19828. *** Manuale şcolare în vigoare aprobate de M.Ed. C.T.S.Autori:MAGDALENA ZAHARESCU, prof. grad did. I, Colegiul Tehnic "Costin D. Neniţescu", PiteştiMICHAELA FIERA, prof. grad did. I, Gr. Sc. "Oltchim", Râmnicu VâlceaMIRCEA VRANĂ, prof. gradul I, Colegiul Tehnic "Vasile Pârvan" ConstanţaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU CHIMIE INDUSTRIALĂMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Procese tehnologice.1.1. Procese tehnologice şi operaţii unitare: definire şi clasificare.1.2. Simbolizarea utilajelor din industria chimică.1.3. Schema bloc şi schema flux a unui proces tehnologic.1.4. Elemente de calcul tehnic: bilanţ de materiale.2. Operaţii mecanice şi utilaje (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere).2.1. Mărunţirea materialelor solide: grad de mărunţire, clasificarea operaţiilor după gradul de mărunţire (concasare, măcinare). Utilaje pentru mărunţirea materialelor solide: concasorul cu fălci şi moara cu bile.2.2. Clasarea materialelor solide: analiza granulometrică; utilaje pentru clasare – ciururi şi site oscilante şi vibratoare.2.3. Transportul şi dozarea materialelor solide: transportorul cu bandă, transportul pneumatic prin refulare şi dozatorul celular rotativ.3. Utilaje pentru efectuarea operaţiilor hidrodinamice (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere)3.1. Transportul fluidelor (conducte, armături, pompa cu piston, pompa centrifugă, compresorul cu piston)3.2. Separarea sistemelor eterogene (filtrul cu saci, ciclonul).3.3. Amestecarea materialelor: agitatoare mecanice şi malaxoare.4. Utilaje pentru transfer termic (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere.4.1. Schimbătoare de căldură tubulare (cu cap fix, cu cap mobil, cu ţevi în formă de U).4.2. Cuptorul pentru obţinerea sticlei.5. Utilaje pentru efectuarea operaţiilor de difuziune (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere)5.1. Coloane de distilare şi rectificare cu talere.5.2. Coloane de absorbţie cu umplutură.5.3. Uscătoare tip tunel şi tip cameră.6. Tehnica securităţii şi sănătăţii în muncă. Apărarea împotriva incendiilor.6.1. Legislaţia de Securitate şi sănătate în muncă şi Apărarea împotriva incendiilor.6.2. Instructaje de Securitate şi sănătate în muncă şi Apărarea împotriva incendiilor.6.3. Accidente de muncă şi boli profesionale6.4. Echipamente de lucru şi de protecţie6.5. Metode şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor7. Apa7.1. Duritatea apei.7.2. Instalaţii de dedurizare şi de demineralizare a apeiBibliografie1. Cosma O., Bertalan L., Lixandru R., Neacşu C., Petcu M., Popescu G. Manole L., Pătrulescu C., Rus A., Stănila M., Stănescu D., Spătărelu G., Vintilă M "Manual de pregătire teoretică de bază, domeniul Chimie industrială", Anul I şcoala profesională, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 20002. Craciun I., Hasci Z., Stan. C. "Operaţii şi utilaje în industria chimică", manual cls. IX – X E.D.P. Bucureşti 1981, 19953. Mihăilescu A. F., Bănăţeanu I., "Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din industria chimică, manual cls. XII" E.D.P. Bucureşti 19854. Mihăilescu A. F., Lupuţiu I. "Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din industria chimică, manual cls. XI" E.D.P. Bucureşti 19815. Niculescu I., Dulca A., Rodeanu R. Vidraşcu A., "Tehnologia fabricării şi prelucrării produselor chimice", Manual pentru cls. a IX-a şi a X-a licee cu profil de chimie industrială, petrochimie, chimie-biologie şi fizică-chimie, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 19926. Pece St, Mitrea St., Dăscălescu A. "Protecţia muncii (pentru învăţământ preuniversitar)", manual cls. X, E.D.P. Bucureşti 1996,7. Teodorescu, M., "Tehnologia fabricării şi prelucrării produselor chimice", manual cls. IX – X E.D.P. Bucureşti 19958. *** Legea securităţii şi sănătăţii în muncă Nr. 319/2006 şi Legea de Apărare Împotriva Incendiilor nr 307/2006. Normele metodologice de aplicare.9. *** Manuale şcolare în vigoare aprobate de M.Ed. C.T.S.AUTORI:MAGDALENA ZAHARESCU, prof. grad did. I, Colegiul Tehnic "Costin D. Neniţescu", PiteştiMICHAELA FIERA, prof. grad did. I, Gr. Sc. "Oltchim", Râmnicu VâlceaMIRCEA VRANĂ, prof. gradul I, Colegiul Tehnic "Vasile Pârvan" ConstanţaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU COMERŢ– PROFESORI –– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucos Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucos Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. MARKETING1.1. Marketingul în activitatea de piaţă a întreprinderii● Funcţiile marketingului● Mediul de marketing al întreprinderii;● Conţinutul mediului intern şi al mediului extern;● Relaţiile întreprinderii cu mediul extern;● Piaţa – componentă esenţială a mediului extern;● Piaţa întreprinderii: conţinut, dimensiuni, dinamică şi profil.● Concurenţa: forme, forţele care acţionează asupra concurenţei1.2. Metode şi tehnici de culegere şi analiză a informaţiile în cercetările de marketing● Măsurarea şi scalarea fenomenelor în cercetările de marketing● Metode de culegere a informaţiilor1.3. Coordonatele politicii de marketing● Conţinutul, rolul şi condiţiile formulării politicii de marketing;● Definirea conceptelor de politică, strategie şi tactică de marketing;● Strategia de piaţă – nucleul politicii de marketing: tipologia strategiei de piaţă, fundamentarea strategiilor de piaţă;● Mixul de marketing – instrument de promovare a politicii de marketing.1.4. Politica de produs● Produsul în optica de marketing: componente, dimensiunile gamei de produse;● Ciclul de viaţă al produsului;● Strategii în politica de produs.1.5. Politica de preţ● Obiectivele politicii de preţ;● Strategii de preţ;● Factorii de influenţă ai nivelurilor preţurilor.1.6. Politica de distribuţie● Conţinutul şi rolul distribuţiei;● Canale de distribuţie;● Strategii de distribuţie.1.7. Politica de promovare● Rolul promovării în marketing;● Forme de promovare a produselor: publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţiile publice; forţele de vânzare;● Strategii promoţionale.2. ECONOMIA COMERŢULUI2.1. Cererea de mărfuri● Conţinutul cererii de mărfuri;● Formele de manifestare a cererii de mărfuri;● Factorii care influenţează cererea de mărfuri.2.2. Oferta de mărfuri● Conţinutul ofertei de mărfuri;● Structura şi caracteristicile ofertei de mărfuri, tendinţe privind evoluţia acesteia;● Înnoirea produselor şi diversificarea ofertei de mărfuri.2.3. Relaţiile comerţului cu producătorii● Conţinutul relaţiilor comerţului cu producătorii;● Formele relaţiilor comerţului cu producătorii;2.4. Relaţiile comerţului cu consumatorii● Locul şi conţinutul relaţiilor comerţului cu consumatorii.2.5. Protecţia consumatorilor● Conceptele de consumatori şi protecţia consumatorilor;● Problematica drepturilor consumatorilor;● Organizarea procesului de protecţie a consumatorilor.2.6. Protecţia consumatorilor● Conceptele de consumatori şi protecţia consumatorilor;● Problematica drepturilor consumatorilor;● Organizarea procesului de protecţie a consumatorilor.2.7. Comerţul cu amănuntul● Conţinutul, rolul şi funcţiile comerţului cu amănuntul;● Tipologia comerţului cu amănuntul: sectorizarea activităţii comerciale cu amănuntul, structurarea formelor de vânzare utilizate în comerţul cu amănuntul;● Tendinţe în evoluţia comerţului cu amănuntul.2.8. Circulaţia mărfurilor● Aprovizionarea cu mărfuri în comerţ: stabilirea sortimentului de mărfuri în magazine, selectarea furnizorilor, recepţia mărfurilor;● Organizarea activităţii comerciale (magazine, unităţi de alimentaţie publică, depozite de mărfuri).2.9. Eficienţa activităţii comerciale● Conţinutul eficienţei activităţii comerciale;● Cheltuieli de circulaţie în comerţ;● Rentabilitatea activităţii comerciale.2.10. Întreprinderea comercială:● Conceptul de întreprindere comercială;● Relaţiile întreprinderii cu mediul;● Resursele întreprinderii;● Organizarea structurală a întreprinderii comerciale;● Managementul întreprinderii comerciale: principiile şi funcţiile managementului în comerţ; sisteme, metode şi tehnici de management cu aplicare în comerţ; strategii manageriale în comerţ.3. MERCEOLOGIE (STUDIUL CALITĂŢII PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR)3.1. Noţiuni generale despre mărfuri● Proprietăţile generale ale mărfurilor;● Calitatea produselor – concept şi dezvoltare;● Metode de conservare şi păstrare;● Compoziţia chimică şi valoarea alimentară a produselor.3.2. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse alimentare: sortiment, caracteristici de calitate, verificarea calităţii:● Produse de morărit şi panificaţie;● Produse zaharoase;● Carne şi produse din carne;● Peşte şi produse din peşte;● Lapte şi produse din lapte;3.3. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse nealimentare: sortiment, caracteristici de calitate, verificarea calităţii● Confecţii;● Încălţăminte;● Mărfuri cosmetice;● Ceramică/sticlăBIBLIOGRAFIE: DISCIPLINE DE SPECIALITATE

1	Anghel, L., Florescu, C., Zaharia R.,	Aplicaţii în marketing,	Editura Expert, Bucureşti, 1999
2	Anghel, L.D., Dăneţiu, T., Şerbănică, D., Zaharia, R.,	Marketing – clasa a XI-a,	Editura All Educational, Bucureşti, 2002
3	Anghel, L.D., Dăneţiu, T., Şerbănică, D., Zaharia, R.,	Marketing – clasa a XII-a,	Editura All Educational, Bucureşti, 2002
4	Balaure, V., (coordonator)	Marketing,	Editura Uranus, Bucureşti, ediţia a II-a 2002
5	Catoiu, I., (coordonator)	Cercetări de marketing,	Editura Uranus, Bucureşti, 2002
6	Danciu, V.,	Marketing – clasa a XI-a,	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
7	Danciu, V., Zaharia, R.M.,	Marketing – clasa a XII-a,	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2002
8	Drăgulănescu, N.,	Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a X-a,	Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002
9	Ilie S. şi colectiv	Comerţ clasa a X a – IP	Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2006
10	Kotler, Ph.,	Managementul marketingului,	Editura Teora, Bucureşti, 1997
12	Mateiciuc, C., Singureanu, N.,	Marketing – Economic – clasa a XII-a,	Editura Sigma, Bucureşti, 2002
13	Mercioiu, V., (coordonator)	Management comercial,	Editura Economică, Bucureşti 1998
14	Olaru, M., Isaic-Maniu, Al., Purcarea, A.,	Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a X-a,	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
15	Olaru, M., (coordonator)	Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a XI-a,	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
16	Olaru, M., Negrea, M., ş.a.,	Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a XII-a,	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2002
17	Pamfilie, R.,	Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare de import-export,	Editura Oscar Print, Bucureşti, 1996
18	Patriche, D.,	Elemente de economia comerţului,	Editura Sylvy, Bucureşti 2001
19	Patriche, D., (coordonator)	Economie comercială,	Editura Economică, Bucureşti, 1998
20	Patriche, D., (coordonator)	Bazele comerţului,	Editura Economică, Bucureşti, 1998
21	Patriche, D.,	Tratat de economia comerţului,	Editura Eficient, Bucureşti, 1998
22	Petre, T.,	Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a X-a,	Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002
23	Petre, T., Iordache, G.,	Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a XI-a,	Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002
24	Petre, T., Iordache, G.,	Studiul calităţii produselor şi serviciilor – clasa a XII-a,	Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002
25	Petre, T., Iordache, G., Georgescu, J.D.,	Marketing – clasa a XII-a,	Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002
26	Pop, N. Al.,	Marketing – clasa a XI-a,	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
27	Pop, N. Al.,	Marketing – clasa a XII-a,	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
28	Postovei C şi colectivul	Comerţ – clasa a IX a	Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2005
29	Singureanu, N., Mateiciuc, C.,	Studiul calităţii produselor şi serviciilor economice,	Editura Sigma, Bucureşti, 2002
30	Tanislav C, Ilie S, Postovei C, Ardelean M	Mediul concurenţial al afacerii	Editura Oscar Print 2007
31	Tanislav C, Ilie S, Postovei C.	Marketingul afacerii	Editura Oscar Print 2006
32	Roxana Sarbu	Merceologie	Editura ASE, Bucureşti, 2002
33	Maria Elena Druţă	Didactica ariei curriculare	Editura ASE, 2008
34	Maria Elena Druţă	Metodica predării disciplinelor economice	Editura ASE, 2000
35	D. Dima, I Diaconescu, Rodica Pamfilie şi colab	Fundamentele stiintei marfurilor, Marfuri alimentare	Editura ASE, 2005
36	Maria Ioncică	Economia serviciilor	Editura Uranus, Bucureşti, 2000

Autori:PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU – ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ "N. KRETZULESCU" BUCUREŞTIPROF. LUMINIŢA MARIANA POPESCU – I.S.J. DÂMBOVIŢAPROF. DANA LUIZA CIOARĂ – I.S.J. HUNEDOARACONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU COMERŢMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. MERCEOLOGIA ŞI TEHNICA COMERCIALIZĂRII MĂRFURILOR1.1. Importanţa merceologiei ca ştiinţă tehnico-economică în studiul mărfurilor● caracteristicile de calitate ale mărfurilor;● indici de calitate: definire şi clasificare.1.2. Factorii care determină şi influenţează calitatea mărfurilor alimentare şi nealimentare.1.3. Indicii de calitate ai mărfurilor alimentare şi nealimentare1.4. Sortimentul mărfurilor din principalele grupe de mărfuri alimentare şi nealimentare (clasificarea, marcarea, codificarea – sisteme, tendinţe actuale pe linia diversificării şi modernizării produselor):● produse de morărit şi panificaţie;● legume, fructe şi produse obţinute din acestea;● produse zaharoase;● produse gustative (condimente, stimulente, băuturi);● carnea, peştele şi produsele obţinute prin prelucrarea acestora;● laptele şi produsele lactate;● mărfuri textile-încălţăminte;● mărfuri chimice (de uz casnic);● mărfuri cosmetice;● mărfuri din sticlă, ceramică;● mărfuri metalice de uz casnic;● articole pentru sport, voiaj, turism;● mărfuri electrice (electrotehnice, electrocasnice şi electronice).1.5. Particularităţi privind tehnica comercializării mărfurilor alimentare şi nealimentare:● recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor alimentare şi nealimentare, întocmirea documentelor specifice, analiza documentelor însoţitoare;● aprecierea corectă a caracteristicilor de calitate, tehnico-funcţionale prin metodele organoleptice şi folosirea aparaturii şi instrumentelor specifice;● organizarea locului de muncă; tehnici de vânzare;● etalarea mărfurilor, informarea cumpărătorilor şi asigurarea ambientului corespunzător unui magazin (principii, reguli, tehnici);● tehnici de negociere în activitatea de vânzare-cumpărare şi realizarea altor operaţii tehnice specifice sau servicii pentru cumpărător;● întocmirea documentelor specifice evidenţei gestionare şi vânzării-cumpărării mărfurilor;● realizarea tehnicilor de lucru la casele de marcat şi calculator pentru ţinerea evidenţei operative a mărfurilor.1.6. Etică profesională● trăsături pozitive de caracter;● conduită;● comunicare interpersonală.1.7. Normele de protecţie a consumatorilor şi legislaţia în vigoare specific1.8. Norme şi reguli de igienă, sănătate şi securitate în muncă şi prevenirea situaţiilor de urgenţă.BIBLIOGRAFIE:

1.	Atanase, I.,	Managementul calităţii şi protecţiei consumatorilor,	Editura ASE, Bucureşti, 1996;
2.	Ilie G., şi colectivul	Publicitate şi reclamă comercială – manual pentru cls. XI-XII,	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995;
3.	Ilie S şi colectiv	Calificarea profesională – Lucrător în Comerţ -Manual pentru SAM clasa a X a – Studiul mărfurilor	Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2005
4.	Ilie S şi colectiv	Calificarea profesională – Lucrător în Comerţ -Manual pentru SAM clasa a X a – Activitatea întreprinderii comerciale	Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2005
5.	Ilie şi colectiv	Comerţ clasa a X a – IP	Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2006
6.	Jones, G.,	Ghidul patronului de magazin,	Editura All, Bucureşti, 1997;
7.	Kennedy, G.,	Negocierea perfectă,	Editura Naţional, Bucureşti, 1998;
8.	Olaru M, Pamfilie R, Sârbu R, Negrea M, Păunescu C, Stanciu C	Studiu calităţii produselor şi serviciilor, manual pentru clasa a XII-a	Editura Economică Preuniversitaria
9.	Pamfilie, R.,	Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare de import export,	Editura Oscar print, Bucureşti, 1996
10.	Petre T, Iordache	Studiu calităţii produselor şi serviciilor manual pentru clasa a XII-a	Editura Niculescu, ABC
11.	Prună, T.,	Psihologie economică,	Editura didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1976
12.	Redeş, A., şi colectiv	Merceologie industrială,	Editura Eficient, Bucureşti, 1999
13.	Ristea, A.L., Patuce, D.,	Meseria de comerciant,	Editura didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1995
14.	Ristea, A.L., şi colectivul,	Tehnologie comercială,	Editura Expert, Bucureşti, 1995;
15.	Stanciu, I., Olaru, M.,	Bazele merceologiei,	Editura Uranus, Bucureşti, 1998;
16.	Stanciu, I	Calitologia – Ştiinţa calităţii mărfurilor	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001;
17.	Udrea, M.,	Comercializarea şi utilizarea produselor textile-încălţăminte – îndrumar,	Editura Scripto, Bucureşti, 1998;
18.	Postovei şi colectiv	Comerţ – clasa a IX a	Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2005

AUTORI:MIRELA NICOLETA DINESCU – PROF. ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ "N. KRETZULESCU" BUCUREŞTILUMINIŢA MARIANA POPESCU – PROF. INSPECTOR I.S.J. DÂMBOVIŢADANA LUIZA CIOARĂ – PROF. INSPECTOR I.S.J. HUNEDOARACONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU CONFECŢII PIELE– PROFESORI –– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucos Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucos Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Materii prime şi materiale auxiliare1.1. Materii prime: clasificare, proprietăţi, domenii de utilizare;1.2. Histologia pielii brute şi finite; obţinerea pielii brute, prelucrarea prin tăbăcire, finisarea pielii tăbăcite, calitate şi defecte;1.3. Sortimente de piei finite: flexibile şi rigide;1.4. Înlocuitori de piele flexibili şi rigizi;1.5. Materiale auxiliare: clasificare, prelucrare, obţinere, destinaţii.2. Tehnologia confecţiilor din piele şi înlocuitori2.1. Tehnologii de croire în industria confecţiilor din piele şi înlocuitori;2.2. Tehnologii de prelucrare a pieselor flexibile şi rigide;2.3. Asamblarea prin coasere a pieselor flexibile;2.4. Formarea spaţială în industria confecţiilor din piele şi înlocuitori;2.5. Tehnologii de asamblare prin lipire în industria confecţiilor din piele şi înlocuitori;2.6. Tehnologii de finisare a produselor din piele şi înlocuitori;2.7. Controlul calităţii produselor finite.3. Proiectarea pieselor flexibile3.1. Anatomia şi antropometria membrului inferior;3.2. Sisteme şi unităţi de măsură;3.3. Proiectarea geometrică a articolelor din piele şi înlocuitori;3.4. Proiectarea copiativă pe bază de calapod, obţinere de tipare, multiplicarea tiparelor.4. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate4.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală;4.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii;4.3. Sisteme de calitate: terminologie, standarde româneşti, europene şi internaţionale;4.4. Elementele sistemului calităţii: documentaţia sistemului calităţii.5. Sănătatea şi securitatea muncii5.1. Măsuri de igienă şi protecţia muncii: fişa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie; trusă de prim ajutor; materiale igienico-sanitare; materiale şi mijloace de stingere a incendiilor;5.2. Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale.Bibliografie pentru specialitate

1.	Leon, A.L.	Ingineria Calităţii	Editura Mega Mix, Iaşi, 2009
2.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
3.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
4.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Produse textile, piele şi înlocuitori de piele", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
5.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Procese de obţinere a tricoturilor", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
6.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Tehnologii de confecţionare a produselor din ţesături şi tricoturi", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
7.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Suport de curs pentru modulul "Sănătatea şi securitatea muncii", industrie textilă şi pielărie	Editura Mistral, Bucureşti, 2008
8.	Manolache V.,	Cercetări privind specificul creaţiei tehnice în domeniul tehnologiei pielei şi a înlocuitorilor	Editura Universitatea Tehnică, Iaşi, 2010
9.	Marinescu, I., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – ţesătorie	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
10.	Merticaru, V., ş.a.	Materii prime textile	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
11.	Spanţu, C., ş.a.	Planificarea şi organizarea producţiei, Industria textilă şi pielărie – suport de curs	Editura Mistral, Bucureşti, 2008
12.	***	Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3	Editura Agir, Bucureşti, 2002
13.	***	Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
14.	***	manualele şcolare pentru modulele de pregătire profesională la care se susţine concursul, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar
15.	***	www.edu.ro

Autori:ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII "Nicu Albu" Piatra NeamţCOSTACHE FLORENTINA FLORI- prof. gr. did. I, Colegiul "Anghel Saligny" Roşiorii de VedeCAPMARE LAVINIA – prof. gr. did. I, Grupul Scolar Industrial TecuciCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU CONFECŢII PIELE– MAIŞTRI INSTRUCTORI –– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucos Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucos Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Materii prime şi materiale auxiliare utilizate la confecţionarea articolelor din piele şi înlocuitori1.1. Materii prime: clasificare, caracteristici (fizice şi mecanice), utilizări;1.2. Materiale auxiliare: clasificare, caracteristici, utilizări;1.3. Structura pielii; zonele topografice ale pielii;1.4. Sortimente de piei finite: flexibile şi rigide;1.5. Înlocuitori de piele flexibili şi rigizi.2. Tehnologia confecţiilor din piele şi înlocuitori2.1. Tehnologii de croire în industria confecţiilor din piele şi înlocuitori: metode de croire, utilaje (ştanţe şi ghilotine), reglarea şi întreţinerea utilajelor;2.2. Tehnologii de prelucrare a pieselor flexibile şi rigide: operaţii, reglarea şi întreţinerea maşinilor de subţiat, îndoit şi egalizat;2.3. Asamblarea prin coasere a detaliilor flexibile: tipuri de cusături, tipuri de maşini de cusut, reglarea şi întreţinerea maşinilor simple, zig-zag şi cu coloană;2.4. Tehnologii de finisare a produselor din piele şi înlocuitori;2.5. Controlul calităţii produselor finite.3. Proiectarea pieselor flexibile3.1. Anatomia şi antropometria membrului inferior;3.2. Sisteme şi unităţi de măsură folosite în industria încălţămintei;3.4. Proiectarea copiativă pe bază de calapod, obţinere de tipare, multiplicarea tiparelor.4. Întreţinerea utilajelor din textile-pielărie4.1. Curăţirea şi ungerea utilajelor:4.1.1. Curăţirea utilajelor: locuri de curăţire, ustensile necesare, grafic de curăţire4.1.2. Ungerea utilajelor: definiţie, tipuri de lubrifianţi şi sisteme de ungere4.1.3. Identificarea locurilor de curăţire şi ungere la utilajele deservite;4.2. Norme tehnice de întreţinere şi reparare a utilajelor:4.2.1. Metode de întreţinere: definiţie, clasificare, caracterizare4.2.2. Tipuri de intervenţii tehnice: definiţie, clasificare, caracterizare;4.3. Respectarea normelor de protecţie a mediului privind depozitarea deşeurilor rezultate din curăţirea utilajelor.5. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate5.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală;5.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii;6. Sănătatea şi securitatea muncii6.1. Măsuri de igienă şi protecţia muncii: fişa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie; trusă de prim ajutor; materiale igienico-sanitare; materiale şi mijloace de stingere a incendiilor;6.2. Sisteme şi dispozitive de protecţie: individuale şi colective specifice locului de muncă;6.3. Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor: apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO2;6.4. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului.6.5. Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale.Bibliografie pentru specialitate

1	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Pregătire de bază în industria uşoară – instruire teoretică, anul I Şcoala Profesională	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003
2	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Pregătire de bază în industria uşoară – instruire practică, anul I Şcoala Profesională	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003
3	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
4	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
5	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Produse textile, piele şi înlocuitori de piele", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
6	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Procese de obţinere a tricoturilor", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
7	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Tehnologii de confecţionare a produselor din ţesături şi tricoturi", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
8	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Suport de curs pentru modulul "Sănătatea şi securitatea muncii", industrie textilă şi pielărie	Editura Mistral, Bucureşti, 2008
9	Marinescu, I., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – ţesătorie	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
10	Merticaru, V., ş.a.	Materii prime textile	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
11	***	Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3	Editura Agir, Bucureşti, 2002
12	***	Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
13	***	manualele şcolare pentru modulele de pregătire profesională la care se susţine concursul, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar
14	***	www.edu.ro

AUTORI:ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII "Nicu Albu" Piatra NeamţCOSTACHE FLORENTINA FLORI- prof. gr. did. I, Colegiul "Anghel Saligny" Roşiorii de VedeCAPMARE LAVINIA – prof. gr. did. I, Grupul Scolar Industrial TecuciCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU CONFECŢII TEXTILE – TRICOTAJE – FINISAJ TEXTILPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucos Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucos Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Materii prime şi materiale textile1.1. Fibre textile: clasificare, structura macromoleculară şi chimică, proprietăţi fizice, mecanice şi chimice;1.2. Fire textile: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice;1.3. Ţesături şi tricoturi: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice;1.4. Materiale auxiliare folosite în industria textilă.2. Materii prime şi materiale auxiliare pentru industria pielăriei2.1. Pielea: clasificare, structura pielii crude şi defecte;2.2. Sortimente de piei finite: clasificare, provenienţă, obţinere, caracteristici principale, destinaţie;2.3. Înlocuitori de piele: clasificare, provenienţă, obţinere, caracteristici principale, destinaţie.3. Tehnologii de obţinere a tricoturilor3.1. Bazele tricotării: organe producătoare de ochiuri; procedee de tricotare; mecanisme comune maşinilor de tricotat; caracteristici tehnice ale maşinilor de tricotat.3.2. Pregătirea firelor pentru tricotare; bobinarea firelor (scopuri, principiul bobinării, parametrii bobinării, utilaje specifice); urzirea firelor (scopuri, principiul urzirii, procedee de urzire, utilaje specifice);3.3. Tricotarea pe maşini rectilinii: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanismul de formare a ochiurilor, posibilităţi tehnologice;3.4. Tricotarea pe maşini circulare: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanismul de formare a ochiurilor, posibilităţi tehnologice;3.5. Structura şi proiectarea tricoturilor simple: clasificare, metode de reprezentare, parametrii de structură, reprezentarea legăturilor de bază.4. Tehnologii de obţinere a confecţiilor textile4.1. Pregătirea materialelor pentru croit4.1.1. Şablonarea materialelor: condiţii tehnice, metode de şablonare;4.1.2. Şpănuirea materialelor: condiţii tehnice şi procedee;4.2. Croirea materialelor textile4.2.1. Secţionarea şpanului: condiţii tehnice, maşini de secţionat;4.2.2. Decuparea detaliilor: condiţii tehnice, maşini şi utilaje specifice.4.3. Cusături şi tehnologii de asamblare (cusături mecanice, asamblări prin termolipire şi neconvenţionale);4.4. Utilaje pentru confecţionarea îmbrăcămintei: maşina simplă, maşina triploc, maşina Uberdec maşina Flatlock, maşina de cusut în lanţ, maşina de încheiat ochi cu ochi (caracteristici tehnice, organe de formare a cusăturii, utilizări);4.5. Proiectarea constructivă a modelelor (dimensiuni necesare, relaţii de interdependenţă, reţele de linii şi segmente principale la produse cu sprijin pe umeri şi sprijin în talie).5. Tehnologia finisării materialelor textile5.1. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: pârlire, descleiere, curăţire alcalină, mercerizare, albire;5.2. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre de lână: spălare, carbonizare, piuare, fixare;5.3. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre sintetice: spălarea, fixarea şi albirea;5.4. Tehnologia vopsirii materialelor textile:clasificarea tehnologică a coloranţilor, noţiuni generale de vopsire, noţiuni de cinetica vopsirii, procedee de vopsire, rezistenţa vopsirii;5.5. Tehnologii şi utilaje pentru imprimarea materialelor textile: procedee de imprimare, proprietăţile aglutinanţilor, maşina de imprimat cu şabloane;5.6. Tehnologii şi utilaje pentru apretarea materialelor textile: apretarea chimică a materialelor textile, (neşifonabilitatea, hidrofugarea, impermeabilizarea, ignifugarea), apretarea mecanică a materialelor textile (termofixarea, călcarea).6. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate6.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală;6.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii;6.3. Sisteme de calitate: terminologie, standarde româneşti, europene şi internaţionale;6.4. Elementele sistemului calităţii: documentaţia sistemului calităţii.7. Sănătatea şi securitatea muncii7.1. Măsuri de igienă şi protecţia muncii: fişa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie; trusă de prim ajutor; materiale igienico-sanitare; materiale şi mijloace de stingere a incendiilor;7.2. Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale.Bibliografie pentru specialitate

1.	Budulan R.,	Bazele tehnologiei tricoturilor	Editura BIT, Iaşi, 1996
2.	Catalan, F., ş.a.	Proiectarea produselor textile	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2008
3.	Filipescu E.,	Structura şi proiectarea confecţiilor	Editura Performantica, Iaşi, 2003
4.	Filipescu E.,	Proiectarea constructivă a modelelor	Editura Performantica, Iaşi, 1999
5.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
6.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
7.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Produse textile, piele şi înlocuitori de piele", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
8.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Procese de obţinere a tricoturilor", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
9.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Tehnologii de confecţionare a produselor din ţesături şi tricoturi", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
10.	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Suport de curs pentru modulul "Sănătatea şi securitatea muncii", industrie textilă şi pielărie	Editura Mistral, Bucureşti, 2008
11.	Marinescu, I., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – ţesătorie	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
12.	Merticaru, V., ş.a.	Materii prime textile	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
13.	Mitu S., Mitu M.,	Bazele tehnologiei confecţiilor textile, vol. I şi vol. II	Editura "Gh. Asachi" Iaşi 1998
14.	Papaghiuc V., ş.a.	Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte	Editura Performantica, Iaşi, 2004
15.	Spanţu, C.,	Tehnologii textile	Editura Economică, Bucureşti, 2002
16.	Spanţu, C.,	Proiectarea produselor textile	Editura Mistral, Bucureşti, 2007
17.	Şerban V.,	Maşini circulare de tricotat cu diametrul mare cu două fonturi	Editura Performantica, Iaşi, 2003
18.	***	Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3	Editura Agir, Bucureşti, 2002
19.	***	Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
20.	***	manualele şcolare pentru modulele de pregătire profesională la care se susţine concursul, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar
21.	***	www.edu.ro

Autori:ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – dr. ing., prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I-VIII "Nicu Albu" Piatra NeamţCOSTACHE FLORENTINA FLORI- dr. ing., prof. gr. did. I, Colegiul "Anghel Saligny" Roşiorii de VedeCAPMARE LAVINIA – prof. gr. did. I, Grupul Scolar Industrial TecuciCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU CONFECŢII TEXTILE – TRICOTAJE – FINISAJ TEXTILMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucos Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucos Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Materii prime şi materiale textile1.1. Fibre textile: clasificare, proprietăţi fizice, mecanice şi chimice;1.2. Fire textile: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice;1.3. Ţesături şi tricoturi: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice;1.4. Materiale auxiliare folosite în industria textilă2. Tehnologii de obţinere a tricoturilor2.1. Bazele tricotării: organe producătoare de ochiuri; procedee de tricotare; mecanisme comune maşinilor de tricotat (rol, schemă de principiu); caracteristici tehnice ale maşinilor de tricotat.2.2. Pregătirea firelor pentru tricotare; bobinarea firelor (scopuri şi principiul bobinării); urzirea firelor (scopuri şi principiul urzirii);2.3. Tricotarea pe maşini rectilinii: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanisme componente (rol, alcătuire, funcţionare), deservire, reglare, defecte şi remedierea lor;2.4. Tricotarea pe maşini circulare: caracteristici tehnice, organe producătoare de ochiuri, procedeul de formare a ochiurilor, mecanisme componente (rol, alcătuire, funcţionare), deservire, reglare, defecte şi remedierea lor;2.5. Elemente de structura şi proiectarea tricoturilor simple: clasificare, metode de reprezentare, parametrii de structură.3. Tehnologii de obţinere a confecţiilor textile3.1. Pregătirea materialelor pentru croit3.1.1. Şablonarea materialelor: condiţii tehnice, metode de şablonare;3.1.2. Şpănuirea materialelor: condiţii tehnice şi procedee;3.2. Croirea materialelor textile3.2.1. Secţionarea şpanului: condiţii tehnice, maşini de secţionat (descriere, funcţionare), deservirea şi reglarea maşinilor;3.2.2. Decuparea detaliilor: condiţii tehnice, maşini şi utilaje specifice (deservire, funcţionare);3.3. Cusături şi tehnologii de asamblare (cusături mecanice şi asamblări prin termolipire);3.4. Utilaje pentru confecţionarea îmbrăcămintei: maşina simplă, maşina triploc, maşina Uberdec (caracteristici tehnice, organe de formare a cusăturii, deservire şi reglare);3.5. Elemente de proiectarea produselor de îmbrăcăminte: dimensiuni principale, de bază şi linii de construcţia tiparelor.4. Tehnologia finisării materialelor textile4.1. Tehnologii pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: descleiere, curăţire alcalină şi albire (definiţie şi parametrii de lucru);4.2. Utilaje pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: autoclava, cada cu vârtelniţă, jigher, pad-roll: schemă tehnologică;4.3. Tehnologii pentru pregătirea materialelor din fibre de lână: spălare, carbonizare, piuare (definiţie şi parametrii de lucru);4.4. Tehnologii pregătirea materialelor din fibre sintetice: spălarea, fixarea şi albirea (definiţie şi parametrii de lucru);4.5. Tehnologia vopsirii materialelor textile: clasificarea tehnologică a coloranţilor, noţiuni generale de vopsire, noţiuni de cinetica vopsirii, procedee de vopsire, rezistenţa vopsirii;4.6. Tehnologii pentru imprimarea materialelor textile: procedee de imprimare, proprietăţile aglutinanţilor;4.7. Apretarea chimică a materialelor textile (neşifonabilizarea, hidrofugarea, impermeabilizarea, ignifugarea): definiţie şi substanţe folosite.5. Întreţinerea utilajelor din textile-pielărie5.1. Curăţirea şi ungerea utilajelor:5.1.1. Curăţirea utilajelor: locuri de curăţire, ustensile necesare, grafic de curăţire5.1.2. Ungerea utilajelor: definiţie, tipuri de lubrifianţi şi sisteme de ungere5.1.3. Identificarea locurilor de curăţire şi ungere la utilajele deservite;5.2. Norme tehnice de întreţinere şi reparare a utilajelor:5.2.1. Metode de întreţinere: definiţie, clasificare, caracterizare5.2.2. Tipuri de intervenţii tehnice: definiţie, clasificare, caracterizare;5.3. Respectarea normelor de protecţie a mediului privind depozitarea deşeurilor rezultate din curăţirea utilajelor.6. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate6.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală;6.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii;7. Sănătatea şi securitatea muncii7.1. Măsuri de igienă şi protecţia muncii: fişa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie; trusă de prim ajutor; materiale igienico-sanitare; materiale şi mijloace de stingere a incendiilor;7.2. Sisteme şi dispozitive de protecţie: individuale şi colective specifice locului de muncă;7.3. Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor: apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO2;7.4. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului;7.5. Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale.Bibliografie pentru specialitate

1	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Pregătire de bază în industria uşoară – instruire teoretică, anul I Şcoala Profesională	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003
2	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Pregătire de bază în industria uşoară – instruire practică, anul I Şcoala Profesională	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003
3	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
4	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
5	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Produse textile, piele şi înlocuitori de piele", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
6	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Procese de obţinere a tricoturilor", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
7	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Tehnologii de confecţionare a produselor din ţesături şi tricoturi", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
8	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Suport de curs pentru modulul "Sănătatea şi securitatea muncii", industrie textilă şi pielărie	Editura Mistral, Bucureşti, 2008
9	Marinescu, I., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – ţesătorie	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
10	Merticaru, V., ş.a.	Materii prime textile	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
11	***	Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3	Editura Agir, Bucureşti, 2002
12	***	Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
13	***	manualele şcolare pentru modulele de pregătire profesională la care se susţine concursul, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar
14	***	www.edu.ro

AUTORI:ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII "Nicu Albu" Piatra NeamţCOSTACHE FLORENTINA FLORI- prof. gr. did. I, Colegiul "Anghel Saligny" Roşiorii de VedeCAPMARE LAVINIA – prof. gr. did. I, Grupul Scolar Industrial TecuciCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplina Consiliere psihopedagogică se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Consilierea semnifică relaţia dintre resursele, cerinţele, aspiraţiile, valorile şi interesele unui individ şi oferta reală din domeniul educaţiei, formării şi integrării socio-profesionale ale persoanei care beneficiază de această activitate.Consilierea carierei este o activitate specializată care iniţiază o abordare globală a individului, sub toate aspectele semnificative ale vieţii şi rolurilor asumate în şcoală, profesie, viaţă socială sau comunitară, familie, timp liber etc. şi se materializează prin toate categoriile de servicii de informare, consiliere şi orientare oferite solicitanţilor de către consilieri. Aceştia acordă sprijin de specialitate persoanelor consiliate în dezvoltarea propriei individualităţi, a unei imagini de sine pozitive, contribuie la formarea abilităţilor sociale, rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor, managementul informaţiilor şi planificarea carierei.Asistenţa acordată în Cabinetele de asistenţă psihopedagogică şi Centrele judeţene de asistenţă psihopedagogică ţinteşte către trei tipuri de activităţi importante:● asistenţa psihologică a elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice (consiliere în vederea dezvoltării personale, evaluare psihologică etc.);● asistenţă pedagogică şi educaţională (pentru învăţare eficientă şi integrare şcolară etc.);● consilierea carierei (oferirea de informaţii despre ofertele de educaţie şi formare, oportunităţile pieţei muncii, dezvoltarea carierei etc.).Această programă are în vedere specificul activităţilor de consiliere şcolară, care pentru a fi realizate presupun existenţa de competenţe, abilităţi şi atitudini ale consilierilor, precum:● definirea şi utilizarea adecvată a conceptelor de bază ale consilierii şcolare;● aplicarea cunoştinţelor de psihologie a dezvoltării şi de psihologie şcolară;● proiectarea activităţii de asistenţă psihopedagogică;● utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere, autocunoaştere şi consiliere psihologică;● elaborarea de programe de dezvoltare a abilităţilor de viaţă;● evaluarea progreselor realizate de elevi în urma consilierii;● respectarea legislaţiei în vigoare, a deontologiei şi eticii profesionale;● realizarea unor parteneriate cu familia şi alte instituţii din comunitate implicate în educaţie;● respectarea dreptului persoanei consiliate de a lua decizii în ceea ce o priveşte;● asigurarea tratamentului imparţial pentru toate persoanele consiliate, evitarea discriminărilor în aprecierea diferenţelor dintre oameni;● asigurarea confidenţialităţii;● interesul pentru propria dezvoltare profesională şi centrarea pe creşterea calităţii serviciilor de consiliere oferite.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIOUMANEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului în centre şi cabinete de asistenţă psihopedagogică, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi/grupe de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA LA DISCIPLINA DE SPECIALITATE CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂI. EVOLUŢIA PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ1. Apariţia şi evoluţia psihologiei ca ştiinţă; orientări şi şcoli psihologice2. Psihologia contemporană şi locul ei în sistemul ştiinţelorII. OBIECTUL PSIHOLOGIEI1. Noţiunea de psihic2. Natura psihicului3. Caracteristicile fenomenelor psihiceIII. IPOSTAZELE PSIHICULUI1. Conştient2. Subconştient3. Inconştient4. Relaţiile dintre ipostazele psihicului5. Mecanismele cognitive senzoriale– Senzaţii– Percepţii– Reprezentări6. Mecanismele cognitive logic-raţionale– Gândirea– Memoria– ImaginaţiaIV. PERSONALITATEA – STRUCTURĂ INTEGRATOARE A MECANISMELOR PSIHICE1. Delimitări conceptuale: Individ; Persoană; PERSONALITATE2. Dimensiunile personalităţii:– Dinamico-energetice– Instrumental-operaţionale– Reglativ-productive– Transformativ-creative– Relaţional-valorice3. Structura personalităţii4. Personalitatea şi relaţiile interpersonaleV. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII/VÂRSTELOR1. Conceptul de dezvoltare;2. Factorii dezvoltării ontonogenetice: ereditate, mediu, educaţie;3. Stadii şi cicluri ale dezvoltării.VI. CONDUITA PSIHOSOCIALĂ1. Imaginea de sine şi percepţia socială a imaginii de sine2. Relaţiile interpersonale şi rolul lor în formarea şi dezvoltarea personalităţii3. Comportamente pro şi antisociale4. Atitudinile sociale şi evoluţia lorVII. CONCEPTUL DE CONSILIERE ŞI ABILITĂŢILE CONSILIERULUI1. Orientari şi abordări în consiliere;2. Delimitări conceptuale/distincţii între: consiliere psihologică, consiliere scolara, consilierea carierei, consiliere educaţională;3. Caracteristicile consilierii; abilităţile consilierului;4. Obiectivele consilierii;5. Strategii şi metode de consiliere educaţională;6. Principii de etica în consilierea scolara. Calitatea serviciilor de consiliere educaţională;7. Locul activităţii de consiliere în sistemul de invatamant din România. Reteaua cabinetelor de consiliere.VIII. NORME ETICE ŞI STANDARDE DE CALITATE ÎN CONSILIERE1. relaţia consilier-consiliat2. formarea continuă şi evaluarea activităţii consilierilor3. calitatea serviciilor furnizate beneficiarilorIX. METODE ŞI TEHNICI DE ÎNVĂŢARE EFICIENTĂ. ÎNVĂŢAREA ÎN CONCORDANŢĂ CU CERINŢELE ŞI CONDIŢIILE VIEŢII SOCIALE1. concepte de bază: eficacitate generală a instruirii, randamentul învăţării, stiluri de învăţare2. rămânerea în urmă la învăţătură: cauze, factori perturbatori ai procesului instructiv-educativ3. tehnici de învăţare: planificarea studiului, condiţiile învăţării eficiente, strategii şi tehnici mneziceX. MANAGEMENTUL SITUAŢIILOR DE RISC1. Forme, factori, strategii de prevenire şi interventie în cazuri de:– insucces scolar, absenteism şi abandon scolar;– conflict, abuz, violenta.2. Managementul stresului;3. Stil de viaţa sanatos. Programe de promovare a stilului de viaţa sanatos.XI. MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI1. Delimitări conceptuale;2. Dimensiunile managementului clasei de elevi;3. Modalităţi de prevenire şi de rezolvare a situaţiilor critice în clasăXII. COMUNICAREA1. Fundamentele comunicării: componente, niveluri, tipuri, bariere;2. Comunicarea asertivă. Managementul conflictelor;3. Rolul comunicării în procesul de consiliere.XIII. CONSILIEREA CARIEREI1. Delimitări conceptuale: identitate vocationala, dezvoltarea carierei, planificarea carierei. Cariera, profesie, ocupatie;2. Factori implicati în alegerea şi dezvoltarea carierei;3. Utilizarea tehnologiilor informatice şi de comunicare TIC în consilierea carierei;4. Metode şi tehnici ale consilierii carierei. Marketing personal;5. Decizia de cariera: stiluri decizionale, pasi în luarea deciziei.IV. CONSILIEREA FAMILIEI1. Tipuri de familii. Stiluri parentale;2. Familia în criza: divorţ, deces, abandon, abuz de substante, boli, parinti plecati la munca în strainatate, etc. Strategii de interventie specifică;3. Parteneriatul şcoala-familie.XVI. CONSILIEREA CADRELOR DIDACTICE1. Principiile lucrului cu adulţii;2. Dezvoltarea relatiilor şcoala-elev-parinti;3. Modalităţi de interventie în optimizarea climatului scolar.XVII. CONSILIEREA ASISTATĂ DE CALCULATOR● utilizarea internet-ului în consiliere: avantaje/dezavantaje● tipuri de programe informatice utilizate în consilierea carierei: utilitate, clasificare, analiză comparativă, avantaje/dezavantajeD. BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ1. Băban, A. (2001) – Consiliere educaţională. Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj Napoca2. Băban, A. (1998) – Stres şi Personalitate. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca3. Botiş, A., Tărău, A. (2004) – Disciplinarea pozitivă, Ed. ASCR, Cluj-Napoca4. Bunescu, Gh., Alecu, G., Badea, D. (1997) – Educaţia părinţilor – strategii şi programe, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti5. Ciocu, C. (1998) – Interacţiunea părinţi-copii. Ed. Amaltea, Bucureşti6. Cosma, T. (2001) – Şedinţele cu părinţii în gimnaziu. Idei suport pentru diriginţi, Ed. Polirom, Iaşi7. Cosmovici, A., Iacob, L. (1998) – Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi8. Eliade, S. (2000) – ABC-ul consilierii, Ed. Hiperborea, Turda9. Gliga, L. (2001) – Managementul conflictului. Ed. Tipogrup Press, Bucureşti10. Gorgos, C. (1987) – Dicţionar enciclopedic de psihiatrie, vol. I-IV, Ed. Medicală, Bucureşti11. Holdevici, I. (2001) – Ameliorarea performanţelor umane prin tehnici de psihoterapie. Ed. Orizonturi, Bucureşti12. Iucu, R. (2000). Managementul şi gestiunea clasei de elevi-fundamente teoretico-metodologice. Editura Polirom, Iaşi13. Jigău, M. (2001). Consilierea carierei. Editura Sigma, Bucureşti14. Muro, J.J., Kottman, T. (1995) – Guidance and Counseling în the Elementary and Middle Schools, Ed. Brown amp; Benchmark, Inc.15. Radu, I., Drutu, I., Mare, V., Miclea, M., Podar, T., Preda, V. (1991) – Introducere în psihologia contemporană. Editura Sincron, Cluj-Napoca16. Stoica – Constantin, A., Neculau, A. (1998) – Psihosociologia dezvoltării copilului. Ed. Polirom, Iaşi17. Şchiopu, U., Verza, E. (1997) – Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti18. Tiberiu, M. (1999) – Psihologia şi psihopatologia dezvoltării copilului mic. Ed. Augusta, Timişoara19. Tomşa, Gh. (1999). Orientarea şi dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editură şi Presă Viaţa românească, Bucureşti20. Zlate, M (2000) – Fundamentele psihologiei, Editura Pro-Humanitas, BucureştiE. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINEI CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂI. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplina Consiliere psihopedagogică1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare.2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă.3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplina Psihopedagogia specială. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/competenţelor.4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare.II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina Psihopedagogia specială. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/tehnicilor de învăţare prin cooperare.2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare.3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare.1.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.1.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.2. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire.3. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare.5.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare.5.2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare).5.3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.5.4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare.F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE1. Cerghit Ioan, Neacşu Ioan., Pânişoară Ioan Ovidiu, Potolea Dan – "Prelegeri pedagogice", Editura Polirom, Iaşi, 20012. Creţu Carmen – "Curriculum individualizat şi personalizat", Ed. Polirom, Iaşi, 19983. Creţu Carmen – "Psihopedagogia succesului", Editura Polirom, Iaşi, 19974. Cristea Sorin – "Dicţionar de termeni pedagogici", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19985. Cucoş Constantin – "Pedagogie generală", Editura Polirom, Iaşi, 20006. Ionescu Miron, Radu Ioan – "Didactica moderna", Editura Dacia, Cluj- Napoca, 19957. Neacşu Ioan – "Metode şi tehnici de învăţare eficientă", Editura Militară, Bucureşti, 19908. Nicola Ioan – "Tratat de pedagogie şcolară", Editura Aramis, Bucureşti, 20009. Stoica Adrian (coord.) – "Evaluarea curentă şi examenele", Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, Bucureşti, 200110. Stoica Adrian – "Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică", Editura Humanitas Educational, Bucureşti, 200311. Vlăsceanu Lazăr şi Cerghit Ioan (coord.) – "Curs de pedagogie", T.U.B., Bucureşti, 198812. Geissler E.G. – Mijloace de educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 199713. Cosmovici Andrei – Psihologia şcolară, Polirom, Iaşi, 199814. Ionescu Miron – Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj, 199515. Ionescu Miron, Radu Ioan – Didactica modernă, Editura Dacia Cluj, 2004NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplina Consiliere psihopedagogică (toţi anii de studiu).CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU CONSTRUCŢIIPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucos Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucos Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. Conţinuturile programei1. Materiale de construcţii1.1. Proprietaţile generale ale materialelor de construcţii (proprietăţi fizice, chimice, mecanice)1.2. Mortare şi betoane cu lianţi minerali1.3. Produse ceramice1.4. Lemnul şi produse din lemn1.5. Metale şi produse din metal1.6. Materiale pentru izolaţii1.7. Materiale pentru finisaj2. Rezistenţa materialelor2.1. Solicitări axiale2.2. Încovoierea simplă3. Statica construcţiilor3.1. Structuri static determinate3.2. Metoda generală a forţelor3.3. Aplicarea metodei forţelor la rezolvarea unor tipuri de structuri (grinzi continue, grinzi cu zăbrele)4. Elemente de geotehnică4.1. Alcătuirea şi clasificarea pământurilor.4.2. Metode de îmbunătăţire a terenurilor de fundare5. Acţiuni în construcţii5.1. Clasificarea acţiunilor.5.2. Gruparea acţiunilor6. Elemente de rezistenţă: alcătuire, clasificare6.1. Fundaţii.6.2. Planşee.6.3. Pereţi.6.4. Acoperişuri.6.5. Scări.6.6. Stălpi şi grinzi7. Elemente de finisaje: alcătuire, clasificare7.1. Tencuieli.7.2. Placaje.7.3. Pardoseli.7.4. Zugrăveli, vopsitorii, tapete.8. Elemente de izolaţii: alcătuire, clasificare8.1. Izolaţii hidrofuge8.2. Izolaţii termice8.3. Izolaţii fonice9. Tehnologia lucrărilor de construcţii9.1. Tehnologia lucrărilor de cofrare.9.2. Tehnologia lucrărilor de armare9.3. Executarea lucrărilor de betonare9.4. Tehnologia lucrărilor de zidărie.9.5. Tehnologia lucrărilor de tencuieli9.6. Tehnologia lucrărilor de placaje9.7. Executarea lucrărilor de pardoseli9.8. Tehnologia lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii, tapete9.9. Tehnologia lucrărilor de izolaţii10. Managementul activităţii de construcţii10.1. Documentaţia economică în construcţii.10.2. Managementul calităţii în construcţii.10.3. Planificarea execuţiei lucrărilor.11. Legislaţia în construcţii11.1. Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii.11.2. Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.Bibliografie:

1	Câtârig A., Petrina M.	Statica construcţiilor	Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991
2	Crăciunescu L., Popa E.	Materiale de construcţii	U.T.C.B., 1993
3	Gheorghiţă S.	Economia construcţiilor	Ed. Tehnică, Bucureşti, 1978
4	Gheorghiu A.	Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1984
5	Ivan M.	Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1983
6	Marin, I., Botici, A., Dogaru, E., Ivan, A.	Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor	Editura Tehnică, Bucureşti, 1997
7	Marusciac D.	Construcţii civile	Ed. Tehnică, Bucureşti, 1998
8	Măciucă V., Bârzescu M.	Materiale de construcţii, manual clasa a IX-a,	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1993
9	Mîrşu O.	Construcţii din beton armat,	Editura Didactică şi Bucureşti, Pedagogică Bucureşti 1980
10	Negoiţă Al.	Construcţii civile	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1976
11	Oneţ T., Nicula I.	Beton armat	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982
12	Pavel C.	Beton armat, manual clasa a XII-a,	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti
13	Păunescu M.	Fundaţii	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981
14	Peştişanu C. şi colab.	Construcţii	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1995
15	Roşoga C.	Cartea mozaicarului şi faianţarului	Bucureşti, Ed. Tehnică, 1987
16	Simion A	Materiale de construcţii	U.T.C.B., 1997
17	Slehteanca D., Strinatti L.	Cartea tencuitorului	Ed. Tehnică, Bucureşti, 1960
18	Soare M. şi colab.	Rezistenţa materialelor	U.T.C.B., 1981
19	Tertea I., Oneţ T.	Proiectarea betonului armat	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1984
20	Trelea A., Teodorescu M.	Tehnologia construcţiilor	Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997
21		Legea 50/1991 Privind autorizarea lucrărilor de construcţii
22		Legea 10/1995 Privind calitatea în construcţii

AUTORI:> TABACU AURORA – prof. grd. I – C.T. "Constantin Brâncuşi" Oradea> FEIER FLORIN prof. grd. I – Grup Şc. "I. Mincu", Deva> SOUCA TRIFAN prof. grd. I – Grup Şc. "Mihai Viteazul", ZalăuCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU CONSTRUCŢIIMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucos Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucos Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. Conţinuturile programei1. ALCĂTUIREA GENERALĂ A CLĂDIRILOR1.1. Clasificarea construcţiilor1.2. Alcătuirea construcţiilor1.3. Structuri de rezistenţă la clădiri2. TEHNOLOGII SPECIFICE LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII -STRUCTURI2.1. Tehnologia lucrărilor de terasamente – trasarea construcţiilor2.2. Tehnologia de montare a schelelor şi eşafodajelor2.3. Tehnologia de preparare şi punere în operă a mortarelor şi betoanelor2.4. Executarea lucrărilor de zidărie2.5. Tehnologia lucrărilor de beton şi beton armat3. TEHNOLOGIA LUCRĂRILOR DE IZOLAŢII3.1. Izolaţii hidrofuge3.2. Izolaţii termice3.3. Izolaţii fonice4. FINISAJE PENTRU LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII4.1. Tehnologia lucrărilor de tencuieli umede şi uscate4.2. Tehnologia lucrărilor de placaje4.3. Tehnologia lucrărilor de zugrăveli- vopsitorii- tapete4.4. Tehnologia lucrărilor de pardoseli (mozaic turnat, plăci ceramice, plăci de beton, lemn, materiale plastice)5. MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE CONSTRUCŢII5.1. Documentaţia economică în construcţii5.2. Managementul calităţii în construcţii5.3. Planificarea execuţiei construcţiilor6. LEGISLAŢIA ÎN CONSTRUCŢII6.1. Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii6.2. Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţiiBibliografie:

1.	C. Peştişanu, N. Voicuescu, M. Darie, R. Vicrescu	Construcţii,	Ed. Ped. 1995
2.	A. Mihul, E. Gorbănescu; D. Tănasă, E. Pamfil, S. Cărlău	Utilajul şi tehnologia structurilor de construcţii, clasa a XI-a,	Ed. Ped. 1987
3.	I. Davidescu, C. Roşoga, I. Frangopol	Construcţii şi tehnologia lucrărilor – manual clasa a IX-a şi a X-a,	Ed. Ped. 1978
4.	C. Pavel	Beton armat – manual clasa a XII-a,	Ed. Ped. 1995
5.	R. Suman, N. Gheorghiu, C. Oară, D. Oţel	Tehnologii moderne în construcţii,	Ed. Teh. 1988
6.	N. Ghiocel şi colectiv	Construcţii civile,	Ed. Ped. 1986
7.	***	Legi şi hotărâri privitoare la construcţii – Legea 10/1995 şi Legea 50/1991
8.	***	Execuţia lucrărilor de construcţii,	Ed. Tehnică 1987
9.	***	Utilajul şi tehnologia structurilor de construcţii, manual,	Ed. Did. şi Ped. 1981

AUTORI:> TABACU AURORA – prof. grd. I -C.T. "Constantin Brâncuşi" Oradea> FEIER FLORIN prof. grd. I – Grup Şc. "I. Mincu", Deva> SOUCA TRIFAN prof. grd. I – Grup Şc. "Mihai Viteazul", ZalăuCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU COREGRAFIE– Bucureşti –2010Notă de prezentarePrezenta tematică pentru concurs vine în ajutorul cadrelor didactice, pentru a preîntâmpina eventualele disfuncţionalităţi determinate de pregătirea lor iniţială, pentru a actualiza cunoştinţele de specialitate şi de pedagogie, de a le racorda pe toate acestea la probleme reformei învăţământului din România.Prezenta programă, temele de specialitate servesc personalităţii creatoare, competenţelor specifice profesiei în conformitate cu unităţile de competenţă pentru profesia de cadru didactic.În elaborarea curriculumului de faţă au fost luate în consideraţie atât cercetările în domeniul curricular, tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă artistică şi didactică.Programa de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior artistic care vor desfăşura activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte din învăţământul preuniversitar.Prezenta programă urmăreşte:– consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice, a profesorului de coregrafie;– actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei artistice în învăţământul general şi de specialitate;– corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum naţional în vigoare;– rezolvarea problemelor de didactică în procesul de învăţământ – predare, învăţare, evaluare la diferite specialităţi, ţinând cont de ciclurile curriculare dar şi de nivelul aptitudinilor artistice ale elevilor;– dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare;– valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor, care să faciliteze învăţarea eficientă de către elevi, a conţinuturilor specifice disciplinei;– dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor oferite de rezultatele evaluării.Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstraţia că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător. De aceea toţi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, susţin înaintea probei scrise şi o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit, astfel că examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două probe:a) probă practică (conform anexei 3 la Metodologie); … b) probă scrisă. … Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor balerin, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa educativă a exemplului personal. Prin conţinuturile puse la dispoziţie de prezenta programă, profesorul care predă una dintre disciplinele din specialitatea coregrafie va produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice interpretative ale cadrelor didactice şi constituind totodată o garanţie a profesionalismului în învăţământul artistic.Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTICÎn procesul de predare- învăţare- evaluare cadrul didactic trebuie să fie capabil:● să cunoască conţinuturile ştiinţifice ale disciplinei şi să opereze corect şi adecvat cu limbajul specific necesare praxisului coregrafic şcolar;● să opereze cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară, ca o unitate a competenţei de specialitate în plan teoretic;● să motiveze elevii/elevul în/pentru formarea deprinderilor şi aptitudinilor specifice;● să utilizeze şi să dezvolte valenţele creative ale elevilor/elevului în lecţia de dans;● să aibă capacitatea de a construi demersuri didactice interactive şi să-şi adapteze strategiile didactice la conţinuturi;● să utilizeze documentele şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei şcolare în vederea unui demers didactic eficient;● să posede o gândire critică privitoare la creaţiile coregrafice, având o atitudine reflexivă asupra dansului, precum şi disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitsch.● să deţină capacitatea de a comunică cu clasa/elevul.● capacitatea de a funcţiona ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală şi naţională.Pentru absolvenţii învăţământului superior de lungă durată cu specializarea "Creaţie – Pedagogie Coregrafică"Posturi/catedre din şcoli şi licee de artăDiscipline:● Istoria baletului universal şi românesc● Didactica specialităţiiIstoria baletului universal1. Dansul în Antichitate1.1. Dansul ritual şi ceremonial în Grecia antică.1.2. Dansul în Roma antică, Forme de manifestare.2. De la divertismentele dansante la opera – balet2.1. "Ballet comique de la reine".2.2. Comedia – balet. Tragedia – balet. Opera balet.2.3. Prima academie de dans – Franţa lui Ludovic al XIV-lea.3. Naşterea şi fundamentarea baletului3.1. J.G.Noverre – "Scrisori despre dans şi balete" – Concepţia neoclasică asimilată în teoria baletului de acţiune sau baletului pantomimă.3.2. Principiile fundamentale ale esteticii lui J.G.Noverre4. Baletul în epoca romantică4.1. Caracteristicile baletului romantic.4.2. Caracteristicile stilul de dans al balerinelor romantice (Maria Taglioni, Fanny Elssler, Carlotta Grisi, Lucile Grahn, Fanny Cerrito).4.3. Structura muzical-literar-coregrafică a spectacolului de balet în Romantism în viziunea coregrafilor Filippo Taglioni, Jean Coralli, Jules Perrot, Joseph Mazilier, Arthur Saint-Leon, Marius Petipa, Lev Ivanov.5. "Baletele ruse" – revoluţionarea concepţiei spectacologice a spectatorului de balet5.1. "Stagiunile ruse" ale lui Diaghilev.5.2. Relaţiile compozitor-coregraf-dansator-scenograf în viziunea lui Mihail Fokin, Vaslav Nijinski, Leonid Massine, Bronislava Nijinska.5.3. Noua estetică a coregrafiei clasice – George Balanchine, Serge Lifar.6. Precursorii modernismului6.1. Inovaţiile scenice şi ale limbajului coregrafic. Coregrafi reprezentativi- Loie Fuller, Isadora Duncan, Ruth St. Denis, Ted Shawn.7. Expresionismul german7.1. Rudolf van Laban – Teoretician şi precursor al dansului contemporan.7.2. Dansul fără muzică şi gestul simbolic – Mary Wigman.7.3. Tanztheater- Actualitatea demersului coregrafic al lui Kurt Jooss.7.4. Continuatori ai esteticii expresioniste şi ai Tanztheater – Până Bausch, Susanne Linke, Gerhard Bohner.8. Dansul modern şi contemporan american8.1. Fondatori ai dansului modern american – Martha Graham, Doris Humphrey, Jose Limon, Lester Horton.8.2. Abstracţionismul în dans – Merce Cunningham, Alwin Nikolais.8.3. Noua viziune despre dans impusă de mişcarea de la Judson Church.8.4. Caracteristicile coregrafiei contemporane. Reprezentanţi9. Dansul contemporan european9.1. Spectacolul coregrafic – Teatru total. Maurice Bejart.9.2. Caracteristicile coregrafiei contemporane europene – Franţa, Olanda, Anglia.Istoria baletului românesc1. Baletul în România1.1. Floria Capsali, fondatoare a spectacolului coregrafic românesc de inspiraţie folclorică.1.2. Primul teatru de balet din România – Compania Oleg Danovski din Constanţa (repertoriu românesc şi universal).1.3. Învăţământul coregrafic românesc – tradiţie, actualitate, perspective.1.4. Coregrafi, interpreţi şi pedagogi români de renume care activează pe marile scene şi în şcolile de balet internaţionale.1.5. Repertoriul contemporan – între virtualitate şi realitate.Didactica specialităţii1. Cunoaşterea termenilor din Curriculum Naţional şi a unor termeni de specialitate din didactica educaţiei coregrafice: Curriculum Naţional, Curriculum de baza şi la decizia şcolii, obiectivele cadru pentru clasele I-IX, arii curriculare, cicluri curriculare.2. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ:– lecţia de dans; specificul acesteia;– formarea şi dezvoltarea deprinderilor;– etapele pregătirii unei repertoriu coregrafic;– formarea şi dezvoltarea memoriei kinestezice a elevilor;– organizarea şi îndrumarea studiului sub supravegherea profesorului;– pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public;– pregătirea în vederea obţinerii performanţei;– importanţa fişei psihopedagogice în activitatea de formare şi dezvoltare tehnică şi artistică a elevului;3. Proiectarea lecţiei de coregrafie-demers de organizare anticipată a activităţii didactice:a. cunoaşterea programei (lecturare, asimilare)în perspectiva corelării conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare cu obiectivele/competenţele acesteia.b. proiectarea lecţiei de coregrafie prin prisma realizării obiectivelor/competenţelor tehnice şi artistice. Model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficientec. Strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de coregrafie: procedee de predare a elementelor de bază tehnice, a elementelor tehnice de virtuozitate, calitatea expresivă a mişcării, încadrări stilistice, etc.;d. constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev.4. Metode şi mijloace didactice specifice:a) clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea lecţiei de coregrafie, a caracterului său practic (jocul, exerciţiul, etc.). … – criterii de selectare a repertoriului; modalităţi de stabilire şi adaptare a studiului la cerinţele repertoriului;– tehnica coregrafică necesară redării juste a coregrafiei, funcţie de capacitatea elevilor;b) video-audiţia coregrafică (imagine şi muzică)-act de educare a sensibilitaţii artistice, afective, de formare a capacităţii de selectare a valorilor artistice şi a personalităţii elevului: … – locul video-audiţiei coregrafice în lecţia de coregrafie, exemple;– mediul artistic ca premisa a formării şi dezvoltării actului interpretativ al elevului;– repertoriul coregrafic: genuri, stiluri diferite, etc;– corelarea cu mijloacele de expresie ale altor discipline (literatură, educaţie plastică educaţie vizuală, design, scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc);5. Creativitatea în lecţia de coregrafie; modalităţi de dezvoltare a acesteia– formarea gândirii critice, autocritice, reflexive, autonome; raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi formarea competenţelor.6. Evaluarea în ora de coregrafie:– tipuri de evaluare specifice evaluării în ora de coregrafie;– eficienţa evaluării în procesul de învăţământ şi în special în lecţia de coregrafie.7. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ:– caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor -elev– tipuri de relaţii.Notă: Toate temele prezentate în capitolul de didactica specialităţii vor fi tratate în funcţie de specialitatea candidatului şi vor cuprinde exemple din practica personală.BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE1996.Banes, Sally, Terpsichore în Sneakers, Post/Modern Dance, Wesleyan University Press, 1987Bejat, M, Ce este talentul? Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1967Caraman Fotea, Daniela şi Constantinescu, Grigore, Fascinaţia dansului, dicţionar de balet, Ed. Muzicală, Bucureşti, 2008Bourcier, Paul, Histoire de la Danse, Edition du Seuil, Paris, 1994Cardenes, Antonio Pita, Gelu Barbu, ritmul sentimentelor, Cartea Românească, Bucureşti, 2004Cassou, J., Panorama artelor contemporane- Ed. Meridiane, Bucureşti 1983Constantinescu, Marian, Dirijorul de lebede, Ed. Muzicală, 1989Cursaru, Lucian, Argonauţii marilor iubiri, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1987Cursaru, Lucian, Paravan cu irişi, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1984Dumitrescu, M., Amintiri despre Floria Capsali, Ed. Muzicală, Bucureşti 1985Duncan, Isadora, Viaţa mea, Ed. Editex, Bucureşti, 1993Girot, Isabelle, Michel, Marcelle, La dans au XX siecle, Larousse, 2002 MontrealKostroviţkaia, V, 100 de ore de dans clasic, Leningrad, 1981Lapşina, N., Mir Iskusstva, Ed. Meridiane, 1980Lesschaeve, Jacqueline, The dancer and the Dance – Merce Cunningham, New York, 1985Lifar, Serge, Le Manifeste du Choregraphe, Paris, 1935Negry, Gabriel, Codex Choreic. Sinteze coregrafice comentate, Ed. Little Star Impex,Noverre, Jean-Georges, Scrisori despre dans şi balete, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1967Pandolfi, V., Istoria teatrului universal,- Ed. Meridiane, Bucureşti 1971Razan, Fernand, Dictionnaire du Ballet Moderne, SPADEM, Paris, 1957Repertoriu de termeni ai dansului clasic- Ed. Amphora, Paris 1987Sava, I. Constantinescu, G., Ghid de balet, Ed. Muzicală, 1987Tarasov, M., Dans clasic, Ed. Iskusstva, 1971Tatarkiewicz, W., Istoria esteticii, Ed. Meridiane, Bucureşti 1978Urseanu, T, Ianegic, I, Istoria baletului, Ed. Muzicală, 1967Valery, Paul, Degas. Dans. Desen, Ed. Meridiane, 1968Vartolomei, Luminiţa, Soclu pentru efemeride, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1992Vasilescu, T. Tita, S., Folclor coregrafic românesc – tipărit sub egida Consiliului Culturii, Bucureşti, 1972Vataşianu, V., Istoria artei europene, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.Wigman, M, The Language of dance, Londra, 1966Zaţepina, Klimov, Richter, Dansul popular scenic, Ed. Iskusstva 1976BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA SPECIALITĂŢII*** – Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995Bârzea C. – Arta şi stiinţa educaţiei, EDP, Bucureşti 1995Bibliografie pentru didactica specialităţiiBrunner J. – Pentru o teorie a instruirii, EDP Bucureşti 1970Călin M. – Procesul instructiv – educativ EDP, Bucureşti 1995Cerghit I.-Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1980Creţu C.-Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1996Cristea S.-Dicţionar de termeni pedagogici, EDP, Bucureşti, 1998Cucoş C.-Pedagogie şi axiologie, Ed. Polirom, Iaşi, 1995Geissler E.G.-Mijloace de educaţie, EDP, Bucureşti, 1997*** – Dicţionar de pedagogie, EDP, Bucureşti, 1979Ghiduri de evaluare pe discipline, MEC-SNEE, 2000, 2001I. T. Radu- Evaluarea procesului de învăţământ, Bucureşti, EDP, 2001Ionescu M. – Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995Ionescu M.-Previziune şi control în procesul didactic, Ed. Dacia, Cluj, 1979Iucu R-Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi 2000 de Katele J.M.-L`evaluation, Bruxelles, 1986Joiţa E.-Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti, 1998Landsherre G-Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 1975Ministerul Educaţiei Curriculum Naţional, Bucureşti, 1999Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri de învăţământ Bucureşti 2001Ministerul Educaţiei şi Cercetării-Consiliul Naţional pentru Curriculum Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare din aria curriculară Arte pentru clasele I-a a XII-a., Bucureşti 2002Neacşu I- Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti, 1990Pavelcu V-Principii de docimologie, EDP, Bucureşti, 1968Preda V.-Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire, UBB, Cluj, 1999 *** – Normative de dotare cu mijloace de învăţământ, MEN, Bucureşti, 1993Radu I.- Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995Radu I.-Experienţa didactică şi creativitate, Ed. DaciaSilverstone R.-Televiziunea în viaţa cotidiană, Ed. Polirom, Iaşi, 1998Stanciu M.-Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic, Ed. Polirom, Iaşi,Stoica A.-(coord.)Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 2001Strungă C.-Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara 1999Şchiopu -Psihologia vărstelor, EDP, Bucureşti, 1981NOTĂ:Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învăţământul preuniversitar în anul susţinerii concursuluiAutori:Lucia Crinela Gorgăneanu – consilier Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareProf. Anca Mândrescu Liceul de Coregrafie Fl. Capsali BucureştiProf. Rodica Istrate Liceul de Coregrafie O. Stroia Cluj NapocaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMAPENTRU DISCIPLINE SOCIO-UMANE: CULTURĂ CIVICĂ– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplina Cultură civică se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Absolvenţii facultăţilor de profil şi profesorii care susţin concursul la disciplina Cultură civică pot preda în învăţământul preuniversitar discipline socio-umane, în conformitate cu prevederile în vigoare.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:● cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinei Cultură civică, precum şi a metodicii disciplinei;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor socio-umane şi influenţa modelatoare puternică pe care acestea o exercită asupra formării şi dezvoltării personalităţii elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul de discipline socio-umane trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea intelectuală şi socială a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al modului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– are capacitatea de a dezvolta activităţi didactice în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare inter-, pluri- şi transdisciplinare;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare-evaluare pe baza competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării-evaluării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor profesori şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi cu organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIO-UMANEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline socio-umane, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA LA DISCIPLINA DE SPECIALITATE CULTURĂ CIVICĂI. INDIVID ŞI SOCIETATE1. Persoana: unicitatea şi demnitatea omului2. Omul – fiinţă socială:a) Grupurile: caracteristici, tipuri … b) Atitudini şi relaţii interpersonale în grup/între grupuri … c) Familia ca grup social: distribuirea rolurilor în familie; familia contemporană … d) Comunitatea locală, naţională şi internaţională: … – comunitatea locală; raportul stat – comunitate locală– naţiunea; cetăţenia– comunitatea internaţională; integrarea europeanăII. AUTORITATEA1. Teorii despre stat2. Exercitarea puterii în stat. Forme de guvernare şi regimuri politice: regimuri democratice, autoritare şi totalitare3. Raporturi între cetăţeni şi autorităţi4. Statele moderne şi constituţionalismul5. Constituţiile epocii moderne; exemple reprezentativeIII. SISTEMUL POLITIC ÎN ROMÂNIA1. Istoricul constituţionalismului în România2. Constituţia Românieia) Elaborarea Constituţiei României … b) Structura Constituţiei şi mecanismele constituţionale … c) Valori şi principii constituţionale … d) Revizuirea Constituţiei … e) Drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor … 3. Instituţii şi practici democraticea) Statul democratic şi principiul separării puterilor … b) Autorităţile statului român: … – autoritatea legislativă; legile– executivul; administraţia centrală şi locală– autoritatea judecătorească; aplicarea legilor– preşedintele Românieic) Partide politice şi organizaţii cetăţeneşti … IV. RAPORTUL CETĂŢEAN-STAT ÎN SOCIETATEA DEMOCRATICĂ 1. Mass-media şi opinia publicăa) Mass – media: definiţie, clasificări, funcţii … b) Opinia publică; rolul mediilor în formarea opiniei publice … c) Libertatea presei; libertate şi responsabilitate în producerea, transmiterea şi receptarea mesajului propagat prin mass-media; prejudecăţi şi stereotipuri … 2. Cetăţenia şi practicile democraticea) Societatea civilă şi iniţiativele cetăţeneşti (iniţiative în comunităţile locale, iniţiative legislative etc.) … b) Dreptul de asociere … c) Alegerile şi votul … d) Participarea la luarea deciziei publice şi la controlul aplicării acesteia în contextul democraţiei reprezentative şi al formelor de manifestare a democraţiei directe … V. LIBERTATEA ŞI RESPONSABILITATEA1. Distincţia între libertatea personală, politică şi cea economică2. Libertate pozitivă şi libertate negativă; libertăţile publice3. Limite ale libertăţii; privarea de libertate.4. Participarea cetăţenească şi responsabilitateaVI. DREPTATEA ŞI EGALITATEA1. Tipuri de dreptate2. Justiţia ca instituţie de apărare a dreptăţii3. Dreptatea, egalitatea şi inegalitatea; tipuri de egalitate4. Egalitatea şanselor şi egalitatea în faţa legiiVII. PROPRIETATEA1. Formele proprietăţii şi evoluţia lor2. Dreptul la proprietate; calitatea de proprietar3. Proprietatea privată şi economia de piaţă4. Economia de piaţă şi democraţia în RomâniaVIII. IDENTITATE NAŢIONALĂ ŞI EUROPEANĂ1. Identitate naţională şi patriotism; sentimentul naţional, conştiinţa naţională2. Complexitatea identităţii personale în prezent: identităţi multiple3. Alterări ale patriotismului: xenofobia, şovinismul, demagogia4. România şi integrarea Euro-atlanticăIX. ETICĂ ŞI CIVISM1. Omul-fiinţă morală2. Valori, norme şi obligaţii moral-civice3. Atitudini şi comportamente moral-civice4. Dileme morale şi responsabilitate moral-civicăX. DREPTURILE OMULUI ŞI DREPTURILE COPILULUI1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:– istoric– tipuri de drepturi– drepturile fundamentale ale omului şi responsabilităţile asociate2. Promovarea şi respectarea drepturilor omului3. Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului:– istoric– principii generale ale convenţiei– drepturile fundamentale ale copilului şi responsabilităţile asociate4. Promovarea şi respectarea drepturilor copiluluiD. BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA DE SPECIALITATE CULTURĂ CIVICĂ1. *** Constituţia României2. *** Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului3. *** Declaraţia Universală a Drepturilor Omului4. *** Referendumul naţional privind revizuirea Constituţiei României, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", Bucureşti, 20035. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, "Drept constituţional şi instituţii politice", Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 20016. Gabriel Almond, Sidney Verba, "Cultura civică", Ed. Du Style, Bucureşti, 19967. Raymond Aron, "Democraţie şi totalitarism", Ed. All, Bucureşti, 20018. Robert Dahl, "Poliarhiile", Ed. Du Style, Bucureşti, 19989. Adrian Paul Iliescu, Emanuel-Mihail Socaciu, "Fundamentele gândirii politice moderne. Antologie comentată", Ed. Polirom, Iaşi, 199910. Jakub Karpinski, "ABC-ul democraţiei", Ed. Humanitas, Bucureşti, 199311. Arend Lijphart, "Modele ale democraţiei", Ed. Polirom, Iaşi, 200012. Pierre Manent, "Originile politicii moderne", Ed. Nemira, Bucureşti, 200013. J. St. Mill, "Despre libertate", Ed. Humanitas, Bucureşti, 200114. Adrian Miroiu, coord., "Teorii ale dreptăţii" Ed. Alternative, Bucureşti, 199715. Adrian Miroiu, coord., "Etica aplicată", Ed. Alternative, Bucureşti, 199516. Karl Popper, "Societatea deschisă şi duşmanii ei", Ed. Humanitas, Bucureşti, 199017. J. J. Rousseau, "Discurs asupra inegalităţii dintre oameni", Ed. Antet, Bucureşti, 200118. Dominique Schnapper şi Christian Bachelier, "Ce este cetăţenia?", Ed. Polirom, Iaşi, 200119. George Voicu, "Pluripartidismul", Ed. All, Bucureşti, 199820. Mihai Coman, "Mass media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică", Ed. Polirom, Iaşi, 200521. Petru Iluţ, "Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie", Ed. Polirom, Iaşi, 2005E. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINEI CULTURĂ CIVICĂI. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplina Cultură civică1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare.2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă.3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplinele socio-umane. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/competenţelor.4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare.II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina Cultură civică. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/tehnicilor de învăţare prin cooperare.2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare.3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare.3.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.3.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.4. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire.5. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare.5.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare.5.2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare).5.3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.5.4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare.F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE1. *** Criterii de notare pentru clasa a VIII-a, lucrare apărută sub coordonarea SNEE, Ed. Sigma, Bucureşti, 20042. *** Ghid de evaluare pentru ştiinţe socio-umane, SNEE, Ed. Prognosis, Bucureşti, 20003. *** Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare pentru Educaţie civică şi Cultură civică, lucrare apărută sub coordonarea CNC, Ed. SC Aramis Print, Bucureşti, 20024. Cerghit I., Neacşu I., Pânişoară I. O., Potolea D., "Prelegeri pedagogice", Ed. Polirom, Iaşi, 20015. Creţu C., "Curriculum individualizat şi personalizat", Ed. Polirom, Iaşi, 19986. Creţu C., "Psihopedagogia succesului", Ed. Polirom, Iaşi, 19977. Cristea Sorin, "Dicţionar de termeni pedagogici", E.D.P., Bucureşti, 19988. Cucoş C., "Pedagogie generală", Ed. Polirom, Iaşi, 20009. Ionescu M., Radu I., "Didactica moderna", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 199510. Neacşu I., "Metode şi tehnici de învăţare eficientă", Ed. Militară, Bucureşti, 199011. Nicola I., "Tratat de pedagogie şcolară", Ed. Aramis, Bucureşti, 200012. Stoica A. (coord.), "Evaluarea curentă şi examenele", Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 200113. Stoica A., "Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică", Ed. Humanitas Educational, Bucureşti, 200314. Vlăsceanu L. şi Cerghit I. (coord.), "Curs de pedagogie", T.U.B., Bucureşti, 1988NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplina Cultură civică (toţi anii de studiu), manualele alternative cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, în anul şcolar în care se susţine concursul, precum şi ghidurile metodice care însoţesc manualele de Cultură civică.Grupul de lucru pentru discipline socio-umaneEugen STOICA – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul VieţiiAngela TESILEANU – Institutul de Ştiinţe ale EducaţieiSorin SPINEANU DOBROTĂ – Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareMarius AVRAM – Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DREPTPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucos Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucos Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. DREPT CONSTITUŢIONAL1.1. Supremaţia Constituţiei● concept; fundamentare ştiinţifică; consecinţe juridice; garanţii.1.2. Controlul constituţionalităţii legilor● concept; forme de control; autorităţi competente.1.3. Curtea Constituţională a României● organizare; funcţionare; competenţă; acte.1.4. Drepturile fundamentale ale cetăţenilor● concept; clasificări; garanţii; restrângeri.1.5. Îndatoririle fundamentale● concept; îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor României.1.6. Avocatul Poporului1.7. Parlamentul. Funcţii● funcţionarea parlamentului (mandatul, sesiunea, sistemul de vot);● incompatibilităţi şi imunităţi.1.8. Mandatul parlamentar1.9. Legea, ca act juridic al Parlamentului● definiţie;● clasificare (legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare);● elaborarea, promulgarea şi publicarea legilor;● aprobarea legii prin referendum;● deosebirile dintre Constituţie şi legi.2. DREPT ADMINISTRATIV2.1. Dreptul aplicabil administraţiei publice● obiectele dreptului administrativ;● izvoarele, normele şi raporturile dreptului administrativ.2.2. Organizarea administraţiei publice● Preşedintele României;● guvernul şi administraţia centrală;● administraţia publică locală.2.3. Funcţia publică● constituţionalitatea şi legalitatea funcţiei publice în România;● recrutarea şi încadrarea funcţionarilor publici;● dreptul la carieră şi răspunderea funcţionarilor.2.4. Activitatea autorităţilor administraţiei publice● definiţia şi trăsăturile actului administrativ;● regimul juridic aplicabil actului administrativ.2.5. Răspunderea în dreptul administrativ● răspunderea administrativ-contravenţională.2.6. Contenciosul administrativ● condiţiile acţiunii directe în contenciosul administrativ;● acte exceptate de la controlul instanţelor de contencios administrativ.3. DREPT CIVIL3.1. Raportul juridic civil● definiţie;● părţile raportului juridic civil;● conţinut;● obligaţia civilă.3.2. Bunurile şi clasificarea lor3.3. Actul juridic civil● definiţie;● categorii de acte juridice civile;● condiţiile actului juridic civil;● efecte;● nulitatea actului juridic civil.3.4. Patrimoniul şi funcţiile lui● noţiune, caractere juridice, funcţii.3.5. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale● noţiune, caractere;● felurile proprietăţii în raport de titular (domeniul public şi domeniul privat).3.6. Modurile de dobândire a drepturilor reale● legea;● tradiţiunea, ocupaţiunea, accesiunea;● uzucapiunea.3.7. Dezmembrămintele dreptului de proprietate:● dreptul de uzufruct;● dreptul de uz;● servituţi;● dreptul de superficie.3.8. Contractul ca izvor de obligaţii● definiţie, clasificare, încheiere, efecte.3.9. Faptul juridic ilicit şi licit, ca izvor de obligaţii● răspunderea civilă delictuală (natura juridică, funcţii);● răspunderea civilă contractuală;● răspunderea pentru fapta proprie (condiţiile generale ale răspunderii: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia, existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvârşit fapta ilicită);● răspunderea pentru fapta altei persoane (răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor minori; răspunderea institutorului pentru faptele elevilor şi a meşteşugarilor pentru faptele ucenicilor; răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor).3.10. Contracte speciale, vânzarea, donaţia, locaţiunea, antrepriza, mandatul, societatea civilă.4. DREPT PENAL4.1. Noţiuni generale● dreptul penal ca ramură de drept: noţiunea, obiectul, caracterul;● raportul juridic penal: noţiune, importanţă, structură, particularităţi;● izvoarele dreptului penal.4.2. Legea penală şi limitele aplicării sale● legea penală, noţiunea şi categoriile de legi penale;● aplicarea legii penale în spaţiu: problemele aplicării legii penale în raport cu faptele săvârşite pe teritoriul ţării; aplicarea legii penale în raport cu faptele săvârşite în afara teritoriului ţării;4.3. Noţiunea de infracţiune● trăsăturile esenţiale ale infracţiunii: pericolul social, vinovăţia, prevederea în legea penală.4.4. Conţinutul infracţiunii● aspecte generale: noţiune şi importanţă, structură, clasificare;● conţinutul constitutiv al infracţiunii: noţiuni preliminare, latură obiectivă, latură subiectivă;● condiţii privind obiectul, subiecţii, locul şi timpul săvârşirii acţiunii.4.5. Formele şi modalităţile infracţiunii● formele infracţiunii: aspecte generale, acte preparatorii, tentativa, infracţiunea fapt consumat, infracţiunea fapt epuizat.4.6. Săvârşirea infracţiunii de mai multe persoane● generalităţi privind pluralitatea de infractori: noţiune şi caracterizare, forme;● participaţia penală: generalităţi, participaţia propriu-zisă (perfectă) şi participaţia improprie (imperfectă).4.7. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei● cauzele generale care exclud vinovăţia persoanei în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitate, beţia, minoritatea făptuitorului, eroarea, fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.4.8. Sancţiunile în dreptul penal● generalităţi privind sancţiunile în dreptul penal: particularităţile sancţiunilor în dreptul penal, cadrul sancţiunilor în dreptul penal (pedepse, măsuri de siguranţă, măsuri educative);● generalităţi asupra pedepselor: noţiunea şi caracterul pedepsei, scopul şi funcţiile pedepsei, categorii de pedepse;4.9. Răspunderea penală● generalităţi privind răspunderea penală ca instituţie: noţiune şi caracterizare;● generalităţi privind individualizarea pedepselor: noţiune, forme şi modalităţi, mijloace de individualizare;● individualizarea legală a pedepselor: aspecte generale, individualizarea legală propriu-zisă, stabilirea cadrului şi mijloacelor de realizare a celorlalte forme de individualizare;● individualizarea judiciară a pedepselor: criteriile generale de individualizare, circumstanţele atenuante, circumstanţele agravante, aplicarea sancţiunilor faţă de infractorii minori: măsurile educative (mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-un centru de reeducare, internarea într-un institut medical educativ);5. DREPTUL MUNCII ŞI SECURITĂŢII SOCIALE5.1. Obiectul, definiţia şi caracterizarea dreptului muncii5.2. Izvoarele dreptului muncii● categorii de izvoare ale dreptului muncii; specific.5.3. Raportul juridic de muncă● subiectele, conţinutul, obiectul raportului juridic de muncă.5.4. Dreptul individual al muncii● contractul de muncă: părţile contractului de muncă, condiţii de valabilitate;● forma şi conţinutul contractului de muncă;● nulitatea, suspendarea, delegarea, detaşarea, transferul, încetarea contractului de muncă.5.5. Timpul de lucru şi timpul de odihnă● noţiunea de timp de lucru; durata zilei de muncă; munca suplimentară;● noţiunea şi formele timpului de odihnă; concediul de odihnă; alte categorii de concediu.5.6. Răspunderea materială şi obligaţii de restituire● noţiune, trăsături specifice;● condiţii;● formele răspunderii materiale;● procedura de stabilire şi recuperare a despăgubirilor în cazul răspunderii materiale.6. DREPT COMERCIAL6.1. Introducere în dreptul comercial● noţiunea şi obiectul dreptului comercial;● izvoarele dreptului comercial.6.2. Faptele de comerţ● noţiunea şi caracteristicile faptelor de comerţ;● clasificarea faptelor de comerţ;● fapte de comerţ obiective;● fapte de comerţ subiective;● fapte de comerţ unilaterale.6.3. Comercianţii – reguli generale● calitatea de comerciant;● capacitatea cerută pentru a fi comerciant;● obligaţiile profesionale ale comercianţilor;● fondul de comerţ.6.4. Societăţi comerciale● reguli generale privind societăţile comerciale: noţiunea de societate comercială, elemente specifice; clasificarea societăţilor comerciale; constituirea societăţilor comerciale (acte constitutive, condiţii de validitate); modificarea actelor constitutive; dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale;● reguli speciale privind diferitele forme de societate: societatea pe acţiuni (noţiune, constituire, regimul acţiunilor, bilanţ, beneficii, rezerve, dizolvare şi lichidare); societatea cu răspundere limitată (noţiune, constituire, funcţionare, dizolvare şi lichidare).6.5. Obligaţiunile comerciale● contractele comerciale: vânzare-cumpărare; mandat; comision; gaj; locaţiunea.Bibliografie:

1.	Apostol, D.C.,	Drept şi legislaţie – manual pentru clasa a X-a,	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002;
2.	Apostol, D.C., Ionescu, S.C.,	Economia întreprinderii şi elemente de legislaţie – manual pentru clasa a XI-a,	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002;
3.	Athanasiu, A., Moarcăş, C.A.,	Muncitorul şi legea,	Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999;
4.	Beleiu, Gh., Nicole, M., Truşcă, P.,	Drept civil român,	Editura Universul Juridic, 2002;
5.	Beligrădeanu, Ş.,	Legislaţia muncii comentată,	Editura Lumina Lex, 1999- 2002;
6.	Bîrsan, C.,	Drept civil. Drepturi reale,	Editura All Beck, Bucureşti, 2002;
7.	Bozgan, V., Sârbu, A.,	Economia întreprinderii şi elemente de legislaţie – manual pentru clasa a XI-a,	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001;
8.	Bulai, C.,	Manual de drept penal, partea generală,	Editura All, Bucureşti, 1997;
9.	Căpăţână, O.,	Instituţii ale noului drept comercial. Societăţile comerciale,	Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1991;
10.	Cărpenaru, S.,	Drept comercial român, ediţia a IV-a,	Editura All Beck, Bucureşti, 2002;
11.	Deak, F.,	Tratat de drept civil, Contracte speciale,	Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2002;
12.	Duşcă, A.I., Ţenea, A.L.,	Drept şi legislaţie – manual pentru clasa a X-a,	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001;
13.	Filipescu, I.,	Drept civil, Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale,	Editura Actami, Bucureşti, 2000;
14.	Ghimpu, S., Ţiclea, A.,	Dreptul muncii,	Editura All Beck, Bucureşti, 2000;
15.	Iorgovan, A.,	Tratat de drept administrativ, vol. I şi II., ediţia a III-a restructurată, revăzută şi adăugită,	Editura All Beck, colecţia Curs universitar, Bucureşti, 2001 (vol. I) şi 2002 (vol.II);
16.	Matei, L., Popescu, I., Dincă, D.,	Instituţiile administraţiei publice – manual pentru clasa a XII-a,	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001;
17.	Mitrache, C., Mitrache, C.,	Drept penal român,	Casa de editură şi presă Şansa, Bucureşti, 2002;
18.	Mladen, C.,	Drept şi legislaţie – manual pentru clasa a X-a,	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001;
19.	Muraru, I., Tănăsescu, S.,	Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia a IX-a revăzută şi adăugită,	Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001;
20.	Stătescu, C., Bîrsan, C.,	Teoria generală a obligaţiilor,	Editura All Beck, Bucureşti, 2002;
21.	Toader, C., Ciobanu, A., Răducanu, A.,	Drept şi legislaţie – manual pentru clasa a X-a,	Editura All Educaţional, Bucureşti, 2002;
22.	Ţaina, C.,	Drept şi legislaţie – manual pentru clasa a X-a,	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001;
23.	Vida, I.,	Puterea executivă şi administraţia publică,	Editura Regia Autonomă "Monitorul Oficial", Bucureşti, 1994;

Autori:PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU – ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ "N. KRETZULESCU" BUCUREŞTIPROF. LUMINIŢA MARIANA POPESCU – I.S.J. DÂMBOVIŢAPROF. DANA LUIZA CIOARĂ – I.S.J. HUNEDOARACONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU ECONOMIC, ADMINISTRATIV, POŞTĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucos Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucos Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. ORGANIZAREA UNITĂŢILOR ECONOMICE1.1. Particularităţile activităţii economiceDelimitări terminologice: întreprindere, societate, firmă, unitate economicăCaracteristicile şi rolul unităţii economice în economia de piaţăTipologiile unităţii economice după următoarele forme:● forma de proprietate;● forma juridică;● modul de asociere;● obiectul de activitate;● structură operativă;1.2. Funcţiunile întreprinderii moderne● Funcţiunea de cercetare – dezvoltare: activităţi, sarcini, atribuţii;● Funcţiunea de producţie: activităţi, sarcini, atribuţii;● Funcţiunea comercială: activităţi, sarcini, atribuţii;● Funcţiunea de marketing: activităţi, sarcini, atribuţii;● Funcţiunea financiar – contabilă: activităţi, sarcini, atribuţii● Funcţiunea de personal: activităţi, sarcini, atribuţii1.3. Organizarea structurală a întreprinderii● Conceptul de structură organizatorică;● Elementele de bază ale structurii organizatorice;● Structura funcţională şi componentele sale: postul – concept, trăsături; funcţia – concept, trăsături; compartimentul de muncă – tipuri; nivelul ierarhic – concept, piramidă ierarhică; pondere ierarhică – concept, mărime; relaţiile organizatorice;● Structura operaţională de producţie, concepţie şi componentele sale: definiţie, concept; compartimente; definirea conceptelor: secţia de producţie, secţia de bază, secţia auxiliară, secţia deservire, atelier, loc de muncă;● Instrumente de formalizare a structurii organizatorice: organigrama; fişa postului.1.4. Organizarea resurselor umane● Categorii de personal – structura personalului unei întreprinderi;● Drepturi şi obligaţii ale personalului – clauzele contractului de muncă;● Selecţia personalului;● Promovarea personalului: concept; criterii; modalităţi de promovare; formarea personalului; principii de evaluare a personalului; cointeresarea personalului -concept.1.5. Procese economice● aprovizionarea şi pregătirea mărfurilor;● depozitarea;● producţia de mărfuri şi servicii;● comercializarea.2. CONTABILITATE2.1. Teorie contabilă şi metodă în contabilitateCadrul conceptual al contabilităţii (obiectul şi metoda contabilităţii);Patrimoniul agenţilor economici; Structuri patrimoniale, activ, pasiv, cheltuieli şi venituri;Documente de evidenţă; Definiţie, importanţă, structură, clasificare, întocmire, verificare, completare.Procedeele comune şi specifice metodei contabilităţii:Evaluare calculaţie inventariereBilanţ, cont şi balanţa de verificare;2.2. Contabilitatea curentă a întreprinderii● Contabilitatea capitalurilor proprii;● Contabilitatea activelor imobilizate;● Contabilitatea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie;● Contabilitatea decontărilor cu terţii;● Contabilitatea trezoreriei;● Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor.2.3. Lucrări contabile de închidere a exerciţiului financiar. Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare● Delimitări privind lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar;● Inventarierea activelor şi datoriilor;● Calculul şi distribuirea rezultatului contabil;● Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare;3. FINANŢE3.1. Sfera finanţelor publice● Conceptul de finanţe publice;● Funcţia de repartiţie;● Funcţia de control3.2. Bugetul de stat● Concept;● Tipuri.3.3. Impozitele directe în România● Impozitul pe profit;● Impozitul pe salarii;● Impozitul pe dividende;● Dubla impunere a veniturilor.3.4. Impozite indirecte în România● Taxa pe valoarea adăugată;● Taxele vamale;● Accizele;● Monopolurile fiscale;● Taxele de timbru şi de înregistrare.3.5. Evaziune fiscală● Evaziune fiscală licită;● Evaziune fiscală ilicită.3.6. Sistemul cheltuielilor publice● Factorii care influenţează nivelul cheltuielilor publice;● Clasificarea cheltuielilor publice;● Caracterizarea cheltuielilor publice.BIBLIOGRAFIE

1.	Bozgan, V., Sârbu, A.,	Economia întreprinderii şi elemente de legislaţie – clasa a XI-a,	Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
2.	Capotă, V., Hangan, D., Lixandru, F.,	Finanţe – clasa a XII-a,	Ed. Niculescu ABC, Bucureşti, 2002
3.	Călin, O., Ristea, M.,	Bazele contabilităţii,	Ed. Genicod, Bucureşti, 2002
4.	Cojocea, A., Sălceanu, Al.,	Contabilitate – clasa a XII-a,	Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2002
5.	Dan, V., Isaic-Maniu, R., Mitran, D.,	Economia întreprinderii – clasa a X-a,	Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2002
6.	Feleaga, N., Malciu, L., Bunea, S., Candea, E.,	Contabilitate – clasa a X-a,	Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
7.	Gavrilă, T., Lefter, V.,	Managementul firmei,	Ed. Economică, Bucureşti, 2002
8.	Ghiţă, M., Mareş, V.,	Finanţe – clasa a XII-a,	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
9.	Isai, V., Negoescu, G.,	Contabilitate – clasa a X-a,	Ed. All Educational, Bucureşti, 2002
10.	Isai, V.,	Contabilitate – clasa a XI-a,	Ed. All Educational, Bucureşti, 2002
11.	Isai, V.,	Contabilitate – clasa a XII-a,	Ed. All Educational, Bucureşti, 2002
12.	Lefter, V., Chivu, I.,	Economia întreprinderii – clasa a X-a,	Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
13.	Matei, Alexandrian	Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor-clasa a XI-a,	Ed. CD Press
14.	Moşteanu, T., Iftemie, E., Moşteanu, R.,	Finanţe- clasa a XII-a,	Ed. Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
15.	Nicolescu, O., Verboncu I.	Management,	Ed. Economică, Bucureşti, 2001
16.	Ristea, M., Dumitru C.	Contabilitatea financiară,	Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 2003
17.	Ristea, M., Dima, M.,	Contabilitatea societăţilor comerciale,	Ed. Universitară, Bucureşti, 2003
18.	Ristea, M., Panciu, C., Ionescu, R., Dinescu, M.,	Contabilitate – clasa a X-a,	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
19.	Stănciulescu, G., (coordonator)	Economia întreprinderii, profil Servicii- manual pentru clasa a X-a,	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001
20.	Tanţău, A.,	Management strategic,	Editura ASE, Bucureşti, 2003
21.	Hangan D.Tudor M, Lămâie D (coordonator),	Finanţe şi fiscalitate,	Ed. CD Press 2010
22.	Vuţă, M., Braşoveanu, I.,	Finanţe – clasa a XII-a,	Ed. All Educational, Bucureşti, 2002
23.	Ilie şi colectivul	Organizarea resurselor umane	Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2006
24.	Ilei Suzana şi colectivul	Finanţarea afacerii – clasa a XII a	Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2006
25.	***	Reglementări contabile pentru agenţii economici,	Ed. Economică, Bucureşti, 2001
26.	***	Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate,	Ed. Economică, Bucureşti, 2001
27.			*** Raportul anual privind proiectul Legii bugetului de stat, Ministerul Finanţelor Publice, www.guv.ro
28.			*** Legea finanţelor publice nr. 500/2002, M.O. nr. 597/13 august 2002
29.			*** Ordinul M.F.P. nr. 306/26.02.2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, M.O. nr. 279/25.04.2002

Autori:PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU – ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ "N. KRETZULESCU" BUCUREŞTIPROF. LUMINIŢA MARIANA POPESCU – I.S.J. DÂMBOVIŢAPROF. DANA LUIZA CIOARĂ – I.S.J. HUNEDOARACONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINE SOCIO-UMANE: ECONOMIE ŞI EDUCAŢIEANTREPRENORIALĂ– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele Economie şi Educaţie antreprenorială se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Absolvenţii facultăţilor de profil şi profesorii care susţin concursul la disciplinele Economie şi Educaţie antreprenorială pot preda în învăţământul preuniversitar discipline socio-umane, în conformitate cu prevederile în vigoare.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:● cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor Economie şi Educaţie antreprenorială, precum şi a metodicii disciplinelor;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor socio-umane şi influenţa modelatoare puternică pe care acestea o exercită asupra formării şi dezvoltării personalităţii elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul de discipline socio-umane trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea intelectuală şi socială a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al modului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– are capacitatea de a dezvolta activităţi didactice în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare inter-, pluri- şi transdisciplinare;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare-evaluare pe baza competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării-evaluării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor profesori şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi cu organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIO-UMANEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline socio-umane, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU DISCIPLINELE DE SPECIALITATE ECONOMIE ŞI EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂI. UNIVERSUL ECONOMIEI1. Sisteme economice (economia naturală, economia de schimb, economia de piaţă)2. Tipuri de agenţi/unităţi economice; circuitul economicII. CONSUMATORUL1. Nevoi, resurse, raţionalitate economică2. Consumatorul şi comportamentul său (utilitatea economică; alegerea consumatorului raţional; costul de oportunitate)III. PRODUCĂTORUL/ÎNTREPRINZĂTORUL1. Factorii de producţie (factorii şi neofactorii de producţie; combinarea factorilor de producţie)2. Cost, profit, productivitate, eficienţă economicăIV. CERERE, OFERTĂ, PREŢ1. Cererea (formare, lege, elasticitate)2. Oferta (formare, lege, elasticitate)3. Raportul cerere – ofertă – preţ; preţul de echilibruV. PIAŢA1. Caracteristicile generale ale pieţei2. Concurenţa (rol, forme, strategii)3. Forme ale pieţei (piaţa bunurilor şi serviciilor; piaţa forţei de muncă; piaţa monetară; piaţa capitalurilor; piaţa valutară)VI. ECHILIBRUL ŞI DEZECHILIBRUL ECONOMIC1. Modele ale echilibrului economic2. Dezechilibre economice: şomajul şi inflaţiaVII. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ1. Creştere economică (factori; tipuri; beneficii şi costuri)2. Dezvoltare economică3. Fluctuaţii ale activităţii economice4. Măsurarea rezultatelor activităţii economice: indicatorii macroeconomici5. Venit, consum, economii, investiţiiVIII. ECONOMIA MONDIALĂ1. Piaţa mondială şi formele ei2. Integrarea economică şi globalizarea3. Probleme ale economiei mondialeIX. POLITICI ECONOMICE1. Statul în economia de piaţă2. Politici economice (tipuri, conţinuturi, scopuri, instrumente de realizare)X. INIŢIEREA ŞI DERULAREA ACŢIUNII ANTREPRENORIALE1. Individul, ca întreprinzător2. Planul de afaceri (structură şi fundamentare)3. Instrumente necesare studierii pieţei4. Resurse necesare derulării unei afaceri (financiare, materiale, umane)5. Evaluarea afaceriiXI. COMPORTAMENTUL ÎN AFACERI1. Competenţe ale întreprinzătorului de succes2. Responsabilitatea în afaceri (răspunderea în afaceri; principii etice în acţiunea antreprenorială)XII. RISC ŞI REUŞITĂ ÎN AFACERI1. Riscul în afaceri (tipuri; modalităţi de minimizare a riscului)2. Reuşita în afaceri (principii generale şi elemente specifice în realizarea unei afaceri reuşite)D. BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINELE DE SPECIALITATE ECONOMIE ŞI EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ1. Anvers Denis, "Economia mondială", Ed. Humanitas, Bucureşti, 19912. Becker Gary S., "Comportamentul uman, o abordare economică", Editura All, Bucureşti, 19943. Ciobanu loan, Ciulu Ruxandra, "Strategiile competitive ale firmei", Ed. Polirom, Iaşi, 20054. Didier Michel, "Economia: Regulile jocului", Ed. Humanitas, Bucureşti, 19985. Dobrotă Niţă (coord.), "Dicţionar de economie", Ed. Economică, Bucureşti, 20026. Dobrotă Niţă (coord.), "Economie" – Manual ASE, Editura Economică, Bucureşti, 20017. Druţă Florin, "Motivaţia economică", Ed. Economică, Bucureşti, 19998. Durand M., "Bursa", Editura Humanitas, Bucureşti, 19929. Friedman Milton, "Capitalism şi libertate", Editura Enciclopedică, Bucureşti, 199510. Frois Gilbert Abraham, "Economia Politică", Editura Humanitas, Bucureşti, 199411. Galbraith John Kenneth, "Societatea perfectă", Ed. Eurosong amp; Book, Bucureşti, 199712. Heyne Paul, "Modul economic de gândire", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 199113. Huidumac Cătălin, Rogojanu Angela, "Introducere în studiul economiei de piaţă", Ed. All, Bucureşti, 199814. Ignat I., "Uniunea Economică şi Monetară Europeană", Editura Symposion, Iaşi, 199415. Keynes J. M., "Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor" Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 197016. King Alexander, Schneider Bertrand, "Prima revoluţie globală", Ed. Tehnică, Bucureşti, 199317. Martin Hans-Peter, Schumann Harald, "Capcana globalizării", Ed. Economică, Bucureşti, 199918. Rugină A. N., "Principia Oeconomica. Fundamente noi şi vechi ale analizei economice", Ed. Academiei Române, Bucureşti, 199319. Rujan O., "Teorii şi modele privind relaţiile economice internaţionale", Ed. All, Bucureşti, 199420. Sută-Selejan Sultana, "Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană", Ed. All, Bucureşti, 199421. *** "Economia politică" (Economics), Editura Economică, Bucureşti, 1994E. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR ECONOMIE ŞI EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂI. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplina Economie şi Educaţie antreprenorială1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare.2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă.3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplinele socio-umane. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/competenţelor.4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare.II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina Economie şi Educaţie antreprenorială. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/tehnicilor de învăţare prin cooperare.2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare.3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare.3.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.3.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.4. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire.5. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare.5.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare.5.2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare).5.3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.5.4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare.F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE1. *** Ghid de evaluare pentru ştiinţe socio-umane, SNEE, Ed. Prognosis, Bucureşti, 20002. *** Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare pentru aria curriculară "Om şi societate", lucrare apărută sub coordonarea CNC, Ed. SC Aramis Print, Bucureşti, 20023. Cerghit I., Neacşu I., Pânişoară I. O., Potolea D., "Prelegeri pedagogice", Ed. Polirom, Iaşi, 20014. Creţu C., "Curriculum individualizat şi personalizat", Ed. Polirom, Iaşi, 19985. Creţu C., "Psihopedagogia succesului", Ed. Polirom, Iaşi, 19976. Cristea Sorin, "Dicţionar de termeni pedagogici", E.D.P., Bucureşti, 19987. Cucoş C., "Pedagogie generală", Ed. Polirom, Iaşi, 20008. Druţă M. E., "Didactica disciplinelor economice. Consideraţii teoretice şi aplicaţii", Ed. ASE, Bucureşti, 20029. Ionescu M., Radu I., "Didactica moderna", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 199510. Neacşu I., "Metode şi tehnici de învăţare eficientă", Ed. Militară, Bucureşti, 199011. Nicola I., "Tratat de pedagogie şcolară", Ed. Aramis, Bucureşti, 200012. Stoica A. (coord.), "Evaluarea curentă şi examenele", Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 200113. Stoica A., "Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică", Ed. Humanitas Educational, Bucureşti, 200314. Vlăsceanu L. şi Cerghit I. (coord.), "Curs de pedagogie", T.U.B., Bucureşti, 1988NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplinele Economie şi Educaţie antreprenorială, precum şi manualele alternative cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, în anul şcolar în care se susţine concursul.Grupul de lucru pentru discipline socio-umaneEugen STOICA – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul VieţiiAngela TESILEANU – Institutul de Ştiinţe ale EducaţieiSorin SPINEANU DOBROTĂ – Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareMarius AVRAM – Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREEducaţia fizică şi sportul constituie singura disciplină de învăţământ cu adresabilitate directă la sănătatea populaţiei şcolare, având o pregnantă specificitate a abordării procesului de predare-învăţare-evaluare.Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice pentru Educaţie fizică şi sport este elaborată pentru a veni în sprijinul candidaţilor la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învăţământul preuniversitar, la disciplina Educaţie fizică şi sport, care au absolvit facultăţi de acest profil.Activitatea profesorului se concentrează pe formarea şi dezvoltarea la elevi a unor competenţe generale şi specifice, corelate cu cele opt competenţe cheie europene.Unul dintre dezideratele disciplinei de învăţământ Educaţie fizică şi sport este să păstreze la un nivel ridicat interesul elevilor pentru pentru acest domeniu, inclusiv prin asigurarea condiţiilor optime pentru învăţarea permanentă.Această programă răspunde deci cerinţelor profilului absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie incadrat pe un post didactic în învăţământul preuniversitar – profesor de educaţie fizică şi sport în învăţământul de masă, în învăţământul sportiv integrat şi suplimentar sau în învăţământul special.Acest profil presupune cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale domeniului Educaţiei fizice şi sportului, a tendinţelor noi în evoluţia disciplinei, aplicarea noilor direcţii ale didacticii şi ale metodicii predării-învăţării-evaluării Educaţiei fizice şi sportului. De asemenea, presupune probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Tematica ştiinţifică, tematica pentru metodica predării Educaţiei fizică şi sportului şi bibliografia obligatorie, aferentă celor două tipuri de tematici, constituie reper pentru candidaţi – absolvenţi ai învăţământului superior de educaţie fizică şi sport – în demersul susţinerii Concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar.Programa de Educaţie fizică şi sport pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice în învăţământul preuniversitar este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplinele Educaţie fizică, Pregătire sportivă teoretică şi Pregătire sportivă practică, discipline de învăţământ aparţinând ariei curriculare Educaţie Fizică şi Sport.Competenţele şi conţinuturile programei sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.În proiectarea activităţilor didactice şi pe parcursul desfăşurării acestora, cadrul didactic trebuie să ţină seamă de particularităţile de dezvoltare psihologică şi de vârsta elevilor, de resursele materiale şi umane avute la dispoziţie şi de idealul de dezvoltare a societăţii româneşti, în context european.B. COMPETENŢELE SPECIFICE CADRULUI DIDACTIC CU SPECIALIZAREA EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTCompetenţele specifice cadrului didactice cu specializarea Educaţie fizică şi sport, pe care trebuie să le dovedească în procesul de predare-învăţare-evaluare şi care vor fi dezvoltate pe tot parcursul activităţii profesionale, sunt:● Analizarea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinei Educaţie fizică şi sport;● Utilizarea şi interpretarea informaţiei provenite din teoria şi didactica disciplinei;● Utilizarea adecvată a conceptelor din domeniul Educaţiei fizice şi sportului şcolar;● Înţelegerea principiilor didacticii specifice Educaţiei fizice şi sportului;● Construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor la conţinuturi;● Utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;● Elaborarea programelor şi dezvoltarea activităţilor didactice în cadrul curriculumului la decizia şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare;● Proiectarea conţinuturilor instruirii, organizarea corespunzătoare a activităţilor didactice şi realizarea evaluării competenţelor dobândite de elevi;● Adecvarea demersurilor didactice la particularităţile de vârstă, sex, nivel de pregătire ale elevilor şi la condiţiile materiale;● Construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice;● Înţelegerea aspectelor de ordin legislativ ale activităţii sale, drepturile legale ale elevilor şi părinţilor, propriile sale drepturi şi responsabilităţi;● Cunoaşterea criteriilor de evaluare a activităţii sale şi integrarea acestora în conceperea şi realizarea activităţii didactice.C. CONŢINUTURILE PROGRAMEIC.I. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ – TEORIA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI1. Noţiunile fundamentale în Educaţie fizică şi sport.2. Idealul şi funcţiile Educaţiei fizice şi sportului.3. Concepţii actuale despre Educaţie fizică şi Sport şcolar.4. Obiectivele Educaţiei fizice şi sportului.5. Subsistemele Educaţiei fizice.6. Formele de organizare a Educaţiei fizice şi Sportului şcolar.7. Caracteristicile motricităţii la vârstele şcolarităţii.8. Învăţarea motrică.9. Cunoştinţele de specialitate.10. Deprinderile şi priceperile motrice.11. Aptitudinile/calităţile motrice.12. Exerciţiul fizic şi celelalte mijloace ale Educaţiei fizice şcolare.13. Efortul în lecţia de Educaţie fizică.14. Statutul şi rolul profesorului de educaţie fizică şi sport.15. Lecţia de educaţie fizică – aspecte teoretice.16. Principiile didactice.17. Metodele de învăţământ.18. Proiectarea activităţii didactice la disciplina Educaţie fizică.19. Evidenţa în domeniul Educaţiei fizice şcolare20. Evaluarea la disciplina Educaţie fizică.21. Componentele Curriculumului Naţional.C.II. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII – DIDACTICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI1. Utilizarea componentelor curriculumului naţional la disciplina Educaţie fizică.2. Elaborarea şi utilizarea curriculumului la decizia şcolii, la disciplina Educaţie fizică.3. Elaborarea documentelor de proiectare didactică în Educaţia fizică şcolară.4. Stabilirea conţinuturilor (mijloace, formaţii de lucru, dozare, indicaţii metodice) pe componentele structurii lecţiei de Educaţie fizică.5. Modalităţi de respectare a principiilor didactice în predarea disciplinei Educaţie fizică.6. Specificul aplicării metodelor verbale, intuitive şi practice în predarea conţinuturilor specifice disciplinei Educaţie fizică.7. Metodica dirijării efortului în lecţia de Educaţie fizică.8. Metodica predării disciplinelor sportive prevăzute de Programa Şcolară de Educaţie fizică şi sport.9. Criterii de stabilire a structurilor motrice pentru evaluarea nivelului de instruire în gimnastică şi jocuri sportive10. Selectarea şi eşalonarea metodică a criteriilor de stabilire a scalelor de notare.D. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE1. Barbu C., Stoica M. (2000) Metodica predării exerciţiilor de atletism în lecţia de educaţie fizică, Bucureşti, Edit. Printech2. Cârstea Gh. (1999) Metodica educaţiei fizice şcolare, Bucureşti, A.N.E.F.S.3. Cârstea Gh. (2000) Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura ANDA4. Criteriile de notare la clasa a V-a şi a VIII-a, www.edu.ro5. Croitoru D. (2000) Volei, Bucureşti, A.N.E.F.S.6. Dragnea A. (1996) Antrenamentul sportiv, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică7. Dragnea A. (coord.) (2002) Teoria educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura FEST8. Dragnea A., Bota A. (1999) Teoria activităţilor motrice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică9. Dragnea A., Teodorescu S. (2002) Teoria sportului, Bucureşti, Editura FEST10. Firea E. (2003) Metodica educaţiei fizice şcolare, Bucureşti, Universitatea Ecologică11. Ghidurile metodologice de aplicare a programelor de educaţie fizică şi sport (2000) (2001) MEC-SNEE12. Grigore V. (2003) Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, Bucureşti, Editura Bren13. Kunst I. şi colab. (1983) Teoria şi metodica handbalului, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică14. Motroc I. (1996) Fotbal la copii şi juniori, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică15. Negulescu I. (2000) Handbal, tehnica jocului, Bucureşti16. Predescu T., Moanţă A. (2001) Baschetul în şcoală. Instruire – învăţare, Bucureşti, Editura Semne17. Programele şcolare pentru educaţie fizică şi sport (în vigoare), www.edu.ro18. Şerbănoiu S. (2004) Metodica educaţiei fizice, Bucureşti, Editura Cartea Universitară19. Sistemul naţional şcolar de evaluare la educaţie fizică şi sport (1999) Bucureşti20. Solomon M., Grigore V., Bedo C. (1996) Gimnastica, Târgovişte, Dom Impex21. Stroie Şt. şi colab. (1996) Volei îndrumar metodic, Bucureşti, Editura OmniaAutori:Magda Elena Melinte – Inspectoratul Şcolar Judeţean NeamţIliana Ionescu – Inspectoratul Şcolar Judeţean DoljEmil Pătru – Inspectoratul Şcolar Judeţean GalaţiMarius Bălaşa – MECTS – Direcţia Politici de Personal şi Reţea ŞcolarăAlin Cătălin Păunescu – MECTS – Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul VieţiiElena Nely Avram – MECTS – Centru Naţional de Evaluare şi ExaminareCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT – ANTRENORI CLUBURILESPORTIVE ŞCOLARE, PALATELE ŞI CLUBURILE COPIILOR– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice pentru Educaţie fizică şi sport – Antrenori este elaborată pentru a veni în sprijinul candidaţilor la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învăţământul preuniversitar.Programa răspunde cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească aceşti candidaţi, care urmează să fie încadraţi pe un post didactic în învăţământul preuniversitar – în cluburile sportive şcolare, palatele şi cluburile copiilor.Profilul candidatului la acest concurs presupune cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale domeniului Educaţiei fizice şi sportului, a tendinţelor noi în evoluţia disciplinei, aplicarea noilor direcţii ale didacticii şi ale metodicii predării-învăţării-evaluării disciplinelor sportive. De asemenea, presupune probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Tematica ştiinţifică, tematica pentru metodica predării disciplinelor sportive şi bibliografia obligatorie, aferentă celor două tipuri de tematici, constituie reper pentru candidaţi în demersul susţinerii Concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar.Competenţele şi conţinuturile programei sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.În proiectarea activităţilor didactice şi pe parcursul desfăşurării acestora, cadrul didactic trebuie să ţină seamă de particularităţile de dezvoltare psihologică şi de vârsta elevilor, de resursele materiale şi umane avute la dispoziţie.B. COMPETENŢELE SPECIFICE ANTRENORULUICompetenţele specifice antrenorului, pe care trebuie să le dovedească în procesul de predare-învăţare-evaluare şi care vor fi dezvoltate pe tot parcursul activităţii profesionale, sunt:● Analizarea conţinuturilor ştiinţifice domeniului Educaţie fizică şi sport;● Utilizarea şi interpretarea informaţiei provenite din teoria şi didactica sportului;● Utilizarea adecvată a conceptelor din domeniul Educaţiei fizice şi sportului;● Înţelegerea principiilor didacticii specifice sportului;● Construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor la conţinuturi;● Utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;● Proiectarea conţinuturilor instruirii şi organizarea corespunzătoare a activităţilor didactice;● Adecvarea demersurilor didactice la particularităţile de vârstă, sex, nivel de pregătire ale elevilor şi la condiţiile materiale;● Construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice;● Înţelegerea aspectelor de ordin legislativ ale activităţii sale, drepturile legale ale elevilor şi părinţilor, propriile sale drepturi şi responsabilităţi;● Cunoaşterea criteriilor de evaluare a activităţii sale şi integrarea acestora în conceperea şi realizarea activităţii didactice.C. CONŢINUTURILE PROGRAMEIC.I. TEME DIN TEORIA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI1. Funcţiile sportului.2. Obiectivele sportului.3. Subsistemele sportului.4. Formele de organizare a sportului.5. Caracteristicile motricităţii la vârstele şcolarităţii.6. Stadiile antrenamentului sportiv.7. Selecţia pentru sport.8. Componentele antrenamentului sportiv.9. Învăţarea motrică.10. Cunoştinţele de specialitate.11. Deprinderile şi priceperile motrice.12. Aptitudinile/calităţile motrice.13. Exerciţiul fizic şi celelalte mijloace ale antrenamentului sportiv.14. Efortul în lecţia de antrenament sportiv.15. Statutul şi rolul antrenorului.16. Lecţia de antrenament sportiv – aspecte teoretice.17. Principiile antrenamentului sportiv.18. Metodele de antrenament.19. Planificarea antrenamentului sportiv.20. Forma sportivă.21. Evaluarea în antrenamentul sportiv.22. Evidenţa în domeniul antrenamentului sportiv.23. Sistemul competiţional.C.II. TEME DIN METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR SPORTIVE – DIDACTICA SPORTULUI1. Utilizarea componentelor curriculumului naţional în disciplina sportivă de specializare.2. Elaborarea documentelor de planificare în antrenamentul sportiv.3. Stabilirea conţinuturilor (mijloace, formaţii de lucru, dozare, indicaţii metodice) pe componentele structurii lecţiei de antrenament sportiv.4. Modalităţi de respectare a principiilor antrenamentului sportiv în predarea disciplinei sportive de specializare.5. Specificul aplicării metodelor verbale şi intuitive în predarea conţinuturilor specifice disciplinei sportive de specializare.6. Specificul aplicării metodelor practice bazate pe reacţia efort-odihnă şi parte-întreg în predarea conţinuturilor specifice disciplinei sportive de specializare.7. Metodica dirijării efortului în lecţia de antrenament sportiv.8. Metode, mijloace şi formaţii de organizare a exersării pentru dezvoltarea calităţilor motrice specifice disciplinei sportive de specializare.9. Metode, mijloace şi formaţii de organizare a exersării pentru învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea procedeelor tehnice specifice disciplinei sportive de specializare.D. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE1. Ababei, R., Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv, vol 1,2. Editura Pim, Iaşi, 20062. Badea, D. (2001) Rugby. Fundamente teoretice şi metodice, Bucureşti, FEST3. Cârstea Gh. (2000) Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura ANDA4. Cârstocea V. şi colab. (2001) Schi. Teorie şi metodică, Bucureşti, Editura Printech5. Cismaş Gh. (1987) Lupte greco-române: Elemente de teorie şi metodica de antrenament, Bucureşti, Editura Sport-Turism6. Cojocaru V. (2002) Fotbal de la 6 la 18 ani: metodica pregătirii, Bucureşti, Editura Axis Mundi7. Croitoru D. (2000) Volei, Bucureşti, A.N.E.F.S.8. Deliu D. (2002) Cursuri teoretico-metodice de arte marţiale, Bucureşti, Editura Studenţească9. Dragnea A. (coord.) (2002) Teoria educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura FEST10. Dragnea A., Bota A. (1999) Teoria activităţilor motrice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică11. Dragnea A., Teodorescu S. (2002) Teoria sportului, Bucureşti, Editura FEST12. Florescu C., Mociani V. (1983) Canotaj, Bucureşti, Editura Sport-Turism13. Grigore V. (2001) Gimnastica artistică, Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Bucureşti, Editura Semne14. Grigore V. (coord.) (2001) Pregătire artistică în gimnastica de performanţă, Bucureşti, ANEFS15. Hantău I., Bocioacă L. (1998) Antrenamentul în judo. Pregătirea fizică şi tehnică, Editura Universităţii din Piteşti16. Hantău I. (1989) Judo – instruirea copiilor şi juniorilor, Bucureşti, Editura ANEFS17. Hâtru D. (1984) Haltere – pregătirea copiilor şi juniorilor, Bucureşti, Editura Sport -Turism18. Jivan I. (1999) Înot – tratat metodic, Bucureşti, Editura Printech19. Kunst I. şi colab. (1983) Teoria şi metodica handbalului, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică20. Macovei S. (1999) Gimnastica ritmică de performanţă. ANEFS21. Marinescu Gh. (2000) Polo pe apă – tehnică, Bucureşti, Editura Printech22. Motroc I. (1996) Fotbal la copii şi juniori, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică23. Negulescu I. (2000) Handbal, tehnica jocului, Bucureşti24. Pelin F. (2001) Învăţarea tehnicii libere la schi fond – biatlon. Pregătirea competiţională, Bucureşti, Editura Printech25. Poenaru S. (2002) Curs de scrimă, Bucureşti, ANEFS26. Predescu T., Ghiţescu G. (2002) Pregătirea echipelor de performanţă, Bucureşti, Editura Semne27. Programele şcolare pentru disciplinele sportive predate la Pregătire sportivă practică.28. Şerbănoiu S. (2004) Metodica educaţiei fizice, Bucureşti, Editura Cartea Universitară29. Stoica M. (2000) Capacităţile motrice în atletism, Bucureşti, Editura Printech30. Stroie Şt. şi colab. (1996) Volei îndrumar metodic, Bucureşti, Editura Omnia31. Teodoru M. (2000) Poziţii de tragere în tirul sportiv, Bucureşti, Editura Printech32. Ţifrea C. (2002) Teoria şi metodica atletismului, Bucureşti, Editura DavecoAutori:Magda Elena Melinte – Inspectoratul Şcolar Judeţean NeamţIliana Ionescu – Inspectoratul Şcolar Judeţean DoljEmil Pătru – Inspectoratul Şcolar Judeţean GalaţiMarius Bălaşa – MECTS – Direcţia Politici de Personal şi Reţea ŞcolarăAlin Cătălin Păunescu – MECTS – Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul VieţiiElena Nely Avram – MECTS – Centru Naţional de Evaluare şi ExaminareCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE MUZICALĂ ŞI EDUCAŢIE MUZICALĂ SPECIALIZATĂ– Bucureşti –2010Notă de prezentarePrograma de faţă se adresează absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior artistic care vor desfăşura activităţi didactice în cadrul ariei curriculare arte – specializarea muzică – din învăţământul preuniversitar.La elaborarea programei de faţă au fost luate în considerare atât cercetările din domeniul curricular, tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă didactică şi artistică.Datorită caracterului preponderent practic al disciplinelor artistice, profesorul trebuie să facă demonstraţia că are capacitatea de a parcurge procesul instructiv- educativ la un nivel artistic convingător; de aceea, absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, care vor preda discipline din cadrul educaţiei muzicale specializate susţin înaintea probei scrise şi o probă practică în specialitatea pentru care s-au pregătit. Prin urmare, examenul pentru ocuparea posturilor vacante din învăţământul preuniversitar constă în susţinerea a două probe:a) probă practică (conform anexei la Metodologia de mişcare a personalului didactic); … b) probă scrisă, pe care o susţin absolvenţii care vor preda disciplina educaţie muzicală şi discipline din cadrul educaţiei muzicale specializate. … Disciplinele care compun proba scrisă sunt prezentate la începutul fiecăreia dintre cele două specializări, respectiv Educaţie muzicală şi Educaţie muzicală specializată.Prezenta programă urmăreşte:– consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei didactice, a profesorului de educaţie muzicală sau educaţie muzicală specializată;– actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei muzicale în învăţământul de cultură generală şi de specialitate;– corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum-ul naţional în vigoare;– aplicarea didacticii specialităţii în activitatea la clasă, ţinând cont de ciclurile curriculare, dar şi de nivelul aptitudinilor specifice artei muzicale ale elevilor din şcolile şi liceele de specialitate;– dezvoltarea capacităţilor de interpretare intra şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare;– valorificarea conţinuturilor disciplinei prin construirea unui demers didactic modern, prin proiectare structurată, prin organizarea unor activităţi de învăţare centrate pe nevoile şi interesele elevilor/elevului, care să faciliteze învăţarea eficientă de către aceştia a conţinuturilor specifice disciplinei;– dezvoltarea capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de elevi cu ajutorul întregului set de instrumente şi tehnici de evaluare şi reglarea demersului didactic pe baza interpretării informaţiilor oferite de rezultatele evaluării.Pentru a realiza transferul deprinderilor artistice, în cadrul căruia se obţine modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor muzician, cadrul didactic trebuie să utilizeze forţa educativă a exemplului personal. Prin conţinuturile puse la dispoziţie de prezenta programă, profesorul de educaţie muzicală sau de educaţie muzicală specializată va produce dovada concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibile cazuri de impostură sau de degradare în timp a capacităţilor artistice-interpretative, constituind totodată o garanţie a profesionalismului în învăţământul artistic.Prezenta programă este valabilă şi pentru absolvenţii aparţinând minorităţilor naţionale.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTICÎn procesul de predare-învăţare-evaluare a educaţiei muzicale şi a educaţiei muzicale specializate, cadrul didactic trebuie să fie capabil:● să cunoască conţinuturile ştiinţifice ale disciplinei şi să opereze corect şi adecvat cu limbajul specific necesare praxisului muzical şcolar, să motiveze elevii/elevul în/pentru formarea deprinderilor şi aptitudinilor specifice;● să opereze cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă intra şi interdisciplinară, ca o unitate a competenţei de specialitate în plan teoretic;● să aibă capacitatea de a construi demersuri didactice interactive şi să-şi adapteze strategiile didactice la conţinuturi;● să utilizeze documentele şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice în specialitatea respectivă, pentru aplicarea adecvată a programei şcolare în vederea unui demers didactic eficient;● să posede o gândire critică privitoare la creaţiile muzicale, având o atitudine reflexivă asupra muzicii, precum şi disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitch;● să deţină capacitatea de a comunică cu elevul/clasa;● să deţină capacitatea de a funcţiona ca element integrator al valorilor culturale în comunitatea locală şi naţională.EDUCAŢIE MUZICALĂpentru absolvenţi ai învăţământului superior de lungădurată şi de scurtă durată Licee şi şcoli şi decultură generalăDiscipline de specialitate:● Teoria muzicii;● Istoria muzicii universale şi româneşti● Forme şi genuri muzicale;● Folclor muzical;● Didactica specialităţii.I. Teoria muzicii1. Sunetul muzical şi calităţile lui. Semiografia muzicală tradiţională şi cea modernă.2. Intervale muzicale: clasificare, exemple.3. Ritmul şi metrul muzical:– elemente constitutive;– sisteme ritmice şi metro-ritmice; clasificare în diverse culturi muzicale;– exemple din literatura muzicală.4. Sistemul modal: caracteristici, exemple din literatura muzicală, posibilităţi de abordare în interpretarea vocală şi instrumentală în procesul de educaţie muzicală:– scări prepentatonice:– scări pentatonice, pentacordice;– scări hexacordice;– scări heptacordice;– moduri populare româneşti;– sisteme sonore neo-tonale şi neo-modale;– moduri cu transpoziţie limitată.5. Sistemul tonal funcţional:– caracteristici generale ale sistemului tonal funcţional;– raporturile dintre diferitele tonalităţi în cadrul creaţiei muzicale ca mijloace ale expresiei stilistice sau tematice;– modulaţia în muzica secolelor XVII-XIX;– exemplificări.6. Agogica şi dinamica muzicală: importanţă, exemplificări.7. Ornamentele muzicale şi utilizarea lor în diferite stiluri muzicale: exemplificări.II. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTIA. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE1. Cultura muzicală a Evului Mediu:– muzica gregoriană – de la cantus planus, primele genuri polifonice (conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua;– muzica bizantină – ehuri, caracteristici, genuri;– muzica laică medievală – genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesangerilor (arta cavalerească, pastorala etc).2. Renaşterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici şi cronologia perioadei. Genurile muzicale şi caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluţia muzicii începând cu secolul al XIV-lea; de la "Ars nova", la Şcoala franco-flamandă (caracteristici, genuri, reprezentanţi, importanţă). Apariţia operei (dramma per musica); context istoric, caracteristici, reprezentanţi ai Cameratei florentine. Claudio Monteverdi, Ch. W. Gluck reprezentanţi al genului.3. Stilul instrumental concertant în creaţia secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea; creatori ai preclasicismului muzical şi genurile reprezentative: suita, sonata, concerto-grosso. Importanţa creaţiei compozitorilor: A. Vivaldi, J.Ph. Rameau, D. Scarlatti etc. Opera barocă şi reprezentanţii ei: H. Purcelle, G. Fr. Haendel. Personalitatea lui J.S. Bach; scriitura polifonică şi genurile reprezentative creaţia instrumentală, importanţa temperanţei sonore. Creaţia vocal-instrumentală şi reprezentanţii de seamă: G. Fr. Haendel, J.S. Bach.4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria şi opera buffa; conturarea formelor liricodramatice naţionale (singspielul german, vodevilul şi opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar's opera).5. Premise ale apariţiei clasicismului muzical; de la D.Scarlatti la fii lui J.S.Bach; caracteristicile şi reprezentanţii Şcolii de la Mannheim. Apariţia şi evoluţia sonatei, simfoniei şi a genurilor muzicii de cameră, estetica limbajului. Cristalizarea genului simfonic. Evoluţia operei. Personalitatea creaţia şi importanţa compozitorilor J. Haydn, W.A.Mozart, L.van Beethoven.6. Romantismul – curent artistic şi muzical: cronologie, trăsături generale, forme şi genuri predilecte (inclusiv programatismul), virtuozitatea instrumentală (evoluţia şi perfecţionarea instrumentelor, importanţa pianului). Date din biografia artistică şi creaţia muzicală aparţinând compozitorilor secolului al XIX-lea: Fr. Schubert, H. Berlioz, R. Schumann, F. Chopin, Fr. Liszt, J. Brahms, P.I. Ceaikovski, G. Verdi, R. Wagner etc. Şcolile muzicale naţionale europene caracteristici, genuri predilecte şi compozitorii reprezentativi: rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească.7. Diversitatea stilistică la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea; verism, impresionism, neo-clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi: C. A. Debussy, R. Strauss, K. Orff, A. Honneger, A. Schonberg, A. Webern, A. Berg etc. A doua înflorire a culturilor naţionale în secolul XX şi reprezentanţii lor; simfonismul francez şi austro-german: C. Franck, A. Bruckner, G. Mahler.8. Orientări stilistice şi opţiuni creatoare în muzica contemporană: muzica concretă şi electronică, aleatorismul, constructivismul, muzica stockhastică, sisteme muzicale de sinteză etc. Compozitori reprezentativi în secolul XX: G. Enescu, I. Stravinsky, B.Bartok, O. Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage ş.a.9. Muzica uşoară a secolului al XX-lea; valoare şi kitsch; impactul în plan socio-cultural pe termen scurt, mediu şi lung al promovării sau ignorării "muzicii noi", exempleB. ISTORIA MUZICII ROMÂNEŞTI1. Şcoli bizantine pe teritoriul Ţărilor Române: prezentare, caracteristici, reprezentanţi.2. Muzica românească de factură cultă în secolul al XIX lea: influenţe folclorice, bizantine şi apusene, genuri, tematici, reprezentanţi, exemple:3. George Enescu – personalitate complexă a culturii româneşti şi universale. Biografie şi creaţie; importanţa compozitorului, interpretului, pedagogului în context cultural naţional şi universal.4. Apariţia şi evoluţia şcolii muzicale naţionale de compoziţie; surse de inspiraţie, genuri muzicale predilecte (vocal, coral, cameral, simfonic, operă) şi compozitori reprezentativi.5. Viaţa muzicală românească în prima jumătate a secolului al XX-lea: instituţii muzicale, viaţa concertistică etc. Creatori şi genuri abordate: exemple.6. Mijloace artistice, procedee stilistice şi semnificaţii în creaţia muzicală românească din a doua jumătate a sec. al XX-lea: A. Stroe, Şt. Niculescu, I. Olah, A.Vieru, W. Berger alţi reprezentanţi ai şcolii muzicale contemporane româneştiIII. FORME ŞI GENURI MUZICALE1. Principalele forme muzicale (lied, rondo, fuga, variaţiunea, sonata) şi analiza acestora, cu exemplificări.2. Aspecte structurale ale muzicii în creaţia contemporană românească şi universală.3. Genurile muzicale: vocale, corale, instrumentale, vocal-instrumentale şi opera. Caracteristicile şi analiza acestora; exempleIV. FOLCLOR MUZICAL1. Folclorul, sursă de inspiraţie pentru creaţia muzicală cultă; trăsături generale, exemple2. Elemente de structură a muzicii populare româneşti. Genuri ocazionale şi neocazionale, exemple.3. Trăsături caracteristice ale muzicii populare româneşti; exemplificări.V. DIDACTICA SPECIALITĂŢII1. Curriculum Naţional: terminologie, structura planului de învăţământ, a programelor şcolare, curriculum la decizia şcolii, standarde de performanţă şi descriptori de performanţă pentru educaţia muzicală, cicluri curriculare.2. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare- evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ: lecţia de muzică – specificitatea acesteia prin:● formarea şi dezvoltarea gândirii autonome şi critice prin receptarea şi interpretarea creaţiilor muzicale;● formarea şi dezvoltarea gustului estetic, al atitudinii reflexive asupra valorilor artistice în viaţa individului şi a societăţii;● pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public prilejuită de diferite evenimente (serbări şcolare, spectacole ocazionale, concursuri etc.);3. Proiectarea – demers de organizare anticipată a activităţii didactice în lecţia de educaţia muzicală:● cunoaşterea programei (lecturare "pe orizontală", asimilare) în perspectiva corelării conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare cu competenţele acesteia;● proiectarea unităţilor de învăţare prin prisma realizării competenţelor cadru. Model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente etc;● strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de educaţie muzicală: procedee de predare a unor unităţi de învăţare; exemplu: ritmul, măsuri, cântecul după auz, iniţiere instrumentală, audiţie muzicală activă etc;● constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev.4. Metode şi mijloace didactice specifice:● metode de învăţământ adecvate lecţiei de educaţie muzicală utilizate pentru învăţarea unor elemente de limbaj, a unui cântec, a unui instrument muzical;● importanţa utilizării mijloacelor de învăţământ necesare pentru realizarea unei lecţii de calitate;● clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea educaţiei muzicale specializate (mijloace audio, video, internet etc)5. Criterii de selectare a repertoriului vocal/instrumental;● stabilirea repertoriului vocal/instrumental având în vedere capacitatea elevilor de redare vocală/instrumentală, particularităţile de vârstă, etc.● selectarea repertoriului în funcţie de diferitelor manifestări artistice din şcoală (activităţi ocazionate de diferite evenimente, concurs interşcolar, judeţean, naţional, internaţional;6. Audiţia muzicală: act de educare a sensibilităţii auditive, afective, de formare a capacităţii de selectare a valorilor muzicale; locul şi rolul audiţiei muzicale în formarea şi dezvoltarea gustului estetic;● procedee de audiţie activă cu muzică de genuri diferite având ca finalitate educarea elevilor prin şi pentru muzică.7. Lecţia de educaţie muzicală: corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline (literatură, istorie, geografie, educaţie plastică, educaţie fizică, arta actorului, etc);8. Creativitatea în lecţia de educaţie muzicală;● modalităţi de dezvoltare a creativităţii.● formarea gândirii critice, reflexive, autonome şi creative;● raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi formarea competenţelor;9. Evaluarea la ora de educaţie muzicală:● rolul evaluării în procesul de învăţământ şi în special în lecţia de educaţie muzicală● tipuri de evaluare specifice lecţiei de educaţie muzicală;● demonstrarea eficienţei evaluării în lecţia de educaţie muzicală.10. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ:● caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor -elev● tipuri de relaţiiEDUCAŢIE MUZICALĂ SPECIALIZATĂMuzică instrumentală şi corepetiţieArtă vocală (Canto clasic şi canto popular)Muzica de camerăStudii teoreticeAnsambluri muzicale vocale/instrumentalePentru absolvenţii învăţământului superior de lungă durată.Şcoli şi licee de artăDisciplinele:● Istoria muzicii universale şi româneşti● Forme muzicale● Didactica specialităţii.I. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE ŞI ROMÂNEŞTIA. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE1. Cultura muzicală a Evului Mediu:– muzica gregoriană – de la cantus planus, primele genuri polifonice (conductus, cantus gemellus etc), până la momentul Ars Antiqua;– muzica bizantină – ehuri, caracteristici, genuri;– muzica laică medievală – genuri specifice muzicii trubadurilor, trouverilor, minnesangerilor (arta cavalerească, pastorala etc).2. Renaşterea muzicală: estetica înnoirii de limbaj, caracteristici şi cronologia perioadei. Genurile muzicale şi caracteristicile lor: madrigalul, motetul, missa, chansonul francez, liedul german. Evoluţia muzicii începând cu secolul al XIV-lea; de la "Ars nova", la Şcoala franco-flamandă (caracteristici, genuri, reprezentanţi, importanţă). Apariţia operei (dramma per musica); context istoric, caracteristici, reprezentanţi ai Cameratei florentine. Claudio Monteverdi, Ch. W. Gluck reprezentanţi al genului.3. Stilul instrumental concertant în creaţia secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea; creatori ai preclasicismului muzical şi genurile reprezentative: suita, sonata, concerto-grosso. Importanţa creaţiei compozitorilor: A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc. Opera barocă şi reprezentanţii ei: H. Purcelle, G. Fr. Haendel. Personalitatea lui J.S.Bach; scriitura polifonică şi genurile reprezentative creaţia instrumentală, importanţa temperanţei sonore. Creaţia vocal-instrumentală şi reprezentanţii de seamă:G. Fr. Haendel, J. S. Bach.4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria şi opera buffa; conturarea formelor liricodramatice naţionale (singspielul german, vodevilul şi opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar's opera).5. Premise ale apariţiei clasicismului muzical; de la D.Scarlatti la fiii lui J.S.Bach; caracteristicile şi reprezentanţii Şcolii de la Mannheim. Apariţia şi evoluţia sonatei, simfoniei şi a genurilor muzicii de cameră, estetica limbajului. Cristalizarea genului simfonic. Evoluţia operei. Personalitatea creaţia şi importanţa compozitorilor J. Haydn, W.A.Mozart, L.van Beethoven.6. Romantismul – curent artistic şi muzical: cronologie, trăsături generale, forme şi genuri predilecte (inclusiv programatismul), virtuozitatea instrumentală (evoluţia şi perfecţionarea instrumentelor, importanţa pianului). Date din biografia artistică şi creaţia muzicală aparţinând compozitorilor secolului al XIX-lea: Fr. Schubert, H. Berlioz, R. Schumann, F. Chopin, Fr. Liszt, J. Brahms, P.I. Ceaikovski, G. Verdi, R. Wagner etc. Şcolile muzicale naţionale europene: rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească: caracteristici, genuri predilecte şi compozitorii reprezentativi.7. Diversitatea stilistică la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea; verism, impresionism, neo-clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi: C. A. Debussy, R. Strauss, K. Orff, A. Honneger, A. Schonberg, A. Webern, A. Berg etc. A doua înflorire a culturilor naţionale în secolul XX şi reprezentanţii lor; simfonismul francez şi austro-german: C. Franck, A. Bruckner, G. Mahler.8. Orientări stilistice şi opţiuni creatoare în muzica contemporană: muzica concretă şi electronică, aleatorismul, constructivismul, muzica stockhastică, sisteme muzicale de sinteză etc. Compozitori reprezentativi în secolul XX: G. Enescu, I. Stravinsky, B.Bartok, O. Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage ş.a.9. Muzica uşoară, a secolului al XX-lea; valoare şi kitsch; impactul în plan socio-cultural pe termen scurt, mediu şi lung al promovării sau ignorării "muzicii noi", exempleB. ISTORIA MUZICII ROMÂNEŞTI1. Geneza şcolii muzicale naţionale – rezultat firesc al imperativelor social-politice ale epocii;– realitatea românească şi inspiraţia folclorică – factori determinanţi ai identităţii naţionale. – locul şcolii noastre naţionale în contextul muzicii universale.2. Muzica românească de factură cultă în secolul al XIX lea: influenţe folclorice, bizantine şi apusene, genuri, tematici, reprezentanţi, exemple:3. G. Enescu – personalitate complexă a culturii româneşti şi universale. Biografie şi creaţie; importanţa compozitorului, interpretului, pedagogului în context cultural naţional şi universal.4. Apariţia şi evoluţia şcolii muzicale naţionale de compoziţie; surse de inspiraţie, genuri muzicale predilecte (vocal, coral, cameral, simfonic, operă) şi compozitori reprezentativi.5. Viaţa muzicală românească în prima jumătate a secolului XX: instituţii muzicale, viaţa concertistică etc. Creatori şi genuri abordate: exemple.6. Mijloace artistice, procedee stilistice şi semnificaţii în creaţia muzicală românească din a doua jumătate a sec.XX: A. Stroe, Şt. Niculescu, I. Olah, A.Vieru, W. Berger, alţi reprezentanţi ai şcolii muzicale contemporane româneşti.II. FORME ŞI GENURI MUZICALE1. Principalele forme muzicale (lied, rondo, fuga, variaţiunea, sonata) şi analiza acestora: exemple.2. Aspecte structurale ale muzicii în creaţia contemporană românească şi universală.3. Genurile muzicale: vocale, corale, instrumentale, vocal-instrumentale şi opera; caracteristicile şi analiza acestora.III. DIDACTICA SPECIALITĂŢII1. Curriculum Naţional: terminologie, structura planurilor de învăţământ, a programelor şcolare, curriculum la decizia şcolii, cicluri curriculare.2. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ:● lecţia de educaţie muzicală specializată: specificul acesteia;● formarea şi dezvoltarea deprinderilor specifice educaţiei muzicale specializate (funcţie de specialitate) exemple;● etapele pregătirii unei lucrări muzicale (instrumentale/vocale/ansambluri)● formarea şi dezvoltarea memoriei muzicale a elevilor;● organizarea şi îndrumarea studiului individual;● pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public; cu exemple din practica personală;● pregătirea pentru performanţă;3. Proiectarea lecţiei de educaţie muzicală specializată -demers de organizare anticipată a activităţii didactice:● cunoaşterea programei (lecturare, asimilare) în perspectiva corelării între conţinut – activitate de învăţare – competenţă;● proiectarea lecţiei de educaţie muzicală specializată, prin prisma realizării competenţelor;● model de proiectare pentru desemnarea activităţilor de învăţare în care vor fi implicaţi elevii, a selectării resurselor cele mai eficiente;● strategii didactice de realizare a conţinuturilor programei, conforme cu etapele de predare a orei de educaţie muzicală specializată: procedee de predare a tehnicii instrumentale/vocal, a textului muzical (structură, corelare tehnică instrumentală cu interpretarea, etc). a conţinuturilor teoretice etc.● constituirea demersului didactic pentru realizarea unui învăţământ centrat pe elev prin formarea de competenţe, stabilite de programa şcolară.4. Metode şi mijloace didactice specifice:● metode de învăţământ adecvate lecţiei de educaţie muzicală specializată; exemple● demonstrarea eficienţei aplicării metodei de învăţământ;● importanţa utilizării mijloacelor de învăţământ necesare pentru realizarea unei lecţii de calitate;● clasificarea pe diverse criterii, a mijloacelor necesare pentru realizarea educaţiei muzicale specializate (mijloace audio, video, internet etc)5. Criterii de selectare a repertoriului:tehnica instrumentală/vocală necesară redării juste melodico-ritmice a lucrărilor muzicale în funcţie de particularităţile psihofizice ale elevului/elevilor.6. Audiţia muzicală – act de educare a sensibilităţii auditive, afective, de formare a capacităţii de selectare a valorilor muzicale şi de dezvoltare a personalităţii elevului viitor muzician:● locul audiţiei muzicale în lecţia de educaţia muzicală specializată, cu exemple;● mediul sonor ca premisă a formării şi dezvoltării gustului estetic, personalităţii etc;● repertoriul de audiţii muzicale, procedee de audiţie activă cu muzică de genuri şi stiluri diferite pentru formarea gândirii critice şi autonome a viitorului muzician;● corelarea cu mijloace de expresie ale altor discipline (literatură, istorie, geografie, educaţie plastică, educaţie vizuală, religie, scenografie, arta costumelor, istoria artelor, artă dramatică etc;7. Creativitatea în lecţia de educaţie muzicală:● modalităţi de dezvoltare a creativităţii; exemple● elemente specifice educaţiei muzicale specializate ce contribuie la formarea gândirii critice, reflexive, autonome şi creative;● raportul dintre asimilarea cunoştinţelor şi formarea competenţelor în vederea dezvoltării personalităţii interpretative;8. Evaluarea la ora de educaţie muzicală:● rolul evaluării în procesul de învăţământ şi în special în lecţia de educaţie muzicală specializată;● tipuri de evaluare specifice lecţiei de educaţie muzicală;● instrumente de evaluare specifice lecţiei de educaţie muzicală specializată;9. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ:● caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor – elev● tipuri de relaţii.Notă: Toate temele prezentate în capitolul de didactica specialităţii vor fi tratate în funcţie de specialitatea candidatului şi vor cuprinde exemple din practica personală.BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA DE SPECIALITATEAldea, Goergeta, Munteanu, Gabriela, Didactica educaţiei muzicale în învăţământul primar, ediţia a II a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005Alexandrescu, D. Curs de teoria muzicii,vol. I, II, Editura Kity 1997Alexandru, T. – Studii de folcloristică, organologie, muzicale, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1980, 1982.Avesalon, I. – Metodica predării şi studiului instrumentelor de suflat şi percuţie, Lito, Conservatorul "C.Porumbescu", Bucureşti, 1980Barbu-Bucur, S. Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1989Barta, C. – Curs de metodica predării şi a studiului instrumentelor de coarde (cu arcuş), Lito, Conservatorul "G. Dima", Cluj Napoca, 1987 (ed. a II-a revizuită)Bălan, Th.. – Principii de pianistică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1966Bejat, M. – Ce este talentul?, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967Bentoiu, P. – Imagine şi sens, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974Bentoiu, P. Capodopere enesciene, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1999Berger W. Estetica sonatei clasice, Editura Muzicală 1981Berger, G. W. – Moduri şi proporţii, Bucureşti, Ed. Muzicală, 1979Berger, G.W. – Cvartetele de coarde de la Haydn la Debussy, Ed. Muzicală, Bucureşti 1970Berger, G.W. – Muzica simfonică (vol. I – V), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974-1977.Berger, G.W. – Cvartetele de coarde de la Haydn la Debussy, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1970.Berger, G.W. – Cvartetul de coarde de la Max Reger la Enescu, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1979.Berger, G.W. – Estetica sonatei clasice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1981.Berger, G.W. – Estetica sonatei contemporane, Ed. Muzicală, Bucureşti 1985Berger, G.W. – Estetica sonatei romantice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1983.Berger, G.W. – Ghid pentru muzica instrumentală de cameră, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1965.Berger, G.W. – Muzica simfonică (vol. I – V), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974-1977.Bîrcă, A. – Sistematizare în predarea scrierii muzicale, E.D.P., Bucureşti, 1970Bîrlea, O.- Metode de cercetare a folclorului, E.D.P. Bucureşti, 1969Bocşa I. Muzică vocală tradiţională din Sălaj vol. I-II Editura MediaMusica Academia de Muzică Gh. Dima, Cluj 2005-2006Brăiloiu, C.- Opere (vol. I-V), Ed, Muzicală, Bucureşti, 1967, 1969, 1974, 1979, 1981.Brumaru A. Romantismul în muzică vol. I-II Ed. Muzicală, Bucureşti 1975Buciu, D., Armonia tonală, vol I Editura Conservatorului de Muzică Bucureşti, 1989Buciu, Dan Elemente de scriitură modală Editura Muzicală 1984Bughici, D. – Forme şi genuri muzicale Editura Muzicală. Bucureşti 1980Chelaru, C. Cui i-e frică de Istoria muzicii?, vol. I-III, Ed. Artes, Iaşi, 2007Ciobanu, Gh. Studii de bizantinologie şi etnomuzicologie, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1992, vol: II, IIICiobanu, Gh. Culegerea şi publicarea folclorului, REF. nr. 10Ciobanu, G.- Izvoare ale muzicii româneşti (vol. I-II), Ed. Muzicală, Bucureşti 1976, 1978.Ciocan, D. – Probleme de semiotică muzicală, în: Studii de muzicologie, vol. XXI, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1988Ciortea, T.- Cvartetele lui Beethoven, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1986.*** – Colecţii antologice şi monografice de cântece populare.Comişel, E. Folclorul copiilor, Editura Muzicală 1982Comişel, E, Studii de etnomizicologie, Editura Muzicală, Bucureşti, 1986Constantinescu, G., Boga, I., O călătorie prin istoria muzicii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007Cosma, O. L: Hronicul muzicii româneşti vol I-IX, Editura Muzicală, BucureştiCumpătă, D. – Elemente de metodică a studiului şi predării instrumentelor cu coarde, Ed. Academiei de Muzică, Bucureşti, 1997Dediu-Sandu, V., Muzica românească între 1944-2000, Ed. Muzicală, Bucureşti, 2002Denizeau, G., Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale, Ed. Meridiane – Larousse, 2000Diaconu, A, Teoria superioara a muzicii Iasi 1984 Lito Conservatorul G.EnescuDicţionar de termeni muzicali Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1984Dufrene, M. – Fenomenologia experienţei estetice, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976Duţică, Gh. Solfegiu, Dicteu, Analiză muzicală Editura Artes, Iaşi 2004Duţică, Gh., Universul gândirii polimodale, Editura Junimea 2004Eduard Terenyi Armonia muzicii moderne Editura MediaMusica Academia de Muzică Gh. Dima, Cluj 2007Erbiceanu, C. – Scrisori, vol. I şi II, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1989, 1992Firca, C., Direcţii în muzica românească, 1900-1930, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974Florişteanu-Paron Anca – Doina, Muzicieni români la Schola Cantorum din Paris capitolul I, Editura Muzicală, Bucureşti, 2010Geantă, I., Manoliu, G. – Manual de vioară, vol. I, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1971Gieseking, W. – Aşa am devenit pianist, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1987Giuleanu, V., Tratat de teoria superioară a muzicii, Editura Muzical, Bucureşti, 1986Golea, A., Muzica din noaptea timpurilor până în zorile noi, vol. I-II, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1987Grazziela G. Mari personalităţi ale muzicii româneşti din sec. al XX-lea Editura Media Musica Academia de Muzică Gh. Dima, Cluj 2005Grove's, G. – Dictionary of Music and musicians, Ed. Blom, London, 1994Hegyasi, Z. – Vioara şi constructorii ei, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1962Herman, V., Formele muzicii vechi europene, Ed. MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009Herman, V. – Formele muzicii medievale europene, Lito Conservatorul "G.Dima", Cluj Napoca, 1978.Herman, V., Formele muzicii clasicilor vienezi Ed. MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009Herman, V.- Originile şi dezvoltarea formelor muzicale, Ed. Muzicală Bucureşti, 1982.Iarosevici, Gh. – Metodica predării studiului instrumentelor cu coarde, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1962Ilea, Anca şi Petre, Beatrice: Muzica – metodică pentru clasa a XI-a, şcoli normale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987;Ilea, Anca: Pagini de educaţie muzicală, Vol. I Trecut şi prezent, Vol. II Idei de reformă, Editura MediaMusica, Cluj, 2004Iliuţ, V. – De la Wagner la contemporani, vol I-VI, Ed. U.C., Bucureşti, 1996Iliuţ, V. – O carte a stilurilor muzicale, Ed. Acad. de Muzică, Bucureşti, 1996Ionescu, C. – Psihologia muzicii (vol. I), Ed. Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, Bucureşti, 1982Ionescu-Arbore, A. – Interpretul teatrului liric, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1984Jarda, T., Armonia modală, Ed. MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009Long, M. – La pian cu Claude Debussy, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1968Minei, I., Pitiş, A. – Teoria comportamentului pianistic, Ed. Sf. Gheorghe Vechi, Bucureşti, 1997Minei, I., Pitiş, A. – Tratat de artă pianistică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1982Mîrza, T. şi Szenik, I. Nicola, R. Curs de folclor partea a II-a 1965 Conservatorul Gh. Dima ClujMoisescu, T., Muzica bizantină în spaţiul cultural românesc, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1996Negrea M., Tratat de armonie, Ed. Muzicală, Bucureşti 1958Nemescu, O. – Capacităţile semantice de muzică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1983Neuhaus, H.G. – Despre arta pianistică, Editura Muzicală, Bucureşti, 1966Niculescu, St. – Reflecţii despre muzică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1980.Oprea Gh,- Curs de folclor, Editura Muzicală, Bucureşti 2002Oprea Gh. Pentatonica românească Editura muzicală 1998Oprea Gh. Curs de folclor, Editura Muzicală 2002Paşcanu, A., Armonia, EDP, Bucureşti, 1982Plett, E. – Ştiinţa textului şi analiza de text, Ed. Univers, Bucureşti, 1983Popa, A. – Pianofortele în oglinda timpului său, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1994Răducanu, D.M. – Metodica studiului şi predării pianului, Lito Conservatorul George Enescu, Iaşi, 1977Răducanu, D.M. – Principiile de didactică instrumentală, Ed. Moldova, Iaşi, 1994Rîpă, C Teoria Superioară a muzicii vol. II- Ritmul Editura MediaMusica Acad de Muzică Gh. Dima, Cluj 2008Râpă C. Teoria superioară a muzicii Editura Media Musica Academia de Muzică Gh. Dima, Cluj 2000Szenik, I., Studii de etnomuzicologie Vol. I-III, Ed. MediaMusica, Cluj-Napoca, 2009Ştefănescu, I. Istoria muzicii universale vol. I-IV, Fundaţia Culturală Română, 1995-2002Stoianov, Carmen, Marinescu Mihaela, Istoria muzicii universale, ediţia a II a, Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2008Stoianov, Carmen, Stoianov, Petru, Istoria muzicii româneşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005Stoianov, Carmen, Repere în neoclasicismul muzical românesc, ediţia a II a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005Stoianov, Carmen, Neoclasicism muzical românesc, ediţia a II a Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005Tatarkiewicz,W – Istoria esteticii, vol. I-IV, Ed. Meridiane, 1978Tănăsescu, Dr. – Probleme de înţelegere şi redarea textului pianistic beethovenian, Revista "Muzica", nr. 12/1970Timariu, V., Analiza muzicală între conştiinţa de gen şi conştiinţa de formă, Ed. Universităţii din Oradea, 2003Timariu, V., Dicţionar noţional şi terminologic, Ed. Universităţii din Oradea, 2004Toduţă, S.- Formele muzicale ale barocului (vol. I – III), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1960-1979.Teodorescu-Ciocănea, L., Tratat de forme şi analize muzicale, Ed. Muzicală, Bucureşti, 2005Turk, H. P. Curs de armonie tonală, vol. I Conservatorul Gh. Dima, Cluj 1975Urmă Dem. Acustica muzicală Editura Didactică şi Pedagogică 1982Vancea, Z. – Creaţia muzicală românească, sec. XIX-XX, Ed. Muzicală Bucureşti, 1989Vasile,V. Istoria muzicii byzantine vol. I-II, Editura Interprint 1997Vieru, A – Cartea modurilor, Editura Muzicală, Bucureşti, 1978Voiculescu, D., Polifonia secolului XX, Ed. Muzicală, 2005Voiculescu, D., Fuga în creaţia lui J.S.Bach, Ed. Muzicală, Bucureşti, 2000BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA SPECIALITĂŢIIBârzea, C. Arta şi stiinţa educaţiei, EDP, Bucureşti 1995Bogdan, T, Nica I, Copii excepţionali E.D.P., Bucureşti, 1970Brunner, J. – Pentru o teorie a instruirii, EDP Bucureşti 1970Călin, M. – Procesul instructiv – educativ EDP, Bucureşti 1995Călin, Dragoş, Coman, Lavinia, Vasile, Vasile, Îndrumar metodic, Editura Universităţii Naţionale de Muzică, Bucureşti, 2009Cerghit, I.-Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1980Colecţia de manuale alternative, clasele V-XIIComan, Lavinia, Vrei să fii profesor de pian? ediţia a II a, Editura Universităţii Naţionale de Muzică, Bucureşti, 2009Coman, Lavinia, Pianistica modernă, Editura Universităţii Naţionale de Muzică, Bucureşti, 2007Creţu, C. Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1996Cristea, G., Managementul lecţiei, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2007Cristea, S. – Dicţionar de termeni pedagogici, Bucureşti, 1998Cristea, S. – Fundamentele pedagogice ale reformei învăţământului, Bucureşti, EDP, 1994Chircev, E., Sisteme de educaţie muzicală, Ed. MediaMusica, Cluj-Napoca 2008Csire Iosif Educaţia muzicală din perspectiva creativităţii Editura Univ. Muzică Bucureşti 1998Cucoş, C. Pedagogie şi axiologie, Ed. Polirom, Iaşi, 1995Curriculum naţional – Bucureşti, 1999 (I.S.J.)De Landsheare G. Evaluarea continuă a elevilor E.D.P., Bucureşti, 1980Gârboveanu, M., Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ, E.D.P., 1981Geissler, E.G. Mijloace de educaţie, EDP, Bucureşti, 1997Ghiduri de evaluare pe discipline, MEC-SNEE, 2000, 2001Huizinga, J, Homo ludens, Univers, 1977Ilea, A. ş.a. Metodică pentru şcoli normale. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1990Ilea, Anca(coordonator), Bănciu Gabriel, Borzea Viorel, Gorgăneanu, Lucia Crinela,Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare din aria curriculară arte, Bucureşti 2002, Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Consiliul Naţional pentru CurriculumIonescu, C-ţin, Psihologia muzicii Ed. Muzicală, Bucureşti, 1984Ionescu, C-ţin, Educaţia muzicală Ed. Muzicală, Bucureşti, 1982Ionescu, M. – Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995Ionescu, M.- Previziune şi control în procesul didactic, Ed. Dacia, Cluj, 1979Iucu R- Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi 2000Ivăşcanu, A. Cântecul-factor predominant al educaţiei muzicale Educaţie prin artă şi literatură, E.D.P., Bucureşti 1978Joiţa, E.-Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti, 1998Landsherre, G. Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 1975Lupu, Jean, Educarea auzului muzical dificil, Editura Muzicală, Bucureşti, 1988Lupu, Jean, (coord), Aldea Georgeta, Capşa Teodorina, Iacob Aurelia, Cântece pentru preşcolari, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1996Lupu, Jean, Stăneţi Mihaela – Jocuri muzicale pentru copii mari şi mici, Editura Sigma, 1999Lupu, Jean, (coord), Caraman Fotea, Daniela, Racu Nicolae, Oprea Gabriel, Sandu Eugen –Dicţionar universal de muzică, Editura Litera Internaţional, 2008Ministerul Educaţiei, Curriculum Naţional, Bucureşti, 1999Ministerul Educaţiei Naţionale, Evaluarea în învăţământul primar. Descriptori de performanţă, Bucureşti, 1998;Ministerul Educaţiei şi Cercetării Planuri- cadru de învăţământ Bucureşti 2001-2009Motora-Ionescu, A, şi Dogaru, A. Îndrumător pentru predarea muzicii clasele V-VIII, E.D.P., Bucureşti 1983Munteanu, G. De la didactică la educaţia muzicală Ed. Fundaţia România de Mâine, Bucureşti 1997Munteanu, Gabriela. Jocul didactic muzical Editura Academiei de Muzică, Bucureşti, 1997Munteanu, Gabriela Metodica educaţiei muzicale pentru gimnaziu şi liceu Editura Sigma 1999Munteanu, Gabriela., Ghidul profesorului de educaţie muzicală, Ed. Sigma, Bucureşti, 1999Munteanu, Gabriela, Didactica educaţiei muzicale, ediţia a II a, Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti 2007Munteanu Gabriela, Modele de educaţie muzicală, Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2008Munteanu, Gabriela, Sisteme de educaţie muzicală, Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti 2008Neacşu, I.- Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti, 1990Pavelcu, V. Principii de docimologie, EDP, Bucureşti, 1968Piaget, J. Psihologia copilului, EDP. Bucureşti 1980Planchard, E. Pedagogia şcolară contemporană, EDP, Bucureşti 1992Popescu- Mihăieşti, Al. Învăţarea şcolară Rev. "Învăţământul primar" nr. 1-2, Bucureşti, 1995*** – Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995Preda, V. Îndrumător pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire, UBB, Cluj, 1999Radu, I.- Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995Radu, I. T. – Evaluarea procesului de învăţământ, Bucureşti, EDP, 2001Radu, I.- Experienţa didactică şi creativitate, Ed. DaciaSilverstone, R.- Televiziunea în viaţa cotidiană, Ed. Polirom, Iaşi, 1998Stanciu, M.- Reforma conţinuturilor învăţământului-cadru metodologic, Ed. Polirom, Iaşi, 1999Stoica A.- (coord.)Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 2001Strungă, C. Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara 1999Vasile, Vasile, Pagini nescrise din istoria pedagogie şi a culturii româneşti, EDP; Bucureşti, 1995Vasile, Vasile, Prefaţa la George Breazul, Pagini din istoria muzicii româneşti, vol. VI, Editura muzicală, Bucureşti 2003Vasile, Vasile, Metodica educaţiei muzicale, ediţia a II a Editura Muzicală, Bucureşti, 2004*** – Normative de dotare cu mijloace de învăţământ, MEN, Bucureşti, 1993*** – Dicţionar de pedagogie, EDP, Bucureşti, 1979Zoicaş-Toma, L. Pedagogia muzicii şi valorile folclorului Editura Muzicală 1987Zoicaş-Toma, L. Audiţia muzicală-modalităţi de valorificare şi instruirea muzicală E.D.P., Bucureşti 1972NOTĂ:Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale şi manualele cuprinse înCatalogul manualelor şcolare, valabile în învăţământul preuniversitar în anul susţinerii concursuluiAutoriLucia Crinela Gorgăneanu – consilier Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareCornel Todea – inspector de specialitate ISJ Caraş – SeverinCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupational "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învaţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competenţa a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalFiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesionala, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, a tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei Informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare.	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

D. TEMATICA PENTRU DISCIPLINA TEHNOLOGICĂ DE SPECIALITATE1. ORGANIZAREA MEDIULUI● Organizarea localităţii: instituţii, locuinţe, şcoli– destinaţie– alcătuire constructivă– cerinţe calitative– funcţiuni utilitare● Reţele de utilităţi publice● Prevenirea şi combaterea poluării mediului; conservare mediului.Bibliografie:Prundeanu, D. A., Organizarea spaţiului construit Ed. Amphion, Bucureşti, 2001Buchman, A., ş.a. Studiul calităţii mediului Ed. Economică preuniversitară, 2004Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed. C.2. TEHNOLOGII ŞI MATERIALE LEMNOASE● Materiale lemnoase: specii, structură, proprietăţi, tipuri de semifabricate, domenii de utilizare● Operaţii de bază în lucrările de tâmplărie: măsurare, verificare, trasare, tăiere, despicare, cioplire, rindeluire, găurire, dăltuire, fasonare, încleiere, solidarizare cu şuruburi şi cuie, finisare – Norme de tehnica securităţii muncii● Procese tehnologice de obţinere a unor produse finite din lemn● Calitatea şi valorificarea produselor din lemn.Bibliografie:Munteanu Petre, Manualul tâmplarului universal în industria mică EDP, Bucureşti, 1996Râmbu I., ş. a., Tehnologia prelucrării lemnului Ed. Tehnică, 1980Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed. C.3. TEHNOLOGII ŞI MATERIALE METALICE● Materiale metalice: clasificare, proprietăţi, domenii de utilizare● Operaţii tehnologice aplicate materialelor metalice: măsurare şi verificare, pregătire (curăţirea, îndreptarea, trasarea), prelucrare (debitare, îndoire, pilire, polizare, găurire, filetare) şi finisare (şlefuire, lustruire); Norme de tehnica securităţii muncii; Procese tehnologice de obţinere a unor produse finite din metal● Procese tehnologice de obţinere a unor produse finite din metal.● Calitatea şi valorificarea produselor metaliceBibliografie:Ariesan, E., Peptea G, Lăcătuşărie generală EDP, Bucureşti, 1987Zgură Gh. ş.a., Utilaje şi tehnologia meseriei, manual pentru licee EDP, Bucureşti, 1991Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed. C.4. TEHNOLOGII ŞI MATERIALE TEXTILE ŞI DE PIELĂRIE● Materii prime şi materiale textile şi de pielărie: clasificare, proprietăţi, domenii de utilizare● Procese tehnologice de obţinere a produselor de îmbrăcăminte.● Calitatea produselor; Valorificare; Comercializare; Protecţia consumatoruluiBibliografie:Ieacobeanu, Gh, Cociu, V, Materii prime şi materiale folosite în industria uşoară EDP, Bucureşti, 2001Spanţu, C., Tehnologii textile, clasa a XI a Ed. Economică preuniversitară, 2002Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed. C.5. TEHNOLOGII AGRICOLE● Cultivarea plantelor agricole şi horticole: grâu, tomate, meri – importanţă, factori de mediu, operaţii tehnologice (semănat, plantat, lucrări de îngrijire, recoltare, depozitare şi valorificare); protecţia mediului şi a muncii● Creşterea şi îngrijirea animalelor domestice: bovine – importanţă, factori de mediu, operaţii tehnologice (hrănire şi îngrijire), valorificarea produselor (carne, lapte), protecţia mediului şi a munciiBibliografie:Budoi, Gh., Agrotehnica – manual pentru grupurile şcolare agricole EDP, Bucureşti, 1992Dinescu Şt., Ştefănescu Gh., Îndrumătorul crescătorului de animale Ed. AGRIS, Bucureşti, 1996;Popescu M. şi alţii, Pomicultura EDP, Bucureşti, 1992Popescu V., Legumicultura Ed. Ceres, Bucureşti, 1996Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed. C.6. TEHNOLOGII ALIMENTARE ŞI GASTROTEHNICĂ● Produse alimentare: caracteristici, valoare nutritivă şi energetică, grupe de alimente, aditivi alimentari, criterii de selectare a produselor alimentare. Alcătuirea meniurilor.● Tehnologii tradiţionale şi moderne de preparare a alimentelor; păstrarea, conservarea, depozitarea alimentelor. Prevenirea toxiinfecţiilor alimentare● Norme de igienă în prepararea hranei.● Calitatea produselor alimentare; Protecţia consumatoruluiBibliografie:Bucur, Gh. ş.a, Educaţia pentru sănătate în şcoală Editura Fiat Lux, 1999Pârjol G. şi colab., Tehnologie culinară EDP, Bucureşti, 1995Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed. C.7. TEHNOLOGIE ŞI LIMBAJ GRAFIC● Procese tehnologice: definire, clasificare, ilustrări pentru diferite domenii de activitate, fişa tehnologică● Grafică şi comunicare: simboluri, semne convenţionale, scheme funcţionale, culoarea în tehnică● Construcţii grafice de poligoane regulate, racordări, curbe conice● Reprezentarea în proiecţie ortogonală a corpurilor geometrice; reprezentarea în vedere şi secţiune● Elemente de cotare, schiţa unor produse simpleBibliografie:Husein, Gh., Tudose, M., Desen tehnic de specialitate, manual pentru licee industriale, clasele a IX – X-a, E. D. P., Bucureşti, 1997Lichiardopol, G., Ghiţă, A. Desen Tehnic Ed. Aramis, 2004Constantin, R., Ţintea I., Sibirescu, I., Desen Tehnic. Teste Ed. Bellarte Studio, Bucureşti, 2003Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed. C.8. ENERGIE● Forme şi surse de energie; Transformarea energiei● Energia electrică: producere – transport – distribuţie – consumatori● Instalaţii electrice interioare: componente, execuţie, defecte uzuale, remedieriBibliografie:Mira N., Neguş C., Instalaţii şi echipamente electrice EDP, Bucureşti, 1995Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed. C.9. SISTEME DE COMUNICAŢII ŞI TRANSPORT● Reţele de transport: terestru, pe apă, aerian, prin conducte şi pe cablu● Reţele de comunicaţii: informatice, telefonie fixă şi mobilă, sateliţi, radio şi televiziune● Calitatea serviciilor de comunicaţii şi transportBibliografie:Dorobanţu S., Todea Al., Utilajul şi tehnologia lucrărilor de căi de comunicaţie EDP, Bucureşti, 1995Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed. C.10. CUNOŞTINŢE ECONOMICE● Resursele familiei – relaţia: venituri, consum, economii.● Comportamentul de consum. Calitatea produselor. Protecţia consumatorului.● Bugetul familiei-suportul comportamentului de consum.● Proiectarea bugetului, decizia privind cumpărarea unor produse, preţul.Bibliografie:Lichiardopol, G., ş.a. Elemente de tehnologie generală – manual pentru clasa a IX-a Ed. Corint 2004Olaru, M. Studiul calităţii produselor şi serviciilor Ed. Economică preuniversitară, 2001Petre, T., Iordache, G. Studiul calităţii produselor şi serviciilor Ed. Niculescu ABC, 2001Manuale şcolare pentru disciplina Educaţie tehnologică, aprobate de M.Ed. C.AUTORI:VIORICA STOICESCU – ŞCOALA. GENERALĂ. Nr. 98 "AVRAM IANCU" BUCUREŞTICONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRIMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Materiale electrotehnice şi electronice1.1. Materiale conductoare cuprul, aluminiul, fierul, metale nobile, metale uşor fuzibile, metale greu fuzibile, metale de înaltă rezistivitate: caracteristici, clasificare, utilizare.1.2. Materiale electroizolante: caracteristici, clasificare, utilizare.1.3. Materiale semiconductoare: caracteristici, utilizare.2. Măsurări electrice şi electronice2.1. Procesul de măsurare:● mărimi fizice şi unităţi de măsură. Sistemul internaţional de unităţi de măsură;● metode de măsurare;● mijloace de măsurare;2.2. Metode şi mijloace de măsurare a mărimilor electrice în curent continuu şi curent alternativ (monofazat): ampermetrul, voltmetrul, wattmetrul, ohmmetre, osciloscopul (analogice şi digitale).2.3. Scheme de măsurare a curenţilor, tensiunilor, puterilor şi energiei în curent continuu şi alternativ, extinderea domeniului de măsurare în curent continuu şi alternativ.3. Electronică analogică3.1. Elemente pasive de circuit (rezistoare, bobine, condensatoare): mărimi nominale, tipuri constructive, comportare în curent continuu şi curent alternativ, legarea în serie, paralel şi mixt.3.2. Elemente active de circuit3.2.1. Diode semiconductoare (dioda redresoare, dioda stabilizatoare, dioda varicap, diode de comutaţie) – principiul de funcţionare, simbol, caracteristica statică, parametrii, utilizări.3.2.2. Tranzistoare bipolare – principiul de funcţionare, ecuaţii fundamentale, simboluri, conexiuni, caracteristici statice, regimuri de funcţionare, parametrii, circuite de polarizare, punct static de funcţionare, utilizări.3.2.3. Tranzistoare unipolare (TEC-J, TEC MOS) – principiul de funcţionare, simboluri, parametrii, utilizări.3.2.4. Dispozitive optoelectronice (fotorezistenţa, fotodioda, fototranzistor, diodă electroluminiscentă, optocuplor) – principiul de funcţionare, simboluri, parametrii, utilizări.3.3. Circuite electronice3.3.1. Redresoare, monoalternanţă şi dublă alternanţă: parametri, scheme de utilizare, filtre de netezire, identificarea şi remedierea defectelor.3.3.2. Stabilizatoare: scheme electrice, parametrii, identificarea şi remedierea defectelor.3.3.3. Amplificatoare electronice: definiţie, parametri, tipuri de amplificatoare (de audiofrecvenţă, videofrecvenţă, de bandă largă, operaţionale): scheme de principiu, funcţionare, parametrii electrici, identificarea şi remedierea defectelor.4. Electronică digitală4.1. Porţi logice: tipuri (ŞI, SAU, NAND, NOR): tabel de adevăr, simbol, utilizări.4.2. Implementarea funcţiilor logice cu porţi logice.4.3. Circuite logice combinaţionale: codificatoare, decodificatoare, multiplexoare, demultiplexoare; definiţie, identificarea circuitelor, parametrii, utilizări.4.4. Circuite basculante logice RS, D, JK, T – definiţie, identificarea circuitelor, parametrii, utilizări.4.5. Numărătoare: clasificare, identificarea circuitelor, utilizări.5. Bazele automatizării5.1. Schema bloc a unui S.R.A.: elemente componente, mărimi care intervin în sistem5.2. Elemente componente ale S.R.A.:5.2.1. Traductoare: caracteristici, tipuri constructive, utilizare.5.2.2. Regulatoare automate: clasificare, tipuri constructive, utilizare.5.2.3. Elemente de execuţie: clasificare, tipuri constructive, utilizare.6. Protecţia muncii şi a mediului, problema umană şi ecologică prioritară6.1. Componentele procesului de muncă şi efectele lor asupra organismului uman şi asupra mediului;6.2. Electrosecuritatea în întreţinerea şi depanarea echipamentelor electronice;6.3. Accidente şi boli profesionale în industria electronică (cauze, măsuri de prevenire);6.4. Noţiuni de prim ajutor în caz de accident la locul de muncă;6.5. Noţiuni de legislaţie şi tehnici de securitate a muncii;6.6. Norme de protecţie a muncii în laboratoare şi ateliere în care au loc procese tehnologice de fabricare şi service a produselor electronice;6.7. Norme de prevenirea şi stingerea incendiilor specifice atelierelor şi laboratoarelor electronice.6.8. Deşeuri electronice; norme de depozitare a deşeurilor electronice.Bibliografie

1.	Călin S.	Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică pentru automatizări	Editura Didactică şi Pedagogică 1993
2.	Dănilă Th., Ionescu M.	Componente şi circuite electronice – manual cl. XI, XII	Editura Didactică şi Pedagogică 1993
3.	Drăgulănescu N.	Agenda electronistului	Editura Tehnică Bucureşti 1986.
4.	Fetiţa I., Fetiţa Al.	Materiale electrotehnice şi electronice	Editura Didactică şi Pedagogică 1994
5.	Goldeanu Nicolae ş.a.	Ecologia şi protecţia mediului	Editura Economică 2002
6.	Ionescu G., Popescu St.	Aparatura pentru automatizări	Editura Didactica şi Pedagogica Bucureşti 1997
7.	Isac E.	Măsurări electrice şi electronice	Editura Didactică şi Pedagogică 1993
8.	Papadache I.	Automatizări industriale	Editura Tehnică 1978
9.	Robe M. ş.a.	Manual pentru pregătirea de bază în domeniul electric	Editura Economică
10.	Robe Mariana şi alţii	Componente şi circuite electronice – sinteze pentru examenul naţional de bacalaureat	Editura Economică Preuniversitaria 2000
11.	Trifu Adriana	Electronică digitală – şcoala profesională anul II	Editura Economică Preuniversitaria 2000
12.	***	Programele şi manualele şcolare în vigoare
13.	***	Cataloage de componente electronice.
14.	***	Norme în vigoare de protecţia şi securitatea muncii

Autori:GHEAŢĂ CARMEN – GR. ŞC. UNIREA BUCUREŞTIMUŞAT CARMEN – COLEGIUL TEHNIC EDMOND NICOLAU BUCUREŞTIPINTEA MIHAELA – GRUP ŞCOLAR ELECTROMUREŞ TÎRGU MUREŞCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRI, TELECOMUNICAŢIIPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Bazele electrotehnicii1.1. Legile de bază în electrotehnică: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff.1.2. Rezistoare: definiţii, clasificare, parametrii, simbolizare, materiale, utilizare, reţele de rezistoare, divizoare de tensiune şi de curent.1.3. Condensatoare: definiţie, clasificare, rol, construcţie, simbolizare, marcare, materiale utilizate, gruparea condensatoarelor, utilizare.1.4. Bobine: definiţie, clasificare, rol, construcţie, simbolizare, marcare, materiale utilizate, gruparea bobinelor, utilizări.1.5. Transformatoare: definiţie, construcţie, funcţionare, simbolizare, utilizări.2. Măsurări electrice şi electronice2.1. Procesul de măsurare: mărimi, metode şi mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de exactitate.2.2. Clasificarea şi structura aparatelor electrice de măsurat: clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare.2.3. Dispozitive de măsurat ale aparatelor analogice: principiul de funcţionare a dispozitivelor de măsurat (magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de inducţie).2.4. Aparate de măsurat numerice: numărătorul universal, frecvenţmetrul digital, voltmetrul digital – elemente componente, funcţionare.2.5. Osciloscopul: schema bloc, rolul elementelor funcţionale, măsurarea tensiunii, măsurarea frecvenţei, măsurarea intervalului de timp.2.6. Măsurări electrice în circuite şi reţele de curent continuu şi de curent alternativ2.6.1. Măsurări electrice în curent continuu: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare, măsurarea puterii electrice, măsurarea rezistenţei electrice.2.6.2. Măsurări electrice în curent alternativ monofazat: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare cu ajutorul transformatoarelor de măsurare, măsurarea puterilor electrice, măsurarea energiei electrice, măsurarea impedanţelor – principiul metodei de punte.3. Electronică analogică3.1. Diode semiconductoare: structură, principiul de funcţionare, mărimi caracteristice, comportarea în curent continu şi curent alternativ, punct static de funcţionare, caracteristici statice, limitarea curentului prin diodă, legarea în serie şi în paralel a diodelor, parametri specifici, valori limită de utilizare, tipuri de diode (redresoare, stabilizatoare, de comutaţie, varicap).3.2. Tranzistoare bipolare3.2.1. Structura, principiul de funcţionare, mărimi electrice caracteristice.3.2.2. Tipuri de conexiuni, caracteristici statice, regimuri de funcţionare, punct static de funcţionare.3.2.3. Parametrii. Valori limită de utilizare.3.2.4. Circuite de polarizare.3.2.5. Regimul dinamic.3.3. Tranzistoare unipolare (TEC-J, TEC-MOS)3.3.1. Parametrii. Structura, principiul de funcţionare, mărimi electrice caracteristice, comportarea în curent continuu şi curent alternativ.3.3.2. Punct static de funcţionare, caracteristici statice, circuite de polarizare.3.3.3. Parametrii. Valori limită de utilizare.3.4. Tiristoare. Triace3.4.1. Structura, principiul de funcţionare, mărimi electrice caracteristice3.4.2. Caracteristica curent-tensiune, circuite simple de amorsare, stingerea tiristoarelor3.4.3. Parametrii. Valori limită de utilizare.3.5. Dispozitive optoelectronice (LED-ul, fotodioda, fototranzistorul, optocuploare)3.5.1. Structura fizică, principiul de funcţionare, mărimi electrice caracteristice.3.5.2. Parametrii. Valori limită de utilizare.3.6. Circuite electronice3.6.1. Redresoare: redresoare monoalternanţă, dublă alternanţă cu transformator cu priză mediană, dublă alternanţă în punte (scheme, funcţionare, diagrame de semnal, relaţii de calcul, filtrarea tensiunii redresate, factori de ondulaţie).3.6.2. Stabilizatoare: stabilizatoare parametrice, stabilizatoare electronice realizate cu tranzistoare, stabilizatoare cu circuite integrate (scheme de principiu, funcţionare, parametrii).3.6.3. Amplificatoare: amplificatoare cu tranzistoare bipolare – în conexiune EC, CC, BC, cu reacţie, amplificatoare operaţionale – scheme electrice de principiu, parametri principali.3.6.4. Oscilatoare: clasificare, condiţia de oscilaţie, scheme electrice de principiu, oscilatoare RC, oscilatoare LC în trei puncte.3.6.5. Circuite basculante: circuite basculante astabile, circuite basculante monostabile, circuite basculante bistabile, Triggerul Schimitt (scheme de principiu, parametrii, funcţionare).4. Electronică digitală4.1. Elemente de algebră logică4.1.1. Sisteme de numeraţie. Coduri.4.1.2. Funcţii logice de bază. Legi şi principii ce stau la baza transformării funcţiilor logice.4.2. Forme de exprimare a funcţiilor logice4.3. Porţi logice integrate: ŞI (AND), SAU (OR), NU (NOT), ŞI-NU (NAND), SAU-NU (NOR), NEINVERSOARE, SAU-EXCLUSIV (XOR) (simboluri, tabele de adevăr, date de catalog).4.3.1. Implementarea funcţiilor logice cu porţi logice.4.4. Circuite logice combinaţionale (codificatoare, decodificatoare, demultiplexoare, multiplexoare, comparatoare, detector de paritate) – principiul de funcţionare, extinderea capacităţii de utilizare, date de catalog.4.5. Circuite logice secvenţiale: scheme de principiu, diagrame cu evoluţia în timp a stării ieşirilor, utilizări.4.5.1. Bistabili R-S, J-K, D, T.4.5.2. Numărătoare electronice(sincrone, asincrone, decadice, modulo n).4.5.3. Registre (serie, paralel, mixte): scheme de principiu, diagrame cu evoluţia în timp a stării ieşirilor, date de catalog.4.6. Memorii4.6.1. Structura generală a unei unităţi de memorie.4.6.2. Tipuri de memorie (RAM, ROM)4.6.3. Caracteristicile memoriei: modul de organizare, capacitatea memoriei, timpul de acces la memorie, puterea consumată.4.7. Microprocesoare4.7.1. Arhitectura generală a unui microprocesor. Principii structurale şi funcţionale.4.7.2. Elementele componente ale microprocesorului (construcţie, funcţionare):– contorul de program– indicatorul de stivă– registrele generale– registrele temporare– unitatea aritmetică şi logică (UAL)– registrele UAL– unitatea de comandă şi control.4.7.3. Caracteristici ale microprocesoarelor:– capacitatea registrelor interne– capacitatea de memorie adresabilă– frecvenţa ceasului intern5. Bazele automatizării5.1. Schema bloc a unui S.R.A.: elemente componente, mărimi care intervin în sistem5.2. Elemente componente ale S.R.A.:5.2.1. Traductoare: caracteristici, tipuri constructive, utilizare.5.2.2. Regulatoare automate: clasificare, tipuri constructive, utilizare.5.2.3. Elemente de execuţie: clasificare, tipuri constructive, utilizare.6. Automate programabile6.1. Descrierea elementelor componente ale schemei bloc a unui AP:6.2. Operaţiile pentru executarea unei instrucţiuni (aducerea instrucţiunii din memoria program; incrementarea numărătorului de adrese; stabilirea dialogului între unitatea de control şi periferic; decodificarea codului operaţiei; executarea operaţiei în unitatea logică).6.3. Instrucţiuni de prelucrare a informaţiei:– Testarea condiţiilor şi transferul datelor:– Prelucrarea logică a datelor:– Setul de instrucţiuni logice:– Realizarea salturilor.– Generarea temporizărilor7. Reţele de calculatoare7.1. Definiţie; clasificarea reţelelor de calculatoare7.2. Topologiile reţelelor de calculatoare (magistrală, stea, inel, mixtă)7.3. Modelele OSI şi TCP/IPBibliografie

1.			*** Programele şi manualele şcolare folosite la modulele de specialitate
2.	Antoniu M.	Măsurări electronice vol. 1, 2 şi 3	Editura Satya Iaşi 2002
3.	Dascălu D., Rusu A., ş.a.	Dispozitive şi circuite electronice	Editura Didactică şi Pedagogică 1982
4.	Dascălu D. ş.a.	Dispozitive şi circuite electronice. Probleme.	Editura Didactică şi Pedagogică 1982
5.	Dănilă Th., Reus N., Boiciu V.	Dispozitive şi circuite electronice	Editura Didactică şi Pedagogică 1982
6.	Florea S., Dumitrache I. ş.a.	Electronică industriala şi automatizări	Editura Didactică şi Pedagogică 1980
7.	Frăţiloiu Gh., Ţugulea A.	Electrotehnică şi electronică aplicată	Editura Didactică şi Pedagogică 1997
8.	Maican Sanda	Circuite integrate digitale – Probleme	Editura Tehnică 1980
9.	Mihoc D., Iliescu St.	Teoria şi elementele sistemelor de reglare automată	Editura Didactică şi Pedagogică 1984
10.	Maican Sanda	Sisteme numerice cu circuite integrate	Editura Tehnică 1980
11.	Nicolau E., Beliş M.	Măsurări electrice şi electronice	Editura didactică şi pedagogică 1981
12.	Papadache I. şi col.	Automatizări industriale	Editura Tehnică 1978
13.	Răduleţ R.	Bazele electrotehnicii – probleme	Editura Didactică şI Pedagogică 1981
14.	Sărăcin M. şi col.	Măsurări electronice şi instrumentaţie virtuală	Editura Economică Preuniversitaria, 2001
15.	Spânulescu I, Spânulescu A.	Circuite integrate şi sisteme cu microprocesoare	Editura Victor 1996
16.	Ştefan Gh.	Circuite şi sisteme digitale	Editura Tehnică 2000
17.	Ştefan Gh.	Circuite şi sisteme digitale – Probleme	Editura Tehnică 2000
18.	Mărgineanu, Ioan.	Automate programabile	Editura Albastră 2005 Cluj Napoca
19.	Frandoş, Silviu, ş.a	Mecatronică, Manual pentru clasa a XII-a,	Editura Economică – Preuniversitaria, Bucureşti
20.	Mueller, Scott	PC Depanare şi modernizare – ediţia a IVa	Editura TEORA 2003

Autori:GHEAŢĂ CARMEN – GR. ŞC. UNIREA BUCUREŞTIMUŞAT CARMEN – COLEGIUL TEHNIC EDMOND NICOLAU BUCUREŞTIPINTEA MIHAELA – GRUP ŞCOLAR ELECTROMUREŞ TÎRGU MUREŞCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU ELECTROTEHNICĂ, ELECTROMECANICĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Bazele electrotehnicii1.1. Electrostatică1.1.1. Sarcina electrică, forţa electrostatică, câmp electric, intensitatea câmpului electric, fluxul electric, potenţial electric, tensiune electrică.1.1.2. Capacitatea electrică, energia electrostatică. Condensatoare: definiţie, clasificare, simbolizare, marcare, materiale utilizate, reţele de condensatoare, utilizare.1.2. Electrocinetică1.2.1. Curent electric de conducţie, intensitatea curentului de conducţie, circuite electrice de c.c. (elemente ideale şi reale de circuit).1.2.2. Legile electrocineticii: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff.1.2.3. Rezistoare: definiţii, clasificare, parametri, simbolizare, materiale, utilizare, reţele de rezistoare, divizoare de tensiune şi de curent.1.3. Electromagnetism1.3.1. Câmp magnetic. Intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic, legea fluxului magnetic. Forţa lui Lorentz, forţa lui Laplace, forţa lui Ampere.1.3.2. Inducţia electromagnetică, autoinducţia, legea inducţiei electromagnetice.1.3.3. Inductivitate. Bobina: definire, clasificare, parametri, simbol.1.4. Reţele de curent alternativ1.4.1. Producerea curentului electric alternativ monofazat. Mărimi alternative sinusoidale (reprezentarea vectorială a mărimilor electrice, reprezentarea în complex a mărimilor electrice).1.4.2. Producerea curentului electric alternativ trifazat. Conexiuni în reţele trifazate.1.4.3. Comportarea circuitelor simple în regim permanent sinusoidal: RL, RC, RLC, LC. Diagrame fazoriale.1.5. Elemente electronice1.5.1. Elemente neliniare de circuit: dioda, tranzistorul, tiristorul, triacul (simbol, funcţionare, tipuri, parametri, utilizări).1.5.2. Redresoare monoalternanţă, redresoare bialternanţă, redresoare trifazate.2. Măsurări electrice şi electronice2.1. Procesul de măsurare: mărimi, metode şi mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de exactitate.2.2. Clasificarea şi structura aparatelor electrice de măsurat: clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare.2.3. Dispozitive de măsurat ale aparatelor analogice: elemente constructive, principiul de funcţionare a dispozitivelor de măsurat: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de inducţie.2.4. Aparate de măsurat numerice: clasificare, elemente componente (numărător, convertor digital-analogic şi convertor analogic-digital, tipuri de convertoare-cu aproximare succesivă, cu integrare cu dublă pantă, cu integrare tensiune-frecvenţă, frecvenţmetrul digital).2.5. Osciloscopul: schema bloc, rolul elementelor funcţionale, măsurări de tensiuni, de frecvenţă, de perioadă.2.6. Măsurări electrice în circuite şi reţele de curent continuu şi de curent alternativ2.6.1. Măsurări electrice în curent continuu: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare; măsurarea puterii electrice; măsurarea rezistenţei electrice.2.6.2. Măsurări electrice în curent alternativ monofazat: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare cu ajutorul transformatoarelor de măsură; măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă şi aparentă), măsurarea energiilor electrice, măsurarea impedanţelor – metode de punte.2.6.3. Măsurări electrice în sisteme trifazate: măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă şi aparentă) şi a energiei electrice activă şi reactivă.3. Sisteme de acţionări electrice3.1. Maşini electrice3.1.1. Transformatorul electric monofazat– Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale transformatorului monofazat;– Regimurile şi caracteristicile de funcţionare ale transformatorului monofazat (funcţionare în gol, sarcină şi scurtcircuit);– Caracteristica externă a unui transformator;– Autotransformatorul;– Construcţia transformatorului monofazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive).3.1.2. Transformatorul electric trifazat– Semne convenţionale;– Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale transformatorului trifazat;– Regimurile şi caracteristicile de funcţionare ale transformatorului trifazat (funcţionare în gol, sarcină şi scurtcircuit);– Construcţia transformatorului trifazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive);– Grupe de conexiuni.3.1.3. Maşina de curent continuu– Semne convenţionale;– Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii de curent continuu;– Regimurile de funcţionare ale maşinii de curent continuu;– Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale.3.1.4. Maşina asincronă– Semne convenţionale;– Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii asincrone;– Caracteristicile de funcţionare ale maşinii asincrone;– Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale.– Pornirea motoarelor asincrone;– Reglarea turaţiei motoarelor asincrone.3.1.5. Maşina sincronă– Semne convenţionale;– Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii sincrone;– Caracteristicile de funcţionare ale maşinii sincrone;– Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale.3.2. Aparate electrice de joasă tensiune– Mărimi nominale: tensiune, curent, capacitate de rupere, curent limită termic, curent limită dinamic, felul curentului, robusteţe mecanică, serviciul nominal;– Clasificarea aparatelor electrice (după funcţia îndeplinită, după construcţie);– Părţi componente: contacte, camere de stingere, izolatoare, piese electroizolante, elemente arcuitoare şi resorturi, mecanisme de acţionare;– Tipuri de aparate de joasă tensiune (definire, elemente componente, scheme electrice, simbol, funcţionare, montare):● Aparate de protecţie: siguranţe, relee, eclatoare şi descărcătoare;● Aparate de conectare: separatoare, separatoare de sarcină, întreruptoare, întreruptoare automate, contactoare, contactoare cu relee;● Aparate pentru instalaţii interioare: întreruptoare şi comutatoare, prize şi fişe;● Aparate pentru pornirea şi reglarea maşinilor electrice: reostate de pornire şi excitaţie, comutatoare stea-triunghi, inversoare de sens, controlere;● Aparate pentru acţionări: limitatoare, microîntreruptoare, butoane de comandă, manipulatoare, selectoare.3.3. Scheme de alimentare şi comandă a maşinilor electrice3.3.1. Scheme de alimentare şi comandă manuală a maşinilor electrice (pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotaţie etc.).3.3.2. Scheme de alimentare şi comandă automată a maşinilor electrice(pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotaţie etc.).4. Sisteme de reglare automată4.1. Elemente de automatizare: structura generală a unui sistem de reglare automată, părţi componente, rol funcţional.4.2. Traductoare: clasificare, schema bloc, principiul general de funcţionare a traductoarelor electrice, neelectrice, parametrice, generatoare.4.3. Regulatoare:– Regulatoare bipoziţionale;– Regulatoare tripoziţionale;– Regulatoare cu acţiune continuă (proporţional P, proporţional integral PI, proporţional diferenţial PD, proporţional- integral-diferenţial PID);– Regulatoare cu acţiune prin impulsuri.4.4. Elemente de execuţie:– Elemente de execuţie electrice;– Elemente de execuţie pneumatice;– Elemente de execuţie hidraulice.4.5. Scheme simple de reglare automată (pentru reglarea temperaturii, turaţiei, nivelului, debitului)4.6. Automate programabile4.6.1. Clasificarea automatelor programabile după dimensiunea magistralei de date:– AP cu programare la nivel de bit;– AP cu prelucrarea informaţiei la nivel de cuvânt;– AP mixte.4.6.2. Descrierea elementelor schemei bloc a unui AP:– unitatea de control;– periferice de intrare (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de prelucrare a semnalului de intrare);– periferice de ieşire (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocuri de ieşire);– periferice interne (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocul multiplexare şi ieşire date, blocuri de temporizare, consola de programare – memoria RAM).4.6.3. Operaţiile pentru executarea unei instrucţiuni– aducerea instrucţiunii din memoria program;– incrementarea numărătorului de adrese;– stabilirea dialogului între unitatea de control şi periferic;– decodificarea codului operaţiei;– executarea operaţiei în unitatea logică.Bibliografie

1.	Antoniu M.	Măsurări electronice vol. 1, 2 şi 3	Editura Satya Iaşi 2002
2.	Bălă C.	Maşini electrice	Editura Didactică şi Pedagogică 1982
3.	Popa A.	Aparate electrice de joasă şi înaltă tensiune – Manual pentru licee industrial cu profil de electrotehnică	Editura Didactică şi Pedagogică 1977
4.	Ioan Ionescu	Acţionarea maşinilor electrice	Editura Matrix Rom – 2005
5.	Paul Dinculescu	Instalaţii electrice de joasă tensiune	Editura Matrix Rom – 2003
6.	Frăţiloiu Gh., Ţugulea A.	Electrotehnică şi electronică aplicată	Editura Didactică şi Pedagogică – 1997
7.	Hilohi S. şi colectivul	Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată – manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a	Editura Didactică şi Pedagogică – 2002
8.	Hortopan G.	Aparate electrice de comutaţie-principii	Editura Tehnică Bucureşti-2000
9.	Ionescu F. şi colectivul	Electronică de putere. Dispozitive semiconductoare.	Editura ICPE-2000
10.	Ionescu F. şi colectivul	Electronică de putere. Convertoare statice.	Editura Tehnică-1998
11.	Papadache I. şi col.	Automatizări industriale	Editura Tehnică, 1978
12.	Sărăcin M., Sărăcin C. G.	Măsurări electrice şi electronice	Editura Matrix, 2003
13.	Sărăcin M., Sărăcin C. G.	Măsurări electronice şi sisteme de măsurare	Editura Matrix, 2003
14.	Şora C	Bazele electrotehnicii	Editura Didactică şi Pedagogică – 1982
15.	Paul Dinculescu	Schemele instalaţiilor electrice	Editura Matrix, 2005
16.	Constantin Ghiţă	Maşini electrice	Editura Matrix, 2005
17.	Fransua Al., ş.a.	Maşini şi sisteme de acţionare electrice	Editura Tehnică, Bucureşti 1978
18.	Mărgineanu Ioan	Automate programabile	Editura Albastră, 2005
19.	***	http://facultate.regielive.ro/cursuri/ electronică/automate_programabile
20.	***	www.aut.upt.ro/b624/discipline/ asdn/ap101.pdf

Autori:Prof. grd. I. ing. Florin Mareş – Grupul Şcolar Industrial Transporturi Căi Ferate GALAŢIProf. grd. I. ing. Gabriel Mihail Danielescu – Colegiul Tehnic "Edmond Nicolau" FOCŞANIProf. grd. I. ing. Ion Vlăsceanu – Colegiul Tehnic Energetic RM. VÂLCEACONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU ELECTROTEHNICĂ, ELECTROMECANICĂ, ENERGETICĂMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională.Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componenţele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Tehnologie electrică1.1. Lucrări de lăcătuşerie generală● Tehnologii de execuţie pentru: îndreptarea semifabricatelor, trasarea, debitarea materialelor, îndoire, pilire, polizare, găurire, filetare.● Asamblări: asamblări nedemontabile (nituirea metalelor, lipirea, sudarea), asamblări demontabile.● Acoperiri de protecţie.1.2. Principii generale de organizare a procesului de producţie● Standardizarea produselor electrotehnice.● Etape de realizare a unui produs.● Tipuri de producţie.● Elementele procesului tehnologic şi documentaţia tehnologica.● Organizarea ergonomică a atelierelor şi locului de muncă.● Procesul de muncă.1.3. Materiale utilizate în domeniul electrotehnic● Clasificarea materialelor: metalice, nemetalice, neferoase (exemple reprezentative, importanţa materialelor în electrotehnică, proprietăţile materialelor: termice, fizice, electrice, mecanice, tehnologice).● Fonte, oţeluri şi alte aliaje feroase cu proprietăţi magnetice: tabla silicioasă şi aliaje Fe – Ni (compozitie, clasificare, proprietăţi, simbolizare, utilizări).● Metale neferoase şi aliajele lor: cuprul şi aliajele sale (alame, bronzuri), aluminiul şi aliajele sale, zincul, plumbul, staniul, nichelul, wolframul, argintul, cadmiul, cromul, mercurul, aliaje pentru lipit (compozitie, clasificare, proprietăţi, simbolizare, utilizări).● Semifabricate metalice: semifabricate din otel, cupru, aluminiu (table, bare, plase, sârme, simbolizari, utilizari).● Materiale electroizolante: caracteristici electrice, proprietăţi, clasificare: solide, lichide şi gazoase, simbolizări, utilizări.● Materiale semiconductoare: simbolizări, utilizări.1.4. Componente ale echipamentelor electrice● Contacte electrice: definiţie, parametri nominali, materiale, clasificarea contactelor, utilizări, noţiuni de întreţinere şi reparare, tehnologia de realizare.● Izolatoare şi piese izolante: rol funcţional, clasificare, materiale ceramice şi plastice, utilizare, noţiuni de întreţinere şi reparare.● Termobimetale: rol funcţional, utilizări.● Miezuri magnetice: rol funcţional, clasificare, materiale, tipuri de miezuri magnetice, utilizări, tehnologia de realizare a miezurilor magnetice.● Electromagneţi: rol funcţional, utilizări.1.5. Conductoare, cabluri electrice şi accesorii● Conductoare electrice: rol, domenii de utilizare, tipuri de conductoare, materiale utilizate la fabricarea conductoarelor.● Conductoare, izolatoare – simbolizarea conductoarelor; cordoane şi şnururi, conductoare cu destinaţie specială, accesorii pentru conductoare – izolatoare, papuci.● Cabluri electrice şi accesoriile lor: rol, utilizări, tipuri de cabluri, simbolizări (cabluri cu izolaţie de cauciuc şi hârtie în manta de plumb, cabluri cu izolaţie şi manta de P.V.C., accesorii-manşoane, cleme, cutii terminale.● Tuburi protectoare şi accesorii: tuburi cu manta metalică, cu manta din masă plastică, cu beton; accesorii şi materiale de fixare – scoabe, dibluri, manşoane, doze şi cutii de ramificaţie, coturi şi curbe.1.6. Producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice● Tipuri de centrale:poluarea.● Linii de transport: linii electrice aeriene, linii electrice subterane (componenţă, rol funcţional).● Staţii şi posturi de transformare.● Corpuri şi lămpi de iluminat: construcţie, simbolizare, utilizări.● Tablouri electrice de joasa tensiune: rol funcţional, componenţă, aparate de tablou, tipuri de tablouri, scheme de conexiuni, condiţii de întreţinere şi exploatare.● Lucrări pregătitoare de montare a instalaţiilor electrice interioare: montarea tuburilor de protecţie, montarea conductoarelor.● Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor.● Instalaţii de iluminat şi prize: componenţă, rolul echipamentelor, scheme electrice. Condiţii de exploatare în medii periculoase.● Instalaţii de forţă: componenţă, exemple de scheme.● Execuţia instalaţiilor electrice interioare.● Instalaţii de redresare a curentului electric.● Întreţinerea instalaţiilor interioare de joasă tensiune.● Efectele curentului electric asupra organismului uman.● Pericolul de electrocutare, metode de protecţie şi prim ajutor.2. Măsurări electrice şi electronice2.1. Procesul de măsurare: mărimi, metode şi mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de exactitate.2.2. Clasificarea şi structura aparatelor electrice de măsurat: clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare.2.3. Dispozitive de măsurat ale aparatelor analogice: elemente constructive, principiul de funcţionare a dispozitivelor de măsurat: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de inducţie.2.4. Aparate de măsurat numerice: clasificare, elemente componente (numărător, convertor digital-analogic şi convertor analogic-digital, tipuri de convertoare-cu aproximare succesivă, cu integrare cu dublă pantă, cu integrare tensiune-frecvenţă, frecvenţmetrul digital).2.5. Măsurări electrice în circuite şi reţele de curent continuu şi de curent alternativ– Măsurări electrice în curent continuu: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare; măsurarea puterii electrice; măsurarea rezistenţei electrice.– Măsurări electrice în curent alternativ monofazat: măsurarea tensiunii electrice şi a intensităţii curentului electric – metoda directă, extinderea domeniului de măsurare cu ajutorul transformatoarelor de măsură; măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă şi aparentă), măsurarea energiilor electrice, măsurarea impedanţelor – metode de punte.– Măsurări electrice în sisteme trifazate: măsurarea puterilor electrice (activă, reactivă şi aparentă) şi a energiei electrice activă şi reactivă.3. Sisteme de acţionări electrice3.1. Maşini electrice● Transformatorul electric monofazat– Semne convenţionale;– Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale transformatorului monofazat;– Regimurile şi caracteristicile de funcţionare ale transformatorului monofazat (funcţionare în gol, sarcină şi scurtcircuit);– Caracteristica externă a unui transformator;– Autotransformatorul;– Construcţia transformatorului monofazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive).● Transformatorul electric trifazat– Semne convenţionale;– Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale transformatorului trifazat;– Regimurile şi caracteristicile de funcţionare ale transformatorului trifazat (funcţionare în gol, sarcină şi scurtcircuit);– Construcţia transformatorului trifazat: (circuitul magnetic, circuitul electric, elemente auxiliare – materiale, date constructive);– Grupe de conexiuni.● Maşina de curent continuu– Semne convenţionale– Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii de curent continuu;– Regimurile de funcţionare ale maşinii de curent continuu;– Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale.● Maşina asincronă– Semne convenţionale;– Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii asincrone;– Caracteristicile de funcţionare ale maşinii asincrone;– Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale.– Pornirea motoarelor asincrone;– Reglarea turaţiei motoarelor asincrone.● Maşina sincronă– Semne convenţionale;– Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale maşinii sincrone;– Caracteristicile de funcţionare ale maşinii sincrone;– Elemente constructive: (circuitul magnetic, circuitul electric, sistem mecanic – materiale, date constructive), rol funcţional, semne convenţionale.3.2. Aparate electrice de joasă tensiune– Mărimi nominale: tensiune, curent, capacitate de rupere, curent limită termic, curent limită dinamic, felul curentului, robusteţe mecanică, serviciul nominal;– Clasificarea aparatelor electrice (după funcţia îndeplinită, după construcţie);– Părţi componente: contacte, camere de stingere, izolatoare, piese electroizolante, elemente arcuitoare şi resorturi, mecanisme de acţionare;– Aparate de joasă tensiune (scheme electrice, simbol, funcţionare, montare):● Aparate de protecţie: siguranţe, relee, eclatoare şi descărcătoare;● Aparate de conectare: separatoare, separatoare de sarcină, întreruptoare, întreruptoare automate, contactoare, contactoare cu relee;● Aparate pentru instalaţii interioare: întreruptoare şi comutatoare, prize şi fişe;● Aparate pentru pornirea şi reglarea maşinilor electrice: reostate de pornire şi excitaţie, comutatoare stea-triunghi, inversoare de sens, controlere;● Aparate pentru acţionări: limitatoare, microîntreruptoare, butoane de comandă, manipulatoare, selectoare.3.3. Scheme de alimentare şi comandă a maşinilor electrice– Scheme de alimentare şi comandă manuală a maşinilor electrice (pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotaţie etc.).– Scheme de alimentare şi comandă automată a maşinilor electrice(pornire, frânare, inversare de sens, reglare viteză de rotaţie etc.).4. Electrotehnica4.1. Electrostatică– Sarcina electrică, forţa electrostatică, câmp electric, intensitatea câmpului electric, fluxul electric, potenţial electric, tensiune electrică.– Capacitatea electrică, energia electrostatică. Condensatoare: definiţie, clasificare, simbolizare, marcare, materiale utilizate, reţele de condensatoare, utilizare.4.2. Electrocinetică– Curent electric de conducţie, intensitatea curentului de conducţie, circuite electrice de c.c. (elemente ideale şi reale de circuit).– Legile electrocineticii: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff.– Rezistoare: definiţii, clasificare, parametri, simbolizare, materiale, utilizare, reţele de rezistoare, divizoare de tensiune şi de curent.4.3. Electromagnetism– Câmp magnetic. Intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic, legea fluxului magnetic. Forţa lui Lorentz, forţa lui Laplace, forţa lui Ampere.– Inducţia electromagnetică, autoinducţia, legea inducţiei electromagnetice.– Inductivitate. Bobina: definire, clasificare, parametri, simbol.4.4. Reţele de curent alternativ– Producerea curentului electric alternativ monofazat. Mărimi alternative sinusoidale (reprezentarea vectorială a mărimilor electrice).– Producerea curentului electric alternativ trifazat. Conexiuni în reţele trifazate.– Comportarea circuitelor simple în regim permanent sinusoidal: RL, RC, RLC, LC. Diagrame fazoriale.4.5. Elemente electronice– Elemente neliniare de circuit: dioda, tranzistorul, tiristorul, triacul (simbol, funcţionare, tipuri, parametri, utilizări).– Redresoare monoalternanţă, redresoare bialternanţă, redresoare trifazate.5. Norme de securitate şi sănătate în munca şi norme de apărare împotriva incendiilor, specifice domeniului.Bibliografie

1.	Antoniu M.	Măsurări electronice vol. 1, 2 şi 3	Editura Satya Iaşi 2002
2.	Bălă C.	Maşini electrice	Editura Didactică şi Pedagogică 1982
3.	Popa A.	Aparate electrice de joasă şi înaltă tensiune – Manual pentru licee industrial cu profil de electrotehnică	Editura Didactică şi Pedagogică 1977
4.	Ioan Ionescu	Acţionarea maşinilor electrice	Editura Matrix Rom – 2005
5.	Paul Dinculescu	Instalaţii electrice de joasă tensiune	Editura Matrix Rom – 2003
6.	Frăţiloiu Gh., Ţugulea A.	Electrotehnică şi electronică aplicată	Editura Didactică şi Pedagogică – 1997
7.	Hilohi S.	Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată – manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a	Editura Didactică şi Pedagogică – 2002
8.	Hortopan G.	Aparate electrice de comutaţie-principii	Editura Tehnică Bucureşti-2000
9.	Ionescu F. şi colectivul	Electronică de putere. Dispozitive semiconductoare.	Editura ICPE-2000
10.	Ionescu F. şi colectivul	Electronică de putere. Convertoare statice.	Editura Tehnică-1998
11.	Papadache I. şi col.	Automatizări industriale	Editura Tehnică, 1978
12.	Sărăcin M., Sărăcin C. G.	Măsurări electrice şi electronice	Editura Matrix, 2003
13.	Sărăcin M., Sărăcin C. G.	Măsurări electronice şi sisteme de măsurare	Editura Matrix, 2003
14.	Şora C.	Bazele electrotehnicii	Editura Didactică şi Pedagogică – 1982
15.	Paul Dinculescu	Schemele instalaţiilor electrice	Editura Matrix, 2005
16.	Constantin Ghiţă	Maşini electrice	Editura Matrix, 2005
17.	Mărgineanu Ioan	Automate programabile	Editura Albastră, 2005

AUTORI:Prof. Gr. I. ing. Gabriel Mihail Danielescu – Colegiul Tehnic "Edmond Nicolau"- Focşani- VranceaProf. Gr. I. ing. Florin Mareş – Grupul Şcolar Industrial Transporturi Căi Ferate – GalaţiProf. grd. I. ing. Ion Vlăsceanu – Colegiul Tehnic Energetic RM.VÂLCEACONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU ENERGETICĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Bazele electrotehnicii1.1. Electrostatică1.1.1. Sarcina electrică, forţa electrostatică, câmp electric, intensitatea câmpului electric, fluxul electric, potenţial electric, tensiune electrică.1.1.2. Capacitatea electrică, energia electrostatică. Condensatoare: definiţie, clasificare, simbolizare, marcare, materiale utilizate, reţele de condensatoare, utilizare.1.2. Electrocinetică1.2.1. Curent electric de conducţie, intensitatea curentului de conducţie, circuite electrice de c.c. (elemente ideale şi reale de circuit).1.2.2. Legile electrocineticii: legea lui Ohm, legea lui Joule, teoremele lui Kirchhoff.1.2.3. Rezistoare: definiţii, clasificare, parametri, simbolizare, materiale, utilizare, reţele de rezistoare, divizoare de tensiune şi de curent.1.3. Electromagnetism1.3.1. Câmp magnetic. Intensitatea câmpului magnetic, flux magnetic, legea fluxului magnetic. Forţa lui Lorentz, forţa lui Laplace, forţa lui Ampere.1.3.2. Inducţia electromagnetică, autoinducţia, legea inducţiei electromagnetice.1.3.3. Inductivitate. Bobina: definire, clasificare, parametri, simbol.1.4. Reţele de curent alternativ1.4.1. Producerea curentului electric alternativ monofazat şi trifazat. Mărimi alternative sinusoidale (reprezentarea vectorială a mărimilor electrice, reprezentarea în complex a mărimilor electrice). Conexiuni în reţele trifazate.1.4.2. Comportarea circuitelor simple în regim permanent sinusoidal: RL, RC, RLC, LC. Diagrame fazoriale.2. Structura şi organizarea sistemelor de producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice2.1. Sistemul energetic şi elementele sale componente.2.2. Caracteristicile sistemului energetic.2.3. Interconectarea sistemelor energetice.3. Centrale electrice3.1. Centrale termoelectrice3.1.1. Schema de principiu şi funcţionarea centralei termoelectrice (circuitul apă-abur, ciclurile termice).3.1.2. Echipamentele principale, descriere, rol funcţional.– Instalaţia de producere a aburului. Cazanul cu abur. Exploatarea cazanului.– Turbina cu abur – rol, clasificare, elementele turbinelor cu abur. Exploatarea turbinei.3.1.3. Scheme de alimentare cu apă de răcire.3.1.4. Randamentul circuitului termic. Posibilităţi de îmbunătăţire a randamentului termic.3.1.5. Circuitul de termoficare – termoficarea ca metodă de creştere a randamentului ciclului termic, scheme cu turbine de termoficare, reţele de termoficare.3.2. Centrale hidroelectrice3.2.1. Clasificarea amenajărilor hidroelectrice (scheme de amenajare a CHE).3.2.2. Principalele instalaţii ale amenajărilor CHE.3.2.3. Turbine hidraulice.3.3. Centrale nuclearo-electrice3.3.1. Scheme de principiu şi funcţionarea centralei nuclearo-electrice (CNE).3.3.2. Reactorul nuclear.3.3.3. Particularităţile elementelor componente ale centralelor nuclearo-electrice (CNE).3.3.4. Sisteme de securitate specifice centralelor nuclearo-electrice (CNE).3.3.5. Randamente ale centralelor nuclearo-electrice (CNE).4. Principalele echipamente electrice din sistemul electroenergetic4.1. Generatorul sincron: elemente constructive, exploatare, cuplare în paralel.4.2. Transformatorul electric de putere: elemente constructive, conectarea în paralel a transformatoarelor, calculul parametrilor transformatoarelor.4.3. Linii electrice aeriene şi subterane:4.3.1. Elementele constructive ale LEA: cabluri, izolatoare, stâlpi – rol, materiale, tipuri.4.3.2. Elementele constructive ale LES: cabluri, manşoane, cutii terminale, elemente auxiliare – rol, materiale, tipuri.4.3.3. Scheme de conexiuni ale reţelelor electrice: reţele de distribuţie, reţele de transport.4.3.4. Exploatarea şi întreţinerea liniilor electrice subterane:– avarii şi deranjamente;– determinarea punctului de defect.4.3.5. Tratarea neutrului în reţelele electrice.4.3.6. Elemente de calcul electric al liniilor electrice.5. Aparatajul electric din centrale şi staţii5.1. Aparate electrice de comutaţie5.1.1. Contactele aparatelor electrice de comutaţie.5.1.2. Arcul electric în aparatele electrice de comutaţie şi metode de stingere a lui.5.1.3. Întreruptoare cu ulei puţin – tipuri constructive, camere de stingere.5.1.4. Separatoare de înaltă tensiune.5.2. Aparate electrice de protecţie5.2.1. Siguranţe fuzibile de înaltă tensiune.5.2.2. Descărcătoare electrice: tubulare şi descărcătoare cu rezistenţă variabilă.5.3. Aparate pentru alimentarea circuitelor de măsurare şi de protecţie5.3.1. Transformatoare de curent – rol, funcţionare, parametrii nominali, tipuri constructive.5.3.2. Transformatoare de tensiune – rol, funcţionare, parametrii nominali, tipuri constructive.6. Automatizări şi protecţii prin relee în instalaţiile electroenergetice6.1. Principalele tipuri de automatizări din instalaţiile electroenergetice: RAR, AAR, DAS – rol, principiul de funcţionare.6.2. Protecţii prin relee ale sistemului electroenergetic6.2.1. Defecte şi regimuri anormale în instalaţiile electroenergetice.6.2.2. Obiectivele şi condiţiile impuse prin protecţii prin relee.6.2.3. Protecţia maximală de curent a transformatoarelor cu două înfăşurări şi a blocurilor generator – transformator.6.2.4. Protecţia blocurilor generator – transformator împotriva punerilor la pământ monofazate.7. Măsurări în energetică7.1. Procesul de măsurare: mărimi, metode şi mijloace de măsurare, caracteristici metrologice ale mijloacelor de măsură, erori de măsurare, clase de precizie.7.2. Clasificarea şi structura aparatelor electrice de măsurat: clasificare, elemente constructive, marcare, simbolizare, utilizări specifice.7.3. Dispozitive de măsură ale aparatelor electrice de măsurat analogice: elemente constructive, principiul de funcţionare a dispozitivelor de măsură: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, ferodinamice.7.4. Măsurarea intensităţii curentului electric, tensiunii electrice, puterii şi energiei electrice în curent alternativ monofazat. Extinderea domeniului de măsurare.7.5. Măsurarea intensităţii curentului electric, tensiunii electrice, puterii şi energiei electrice în curent alternativ trifazat. Extinderea domeniului de măsurare.7.6. Măsurarea mărimilor neelectrice: debit, presiune, nivel, temperatură.8. Sisteme de reglare automată8.1. Elemente de automatizare: structura generală a unui sistem de reglare automată, părţi componente, rol funcţional.8.2. Traductoare: clasificare, schema bloc, principiul general de funcţionare a traductoarelor electrice, neelectrice, parametrice, generatoare.8.3. Regulatoare:– Regulatoare bipoziţionale;– Regulatoare tripoziţionale;– Regulatoare cu acţiune continuă (proporţional P, proporţional integral PI, proporţional diferenţial PD, proporţional – integral – diferenţial PID);– Regulatoare cu acţiune prin impulsuri.8.4. Elemente de execuţie:– Elemente de execuţie electrice;– Elemente de execuţie pneumatice;– Elemente de execuţie hidraulice.8.5. Scheme simple de reglare automată (pentru reglarea temperaturii, turaţiei, nivelului, debitului)8.6. Automate programabile8.6.1. Clasificarea automatelor programabile după dimensiunea magistralei de date:– AP cu programare la nivel de bit;– AP cu prelucrarea informaţiei la nivel de cuvânt;– AP mixte.8.6.2. Descrierea elementelor schemei bloc a unui AP:– unitatea de control;– periferice de intrare (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de prelucrare a semnalului de intrare);– periferice de ieşire (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocuri de ieşire);– periferice interne (schema bloc, blocul de decodificare adresă, blocul de comandă canal, blocul multiplexare şi ieşire date, blocuri de temporizare, consola de programare – memoria RAM).8.6.3. Operaţiile pentru executarea unei instrucţiuni– aducerea instrucţiunii din memoria program;– incrementarea numărătorului de adrese;– stabilirea dialogului între unitatea de control şi periferic;– decodificarea codului operaţiei;– executarea operaţiei în unitatea logică.9. Elemente de termotehnică9.1. Transferul de căldura prin conducţie termică.9.2. Transferul de căldură prin radiaţie.9.3. Transferul de căldură prin convecţie.Bibliografie

1.	Antoniu M.	Măsurări electronice vol. 1, 2 şi 3	Editura Satya, Iaşi 2002
2.	Brătianu C. ş.a.	Strategii şi filiere energetice nucleare	Editura Tehnică, Bucureşti, 1990
3.	Călin S., Mihoc D., ş.a.	Protecţia prin relee şi automatizări în energetică – manual pentru licee cu profil de electrotehnică şi matematică-fizică, clasa a XII-a, şcoli profesionale	Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti, 1980
4.	Carabogdan G.	Instalaţii termice industriale	Editura Tehnică Bucureşti 1978
5.	Cristescu D. ş.a.	Centrale şi reţele electrice	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1982
6.	Fransua Al., ş.a.	Maşini şi sisteme de acţionare electrice	Editura Tehnică, Bucureşti 1978
7.	Frăţiloiu Gh., Ţugulea A.	Electrotehnică şi electronică aplicată – manual pentru licee şi şcoli profesionale	Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.-Bucureşti, 1994
8.	Huhulescu M., Bălă C.	Maşini electrice	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1982
9.	Iacobescu Gh. ş.a.	Reţele electrice	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1981
10.	Iacobescu Gh., Potolea E., Iordănescu I. ş.a.	Utilajul şi tehnologia instalaţiilor din centrale şi reţele electrice – manual pentru licee industriale cu profil de electrotehnică, clasa a XI-a şi şcoli profesionale	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
11.	Iacobescu Gh., Potolea E., Iordănescu I. ş.a.	Utilajul şi tehnologia instalaţiilor din centrale şi reţele electrice – manual pentru licee industriale cu profil de electrotehnică, clasa a XII-a şi şcoli profesionale	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
12.	Iacobescu Gh., Potolea E. ş.a.	Instalaţii electroenergetice – manual pentru licee industriale şi de matematică-fizică cu profil de electrotehnică şi matematică – electrotehnică clasa a XI-a şi şcoli profesionale	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
13.	Iacobescu Gh., Potolea E. ş.a.	Instalaţii electroenergetice – manual pentru licee industriale şi de matematică-fizică cu profil de electrotehnică şi matematică – electrotehnică clasa a XII-a şi şcoli profesionale	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985
14.	Ivaşcu C.E.	Automatizarea şi protecţia sistemelor electroenergetice, vol. I şi II	Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999
15.	Mihoc Dan	Automatizări în energetică	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1978
16.	Hilohi, şi colectiv	Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată- manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, licee tehnologice, profil tehnic, specializarea electrotehnică	Editura Economică Bucureşti 2000
17.	Nicolau E., Beliş M.	Măsurări electrice şi electronice	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1979
18.	Nistreanu Valeriu, Nistreanu Viorica	Amenajarea resurselor de apă şi impactul asupra mediului	Editura Bren – Bucureşti 1999
19.	Popa A.	Aparate electrice de joasă şi înaltă tensiune	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1977
20.	Popa E., Vintilă C.	Termotehnică şi maşini termice	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1977
21.	Preda M., Cristea P., Manea F.	Bazele electrotehnicii vol I-II	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1980
22.	Rucăreanu C. ş.a.	Linii electrice aeriene şi subterane	Editura tehnică, Bucureşti, 1989
23.	Saal C., Ţopa I. ş.a.	Acţionări electrice şi automatizări	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1980
24.	***	http://facultate.regielive.ro/cursuri/ electronică/automate_programabile
25.	***	www.aut.upt.ro/b624/discipline/ asdn/ap101.pdf

Autori:Prof. grd. I. ing. Florin Mareş – Grupul Şcolar Industrial Transporturi Căi Ferate GALAŢIProf. grd. I. ing. Gabriel Mihail Danielescu – Colegiul Tehnic "Edmond Nicolau" FOCŞANIProf. grd. I. ing. Ion Vlăsceanu – Colegiul Tehnic Energetic RM. VÂLCEA + 
Anexa 2PROGRAMĂ PENTRU ESTETICĂ ŞI IGIENA CORPULUI OMENESCPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, cât şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul ştiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Anatomia şi fiziologia omului1.1. Pielea şi anexele ei: structura pielii, funcţiile pielii, structura firului de păr, structura unghiei, tipuri de păr, tipuri de unghii.1.2. Scheletul capului1.3. Scheletul şi muşchii membrelor superioare şi inferioare.2. Noţiuni de patologie a pielii2.1. Factori biologici – cauze ale bolilor de piele:– virusuri: proprietăţi generale, arhitectura virionului, clasificarea virusurilor, multiplicarea virusurilor– bacterii: morfologie, organizarea structurală a celulei bacteriene, metabolismul bacterian, acţiunea factorilor fizici şi chimici asupra bacteriilor– ciuperci microscopice: fungii dermatofiţi– paraziţi: Sarcoptes scabie, Pediculus humanus2.2. Infecţia2.3. Apărarea antiinfecţioasă: rezistenţa organismului la infecţii, imunitatea2.4. Leziuni elementare în bolile de piele: leziuni prin modificări de coloraţie, leziuni cu conţinut solid, leziuni cu conţinut lichid, leziuni prin soluţii de continuitate, deşeuri cutanate, sechele cutanate2.5. Piodermite: foliculita superficială acută, orgeletul, sicozisul, furunculul, hidrosadenita, piodermita vegetantă, foliculita cheloidiană a cefei, perionixis, onixis2.6. Dermatomicoze: epidermofiţii (epidermofiţia interdigito-plantară, epidermofiţia mâinilor), onicomicoze, pilomicoze (uscate şi supurate)2.7. Viroze cutanate: herpes, veruci vulgare, veruci plane, papiloame veruciforme ale feţei2.8. Dermatoze produse de paraziţi animali: scabia, pediculoza2.9. Dermatoze alergice: eczema, eczematidele, dishidroza, dermatita de contact alergică;2.10. Sindromul seboreic: seboreea feţei, seboreea pielii capului, pitiriazisul gras, acneea vulgară, acneea conglobată, alte forme de acnee2.11. Afecţiunile părului: alopecia difuză de tip masculin (androgenică), alopecia în plăci (pelada), alopecia simptomatică (secundară)3. Tehnologia meseriei de coafor-frizer-manichiurist-pedichiurist3.1. Salonul de frizerie-coafură-manichiură-pedichiură:– ustensile, instrumente şi aparate specifice lucrărilor de coafură;– materiale de întreţinere şi dezinfectare folosite;– materiale şi produse folosite pentru executarea lucrărilor;– organizarea şi dotarea locului de muncă, amenajarea ergonomică a acestuia.3.2. Reguli de igienă, de sănătatea şi securitatea muncii şi de protecţia mediului3.3. Evaluarea şi consilierea clientului:– evaluarea structurii şi a stării de îngrijire a părului;– evaluarea stării şi a funcţiunilor pielii capului;– consilierea clientului: etape, modalităţi de realizare, utilizarea soft-urilor specifice3.4. Tehnici de îngrijire facială şi capilară:– masajul facial;– produse pentru îngrijirea şi întreţinerea părului,– spălarea părului,– tratamente capilare (flambarea părului, tratamentul cu ulei de ricin),– masajul capilar3.5. Bărbieritul facial şi capilar:– produse şi instrumente necesare bărbieritului facial şi capilar,– tehnica bărbieritului facial,– tehnici de execuţie a diferitelor tipuri de bărbi şi mustăţi,– tehnica bărbieritului capilar3.6. Tunsori bărbăteşti:– produse şi instrumente necesare tunsorilor bărbăteşti;– tehnici pentru tunsori executate cu maşina de tuns;– tehnici pentru tunsori executate cu foarfece;– tehnici pentru tunsori executate cu foarfece şi maşina de tuns;– tehnici pentru tunsori plastice3.7. Coafarea părului pe baza ondulaţiei cu apă:– produse, materiale, instrumente şi produse;– tehnici pentru ondularea părului cu apă;– tehnici de coafare a părului;– relaţia fizionomie-coafură3.8. Ondulaţia permanentă:– produse, materiale, instrumente şi aparate;– principiul ondulaţiei permanente;– tehnica executării permanentului.3.9. Vopsirea şi decolorarea părului:– produse, materiale, instrumente şi aparate;– tehnica de vopsire a părului: vopsirea părului la rădăcină, vopsirea părului pe toată lungimea, şuviţarea părului prin vopsire;– decolorarea părului.3.10. Tunsori pentru femei:– produse, materiale şi instrumente;– tunsoarea în linie dreaptă;– tunsoarea în unghi;– tunsoarea ovală;– tunsoarea în scări.3.11. Manichiura:– produse, materiale şi instrumente;– tehnica manichiurii obişnuite;– tehnica manichiurii franţuzeşti– montarea unghiilor artificiale.3.12. Lucrări de îngrijire a mâinilor:– baia de ulei a unghiilor;– masajul mâinilor.3.13. Pedichiura:– produse, materiale şi instrumente;– pedichiura unghiilor normale;– pedichiura unghiilor deformate.3.14. Masajul gambei:– produse şi materiale;– tehnica masajului gambei.3.15. Istoria coafurilorBibliografie:

1	Bocârnea C.	Boli infecţioase şi epidemiologie	Editura Info-Team, Bucureşti, 1999
2	Bucur Gh.	Mică enciclopedie de boli dermatovenerice	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987
3	Buiuc C.	Microbiologie	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
4	Caragea Cecilia	Istoria aranjării părului	Editura Teora, Bucureşti, 1999
5	Cârmaciu R. ş.a	Biologie – manual clasa a XI-a pentru profil biologie chimie	Editura Corint, Bucureşti, 2002
6	Dimache Gh.	Microbiologie şi parazitologie medicală	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991
7	Dimache Gh. M	Microbiologie şi igienă	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989
8	Dimitrescu A.	Dermatovenerologie practică	Editura Medicală, 1989
9	Dimitrescu A.	Dermatologie	Editura Medicală, Bucureşti, 2002
10	Dumbravă N.	Coafura de la A la Z	Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2000
11	Erşcoiu S., Ceauşu E,	Epidermiologie şi boli infecţioase	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
12	A. Ivanof, M. Ciupe, C. Saşcă, D. Voncea	Microbiologie	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
13	Oseacă – Pădean E	Tainele coafurii	editat de SC Hellen Profesii, 2008
14	Ţiplic T.	Biologie, cls. a XI-a	Editura Aramis, 2006
15	***	A şti cum! – Wella, 2001
16	***	Manualul frizerului şi coaforului	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971
17	***	Ordin nr. 1136/27/06/2007 pentru aprobarea Normelor de igienă pentru cabinetele de înfrumuseţare corporală – publicat în M.O. nr. 484/19.07.2007
18	***	Ghid privind aplicarea normelor de igiena în unităţile de furnizare a serviciilor de igienă personală şi estetică umană din cooperaţia meşteşugărească, 2007
19	***	Manuale şcolare aprobate MECTS cuprinse în catalogul anual.

Autori:VALENTINA OTULESCU – prof. gr. did. I, Colegiul UCECOM "Spiru Haret" BucureştiROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII "Nicu Albu" Piatra NeamţCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU ESTETICĂ ŞI IGIENA CORPULUI OMENESCMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componenţele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Anatomia şi fiziologia omului1.1. Pielea şi anexele ei: structura pielii, funcţiile pielii, structura firului de păr, structura unghiei, tipuri de păr, tipuri de unghii.1.2. Scheletul capului1.3. Scheletul şi muşchii membrelor superioare şi inferioare.2. Noţiuni de patologie a pielii2.1. Leziuni elementare în bolile de piele: leziuni prin modificări de coloraţie, leziuni cu conţinut solid, leziuni cu conţinut lichid, leziuni prin soluţii de continuitate, deşeuri cutanate, sechele cutanate2.2. Piodermite: foliculita superficială acută, sicozisul, furunculul, foliculita cheloidiană a cefei, perionixis, onixis2.3. Dermatomicoze: epidermofiţii (epidermofiţia interdigito-plantară şi epidermofiţia mâinilor), onicomicoze, pilomicoze (uscate şi supurate)2.4. Viroze cutanate: herpes, veruci vulgare, veruci plane, papiloame veruciforme ale feţei2.5. Dermatoze produse de paraziţi animali: scabia, pediculoza2.6. Dermatoze alergice: dermatita de contact alergică2.7. Sindromul seboreic: seboreea feţei, seboreea pielii capului, pitiriazisul gras, acneea vulgară, acneea conglobată, alte forme de acnee2.8. Afecţiunile părului: alopecia difuză de tip masculin (androgenică), alopecia în plăci (pelada), alopecia simptomatică (secundară)3. Tehnologia meseriei de coafor – frizer – manichiurist – pedichiurist3.1. Salonul de frizerie-coafură-manichiură-pedichiură:– ustensile, instrumente şi aparate specifice lucrărilor de coafură;– materiale de întreţinere şi dezinfectare folosite;– materiale şi produse folosite pentru executarea lucrărilor;– organizarea şi dotarea locului de muncă, amenajarea ergonomică a acestuia.3.2. Reguli de igienă, de sănătatea şi securitatea muncii şi de protecţia mediului;3.3. Evaluarea şi consilierea clientului:– evaluarea structurii şi a stării de îngrijire a părului;– evaluarea stării şi a funcţiunilor pielii capului;– consilierea clientului: etape, modalităţi de realizare, utilizarea soft-urilor specifice3.4. Tehnici de îngrijire facială şi capilară:– masajul facial;– produse pentru îngrijirea şi întreţinerea părului,– spălarea părului,– tratamente capilare (flambarea părului, tratamentul cu ulei de ricin),– masajul capilar3.5. Bărbieritul facial şi capilar:– produse şi instrumente necesare bărbieritului facial şi capilar,– tehnica bărbieritului facial,– tehnici de execuţie a diferitelor tipuri de bărbi şi mustăţi,– tehnica bărbieritului capilar3.6. Tunsori bărbăteşti:– produse şi instrumente necesare tunsorilor bărbăteşti;– tehnici pentru tunsori executate cu maşina de tuns;– tehnici pentru tunsori executate cu foarfeca;– tehnici pentru tunsori executate cu foarfeca şi maşina de tuns;– tehnici pentru tunsori plastice3.7. Coafarea părului pe baza ondulaţiei cu apă:– produse, materiale, instrumente şi produse;– tehnici pentru ondularea părului cu apă;– tehnici de coafare a părului;– relaţia fizionomie-coafură3.8. Ondulaţia permanentă:– produse, materiale, instrumente şi aparate;– tehnica executării permanentului3.9. Vopsirea şi decolorarea părului:– produse, materiale, instrumente şi aparate;– tehnica de vopsire a părului: vopsirea părului la rădăcină, vopsirea părului pe toată lungimea, şuviţarea părului prin vopsire;– decolorarea părului;– decaparea.3.10. Tunsori pentru femei:– produse, materiale şi instrumente;– tunsoarea în linie dreaptă;– tunsoarea în unghi;– tunsoarea ovală;– tunsoarea în scări;– tunsoarea garcon,– tunsoarea demigarcon.3.11. Manichiura:– produse, materiale şi instrumente;– tehnica manichiurii obişnuite;– tehnica manichiurii franţuzeşti– montarea unghiilor artificiale3.12. Lucrări de îngrijire a mâinilor:– baia de ulei a unghiilor;– masajul mâinilor3.13. Pedichiura:– produse, materiale şi instrumente;– pedichiura unghiilor normale;– pedichiura unghiilor deformate3.14. Masajul gambei:– produse şi materiale;– tehnica masajului gambei.Bibliografie:

1	Bucur Gh.	Mică enciclopedie de boli dermatovenerice	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987
2	Cârmaciu R. ş.a	Biologie – manual clasa a XI-a pentru profil biologie chimie	Editura Corint, Bucureşti, 2002
3	Dimitrescu A.	Dermatovenerologie practică	Editura Medicală, 1989
4	Dimitrescu A.	"Dermatologie"	Editura Medicală, Bucureşti, 2002
5	Dumbravă N.	Coafura de la A la Z	Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2000
6	Oseacă – Pădean E	Tainele coafurii	editat de SC Hellen Profesii, 2008
7	Ţiplic T.	Biologie, cls. a XI-a	Editura Aramis, 2006
8	***	A şti cum! – Wella, 2001
9	***	Manualul frizerului şi coaforului,	EDP, 1971
10		***	Ordin nr. 1136/27/06/2007 privind aprobarea Normelor de igienă pentru cabinetele de înfrumuseţare corporală – publicat în M.O. nr. 484/19.07.2007
11		***	Ghid privind aplicarea normelor de igiena în unităţile de furnizare a serviciilor de igienă personală şi estetică umană din cooperaţia meşteşugărească, 2007
12		***	Manuale şcolare aprobate MECTS cuprinse în catalogul anual.

Autori:VALENTINA OTULESCU – prof. gr. did. I, Colegiul UCECOM "Spiru Haret" BucureştiROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII "Nicu Albu" Piatra NeamţCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU FARMACIEPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDŞ/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDŞ/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDŞ/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M.	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de	Editura Polirom, Iaşi, 2000 elevi.
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I.	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Caracteristicile generale ale celulei vegetale2. Caracteristicile generale ale principalelor organe ale plantei – rădăcina, tulpina, frunza, floarea3. Principalele încrengături ale regnului vegetal (Briofite, Pteridofite şi Spermatofite) – descriere şi reprezentanţi4. Metodele de obţinere a produselor vegetale – recoltarea, uscarea, stabilizarea, condiţionarea, conservarea5. Compoziţia plantelor cu acţiune terapeutică6. Fitoterapie-compoziţia şi acţiunea terapeutică a produselor vegetale7. Apiterapie-compoziţia şi acţiunea terapeutică a produselor apicole8. Acţiunea farmaco-dinamică a elementelor şi combinaţiilor chimice anorganice9. Noţiuni de farmacocinetică – absorbţia, metabolizarea, eliminarea (sistemul LADME)10. Mecanismele de acţiune şi efectele medicamentelor11. Farmacografia unui medicament12. Metode de control a medicamentului13. Acţiunea farmaco-dinamică a compuşilor organici cu acţiune asupra SNC14. Acţiunea farmaco-dinamică a compuşilor organici cu acţiune asupra SNV15. Farmacoterapia aparatului respirator – clase de substanţe, acţiune, reprezentanţi16. Farmacoterapia aparatului cardio-vascular – clase de substanţe, acţiune, reprezentanţi17. Farmacoterapia aparatului digestiv – clase de substanţe, acţiune, reprezentanţi18. Farmacoterapia aparatului excretor – clase de substanţe, acţiune, reprezentanţi19. Antibiotice şi chimioterapice20. Antimicotice şi antivirale21. Cerinţele pentru implementarea unui sistem de asigurarea calităţii: proceduri, manualul calităţii, satisfacerea clienţilor, costuri, standarde de firmă, legislaţie, feedback, grafice de documentare.Bibliografie

1	Bojor O., Popescu O.,	Fitoterapie tradiţională şi modernă	Editura Fiat Lux, Bucureşti, 2005
2	Carata A.,	Management, marketing şi legislaţie farmaceutică	Facultatea de Farmacie, Bucureşti, 2005
3	Cionga E., Avram L.,	Medicamente chimioterapice	Editura Dacia, Cluj Napoca, 1978
4	Constantinidi M., Pănoiu L., Marinescu Z.,	Farmacologie	Editura Universul, Bucureşti, 2003
5	Cristea A. N.,	Farmacologie	Editura Medicală, Bucureşti, 2003
6	Dobrescu D.	Farmacoterapie practică, vol. I şi II	Editura Medicală Bucureşti, 1989
7	Fica. C.,	Tehnică farmaceutică	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974
8	Grintescu I.,	Botanică	EDP, Bucureşti, 1986
9	Istudor V.,	Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, vol. I, II şi III	Editura Medicală, Bucureşti, 2003-2005
10	Lupuleasa D., Fica C., Sipoş E.,	Tehnologie farmaceutică	Editura "Carol Davila", Bucureşti, 2005
11	Moisescu A. D., Toma E	Farmacologie clinică	Editura Medicală, Bucureşti, 1974
12	Stoenescu V.	Farmacologie	Editura ALL, Bucureşti, 2002
13	Stoenescu V., Constantinescu – Corcovei I., ş.a.	Îndreptar pentru prescrierea medicamentelor	Editura ALL, Bucureşti, 2008
14	Zota V.,	Chimie farmaceutică	Editura Medicală Bucureşti, 1994
15	***	Farmacopeea Română, ediţia a X-a	Editura Medicală Bucureşti, 1993
16	***	MEMOMED	Ediţie anuală
17		***	Ordinul Ministerul Sănătăţii nr. 75/2010 privind aprobarea de Reguli de bună practică farmaceutică – M.O. nr. 91/10.02.2010
18		***	Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare

AUTORI:1. ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – prof. dr. ing., Şcoala "Nicu Albu" Piatra Neamţ2. LILIANA RENATE BRAN – prof. dr., Şcoala Postliceală Sanitară Arad3. ECATERINA GOGEL – maistru instructor, Liceul Teoretic "Ion Cantacuzino" PiteştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU FARMACIEMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componenţele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară 2000	Editura Aramis, Bucureşti,
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Principalele operaţii generale şi specifice farmaceutice: cântărire, măsurare, dizolvare, amestecare, filtrare – descriere, aparatura şi ustensilele folosite, importanţa2. Modul de prescriere, preparare şi eliberare a medicamentul din farmacie – reţeta3. Soluţii medicamentoase – definiţie, clasificare, preparare, conservare; forme farmaceutice obţinute industrial (tipizate)4. Organizarea sistemului farmaceutic naţional5. Unitatea farmaceutica de bază – Farmacia – definiţie, obiective principale, funcţii6. Procedee de sterilizare utilizate în practica farmaceutică – descrierea metodelor fizice. chimice şi aseptice7. Metodele de obţinere a produselor vegetale recoltarea, uscarea, stabilizarea, condiţionarea, conservarea8. Metodele de obţinere a preparatelor farmaceutice prin extracţia produselor vegetale9. Emulsii şi suspensii – definiţii, metode de preparare, exemple10. Forme farmaceutice solide:a. Pulberi – definiţie FR X- preparare, pulberi oficinale, pulberi magistrale, pulberi tipizate, conservare, eliberareb. Capsulae – definiţie, exemple – FR X11. Comprimate şi drajeuri: – definiţie FR X, clasificare, preparare, exemple.12. Relaţionarea asistentului medical de farmacie cu pacientul13. Etică şi deontologie farmaceuticăBibliografie

1	Bojor O., Popescu O.,	Fitoterapie tradiţională şi modernă	Editura Fiat Lux, Bucureşti, 2005
2	Carata A.,	Management, marketing şi legislaţie farmaceutică	Facultatea de Farmacie, Bucureşti, 2005
3	Fica C.,	Tehnică farmaceutică	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974
4	Istudor V.,	Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, vol. I, II şi III	Editura Medicală, Bucureşti, 2003-2005
5	Lupuleasa D., Fica C., Sipoş E.,	Tehnologie farmaceutică	Editura "Carol Davila", Bucureşti, 2005
6	Stoenescu V. Constantinescu – Corciorvei, ş.a.	Îndreptar pentru prescrierea medicamentelor	Editura ALL, 2008
7	Ungureanu A., Ungureanu Gr.,	Comunicarea profesională în asistenţa medico-farmaceutică	Editura Omega Lux, Bucureşti, 2006
8	***	Farmacopeea Română, ediţia a X-a	Editura Medicală Bucureşti, 1993
9	***	MEMOMED	Ediţie anuală
10		***	Ordinul Ministerul Sănătăţii nr. 75/2010 privind aprobarea de Reguli de bună practică farmaceutică – M.O. nr. 91/10.02.2010
11		***	Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare

Autori:1. ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – prof. dr. ing., Şcoala "Nicu Albu" Piatra Neamţ2. LILIANA RENATE BRAN – prof. dr., Şcoala Postliceală Sanitară Arad3. ECATERINA GOGEL – maistru instructor, Liceul Teoretic "Ion Cantacuzino" PiteştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU FILATURĂ – ŢESĂTORIE – FINISAJ TEXTILPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Materii prime şi materiale textile1.1. Fibre textile: clasificare, structura macromoleculară şi chimică, proprietăţi fizice, mecanice şi chimice;1.2. Fire textile: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice;2. Proiectarea firelor şi ţesăturilor2.1. Proiectarea firelor:2.1.1. Proiectarea firelor în funcţie de natura materiei prime şi de destinaţia lor2.1.2. Metode de proiectare a firelor;2.2. Proiectarea ţesăturilor:2.2.1. Legături fundamentale (pânză, diagonal, atlaz): reprezentare grafică şi desenul de montare2.2.2. Legături derivate (din pânză, din diagonal, din atlaz): reprezentare grafică şi desenul de montare.3. Tehnologii de obţinere a firelor3.1. Procesul tehnologic în filatură: clasificare, definiţie, operaţii tehnologice;3.2. Utilaje tehnologice din filatură: maşina bătătoare, carda, laminorul, maşina de pieptănat, flaierul, maşina de filat (elemente constructive, calcule cinematice şi tehnologice, calculul parametrilor tehnologici);3.3. Particularităţi tehnologice de prelucrare a fibrelor de bumbac;3.4. Particularităţi tehnologice de prelucrare a fibrelor de lână şi liberiene;4. Tehnologii de obţinere a ţesăturilor4.1. Operaţii tehnologice de prelucrare a firelor de urzeală şi bătătură în vederea ţeserii;4.2. Procese tehnologice pentru obţinerea ţesăturilor din fire răsucite;4.3. Procese tehnologice pentru obţinerea ţesăturilor din fire simple;4.4. Maşini şi utilaje tehnologice din ţesătorie: maşina de bobinat, maşina de răsucit cu inele, urzitorul, maşini de încleiat, dispozitivul de năvădit, maşina de canetat, maşini de ţesut clasice şi neconvenţionale (elemente constructive, calcule cinematice şi tehnologice, calculul parametrilor tehnologici);5. Tehnologia finisării materialelor textile5.1. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: pârlire, descleiere, curăţire alcalină, mercerizare, albire.5.2. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre de lână: spălare, carbonizare, piuare, fixare.5.3. Tehnologii şi utilaje pentru pregătirea materialelor din fibre sintetice:spălarea, fixarea şi albirea.5.4. Tehnologia vopsirii materialelor textile:clasificarea tehnologică a coloranţilor, noţiuni generale de vopsire, noţiuni de cinetica vopsirii, procedee de vopsire, rezistenţa vopsirii.5.5. Tehnologii şi utilaje pentru imprimarea materialelor textile: procedee de imprimare, proprietăţile aglutinanţilor, maşina de imprimat cu şabloane.5.6. Tehnologii şi utilaje pentru apretarea materialelor textile:apretarea chimică a materialelor textile, (neşifonabilitatea, hidrofugarea, impermeabilizarea, ignifugarea), apretarea mecanică a materialelor textile (termofixarea, călcarea).6. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate6.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală;6.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii;6.3. Sisteme de calitate: terminologie, standarde româneşti, europene şi internaţionale;6.4. Elementele sistemului calităţii: documentaţia sistemului calităţii.7. Sănătatea şi securitatea muncii7.1. Măsuri de igienă şi protecţia muncii: fişa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie; trusă de prim ajutor; materiale igienico-sanitare; materiale şi mijloace de stingere a incendiilor;7.2. Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale.Bibliografie

1	Barbu I., Vîlcu C.,	Bazele proceselor din filatură, ediţia a II-a	Editura Mirton, Timişoara, 2002
2	Catalan, F. ş.a.	Proiectarea produselor textile	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2008
3	Cioară, I.,	Tehnologii de ţesere	Editura Performantica, Iaşi, 2008
4	Ciocoiu M.,	Noi tehnologii, utilaje şi aparate textile	Editura Performantica, Iaşi, 2002
5	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
6	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
7	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Produse textile, piele şi înlocuitori de piele", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
8	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Suport de curs pentru modulul "Sănătatea şi securitatea muncii", industrie textilă şi pielărie	Editura Mistral, Bucureşti, 2008
9	Marinescu, I., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – ţesătorie	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
10	Merticaru, V., ş.a.	Materii prime textile	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
11	Spanţu, C.,	Tehnologii textile	Editura Economică, Bucureşti, 2002
12	Spanţu, C. ş.a.	Proiectarea produselor textile	Editura Mistral, Bucureşti, 2007
13	Bucurenci E sa	Utilajul şi tehnologia meseriei. finisor produse textile – Vol I şi II	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1990
14	Florina Roman Stan	Asigurarea calităţii	Editura CD Press Bucureşti 2009
15	***	Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3	Editura Agir, Bucureşti, 2002
16	***	Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
17	***	www.edu.ro

Autori:ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – dr. ing., prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII "Nicu Albu" Piatra NeamţCOSTACHE FLORENTINA FLORI- dr. ing., prof. gr. did. I, Colegiul "Anghel Saligny" Roşiorii de VedeCAPMARE LAVINIA – prof. gr. did. I, Grupul Şcolar Industrial TecuciCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU FILATURĂ – ŢESĂTORIE – FINISAJ TEXTILMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Materii prime şi materiale textile1.1. Fibre textile: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice;1.2. Fire textile: clasificare, proprietăţi fizice şi mecanice.2. Tehnologii de obţinere a firelor2.1. Procesul tehnologic în filatură: clasificare, definiţie, operaţii tehnologice;2.2. Utilaje tehnologice din filatură: maşina bătătoare, carda, laminorul, maşina de pieptănat, flaierul, maşina de filat (schemă tehnologică, principiu de funcţionare, dispozitive şi mecanisme);2.3. Particularităţi tehnologice de prelucrare a fibrelor de bumbac2.4. Particularităţi tehnologice de prelucrare a fibrelor de lână şi liberiene;2.5. Deservirea, întreţinerea, reglarea utilajelor, defecte şi remedierea lor;2.6. Elemente de proiectare a firului şi calcule tehnologice (laminaje, torsiune, producţie).3. Tehnologii de obţinere a ţesăturilor3.1. Operaţii tehnologice de prelucrare a firelor de urzeală şi bătătură în vederea ţeserii;3.2. Procese tehnologice pentru obţinerea ţesăturilor din fire răsucite;3.3. Procese tehnologice pentru obţinerea ţesăturilor din fire simple;3.4. Maşini şi utilaje tehnologice din ţesătorie: maşina de bobinat, maşina de răsucit cu inele, urzitorul, maşini de încleiat, dispozitivul de năvădit, maşina de canetat, maşini de ţesut clasice şi neconvenţionale (schemă tehnologică, principiu de funcţionare, dispozitive şi mecanisme);3.5. Elemente de proiectare a ţesăturilor cu legături fundamentale (pânză, diagonal, atlaz);4. Tehnologia finisării materialelor textile4.1. Tehnologii pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: descleiere, curăţire alcalină şi albire (definiţie şi parametrii de lucru);4.2. Utilaje pentru pregătirea şi albirea materialelor din fibre celulozice: autoclava, cada cu vârtelniţă, jigher, pad-roll: schemă tehnologică;4.3. Tehnologii pentru pregătirea materialelor din fibre de lână: spălare, carbonizare, piuare (definiţie şi parametrii de lucru);4.4. Tehnologii de pregătirea materialelor din fibre sintetice: spălarea, fixarea şi albirea (definiţie şi parametrii de lucru);4.5. Tehnologia vopsirii materialelor textile: clasificarea tehnologică a coloranţilor, noţiuni generale de vopsire, noţiuni de cinetica vopsirii, procedee de vopsire, rezistenţa vopsirii;4.6. Tehnologii pentru imprimarea materialelor textile: procedee de imprimare, proprietăţile aglutinanţilor;4.7. Apretarea chimică a materialelor textile (neşifonabilizarea, hidrofugarea, impermeabilizarea, ignifugarea): definiţie şi substanţe folosite.5. Întreţinerea utilajelor din textile-pielărie5.1. Curăţirea şi ungerea utilajelor:5.1.1. Curăţirea utilajelor: locuri de curăţire, ustensile necesare, grafic de curăţire5.1.2. Ungerea utilajelor: definiţie, tipuri de lubrifianţi şi sisteme de ungere5.1.3. Identificarea locurilor de curăţire şi ungere la utilajele deservite;5.2. Norme tehnice de întreţinere şi reparare a utilajelor:5.2.1. Metode de întreţinere: definiţie, clasificare, caracterizare5.2.2. Tipuri de intervenţii tehnice: definiţie, clasificare, caracterizare;5.3. Respectarea normelor de protecţie a mediului privind depozitarea deşeurilor rezultate din curăţirea utilajelor.6. Conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate6.1. Asigurarea calităţii: calitate internă, calitate externă, calitate totală;6.2. Controlul calităţii: evaluarea calităţii, supravegherea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii;7. Sănătatea şi securitatea muncii7.1. Măsuri de igienă şi protecţia muncii: fişa individuală de instructaj; echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie; trusă de prim ajutor; materiale igienico-sanitare; materiale şi mijloace de stingere a incendiilor;7.2. Sisteme şi dispozitive de protecţie: individuale şi colective specifice locului de muncă;7.3. Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor: apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO2;7.4. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului;7.5. Factorii de risc de la locul de muncă: accidente de muncă; boli profesionale.Bibliografie

1	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Pregătire de bază în industria uşoară – instruire teoretică, anul I Şcoala Profesională	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003
2	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Pregătire de bază în industria uşoară – instruire practică, anul I Şcoala Profesională	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003
3	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire teoretică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
4	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru cultura de specialitate – instruire practică, clasa a IX-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
5	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – modulul "Produse textile, piele şi înlocuitori de piele", clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
6	Lupaşcu-Ţiglea, R., ş.a.	Suport de curs pentru modulul "Sănătatea şi securitatea muncii", industrie textilă şi pielărie	Editura Mistral, Bucureşti, 2008
7	Marinescu, I., ş.a.	Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii – calificarea profesională: Lucrător în filatură – ţesătorie	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006
8	Catalan, F., ş.a.	Proiectarea produselor textile	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2008
9	Bucurenci E sa	Utilajul şi tehnologia meseriei. finisor produse textile – Vol I şi II	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1990
10	Merticaru, V., ş.a.	Materii prime textile	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001
11	Spanţu, C.,	Tehnologii textile	Editura Economică, Bucureşti, 2002
12	Spanţu, C.,	Proiectarea produselor textile	Editura Mistral, Bucureşti, 2007
13	Florina Roman Stan	Asigurarea calităţii	Editura CD Press Bucureşti 2009
14	***	Manualul Inginerului Textilist – vol. 1, 2, 3	Editura Agir, Bucureşti, 2002
15	***	Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare
16	***	www.edu.ro

Autori:ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU – dr. ing., prof. gr. did. I, Şcoala cu clasele I – VIII "Nicu Albu" Piatra NeamţCOSTACHE FLORENTINA FLORI- dr. ing., prof. gr. did. I, Colegiul "Anghel Saligny" Roşiorii de VedeCAPMARE LAVINIA – prof. gr. did. I, Grupul Şcolar Industrial TecuciCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINE SOCIO-UMANE: FILOSOFIE ŞI LOGICĂ,ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele Filosofie şi Logică, argumentare şi comunicare se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Absolvenţii facultăţilor de profil şi profesorii care susţin concursul la disciplinele Filosofie şi Logică, argumentare şi comunicare pot preda în învăţământul preuniversitar discipline socio-umane, în conformitate cu prevederile în vigoare.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:● cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor Filosofie şi Logică, argumentare şi comunicare, precum şi a metodicii disciplinelor;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor socio-umane şi influenţa modelatoare puternică pe care acestea o exercită asupra formării şi dezvoltării personalităţii elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul de discipline socio-umane trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea intelectuală şi socială a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al modului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– are capacitatea de a dezvolta activităţi didactice în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare inter-, pluri- şi transdisciplinare;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare-evaluare pe baza competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării-evaluării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor profesori şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi cu organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIO-UMANEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline socio-umane, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA LA DISCIPLINELE DE SPECIALITATE FILOSOFIE ŞI LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICAREI. METAFILOSOFIE1. Conceptul de filosofie, specificul demersului filosofic şi domeniile reflecţiei filosofice2. Stiluri şi tipuri de filosofare, argumente şi metode filosofice3. Filosofie şi ştiinţă, filosofie şi artă, filosofie şi religieII. ONTOLOGIEA. Problematica ontologiei1. Discursul ontologic şi modalităţile lui de justificare în filosofia şi ştiinţa contemporană2. Existenţă şi devenireB. Spaţiul şi timpul1. Evoluţia istorică a reprezentărilor despre spaţiu şi timp2. Unitate şi diversitate în înţelegerea spaţiului şi timpului3. Abordări filosofice actuale ale spaţiului şi timpuluiC. Ordinea1. Determinismul ca principiu al filosofiei şi ştiinţei2. Ordine şi dezordine în structurarea universuluiD. Dumnezeu1. Conceptul filosofic de Dumnezeu2. Experienţa şi posibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu3. Laic şi religios în moralăIII. ANTROPOLOGIE FILOSOFICĂ1. Condiţia umană2. Concepţii asupra naturii umane3. Tipuri istorice de umanism4. Problema sensului vieţiiIV. CUNOAŞTERE ŞI ADEVĂR1. Conceptul de cunoaştere; modalităţi fundamentale ale cunoaşterii2. Analitic şi sintetic, a priori şi a posteriori, constructiv şi reflexiv în cunoaştere3. Conceptul de adevăr; felurile adevărului4. Surse, criterii şi teorii ale adevărului5. Eroare şi progres în cunoaştere6. Limbaj şi cunoaştereV. POLITICA1. Teorii politice moderne şi contemporane2. Idealul democratic. Drepturile omului3. Putere şi legitimitateVI. LIBERTATE ŞI RESPONSABILITATE1. Libertatea şi autoritatea supranaturala; liberul arbitru2. Libertatea şi constrângerile naturale3. Libertatea ca problemă antropologică4. Libertatea ca problemă social-politicăVII. ETICA1. Teorii morale2. Probleme de etică aplicată3. Dreptate şi nedreptate4. Tipuri de dreptate5. Egalitate şi dreptate6. Fericirea ca problemă filosoficăVIII. ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE1. Situaţii de comunicare – conţinut, relaţie, context2. Comunicarea interpersonală, comunicarea publică, comunicarea interculturală3. Bariere în comunicare4. Structura argumentăriiIX. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA1. Caracterizare generală2. Tipuri de definiţii3. Forme de clasificare4. Corectitudine în definire şi clasificareX. ANALIZA LOGICĂ A ARGUMENTELOR1. Termenii:– definire– caracterizare generală– raporturi între termeni2. Propoziţii:– definire– tipuri de propoziţii (după conţinut şi structură)– raporturi între propoziţiiXI. RAŢIONAMENTE. TIPURI DE ARGUMENTARE– definire şi caracterizare generală a principalelor tipuri de raţionamente1. Deductive:– argumente/raţionamente cu propoziţii compuse– inferenţe imediate cu propoziţii categorice– silogismul– demonstraţia2. Nedeductive:– analogia– inducţiaXII. EVALUAREA ARGUMENTELOR1. Validitatea argumentelor2. Erori de argumentareXIII. ARGUMENTARE ŞI CONTRAARGUMENTARE1. Critica argumentelor2. Argumente şi contraargumente în conversaţie, dezbatere, discurs public, eseu şi în mass-media3. Argumente şi contraargumente în negociere şi în rezolvarea de conflicte4. Persuasiune şi manipulareD. BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINELE DE SPECIALITATE FILOSOFIE ŞI LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE1. Aristotel, "Etica nicomahică", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 19882. Aristotel, "Politica", Ed. Antet, Bucureşti, 19963. Thoma D'Aquino, "Opere", Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 20004. Lucian Blaga, "Trilogia cunoaşterii", Ed. Minerva, Bucureşti, 19835. Rene Descartes, "Discurs asupra metodei", Ed. Academiei, Bucureşti, 19906. Anton Dumitriu, "Istoria logicii", ediţia a III-a, Ed. Tehnică, Bucureşti7. Mircea Eliade, "Sacrul şi profanul", Ed. Humanitas, Bucureşti, 19918. Gheorghe Enescu, "Tratat de logică", Ed. Lider, Bucureşti, 19979. Friederich von Hayek, "Drumul spre servitute", Ed. Humanitas, Bucureşti, 199310. Martin Heidegger, "Repere pe drumul gândirii", Ed. Politică, Bucureşti, 198811. Immanuel Kant, "Prolegomene", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 198712. John Locke, "Eseu asupra intelectului omenesc", Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 196113. Andrei Marga, "Introducere în metodologia şi argumentarea filosofică", Ed Dacia, Cluj-Napoca, 199214. John Stuart Mill, "Despre libertate", Ed. Humanitas, Bucureşti, 200115. Adrian Miroiu, coord., "Etica aplicată", Ed. Alternative, Bucureşti, 199516. Jacques Monod, "Hazard şi necesitate", Ed. Humanitas, Bucureşti, 199117. Friederich Nietzsche, "Dincolo de bine şi de rău", Ed. Humanitas, Bucureşti, 199218. Platon, "Republica", în Opere, vol. V, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 198619. Karl Popper, "Societatea deschisă şi duşmanii ei", Ed. Humanitas, Bucureşti, 199020. Jean Jacques Rousseau, "Discurs asupra inegalităţii dintre oameni", Ed. Antet, Bucureşti, 200121. Bertrand Russell, "Problemele filosofiei", Ed. All, Bucureşti, 199522. Jean Paul Sartre, "Existenţialismul este un umanism", Ed. George Coşbuc, 199423. Drăgan Stoianovici, Teodor Dima, Andrei Marga, "Logică generală", E.D.P., Bucureşti, 199124. Ludwig Wittgenstein, "Caietul albastru", Ed. Humanitas, Bucureşti, 199325. Mircea Flonta, "Kant în lumea lui şi în cea de azi. Zece studii kantiene", Ed. Polirom, Iaşi, 200526. Ion-Ovidiu Pânişoară, "Comunicarea eficientă", Ed. Polirom, Iaşi, 200827. *** Declaraţia Universală a Drepturilor OmuluiE. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR FILOSOFIE ŞI LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICAREI. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplinele Filosofie şi Logică, argumentare şi comunicare1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare.2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă.3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplinele socio-umane. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/competenţelor.4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare.II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplinele Filosofie şi Logică, argumentare şi comunicare. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/tehnicilor de învăţare prin cooperare.2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare.3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare.3.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.3.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.4. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire.5. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare.5.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare.5.2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare).5.3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.5.4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare.F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE1. *** Ghid de evaluare pentru ştiinţe socio-umane, SNEE, Ed. Prognosis, Bucureşti, 20002. *** Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare pentru aria curriculară "Om şi societate", lucrare apărută sub coordonarea CNC, Ed. SC Aramis Print, Bucureşti, 20023. Cazacu A., "Didactica filosofiei", Ed. Fundaţiei României de Mâine, Bucureşti, 20034. Cerghit I., Neacşu I., Pânişoară I. O., Potolea D., "Prelegeri pedagogice", Ed. Polirom, Iaşi, 20015. Creţu C., "Curriculum individualizat şi personalizat", Ed. Polirom, Iaşi, 19986. Creţu C., "Psihopedagogia succesului", Ed. Polirom, Iaşi, 19977. Cristea Sorin, "Dicţionar de termeni pedagogici", E.D.P., Bucureşti, 19988. Cucoş C., "Pedagogie generală", Ed. Polirom, Iaşi, 20009. Ionescu M., Radu I., "Didactica moderna", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 199510. Neacşu I., "Metode şi tehnici de învăţare eficientă", Ed. Militară, Bucureşti, 199011. Nicola I., "Tratat de pedagogie şcolară", Ed. Aramis, Bucureşti, 200012. Stoica A. (coord), "Evaluarea curentă şi examenele", Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 200113. Stoica A., "Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică", Ed. Humanitas Educational, Bucureşti, 200314. Vlăsceanu L. şi Cerghit I. (coord.), "Curs de pedagogie", T.U.B., Bucureşti, 1988NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplinele Filosofie şi Logică, argumentare şi comunicare, precum şi manualele alternative cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, în anul şcolar în care se susţine concursul.Grupul de lucru pentru discipline socio-umaneEugen STOICA – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul VieţiiAngela TESILEANU – Institutul de Ştiinţe ale EducaţieiSorin SPINEANU DOBROTĂ – Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareMarius AVRAM – Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA FIZICĂ– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREComponentă a ştiinţelor naturii, fizica devine cunoscută şi accesibilă elevilor cu sprijinul profesorului de fizică, prin creativitatea, rigurozitatea şi competenţa cu care acesta îşi construieşte demersul didactic.Pentru realizarea acestui rol, profesorul de fizică trebuie să demonstreze o serie de abilităţi şi competenţe pe plan profesional (al specialităţii), pe plan didactic şi social. Evaluarea competenţelor unui candidat care doreşte să devină cadru didactic necesită urmărirea interdependenţei acestor competenţe. Prin concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar se vizează selectarea acelor candidaţi care, pe lângă o foarte bună pregătire teoretică de specialitate, demonstrează şi abilităţi de construire a unui demers didactic creativ, diferenţiat, adaptat specificului diferitelor forme de învăţământ, profiluri şi specializări.Programa pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar permite, prin structura sa, evaluarea competenţelor candidaţilor din perspectiva cunoaşterii, aplicării creative a conţinuturilor ştiinţifice şi a utilizării adecvate a noţiunilor de didactică a fizicii.B. COMPETENŢE GENERALE1. Cunoaşterea, înţelegerea şi aplicarea conceptelor şi principiilor ştiinţifice necesare asigurării unui demers didactic adecvat, specific predării fizicii.2. Descrierea, înţelegerea, construirea şi aplicarea modelelor în fizică.3. Utilizarea metodelor experimentale şi a abordărilor teoretice în demersul didactic la fizică.4. Rezolvarea de probleme cu grad divers de dificultate, calitative şi cantitative.5. Explicarea unor aspecte din viaţa cotidiană, utilizând principii şi legi din fizică şi din ştiinţele naturii.6. Recunoaşterea, explicarea, ilustrarea, prelucrarea, esenţializarea şi transpunerea conţinutului noţional ştiinţific, specific teoriilor fizicii, în acord cu stadiile dezvoltării psihice a elevilor.7. Proiectarea demersului didactic, centrat pe competenţele specifice fizicii, pentru organizarea activităţilor de învăţare în scopul facilitării învăţării eficiente.8. Utilizarea instrumentelor şi tehnicilor adecvate evaluării cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor dobândite de elevi.9. Cunoaşterea şi aplicarea normelor şi măsurilor de protecţie a propriei persoane, a celorlalţi şi a mediului înconjurător.C. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. Cinematica punctului material în mişcarea rectilinie şi în mişcarea curbilinie: vectorul de poziţie, traiectoria, vectorul viteză, vectorul acceleraţie.2. Mişcarea rectilinie uniformă, mişcarea rectilinie uniform variată, mişcarea circulară uniformă.3. Cinematica mişcărilor relative.4. Principiile mecanicii newtoniene. Sisteme de referinţă inerţiale şi neinerţiale. Forţe complementare.5. Teoremele mecanicii clasice (energie cinetică, impuls, moment cinetic). Legi de conservare.6. Mişcarea solidului rigid cu axă fixă. Momente de inerţie. Pendulul fizic.7. Ciocniri elastice şi inelastice.8. Mişcarea în câmp central (cazul forţelor atractive). Legea atracţiei universale. Legile lui Keppler.9. Deformări elastice izotrope. Legea lui Hooke. Energia potenţială elastică.10. Oscilatorul armonic liniar (oscilaţii libere, amortizate şi forţate; rezonanţa şi factorul de calitate).11. Unde elastice plane în medii omogene şi izotrope: unde longitudinale şi transversale, viteza undelor. Ecuaţia undei plane.12. Noţiuni de statica fluidelor. Legile hidrostaticii.13. Noţiuni de dinamica fluidelor. Ecuaţia de continuitate. Legea lui Bernoulli.14. Bazele experimentale ale teoriei relativităţii restrânse. Postulatele lui Einstein. Transformările Lorentz; consecinţe.15. Elemente de dinamică relativistă (relaţiile: masă – viteză, forţă – acceleraţie, masă – energie, energie – impuls).16. Teoria cinetico – moleculară a gazului ideal. Ecuaţiile de stare ale gazului ideal.17. Principiul întâi al termodinamicii. Coeficienţi calorici. Calorimetrie.18. Principiul II al termodinamicii. Procese reversibile şi ireversibile. Entropia. Maşini termice.19. Transformări de fază de speţa I. Ecuaţia Clausius – Clapeyron. Punctul triplu.20. Fenomene superficiale în lichide (tensiunea superficială, capilaritate).21. Câmpul electrostatic (legea lui Coulomb, intensitatea şi potenţialul, teorema lui Gauss).22. Conductoare în regim de echilibru electrostatic. Capacitatea electrică. Condensatoare (plan, sferic, cilindric). Grupări de condensatoare.23. Curentul electric continuu. Tensiunea electromotoare. Ecuaţia de continuitate. Legea lui Ohm. Teoremele lui Kirchhoff. Legea lui Joule.24. Câmpul magnetic al curenţilor electrici staţionari. Legea Biot – Savart. Interacţiunea magnetică a curenţilor electrici.25. Mişcarea particulelor încărcate electric în câmpuri electrice şi magnetice uniforme. Forţa Lorentz. Experimentul Millikan. Efectul Hall.26. Fenomenul de inducţie electromagnetică. Legea lui Faraday – Lenz. Autoinducţia. Inductanţa.27. Curentul electric alternativ. Circuite RLC în curent alternativ. Puterea în curent alternativ. Rezonanţa.28. Circuitul oscilant. Oscilaţii electromagnetice libere, amortizate şi forţate.29. Ecuaţiile lui Maxwell în vid. Unde electromagnetice.30. Radiaţia termică. Legea Stefan-Boltzmann. Legea lui Wien. Cuantificarea energiei. Legea lui Planck.31. Reflexia şi refracţia luminii. Drumul optic. Principiul lui Fermat.32. Dioptrul plan, dioptrul sferic. Asociaţii de dioptri (lama cu feţe plan paralele, prisma optică, lentile subţiri, asociaţii de lentile subţiri).33. Instrumente optice (ochiul uman, lupa, microscopul, luneta, telescopul).34. Interferenţa luminii. Dispozitive interferenţiale (dispozitivul Young, lama şi până optică, oglinda Lloyd, bilentilele Billet, oglinzile şi biprisma Fresnel).35. Difracţia în lumină paralelă pe o fantă. Reţeaua de difracţie.36. Dispersia şi absorbţia luminii (aspecte fenomenologice şi teoria electronică).37. Modele atomice (Rutherford, Bohr). Serii spectrale pentru atomii hidrogenoizi. Experimentul Franck – Hertz.38. Efectul fotoelectric extern. Efectul Compton.39. Radiaţii X (spectre de raze X, legea Moseley, aplicaţii).40. Emisia stimulată. Bilanţul puterilor. Proprietăţile radiaţiei LASER.41. Semiconductori intrinseci şi extrinseci. Formula conductivităţii. Joncţiunea p-n. Dioda semiconductoare.42. Reacţii nucleare. Legi de conservare. Fisiunea şi fuziunea nucleară. Principiul de funcţionare a reactorului nuclear.43. Dezintegrări radioactive. Radiaţii nucleare. Interacţia radiaţiei cu substanţa. Dozimetrie. Elemente de radioprotecţie.44. Elemente de teoria haosului (Comportamentul haotic. Spaţiul fazelor. Atractori clasici şi stranii. Elemente de geometrie fractală).D. BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. *** Culegeri de probleme de fizică.2. *** Cursul de fizică Berkeley (vol.1-5), E.D.P., Bucureşti, 1981-1983.3. Antohe, St., Electricitate şi magnetism, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1999.4. Brenneke, R., Schuster, G., Fizică, E.D.P., Bucureşti, 1973.5. Ciobanu, Gh., Termodinamică şi fizică statistică, Editura Tehnică, Bucureşti, 2004.6. Codreanu, S., Introducere în teoria haosului determinist, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 20077. Creţu, T., Fizică – curs universitar, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996.8. Feynman, R., Fizica modernă (vol.1-3), Editura Tehnică, Bucureşti, 1970.9. Gherman, O., Uliu, F., Lecţii şi probleme de mecanică, E.D.P., Bucureşti, 2007.10. Holliday, D., Resnick, R., Fizică (vol. 1 şi 2), E.D.P., Bucureşti, 1975.11. Hristev, A., Mecanică şi Acustică, E.D.P., Bucureşti, 1984.12. Munteanu, I., Fizica semiconductorilor, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2005.13. Plăviţu, C., Fizica fenomenelor termice, vol. 1-3, Editura Hiperion XXI, Bucureşti, 1994.14. Popescu, I.I., Uliu, F., Optică geometrică, Editura Universitaria, Craiova, 2005.15. Sandu, M., Mecanica fizică (vol. 1 şi 2) E.D.P., Bucureşti, 2002.16. Sandu, M., Teoria relativităţii, E.D.P., Bucureşti, 2005.17. Sears, F., Zemansky, W., Young, H.D., Fizică, E.D.P., Bucureşti, 1983.18. Semenescu, G., ş.a., Fizică atomică şi nucleară, Editura Tehnică, Bucureşti, 1976.19. Sterian, P., Fizică, vol. 1 şi 2, E.D.P., Bucureşti, 1996-1997.20. Uliu, F., Fundamentele fizicii clasice, Editura Universitaria, Craiova, 2008.21. Ţiţeica, Ş., Termodinamică, Editura Acad., Bucureşti, 1982.E. TEMATICA PENTRU DIDACTICA FIZICIII. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului naţional: planuri cadru de învăţământ (semnificaţia conceptelor: trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală, arii curriculare), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare.2. Rolul curriculumului la decizia şcolii. Proiectarea curriculumului la decizia şcolii.3. Domenii de competenţe cheie. Proiectarea programei şcolare pe baza competenţelor. Analiza programelor şcolare de fizică (pertinenţă, relevanţă, eficienţă internă, accesibilitate etc.).4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii, inclusiv abordări intra-, inter- şi transdisciplinare).II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ1. Metode didactice (prezentare, caracterizare, utilizare).2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare.3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare:a. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.b. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.4. Metode specifice demersului didactic la fizică:a. Experimentul(i) modalităţi de integrare a experimentului în lecţie;(îi) proiectarea şi organizarea secvenţelor de învăţare prin activităţi de laborator;(iii) modalităţi specifice de evaluare a activităţilor practice;b. Rezolvarea de probleme(i) proiectarea şi organizarea secvenţelor de învăţare prin rezolvare de probleme;(îi) evaluarea prin rezolvare de probleme;5. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în procesul de predare-învăţare-evaluare.6. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare.a. Metode de evaluare (tipuri şi caracterizare).b. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.c. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare.F. BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA FIZICII1. *** Planurile cadru pentru învăţământul gimnazial şi liceal în vigoare.2. *** Programele şcolare de fizică în vigoare.3. *** Manualele şcolare de fizică pentru gimnaziu şi liceu.4. *** M.E.C.-S.N.E.E., Ghiduri de evaluare pe discipline, 2000-2001.5. *** M.E.C., C.N.C., Ghid metodologic pentru aplicarea programei de fizică. Clasele VI-VIII, Editura Aramis, Bucureşti, 2001.6. *** M.E.C., C.N.C., Ghid metodologic. Aria curriculară Matematică şi Ştiinţe ale naturii. Liceu, Editura Aramis, Bucureşti, 2001.7. Anghel, S., Malinovschi, V., Iorga Simăn, I., Stănescu, C., Metodica predării fizicii, Editura Arg -Tempus, Piteşti, 1995.8. Călţun, O. F., Metodica predării fizicii, Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, Iaşi, 2001.9. Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ, I., Pânişoară, I.O., Potolea, D., Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001.10. Ciascai, L., Didactica fizicii, Editura Corint, Bucureşti, 2001.11. Ciascai, L., Predarea şi învăţarea fizicii în gimnaziu şi liceu, Editura Albastră, Microinformatica, Cluj-Napoca, 1999.12. Ciascai, L., Strategii euristice de instruire la fizică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1999.13. Creţu, C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Editura Polirom, Iaşi, 1996.14. Cristea, S., Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti, 1998.15. Cucoş, C., Pedagogie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2000.16. Garabet, M., Huţanu, E., Voicu, E., ş.a., Fizică, Biologie, Chimie pentru gimnaziu utilizând Microsoft Office, Editura ALL, Bucureşti, 2001.17. Isvoran, A., Erdei, M., Ghid metodic pentru profesorii de fizică, Editura Politehnica, Timişoara, 200118. Joiţa, E., Eficienţa instruirii, E.D.P., Bucureşti, 1998.19. Neacşu, I., Botgros, I., Bursuc, O., Metodologia predării şi învăţării fizicii, Editura Cartier, Chişinău, 2000.20. Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2000.21. Niţescu, S., Spoială, C., Oţet, A., Fizică pentru liceu utilizând Microsoft Office, Editura ALL, Bucureşti, 2001.22. Oprea, C. L., Strategii didactice interactive, E.D.P., Bucureşti, 2007.23. Radu, I.T., Evaluarea procesului de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 2001.24. Stoenescu, G., Florian, G., Didactica fizicii, Editura Sitech şi Else, Craiova, 2009.25. Stoica, A. (coord), Evaluarea curentă şi examenele, Editura Prognosis, Bucureşti, 2001.26. Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003.27. Strungă, C., Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara, 1999.28. Ursu, S., Toma, I., Ionescu, R., Onea C., Ghid de lucrări practice pentru laboratorul de fizică, Editura Radical, Craiova, 1996.AUTORI:Sorin TROCARU inspector general, MECTS, BucureştiFlorea ULIU prof. univ. dr., Universitatea din Craiova, Facultatea de FizicăDelia DAVIDESCU şef serviciu, CNEE, BucureştiFlorina BĂRBULESCU consilier, CNEE, BucureştiLiviu BLANARIU consilier, CNEE, BucureştiDorin BUNĂU prof. gr. I, Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr", SibiuGabriel Octavian NEGREA prof. gr. I, Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr", SibiuCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA GEOGRAFIE– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREActivitatea profesorului de geografie se concentrează pe formarea şi dezvoltarea la elevi a unor competenţe generale şi specifice, corelate cu cele opt competenţe cheie europene şi pe formarea unui comportament civic şi a deprinderilor de a învăţa pe tot parcursul vieţii.Prezenta programă se adresează candidaţilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, la disciplina GEOGRAFIE şi care au absolvit facultăţi de acest profil.Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice. Conţinuturile programei oferă candidaţilor posibilitatea demonstrării nivelului de pregătire ştiinţifică, precum şi a competenţelor specifice funcţiei de cadru didactic.B. COMPETENŢELE PROFESORULUI DE GEOGRAFIECompetenţele unui cadru didactic cu funcţia de predare-învăţare şi aspirant la ocuparea unei catedre de geografie, prin concursul de titularizare sunt:● cunoaşterea şi utilizarea conţinuturilor ştiinţifice ale temelor cuprinse în programa de specialitate şi de didactica specialităţii;● utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;● aplicarea principiilor şi a cunoştinţelor de didactică generală şi de metodica predării;● raportarea conţinuturilor ştiinţifice la competenţele prevăzute în curriculumul şcolar;● structurarea conţinuturilor în unităţi de învăţare şi transferarea lor în situaţii de cunoaştere şi de aplicare;● adecvarea strategiilor didactice la finalităţile asumate şi la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor;● proiectarea şi realizarea unui demers didactic trans-, inter- şi mulţi-disciplinar;● crearea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice;● raportarea procesului de instruire la sistemul referenţial presupus de domeniile de competenţe – cheie europene;● proiectarea şi realizarea unei evaluări obiective a competenţelor dobândite de elevi.C. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA GEOGRAFIEI. GEOGRAFIE GENERALĂA. GEOGRAFIA FIZICĂ1. Noţiuni de geografie matematică. Elemente ale reprezentărilor cartografice ale Pământului. Reţeaua cartografică: meridiane şi paralele; latitudinea şi longitudinea; scara grafică şi scara numerică. Harta. Mişcările Pământului.2. Meteorologie şi climatologie. Atmosfera: compoziţie şi structura verticală. Fluxurile de energie şi bilanţul radiativ. Masele de aer. Fronturile atmosferice. Ciclonii şi anticiclonii. Factorii genetici ai climei: radiativi, dinamici, fizico-geografici şi antropici. Temperatura, precipitaţiile, vântul: caracteristici şi repartiţie. Tipurile de climă.3. Hidrologie. Hidrosfera: Oceanele şi mările: proprietăţi fizice şi chimice, dinamica apelor (valuri, maree, curenţi), influenţa oceanelor asupra mediului continental. Râurile şi fluviile: elementele caracteristice ale bazinului şi ale reţelei hidrografice. Regimul scurgerii. Marile sisteme fluviatile ale Globului: Amazon, Mississippi, Nil, Congo, Chang Jiang (Yang Tze), Gange-Brahmaputra, Volga, Dunăre, Rhin. Tipuri genetice de lacuri şi repartiţia lor geografică.4. Geomorfologie.Relieful major al Terrei: continente şi bazine oceanice.Procesele geomorfologice: dezagregarea, alterarea, gravitaţionale (tasare, sufoziune, alunecări de teren, prăbuşiri), spălarea în suprafaţă, torenţi.Versanţii, clasificare, tipuri de evoluţie: glacis, pediment, pediplenă, peneplenă.Relieful creat de apele curgătoare: valea şi elemente componente, meandre, piemonturi.Relieful petrografic: pe calcare, argile, nisipuri, loess, gresii şi conglomerate, granite.Relieful structural: tabular, monoclinal, cutat, în blocuri (faliat).Relieful vulcanic: de explozie, de acumulare, de eroziune (în formele vulcanice).Relieful climatic: eolian, glaciar (montan şi de calotă) şi periglaciar.Relieful litoral: procese, forme, tipuri de ţărm.5. Biogeografie.Factorii ecologici (abiotici, biotici) şi rolul lor în distribuţia latitudinală şi altitudinală a organismelor vii. Arealul biogeografic. Regionarea biogeografică. Principalele sisteme biogeografice ale Terrei.6. Geografia solurilorComponentele şi proprietăţile solului. Profilul de sol. Răspândirea geografică a solurilor pe Glob. Solul ca resursă naturală. Utilizarea şi protecţia solurilor.7. Geografia mediuluiFactorii geoecologici.Tipuri de mediu şi distribuţia lor latitudinală (medii naturale, medii antropizate).Surse de poluare şi categorii de poluanţi (poluare fizică, poluare chimică, poluare biologică). Măsuri de combatere a efectelor poluării. Protecţia capitalului natural şi conservarea biodiversităţii la nivel local şi regional. Rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale, rezervaţii naturale, monumente ale naturii.B. GEOGRAFIA UMANĂ1. Geografia populaţiei şi aşezărilor umane. Evoluţia numerică a populaţiei; tipuri de evoluţie demografică; diferenţieri teritoriale. Mişcarea naturală: variaţia teritorială a principalelor componente. Mobilitatea teritorială a populaţiei. Tipuri de migraţii, cauzele şi efectele lor. Structuri demografice (pe sexe, grupe de vârstă, medii, religii, etnii, rase, socio-economică). Raspândirea populaţiei pe Glob. Factorii care condiţionează repartiţia şi densitatea populaţiei. Particularităţi ale repartiţiei populaţiei urbane şi rurale. Forme de aglomerare umană (rurale şi urbane). Clasificarea oraşelor. Explozia urbană, metropolele, megalopolisurile.2. Harta politică a lumii. Criterii de clasificare a statelor.3. Geografia economică3.1. Geografia industriei. Resursele energetice: petrolul, gazele naturale, cărbunii, minereurile radioactive, apele, energia solară, energia eoliană, energia geotermică. Minereuri feroase (de fier şi mangan) şi minereurile neferoase (cupru, bauxită, aur, argint): localizarea şi valorificarea lor industrială. Resurse utilizate în industria chimică (sarea şi sulful): localizare şi valorificare. Industria energetică, siderurgia, metalurgia neferoasă, industria construcţiilor de maşini, chimică, lemnului, materialelor de construcţii, uşoară şi alimentară. Factori şi forme de localizare a industriei. Marile concentrări industriale ale lumii.3.2. Geografia agriculturii. Factorii dezvoltării agriculturii pe Glob. Limitele spaţiului agrar. Tipuri de peisaje agrare. Repartiţia geografică a principalelor culturi agricole.3.3. Geografia circulaţiei, turismului şi schimburilor economice internaţionale. Transporturile feroviare, rutiere, fluviale, maritime, aeriene şi speciale. Marile porturi. Tipuri de turism. Regiuni şi centre turistice importante pe Glob. Schimburi economice internaţionale.3.4. Dezvoltarea economică şi echilibrul natural (conceptul de dezvoltare durabilă). Probleme ale globalizării economiei. Principalele regiuni de integrare economică.II. GEOGRAFIA ROMÂNIEIA. GEOGRAFIA FIZICĂ.1. Evoluţia paleogeografică.2. Relieful. Munţi, podişuri, dealuri şi câmpii: caracteristici. Tipuri de relief: suprafeţe de nivelare, piemonturi, terase, lunci; relieful glaciar, relieful vulcanic, relieful petrografic, relieful structural, văi carpatice transversale. Procesele geomorfologice actuale.3. Clima. Factorii genetici ai climei. Elementele climatice: temperatura; precipitaţiile; vântul. Regionarea climatică a teritoriului României. Diferenţieri climatice.4. Hidrografia. Apele subterane. Configuraţia reţelei hidrografice şi modul ei de organizare. Regimul scurgerii. Fluviul Dunărea (caracteristici hidrologice). Tipuri genetice de lacuri şi repartiţia lor teritorială. Marea Neagră.5. Biogeografie.Zonele şi etajele de vegetaţie în România.Regionarea biogeografică a României.6. Solurile.Zonalitatea, intrazonalitatea şi azonalitatea. Solurile din România: clase, tipuri şi răspândirea lor.7. Geografia mediului.Tipuri de medii în România.Protecţia şi conservarea biodiversităţii în România. Parcurile naţionale. Parcuri naţionale: Retezat, Rodna, Porţile de Fier. Rezervaţia biosferei Delta Dunării.B. GEOGRAFIA UMANĂ1. Populaţia. Vechimea şi continuitatea populaţiei autohtone în spaţiul carpato-danubian-pontic. Mişcarea naturală şi migratorie a populaţiei. Repartiţia şi densitatea populaţiei. Structura populaţiei.2. Aşezările omeneşti.2.1. Aşezările rurale. Tipologia satelor româneşti după poziţie, mărime, fizionomie (forma, structura şi textura vetrei), funcţie şi gradul de dispersie. Tendinţe în evoluţia satului românesc.2.2. Aşezările urbane. Răspândirea şi tipologia oraşelor. Probleme privind dezvoltarea urbană în România.3. Economia. Resurse energetice: petrolul, gazele naturale, cărbunii, apele curgătoare. Resursele de minereu de fier, de minereuri neferoase şi nemetalifere. Structura şi răspândirea producţiei de energie electrică. Siderurgia, metalurgia neferoasă, industria construcţiilor de maşini, industria chimică, industria de prelucrare a lemnului, industria materialelor de construcţie, uşoară şi alimentară. Structura şi răspândirea teritorială a industriei. Tipuri de transporturi şi căi de comunicaţie. Fondul funciar şi potenţialul agricol. Zone de producţie agricolă. Potenţialul turistic natural şi cultural-istoric al României. Regiuni şi centre turistice. Comerţul.C. GEOGRAFIA REGIONALĂ1. Regionarea geografică a României2. Caracterizarea complexă a unităţilor şi a subunităţilor geografice de ordinul I şi II. Carpaţii şi depresiunile intracarpatice, Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Subcarpaţii (Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii Curburii, Subcarpaţii Getici), Podişul Moldovei, Podişul Getic, Podişul Dobrogei, Podişul Mehedinţi, Dealurile de Vest, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Delta Dunării, Platforma continentală.III. GEOGRAFIA CONTINENTELOR1. Trăsături geografice ale continentelor (Europa, Asia, Africa, America de Nord şi de Sud, Australia şi Oceania).2. Unităţi fizico-geografice: Câmpia Chinei de Est (Marea Câmpie Chineză), Câmpia Siberiei de Vest, Podişul Siberiei Centrale, Sistemul cordiliero-andin, Podişul Braziliei, Câmpia Amazonului, Munţii Atlas, Podişul (Deşertul) Sahara, Sistemul Himalaya-Tibet, Podişul Tibet, Câmpia Est-Europeană, Alpii.3. Caracterizarea geografică a unor ţări: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Franţa, Germania, Italia, Federaţia Rusă, China, Japonia, India, SUA, Canada, Brazilia, Australia, Republica Africa de Sud.IV. LUCRĂRI PRACTICECitirea şi interpretarea hărţilor la scări diferite. Cunoaşterea orizontului local prin cercetarea pe teren – organizarea cercetării, echipamente şi mijloace necesare. Cartarea componentelor geografice: relief, hidrografie, soluri, vegetaţie, populaţie, aşezări, unităţi industriale, căi de comunicaţie. Reprezentarea grafică şi cartografică a datelor statistice şi a informaţiilor geografice.D. BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. Academia Română, Institutul de Geografie, Geografia României, (tratat), Volumul IV, Regiunile pericarpatice: Dealurile şi Câmpia Banatului şi Crişanei, Podişul Mehedinţi, Subcarpaţii, Piemontul Getic, Podişul Moldovei, Editura Academiei Române, Bucureşti, 19922. Academia Română, Institutul de Geografie, Geografia României, (tratat), Volumul V, Câmpia Română, Dunărea, Podişul Dobrogei, Litoralul românesc al Mării Negre, Platforma continentală, Editura Academiei Române, Bucureşti, 20053. Bălteanu D. (coord.), România. Spaţiu, societate, mediu, Editura Academiei, Bucureşti, 20054. Bălteanu D., Şerban M., Modificările globale ale mediului, Editura Coresi, Bucureşti, 20055. Ciulache S., Meteorologie şi Climatologie, Editura Universitară Bucureşti, 20046. Cocean P., Alexe Rădiţa, America, Editura Transversal, Târgovişte, 20047. Cocean P., Filip S., Geografia regională a României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 20088. Cocean P., Geografie regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 20109. Creţan R., Geografia Europei, Editura Art Press, Timişoara, 200610. Erdeli G., Braghină C., Frăsineanu D., Geografia economică mondială, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 200011. Erdeli G., Dumitrache Liliana, Geografia populaţiei mondiale, Editura Universitară, Bucureşti, Ediţia a IV-a revăzută şi actualizată, 200912. Erdeli G., Cucu V., România. Populaţie. Aşezări umane. Economie, Editura Transversal, Târgovişte, 200513. Gâştescu P., Breţcan P., Hidrologie continentală şi Oceanografie, Editura Transversal, Târgovişte, 200914. Grigore M., Reprezentarea grafică şi cartografică a formelor de relief, Editura Academiei Române, Bucureşti, 197915. Iaţu C., Muntele I., Geografia economică, Editura Economică, Bucureşti, 200216. Ielenicz M., Pătru Ileana-Georgeta, Ghincea Mioara, Subcarpaţii României, Editura Universitară, Bucureşti, 200317. Ielenicz M., Geomorfologie, Editura Universitară, Bucureşti, 200418. Ielenicz M., Pătru Ileana-Georgeta, România. Geografie fizică, vol. I, Editura Universitară Bucureşti, 200519. Ielenicz M., România. Geografie fizică, vol. II, Editura Universitară Bucureşti, 200720. Ielenicz M., Podişurile şi dealurile României, Editura Universitară, Bucureşti, 200921. Ielenicz M., Geografie fizică generală cu elemente de cosmogonie, Editura Universitară, Bucureşti, 201022. Ielenicz M., România, Carpaţii. Probleme generale, Editura Universitară, Bucureşti, 201023. Ilinca N., Geografia aşezărilor urbane, Editura CD Press, Ediţia a II-a, Bucureşti, 201024. Ilinca N., Geografia umană. Populaţia şi aşezările, Editura CD Press, Bucureşti, ediţia III, 200925. Lupaşcu Gh., Jigău Gh., Vârlan M., Pedologie generală, Editura Junimea, Iaşi, 199826. Lupaşcu Angela, Biogeografie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 200127. Marin I., Marin M., Europa – geografie regională, Editura Universitară, Bucureşti, 200528. Marin M., Albu Anca, Lungu M., Pleşoianu Daniela, Marin I., Geografia continentelor (Particularităţi regionale), Editura Universitară, Bucureşti, 200829. Matei H., Neguţ S., Nicolae I., Enciclopedia statelor lumii, Editura Meronia, Bucureşti, 200830. Muntele I., Iaţu C., Geografia turismului, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 200331. Năstase A., Osaci Gabriela, Topografie – Cartografie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 200132. Neguţ S., Geografia turismului, Editura Meteor Press, Bucureşti, 200333. Neguţ S. coord., Geografie economică mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti, 200534. Pişota I., Biogeografie, Editura Universitară Bucureşti, 200235. Popa V., Australia. Geografie – turism, Editura Universităţii din Bucureşti, 200736. Posea G., Geografia fizică a României, Vol. I, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 200337. Posea G., Geografia fizică a României, Vol. II, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 200438. Posea G., Geomorfologia României, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 200539. Rusu E., Geografia continentelor. Australia şi Oceania, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 199840. Rusu E., Geografia continentelor. Africa, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 200741. Surd V., Geografia aşezărilor omeneşti, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 200342. Vespremeanu E., Geografia Mării Negre, Editura Universitară, Bucureşti, 200543. Universitatea din Bucureşti, Institutul de Geografie, Geografia României, volumul I, Geografia fizică, (tratat), Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 198344. Universitatea din Bucureşti, Institutul de Geografie, Geografia României, volumul III, Carpaţii româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, (tratat), Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 198745. Sunt obligatorii conţinuturile manualelor şcolare pentru disciplina geografie, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar www.edu.roE. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII DISCIPLINEI GEOGRAFIE1. Curriculum şcolar1.1. Curriculum-ul şcolar, delimitări terminologice şi conceptuale. Curriculum Naţional şi Curriculum la Decizia Şcolii. Terminologia specifică şi elementele de conţinut ale curriculum-ului şcolar1.2. Documente reglatoare: Planul-cadru, programele şcolare. Manualele şcolare1.3. Dimensiuni şi finalităţi educaţionale ale geografiei2. Metode şi mijloace de învăţământ2.1. Metode de învăţământ utilizate în predarea-învăţarea geografiei2.1.1. Noţiunea de metodă de predare-învăţare. Funcţiile şi taxonomia metodelor de predare-învăţare2.1.2. Metodele de instruire centrate pe acţiunea profesorului (povestirea, descrierea şi explicaţia)2.1.3. Metodele de instruire centrate pe activitatea elevilor (conversaţia, demonstraţia, observarea, problematizarea, modelarea, utilizarea hărţii în activitatea didactică, experimentarea, proiectul)2.1.4. Metodele de instruire bazate pe acţiune (exerciţiul, algoritmizarea, activităţile practice, jocul geografic)2.1.5. Procedee şi instrumente de lucru cu rol complementar în predarea-învăţarea geografiei (munca cu manualul şcolar, cartea, folosirea tablei şi a caietului de notiţe)2.1.6. Utilizarea soft-ului AEL în predarea-învăţarea geografiei2.2. Mijloacele de învăţământ utilizate în predarea-învăţarea geografiei: funcţii, clasificări şi integrarea lor în actul didactic2.3. Cabinetul de geografie; terenul geografic3. Proiectarea şi organizarea instruirii3.1. Planificarea (proiectarea) anuală şi semestrială3.2. Proiectarea unităţilor de învăţare3.3. Lecţia de geografie. Succesiunea evenimentelor instruirii într-o lecţie de geografie3.4. Cercul de geografie3.5. Activităţile didactice extraşcolare4. Proiectarea activităţii de predare-învăţare a geografiei în condiţiile formării competenţelor4.1. Sistemul de competenţe al geografiei:Domeniile de competenţe – cheie europeneCompetenţele generaleCompetenţele specifice4.2. Raportul dintre competenţe, conţinuturi şi activităţile de învăţare4.3. Organizarea instruirii în viziunea formării competenţelor5. Evaluarea rezultatelor învăţării.5.1. Evaluarea – componentă a procesului de învăţământ5.2. Funcţiile evaluării5.3. Tipuri de evaluare5.4. Metode şi procedee în evaluarea continuă5.5. Tipuri de rezultate ale învăţării5.6. Metode şi tehnici de evaluare a achiziţiilor şi rezultatelor învăţării5.7. Proceduri şi instrumente de evaluare complementară5.8. Tipuri şi instrumente de examinare5.9. Concursuri şcolare şi exameneF. BIBLIOGRAFIA PENTRU METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI1. Ciolan, L. Învăţarea integrată – fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Iaşi: Editura Polirom, 20082. Dulamă Maria Eliza, Metodologie didactică. Teorie şi practică, Editura Clusium, Cluj-Napoca, Ediţia II, 20083. Dulamă Maria Eliza, Metodologii didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-Napoca, Ediţia II, 20084. Ilinca N., Didactica geografiei, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, Ediţia a II-a revizuită, 20085. Ilinca N., Mândruţ O. (coord.), Elemente de didactică aplicată a Geografiei, Editura CD Press, Bucureşti, 20066. Landsheere G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, E.D.P., Bucureşti, 19757. Mândruţ O., Apostol Gabriela, Geografie – Curriculum şcolar. Ghid metodologic, Editura Corint, Bucureşti, 19988. Mândruţ O., Competenţele în învăţarea geografiei – Ghid metodologic, Editura Corint, Bucureşti, 20109. MEC (CNC), Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu – cadru de referinţă, Editura Corint, Bucureşti, 199810. MEC (CNC), Programele şcolare de geografie pentru clasele IV-XII, www.edu.ro11. Negreţ – Dobridor I., Didactica nova, Editura Aramis, Bucureşti, 200112. Negreţ – Dobridor I., Teoria generală a curriculumului educaţional, Editura Polirom, Iaşi, 200813. Oprea Crenguţa-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 200714. Potolea D., Neacşu I., Iucu R., Pânişoară I.O. (coord.), Pregătirea psihopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 200815. Stan Liliana, Steva Eugenia, Dragu V., Vlasov D.V., Elemente de didactica geografiei, Editura Polirom, Bucureşti, 200316. Stoica A. (coord.), Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, Bucureşti, 200117. Stoica A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 200318. *** Ghid de evaluare la geografie, Editura Trithemus Media, Bucureşti, 199919. *** Ghid metodologic de aplicare a programei de geografie, clasele IV – VIII, Editura Aramis, Bucureşti, 200120. *** Ghid metodologic pentru aplicarea programei şcolare din aria curriculară Om şi societate, Bucureşti, 2001AutoriSteluţa Dan – inspector pentru curriculum descentralizat şi mentorat, ISJ BrăilaNicolae Lazăr – profesor gr. I, metodist, CN "Vlaicu Vodă", Curtea de Argeş, jud. ArgeşOctavian Mândruţ – cercetător ştiinţific principal I, IŞECristina Pârvu – consilier CNEECătălina Şerban – inspector de specialitate ISM BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA GEOLOGIE– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru concursul de titularizare în învăţământul preuniversitar în funcţia de cadru didactic, la specialitatea geologie este proiectată în conformitate cu abordarea sistemică în realizarea activităţilor didactice. Competenţele şi conţinuturile din programă au fost actualizate şi au vizat exigenţele pentru examenul de titularizare atât la geologie cât şi la didactica specialităţii. La rândul lor, acestea trebuie să ofere candidaţilor posibilitatea demonstrării nivelului de pregătire iniţială, precum şi a competenţelor specifice funcţiei de cadru didactic.Deoarece conţinuturile de predare – învăţare a geologiei sunt apropiate de cele specifice geografiei fizice, pot fi acceptate aceleaşi competenţe în ceea ce priveşte metodica predării geologiei cu cele vizate a fi atinse de profesorul de geografie care aspiră la concursul de titularizare în învăţământul preuniversitar.B. COMPETENŢELE PROFESORULUI DE GEOLOGIECompetenţe pentru un cadru didactic cu funcţia de predare-învăţare şi aspirant la ocuparea unui post de geologie, prin concursul de titularizare:● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale temelor cuprinse în programa de specialitate şi de didactica specialităţii;● utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;● aplicarea principiilor şi a cunoştinţelor de didactică generală şi de metodica predării;● structurarea conţinuturilor şi transferarea lor în situaţii de cunoaştere şi de aplicare;● adecvarea strategiilor didactice la finalităţile asumate şi la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor;● proiectarea şi realizarea unui demers didactic trans-, inter- şi mulţi-disciplinar;● crearea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice;● proiectarea şi realizarea evaluării competenţelor dobândite de elevi.C. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA GEOLOGIEI. GEOLOGIE GENERALĂ1. Obiectul şi domeniile geologiei. Raporturile geologiei cu celelalte ştiinte. Mişcările Pământului şi efectele lor geologice. Structura internă a Pământului. Litosfera şi placile litosferice. Câmpurile terestre: definiţii, elemente, variaţii şi efecte geologice.2. Elemente de geodinamică internă. Magmatismul: procese şi produse magmatice. Vulcanismul: alcătuirea unui aparat vulcanic, clasificarea vulcanilor; produsele activităţii vulcanice. Mişcările tectonice: cauze şi caractere generale. Mişcările seismice: elemente, cauze, propagarea undelor seismice; efecte.3. Elemente de geodinamică externă. Acţiunea geodinamică a atmosferei, hidrosferei şi biosferei.4. Acţiunea antropică. Conservarea mediului.II. CRISTALOGRAFIE ŞI MINERALOGIE1. Reţeaua cristalină a mineralelor. Elemente şi legături de reţea. Reţele izomorfe. Polimorfism. Simetria morfologică a poliedrelor cristaline. Clase şi sisteme de simetrie. Anizotropia cristalelor. Asociaţii cristaline.2. Mineralogie. Proprietăţile fizice ale mineralelor: morfologice, mecanice, optice, termice, magnetice, electrice. Relaţii în chimism, structura şi proprietăţile fizice ale mineralelor. Geneza mineralelor. Clase şi grupe de minerale.III. PETROLOGIE1. Procese şi roci magmatice. Proprietăţile generale şi originea magmelor. Procese magmatice şi postmagmatice. Rocile magmatice: constituenţi, chimism, structura şi textura, clasificare. Forme de zăcământ. Principalele familii de roci magmatice plutonice, vulcanice şi filoniene; caracterizare generală.2. Procese şi roci sedimentare. Procese sedimentare mecanice, chimice şi biogene. Diageneza. Roci sedimentare: constituenţi, structură. Descrierea familiilor şi a claselor de roci sedimentare.3. Metamorfismul şi rocile metamorfice. Factorii metamorfismului. Condiţiile geologice ale metamorfismului şi tipuri de metamorfism. Chimismul şi mineralogia rocilor metamorfice. Structura şi textura rocilor metamorfice. Clasificarea şi caracterizarea principalelor roci metamorfice.IV. GEOLOGIE STRUCTURALĂ ŞI GEOTECTONICĂ1. Reprezentarea grafică a structurilor geologice. Hărţi geologice, secţiuni geologice, coloane litostratigrafice.2. Structuri primare ale rocilor sedimentare şi magmatice. Raporturi de concordanţă şi discordanţă. Tipuri de discordanţe.3. Stress şi deformare. Stress şi strain. Factorii care controlează comportarea rocilor la stress. Geometria cutelor şi mecanisme de cutare. Utilizarea analizei microstructurale. Fisuri. Falii: elemente, clasificarea geometrică şi genetică. Pânze tectonice. Diapirismul şi structurile diapire: elemente, origine, tipuri, localizare.4. Elemente de tectonică globală. Teoria expansiunii fundului oceanic. Teoria tectonicii plăcilor. Dinamica plăcilor şi procesele legate de zonele de subducţie.5. Regiunile stabile şi zonele mobile (geosinclinale). Evoluţia geosinclinalelor în concepţia tectonicii plăcilor.V. STRATIGRAFIE ŞI GEOLOGIE ISTORICĂ1. Stratigrafia. Datarea relativă şi absolută a formaţiunilor geologice. Corelarea stratigrafică a formaţiunilor geologice. Scara geocronologică. Metode de reconstituire a paleomediilor de depunere, a condiţiilor paleotectonice şi paleoclimatice.2. Geologia istorică. Caracterele paleontologice, litologice, delimitarea, subdiviziunile şi evoluţia paleogeografică în timpul principalelor subdiviziuni ale istoriei Pământului: Eonul Precambrian şi Eonul Phanerozoic (Era paleozoica: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian; Era mezozoica: Triasic, Jurasic, Cretacic; Era Cainozoica: Paleogen, Neogen, Cuaternar).VI. GEOTECTONICA ROMÂNIEI1. Unităţi de platformă. Evoluţia geotectonică prealpină a vorlandului carpatic. Platforma Moldovenească. Platforma Scitică, Platforma Europei Centrale, Platforma Moesică: alcătuire şi structură.2. Orogene. Orogenul Nord-Dobrogean. Orogenul Carpatic: Dacidele interne, Transilvanidele, Pienidele, Dacidele mediane, Dacidele externe, Dacidele marginale, Moldavidele, avanfosa şi depresiunile intracarpatice. Carpaţii în contextul geotectonic al catenelor alpine din Europa.D. BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. *** Dicţionar de Geologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19982. Anastasiu N., Petrologie sedimentară, Editura Tehnică, Bucureşti, 19883. Dragomir B., Geologie fizică generală, Tipografia Universităţii, Bucureşti, 19944. Ianovici V., Stiopol V., Constantinescu E., Mineralogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19795. Mutihac V., Stratulat Maria Iuliana, Fechet Roxana Magdalena, Geologia României, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 20046. Mutihac V., Fechet Roxana Magdalena, Geologie, Editura Tehnică, Bucureşti, 20037. Pauliuc S., Dinu C., Geologie structurală, Editura Tehnică, Bucureşti, 19858. Radulescu D., Petrologie magmatică şi metamorfică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19819. Săndulescu M., Geotectonica României, Editura Tehnică, Bucureşti, 198410. Seclaman M., Anastasiu N., Petrografie, Tipografia Universităţii, Bucureşti, 198311. Tătărâm Niţa, Geologie stratigrafică şi Paleogeografie, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 198412. Tătărâm Niţa, Geologie stratigrafică şi Paleogeografie, vol. II, Editura Tehnică, Bucureşti, 198813. Ţicleanu N., Pauliuc S., Geologie generală, Editura Universitară Bucureşti, 2003E. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII DISCIPLINEI GEOLOGIE1. Obiectul şi importanţa didacticii geologiei1.1. Definiţia didacticii geologiei1.2. Legăturile dintre geologie ca ştiinţă cu alte discipline studiate în învăţământul preuniversitar2. Organizarea procesului de predare-învăţare a geologiei2.1. Componentele procesului de învăţământ geologic2.2. Finalităţile specifice ale predării geologiei3. Metode şi mijloace de învăţământ3.1. Metode de învăţământ şi utilizarea lor în predarea-învăţarea geologiei3.2. Mijloace de învăţământ utilizate în predarea-învăţarea geologiei: Funcţiile şi taxonomia mijloacelor de învăţământ. Folosirea machetelor şi a mulajelor în actul de predare-învăţare a geologiei; Utilizarea materialelor grafice şi cartografice în predarea-învăţarea geologiei (hărţi geologice, litofaciale, hidrogeologice, secţiuni geologice şi coloane stratigrafice). Utilizarea formelor şi modelelor cristalografice în predarea-învăţarea noţiunilor de cristalografie. Utilizarea colecţiilor de eşantioane în predarea noţiunilor de mineralogie, petrografie şi paleontologie. Mijloace moderne utilizate în studiul geologiei (CD-uri, DVD-uri, filme documentare, enciclopedii computerizate, simulare pe calculator)4. Integrarea informaţiilor oferite de aplicaţiile geologice de teren şi vizitele la muzeul geologic în actul de predare-învăţare a geologiei5. Moduri şi forme de organizare a procesului de învăţământ geologicProiectarea activităţii de predare – învăţare a geologiei. Funcţiile proiectarii didactice. Niveluri ale proiectării procesului de învăţământ. Proiectarea anuală. Proiectarea semestrială.6. Evaluarea rezultatelor învăţării6.1. Evaluarea – componentă a procesului de învăţământ6.2. Funcţiile evaluării6.3. Tipuri de evaluare6.4. Metode şi procedee în evaluarea continuă6.5. Tipuri de rezultate ale învăţării6.6. Metode şi tehnici de evaluare a achiziţiilor şi rezultatelor învăţării6.7. Proceduri şi instrumente de evaluare complementară6.8. Tipuri şi instrumente de examinare6.9. Concursuri şcolare şi exameneF. BIBLIOGRAFIA PENTRU METODICA PREDĂRII GEOLOGIEI1. Ciolan, L. Învăţarea integrată – fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, Iaşi, 20082. Dulamă Maria Eliza, Metodologie didactică. Teorie şi practică, Editura Clusium, Cluj-Napoca, Ediţia II, 20083. Dulamă Maria Eliza, Metodologii didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-Napoca, Ediţia II, 20084. Erhan V., Dumitraşcu C., Metodica Predării geologiei, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 19885. Ilinca N., Didactica geografiei, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, Ediţia a II-a revizuită, 20086. Landsheere G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, E.D.P., Bucureşti, 19757. Negreţ – Dobridor I., Didactica nova, Editura Aramis, Bucureşti, 20018. Negreţ – Dobridor I., Teoria generală a curriculumului educaţional, Editura Polirom, Iaşi, 20089. Oprea Crenguţa-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 200710. Potolea D., Neacşu I., Iucu R., Pânişoară I.O. (coord.), Pregătirea psihopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 200811. Societatea Română de Geografie, Elemente de didactică aplicată, Editura CD Press, Bucureşti, 200612. Stoica A. (coord.), Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, Bucureşti, 200113. Stoica A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003AutoriSteluţa Dan – inspector pentru curriculum descentralizat şi mentorat, ISJ BrăilaNicolae Lazăr – profesor gr. I, metodist, CN "Vlaicu Vodă", Curtea de Argeş, jud. ArgeşOctavian Mândruţ – cercetător ştiinţific principal I, IŞECristina Pârvu – consilier CNEECătălina Şerban – inspector de specialitate ISM BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU INDUSTRIE ALIMENTARĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15	***	Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16	***	Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17	***	Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18	***	Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATEOPERAŢII ŞI UTILAJE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ1. Elemente de calcul tehnic● Termeni specifici unui proces tehnologic:materii prime, subproduse, deşeuri, operaţie, proces tehnologic, schemă de fabricaţie● Operaţii unitare:Clasificare:– după natura transformării materiei prime;– în funcţie de schimbarea stării materialelor● Calculul cantităţilor de materii prime, semifabricate şi produse finite– bilanţ de materiale total şi parţial,– capacitate de producţie,– randament– consumuri specifice2. Transmiterea căldurii:– definirea căldurii– modul de transmitere a căldurii: conducţie, convecţie, radiaţie, mixt (definiţii)– agenţi termici de încălzire, de răcire– schimbătoare de căldură (cu manta, multitubular, cu serpentină, cu aripioare, cu plăci)3. Operaţii bazate pe transferul de căldură– pasteurizarea (caracterizare), sterilizarea (caracterizare); (autoclava, pasteurizatorul tunel)– concentrarea (instalaţia de concentrare cu efect simplu, cu efect multiplu)– condensarea (clasificarea condensatoarelor, scopurile operaţiei de condensare, condensatorul cu şicane şi talere, condensatorul multitubular)– refrigerarea (caracterizare), congelarea (caracterizare)4. Uscarea– caracteristicile agentului de uscare– mecanismul operaţiei de uscare– utilaje folosite pentru uscare: uscătorul cu valţuri, uscătorul cu benzi, uscătorul prin pulverizarea produsului, uscătorul cu strat fluidizatNotă: pentru toate utilajele şi instalaţiile specificate în programă se vor avea în vedere construcţia şi modul de funcţionare ale acestora, cu recunoaşterea reperelor dintr-o figură datăBIOCHIMIA ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ1. Glucide:– clasificarea şi structura chimică a glucidelor (prin formule chimice)– proprietăţile fizice şi chimice ale glucidelor– principalii reprezentanţi ai glucidelor: glucoza, galactoza, fructoza, maltoza, lactoza, zaharoza, amidonul, celuloza (clasificare, răspândire, structură, proprietăţi fizico – chimice, aport caloric, rol plastic şi funcţional)2. Lipide:– clasificarea şi structura chimică a lipidelor (prin formule chimice)– proprietăţile fizice şi chimice ale lipidelor– principalii reprezentanţi ai lipidelor: gliceride, ceride, steride, fosfatide (clasificare, răspândire, structură, proprietăţi fizico – chimice, aport caloric, rol plastic şi funcţional)3. Protide:– clasificarea şi structura chimică a protidelor (prin formule chimice)– proprietăţile fizice şi chimice ale protidelor– principalii reprezentanţi ai protidelor: aminoacizi esenţiali, peptide, proteine, heteroproteide (clasificare, răspândire, structură, proprietăţi fizico – chimice, aport caloric, rol plastic şi funcţional)4. Metabolism– metabolismul şi laturile acestuia– transformările suferite de alimente în organismul uman– rolul principiilor alimentare în organismMICROBIOLOGIA ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ1. Bacterii, drojdii, mucegaiuri– clasificare– morfologie: formă, dimensiuni, structură celulară– fiziologie: metabolism, nutriţie, respiraţie, înmulţire– importanţă2. Influenţa factorilor externi asupra dezvoltării microorganismelor– factori mecanici: agitarea– factori fizici: temperatura, umiditatea, presiunea osmotică, radiaţii– factori chimici: pH-ul mediului, substanţe chimice– factori biologici (relaţii ecologice dintre microorganisme): relaţii de cooperare, relaţii antagoniceBibliografie:

1	Crocnan Elena, Crocnan Ovidiu	Microbiologia resurselor naturale, Manual pentru clasa a X-a	Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2005
2	Drăgănescu Constanţa	Biochimie-Manual pentru clasa a IX-a, licee cu profil de industrie alimentară	Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1990
3	Milcu Viorica, Moisiu Maria	Microbiologia resurselor naturale, Manual pentru clasa a X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004
4	Milcu V., Nichita L., ş.a.,	Pregătire de bază în industria alimentară – şcoală profesională, pregătire teoretică	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001
5	Nichita L., Ion, I.D., Grozavu, C., Hânsa, C., Oprea, M., Maimon, N.,	Pregătire de bază în industria alimentară – şcoală profesională, instruire practică tehnologică şi de laborator	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001
6	Nichita, L., Coman, M., Ion, I.D., Cristea, A. D., Vieru, C., Brânzaru, I.,	Manual pentru cultura de specialitate, domeniul industrie alimentară, clasa a IX-a şcoala de arte şi meserii	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004
7	Teleoacă R., Petculescu E.,	Procese şi aparate în industria alimentară	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992

AUTORI:BRUMAR CRISTINA – profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară "Dumitru Moţoc", BucureştiCOCORA MONICA – profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară CraiovaNICHITA MARIA LUMINIŢA – profesor, grad didactic I, Colegiul de Industrie Alimentară "Elena Doamna", GalaţiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU INDUSTRIE ALIMENTARĂMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15	***	Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16	***	Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17	***	Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18	***	Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. Conţinuturile programei1. Elemente de calcul tehnic● Termeni specifici unui proces tehnologic (materii prime, subproduse, deşeuri, operaţie, proces tehnologic, schemă de fabricaţie)● Clasificarea operaţiilor unitare● Bilanţul de materiale (total, parţial)● Randamente, consumuri specifice2. Transportul fluidelor● Starea fluidă: caracterizare● Mărimi fizice caracteristice fluidelor● Pompe pentru transportul fluidelor: fără elemente mobile (ejectorul), rotative (cu roţi dinţate, cu pistoane rotative), centrifuge (pompa centrifugă simplă)● Rolul funcţional al pompelor.3. Transportul materialelor solide● Mijloace de transport gravitaţional (planuri înclinate, jgheaburi, tuburi, transportoare cu role, transportoare mecanice)● Mijloace mecanice de ridicat şi transportat cu acţiune intermitentă (pe şine, fără şine)● Utilaje de transport cu acţiune continuă (transportorul cu bandă, cu palete, elevatorul cu cupe, transportorul melc)● Transportul pneumatic (prin aspiraţie; prin refulare)● Transportul hidraulic4. Transmiterea căldurii:● Definirea căldurii● Modul de transmitere a căldurii: conducţie, convecţie, radiaţie, mixt (definiţii)● Agenţi termici de încălzire, de răcire● Schimbătoare de căldură (cu manta, multitubular, cu serpentină, cu aripioare, cu plăci)5. Operaţii bazate pe transferul de căldură● Pasteurizarea (caracterizare), sterilizarea (caracterizare); (autoclava, pasteurizatorul tunel)● Concentrarea (instalaţia de concentrare cu efect simplu, cu efect multiplu)● Condensarea (clasificarea condensatoarelor, scopurile operaţiei de condensare, condensatorul cu şicane şi talere, condensatorul multitubular)● Refrigerarea (caracterizare), congelarea (caracterizare)6. Mărunţirea● Definiţia operaţiei şi a gradului de mărunţire● Metode şi procedee de mărunţire● Utilaje pentru mărunţirea materialelor solide:– maşini de mărunţire prin compresiune (concasorul cilindric)– maşini de mărunţire prin dezintegrare (moara cu ciocane)– maşini pentru măcinare (valţul)● Utilaje pentru mărunţirea materialelor cu consistenţă mare:– maşini de tăiat (maşina de tăiat legume, volful, cuterul)7. Separarea materialelor solide prin sortare● Metode de separare a amestecurilor – definiţie şi caracterizare● Principii care stau la baza metodelor de separare● Utilaje şi aparate (grătare, ciururi, site, triorul cilindric, tararul, separatorul electromagnetic)8. Separarea amestecurilor eterogene lichide şi gazoase● Amestecuri eterogene-definiţie, clasificare● Factorii care influenţează operaţiile de separare a amestecurilor eterogene● Sedimentarea-definirea operaţiei. Utilaje pentru sedimentare (camere de desprăfuire, decantoare, vase florentine)● Filtrarea – definirea operaţiei. Utilaje pentru filtrare (filtre pentru amestecuri eterogene gazoase, filtre pentru amestecuri eterogene lichide)● Centrifugarea – definirea operaţiei. Utilaje pentru centrifugare (centrifuge decantoare verticale, centrifuge filtrante, centrifuge fără elemente în mişcare)9. Amestecarea● Amestecarea materialelor solide– aparate şi utilaje folosite pentru amestecarea materialelor solide (amestecător elicoidal orizontal, vertical, amestecătoare cu mişcare de rotaţie)● Amestecarea materiale păstoase– aparate şi utilaje folosite pentru amestecarea materialelor păstoase (amestecătoare cu braţ ramificat şi cuva mobilă, cu cuvă dubla, cu cuvă rabatabilă, mixere)● Amestecarea în mediu lichid– aparate şi utilaje folosite pentru amestecarea în mediu lichid (amestecătoare pneumatice, cu circularea lichidului, cu amestecătoare cu braţe şi cu elice)10. Uscarea● Caracteristicile agentului de uscare● Mecanismul operaţiei de uscare● Utilaje folosite pentru uscare: uscătorul cu valţuri, uscătorul cu benzi, uscătorul prin pulverizarea produsului, uscătorul cu strat fluidizat11. Norme de securitate şi sănătate în muncă şi P.S.U. specifice domeniului Industrie alimentară.Notă: pentru toate utilajele şi instalaţiile specificate în programă se vor avea în vedere construcţia şi modul de funcţionare ale acestora, cu recunoaşterea reperelor dintr-o figură dată.Bibliografie:

1	Milcu V., Nichita L., ş.a.,	Pregătire de bază în industria alimentară – şcoală profesională, pregătire teoretică	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001
2	Nichita L., Ion, I.D., Grozavu, C., Hânsa, C., Oprea, M., Maimon, N.,	Pregătire de bază în industria alimentară – şcoală profesională, instruire practică tehnologică şi de laborator	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001
3	Nichita, L., Coman, M., Ion, I.D., Cristea, A. D., Vieru, C., Brânzaru, I.,	Manual pentru cultura de specialitate, domeniul industrie alimentară, clasa a IX-a şcoala de arte şi meserii	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004
4	Teleoacă R., Petculescu E.,	Procese şi aparate în industria alimentară	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992
5	***	Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 –

AUTORI:BRUMAR CRISTINA – profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară "Dumitru Moţoc", BucureştiCOCORA MONICA – profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară CraiovaNICHITA MARIA LUMINIŢA – profesor, grad didactic I, Colegiul de Industrie Alimentară "Elena Doamna", GalaţiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELORDECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA INFORMATICĂŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI– Bucureşti –2010Notă de prezentareCadrele didactice vor putea preda următoarele tipuri de discipline, cuprinse în Planul cadru în trunchiul comun sau curriculumul diferenţiat: Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, Procesarea computerizată a imaginii, Informatică.Programa se adresează tuturor absolvenţilor de învăţământ superior care au dreptul să participe la Concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/ rezervate în învăţământul preuniversitar, în conformitate cu Metodologia privind mişcarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar şi Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi cu probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în vigoare.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplinele menţionate mai sus şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.Aspectele fundamentale vizate prin programă sunt în concordanţă cu profilul absolventului de învăţământ superior care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar. Sunt menţionate aspecte precum:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale, a tendinţelor în evoluţia disciplinelor vizate, aplicarea noilor direcţii ale disciplinelor menţionate, ale didacticii generale şi ale metodicii predării;– probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Examenul este orientat spre a evalua calitatea concepţiei didactice şi modalităţile concrete prin care profesorul pune elevii în situaţii de învăţare eficiente pentru a conduce la formarea capacităţilor şi competenţelor prevăzute în programele şcolare. Această orientare este cu atât mai necesară acum, când flexibilitatea programelor şcolare şi existenţa manualelor alternative solicită din partea profesorului efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează.Competenţele cadrului didactic de specialitate– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor;– aplicarea adecvată a principiilor specifice didacticii disciplinelor informatice;– aplicarea cunoştinţelor de metodica predării disciplinelor informatice;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă/specificului dezvoltării intelectuale a colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice.Tematica ştiinţifică pentru disciplina de concurs Informatică şi Tehnologia Informaţiei1. Algoritmi– noţiunea de algoritm şi caracteristici;– principiile programării structurate;– structuri fundamentale (structura secvenţială, structuri decizionale, structuri repetitive);– reprezentarea algoritmilor (pseudocod, scheme logice);– algoritmi elementari: prelucrarea numerelor – prelucrarea cifrelor unui număr, probleme de divizibilitate (determinarea divizorilor unui număr, algoritmul lui Euclid, numere prime etc.); prelucrarea unor secvenţe de valori – calculul unor expresii simple (sume, produse etc.), determinare minim/maxim, verificarea unor proprietăţi, calculul unor expresii în care intervin valori din secvenţă, generarea şirurilor recurente (şirul lui Fibonacci etc.); metode de ordonare (bulelor, inserţiei, selecţiei, numărării); interclasare; metode de căutare (secvenţială, binară);– analiza complexităţii unui algoritm (considerând criteriile de eficienţă durată de executare şi spaţiu de memorie utilizat).2. Limbaje de programare (Pascal sau C/C++)– concepte generale (sintaxa unui limbaj de programare, medii de programare);– (*) elementele de bază ale unui limbaj de programare (Pascal sau C/C++, la alegere): vocabularul limbajului, identificatori, constante, tipuri de date simple, variabile, operatori, structura programelor, comentarii, expresii, instrucţiuni. Citirea/ scrierea datelor. Structuri de control (instrucţiunea compusă, instrucţiuni de decizie şi instrucţiuni repetitive);– (*) tipuri de date structurate – prelucrări specifice;– (*) fişiere – operaţii specifice;– (*) subprograme predefinite; subprograme definite de utilizator: proiectarea modulară a rezolvării unei probleme; declarare, definire şi apel subprograme; mecanismul de transmitere a informaţiilor prin parametri; variabile globale şi variabile locale, domeniu de vizibilitate; recursivitate;– concepte de bază ale programării orientate pe obiecte: principiile programării orientate pe obiecte, încapsulare, moştenire, polimorfism, constructori şi destructori, domeniul de vizibilitate a componentelor unui obiect.3. Metode de programare– metoda Backtracking: prezentare generală, probleme de generare, oportunitatea utilizării metodei Backtracking, aplicaţii specifice;– metoda Divide et Impera: descriere şi aplicabilitate, exemple, sortarea prin interclasare, sortarea rapidă (quicksort);– metoda Greedy: descriere şi aplicabilitate, exemple;– metoda Programării dinamice: descriere şi aplicabilitate, exemple (determinarea unui subşir crescător de lungime maximă, problema rucsacului în variantă discretă, determinarea unui subşir comun de lungime maximă etc.).4. Alocarea dinamică a memoriei– tipuri specifice alocării dinamice a memoriei;– structuri de date implementate dinamic (liste simplu şi dublu înlănţuite, liste circulare, stive, cozi, arbori binari, arbori binari de căutare, operaţii specifice – creare, inserare, ştergere, parcurgere, căutare).5. Combinatorică şi teoria grafurilor– algoritmi combinatoriali: generare permutări, aranjamente, combinări, produs cartezian, submulţimi ale unei mulţimi, partiţii ale unei mulţimi;– grafuri orientate şi neorientate: definiţie, metode de reprezentare, terminologie (grad, adiacenţă, incidenţă, lanţ, lanţ elementar, drum, drum elementar, ciclu, ciclu elementar, circuit, circuit elementar), tipuri particulare de grafuri;– parcurgerea grafurilor (parcurgerea în lăţime şi în adâncime);– conexitate/tare conexitate, determinarea componentelor conexe/tare conexe;– grafuri ponderate, drumuri de cost minim (algoritmii Dijkstra şi Roy-Floyd);– grafuri euleriene şi hamiltoniene;– arbori, arbori parţiali de cost minim (algoritmii Kruskal sau Prim);– arbori cu rădăcină: metode specifice de reprezentare în memorie. Arbori binari.6. Baze de date– concepte de bază: sistem de gestiune a bazelor de date, bază de date, tabele;– modelul conceptual al unei probleme de gestiune: entităţi şi instanţe, atribute, identificator unic, relaţii între entităţi, normalizarea datelor;– clasificarea bazelor de date (modelul relaţional, modelul reţea, modelul ierarhic);– (*) operaţii specifice prelucrării bazelor de date (creare, adăugare, modificare, ştergere, sortare, căutare, vizualizare, interogare);– comenzi de bază SQL (SELECT, INSERT, UPDATE, DELETE).7. Arhitectura generală a sistemelor de calcul– prezentare generală;– unitate centrală de prelucrare (UCP): componente, funcţii;– unitatea de memorie: structură şi funcţii;– dispozitive periferice.8. Sisteme de operare– concepte de bază şi caracteristici ale sistemelor de operare (structură, funcţii, elemente de interfaţă);– tipuri de sisteme de operare;– elemente de securitate şi protecţie a sistemelor de calcul;– (*) utilizarea unui sistem de operare.9. Noţiuni de birotică– (*) editor de text (Word);– (*) editor de foi de calcul (Excel);– (*) editor de prezentări (PowerPoint);– (*) sistem de gestiune a bazelor de date (Access).10. Reţele. Internet– reţele de calculatoare, clasificarea reţelelor, protocoale de reţea (noţiuni generale);– reţeaua Internet – descriere generală, adresarea în Internet;– (*) serviciile reţelei Internet (transferarea fişierelor prin ftp, poştă electronică, www, ssh);– (*) căutarea informaţiei pe Internet – motoare de căutare;– (*) elemente de bază ale HTML.Bibliografie – tematica ştiinţifică pentru disciplina de concurs Informatică şi Tehnologia InformaţieiSunt obligatorii conţinuturile manualelor şcolare pentru disciplinele Informatică şi Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar.1. *** Variante de subiecte propuse pentru examenele de bacalaureat 2007, 2008, 2009 pentru disciplina Informatică2. Cerchez, E.; Şerban, M. Programarea în limbajul C/C++ pentru liceu, vol I, II, III Ed. Polirom, 20053. Cormen, T.; Leiserson, Ch.; Rivest, R. Introducere în algoritmi, Ed. Byblos, Cluj, 20044. Fotache, M. Proiectarea bazelor de date. Normalizare şi postnormalizare. Implementări SQL şi Oracle, Ed. Polirom, 20055. Fotache, M. Visual Fox Pro – Ghidul dezvoltării aplicaţiilor profesionale, Ed. Polirom, 20026. Gălăţan, C. C++. Introducere în Standard Template Library, Ed. ALL, 20087. Gălăţan, C. Secrete C++, Ed. Microinformatica, 20068. Georgescu, H.; Livovschi, L. Analiza şi sinteza algoritmilor, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 19869. Giumale, C.; Negreanu, L.; Călinoiu, S. Proiectarea şi analiza algoritmilor. Algoritmi de sortare, Ed. All, 199710. Ivaşc, C.; Prună, M. Bazele informaticii, Ed. Petrion, 199511. Ivaşc, C.; Prună, M. Tehnici de programare (Aplicaţii), Ed. Petrion, 199912. Ivaşc, C.; Prună, M.; Mateescu, E. Bazele Informaticii (Grafuri şi elemente de combinatorică) – Caiet de laborator, Ed. Petrion, 199713. Mincă, C. Caiet de laborator – Teste de evaluare, pentru clasa a IX-a, Informatică, profilul real neintensiv, Ed. L amp;S INFOMAT, Bucureşti 200514. Mincă, C. Caiet de laborator – Teste de evaluare, pentru clasa a X-a, Informatică, profilul real neintensiv, Ed. L amp;S INFOMAT, Bucureşti 200515. Mincă, C.; Dumitriu-Lupan N. Caiet de laborator – Teste de evaluare, pentru clasa a XI-a, Informatică, profilul real neintensiv, Ed. L amp;S INFOMAT, Bucureşti 200916. Mitrana, V. Provocarea algoritmilor, Ed. Agni, Bucureşti, 199417. Odăgescu, I.; Furtună, F. Metode şi tehnici de programare, Editura Computer Libris Agora, 199818. Panţiru, M.; Panţiru I. Baze de date, Ed. L amp;S Infomat, Bucureşti, 199919. Paşoi, M.; Lica, D. Fundamentele programării, culegere de probleme, clasa a IX-a, Ed. L amp;S Infomat, 200520. Paşoi, M.; Lica, D. Fundamentele programării, culegere de probleme, clasa a X-a, Ed. L amp;S Infomat, 200521. Paşoi, M.; Lica, D. Fundamentele programării, culegere de probleme, clasa a XI-a, Ed. L amp;S Infomat, 200622. Pătrăşcoiu, O.; Marian, Gh.; Mitroi, N. Informatică – elemente de grafuri şi combinatorică, metode, algoritmi şi programe, Ed. All, Bucureşti;23. Popescu, D.A. Culegere de probleme pentru gimnaziu şi liceu, Ed. ALL, Bucureşti, 200024. Popescu, D.A.; Ioniţă, A.E. Combinatorică şi teoria grafurilor, Ed. RABOH, 200525. Popescu, I. Baze de date relaţionale, Ed. Universităţii Bucureşti, 199826. Rancea, D. Limbajul Pascal, Algoritmi fundamentali, Ed. Computer Libris Agora, 199927. Rancea, D. Limbajul Pascal, Ed. Computer Libris Agora, 199728. Tanenbaum, A.S. Organizarea structurată a calculatoarelor, Ed. Computer Press Agora, 199929. Tanenbaum, A.S. Reţele de calculatoare, Ed. Computer Press Agora, 199830. Tomescu, I. Bazele informaticii (Manual pentru clasa a X), Ed. Didactică şi Pedagogică, 199431. Tomescu, I. Grafuri şi programare liniară, Ed. Didactică şi Pedagogică, 197532. Tudor, S. Bazele programării în C++, Ed. L amp;S Infomat, Bucureşti, 199733. Tudor, S. Informatică, curs pentru clasele a IX-a şi a X-a, profilul real – intensiv, Ed. L amp;S Infomat, 200934. Tudor, S. Tehnici de programare, Ed. L amp;S Infomat, 1996Notă: Proba practică se va susţine din capitolele 2 (*), 6 (*), 8 (*), 9, 10 (*).Tematica pentru metodica predării pentru disciplina de concurs Informatică şi Tehnologia InformaţieiI. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplinele informatice în concordanţă cu curriculumul naţional1. componentele curriculumului şcolar: plan-cadru, programă şcolară, manuale şcolare;2. planificarea calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie;3. elaborarea obiectivelor operaţionale;4. proiectarea şi aplicarea curriculumului la decizia şcolii;5. abordarea inter-, trans- şi multidisciplinară a conţinuturilor lecţiilor pentru disciplinele informatice.II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare – învăţare – evaluare la disciplinele informatice1. Metode didactice:– observarea;– exerciţiul;– modelarea;– problematizarea;– demonstrarea;– învăţarea prin descoperire;– expunerea sistematică a cunoştinţelor;– conversaţia;– aplicaţii practice;– instruire programată;– învăţare asistată de calculator;– metode şi instrumente de evaluare.2. Forme de organizare a activităţii didactice:– frontală;– individuală;– pe grupe.III. Integrarea mijloacelor de învăţământ în procesul de predare – învăţare – evaluare la disciplinele informatice1. organizarea activităţii în laborator;2. alegerea manualului, a produselor software (sistem de operare, medii de programare) şi a auxiliarelor didactice necesare;3. valorificarea software-ului educaţional inter-, trans- şi multidisciplinar;4. utilizarea platformelor de e-learning ca resursă educaţională;5. valorificarea reţelei Internet ca resursă educaţională.IV. Evaluarea randamentului şcolar în concordanţă cu obiectivele curriculare la disciplinele informatice1. evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ;2. obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare;3. strategii de evaluare a randamentului şcolar;4. instrumente clasice şi moderne (alternative) de evaluare;5. modalităţi de elaborare a probelor de evaluare.Bibliografie – tematica pentru metodica predării pentru disciplina de concurs Informatică şi Tehnologia InformaţieiSunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine concursul – planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examenele şi evaluările naţionale.1. *** Ghid de evaluare la Informatică şi Tehnologia Informaţiei. Ed. Aramis, SNEE, 20012. Brut, M. Instrumente pentru e-learning, Editura Polirom, 20063. Cerghit, I. Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 19984. Cristea, S. Pedagogie şcolară şi managementul educaţiei E.D.P, 19965. Cristea, S. Psihopedagogie pentru examenele de definitivat, gradul didactic II, grad didactic I, reciclare Ed. Hardiscon, Piteşti, 19966. Cucoş, C. Pedagogie generală Ed. Polirom, Iaşi, 20007. Dumitriu-Lupan, N. (coord.) Introducere în Microsoft. NET Framework – Mini Ghid Metodologic, 2009, www.microsoft.com/romania/educatie/curs_dot_net/profesori8. Ionescu, C. Metodica predării informaticii, Universitatea "Babeş- Bolyai", Cluj, 19999. Ionescu, M; Radu, I. Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 199510. Jinga, I.; Negreţ, I. Învăţarea eficientă, Ed. Aldin, Bucureşti, 199811. Masalagiu, C.; Asiminoaie, A. Didactica predării informaticii. Ed. Polirom, 200412. Oprea, C.L. Strategii didactice interactive, Editura didactică şi pedagogică, 200613. Petre, C.; Popa, D., ş.a. Metodica predării Informaticii şi Tehnologiei Informaţiei, Ed. Arves, Craiova 200214. Stoica, A. – (coord.) – Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 200115. Stoica, A.- Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică. Ed. Humanitas, Bucureşti, 2003Notă: Bibliografia va fi utilizată selectiv astfel încât să respecte terminologia actuală din reforma învăţământului.Autori:Nuşa DUMITRIU-LUPAN inspector general, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi SportuluiLivia ŢOCA consilier, Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareAlin BURŢA prof. gr. I, Colegiul Naţional "Bogdan Petriceicu Haşdeu" BuzăuConstantin GĂLĂŢAN prof. gr. I, Colegiul Naţional "Liviu Rebreanu" Bistriţa NăsăudDoru POPESCU ANASTASIU prof. gr. I, Colegiul Naţional "Radu Greceanu" SlatinaCristina SICHIM prof. gr. I, Colegiul Naţional "Ferdinand I" BacăuDaniela TARASĂ prof. gr. I, Colegiul Naţional "Gherghe Vrânceanu" BacăuDaniela TĂTARU inspector, Inspectoratul Şcolar Judeţean TeleormanCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELORDECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU INSTALAŢII PENTRU CONSTRUCŢIIPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. Conţinuturile programei1. Instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze.1.1. Instalaţii interioare pentru distribuţia apei reci şi calde pentru consum menajer.1.2. Dimensionarea reţelelor de distribuţie a apei reci şi calde de consum.1.3. Instalaţii interioare pentru canalizarea apelor uzate.1.4. Instalaţii interioare pentru canalizarea apelor meteorice.1.5. Instalaţii exterioare de canalizare.1.6. Instalaţii exterioare de alimentare cu apă.1.7. Instalaţii interioare de gaze naturale combustibile.1.8. Instalaţii de ridicare a presiunii apei: scheme, funcţionare1.9. Instalaţii de preparare a apei calde de consum: scheme, funcţionare.2. Instalaţii de încălzire.2.1. Confortul termic.2.2. Instalaţii de încălzire cu apă caldă cu circulaţie naturală şi forţată.2.3. Calculul hidraulic al conductelor la instalaţiile de încălzire cu apa caldă.2.4. Elementele principale ale instalaţiilor de încălzire centrală (centrale, puncte termice şi instalaţii interioare).3. Instalaţii de ventilare şi climatizare.3.1. Parametrii de calcul ai aerului exterior şi interior.3.2. Ventilarea naturală a clădirilor industriale şi agrozootehnice.3.3. Ventilarea mecanică: scheme de principiu, elemente componente, sisteme.3.4. Ventilarea locală.3.5. Instalaţii de climatizare individuale.4. Tehnologia lucrărilor de instalaţii4.1. Materiale moderne utilizate în instalaţii.4.2. Tehnologia executării instalaţiilor sanitare, interioare.4.3. Tehnologia executării instalaţiilor interioare de gaze naturale combustibile.4.4. Tehnologia executării instalaţiilor de încălzire.4.5. Tehnologia executării instalaţiilor de ventilare.4.6. Tehnologia executării instalaţiilor electrice interioare.5. Economie: Managementul activităţilor de instalaţii5.1. Documentaţia economică în instalaţii5.2. Managementul calităţii în instalaţii5.3. Planificarea executării lucrărilor6. Legislaţia în construcţiiBibliografie:

1	Christea Al., Niculescu N., Teretean T.	Ventilarea şi condiţionarea aerului	vol I, 1970, vol II, 1976, vol III, 1979
2	Cimpoia, Al., Ivanov I.	Tehnologia instalaţiilor de încălzire centrală şi ventilare. Manual pentru clasa a X-a şi a XI-a	E.D.P. Bucureşti, 1991
3	Cimpoia, Al., Ivanov I., Christea Al.,	Tehnologia instalaţiilor de încălzire centrală şi ventilare. Manual pentru clasa a XII-a	E.D.P. Bucureşti, 1992
4	Cruceru T, Petrescu A., Duta Gh., Vasilescu P.	Încălzirea ansamblurilor urbane	E.T Bucureşti, 1973
5	Liviu Dumitrescu	Instalaţii sanitare în ansambluri de clădire	E.T Bucureşti, 1981
6	Ionescu C., Bianchi C.	Instalaţii electrice pentru construcţii, manual XI	E.D.P Bucureşti, 1981
7	Ionescu C., Bianchi C.	Instalaţii electrice pentru construcţii, manual XII	E.D.P Bucureşti, 1981
8	Manescu Al, Sandu M, Ianculescu O	Alimentări cu apă	E.D.P, Bucureşti 1994
9	Niculescu N., Ilina M., Bandrabur C.	Instalaţii de încălzire şi reţele termice	E.D.P Bucureşti, 1985
10	Niculescu N., Duta Gh., Stoenescu P	Instalaţii de ventilare şi climatizare	E.D.P Bucureşti, 1982
11	Săvulescu, T. D.	Instalaţii de încălzire şi ventilare. Vol I şi II	Ed. Tehnică Bucureşti: Vol I., 1984 Vol II., 1985
12	Vintila St. ş.a	Instalaţii sanitare şi de gaze	E.D.P Bucureşti, 1992
13	Vintila St., Busuioc H.	Instalaţii de alimentare cu apă, canalizare sanitare şi de gaze	E.D.P Bucureşti, 1977
14	Vintilă Şt., Constantinescu Gh.	Tehnologia instalaţiilor sanitare şi de gaze. Manual clasa IX-XII	E.D.P. Bucureşti 1992
15	Vintilă Şt., ş.a.	Instalaţii sanitare şi de gaze – Îndrumător de proiectare	Ed. Tehnică, Bucureşti, 1987
16			Normativ pentru execuţia şi exploatarea instalaţiilor de ventilare, I. 5/1998
17			Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală, I.13/1998
18			Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor de gaze naturale, I.6/1998
19			Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare interioare, I.9/1998
20			Colecţia Revista "Instalatorul" 1996-2010
21	Manualul inginerului de instalaţii		Editura Artecno, Bucureşti, 2002
22			Legea 10/1995
23			Legea 50/1991
24			Colecţia Revista "Tehnologia instalaţiilor", 2000-2010
25			Internet

AUTORI:FEIER FLORIN prof. grd. I – Grup Şc. "I. Mincu", DevaSOUCA TRIFAN prof. grd. I – Grup Şc. "Mihai Viteazul", ZalăuTABACU AURORA prof. grd. I – C.T. "Constantin Brâncuşi" OradeaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU INSTALAŢII PENTRU CONSTRUCŢIIMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. Conţinuturile programei1. Tehnologia de executare şi montare a instalaţiilor interioare şi exterioare de apă1.1. Organizarea locului de muncă1.2. Măsuri de PM, PSI şi Protecţia Mediului1.3. Prelucrarea conductelor din cupru şi materiale plastice în vederea montării1.4. Montarea conductelor instalaţiilor interioare1.5. Montarea şi echiparea obiectelor sanitare1.6. Montarea conductelor din PEHD în reţele exterioare1.7. Echiparea căminelor de pe reţele exterioare1.8. Verificarea şi probarea instalaţiilor2. Tehnologia de montare a instalaţiilor interioare şi exterioare de canalizare2.1. Organizarea locului de muncă2.2. Măsuri de PM, PSI şi Protecţia Mediului2.3. Montarea conductelor instalaţiei interioare de canalizare2.4. Montarea conductelor reţelelor exterioare de canalizare (materiale plastice moderne)2.5. Verificarea şi probarea instalaţiilor3. Tehnologia de executare şi montare a instalaţiilor exterioare şi interioare de gaze naturale combustibile3.1. Montarea separatoarelor de apă pe conductele de gaze naturale combustibile3.2. Montarea reductoarelor de presiune şi a manometrelor3.3. Montarea conductei de gaze naturale combustibile şi a răsuflătorilor3.4. Montarea aparentă a conductelor instalaţiilor interioare de gaze naturale combustibile3.5. Montarea aparatelor de utilizare a gazelor naturale combustibile4. Tehnologia de executare şi montare a instalaţiilor de incălzire centrală cu apă caldă4.1. Montarea conductelor de ducere şi intoarcere a agentului termic încălzitor4.2. Montarea corpurilor de incălzire, a robinetelor şi a accesoriilor4.3. Montarea vaselor de expansiune şi a conductelor aferente5. Tehnologia de executare şi montare a elementelor instalaţiilor de ventilare şi condiţionare a aerului5.1. Confecţionarea şi montarea canalelor de aer5.2. Confecţionarea pieselor de racordare pentru canalele de aer5.3. Montarea ventilatoarelor, bateriilor de incălzire şi filtrelor de aer dintr-o centrală de ventilare5.4. Montarea elementelor accesorii ale instalaţiilor de ventilare5.5. Montarea agregatelor, aparatelor unei centrale de condiţionare a aeruluiBibliografie:

1	Christea Al., Niculescu N.	Ventilarea şi condiţionarea aerului	vol I, 1970, vol II, 1976, vol III, 1979
2	Cimpoia, Al., Ivanov I.	Tehnologia instalaţiilor de încălzire centrală şi ventilare. Manual pentru clasa a X-a şi a XI-a	E.D.P. Bucureşti, 1991
3	Cimpoia, Al., Ivanov I., Christea Al.,	Tehnologia instalaţiilor de încălzire centrală şi ventilare. Manual pentru clasa a XII-a	E.D.P. Bucureşti, 1992
4	Cruceru T, Petrescu A., Duta Gh., Vasilescu P.	Încălzirea ansamblurilor urbane	E.T Bucureşti, 1973
5	Liviu Dumitrescu	Instalaţii sanitare în ansambluri de clădire	E.T Bucureşti, 1981
6	Manescu Al, Sandu M,	Alimentări cu apă	E.D.P, Bucureşti 1994
7	Niculescu N., Ilina M., Bandrabur C.	Instalaţii de încălzire şi reţele termice	E.D.P Bucureşti, 1985
8	Niculescu N., Duta Gh., Stoenescu P	Instalaţii de ventilare şi climatizare	E.D.P Bucureşti, 1982
9	Pop Florin, Dragan Stefan	Execuţia şi exploatarea instalaţiilor de joasă tensiune
10	Vintila St. ş.a	Instalaţii sanitare şi de gaze	E.D.P Bucureşti, 1993
11	Vintila St., Busuioc H.	Instalaţii de alimentare cu apa, canalizare sanitare şi de gaze	E.D.P Bucureşti, 1977
12	Vintilă Şt., Constantinescu Gh.	Tehnologia instalaţiilor sanitare şi de gaze. Manual clasa IX-XII	E.D.P. Bucureşti 1992
13			Normativ pentru execuţia şi exploatarea instalaţiilor de ventilare, I. 5/1998
14			Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală, I.13/1998
15			Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor de gaze naturale, I.6/1998
16			Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare interioare, I.9/1998
17			Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor de gaze naturale, I.6/1998
18			Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare interioare, I.9/1998
19			Colecţia Revista "Instalatorul" 1996-2010
20	Manualul inginerului de instalaţii		Editura Artecno, Bucureşti, 2002
21			Legea 10/1995
22			Legea 50/1991
23			Colecţia revistei "Tehnica instalaţiilor", 2000-2010
24			Internet

AUTORI:TABACU AURORA prof. grd. I – Colegiul Tehnic "Constantin Brâncuşi" OradeaFEIER FLORIN prof. grd. I – Grup Şcolar "I. Mincu", DevaSOUCA TRIFAN prof. grd. I – Grup Şcolar "Mihai Viteazul", ZalăuCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA ISTORIE– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREActivitatea profesorului de ISTORIE se concentrează pe formarea şi dezvoltarea la elevi, a unor competenţe generale şi specifice, corelate cu cele opt competenţe europene cheie şi pe formarea unui comportament civic şi a deprinderilor de a învăţa pe tot parcursul vieţii.În proiectarea activităţilor didactice şi pe parcursul desfăşurării acestora, cadrul didactic trebuie să ţină seama de particularităţile dezvoltării psihologice şi de vârstă ale elevilor, de resursele materiale şi umane avute la dispoziţie şi de idealul de dezvoltare a societăţii româneşti, în context european.Studiul istoriei se concentrează pe înţelegerea specificului disciplinei şi a cunoaşterii de tip istoric. Oferta de cunoaştere pe care o face istoria ca disciplină de învăţământ îşi propune să stimuleze interesul pentru acest domeniu, să asigure condiţiile necesare pentru învăţarea permanentă.Prezenta programă se adresează candidaţilor care se prezintă la concursul pentru ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar de stat, la disciplina ISTORIE şi care au absolvit facultăţi de acest profil.Conţinutul şi competenţele sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de noua abordare curriculară a proiectării şi a realizării activităţilor didactice, ele fiind concepute în conformitate cu abordarea curriculară de tip sistemic.Programa răspunde cerinţelor profilului absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat pe un post didactic, specialitatea ISTORIE, în învăţământul preuniversitar.Acest profil presupune cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale, a tendinţelor noi în evoluţia disciplinei de învăţământ ISTORIE, aplicarea noilor direcţii ale didacticii generale şi ale metodicii predării-învăţării-evaluării ISTORIEI. De asemenea, presupune probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.B. COMPETENŢELE PROFESORULUI DE ISTORIECompetenţele profesorului de ISTORIE, pe care trebuie să le dovedească în procesul de predare-învăţare-evaluare şi care vor fi dezvoltate pe tot parcursul activităţii profesionale, sunt:● Abordarea surselor şi a temelor istorice prin intermediul multiperspectivităţii;● Aplicarea metodelor şi tehnicilor specifice istoriei în abordarea surselor şi a temelor de specialitate;● Analizarea schimbărilor din istorie prin aplicarea metodelor şi tehnicilor specifice ştiinţelor istorice;● Înţelegerea principiilor didacticii în specialitatea ISTORIE;● Construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor la conţinuturi;● Utilizarea documentelor şcolare reglatoare în activitatea didactică;● Proiectarea şi realizarea demersului didactic: intra,-inter,-mulţi, transdisciplinar în ceea ce priveşte interpretarea faptelor istorice;● Proiectarea şi realizarea evaluării competenţelor dobândite de elevi în condiţiile asigurării calităţii actului educaţional;● Adecvarea demersurilor didactice la sistemul de educaţie asistată de calculator, la particularităţile de vârstă ale elevilor în condiţiile asigurării calităţii actului educaţional;● Conceperea unor modalităţi de instruire operaţionale în care să predomine climatul interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice.● Proiectarea şi realizarea procesului de predare-învăţare -evaluare având la bază centrarea activităţii pe elev şi formarea competenţelor;● Dezvoltarea unui comportament civic activ, deschis societăţii democratice, pluraliste;● Dezvoltarea şi consolidarea practicilor didactice prin care istoria contribuie la educarea pentru o cetăţenie democratică, europeană;● Asigurarea complementarităţii educaţiei formale, nonformale şi informare prin transferabilitatea cunoştinţelor de la ISTORIE în diverse situaţii.C. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA ISTORIE1. Orientul Antic (Mesopotamia, Egipt, Palestina);2. Lumea greacă (secolele al VI-lea – al IV-lea î.Hr.);3. Geto – dacii;4. Statul român (Republica, Principatul, Imperiul, Dominatul);5. Etnogeneza românilor;6. Creştinismul – de la origini la Marea Schismă;7. Geneza şi organizarea statului în spaţiul românesc în Evul Mediu;8. Lumea bizantină (secolele al VII-lea – al XV-lea);9. Stat şi societate în Europa Occidentală în Evul Mediu10. Lumea islamică (secolele al VII-lea – al XVI-lea);11. Românii în "cruciada târzie" (secolele al XIV-lea – al XVI-lea);12. Renaşterea şi Reforma;13. Marile descoperiri geografice;14. Absolutismul în secolele al XVI-lea – al XVII-lea (Franţa, Anglia, Rusia);15. Spaţiul românesc – între medieval şi modern (secolele al XVII-lea – al XIX-lea);16. Iluminismul – ideologie şi acţiune (Marea Britanie, SUA, Franţa);17. Apariţia lumii moderne. Revoluţia industrială;18. Secolul al XIX-lea – "secolul naţiunilor";19. Constituirea României moderne;20. Societate, ideologii, viaţă politică în România până la Primul Război Mondial;21. Românii din afara graniţelor (secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea);22. Primul şi al Doilea Război Mondial;23. Participarea României la cele două conflicte mondiale;24. 1918 la români: Marea Unire;25. Lumea interbelică. România între cele două războaie mondiale;26. Lumea postbelică – de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial la începutul mileniului al III-lea;27. Cultura română – evoluţie şi particularităţi în cultura universală (secolele al XVIII-lea – al XX-lea);28. Regimul comunist din România;29. România: 1989 – la începutul mileniului al III-lea.D. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ● Academia Română, Istoria Românilor (tratat), volumele 1-9, Bucureşti, 2001-2008, capitolele referitoare la tematica concursului.● Barber, J., Istoria Europei Moderne, Bucureşti, Edit. Lider, 1998.● Bărbulescu, M., Deletant D., Hitchins K., Papacostea S., Teodor P., Istoria României, Edit. Corint, Bucureşti, 2002.● Berindei, D., Cultura naţională română modernă, Edit. Eminescu, Bucureşti, 1996.● Bernstein, S., Milza, P., Istoria Europei, volumele 1-5, Edit. Institutul European, Iaşi, 1998-1999.● Bloch, R., Cousin, J., Roma şi destinul ei, volumele 1-2, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1988.● Brătianu, Gh., Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti, Edit. Eminescu, Bucureşti, 1980.● Brezeanu, S., O Istorie a Imperiului Bizantin, Edit. Meronia, ediţia a II-a, Bucureşti, 2007.● Brown, T., G., Shi, D., E., America. O istorie narativă, Edit. Enciclopedică, volumele 1-3, Bucureşti, 1996.● Carpentier, J. Lebrun, F., Istoria Europei, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1997.● Chamoux, Fr., Civilizaţia greacă vol. 1-2, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1985.● Chamoux, Fr., Civilizaţia elenistică, vol. 1-2, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1985.● Chaunu, P., Civilizaţia Europei în Secolul Luminilor, vol. 1-2, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1986.● Constantiniu, F., O istorie sinceră a poporului român, ediţia a III-a, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2003.● Courtois, S.T., Cartea neagră a comunismului, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1998.● Deletant, D., România sub regimul comunist, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1997.● Drâmba, O. Istoria culturii şi civilizaţiei, ediţia a II-a, Edit. Saeculum 10 şi Edit. Vestala, 13 vol., Bucureşti, 2008.● Fontaine, A, Istoria Războiului Rece, vol. 1-4, Edit. Militară; Bucureşti, 1991.● Hitchins, K., Românii 1774 – 1866, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1998.● Hitchins, K., România 1866 – 1947, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1996.● Istoria Universală (Larousse), vol. I-III, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005-2006.● McCauley, M., Rusia, America şi Războiul Rece (1949-1991), Polirom, Iaşi, 1999.● Pop, A.I., Bolovan I., Istoria României. Compendiu, Cluj-Napoca, Institutul Cultural Român – Centrul de Studii Transilvane, 2005;● Popa I-A, Nagler, Th (coord.), Istoria Transilvaniei, vol. I (până la 1541), ediţia a II-a, Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca, 2009.● Randell, K., Reforma catolică şi Contrareforma, Edit. All, Bucureşti, 2001.● Scurtu, I., Buzatu Gh., Istoria românilor în secolul XX, Edit. Paideia, Bucureşti, 1999.● Sourdel D., Sourdel-Thomine J., Civilizaţia Islamului Clasic, volumele 1-3, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1975.● Soulet, J. F., Istoria comparată a statelor comuniste, Edit. Polirom; Iaşi, 1999.E. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII PENTRU DISCIPLINA ISTORIE1. Istoria ca obiect de studiu în învăţământul preuniversitar● Curriculumul pentru istorie: planuri cadru, programe şcolare de istorie, manuale şcolare, auxiliare didactice etc.;2. Competenţele în predarea – învăţarea istoriei3. Valori şi atitudini4. Raportul dintre competenţe, valori şi atitudini şi conţinutul ştiinţific al disciplinei5. Demersul didactic la istorie● Concepte, probleme de atins, teme şi domenii de conţinut;● Metode şi tehnici de predare-învăţare a istoriei;● Resurse didactice6. Proiectarea didactică la istorie7. Evaluarea8. Relaţia profesor – elev în procesul de predare – învăţare – evaluareF. BIBLIOGRAFIA OBLIGATORIE PENTRU METODICA PREDĂRII ISTORIEI● *** Planuri cadru de învăţământ valabile în învăţământul preuniversitar.● *** Programele şcolare pentru istorie: clasele a IV-a – a XII-a.● *** Manualele alternative pentru disciplina Istorie, clasele a IV-a – a XII-a cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în anul şcolar în care se susţine concursul.● Adăscăliţei F., Bercea M., Dumitrescu D., Lazăr L., Manea M., Popescu M., Elemente de didactica istoriei, Edit. Nomina, Bucureşti, 2010.● Bolovan, S.P., Didactica istoriei, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2007.● Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, ediţia. a II-a, Edit. Polirom, Iaşi, 2008.● Cerghit, I., 2006, Metode de învăţământ, Edit. Polirom, Iaşi.● Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ, I., Pânişoară, I.O., Potolea, D., Prelegeri pedagogice, Edit. Polirom, Iaşi, 2001.● Cucoş, C., "Pedagogie generală" Edit. Polirom, Iaşi, 2000.● Doicescu, R. (coord), Ghid de evaluare pentru istorie, SNEE, Edit. ProGnosis, Bucureşti, 2001.● Dumitrescu, D. (coord), Ghid de evaluare – disciplina Istorie, Bucureşti, 2010.● Felezeu, C., Metodica predării istoriei, ediţia a II-a, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2000.● Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de istorie, clasele a IV-a – a VIII-a, Edit. Sigma, Bucureşti, 2001.● Ghid metodologic pentru aplicarea programelor din aria curriculară "Om şi societate", învăţământ liceal, Edit. Sigma, Bucureşti, 2001.● Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, E.D.P., Bucureşti, 2001.● Stoica, A. (coord.), Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Edit. ProGnosis Bucureşti, 2001.● Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Edit. Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003.● Tănasă, Gh., Metodica predării-învăţării istoriei, Edit. Spiru Haret, Iaşi, 1998.Autori:Dumitrescu Doru, inspector general, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi SportuluiDoicescu Rozalia Paula, consilier, Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareGavrilă Mariana-Letiţia, inspector de specialitate, Inspectoratul Şcolar Judeţean BraşovManea Mihai, inspector de specialitate, Inspectoratul Şcolar al Municipiului BucureştiOchescu Maria, inspector management, Inspectoratul Şcolar Judeţean VâlceaPăun Rodica, profesor, Colegiul Naţional "George Coşbuc", Cluj-Napoca.CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU KINETOTERAPIE– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice pentru Kinetoterapie este elaborată pentru a veni în sprijinul candidaţilor la concursul de ocupare a posturilor didactice vacante din învăţământul preuniversitar, care au absolvit facultăţi/secţii de acest profil, asigurând şanse egale de reuşită candidaţilor, indiferent de centrul universitar de provenienţă.Această programă răspunde deci cerinţelor profilului absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie incadrat pe un post didactic în învăţământul preuniversitar – profesor de kinetoterapie.Acest profil presupune cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale domeniului Kinetoterapiei, a tendinţelor noi în evoluţia disciplinei, aplicarea noilor direcţii ale didacticii specifice, contribuind la îndeplinirea dezideratului prezentei programe – ocuparea posturilor didactice în specializarea Kinetoterapie cu cadre didactice competente în aprecierea gradului deficienţelor fizice, tulburărilor psihoneuromotorii şi senzoriale, precum şi a disfuncţiilor cardiovasculare, respiratorii şi endocrine, prin examinări antropometrice, somato-funcţionale şi teste speciale.De asemenea, presupune probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare.Tematica ştiinţifică, tematica pentru didactica specifică Kinetoterapiei şi bibliografia obligatorie, aferentă celor două tipuri de tematici, constituie un reper pentru candidaţi – absolvenţi ai învăţământului superior de profil – în demersul susţinerii Concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar.Programa de Kinetoterapie pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice în învăţământul preuniversitar este elaborată în acord cu specificul activităţilor desfăşurate în unităţile de învăţământ special.În proiectarea activităţilor didactice şi pe parcursul desfăşurării acestora, cadrul didactic trebuie să ţină cont de particularităţile de dezvoltare psihoneuromotorie, de vârsta elevilor, tipul deficienţei şi de resursele materiale şi umane de care dispune.B. COMPETENŢELE SPECIFICE CADRULUI DIDACTIC CU SPECIALIZAREA KINETOTERAPIECompetenţele specifice cadrului didactice cu specializarea Kinetoterapie, pe care trebuie să le dovedească în procesul de predare-învăţare-evaluare şi care vor fi dezvoltate pe tot parcursul activităţii profesionale, sunt:● Analizarea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinei Kinetoterapie;● Utilizarea şi interpretarea informaţiei provenite din teoria şi didactica disciplinei;● Utilizarea adecvată a conceptelor din domeniul Kinetoterapiei;● Înţelegerea principiilor didacticii specifice Kinetoterapiei;● Utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;● Proiectarea conţinuturilor instruirii şi organizarea corespunzătoare a activităţilor didactice;● Utilizarea noilor tehnologii în vederea îmbunătăţirii comunicării, susţinerii pregătirii şi optimizării performanţelor didactice;● Cunoaşterea legilor creşterii şi dezvoltării, a legilor mişcării, în vederea adecvării demersurilor didactice la particularităţile legate de vârstă, sex, nivel de dezvoltare psihomotorie, grad al deficienţei, nivel de pregătire a elevilor şi la condiţiile materiale;● Construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice;● Înţelegerea aspectelor de ordin legislativ ale activităţii sale, drepturile legale ale elevilor şi părinţilor, propriile sale drepturi şi responsabilităţi;● Cunoaşterea criteriilor de evaluare a activităţii sale şi integrarea acestora în conceperea şi realizarea activităţii didactice.C. CONŢINUTURILE PROGRAMEIC.I. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ – NOŢIUNI TEORETICE DIN KINETOTERAPIE1. Obiectivele generale şi specifice Kinetoterapiei.2. Particularităţile şi principiile Kinetoterapiei.3. Adaptările fiziologice şi morfologice ale structurilor sistemului nervos, aparatului locomotor, aparatului respirator şi cardio-vascular la efort.4. Aliniamentul corect al corpului: prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice la elevi (coloana vertebrală, membre, torace, abdomen).5. Controlul motor: cortexul senzorio-motor şi structurile supramedulare cu rol în controlul motor. Formarea controlului motor: controlul muscular, coordonarea şi echilibrul, reflexe şi reacţii motorii.6. Dezvoltarea psihoneuromotorie a copilului: aptitudinile motrice, deprinderile şi priceperile motrice, deprinderile atitudinale.7. Tulburările funcţiei respiratorii.8. Kinetoterapia în tratamentul sechelelor post-traumatice şi post-operatorii; afecţiunile reumatologice; afecţiunile neurologice centrale şi periferice.9. Kinetoprofilaxia primară şi secundară.10. Clasificarea exerciţiilor fizice, componentele de bază ale exerciţiului fizic terapeutic.11. Parametrii efortului fizic în kinetoterapie.C.II. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII – DIDACTICA KINETOTERAPIEI1. Sistemul principiilor didactice. Principii metodice de bază în aplicarea exerciţiului fizic în Kinetoprofilaxie şi Kinetoterapie.2. Procedee şi metode de corectare a posturii şi aliniamentului corporal şi de reeducare neuromotorie.3. Metodele speciale în Kinetoterapie (scripetoterapia, suspensoterapia, terapia ocupaţională, hidrokinetoterapia, tehnici de relaxare, sportul terapeutic).4. Mijloacele de învăţământ-suport al activităţii didactice. Mijloace de investigare şi de recuperare utilizate în Kinetoterapie.5. Corectarea deficienţelor fizice ale elevilor, tratament corectiv complex.6. Funcţiile proiectării didactice. Organizarea, proiectarea şi conducerea activităţii în Kinetoterapie.7. Metode şi tehnici de evaluare în Kinetoterapie.D. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE1. Baciu C. şi colab., 1981, Kinetoterapie pre – şi postoperatorie, Bucureşti, Editura Sport – Turism2. Bota C., 1999, Fiziologia educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura MTS3. Cordun M., 1999, Kinetologie medicală, Bucureşti, Editura AXA4. Cordun M., 2009, Kinantropometrie, Bucureşti, Editura CD Press5. Drăgan I., 1994, Medicina sportivă aplicată, Bucureşti, Editura Editis6. Drăgan I., 2002, Medicină sportivă aplicată, Bucureşti, Editura Medicală7. Fozza C. A., 2002, Îndrumar pentru corectarea deficienţelor fizice, Bucureşti, Editura Fundaţia România de mâine8. Kiss I., 1999, Fiziokinetoterapia şi recuperarea medicală în afecţiunile aparatului locomotor, Bucureşti, Editura Medicală9. Marcu V., 1995, Bazele teoretice ale exerciţiului fizic în kinetoterapie, Oradea, Editura Universităţii10. Plas F., Hargon E., 2001, Kinetoterapie activă. Exerciţii terapeutice, Editura Polirom11. Robănescu N., 1999, Reeducarea neuromotorie, Bucureşti, Editura Medicală12. Sbenghe T., 1999, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Bucureşti, Editura Medicală13. Sbenghe T., 1996, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Bucureşti, Editura Medicală14. Sbenghe T., 1987, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Bucureşti, Editura Medicală15. Sbenghe T., 1981, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Bucureşti, Editura Medicală16. Sidenco E.L., 2003, Masajul în kinetoterapie, Editura Fundaţiei România de Mâine17. Sidenco E.L., 2005, Metodica recuperării mâinii. Aplicaţii în kinetoterapie şi medicina sportivă, Editura Fundaţiei România de MâineAutori:Cristina Ana Fozza – Universitatea Ecologică – Facultatea de Educaţie Fizică şi SportMariana Cordun – Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi SportElena Nely Avram – MECTS – Centru Naţional de Evaluare şi ExaminareCONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA LIMBA CHINEZĂ– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează tuturor absolvenţilor de învăţământ superior care au promovat un modul psiho-pedagogic şi doresc să obţină un post didactic vacant în învăţământul preuniversitar, precum şi profesorilor de limba şi cultura chineza din învăţământul preuniversitar care se prezintă la examenele pentru titularizarea în învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru limba şi cultura chineză şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale.Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.Aspectele fundamentale vizate prin programa sunt în conformitate cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar, după cum urmează:– cunoaşterea conţinuturilor fundamentale;– cunoaşterea tendinţelor în evoluţia disciplinei;– cunoaşterea direcţiilor de adaptare a demersurilor pedagogice la conţinutul educaţional şi la nevoile individuale ale elevilor;– cunoaşterea didacticii generale şi a metodicii predării;– probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;– probarea capacităţilor de producere, dezvoltare şi utilizare practică a resurselor şi materialelor didactice auxiliare;– demonstrarea abilităţilor de comunicare empatice şi de cooperare, necesare realizării actului educaţional;– demonstrarea capacităţii de folosire a metodelor de învăţare continuă;– demonstrarea capacităţii de dezvoltare a strategiilor de învăţare independentă a limbii străine;– capacitatea de a aplica diferite procedee de evaluare şi modalităţi de înregistrare a progresului elevilor;– demonstrarea capacităţii de a reflecta asupra prestaţiei didactice proprii.– demonstrarea capacităţii de a introduce elemente suplimentare care vor putea fi oferite elevilor în cadrul unor cursuri opţionale (CDS).I. COMPETENŢE VIZATECandidaţii vor dovedi capacitatea de:– a utiliza corect şi adecvat contextual limba chineză;– a realiza proiectare didactică în conformitate cu curriculum-ul naţional;– a folosi proceduri diverse şi adecvate de sprijinire, facilitare şi stimulare a învăţării;– a folosi metode variate şi adecvate pentru formarea la elevi a competenţelor de receptare şi producere a mesajelor orale şi scrise;– a folosi proceduri diverse şi adecvate pentru formarea de competenţe de comunicare şi de interacţiune orală şi în scris;– a conştientiza şi transmite atitudini culturale (conştientizarea valorilor culturale);– a folosi metode variate şi adecvate de evaluare a competenţelor de receptare şi producere a mesajelor scrise şi orale şi de interacţiune în diverse contexte de comunicare formate în cadrul orelor de limba chineză.II. CONŢINUTURIa) Limba chineză … 1. Fonetică şi fonologie:● Sunete şi fonemele limbii chineze.2. Morfologie:● Substantivul;● Clasificatorul;● Adjectivul;● Numeralul;● Pronumele;● Verbul (timpul şi aspectul, diateze; verbe modale; verbe tranzitive şi intranzitive);● Adverbul;● Conjuncţia;● Prepoziţia;● Concepţia privind sistemul părţilor de vorbire.3. Sintaxa:● Sintaxa propoziţiei:– Subiectul;– Predicatul;– Obiectul direct;– Obiectul indirect;– Atributul;– Complementul circumstanţial;– Elementele complementare.● Sintaxa frazei:– Coordonare – Conjuncţii specifice şi elemente de legătură.– Subordonare:Propoziţia concesivăPropoziţia cauzativăPropoziţia condiţională4. Lexicologie:● Procedee de formare a cuvintelor – derivarea şi compunerea● Vocabulare general – vocabular de bază● Neologismele● Împrumuturile● Expresii frazeologice (proverbe, expresii uzuale, zicători)Bibliografie:1. Vişan, Florentina, Gramatica limbii chineze, vol. I – Morfologia, Ed. Universitatii Bucureşti, 19972. Vişan, Florentina, Gramatica limbii chineze, vol. II – Sintaxa, Ed. Universitatii Bucureşti, 19993. Bălan, Luminita, Lexicologie chineza, Ed. Universitatii Bucureşti, 20024. Bălan Luminiţa, Limba şi scrierea chineză standard, Editura Universităţii Bucureşti, 19985. Visan Florentina, Balan Luminita, Lingvistica chineza, Ed. Universitatii Bucureşti, 20056. Li Dejin, Cheng Meizhen – Shiyong Hanyu yufa, Ed. Sinolingua, Beijing, 19887. Vişan Florentina – Sistemul părţilor de vorbire în gramatica chineză, Editura Universităţii Bucureşti, 19968. Li Charles, Thompson Sandra – Mandarin Chinese, University of California, Berkley, 19819. Liu Yuehua – Shiyong xiandai hanyu yufa, Waiyu jiaoxue chubanshe, Beijing, 198610. Alleton Viviane – Grammaire du chinois, Paris PUF, 1973II. Elemente de cultură şi civilizaţie1. Noţiuni de geografie a Chinei. Importanţa factorului geografic în determinarea tipului de cultură şi civilizaţie2. Originile şi compoziţia etnică a Chinei. Moduri de existenţă şi culturi.3. Culturile neolitice Yangshao şi Longshan.4. Regalitatea arhaică: epocile Shang şi Zhou. Societatea nobiliară.5. Cărţile clasice6. Caracterizare a vieţii intelectuale în perioada pre-imperială. Marile şcoli filozofice7. Întemeierea imperiului Qin. Particularităţi ale politicii legiste.8. Imperiul Han – caracterizare a vieţii politice, economice, sociale. Marea expansiune9. Cultura în epoca Han. Viziunea holistă. Disputa privind cărţile clasice (guwen/jinwen)10. Reînnoirea intelectuală din sec. III – IV11. Refacerea unităţii naţionale – dinastia Sui.12. Epoca Tang. Marea înflorire culturală. Caracterizarea civilizaţiei medievale.13. Budismul chinez14. Începuturile Chinei Moderne şi criza de la sfârşitul dinastiei Ming. Intruziunea Europei şi misionarii iezuiţi15. Particularităţile sociale şi politice ale dinastiei Qing. Curentele intelectuale ale secolului XIXBibliografie:1. Gernet Jacques – Lumea chineză, Ed. Meridiane, Bucureşti, 19852. Cheng Anne – Istoria gândirii chineze, Polirom, Iaşi, 20013. Fitzgerald C.P. – Istoria culturală a Chinei, Humanitas 19984. Robinet Isabelle – Istoria daoismului, Ed. Herald, 20055. Bai Shouyi (ed.) – Scurt tratat de istoria Chinei, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 19976. Kamenarovic Ivan – China clasică, Ed. All, 20027. Nakamura Hajime – Orient şi Occident. O istorie comparată a ideilor, Ed. Humanitas, 19978. Confucius – Analecte, Ed. Humanitas, Bucureşti, 19969. Laozi – Cartea despre Dao şi Putere, Humanitas, Bucureşti, 199310. Zhuangzi – Călătorie liberă, Humanitas, Bucureşti, 2009III. Didactica de specialitate:1. Metode şi procedee didactice în predarea limbii chineze.2. Formarea competenţelor de receptare a mesajelor orale şi de comunicare orală.3. Formarea competenţelor de receptare şi elaborare a mesajelor scrise.4. Predarea comunicativă – metode, procedee şi tehnici moderne de învăţare a unei limbi străine5. Strategii şi tehnici de proiectare şi structurare a predării: structurarea conţinuturilor didactice în relaţie cu obiectivele particulare ale procesului; stabilirea relaţiei progresive între diversele etape ale învăţării; adaptarea procesului la caracteristicile preliminate ale subiecţilor învăţării.7. Predarea conţinuturilor de cultură şi civilizaţie chineză. Exploatarea didactică a documentului autentic.8. Tehnici de evaluare.9. Elaborarea de proiecte didactice.Bibliografie:1. Maria E. Dulama, Strategii didactice, Cluj-Napoca, 20002. M.E.C., C.N.C., Ghid metodologic. Aria curiculară LIMBĂ ŞI COMUNICARE, liceu, 20023. S.N.E.E., Ghid de evaluare – LIMBI MODERNE, Ed. Aramis, Bucureşti, 20014. SNEE – Evaluare curentă şi examinare, coord. Adrian Stoica, Ed. ProGnosis 2001Grup de lucru:Luminiţa Rodica BĂLAN – prof. univ. dr. – Universitatea din BucureştiMugurel Dan ZLOTEA – preparator dr. – Universitatea din BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA ELINĂ– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezentele propuneri privind evaluarea etapelor de formare continuă a personalului didactic se adresează profesorilor de limba elină din liceu, clasele: IX – XII şi XIII.Programa se axează pe valorificarea achiziţiilor lingvistice şi culturale ale antichităţii greceşti actualizate în context modern european, ca factor de unitate şi continuitate.Elementul de noutate se referă la exigenţele reformei faţă de pregătirea profesorilor, potrivit standardelor societăţii contemporane de eficienţă şi de eficacitate a sistemului de învăţământ. Dincolo de o solidă pregătire de specialitate, profesorului i se cere desfăşurarea eficientă a unui demers didactic formativ referitor la deprinderi şi abilităţi specifice disciplinei, precum şi utilizarea metodelor moderne de învăţare.Programa de concurs are ca puncte de plecare curriculum-ul naţional şi programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru limba elină.Examenul este orientat spre a evalua calitatea concepţiei didactice şi modalităţile concrete prin care profesorul pune elevii în situaţii de învăţare eficiente, acte de a conduce la formarea capacităţilor şi a competenţelor prevăzute în programele şcolare.Urmărind obiectivele generale şi specifice ale disciplinei, programa este astfel structurată încât să coreleze domeniul specialităţii (limba şi literatura elină) cu ştiinţele conexe: metodica şi pedagogia. Este important ca profesorul să poată demonstra felul în care aplică în actul didactic, aceste competenţe în mod adecvat, creativ şi reflexiv.De asemenea, competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistematică în realizarea activităţilor didactice.I. Competenţe evaluate1. Limba şi literatura elină

Domenii de competenţă	Unităţi de competenţă
Comunicare	Comunicarea în relaţia profesor-elev; Demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării demersului educaţional.
Curriculum	Cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinei limba şi literatura elină; Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinei (limbă, literatură, elemente de istorie, cultură şi civilizaţie) şi problemele de învăţare specifice domeniului; Cunoaşterea integrală a conţinuturilor şi conceptelor operaţionale din domeniile: limbă şi literatură; Valorificarea foneticii şi a lexicului limbii eline în limbile moderne; Înţelegerea şi cunoaşterea structurilor gramaticale specifice limbii eline; cunoaşterea metodelor de analiză şi interpretare a textului literar; capacitatea de a traduce un text literar din limba elină în limba română şi de a realiza o retroversiune; Pentru domeniul literatură, se prevede cunoaşterea operei autorilor prevăzuţi în programa de liceu; cunoaşterea epocilor fundamentale, a genurilor şi speciilor literare precum şi a operelor reprezentative pentru fiecare dintre acestea. Elaborarea proiectului didactic.
Evaluare	Capacitatea de evaluare a cunoştinţelor elevului.

2. Metodică

Comunicare	Capacitatea de a construi un climat educativ interactiv, de cooperare şi stimulativ cu scopul creşterii rezultatelor activităţilor didactice; Conştientizarea exigenţelor relaţiei de comunicare a profesorului: elevii, familia, comunitatea, colectivul didactic şi managerial;
Curriculum	Proiectarea parcursului disciplinar: obiective cadru şi obiective de referinţă ale disciplinei; modele ale activităţii de învăţare; conţinuturi şi concepte operaţionale ale acestora. Capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi: – aplicarea adecvată a principiilor şi a metodelor specifice de abordare a noţiunilor de limbă (fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă şi stilistică); – selectarea diverselor modalităţi de abordare a textului literar; – aplicarea creativă şi reflexivă despre predarea – învăţarea disciplinei; – selectarea şi proiectarea unor conţinuturi pentru programe de opţionale de tipul aprofundare -extindere; – analizarea unor proiecte pentru opţionalul ca disciplină nouă sau pentru opţionalul integrat; Capacitatea de a realiza şi proiecta demersuri didactice trans – multidisciplinare.
Evaluare	Stabilirea tipurilor de evaluare; fixarea momentelor evaluării continue. Selectarea şi proiectarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate; Capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi.
Formarea elevilor	Oferirea unui model al disciplinei ca exerciţiu de lectură, reflecţie şi transfer interdisciplinar în stilul personal de muncă intelectuală; Capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi la specificul dezvoltării intelectuale ale colectivului de elevi.

II. ConţinuturiTeme de limbăA. Sistemul fonologic al limbii eline1. alfabetul grecesc; literele greceşti ca simboluri ştiinţifice;2. vocalismul: clasificarea vocalelor din punctul de vedere al timbrului şi al cantităţii; diftongii, clasificarea diftongilor;3. consoanele: clasificare, modificări calitative;4. spiritele; semnele de punctuaţie;5. pronunţia;5. accentul; regulile de accentuare;6. cuvintele atone.B. Structura morfo-sintactică a limbii eline1. morfologia numelui: categoriile gramaticale nominale;a. flexiunea articolului, substantivului, adjectivului şi numeralului; tipuri de flexiune; paradigme;b. flexiunea pronominală; clasificarea pronumelor; paradigme;2. morfologia verbului: categoriile gramaticale; tipuri flexionare;3. părţile de vorbire invariabile: adverbul, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia.C. Sintaxa propoziţiei1. subiect, predicat, atribut, apoziţie, nume predicativ, complement;2. funcţiile sintactice ale cazurilor;3. acordul părţilor de propoziţie; topica părţilor de propoziţie.D. Sintaxa frazei1. coordonarea şi subordonarea; propoziţiile principale; propoziţiile subordonate;2. modurile în propoziţiile principale; modurile şi conjuncţiile introductive în propoziţiile subordonate;3. sintaxa formelor nominale ale verbului;4. consecutio modorum în fraza elină.E. Lexicul limbii eline1. componenţa lexicului;2. mijloace de îmbogăţire a lexicului: derivarea şi compunerea.3. valorificarea lexicului limbii eline în limbile moderne: clişee internaţionale, prefixoide, sufixoide, limbajul tehnico – ştiinţific/limbajul de specialitate.Teme de literaturăEpoca arhaică1. Homer● opera;● valoarea documentară a epopeilor homerice;● viaţa oamenilor şi a zeilor în universal creaţiei homerice;● influenţa stilului retoric asupra strategiei narative a Iliadei şi Odiseei;● limba homerică;● problema homerică.2. Hesiod viaţa şi opera;● Theogonia – poem genealogic;● valoarea istorică, etică, filosofică a poemului Munci şi zile;● originalitatea stilistică.3. Poeţii elegiaci: Mimnerm, Solon, Theognis● viaţa şi opera;● influenţa epopeilor homerice asupra tematicii, stilului şi metricii poeziei elegiace;● inovaţii metrice şi stilistice.4. Iambografii: Arhiloh● viaţa şi opera;● varietatea tematică;● caracterul satiric;● valoarea filosofico-etică.5. Poeţii melici monodici: Alceu, Sappho● viaţa şi opera;● teme majore în poezia monodică;● caracteristici metrice şi stilistice.6. Poezia melică corală Pindar● viaţa şi opera;● filosofia religioasă şi morală.Epoca clasică7. Tragedia – istoric, caracteristici, reprezentanţi,8. Eschil● viaţa şi opera -;● elemente novatoare în opera lui Eschil.9. Sofocle● viaţa şi opera;● inovaţii în tehnica dramatică;● varietatea caracterelor.10. Euripide● viaţa şi opera;● concepţia nouă despre dramă;● societatea contemporană în teatrul lui Euripide.11. Aristofan● viaţa şi opera;● invenţia dramatică la Aristofan;● tipologia personajelor lui Aristofan.12. Platon● viaţa şi opera;● arta dialogului la Platon;● personaje şi caractere.13. Aristotel● viaţa şi opera;● principiile filosofiei lui Aristotel;● arta poetică.14. Demostene● viaţa şi opera;● caracteristicile generale ale omului de stat şi ale oratorului prezentate în opera politică a lui Demostene.15. Herodot● viaţa şi opera;● valoarea documentară;● arta lui Herodot.16. Tucidide● viaţa şi opera;● concepţia istorică a lui Tucidide;● valoarea artistică.17. Menandru● viaţa şi opera;● caracterul novator al noii comedii.Epoca elenistică18. Teocrit● viaţa şi opera;● noutatea inspiraţiei;● limba şi stilul.19. Calimah● viaţa şi opera;● caracterul realist al operei epigramatice;● valoarea artistică a operei.20. Apolonios din Rhodos● viaţa şi opera;● dramatismul poemului Argonautica;● stilul.21. Polibiu● viaţa şi opera;● caracterul general şi pragmatic al istoriei polibiene;● caracterul ştiinţific.Epoca romană22. Plutarh● viaţa şi opera;● caracterul filosofic şi moralist al scrierilor lui Plutarh;● valoarea documentară a Vieţilor paralele;● concepţia istorică.23. Lucian● viaţa şi opera;● critica socială;● arta şi stilul.24. Vasile cel Mare● viaţa şi opera;● caracterul filosofic;● arta25. Grigore din Nazianz● viaţa şi opera;● originalitatea oratorică;● valoarea artistică.26. Ioan Gură de Aur● viaţa şi opera;● elocinţa.Teme de metodică1. Şcoala ca sistem; opţiunea pentru studiul limbilor clasice, motivaţia învăţării. Studierea limbii greceşti din perspectiva integratoare a culturii şi civilizaţiei antice greco-române.2. Interdisciplinaritatea – obiectiv major în predarea limbii greceşti; abordarea interdisciplinară a filosofiei, istoriei, mitologiei, religiei, geografiei, artei etc.3. Corelarea conţinuturilor disciplinare cu competenţele vizate de efortul formativ al parcursului didactic de limbă greacă, având ca finalitate integrarea în viaţa socială şi profesională.4. Conexarea absolut necesară a segmentelor de proiectare, învăţare şi evaluare la toate palierele disciplinare: cunoaşterea limbii, formarea reprezentărilor culturale şi atitudinale, modele ale muncii intelectuale.5. Proiectarea parcursului disciplinar:a) obiective-cadru de pedagogie generală; … b) obiective de referinţă ale disciplinei, cu modele de activităţi de învăţare; … c) conţinuturi şi concepte operaţionale ale acestora. … 6. Strategii didactice ale învăţării:a) tehnica traducerii şi a analizei complexe a textului grecesc; … – metode şi procedee folosite în predarea gramaticii greceşti; tipul gradual de predare; structuri modulare;– predarea lexicului grecesc; neologismele româneşti cu origine greacă; cuvintele greceşti al căror radical e prezent în compunerea unor cuvinte savante; căile de îmbogăţire, fixare şi activizare a cunoştinţelor de lexic grecesc, în scopul însuşirii terminologiei ştiinţifice internaţionale;– metode de predare (clasice şi moderne) a literaturii greceşti; tehnica analizei stilistice a textului grecesc;b) cunoaşterea lumii greceşti (cunoştinţe actualizate despre lumea greco-romană). … 7. Folosirea mijloacelor audio-vizuale în lecţia de limbă şi literatură greacă.8. Evaluarea (obiective ale evaluării, tipuri de evaluare, tehnici specializate: diagnoza, evaluarea continuă, evaluare formativă şi sumativă).BibliografieI. Pentru temele de limbă> Graur, Alexandru; Balmuş, C. – Gramatica limbii greceşti, Iaşi, 1935;> Humbert, J. – Syntaxe grecque, Paris, ediţia a III-a, 1960;> Marinescu-Himu, Maria; Vanţ Ştef, Felicia – Limba elină, Bucureşti, 1965;> Palmer, L. – The Greek Language, New Jersey, 1980;> Pieraccioni, D. – Grammatica greca, Roma, 1986;> Vanţ Ştef, Felicia – Sintaxa structurală a limbii vechi greceşti, Bucureşti, 1986.II. Pentru temele de literatură> Coman, I. – Tristeţea poeziei lirice a Sfântului Grigore din Nazianz, Bucureşti, 1938;> Croiset, Alfred şi Maurice – Histoire de la litterature grecque, vol. I-V, Paris, 1918-1935; Croiset, Alfred şi Maurice – Manuel d' histoire de la litterature grecque, Paris;> Fleury, E. – Hellenisme et christianisme de Saint Gregoire de Nazianz et son temps Paris, 1930;> Legrand, Ph. – E. – La poesie alexandrine, Paris, 1924;> Marinescu-Himu, Maria; Piatkowski, Adelina – Istoria literaturii eline, Bucureşti, 1972; Pippidi, D.M. – Introducere în Iliada. Locul Odiseei în epica greacă, în volumul Variaţii pe teme clasice, Bucureşti, 1981;> Popescu, V. – Studiu introductiv în vol. Polybios, Istorii, Bucureşti, 1966;> Rachet, G. – Tragedia greacă, trad. rom., Bucureşti, 1980;> Vornicescu, N. – Despre viaţa şi opera Sfântului Vasile cel Mare la 1600 de ani de la trecerea sa către Domnul, Craiova, 1979;Texte literare suport> Herodot, Historiae, I, 29-32> Tucidide, Historiae, III, 81-83> Xenophon, Cyropaedia, c. I, cap. II, 1-8> Platon, Phaidon, 107c-108c, 113d-114c> Lysias, Olympicus (XXXIII), 1-9> Lucian, Dialogi Mortuorum, I, XIII, XV;> Actus Apostolorum, 24-25II. Pentru temele de metodica disciplinei> Dumitru, Maria Luiza – Limba elină, manual pentru clasa a XI-a, editura Humanitas, 2003;> Lăzărescu, Constantin; Marin, Andrei – Manual de limbi clasice pentru anul III al Seminariilor Teologice, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993;> Constantin Lăzărescu, Andrei Marin, Manual de limbi clasice pentru anul IV al Seminariilor Teologice, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993;> Consfătuirea pe ţară cu privire la manualele de limbi clasice, în Studii clasice, nr. XX/1981;> Graur, Alexandru, – Cultivarea limbii în şcoală, în Tribuna şcolii nr. 9/XXI, 1972;> Ionescu, Miron – Lecţia între proiect şi realizare, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 1982;> Mînzat, I., Turcu, A. – Interdisciplinaritatea, factor de progres al învăţământului contemporan, în Revista de pedagogie nr. 3/1981;> Popescu, David – Valoarea educativă a studiilor clasice, Bucureşti, EDP, 1972; Ungureanu, Gh. – Îmbogăţirea cu neologisme a vocabularului elevilor de liceu, în Revista de pedagogie nr. 2/1981.Grupul de lucru:Prof. Stela ACHIM, inspector de specialitate limba şi literatura română-limbi clasice, ISJ – HunedoaraProf. Elena CRĂCEA, Liceul Teoretic "George Călinescu", ConstanţaProf. Luminiţa GHEORGHIU, Colegiul Naţional "Gheorghe Şincai", BucureştiCONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA LIMBA JAPONEZĂ– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează tuturor absolvenţilor de învăţământ superior care au promovat un modul psiho-pedagogic şi doresc să obţină un post didactic vacant în învăţământul preuniversitar, precum şi profesorilor de limba şi cultura japoneza din învăţământul preuniversitar care se prezintă la examenele pentru titularizarea în învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru limba şi cultura japoneza şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale.Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.Aspectele fundamentale vizate prin programa sunt în conformitate cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar, după cum urmează:– cunoaşterea conţinuturilor fundamentale;– cunoaşterea tendinţelor în evoluţia disciplinei;– cunoaşterea direcţiilor de adaptare a demersurilor pedagogice la conţinutul educaţional şi la nevoile individuale ale elevilor;– cunoaşterea didacticii generale şi a metodicii predării;– probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;– probarea capacităţilor de producere, dezvoltare şi utilizare practică a resurselor şi materialelor didactice auxiliare;– demonstrarea abilităţilor de comunicare empatice şi de cooperare, necesare realizării actului educaţional;– demonstrarea capacităţii de folosire a metodelor de învăţare continuă;– demonstrarea capacităţii de dezvoltare a strategiilor de învăţare independentă a limbii străine;– capacitatea de a aplica diferite procedee de evaluare şi modalităţi de înregistrare a progresului elevilor;– demonstrarea capacităţii de a reflecta asupra prestaţiei didactice proprii.– demonstrarea capacităţii de a introduce elemente suplimentare care vor putea fi oferite elevilor în cadrul unor cursuri opţionale (CDS).A. COMPETENŢE VIZATECandidaţii vor dovedi capacitatea de:– a utiliza corect şi adecvat contextual limba japoneză;– a realiza proiectare didactică în conformitate cu curriculum-ul naţional;– a folosi proceduri diverse şi adecvate de sprijinire, facilitare şi stimulare a învăţării;– a folosi metode variate şi adecvate pentru formarea la elevi a competenţelor de receptare şi producere a mesajelor orale şi scrise;– a folosi proceduri diverse şi adecvate pentru formarea de competenţe de comunicare şi de interacţiune orală şi în scris;– a conştientiza şi transmite atitudini culturale (conştientizarea valorilor culturale);– a folosi metode variate şi adecvate de evaluare a competenţelor de receptare şi producere a mesajelor scrise şi orale şi de interacţiune în diverse contexte de comunicare formate în cadrul orelor de limba japoneză.B. CONŢINUTURII. Limba japoneză1. Fonetică şi fonologie:Sunetele şi fonemele limbii japoneze2. Morfologie:SubstantivulAdjectivulNumeralulPronumeleVerbul (forme verbale; timpul şi aspectul, diateze; verbe auxiliare; verbe tranzitive şi intranzitive)AdverbulConjuncţiaInterjecţiaOnomatopeeleParticule (cazuale, tematice şi finale)3. Sintaxă:Sintaxa propoziţiei:Particularităţi ale subiectului, complementului direct, complementului indirect;Complemente circumstanţiale;Predicatul;Sintaxa frazei:A. CoordonareB. Subordonare:Propoziţia atributivăPropoziţia temporalăPropoziţia condiţionalăPropoziţia finalăPropoziţia cauzală4. Elemente de semantică şi pragmaticăVerbe de dare/primireLimbajul masculin şi femininLimbajul de politeţeBibliografie:1. Seichi Makino, Michio Tsutsui, A Dictionary of Basic Japanese Grammar, The Japan Times, Tokyo, 19952. Seichi Makino, Michio Tsutsui, A Dictionary of Intermediate Japanese Grammar, The Japan Times, Tokyo, 19963. Natsuko Tsujimura, Introduction to Japanese Linguistics, Blackwell Publishers, London, 19994. Francis Drohan, A Handbook of Japanese Usage, Tuttle Language Library, Tokyo, 19925. Yoko Matsuoka McClain, Handbook of Japanese Grammar, Hokuseido Press, Tokyo, 19816. Masuoka Takahashi, Kiso Nihongo Bunpo, Kuroshio, Tokyo, 19927. Anthony Alfonso, Japanese Language Patterns, Sophia Univ., Tokyo, 19838. Satoru Koyama, J Bridge – To Intermediate Japanese, Bonjinsha, Tokyo, 20029. Anca Focşeneanu, Andrei Avram, Exerciţii de gramatică japoneză, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 200510. Raluca Nicolae, Limba japoneză – Introducere în scrierea kana, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 200511. Emma Tămâianu Morita, Tomo Morita, Structuri gramaticale în limba japoneză – Funcţii intrapropoziţionale, vol 1-2, Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 200512. Minna no nihongo (vol. 1-2), Suri E, Tokyo, 199813. Minna no nihongo – Translation and Grammatical Notes, (vol. 1-2), Suri E, Tokyo, 199814. Nihongo Shoho, The Japan Foundation, Japanese Language Institute, Urawa, 198115. Nihongo Chukyu, The Japan Foundation, Japanese Language Institute, Urawa,16. Chieko Kano, Yuri Shimizu, Basic Kanji Book, (vol. 1-2), Bonjinsha, Tokyo, 199117. Chieko Kano, Yuri Shimizu, Intermediate Kanji Book, vol. 1, Bonjinsha, Tokyo, 1993II. Elemente de cultură şi civilizaţie1. Noţiuni de geografie şi cultura generală – Japonia – formare (mitologie) /caracteristici climatice şi geografice; prefecturi; puncte turistice; festivaluri; tradiţii zonale; mâncăruri specifice zonei2. Familia japoneză (femeia, copilul, soţul, casa tradiţională japoneză, relaţii interumane)3. Educaţie (sistemul de învăţământ, tinerii în Japonia de azi, muzică, karaoke, hobby-uri)4. Arte tradiţionale: ikebana [aranjamentul floral], chado [ceremonia ceaiului], shodo [caligrafie], origami [arta împăturirii hartiei], arta gradinăritului5. Sporturi tradiţionale japoneze (sumo, kendo, karate, aikido)6. Sărbători tradiţionale (matsuri, obiceiuri legate de anotimpuri, folclor, superstiţii)8. Religie (budism, shintoism, căsătorii, înmormântări, festivalul O-Bon)9. Introducere în cultura pop: manga, anime, emisiuni TV, modăBibliografie:1. Japan – Eyes on the country (Views of the 47 Prefectures), Foreign Press Center, Japan, 19972. Kisetsu de manabu Nihongo (Japanese Through the Seasons), Alc, Japan, 20003. Nihon no kurashi 12kagetsu (Moons, Months and Seasons), Apricot, Japan, 19924. Pictorial Encyclopedia of Japanese Life and Events, Gakken, Japan, 19935. Schodt, F., Dreamland Japan: Writings on Modern Manga, Stone Bridge Press, Inc., 20076. Vadime şi Danielle Elisseeff, Civilizaţia japoneză, Meridiane, Bucureşti, 19967. Eisenstandt S.N., Japanese Civilization. A Comparative View, University of Chicago Press, Chicago, 19968. Henshall K., O istorie a Japoniei. De la epoca de piatră la superputere, Artemis, Bucureşti, 20029. Matsui Yoshikazu, Îndreptar de înţelegere a poporului şi culturii japoneze, Universitatea Bucureşti, Bucureşti, 198210. Angela Hondru, Mituri şi legende japoneze, Editura Victor, Bucureşti, 2000III. Metodica predării:1. Metode şi procedee didactice în predarea limbii japoneze.2. Formarea competenţelor de receptare a mesajelor orale şi de comunicare orală.3. Formarea competenţelor de receptare şi elaborare a mesajelor scrise.4. Predarea comunicativă – metode, procedee şi tehnici moderne de învăţare a unei limbi străine5. Predarea şi însuşirea silabelelor HIRAGANA şi KATAKANA, a lexicului, gramaticii, a elementelor de cultură şi civilizaţie.6. Strategii şi tehnici de proiectare şi structurare a predării: structurarea conţinuturilor didactice în relaţie cu obiectivele particulare ale procesului; stabilirea relaţiei progressive între diversele etape ale învăţării; adaptarea procesului la caracteristicile preliminate ale subiecţilor învăţării.7. Predarea conţinuturilor de cultură şi civilizaţie japoneză. Exploatarea didactică a documentului autentic.8. Tehnici de evaluare.9. Elaborarea de proiecte didactice.Bibliografie:1. Maria E. Dulama, Strategii didactice, Cluj-Napoca, 20002. M.E.C., C.N.C., Ghid metodologic. Aria curiculară LIMBĂ ŞI COMUNICARE, liceu, 20023. S.N.E.E., Ghid de evaluare – LIMBI MODERNE, Ed. Aramis, Bucureşti, 20014. Sunagawa Yuriko (et al.), Nihongo Bunkei Jiten, Kuroshio, Tokyo, 19985. Ogawa Y. (et al.), Nihongo Kyoiku Jiten, Daishukan, Tokyo, 19826. Shokyu o Oshieru Hito no Tame no Nihongo Bunpo Handobukku, (Matsuoka Hiroshi, ed.), Suri E, Tokyo, 20017. Chukyu o Oshieru Hito no Tame no Nihongo Bunpo Handobukku, (Shirokawa Hiroyuki, ed.), Suri E, Tokyo, 20048. Ichigawa Yasuko, Shokyu Nihongo Bunpo to Oshiekata no Pointo, Suri E, Tokyo, 2006Grup de lucru:Anca-Mariana PEGULESCU – inspector general MECTSLavinia BARBU – profesor – Şcoala cu clasele I-VIII nr. 93 BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA LATINĂ– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă îşi propune să valorifice achiziţiile lingvistice şi culturale ale antichităţii greco-române, actualizate în context modern european, ca factor de unitate al ţărilor vorbitoare de limbi romanice sau nu.Interesul pentru studiile clasice a fost mereu o constantă a învăţământului românesc atât la nivel universitar, cât şi preuniversitar, iar odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, şcoala românească a confirmat buna tradiţie didactică în domeniu, aliniindu-se şi la abordarea modernă inter- şi transdisciplinară.Prezentele propuneri privind evaluarea etapelor de formare continuă a personalului didactic se adresează profesorilor de limba latină din gimnaziu, clasa a VIII-a, şi din liceu, clasele IX-XII şi XIII.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru limba şi literatura latină. Ea este concepută astfel încât să răspundă schimbărilor intervenite în activitatea didactică din perspectiva noii abordări curriculare a disciplinei limba şi literatura latină în gimnaziu şi în învăţământul liceal. Examenul este orientat spre a evalua calitatea concepţiei didactice şi modalităţile concrete prin care profesorul pune elevii în situaţii de învăţare eficiente, apte de a conduce la formarea capacităţilor şi a competenţelor prevăzute în programele şcolare.Urmărind obiectivele generale şi specifice ale disciplinei, programa este astfel structurată încât să coreleze domeniul specialităţii (limba şi literatura latină) cu ştiinţele conexe: metodica şi pedagogia. Este important ca profesorul să poată demonstra felul în care aplică în actul didactic aceste competenţe în mod adecvat, creativ şi reflexiv.De asemenea, competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară, sistematică în realizarea activităţilor didactice.I. Competenţe evaluate:1. Limbă şi literatură

Domenii de competenţă	Unităţi de competenţă
Comunicare	Comunicarea în relaţia profesor-elev; Demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.
Curriculum	Cunoaşterea conţinuturilor specifice ale disciplinei. Înţelegerea şi cunoaşterea structurilor gramaticale specifice limbii latine; cunoaşterea metodelor de analiză şi interpretare a textului literar. Capacitatea de a traduce în şi din limba latină texte de diferite tipuri. Realizarea conexiunilor între conţinuturile disciplinei (limba, literatura, mitologie, elemente de istorie, cultură şi civilizaţie) şi problemele de învăţare specifice domeniului. Valorificarea unor elemente de fonetică, morfo-sintaxă şi lexic în limbile moderne. Elaborarea proiectului didactic.
Evaluare	Capacitatea de evaluare a cunoştinţelor elevului.

2. Metodică

Comunicare	Conştientizarea exigenţelor relaţiei de comunicare a profesorului: elevii, familia, comunitatea, colectivul didactic şi managerial; Capacitatea de a construi un climat educativ interactiv de cooperare stimulativ.
Curriculum	Proiectarea parcursului disciplinar: obiective cadru şi obiective de referinţă ale disciplinei; modele ale activităţii de învăţare; conţinuturi şi concepte operaţionale ale acestora. Capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi: – aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice de abordare a noţiunilor de limbă (fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă, stilistică); – selectarea diverselor modalităţi de abordare a textului literar; – aplicarea creativă şi reflexivă a cunoştinţelor despre predarea-învăţarea disciplinei; – selectarea şi proiectarea unor conţinuturi pentru programe de opţionale de tipul aprofundare/extindere; – analizarea unor proiecte pentru opţionalul ca disciplină nouă sau pentru opţionalul integrat. Capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar.
Evaluare	Capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi. Selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate.
Formarea elevilor	Capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi la specificul dezvoltării intelectuale a colectivului de elevi. Oferirea unui model al disciplinei ca exerciţiu de lectură, reflecţie şi transfer interdisciplinar în stilul personal de muncă intelectuală.

II. ConţinuturiTeme de limbă1. Sistemul fonologic al limbii latinea. vocalismul: clasificarea vocalelor, apofonia vocalică; modificări cantitative şi calitative; diftongii;b. accentul; regulile de accentuare;c. pronunţia.2. Structura morfologică a limbii latinea. morfologia numelui: categoriile gramaticale nominale; flexiunea substantivului, adjectivului şi a numeralului; tipuri de flexiune; paradigme;b. flexiunea pronominală; clasificare;c. morfologia verbului: categoriile gramaticale; tipuri flexionare, particularităţi (verbe care nu se încadrează într-un tip flexionar anume);d. părţile de vorbire invariabile: adverbul, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia.3. Sintaxa propoziţieia. subiect, predicat, atribut, apoziţie, numele predicativ, complementul;b. funcţiile sintactice ale cazurilor;c. acordul părţilor de propoziţie; topica părţilor de propoziţie.4. Sintaxa frazeia. coordonarea şi subordonarea; propoziţiile principale; propoziţii subordonate;b. valorile conjuncţiilor ut şi cum şi folosirea modurilor în propoziţiile introduse de acestea; sintaxa modurilor nepersonale;c. concordanţa timpurilor în fraza latină;d. oratio obliqua.5. Lexicul limbii latinea. componenţa lexicului;b. repartiţia tematică şi stilistică a lexicului latin;c. mijloace de îmbogăţire a lexicului: derivarea şi compunerea;d. privire comparativă cu lexicul limbilor moderne: formule şi clişee internaţionale, sufixoide şi prefixoide, limbaje specializate.6. Caracterul latin al limbii române.Teme de literatură1. Literatura latină în secolul I a. Chr.a. Caius Iulius Caesar● viaţa şi opera (De bello Gallico);● activitatea politică;● valoarea documentară şi literară a comentariilor;● contribuţii la dezvoltarea limbii latine literare.b. Caius Sallustius Crispus● viaţa şi opera (De coniuratione Catilinae);● concepţiile istorice şi politice;● originalitatea stilistică.c. Marcus Tullius Cicero● direcţiile generale ale activităţii cultural-literare (În Catilinam, Orator, Pro Archia poeta, De amicitia);● concepţiile politice;● teoria şi practica oratorică;● arta şi stilul;● contribuţia la îmbogăţirea limbii latine literare.d. Titus Lucretius Carus● opera (De rerum natura);● poezie şi filosofie în opera lucreţiană.e. Publius Vergilius Maro, poetul naţional al românilor● viaţa şi opera;● Cecini pascua, rura, duces: leit-motive tematice în opera vergiliană: structurarea universului poetic vergilian.● Eneida – opera reprezentativă pentru istoria şi cultura romană;f. Quintus Horatius Flaccus● viaţa şi opera (Carmina, Epistulae);● poetica clasicismului;● teme majore ale liricii horaţiene.g. Publius Ovidius Naso● viaţa şi opera (Metamorphoseon libri, Tristia, Pontica);● mitul şi semnificaţia acestuia în opera lui Ovidiu şi în literatura universală;● poezia exilului;h. Titus Livius[ ] viaţa şi opera;[ ] arta portretului în Ab Urbe condita;[ ] stil şi artă literară;[ ] concepţiile istorice şi morale.2. Literatura latină în perioada imperialăa. Petronius şi romanul latin● condiţia umană şi fresca socială;● umorul;● teme şi motive recurente în literatura universală.b. Publius Cornelius Tacitus[ ] viaţa şi opera (Historiae, Annales);[ ] valoarea documentară şi literară;[ ] concepţiile istorice, politice şi morale;[ ] umanismul scriitorului;[ ] limba şi stilul.3. Literatura creştinăAurelius Augustinus[ ] viaţa şi opera; Confessiones, De civitate Dei;[ ] locul autorului în cultura antichităţii târzii.Teme de metodică1. Şcoala ca sistem; Curriculum Naţional şi politica educaţiei naţionale: opţiunea pentru studiul limbilor clasice, motivaţia învăţării.2. Participarea limbii latine, ca disciplină de învăţământ, în Curriculum-ul Naţional; modele de proiectare curriculară la clasele VIII-IX şi X-XIII; grile orare, corelaţia obligatorie, trunchi comun – CD – CDŞ.3. Pedagogia diferenţiată şi centrarea pe elev ca principii fundamentale ale învăţământului gimnazial şi liceal; obiective minimale şi de extensie în proiectare, învăţare şi evaluare.4. Corelarea eficientă a conţinuturilor disciplinare cu competenţele vizate de efortul formativ al parcursului didactic de limba latină, având ca finalitate integrarea în viaţa socială şi profesională.5. Pragmatismul metodei în aplicarea curriculum-ului: statutul şi semnificaţia conceptului de metodă în activitatea didactică, taxonomia metodelor de învăţământ, eficienţa metodelor de învăţare în formarea şi consolidarea competenţelor de bază ale elevilor.6. Corelarea obligatorie a segmentelor de proiectare, învăţare şi evaluare, cu toate palierele disciplinare: practica raţională a limbii, formarea reprezentărilor culturale şi atitudinale, modele ale muncii intelectuale.7. Proiectarea parcursului disciplinar:a) obiective cadru, de pedagogie generală; … b) obiective de referinţă ale disciplinei, cu modele de activităţi de învăţare; … c) conţinuturi şi concepte operaţionale ale acestora. … 8. Strategii didactice ale învăţării:a) traducere şi interpretare de text (vocabular, gramatică, abilităţi referenţiale şi răspunsul personal); … b) cunoştinţe despre limbaj (etimologii, terminologii, mecanismul interior al limbii şi evoluţia sensurilor); … c) lumea romană (cunoştinţe actualizate despre lumea greco-romană, comparaţia şi răspunsul personal). … 9. Evaluarea (obiective ale evaluării, tipuri de evaluare, tehnici specializate: diagnoza, evaluarea continuă, evaluare formativă şi sumativă).10. Modelul disciplinei ca exerciţiu de lectură, de reflecţie şi de transfer interdisciplinar, la nivelul proiectării, al învăţării şi al evaluării.11. Evaluarea continuă a randamentului profesional în sistem; exigenţe profesionale ale relaţiei cu elevii, şcoala, comunitatea; manageriat; informatizare.BIBLIOGRAFIEI. Pentru teme de limbă> Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, ediţia a III-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001;> Coteanu, Ion, Originea limbii române, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1981;> Guţu, Gheorghe, Dicţionar latin-român, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973, reeditat la Editura Humanitas, Bucureşti, 2007;> Sala, Marius, De la latină la română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, pp. 61-100, 114-133;> Sluşanschi, Dan – Sintaxa limbii latine, Editura Universităţii Bucureşti, Bucureşti, 1984, 2 vol., ed. a II-a; 2000, ediţia a III-a revăzută;> Pârlog, Maria, Gramatica limbii latine, revizuită şi adăugită de Gabriela Creţia, Editura ALL, Bucureşti, 1996, 1998;> Bujor, I.I. – Chiriac, Fr., Gramatica limbii latine, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971;II. Pentru teme de literatură> Bayet, Jean, Literatura latină, traducere de Gabriela Creţia, Editura Univers, Bucureşti, 1972;> Cizek, Eugen, Istoria literaturii latine, 2 vol., Societatea Adevărul S.A. Bucureşti, 1994;> Ferrari, Anna, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Editura Polirom, Iaşi, 2003;> Grimal, Pierre, Civilizaţia romană, Editura Minerva, Bucureşti, 1973;> Grimal, Pierre, Literatura latină, Editura Teora, Bucureşti, 1997;> Grimal, Pierre, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Editura Saeculum, I.O., Bucureşti, 2003;> Negrescu, Dan, Literatura latină, autori creştini, Editura Paideia, Bucureşti, 1996;Traduceri> Catul, Poeme, traducere de Theodor Naum, E.P.L, Bucureşti, 1969;> Cicero, Opere alese. Prefaţă şi ediţie îngrijită de G. Guţu, Editura Univers, Bucureşti, 1973;> Horatius, Opera omnia, vol. I-II, ediţie îngrijită de Mihai Nichita, Editura Univers, Bucureşti, 1980;> Lucretius, Poemul naturii, traducere de Theodor Naum, prefaţa de Tudor Vianu, Bucureşti, 1963;> Ovidius, Opere, Editura Gunivas, Chişinău, 2001;> Petroniu, Satyricon, traducere de Eugen Cizek, Editura Paideia, Bucureşti, 2003;> Proza narativă latină, traducere de Ion Teodorescu, studiu introductiv, prezentări şi note de Mihai Nichita, Bucureşti, 1972;> Sfântul Augustin, Confesiuni, traducere de Gh. I. Şerban, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998;> Tacitus, Annale, traducere de Gheorghe Guţu, Bucureşti, 1995;> Tacitus, Istorii, traducere de Gheorghe Ceauşescu, Bucureşti, 1998;> Vergilius, Eneida, traducere în versuri de G. I. Tohăneanu, Timişoara, 1994;> Vergilius, Bucolice şi Georgice, traducere de G. I. Tohăneanu, Timişoara, 1997;Texte literare – suport(traducere şi comentariu)1. Lucretius, De rerum natura, III, 1-30;2. Catullus, Carmina, Ad Lesbiam, Otium molestum est, În Ciceronem;3. Caesar, De bello Gallico, VII, 1-7;4. Cicero, Pro Archia poeta, VI, 11; În Catilinam, I, 1-6;5. Vergilius, Bucolica a IV-a; Georgica, II, 136-176; Aeneis, II, 1-56;6. Horatius, Carmina, I, 9; II, 14; III, 30; Ars poetica, vv. 1-37;7. Titus Livius, Ab Urbe condita, XXI, 1-10,8. Ovidius, Tristia, III, 10;9. Tacitus, Annales, I, 1-10;III. Pentru teme de metodică> *** Ghid metodologic de aplicare a programei de limba latină, gimnaziu, liceu, CNC, 2002;> *** Ghid metodologic de aplicare a programei de limba latină, Editura Aramis, 2002;> *** Programele şcolare, în vigoare, pentru clasele a VIII-a – a XII-a;> Cerghit, Ion, (coord.). Curs de pedagogie. Bucureşti, T.U.B, 1988;> Stoica, Adrian (coord.), Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Editura Pro Gnosis, Bucureşti, 2001;Manuale> Ionescu, Doina, Vlădulescu, Cireşica, Mincu-Georgescu, Despina, Limba latină, manual pentru clasa a VIII-a, Editura Aramis, Bucureşti, 2004;> Frişan, Cornelia, Limba latină, manual pentru clasa a VIII-a, Editura Sigma, Bucureşti, 2000;> Muşetescu, Elena, Limba latină, manual de limba latină pentru clasa a VIII-a, Editura Polirom, Iaşi, 2001;> Fischer, Iancu, Giurgiu, Ecaterina, Limba latină, manual pentru clasa a IX-a, E.D.P., Bucureşti, 2004, 2008;> Tudorache, Lidia, Limba latină, manual pentru clasa a X-a, E.D.P., Bucureşti, 2005;> Tudorache, Lidia, Limba latină, manual pentru clasa a XI-a, E.D.P., Bucureşti, 2006;> Tudorache, Lidia, Limba latină, manual pentru clasa a XII-a, E.D.P., Bucureşti, 2007;> Dună, Monica, Pârvu, Ştefana, Limba latină, manual pentru clasa a IX-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004> Dună, Monica, Limba latină, manual pentru clasa a X-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010;> Dună, Monica, Limba latină, manual pentru clasa a XI-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005, 2007;> Dună, Monica, Limba latină, manual pentru clasa a XII-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007;> Lucan, Silvia, Neagu, Carmen, Hristache Eugenia, Limba latină, manual pentru clasa a XI-a, Editura Art, Bucureşti, 2007;> Drăgulescu Constantin, Metodica predării limbii latine. Bucureşti, 1966;> Drăgulescu Constantin, Perfecţionarea metodologiei predării, Bucureşti, 1978;> Ionescu, Miron, Lecţia între proiect şi realizare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982;> Landsheere, G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, E.D.P, Bucureşti, 1975;> Marinescu-Himu Maria, Metodica predării limbii latine, E.D.P., Bucureşti, 1964;> Popescu, David, Valoarea educativă a studiilor clasice, E.D.P., Bucureşti, 1972;> Fischer Iancu, Proiect al unui sistem unitar pentru învăţământul limbii şi literaturii latine în Studii clasice, XVI, 1974;> Guţu Gheorghe, Antichitatea clasică şi învăţământul liceal în Studii clasice, IX, 1967;> Guţu Gheorghe, Traducerea din limba latină (Valoarea în învăţământ şi în formarea intelectuală a omului) în Studii clasice, VI, 1964;> Leric, I., Jocuri instructive în predarea limbii latine, în Revista de pedagogie, nr. 7/1980;Grupul de lucru:Prof. Stela ACHIM, inspector de specialitate limba şi literatura română-limbi clasice, ISJ – HunedoaraProf. Elena CRĂCEA, Liceul Teoretic "George Călinescu", ConstanţaProf. Luminiţa GHEORGHIU, Colegiul Naţional "Gheorghe Şincai", BucureştiCONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează tuturor absolvenţilor de învăţământ superior – specialitatea LIMBA ENGLEZĂ – care au promovat un modul psiho-pedagogic şi doresc să obţină un post didactic vacant în specialitate în învăţământul preuniversitar, precum şi profesorilor de limba engleză din învăţământul preuniversitar care se prezintă la examenele pentru titularizarea în învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare pentru limba engleză care sunt în vigoare în învăţământul preuniversitar şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale.Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.Aspectele fundamentale vizate prin programă sunt în concordanţă cu profilul absolventului de învăţământ superior care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar, cuprinzând:– cunoaşterea conţinuturilor fundamentale;– cunoaşterea tendinţelor în evoluţia disciplinei;– cunoaşterea direcţiilor de adaptare a demersurilor pedagogice la conţinutul educaţional şi la nevoile individuale ale elevilor;– cunoaşterea didacticii generale şi a metodicii predării;– probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;– probarea capacităţilor de producere, dezvoltare şi utilizare practică a resurselor şi materialelor didactice auxiliare;– demonstrarea abilităţilor de comunicare empatică şi de cooperare, necesare realizării actului educaţional;– demonstrarea capacităţii de folosire a metodelor de învăţare continuă;– demonstrarea capacităţii de dezvoltare a strategiilor de învăţare independentă a limbii străine;– capacitatea de a aplica diferite procedee de evaluare şi modalităţi de înregistrare a progresului elevilor;– demonstrarea capacităţii de a reflecta asupra prestaţiei didactice proprii.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC– PROFESOR DE LIMBA ENGLEZĂ –PE CARE ACESTA TREBUIE SĂ LE DOVEDEASCĂ ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE ŞI CARE VOR FI DEZVOLTATE PE TOT PARCURSULACTIVITĂŢII PROFESIONALE:– competenţe lingvistice, metodice şi conceptuale, corespunzătoare predării conţinuturilor disciplinei;– utilizarea corectă şi adecvată contextual a limbii engleze;– folosirea de proceduri diverse şi adecvate pentru sprijinirea, facilitarea şi stimularea învăţării;– proiectarea de demersuri didactice interactive, prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturile predate;– construirea unui demers didactic critic şi reflectiv;– elaborarea documentelor de proiectare didactică (planificări, proiecte de unităţi de învăţare, proiecte de lecţie) pe baza programelor şcolare;– conceperea şi proiectarea activităţilor de învăţare;– proiectarea şi realizarea demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;– demonstrarea înţelegerii principiilor didacticii limbii engleze;– aplicarea cunoştinţelor de metodică a predării limbii engleze;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– folosirea tehnologiei informaţiei în scopuri pedagogice;– proiectarea şi realizarea evaluării competenţelor dezvoltate de către elevi;– aplicarea diferitelor procedee de formare şi evaluare a competenţelor elevilor de receptare şi producere a mesajelor scrise şi orale, de interacţiune şi transfer în diverse contexte de comunicare, precum şi modalităţi de înregistrare a progresului elevilor;– adecvarea demersului didactic la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, la abilităţile lor de comunicare, precum şi la interesele lor de cunoaştere;– construirea unui climat educativ de cooperare, interactiv şi stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor;– reflecţia asupra prestaţiei didactice proprii şi autoevaluarea.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂA. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII1. Fonetică şi fonologie● Intonaţia: structură, sens şi funcţii comunicative● Erori tipice de pronunţie comise de vorbitorii de limbă română ca limbă maternă2. Morfologie şi sintaxă● Categoriile gramaticale ale substantivului:numărul: pluralul substantivelor (regula generală, alomorfele morfemului de plural, plurale neregulate, pluralul şi substantivele colective, singulare fără plural, două forme de plural cu sens diferit); clasificarea substantivelor în funcţie de număr (substantive individuale şi substantive colective, substantive numerabile şi nenumerabile);determinarea: valorile articolului hotărât şi nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului;cazul: genitivul saxon şi genitivul prepoziţional;genul: expresia lexicală a genului, genul referenţial (folosirea anaforică a pronumelor personale).● Categoriile gramaticale ale verbului:timp: forme (verbe regulate şi neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori şi utilizare;aspect: opoziţia perfectiv-imperfectiv (progresiv) şi clasele aspectuale de verbe;mod: distincţia mod personal – mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv şi modul imperativ (formă, valori, utilizare);diateză: diateza pasivă (pasivul cu be şi structuri pasive cu get: valori, utilizare).● Categoriile gramaticale ale adjectivului:gradele de comparaţie: comparaţia de superioritate, de egalitate şi de inferioritate, superlativul (regula generală, adjective cu forme de comparaţie neregulate);adjective gradabile şi non-gradabile.● Procedee majore şi minore de formare a cuvintelor● Sintaxa propoziţiei simple:verbele auxiliare: proprietăţi morfologice şi sintactice, utilizare;verbele modale: caracteristici morfologice, sintactice şi semantice;predicatele de tip copulativ;predicatele intranzitive: clasificare, proprietăţi sintactice, utilizare;predicatele tranzitive: clasificare, proprietăţi sintactice, utilizare; construcţii tranzitive cu două complemente (double object constructions);particularităţi ale subiectului: construcţii cu it şi there, omisiunea subiectului;acordul între subiect şi predicat;adjectivul: utilizarea atributivă şi predicativă; poziţia în cadrul grupului nominal; ordinea adjectivelor;adverbul: clasificare, ordinea adverbelor, poziţia în propoziţie;propoziţii negative: clasificare, proprietăţi sintactice şi semantice, polarity items.● Sintaxa frazei:propoziţii completive introduse prin that: caracteristici sintactice şi semantice, omisiunea lui that, concordanţa timpurilor, folosirea subjonctivului în completiva introdusă prin that, distribuţie şi funcţii sintactice;completiva infinitivală: clasificare, caracteristici sintactice şi semantice, distribuţie şi funcţii sintactice;construcţiile gerundivale: clasificare, caracteristici sintactice şi semantice, distribuţie şi funcţii sintactice;construcţii participiale: clasificare, caracteristici sintactice şi semantice, distribuţie şi funcţii sintactice;propoziţia relativă: clasificare, caracteristici sintactice şi semantice, utilizarea pronumelor relative;propoziţii interogative directe şi indirecte: clasificare, caracteristici sintactice, distribuţie, funcţii sintactice;propoziţii de tip cleft şi pseudo-cleft: caracteristici sintactice, distribuţie, funcţii sintactice; concordanţa timpurilor;propoziţii circumstanţiale (adverbial clauses);vorbirea directă, vorbirea indirectă.3. Semantică şi lexicologie, stilistică pragmatică, socio-lingvistică● Elemente de analiză semantică● Relaţii lexicale: sinonimie, antonimie● Limbaj figurativ şi figuri de stil● Limbaje de specialitate, stiluri funcţionale● Marcarea socială a interacţiunilor verbale prin mijloace lingvistice; funcţii lingvistice● Elemente de analiză a discursului; tipuri de text● Mijloace de redare a modalităţii: intonaţia, mijloace lexicaleB. DOMENII TEMATICEDomeniile tematice generale sunt cele prevăzute în programele şcolare (TC, CD) şi sunt obligatorii. Pe lângă acestea, în vederea desfăşurării activităţilor în cadrul cursurilor opţionale (C.D.Ş.), se vor studia/ pregăti şi următoarele:a) termeni şi concepte în plasarea textului în context istoric şi cultural: … – curente literare: iluminism, romantism, realism, realism magic, naturalism, modernism, existenţialism, postmodernism etc;– genuri literare: poezie, dramă, nuvelă, român, non-ficţiune.b) principii de compoziţie: … – subiect, temă, voce poetică, atmosferă, tonalitate, procedee stilistice (epitet, metaforă, metonimie, alegorie, simbol); modalităţi narative: naraţiunea obiectivă, subiectivă, omniscienţa totală/partială, impersonalitate, construirea intrigii; tipologia personajelor; motivarea socială/ psihologică; modalităţile retorice ale povestirii; timp, spaţiu, cauzalitate; structuri expresive dramatice caracteristice tragediei, comediei, melodramei, teatrului absurdului.c) perspective şi tonalităţi: … – tragism, patetism, comic şi ludic, ridicol, burlesc, grotesc, sublim.d) intenţionalitate şi limbaj – vocabularul poetic. … Se vor studia lucrări reprezentative ale unor autori semnificativi din literatura şi cultura britanică şi americană conform următoarei liste minimale:William Shakespeare: The Sonnets, Romeo and Juliet, Hamlet, Macbeth, A Midsummer Night's DreamDaniel Defoe: Robinson CrusoeJonathan Swift: Gulliver's TravelsJohn KeatsS.T. Coleridge: The Rime of the Ancient MarinerJane Austen: Pride and PrejudiceCharles Dickens: Great Expectations, David CopperfieldLewis Carroll: Alice's Adventures în WonderlandThomas Hardy: Tess of the D'UrbervillesNathaniel Hawthorne: The Scarlet LetterWalt Whitman: Leaves of GrassEmily DickinsonMark Twain: The Adventures of Huckleberry FinnHerman Melville: Moby DickHenry James: The Portrait of a LadyJoseph Conrad: Heart of Darkness, Lord JimJames Joyce: UlyssesG.B. Shaw: Caesar and Cleopatra, PygmalionVirginia Woolf: Mrs DallowayF.S. Fitzgerald: The Great GatsbyErnest Hemingway: Short StoriesEugene O'Neill: Mourning Becomes ElectraWilliam Faulkner: Absalom! Absalom!T.S. Eliot: Waste LandWilliam Golding: Lord of the FliesN.B. Candidaţii vor avea în vedere posibilitatea formulării subiectelor sub forma unor comentarii de text/analize de text în perspectivă didactică. Acestea pot fi alese din alţi scriitori şi alte opere decât cele din lista minimală.BIBLIOGRAFIEA. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII1. Baciu, I. 2004. Functional Categories în English. Vol. I. Nominal Categories. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti2. Baciu, I. 2004. English Morphology: Word Formation. A Generative Perspective. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti3. Bădescu, A. 1984 – sau orice altă ediţie. Gramatica limbii engleze, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică4. Cook, G. 1989. Discourse. Oxford University Press5. Foley, Mark and Hall, Diane. 2003. Advanced Learners' Grammar. Pearson Education Limited6. Gairns, R.et al. 1984. Working with Words. Cambridge University Press7. Graver, B.D. 1994. Advanced English Practice. Oxford University Press8. Leech, G. et al. 1975. A Communicative Grammar of English. Longman9. Hewings, Martin. 2009. Grammar for CAE and Proficiency. Cambridge University Press10. Huddleston, R., Pullum, G.K. eds. 2002. The Cambridge Grammar of the English Language. Cambridge: Cambridge University Press11. Ieţcu, I. 2006. Discourse Analysis and Argumentation Theory: Analytical Framework and Applicatio., Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti12. Mateescu, D. 2002. English Phonetics and Phonological Theory. Twentieth Century Approaches, E.U.B.13. Quirk, R. et al. 1972. A Grammar of Contemporary English. Longman14. Sorea, D. 2007. Pragmatics. Some Cognitive Perspectives, Bucureşti:Editura Universităţii din Bucureşti15. Swan, M. 1996. Practical English Usage. Oxford University Press16. Weir, C. 1990. Communicative Language TestingB. DOMENII TEMATICE1. Bradbury, Malcolm. 1992. The Modern American Novel, Second edition. Oxford: Oxford University Press2. Delaney, D., Ward, C. amp; Carla Rho Fiorina. 2003. Fields of Vision. Literature în the English Language. Longman.3. Gill, R. 1995. Mastering English Literature. Macmillan Press Ltd.4. Gower, R. 1990. Past into Present. Longman5. Sanders, A. 1994. The Short Oxford History of English Literature. Oxford University Press6. The Oxford Illustrated History of English Literature. 1994, Oxford University Press7. Lidia Vianu, 2004. The Desperado Age. Bucureşti: E.U.B8. The Modern British Novel, 1993. London: Secker and WarburgTEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII LIMBII ENGLEZE● Metode, procedee şi tehnici moderne de predare a unei limbi străine● Teorii ale învăţării – aplicarea lor la învăţarea unei limbi străine● Învăţarea centrată pe elev – instruire diferenţiată● Învăţare activă● Predarea comunicativă – metode, procedee şi tehnici moderne de învăţare a unei limbi străine● Proiectarea unităţilor de învăţare, a lecţiilor şi a activităţilor de învăţare● Tipuri de activităţi● Tehnici de lucru în formarea şi dezvoltarea deprinderilor de scris, vorbit, citit şi ascultat● Abordarea integrată a deprinderilor de comunicare în cadrul orelor de limba engleză● Tehnici de management al clasei● Metode şi tehnici tradiţionale şi alternative de evaluare a rezultatelor şi randamentului şcolar; tipuri de teste● Modalităţi de înregistrare a progresului elevilor● Tehnici de producere a mesajelor scrise adecvate unor anumite contexte conform prevederilor programelor şcolare în vigoare (paragraf/eseu narativ, descriptiv, argumentativ, reflexiv; texte funcţionale etc)● Predarea literaturii şi a elementelor de cultură şi civilizaţie anglo-saxonă şi globală● Principii de evaluare a materialelor folosite în predarea limbii englezeBIBLIOGRAFIE1. Delaney, D., Ward, C. amp; Carla Rho Fiorina. 2003. Fields of Vision. Literature în the English Language. Longman.2. Evans, Virginia. 2002. Successful Writing. Express Publishing3. Hadfield, J. 1990. Classroom Dynamics. Oxford University Press4. Harmer, J. 2001. The Practice of English Language Teaching. Pearson Education Limited5. Heaton, J. 1988. Classroom Testing. Longman6. Nunan, D. 1991. Language Teaching Methodology. Prentice Hall7. Stoica, A. 2003. Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică. Humanitas Educaţional8. Underwood, M. 1987. Effective Class Management. Cambridge University Press9. Ur, P. 1996. A Course în Language Teaching10. Scrivener, J., 1994. Learning Teaching, Macmillan11. Scrivener, J., 2008. Learning Teaching, Macmillan12. Nunan, D., 1993. Designing Tasks for the Communicative Classroom. Cambridge: Cambridge University Press13. Nolasco, Rob, 1992. Writing. Oxford University Press, Oxford14. Nunan, D., 1991. Language Teaching Methodology, Prentice Hall15. Nunan, David, 1993. Designing Tasks for the Communicative Classroom. Cambridge University Press, Cambridge16. O'Malley, J. Michael and Anna Uhl Chamot. 1993. Learning Strategies în Second Language Acquisition. Cambridge University Press, Cambridge17. Underwood, M. 1989. Teaching Listening. Longman, Harlow18. Ur, P. 1988. Grammar Practice Activities. Cambridge University Press, Cambridge19. Wallace, C. 1992. Reading. Oxford University Press, Oxford20. CADRUL EUROPEAN COMUN DE REFERINŢĂ PENTRU LIMBI. 2003Notă: Bibliografia pentru metodica de specialitate include planurile-cadru, programele şcolare pentru învăţământul primar – gimnazial – liceal, precum şi manualele alternative aprobate, valabile în anul şcolar în care candidatul se prezintă la concurs.Grup de lucru:Anca-Mariana PEGULESCU – inspector general MECTSClara-Simona DENEŞ – consilier superior CNEEMaria BUJAN – inspector de specialitate ISMBCecilia Doina FLEANŢĂ – profesor – Colegiul Naţional de Informatică Gr. Moisil, BraşovRuxandra NICHITA – profesor – Colegiul Naţional Spiru Haret, BucureştiCONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA FRANCEZĂ– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează tuturor absolvenţilor de învăţământ superior – specialitatea LIMBA FRANCEZĂ – care au promovat un modul psiho-pedagogic şi doresc să obţină un post didactic vacant în specialitate în învăţământul preuniversitar, precum şi profesorilor de limba franceză din învăţământul preuniversitar care se prezintă la examenele pentru titularizarea în învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru limba franceză şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale.Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.Aspectele fundamentale vizate prin programă sunt în conformitate cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar, după cum urmează:– cunoaşterea conţinuturilor fundamentale ale disciplinei;– cunoaşterea tendinţelor în evoluţia disciplinei;– cunoaşterea direcţiilor de adaptare a demersurilor pedagogice la conţinutul educaţional şi la nevoile individuale ale elevilor;– cunoaşterea didacticii generale şi a metodicii predării limbilor moderne;– probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;– probarea capacităţilor de producere, dezvoltare şi utilizare practică a resurselor şi materialelor didactice auxiliare;– demonstrarea abilităţilor de comunicare empatice şi de cooperare, necesare realizării actului educaţional;– demonstrarea capacităţii de folosire a metodelor de învăţare continuă;– demonstrarea capacităţii de dezvoltare a strategiilor de învăţare independentă a limbii străine;– aplicarea diferitelor procedee de evaluare şi a modalităţilor de înregistrare a progresului elevilor;– demonstrarea capacităţii de a reflecta asupra prestaţiei didactice proprii.COMPETENŢELE PE CARE CADRUL DIDACTIC– PROFESOR DE LIMBA FRANCEZĂ –TREBUIE SĂ LE DOVEDEASCĂ ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUAREŞI CARE VOR FI DEZVOLTATE PE TOT PARCURSUL ACTIVITĂŢII PROFESIONALE:– utilizarea corectă şi adecvată contextual a limbii franceze;– cunoaşterea conţinuturilor disciplinei;– înţelegerea principiilor didacticii limbii franceze;– aplicarea cunoştinţelor de didactică limbii franceze;– folosirea de proceduri diverse şi adecvate de sprijinire, facilitare şi stimulare a învăţării;– construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturile predate;– adecvarea demersurilor didactice la particularităţile de vârstă ale elevilor şi la specificul dezvoltării intelectuale a colectivului de elevi;– construirea unui demers didactic critic şi interogativ;– proiectarea şi realizarea demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– folosirea tehnologiei informaţiei şi comunicării în scopuri pedagogice;– proiectarea şi realizarea evaluării competenţelor dobândite de elevi;– aplicarea diferitelor procedee de evaluare a competenţelor elevilor legate de receptarea şi producerea de mesaje scrise şi orale şi de interacţiune în diverse contexte de comunicare, precum şi a modalităţilor de înregistrare a progresului elevilor;– construirea unui climat educativ de cooperare, interactive şi stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor didactice;– reflecţia asupra prestaţiei didactice proprii şi autoevaluarea.TEMATICĂ ŞTIINŢIFICĂA. Limba franceză:1. Fonetică şi fonologieDecupajul lanţului vorbirii; joncţiuni vocalice şi consonantice (l'enchaînement, la liaison).2. Morfologiea. Grupul nominal:● predeterminanţii nominali; formarea femininului şi a pluralului substantivului;● adjectivul calificativ: acordul cu substantivul; formarea femininului şi a pluralului; locul adjectivului în cadrul grupului nominal; gradele de comparaţie;● pronumele: pronumele personal subiect/C.O.D/C.O.I; pronumele neutru; pronumele en şi y; pronumele demonstrativ, posesiv, nehotărât, negativ, relativ, interogativ.b. Grupul verbal:● modurile şi timpurile verbale; concordanţa timpurilor la indicativ şi subjonctiv; diateza;● determinanţii obligatorii;● adverbul: tipurile de adverb; formarea adverbului de mod; gradele de comparaţie.3. Sintaxă● Tipuri de subordonate: subordonata relativă, completivă, temporală, condiţională, cauzală, concesivă, finală şi consecutivă.4. Tipurile de frază: fraza interogativă; fraza imperativă; fraza negativă; fraza impersonală.5. Semantică: sens, denotaţie, conotaţie; relaţiile semantice în semantica lexicală: polisemia şi omonimia, sinonimia, antonimia; câmpurile lexico-semantice;.6. Elemente de pragmalingvistică:● actele de limbaj; enunţuri-tip de realizare a diferitelor tipuri de acte;● tipuri de discurs/text: descriptiv, narativ, argumentativ – caracteristici generale; moduri de structurare în perspectiva aplicaţiilor didactice;● discursul raportat.NB: Pentru toate subiectele de mai sus, se va acorda o atenţie specială dificultăţilor de achiziţie specifice elevilor români; subiectele vor fi tratate în special din perspectiva aplicării la clasă.Bibliografie:1. Chevalier, J-C., Grammaire Larousse du francais contemporain, Paris, Larousse, 1986;2. Cristea, T., Grammaire structurale du francais contemporain, EDP, Bucureşti, 1979;3. Cristea, T., Bondrea, E., Elements de grammaire francaise, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de4. Mâine, 2003;5. Cristea, T., Structures signifiantes et relations semantiques en francais contemporain, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2001;6. Cuniţă, A., Visan, V., (coord.) Abrege de grammaire francaise, TUB, Bucureşti, 19887. Măgureanu, A., La semantique lexicale, TUB, 1984;8. Riegel, M., Pellat, J-C., Rioul, R., Grammaire methodique du francais, PUF, 1994;9. Tuţescu, M., L'Argumentation, Ed. Universităţii Bucureşti, 1998;10. Vişan, V., Phonetique francaise et exercices, Ed. Universităţii Bucureşti, 2000.B. Literatură franceză:1. Discursul narativ: Rousseau, Hugo, Balzac, Stendhal, Flaubert, Gide, Proust, Camus, Tournier.2. Discursul liric: Lamartine, Baudelaire, Rimbaud, Apollinaire, Prevert.3. Discursul dramatic: Racine, Moliere, Sartre, Becket, Ionesco.NB: Se vor avea în vedere elementele specifice discursului narativ/liric/dramatic necesare abordării la clasă a unui text aparţinând uneia din cele trei categorii.Bibliografie:1. *** Creation et devenir dans la litterature francaise du XXe siecle, TUB, 1989;2. Barthes, R., Sur Racine, Paris, Seuil, 1979;3. Bouloumie, A., Le Roman mythologique [suivi de] Questions a M. Tournier, Paris, J. Corti, 1988;4. Bree, G.; Morot- Sir, E., Histoire de la litterature francaise, Du Surrealisme a l'empire de la Critique, Paris, Garnier-Flammarion, 1996;5. Decaudin, M.; Leuwers, D., Histoire de la litterature francaise – de Zola a Apollinaire, Paris, Garnier-Flammarion, 1996;6. Delon, M., Mauzi, R., Menant, S., Histoire de la litterature francaise: De l'Encyclopedie aux Meditations, Paris, GF Flammarion, 1998;7. Genette, G., Figures II, Ed. du Seuil, Paris, 1969;8. Genette, G., Figures III, Ed. du Seuil, Paris, 1972;9. Genette, G., Palimpsestes – La Litterature au second degre, Ed. du Seuil, Paris, 1982;10. Milner, M.; Pichois, C., Histoire de la litterature francaise – De Chateaubriand a Baudelaire, Paris, Garnier-Flammarion, 1996;11. Raymond, M., De la Baudelaire la suprarealism, (trad. rom.), Univers, Bucureşti, 1970;12. Sabatier, R., Histoire de la poesie francaise, Albin Michel, Paris, 1982 – 1988;13. Ubersfeld A., Lire le theâtre, Paris, Belin, 1996.C. Didactica generală şi metodica predării limbii franceze:● Obiectivele predării/învăţării limbii franceze conform Curriculum-ului Naţional actual.● Forme de organizare şi proiectare didactică: proiectarea didactică, condiţie a unei activităţi didactice de calitate; funcţiile proiectării didactice; conţinutul şi nivelul proiectării didactice; elaborarea de proiecte pentru unităţi de învăţare, proiecte didactice/secvenţe de instruire pentru ora de curs.● Formarea competenţelor lingvistice (fonetică şi ortografie, lexic, gramatică).● Formarea competenţelor socio-lingvistice şi pragmatice.● Tehnici comunicative de dezvoltare a înţelegerii limbii orale şi scrise şi a exprimării orale şi în scris.● Modalităţi specifice de prelucrare didactică a elementelor de cultură şi civilizaţie franceză. Exploatarea didactică a documentului autentic.● Mijloacele de învăţământ şi integrarea acestora în activitatea didactică: mijloacele de învăţământ, suport al activităţii didactice; valoarea psihopedagogică a mijloacelor de învăţământ; modalităţi de selecţionare şi utilizare a mijloacelor de învăţământ.● Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare; strategii de evaluare a randamentului şcolar; modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.● Utilizarea Proiectului şi a Portofoliului European al Limbilor ca modalităţi de autoevaluare şi evaluare a cunoştinţelor de limba franceză.Bibliografie:1. *** Cadre Europeen Commun de Reference pour les Langues, Conseil de l'Europe/Didier, 2001- 2002: cap. 4 (L'utilisation de la langue et l'apprenant/l'utilisateur), cap. 5 (Les competences de l'apprenant/l'utilisateur), cap. 9 (Evaluation)2. *** Le Portfolio Europeen des Langues, Conseil de l'Europe, Portfolio europeen des langues 15 ans et plus cahier + passeport, www.editionsdidier.com3. *** Curriculum Naţional: programe pentru clasa a III-a – a VIII-a, MECI, CNCEIP, 20094. *** Curriculum Naţional: programe pentru clasa a IX-a, MEN, CNC, 1999 şi 20045. *** Curriculum Naţional,:programe şcolare 2, seria liceu, Aria curriculară Limbă şi comunicare, MEN, CNC, 2001 (p. 25-74, programa şcolară pentru clasele a X-a – a XII-a; sugestii metodologice)6. *** Enseigner le FLE. Pratiques de classe, BELIN, Paris, 20087. *** Ghid de evaluare – Limbi moderne, SNEE, Ed. Aramis, 20018. *** Ghid metodologic, aria curriculară Limbă şi comunicare – liceu, MEN, CNC, 20029. *** Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare de limbă franceză, clasele a III a- a VIII-a, MEN, CNC, 200110. *** Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 199511. Bablon, Fredric, Enseigner une langue etrangere a l'ecole, Hachette Education, Paris, 200412. Cosăceanu, A. Didactica limbilor străine. Reconstrucţia disciplinară, Editura Universităţii Bucureşti, 2003, cap. V. Obiective, conţinuturi şi strategii didactice comunicative13. Cosăceanu, A. Didactique du francais langue etrangere, Cavallioti, 2003 (Les methodes communicatives. Approches de l'ecrit. L'enseignement de la culture.)14. Cuq, Jean-Pierre, Dictionnaire de didactique du francais. Langue etrangere et seconde, CLE International, Paris, 200315. Dospinescu, V., Didactique des langues et … analyse critique des manuels, Junimea, Iaşi, 200216. Dragomir. M., Managementul activităţii didactice, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 200317. Hirschprung, Nathalie, Apprendre et enseigner avec le multimedia, Hachette, Paris, 200518. Iucu, R., Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, 200019. Joiţa, E., Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti, 199820. Mangenot, Francois, Louveau, Elisabeth, Internet et la classe de langue, CLE International, Sejer, 200621. Martinez, Pierre, La didactique des langues etrangeres, PUF, Paris, 199622. Porcher, Louis, L'Enseignement des langues etrangeres. Francais langue etrangere, Hachette Education, Paris, 200423. Radu I., Evaluarea procesului de învăţământ, EDP, 200124. Robert, Jean-Pierre, Dictionnaire pratique de didactique du FLE, Ophrys, Paris, 200825. Stoica A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003.26. Strungă, C; Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara, 1999.27. Tagliante, C., Techniques de classe: La classe de langue, CLE International, 199428. Tagliante, C., L' Evaluation, CLE International, 1991N.B.: 1. Sunt obligatorii conţinuturile manualelor şcolare pentru disciplina limba franceză, cuprinse în catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar.2. Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine concursul – planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examenele şi evaluările şcolare.CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU LIMBA GERMANĂ MODERNĂ– Bucureşti –2010Notă de prezentarePrezenta Programă de limba germană modernă se adresează profesorilor de limba germană, absolvenţi ai învăţământului superior de specialitate, precum şi cadrelor didactice care au urmat un curs de reconversie profesională recunoscut de MECTS, care doresc să ocupe o catedră de limba germană în sistemul de învăţământ preuniversitar de stat şi privat.Programa de concurs s-a elaborat în acord cu următoarele:– cunoştinţele generale ale absolventului în materie de limbă, literatură şi didactica predării limbii germane ca limbă modernă;– Curriculum naţional de limba germană ca limbă modernă în vigoare;– Ghidul metodologic pentru aplicarea programelor de limba germană, Aria curriculară Limbă şi comunicare, Liceu, elaborat de MECTS, CNC, 2002– Ghidul metodologic pentru aplicarea programelor de limba germană, Limba germană, primar-gimnaziu, elaborat de MECTS, CNC– standardele internaţionale de predare a unei limbi moderne, în contextul implementării şi în sistemul de învăţământ românesc a Cadrului european comun de referinţă pentru învăţarea limbilor moderneAspectele fundamentale din programă sunt în concordanţă cu profilul absolventului de învăţământ superior care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar, de exemplu:● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în evoluţia predării/învăţării limbii germane moderne;● proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;● aplicarea noilor direcţii ale didacticii generale şi ale metodicii predării limbii germană;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Obiectivele concursuluiConcursul pentru ocuparea posturilor didactice vizează evaluarea competenţelor didactice ale profesorului de limba germană modernă privind proiectarea şi realizarea procesului de predare – învăţare-evaluare a limbii germane moderne.Urmărind obiectivele disciplinei Limba germană modernă, programa este astfel structurată încât să solicite cadrului didactic următoarele competenţe:– capacitatea de a identifica problematica actuală a disciplinei (teorii moderne ale învăţării, metode, tehnici, procedee);– valorificarea conţinuturilor specifice de specialitate incluse în bibliografie;– proiectarea, organizarea, desfăşurarea şi evaluarea activităţii didactice conform programei şcolare;– adecvarea demersului didactic la grupul ţintă;– transmiterea unor atitudini şi valori trans- şi interculturale pozitive;– dezvoltarea la elevi a unor competenţe intelectuale, interpersonale şi de comunicare;– capacitatea de a construi un climat educativ interactiv de cooperare stimulativTEMATICĂ DE CONCURSI. METHODIK UND DIDAKTIK1. Methoden des fremdsprachlichen Unterrichtsa. Kommunikative Didaktikb. Interkulturelle Didaktik2. Unterrichtsplanung. Lehrplan und Curriculuma. Didaktische Analyseb. Lernphasen3. Sozialformen und Aspekte der inneren Differenzierung4. Fertigkeit: Horverstehen: Zielsetzung und Ubungstypologie5. Fertigkeit: Leseverstehen: Zielsetzung und Ubungstypologie6. Fertigkeit: Sprechen: Zielsetzung und Ubungstypologie7. Fertigkeit: Schreiben: Zielsetzung und Ubungstypologie8. Einsatz von Medien im DaF-Unterricht9. Evaluationsformen und -kriterien10. Wortschatzarbeit im kommunikativen DaF-Unterricht11. Grammatik im kommunikativen DaF-Unterricht. Ubungsformen12. Einsatz von Spielen im DaF-UnterrichtBIBLIOGRAFIE● Bausch, Karl-Richard/Christ, H./Krumm, H.-J. (Hrsg.), Handbuch Fremdsprachunterricht, Francke Verlag, Tubingen und Basel, 3.Auflage 1995;● Bolton Sibyle, Probleme der Leistungsmessung. Lernfortschrittstests în der Grundstufe. GhK Fernstudieneinheit 10, Langenscheidt 1996;● Buhlmann, Rosemarie/Laveau, Ingeborg, Arbeit mit Sach- und Zeitungstexten, GhK Fernstudieneinheit, Langenscheidt, 1999;● Dahlhaus, Barbara, Fertigkeit Horen. GhK Fernstudieneinheit, Langenscheidt-Verlag, Munchen, 1994;● Funk, Hermann/Koenig, M, Grammatik lehren und lernen, GhK Fernstudieneinheit 1, Langenscheidt-Verlag 1996;● Ghid de evaluare limbi moderne, SNEE, Aramis, 2001● Kast, Bernd, Fertigkeit Schreiben. GhK Fernstudienbrief12, Langenscheidt, 1999;● Muller, Bernd-Dietrich, Wortschatzarbeit und Bedeutungsvermittlung, GhK Fernstudieneinheit 8, Langenscheidt, Munchen, 1994;● Neuf-Munkel, Gabriele, Fertigkeit Sprechen. GhK Fernstudieneinheit, Langenscheidt, Munchen, 2006;● Neuner, Gerhard/Hunsfeld, Hans, Methoden des fremdsprachlichen Deutschunterrichts. Eine Einfuhrung. GhK Fernstudieneinheit 4, Langenscheidt, Munchen, 1993;● Neuner, G./Kruger, M./Grewer, U., Ubungstypologie zum kommunikativen Deutschunterricht, Berlin, Langenscheidt, 1981;● Stoica, Adrian (coord.), Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori. Bucureşti, ProGnosis, 2001;● Stoica, Adrian, Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică. Bucureşti, Humanitas Educaţional, 2006;● Westhoff, Gerhard, Fertigkeit Lesen, GhK Fernstudieneinheit 17, Munchen, Langenscheidt, 1997.● Planurile cadru în vigoare pentru învăţământul gimnazial şi liceal● Programele şcolare în vigoare pentru învăţământul gimnazial şi liceal● Manualele alternative aprobate conform Catalogului manualelor 2010Fachzeitschriften● Deutsch aktuell. Zeitschrift des Deutschlehrerverbandes Rumaniens, Bukarest, Anima-Verlag (1992-2010);● Deutsch als Fremdsprache. Zeitschrift zur Theorie und Praxis des Deutschunterrichts fur Auslander, Munchen, Langenscheidt;● Fremdsprache Deutsch, Zeitschrift fur die Praxis des Deutschunterrichts, Munchen, Klett;● Primar. Zeitschrift fur Deutsch als Fremdsprache im Primarbereich, Rheinbreitbach, Durr- Kessler-Verlag;● Zielsprache Deutsch, Munchen, Hueber;II. SPRACHE1. Wortbildung2. Wortarten (flektierbare und unflektierbare)3. Syntax und Topik4. OrtografieBIBLIOGRAFIE● *** Duden-Reihe: Grammatik, Bedeutungs Bedeutungsworterbuch, Schwierigkeiten der deutschen Sprache;● *** Der kleine Duden: Deutsches Worterbuch. Ein praktischer Helfer fur den Alltag, Sprachtipps;● Engel, U./Schumacher, H., Verbvalenzlexikon deutsch-rumanisch, Heidelberg, 1983;● Helbig, G.,/Buscha, J. Deutsche Grammatik. Ein Handbuch fur den Auslanderunterricht, Langenscheidt Verlag, Berlin, 2001;● Rechtschreibung, Dudenverlag (Ausgaben nach dem Jahr 2000);● Wahrig, Gerhard (Hg.), Worterbuch der deutschen Sprache, Deutscher Taschenbuch Verlag, Munchen, 2007.III. ARBEIT MIT TEXTEN IM DaF-UNTERRICHTDie Themen richten sich nach den Inhalten des naţionalen Curriculums.1. Literarische Texte im DaF-Unterricht2. Sachtexte im DaF-Unterricht3. Funktionale Texte im DaF-Unterricht4. Texterschliessung und Textproduktion im DaF-UnterrichtBibliografie● 100 Ideen fur die Arbeit mit Texten: Literatur schreibend erkunden – Ringeinband, Liza Charlesworth, An der Ruhr Verlag, 2008;● Fernstudieneinheit 13 Arbeit mit Sach- und Zeitungstexten, Buhlmann, Rosemarie/Laveau, Ingeborg Langenscheidt, Munchen, 1997;● Fernstudieneinheit 03. Landeskunde und Literaturdidaktik, Viola Kessling, Monika Bischof, Rudiger Krechel, Langenscheidt Verlag, Munchen, 1999.Grup de lucru:Sorin Giurumescu, Inspector General M.E.C.T.S.Cristina Pintilie, Consilier C.N.E.E.Carmen Bubela, profesor, Liceul Teoretic "Aurel Lazăr", OradeaCristina Drescan, profesor, Grup Şcolar "Lucian Blaga", ReghinClaudia Mucenicu, profesor, Colegiul Naţional "Lucian Blaga", SebeşSimona Trofin, profesor, Şcoala "Ştefan Bârsănescu", IaşiGeorgeta Ţoţea, inspector şcolar de specialitate ISJ/profesor Colegiul Naţional "Andrei Şaguna", Braşov.CONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA ITALIANĂ– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează tuturor absolvenţilor de învăţământ superior profil filologic care au promovat un modul psiho-pedagogic şi doresc să obţină un post didactic vacant în învăţământul preuniversitar, precum şi profesorilor de limba italiană din învăţământul preuniversitar care se prezintă la concursurile pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante în învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru limba italiană, cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale şi cu Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbile Moderne al Consiliului Europei. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.Programa vizează aspecte fundamentale care sunt în concordanţă cu profilul absolventului de învăţământ superior ce urmează să fie încadrat în învaţământul preuniversitar, de exemplu: cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale, a tendinţelor în evoluţia disciplinei vizate, aplicarea noilor direcţii ale disciplinei respective, ale didacticii generale şi ale metodicii predării; probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice; demonstrarea abilităţilor de comunicare empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic, cu aplicare la predarea limbii italiene în învăţământul preuniversitar.COMPETENŢELE vizate sunt:– cunoaşterea conţinuturilor disciplinei;– utilizarea corectă şi adecvată contextuală a limbii italiene;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– realizarea proiectării demersului didactic în conformitate cu cerinţele curriculumului naţional;– folosirea unor metode adecvate vârstei elevilor şi tipului de clasă în abordarea unui text (literar/non-literar) în vederea formării şi dezvoltării competenţelor generale şi specifice ale elevilor, conform programei şcolare;– folosirea corectă a conceptelor şi noţiunilor culturale necesare situării în context istoric şi cultural a unui text literar;– folosirea unor metode variate şi adecvate pentru formarea la elevi a competenţelor de receptare şi producere a mesajelor orale şi scrise;– folosirea unor procedee diverse şi adecvate pentru formarea de competenţe de comunicare şi de interacţiune orală şi în scris;– folosirea unor metode variate şi adecvate de evaluare a competenţelor elevilor de receptare şi producere a mesajelor scrise şi orale şi de interacţiune în diverse contexte de comunicare;– conştientizarea şi transmiterea unor atitudini interculturale pozitive;– construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– proiectarea şi realizarea demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;– construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂElemente de construcţie a comunicării1. Fonetică şi ortografie: Regulile de pronunţie; grupuri consonantice şi vocalice; accentul; eliziunea şi troncamento; despărţirea în silabe; punctuaţia.2. Elemente de lexicologie: formarea cuvintelor, derivarea cu sufixe şi prefixe, compunerea. Relaţii semantice în semantica lexicală: polisemia şi omonimia; sinonimia, antonimia.3. Morfologia:– Substantivul: genul, numărul; formarea genului feminin şi a pluralului; substantive cu două forme de plural, substantive defective de singular/plural, pluralul substantivelor compuse.– Articolul: hotărât, nehotărât, partitiv. Folosirea şi omiterea articolului. Prepoziţii articulate.– Adjectivul calificativ: forme regulate, neregulate, invariabile. Gradele de comparaţie ale adjectivelor: forme analitice şi sintetice.– Pronumele personal: forme accentuate, neaccentuate în acuzativ şi dativ, combinate; pronumele reflexiv, de politeţe, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât. Adjectivele pronominale. Ci, vi, ne cu valoare pronominală şi adverbială.– Numeralul: clasificare, folosirea numeralului cardinal şi ordinal– Verbul: conjugare şi diateză. Modurile şi timpurile. Conjugarea verbelor regulate, neregulate, defective. Folosirea auxiliarelor. Acordul participiului trecut. Folosirea formelor pronominale cu imperativul şi cu modurile impersonale. Folosirea conjunctivului. Periodo ipotetico. Concordanţa timpurilor la indicativ şi conjunctiv.– Adverbul: clasificare şi formare; gradele de comparaţie.– Prepoziţia, conjuncţia, interjecţia.4. Sintaxa:– Sintaxa propoziţiei şi a frazei. Subiectul, predicatul, atributul, apoziţia, complementul. Coordonarea şi subordonarea. Propoziţii implicite şi explicite. Tipuri de propoziţii: relativă, comparativă, completivă directă, subiectivă, temporală, modală, concesivă, consecutivă, cauzală, condiţională, finală.5. Elemente de pragmalingvistică:– actele de limbaj; enunţuri-tip de realizare a diferitelor tipuri de acte;– tipuri de discurs/text: descriptiv, narativ, poetic, argumentativ, informativ şi expozitiv – caracteristici generale, moduri de structurare în perspectiva aplicaţiilor didactice.N.B. Subiectele vor fi tratate în special din perspectiva aplicării la clasă şi din cea a dificultăţilor de achiziţie specifice elevilor.Bibliografie:1. Maurizio Dardano, Pietro Trifone, La Lingua italiana, Zanichelli, Bologna, 1996 (sau orice ediţie ulterioară);2. Mihaela Cârstea Romaşcanu, Gramatica limbii italiene, Bucureşti, Ed. Stiinţifică, 1971;3. Mariana Cuza, Corso di lessicologia, CMU, 1974;4. Rodica Sârbu, Haritina Gherman, Gramatica limbii italiene, Bucureşti, Ed. Gramar, 1994.Literatura italiană1. Dante: Divina Commedia2. Petrarca: Îl Canzoniere3. Boccaccio: Îl Decameron4. Goldoni şi reforma teatrului: La Locandiera; I Rusteghi; La Bottega del caffe5. Manzoni – creatorul romanului istoric6. Leopardi – reprezentant al romantismului italian7. Verga şi verismul: I Malavoglia, nuvelistica: Vita dei campi8. Svevo: La coscienza di Zeno9. Pirandello: Novelle per un anno; IL fu Mattia Pascal: Sei personaggi în cerca d'autore, Enrico IV10. Ungaretti: Allegria; Sentimento del tempo11. Montale: Ossi di seppia12. Buzzati: Sessanta raccontiBibliografie:1. Giulio Ferroni, Storia della letteratura italiana, Einaudi, Torino, 1996 sau ed.succesive.2. Ugo Dotti, Autori e testi, Laterza, Bari, 1991 sau ed.succesive3. Mario Ricciardi, La letteratura în Italia – Profilo storico, Bompiani, Milano, 1992 sau ed. succesive4. Baldi, Giusso, Razzetti, Zaccaria, Dal testo alla storia, dalla storia al testo, Paravia, Torino, 19935. Româno Luperini, Pietro Cataldi, Lidia Marchiani, La scrittura e l'interpretazione, Palumbo, Palermo, 19986. Mario Pazzaglia, Letteratura italiana, Zanichelli editore, Milano 1993Didactica generală şi metodica predării limbii italiene1. Obiectivele predării/învăţării limbii italiene conform Curriculum-ului Naţional actual.2. Forme de organizare şi proiectare didactică: proiectarea didactică, condiţie a unei activităţi didactice de calitate; funcţiile proiectării didactice; conţinutul şi nivelul proiectării didactice; elaborarea de proiecte pentru unităţi didactice şi secvenţe de instruire.3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea acestora în activitatea didactică: mijloacele de învăţământ, suport al activităţii didactice; valoarea psihopedagogică a mijloacelor de învăţământ; modalităţi de selecţionare şi utilizare a mijloacelor de învăţământ.4. Formarea competenţelor lingvistice (fonetică şi ortografie, lexic, gramatică).5. Formarea competenţelor de comunicare (receptarea mesajului oral, exprimarea orală, receptarea mesajului scris, exprimarea în scris).6. Modalităţi specifice de prelucrare didactică a elementelor de cultură şi civilizaţie italiană. Exploatarea didactică a documentului autentic.7. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare; strategii de evaluare a randamentului şcolar; rolul şi importanţa evaluării în educarea capacităţii de autoapreciere, prevenirea eşecului şcolar, stimularea performanţei şcolare şi dezvoltarea personalităţii elevilor; modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.8. Dinamica relaţiei profesor – elev în procesul de învăţământBibliografie:1. *** Ghid de evaluare – Limbi moderne, SNEE, Ed. Aramis, 2001.2. *** Ghid metodologic, aria curriculară Limbă şi comunicare – liceu, MEN, CNC, 2002.3. *** Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995.4. *** La Nuova Italia, 1999.5. Balboni, P., Didattica dell' italiano a stranieri, Bonacci, Roma, 19946. Corda, Costa, M., Misurare e valutare le competenze linguistiche. Guida scientifico-pratica per gli insegnanti,7. Cosăceanu, A. Didactica limbilor străine. Reconstrucţia disciplinară, Editura Universităţii Bucureşti, 2003, cap. V Programele şcolare în vigoare8. Dragomir. M., Managementul activităţii didactice, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 20039. Freddi, D., Glotodidattica. Fondamenti, metodi e tecniche, UTET, Torino, 199810. Iucu, R., Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom 2000.11. Joiţa, E., Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti, 1998.12. Radu I., Evaluarea procesului de învăţământ, EDP, 2001.13. Radu, I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj, 199514. Stoica, A (coord.) Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 2001.15. Strungă, C. Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara, 1999. Roma, 1994Autori: Geogescu Mirela Mihaela, prof. grad IManea-Busuioc Mihaela, prof. grad IPopescu Marioara, prof. grad IICoordonator: prof. Gabriela GuţuCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA NEOGREACĂ– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREInteresul pentru literele greceşti a fost mereu prezent în spaţiul românesc şi nu numai în cadrul comunităţilor greceşti. În prezent, ca urmare a integrării europene a României, relaţiile cu Grecia şi Cipru se dezvoltă pe multiple planuri, ducând la o reînviere a interesului pentru limba neogreacă, prin creşterea permanentă a cererii de cunoscători în acest domeniu.Programa de Limba şi Literatura Neogreacă îşi propune să valorifice achiziţiile lingvistice şi culturale ale elenismului actualizate în context modern european. Prezentele propuneri privind evaluarea etapelor de formare continuă a personalului didactic se adresează profesorilor de limba neogreacă din învăţământul primar, gimnazial şi liceal.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru limba şi literatura neogreacă. Ea este concepută astfel încât să răspundă exigenţelor reformei faţă de pregătirea profesorilor, potrivit standardelor societăţii contemporane de eficienţă a sistemului de învăţământ. Examenul este orientat spre a evalua calitatea concepţiei didactice şi modalităţile concrete prin care profesorul pune elevii în situaţii de învăţare eficiente, apte de a conduce la formarea capacităţilor şi a competenţelor prevăzute în programele şcolare.Urmărind obiectivele generale şi specifice ale disciplinei, programa este astfel structurată încât să coreleze domeniul specialităţii (limba şi literatura neogreacă) cu ştiinţele conexe: metodica şi pedagogia. Este important ca profesorul să poată demonstra felul în care aplică în actul didactic aceste competenţe în mod adecvat, creativ şi reflexiv.De asemenea, competenţele şi conţinuturile programei sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistematică în realizarea activităţilor didactice.COMPETENŢE EVALUATE1. Limba şi literatura neogreacă

Domenii de competenţă	Unităţi de competenţă
Comunicare	– Comunicarea în relaţia profesor-elev – Demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional
Curriculum	– Înţelegerea şi cunoaşterea structurilor gramaticale specifice limbii neogreceşti – Cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinei – Probarea competenţelor lingvistice necesare conversaţiei, exprimării în scris în limba neogreacă, traducerii şi retroversiunii – Stăpânirea metodelor ştiinţifice de analiză şi interpretare a mărturiilor scrise şi a textelor literare din diverse epoci ale culturii greceşti; Capacitatea de a explica particularităţile stilistice ale limbii; Cunoaşterea metodelor teoretice de analiză stilistică a textelor literare. Cunoaşterea terminologiei specifice şi aptitudini de interpretare critică prin comentariul literar al unor eşantioane reprezentative din operele autorilor greci – Capacitatea de a valorifica cunoştinţele de vocabular în interpretarea şi studierea elementelor de origine greacă din limbajul internaţional, precum şi din limba română – Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinei (limbă, literatură, elemente de istorie, cultură, civilizaţie) şi problemele de învăţare specifice domeniului – Înţelegerea statutului limbii neogreceşti, a caracterului unitar şi a continuităţii sale de-a lungul celor patru milenii de evoluţie; cunoaşterea principalelor etape ale istoriei limbii greceşti pentru o mai bună cunoaştere a trăsăturilor specifice limbii moderne. – Capacitatea de a explica tendinţele limbii moderne prin analiza diacronică a faptelor de limbă – Capacitatea de a argumenta şi demonstra rolul deosebit al limbii şi culturii greceşti în formarea civilizaţiei moderne, în crearea, cultivarea şi îmbogăţirea limbajului ştiinţific internaţional, a vocabularului filosofic, estetic, a terminologiei gramaticale etc. – Elaborarea proiectului didactic
Curriculum	– Înţelegerea şi cunoaşterea structurilor gramaticale specifice limbii neogreceşti – Cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinei – Probarea competenţelor lingvistice necesare conversaţiei, exprimării în scris în limba neogreacă, traducerii şi retroversiunii – Stăpânirea metodelor ştiinţifice de analiză şi interpretare a mărturiilor scrise şi a textelor literare din diverse epoci ale culturii greceşti; Capacitatea de a explica particularităţile stilistice ale limbii; Cunoaşterea metodelor teoretice de analiză stilistică a textelor literare. Cunoaşterea terminologiei specifice şi aptitudini de interpretare critică prin comentariul literar al unor eşantioane reprezentative din operele autorilor greci – Capacitatea de a valorifica cunoştinţele de vocabular în interpretarea şi studierea elementelor de origine greacă din limbajul internaţional, precum şi din limba română – Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinei (limbă, literatură, elemente de istorie, cultură, civilizaţie) şi problemele de învăţare specifice domeniului – Înţelegerea statutului limbii neogreceşti, a caracterului unitar şi a continuităţii sale de-a lungul celor patru milenii de evoluţie; cunoaşterea principalelor etape ale istoriei limbii greceşti pentru o mai bună cunoaştere a trăsăturilor specifice limbii moderne. – Capacitatea de a explica tendinţele limbii moderne prin analiza diacronică a faptelor de limbă – Capacitatea de a argumenta şi demonstra rolul deosebit al limbii şi culturii greceşti în formarea civilizaţiei moderne, în crearea, cultivarea şi îmbogăţirea limbajului ştiinţific internaţional, a vocabularului filosofic, estetic, a terminologiei gramaticale etc. – Elaborarea proiectului didactic
Evaluare	– Capacitatea de evaluare a cunoştinţelor elevului

2. Metodica predării Limbii şi Literaturii Neogreceşti

Comunicare	– Conştientizarea exigenţelor relaţiei de comunicare a profesorului: elevii, familia, comunitatea, colectivul didactic şi managerial – Capacitatea de a construi un climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ
Curriculum	– Capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; aplicarea adecvată a principiilor şi a metodelor specifice de abordare a noţiunilor de limbă (fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă, stilistică) – Proiectarea parcursului disciplinar: obiective cadru şi obiective de referinţă ale disciplinei; modele ale activităţii de învăţare; conţinuturi şi concepte operaţionale ale acestora – Selectarea diverselor modalităţi de abordare a textului literar – Aplicarea creativă şi reflexivă a cunoştinţelor despre predarea-învăţarea disciplinei – Capacitatea de a realiza şi proiecta demersuri didactice trans-, inter- şi multidisciplinare – Analizarea unor proiecte pentru opţionalul ca disciplină nouă sau pentru opţionalul integrat
Evaluare	– Capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi – Selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate
Formarea elevilor	– Capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale elevilor – Capacitatea de a dezvolta reprezentări culturale şi de a trezi interesul elevilor pentru limba, cultura şi civilizaţia greacă; Capacitatea de a explica idealurile elenismului (de pildă ale olimpismului) nu doar ca sâmburi ai civilizaţiei greceşti şi europene, dar şi ca elemente ale unei etici profund valabile în zilele noastre. – Oferirea unui model al disciplinei ca exerciţiu de lectură, reflecţie şi transfer interdisciplinar în stilul personal de muncă intelectuală.

TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA NEOGREACĂA. LIMBA NEOGREACĂScurt istoric al limbii greceşti: Periodizarea şi liniile principale de evoluţie. Limba arhaică şi limba clasică. Limba comună. Începuturile diglosiei. Greaca bizantină. Stratificarea lingvistică: limba cultă şi cea demotică. Interacţiuni lingvistice. Greaca modernă. Conflictul dintre limba pură şi limba populară. Alfabetul. Scrierea, pronunţia, punctuaţia. Fonetica. Sistemul fonetic. Fenomene fonetice vocalice şi consonantice. Regulile generale de accentuare. Morfologia. Categoriile gramaticale ale numelui. Articolul. Substantivul. Adjectivul. Pronumele. Numeralul. Verbul. Părţile de vorbire neflexibile: adverbul, prepoziţiile, conjuncţiile, interjecţiile. Sintaxa. Elemente de sintaxă a cazurilor. Elemente de sintaxă a frazei. Lexicul. Derivare. Compunere. Probleme de semantică lexicală. Inovaţii lexicale şi frazeologice contemporane.B. LITERATURA ŞI CULTURĂ NEOGREACĂIntroducere în geografia, istoria şi civilizaţia greacă. Influenţa cadrului geografic asupra vieţii şi mentalităţii locuitorilor. Marile perioade ale istoriei elene. De la oraşele stat din antichitate la regatele elenistice, de la cucerirea romană la Imperiul Bizantin, de la stăpânirea otomană la formarea statului modern. Contribuţia grecilor la patrimoniul european. Originile greceşti ale culturii europene. Elenismul din România, capitol important al Istoriei grecilor şi al Istoriei românilor.Caracteristicile şi reprezentanţii literaturii greceşti în diferite epoci. Literatura antică: Poemele homerice, lirismul arhaic, teatrul; Oratoria, literatura epocii elenistice şi a epocii române. Literatura bizantină: periodizare, caracteristici, reprezentanţi. Literatura bizantină în Ţările Române. Creaţii literare în epoca stăpânirii otomane. Renaşterea literară cretană.Scrieri greceşti în şi despre Principatele Române. Fanarioţii şi Iluminismul neoelen. Contacte româno-elene.Literatura greacă de la medieval la modern. Influenţele Occidentale asupra literaturii greceşti a secolului XIX. Naşterea poeziei greceşti moderne în Insulele Ionice (Solomos, Kalvos). Revoluţia greacă. Memoriile luptătorilor de la 1821. Impunerea unei limbi purificate de elementele străine (katharevousa). Vechea şcoală ateniană. Romantismul grecesc. Adoptarea limbii demotice în poezie. Noua Şcoală Ateniană. Generaţia 1880. Palamas – corifeu al liricii neogreceşti. Poezia greacă la 1900. Proza neoelenă în limba pură. Nuvela de moravuri şi romanul.Literatura greacă a secolului XX. Societatea grecească în primele două decenii ale secolului XX (Războaiele Balcanice, Primul Război Mondial). Implicaţiile politicului în literatură. Noi influenţe occidentale şi noi curente ideologice. Lirica. Elenismul în afara graniţelor. Poezia lui Konstantinos Kavafis. Nikos Kazantzakis şi moştenirea sa culturală. Prietenia cu Panait Istrati. Generaţia 1930 în literatura greacă. Proza (Myrivilis, Venezis, Kondoglu, Terzakis, Politis, Petsalis-Diomidis, Prevelakis, Panaiotopulos). Poezia generaţiei 1930 (Embirikos, Engonopulos, Elytis, Seferis).Poezia greacă postbelică. Scriitori greci în exil în România (Loudemis, Sivetidis, Rendis). Noi curente în poezia postbelică. Perspectivele literaturii greceşti la începutul mileniului III.Contribuţia grecilor la patrimoniul literar universal.Traducerea şi comentarea unor fragmente din opere reprezentative ale literaturii greceşti:IMAGINE 1BIBLIOGRAFIEA. Bibliografie pentru limba neogreacă:IMAGINE 2B. Bibliografie pentru literatura şi cultura neogreacă:IMAGINE 3TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII DISCIPLINEI1. Şcoala ca sistem. Opţiunea pentru studierea limbii neogreceşti. Studierea limbii neogreceşti din perspectiva integratoare a culturii şi civilizaţiei greceşti.2. Interdisciplinaritatea – obiectiv major în predarea limbii neogreceşti: abordarea interdisciplinară a filosofiei, istoriei, mitologiei, religiei, geografiei, artei.3. Corelarea conţinuturilor disciplinei cu competenţele vizate de efortul formativ al parcursului didactic, având ca finalitate integrarea în viaţa socială şi profesională.4. Corelarea segmentelor de proiectare, învăţare şi evaluare cu toate palierele disciplinare: cunoaşterea limbii, formarea reprezentărilor culturale şi atitudinale, modele ale muncii intelectuale.5. Proiectarea demersului didactic: a. Obiective cadru de pedagogie generală; b. Obiective de referinţă ale disciplinei, cu modele de activităţi de învăţare; c. Conţinuturi;6. Strategii didactice ale învăţării; Metode de predare a literaturii, a culturii şi civilizaţiei greceşti; Tehnica analizei stilistice a textului; Tehnica traducerii şi a analizei complexe a textului;7. Folosirea mijloacelor audio-vizuale în predarea lecţiei de limbă şi literatură neogreacă.8. Evaluarea. Obiectivele evaluării. Tipuri de evaluare. Tehnici de evaluare: diagnoza, evaluarea continuă, evaluarea formativă şi sumativă.9. Personalitatea profesorului de limba şi literatura neogreacă. Măiestria pedagogică, respectul faţă de profesie şi conştiinţa misiunii sale.BIBLIOGRAFIELucrări generale:Cerghit I., Neacşu I., Pânişoară I.O., Potolea D., Prelegeri pedagogice, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.Cucoş C., Pedagogie generală, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.Drăgulescu C., Perfecţionarea metodologiei predării, Bucureşti, 1978.Ionescu M., Lecţia între proiect şi realizare, Ed. Dacia, 1982.Ionescu M., Radu I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj, 1995.Nicola I., Tratat de pedagogie şcolară, Ed. Aramis, Bucureşti, 2000.Stoica A., Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Ed. ProGnosis şi SNEE, Bucureşti, 2001.Programele şcolare în vigoare pentru disciplina Limba şi Literatura Neogreacă, pentru clasele I-XII.Manuale:IMAGINE 4Grup de lucru:prof. Paula Scalcău, Şcoala "Petre Sergescu", Drobeta- Turnu Severin.CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREDisciplina limba şi literatura română se înscrie în categoria disciplinelor multidimensionale, definite de documentele de profil ale Consiliului Europei ca fiind acele discipline care au ca obiect de studiu învăţarea limbii şi a literaturii naţionale – limba ca materie – şi învăţarea limbii ca instrument de comunicare pentru învăţarea altor discipline – limbă de şcolarizare (cf. La langue comme matiere, DG IV/EDU/LANG/2009, Division des Politiques linguistiques, www.coe.int/lang/fr).Disciplina limba şi literatura română are un rol fundamental în dezvoltarea personalităţii elevilor, în formarea deprinderilor şi a unor abilităţi necesare acestora pentru accesul postşcolar la învăţarea pe tot parcursul vieţii şi pentru integrarea activă în societatea bazată pe cunoaştere.Studiul limbii şi al literaturii române contribuie esenţial la formarea personalităţii autonome a elevilor, capabilă de discernământ şi de spirit critic, aptă să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotată cu sensibilitate estetică, având conştiinţa identităţii culturale, manifestând interes pentru diversitatea formelor de comunicare şi de expresie artistică.Programa de limba şi literatura română pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, concepută în conformitate cu programele şcolare pentru disciplina limba şi literatura română (clasele a V-a – a XII-a) şi cu programele pentru examenele naţionale, este proiectată astfel încât să răspundă schimbărilor intervenite în activitatea didactică, din perspectiva abordării curriculare sistemice la disciplina limba şi literatura română, în învăţământul gimnazial şi liceal.Structura programei de limba şi literatura română pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar este următoarea:Notă de prezentare;● Competenţele cadrului didactic de specialitate;● Tematica ştiinţifică pentru disciplina limba şi literatura română;● Bibliografie recomandată pentru tematica ştiinţifică;● Tematica pentru metodica disciplinei limba şi literatura română;● Bibliografie recomandată pentru metodica disciplinei limba şi literatura română.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE● Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinei din domeniile limbă, literatură şi comunicare, în vederea predării lor integrate;● Utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare (curriculum naţional, structura anului şcolar etc.) în proiectarea didactică;● Reflectarea conţinuturilor programelor de gimnaziu şi de liceu în proiectarea didactică adaptată specificului grupului-ţintă;● Aplicarea corectă şi personalizată a cunoştinţelor de didactică şi de metodică a disciplinei;● Valorificarea corectă a conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinei;● Aplicarea modelului comunicativ-funcţional în toate domeniile disciplinei (abordarea noţiunilor de limbă: fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă, stilistică în vederea utilizării corecte, eficiente şi nuanţate în comunicare, în receptarea şi producerea mesajelor);● Utilizarea creativă a modalităţilor de abordare a tipului de text (text literar şi nonliterar);● Cunoaşterea şi aplicarea principiilor şi formelor comunicării orale precum şi a metodelor specifice didacticii acesteia;● Cunoaşterea şi aplicarea principiilor şi formelor comunicării scrise precum şi a metodelor specifice didacticii acesteia;● Realizarea demersului didactic în viziune trans-, inter- şi multidisciplinară;● Elaborarea unor instrumente de evaluare şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate competenţelor vizate prin curriculumul naţional;● Proiectarea şi aplicarea unor programe din componenta CDŞ;● Aplicarea tehnicilor comunicării eficiente cu grupul de elevi, conform principiilor şi metodelor interacţiunii educaţionale;● Aplicarea unor forme eficiente de management al clasei, în funcţie de activitatea de învăţare proiectată.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂDomenii de conţinutCandidaţii trebuie să cunoască integral conţinuturile şi conceptele operaţionale din cele trei domenii ale disciplinei (limbă, comunicare, literatură), prevăzute în programele de gimnaziu şi de liceu, atât pe cele obligatorii, cât şi pe cele facultative.A. Limbă şi comunicare:● Fonetica– Sunetul şi litera. Vocale. Consoane. Semivocale. Grupuri de sunete (diftong, triftong, hiat);– Silaba. Regulile de despărţire a cuvintelor în silabe. Ortografia pentru despărţirea în silabe (inclusiv folosirea cratimei şi a apostrofului);– Aspecte stilistice şi normative: folosirea corectă a accentului în limba română; nume proprii greşit accentuate; abateri de la normele ortoepice; valori expresive ale nivelului fonetic.● Lexicul– Noţiunea de vocabular. Vocabularul fundamental. Masa vocabularului. Cuvânt şi variantă; variante libere;– Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului: derivarea; compunerea; conversiunea. Familia lexicală;– Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului: împrumuturile;– Neologismele;– Sinonimele. Antonimele. Omonimele (omofone şi omografe). Paronimele. Cuvintele polisemantice. Câmpurile lexico-semantice;– Arhaisme şi regionalisme;– Normă şi abatere: scrierea neologismelor; confuziile paronimice; pleonasmul; tautologia; cacofonia etc.Morfologia● Părţile de vorbire flexibile:– Substantivul: clasificare; categorii gramaticale; ortografia substantivului; locuţiunea substantivală;– Articolul: clasificare; categorii gramaticale;– Pronumele: clasificare, categorii gramaticale; ortografia pronumelui;– Numeralul: clasificare, categorii gramaticale; ortografia numeralului;– Adjectivul: clasificare, categorii gramaticale ale adjectivului; locuţiunea adjectivală;– Verbul: clasificare; categorii gramaticale ale verbului, ortografia verbului; locuţiunea verbală;● Părţile de vorbire neflexibile:– Adverbul: clasificare, ortografia adverbului; locuţiunea adverbială;– Interjecţia: ortografia interjecţiei;– Prepoziţia: clasificare; regimul cazual al prepoziţiei; locuţiunea prepoziţională; regimul cazual al prepoziţiei şi al locuţiunii prepoziţionale;– Conjuncţia: clasificare; locuţiunea conjuncţională;– Noutăţi în Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005/2008– Aspecte stilistice şi normative: folosirea corectă a formelor flexionare (flexiunea verbală şi flexiunea nominală); expresivitatea claselor morfologice;Sintaxa– Sintaxa propoziţiei: unităţi şi relaţii sintactice;– Sintaxa frazei: raporturi sintactice în frază; tipuri de subordonate; elemente de relaţie;– Noutăţi în Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005– Aspecte stilistice şi normative: folosirea corectă a acordului gramatical; anacolutul; topica; punctuaţia în propoziţie şi în frază;● Practica raţională şi funcţională a limbii– Situaţia de comunicare: emiţător, receptor, mesaj, context, cod, canal; funcţiile comunicării; deixis, anafora discursivă;– Comunicarea orală:[ ] Strategii specifice în dialog şi în monolog;[ ] Structuri discursive: text narativ, descriptiv, informativ, argumentativ;– Comunicarea scrisă: procesul scrierii; contextele de realizare: structuri discursive în textele literare şi nonliterare: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ; susţinerea şi argumentarea opiniilor; comprehensiunea şi interpretarea textului literar din perspectivă contextuală.● Elemente de stilistică– Calităţile generale şi particulare ale stilului: claritate, proprietate, precizie, puritate, corectitudine, variaţie stilistică, simetrie, naturaleţe, cursivitate, eufonie;– Cuvânt şi context; denotaţie şi conotaţie;– Structura stilistică a limbii române;– Registre stilistice:– limbaje orale: popular; colocvial; argotic;– limbaj standard; limbaj cultivat;– Stiluri funcţionale: stilul tehnico-ştiinţific; stilul juridic-administrativ; stilul publicistic; stilul beletristic;– Stilistica textului literar: figuri de stil şi procedee de expresivitate; stil direct, stil indirect, stil indirect liber; sinonime stilistice; valoarea stilistică a arhaismelor şi a regionalismelor; aspecte stilistice ale sintaxei textului literar; funcţia stilistică a punctuaţiei;● Istoria limbii– Originile şi evoluţia limbii române;– Norma literară – aspecte evolutive;– Uzul diversificat al limbii literare.B. Literatură:● Perioade, curente culturale/literare – texte reprezentative care să ilustreze orientările tematice fundamentale;● Opere de referinţă ale autorilor canonici prevăzuţi în programele şcolare de liceu: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu;● Literatura română în context universal;● Literatura şi celelalte arte;● Conceptele de teorie literară, de estetică şi de stilistică existente în programele şcolare pentru clasele a V-a – a XII-a, implicate în receptarea diverselor tipuri de text, literar şi nonliterar.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂA. Limbă şi comunicare (fonetică, vocabular, morfosintaxă, comunicare, stilistică, istoria limbii)● Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, ediţia a IIIa, 2009● Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007● Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005, vol. I, pp. 61-77, 323-332, 468-482; vol. al II-lea, pp. 263-289, 313-351, 371-449*● Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001● Bidu-Vrânceanu, Angela; Călăraşu, Cristina; Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana; Mancaş, Mihaela; Pană Dindelegan, Gabriela, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, ediţia a II-a, 2005● Bucă, Marin, Evseev, Ivan, Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1978● Cătănescu Cvasnâi, Maria, Limba română. Origini şi dezvoltare. Studiu, antologie de texte vechi româneşti, Bucureşti, Editura Humanitas, colecţia "Tezaur", 1996● Coteanu, Ion, Originea limbii române, Bucureşti, Editura Academiei, 1981● Coteanu, Ion, Stilistica funcţională a limbii române – stil, stilistică, limbaj, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei, 1973● Gheţie, Ion, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1978● Guţu Romalo, Valeria, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, versiune nouă, Bucureşti, Editura Humanitas, 2000● Hristea, Theodor (coord.), Sinteze de limba română, Bucureşti, Editura Albatros, ediţia a III-a, 1984 (cap. Vocabular, fonetică)● Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Conversaţia: structuri şi strategii. Sugestii pentru o pragmatică a românei vorbite, Bucureşti, Editura All, 1995● Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică, Bucureşti, Editura All, 2003● Irimia, Dumitru, Structura stilistică a limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986● Mancaş, Mihaela, Limbajul artistic românesc în secolul al XIX-lea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983● Mancaş, Mihaela, Limbajul artistic românesc în secolul XX, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991● Neamţu, G. G., Teoria şi practica analizei gramaticale, Cluj, Editura Excelsior, 1999● Pană Dindelegan, Gabriela, Dragomirescu, Adina, Nedelcu, Isabela, Morfosintaxa limbii române. Sinteze teoretice şi exerciţii, Editura Universităţii din Bucureşti, 2010● Pană Dindelegan, Gabriela, Teorie şi analiză gramaticală, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Coresi, 1994● Sala, Marius, De la latină la română, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1998● Şerbănescu, Andra, Cum se scrie un text?, ediţia a III-a, Iaşi, Editura Polirom, 2007● Stoichiţoiu Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influenţe, creativitate, Bucureşti, Editura All, ediţia a IV-a, 2008B. Literatură● Academia Română, Dicţionarul General al Literaturii Române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, vol. I-VII, 2004- 2009, coordonator Eugen Simion● Anghelescu, Mircea (coord.), Literatura română. Dicţionar de opere, Bucureşti, Editura Litera Internaţional, 2003● Balotă, Nicolae, Arte poetice ale secolului XX, Bucureşti, Editura Minerva, 1997● Booth, W., Retorica romanului, Bucureşti, Editura Univers, 1974● Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti, Editura Minerva, 1982● Călinescu, G., Universul poeziei, Bucureşti, Editura Minerva, 1974● Călinescu, Matei, Cinci feţe ale modernităţii, Bucureşti, Editura Univers, 1995● Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Bucureşti, Editura Humanitas, 1999● Cioculescu, Şerban; Vianu, Tudor; Streinu, Vladimir, Bucureşti, Istoria literaturii române moderne, Editura Ştiinţifică, 1971● Ciopraga, Constantin, Literatura română între 1900 şi 1918, Iaşi, Editura Junimea, 1970;● Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, ed. a II-a, Iaşi, Editura Polirom, 1998● Crohmălniceanu, Ov. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I-II-III, Bucureşti, Editura Minerva, 1972● Dragomirescu, Gh. N., Dicţionarul figurilor de stil, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1995● Duda, Gabriela, Introducere în teoria literaturii, Bucureşti, Editura All, 2006● Dumitrescu Buşulenga, Zoe, Renaşterea, umanismul şi destinul artelor, Bucureşti, Editura Univers, 1975● Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne, Bucureşti, Editura Univers, 1998● Genette, Gerald, Introducere un arhitext, Bucureşti, Editura Univers, 1994● Kayser, Wolfgang, Opera literară, Bucureşti, Editura Univers, 1979● Lintvelt, Jaap, Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, Bucureşti, Editura Univers, 1994● Lodge, David, Limbajul romanului, Bucureşti, Editura Univers, 1998● Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane, Bucureşti, Editura Minerva, 1973● Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, vol. I, II, III, Bucureşti, Editura Minerva, 1980, 1981, 1983● Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008● Marino, Adrian, Dicţionar de idei literare, Bucureşti, Editura Eminescu, 1973● Mazilu, D.H., Recitând literatura română veche, vol. I-III, Editura Universităţii Bucureşti, 1994● Micu, Dumitru, Istoria literaturii române în secolul XX, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000● Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Proza, Bucureşti, Editura Fundaţiei Pro, 2002● Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Poezia, Bucureşti, Editura Fundaţiei Pro, 2003● Papadima, Liviu, Literatură şi comunicare. Relaţia autor-cititor în proza paşoptistă şi postpaşoptistă, Iaşi, Editura Polirom, 2000● Petraş, Irina, Teoria literaturii. Curente literare, figuri de stil, genuri şi specii literare, metrică şi prozodie. Dicţionar-antologie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996● Petrescu, Ioana Em., Eminescu şi mutaţiile poeziei româneşti, Cluj, Editura Dacia, 1989● Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Ediţia a II-a, Piteşti, Editura Paralela 45, 1998● Pop, Ion (coord.), Dicţionar analitic de opere literare româneşti, (vol. I-IV), Cluj-Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 1998-2001● Pop, Ion, Avangarda în literatura română, Bucureşti, Editura Atlas, 2000● Scarlat, Mircea, Istoria poeziei româneşti, vol. I-IV, Bucureşti, Editura Minerva, 1982-1984● Simion, Eugen, Ficţiunea jurnalului intim, (3 volume), Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001● Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. I-IV, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1974-1989● Todorov, Tzvetan, Introducere în literatura fantastică, Bucureşti, Editura Univers, 1973● Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, Bucureşti, Editura Albatros, 1977● Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (coordonatori), Dicţionarul scriitorilor români (vol. I-IV), Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995-2002TEMATICA PENTRU DIDACTICA DISCIPLINEI LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ1) Proiectare didactică: curriculumul naţional de limba şi literatura română pentru gimnaziu şi pentru liceu; modelul conceptual al disciplinei: paradigma comunicativ-funcţională; elemente obligatorii şi facultative ale programei; documente de proiectare didactică: planificarea calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare (integrarea celor trei domenii, coerenţa demersului, corelarea conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare şi a formelor de evaluare cu competenţele specifice anului de studiu, metode folosite, resurse, tipuri de interacţiune a grupului de elevi), proiectarea scenariului didactic (centrare pe competenţe, etapele scenariului didactic).2) Didactica lecturii:a. Abordarea textului literar (tendinţe în didactica lecturii, căi de acces spre textul literar, ghidarea elevilor pentru înţelegerea, analiza şi interpretarea textelor şi a diferitelor contexte relevante pentru receptare):– didactica textului narativ (modalităţi de construire a unor activităţi de învăţare adecvate specificului textului narativ, care să conducă la formarea şi dezvoltarea strategiilor de lectură, la înţelegerea şi interpretarea textelor);– didactica textului dramatic (modalităţi de construire a unor activităţi de învăţare care să pună în evidenţă specificul textului dramatic şi al spectacolului de teatru, formând şi dezvoltând competenţe de receptare adecvate discursului dramatic);– didactica textului liric (modalităţi de construire a unor activităţi de învăţare care să conducă la sensibilizarea elevilor pentru textul liric şi la formarea şi dezvoltarea competenţelor de receptare care să le permită acestora să înţeleagă şi să interpreteze, din perspective diferite, o diversitate de texte lirice).b. Abordarea textului nonliterar (ştiinţific, publicistic, administrativ, juridic, publicitar) din perspectiva caracteristicilor stilurilor funcţionale şi a funcţiilor comunicării.c. Abordarea textelor aparţinând altor arte (film, pictură, muzică, artele spectacolului), din perspectiva codurilor specifice utilizate.3) Didactica limbii române: abordarea noţiunilor de limbă conform principiului concentric al predării-învăţării; strategii de învăţare şi aplicare în contexte noi a noţiunilor de fonetică, de morfologie şi de sintaxă (parcursuri inductive, deductive, analogice); strategii de învăţare şi de utilizare în contexte noi a noţiunilor de vocabular.4) Didactica oralului: strategii de învăţare şi exersare a ascultării active; strategii de învăţare şi exersare a alcătuirii diverselor tipuri de discurs oral prevăzute în programe (monologul informativ, monologul demonstrativ, descrierea orală, povestirea orală, rezumatul oral, dialogul formal şi informal, interviul, dezbaterea, masa rotundă etc.).5) Didactica redactării: strategii de învăţare şi exersare a redactării unor tipuri de texte prevăzute în programele şcolare: texte funcţionale, texte reflexive şi argumentative texte imaginative sau texte despre opera literară.6) Evaluarea: tipuri de evaluare, tipuri de itemi, modalităţi de construire a probelor de evaluare, metode tradiţionale şi metode alternative de evaluare care se pot aplica la disciplina limba şi literatura română.7) Comunicarea – mijloc al interacţiunii educaţionale: comunicarea în predare-învăţare: comunicare verbală, paraverbală, nonverbală, mixtă (congruenţa acestora); rolul profesorului de limba şi literatura română în structurarea la elevi a unor modele de exprimare şi a unor atitudini care facilitează comunicarea; forme ale comunicării didactice (prelegerea, dialogul, dezbaterea) şi rolurile asumate de către profesor, în dialog sau în dezbatere: moderator, participant, evaluator, facilitator; blocaje în comunicare; soluţii de prevenire şi depăşire a acestora (tehnici de ascultare activă, jocuri de "încălzire", învăţare prin cooperare etc.); tipuri de întrebări care stimulează gândirea critică şi creativitatea elevilor în raport cu temele abordate în cadrul disciplinei.8) Managementul clasei: rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea elevilor ca buni ascultători şi buni comunicatori: organizator, participant, resursă, evaluator, facilitator etc.; organizarea activităţilor de învăţare prin: crearea unui climat adecvat desfăşurării orei; folosirea unor resurse materiale adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale); folosirea adecvată şi eficientă a timpului; forme de instruire (frontal, în perechi, în grupe, studiu individual) şi integrarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea părinţilor în fixarea unor modele de exprimare, a unei atitudini deschise faţă de comunicare; gestionarea situaţiilor conflictuale la ora de limba şi literatura română (refuzul elevilor de a citi, polarizarea opiniilor în cadrul unor dezbateri etc.).9) Curriculum la decizia şcolii: tipuri de opţionale; repere/condiţionări în elaborarea C.D.Ş.- ului (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor); modalităţi de adecvare a unui C.D.Ş. la grupuri-ţintă diferite.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE● Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasele a V-a – a XII-a (în vigoare); http://curriculum2009.edu.ro/● Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Piteşti, Editura Paralela 45, 2003● Pamfil, Alina, Studii de didactica literaturii, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006● Sâmihăian, Florentina, Mariana Norel – Didactica limbii şi literaturii române, I (2005) şi II (2006), Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Proiectul pentru Învăţământul Rural (Volumele se găsesc în bibliotecile universităţilor din ţară)● Norel, Mariana – Curriculum la decizia şcolii la limba şi literatura română, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Proiectul pentru Învăţământul Rural, 2007. (Volumul se găseşte în bibliotecile universităţilor din ţară.)● Limbă şi literatură, revistă a Societăţii de Ştiinţe Filologice (în special rubrica Didactica modernă)● Perspective, revistă de didactica limbii şi literaturii române a Asociaţiei Naţionale a Profesorilor de Limba şi Literatura Română "Ioana Em. Petrescu", Cluj-Napoca (www.anpro.home.ro)CONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU SPECIALIZAREA EDUCATOARE/PROFESOR PENTRUÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLARDISCIPLINELE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, PEDAGOGIA PREŞCOLARĂ ŞIMETODICA DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVEÎN GRĂDINIŢA DE COPII– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREÎn contextul contemporan unui cadru didactic i se propune, permanent, redimensionarea relaţiei dintre achiziţiile dobândite pe parcursul formării iniţiale şi competenţele generale şi specifice solicitate de pragmatica procesului de învăţământ, în condiţiile valorizării, autoformării şi autoperfecţionării.Pentru profesia de educatoare, printre altele, standardul ocupaţional (COR) face următoarea descriere: "Educatoarea instruieşte şi educă prin joc, sprijină şi promovează dezvoltarea copiilor de vârstă preşcolară, urmărind obiective cognitive şi de limbaj, psihomotorii, de educare a afectivităţii, ale educaţiei estetice şi ale educaţiei pentru societate. Menirea educatoarei este de a facilita fiecărui copil să-şi urmeze drumul său personal de evoluţie, oferindu-i suport pentru integrarea în viaţa socială şi activitatea şcolară".Conform art. 9, alin. (2) din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, posturile şi catedrele didactice vacante se ocupă prin concurs. Anual, Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului organizează concursul naţional pentru ocuparea posturilor şi catedrelor didactice vacante, pe baza unei metodologii specifice.Programa pentru concursul de ocupare a posturilor didactice vacante de educatoare (profesor pentru învăţământul preşcolar) este concepută şi elaborată în acord cu prevederile Curriculumului pentru educaţia timpurie şi, totodată, se raportează la programele disciplinelor specifice care stau la baza formării iniţiale a educatoarei. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate într-o viziune curriculară dinamică, sistemică, integratoare.De asemenea, cele trei componente ale programei – Limba şi literatura română, Pedagogia preşcolară şi Metodica predării activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii – vizează conţinuturile ştiinţifice fundamentale în domeniul educaţiei timpurii, tendinţele în evoluţia disciplinelor specifice şi modurile de aplicare a noilor paradigme ale studierii acestora.În acest context, programa urmăreşte verificarea competenţelor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, în concordanţă cu obiectivele prevăzute de Curriculumul pentru educaţia timpurie, evidenţierea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare ale candidaţilor, în complexul proces educaţional pe care aceştia urmează să îl deruleze zi de zi la grupă.B. COMPETENŢELE SPECIFICE EDUCATOAREI/PROFESORULUI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR1. COMPETENŢE TRANSVERSALEa) Competenţe de organizare instituţională şi de management al resurselor umane: … ● de a organiza activităţi cu copii preşcolari, grupe de preşcolari şi cu părinţii acestora, sau în colaborare cu comunitatea locală sau adulţii;● de a gestiona timpul, spaţiul şi resursele de care dispune sala de grupă şi instituţia în care lucrează;● capacitatea de a organiza şi menţine un mediu educaţional sigur şi stimulativ, propice educaţiei (în care copiii să se simtă în siguranţă, dar şi suficient stimulaţi).b) Competenţe de relaţionare: … ● de a promova relaţii educaţionale pozitive, deschise şi flexibile cu fiecare copil în parte;● de a sprijini şi încuraja interacţiunile dintre copii;● de a cunoaşte potenţialul şi nevoile educaţionale ale fiecărui copil de la grupa sa;● de a promova şi încuraja participarea şi implicarea preşcolarilor în activităţi stimulative;● de a asigura echilibrul între concentrarea pe realizarea sarcinii stabilite şi concentrarea pe relaţiile cu preşcolarii;● de a-i forma pe preşcolari pentru a-şi asuma responsabilităţi;● de a stimula interesele interesul pentru cunoaştere al preşcolarilor;● de a crea un climat plăcut, stimulativ în sala de grupă;● de a cultiva empatia în grupul de copii;● de a relaţiona cu fiecare copil în parte, în funcţie de caracteristicile şi de nevoile lui specifice.● de a relaţiona cu părinţii, profesionişti şi alţi adulţi, în condiţii de parteneriat educativ;● de a învăţa din experienţa părinţilor cu copilul lor;● de a colabora şi coopera cu colegele pentru îndeplinirea proiectelor educaţionale instituţionale şi individuale;● de a colabora cu profesorii logopezi, consilierii şcolari şi alţi profesionişti în realizarea obiectivelor educaţionale şi în sprijinirea tuturor copiilor;● de a promova relaţii pozitive, colegiale la nivel instituţional şi interinstituţional, cu toate colegele.c) Competenţe de comunicare: … ● de a formula întrebări relevante;● a comunică verbal, corect şi relevant, pentru programul educaţional al preşcolarilor (model de vorbire corectă);● de a formula enunţuri inteligibile pentru preşcolari;● de a selecta secvenţe informative şi acţionale specifice vârstei;● de a crea oportunităţi prin care să se obţină feedback-ul necesar de la preşcolari;● de a răspunde întrebărilor copiilor, în aşa fel încât să-i stimuleze a dori să ştie mai mult;● de a asculta ceea ce vor să exprime copiii şi părinţii lor;● de a stabili relaţii reale de comunicare (de a se lăsa interesată de ceea ce spun copiii şi de a se prezenta lor într-un mod autentic);● de a se exprima divers, în funcţie de individualitatea fiecărui copil în parte (de interese, nivel de cunoaştere, aptitudini, caracteristici emoţionale şi de personalitate);● de a stimula dialogul dintre copii;● de a sumariza şi comunică propria experienţă către colegi, a extrage esenţialul şi a promova o pedagogie activă, participativă, reflexivă;● de a sintetiza experienţa altor colegi şi a extrage elementele necesare îmbunătăţirii practicilor educaţionale.d) Competenţe psihologice: … ● de a avea maturitate afectivă (echilibru emoţional, stabilitate, capacitatea de a nu se lăsa afectată emoţional de comunicări pozitive sau negative ale copiilor sau părinţilor, capacitatea de a stabili distanţe afective corespunzătoare relaţiilor didactice);● de a gândi în timp real (de a găsi soluţii adecvate momentului şi nu de a veni cu clişee sau stereotipii);● de a relaţiona în acelaşi timp cu mai mulţi copii diferiţi (fără a deveni excedată, iritată şi fără a uniformiza);● de a avea plăcerea jocului, deschidere către nou, capacitate creativă;● de a se simţi realizată în profesia sa;● interes real, intrinsec pentru munca didactică;● de a învăţa din experienţele personale şi ale altora;● de a reflecta asupra experienţei pedagogice a colegilor dar şi asupra propriei experienţe şi de a extrage noul şi inovaţia eficientă în activităţile de zi cu zi;● de a promova noul şi inovaţia în educaţie.2. COMPETENŢE SPECIFICEa) Competenţe de comunicare şi relaţionare: … ● utilizarea conceptelor şi teoriilor moderne de comunicare: orizontală/verticală, complexă, diversificată şi specifică;● manifestarea unei atitudini empatice şi de sprijin/suport faţă de nevoile individuale, generale şi de moment ale preşcolarilor;● proiectarea, realizarea şi evaluarea procesului instructiv-educativ, ca act de comunicare;● facilitarea comunicării educatoare-copii-părinţi-cadre didactice de alte specialităţi;● accesarea diverselor surse de informare în scopul documentării;● realizarea unor proiecte de parteneriat grădiniţă-familie-comunitate pe probleme educative (educaţie nonformală/informală);● valorizarea potenţialului educativ al unor instituţii educative diferite de grădiniţă (şcoală, muzee, teatru, operă, cluburi de copii);● favorizarea unor întâlniri educative cu oameni importanţi în diferite domenii ale culturii (muzicieni, pictori, oameni de ştiinţă, scriitori etc.).b) Competenţe metodologice: … ● utilizarea adecvată a cunoştinţelor de didactică preşcolară, de psihologie şi pedagogie preşcolară în proiectarea şi desfăşurarea activităţii didactice cu copiii;● proiectarea conţinuturilor instructiv-educative în acord cu prevederile programei şi cu specificul grupei la care educatoarea îşi desfăşoară activitatea;● utilizarea optimă a factorilor spaţio-temporali, în vederea eficientizării procesului instructiv-educativ;● aplicarea corectă a metodicii predării activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii în procesul de predare-învăţare-evaluare;● abordarea practică a teoriilor moderne asupra învăţării, în vederea stimulării, formării şi dezvoltării capacităţilor de cunoaştere ale copilului;● manifestarea unei conduite metodologice flexibile şi inovative;● adoptarea unor metode şi tehnici didactice pentru captarea şi menţinerea interesului, pentru exemplificare şi punere în scenă, pentru antrenarea lucrului în echipă şi individual;● capacitatea de a descoperi şi valoriza potenţialul fiecăruia;● capacitatea de a valoriza educativ experienţele copiilor şi intervenţiile lor în cadrul lecţiei;● centrare pe formarea personalităţii în ansamblu şi nu doar pe intelect şi pe memorie;● predare interdisciplinară (plecând de la realitatea în care se află copilul, de la interesele lui de învăţare);● axarea predării pe nevoia de învăţare a copiilor,● individualizarea conţinuturilor şi metodelor educative;● utilizarea unor metode moderne şi cât mai variate, interactive, care să sporească implicarea copilului în procesul didactic;● organizarea unui cadru educativ centrat pe libertatea şi creativitatea copilului;● stimularea interesului copilului pentru învăţare şi pentru devenire;● o bună dimensionare a conţinuturilor şi cerinţelor pentru a nu supraîncărca copilul;● construirea unei autorităţi bazate pe maturitatea psihologică şi nu pe elemente de constrângere sau impunere;● capacitatea de a renunţa la elemente de dresaj precum: recompensa, pedeapsa, condiţionarea, ameninţarea;● centrarea procesului didactic pe a învăţa să înveţi şi a învăţa să fii şi nu pe a învăţa să şti;● stimularea potenţialului creativ al copiilor.c) Competenţe de evaluare şi autoevaluare a activităţii didactice: … ● operează cu conceptele evaluării şi cu cele ale teoriei moderne în domeniu;● proiectarea eficientă a tuturor formelor de evaluare şi adaptarea conţinuturilor de predare în funcţie de rezultatele evaluării;● utilizarea strategiilor adecvate de evaluare/autoevaluare individuală/de grup;● capacitatea de a utiliza autoevaluarea pentru îmbunătăţirea procesului didactic.d) Competenţe psiho-sociale: … ● aplicarea normelor general-valabile (de igienă, de circulaţie, de estetică, ecologice etc.) de comportament civic, prosocial, în vederea transmiterii acestora persoanelor cu care intră în contact (copii, părinţi, colege, alţi membri ai comunităţii);● selectarea şi aplicarea unor comportamente adecvate, de adaptare eficientă şi rapidă la schimbările de natură socială;● operarea cu metode şi tehnici eficiente de cunoaştere a naturii umane, în vederea unei comunicări eficiente cu toţi partenerii;● identificarea şi aplicarea unor metode şi mijloace eficiente de lucru cu copiii, în vederea stimulării şi facilitării procesului de socializare a acestora;● identificarea situaţiilor conflictuale într-o relaţie, analizarea acestora şi soluţionarea optimă a conflictului;● asumarea rolului social pentru care a optat, în contextul unei imagini de sine adecvate propriei personalităţi.e) Competenţe tehnice şi tehnologice: … ● adoptarea unei conduite psihopedagogice inovatoare în plan profesional;● selectarea metodelor optime în vederea asigurării formării deprinderilor practice;● utilizarea limbajului calculatorului, a tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC).f) Competenţe de management al carierei: … ● utilizarea metodelor şi tehnicilor de autocontrol psihocomportamental;● adoptarea de conduite eficiente pentru depăşirea "situaţiilor de criză";● manifestarea unei conduite (auto) reflexive;● disponibilitatea de a-şi organiza şi revizui propria învăţare, atât individual, cât şi în grup;● informarea/formarea continuă cu noutăţile în domeniu;● utilizarea conduitei reflexive pentru îmbunătăţirea procesului didactic.C. TEMATICĂ ŞTIINŢIFICĂ DISCIPLINA PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ1. LIMBA ROMÂNĂa) Nivelul fonetic: norme ortografice şi ortoepice, sunet, silaba, despărţirea cuvintelor în silabe, diftongi, triftongi, hiat, accent; … b) Nivelul lexico-semantic: cuvânt, categorii semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime), cuvinte monosemantice/polisemantice. unităţi frazeologice (expresii/ locuţiuni), sensul cuvintelor, vocabular (mijloace de îmbogăţire a vocabularului: derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale, împrumuturile); … c) Nivelul morfosintactic: părţi de vorbire flexibile (substantiv, articol, adjectiv, pronume, numeral, verb), părţi de vorbire neflexibile (adverb, conjuncţie, prepoziţie, interjecţie), părţi de propoziţie principale (subiect, predicat, probleme de acord), părţi de propoziţie secundare (atribut, complement, relaţia determinat/determinant); … d) Nivelul ortografic şi de punctuaţie: aspecte privind aplicarea normelor de ortografie şi de punctuaţie în receptarea/construirea mesajului scris; … e) Nivelul stilistic: stiluri funcţionale, tipuri de text receptate (narativ, descriptiv, dialogat, informativ, argumentativ), stil direct, stil indirect, stil indirect liber. … 2. LITERATURA ROMÂNĂa) Proza – specii narative: basmul cult, povestirea, nuvela, romanul. … ● Concepte operaţionale asociate: instanţele comunicării narative (autor, narator, personaj, cititor); construcţia discursului narativ (specie literară, acţiune, temă, momentele subiectului, conflict, incipit, final, moduri de expunere, stil direct, stil indirect, stil indirect liber, repere spaţiale, repere temporale); personaje (tipologie, modalităţi de caracterizare, limbajul naratorului).● Conţinuturi:– Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă;– Hanu Ancuţei de Mihail Sadoveanu;– Moara cu noroc de Ioan Slavici;– Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu.b) Poezia: poezia romantică, poezia modernă. … ● Concepte operaţionale asociate: structura discursului poetic (elemente de compoziţie: titlu, motiv literar, idee poetică, instanţele comunicării poetice: mărci lexicogramaticale ale eului poetic; elemente de prozodie); figuri semantice (aliteraţia, antiteza, comparaţia, epitetul, hiperbola, metafora, personificarea, repetiţia);● Conţinuturi: Conceptele operaţionale se vor aplica pe două texte poetice aparţinând următorilor autori: Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Vasile Alecsandri, Nichita Stănescu.c) Dramaturgia – specii ale genului dramatic: comedia, drama. … ● Concepte operaţionale asociate: structura discursului dramatic (act, scenă, tablou, conflict, intrigă, relaţiile temporale şi spaţiale, dialogul, monologul); personajele operei dramatice (tipologii, tehnici de caracterizare);● Conţinuturi:– O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale;– Jocul ielelor de Camil Petrescu.Notă:Componenta Limba şi literatura română din structura probei de concurs va fi dimensionată pe două module:● redactarea unui eseu structurat, un eseu liber sau un eseu argumentativ în care să se aplice conceptele operaţionale enumerate în programă, pe un text aparţinând scriitorilor studiaţi;● aplicarea elementelor de limbă română pe un text la prima vedere, selectat atât din opera scriitorilor studiaţi, cât şi a altor autori.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ● *** Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979.● *** Dicţionarul scriitorilor români. (coord. Mircea Zaciu), Editura Albatros, Bucureşti, 2002.● *** Academia Română, DOOM, ediţia a II-a, Bucureşti, 2005.● Anghelescu, M., Clasicii noştri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1996.● Anghelescu, M., Ionescu, C., Lăzărescu, Gh., Dicţionar de termeni literari, Editura Garamond, Bucureşti, 1995.● Aranghelovici, C., Îndreptar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Editura Saeculum vizual, Bucureşti, 2007.● Balota, N., Opera lui T. Arghezi, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982.● Beldescu, G., Ortografia actuală a limbii române, Editura Ştiintifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.● Braga, C., Nichita Stănescu: orizontul imaginar, Editura Imago, Sibiu, 1993.● Călinescu, G., Opera lui Mihai Eminescu, E.P.L., Bucureşti, 1969.● Ciompec, G., Dominte, C., Forăscu, N., Guţu Romalo, V., Vasiliu, E., Limba română contemporană. Fonetica. Fonologia. Morfologia, ediţie revizuită şi adăugită, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.● Cornea, P., Originile romantismului românesc. Bucureşti: Editura Minerva, 1972.● Irimia, D., Structura stilistică a limbii române contemporane, EŞE, Bucureşti, 1986.● Manolescu, N., Arca lui Noe, vol. I-II., Editura Minerva, Bucureşti, 1980/1981.● Muşat, C., Romanul românesc interbelic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998.● Papadima, L., Introducere, comentarii la Comediile lui I.L. Caragiale, Editura Humanitas, Colecţia Tezaur, Bucureşti, 1996.● Petrescu, I., Eminescu. Modele cosmogonice şi viziunea poetică, Editura Paralela 45, Piteşti, 2002.● Popescu, Şt. Gramatica practică a limbii române, Editura TEDIT FZH, Bucureşti, 2001.● Simion, E., Scriitori români de azi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1987.● Vianu, T., Arta prozatorilor români, Editura100+1 GRAMAR, Bucureşti, 2002.D. TEMATICA PENTRU PEDAGOGIE PREŞCOLARĂ1. Finalităţile educaţiei timpurii: finalităţi (ideal educaţional, scop, obiective)2. Procesul de învăţământ. Componente structurale, caracteristici şi procesualitate internă: procesul de învăţământ ca sistem, caracterul informativ şi formativ, procesul de învăţământ ca proces al cunoaşterii, procesul de învăţământ ca proces de comunicare şi socializare, principalele accepţiuni ale predării (predarea ca activitate de inducere a învăţării, predarea ca ofertă de experienţe de învăţare, predarea ca formă de dirijare a învăţării, predarea ca transmitere de informaţii, predarea ca management al învăţării şi predarea ca instanţă de decizie).3. Noi semnificaţii şi extensii ale conceptului de învăţare: extinderea semnificativă a învăţării, dincolo de cadrul formal al şcolii, către alte sfere, non formale sau informale; învăţarea în sens larg; afirmarea şi necesitatea ideii de învăţare pe tot parcursul vieţii; evoluţia organizării învăţării, de la o învăţare disciplinară (fragmentată), spre o învăţare structurată şi organizată, uneori dincolo de discipline.4. Învăţarea centrată pe copil: particularităţi şi nevoi educaţionale individuale, respectarea ritmului propriu de asimilare, adaptarea conţinutului învăţării, implicarea copilului în toate etapele propriului parcurs educaţional, activităţi de învăţare, tipuri de învăţare, situaţii de învăţare şi strategii de învăţare, experienţe de învăţare pozitive.5. Colaborarea grădiniţei cu ceilalţi factori educaţionali: colaborarea grădiniţă-familie, consilierea şi educaţia părinţilor, colaborarea grădiniţă-şcoală, colaborarea grădiniţei cu alte instituţii/persoane din comunitate, comunicare, negocierea conflictelor, mediere, parteneriat educaţional, grupuri parteneriale.6. Copii cu CES în grădiniţă: cerinţe educative speciale la preşcolari, colaborarea cu familia şi cu alţi profesionişti, educaţia integrată şi incluzivă în grădiniţă.Notă:Pentru componenta Pedagogie preşcolară din structura probei de concurs se va solicita elaborarea unui eseu structurat/eseu argumentativ.E. TEMATICA PENTRU METODICA DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII1. Tradiţional şi modern în metodica desfăşurării activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii: curriculum pentru educaţia timpurie; plan de învăţământ, metodologia de aplicare a planului de învăţământ, obiective cadru şi obiective de referinţă, exemple de comportamente, domenii experienţiale, activităţi de învăţare, organizarea şi amenajarea spaţiului educaţional şi rolul ariilor de stimulare;2. Proiectarea didactică – specificul proiectării didactice în grădiniţă: lectura personalizată a programelor, planificare calendaristică, proiectare secvenţială, proiect de activitate didactică, tema, scop, obiective operaţionale, evenimente didactice, activităţi de învăţare, teme anuale de studiu, teme independente, proiecte tematice;3. Organizarea activităţilor de învăţare în educaţia timpurie (tipuri, importanţă, specific, organizare, desfăşurare, evaluare): activităţi pe domenii experienţiale, jocuri şi activităţi didactice alese, activităţi de dezvoltare personală, activităţi integrate, activităţi transdisciplinare, activităţi opţionale, activităţi extraşcolare, activităţi extracurriculare, curriculum ascuns, mediul educaţional, ambianţa psiho-relaţională, modalităţi de organizare a grupei, modele de aranjare spaţială a grupei, grupa combinată;4. Jocul în educaţia timpurie: definirea jocului şi specificul lui în preşcolaritate. Relaţia joc/ dezvoltare/învăţare, joc – joacă, jucărie, joc de rol, joc didactic, joc senzorial, joc de construcţie, joc de mişcare, joc muzical, joc de masă, joc logic, jocul în aer liber. (specificul fiecăruia la vârsta preşcolară, funcţiile, cerinţele şi condiţiile de aplicare);5. Modalităţi specifice de realizare a activităţilor didactice în educaţia timpurie: memorizare, convorbire, povestire şi repovestire, lectura după imagini, joc didactic, exerciţiu cu material individual, joc-exerciţiu, joc de rol, joc logico-matematic, joc cu text şi cânt, joc muzical, joc de mişcare, joc de creaţie, lectura educatoarei, dramatizare, audiţie, pictură, desen, modelaj, colaj;6. Strategii didactice utilizate în educaţia timpurie: strategie didactică/de instruire şi autoinstruire, metodă de învăţământ, procedeu didactic, tehnică, instrument didactic, mijloc de învăţământ, material didactic, auxiliare curriculare, auxiliare didactice, fişă de lucru independent;7. Evaluarea în educaţia timpurie: funcţii (constatativă, predictivă, diagnostică), forme de evaluare (evaluare iniţială, evaluare formativă/continuă, evaluare sumativă/cumulativă), metode şi instrumente de evaluare – tradiţionale şi moderne (analiza produselor activităţii, observaţia, convorbirea cu scop evaluativ, portofoliul copilului, Reperele fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea copilului de la naştere la 7 ani, fişele de evaluare, caietul de observaţii etc.).BIBLIOGRAFIE PENTRU PEDAGOGIE PREŞCOLARĂ ŞI METODICA DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE ÎN GRĂDINIŢA DE COPIIwww.edu.ro● *** Curriculum pentru învăţământul preşcolar, 2008.● *** Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, 2008.● Bizdună, M., Neagu, A., Texte pentru educaţia limbajului la preşcolar, Editura PROGnosis, Bucureşti, 2000.● Bocoş, M., Jucan, D., Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2008.● Bocoş, M., Didactica disciplinelor pedagogice. Un cadru constructivist, Editura Paralela 45, Piteşti, 2008.● Bocoş, M., Catalano, H., Avram, I., Someşan, E. (coord.), Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar. Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca, 2009.● Botiş, A., Mihalca, L., Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi băieţi, cu vârsta până la 7 ani, Editura Alpha MDN, UNICEF, Buzău, 2007.● Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. Metode interactive şi de grup, ghid metodic, Editura Arves, Craiova, 2006.● Breben, S., Gongea, E., Mitrulescu, V., Învăţarea bazată pe proiecte. Editura Arves, Craiova, 2009.● Breben, S., Ruiu, G., Fulga, M., Tuturugă, M., Mediul educaţional în grădiniţă, Editura Reprograph, Craiova, 2005.● Chiş, V. Pedagogia contemporană – Pedagogia pentru competenţe, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005.● Ciolan, L., Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, Iaşi, 2008.● Cristea, S. Studii de pedagogie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009.● Cucoş, C., Pedagogie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2000.● Dumitrana, M., Evaluarea limbajului. Probe de screening educaţional, Editura V amp; I Integral, Bucureşti, 2009.● Dumitrana, M., Introducere în pedagogie, Editura Reprograph, Craiova, 2004.● Dumitrana, M., Învăţarea bazată pe cooperare, Editura V amp; I Integral, Bucureşti, 2008.● Farca, S., Cum întâmpinăm copilul ca părinţi, bunici, medici şi educatori, Editura Trei, Bucureşti, 2010.● Frumos, Fl., Didactica. Fundamente şi dezvoltări cognitiviste, Editura Polirom, Iaşi, 2008.● Glava, A., Glava, C., Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.● Glava, A., Pocol, M., Tătaru L., Educaţia timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009.● Gongea, E., Ruiu, G., Breben, S., Activităţi bazate pe inteligenţe multiple, Editura Reprograph, Craiova, 2002.● Ionescu, M., Instrucţie şi educaţie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003.● Joiţa, E., Educaţia cognitivă. Fundamente. Metodologie, Editura Polirom, Iaşi, 2002.● Joiţa, E., Instruirea constructivistă – o alternativă. Fundamente. Strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2006.● Kolumbus, E.S., Didactica preşcolară ("Is it tomorrow yet?" – titlu original, traducere în limba română de Magdalena Dumitrana), Editura V amp;I Integral, Bucureşti, 1998.● Manolescu, M., Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi practică, Editura Credis, Bucureşti, 2004.● Manolescu, M., Activitatea evaluativă între cogniţie şi metacogniţie, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2004.● Manolescu, M., Teoria şi metodologia evaluării, Editura Universitară, Bucureşti, 2010.● Marin, T., Teoriile învăţării şi didactica în schimbare văzute din perspectivă constructivistă, Editura V amp; I Integral, Bucureşti, 2009.● Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.● Păişi, Lăzărescu, E., Ezechil, L., Laborator preşcolar, Editura V amp;I Integral, Bucureşti, 2010.● Păun, E., Potolea, D. (coord.), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002.● Rafailă, E., Educarea creativităţii la vârsta preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2003.● Ştefan, M., Lexicon pedagogic, Editura Aramis, Bucureşti, 2006.● Tomşa, Gh., Oprescu, N., Bazele teoretice ale psihopedagogiei preşcolare, Editura V amp;I Integral, Bucureşti, 2007.● Voiculescu, E., Pedagogie preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2001.● Vraşmaş, A. E., Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti, 2002.● Vraşmaş, E., Educaţia copilului preşcolar, Editura Pro Humanitas, Bucureşti, 1999.● Vraşmaş, E., (coord.), Premisele educaţiei incluzive în grădiniţă, Editura Vanemonde, Bucureşti, 2010.● *** Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura Miniped, Bucureşti, 2002.Autori:Viorica PREDA – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii;Maria BIZDUNĂ – Colegiul Pedagogic "Elena Cuza", Bucureşti;Rodica BRĂNIŞTEANU – Grădiniţa cu program prelungit "Căsuţa cu poveşti", Bistriţa Năsăud;Georgeta IORDACHE – Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti;Georgeta TOMA – Grădiniţa cu program normal Bascov, Argeş;Gabriela NECULA – Inspectoratul Şcolar Judeţean, Braşov;Daniela LĂUDOIU – Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare.CONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU SPECIALIZAREA ÎNVĂŢĂTORI/INSTITUTORI/PROFESORIPENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMARDISCIPLINELE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, ELEMENTE DE PEDAGOGIE ŞCOLARĂŞI ELEMENTE DE DIDACTICĂ GENERALĂ APLICATE DISCIPLINELORDIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREÎn contextul contemporan unui cadru didactic i se propune permanent redimensionarea relaţiei dintre achiziţiile dobândite pe parcursul formării iniţiale şi competenţele generale şi specifice solicitate de pragmatica procesului de învăţământ.În contextul contemporan, unui cadru didactic i se propune, permanent, redimensionarea relaţiei dintre achiziţiile dobândite prin parcurgerea traseului formării iniţiale şi competenţele generale şi specifice solicitate de pragmatica procesului de învăţământ, în condiţiile valorizării autoformării şi autoperfecţionării.Pentru profesia de învăţător standardul ocupaţional este sintetizat astfel: "Învăţătorii din învăţământul primar predau diferite discipline, pregătesc programe de instruire, organizează activităţi educative pentru elevii din primul grad şcolar."Conform art. 9, alin. (2) din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, posturile şi catedrele didactice vacante se ocupă prin concurs. Anual, Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului organizează concursul naţional pentru ocuparea posturilor şi catedrelor didactice vacante, pe baza unei metodologii specifice.Programele de concurs pentru ocuparea posturilor de învăţător/institutor/profesor pentru învăţământul primar sunt concepute şi elaborate în acord cu prevederile curriculumului programelor de formare iniţială ofertate de instituţiile de învăţământ specializate, precum şi cu cel pentru învăţământul primar.Proba de concurs vizează valorificarea şi corelarea achiziţiilor din domeniul limbii şi literaturii române, al pedagogiei cu cele din didactica specialităţilor, competenţele şi conţinuturile din programă fiind proiectate într-o viziune curriculară dinamică, sistemică, integratoare.Proiectată pe trei componente – Limba şi literatura română, Elemente de pedagogie şcolară şi Elemente de didactică generală aplicate disciplinelor din învăţământul primar, programa pentru concursul naţional de titularizare în învăţământ vizează evaluarea gradului de cunoaştere a conţinuturilor ştiinţifice fundamentale din domeniile numite mai sus, a tendinţelor în evoluţia disciplinelor, precum şi a capacităţii de aplicare a acestora în proiectarea, derularea şi evaluarea activităţilor didactice, în acord cu paradigmele actuale ale studierii acestor discipline.B. COMPETENŢELE SPECIFICE ÎNVĂŢĂTORULUI/INSTITUTORULUI/PROFESORULUI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMARCOMPETENŢE SPECIFICEa) Competenţe de comunicare şi relaţionare: … ● utilizarea conceptelor şi teoriilor moderne de comunicare: orizontală/verticală, complexă, diversificată şi specifică;● manifestarea comportamentului empatic şi a "orientării helping";● proiectarea, conducerea şi realizarea procesului instructiv-educativ, ca un act de comunicare;● facilitarea comunicării învăţător/institutor-copii-părinţi-alte cadre didactice;● valorificarea metacomunicării în optimizarea relaţiilor între cadre didactice;● exprimarea orală cursivă, înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor verbale/orale, a semnificaţiilor mijlocite de limbajul scris;● utilizarea creativă şi expresivă a limbajului oral;● accesarea diverselor surse de informare în scopul documentării;● derularea unor proiecte de parteneriat şcoală-familie-comunitate.b) Competenţe metodologice: … ● utilizarea adecvată a cunoştinţelor de didactică generală, de didacticile disciplinelor, de psihologie şi pedagogie şcolară/pedagogia învăţământului primar în proiectarea şi desfăşurarea activităţii didactice cu copiii;● proiectarea conţinuturilor instructiv-educative în acord cu prevederile programei şi cu nivelul grupei/clasei la care învăţătorul/institutorul îşi desfăşoară activitatea;● utilizarea optimă a factorilor spaţio-temporali, în vederea eficientizării procesului instructiv-educativ;● proiectarea şi utilizarea de strategii didactice eficiente în procesul de predare-învăţare-evaluare;● aplicarea corectă a pedagogiei învăţământului primar în procesul de predare-învăţare-evaluare;● abordarea praxiologică a teoriilor cognitive moderne, în vederea stimulării, formării şi dezvoltării capacităţilor de cunoaştere ale elevului;● manifestarea unei conduite metodologice flexibile şi inovative în plan profesional.c) Competenţe de evaluare şi autoevaluare a activităţii didactice: … ● utilizarea conceptelor cu care operează evaluarea şi a teoriilor moderne în domeniu;● proiectarea unei evaluări eficiente, organic integrată în activitatea instructiv-educativă;● utilizarea strategiilor adecvate de evaluare/autoevaluare individuală/de grup, precum şi a strategiilor de interevaluare.d) Competenţe psiho-sociale: … ● selectarea şi aplicarea unor comportamente prosociale adecvate, de adaptare eficientă şi rapidă la schimbările sociale şi la provocările existente;● operarea cu metode şi tehnici eficiente de cunoaştere a naturii umane, în vederea unei comunicări eficiente cu toţi partenerii;● identificarea şi aplicarea unor metode şi mijloace eficiente de lucru cu copiii, pentru stimularea şi facilitarea procesului de socializare a acestora;● identificarea situaţiilor conflictuale într-o relaţie, analizarea acestora şi rezolvarea optimă a conflictului, prin aplicarea unui management eficient, care să valorifice influenţele educaţionale pozitive ale conflictului;● asumarea rolului social pentru care a optat, în contextul unei imagini de sine adecvate propriei personalităţi şi propriului status profesional deţinut.e) Competenţe tehnice şi tehnologice … ● adoptarea unei conduite psihopedagogice inovatoare în plan profesional;● selectarea metodelor optime în vederea asigurării formării deprinderilor practic.f) Competenţe de management al carierei … ● utilizarea metodelor şi tehnicilor de autocontrol psihocomportamental;● adoptarea de conduite eficiente pentru depăşirea situaţiilor conflictuale;● manifestarea unor conduite (auto) reflexive şi de autoresponsabilizare profesională;● formarea la copii a deprinderii de elaborarea unui plan de acţiune eficient în pregătirea examenelor, concursurilor, competiţiilor etc.;● deschiderea faţă de provocările care apar în situaţiile de competiţie, examen, concurs etc.;● modelarea atitudinilor pozitive necesare elevilor aflaţi în contexte evaluative;● asumarea integrală a diferitelor roluri cu implicaţii docimologice (examinator/ examinat/concurent/supraveghetor).C. TEMATICĂ ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ1. LIMBA ROMÂNĂa) Nivelul fonetic: normele actuale de ortografie şi ortoepie în limba română; aspecte funcţionale referitoare la: sunetele limbii române, la regulile pentru despărţirea cuvintelor în silabe; la diftongi, triftongi, hiat, accent. … b) Nivelul lexico-semantic: cuvântul, structură; categorii semantice: sinonime, antonime, omonime, paronime, cuvinte monosemantice/polisemantice; neologisme, regionalisme, arhaisme; unităţi frazeologice (expresii/locuţiuni); sensul cuvintelor în context/sens denotativ şi sens conotativ; vocabularul limbii române: mijloace de îmbogăţire a vocabularului: interne (derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale), externe (împrumuturile). … c) Nivelul morfosintactic: părţile de vorbire flexibile: substantivul (fel, număr, gen, cazuri, funcţii sintactice, locuţiuni substantivale); articolul (clasificare); adjectivul (grade de comparaţie, funcţii sintactice, ortografiere); pronumele (tipuri, adjectivele pronominale, funcţii sintactice, ortografierea formelor pronominale); verbul (verbele predicative, auxiliare, copulative, locuţiuni verbale, diateze, moduri, timpuri, funcţii sintactice); numeralul (clasificare, cazuri, funcţii sintactice, ortografierea numeralelor); părţile de vorbire neflexibile: adverbul (clasificare, grade de comparaţie, funcţii sintactice, ortografierea adverbelor); conjuncţia (clasificare); prepoziţia (regimul cazual al prepoziţiilor); interjecţia (clasificare, funcţii sintactice, valori expresive, punctuaţia interjecţiei). … d) Sintaxa propoziţiei (părţi de propoziţie, principale, secundare, acordul gramatical între predicat şi subiect, acordul logic, acordul prin atracţie, acordul atributului cu partea de vorbire determinată). … e) Sintaxa frazei (propoziţia, fraza, raporturi sintactice la nivelul propoziţiei şi al frazei); aspecte funcţionale referitoare la construirea propoziţiilor subordonate (propoziţia subiectivă, predicativă, completivă directă, completivă indirectă, circumstanţială de loc, circumstanţială de mod, circumstanţială de timp, circumstanţială de cauză, circumstanţială de scop, circumstanţială condiţională, circumstanţială concesivă, circumstanţială consecutivă); expansiunea, contragerea, topica şi punctuaţia acestora. … f) Nivelul ortografic şi de punctuaţie: aspecte privind aplicarea normelor de ortografie şi de punctuaţie în receptarea/construirea mesajului scris. … g) Nivelul stilistic: stilurile funcţionale, tipurile de text receptate: narative, descriptive, dialogate, informative, argumentative, stil direct, stil indirect, stil indirect liber. … 2. LITERATURA ROMÂNĂa) Proza: Specii narative: basmul cult, povestirea, nuvela, romanul. … ● Concepte operaţionale: instanţele comunicării narative (autor, narator, personaj, cititor); perspectivă narativă (narator obiectiv, subiectiv, naraţiune scrisă la persoana I, la persoana a III-a); construcţia discursului narativ (particularităţile speciilor literare: basmul cult, povestirea, nuvela, romanul; acţiune, temă, momentele subiectului, conflict, incipit, final, moduri de expunere, stil direct, stil indirect, stil indirect liber, repere spaţiale, repere temporale); personaje (tipologie, modalităţi de caracterizare, limbajul naratorului).● Conţinuturi:– Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă;– Hanu Ancuţei de Mihail Sadoveanu;– Moara cu noroc de Ioan Slavici;– Ion de Liviu Rebreanu;– Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu.b) Poezia: Poezia romantică; Poezia modernă. … ● Concepte operaţionale: structura discursului poetic (titlu, motiv literar, idee poetică, instanţele comunicării poetice: mărci lexico-gramaticale ale eului poetic; elemente de prozodie); figuri de stil (aliteraţia, asonanţa, antiteza, comparaţia, epitetul, enumeraţia, hiperbola, metafora, personificarea, repetiţia).● Conţinuturi: Conceptele operaţionale se vor aplica pe două texte poetice aparţinând următorilor autori: Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu.c) Dramaturgia: Specii ale genului dramatic: comedia, drama. … ● Concepte operaţionale: structura discursului dramatic (act, scenă, tablou, didascalii, conflict dramatic, intrigă, relaţiile temporale şi spaţiale, dialogul, monologul, categorii estetice: comicul); personajele operei dramatice (tipologii, tehnici de caracterizare);● Conţinuturi:– O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale;– Iona de Marin Sorescu.Notă:Componenta Limba şi literatura română din structura probei de concurs va cuprinde două părţi:– redactarea unui eseu structurat/un eseu liber/un eseu argumentativ în care să se aplice conceptele operaţionale enumerate în programă pe un text literar ce aparţine scriitorilor studiaţi;– aplicarea elementelor de limbă română pe un text literar la prima vedere selectat atât din opera scriitorilor studiaţi, cât şi a altor autori.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ● *** Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979.● *** Dicţionarul scriitorilor români, coordonator Mircea Zaciu, Editura Albatros, 2002.● *** Manual de limba română, profil pedagogic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, ediţia 1975-1986.● Academia Română, DOOM, ediţia a II-a, Bucureşti, 2005.● Anghelescu, M., Clasicii noştri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1996.● Anghelescu, M., Ionescu, C., Lăzărescu, Gh., Dicţionar de termeni literari, Editura Garamond, 1995.● Aranghelovici, C., Îndreptar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Editura Saeculum vizual, Bucureşti, 2007.● Balota, N., Opera lui T. Arghezi, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982.● Beldescu, G., Ortografia actuală a limbii române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.● Braga, C., Nichita Stănescu: orizontul imaginar, Editura Imago, Sibiu, 1993.● Călinescu, G., Opera lui Mihai Eminescu, E.P.L., Bucureşti,1969.● Chiru, N., Literatura română pentru evaluare continuă şi examene-învăţământ preuniversitar. Concepte operaţionale, comentarii, eseuri, interpretări de text, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Editura Icar, Bucureşti, 2009.● Ciompec, G., Dominte, C., Forăscu, N., Guţu, Romalo, V., Vasiliu, E., Limba română contemporană. Fonetica. Fonologia. Morfologia, ediţie revizuită şi adăugită, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.● Cornea, P., Originile romantismului românesc, Editura Minerva, 1972.● Irimia, D., Structura stilistică a limbii române contemporane, EŞE, Bucureşti, 1986.● Manolescu, N., Arca lui Noe, vol. I-II, Editura Minerva, Bucureşti, 1980 – 1981.● Munteanu, G., Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici.● Muşat, C., Romanul românesc interbelic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998.● Papadima, L., Introducere, comentarii la Comediile lui I. L. Caragiale, Editura Humanitas, Colecţia Tezaur, Bucureşti, 1996.● Petrescu, I., Eminescu. Modele cosmogonice şi viziunea poetică, Editura Paralela 45, Piteşti, 2002.● Popescu, Şt., Gramatica practică a limbii române, Editura TEDIT FZH, Bucureşti, 2001.● Simion, E., Scriitori români de azi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1987.● Vianu T., Arta prozatorilor români, Editura100+1 GRAMAR, Bucureşti, 2002.● Zane, R., Marin Preda, Editura Aula, Bucureşti, 2003.D. TEMATICA PENTRU DISCIPLINA ELEMENTE DE PEDAGOGIE ŞCOLARĂ1. Finalităţile educaţiei: ideal, scopuri, obiectivea) Definirea şi analiza operaţională a conceptelor: finalitate, ideal, scop, obiectiv. … b) Taxonomia finalităţilor. Criterii şi sisteme de referinţă: macro-micro (finalităţi de sistem – finalităţi de proces); grad de generalitate; obiective-cadru, obiective de referinţă; concrete/operaţionale); dimensiunea personalităţii (obiective cognitive, afective, psihomotorii); temporalitate; măsurabilitate ş.a. … c) Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale. … 2. Procesul de învăţământ – sistem şi funcţionalitatea) Procesul de învăţământ: concept, structură, funcţii, dimensiuni, caracteristici, procesualitate internă, modele explicativ-interpretative; … b) Procesul de învăţământ ca interacţiune dinamică între predare, învăţare şi evaluare; … c) Condiţii şi factori de creştere a eficienţei procesului de învăţământ (pertinenţa curriculumului, coerenţa, calitatea şi armonizarea componentelor structurale, gradul de organizare sistematică a activităţii, calitatea vieţii şcolare, personalitatea profesorului, stilurile educaţionale, elementele de curriculum ascuns). … 3. Învăţarea şcolară. Orientări contemporane în teoria şi practica învăţării şcolarea) Conceptele de învăţare în sens larg şi de învăţare şcolară (forme, tipuri şi niveluri de învăţare). … b) Orientări principale în teoriile contemporane ale învăţării şi relevanţa lor pentru instruirea şcolară. … c) Condiţiile interne şi externe ale învăţării şcolare eficiente. … 4. Predarea. Orientări contemporane în teoria şi practica predăriia) Conceptul de predare. Relaţiile între predare, învăţare şi evaluare; … b) Predarea ca activitate de organizare şi conducere a situaţiilor de învăţare; … c) Strategii şi stiluri de predare; … d) Evaluarea/autoevaluarea comportamentului didactic al învăţătorului/institutorului/ profesorului pentru învăţământ primar. … Notă:Componenta Elemente de pedagogie şcolară din structura probei de concurs va solicita elaborarea unui eseu structurat/eseu argumentativ.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA ELEMENTE DE PEDAGOGIE ŞCOLARĂ● Ausubel, D.P., Robinson, R., Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.● Bocoş, M., Jucan, D., Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia evaluării. Repere şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura Paralela 45, Piteşti.● Cerghit, I., Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.● Cristea, S., Finalităţile educaţiei, în Pedagogie, vol. 1, Editura Hardiscom, Piteşti, 1996.● Cristea, S., Obiectivele pedagogice ale procesului de învăţământ, în Pedagogie, vol. 2, Editura Hardiscom, Piteşti, 1997.● Cristea, S., Procesul de învăţământ – obiect de studiu al didacticii generale, în Pedagogie, vol. 2, Editura Hardiscom, Piteşti, 1997.● Cosmovici, A., (coord. A. Neculau, T. Cozma), Învăţarea şcolară, în Psihopedagogie pentru examenul de definitivare şi gradul I, Editura Spiru Haret, Iaşi, 1994.● Cucoş, C., Finalităţile educaţiei, în Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996.● Dragu, A., Structura personalităţii profesorului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.● Golu, P., Învăţare şi dezvoltare, EŞE, Bucureşti, 1985.● Ionescu, M., Bocoş, M. (coord.), Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009.● Iucu, R., Managementul clasei de elevi, Editura "D. Bolintineanu", Bucureşti, 1999.● Jinga, I., Negreţ, I., Învăţarea eficientă, Editura Aldin, Bucureşti, 1999.● Neacşu, I., Metode şi tehnici moderne de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990.● Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.● Neacşu, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990.● Neacşu, I., Finalităţile educaţiei, în Curs de pedagogie (coord. I. Cerghit, L. Vlăsceanu), Universitatea Bucureşti, Bucureşti, 1988.● Potolea, D., Profesorul şi strategiile conducerii învăţării, în vol. Structuri, strategii şi performanţe în învăţământ (coord. I. Jinga, L. Vlăsceanu), Editura Academiei, Bucureşti, 1989.● Potolea, D., Teoria şi metodologia obiectivelor educaţionale, în Curs de pedagogie (coord. I. Cerghit, L. Vlăsceanu), Universitatea Bucureşti, Bucureşti, 1988.● Potolea, D., Stilurile educaţionale, în Probleme fundamentale ale pedagogiei (coord. D. Todoran), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.E. TEMATICA PENTRU ELEMENTE DE DIDACTICĂ GENERALĂ APLICATĂ ÎN DISCIPLINELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN CICLUL PRIMAR1. Dimensiuni practice ale Curriculumului în învăţământul primar:a) Documentele curriculare: planul-cadru, programele şcolare. Metodologia aplicării lor în ciclul primar; … b) Relaţia interdeterminativă obiective-conţinuturi-metode de predare-învăţare-evaluare în învăţământul primar; … c) Tipuri de curriculum: core curriculum (de bază, trunchi comun) – curriculum la decizia şcolii; … d) Orientări şi practici noi în organizarea curriculumului: interdisciplinaritate, organizare de tip integrat, curriculum diferenţiat şi personalizat. … 2. Proiectarea pedagogică a activităţilor instructiv-educative în învăţământul primar:a) Etapele proiectării pedagogice: definirea obiectivelor şi a sistemului de referinţă spaţio-temporal: determinarea conţinuturilor; stabilirea strategiei optime de acţiune; stabilirea criteriilor, a probelor şi a instrumentelor de evaluare continuă şi formativă; … b) Planificarea calendaristică anuală, planificarea semestrială, proiectarea unităţilor de învăţare, proiectarea lecţiei. … 3. Moduri şi forme de organizare a procesului instructiv-educativ în învăţământul primar:a) Activităţi realizate în mediul şcolar: lecţia – modalitate fundamentală de organizare a activităţii didactice; … b) Activităţi realizate în mediul extraşcolar – excursia, vizita. … c) Forme de organizare a activităţii didactice – activitate frontală, pe grupe, individuală, combinată. … 4. Metodologia şi tehnologia instruirii:a) Sistemul metodelor de instruire: clasificare, caracteristicile principalelor metode utilizate în învăţământul primar: povestirea, metoda fonetică analitico-sintetică, lectura explicativă, lucrul cu manualul. explicaţia, conversaţia euristică, demonstraţia, exerciţiul, învăţarea prin descoperire, problematizarea, jocul didactic, jocul de rol, dramatizarea, experimentul, observarea; … b) Mijloace didactice şi suporturi tehnice de instruire utilizate în învăţământul primar: rol, funcţii, valenţe formative, limite; exemple de mijloace didactice utilizate în predare-învăţare-evaluare la disciplinele din învăţământul primar, modalităţi de integrare în activitatea didactică. … 5. Evaluarea didactică – activitate de măsurare, de interpretare a datelor şi de adoptare a deciziilor educaţionale în învăţământul primar:a) Forme/tipuri de evaluare a rezultatelor şi progresului şcolar; … b) Metode tradiţionale şi alternative de evaluare, utilizate în ciclul primar; … c) Tipuri de itemi utilizaţi în practica şcolară (clasele I-IV); … d) Specificul aprecierii elevilor prin calificative; problematica specifică a descriptorilor de performanţă; … e) Rolul standardelor curriculare de performanţă în realizarea evaluării didactice la macro şi micronivel educaţional. … Notă:Componenta Elemente de didactică generală aplicată în disciplinele de învăţământ din ciclul primar din structura probei de concurs va solicita candidatului rezolvarea a două subiecte care vizează aplicarea noţiunile de didactică la disciplinele din planul-cadru pentru învăţământul primar.BIBLIOGRAFIE PENTRU ELEMENTE DE DIDACTICĂ GENERALĂ APLICATĂ ÎN DISCIPLINELE DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN CICLUL PRIMAR● *** Programe şcolare pentru învăţământul primar (în vigoare), Comisia Naţională pentru Curriculum.● Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ, I., Pânişoară, I.O., Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001.● Cerghit, I. Perfectionarea lecţiei în şcoala modernă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.● Cerghit, I., Neacşu, I., Metodologia activităţii didactice, în Didactica, coord. D. Salade, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.● Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006.● Creţu, C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Editura Polirom, Iaşi, 1998.● Creţu, C., Conceptul de curriculum (etimologie, evoluţii semantice ale conceptului de curriculum, definiţii, componentele curriculumului, tipuri de curriculum), în Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice (coord. C. Cucoş), Editura Polirom, Iaşi, 1998.● Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Editura Litera Educaţional, Chişinău, 2002.● Cristea, S., Proiectarea curriculară, în Pedagogia, vol. 2, Editura Hardiscom, Piteşti, 1997.● Crişan, Al. (coord.), Curriculum şcolar. Ghid metodologic, Ministerul Educaţiei şi Învăţământului. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 1996.● Cucoş, C., Probleme de docimologie didactică, în Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice (coord. C. Cucoş), Editura Polirom, Iaşi, 1998.● Ionescu, M., Clasic şi modern în organizarea lecţiei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982.● Jinga, I., Negreţ, I., Dobridor, I., Inspecţia şcolară şi design-ul instrucţional, Editura Aramis, Bucureşti, 2004.● Jinga, I., Negreţ, I., Învăţarea eficientă, Editura Aldiri, Bucureşti, 1999.● Jinga, I., Petrescu, A., Evaluarea performanţei şcolare, Editura Adelfin, Bucureşti, 1996.● Molan, V., Didactica disciplinei Limba şi literatura română în învăţământul primar, Editura Nini Ped, Bucureşti, 2010.● Neacşu, I., Stoica, A., (coord.), Ghid general de evaluare şi examinare, MEN, Editura Aramis, Bucureşti, 1996.● Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.● Manolescu, M., Teoria şi metodologia evaluării, Editura Universitară, Bucureşti, 2010.● Moise, C., Metode de învăţământ, în Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice (coord. C. Cucoş), Editura Polirom, Iaşi, 1998.● Radu, I.T., Evaluarea rezultatelor şcolare, în Sinteze pe teme de didactică modernă, Bucureşti, 1986.● Stanciu, M., Reforma conţinuturilor învăţământului. Cadru metodologic, Editura Polirom, Iaşi, 1999.Autori:Mirela Mihaescu, Inspectoratul Şcolar Judeţean DâmboviţaMihaela Bucinschi, Şcoala nr. 36, BucureştiAna Coman, Şcoala cu cls. I – VIII "Mihai Eminescu", BrăilaCONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINELE LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂŞI METODICA PREDĂRII ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV – EDUCATIVE ÎNGRĂDINIŢA DE COPII ÎN LIMBA RROMANISPECIALIZAREA EDUCATORI/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRUÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele Limba şi literatura rromani maternă şi Metodica predării activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii în limba rromani în vederea concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar se adresează absolvenţilor Şcolilor Normale (profil educatori), Colegiilor Universitare Pedagogice de Institutori (profil educatori) şi celor cu specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar. În baza Legii Învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, elevilor aparţinând minorităţilor naţionale li se asigură posibilitatea studiului în limba maternă.Programa pentru disciplinele Limba şi literatura rromani maternă şi Metodica predării activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii în limba rromani în vederea concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar a fost revizuită cu scopul corelării acesteia cu planul de învăţământ şi curriculumul naţional, înscriindu-se, astfel, pe coordonatele reformei învăţământului românesc. Această corelare se reflectă atât în formularea tematicii, cât şi în cea a bibliografiei. Programa de faţă reprezintă în mod echilibrat conţinutul ştiinţific actualizat, teme intra şi interdisciplinare, aspecte teoretice şi aplicative, practice, demonstrative.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplinele Limba şi literatura rromani maternă şi Metodica predării activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii în limba rromani şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.În ceea ce priveşte disciplina Metodica predării activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii în limba rromani, programa urmăreşte perfecţionarea pregătirii metodice a educatorilor în vederea creşterii eficienţei actului didactic în învăţământul preşcolar, contribuind într-o viziune integratoare, alături de componentele de limbă, literatură şi civilizaţie la desăvârşirea competenţei lor profesionale.B. COMPETENŢELE SPECIFICE EDUCATORULUI/INSTITUTORULUI/PROFESORULUI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR, CARE PREDĂ ÎN LIMBA RROMANI MATERNĂCompetenţele de bază ale educatorului cerute la examenul de ocuparea posturilor didactice derivă din obiectivele şi conţinutul învăţământului, precum şi din rolurile/funcţiile educatoarei. Acestea sunt:● Aplicarea programei şcolare de limba rromani, ţinând seama de specificul şi de necesităţile copiilor;● Stăpânirea cunoştinţelor metodice necesare proiectării, desfăşurării şi evaluării activităţilor didactice;● Crearea unor situaţii de învăţare, pornind de la texte adecvate particularităţilor de vârstă ale copiilor;● Aplicarea normelor limbii literare în orice activitate de comunicare;● Alegerea şi aplicarea strategiilor de predare – învăţare – evaluare potrivite particularităţilor de vârstă ale copiilor;● Utilizarea strategiilor interactive, participative, menite să motiveze copiii;● Realizarea unui demers didactic flexibil, în funcţie de reacţiile/nevoile copiilor la un moment dat;● Selectarea diverselor metode şi procedee de lucru pe grupe, în perechi şi individual;● Asigurarea unui mediu educativ propice cultivării încrederii, acceptării, toleranţei, corectitudinii, exprimării libere;● Valorificarea valenţelor formative ale cunoştinţelor în activităţile şcolare şi extraşcolare;● Demonstrarea creativităţii în utilizarea multifuncţională a resurselor materiale existente.C. TEMATICĂ ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂ1. LIMBA RROMANIa) Fonetică şi fonologie … ● Sistemul vocalic şi consonantic al limbii rromani;● Alfabetul oficial al limbii rromani.b) Vocabular … ● Vocabularul fundamental şi masa vocabularului. Relaţii semantice între cuvinte (sinonime, antonime, omonime);● Modalităţi de îmbogăţire a lexicului limbii rromani comune: 1. mijloacele interne de îmbogăţire (derivarea – cu sufixe şi prefixe – şi compunerea); 2. mijloacele externe de îmbogăţire: împrumuturile şi calcul lingvistic).c) Morfologie … ● Părţile de vorbire flexibile: articolul (hotărât şi nehotărât), substantivul: tipuri de substantive; adjectivul: tipuri de adjective; pronumele: tipuri de pronume; numeral: tipuri de numerale; verbul: conjugarea verbului rrom (moduri, timpuri, persoane, număr);● Părţi de vorbire parţial flexibile: adverbul;● Părţi de vorbire neflexibile: postpoziţia, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia.d) Sintaxă … ● Părţile de propoziţie: subiectul, predicatul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar. Sintagma.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA LIMBA RROMANI● Sarău, Gh., Curs de limba rromani, Editura Sigma, Bucureşti, 2008● Sarău, Gh., Lexicologie rromă, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2003 vezi şi www.edu.ro● Sarău, Gh., Limba rromani (Morfologie şi sintaxă), Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2002, vezi şi www.edu.ro● Sarău, Gh., Stilistica limbii rromani în texte (Antologie de traduceri şi redactări). I stilistika e rromane chibăqi teksturenoe (Amboldimatenqi aj redakcienqi antologia), Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2002, curs bilingv destinat studenţilor rromi de la secţia de învăţământ deschis la distanţă "institutori – profesori de limba rromani", vezi şi www.edu.ro2. LITERATURA RROMANIa) Cultură şi civilizaţie veche indiană … ● Realităţile culturale şi lingvistice din vechea Indie – locul de obârşie a proto-rromilor;● Rromii şi limba rromani în context indian;● Originea poporului rrom – realitate şi legendă (Kanauj).BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA LITERATURA RROMANI● Itu, M., Moleanu, J., Cultură şi civilizaţie indiană, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001, vezi şi www.edu.ro● Sarău, Gh., Rromii, India şi limba rromani, Colecţia "Biblioteca rromă", nr. 4, Editura Kriterion, Bucureşti, 1998, vezi şi www.edu.rob) Folclor şi antropologie rromă … ● Nomadismul – Model cultural şi strategie de supravieţuire: Fond psihologic şi practică socială. Perspective istorice asupra migraţiei. Nomadism şi sedentarism. Semnificaţii de fond cutumiar. Migraţia rromilor – fenomen contemporan;● Cultura materială a rromilor – Meşteşug şi reprezentare: Coordonate istorice şi premise metodologice ale heteroidentificării. Prelucrarea metalelor. Prelucrarea lemnului. Meserii pierdute. Între emblematic şi stigmatizant;● Identitate spirituală: Tipologii şi structuri conceptuale ale dinamicii înrudirii. Limbaje rituale premaritale şi nupţiale. Rromanipen-ul şi mistica purităţii. Naşterea, copilul şi treptele iniţiatice. Modele educaţionale de referinţă. Imagini ale morţii şi cutume funerare. Formele de control şi sancţiune socială/divină. Familia – Model de autoidentificare;● Obiceiurile din ciclul familial sau riturile de trecere (generalităţi, structuri magicoritualice, cântecele): naşterea, nunta, moartea (bocetele); elemente de magie şi astrologie; descântecele; complexe ritualice din ciclul calendaristic: a) proprii romilor (legarea ploilor, Herdelezi), b) la care actanţii sunt rromi (Vasilca, Paparudele). Zestrea paremiologică (proverbe – zicători); ghicitori.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA FOLCLOR ŞI ANTROPOLOGIE RROMĂ● Grigore, D., Curs de antropologie şi folclor. Introducere în studiul elementelor de cultură tradiţională ale identităţii rrome contemporane, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001, vezi şi www.edu.ro● Petcuţ, P., Grigore, D., Sandu, M., Istoria şi tradiţiile minorităţii rromani: manual pentru clasele a VI-a – a VII-a, Editura Sigma, Bucureşti, 2005c) Literatura rromani pentru copii … ● Poezia: Te avelas man grastorro parno – Romka Demeter, O kermuso – Rostas Gyorgy, Dade, kin maqe grastorres! – Leksa Manus, Murre dadesqe – Romka Demeter, O gonorro duje lovenca -Elena Nuică, Octavian Bonculescu, Phen tu manqe, chavorro! – Leksa Manus, E chona – Eslam Drudak, O Kracuno, o phuro – Băţălan Costică, Dade!a – Mihai Năstase Miţan, So kerel o lav? – Rajko Djuric, I chib rromani – Nicoleta Ciuraru, O kurko – lini anoar i rivista "Rromane cerxenorră", Kolinda – Costică Băţălan, Mirri daj – Ionel Cordovan, E rroma – Jupter Borcoi, Duj zambe – Margareta Jimba, Gabriela Moise, Suno fală man – Nicolae Pandelică, Pasmilaj – Mihaela Zătreanu;● Proza: I buzni thaj le trin buznorre – amboldipen Gheorghe Sarău, I Katitzi – Katarina Taikon, I zor thaj i godi – Jupter Borcoi, O khandino chavo – Jupter Borcoi, O 3uvalo, o Pisomalo thaj o Xer – Andre Barthelemy, O manus thaj pesqe duj chaja – Gheorghe Sarău, O basavno – Borcoi Jupter, I maj gudli pherr – Jupter Borcoi, I Cenusotka – Nadia Gazsi, Le meripnaca ano-e jakha – Valerică Stănescu, Le muleca p-o grast – Costică Băţălan, O cem o xasardo – Luminiţa Cioabă, O rrom, o phuro thaj le duj piră – purani paramici anoar o Balkani, O xanevalipen, Mariana Cozma, Gabriela Moise, O godăver chavorro – Nicolae Pandelică.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA LITERATURA RROMANI PENTRU COPII● Borcoi, J., Pandelică, N., Sarău, Gh., I rromani chib thaj i literatura vas o oxtoto siklovipnasqo bers, Editura VANEMONDE, Bucureşti, 2009● Cordovan, I., Palfi-Tamaş, N., I rromani chib thaj i literatura vas o sovto siklovipnasqo bers, Editura VANEMONDE, Bucureşti, 2008● Sarău, Gh., I rromani chib thaj i literatura vas i trinto klasa, Editura Sigma, Bucureşti, 2005● Sarău, Gh., I rromani chib thaj i literatura vas i starto klasa, Editura Sigma, Bucureşti, 2006● Sarău, Gh., I rromani chib thaj i literatura vas o paneto siklovipnasqo bers, Editura ALPHA MDN, Bucureşti, 2007● Sarău, Gh., Moise, G., Căldăraru, M., I rromani chib thaj i literatura vas o eftato siklovipnasqo bers, Editura VANEMONDE, Bucureşti, 2008● Sarău, Gh., Culegere de texte în limba rromani, Editura Didactică şi Pedagogică – R. A., Bucureşti, ediţiile 1995, 1999, 20004. TEMATICA PENTRU DIDACTICA ŞI METODICA PREDĂRII ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII ÎN LIMBA RROMANI1. Învăţământul preşcolar (cerinţe);2. Rolul materialului didactic în activităţi;3. Jocuri didactice în activitatea de educare a limbajului;4. Activităţi artistice şi lucru manual;5. Caracteristicile psiho-pedagogice ale copiilor având vârsta 3-6 ani;6. Demersuri metodice referitoare la educarea limbajului oral, citit şi scris;7. Tipuri de evaluare în învăţământul preşcolar;8. Activităţi recreative şi de relaxare în activitatea de educaţie a copilului preşcolar.BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA ŞI METODICA PREDĂRII ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII ÎN LIMBA RROMANI● Barbu, H., Mateiaş, A., Rafailă, E., Popescu, E., Şerban, F., Pedagogie preşcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997● Dumitrana M., Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, Editura Compania, Bucureşti, 1999● Ilica, A., Kelemen G., Metodica activităţilor instructiv-educative, Editura U.A.V., Arad, 2004● Ilica, A., Cozma, J., Preda, V., Soriteu, E., Kelemen G., Didactica învăţământului preşcolar, Editura U.A.V., Arad, 2005Autori:Ionel Cordovan, învăţător-profesor, Şcoala cu clasele I-VIII Ineu, Bihor;Noemi Cordovan, educatoare-profesor, Şcoala cu clasele I-VIII Ineu, Bihor;Petronia Scripcariu, inspector şcolar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani;Mariana Cozma, institutor-profesor, Şcoala cu clasele I-VIII Napradea, Sălaj;Loredana Mihaly, Şcoala cu clasele I-VIII "Vasile Alecsandri", Baia Mare.CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE DINÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINELE LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂ MATERNĂŞI METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII UCRAINENESPECIALIZAREA EDUCATOARE/INSTITUTORI, PROFESORI PENTRUÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma se adresează educatoarelor, institutorilor şi profesorilor pentru învăţământ preşcolar de la şcolile/secţiile cu predare în limba şi literatura ucraineană maternă şi este concepută astfel încât să răspundă schimbărilor intervenite în activitatea didactică din perspectiva noii abordări curriculare.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului unei instituţii de profil, care se prezintă la examenul de ocupare a unui post didactic vacant în învăţământul preuniversitar la o şcoală/secţie cu predare în limba ucraineană, urmărind:● cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinei Limba şi literatura ucraineană, precum şi a metodicii disciplinei;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinei Limba şi literatura ucraineană şi influenţa modelatoare puternică pe care aceasta o exercită asupra formării şi dezvoltării personalităţii copilului, precum şi asupra întregului climat educaţional al grădiniţei, educatoarele, institutorii şi profesorii pentru învăţământ preşcolar de la şcolile/secţiile cu predare în limba ucraineană trebuie să demonstreze:1. cunoaşterea particularităţilor de vârstă, individuale şi ale grupului de apartenenţă ale copiilor şi valorificarea acestora în proiectarea şi organizarea procesului de predare – învăţare – evaluare2. pregătire temeinică profesională: cunoaşte şi utilizează conţinutul activităţilor predate în perspectivă curriculară şi didactica acestora; dovedeşte aptitudini necesare predării tuturor activităţilor3. crearea în grupul de copii a unui climat afectiv pozitiv, caracterizat prin: încredere, acceptare, toleranţă, dorinţă de învăţare4. utilizarea şi crearea de resurse materiale şi implicarea resurselor umane în activitatea sa (colegi, părinţi, membri ai comunităţii locale)5. realizarea demersului didactic în aşa fel încât toţi copiii şi fiecare în parte să-şi dezvolte propriile capacităţi, înclinaţii, aptitudini6. realizarea de legături intra -, inter -, şi transdisciplinare, promovând aplicarea lor în contexte reale7. folosirea strategiilor de evaluare care motivează şi stimulează copiii în învăţare, îi ajută să se cunoască, să se autoevalueze, încurajând progresul fiecărui elev8. colaborarea cu membrii comunităţii şcolare şi cu familiile copiilor pentru atingerea obiectivelor educaţionale9. analiza critic-constructivă a experienţei în vederea ameliorării activităţii viitoare10. respectarea şi răspunderea nevoilor de dezvoltare individuală a copiilor, promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civiceEducatorii/educatoarele, institutorii, profesorii pentru învăţământ preşcolar care predau în grădiniţele cu limbă de predare ucraineană, pe lângă demonstrarea cunoştinţelor, deprinderilor şi aptitudinilor de specialitate şi de metodica specialităţii în limba maternă, sunt evaluaţi/evaluate şi la limba şi literatura ucraineană şi didactica disciplinei. În cadrul acestor activităţi se urmăreşte, în primul rând, evaluarea concepţiei didactice, a modalităţilor concrete prin care educatoarea îi pune pe copii în situaţii concrete de învăţare, conducându-i la formarea de capacităţi şi competenţe prevăzute de programă, iar cunoştinţele concrete de limbă şi literatură ucraineană sunt evaluate integrat cu didactica disciplinei.Examenul este orientat spre a evalua calitatea concepţiei didactice şi modalităţile concrete prin care educatoarea pune copiii în situaţii de învăţare eficiente, apte de a conduce la formarea capacităţilor şi a competenţelor prevăzute în programele şcolare. Această orientare este cu atât mai necesară acum, când flexibilitatea programelor solicită din partea educatoarei efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice flexibile, adaptate nivelului grupelor de copii, cu care acesta lucrează.B. COMPETENŢE SPECIFICE EDUCATOARELOR, INSTITUTORILOR, PROFESORILOR PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR● aplicarea programei şcolare de limba ucraineană, ţinând seama de specificul şi de necesităţile copiilor;● cunoaşterea materialelor auxiliare existente, în vederea selectării celor mai potrivite;● stăpânirea cunoştinţelor metodice necesare proiectării, desfăşurării şi evaluării activităţilor didactice;● crearea unor situaţii de învăţare, pornind de la texte adecvate particularităţilor de vârstă ale copiilor;● aplicarea normelor limbii literare în orice activitate de comunicare;● alegerea şi aplicarea strategiilor de predare – învăţare – evaluare potrivite particularităţilor de vârstă ale copiilor;● utilizarea strategiilor interactive, participative, menite să motiveze copiii;● realizarea unui demers didactic flexibil, în funcţie de reacţiile/nevoile copiilor la un moment dat;● utilizarea unor forme de management al grupei, în funcţie de tipul de activitate proiectat;● selectarea diverselor metode şi procedee de lucru pe grupe, în perechi şi individual;● asigurarea unui mediu educativ propice cultivării încrederii, acceptării, toleranţei, corectitudinii, exprimării libere;● promovarea autonomiei, interacţiunii şi posibilităţii de a lua decizii individuale sau de grup;● valorificarea valenţelor formative ale cunoştinţelor în activităţile şcolare şi extraşcolare;● demonstrarea creativităţii în utilizarea multifuncţională a resurselor materiale existente.Domenii de competenţă:1. Curriculum şi proiectare didactică● Documente de lucru ale educatoarei:– Programa de limba ucraineană în şcoală– Metodologia de aplicare a Programei de limba ucraineană în şcoală– Scrisori metodice pentru aplicarea programei– Fişa psiho – pedagogică a copilului● Documente de proiectare didactică:– planificare calendaristică– proiectare pe unităţi de învăţare● Rolul educatoarei în predarea – învăţarea limbii ucrainene în unităţile şi secţiile cu predare în limba ucraineană– Particularităţi ale învăţării limbii ucrainene în unităţile şi secţiile cu predare în limba ucraineană– Metode şi procedee folosite pentru evitarea şi înlăturarea greşelilor de pronunţie, de limbă şi de sens2. Didactica povestirii– Metode de învăţare a povestirii în limba ucraineană– Abordarea textului literar – îndrumarea elevilor spre înţelegerea, analiza şi interpretarea unui text– Specificul abordării textului narativ – rezumatul, povestirea, identificarea pasajelor descriptive şi dialogate dintr-un text narativ– Specificul abordării textului liric – poezia, versul, strofa– Abordarea textului nonliterar – îndrumarea elevilor pentru înţelegerea textului funcţional3. Didactica limbii ucrainene– Particularităţile însuşirii normelor limbii literare în şcoală– Strategii de învăţare şi aplicare a noţiunilor elementare de fonetică şi vocabular– Abordarea noţiunilor de limbă ucraineană potrivit principiului concentric– Modalităţi de integrare a elementelor de construcţie a comunicării în cadrul activităţilor specifice4. Didactica receptării şi producerii textelor orale (comunicarea orală)– Strategii de învăţare şi exersare a ascultării active– Strategii de formare a câmpului auditiv (propoziţie, cuvânt, silabă, sunet)– Activităţi de învăţare care contribuie la sesizarea elementelor semnificative ale unui mesaj ascultat– Comunicare verbală, nonverbală– Strategii de formare a comportamentului de emiţător– Componentele comunicării dialogate – adaptarea la particularităţile interlocutorului– Metode şi procedee, activităţi de învăţare folosite în dezvoltarea exprimării orale– Soluţii de prevenire şi depăşire a blocajelor în comunicare5. Managementul grupei– Forme de realizare a obiectivelor activităţilor didactice organizate frontal, pe grupe, individual– Rolul materialelor şi al mijloacelor de învăţământ în cadrul activităţilor desfăşurate4. TEMATICA PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂA. LIMBA UCRAINEANĂ1. Sistemul lexical al limbii ucrainene contemporane– Omonime– Paronime– Antonime– Sinonime3. Fonetica– Structura fonetica a cuvintelor– Accentul– Ortoepie– Grafica şi ortografia.4. Morfologia – Obiectul morfologiei. Sensul lexical şi gramatical al cuvântului. Categoriile gramaticale. Structura cuvântului.Părţile de vorbire în limba ucraineană contemporană:– Substantivul.– Adjectivul.– Numeralul.– Pronumele.– Verbul.– Participiul.– Gerunziul.– Adverbul.– Prepoziţia.– Conjuncţia.– Particula.– Interjecţia.5. Sintaxa propoziţiei.Propoziţia ca unitate sintactică de bază– Tipuri de propoziţii;– Sintaxa propoziţiei simple. Părţile principale şi secundare de propoziţie.– Subiectul.– Predicatul.– Atributul.– Complementul.– Apoziţia.5. BIBLIOGRAFIEM.T. Ivcenko, Suciasna ukrajinska literaturna mova, Kiev, 1960.Suciasna ukrajinska literaturna mova, ed. II-a, Kiev, 1974.D.H. Mazilu, Gramatika. Pidrucinyk dlia VII klasu, EDP, Bucureşti, 1977.I. Rebuşapca, Gramatika. Pidrucinyk dlia VIII klasu, EDP, Bucureşti, 1978.D.H. Mazilu, Curs de limba ucraineană. Morfologie, TUB, Bucureşti, 1976.I. Rebuşapca, Curs de limba ucraineană contemporană. Fonetică şi fonologie, TUB, Bucureşti, 1980.B. LITERATURA UCRAINEANĂ Elemente de teorie literară: structura operei literare, mijloace şi procedee artistice, analiza literară a operei, conţinutul tematic, compoziţia şi subiectul, personajele.– Istoria literaturii ucrainene.– I.P. Kotlearevskyi (1709-1838) "Natalka Poltavka", "Eneida";– Leonid Hlibov. Fabule;– T. Şevcenko (1814-1861) Tematica creaţiei literare;– Marko Vovciok (1834-1861) "Dva Syny", "Instytutka";– Ivan Franko (1856-1913) Tematica creaţiei poetice. Proza;– M.Kotiubinskyi (1864-1913) "Tini zabutyh predkiv";– Olga Kobylianska (1863-1942) "Zemlea", "U nediliu rano zillia kopala";– Lesia Ukrainka (1871-1913) Tematica creaţiei poetice, "Lisova pisnia";– Pavlo Tycina "Soneacini Klarnety"– O. Olesi Tematica creaţiei;– Literatura în limba ucraineană din România6. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII UCRAINENE1. Didactica – teorie generală a procesului de învăţământ (Obiectul şi funcţiile didacticii. Didactica generală şi didactica disciplinei. Direcţiile de dezvoltare a didacticii contemporane).2. Taxonomia didactică (Tipologia şi dinamica obiectivelor didactice. Finalităţile didactice şi funcţiile lor. Operaţionalizarea obiectivelor didactice).3. Procesul de învăţământ (Componentele şi variante ale instruirii şi învăţării. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare – învăţare – evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ).4. Principiile procesului de învăţământ (Principiile didactice – Noţiuni generale. Sistemul principiilor didactice).5. Curriculum şcolar (Concept şi evoluţie. Conţinutul învăţământului – caracteristici, surse, factori şi criterii care determină conţinutul învăţământului. Strategii de organizare a conţinutului învăţământului).6. Metode de învăţământ (Statutul şi semnificaţia conceptului de metodă în activitatea didactică. Taxonomia metodelor de învăţământ. Eficienta metodelor de învăţare în formarea şi consolidarea competenţelor de baza ale elevilor).7. Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activitatea didactică (Mijloacele de învăţământ – suport al activităţii didactice. Valoarea psihopedagogică a mijloacelor de învăţământ. Modalităţi de selecţie şi utilizare a mijloacelor de învăţământ).8. Forme de organizare şi proiectare didactică (Proiectarea didactică – condiţie a unei activităţi didactice de calitate. Funcţiile proiectării didactice. Conţinutul şi nivelul proiectării didactice).9. Evaluarea în procesul de învăţământ (Evaluarea – componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare. Strategii de evaluare a randamentului şcolar. Rolul şi importanţa evaluării în:– educarea capacităţii de autoapreciere;– prevederea eşecului şcolar;– stimularea performanţei şcolare;– dezvoltarea personalităţii copiilor).10. Dinamica relaţiei educator-elev în procesul de învăţământ (Caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei educator-elev. Tipuri de relaţii). Muşata Bocoş, Teoria şi practica cercetării pedagogice, Ed. Casa cărţii de Ştiinţă, Cluj 2005BIBLIOGRAFIEC. Cucoş, Psihopedagogie pentru examenul de definitivare şi grade didactice, Iaşi:Polirom, 1998.Tinca Creţu, Psihologia vârstelor, Bucureşti: Universitatea Bucureşti, Editura CREDIS, 2001, 380 p.Marin Manolescu, Pedagogie, Bucureşti: Editura Fundaţiei "Dimitrie Bolintineanu", 2001, p. 332 p.Romiţa B. Iucu, Instruirea şcolară, Iaşi:Editura Polirom, 2001Marin Manolescu, Evaluarea şcolară – un contract pedagogic, Bucureşti: Editura Fundaţiei "Dimitrie Bolintineanu", 2002, 248p.Ion Neacşu, Instruire şi învăţare, Bucureşti: EDP, 1999.Gheorghe Tomşa, Consilierea şi orientarea în şcoală, Bucureşti: Universitatea Bucureşti, Editura CREDIS, 2001, 218p.E. Macovei, Pedagogie, Ed. Didactică şi pedagogică 1997Grupul de lucru pentru disciplina Limba şi literatura ucraineană pentru educatoare, învăţători, institutori şi profesori pentru învăţământ primar şi preşcolarElvira CODREA – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Învăţământ în Limbile Minorităţilor, Relaţia cu Parlamentul şi Partenerii SocialSimona MALEARCIUC – Şcoala cu cls. I-VIII Crăciuneşti, MaramureşNarcisa Nicoleta GRECENIUC – Şcoala cu cls. I-VIII Valea Vişeului, MaramureşCONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINELE LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂ ŞIMETODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII RROMANISPECIALIZAREA ÎNVĂŢĂTORI/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRUÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele Limba şi literatura rromani maternă şi Metodica predării limbii şi literaturii rromani în vederea concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în unităţile de învăţământul preuniversitar se adresează absolvenţilor Şcolilor Normale, Colegiilor Universitare Pedagogice de Institutori şi celor cu specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar. În baza Legii Învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, elevilor aparţinând minorităţilor naţionale li se asigura posibilitatea studiului în limba maternă.Programa pentru disciplinele Limba şi literatura rromani maternă şi Metodica predării limbii şi literaturii rromani în vederea concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în unităţile de învăţământul preuniversitar a fost revizuită cu scopul corelării acesteia cu planul de învăţământ şi curriculumul naţional, înscriindu-se astfel pe coordonatele reformei învăţământului românesc. Această corelare se reflectă atât în formularea tematicii, cât şi în cea a bibliografiei. Programa de faţă reprezintă în mod echilibrat conţinutul ştiinţific actualizat, teme intra şi interdisciplinare, aspecte teoretice şi aplicative, practice, demonstrative.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplinele Limba şi literatura rromani maternă şi Metodica predării limbii şi literaturii rromani şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.În ceea ce priveşte disciplina Metodica predării limbii şi literaturii rromani, programa urmăreşte perfecţionarea pregătirii metodice a cadrelor didactice în vederea creşterii eficienţei predării limbii rromani în învăţământul primar, contribuind într-o viziune integratoare, alături de cursurile de limbă, literatură şi civilizaţie la desăvârşirea competenţei lor profesionale.B. COMPETENŢELE SPECIFICE ÎNVĂŢĂTORULUI/INSTITUTORULUI/ PROFESORULUI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR, CARE PREDĂ LA CLASE CU PREDARE ÎN LIMBA RROMANICompetenţele de bază ale cadrului didactic cerute la examenul de ocuparea posturilor didactice derivă din obiectivele şi conţinutul învăţământului, precum şi din rolurile/funcţiile cadrului didactic. Acestea sunt:● Actualizare, prelucrare, esenţializare, ilustrare, reprezentare şi dezvoltare a conţinutului;● Valorizarea valenţele formative şi educative ale conţinutului;● Asimilarea tehnicilor de activitate intelectuală, demonstrând capacitatea de comunicare corectă, fluentă şi expresivă;● Dezvoltarea conţinuturile şi strategiile de asimilare, promovând învăţarea participativă şi creatoare;● Valorificarea conţinutului disciplinei de examen, formând comportamente raportate la valori;● Însuşirea teoriei şi a metodologiei studierii personalităţii copilului;● Utilizarea obiectivelor învăţământului contemporan.C. TEMATICĂ ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI1. LIMBA RROMANIa) Limba rromani comună şi teoria straturilor dialectale de evoluţie istorică … ● Limba rromani comună. Teoria celor trei straturi dialectale rrome de evoluţie istorică. Dialectele rrome din spaţiul geografic românesc şi relaţia lor cu cele trei straturi dialectale rrome de evoluţie istorică: Stratul I (dialectul rromilor "ursari", "spoitori" şi "carpatici"), Stratul II – III (dialectul rromilor "căldărari").b) Fonetică şi fonologie … ● Sistemul vocalic şi consonantic al limbii rromani;● Trecerea lui v în semiconsoana w şi efectele sale;● Trecerea grupurilor -vn- şi -pn- în -m- şi efectele sale;● Trecerea, în dialectul rromilor căldărari, a vocalei -i- în varianta fonetică -i-, respectiv, trecerea lui -e- în -e-;● Opoziţiile ch/s şi e/z;● Valorile semantice ale vocalelor a şi o în dihotomia "apropiere/depărtare";● Alfabetul oficial al limbii rromani;● Valorile literelor postpoziţionale -q-, -o- şi -c-;● Diftongii.c) Vocabular … ● Vocabularul fundamental şi masa vocabularului. Sensul propriu şi sensul figurat. Relaţii semantice între cuvinte (sinonime, antonime, omonime);● Structura lexicală a limbii rromani comune. Lexicul rrom: indian, prebalcanic (elemente afgane, persane, armeneşti, osete, gruzine, kurde), balcanic (elemente turceşti, greceşti, sud-slave/bulgăreşti şi sârbeşti, româneşti), neologic. Elemente rrome cu origine necunoscută în limba rromani comună;● Modalităţi de îmbogăţire a lexicului limbii rromani comune (1. mijloacele interne de îmbogăţire (derivarea – cu sufixe şi prefixe – şi compunerea); 2. mijloacele externe de îmbogăţire: împrumuturile şi calcul lingvistic). Rolul sufixelor -pen/-mos, -ar/-ar-, – lin, -no, -utno, – (v) alo, -utro, -isar-/-izel ş.a. Perspectiva creaţiilor independente în limba rromani. Principiile moderne de lexicalizare a limbii rromani în viziunea şcolii Grupului de Cercetări şi Acţiuni în Lingvistica Români al Uniunii Rromani (IRU) şi al Centrului de Studii Rrome din cadrul Universităţii Sorbona din Paris;● Lexicografie. Tehnica de redactare lexicografică utilizată în elaborarea glosarelor, lexicoanelor, vocabularelor şi a dicţionarelor rrome.d) Morfologie … ● Părţile de vorbire flexibile: articolul (hotărât şi nehotărât), substantivul: tipuri de substantive; adjectivul: tipuri de adjective; pronumele: tipuri de pronume; numeral: tipuri de numerale; verbul: conjugarea verbului rrom (moduri, timpuri, persoane, număr), conjugarea verbelor împrumutate, ce conţin suf. – isar-;● Părţi de vorbire parţial flexibile: adverbul;● Părţi de vorbire neflexibile: postpoziţia, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia.e) Sintaxă … ● Părţile de propoziţie: subiectul, predicatul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar. Sintagma;● Propoziţia: tipologia propoziţiilor neîncadrate; tipologia propoziţiilor încadrate în frază: subordonate necircumstanţiale; subordonate circumstanţiale;● Fraza: tipuri de fraze.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA LIMBA RROMANI● Sarău, Gh., Curs de limba rromani, Editura Sigma, Bucureşti, 2008● Sarău, Gh., Lexicologie rromă, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2003, vezi şi www.edu.ro● Sarău, Gh., Limba rromani (Morfologie şi sintaxă), Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2002, vezi şi www.edu.ro● Sarău, Gh., Stilistica limbii rromani în texte (Antologie de traduceri şi redactări). I stilistika e rromane chibăqi teksturenoe (Amboldimatenqi aj redakcienqi antologia), Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2002, curs bilingv destinat studenţilor rromi de la secţia de învăţământ deschis la distanţă "institutori – profesori de limba rromani"; vezi şi www.edu.ro2. LITERATURA RROMANIa) Cultură şi civilizaţie veche indiană: … ● Cadrul istorico-geografic de formare a civilizaţiei vechi indiene şi date generale despre India. Realităţile culturale şi lingvistice din vechea Indie – locul de obârşie a protorromilor;● Rromii şi limba rromani în context indian;● Originea poporului rrom – realitate şi legendă (Kanauj).BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE VECHE INDIANĂ● Itu, M., Moleanu, J., Cultură şi civilizaţie indiană, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001, vezi şi www.edu.ro● Sarău, Gh., Rromii, India şi limba rromani, Colecţia "Biblioteca rromă", nr. 4, Editura Kriterion, Bucureşti, 1998, vezi şi www.edu.rob) Folclor şi antropologie rromă: … ● Nomadismul – Model cultural şi strategie de supravieţuire: Fond psihologic şi practică socială. Perspective istorice asupra migraţiei. Nomadism şi sedentarism. Semnificaţii de fond cutumiar. Migraţia rromilor – fenomen contemporan;● Cultura materială a rromilor – Meşteşug şi reprezentare: Coordonate istorice şi premise metodologice ale heteroidentificării. Prelucrarea metalelor. Prelucrarea lemnului. Meserii pierdute. Între emblematic şi stigmatizant;● Identitate spirituală: Tipologii şi structuri conceptuale ale dinamicii înrudirii. Limbaje rituale premaritale şi nupţiale. Rromanipen-ul şi mistica purităţii. Naşterea, copilul şi treptele iniţiatice. Modele educaţionale de referinţă. Imagini ale morţii şi cutume funerare. Formele de control şi sancţiune socială/divină. Familia – Model de autoidentificare;● Obiceiurile din ciclul familial sau riturile de trecere (generalităţi, structuri magicoritualice, cântecele): naşterea, nunta, moartea (bocetele); elemente de magie şi astrologie; descântecele; complexe ritualice din ciclul calendaristic: a) proprii romilor (legarea ploilor, Herdelezi), b) la care actanţii sunt rromi (Vasilca, Paparudele). Zestrea paremiologică (proverbe – zicători); ghicitori; Modele de gândire; asimilare şi delimitare faţă de valorile religioase; credinţe şi mituri; complexe şi practici magicoritualice şi relaţia cu supranaturalul; conturarea unui posibil sistem axiologic (forme, valori, factori determinanţi); elemente de port tradiţional (diferenţieri pe subgrupuri); elemente de artă populară; tipuri de relaţii intra- şi extra-comunitare; pattern-uri care formează imaginile autoreferenţiale; modele de viaţă comunitară în zone compacte şi mixte în mediul rural şi urban; conservare şi evoluţie; mutaţii şi factori determinanţi.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA FOLCLOR ŞI ANTROPOLOGIE RROMĂ● Grigore, D., Curs de antropologie şi folclor. Introducere în studiul elementelor de cultură tradiţională ale identităţii rrome contemporane, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001, vezi şi www.edu.ro● Petcuţ, P., Grigore, D., Sandu, M., Istoria şi tradiţiile minorităţii rromani: manual pentru clasele a VI-a – a VII-a, Editura Sigma, Bucureşti, 2005c) Literatura rromani pentru copii … ● Poezia: Te avelas man grastorro parno – Romka Demeter, O kermuso – Rostas Gyorgy, Dade, kin maqe grastorres! – Leksa Manus, Murre dadesqe – Romka Demeter, O gonorro duje lovenca -Elena Nuică, Octavian Bonculescu, Phen tu manqe, chavorro! – Leksa Manus, E chona – Eslam Drudak, O Kracuno, o phuro – Băţălan Costică, Dade!a – Mihai Năstase Miţan, So kerel o lav? – Rajko Djuric, I chib rromani – Nicoleta Ciuraru, O kurko – lini anoar i rivista "Rromane cerxenorră", Kolinda – Costică Băţălan, Mirri daj – Ionel Cordovan, E rroma – Jupter Borcoi, Duj zambe – Margareta Jimba, Gabriela Moise, Suno fală man – Nicolae Pandelică, Pasmilaj – Mihaela Zătreanu.● Proza: I buzni thaj le trin buznorre – amboldipen Gheorghe Sarău, I Katitzi – Katarina Taikon, I zor thaj i godi – Jupter Borcoi, O khandino chavo – Jupter Borcoi, O 3uvalo, o Pisomalo thaj o Xer – Andre Barthelemy, O manus thaj pesqe duj chaja – Gheorghe Sarău, O basavno – Borcoi Jupter, I maj gudli pherr – Jupter Borcoi, I cenusotka – Nadia Gazsi, Le meripnaca ano-e jakha – Valerică Stănescu, Le muleca p-o grast – Costică Băţălan, O cem o xasardo – Luminiţa Cioabă, O rrom, o phuro thaj le duj piră – purani paramici anoar o Balkani, O xanevalipen, Mariana Cozma, Gabriela Moise, O godaver chavorro – Nicolae Pandelică.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA LITERATURA RROMANI PENTRU COPII● Borcoi, J., Pandelică, N., Sarău, Gh., I rromani chib thaj i literatura vas o oxtoto siklovipnasqo bers, Editura VANEMONDE, Bucureşti, 2009● Cordovan, I., Palfi-Tamaş, N., I rromani chib thaj i literatura vas o sovto siklovipnasqo bers, Editura VANEMONDE, Bucureşti, 2008● Sarău, Gh., Culegere de texte în limba rromani, Editura Didactică şi Pedagogică – R. A., Bucureşti, ediţiile 1995, 1999, 2000● Sarău, Gh., I rromani chib thaj i literatura vas i trinto klasa, Editura Sigma, Bucureşti, 2005● Sarău, Gh., I rromani chib thaj i literatura vas i starto klasa, Editura Sigma, Bucureşti, 2006● Sarău, Gh., I rromani chib thaj i literatura vas o paneto siklovipnasqo bers, Editura ALPHA MDN, Bucureşti, 2007● Sarău, Gh., Moise, G., Căldăraru, M., I rromani chib thaj i literatura vas o eftato siklovipnasqo bers, Editura VANEMONDE, Bucureşti, 2008D. TEMATICA PENTRU DIDACTICA ŞI METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII RROMANI1. Reforma curriculară în învăţământul primar● Conceptul de curriculum;● Finalităţile învăţământului primar;● Obiectivele ciclurilor curriculare ale învăţământului primar.2. Curriculum în limba şi literatura rromani în învăţământul primar:● Specificul curriculumului de limba rromani în învăţământul primar;● Receptarea mesajului oral:– strategii de formare a comportamentului;– strategii de formare a câmpului auditiv (propoziţie, cuvânt, silabă, sunet);– forme de activităţi care contribuie la sesizarea elementelor semnificative ale unui mesaj ascultat;– modalităţi de operare a relaţiilor semantice în receptarea mesajelor orale (sinonimie, antonimie, omonimie).● Exprimarea orală:– strategii de formare a comportamentului de emiţător;– comportamentele comunicării dialogate; adaptarea la particularităţile interlocutorului: comunicare prin imagini;– metode şi mijloace de învăţământ folosite în dezvoltarea exprimării orale.● Receptarea mesajului scris:– strategiile învăţării citirii şi scrierii la clasa I;– metode de învăţare a citirii şi scrierii la clasa I;– specificul utilizării mijloacelor de învăţământ în lecţiile de limba rromani la clasa I;– modalităţi de tratare diferenţiată a elevilor în procesul de învăţare a citirii şi scrierii;– tipuri de activităţi de învăţare care contribuie la sesizarea elementelor semnificative ale mesajului scris şi la dezvoltarea exprimării scrise.– textul narativ:– structura operei literare/rezumatul/povestirea;– personajul literar/portretul literar;– dialogul/monologul;– descrierea;– demonstraţia şi argumentaţia.– textul liric:– specificul abordării textului liric în învăţământul primar/gimnazial/liceal.– textul nonliterar:– specificul abordării textului nonliterar în învăţământul primar/gimnazial/ liceal.● Organizarea textului scris în funcţie de scopul redactării:– planul iniţial al compunerii, părţile unei compuneri, etc.;– contexte de realizare;– scrierea funcţională;– scrierea imaginativă;– scrierea despre textul literar;– biletul, scrisoarea, eseul;– tipurile de compuneri;– povestirea, rezumatul.● Particularităţile însuşirii normelor limbii literare;● Modalităţi de integrare a elementelor de construcţie a comunicării în cadrul lecţiilor de limba rromani.3. Evaluarea – activitate de măsurare, de interpretare a datelor şi de adoptare a deciziilor educaţionale:● rolul standardelor curriculare de performanţă. Realizarea evaluării nivelului de pregătire a elevilor în funcţie de standardele curriculare de performanţă.BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA ŞI METODICA PREDĂRII LIMBII RROMANI● Creţu, T., Psihologia vârstelor, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001, vezi şi www.credis.ro● Cucoş, C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenul de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998● Iucu, R. B., Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2001● Iucu, R. B., Manolescu, M., Pedagogie, Editura Fundaţiei "Dimitrie Bolintineanu", Bucureşti, 2001● Manolescu, M., Evaluarea şcolară – un contract pedagogic, Editura Fundaţiei "Dimitrie Bolintineanu", Bucureşti, 2002● Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999● Tomşa, Gh., Consilierea şi orientarea în şcoală, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001, vezi şi www.credis.roAutori:Ionel Cordovan, învăţător-profesor, Şcoala cu clasele I-VIII Ineu, Bihor;Noemi Cordovan, educatoare-profesor, Şcoala cu clasele I-VIII Ineu, Bihor;Petronia Scripcariu, inspector şcolar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani;Mariana Cozma, institutor-profesor, Şcoala cu clasele I-VIII Napradea, Sălaj;Loredana Mihaly, Şcoala cu clasele I-VIII "Vasile Alecsandri", Baia Mare.CONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTEDIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINELE LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂ MATERNĂŞI METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII UCRAINENESPECIALIZAREA ÎNVĂŢĂTORI/INSTITUTORI PROFESORI PENTRUÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma se adresează învăţătorilor, institutorilor şi profesorilor pentru învăţământ primar de la secţiile cu predare în limba şi literatura ucraineană maternă şi este concepută astfel încât să răspundă schimbărilor intervenite în activitatea didactică din perspectiva noii abordări curriculare.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului unei instituţii de profil, care se prezintă la examenul de ocupare a unui post didactic vacant în învăţământul preuniversitar la o şcoală/secţie cu predare în limba ucraineană, urmărind:● cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinei Limba şi literatura ucraineană, precum şi a metodicii disciplinei;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinei Limba şi literatura ucraineană şi influenţa modelatoare puternică pe care aceasta o exercită asupra formării şi dezvoltării personalităţii elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii învăţătorii, institutorii şi profesorii pentru învăţământ primar de la secţiile cu predare în limba ucraineană trebuie să demonstreze:1. cunoaşterea particularităţilor de vârstă, individuale şi ale grupului de apartenenţă ale copiilor şi valorificarea acestora în proiectarea şi organizarea procesului de predare – învăţare – evaluare2. pregătire temeinică profesională: cunoaşte şi utilizează conţinutul activităţilor predate în perspectivă curriculară şi didactica acestora; dovedeşte aptitudini necesare predării tuturor activităţilor3. crearea în grupul de copii a unui climat afectiv pozitiv, caracterizat prin: încredere, acceptare, toleranţă, dorinţă de învăţare4. utilizarea şi crearea de resurse materiale şi implicarea resurselor umane în activitatea sa (colegi, părinţi, membri ai comunităţii locale)5. realizarea demersului didactic în aşa fel încât toţi copiii şi fiecare în parte să-şi dezvolte propriile capacităţi, înclinaţii, aptitudini6. realizarea de legături intra -, inter -, şi transdisciplinare, promovând aplicarea lor în contexte reale7. folosirea strategiilor de evaluare care motivează şi stimulează copiii în învăţare, îi ajută să se cunoască, să se autoevalueze, încurajând progresul fiecărui elev8. colaborarea cu membrii comunităţii şcolare şi cu familiile copiilor pentru atingerea obiectivelor educaţionale9. analiza critic-constructivă a experienţei în vederea ameliorării activităţii viitoare10. respectarea şi răspunderea nevoilor de dezvoltare individuală a copiilor, promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civiceÎnvăţătorii, institutorii, profesorii pentru învăţământ primar care predau în grădiniţele şi şcolile cu limbă de predare ucraineană, pe lângă demonstrarea cunoştinţelor, deprinderilor şi aptitudinilor de specialitate şi de metodica specialităţii în limba maternă, sunt evaluaţi şi la limba şi literatura ucraineană şi didactica disciplinei. În cadrul acestor activităţi se urmăreşte, în primul rând, evaluarea concepţiei didactice, a modalităţilor concrete prin care învăţătorul/ învăţătoarea îi pune pe copii în situaţii concrete de învăţare, conducându-i la formarea de capacităţi şi competenţe prevăzute de programă, iar cunoştinţele concrete de limbă şi literatură ucraineană sunt evaluate integrat cu didactica disciplinei.Examenul este orientat spre a evalua calitatea concepţiei didactice şi modalităţile concrete prin care învăţătorul/învăţătoarea pune copiii în situaţii de învăţare eficiente, apte de a conduce la formarea capacităţilor şi a competenţelor prevăzute în programele şcolare. Această orientare este cu atât mai necesară acum, când flexibilitatea programelor solicită din partea învăţătorului/învăţătoarei efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice flexibile, adaptate nivelului claselor, grupelor de copii, cu care acesta lucrează.B. COMPETENŢE SPECIFICE ÎNVĂŢĂTORILOR, INSTITUTORILOR, PROFESORILOR PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR● aplicarea programei şcolare de limba ucraineană, ţinând seama de specificul şi de necesităţile elevilor;● cunoaşterea materialelor auxiliare existente, în vederea selectării celor mai potrivite;● stăpânirea cunoştinţelor metodice necesare proiectării, desfăşurării şi evaluării activităţilor didactice;● crearea unor situaţii de învăţare, pornind de la texte adecvate particularităţilor de vârstă ale elevilor;● aplicarea normelor limbii literare în orice activitate de comunicare;● alegerea şi aplicarea strategiilor de predare – învăţare – evaluare potrivite particularităţilor de vârstă ale elevilor;● utilizarea strategiilor interactive, participative, menite să motiveze elevii;● realizarea unui demers didactic flexibil, în funcţie de reacţiile/nevoile elevilor la un moment dat;● utilizarea unor forme de management al clasei în funcţie de tipul de activitate proiectat;● selectarea diverselor metode şi procedee de lucru pe grupe, în perechi şi individual;● asigurarea unui mediu educativ propice cultivării încrederii, acceptării, toleranţei, corectitudinii, exprimării libere;● promovarea autonomiei, interacţiunii şi posibilităţii de a lua decizii individuale sau de grup;● valorificarea valenţelor formative ale cunoştinţelor în activităţile şcolare şi extraşcolare;● demonstrarea creativităţii în utilizarea multifuncţională a resurselor materiale existente.Domenii de competenţă:1. Curriculum şi proiectare didactică● Documente de lucru ale învăţătorului:– Programa de limba ucraineană în şcoală– Metodologia de aplicare a Programei de limba ucraineană în şcoală– Scrisori metodice pentru aplicarea programei– Fişa psiho – pedagogică a copilului● Documente de proiectare didactică:– planificare calendaristică– proiectare pe unităţi de învăţare● Rolul învăţătorului în predarea – învăţarea limbii ucrainene în unităţile şi secţiile cu predare în limba ucraineană– Particularităţi ale învăţării limbii ucrainene în unităţile şi secţiile cu predare în limba ucraineană– Metode şi procedee folosite pentru evitarea şi înlăturarea greşelilor de pronunţie, de limbă şi de sens2. Didactica povestirii– Metode de învăţare a povestirii în limba ucraineană– Abordarea textului literar – îndrumarea elevilor spre înţelegerea, analiza şi interpretarea unui text– Specificul abordării textului narativ – rezumatul, povestirea, identificarea pasajelor descriptive şi dialogate dintr-un text narativ– Specificul abordării textului liric – poezia, versul, strofa– Abordarea textului nonliterar – îndrumarea elevilor pentru înţelegerea textului funcţional3. Didactica limbii ucrainene– Particularităţile însuşirii normelor limbii literare în şcoală– Strategii de învăţare şi aplicare a noţiunilor elementare de fonetică şi vocabular– Abordarea noţiunilor de limbă ucraineană potrivit principiului concentric– Modalităţi de integrare a elementelor de construcţie a comunicării în cadrul activităţilor specifice4. Didactica receptării şi producerii textelor orale (comunicarea orală)– Strategii de învăţare şi exersare a ascultării active– Strategii de formare a câmpului auditiv (propoziţie, cuvânt, silabă, sunet)– Activităţi de învăţare care contribuie la sesizarea elementelor semnificative ale unui mesaj ascultat– Comunicare verbală, nonverbală– Strategii de formare a comportamentului de emiţător– Componentele comunicării dialogate – adaptarea la particularităţile interlocutorului– Metode şi procedee, activităţi de învăţare folosite în dezvoltarea exprimării orale– Soluţii de prevenire şi depăşire a blocajelor în comunicare5. Managementul clasei– Forme de realizare a obiectivelor activităţilor didactice organizate frontal, pe grupe, individual– Rolul materialelor şi al mijloacelor de învăţământ în cadrul activităţilor desfăşurate4. TEMATICA PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂA. LIMBA UCRAINEANĂ1. Sistemul lexical al limbii ucrainene contemporane– Omonime– Paronime– Antonime– Sinonime– Structura lexicului ucrainean3. Fonetica– Structura fonetica a cuvintelor– Accentul– Ortoepie– Grafica şi ortografia.4. Morfologia – Obiectul morfologiei. Sensul lexical şi gramatical al cuvântului. Categoriile gramaticale. Structura cuvântului.Părţile de vorbire în limba ucraineană contemporană:– Substantivul.– Adjectivul.– Numeralul.– Pronumele.– Verbul.– Participiul.– Gerunziul.– Adverbul.– Prepoziţia.– Conjuncţia.– Particula.– Interjecţia.5. Sintaxa propoziţiei.Propoziţia ca unitate sintactică de bază– Tipuri de propoziţii;– Sintaxa propoziţiei simple. Părţile principale şi secundare de propoziţie.– Subiectul.– Predicatul.– Atributul.– Complementul.– Apoziţia.5. BIBLIOGRAFIEM.T. Ivcenko, Suciasna ukrajinska literaturna mova, Kiev, 1960.Suciasna ukrajinska literaturna mova, ed. II-a, Kiev, 1974.D.H. Mazilu, Gramatika. Pidrucinyk dlia VII klasu, EDP, Bucureşti, 1977.I. Rebuşapca, Gramatika. Pidrucinyk dlia VIII klasu, EDP, Bucureşti, 1978.D.H. Mazilu, Curs de limba ucraineană. Morfologie, TUB, Bucureşti, 1976.I. Rebuşapca, Curs de limba ucraineană contemporană. Fonetică şi fonologie, TUB, Bucureşti, 1980.B. LITERATURA UCRAINEANĂ Elemente de teorie literară: structura operei literare, mijloace şi procedee artistice, analiza literară a operei, conţinutul tematic, compoziţia şi subiectul, personajele.– Istoria literaturii ucrainene.– I.P. Kotlearevskyi (1709-1838) "Natalka Poltavka", "Eneida";– Leonid Hlibov. Fabule;– T. Şevcenko (1814-1861) Tematica creaţiei literare;– Marko Vovciok (1834-1861) "Dva Syny", "Instytutka";– Ivan Franko (1856-1913) Tematica creaţiei poetice. Proza;– M. Kotiubinskyi (1864-1913) "Tini zabutyh predkiv";– Olga Kobylianska (1863-1942) "Zemlea", "U nediliu rano zillia kopala";– Lesia Ukrainka (1871-1913) Tematica creaţiei poetice, "Lisova pisnia";– Pavlo Tycina "Soneacini Klarnety"– O. Olesi Tematica creaţiei;– Literatura în limba ucraineană din România6. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII UCRAINENE1. Didactica – teorie generală a procesului de învăţământ (Obiectul şi funcţiile didacticii. Didactica generală şi didactica disciplinei. Direcţiile de dezvoltare a didacticii contemporane).2. Taxonomia didactică (Tipologia şi dinamica obiectivelor didactice. Finalităţile didactice şi funcţiile lor. Operaţionalizarea obiectivelor didactice).3. Procesul de învăţământ (Componentele şi variante ale instruirii şi învăţării. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare – învăţare – evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ).4. Principiile procesului de învăţământ (Principiile didactice – Noţiuni generale. Sistemul principiilor didactice).5. Curriculum şcolar (Concept şi evoluţie. Conţinutul învăţământului – caracteristici, surse, factori şi criterii care determină conţinutul învăţământului. Strategii de organizare a conţinutului învăţământului).6. Metode de învăţământ (Statutul şi semnificaţia conceptului de metodă în activitatea didactică. Taxonomia metodelor de învăţământ. Eficienta metodelor de învăţare în formarea şi consolidarea competenţelor de baza ale elevilor).7. Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activitatea didactică (Mijloacele de învăţământ – suport al activităţii didactice. Valoarea psihopedagogică a mijloacelor de învăţământ. Modalităţi de selecţie şi utilizare a mijloacelor de învăţământ).8. Forme de organizare şi proiectare didactică (Proiectarea didactică – condiţie a unei activităţi didactice de calitate. Funcţiile proiectării didactice. Conţinutul şi nivelul proiectării didactice).9. Evaluarea în procesul de învăţământ (Evaluarea – componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare. Strategii de evaluare a randamentului şcolar. Rolul şi importanţa evaluării în:– educarea capacităţii de autoapreciere;– prevederea eşecului şcolar;– stimularea performanţei şcolare;– dezvoltarea personalităţii copiilor).10. Dinamica relaţiei educator-elev în procesul de învăţământ (Caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei educator-elev. Tipuri de relaţii).BIBLIOGRAFIEC. Cucoş, Psihopedagogie pentru examenul de definitivare şi grade didactice, Iaşi:Polirom, 1998.Tinca Creţu, Psihologia vârstelor, Bucureşti: Universitatea Bucureşti, Editura CREDIS, 2001, 380 p.Marin Manolescu, Pedagogie, Bucureşti: Editura Fundaţiei "Dimitrie Bolintineanu", 2001, p. 332 p.Romiţa B. Iucu, Instruirea şcolară, Iaşi:Editura Polirom, 2001Marin Manolescu, Evaluarea şcolară – un contract pedagogic, Bucureşti: Editura Fundaţiei "Dimitrie Bolintineanu", 2002, 248p.Ion Neacşu, Instruire şi învăţare, Bucureşti: EDP, 1999.Gheorghe Tomşa, Consilierea şi orientarea în şcoală, Bucureşti: Universitatea Bucureşti, Editura CREDIS, 2001, 218p.E. Macovei, Pedagogie, Ed. Didactică şi pedagogică 1997Muşata Bocoş, Teoria şi practica cercetării pedagogice, Ed. Casa cărţii de Ştiinţă, Cluj 2005Grupul de lucru pentru disciplina Limba şi literatura ucraineană pentru învăţători, institutori şi profesori pentru învăţământ primarElvira CODREA – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Învăţământ în Limbile Minorităţilor, Relaţia cu Parlamentul şi Partenerii SocialiSimona MALEARCIUC – Şcoala cu cls. I-VIII Crăciuneşti, MaramureşNarcisa Nicoleta GRECENIUC – Şcoala cu cls. I-VIII Valea Vişeului, MaramureşCONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂSPECIALIZAREAPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplina Limba şi literatura rromani maternă în vederea concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar se adresează profesorilor absolvenţi de învăţământ superior.În baza Legii Învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a Ordinului Ministrului nr. 3533/1999, elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care învaţă în şcoli cu predare în limba română, li se asigură posibilitatea studiului limbii materne. Disciplina Limba şi literatura rromani maternă, cu 3-4 ore/săptămână, face parte din trunchiul comun şi nu în regim opţional (CDŞ) – pentru predarea limbilor materne la clasele la care procesul de învăţământ nu decurge integral în propria limbă maternă. În cazul în care procesul de învăţământ decurge integral în limba maternă, numărul de ore atribuit disciplinei Limba şi literatura rromani este cel menţionat în Planul cadru de învăţământ pentru clasele I – VIII pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale.Programa pentru disciplina Limba şi literatura rromani maternă în vederea concursului pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar a fost revizuită cu scopul corelării acesteia cu planul de învăţământ şi curriculumul naţional, înscriindu-se astfel pe coordonatele reformei învăţământului românesc. Această corelare se reflectă atât în formularea tematicii, cât şi în cea a bibliografiei. Programa de faţă reprezintă în mod echilibrat conţinutul ştiinţific actualizat, teme intra şi interdisciplinare, aspecte teoretice şi aplicative, practice, demonstrative.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina Limba şi literatura rromani maternă şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.În ceea ce priveşte disciplina Metodica predării limbii şi literaturii rromani maternă, programa urmăreşte perfecţionarea pregătirii metodice a profesorilor în vederea creşterii eficienţei predării limbii rromani în învăţământul primar, gimnazial şi liceal, contribuind într-o viziune integratoare, alături de cursurile de limbă, literatură şi civilizaţie la desăvârşirea competenţei lor profesionale.B. COMPETENŢELE SPECIFICE ALE PROFESORULUI DE LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂCompetenţele de bază ale profesorului de limba şi literatura rromani maternă cerute la examenul de ocuparea posturilor didactice derivă din obiectivele şi conţinutul învăţământului, precum şi din rolurile/funcţiile cadrului didactic. Acestea sunt:● Actualizare, prelucrare, esenţializare, ilustrare, reprezentare şi dezvoltarea conţinutului;● Valorizarea valenţelor formative şi educative ale conţinutului;● Asimilarea tehnicilor de activitate intelectuală, demonstrând capacitatea de comunicare corectă, fluentă şi expresivă;● Dezvoltarea conţinuturilor şi a strategiilor de asimilare, promovând învăţarea participativă şi creatoare;● Valorificarea conţinutului disciplinei de examen, formând comportamente raportate la valori;● Însuşirea teoriei şi a metodologiei studierii personalităţii copilului;● Utilizarea obiectivelor învăţământului contemporan.C. TEMATICĂ ŞTIINŢIFICĂ PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA RROMANI MATERNĂ1. LIMBA RROMANI MATERNĂa) Limba rromani comună şi teoria straturilor dialectale de evoluţie istorică … ● Limba rromani comună. Teoria celor trei straturi dialectale rrome de evoluţie istorică. Dialectele rrome din spaţiul geografic românesc şi relaţia lor cu cele trei straturi dialectale rrome de evoluţie istorică: Stratul I (dialectul rromilor "ursari", "spoitori" şi "carpatici"), Stratul II – III (dialectul rromilor "căldărari"). Analizarea unui text dialectal rrom (căldărăresc, spoitoresc, ursăresc, carpatic – din România – sau a unui text dialectal provenit dintr-un alt spaţiu geografic) din perspectiva caracteristicilor fonetice, lexicale, morfologice şi sintactice.b) Fonetică şi fonologie … ● Sistemul vocalic şi consonantic al limbii rromani. Transformări (accidente, alterări) fonetice: afereza, anaptixa (epenteza), apocopa, asimilarea, asurzirea (afonizarea), contragerea, dobândirea atipică a aspiraţiei, eliziunea, haplologia, metateza, pierderea aspiraţiei, proteza, sincopa ş.a. Trecerea lui v în semiconsoana w şi efectele sale. Trecerea grupurilor -vn- şi -pn- în -m- şi efectele sale. Trecerea, în dialectul rromilor căldărari, a vocalei -i- în varianta fonetică -i-, respectiv, trecerea lui -e- în -e-. Opoziţiile ch/s şi e/z. Valorile semantice ale vocalelor a şi o în dihotomia "apropiere/depărtare". Alfabetul oficial al limbii rromani. Valorile literelor postpoziţionale -q-, -o- şi -c-. Diftongii.c) Vocabular … ● Vocabularul fundamental şi masa vocabularului. Sensul propriu şi sensul figurat. Relaţii semantice între cuvinte (sinonime, antonime, omonime). Structura lexicală a limbii rromani comune. Lexicul rrom: indian, prebalcanic (elemente afgane, persane, armeneşti, osete, gruzine, kurde), balcanic (elemente turceşti, greceşti, sud-slave/ bulgăreşti şi sârbeşti, româneşti), neologic. Elemente rrome cu origine necunoscută în limba rromani comună. Modalităţi de îmbogăţire a lexicului limbii rromani comune (1. mijloacele interne de îmbogăţire (derivarea – cu sufixe şi prefixe – şi compunerea); 2. mijloacele externe de îmbogăţire: împrumuturile şi calcul lingvistic). Rolul sufixelor – pen/-mos, -ar/-ar-, -lin, -no, -utno, – (v) alo, -utro, -isar-/-izel ş.a. Perspectiva creaţiilor independente în limba rromani. Principiile moderne de lexicalizare a limbii rromani în viziunea şcolii Grupului de Cercetări şi Acţiuni în Lingvistica Români al Uniunii Rromani (IRU) şi al Centrului de Studii Rrome din cadrul Universităţii Sorbona din Paris. Lexicografie. Tehnica de redactare lexicografică utilizată în elaborarea glosarelor, lexicoanelor, vocabularelor şi a dicţionarelor rrome.d) Morfologie … ● Părţile de vorbire flexibile: articolul (hotărât şi nehotărât), substantivul: tipuri de substantive; adjectivul: tipuri de adjective; pronumele: tipuri de pronume; numeral: tipuri de numerale; verbul: conjugarea verbului rrom (moduri, timpuri, persoane, număr), conjugarea verbelor împrumutate, ce conţin suf. – isar-;● Părţi de vorbire parţial flexibile: adverbul;● Părţi de vorbire neflexibile: postpoziţia, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia.e) Sintaxă … ● Părţile de propoziţie: subiectul, predicatul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar. Sintagma.● Propoziţia: tipologia propoziţiilor neîncadrate; tipologia propoziţiilor încadrate în frază: subordonate necircumstanţiale; subordonate circumstanţiale.● Fraza: tipuri de fraze.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA LIMBA RROMANI MATERNĂ● Sarău, Gh., Curs de limba rromani, Editura Sigma, Bucureşti, 2008● Sarău, Gh., Lexicologie rromă, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2003, vezi şi www.edu.ro● Sarău, Gh., Limba rromani (Morfologie şi sintaxă), Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2002, vezi şi www.edu.ro● Sarău, Gh., Stilistica limbii rromani în texte (Antologie de traduceri şi redactări). I stilistika e rromane chibăqi teksturenoe (Amboldimatenqi aj redakcienqi antologia), Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2002, curs bilingv destinat studenţilor rromi de la secţia de învăţământ deschis la distanţă "institutori – profesori de limba rromani"; vezi şi www.edu.ro2. LITERATURA RROMANI MATERNĂa) Cultură şi civilizaţie veche indiană … ● Cadrul istorico-geografic de formare a civilizaţiei vechi indiene şi date generale despre India. Realităţile culturale şi lingvistice din vechea Indie – locul de obârşie a protorromilor;● Rromii şi limba rromani în context indian;● Originea poporului rrom – realitate şi legendă (Kanauj);● Drumul proto-rromilor spre Europa (dovezi lingvistice, repere istorico-geografice, argumente etnologice etc.).BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE VECHE INDIANĂ● Itu, M., Moleanu, J., Cultură şi civilizaţie indiană, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001, vezi şi www.edu.ro● Sarău, Gh., Rromii, India şi limba rromani, Colecţia "Biblioteca rromă", nr. 4, Editura Kriterion, Bucureşti, 1998, vezi şi www.edu.rob) Folclor şi antropologie rromă … ● Nomadismul – Model cultural şi strategie de supravieţuire: Fond psihologic şi practică socială. Perspective istorice asupra migraţiei. Nomadism şi sedentarism. Semnificaţii de fond cutumiar. Migraţia rromilor – fenomen contemporan.● Cultura materială a rromilor – Meşteşug şi reprezentare: Coordonate istorice şi premise metodologice ale heteroidentificării. Prelucrarea metalelor. Prelucrarea lemnului. Meserii pierdute. Între emblematic şi stigmatizant.● Identitate spirituală: Tipologii şi structuri conceptuale ale dinamicii înrudirii. Limbaje rituale premaritale şi nupţiale. Rromanipen-ul şi mistica purităţii. Naşterea, copilul şi treptele iniţiatice. Modele educaţionale de referinţă. Imagini ale morţii şi cutume funerare. Formele de control şi sancţiune socială/divină. Familia – Model de autoidentificare.● Obiceiurile din ciclul familial sau riturile de trecere (generalităţi, structuri magicoritualice, cântecele): naşterea, nunta, moartea (bocetele); elemente de magie şi astrologie; descântecele; complexe ritualice din ciclul calendaristic: a) proprii romilor (legarea ploilor, Herdelezi), b) la care actanţii sunt rromi (Vasilca, Paparudele). Zestrea paremiologică (proverbe – zicători); ghicitori; Modele de gândire; asimilare şi delimitare faţă de valorile religioase; credinţe şi mituri; complexe şi practici magicoritualice şi relaţia cu supranaturalul; conturarea unui posibil sistem axiologic (forme, valori, factori determinanţi); elemente de port tradiţional (diferenţieri pe subgrupuri); elemente de artă populară; tipuri de relaţii intra- şi extra-comunitare; pattern-uri care formează imaginile autoreferenţiale; modele de viaţă comunitară în zone compacte şi mixte în mediul rural şi urban; conservare şi evoluţie; mutaţii şi factori determinanţi.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA FOLCLOR ŞI ANTROPOLOGIE RROMĂ● Grigore, D., Curs de antropologie şi folclor. Introducere în studiul elementelor de cultură tradiţională ale identităţii rrome contemporane, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001, vezi şi www.edu.ro● Petcuţ, P., Grigore, D., Sandu, M., Istoria şi tradiţiile minorităţii rromani: manual pentru clasele a VI-a – a VII-a, Editura Sigma, Bucureşti, 2005c) Istoria literaturii rrome … ● Exemplificări din creaţiile autorilor culţi rromi din diferite ţări: Mateo Maximoff, Dragana Stefanovic (Franţa), Santino Spinelli (Italia), Rajko Djuric (Germania), Slobodan Brebeski, Bairam Haliti (Serbia), Leksa Manus (Letonia), Bronislawa Weis = Papusa, St. Stankievicz = Stahiro (Polonia), A. Horvatova (Republica Slovacă), Al. Pankov, Romka Demeter (Rusia), Katarina Taikon (Suedia), Daroczi Choli Joysi (Ungaria).BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA ISTORIA LITERATURII RROME● Sarău, Gh., Culegere de texte în limba rromani, Editura Didactică şi Pedagogică – R. A., Bucureşti, ediţiile 1995, 1999, 2000d) Literatura rromă cultă din România … ● Creaţia scriitorilor şi poeţilor Gh. Păun – Ialomiţeanu, Luminiţa Mihai Cioabă, Irina Gabor – Zrinyi, Marius Lakatos, Delia Grigore, Valerică Stănescu, Jupter Borcoi, Nicolae Pandelică şi a folcloriştilor rromi (Costică Băţălan).BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA LITERATURA RROMĂ CULTĂ DIN ROMÂNIA● Rajko Djuric, Istoria literaturii rrome. I historia e rromane literaturaqi. Traducător: Sorin Georgescu; referent, redactor, tehnoredactor: Gheorghe Sarău, Editura CREDIS, Universitatea din Bucureşti, 2002, vezi şi www.edu.ro● Sarău, Gh., Culegere de texte în limba rromani, Editura Didactică şi Pedagogică – R. A., Bucureşti, ediţiile 1995, 1999, 2000D. TEMATICA PENTRU DIDACTICA ŞI METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII RROMANI MATERNE1. Didactica – teorie generală a procesului de învăţământ. Obiectul şi funcţiile didacticii. Didactica generală şi didactica specială. Direcţiile de dezvoltare a didacticii contemporane;2. Taxonomia didactică. Tipologia şi dinamica obiectivelor didactice. Finalităţile didactice şi funcţiile lor. Operaţionalizarea obiectivelor didactice;3. Procesul de învăţământ. Componente şi variante ale instruirii şi învăţării. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ;4. Curriculum şcolar. Concept şi evoluţie. Conţinutul învăţământului – Caracteristici, surse, factori şi criterii care determină conţinutul învăţământului. Strategii de organizare a conţinutului învăţământului;5. Metode de învăţământ. Statutul şi semnificaţia conceptului de metodă în activitatea didactică. Taxonomia metodelor de învăţământ. Eficienţa metodelor de învăţare în formarea şi consolidarea competenţelor de bază ale elevilor;6. Mijloacele de învăţământ şi integrarea acestora în activitatea didactică. Mijloacele de învăţământ-suport al activităţii didactice. Valoarea psihopedagogică a mijloacelor de învăţământ. Modalităţi de selecţionare şi utilizare a mijloacelor de învăţământ;7. Forme de organizare şi de proiectare didactică. Proiectarea didactică-condiţie a unei activităţi didactice de calitate. Funcţiile proiectării didactice. Conţinutul şi nivelul proiectării didactice;8. Evaluarea în procesul de învăţământ. Evaluarea – componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare. Strategii de evaluare a randamentului şcolar. Rolul şi importanţa evaluării în:a) educarea capacităţii de autoapreciere; … b) prevenirea eşecului şcolar; … c) stimularea performanţei şcolare; … d) dezvoltarea personalităţii elevilor; … 9. Dinamica relaţiei profesor – elev în procesul de învăţământ. Caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor – elev. Tipuri de relaţii.BIBLIOGRAFIE PENTRU DIDACTICA ŞI METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII RROMANI MATERNE● Creţu, T., Psihologia vârstelor, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001, vezi şi www.credis.ro● Cucoş, C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenul de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi 1998● Iucu, R. B., Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2001● Iucu, R. B., Manolescu, M., Pedagogie, Editura Fundaţiei "Dimitrie Bolintineanu", Bucureşti, 2001● Manolescu, M., Evaluarea şcolară – un contract pedagogic, Editura Fundaţiei "Dimitrie Bolintineanu", Bucureşti, 2002● Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999● Tomşa, Gh., Consilierea şi orientarea în şcoală, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001, vezi şi www.credis.roAutori:Ionel Cordovan, învăţător-profesor, Şcoala cu clasele I-VIII Ineu, Bihor;Noemi Cordovan, educatoare-profesor, Şcoala cu clasele I-VIII Ineu, Bihor;Petronia Scripcariu, inspector şcolar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani;Mariana Cozma, institutor-profesor, Şcoala cu clasele I-VIII Napradea, Sălaj;Loredana Mihaly, Şcoala cu clasele I-VIII "Vasile Alecsandri", Baia Mare.CONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA LIMBA RUSĂ MODERNĂ– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezentul document conţine Programa pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante din învăţământul preuniversitar, adresată cadrelor didactice care predau limba rusă (limba modernă 1, limba modernă 2, limba modernă 3) ca disciplină de studiu aparţinând de aria curriculară Limbă şi comunicare.Programa pentru concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor de limba rusă modernă declarate vacante din învăţământul preuniversitar este concepută astfel încât să asigure cadrul normativ pentru evaluarea ansamblului de competenţe şi de cunoştinţe din domeniul limbii, literaturii, culturii şi civilizaţiei ruse, precum şi a competenţei pedagogice, necesare accederii la funcţia didactică de profesor titular. Astfel, conţinutul programei se raportează la prevederile Curriculumului naţional în vigoare, la cerinţele programelor pentru evaluările şi examenele naţionale, şi este în acord cu documentele europene de referinţă ale domeniului [Cadrul european comun de referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare, Recomandarea Parlamentului european şi a Consiliului Uniunii Europene, din 18 decembrie 2006, privind competenţele-cheie pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC)].Prin cunoştinţe de limbă, literatură, cultură şi civilizaţie rusă se înţelege ansamblul achiziţiilor de tip academic dobândite în cadrul studiilor universitare, redate într-o formă sintetică şi reconsiderate din perspectiva aplicabilităţii lor în activitatea didactică.Această orientare în abordarea conţinutului evaluării candidaţilor pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor de limba rusă modernă declarate vacante se impune cu atât mai mult în condiţiile existenţei unor programe flexibile şi a manualelor alternative, care solicită din partea profesorului un efort suplimentar pentru proiectarea unor demersuri didactice individualizate, în funcţie de particularităţile de vârstă şi de nevoile de învăţare ale elevilor cu care lucrează.Pe baza programei se va evalua nivelul de cunoaştere a conţinuturilor ştiinţifice fundamentale de limbă, literatură, cultură şi civilizaţie rusă, a principiilor didacticii şi ale metodicii predării-învăţării limbilor moderne, în general, şi ale limbii ruse, în particular, demonstrarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, precum şi a abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.COMPETENŢELE NECESARE PROFESORULUI DE LIMBA RUSĂ MODERNĂCadrul didactic va trebui să dovedească, în activitatea sa curentă de organizare a procesului de învăţare-predare-evaluare, competenţe care vizează:– cunoaşterea şi aplicarea adecvată a conţinuturilor ştiinţifice proprii disciplinei;– cunoaşterea şi aplicarea corectă a principiilor didactice în metodica predării limbii ruse ca limbă modernă;– utilizarea corectă a documentelor şcolare în vigoare ale curriculumului naţional, corespunzător nivelului de învăţământ cărora li se adresează: structura şi componentele programelor şcolare, obiective cadru/obiective de referinţă, competenţe generale/ competenţe specifice, arii tematice, acte de vorbire, elemente de construcţie a comunicării; sugestii metodologice/sugestii de activităţi de învăţare;– planificarea calendaristică, proiectarea unităţilor de învăţare, elaborarea şi aplicarea instrumentelor de evaluare iniţială, curentă şi sumativă; prelucrarea rezultatelor şi utilizarea feedbackului pentru reglarea procesului de instruire;– elaborarea unor secvenţe de interacţiune cu elevii, pentru atingerea unui obiectiv al învăţării; valorificarea conţinuturilor învăţării; selectarea activităţilor de învăţare şi a materialelor didactice;– integrarea elementelor de cultură şi civilizaţie în activitatea didactică;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la obiectivele/competenţele şi conţinuturile învăţării;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;– capacitatea de a construi un climat educativ interactiv de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂA. LIMBA RUSĂFonetică şi fonologieSistemul fonetic şi fonologic al limbii ruse.Lexicologie şi semanticăCuvântul ca unitate lingvistică de bază. Sensul cuvântului. Polisemia. Sinonimia, antonimia, omonimia. Vocabularul activ, vocabularul pasiv. Lexicul rus ca sistem deschis (fond originar şi elemente de împrumut, neologisme, arhaisme).FrazeologieEchivalenţe totale, echivalenţe parţiale, nonechivalenţe frazeologice ruso-române.MorfosintaxăSubstantivul – prezentare generală. Categoriile gramaticale ale substantivului. Clasele lexico-gramaticale ale substantivului.Adjectivul – prezentare generală. Criterii de delimitare a claselor de adjective.Particularităţile formelor scurte ale adjectivelor. Gradele de comparaţie (sintetice şi analitice).Pronumele – prezentare generală. Criterii de clasificare.Numeralul – prezentare generală. Clasele numeralului.Verbul – prezentare generală. Categoriile gramaticale ale verbului (diateză, mod, timp, persoană, număr). Aspectul verbal; posibilităţi de echivalare în limba română. Verbe de mişcare unidirecţionale şi pluridirecţionale, prefixate şi neprefixate. Infinitivul, participiul şi gerunziul ca forme verbale.Adverbul – prezentare generală. Clasificarea adverbului.Cuvintele auxiliare.Structura propoziţiei: propoziţii monomembre şi bimembre. Exprimarea relaţiilor temporale, spaţiale, instrumentale, condiţionale, concesive, cauzale, finale, consecutive, atributive. Structura frazei. Tipuri de fraze. Joncţiunea în frază. Coordonarea şi subordonarea în frază.B. LITERATURA RUSĂCurente şi orientări în literatura rusă din prima jumătate a sec. al XIX-lea. Romantismul.A.S. Puşkin – lirica, poemele epice (Ţiganii, Călăreţul de aramă), romanul în versuri Evgheni Oneghin. Rolul lui Puşkin în dezvoltarea limbii ruse literare şi a literaturii ruse moderne. Ecoul creaţiei puşkiniene în cultura română.M.I. Lermontov – lirica, poemul Demonul. Romanul Un erou al timpului nostru.N.V. Gogol – promotor al "şcolii naturale". Romanul Suflete moarte. Dramaturgia – Revizorul.Curente şi orientări în literatura rusă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Epoca de apogeu a romanului realist rus.F.M. Dostoievski – creator al romanului psihologic, psihanalitic, polifonic: Crimă şi pedeapsă, Fraţii Karamazov. Rezonanţa universală a operei dostoievskiene.L.N. Tolstoi – Romanul Război şi pace (structură, compoziţie, gen). Romanul Anna Karenina (structură, compoziţie, stil). Tipologia personajelor în romanele lui L.N. Tolstoi. Rezonanţa universală a operei lui L.N. Tolstoi.A.P. Cehov – Proza scurtă: Profesorul de literatură, Salonul numărul şase, Casa cu mezanin, Zvăpăiata, Ionîci; modernitatea şi dimensiunea simbolică a povestirilor lui Cehov. Dramaturgia: Pescăruşul, Unchiul Vania, Trei surori, Livada cu vişini. Rezonanţa universală a operei cehoviene.Orientări şi curente în literatura rusă de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Modernismul rus, concepţii estetico-filosofice şi reprezentanţi.S.A. Esenin – motivele liricii lui Esenin. Poetica lui Esenin. Rezonanţa universală a operei lui Esenin.V.V. Maiakovski – Poemele lirice – Norul cu pantaloni, Omul.B.L. Pasternak – Romanul lirico-filosofic – Doctor Jivago.M.A. Bulgakov – Romanul Maestrul şi Margareta – substratul filosofic.M.A. Şolohov – Romanul Donul liniştit. Destinul individual şi destinul istoric în român.Curente şi orientări în perioada sovietică a literaturii ruse.Tendinţe şi orientări în literatura rusă contemporană.C. METODICA PREDĂRII DISCIPLINEI LIMBA RUSĂ MODERNĂProcesul de învăţământ. Componentele şi variantele instruirii şi învăţării. Procesul de învăţământ ca relaţie între învăţare-predare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ.Principiile procesului de învăţământ. Prezentare generală. Sistemul principiilor didactice.Strategiile învăţării. Învăţarea bazată pe competenţe.Metode tradiţionale şi moderne de învăţământ. Eficienţa metodelor de învăţare în formarea şi dezvoltarea competenţelor de bază.Mijloace de învăţământ, integrarea acestora în activitatea didactică. Mijloacele didactice – suport al activităţii didactice. Modalităţi de selectare şi utilizare a mijloacelor de învăţământ.Forme de organizare şi proiectare didactică. Planificarea calendaristică. Proiectarea unităţii de învăţare. Proiectarea lecţiei. Metodica şi metodologia proiectării lecţiilor de limba rusă în raport cu tema şi scopul lecţiei.Evaluarea în procesul de învăţământ. Evaluarea – componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare. Strategii de evaluare a randamentului şcolar. Rolul şi importanţa evaluării în educarea elevilor.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂA. LIMBA RUSĂ*** Filologie rusă, E.U.B., Bucureşti, 1990 – 2010*** Russkaja grammatika, pod red. N.I. Shvedova, V.V. Lopatin, Ed. Russkij jazyk, Moskva, 1990.Chirilă, F., Limba rusă contemporană. Sintaxa frazei, E.U.B., Bucureşti, 1994.Chirilă, F., Limba şi cultura rusă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002.Chirilă, F., Limba rusă contemporană. Morfologia, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.Evseev, I. (coord.), Limba rusă contemporană, E.D.P., Bucureşti, 1982.Fodor, Ecaterina, Limba rusă literară contemporană (Fonetică, fonologie, formarea cuvintelor), T.U.B., Bucureşti, 1983.Fodor, Ecaterina şi Vaimberg, S. (red.), Elemente de gramatică confruntativă a limbilor rusă şi română, T.U.B., Bucureşti, 1985.Fomina, M.I., Sovremennyj russkij jazyk. Leksikologija, Moskva, 1990.Formanovskaja, N.I., Slozhnoe predlozenie v sovremennom russkom jazyke. Teorija i upraznenija, Moskva, 1989.Iurac, S., Limba rusă contemporană: morfologia, E.U.B., Bucureşti, 2008.Nistor, M., Limba rusă contemporană. Sintaxa propoziţiei, E.U.B., Bucureşti, 2006.Nistor, M., Limba rusă contemporană. Sintaxa frazei, E.U.B., Bucureşti, 2009.Oiţă, I. et al., Prelegeri de limbă şi literatură rusă destinate cursurilor de perfecţionare, vol. I-IV, T.U.B., Bucureşti, 1983-1988.Pedestraşu, A. Limba rusă contemporană. Sintaxa propoziţiei. E.U.B., Bucureşti, 1994.B. LITERATURA RUSĂBalan, D., Russkaja poezija XX veka, Bucureşti, 1997.Bălănescu, Sorina, Dramaturgia cehoviană – simbol şi teatralitate, Editura Junimea, Iaşi, 1983.Cotorcea, Livia, În căutarea formei, Editura Universităţii "Al.I. Cuza", Iaşi, 1995.Cotorcea, Livia, Lirica rusă în prima jumătate a secolului al XX-lea. Antologie, Centrul de multiplicare al Universităţii "Al.I. Cuza", Iaşi, 1973.Cotorcea, Livia, Literatura şi civilizaţia rusă în prima jumătate a secolului al XX-lea, Centrul de multiplicare al Universităţii "Al.I. Cuza", Iaşi, 1980.Crasovschi, Axinia, Prozatori ruşi. Secolele XIX-XX, E.U.B., Bucureşti, 2008.Dobre, Aneta, Serghei Esenin. Textul lumii, E.U.B., Bucureşti, 1984.Dobre, Aneta, Teme şi variaţiuni, E.U.B., Bucureşti, 1994.Dobre, Aneta, Consonanţe. Poezia rusă modernă, E.U.B., Bucureşti, 2009.Ghijiţchi, A. Romantismul rus (Poezia), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975.Kovacs, A., Istorija russkoj literatury XIX veka, T.U.B., Bucureşti, 1986.Kovacs, A., Poetica lui Dostoievski, Editura Corint, Bucureşti, 2008.Kuleşov, V.I., Istorija russkoj literatury. X-XX vv., Russkij jazyk, Moscova 1989.Olteanu, Antoaneta, Literatură rusă contemporană. Direcţii de evoluţie a prozei, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, sau ediţia a doua, Proza rusă contemporană, Editura Paideia, Bucureşti, 2008.Pop, M., Ce este literatura? Şcoala formală rusă. Antologie, Editura Univers, Bucureşti, 1984.Şoptereanu, V., Istorija russkoj literatury konca XIX – nacala XX vekov, T.U.B., Bucureşti, 1982.Şoptereanu, V. (coord.), A.S. Puşkin în contextul cultural românesc, T.U.B., Bucureşti, 1984.Teodorescu, L., Dramaturgia lui Cehov, Editura Univers, Bucureşti, 1972.Uliu, Adriana, Prelegeri de literatură rusă modernă, Universitatea din Craiova, 1995.Vârsta, Izolda, Istoria literaturii ruse din sec. XVII-XIX şi începutul sec. XX, vol. I, Editura Fundaţiei «România de Mâine», Bucureşti, 2001.C. METODICA PREDĂRII DISCIPLINEI LIMBA RUSĂ MODERNĂ*** Cadrul european de referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare, http://www.bice.md/UserFiles/File/publicatii/cadrul.pdf*** Curriculum Naţional. Ghid metodologic de aplicare a programelor de Limba rusă. Primar – gimnaziu. (coord. Singer, Mihaela), Bucureşti, 2001.*** Curriculum Naţional. Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare. Liceu (coord. Singer, Mihaela), Bucureşti, MEC, Consiliul Naţional pentru Curriculum, 2002.*** Ghid de evaluare. Limbi moderne (coord. Gramaticescu, Sorina), Bucureşti, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, Aramis, 2001.*** Recomandarea Parlamentului european şi a Consiliului Uniunii Europene, din 18 decembrie 2006, privind competenţele-cheie pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:394:0010:0018:ro:PDFCerchez, M. Observaţii privind strategiile didactice pentru predarea limbii materne şi a limbilor moderne, în Abordări interculturale în teoria şi practica limbilor, Bucureşti, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei – Universitatea "Petrol şi gaze" din Ploieşti, 2002.Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Ed. Polirom, Iaşi, 2006.Cristea, Sorin, Studii de pedagogie generală, EDP, Bucureşti, 2004.Cristea, Sorin, Fundamentele pedagogiei, Ed. Polirom, Iaşi, 2010.Cucoş, Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, ediţia a III-a, Ed. Polirom, Iaşi, 2009.Marinescu, M., Chirilă, F., Metodica predării limbii ruse. Bucureşti, 1993.Neacşu, I., Instruire şi învăţare, EDP, Bucureşti, 1999.Noveanu, E. Scurtă privire asupra unor fundamente teoretice şi a transpunerii lor în practica predării limbilor străine. În: Abordări interculturale în teoria şi practica limbilor, Bucureşti, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei – Universitatea "Petrol şi gaze" din Ploieşti, 2002.Noveanu, E., Pană, Ligia-Iuliana, Didactica limbilor moderne, Bucureşti, E.D.P., 1981.Stan, I. T., Obucenie russkomu jazyku, Cluj-Napoca, 1995.Note:1. Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine concursul – planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examenele şi evaluările naţionale.2. Sunt obligatorii conţinuturile manualelor şcolare pentru disciplina limba rusă, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar.Grup de lucru:Cornelia DUMITRIU – cercetător ştiinţific – Consiliul de Curriculum al MECTSMaria OSIAC – lector univ. dr. – Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Litere, BucureştiMaria ŞTEFAN – prof. grad I – Şcoala cu clasele I- VIII A. S. Puşkin, BrăilaCONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA SPANIOLĂ MODERNĂ– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează tuturor absolvenţilor de învăţământ superior profil filologic care au promovat un modul psiho-pedagogic şi doresc să obţină un post didactic vacant în învăţământul preuniversitar, precum şi profesorilor de limba spaniolă din învăţământul preuniversitar care se prezintă la concursurile pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante în învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru limba spaniolă, cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale şi cu Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbile Moderne al Consiliului Europei. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice.Aspectele fundamentale din programă sunt în concordanţă cu profilul absolventului de învăţământ superior care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar şi vizează:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în evoluţia predării/învăţării limbii spaniole;– proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;– aplicarea noilor direcţii ale didacticii generale şi ale metodicii predării limbii spaniole;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.COMPETENŢELE vizate sunt:– cunoaşterea conţinuturilor disciplinei;– utilizarea corectă şi adecvată contextuală a limbii spaniole;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– realizarea proiectării demersului didactic în conformitate cu cerinţele curriculumului naţional;– folosirea unor metode adecvate vârstei elevilor şi tipului de clasă în abordarea unui text (literar/non-literar) în vederea formării şi dezvoltării competenţelor generale şi specifice ale elevilor, conform programei şcolare;– folosirea corectă a conceptelor şi noţiunilor culturale necesare situării în context istoric şi cultural a unui text literar;– folosirea unor metode variate şi adecvate pentru formarea la elevi a competenţelor de receptare şi producere a mesajelor orale şi scrise;– folosirea unor proceduri diverse şi adecvate pentru formarea de competenţe de comunicare şi de interacţiune orală şi în scris;– folosirea unor metode variate şi adecvate de evaluare a competenţelor elevilor de receptare şi producere a mesajelor scrise şi orale şi de interacţiune în diverse contexte de comunicare.– conştientizarea şi transmiterea unor atitudini interculturale pozitive;– construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– proiectarea şi realizarea demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;– construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ cu scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţilor didactice.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂElemente de construcţie a comunicării1) Fonetică şi fonologieSistemul vocalic şi consonantic al limbii spaniole.Accentul, silaba (diftongul, triftongul, hiatul).2) MorfologieSubstantiv, articol, pronume, adjectiv, numeral, verb, adverb, prepoziţie, conjuncţie, interjecţie.Categorii nominale: gen, număr, determinare.Categorii verbale: modul, timpul, diateza, aspectul. Perifraze verbale.3) Sintaxa propoziţieiPropoziţia simplă, propoziţia complexă.Predicat verbal şi predicat nominal. Verbele copulative ser/estar – abordare contrastivă.Complementele şi realizările lor sub formă de sintagme nominale sau subordonate:[ ] complementul direct;[ ] complementul indirect;[ ] complementul prepoziţional;[ ] complementele circumstanţiale adverbiale (modal, concesiv, de timp, de loc, de cauză, de scop)4) Sintaxa frazeiFraza prin coordonare: aspecte semantico-pragmatice ale coordonării.Fraza prin subordonare:[ ] propoziţia relativă;[ ] propoziţii circumstanţiale: temporale, condiţionale, cauzale, concesive şi finale.Concordanţa timpurilor.Folosirea modului conjunctiv în propoziţii independente şi propoziţii subordonate.Vorbirea directă şi vorbirea indirectă.5) Semantică şi lexicologie, stilistică pragmaticăElemente de analiză semantică.Relaţii lexicale: polisemia, omonimia, sinonimia şi antonimia.Limbaj figurativ şi figuri de stil.Limbaje de specialitate, stiluri funcţionale.Elemente de analiză a discursului; tipuri de text.Literatura spaniolă1) Elemente de istorie literară: termeni şi concepte pentru plasarea textului în context istoric şi cultural; curente literare (baroc, realism, modernism, existenţialism);2) Elemente de teorie literară: genuri şi specii literare, concepte structurale de compoziţie a textului literar (temă, subiect, vocea autorului, procedee stilistice, atmosferă; tehnici narative, construirea intrigii, tipologia personajelor, modalităţi retorice ale povestirii; structuri expresive dramatice caracteristice teatrului spaniol);3) Poezia barocă: Luis de Gongora, Francisco de Quevedo;4) Inovarea tehnicilor romanului baroc: Novelas ejemplares şi El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes;5) Teatrul Naţional în Secolul de Aur:– inovarea teoriei dramatice în Secolul de Aur şi crearea teatrului naţional spaniol: Lope de Vega;– dimensiunea metafizică a dramei baroce – Pedro Calderon de la Barca;6) Literatura generaţiei de la '98: Miguel de Unamuno, Antonio Machado, Pio Baroja, Ramon del Valle-Inclan, Azorin.N.B. Candidaţii vor avea în vedere posibilitatea formulării subiectelor sub forma unor comentarii de text/analize de text în perspectivă didactică.Didactica generală şi metodica predării limbii spaniole1) Obiectivele predării/învăţării limbii spaniole conform Curriculumului Naţional actual.2) Forme de organizare şi proiectare didactică: proiectarea didactică, condiţie a unei activităţi didactice de calitate; funcţiile proiectării didactice; conţinutul şi nivelul proiectării didactice; elaborarea de proiecte pentru unităţi didactice şi secvenţe de instruire.3) Mijloacele de învăţământ şi integrarea acestora în activitatea didactică: mijloacele de învăţământ, suport al activităţii didactice; valoarea psihopedagogică a mijloacelor de învăţământ; modalităţi de selecţionare şi utilizare a mijloacelor de învăţământ.4) Formarea competenţelor lingvistice (fonetică şi ortografie, lexic, gramatică).5) Formarea competenţelor de comunicare (receptarea mesajului oral, exprimarea orală, receptarea mesajului scris, exprimarea în scris).6) Modalităţi specifice de prelucrare didactică a elementelor de cultură şi civilizaţie spaniolă. Exploatarea didactică a documentului autentic.7) Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare; strategii de evaluare a randamentului şcolar; rolul şi importanţa evaluării în educarea capacităţii de autoapreciere, prevenirea eşecului şcolar, stimularea performanţei şcolare şi dezvoltarea personalităţii elevilor; modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.8) Dinamica relaţiei profesor – elev în procesul de învăţământ: caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor – elev; tipuri de relaţii.BIBLIOGRAFIEElemente de construcţie a comunicării1. Alarcos Llorach, E., Estudios de gramatica funcional del espanol, Madrid Gredos, 1973.2. Alcina Franch, Juan y Jose Manuel Blecua, Gramatica espanola, Barcelona, Ariel, 1975.3. Dumitrescu, Domnita; Hăulică, Cristina; Leahu, Sarmiza; Papadopol, M., Studii de sintaxă a limbii spaniole, Bucureşti, TUB, 1979.4. Gili y Gaya, Samuel, Curso superior de sintaxis espanola, Barcelona, Vx, 1964.5. Manoliu Manea, M. Coord., Manual de limba spaniolă, vol. I: Categoriile gramaticale, Bucureşti, TUB, 1975.6. Matte Bon, Francisco, Gramatica comunicativa del espanol, Madrid, 1992.7. Real Academia Espanola, Esbozo de una nueva gramatica de la lengua espanola.Literatura spaniolă1. Alborg, J.L., Historia de la literatura espanola, Edad Barroca, Madrid, Gredos, 1970.2. Chabas, Juan, Historia de la literatura espanola3. Garcia Lopez, Jose, Historia de la literatura espanola, Vicent Vives, Barcelona, 19784. Jones, R.O., Historia de la literatura espanola. Siglo de Oro, prosa y poesia, Barcelona, Ariel, 1989.5. Ortega y Gasset, Jose, Ensayos sobre la generacion del '98 y otros escritores espanoles contemporaneos, Madrid, Alianza, 1981.6. Rico, Francisco, coord., Historia y critica de la literatura espanola, vol. II: Siglo de Oro, vol. III: Siglo de Oro; Barroco, Ediciones Grijalbo, Barcelona, 19807. Rico, Francisco, coord., Historia y critica de la literatura espanola, vol. VI: Literatura de la generacion del '98. Ediciones Grijalbo, Barcelona, 19808. Salinas, Pedro, Literatura espanola del siglo XX, Madrid, Alianza Editorial, 1972.9. Valbuena Prat, Angel, Los poetas de la generacion del '98, Gustavo Gili, Barcelona, 1981Didactica generală şi metodica predării limbii spaniole1. *** Jornadas internacionales del espanol como lengua extranjera, Ministerio de cultura, 1987 y siguientes.2. *** AA.VV., Didactica de las segundas lenguas, Madrid, Santillana, 1990.3. *** Curriculum Naţional, Seria Liceu: Programe şcolare 3, Aria curriculară Limbă şi comunicare, MEN, CNC, 2001.4. *** Curriculum Naţional: programe pentru clasa a IX-a, MEN, CNC, 19995. *** Ghid de evaluare – Limbi moderne, SNEE, Ed. Aramis, 2001.6. *** Ghid metodologic, aria curriculară Limbă şi comunicare – liceu, MEN, CNC, 2002.7. *** Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995.8. Cosăceanu, A., Didactica limbilor străine. Reconstrucţia disciplinară, Editura Universităţii Bucureşti, 2003, cap. V.9. Iucu, R., Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, 2000.10. Joiţa, E., Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti, 1998.11. Radu I., Evaluarea procesului de învăţământ, EDP, 2001.12. Radu, I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj, 199513. Stoica, A (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 2001.14. Strungă, C., Evaluarea şcolară, Editura de Vest, Timişoara, 1999.Notă: Sunt obligatorii conţinuturile manualelor şcolare pentru limba spaniolă, care sunt cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile pentru învăţământul preuniversitar în anul şcolar în curs.Autori:prof. Camelia Rădulescuprof. Monica GeorgescuCoordonator: prof. Gabriela GuţuCONCURS PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂ MATERNĂSPECIALIZAREAPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplina Limba şi literatura ucraineană maternă se adresează absolvenţilor învăţământului superior de specialitate şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Absolvenţii facultăţilor de profil şi profesorii care susţin concursul la disciplina Limba şi literatura ucraineană maternă pot preda în învăţământul preuniversitar, în conformitate cu prevederile în vigoare.Examenul este orientat spre a evalua calitatea concepţiei didactice şi modalităţile concrete prin care profesorul pune elevii în situaţii de învăţare eficiente, apte de a conduce la formarea capacităţilor şi a competenţelor prevăzute în programele şcolare. Această orientare este cu atât mai necesară acum, când flexibilitatea programelor solicită din partea profesorului efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice flexibile, adaptate nivelului claselor de elevi cu care acesta lucrează.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:● cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinei Limba şi literatura ucraineană maternă, precum şi a metodicii disciplinei;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinei Limba şi literatura ucraineană maternă şi influenţa modelatoare puternică pe care aceasta o exercită asupra formării şi dezvoltării personalităţii elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul de Limba şi literatura ucraineană maternă trebuie să demonstreze că:● are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;● înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea intelectuală şi socială a acestuia;● înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al modului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;● înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;● are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;● are capacitatea de a dezvolta activităţi didactice în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare inter-, pluri- şi transdisciplinare;● dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;● planifică activitatea de predare-învăţare-evaluare pe baza competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării-evaluării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi;● înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;● evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor profesori şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;● caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;● contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi cu organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;● înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;● înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;● înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢELE SPECIFICE PROFESORULUI DE LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂ MATERNĂPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinei Limba şi literatura ucraineană maternă, anumite competenţe specifice profesorului de Limba şi literatura ucraineană maternă, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:● Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinei (din cele trei domenii: limbă, literatură, comunicare) şi problemele de învăţare specifice domeniului;● Operarea cu programele de primar, de gimnaziu şi de liceu în vederea proiectării unui demers didactic adaptat specificului grupului-ţintă;● Aplicarea creativă şi reflexivă a cunoştinţelor despre predarea-învăţarea disciplinei;● Selectarea diverselor modalităţi de abordare a textului literar şi nonliterar în funcţie de tipul de text discutat şi grupul-ţintă;● Aplicarea adecvată a principiilor şi a metodelor specifice de abordare a noţiunilor de limbă (fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă, stilistică);● Aplicarea adecvată a principiilor, formelor şi metodelor specifice didacticii oralului;● Aplicarea adecvată a principiilor, formelor şi metodelor specifice didacticii redactării;● Elaborarea de teste iniţiale, formative şi sumative în funcţie de obiectivele sau de competenţele vizate;● Selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;● Analizarea unor proiecte pentru opţionalul ca disciplină nouă sau pentru opţionalul integrat la ciclul liceal;● Aplicarea tehnicilor comunicării eficiente cu grupul de elevi, conform principiilor şi metodelor interacţiunii educaţionale;● Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată.DOMENII DE COMPETENŢĂ1. Curriculum şi proiectarea didactică:● componentele curriculum-ului şcolar: curriculum naţional, planuri-cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;● curriculum naţional de limba şi literatura ucraineană maternă pentru ciclurile primar, gimnazial şi liceal; obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice;● modelul conceptual al disciplinei: paradigma comunicativ-funcţională;● proiectarea activităţii didactice: planificarea calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare (integrarea celor trei domenii, coerenţa demersului, corelarea conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare şi a formelor de evaluare cu obiectivele/competenţele specifice anului de studiu, metode folosite, resurse, tipuri de interacţiune a grupului de elevi), proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra -, inter – şi transdisciplinare.2. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina limba şi literatura ucraineană maternă:● metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare; utilizarea metodelor centrate pe elev/a tehnicilor de învăţare prin cooperare;● forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;● mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare: funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ; tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.3. Didactica lecturii:● abordarea textului literar (perspective în didactica lecturii, căi de acces spre textul literar, ghidarea elevilor spre înţelegerea, analiza şi interpretarea adecvată a unui text);● didactica textului narativ (concepte de teorie literară specifice; modalităţi de construire a unor activităţi de învăţare vizând înţelegerea şi aplicarea acestor concepte; formarea unei grile de lectură operaţionale pentru receptarea adecvată a textului narativ);● didactica textului dramatic (concepte de teorie literară specifice; modalităţi de construire a unor activităţi de învăţare vizând înţelegerea şi aplicarea acestor concepte; formarea unei grile de lectură operaţionale pentru receptarea adecvată a textului dramatic);● didactica poeziei (concepte de teorie literară specifice; modalităţi de construire a unor activităţi de învăţare vizând înţelegerea şi aplicarea acestor concepte; formarea unei grile de lectură care să conducă la receptarea adecvată a poeziei);● abordarea textului nonliterar (ştiinţific, publicistic, publicitar) din perspectiva caracteristicilor stilurilor funcţionale şi a funcţiilor comunicării;● abordarea textelor aparţinând altor arte din perspectiva codurilor specifice ale acestora.4. Didactica limbii ucrainene:● abordarea noţiunilor de limbă conform principiului concentric al predării-învăţării;● strategii de învăţare şi aplicare în contexte noi a noţiunilor de fonetică, de morfologie şi de sintaxă (parcursuri inductive, deductive, analogice; analiza gramaticală, exerciţiul gramatical, compunerea gramaticală etc.);● strategii de învăţare şi de aplicare în contexte noi a noţiunilor de vocabular.5. Didactica oralului:● strategii de învăţare şi exersare a ascultării active;● strategii de învăţare şi exersare a alcătuirii diverselor tipuri de discurs oral prevăzute de programă (monologul informativ, monologul demonstrativ, descrierea orală, povestirea orală, rezumatul oral, dialogul formal şi informal, interviul, dezbaterea, masa rotundă etc.).6. Didactica redactării:● strategii de învăţare şi exersare a redactării unor tipuri de texte prevăzute în programele şcolare: texte funcţionale (cerere, completare de formulare, telegramă, proces-verbal, curriculum vitae), texte reflexive şi argumentative (relatarea unor evenimente şi întâmplări din experienţa personală, exprimarea unui punct de vedere: jurnalul personal, jurnalul de lectură, argumentarea unui punct de vedere), texte imaginative (alcătuirea unor descrieri, dialoguri sau naraţiuni pe o temă dată) sau texte despre opera literară (rezumat, caracterizare, analiză, eseu etc.).7. Evaluarea rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curricular:● evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;● tipuri de evaluare (iniţială, formativă, sumativă) folosite la limba şi literatura ucraineană;● metode tradiţionale şi metode alternative de evaluare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, investigaţia, observarea sistematică a comportamentului elevilor) care se pot aplica la disciplina limba şi literatura ucraineană;● calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;● tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;● probe de evaluare (orale, scrise, practice) folosite în orele de limba şi literatura ucraineană.8. Comunicarea – mijloc al interacţiunii educaţionale:● comunicarea în predare-învăţare (adecvarea discursului la capacităţile de înţelegere a elevilor, ancorarea în cunoştinţele prealabile ale elevilor asupra temei etc.); comunicare verbală, nonverbală, mixtă (congruenţa acestora); rolul profesorului în structurarea la elevi a unor modele de exprimare şi a unor atitudini care facilitează comunicarea;● forme ale comunicării didactice (prelegerea, dialogul, dezbaterea) şi roluri asumate de către profesor (în dialog sau în dezbatere: moderator, participant, evaluator, sufleur);● blocaje în comunicare; soluţii de prevenire şi depăşire a acestora (tehnici de ascultare activă, jocuri de "încălzire", învăţare prin cooperare, tehnici nonverbale, tehnici de exprimare a sentimentelor etc.);● tipuri de întrebări (închise, deschise, cu alegere multiplă, întrebări concrete, întrebări abstracte) şi adecvarea acestora la tema abordată.9. Managementul clasei:● rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea elevilor ca buni ascultători şi buni comunicatori: organizator, participant, resursă, evaluator, facilitator etc.;● organizarea activităţilor de învăţare prin: crearea unui climat adecvat desfăşurării orei; folosirea unor resurse materiale adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale); folosirea adecvată şi eficientă a timpului; forme de instruire (frontal, în perechi, în grupe, studiu individual) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice;● antrenarea părinţilor în fixarea unor modele de exprimare, a unei atitudini deschise faţă de comunicare;● gestionarea situaţiilor conflictuale la ora de limba şi literatura ucraineană (refuzul elevilor de a citi, polarizarea opiniilor în cadrul unor dezbateri etc.).10. Curriculum la decizia şcolii:● proiectarea curriculum-ului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: opţional ca disciplină nouă;● repere/condiţionări în elaborarea CDŞ-ului (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);● modalităţi de adecvare a unui CDŞ la grupuri-ţintă diferite.11. Conţinuturi:● Candidaţii trebuie să cunoască integral conţinuturile şi conceptele operaţionale din cele trei domenii ale disciplinei (limbă, comunicare, literatură), prevăzute în programele de primar, de gimnaziu şi de liceu, atât pe cele obligatorii, cât şi pe cele facultative.● Pentru domeniul literatură, candidaţii trebuie să cunoască monografic opera autorilor prevăzuţi în programa de liceu. De asemenea, candidaţii trebuie să cunoască epocile fundamentale ale literaturii ucrainene, curentele, genurile şi speciile literare, precum şi operele literare reprezentative pentru fiecare dintre acestea.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIEPrograme şcolare şi ghiduri● Stoica, A. (coord.), Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Editura ProGnosis, Bucureşti, 2001Metodică şi pedagogie● Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19983. TEMATICĂ ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂ1. LIMBA UCRAINEANĂa) Semantică şi lexicologie: … ● Sistemul lexical al limbii ucrainene contemporane. Însuşirile de bază;● Omonimie. Noţiunea de omonimie. Principalele categorii de omonime;● Paronimie. Noţiunea de paronimie. Folosirea paronimelor;● Antonimie. Noţiunea de antonimie. Formarea antonimelor şi folosirea lor stilistică;● Sinonimie. Noţiunea de sinonimie. Principalele tipuri de sinonime;● Stratificările stilistice ale lexicului. Cuvântul şi folosirea sa stilistică. Principalele "stiluri" (profesional, ştiinţific, terminologic) şi "limbaje" (poetic, etc.) ale limbii ucrainene contemporane;● Analiza practică lexicală şi semantică a cuvântului.b) Frazeologie: Noţiunea de frazeologie. Frazeologismele. Tipuri de frazeologisme după originea lor. Folosirea frazeologismelor în literatura beletristică. Funcţia lor stilistică. … c) Fonetică şi fonologie: … ● Obiectul foneticii. Raportul foneticii cu fonologia. Fonemele vocalice ale limbii ucrainene contemporane. Trăsăturile lor articulatorii şi acustice. Schimbarea în fluxul vorbirii. Asimilarea, disimilarea (diferite tipuri), simplificarea în grupurile consonantice. Alternanţa fonemelor în limba ucraineană contemporană. Alternanţa fonemelor şi alternanţa variantelor (combinatorii şi poziţionale). Alternanţa vocalelor în procesul formării cuvintelor şi declinării lor. Alternanţa sunetelor o şi e cu i şi o şi e cu sunetul zero; alternanţa lui e cu o după şuierătoare şi yot. Alternanţa fonemelor consonantice. Alternanţa sunetelor h, k, oh cu consoanele dentale şi şuierătoare.Funcţiile morfologice ale alternanţelor consonantice în limba ucraineană contemporană;● Structura fonetică a cuvântului. Silaba. Tipuri de silabe;● Accentul. Principalele caracteristici ale accentului în ucraineană.d) Ortoepie: … ● Reguli ortoepice ale limbii ucrainene literare. Ortoepia şi rolul ei în cultura limbii;● Principalele caracteristici ale pronunţiei ucrainene corecte. Rostirea vocalelor şi a combinaţiilor acestora;● Alternanţele de tip eufonic. Pronunţarea cuvintelor împrumutate.e) Grafica şi ortografia: … ● Elementele graficii. Semnele speciale, folosite în alfabetul ucrainean (apostroful, accentul);● Corelaţia dintre ortoepie şi grafica. Literele şi sunetele limbii ucrainene. Principiul fonetic şi morfologic. Ortografia ucraineană contemporană.f) Morfologia: … ● Părţile de vorbire în limba ucraineană contemporană:● Substantivul. Definiţie. Categoriile lexico-gramaticale şi funcţia sintactică. Categoria genului. Clasificarea substantivelor după genuri. Categoria substantivelor proprii şi comune. Substantive concrete şi abstracte. Categoria numărului. Categoria cazului.Declinările şi declinarea substantivelor. Clasificarea substantivelor după declinări şi grupe. Formarea substantivelor. Procedee. Procedeul afixal (prefixal, sufixal, prefixalo-sufixal). Alte procedee (compunere). Accentul în declinarea substantivelor;● Adjectivul. Definiţie. Caracterul dependent al categoriilor adjectivale de gen, număr şi caz. Clasificarea adjectivelor. Gradele de comparaţie ale adjectivelor. Declinarea adjectivelor. Formele lungi şi scurte ale adjectivelor în limba ucraineană actuală;● Numeralul. Definiţie. Clasificarea numeralului. Clasificarea numeralelor după structură. Categoriile gramaticale. Declinarea numeralului. Formarea numeralului;● Pronumele. Definiţie. Particularităţile categoriilor gramaticale ale pronumelui. Clasificarea pronumelor. Declinarea pronumelor. Particularităţile morfo-sintactice. Accentul;● Verbul. Definiţie. Conjugare. Funcţiile sintactice. Categoriile lexico-gramaticale. Categoria aspectului. Formarea aspectului. Perechile aspectuale. Categoria tranzitiv/intranzitiv. Categoria persoanei. Verbe impersonale. Categoria modului. Categoria timpului. Categoria numărului şi genului. Conjugarea verbelor;● Participiul. Caracterizare generală. Clasificare;● Gerunziul. Formarea gerunziilor;● Adverbul. Definiţie. Particularităţi morfologice şi funcţii sintactice. Clasificare;● Prepoziţia. Definiţie. Structura morfologica a prepoziţiilor;● Conjuncţia. Definiţie. Clasificare. Conjuncţiile coordonatoare şi subordonatoare;● Particula. Definiţie. Clasificare;● Interjecţia. Definiţie. Clasificarea interjecţiilor.g) Sintaxa: Obiectul sintaxei. … ● Propoziţia ca unitate sintactică de baza. Tipuri de propoziţii.● Sintaxa propoziţiei simple. Părţile principale ale propoziţiei.● Subiectul.● Predicatul.– Acordul subiectului cu predicatul.– Părţile secundare de propoziţie.● Atributul.● Complementul.● Apoziţia.● Sintaxa frazei. Raportul de coordonare şi subordonare. Fraza fără conjuncţii. Tipurile propoziţiilor secundare.● Vorbirea directă şi indirectă.BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA LIMBA UCRAINEANĂ● *** Suciasna ukrajinsska literaturna mova, ed. II-a, Kiev, 1974● Ivcenko, M. T., Suciasna ukrajinska literaturna mova, Kiev,1960● Mazilu, D. H., Curs de limba ucraineană. Morfologie, TUB, Bucureşti, 1976● Mazilu, D. H., Gramatika. Pidrucinyk dlia VII klasu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977● Rebuşapca, I., Curs de limba ucraineană contemporană. Fonetică şi fonologie, TUB, Bucureşti, 1980● Rebuşapca, I., Gramatika. Pidrucinyk dlia VIII klasu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19782. LITERATURA UCRAINEANĂa) Elemente de teorie literară … ● Literatura beletristică – un important mijloc de cunoaştere şi modelare a realităţii;● Procesul literar;● Genuri şi specii literare;● Structura operei literare. Mijloace şi procedee artistice;● Analiza literară a unei opere literare: conţinutul tematic, compoziţia şi subiectul, personajele.b) Folclorul ucrainean … ● Apariţia şi circulaţia folclorului. Caracterul popular, colectiv, oral, anonim, sincretic;● Bogăţia tematica şi varietatea stilistică a folclorului ucrainean: valoarea sa instructiv-educativă şi estetică. Genurile şi speciile folclorului ucrainean: poezia legată de obiceiuri (poezia obiceiurilor de familie, poezia obiceiurilor de peste an, cântecul liric); poezia epică în versuri (duma, balada, cântecul istoric, reportajul versificat); proza populară (basmul, legenda, anecdota). Folclorul aşezărilor ucrainene de pe teritoriul României.c) Istoria literaturii ucrainene … ● Valoarea şi originalitatea literaturii ucrainene. Periodizarea literaturii ucrainene;● Literatura ucraineană veche;● Formarea poporului şi a limbii ucrainene. Letopiseţele ruse (sec. XIV – prima jumătate a sec. XVII);● H. S. Skovoroda – cea mai proeminentă personalitate a literaturii ucrainene vechi;● Literatura ucraineană modernă (sfârşitul sec. XVIII – începutul sec. XIX);● P. Kotlearevskyi (1709-1838) – primul clasic al literaturii ucrainene moderne. Poemul Eneida în contextul literaturii eroico-comice europene. Piesa Natalka Poltavka – analiza;● P. P. Hulak-Artemovskyi (1790-1865);● H. Kvitka-Osnovianenko (1778-1843) – iniţiatorul prozei ucrainene moderne. Konotopska vidma, Marusia, Serdecina Oxana. Dramaturgia;● E. P. Hrebinka (1812-1848). Creaţia romantică. Elemente naturaliste;● Romantismul în literatura ucraineană (anii 1820-1840);● Premisele apariţiei şi trăsăturile particulare ale romantismului ucrainean;● Taras Şevcenko (1814-1861). Biografia. Tematica creaţiei lirice. Baladele şi poemele romantice, istorice şi satirice. Importanţa operei;● Literatura postşevcenkiană;● Marko Vovciok (1834-1907) – continuarea tradiţiilor şevcenkiene în proza ucraineană; Dva syny; Instytutka;● Realismul etnografic;● Ivan Neciui-Leviţkyi (1838-1918) – viaţa şi opera;● Panas Myrnyi (1849-1920) – viaţa şi activitatea literară.● Realismul critic;● Ivan Fanko (1856-1916). Principalele teme ale creaţiei lirice. Proza. Drama Ukradene şciastia;● Myhailo Koţiubinskyi (1864-1913) – viaţa şi opera scriitorului. Povestirile pentru copii. Problematica operelor Vin ide, Koni ne vynni, Tini zabutyh predkiv, Intermezzo, Faţa morgana;● Vasyl Stefanyk (1871-1936) – maestru al nuvelei social-psihologice. Nuvelele Novyna, Palii, Kaminnyi hrest;● Olga Kobylianska (1863-1942). Zemlea;● Dramaturgia clasică ucraineană;● M. Staryţkyi, M. Kropivniţkyi, I. Karpenko-Karyi – cele mai importante opere dramatice;● Neoromantismul în literatura ucraineană;● Lesia Ukrainka (1871-1913) – viaţa şi opera literară. Temele majore ale creaţiei lirice. Dramaturgia. Lisova pisnia;● Modernismul în literatura ucraineană;● Simboliştii: M. Voronyi, O. Olesi;● Literatura ucraineană după 1917;● Prezentări monografice;● Honciar – Sobor;● P. Tycyna – culegerile Soniacini klarnety, Pluh, Viter z Ukrainy;● M. Rylski – temele lirice majore;● Malysko – portretul liric;● L. Kostenko – Marusia Ciurai;● V. Sosiura – particularităţile paletei lirice;● Literatura în limba ucraineană din România.D. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII UCRAINENE MATERNE1. Didactica – teorie generală a procesului de învăţământ. Obiectul şi funcţiile didacticii. Didactica generală şi didactica disciplinei. Direcţiile de dezvoltare a didacticii contemporane;2. Taxonomia didactică. Tipologia şi dinamica obiectivelor didactice. Finalităţile didactice şi funcţiile lor. Operaţionalizarea obiectivelor didactice;3. Procesul de învăţământ. Componentele şi variante ale instruirii şi învăţării. Procesul de învăţământ ca relaţie între predare-învăţare-evaluare. Caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ;4. Principiile procesului de învăţământ. Principiile didactice – Noţiuni generale. Sistemul principiilor didactice;5. Curriculum şcolar. Concept şi evoluţie. Conţinutul învăţământului – caracteristici, surse, factori şi criterii care determină conţinutul învăţământului. Strategii de organizare a conţinutului învăţământului;6. Metode de învăţământ. Statutul şi semnificaţia conceptului de metodă în activitatea didactică. Taxonomia metodelor de învăţământ. Eficienţa metodelor de învăţare în formarea şi consolidarea competenţelor de bază ale elevilor;7. Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activitatea didactică. Mijloacele de învăţământ – suport al activităţii didactice. Valoarea psihopedagogică a mijloacelor de învăţământ. Modalităţi de selecţie şi utilizare a mijloacelor de învăţământ;8. Forme de organizare şi proiectare didactică. Proiectarea didactică – condiţie a unei activităţi didactice de calitate. Funcţiile proiectării didactice. Conţinutul şi nivelul proiectării didactice;9. Evaluarea în procesul de învăţământ. Evaluarea – componentă fundamentală a procesului de învăţământ. Obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare. Strategii de evaluare a randamentului şcolar. Rolul şi importanţa evaluării în:– educarea capacităţii de autoapreciere;– prevederea eşecului şcolar;– stimularea performanţei şcolare;– dezvoltarea personalităţii elevilor).10. Dinamica relaţiei profesor-elev în procesul de învăţământ. Caracteristicile şi semnificaţiile educaţionale ale relaţiei profesor-elev. Tipuri de relaţii.BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII UCRAINENE● Bocoş, M., Teoria şi practica cercetării pedagogice, Editura Casa cărţii de Ştiinţă, Cluj 2005● Creţu, T., Psihologia vârstelor, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001● Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenul de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998● Iucu, R. B., Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2001● Macovei, E., Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997● Manolescu, M., Pedagogie, Editura Fundaţiei "Dimitrie Bolintineanu", Bucureşti, 2001● Manolescu, M., Evaluarea şcolară – un contract pedagogic, Editura Fundaţiei "Dimitrie Bolintineanu", Bucureşti, 2002● Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999● Tomşa, Gh., Consilierea şi orientarea în şcoală, Editura CREDIS, Universitatea Bucureşti, 2001Autori:Elvira CODREA, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Învăţământ în Limbile Minorităţilor, Relaţia cu Parlamentul şi Partenerii Sociali;Simona MALEARCIUC, Şcoala cu cls. I-VIII Crăciuneşti, Maramureş;Narcisa Nicoleta GRECENIUC, Şcoala cu cls. I-VIII Valea Vişeului, Maramureş.CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplina Matematică se adresează absolvenţilor învăţământului superior de specialitate şi profesorilor care se prezintă la Concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în unităţile de învăţământ preuniversitar.Programa pentru concurs este elaborată luând în considerare şi programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar, respectiv programele pentru evaluările şi examenele naţionale la disciplina Matematică.Programa este în concordanţă cu profilul absolventului de învăţământ superior care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar, competenţele şi conţinuturile din programă fiind stabilite în conformitate cu abordarea curriculară sistemică a activităţilor didactice. Din această perspectivă, aspectele fundamentale vizate prin această programă sunt:● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a conexiunilor pe care Matematica le are cu alte discipline studiate în învăţământul preuniversitar;● aplicarea conceptelor de bază şi a principiilor didacticii generale şi ale metodicii predării matematicii în gimnaziu şi în liceu în contexte educaţionale specifice.B. COMPETENŢE ALE PROFESORULUI DE MATEMATICĂPe lângă conţinuturile ştiinţifice de specialitate şi cele de metodica predării matematicii, programa vizează competenţe pe care profesorul de matematică trebuie să şi le formeze, să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Aceste competenţe sunt:● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice de specialitate, probată prin:[ ] identificarea unor date, relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au fost definite;[ ] prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice;[ ] utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete;[ ] exprimarea caracteristicilor matematice, cantitative sau calitative, ale unei situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora;[ ] analizarea şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă;[ ] modelarea matematică a unor situaţii variate, prin integrarea cunoştinţelor din diferite domenii;● aplicarea principiilor didacticii matematicii şi a cunoştinţelor de metodica predării matematicii, probate prin:[ ] capacitatea de proiectare a unui demers didactic pentru ciclul gimnazial sau liceal;[ ] adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi şi la competenţele vizate, prin construirea unor demersuri didactice interactive, stimulative, participative;[ ] asigurarea concordanţei între strategii de evaluare, competenţe, conţinuturi şi instrumente de evaluare.C. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂAlgebră (cu elemente de logică matematică, teoria mulţimilor, aritmetică, teoria probabilităţilor şi statistică)Propoziţii. Operatori logici. Predicate. Cuantificator universal şi cuantificator existenţial.Mulţimi. Mulţimi de numere. Operaţii cu mulţimi. Principiul includerii şi excluderii. Relaţii binare. Relaţii de ordine. Relaţii de echivalenţă, clase de echivalenţă. Numere cardinale, operaţii. Mulţimi finite şi mulţimi infinite. Mulţimi numărabile şi mulţimi nenumărabile. Metoda inducţiei matematice.Funcţii. Funcţii injective, surjective, bijective. Compunerea funcţiilor. Funcţii inversabile, inversa unei funcţii. Funcţii reale de variabilă reală monotone, periodice, pare, impare. Operaţii cu funcţii reale.Şiruri. Şiruri recurente. Progresii aritmetice şi progresii geometrice.Numere naturale şi numere întregi. Teorema împărţirii cu rest. Divizibilitate. Criterii de divizibilitate. Numere prime. Teorema fundamentală a aritmeticii. C.m.m.d.c., c.m.m.m.c a două sau mai multor numere întregi. Algoritmul lui Euclid pentru determinarea c.m.m.d.c. a două numere întregi. Ecuaţii diofantice: ax + by = c; x2 + y2 = z2.Probleme de numărare. Permutări, aranjamente, combinări. Binomul lui Newton.Evenimente aleatoare, operaţii cu evenimente. Probabilitatea unui eveniment în cazul evenimentelor elementare egal probabile (cazul finit). Probabilităţi condiţionate. Evenimente independente. Scheme clasice de probabilitate (Poisson şi Bernoulli). Variabile aleatoare.Radicalul de ordinul n dintr-un număr real. Puteri cu exponent raţional şi puteri cu exponent real. Funcţia exponenţială şi funcţia logaritmică.Numere complexe. Forma algebrică, modulul şi conjugatul unui număr complex. Forma trigonometrică a unui număr complex. Operaţii cu numere complexe. Formula lui Moivre. Rădăcinile de ordinul n ale unui număr complex. Ecuaţii binome. Interpretări geometrice ale operaţiilor cu numere complexe. Aplicaţii în geometrie ale numerelor complexe.Lege de compoziţie. Asociativitate, comutativitate, element neutru, elemente simetrizabile. Monoid, grup, subgrup. Morfism de grupuri, izomorfism de grupuri. Teorema lui Lagrange. Grup ciclic. Ordinul unui element într-un grup. Teorema lui Cauchy. Grup de permutări. Descompunerea unei permutări în produs de cicli disjuncţi. Transpoziţie. Signatura unei permutări.Inel unitar, subinel, divizori ai lui zero. Morfism de inele, izomorfism de inele. Grupul unităţilor unui inel. Inel integru. Caracteristica unui inel. Inelul claselor de resturi modulo n. Indicatorul lui Euler. Mica teoremă a lui Fermat, teorema lui Euler, teorema lui Wilson. Lema chineză a resturilor. Corp, subcorp. Morfism de corpuri, izomorfism de corpuri.Inelul polinoamelor de o nedeterminată, cu coeficienţi într-un inel comutativ. Gradul unui polinom. Funcţie polinomială. Polinoame simetrice, teorema fundamentală a polinoamelor simetrice. Teorema împărţirii cu rest pentru polinoame cu coeficienţi într-un corp comutativ. Divizibilitate, asociere în divizibilitate, c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. a două sau mai multor polinoame, algoritmul lui Euclid pentru aflarea c.m.m.d.c. a două polinoame. Rădăcinile unui polinom cu coeficienţi într-un corp comutativ. Teorema lui Bezout. Teorema fundamentală a algebrei. Rădăcini multiple. Derivata formală a unui polinom. Formula lui Taylor pentru polinoame cu coeficienţi într-un corp de caracteristică zero. Teorema de caracterizare a rădăcinilor multiple pentru un polinom cu coeficienţi într-un corp de caracteristică zero. Relaţiile lui Viete. Sumele lui Newton. Polinoame cu coeficienţi întregi, raţionali, reali, complecşi. Polinoame ireductibile.Spaţiu vectorial, subspaţiu. Dependenţă liniară, independenţă liniară, sistem de generatori. Bază a unui spaţiu vectorial. Aplicaţie liniară. Matrice cu elemente într-un inel comutativ. Operaţii cu matrice. Transpusa unei matrice. Determinantul de ordin n. Proprietăţi ale determinanţilor. Determinantul produsului a două matrice. Matrice inversabilă, inversa unei matrice. Rangul unei matrice cu elemente într-un corp comutativ. Matricea asociată unei aplicaţii liniare.Sisteme de ecuaţii liniare. Teorema lui Cramer. Teorema Kronecker-Capelli. Sisteme omogene. Metoda lui Gauss de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare.Date statistice. Reprezentarea grafică a datelor statistice. Eşantionare. Frecvenţă. Medii. Dispersie.Graf, graf arbore. Distanţă, drumuri, lungimea unui drum.Geometrie şi trigonometriePoziţii relative ale punctelor, dreptelor şi planelor.Segment, triunghi, semidreaptă, semiplan, unghi, poligon, poligon convex.Distanţa dintre două puncte. Lungimea unui segment, măsura unui unghi. Congruenţa segmentelor, a unghiurilor şi a triunghiurilor. Inegalităţi relative la laturile şi unghiurile unui triunghi.Drepte paralele în plan, axioma de paralelism, perechi de unghiuri congruente formate de o secantă cu două drepte paralele. Suma măsurilor unghiurilor într-un triunghi. Patrulatere: paralelogram, dreptunghi, romb, pătrat, trapez. Linii importante într-un triunghi (mediane, înălţimi, mediatoare, bisectoare) şi concurenţa lor.Teorema lui Thales. Asemănarea triunghiurilor. Relaţii metrice într-un triunghi. Calcularea lungimii medianelor, a bisectoarelor şi a înălţimilor unui triunghi. Teorema lui Menelaus şi teorema lui Ceva.Cercul. Cercul înscris şi cercul circumscris unui triunghi. Coarde, arce şi unghiuri în cerc. Puterea unui punct faţă de un cerc, axă radicală a două cercuri. Poligoane înscrise sau circumscrise unui cerc, poligoane regulate. Lungimea cercului şi lungimea arcului de cerc.Aria suprafeţelor poligonale plane. Aria discului şi aria sectorului circular.Drepte paralele în spaţiu, dreaptă paralelă cu un plan, plane paralele. Unghiul a două drepte, drepte perpendiculare. Dreaptă perpendiculară pe un plan, teorema celor trei perpendiculare, plane perpendiculare. Proiecţii. Unghiul unei drepte cu un plan, unghiul a două plane. Distanţa de la un punct la un plan. Perpendiculara comună a două drepte necoplanare, distanţa dintre două drepte.Corpuri poliedrale: prisma, piramida, trunchiul de piramidă. Corpuri de rotaţie: sfera, cilindrul circular drept, conul circular drept, trunchiul de con circular drept. Secţiuni cu un plan. Arii şi volume.Vectori în plan şi în spaţiu. Operaţii cu vectori: adunarea, înmulţirea cu numere reale, produsul scalar şi produsul vectorial. Vectori de poziţie. Repere carteziene pe dreaptă, în plan şi în spaţiu. Ecuaţii ale dreptelor în plan şi în spaţiu. Ecuaţii ale planului.Condiţii de coliniaritate, paralelism şi perpendicularitate în plan şi în spaţiu, condiţii de coplanaritate. Determinarea unghiurilor dintre drepte, plane, drepte şi plane. Distanţa de la un punct la o dreaptă în plan şi în spaţiu. Distanţa de la un punct la un plan. Aria unui triunghi. Volumul unui tetraedru.Ecuaţiile cercului. Ecuaţia carteziană redusă a elipsei, a hiperbolei, a parabolei. Tangente la cerc, elipsă, hiperbolă, parabolă.Funcţii trigonometrice, formule fundamentale, funcţii trigonometrice inverse. Ecuaţii trigonometrice şi sisteme de ecuaţii trigonometrice. Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie.Locuri geometrice.Analiză matematicăMulţimea numerelor reale: structura de ordine, axioma lui Cantor. Mulţimi mărginite şi mulţimi nemărginite. Vecinătăţi. Puncte interioare, aderente, de acumulare. Mulţimi deschise, închise, compacte. Dreapta reală încheiată.Şiruri de numere reale. Subşir. Limita unui şir. Convergenţa şirurilor monotone şi mărginite. Convergenţa şirurilor Cauchy. Operaţii cu şiruri care au limită, cazuri de nedeterminare. Criterii de existenţă a limitei: criteriul cleştelui, criteriul majorării, criteriul raportului. Lema Stolz-Cesaro, criteriul rădăcinii. Trecerea la limită în inegalităţi. Şiruri remarcabile: şiruri cu limita e, şirul sumelor parţiale ale seriei armonice generalizate.Funcţii reale de o variabilă reală. Funcţii mărginite. Funcţii convexe, funcţii concave.Limite de funcţii, definiţii echivalente. Operaţii cu limite de funcţii, cazuri de nedeterminare.Continuitate. Puncte de discontinuitate. Operaţii cu funcţii continue. Funcţii continue pe intervale. Teorema lui Weierstrass. Proprietatea lui Darboux. Discontinuităţi ale funcţiilor monotone şi discontinuităţi ale funcţiilor cu proprietatea lui Darboux. Continuitate uniformă.Derivabilitate. Operaţii cu funcţii derivabile. Proprietăţi ale funcţiilor derivabile, derivata funcţiei inverse. Derivate de ordin superior. Puncte de extrem local. Tangenta la graficul unei funcţii într-un punct, puncte de inflexiune, puncte de întoarcere, puncte unghiulare. Teorema lui Fermat. Teorema lui Rolle. Teorema lui Lagrange. Teorema lui Cauchy. Teorema lui Darboux. Studiul monotoniei şi al convexităţii cu ajutorul derivatelor. Teoremele lui l'Hospital. Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange. Dezvoltarea în serie Taylor pentru funcţiile sin x, cos x, ln (1 + x), (1 + x)^a, ex^.Integrabilitate Riemann, criteriul lui Darboux. Integrarea funcţiilor monotone şi a funcţiilor continue. Teorema de medie. Primitive, teorema de existenţă a primitivelor funcţiilor continue. Formula Leibniz-Newton. Metode de calcul al integralelor. Aplicaţii ale calculului integral în geometrie.Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale cu variabile separabile, a ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordinul I şi a ecuaţiilor diferenţiale de ordinul al II-lea cu coeficienţi constanţi.D. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ DISCIPLINA MATEMATICĂ*** Manuale şcolare alternative aprobate pentru disciplina Matematică, conform Catalogului manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, www.edu.ro1. Becheanu M., Dincă A., Ion I., Niţă C., Purdea I., Radu N., Ştefănescu C.: Algebră pentru perfecţionarea profesorilor, EDP, Bucureşti, 19832. Brânzei D., Onofraş E., Aniţa S.: Bazele raţionamentului geometric, Editura Academiei, Bucureşti, 19833. Brânzei D., Zanoschi A.: Geometrie, probleme cu vectori, Editura Paralela 45, Piteşti, 20034. Colojoară I.: Analiză matematică, EDP, Bucureşti, 19835. Miron R., Brânzei D.: Fundamentele aritmeticii şi geometriei, Editura Academiei, Bucureşti, 19836. Miron R., Papuc D. (coord.): Geometrie pentru perfecţionarea profesorilor, EDP, Bucureşti, 19837. Năstăsescu C., Niţă C., Vraciu C.: Bazele algebrei, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 19868. Nicolescu M., Dinculeanu N., Marcus S.: Analiza matematică, EDP, Bucureşti, 19809. Nicolescu L., Boskoff V.: Probleme practice de geometrie, Editura Tehnică, Bucureşti, 199010. Nicula V.: Numere complexe, Editura Scorpion, Bucureşti, 199311. Panaitopol L., Gica Al.: Elemente de teoria numerelor, Editura Universităţii din Bucureşti, 200112. Panaitopol L., Şerbănescu D.: Probleme de teoria numerelor şi combinatorică, Editura Gil, Zalău, 200213. Popa E.: Analiză matematică. Culegere de probleme, Editura Gil, Zalău, 200514. Singer Mihaela, Voica C., Neagu Mihaela: Statistică şi probabilităţi – curs introductiv pentru elevi, studenţi şi profesori, Editura Sigma, Bucureşti, 200315. Tomescu I.: Probleme de combinatorică şi teoria grafurilor, EDP, Bucureşti, 198116. Ţiţeica G.: Culegere de probleme de geometrie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1965.E. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII MATEMATICIII. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru, programe şcolare, manuale şcolare şi auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: cadru de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice etc.2. Proiectarea activităţii didactice: planificarea calendaristică, proiectarea unei unităţi de învăţare.3. Proiectarea curriculumului la decizia şcolii (aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă): structură, condiţionări, modalităţi de adecvare la grupuri ţintă diferite.II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la Matematică1. Metode didactice specifice matematicii, metode de învăţare centrate pe elev.2. Forme de organizare a activităţii didactice (frontal, individual, grup): clasificare, caracterizare.3. Mijloace de învăţământ (tipuri, caracterizare, funcţii didactice); integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare.III. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare; valorizarea activităţii elevului1. Evaluarea: obiective, funcţii, tipuri de evaluări; calităţi ale instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.2. Metode de evaluare: tradiţionale, alternative; erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, reguli de proiectare.F. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU METODICA PREDĂRII MATEMATICII*** Ghid de evaluare pentru matematică, SNEE, Editura ProGnosis, Bucureşti, 2000*** Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de matematică primar – gimnaziu, Editura SC Aramis Print, Bucureşti, 2001*** Ghid metodologic aria curriculară Matematică şi Ştiinţe ale naturii – liceu, Editura SC Aramis Print, Bucureşti, 2002*** Curriculum naţional. Programe şcolare în vigoare pentru matematică, www.edu.ro*** Planurile-cadru în vigoare pentru matematică, www.edu.ro1. Brânzei D., Brânzei Rodica: Metodica predării matematicii, Editura Paralela 45, Piteşti, 20002. Catană Aurelia, Săvuică M., Stănăşilă O.: Metodica predării analizei matematice, EDP, Bucureşti, 19833. Cristea S.: Fundamentele pedagogiei, Editura Polirom, Iaşi, 20104. Cucoş C.: Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 20095. Dragomir Mariana: Managementul activităţii didactice, Editura Eurodidact, Cluj- Napoca, 20036. Pânişoară O.: Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 20037. Polya G.: Descoperirea în matematică, EDP, Bucureşti, 19718. Savu I. ş. a.: Ghidul profesorului de matematică – Concursul pentru ocuparea posturilor didactice – 2004, Editura Sigma, Bucureşti, 20049. Singer Mihaela, Voica C.: Învăţarea matematicii. Elemente de didactică aplicată pentru clasa a VIII-a, Editura Sigma, Bucureşti, 200210. Stoica A.: Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003Grupul de lucru pentru elaborarea programeiCristian ALEXANDRESCUMihai BĂLUNĂBogdan CRISTESCUGabriela STREINU-CERCELNicu SUCIUAdrian TROIE– Colegiul Naţional I. Creangă, Bucureşti– Colegiul Naţional M. Viteazul, Bucureşti– Colegiul Naţional M. Eminescu, Iaşi– Şcoala Superioară Comercială N.Kretzulescu, Bucureşti– Colegiul Naţional Gh. Lazăr, Sibiu– Colegiul Naţional Sf. Sava, BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU MECANICĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDŞ/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDŞ/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDŞ/CDL din domeniul ştiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe;2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003
6	Ionescu M.	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990
11	Nicola I.	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare socio-pedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori	Editura ProGnosis, Bucureşti, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Materiale metalice1.1. Proprietăţile fizice, mecanice şi tehnologice ale materialelor metalice.1.2. Fonte şi oţeluri: clasificare, proprietăţi, simbolizare, utilizări.1.3. Materiale metalice neferoase: clasificare, proprietăţi, simbolizare, utilizări.1.4. Tratamente termice şi termochimice aplicate aliajelor feroase.1.5. Materiale obtinute prin metalurgia pulberilor şi materiale compozite2. Desen tehnic2.1. Sisteme de proiecţie: tripla proiecţie ortogonală a punctului, dreptei, figurilor şi corpurilor geometrice.2.2. Reprezentarea corpurilor în vedere şi secţiune.2.3. Cotarea desenelor tehnice.2.4. Întocmirea desenelor tehnice: executarea schiţei şi a desenului la scară.2.5. Înscrierea pe desen a stării suprafeţelor, abaterilor dimensionale, de formă şi de poziţie.2.6. Reprezentarea asamblărilor nedemontabile şi demontabile.2.7. Desenul de ansamblu3. Rezistenţa materialelor3.1. Solicitări simple: întinderea/compresiunea, forfecarea, încovoierea şi răsucirea– calcule de dimensionare şi verificare (relaţii de bază);– aplicaţii ale solicitărilor simple.4. Organe de maşini şi mecanisme4.1. Asamblări nedemontabile (nituite, sudate) şi asamblări demontabile (filetate, cu ştifturi şi caneluri) – construcţie, funcţionare, utilizare.4.2. Osii, arbori şi lagăre – construcţie, funcţionare, utilizare.4.3. Transmisii cu curele şi roţi dinţate – construcţie, funcţionare, raport de transmitere a mişcării, utilizare.5. Noţiuni generale de prelucrări mecanice5.1. Tehnologii de realizare a operaţiilor de lăcătuşerie (îndreptarea, trasarea, îndoirea, debitarea, pilirea, prelucrarea manuală a alezajelor, filetarea manuală, finisarea suprafeţelor): scule, dispozitive, utilaje, tehnologii de prelucrare, controlul operaţiilor, protecţia muncii.5.2. Tehnologii de prelucrare prin aşchiere (găurirea, strunjirea, frezarea, filetarea, rabotarea, mortezarea, broşarea, rectificarea, prelucrări de finisare): metode şi procedee de prelucrare, maşini – unelte, scule, dispozitive, controlul operaţiilor, protecţia muncii.6. Măsurări tehnice6.1. Sistemul Internaţional: mărimi fundamentale, asociate şi derivate.6.2. Procesul de măsurare: metode, mijloace şi erori de măsurare.6.3. Mijloace de măsurare pentru lungimi, suprafeţe, volume, unghiuri.Bibliografie:

1	Botez Emil	Maşini unelte vol. I	Editura Tehnică 1977
2	Buzdugan Gheorghe	Rezistenţa materialelor	Editura Academiei – Bucureşti 1986
3	Dale C. şi colaboratorii	Desen tehnic industrial pentru construcţia de maşini	Editura Tehnică 1990
4	Dragu D. şi colaboratorii	Toleranţe şi măsurări tehnice	Bucureşti 1983
5	Mănescu N. şi colaboratorii	Desen tehnic industrial	Editura Economică 1995
6	Nanu A.	Tehnologia materialelor	Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti 1982
7	Oprean A. şi colaboratorii	Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor	Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti 1981
8	Aurelian Tone/Aries Ioana	Materii prime şi materiale clasa a IX-a	Editura ARAMIS/2004
9			*** Colecţie de standarde şi ISO
10			*** Manuale pentru clasele IX – XII, şi auxiliare curiculare în vigoare, aprobate prin Ordin MEC. (Desen tehnic, Solicitări şi măsurări tehnice, Organe de maşini şi mecanisme, Tehnologia elaborării şi prelucrării semifabricatelor, Studiul materialelor)

Autori:[ ] BORZA VASILE – Inspectoratul Şcolar al Judeţului Arad[ ] PEICU AUREL – Inspectoratul Şcolar al Judeţului Călăraşi[ ] BARBU GHEORGHE – Grupul Şcolar Transporturi Auto – Craiova********************** aiciCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU MECANICĂMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor.Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul ştiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom, Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare socio-pedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori	Editura ProGnosis, Bucureşti. 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Desen tehnic1.1. Standarde fundamentale utilizate în desenul tehnic (linii, formate)1.2. Noţiuni de desen proiectiv – proiecţia ortogonală (dispunerea proiecţiilor, desfăşurarea corpurilor geometrice, reprezentarea vederilor şi secţiunilor)1.3. Cotarea (elementele cotării, reguli de cotare, cotări speciale: arce, unghiuri, teşituri, înclinări, conicităţi, clasificare cotelor, metode de cotare)1.4. Înscrierea pe desene a preciziei de prelucrare (toleranţe, rugozitate)1.5. Schiţa (faze premergătoare executării schiţei, etapele de executare a schiţei)1.6. Desenul la scara (scări numerice, fazele alcătuirii desenului la scară)1.7. Desenul de operaţii pentru prelucrări mecanice1.8. Citirea desenului de ansamblu2. Studiul materialelor2.1. Proprietăţile fizice, mecanice şi tehnologice ale materialelor metalice2.2. Oţelul şi fonte nealiate (clasificare, simbolizare şi utilizare)2.3. Tratamente termice şi termochimice aplicate aliajelor feroase2.4. Metale şi aliaje neferoase (proprietăţi, utilizări, simbolizare)2.4.1. cuprul şi aliajele sale2.4.2. aluminiul şi aliajele sale2.4.3. plumbul şi aliajele sale2.5. Coroziunea metalelor şi aliajelor. Protecţia împotriva coroziunii2.6. Materiale nemetalice (tipuri, utilizare)2.6.1. materiale semiconductoare şi electroizolante2.6.2. lubrifianţi2.6.3. lichide de racire2.6.4. degresanţi şi decapanţi2.6.5. materiale abrazive3. Măsurări tehnice3.1. Unităţi de măsură (fundamentale, derivate, asociate, multipli şi submultipli)3.2. Mijloace de măsurare şi control al mărimilor mecanice (lungimi, suprafeţe, volume, unghiuri)3.3. Întreţinerea instrumentelor de măsură şi control3.4. Precizia prelucrării dimensiuni, abateri, toleranţe, câmp de toleranţă, ajustaje)4. Tehnologia meseriei4.1. Organizarea locului de muncă (microclimatul industrial, principii ergonomice de organizare a locului de muncă, utilaje folosite, mod de amplasare, utilizare)4.2. Operaţii de lăcătuşerie (SDV-uri, utilaje, tehnologie, control):4.2.1. Operaţii de pregătire (curăţire, îndreptare)4.2.2. Operaţii de prelucrare (trasare, debitare, indoire, pilire, polizare, gaurire şi filetare manuală)4.2.3. Operaţii de finisare (răzuire, lustruire)4.3. Prelucrarea prin aşchiere:4.3.1. Mişcări necesare în procesul de aşchiere4.3.2. Scule aşchietoare (clasificare, materiale, elementele geometrice şi constructive ale cuţitelor de strung)4.3.3. Semifabricate utilizate la prelucrarea prin aşchiere4.3.4. Elementele regimului de aşchiere4.4. Asamblări nedemontabile4.4.1. Nituirea (domeniul de utilizare, tipuri de nituri şi de asamblări nituite, scule-dispozitive-utilaje, tehnologia nituirii)4.4.2. Lipirea (domeniul de utilizare, avantaje-dezavantaje, procedee, materiale utilizate, tehnologia lipirii)4.4.3. Sudarea cu arc electric (domeniul de utilizare, avantaje-dezavantaje, clasificarea îmbinărilor sudate, materiale utilizate, scule-dispozitive-utilaje, tehnologia sudării)4.5. Asamblări demontabile4.5.1. Asamblarea prin pene (domeniul de utilizare, tipuri de pene, tehnologia asamblării, controlul asamblării)4.5.2. Asamblarea prin filet (domenii de utilizare, tipuri de şuruburi, piuliţe, şaibe, asigurarea asamblării contra autodesfacerii, scule şi dispozitive, tehnologia asamblării)4.5.3. Asamblarea prin bolţuri şi ştifturi (domenii de utilizare, tipuri de bolţuri şi ştifturi, tehnologia asamblării)5. Norme de sănătatea şi securitatea muncii specifice domeniului.Bibliografie:

1	A. Ciocârlea Vasilescu M. Constantin	Asamblarea, întreţinerea şi repararea maşinilor şi instalaţiilor, clasa a XII-a	Editura All Educaţional, Bucureşti, 2002
2	A. Popescu, ş.a.	Tehnologia elaborării şi prelucrării semifabricatelor, clasa a XI-a	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
3	A. Ţurcanu, ş.a.	Desen tehnic, clasa a X-a Filiera tehnologică, Profil: Tehnic	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2000
4	Burduşel, A. ş.a.	Desen tehnic, clasa a X-a	Editura Sigma, Bucureşti, 2000
5	G. Lichiardopol, ş.a.	Desen tehnic, clasa a X-a	Editura All Educaţional, Bucureşti, 2000
6	G.S. Georgescu	Îndrumător pentru atelierele mecanice	Ed. Economică, Bucureşti 1978
7	I Ezeanu, ş.a.	Pregătire de bază în domeniul mecanic (manual şi laborator), anul I, şcoală profesională	Editura LVS Crepuscul, Ploieşti, 2000
8	I Moraru, ş.a.	Tehnologia elaborării şi prelucrării semifabricatelor, clasa a XI-a	Editura Sigma, Bucureşti, 2002
9	I Moraru, ş.a.	Tehnologia elaborării şi prelucrării semifabricatelor, clasa a XII-a	Editura Sigma, Bucureşti, 2002
10	I. Ionescu ş.a.	Solicitări şi măsurări tehnice, Filiera tehnologică, Profil Tehnic, clasa a X-a	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2000
11	M. Constantin, A. Ciocârlea Vasilescu	Solicitări şi măsurări tehnice, clasa a X-a	Editura All Educational, Bucureşti, 2001
12	M. Ionescu, ş.a.	Mecanică, Cultură de specialitate, anul I, şcoală profesională	Editura Sigma, Bucureşti, 2000

Autori:[ ] BORZA VASILE – Inspectoratul Şcolar al Judeţului Arad[ ] PEICU AUREL – Inspectoratul Şcolar al Judeţului Călăraşi[ ] BARBU GHEORGHE – Grupul Şcolar Transporturi Auto – CraiovaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU MEDICINĂ GENERALĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I.	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Bronşita cronică. Emfizemul pulmonar. (forme clinice, diagnostic, tratament)2. Pneumoniile (forme clinice, diagnostic, tratament)3. Tuberculoza pulmonară (forme clinice, diagnostic, tratament)4. Astmul bronşic (forme clinice, diagnostic, tratament)5. Cancerul bronhopulmonar (forme clinice, diagnostic, tratament)6. Insuficienţa respiratorie (forme clinice, diagnostic, tratament)7. Angina pectorala stabilă şi instabilă (forme clinice, diagnostic, tratament)8. Infarctul miocardic acut (forme clinice, diagnostic, tratament)9. H.T.A, urgenţe hipertensive (forme clinice, diagnostic, tratament)10. Insuficienţa cardiacă (forme clinice, diagnostic, tratament)11. Pancreatitele acute (forme clinice, diagnostic, tratament)12. Diabetul zaharat (forme clinice, diagnostic, tratament)13. Ulcerul gastric şi duodenal (forme clinice, diagnostic, tratament)14. Litiaza biliară (forme clinice, diagnostic, tratament)15. Poliartrita reumatoidă (forme clinice, diagnostic, tratament)16. Anemii (anemia feriprivă, megaloblastică) – generalităţi, diagnostic, tratament17. Hepatită acută virala (forme clinice, diagnostic, tratament)18. Cirozele hepatice (forme clinice, diagnostic, tratament)19. Accidente vasculare cerebrale ischemice şi hemoragice (forme clinice, diagnostic, tratament)20. Abdomenul acut chirurgical, peritonite difuze acute, ocluzia intestinală, apendicita acută, abdomenul acut traumatic (forme clinice, diagnostic, tratament)21. Sarcina normală şi urmărirea ei. Naşterea şi lăuzia22. Nutriţie şi alimentaţie pediatrică23. Infecţiile perinatale – bacteriene şi virale – (forme clinice, diagnostic, tratament)24. Diareea acută la copil (forme clinice, diagnostic, tratament)25. Durerile abdominale recurente la copil (forme clinice, diagnostic, tratament)26. Intoxicaţiile acute la copil (forme clinice, diagnostic, tratament)27. Infecţii ale căilor aeriene superioare la copil (forme clinice, diagnostic, tratament)28. Astmul bronşic la copil (forme clinice, diagnostic, tratament)29. Convulsiile la copil (forme clinice, diagnostic, tratament)30. Sindromul nefrotic (forme clinice, diagnostic, tratament)31. Infecţiile tractului urinar (forme clinice, diagnostic, tratament)32. Insuficienta renală cronică (forme clinice, diagnostic, tratament)33. Cancerul mamar, de col şi corp uterin (forme clinice, diagnostic, tratament)34. Sifilisul (forme clinice, diagnostic, tratament)35. Metode epidemiologice în sănătatea publică36. Afecţiuni ortopedice. entorse, luxaţii, fracturi37. Moartea subită şi resuscitarea cardio – respiratorieBibliografie:

1	Ancar V.	Obstetrica	Editura Naţional, 1998
2	Angelescu N.	Patologie chirurgicală pentru admitere în rezidenţiat, Ed. II revăzută şi adăugită	Editura Celsius, 2003
3	Borundel C.,	Medicină internă pentru cadre medii	Editura All, 2000
4	Ciofu E., Ciofu C.	Esenţialul în pediatrie, ediţia a 2-a	Editura Amaltea, Bucureşti, 2002
5	Daşchievici S., Mihăilescu M.	Chirurgie – manual pentru cadre medii şi şcoli postliceale	Editura Medicală, Bucureşti, 2007
6	Enachescu D., Marcu M.	Sănătate publică şi management	Editura All, Bucureşti, 1999
7	Forsea D., Popescu R., Popescu	Compendiu de Dermatologie şi Venerologie	Editura Tehnica, Bucureşti, pag. 350-367, 1997
8	Gherasim L.	Ghiduri de practică medicală, Colegiul Medicilor din România	Editura Infomedica, Bucureşti, vol. 2, pag. 141- 151, 2001
9	Harrison	Principii de medicina internă, Ediţia 14	Editura Teora, Bucureşti, 2003 (Retipărire a ediţiei din 2001)
10	Harrison's	Principles of Internal medicine, 16th edition (2005), McGraw- Hill Companies, Kasper et al. (editors) Traducere selectivă pentru examenul de rezidenţiat	Editura Medicală, Bucureşti, 2005.
11	***	Planuri-cadru, Planuri de învăţământ, Programe Şcolare, Standarde de Pregătire Profesională în vigoare

Autori:1. prof. dr. ing. Romiţa Ţiglea Lupaşcu, Şcoala "Nicu Albu" Piatra Neamţ2. prof. dr. Liliana Renate Bran, Şcoala Postliceală Sanitară Arad3. maistru instructor Ecaterina Gogel, Liceul Teoretic "Ion Cantacuzino" PiteştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU PISCICULTURĂMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componenţele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul ştiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare socio-pedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	ProGnosis, Bucureşti, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Principalele specii de peşti1.1. Familia Cypinidae: crapul, carasul, caracuda, linul;1.2. Familia Percidae: bibanul, şalăul;1.3. Familia Siluridae: somnul;1.4. Familia Esoccidae: ştiuca;1.5. Familia Salmonidae: păstrăvul indigen (de munte), păstrăvul curcubeu;1.6. Familia Acipeuseridae (sturionii): morunul, nisetrul, cega, păstruga.2. Bazine piscicole din ţara noastră2.1. Crescătorii semisistemice şi sistemice: iazuri şi heleşteie;2.2. Caracteristicile bazinelor piscicole artificiale.3. Creşterea crapului3.1. Caracteristicile creşterii crapului în crescătorii semistemice (iazuri);3.2. Caracteristicile creşterii crapului în crescătorii semistemice (heleştee).4. Creşterea păstrăvului4.1. Reproducerea păstrăvului;4.2. Alimentaţia păstrăvului;4.3. Întreţinerea heleşteelor ;4.4. Repopularea apelor de munte.5. Pescuitul şi transportul peştelui viu5.1. Pescuitul în bazinele artificiale şi naturale;5.2. Transportul peştelui viu;5.3. Măsuri de protecţie a muncii în timpul pescuitului şi transportului peştelui.Bibliografie:

1

Vancea I., Scorneica O., Nicolescu V., Sirbulescu M.,

Tehnologia creşterii păsărilor, animalelor mici, peştilor, albinelor şi viermilor de mătase

Editura "Ceres", Bucureşti, 1981

AUTORI:Micli Aglaia – profesor grad didactic I, drd, – Inspectoratul Şcolar Judeţean OltDodocioiu Angela – profesor grad didactic I – Grupul Şcolar Agricol Malu Mare, DoljDascălu Marea – profesor dr. ing. – Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie TecuciCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU POŞTĂMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor.Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componenţele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul ştiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare socio-pedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Editura ProGnosis, Bucureşti, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1.1. Prezentarea atelierului, a dotării specifice şi măsuri de protecţia muncii şi P.S.I.1.2. Prezentarea oficiului poştal– Organizarea reţelei unităţilor poştale: tipuri de unităţi şi subunităţi poştale urbane şi rurale; cunoaşterea funcţiilor unui oficiu poştal, a activităţii de poştă propriu-zisă şi pe bază de convenţii; mobilierul şi utilajele poştale specifice unui oficiu poştal complex; dotarea cu hardware a oficiului poştal.1.3. Condiţii de admitere la prezentare a trimiterilor poştale adresarea trimiterilor poştale (datele unei adrese, excepţii de la adresare); indicaţii speciale generale şi specifice.● Prezentarea obiectelor de corespondenţa simplă şi înregistrată bucată cu bucată;● Procesul de exploatare la obiectele de corespondenţă;– tipuri de trimiteri;– limite de greutate;– condiţionare.● Tarifarea obiectelor de corespondenţă.1.5. Prezentarea în serii a obiectelor de corespondenţă cu indicaţia specială "RECOMANDAT".1.6. Prezentarea mandatelor poştale, e-mandat şi on line bucată cu bucată şi în serii.● Procesul de exploatare la mandatele poştale şi electronice:– tipuri de mandate;– adresarea;– indicaţii speciale şi specifice.● Tarifarea mandatelor poştale şi electronice.1.7. Prezentarea obiectelor de mesagerie:● Procesul de exploatare la obiectele de mesagerie;– condiţii de admitere la prezentare (legarea, ambalarea, sigilarea);– trepte de greutate admise;– indicaţii specifice obiectelor de mesagerie (voluminos, fragil, factaj, valoare, ramburs).● Tarifarea obiectelor de mesagerii.1.8. Distribuirea obiectelor de corespondenţă la domiciliul destinatarilor sau la sediul unităţii poştale– distribuirea trimiterilor simple;– distribuirea recomandatelor;– afişarea Actelor de procedură;– trimiteri ce nu pot fi distribuite (avizate, reavizate, reexpediate, înapoiate, trimise la păstrare).1.9. Achitarea mandatelor poştale la domiciliul destinatarilor sau la sediul oficiului poştal:– achitarea mandatelor obişnuite;– achitarea mandatelor pe bază de PROCES VERBAL f31;– achitarea mandatelor prin bancă;– mandate ce nu pot fi achitate;– situaţia mandatelor achitate.1.10. Înmânarea obiectelor de mesagerii la ghişeul specific al oficiului poştal sau la domiciliul destinatarilor:– distribuirea coletelor cu şi fără valoare declarată;– distribuirea scrisorilor deschise cu valoare declarată;– bilanţul obiectelor de mesagerie.1.11. Formulare cu regim special. Prezentarea registrelor, evidenţa şi justificarea acestora:– formulare speciale folosite în serviciul poştal (f.4, f.5, f.1, f1-PRESA);– aprovizionarea unităţilor poştale cu chitanţiere cu regim special;– consumarea, justificarea şi controlul chitanţierelor cu regim special;– decontarea sumelor aferente chitanţierelor cu regim special.1.12. Poşta rurală– documente folosite pentru activitatea de poştă rurală;– executarea procesului de prezentare la obiectele de corespondenţă, la mandatele poştale, la obiectele de mesagerie la factorul poştal rural.1.13. Prestaţii pe bază de convenţii efectuate de COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ– operaţiuni Banc Post;– operaţiuni de contractare şi distribuire la domiciliu a abonamentului de presă;– alte convenţii ale C.N. POŞTA ROMÂNĂ;– transferuri internaţionale de bani (WESTERN UNION, EUROGIRO, MANDATE INTERNATIONALE);– convenţii financiar bancare;– convenţii comerciale (COMPANIILE DE TELEFONIE MOBILĂ VODAFONE, ORANGE, ZAPP, COSMOTE, CONVENŢII COMERCIALE CU AGENŢI ECONOMICI DISTRIGAZ, ELECTRICA, ROMTELECOM …)1.14. Servicii DE MARKETING DIRECT ŞI CURIERAT RAPID în POŞTA ROMÂNĂ necesitatea înfiinţării unor servicii noi;– PRIORIPOST; ULTRAPOST; E.M.S. (Curierul rapid extern); SKY PACK; C.R. (Corespondenţa răspuns);– C.C.R.I. (Corespondenţa comercială răspuns internaţional); POSTAFIŞ; PROMOPLIC DIRECT MAIL;– POSTMESAGER DIRECT MAIL; POSTMESAGER PLUS DIRECT MAIL; INFADRES DIRECT MAIL; POSTCATALOG DIRECT MAILBibliografie:

1	Constantin Gh, Constantin Gherghina, Trifu A, Seefeld R, Capota V. (coord.)	Exploatarea serviciilor poştale – Manual pentru clasa aXIa, avizat MECT	Editura Akademos, 2007
2	Colectiv ASE	Contabilitate – manual pentru clasele IX – XII licee economice şi şcoli postliceale cu profil economic,	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993;
3	Grigore, N.	Tehnologia Exploatării T.T.	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;
4	Iosifescu, Ş.	Introducere în managementul educaţional	ISE, 1996;
5	Isac, E.	Marketing – manual pentru clasele X – XII licee industriale,	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995;
6	Loloiu, N.	Noţiuni de etica servirii publicului în sectorul de poştă şi telecomunicaţii	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987;
7	Mah, T.	WORD 6.0 pas cu pas	Editura Teora, Bucureşti, 1996;
8	Novac, C.	Exploatare Poştală – manual pentru cursurile de calificare şi licee de specialitate vol 1 şi 2	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970;
9	Şchiopârlan, V.	Managementul unităţilor poştale	Editura Economică, Bucureşti, 2003;
10	Şchiopârlan, V.	Tehnologia Exploatării poştale	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;
11	Tufescu, V.	Geografia României – manual cls. a XII-a	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;
12		***	Norme interne de desfăşurare a serviciilor poştale de bază: obiecte de corespondenţă; mandate; mesagerii
13		***	Norme de exploatare ale R.A.P.R. pentru toate activităţile desfăşurate în POŞTA ROMÂNĂ 1998
14		***	Legea Poştei 283/11.07.1996; Legea Poştei 385/1997
15		***	Bareme de calcul al tarifelor în REGIA AUTONOMĂ POŞTA ROMANĂ – norme interne, 2010
16		Legislaţie internă	ORDONANŢA GUVERNULUI nr. 31/2002 privind serviciile poştale, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 642/2002, cu modificările şi completările ulterioare (text consolidat neoficial, în vigoare din 27 mai 2007); Legea nr. 642 din 07/12/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale; ORDONANŢA DE URGENŢĂ A GUVERNULUI nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale; LEGEA nr. 133/2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale.
17		Decizii interne	Decizie nr. 2858/2007 privind regimul de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poştale; Decizie nr. 3442/2007 privind condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale; Decizie nr. 3287/2007 pentru modificarea şi completarea Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii nr. 1.480/2005 privind condiţiile de întocmire şi auditare a situaţiilor financiare separate de către Compania Naţională Poşta Română S.A.; Decizie nr. 1228/2008 pentru modificarea Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii nr. 88/EN/2004 privind desemnarea furnizorului de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale; Decizia nr. 118/2003 privind procedura de autorizare a furnizorilor de servicii poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 1 aprilie 2003; Decizia nr. 1351/2003 privind condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale; Decizia nr. 88/2004 privind desemnarea furnizorului de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale; Decizia nr. 153/2004 pentru modificarea Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii nr. 88/2004 privind desemnarea furnizorului de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale; Decizie 1301/2004 privind raportarea unor date statistice de către furnizorii de servicii poştale; Decizia 1480/2005 privind condiţiile de întocmire şi auditare a situaţiilor financiare separate de către Compania Naţională Poşta Română S.A. Decizia nr. 66/2006 pentru modificarea şi completarea Deciziei Preşedintelui ANRC nr. 1480/2005 privind condiţiile de întocmire şi auditare a situaţiilor financiare separate de către Compania Naţională Poşta Română S.A.;
18			Decizia nr. 293/2009 privind desemnarea furnizorului de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale; http://www.posta-română.ro/articles/legislatie-postala_39

AUTORI:PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU – ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ "N. KRETZULESCU" BUCUREŞTIPROF. LUMINIŢA MARIANA POPESCU – I.S.J. DÂMBOVIŢAPROF. DANA LUIZA CIOARĂ – I.S.J. HUNEDOARAPROF. CONSTANTIN GHEORGHE – COLEGIUL TEHNIC DE POŞTĂ ŞI TELECOMUNICAŢII "GHEORGHE AIRINEI" BUCUREŞTICONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU PRELUCRAREA LEMNULUIPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDŞ/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDŞ/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDŞ/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolared.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;d.2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);d.3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;d.4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;d.5. Construirea instrumentelor de evaluared.e. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATEI. Materii prime şi materiale1. Compoziţia chimică şi structura macroscopică a lemnului.● Compoziţia chimică elementară a lemnului;● Compuşi chimici macromoleculari (principali şi secundari) ai lemnului;● Caracterele structurii macroscopice a lemnului;● Caracteristicile fizice ale lemnului.2. Defectele lemnului şi influenţa lor asupra prelucrabilităţii lemnului.● Defecte de formă ale trunchiului;● Defecte de structură ale lemnului;● Noduri;● Crăpături;● Găuri şi galerii de insecte;● Alteraţii şi coloraţii anormale ale lemnului;● Influenţa fiecărei categorii de defecte asupra prelucrabilităţii lemnului.3. Proprietăţile lemnului.● Proprietăţi fizice ale lemnului (densitate, umiditate, umflare şi contragere);● Proprietăţi mecanice ale lemnului (rezistenţa lemnului la următoarele solicitări: tracţiune, compresiune, încovoiere statică, forfecare);● Proprietăţi tehnologice ale lemnului (uzura, durabilitatea, rezistenţa la smulgerea cuielor şi şuruburilor).4. Materiale şi tehnologii de încleiere folosite în industria lemnului.● Adezivi utilizaţi la asamblarea reperelor prin încleiere, asamblarea ramelor, bordurarea canturilor panourilor, furniruirea panourilor;● Dispozitive de asamblat, maşina de aplicat adeziv şi instalaţii de presare (tipuri, construcţie, funcţionare, regim de presare, norme de securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului).5. Materiale şi tehnologii de finisare a lemnului.● Materiale pentru finisarea transparentă şi opacă a mobilei (clasificare, proprietăţi şi domenii de utilizare);● Utilaje şi instalaţii pentru aplicarea materialelor peliculogene prin pulverizare şi turnare (tipuri, construcţie, funcţionare, norme de securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului);● Instalaţii de uscare a peliculelor de lacuri şi vopsele (tipuri, construcţie, funcţionare, norme de sănătate, securitate în muncă şi protecţia mediului).II. Tehnologia cherestelei6. Tehnologia de prelucrare în cherestea a buştenilor de foioase.● Metode de debitare;● Modele de tăiere;● Utilaje pentru debitarea buştenilor în cherestea (descriere, funcţionare, norme de sănătate, securitate în muncă şi protecţia mediului).7. Tehnologia de prelucrare în cherestea a buştenilor de răşinoase.● Metode de debitare;● Modele de tăiere;● Gaterul vertical (descriere, funcţionare, norme de sănătate, securitate în muncă şi protecţia mediului).8. Uscarea cherestelei.● Uscarea naturală a cherestelei (factorii care influenţează uscarea naturală, defecte de uscare, norme de sănătate, securitate în muncă şi protecţia mediului);● Uscarea artificială a cherestelei (tipuri de instalaţii, pregătirea materialului şi instalaţiilor, conducerea procesului de uscare, defecte de uscare, norme de securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului).III. Tehnologia semifabricatelor superioare din lemn9. Tehnologia de obţinere a furnirelor.● Instalaţii de tratare termică a buştenilor şi prismelor (descriere, parametri regimului de tratare, norme de sănătate, securitate în muncă şi protecţia mediului);● Derularea buştenilor (descrierea derulorului şi a modului de funcţionare, norme de sănătate, securitate în muncă şi protecţia mediului);● Debitarea prin tăiere plană a furnirelor estetice (descrierea maşinii de tăiat plan şi a modului de funcţionare, norme de securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului);● Instalaţii de uscare a furnirelor (clasificarea instalaţiilor şi regimuri de uscare).10. Tehnologia de fabricare a placajului.● Definiţie, clasificare, proprietăţi, domenii de utilizare.● Descrierea tehnologiei de fabricare a placajului (operaţii şi instalaţii folosite);11. Tehnologia de fabricare a panelului.● Definiţie, clasificare, proprietăţi, domenii de utilizare.● Descrierea tehnologiei de fabricare a panelului (operaţii şi instalaţii folosite).12. Panouri din aşchii (PAL) şi fibre de lemn (PFL): definiţie, clasificare, proprietăţi, domenii de utilizare.IV. Tehnologia mobilei13. Prelucrarea reperelor pentru mobilă.● Prelucrarea primară a lemnului:– debitarea reperelor pentru mobilă;– debitarea panourilor;– supradimensiuni de prelucrare la debitarea reperelor de lemn masiv şi a panourilor;– indicatori economici la debitare;– maşini-unelte, utilaje şi agregate pentru debitare: ferăstrăul circular pendulă cu acţionare hidraulică, ferăstrăul circular de spintecat cu avans mecanic, ferăstrăul panglică, agregatul pentru debitat panouri (descriere, funcţionare, norme de securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului);– scule pentru debitarea lemnului (pânze circulare şi pânze panglică);– defecte de debitare, norme de securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului.● Prelucrarea finală a lemnului:– îndreptare-rindeluire;– retezare la lungime;– cepuire, burghiere, scobire;– frezare, strunjire;– şlefuire;– utilaje şi agregate pentru prelucrare: maşina de îndreptat, maşina de rindeluit la grosime, maşina de frezat cu ax vertical, maşina de frezat cu comandă numerică, agregatul de furniruit panouri pe canturi, maşina de şlefuit cu bandă orizontală îngustă şi sabot de presare (descriere, funcţionare, norme de securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului);– scule pentru prelucrarea mecanică (freze, materiale abrazive);– defecte de prelucrare mecanică, norme de securitate şi sănătate în muncă.14. Montarea produselor de mobilier.● Sisteme de montare;● Accesorii utilizate la montare (clasificare);● Succesiunea operaţiilor de montare;● Scule, unelte, dispozitive de asamblare şi montare.Bibliografie:

1	Budău, G.,	Cinematica maşinilor unelte pentru prelucrarea lemnului	Editura Lux Libris, Braşov, 1994
2	Cismaru, I., Cismaru, M.	Proiectarea tehnologică în industria lemnului. Proiectare la formă şi dimensiuni	Editura Universităţii Transilvania, Braşov 2005
3	Cismaru, M.	Fizica lemnului şi a materialelor pe bază de lemn	Editura Universităţii Transilvania, Braşov 2005
4	Dogaru, V.,	Aşchierea lemnului şi scule aşchietoare	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991
5	Ene, N.,	Tehnologia cherestelei	Reprografia Universităţii Braşov, 1993
6	Ene, N., Bularca, M.,	Fabricarea cherestelei – Tehnologii moderne, proiectare, utilaje, exploatare	Editura Tehnică, Bucureşti, 1994
7	Ispas. M.	Maşini şi utilaje pentru prelucrarea lemnului	Editura Universităţii Transilvania, Braşov 2004
8	Marinescu, I.,	Uscarea şi tratarea termică a lemnului	Editura Tehnică, Bucureşti, 1980
9	Mihai, D.,	Materiale tehnologice pentru industria lemnului	Editura Tehnică, Bucureşti, 1993
10	Mitişor, Al., Istrate, V.,	Tehnologia fabricării furnirelor, placajelor şi a plăcilor din fibre de lemn	Editura Tehnică, Bucureşti, 1982
11	Pescăruş, P.,	Studiul lemnului, curs vol. I	Universitatea Braşov, 1982
12	Rîmbu, I.,	Tehnologia prelucrării lemnului, vol. I şi II	Editura Tehnică, Bucureşti, 1983
13			Manuale şcolare de specialitate în vigoare aprobate de MEC

Autori:GRIGORESCU ANDREI – Grup Şcolar Forestier, Curtea de ArgeşCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU PRELUCRAREA LEMNULUIMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul ştiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psiho-pedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare socio-pedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Editura ProGnosis, Bucureşti, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATEI. Materii prime şi materiale1. Structura macroscopică a lemnului● Secţiuni principale prin trunchi;● Caracterele structurii macroscopice a lemnului;● Caracteristicile fizice ale lemnului.2. Defectele lemnului şi influenţa lor asupra prelucrabilităţii lemnului● Defecte de formă ale trunchiului;● Defecte de structură ale lemnului;● Noduri;● Crăpături;● Găuri şi galerii de insecte;● Alteraţii şi coloraţii anormale ale lemnului;● Influenţa fiecărei categorii de defecte asupra prelucrabilităţii lemnului.3. Proprietăţile lemnului● Proprietăţi fizice ale lemnului (densitate, umiditate, umflare şi contragere);● Proprietăţi mecanice ale lemnului (rezistenţa lemnului la solicitări de: tracţiune, compresiune, forfecare, despicare);● Proprietăţi tehnologice ale lemnului (uzura, durabilitatea, rezistenţa la smulgerea cuielor şi şuruburilor).4. Materiale tehnologice folosite în industria lemnului● Adezivi: clasificarea adezivilor, proprietăţile şi caracteristicile tehnice ale adezivilor, recunoaşterea şi modul de aplicare a celor mai utilizaţi adezivi în industria lemnului (adezivi polivinilici, adezivi ureo-formaldehidici, adezivi solizi);● Materiale abrazive: duritatea granulelor abrazive, granulaţia materialelor abrazive, simbolizare materiale abrazive.5. Materii prime folosite la fabricarea produselor din lemn● Cherestea: definiţie, terminologie, clasificare, grosimi, utilaje pentru debitarea buştenilor în cherestea (gaterul vertical şi ferăstrăul panglică de debitat buşteni), metode de debitare a buştenilor în cherestea, modele de tăiere, cubarea lemnului rotund, cubarea cherestelei (fişe);● Furnire estetice şi tehnice: definiţie, clasificare, grosimi, domenii de utilizare, utilaje pentru derularea buştenilor (descrierea derulorului şi a modului de funcţionare, norme de sănătate, securitate în muncă şi protecţia mediului), debitarea prin tăiere plană a furnirelor estetice (descrierea maşinii de tăiat plan şi a modului de funcţionare, norme de sănătate, securitate în muncă şi protecţia mediului);● Placaj: definiţie, clasificare, grosimi, proprietăţi, domenii de utilizare;● Panel: definiţie, clasificare, grosimi, reprezentare, domenii de utilizare;● Panouri din aşchii de lemn (PAL) şi din fibre de lemn (PFL): definiţie, clasificare, grosimi, proprietăţi, domenii de utilizare.II. Tehnologia cherestelei6. Depozitarea şi uscarea cherestelei● Uscarea naturală a cherestelei: factorii care influenţează uscarea naturală:– organizarea depozitului de cherestea;– stivuirea cherestelei de foioase şi răşinoase;– durata de uscare naturală a lemnului.● Uscarea artificială a cherestelei:– definiţie, avantaje;– procedee de uscare;– regimuri de uscare;– tehnologia uscării: pregătirea instalaţiilor de uscare; pregătirea materialului; conducerea, controlul şi evidenţa uscării;– tipuri de instalaţii de uscare a cherestelei: camere de uscare, tuneluri de uscare, instalaţii de conducere computerizată a uscării cherestelei;● Defecte de uscare, cauze, mod de preîntâmpinare.● Norme de securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului la uscarea lemnului.III. Tehnologia mobilei7. Debitarea materiei prime● debitarea lemnului masiv, debitarea centralizată;● operaţii de debitare, supradimensiuni de prelucrare la debitarea lemnului masiv;● indicatori economici la debitarea lemnului masiv;● tehnologii şi utilaje de debitare a lemnului masiv: ferăstrăul circular pendula cu acţionare hidraulică, ferăstrăul circular de spintecat cu avans mecanic, ferăstrăul panglică (principiul funcţional şi cinematic, construcţie şi caracteristici tehnice, reglare, organizarea locurilor de muncă);● scule, dispozitive şi verificatoare folosite la debitare;● norme de securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului la operaţiile de debitare.8. Prelucrarea mecanică a reperelor din lemn masiv● scop, operaţii de prelucrare mecanică a reperelor din lemn masiv (îndreptarea, rindeluirea la grosime, rindeluirea pe 2, 3, 4 feţe, retezarea la lungime finală, frezarea);● schema tehnologică a operaţiilor de prelucrare mecanică a reperelor din lemn masiv;● utilaje şi agregate folosite la prelucrarea mecanică a reperelor din lemn masiv: maşina de îndreptat, maşina de rindeluit la grosime, agregatul IP-4, maşina de frezat cu ax vertical, ferăstrăul circular dublu, ferăstrăul circular universal de tâmplărie CUM-3 (principiul funcţional şi cinematic, construcţie şi caracteristici tehnice, reglare, organizarea locurilor de muncă);● scule, dispozitive şi verificatoare specifice utilajelor menţionate anterior;● defecte de prelucrare mecanică, cauze, remedieri;● norme de securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului la operaţiile de prelucrare mecanică.Bibliografie:

1	Budău, G.	Cinematica maşinilor unelte pentru prelucrarea lemnului	Editura Lux Libris, Braşov, 1994
2	Cismaru, I., Cismaru, M.	Proiectarea tehnologică în industria lemnului. Proiectare la formă şi dimensiuni	Editura Universităţii Transilvania, Braşov 2005
3	Cismaru, M.	Fizica lemnului şi a materialelor pe bază de lemn	Editura Universităţii Transilvania, Braşov 2005
4	Dogaru, V.	Aşchierea lemnului şi scule aşchietoare	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991
5	Ene, N.	Tehnologia cherestelei	Reprografia Universităţii Braşov, 1993
6	Ene, N., Bularca, M.	Fabricarea cherestelei – Tehnologii moderne, proiectare, utilaje, exploatare	Editura Tehnică, Bucureşti, 1994
7	Ispas. M.	Maşini şi utilaje pentru prelucrarea lemnului	Editura Universităţii Transilvania, Braşov 2004
8	Marinescu, I.	Uscarea şi tratarea termică a lemnului	Editura Tehnică, Bucureşti, 1980
9	Mihai, D.	Materiale tehnologice pentru industria lemnului	Editura Tehnică, Bucureşti, 1993
10	Mitişor, Al., Istrate, V.	Tehnologia fabricării furnirelor, placajelor şi a plăcilor din fibre de lemn	Editura Tehnică, Bucureşti, 1982
11	Pescăruş, P.	Studiul lemnului, curs vol. I	Universitatea Braşov, 1982
12	Rîmbu, I.	Tehnologia prelucrării lemnului, vol. I şi II	Editura Tehnică, Bucureşti, 1983
13			Manuale şcolare de specialitate în vigoare aprobate de MEC

AUTOR:GRIGORESCU ANDREI – Grup Şcolar Forestier, Curtea de ArgeşCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU PROFESORI DOCUMENTARIŞTI– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează cadrelor didactice care se prezintă la concursul de ocupare a posturilor vacante de profesor documentarist din învăţământul preuniversitar, în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare.Examenul este centrat pe evaluarea cunoştinţelor generale în domeniul stiinţelor informării şi documentării, metodelor de căutare şi exploatare a informaţiei, precum şi concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care profesorul documentarist pune elevii în situaţii de învăţare eficiente, apte de a conduce la formarea capacităţilor şi competenţelor în domeniul info-documentar. Aceasta orientare este cu atât mai necesară cu cât se solicită din partea profesorului documentarist efortul de a concepe demersuri şi parcursuri didactice flexibile, adaptate nivelului de vârstă şi pregatire al elevilor.Conţinuturile şi structura programei sunt organizate în aşa fel încât să răspundă cerinţelor europene legate de integrarea stiinţelor informării în procesul cunoaşterii şi educaţiei. De asemenea, se are în vedere: valorizarea schimbărilor aduse de modernizarea structurilor info-documentare din sistemul de învăţământ preuniversitar, de apariţia unei noi funcţii didactice, cea de profesor documentarist; favorizarea accesului întregii comunităţi educative la informaţie şi documentare prin intermediul Centrelor de Documentare şi Informare (CDI). În acest sens se are în vedere apropierea domeniilor informaţionale de programele didactice din scoli, prin facilitarea accesului la resursele Internet şi la alte forme de integrare a noilor tehnologii informaţionale, cu scopul de a contribui la formarea elevilor conform standardelor europene.Apariţia noii profesii de profesor documentarist are în vedere integrarea activităţii elevilor în structura info-documentară şi familiarizarea lor cu tehnicile de cercetare documentară. Aceasta va determina modificarea conceptului de bibliotecă şcolară spre cel de structură info-documentară prin prelucrarea şi valorificarea superioară a conţinutului publicaţiilor, biblioteca devenind astfel din auxiliar al învăţământului, parte integrantă a acestuia, cu consecinţe pozitive în întregul proces de formare a elevilor.Astfel, plecând de la o concepţie care operaţionalizează definirea şi evaluarea competenţelor specifice cadrului didactic, programa vizează:– cunoaşterea de către profesorul documentarist a principalelor tendinţe în evoluţia stiinţelor documentării şi informării;– cunoaşterea funcţiilor şi misiunilor profesorului documentarist;– cunoaşterea particularităţilor de organizare fizică şi intelectuală a unei structuri infodocumentare de tip CDI;– cunoaşterea diferitelor suporturi informaţionale şi a instrumentelor de acces la informaţie;– demonstrarea capacităţii de a gestiona, organiza şi a pune la dispoziţia utilizatorilor resursele documentare ale CDI;– dovedirea capacităţilor necesare pentru proiectarea, organizarea, desfăsurarea şi evaluarea activităţilor din CDI;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatie şi cooperare necesare realizării actului educational.În consecinţă, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de didactică generală, programa defineşte un număr de competenţe specifice profesorului documentarist, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi să le dovedească pe parcursul desfăsurării activităţii în cadrul CDI.Într-o formulă sintetică aceste competenţe sunt în următoarele domenii:– amenajarea, organizare şi gestionarea unui CDI în vederea punerii informaţiei, resurselor documente la dispoziţia utilizatorilor– proiectarea şi organizarea în CDI de activităţi pedagogice disciplinare şi inter-/trans-/pluridisciplinare– construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi– adecvarea demersurilor didactice la particularităţile de vârstă ale elevilor– evaluarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite de elevi în domeniul infodocumentar– organizarea în CDI de activităţi de formare şi dezvoltare a gustului pentru lectură, precum şi animaţii culturale– gestionarea CDI în vederea punerii informaţiei la dispoziţia utilizatorilor– construirea unui climat educativ stimulativ şi eficientDate fiind particularităţile domeniilor de competenţă ale profesorului documentarist şi influenţa sa în definirea unei politici documentare la nivel local, în organizarea resurselor documentare şi materiale în cadrul CDI, dar şi influenţa pe care o exercită atât asupra formării elevilor, precum şi asupra întregului climat educaţional al scolii profesorul documentarist trebuie să demonstreze că are capacitatea de:– a amenaja, organiza şi gestiona centrul de documentare şi informare, în vederea asigurării exploatării şi valorificării cât mai eficiente a informaţiilor şi documentelor pluridisciplinare multimedia şi multisuport de către utilizatori, din perspectiva egalizării şanselor elevilor din medii culturale şi sociale diferite– a favoriza accesul la informaţie şi la integrarea "pedagogiei reuşitei şcolare" în vederea formării autonomiei elevilor în instruire prin asigurarea funcţionării CDI– a planifica activitatea CDI pentru a răspunde nevoilor utilizatorilor şi obiectivelor formulate în documentele de proiectare managerială ale unităţii de învăţământ– a înţelege necesitatea de a sprijini elevii în activitatea de documentare şi informare şi de a favoriza integrarea ei în activitatea didactica curenta– a favoriza integrarea noilor tehnologii în practicile pedagogice curente– a dezvolta activităţi didactice în cadrul curriculumului la decizia scolii, activităţi curriculare şi extracurriculare între-, pluri- şi transdisciplinare– a asigura accesul la informaţia şi a crea experienţe de învăţare în domeniul infodocumentar prin organizarea de diferite tipuri de activităţi (pedagogice, culturale, de informare şi comunicare) având drept finalitate atât egalizarea şanselor elevilor din medii culturale şi sociale diferite, cât şi dobândirea de către elev a autonomiei în instruire– a oferi oportunităţi de învăţare, adaptate diferenţelor individuale de învăţare, care să sprijine dezvoltarea intelectuală şi socială a elevilor– a stimula prin strategii didactice inovatoare şi punerea în valoare a potenţialul de socializare al CDI, dezvoltarea spiritului critic al elevilor, motivarea şi angajarea lor în propria formare, dezvoltarea simţului civic şi integrarea elevilor în societate– a favoriza şi stimula munca în echipă în cadrul activităţilor organizate în CDI– a cunoaşte şi a utiliza variate tipuri şi strategii de comunicare pentru a sprijini colaborarea şi interacţiunea elevilor în activităţile de învăţare şi colaborarea între cadrelor didactice în cadrul proiectelor inter/trans/pluridsciplinare– a căuta oportunităţi pentru propria perfecţionarea profesională continuăDomenii de competenţă:I. Partea I – Teme de didactică generală şi metodicăa. Proiectarea, organizarea şi desfăsurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare şi tehnicilor de cercetare documentară;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, progresului şi rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor în CDI: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate din CDI, folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile din CDI; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;Partea a II-a – Teme de specialitatea. Amenajarea, dotarea şi gestionarea unui C.D.I. în funcţie de rolul său pedagogic şi culturala.1. Centrul de Documentare şi Informare: organizare, structură, funcţii;a.2. Gestionarea spaţiului, materialelor şi echipamentelor specifice unui CDI: spaţii specifice, suprafeţe recomandate, dotare cu materiale şi echipamente informatice şi audiovizuale; proiectului de amenajare/reamenajare a unui CDI;a.3. Gestionarea fondului documentar: dezvoltarea, evidenţa, prelucrarea, organizarea, automatizarea şi comunicarea fondului documentar (documente clasice: cărţi, reviste… şi documente moderne: CD, CD-ROM, DVD, baze de date, documente electronice etc.);a.4. Planificarea şi evaluarea activităţii CDI: utilizarea programată şi neprogramată a CDI; proiectul pedagogic şi cultural al CDI;a.5. Managementul în structuri info-documentare;a.6. Proprietatea intelectuală şi dreptul de autor.b. Activităţi specifice unui CDIb.1. Activităţi de iniţierea şi formarea utilizatorilor privind tehnicile de cercetare documentară;b.2. Activităţi de formare şi dezvoltare a gustului pentru lectură;b.3. Activităţi de formare şi dezvoltare a capacităţii de receptare a informaţiei culturale;b.4. Integrarea noilor tehnologii ale informării şi comunicării în activitatea de informare şi documentare; asigurarea accesului la resursele Internet;b.5. Proiecte inter/transdisciplinare;b.6. Implicarea profesorului documentarist în activităţi de orientare şcolară şi profesională;b.7. Proiectarea şi organizarea activităţilor instructiv-educative în colaborare cu comunitatea;b.8. Modalităţi de implicare a C.D.I. şi a profesorului documentarist în prevenirea şi recuperarea elevilor în situaţie de esec şcolar;c. Legislaţia românească de bibliotecă şi CDIBibliografie:Partea ICristea, S. Studii de pedagogie generală. Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică, 2004.Cucos, C. Pedagogie generală. Iaşi: Polirom, 2000.Dragomir, Mariana. Managementul activităţii didactice. Cluj-Napoca: Eurodidact, 2003.Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori. Bucureşti: ProGnosis, 2001.Ionescu, M. Didactica modernă. Cluj: Editura Dacia, 1995.Iucu, R. Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Iaşi: Polirom, 2000.Landsheere, G.; Landsheere, V. Definirea obiectivelor educaţionale. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1979.Landsheere, G. Evaluarea continuă a elevilor şi examenele. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1975.Neacsu, Ion. Instruire şi învăţare. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1990.Pânisoară, O. Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă. Iaşi: Polirom, 2003.Păun, Emil. Şcoala: abordare sociopedagogică. Iaşi: Polirom, 1999.Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Iaşi: Polirom, 2002.Popovici, D. Elemente de psihopedagogia integrării. Bucureşti: Pro Humanitate, 1999.Potolea, D. Profesorul şi conducerea strategiilor învăţări. În: Structuri, strategii, performanţe în învăţămant. Bucureşti: Editura Academiei, 1989.Radu, Ion. Evaluarea procesului didactic. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2000.Roco, Mihaela. Creativitatea şi inteligenţa emoţională. Iaşi: Polirom, 2001.Stoica, Adrian. Evaluarea progresului şcolar: de la teorie la practică. Bucureşti: Humanitas Educaţional, 2003.Stoica, Adrian. Reforma evaluării în învăţământ. Bucureşti: Sigma, 1999.Şchiopu, U.; Verza, E. Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.Consiliere şi orientare. Ghid metodologic. Bucureşti: MEC-CNC, 2001.Ungureanu, D. Educaţie şi curriculum. Timişoara: EUROSTAMPA, 1999.Văideanu, G. Educaţia la frontiera dintre milenii. Bucureşti: Editura Politică, 1988.Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculum-ul învăţământului obligatoriu. Iaşi: Polirom, 2002.Partea a II-aAtanasiu, Pia. Metode şi tehnici de lucru pentru sistemele de informare stiinţifică. Bucureşti: Editura Didactica şi Pedagogica, 1976.Bayard-Pierlot, Jacqueline; Birglin, Marie-Jose. Cles pour le CDI. Paris: Hachette Litterature, 1994.Bădău, Georgeta. Iniţiere în cercetarea documentară. Alba Iulia: [s.n.], 2004.Bădău, Georgeta; Panait, Antonina. Amenajarea şi gestionarea unui CDI: Ghid pentru personalul de conducere şi personalul din centrele de documentare şi informare. Alba Iulia: [s.n.], 2006.Brugnon, Albert. Activites autour des albums "Premiere lecture Rouge et OR". MDI, 1994 Biblioteconomie: Manual. Bucureşti: A.B.B.P.R., 1994.Cassagnes, Paul; Garcia- Debanc, Claudine; Debanc, Jean-Pierre. 50 activites pour apprivoiser les livres en classe ou en B.C.D. CRDP Midi-Pyrenees, [s.a.] Centrul de Documentare şi Informare. Alba Iulia, 2002.Chapron, Francoise. Les CDI (Centres de documentation et d'information) des lycees et colleges. Paris: Presses Universitaires de France, 1999.Ciubăncan, Lucia. Bibliotecarul şcolar. Ghid practic. Cluj-Napoca: Eurodidact, 2002Creer, renover l'espace C.D.I. Limoges: C.R.D.P. du Limousin, 1994.Darrobers, M; Le Pottier, N. La recherche documentaire. Paris: Nathan, 1999Enache, Ionel; Maftei, Mihaela. Marketingul în bibliotecă. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2003.Ghidul bibliotecarului şcolar pentru liceele pedagogice. Bucureşti: Editura Bibliotecii Pedagogice Naţionale "I.C. Petrescu", 2004.Horvat, Săluc. Introducere în biblioteconomie. Bucureşti: Grafoart, 1996.Lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (art. 1-7)Le Livre bleu des enseignants-documentalistes. Orleans: CRDP de l'Academie d'Orleans-Tours, 2002.Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ. Bucureşti, 2001.Moser, Alain; Moissonnier, Daniel; Fauchard, Joel. L'aide au travail personnel de l'eleve. C.R.D.P. de Reims, Hachette Education, 1998Le multimedia au CDI pour s'informer, produire, communiquer. CRDP de Basse-Normandie, 1999OMEdC nr. 4961/28.08.2006 privind infiinţarea şi susţinerea centrelor de documentare şi informare, precum şi formarea continuă a personalului didactic, de conducere, indrumare şi control şi a personalului din centrele de documentare şi informarePoupelin, Michel; Monthus, Marie. Guide a l'usage des documentalistes et de leurs partenaires dans l'etablissement. Paris: Hachette Education, 1995.Poslaniec, Christian; Houyel, Christine. Activites de lecture a partir de la litterature jeunesse. Paris: Hachette Education, 2000Projets-lecture au coeur du C.D.I. C.R.D.P. de l'Academie de Creteil, 1999Recherche documentaire et maitrise de l'information. Formation des eleves par le professeur documentaliste de la sixieme a la terminale. Rouen: C.R.D.P. de Haute-Normandie, 1999.Regneală, Mircea. Studii de biblioteconomie. Constanţa: Ex Ponto, 2001.Regneală, Mircea. Dicţionar explicativ de biblioteconomie şi ştiinţa informării. Constanţa: Exporta, 2002.Regulamentul de organizare şi funcţionare a bibliotecii şcolare: instrucţiuni metodologice: aprobat prin Ordinul Ministerului Învăţământului nr. 6566/17.06.1994. Bucureşti: Biblioteca Centrală Pedagogică, 1994.Regulament de organizare şi funcţionare a Centrului de documentare şi informare.Regulamentul de organizare şi funcţionare a centrului de documentare şi informare (C.D.I.), 2005.Richter, Brigitte. Ghid de biblioteconomie. Bucureşti: Editura Grafoart, 1995.Savoir faire avec le CDI: Guide pratique destine aux enseignants. Creteil: CRDP, 1996.Statul profesorului documentarist.Spirlet, Jean-Pierre; A.R.P.E.J. Utiliser la presse au college et au lycee. Paris: Edition du Centre de formation et de perfectionnement des journalistes, 1994.Stoica, Ion. Criza în structurile infodocumentare: sensuri şi semnificatii contemporane. Constanta: Ex Ponto, 2001.Stoica, Ioan. Structuri şi relaţii informaţionale în dezvoltarea învăţământului şi a cercetării româneşti. Bucureşti: Alternative, 1997.Stueart, Robert; Moran, Barbara. Managementul pentru biblioteci şi centre de informare. Bucureşti: Biblioteca Naţională a României şi Asociaţia Bibliotecarilor din Bibliotecile Publice – România, 1998CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUIPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară 2000	Editura Aramis, Bucureşti,
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. ECOLOGIE GENERALĂ● Organizarea sistemică a lumii vii.– Noţiunea de sistem, clasificarea sistemelor.– Însuşirile generale ale sistemelor: integralitatea, echilibrul dinamic, autoreglarea, caracterul istoric, caracterul informaţional, ierarhia sistemelor biologice● Ecosistemul.░ Structura biotopului,░ Biocenoza-structură şi analiză,░ Populaţia-element ecologic structural şi funcţional al biocenozei,░ Nişa ecologică,░ Relaţii trofice inter şi intraspecifice în ecosistem,░ Funcţiile ecosistemului,░ Dinamica ecosistemului,░ Succesiunea ecologică.● Tipuri de ecosisteme din România.░ Ecosisteme terestre: păduri, pajişti;░ Ecosisteme acvatice: râuri şi fluvii (inclusiv Delta Dunării), lacuri şi bălţi, Marea Neagră;░ Ecosisteme antropice;░ Agroecosisteme● Ecosfera.░ Organizarea ecosferei,░ Cicluri bio-geo-chimice globale2. PROTECTIA MEDIULUI● Mediul înconjurator şi protecţia acestuia:░ Mediul înconjurator,░ Factorii de mediu,░ Caracteristici ale factorilor de mediu,░ Căi şi metode de protecţie a mediului înconjurător,░ Căi şi cauze ale deprecierii calităţii mediului înconjurător,● Poluarea apei.░ Poluanţii apei, criterii de clasificare,░ Influenţa poluanţilor apelor asupra mediului: substanţe organice, substanţe anorganice, substanţe radioactive, suspensii, produse petroliere,░ Dispersia poluanţilor.● Poluarea aerului.░ Poluanţii aerului, surse de poluare a aerului,░ Influenţa poluanţilor aerului asupra mediului,░ Dispersia poluanţilor.● Poluarea fonică: surse de poluare şi factori poluanţi.● Poluarea solului.░ Poluanţii solului, surse de poluare a solului,░ Influenţa poluanţilor solului asupra mediului,░ Dispersia poluanţilor.● Efecte majore ale poluării mediului.░ Efectul de seră,░ Ploile acide,░ Deprecierea stratului de ozon,░ Eutrofizarea.● Protecţia calităţii mediului░ Protecţia calităţii apelor,░ Protecţia calităţii aerului,░ Protecţia calităţii solului,░ Protecţia biodiversităţii,░ Conceptul de dezvoltare durabilă.3. ANALIZE DE MEDIU.● Analize de ape.░ Analize organoleptice,░ pH, aciditate, alcalinitate,░ Determinarea regimului de oxigen – oxigenul dizolvat în apa, CBO5, CCOMn;░ Duritatea apei, carbonaţi şi bicarbonaţi░ Cloruri, amoniac,░ Analiza bacteriologică – determinarea bacteriilor mezofile şi a coliformilor totali.● Analize de aer.░ Pulberi sedimentare, pulberi în suspensie,░ CO2, SO(X), NO(X) concentraţii maxime admisibile-C.M.A.)● Analize de sol.░ Umiditate,░ pH, aciditate, alcalinitate,░ Săruri solubile din soluri.● Gestionarea şi neutralizarea deşeurilor:░ Surse de producere a deşeurilor naturale,░ Compoziţia şi cantitatea acestora,░ Metode de gestionare, neutralizare şi managementul deşeurilor.4. NOŢIUNI DE HIDROLOGIE ŞI HIDROMETRIE.● Măsurarea şi prelucrarea nivelurilor şi a adâncimilor râurilor░ Nivelurile apei, adâncimea râurilor.● Măsurarea şi prelucrarea vitezei curenţilor░ Măsurarea vitezei curenţilor din râuri,░ Calculul vitezei medii într-o verticală● Măsurarea debitelor de apă░ Măsurarea debitelor de apă cu morişca hidrometrică, cu flotorii, cu deversorii hidrometrici.● Măsurarea debitelor solide░ Măsurarea debitelor de aluviuni în suspensie, târâte şi sedimentate.5. NOŢIUNI DE METEOROLOGIE.● Presiunea atmosferică░ Noţiuni generale, tipuri de atmosfere,░ Variaţii periodice şi neperiodice ale presiunii atmosferice,░ Instrumente pentru măsurarea presiunii atmosferice,░ Aparate înregistratoare ale variaţiilor presiunii atmosferice.● Temperatura aerului░ măsurarea temperaturii aerului,░ instrumente pentru măsurarea temperaturii aerului.● Vântul░ viteza şi direcţia vântului,░ aparate şi instrumente pentru măsurarea şi înregistrarea caracteristicilor vântului.● Circulaţia generală a atmosferei░ noţiuni generale, cauzele circulaţiei generale a atmosferei.6. MANAGEMENTUL ŞI LEGISLAŢIA MEDIULUI.● Conceptul de management de mediu.░ Politica de mediu,░ Programe de management de mediu,░ Implementarea şi funcţionarea programelor de management de mediu,░ monitorizarea programului de management de mediu,░ auditul programelor de management al mediului.● Legea protecţiei mediului.░ Principii şi dispoziţii generale,░ Reglementarea activităţilor, economice şi sociale,░ Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii)● Legea apelor.░ Regimul de folosire a apelor şi albiilor,░ Gospodărirea apelor,░ Mecanismul economic în domeniul apelor, atribuţii, răspunderi, sancţiuni.Bibliografie:

1	Bacinschi, D., Burciu, G.	Meteorologie, Manual pentru clasa a XI-a	E.D.P., Bucureşti, 1981
2	Ciarnău, R., şi colab.	Ecologie şi protecţia mediului, clasa a X-a	Editura Economică, Bucureşti, 2000
3	Diaconu, C., Lazarescu, D.	Hidraulică şi hidrologie	E.D.P., Bucureşti, 1980
4	Găldean, N., Staicu, G.	Ecologie şi protecţia mediului, clasa a XI-a	Editura Economică, Bucureşti, 2001
5	Găldean, N., Staicu, G., Rusti, D.	Ecologie şi protecţia mediului, clasa a XII-a	Editura Economică, Bucureşti, 2002
6	Gh. Bularda ş.c	Reziduuri menajere, stradale şi industriale	Ed. Tehnică, Bucureşti, 1992;
7	Manescu, S., Cucu, M.	Chimia sanitară a mediului	Ed. Medicală, Bucureşti, 1992
8	Mohan, G., Ardelean, A.	Ecologie şi protecţia mediului	Ed. Scaiul, Bucureşti, 1993
9	Negulescu, M. ş.a.	Protecţia mediului înconjurător	Ed. Tehn. Bucureşti, 1995
10	Nistoran D, Ionescu I, Manoliu M.	Conceptul de dezvoltare durabilă	Ed. Univ. "Politehnica", Bucureşti, 1996
11	Pârvu, C.	Ecologie generală	Editura Tehnică, Bucureşti, 2001
12	Stugren, B.	Bazele Ecologiei Generale	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982
13	Teodosiu C.	Managementul durabil al apei. Vol. 1	Ed. Ecozone, Iaşi, 2006
14	Teodosiu C, Balasanian, I. Cojocaru I., S. Axinta	Ecologie şi protecţia mediului	editura Ecozone, Iaşi, 2003
15	Varduca A., Moldoveanu A-M., Moldoveanu G.A,	Poluarea. Prevenire şi control	Editura MatrixRom Bucureşti. 2002
16	Oros, V. Drăghici V.	Managementul deşeurilor	Ed. Univ. Transilvania Braşov, 2003
17	Zaharia C.	Legislatia pentru protectia mediului	Ed. Universităţii "A.I. Cuza", Iaşi, 2003.
18	***	Legea apelor
19	***	Legea protecţiei mediului
20	***	Catalogul manualelor şcolare, aprobate MECTS anual

Autori:1. KNAPEK CORINA STEFANIA – COLEGIUL TEHNIC DE CONSTRUCŢII ŞI PROTECŢIA MEDIULUI, ARAD2. SINDILA GABRIELA – GRUP ŞCOLAR INDUSTRIAL "PETRE PONI", BUCUREŞTI3. TURC ANCA – GRUPUL ŞCOLAR "EMIL A. DANDEA" TÂRGU-MUREŞ.CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINE SOCIO-UMANE: PSIHOLOGIE– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplina Psihologie se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Absolvenţii facultăţilor de profil şi profesorii care susţin concursul la disciplina Psihologie pot preda în învăţământul preuniversitar discipline socio-umane, în conformitate cu prevederile în vigoare.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:● cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinei Psihologie, precum şi a metodicii disciplinei;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor socio-umane şi influenţa modelatoare puternică pe care acestea o exercită asupra formării şi dezvoltării personalităţii elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul de discipline socio-umane trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea intelectuală şi socială a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al modului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– are capacitatea de a dezvolta activităţi didactice în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare inter-, pluri- şi transdisciplinare;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare-evaluare pe baza competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării-evaluării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor profesori şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi cu organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIO-UMANEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline socio-umane, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA LA DISCIPLINA DE SPECIALITATE PSIHOLOGIEI. EVOLUŢIA PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ1. Apariţia şi evoluţia psihologiei ca ştiinţă; orientări şi şcoli psihologice2. Psihologia contemporană şi locul ei în sistemul ştiinţelorII. OBIECTUL PSIHOLOGIEI1. Noţiunea de psihic2. Natura psihicului3. Caracteristicile fenomenelor psihiceIII. IPOSTAZELE PSIHICULUI1. Conştient2. Subconştient3. Inconştient4. Relaţiile dintre ipostazele psihiculuiIV. MECANISMELE PSIHICE COGNITIVE SENZORIALE1. Senzaţii2. Percepţii3. ReprezentăriV. MECANISMELE PSIHICE COGNITIVE LOGIC-RAŢIONALE1. Gândirea2. Memoria3. ImaginaţiaVI. MECANISMELE STIMULATOR-ENERGIZANTE1. Motivaţia2. AfectivitateaVII. MECANISMELE REGLĂRII PSIHICE1. Limbajul2. Atenţia3. VoinţaVIII. PERSONALITATEA – STRUCTURĂ INTEGRATOARE A MECANISMELOR PSIHICE1. Delimitări conceptuale: Individ; Persoană; Personalitate2. Dimensiunile personalităţii:– Dinamico-energetice– Instrumental-operaţionale– Reglativ-productive– Transformativ-creative– Relaţional-valorice3. Structura personalităţii4. Personalitatea şi relaţiile interpersonaleIX. CONDUITA PSIHOSOCIALĂ1. Imaginea de sine şi percepţia socială a imaginii de sine2. Relaţiile interpersonale şi rolul lor în formarea şi dezvoltarea personalităţii3. Comportamente pro şi antisociale4. Atitudinile sociale şi evoluţia lorD. BIBLIOGRAFIE LA DISCIPLINA DE SPECIALITATE PSIHOLOGIE1. Allport, G. W. – "Structura şi dezvoltarea personalităţii", Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 19812. Cosmovici, A. – "Psihologie generală", Iaşi, Editura Polirom, 19963. Cosmovici, A., lacob L. (coord) – "Psihologie şcolară", Iaşi, Editura Polirom, 19984. Doise, W. şi Mugny, G. – "Psihologie socială şi dezvoltare cognitivă", Iaşi, Editura Polirom, 19985. Doron, R. şi Parot, F. – "Dicţionar de psihologie", Bucureşti, Editura Humanitas, 19996. Freud, S. – "Introducere în psihanaliză. Prelegeri de psihanaliză. Psihopatologia vieţii cotidiene", Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 19927. Goleman, D. – "Inteligenţa emoţională", Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 20018. Golu, P. – "Învăţare şi dezvoltare", Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 19859. Hilgard, E. R. şi Bower, G. H. – "Teorii ale învăţării", Bucureşti, E.D.P., 197410. Jung, C. – "Tipuri psihologice", Bucureşti, Ed. Humanitas, 199711. Miclea, M. – "Psihologie cognitivă", Iaşi, Editura Polirom, 199912. Milcu, M. – "Psihologia relaţiilor interpersonale. Competiţie şi conflict", Iaşi, Editura Polirom, 200513. Mitrofan, N. – "Aptitudinea pedagogică", Editura Academiei, Bucureşti, 198814. Moscovici, S. (coord) – "Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt", Iaşi, Editura Polirom, 199815. Neculau, A. – "Manual de psihologie socială", Iaşi, Editura Polirom, 200516. Piaget, J. "Psihologia inteligenţei", Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 199817. Radu, I., Druţu, I., Mare, V., Miclea, M., Podar, T., Preda, V. – "Introducere în psihologia contemporană", Cluj-Napoca, Editura Sincron, 199118. Sillamy, N. – "Dicţionar de psihologie, Larousse", Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 199619. Şchiopu, U. şi Verza, E. – "Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii", Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981 şi ediţiile ulterioare20. Zlate, M. – "Fundamentele psihologiei", Bucureşti, Editura Pro-Humanitas, 200021. Zlate, M. – "Introducere în Psihologie", Ediţia a III-a, Iaşi, Editura Polirom, 2000E. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINEI PSIHOLOGIEI. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplina Psihologie1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare.2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă.3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplinele socio-umane. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/competenţelor.4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare.II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina Psihologie. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/tehnicilor de învăţare prin cooperare.2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare.3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare.3.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.3.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.4. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire.5. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare.5.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare.5.2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare).5.3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.5.4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare.F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE1. *** Ghid de evaluare pentru ştiinţe socio-umane, SNEE, Ed. Prognosis, Bucureşti, 20002. *** Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare pentru aria curriculară "Om şi societate", – lucrare apărută sub coordonarea CNC, Ed. SC Aramis Print, Bucureşti, 20023. Cerghit I., Neacşu I., Pânişoară I. O., Potolea D., "Prelegeri pedagogice", Ed. Polirom, Iaşi, 20014. Creţu C., "Curriculum individualizat şi personalizat", Ed. Polirom, Iaşi, 19985. Creţu C., "Psihopedagogia succesului", Ed. Polirom, Iaşi, 19976. Cristea Sorin, "Dicţionar de termeni pedagogici", E.D.P., Bucureşti, 19987. Cucoş C., "Pedagogie generală", Ed. Polirom, Iaşi, 20008. Ionescu M., Radu I., "Didactica moderna", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 19959. Neacşu I., "Metode şi tehnici de învăţare eficientă", Ed. Militară, Bucureşti, 199010. Nicola I., "Tratat de pedagogie şcolară", Ed. Aramis, Bucureşti, 200011. Sălăvăstru D., "Didactica psihologică. Perspective teoretice şi metodice", Editura Polirom, Iaşi, 199912. Stoica A. (coord), "Evaluarea curentă şi examenele", Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 200113. Stoica A., "Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică", Ed. Humanitas Educational, Bucureşti, 200314. Vlăsceanu L. şi Cerghit I. (coord.), "Curs de pedagogie", T.U.B., Bucureşti, 1988NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplina Psihologie, precum şi manualele alternative cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, în anul şcolar în care se susţine concursul.Grupul de lucru pentru discipline socio-umaneEugen STOICA – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul VieţiiAngela TESILEANU – Institutul de Ştiinţe ale EducaţieiSorin SPINEANU DOBROTĂ – Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareMarius AVRAM – Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează cadrelor didactice care doresc să participe la concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, la disciplina Psihopedagogie Specială, absolvenţi ai facultăţilor de profil, având ca scop pregătirea şi evaluarea capacităţilor şi competenţelor acestora.Psihopedagogia specială este o ştiinţă interdisciplinară la confluenţa dintre psihologie, pedagogie, medicină şi sociologie, care se ocupă de cunoaşterea complexă a persoanelor cu cerinţe educative speciale, în vederea proiectării şi implementării de acţiuni cu caracter formativ şi corectiv-terapeutic pentru o inserţie/reinserţie psihosocială eficientă.Cadrele didactice care participă la concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar la disciplina Psihopedagogie Specială pot ocupa următoarele posturi/catedre:● profesor de psihopedagogie specială;● profesor psihopedagog;● profesor logoped;● profesor itinerant/de sprijin;● profesor-educator.Prezenta programă de concurs este elaborată în acord cu legislaţia în vigoare şi cu programele şcolare care se aplică în învăţământul special.Aspecte fundamentale vizate de programă● Cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în psihopedagogia specială.● Cunoaşterea specificului învăţării, educării, compensării/recuperării, integrării copiilor cu cerinţe educative speciale (CES).● Evaluarea şi monitorizarea dezvoltării psihointelectuale şi socioafective a elevilor cu CES, ca o consecinţă a procesului de învăţământ desfăşurat în şcoala specială sau în şcoala de masa pe tot parcursul şcolar.● Creşterea calităţii actului educational prin perfecţionarea resursei umane în domeniul educaţiei speciale.● Proiectarea şi implementarea activităţii specifice, diferenţiate, în funcţie de particularităţile biopsihosociale ale copiilor/elevilor/tinerilor cu CES de integrare şcolară şi socială a copiilor cu deficienţe în şcoala publică sau în comunitate.● Dezvoltarea competenţelor metodice şi metodologice ale cadrelor didactice din învăţământul special şi special integrat.B. COMPETENŢELE SPECIFICE PROFESORULUI PSIHOPEDAGOGCompetenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică, în realizarea activităţilor didactice şi vizează:● Cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice.● Înţelegerea principiilor didacticii generale şi specifice, cunoaşterea documentelor şcolare reglatoare.● Capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar.● Capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi.● Capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor.● Capacitatea de a construi un climat educativ, interactiv, de cooperare stimulativ, de creştere a eficienţei rezultatelor activităţilor didactice.Capacitatea de a utiliza strategii terapeutice recuperativ-compensatorii, în toate tipurile de activităţi, desfăşurate cu elevi/copii/tineri cu CES.C. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ LA DISCIPLINA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂI. Rolul şi locul psihopedagogiei speciale în cadrul ştiinţelor educaţiei. Cadrul conceptual şi terminologia specifică1. Psihopedagogia specială – statutul interdisciplinar şi relaţiile acesteia cu psihologia, pedagogia şi alte ştiinţe.2. Psihopedagogia specială – conţinut, structură, finalităţi.3. Actualităţi şi perspectiveII. Etiologia specifică diferitelor tipuri de deficienţe1. Rolul factorilor endogeni şi exogeni în modificările morfofuncţionale ale sistemului nervos central, ale analizatorilor şi ale aparatului fonoarticulator.2. Cauzele şi frecvenţa diferitelor tipuri de deficienţe.III. Factorii şi etapele dezvoltării copilului/tânărului cu dizabilităţi1. Factorii care condiţionează dezvoltarea copilului/tânărului. Relaţia dintre factorii ereditari, factorii de mediu şi factorii educaţionali. Raportul specific dintre aceştia în cazul copiilor/tinerilor cu CES.2. Etapele dezvoltării ontogenetice şi caracterizarea lor în plan psihosomatic.3. Structura şi formele de manifestare a personalităţii copilului/tânărului cu dizabilităţi.IV. Evaluarea complexă şi diagnosticarea copilului/tânărului cu cerinţe educative speciale.1. Evaluarea copilului/tânărului cu cerinţe educative speciale-activitate continuă şi complexă în scopul identificării aptitudinilor, abilităţilor şi competenţelor de bază ale acestuia.2. Evaluarea copilului/tânărului cu cerinţe educative speciale în contextul intervenţiei educaţional-recuperatorii.3. Fişa psihopedagogică-instrument de evaluare continuă şi intervenţie recuperatorie.V. Particularităţile dezvoltării psihofizice şi sociale ale copiilor/tinerilor cu dizabilităţi.1. Trăsături de specificitate ale evoluţiei psihofizice a copiilor/tinerilor cu dizabilităţi.2. Individualizarea comunicării pe tipuri de deficienţe.3. Consecinţe ale manifestării deficienţei în procesul de dezvoltare, adaptare, integrare socială a copiilor.VI. Tulburările de limbaj. Forme de manifestare a tulburărilor de limbaj şi terapia limbajului.1. Tulburări ale limbajului oral şi scris.2. Terapii specifice de compensare şi învăţare a limbajului: terapia tulburărilor de limbaj, demutizarea, audiologia educaţională şi tehnologică, educaţia vizual-perceptivă, orientarea spaţială şi mobilitatea, corectarea defectelor neuromotorii, psihoterapia comportamentală.VII. Modalităţi şi tehnici ale activităţilor educaţional-terapeutice1. Stimulare cognitivăa) Rolul activităţilor cognitive în educaţia specială a copiilor/elevilor cu CES. … b) Conţinutul activităţilor cognitive. … c) Activităţile educaţional-terapeutice şi rolul acestora în organizarea cunoaşterii. Elementele diferenţiale faţă de activitatea de predare. … d) Formarea abilităţilor senzorial-perceptive. … e) Structurile de activitate pentru formarea conceptelor fundamentale: sortarea, gruparea, asocierea, corespondenţa unu la unu, ordinea numerică, ş.a. … f) Formarea, dezvoltarea, restructurarea proceselor-activităţilor psihice prin exerciţii senzorio – motorii şi perceptive şi importanţa acestora în învăţare. Structura generală a exerciţiilor şi activităţilor. … g) Activităţi de consolidare a achiziţiilor dobândite prin activităţi complementare de stimulare/dezvoltare cognitivă. … 2. Ludoterapiaa) Jocul ca proces de învăţare şi de recuperare în cadrul acţiunii de terapie educaţională integrată. … b) Modalităţi de realizare a jocului. Valenţe educative ale jocului. … c) Jocuri didactice şi activităţi de loisir realizate cu copiii/elevii cu CES în activitatea de învăţare şi în terapia educaţională integrată. … 3. Terapia ocupaţionalăa) Terapia ocupaţională. Rolul şi funcţiile terapiei ocupaţionale. … b) Desfăşurarea procesului de terapie ocupaţională. … c) Tipuri şi forme de organizare a terapiei ocupaţionale. Strategii educaţional-terapeutice. … d) Conţinutul, obiectivele şi valenţele educaţional-terapeutice ale diferitelor tipuri de activităţi de terapie ocupaţională. … 4. Terapia psihomotricităţii şi abilitarea manualăa) Activitatea motorie şi învăţarea. … b) Conţinutul, obiectivele şi modalităţile de evaluare a activităţilor de abilitare manuală. … c) Structura psihomotricităţii. Obiective şi instrumente de evaluare. … d) Metodologia terapiei educaţionale a psihomotricităţii. … e) Corelarea conţinuturilor din sfera abilitării manuale cu formarea şi consolidarea componentelor de profesionalizare. … 5. Formarea autonomiei personale şi socialea) Autonomia personală şi socială şi integrarea în comunitate. … b) Formarea comportamentelor de autoservire, igienă personală, securitate, deplasare. Obiective şi structuri de activităţi educaţional-terapeutice. … c) Formarea comportamentului social: competenţe sociale, deplasare, mobilitate în comunitate, utilizarea resurselor comunităţii. Obiective şi structuri de activităţi educaţional-terapeutice. Integrarea socială. … VIII. Integrarea copiilor/tinerilor cu CES în şcoala de masă1. Conceptele de integrare şi incluziune. Forme ale integrării.2. Modalităţi de favorizare a integrării copiilor cu deficienţe în şcoala de masă prin: depistare precoce a deficienţei, intervenţie timpurie, educaţie preşcolară, debut şcolar în şcoala de masă, trasee educaţionale compatibile cu tipul şi gradul de deficienţă.3. Limitele integrării şcolare.IX. Formarea şi dezvoltarea abilităţilor, deprinderilor şi capacităţilor în vederea integrării socio-profesionale a copiilor/tinerilor cu CES1. Caracteristicile şi rolul abilităţii manuale în achiziţionarea principalelor abilităţi şi deprinderi necesare profesionalizării.2. Activităţi de formare a competenţelor necesare pregătirii pentru viaţă.3. Integrarea socioprofesională a copiilor/tinerilor cu CESD. BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ LA DISCIPLINA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ1. Boici Gherghina, Stănică Ilie – Evaluarea copiilor cu CES în perspectiva integrării, Timpul, Reşiţa, 19982. Boşcaiu Emilia – Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniţele de copii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 19733. Caraman Lucia, Caraman Alexandru – Metodologia procesului demutizării, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 19834. Chassey D. Juliette, Brignone Sylvie – Terapie comportamentală şi cognitivă a tulburărilor de ritm şi fluenţă, Editura Polirom, Iaşi, 20005. Cozma Adrian – Psihopedagogia comunicării la copii cu dizabilităţi mintale, Editura RAR, Bucureşti, 20086. Gherguţ Alois, Neamţu Cristina – Psihopedagogia specială. Ghid practic pentru învăţământul deschis la distanţă, Editura Polirom, Iaşi, 20007. Gherguţ Alois – Sinteze de psihopedagogie specială, Ghid pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi, 20058. Gherguţ Alois – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Editura Polirom, Iaşi, 20069. Green Cristofer, Chee Kit – Să înţelegem ADHD, Editura Aramis, Bucureşti, 200910. Ionescu Şerban – Adaptarea socio-profesională a deficienţilor mintal, Editura Academiei, Bucureşti, 197511. Kulcsar Tiberiu – Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 197812. Mihăiescu Vasile – Psihoterapie şi psihosomatică, Polirom, Iaşi, 199613. Mitrofan Nicolae- Testarea psihologică a copilului mic, EditPress Mihaela SRL, Bucureşti, 199714. McInnes J.M, Treffry J.A. – Copilul cu surdocecitate. Ghid de dezvoltare, Editura Semne, Bucureşti, 199915. Păunescu Constantin, Muşu Ionel – Psihopedagogia specială integrată. Handicapul mintal. Handicapul intelectual, Pro Humanitate, Bucureşti, 199716. Peeters Theo – Autismul. Teorie şi intervenţie educaţională, Editura Ştiinţele Educaţiei, 200917. Popovici Doru Vlad – Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficienţe mintale, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 200018. Popovici Doru Vlad – Orientări teoretice şi practice în educaţia integrată Editura Universităţii Aurel Vlaicu, Arad, 200719. Preda Vasile – Psihopedagogia intervenţiei timpurii la deficienţii vizuali PUC, Cluj Napoca, 200220. Preda Vasile – Intervenţia precoce în educarea copiilor deficienţi vizuali, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 199921. Pufan Constantin – Probleme de surdo-psihologie, vol. I, 1972, vol. II, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 198222. Radu Gheorghe – Psihopedagogia dezvoltării şcolarilor cu handicap, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 199923. Radu Gheorghe – Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 200124. Roşca Mariana – Psihologia deficienţilor mintali, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 196725. Secară Otilia – Creierul social. Autism, neuroştiinţe, terapie, Editura I-Artpress, Timişoara, 200726. Sima Ioan – Psihopedagogia specială: studii şi cercetări, vol. I, vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 199827. Stănică Ilie, Muşu Ionel, Popa Mariana, Popovici Doru Vlad, Rozorea Anca – Psihopedagogia specială – Deficienţa senzorială, Pro Humanitate, Bucureşti, 199728. Şchiopu Ursula, Verza Emil – Psihologia vârstelor, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 199529. Ştefan Mircea – Educarea copiilor cu vedere slabă, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 198130. Ţinică Silvia (coord.) – Repere în abordarea copilului dificil. Instrument de lucru pentru cadre didactice şi consilieri, Editura Eikon, Cluj Napoca, 200431. Ungureanu Dorel – Copiii cu dificultăţi de învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 199832. Verza Emil – Disgrafia şi terapia ei, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 198333. Verza Emil – Dislalia şi terapia ei, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 197734. Verza Emil – Psihopedagogia specială, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 199435. Verza Emil – Tratat de logopedie, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 200336. Verza Emil, Verza Emil Florin – Psihologia vârstelor, Editura Prohumanitate, Bucureşti, 200037. Verza Emil Florin – Introducere în psihopedagogia specială şi asistenţă socială, Editura Fundaţiei Humanitas, 200238. Vlad Elena – Evaluarea în actul educativ terapeutic, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 199939. Vlad Mircea, Ghilaş Ileana, Cozma Adrian, Vasiliu Coca-Marlena – Dicţionar enciclopedic de Psihopedagogie specială, Editura Fundaţiei Culturale Marin Speteanu, Bucureşti, 200940. Vrăsmaş Ecaterina – Învăţarea scrisului-o perspectivă comprehensivă şi integrativă, Editura Prohumanitate, Bucureşti, 199941. Vrăsmaş Ecaterina, Stănică Cornelia – Terapia tulburărilor de limbaj – Intervenţii logopedice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 199742. Zorgo Beniamin, Radu Ioan – Studii de psihologie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979● HG 218/2002 privind aprobarea Metodologiei pentru utilizarea setului de instrumente de expertizare şi evaluare a copiilor/elevilor în vederea orientării şcolare a acestora● HG 1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii de învăţare, instruire, compensare, recuperare şi protecţie specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinţe educative speciale din cadrul sistemului de învăţământ special şi special integratE. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINEI PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂI. Didactica-teorie generală a procesului de învăţământ1. Obiectul şi funcţiile didacticii psihopedagogiei speciale2. Direcţii de dezvoltare ale didacticii contemporane3. Finalităţile didactice şi funcţiile lor4. Tipologia şi dinamica obiectivelor educaţionaleII. Procesul de învăţământ – cadrul principal de desfăşurare a activităţii instructiv-educative, de recuperare şi integrare a elevilor cu CES1. Elementele componente ale procesului de învăţământ şi interacţiunea dintre ele2. Procesul de învăţământ ca relaţie dintre predare-învăţare-evaluare3. Principiile procesului de învăţământ4. Caracterul formativ-educativ al programelor de psihopedagogie specială şi al programului de sprijin pentru elevii cu CES integraţi în învăţământul de masăIII. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplina psihopedagogie specială1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare. Conţinutul învăţământului special2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă.3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplina psihopedagogia specială. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/ competenţelor.4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de activităţi didactice (pentru diferite tipuri de lecţii, activităţi de psihodiagnoză, de recuperare sau/şi terapii specifice şi educaţional-terapeutice), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare, adaptări curriculare pentru elevii cu CES, planuri de intervenţie personalizate.IV. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina psihopedagogia specială. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/tehnicilor de învăţare prin cooperare.2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare.3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare.3.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.3.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.3.3. Particularităţi ale utilizării mijloacelor de învăţământ în educaţia specială.4. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire. Tipuri de relaţii specifice educaţiei speciale.5. Însuşirea instrumentelor de bază ale cunoaşterii/învăţării: citit-scrisul şi calculul matematic5.1. Activitatea şcolară formativă în vederea achiziţionării şi consolidării abilităţilor şi deprinderilor pentru citit-scris la diferite categorii de deficienţe. Abilitatea manuală, pregrafia şi grafia – etape ale însuşirii scrisului. Etapele însuşirii cititului la copilul cu deficienţe. Citit-scrisul în Braille. Particularităţi ale citit-scrisului în cazul copiilor cu surditate şi surdo-cecitate.5.2. Specificul formării competenţei de calcul aritmetic la copilul cu deficienţe. Formarea conceptului de număr natural. Numeraţia. Operaţia cu numere naturale. Specificul rezolvării problemelor la diferite tipuri de deficienţe.6. Evaluarea procesului instructiv-educativ-recuperativ-compensatoriu şi de integrare, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare.6.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare.6.2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare).6.3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.6.4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare.F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DISCIPLINEI PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ1. Boşcaiu Emilia – Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniţele de copii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogigă, 19732. Cerghit Ioan, Neacşu Ioan, Pânişoară Ioan Ovidiu, Potolea Dan – Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 20013. Cerghit Ioan, Vlăsceanu Lazăr (coord.) – Curs de pedagogie, TUB Bucureşti, 19884. Cerghit Ioan – Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 20065. Cosmovici Andrei – Psihologia şcolară, Polirom, Iaşi, 19986. Creţu Carmen – Curriculum individualizat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 19987. Cucoş Constantin – Pedagogie generală, Editura Polirom, Iaşi, 20008. Geissler Erick – Mijloace de educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19979. Gherguţ Alois – Sinteze de psihopedagogie specială, Ghid pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi, 200510. Gherguţ Alois – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Editura Polirom, Iaşi, 200611. Ionescu Miron, Radu Ioan – Didactica modernă, Editura Dacia Cluj, 200412. Mara Daniel – Strategii didactice în educaţia incluzivă, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 200913. Muşu Ionel, Taflan Aurel (coord.) – Terapia educaţională integrată, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 199714. Neacşu Ioan – Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 199015. Nicola Ioan – Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 200016. Oprescu Nicolae – Modernizarea învăţământului matematic în ciclul primar, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 197417. Păunescu Constantin, Muşu Ionel – Metodologia învăţării matematicii la deficienţii mintali, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 198118. Preda Vasile (coord.) – Elemente de psihopedagogie aplicată. Cercetări fundamentale şi aplicate, Editura Eikon, Cluj Napoca, 200719. Radu Gheorghe – Psihopedagogia dezvoltării şcolarilor cu handicap, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 199920. Radu Gheorghe – Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 200021. Radu Gheorghe – Psihologie şcolară pentru învăţământ special, Editura Fundaţiei Pro Humanitas, Bucureşti22. Radu Ioan, Ionescu Miron – Experienţă didactică şi creativitate, Editura Dacia, Bucureşti, 198723. Sima Ioan – Psihopedagogia specială: studii şi cercetări, vol. I, vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 199824. Stănică Ilie, Muşu Ionel, Popa Mariana, Popovici Doru Vlad, Rozorea Anca – Psihopedagogia specială – Deficienţa senzorială, Pro Humanitate, Bucureşti, 199725. Stoica Adrian (coord.) – Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, Bucureşti, 200126. Stoica Adrian – Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educational, Bucureşti, 200327. Ştefan Mircea – Educarea copiilor cu vedere slabă, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 198128. Verza Emil – Disgrafia şi terapia ei, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 198329. Verza Emil – Dislalia şi terapia ei, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 197730. Verza Emil – Psihopedagogia specială, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 199431. Verza Emil – Tratat de logopedie, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 200332. Vlad Mircea, Ghilaş Ileana, Cozma Adrian, Vasiliu Coca-Marlena – Dicţionar enciclopedic de Psihopedagogie specială, Editura Fundaţiei Culturale Marin Speteanu, Bucureşti, 200933. Vrăsmaş Ecaterina – Învăţarea scrisului-o perspectivă comprehensivă şi integrativă, Editura Prohumanitate, Bucureşti, 199934. Vrăsmaş Ecaterina, Stănică Cornelia – Terapia tulburărilor de limbaj – Intervenţii logopedice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplina Psihopedagogie specială (toţi anii de studiu).CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU RELIGIE ADVENTISTĂProfesor I– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTARE1. Prezentare generală.Prezenta programă se adresează cadrelor didactice care se prezintă la Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, disciplina Religie adventistă şi care au absolvit facultăţi de acest profil.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina religie. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice, specifice disciplinei.În realizarea Programei pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar s-a avut în vedere necesitatea ca profesorii de religie să aibă cunoştinţe temeinice despre conţinuturile tematice ale Programei şcolare în vigoare, folosite în procesul de predare-învăţare a disciplinei Religie.Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar a fost structurată astfel încât să abordeze conţinuturi din următoarele domenii teologice: Studiul Bibliei, Dogmatică, Istoria Creştinismului, Istoria Bisericii Creştine, precum şi din domeniul Metodicii predării Religiei.2. COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE● cunoaşterea de către profesor a adevărurilor fundamentale de credinţă şi a elementelor de didactica religiei;● capacitatea de a înţelege, practica şi transmite valorile etice şi spirituale specifice acestei discipline;● cunoaşterea şi utilizarea competentă a principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare;● capacitatea de a adecva conţinuturile şi demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi la specificul dezvoltării intelectuale a colectivelor de elevi;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi, precum şi capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea, evaluarea activităţilor didactice şi a competenţelor dobândite de elevi;● elaborarea de teste iniţiale, formative şi sumative, în funcţie de obiectivele sau competenţele vizate;● însuşirea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării activităţilor didactice specifice disciplinei religie;● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;● folosirea şi contextualizarea tehnicilor comunicării eficiente cu grupul de elevi, conform principiilor şi metodelor interacţiunii educaţionale şi ale unor elemente de retorică didactică;● evaluarea capacităţilor cognitive, comprehensive şi de aplicare a achiziţiilor, în scopul reglării competenţelor, a stilului didactic precum şi a abordării strategiilor didactice moderne;3. TEMATICA3.1. Tematica la Studiul Biblieia. Cunoştinţe generale despre Biblie: scriere, păstrare, traducere în general şi în limba română, răspândire etc.b. Creaţiunea – lucrarea minunată despre Dumnezeu: creaţiune, omul coroana creaţiuni, căderea în păcat, schimbări şi consecinţe; starea omului în moarte.c. Planul de mântuire şi punerea lui în aplicare: făgăduinţe şi profeţii mesianice; întruparea, viaţa, moartea şi învierea lui Isus Hristos; harul, neprihănirea şi sfinţirea prin credinţa; relaţie lege-har; siguranţa în Hristos, lucrarea Duhului Sfânt; glorificare şi viaţa veşnică.d. Marea Luptă – istoria luptei dintre Dumnezeu şi Satana, bine şi rău; concept şi consecinţe în experienţa umana; profeţia biblică, descoperirea lui Dumnezeu cu privire la viitor.e. Biserica, o adunare a poporului lui Dumnezeu: biserica din Eden, chemarea lui Avraam, exodul şi sanctuarul, evreii în Canaan, teocraţie şi regalitate; naşterea şi dezvoltarea bisericii creştine primare; definirea împărăţiei harului în "Predica de pe Muntele Fericirilor"; Biserica templul lui Dumnezeu; darurile Duhului Sfânt, caracteristicile rămăşiţei şi definirea Babilonului spiritual.f. Creştinul fiinţa sociabilă: familie, filosofie şi stil de viaţa, civism, relaţia credincios – autorităţi.Bibliografie– Biblia, Cornilescu, Societatea Biblică Internaţională– E.G. White, Patriarhi şi profeţi, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 1999– E.G. White, Profeţi şi regi, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 1998– E.G. White, Hristos Lumina Lumii, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 2002– E.G. White, Istoria Faptelor Apostolilor, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 1999– E.G. White, Tragedia Veacurilor, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 2000– E.G. White, Parabolele Domnului Hristos, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 1995– E.G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 1996– Claude Verechia, Biblia, manual de utilizare, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 1999– P. Popovici, Şi totuşi, Biblia are dreptate– Florin Laiu, Hermeneutica şi exegeza biblică, Institutul Teologic Adventist, 2000– Curriculum adventist de religie – Suplimentul pentru profesor, Review and Herald. Hagerstown, 1970-19803.2. Tematică la Dogmaticăa. Doctrina despre Dumnezeu; Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeirea, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.b. Doctrina despre om: Creaţiunea şi Natura omului.c. Doctrina despre mântuire: Marea Luptă, Viaţa, moartea şi învierea Domnului Hristos; Experienţa mântuirii.d. Doctrina despre biserică: Biserica, Rămăşita şi misiunea ei, Unitatea trupului lui Hristos, Botezul, Cina Domnului, Darurile şi slujbele spirituale, Darul profeţiei.e. Doctrina despre viaţa creştină: Legea lui Dumnezeu, Sabatul, Administrarea creştină a vieţii, Comportamentul creştin, Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc, A doua venire a Domnului Hristos, Moartea şi învierea, Mileniul şi sfârşitul păcatului, Noul Pământ.Bibliografie– W. Moldovan, Manualul de doctrine biblice, Curierul Adventist, Bucureşti, 1980.– Adventişti de Ziua a Şaptea Cred. O expunere biblică a celor 28 puncte fundamentale de doctrina, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 2009.– Călcând pe urmele Lui, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 1996.3.3. Tematica la Istoria Creştinismului/Bisericii Creştine – Istoria Bisericii Adventistea. Creştinismul primar, persecuţie şi erezii;b. Schimbarea statutului Bisericii creştine în timpul lui Constantin şi consecinţele sale;c. Sinoadele ecumenice din primele secole;d. Mişcări religioase după timpul lui Constantine. Pre-reformatorii şi reforma în Germania, Elveţia şi Franţa; consecinţe sociale şi economice;f. De la biserica primară la bisericile naţionale; cazul Angliei;g. Contrareforma, consecinţele sale şi dezvoltarea creştinismului în America de Nord;h. Influenţa religioasa a Americii asupra Vechiului Continent;i. Apariţia şi etapele dezvoltării adventismului în lume şi în România;j. Confesiuni religioase din România;Bibliografie– Carle C. Cairns, Creştinismul de-a lungul secolelor, SMR, 1992.– E.G. White, Tragedia Veacurilor, Viaţă şi sănătate, Bucureşti 2002.– R.W. Schwartz, Light Bearers to the Remnant, Pacific Press, Nampa, Idaho, 1979.– V.D. Cojea, Cărări vechi şi noi, CARD, Bucureşti, 1999.– G. Gehann, Predicând Evanghelia, CARD, Bucureşti, 2002.– D. Popa, Biografii ale pionierilor Bisericii Adventiste, Cuvântul Evangheliei, Bucureşti.– D. Popa, Pagini de istorie adventista, Cuvântul Evangheliei, Bucureşti.– B.N. Roşca, Adventismul în România, scurt istoric, CARD, Bucureşti, 2002– Istoria Bisericii Adventiste din România, curs Institutul Teologic Adventist, Bucureşti, 2000.4. METODICA PREDĂRII RELIGIEI4.1. Religia ca disciplină de învăţământ:1. Locul şi rolul disciplinei religie la nivelul învăţământului preuniversitar;2. Curriculum Naţional pentru disciplina Religie. Specificul proiectării curriculare pe niveluri de studiu (modelul centrat pe obiective, modelul centrat pe competenţe);3. Taxonomia obiectivelor educaţionale. Operaţionalizarea obiectivelor;4. Predarea-învăţarea religiei în context intra şi interdisciplinar.4.2. Principiile didactice în educaţia religioasă1. Principii didactice generale2. Principiile didactice speciale pentru predarea religiei: Principiul hristologic; Principiul eclesiologic.4.3. Strategii didactice la ora de religie1. Metode didactice folosite în predarea religiei. Clasificarea metodelor, exemple practice2. Mijloace de învăţământ specifice religiei şi modalităţi de integrare a acestora în cadrul activităţilor didactice4.4. Proiectare didactică:1. Programa şcolară: structura programei şcolare, utilizarea programei în proiectarea şi realizarea activităţilor didactice, manualele şi bibliografia;2. Proiectare didactică: planificarea calendaristică, proiectarea lecţiei3. Lecţia. Tipuri de lecţie;4. Alte forme de organizare extraşcolară a educaţiei religioase: cateheza, serbarea religioasă, vizitele şi pelerinajele, expoziţiile, participarea la slujbele Bisericii.4.5. Evaluarea ca factor de reglare şi optimizare a educaţiei religioase:1. Principiile, obiectivele şi funcţiile evaluării în educaţia religioasă;2. Metode de evaluare la ora de Religie. Metode şi instrumente complementare de evaluare (referatul, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea);3. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.5.1. Profilul profesorului de religie. Rolul modelelor în educaţie. Dinamica relaţiei profesor-elev în cadrul educaţiei religioase.BIBLIOGRAFIE:1. BĂNCILĂ Vasile, Iniţierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, 1996.2. CUCOŞ Constantin, Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice, Polirom, Iaşi, 1999.3. IONESCU, M.; RADU, I. Didactica modernă, Editura Dacia, 19954. PANOSCHI Mihaela, LIŢOIU Nicoleta, Pr. IORDĂCHESCU Nicolae, Ghid de evaluare, Religie, Aramis, Bucureşti, 2001.5. STOICA Adrian (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, SNEE, Editura Prognosis, Bucureşti, 2001.6. STOICA Adrian, Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică. Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003.7. ŞEBU Sebastian, OPRIŞ Dorin, Opriş Monica, Metodica predării religiei, Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.8. CERGHIT, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.9. NICOLA, Ioan, Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992.10. NEACSU, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990.11. LANDSHERRE, G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 197512. ŞCHIOPU, U., Psihologia vârstelor, EDP, Bucureşti, 1981.13. HABENICHT, Donna, Cum să predăm religia copiilor noştri, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 1999.14. E.G. WHITE, Educaţie, ed. Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 2001.15. E.G.WHITE, Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 1997.Colectivul de lucru: Romică Sîrbu, Prof. Institutul Teologic Adventist, Bucureşti, Director Departamentul Educaţie al Uniunii de Conferinţe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea; Constantin Popescu, Director/Prof. dr. Liceul Teologic Adventist Craiova; Mioara Iana, Prof. Liceul Teologic Adventist Craiova.CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU RELIGIE BAPTISTĂProfesor IBucureşti2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează cadrelor didactice care se prezintă la Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, disciplina Religie baptistă şi care au absolvit facultăţi de acest profil.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina religie. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice, specifice disciplinei.În realizarea Programei pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar s-a avut în vedere necesitatea ca profesorii de religie să aibă cunoştinţe temeinice despre conţinuturile tematice ale Programei şcolare în vigoare, folosite în procesul de predare-învăţare a disciplinei Religie.Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar a fost structurată astfel încât să abordeze conţinuturi din următoarele domenii teologice: Teologia biblică, Teologia sistematică, Istoria Bisericii precum şi din domeniul Metodicii Predării Religiei.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE● cunoaşterea de către profesor a adevărurilor fundamentale de credinţă şi a elementelor de didactica religiei;● capacitatea de a înţelege, practica şi transmite valorile etice şi spirituale specifice acestei discipline;● cunoaşterea şi utilizarea competentă a principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare;● capacitatea de a adecva conţinuturile şi demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi la specificul dezvoltării intelectuale a colectivelor de elevi;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi, precum şi capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea, evaluarea activităţilor didactice şi a competenţelor dobândite de elevi;● elaborarea de teste iniţiale, formative şi sumative, în funcţie de obiectivele sau competenţele vizate;● însuşirea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării activităţilor didactice specifice disciplinei religie;● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;● folosirea şi contextualizarea tehnicilor comunicării eficiente cu grupul de elevi, conform principiilor şi metodelor interacţiunii educaţionale şi ale unor elemente de retorică didactică;● evaluarea capacităţilor cognitive, comprehensive şi de aplicare a achiziţiilor, în scopul reglării competenţelor, a stilului didactic precum şi a abordării strategiilor didactice moderne.I. DISCIPLINE DE SPECIALITATE1. Teologia biblică2. Teologia sistematică3. Istoria BisericiiI. Discipline de specialitateI.1. Teologia biblică1. Cartea Genezei. Creaţia biblică. Căderea omului. Potopul. Turnul Babel. Strămoşii poporului evreu: Avraam, Isaac, Iacov. Formarea poporului evreu în Egipt.2. Legământul dintre Dumnezeu şi poporul evreu. Contextul evenimentului (eliberarea din robia egipteană, călătoria prin pustie, darea Legii). Cortul întâlnirii: semnificaţie şi elemente componente majore.3. Poporul Israel în perioada monarhiei. Contextul apariţiei monarhiei. Saul – primul împărat (ascensiune şi decădere). David – întemeietorul celei mai lungi dinastii (alegerea lui David, împărat la Hebron şi Ierusalim, consolidarea statului naţional evreu, păcatul lui David şi consecinţe). Solomon şi construcţia Templului. Dezbinarea împărăţiei. Robia asiriană şi babiloniană.4. Problema sinoptică. Prezentarea problemei. Soluţiile propuse.5. Călătoriile misionare ale apostolului Pavel. Cele trei călătorii misionare – traseu, evenimente deosebite, epistole scrise în această perioadă. Problematica dezbătută la Conciliul de la Ierusalim.6. Stiluri literare în Scriptură. Evangheliile şi natura lor. Epistola şi natura epistolelor.Bibliografie1. Samuel Schultz, Călătorie prin Vechiul Testament, Ed. Logos, Cluj Napoca, 19982. Dr. Vasile Talpoş, Studiu Introductiv în Legea, Istoria şi Poezia Vechiului Testament, Ed. Didactică şi Pedagogică, 19993. Merrill Tenney, Studiul Noului Testament, Ed. Logos, Cluj Napoca, 19984. Gordon Fee, Biblia ca literatură, Ed. Logos, Cluj Napoca, 1998I.2. Teologia sistematică1. Revelaţia lui Dumnezeu. Necesitatea revelaţiei. Revelaţia generală (în creaţie, în conştiinţă, în istorie). Revelaţia specială (în Scripturi, prin Isus Christos, în minuni, în profeţie, în experienţa personală).2. Inspiraţia Scripturii. Doctrina biblică a inspiraţiei. Ineranţa şi autoritatea Scripturii.3. Doctrina despre Dumnezeu. Baza biblică a doctrinei Trinităţii. Formularea doctrinei la Conciliul de la Constantinopol.4. Doctrina despre om. Imago Dei. Baza biblică. Natura constitutivă a omului (trihotomism, dihotomism, monism).5. Doctrina despre păcat. Definirea şi consecinţele păcatului.6. Persoana lui Isus Christos. Umanitatea şi divinitatea lui Isus Christos. Baza biblică (întrupare, afirmaţiile lui Isus despre Sine, afirmaţiile apostolilor despre Isus, dovezile învierii).7. Lucrarea de ispăşire a lui Isus Christos. Necesitatea lucrării de ispăşire (natura lui Dumnezeu, starea omului, legea Vechiului Testament, misiunea lui Christos). Semnificaţia de bază a ispăşirii (jertfa, împăcarea, substituirea, reconcilierea).8. Doctrina despre Duhul Sfânt. Divinitatea şi personalitatea Duhului Sfânt. Baza biblică. Darurile Duhului şi roada Duhului.9. Doctrina despre mântuire. Rolul pocăinţei şi al credinţei în convertire. Relaţia dintre credinţă şi fapte. Păstrarea sfinţilor în har.10. Actele de cult ale Bisericii. Botezul nou-testamentar: Semnificaţie. Cina Domnului: Semnificaţie şi participare.Bibliografie1. Henry Thiessen, Prelegeri de teologie sistematică, SMR, 19862. Charles Ryrie, Teologie elementară, Ed. Agape, Făgăraş, 19983. Milard Erickson, Teologie creştină, vol. I-III, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1998I.3. Istoria Bisericii1. Apariţia şi expansiunea creştinismului. Contextul politic, filozofic şi religios al sec. I. Răspândirea evangheliei în Imperiul român. Persecuţiile religioase din primele secole.2. Conciliile Bisericeşti. Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431), Calcedon (451). Problemele mari dezbătute şi evoluţia crezului.3. Schisma din 1054. Cauze şi implicaţii. Încercări de unire a Bisericilor din Răsărit şi Apus.4. Reforma lui Luther. Cauze. Viaţa lui Luther până în 1517. Cele 95 de teze. Sola fide, sola graţia, sola Scriptura.5. Dezvoltarea mişcării baptiste în Anglia, Germania şi America.6. Dezvoltarea mişcării baptiste în România.Bibliografie1. Earl Cairns, Creştinismul de-a lungul secolelor, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 19972. Ioan Bunaciu, Istoria răspândirii credinţei baptiste, Ed. Universităţii Bucureşti, 19953. Otniel Bunaciu, Istoria creştinismului, Ed. Universităţii Bucureşti, 19954. Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală, Ed. I.B.M. al B.O.R., 1992.II. METODICA PREDĂRII RELIGIEII. Religia ca disciplină de învăţământ:1. Locul şi rolul disciplinei Religie la nivelul învăţământului preuniversitar;2. Curriculum Naţional pentru disciplina Religie. Specificul proiectării curriculare pe niveluri de studiu (modelul centrat pe obiective, modelul centrat pe competenţe);3. Taxonomia obiectivelor educaţionale. Operaţionalizarea obiectivelor;4. Predarea-învăţarea religiei în context intra şi interdisciplinar.II. Principiile didactice în educaţia religioasă1. Principii didactice generale2. Principiile didactice speciale pentru predarea religiei: Principiul hristologic; Principiul eclesiologic.III. Strategii didactice la ora de religie1. Metode didactice folosite în predarea religiei. Clasificarea metodelor, exemple practice2. Mijloace de învăţământ specifice religiei şi modalităţi de integrare a acestora în cadrul activităţilor didactice.IV. Proiectare didactică:1. Programa şcolară: structura programei şcolare, utilizarea programei în proiectarea şi realizarea activităţilor didactice, manualele şi bibliografia;2. Proiectare didactică: planificarea calendaristică, proiectarea lecţiei3. Lecţia. Tipuri de lecţie şi forme de activitate specifice religiei;4. Alte forme de organizare extraşcolară a educaţiei religioase: cateheza, serbările şi sărbătorile religioase, participarea la slujbele Bisericii.V. Evaluarea ca factor de reglare şi optimizare a educaţiei religioase:1. Principiile, obiectivele şi funcţiile evaluării în educaţia religioasă;2. Metode de evaluare la ora de Religie. Metode şi instrumente complementare de evaluare (referatul, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea);3. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.VI. Profilul profesorului de religie. Rolul modelelor în educaţie. Dinamica relaţiei profesor-elev în cadrul educaţiei religioase.BIBLIOGRAFIE1. Băncilă, Vasile, Iniţierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, 19962. Ionescu, M.; Radu, I. Didactica modernă, Editura Dacia, 19953. Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice, Ed. Polirom, Iaşi, 19994. Panoschi, Mihaela; Liţoiu, Nicoleta; Pr. Iordăchescu, Nicolae; Ghid de evaluare, Religie, Aramis, Bucureşti, 20015. Stoica, Adrian (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, SNEE, Editura Prognosis, Bucureşti, 20016. Idem, Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică. Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 20037. Şebu Sebastian, Opriş Dorin, Opriş Monica, Metodica predării religiei, Reîntregirea, Alba Iulia, 20008. Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19809. Nicola, Ioan, Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 199210. Neacşu, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 199011. Landsherre, G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 197512. Şchiopu, U., Psihologia vârstelor, EDP, Bucureşti, 198113. Keneth, Gangel, Educaţia creştină – istoria şi filozofia ei, Editura Cartea Creştină, Oradea, 199414. Guy, Leavitt, Predarea cu succes, SMR, Oradea, 198515. Ion şi Mirela Albulescu, Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane, Editura Polirom, 200016. Este obligatorie cunoaşterea documentelor şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine concursul – planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examenele şi evaluările naţionale.CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU RELIGIE ORTODOXĂProfesor I– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează cadrelor didactice care se prezintă la Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, disciplina Religie ortodoxă şi care au absolvit facultăţi de acest profil.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina religie. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice, specifice disciplinei.În realizarea Programei pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar s-a avut în vedere necesitatea ca profesorii de religie să aibă cunoştinţe temeinice despre conţinuturile tematice ale Programei şcolare în vigoare, folosite în procesul de predare-învăţare a disciplinei Religie.Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar a fost structurată astfel încât să abordeze conţinuturi din următoarele domenii teologice: Dogmatică, Teologie Biblică, Morală şi Spiritualitate Creştină, Istorie Bisericească Universală, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Liturgică, Misiune Creştină şi Catehetică, precum şi din domeniul Metodicii predării Religiei.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE● cunoaşterea de către profesor a adevărurilor fundamentale de credinţă şi a elementelor de didactica religiei;● capacitatea de a înţelege, practica şi transmite valorile etice şi spirituale specifice acestei discipline;● cunoaşterea şi utilizarea competentă a principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare;● capacitatea de a adecva conţinuturile şi demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi la specificul dezvoltării intelectuale a colectivelor de elevi;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi, precum şi capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea, evaluarea activităţilor didactice şi a competenţelor dobândite de elevi;● elaborarea de teste iniţiale, formative şi sumative, în funcţie de obiectivele sau competenţele vizate;● însuşirea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării activităţilor didactice specifice disciplinei religie;● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;● folosirea şi contextualizarea tehnicilor comunicării eficiente cu grupul de elevi, conform principiilor şi metodelor interacţiunii educaţionale şi ale unor elemente de retorică didactică;● evaluarea capacităţilor cognitive, comprehensive şi de aplicare a achiziţiilor, în scopul reglării competenţelor, a stilului didactic precum şi a abordării strategiilor didactice moderne.TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ PENTRU DISCIPLINA RELIGIE ORTODOXĂTEME PENTRU STUDIUL INDIVIDUAL, CURSURI, SEMINARII ŞI APLICAŢIII. CONŢINUTURI DE SPECIALITATE1. Dogmatică2. Teologie Biblică3. Morală şi Spiritualitate Creştină4. Istorie Bisericească Universală5. Istoria Bisericii Ortodoxe Române6. Liturgică7. Misiune Creştină şi CateheticăII. METODICA PREDĂRII RELIGIEIIII. BIBLIOGRAFIEI. CONŢINUTURI DE SPECIALITATE1. DOGMATICĂI. Revelaţia dumnezeiască1. Revelaţia naturală şi supranaturală2. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie – căi de transmitere a Revelaţiei (*fără deosebiri interconfesionale)3. Biserica, locul de păstrare şi transmitere a RevelaţieiII. Dumnezeu Creatorul1. Crearea lumii nevăzute2. Crearea lumii văzute3. Omul, chip şi asemănare a lui DumnezeuIII. Dogma Sfintei Treimi1. Persoanele Sfintei Treimi: însuşiri specifice şi distincţiiIV. Dumnezeu Mântuitorul1. Dumnezeirea şi umanitatea Mântuitorului Iisus Hristos2. Întreita slujire a Mântuitorului Iisus HristosV. Dumnezeu Sfinţitorul1. Persoana şi lucrarea Duhului SfântVI. Sfânta Biserică1. Întemeierea Bisericii2. Însuşirile Bisericii* Pentru fiecare temă tratată este necesară argumentarea scripturistică şi patristică.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURA, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Teoctist, cu aprobarea Sfântului Sinod, EIBMBOR Bucureşti, 19902. CHIŢESCU, N., TODORAN, I., PETREUŢA, I., Teologia Dogmatică şi Simbolică, vol. I-II, Renaşterea, Cluj Napoca, 2005.3. STĂNILOAE, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I – III, Bucureşti, 1978 şi ediţiile ulterioare.4. POPESCU, Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, Editura IBMBOR, Bucureşti, 20055. TODORAN, I; ZĂGREAN I., Dogmatică Ortodoxă – Manual pentru Seminariile Teologice, Reîntregirea, Alba Iulia, 20062. TEOLOGIE BIBLICĂA. Vechiul Testament1. Pentateuhul structură ş i prezentare general.2. Persoana Mântuitorului Iisus Hristos după profeţiile mesianice.3. Experienţa religiosă în Vechiul Testament.B. Noul Testament1. Evangheliile copilăriei lui Iisus Hristos şi exegeza lor (Matei 1-2 şi Luca 1-2);2. Învierea Mântuitorului după Evanghelia de la Ioan (Ioan 20-21);3. Pildele Mântuitorului Iisus Hristos şi exegeza lor: pilda semănătorului, pilda vameului şi fariseului, pilda fiului risipitor, pilda talanţilor, pilda samarineanului milostiv.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Teoctist, cu aprobarea Sfântului Sinod, EIBMBOR, Bucureşti 19902. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli, EIBMBOR, Bucureşti 20013. SEPTUAGINTA 1: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, (vol. I), Ed. Polirom 2004.4. PREDA, Constantin, Cartea neamului lui Iisus Hristos, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2006;5. PREDA, Constantin, Învierea Mântuitorului în memoria narativă a Evangheliilor, Ed. Basilica, 2010.6. GOURGUES, Michel, Parabolele lui Luca. Din amonte în aval, Ed. Sapientia, Iaşi, 2006.7. STĂNILOAE, Dumitru, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Sibiu, 1991.8. PUIG, Armand, Iisus. Un profil biografic, Ed. Meronia, Bucureşti, 2006.9. NEGOIŢĂ, Athanase, Istoria religiei Vechiului Testament, Ed. Sofia, Bucureşti, 2006;10. NEAGA, Nicolae, Hristos în Vechiul Testament. Însemnări pe marginea textelor mesianice, Sibiu, 1944; (reed. Renaşterea, Cluj-Napoca);11. SEMEN, Petre, Experienţa umanului cu divinul după Sfânta Scriptura, Ed. Performantica, Iaşi, 2007;3. MORALĂ ŞI SPIRITUALITATE CREŞTINĂI. Legea morală a Vechiului TestamentDecalogul: structură şi interpretare.II. Legea morală a Noului TestamentPredica de pe Munte şi tâlcuirea ei: Fericirile, raportul între Legea Veche şi Noua Lege, despre milostenie, despre rugăciune, despre post, despre judecata semenilorIII. Virtuţile teologice – credinţa, nădejdea, dragostea.IV. Familia creştină şi provocările societăţii contemporane.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. P.F. Dr. DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Comori ale Ortodoxiei, Trinitas, Iaşi, 2007.2. BRECK, John, Darul sacru al vieţii, Patmos, Alba Iulia, 2001.3. MLADIN, N., BUCEVSCHI, O., Teologie morală ortodoxă, vol. I – II., Reîntregirea, Alba Iulia, 2003.4. RADUCA, Vasile, Căsătoria, taină a comuniunii şi desăvârşirii persoanei, în Studii Teologice, nr. 3-4/19925. LARCHET, Jean-Claude, Terapeutica bolilor spirituale, Sophia, Bucureşti, 20016. MOLDOVAN, Ilie, Iubirea – taina căsătoriei, Alba Iulia, 1996.7. RESCEANU, Ştefan, Atitudinea Bisericii faţă de avort, divorţ, abandonul de copii, droguri etc. în vol. colectiv Pastoraţie şi misiune în Biserica Ortodoxă, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2001.8. MANTZARIDIS, Georgios, Morala creştină. Omul şi Dumnezeu. Omul şi semenul. Poziţionări şi perspective existenţiale şi bioetice, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006.4. ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂI. Întemeierea Bisericii şi răspândirea Creştinismului prin predica Sfinţilor Apostoli.II. Creştinismul în timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare.III. Formularea învăţăturii de credinţă la Sinoadele Ecumenice.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. RAMUREANU, I, BODOGAE, T., ŞESAN, M., Istoria bisericească universală, vol. I, Ed. III, EIBMBOR, Bucureşti, 1987, vol. II, EIBMBOR, Bucureşti, 19932. CHIFAR, Nicolae, Istoria Creştinismului, vol. I-IV, Trinitas, Iaşi, 2001-20043. Cassiodor, Istoria Bisericească Tripartită, traducere de Liana şi Anca Manolache, introducere şi note de Pr. Prof. dr. Ştefan Alexe, în col. PSB, vol. 75, Bucureşti, 1998.4. Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, Martirii din Palestina, traducere, studiu, note şi comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, în col. PSB, vol. 13, Bucureşti, 1987.5. Idem, Viaţa lui Constantin cel Mare, studiu introductiv de prof. dr. E. Popescu, traducere şi note de Radu Alexandrescu, în col. PSB, vol. 14, Bucureşti, 1991.6. Lactanţiu, De mortibus persecutorum (Despre morţile persecutorilor), introducere, studiu introductiv, note şi comentarii de Claudiu T. Arieşan, Editura Amarcord, Timişoara, 2000.7. GABOR, Adrian, Biserica şi Statul în primele patru secole – Editura Sofia, Bucureşti, 2003.5. ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNEI.1. Începuturile vieţii creştine pe teritoriul ţării noastre: dovezi arheologice şi lingvistice.2. Primele forme de organizare bisericească pe teritoriul ţării noastre: Episcopia Tomisului.II. Recunoaşterea mitropoliilor din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania – primele ştiri despre existenţa mitropoliilor.III. Contribuţia Bisericii Ortodoxe Române la dezvoltarea culturii şi apărarea identităţii naţionale. Chipuri de mari ierarhi: Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul şi Andrei Şaguna.IV. Biserica Ortodoxă Română în perioada modernă şi contemporană:1. Autocefalie şi patriarhie.2. Patriarhii României: Iustinian şi Iustin.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. PĂCURARIU, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, EIBMBOR, vol. I-III, Bucureşti, 1991, 1994, 1997 şi ediţia revizuită, vol. I-III, Trinitas, Iaşi, 2004, 2006, 2008.2. Idem, Începuturile mitropoliei ortodoxe a Transilvaniei, Bucureşti, 1980.3. Idem, Cultura în timpul lui Constantin Brâncoveanu, în B.O.R., nr. 7-12/1996.4. MORARU, Alexandru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000. Biserică. Naţiune. Cultură, vol. III, tom. 1, EIBMBOR, Bucureşti, 2006.5. POPESCU Emilian, Izvoarele apostolice ale Creştinismului românesc. Sfântul Apostol Andrei, în ST, nr. 1-3/1994.6. STĂNILOAE, Dumitru, Vechimea şi spiritualitatea termenilor creştini români în solidaritate cu cei ai limbii române, în general, în B.O.R., nr. 3-4/1979.7. ŞERBĂNESCU, Nicolae, Mitropolia Ungrovlahiei, în B.O.R., nr. 7-10/1959.8. *** Volumul Autocefalie. Patriarhie. Slujire Sfântă, Bucureşti, 1995.9. *** Autocefalia – vol. I-III, Editura Basilica, Bucureşti, 2010.6. LITURGICĂI. Sfânta Liturghie: prezentare istorică şi rânduială.II. Sfintele Taine: instituirea şi importanţa lor în viaţa creştină.III. Ierurgiile în viaţa credincioşilor.1. Ierurgii legate de viaţă.2. Ierurgii legate de moarte.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. BRANIŞTE, Ene, Liturgica specială, EIBMBOR, Bucureşti, 1980.2. Î.P.S. Dr. LAURENŢIU STREZA, Tainele de iniţiere creştină, Trinitas, Iaşi, 2002.3. NECULA, Nicolae, Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, vol. I, Editura Episcopiei Dunării de Jos Galaţi, 1996.7. MISIUNE CREŞTINĂ ŞI CATEHETICĂI. Familia creştină şi Biserica – factori esenţiali în educaţia religioasă a copilului.II. Tinerii şi Biserica în zilele noastre. Modalităţi de lucru şi activităţi catehetice.III. Implicaţiile pastoral-misionare şi educative ale colaborării profesorului de religie cu preotul paroh.IV. Educaţia religioasă în sistemele de învăţământ din Europa.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ1. GORDON, Vasile amp; DRAGNEA Constantin, Conlucrarea dintre profesor şi preot pentru reuşita orei de religie, în VASILESCU, Lucreţia (coord.), Cultură şi Religie. Statutul religiei şi instrucţia şcolară, Editura Universităţii din Bucureşti, 2009, pp. 156- 173.2. HORGA Irina, Educaţia religioasă în şcoală – abordări şi tendinţe europene, în Ministerul Culturii şi Cultelor, Secretariatul de Stat pentru Culte, Învăţământul religios şi teologic în România, ediţie îngrijită de lect. dr. Adrian Lemeni şi Bogdan Dedu, Techno Media, Sibiu, 2006, pp. 23-38.3. JURCA, Eugen, Experienţa duhovnicească şi cultivarea puterilor sufleteşti. Contribuţii de metodologie şi pedagogie creştină, Editura Marineasa, Timişoara, 2001, pp. 109-121.4. KOULOMZIN, Sophie, Biserica şi copiii noştri, trad. din limba engleză de Doina Rogoti, Editura Sophia, Bucureşti, 2010, pp. 119-144.5. TIMIŞ, Vasile, Religia în şcoală. Valenţe eclesiale, educaţionale şi sociale, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004.6. Sfânta Mitropolie a Olteniei – Arhiepiscopia Craiovei, Centrul de formare şi consiliere «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil», Tinerii şi Biserica în zilele noastre. Caiet de lucru pentru preoţi în moderarea seminariilor de formare a tinerilor, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2003, pp. 20-47 şi 79-92.7. Ghidul practic Centrul parohial pentru copii şi tineri, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2008.II. METODICA PREDĂRII RELIGIEI1. Religia ca disciplină de învăţământ1. Locul şi rolul disciplinei religie la nivelul învăţământului preuniversitar;2. Curriculum Naţional pentru disciplina Religie. Specificul proiectării curriculare pe niveluri de studiu (modelul centrat pe obiective, modelul centrat pe competenţe;3. Taxonomia obiectivelor educaţionale. Operaţionalizarea obiectivelor;4. Predarea-învăţarea religiei în context intra şi interdisciplinar.2. Principiile didactice în educaţia religioasă1. Principii didactice generale.2. Principiile didactice speciale pentru predarea religiei: Principiul hristologic; Principiul eclesiologic.3. Strategii didactice la ora de religie1. Metode didactice folosite în predarea religiei. Clasificarea metodelor, exemple practice;2. Mijloace de învăţământ specifice religiei şi modalităţi de integrare a acestora în cadrul activităţilor didactice.4. Proiectare didactică:1. Programa şcolară: structura programei şcolare, utilizarea programei în proiectarea şi realizarea activităţilor didactice, manualele şi bibliografia;2. Proiectare didactică: planificarea calendaristică, proiectarea lecţiei;3. Lecţia. Tipuri de lecţie;4. Alte forme de organizare extraşcolară a educaţiei religioase: cateheza, serbarea religioasă, vizitele şi pelerinajele, expoziţiile, participarea la slujbele Bisericii.5. Evaluarea ca factor de reglare şi optimizare a educaţiei religioase:1. Principiile, obiectivele şi funcţiile evaluării în educaţia religioasă;2. Metode de evaluare la ora de Religie. Metode şi instrumente complementare de evaluare (referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea);3. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.6. Profilul profesorului de religie. Rolul modelelor în educaţie. Dinamica relaţiei profesor-elev în cadrul educaţiei religioase.BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE PENTRU METODICA PREDĂRII RELIGIEI1. BĂNCILĂ, Vasile, Iniţierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, 1996.2. CUCOŞ, Constantin, Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice, Polirom, Iaşi, 1999.3. IONESCU, M.; RADU, I. Didactica modernă, Editura Dacia, 1995.4. TIMIŞ, Vasile, Evaluarea – factor de reglare şi optimizare a educaţiei religioase, Renaşterea, Cluj – Napoca, 2003.5. Idem, Religia în şcoală. Valenţe eclesiale, educaţionale şi sociale, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004.6. PANOSCHI, Mihaela; LIŢOIU, Nicoleta; Pr. IORDĂCHESCU Nicolae, Ghid de evaluare, Religie, Aramis, Bucureşti, 2001.7. ŞEBU, Sebastian; OPRIŞ, Dorin; OPRIŞ, Monica, Metodica predării religiei, Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.8. CERGHIT, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.9. OPRIŞ, Dorin, OPRIŞ, Monica, Metode active de predare-învăţare. Modele şi aplicaţii la religie, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2006.10. NEACSU, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990.11. LANDSHERRE, G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 1975.12. ŞCHIOPU, U., Psihologia vârstelor, EDP, Bucureşti, 1981.GRUP DE LUCRU PENTRU DISCIPLINA RELIGIE ORTODOXĂCătălin PÎSLARU Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (coordonator) Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul VieţiiIrina HORGA Institutul de Ştiinţe ale EducaţieiMihaela ZĂBAVĂ Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareDana SĂFTOIU Inspectoratul Şcolar al Judeţului MehedinţiGligor HAGĂU Şcoala Baciu, ClujIoan Marian POP Şcoala Avram Iancu, Baia MareCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU RELIGIE PENTICOSTALĂProfesor I– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTARE1. Prezentare generală.Prezenta programă se adresează cadrelor didactice care se prezintă la Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, disciplina Religie penticostală şi care au absolvit facultăţi de acest profil.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina religie. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice, specifice disciplinei.În realizarea Programei pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar s-a avut în vedere necesitatea ca profesorii de religie să aibă cunoştinţe temeinice despre conţinuturile tematice ale Programei şcolare în vigoare, folosite în procesul de predare-învăţare a disciplinei Religie.Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar a fost structurată astfel încât să abordeze conţinuturi din următoarele domenii teologice: Studiul Bibliei, Dogmatică, Istoria Creştinismului, Istoria Bisericii Creştine, precum şi din domeniul Metodicii predării Religiei.2. COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE● cunoaşterea de către profesor a adevărurilor fundamentale de credinţă şi a elementelor de didactica religiei;● capacitatea de a înţelege, practica şi transmite valorile etice şi spirituale specifice acestei discipline;● cunoaşterea şi utilizarea competentă a principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare;● capacitatea de a adecva conţinuturile şi demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi la specificul dezvoltării intelectuale a colectivelor de elevi;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi, precum şi capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea, evaluarea activităţilor didactice şi a competenţelor dobândite de elevi;● elaborarea de teste iniţiale, formative şi sumative, în funcţie de obiectivele sau competenţele vizate;● însuşirea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării activităţilor didactice specifice disciplinei religie;● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;● folosirea şi contextualizarea tehnicilor comunicării eficiente cu grupul de elevi, conform principiilor şi metodelor interacţiunii educaţionale şi ale unor elemente de retorică didactică;● evaluarea capacităţilor cognitive, comprehensive şi de aplicare a achiziţiilor, în scopul reglării competenţelor, a stilului didactic precum şi a abordării strategiilor didactice moderne.3. TEME DIN DISCIPLINELE DE SPECIALITATE TEOLOGICĂ:3.1. Inspiraţia Sfintelor Scripturia. Inspiraţie, Revelaţie, Iluminareb. Inspiraţia Vechiului Testamentc. Inspiraţia Noului Testament3.2. Legea Vechiului Testamenta. Genesa – Începuturileb. Exodul – Eliberarea din robia Egiptuluic. Leviticul – Legislaţia şi închinăciunead. Numeri – Testarea naţiunii alesee. Deuteronom – Cartea aducerii aminte3.3. Istoria Vechiului Testamenta. Iosua – Cucerirea şi împărţirea Canaanuluib. Judecători – Apostazia naţiunii lui Dumnezeuc. Rut – Răscumpărătorul care dă odihnad. 1 Samuel – Domnia lui Saul, primul regee. 2 Samuel – Domnia lui Davidf. 1 Împăraţi – Gloria monarhiei israeliteg. 2 Împăraţi – Căderea monarhiei israeliteh. 1, 2 Cronici – Istoria regatului lui Iudai. Ezra – Restaurarea spiritualăj. Neemia – Restaurarea cetăţii Ierusalimk. Estera – Istoria Providenţei Divine3.4. Profeţia în Vechiul Testamenta. Isaia – Evanghelistul Vechiului Testamentb. Ieremia – Omul dârzenieic. Ezechiel – Străjerul lui Israeld. Daniel – Credinciosul ridicat în state. Iona – Misionarul pentru Ninivef. Amos – Omul simplu folosit de Domnulg. Osea – Mesagerul dragostei divineh. Ioel – Profetul Zilei Domnuluii. Mica – Reformatorul vremurilor grelej. Ţefania – Ziua mâniei şi binecuvântăriik. Obadia – Mândria Edomuluil. Naum – Soarta cetăţii Ninivem. Habacuc – Neprihănirea prin credinţăn. Hagai – Promotorul reconstrucţieio. Maleahi – Ultimul avertisment profeticp. Zaharia – Israelul într-un cadru mondial3.5. Lumea Noului Testamenta. Aspecte politice, sociale şi economice ale lumii Noului Testamentb. Iudaismulc. Creştinismuld. Alte religii3.6. Viaţa lui Isus Hristos relatată în cele patru Evangheliia. Relatarea Evangheliei lui Mateib. Relatarea Evangheliei lui Marcuc. Relatarea Evangheliei lui Lucad. Relatarea Evangheliei lui Ioan3.7. Persoana teantropică a lui Hristosa. Divinitatea lui Hristosb. Umanitatea lui Hristosc. Unitatea naturilor lui Hristos3.8. Învierea Domnului Isus Hristosa. Natura învierii Domnului Isus Hristosb. Dovezi ale învierii Domnului Isus Hristosc. Semnificaţia teologică a învierii Domnului Isus Hristos3.9. Biserica Domnului Isus Hristosa. Natura Bisericiib. Rolul şi lucrările Bisericiic. Conducerea Bisericii3.10. Actele de cult ale Bisericiia. Botezulb. Cina Domnului3.11. Întemeierea Bisericii Domnului Isus Hristos – perioada apostolicaa. Cinzecimea şi întemeierea bisericiib. Biserica din Ierusalimc. Biserica din Antiohiad. Pavel şi lucrarea misionară în Imperiul Roman3.12. Reforma Protestantăa. Martin Lutherb. Uldrich Zwinglic. Jean Calvind. Menno Simmons3.13. Rădăcinile penticostalismului în Biserica Primaraa. Noul Testament despre botezul cu Duhul Sfântb. Mărturiile unor "părinţi ai Bisericii": Irineu, Origene, Kyril din Alexandria, Augustinc. Interpretarea mişcării montaniste3.14. Marea trezire spirituală penticostală de la începutul secolului al XX-leaa. Charles Parham în căutarea puterii apostoliceb. Benjamin Hardin Irwin despre a treia experienţă a harului: botezul cu Duhul Sfântc. Trezirea spirituala de la Topeka3.15. Dezvoltarea mişcării penticostale în România între anii 1924-1944a. Răspândirea credinţei penticostale în România între anii 1924-1944b. Lucrări ale Duhului Sfânt în România3.16. Persoana Duhului Sfânta. Atributele persoanei Duhului Sfântb. Raportul dintre Duhul Sfânt şi celelalte persoane ale Trinităţii3.17. Roada Duhului Sfânta. Clasificareb. Relaţia dintre roada Duhului Sfânt şi botezul cu Duhul Sfânt.3.18. Botezul cu Duhul Sfânta. Relaţia dintre botezul cu Duhul Sfânt şi botezul în apăb. Scopul şi importanţa primirii botezului cu Duhul Sfântc. Manifestări exterioare ale botezului cu Duhul Sfânt.d. Plinătatea Duhului Sfânt3.19. Darurile Duhului Sfânta. Clasificarea darurilorb. Relaţia de interdependenţă dintre daruric. Reglementarea folosirii darurilor Duhului Sfânt în Biserică3.20. Lucrări de bază ale Duhului Sfânta. Pocăinţab. Naşterea din nouc. Botezul cu Duhul Sfântd. SfinţireaBIBLIOGRAFIE1. Bodogae, Teodor, Rămureanu, Ioan şi |esan, Milan, Istorie Bisericească Universală, vol. I (1-1054), Bucureşti, 1987; vol. II, Bucureşti, 1993.2. Boice, James Montgomery, Fundamente ale credinţei creştine, Oradea, Ed. Institutului Biblic "Emanuel", 2000.3. Cairns, E. Earle, Creştinismul de-a lungul secolelor, Oradea, S.M.R., 1992.4. Delumeau, Jean, Religiile lumii, Bucureşti, Humanitas, 1997.5. Erickson, Millard J. Teologie creştină, Oradea, Cartea Creştină, 1998.6. Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Chişinău, Universitas, 1992.7. Menzies, W. William şi Horton, M. Stanley, Doctrine biblice: o perspectivă penticostală, Oradea, Life Pub. International, 1998.8. Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, Ed. I.B.M. al B.O.R., 1991, 1994.9. Pierce, T. Burton, Etica lucrătorului creştin, Oradea, Life, 1999.10. Ryrie, C. Charles, Teologie elementară, Făgăraş, Agape, 1998.11. Şandru, Trandafir, Pneumatologie, Bucureşti, Ed. Institutului Teologic Penticostal, 1991.12. Şandru, Trandafir, Evanghelogie, Bucureşti, Ed. Institutului Teologic Penticostal, 1994.13. Şandru, Trandafir, Biserica Creştină. Evoluţie şi spiritualitate, Bucureşti, Ed. Institutului Teologic Penticostal, 1995.14. Şandru, Trandafir, Biserica Penticostala în istoria creştinismului, Bucureşti, Ed. Cultului Penticostal Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică, 1992.15. Şandru, Trandafir, Trezirea spirituală penticostală din România, Bucureşti, Ed. Institutului Teologic Penticostal, 1997.16. Şandru, Trandafir, Dogmatica Bisericii lui Dumnezeu, Bucureşti, Ed. Institutului Teologic Penticostal, 1993.17. Şandru, Trandafir, Doctrinele biblice ale Bisericii, Bucureşti, Ed. Cultului Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică, 1989.18. Stăniloae, Dumitru, Manual de morală creştină, Bucureşti, Ed. I.B.M. al B.O.R., 1981.19. Stăniloae, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Bucureşti, Ed. I.B.M. a B.O.R., 1997.20. Thiessen, H.G., Prelegeri de teologie sistematică, Oradea, Ed. S.M.R., 198621. Tennez Merrill C., Privire de ansamblu asupra Noului Testament, Europontic, Cluj 1998.22. Schultz, Samuel J., Călătorie prin Vechiul Testament, Imprimeria de Vest, Oradea, 199123. Hendricks, Harro Van, Cu Dumnezeu în clasă, Association of Christian Schools International24. Creşterea copiilor pentru Dumnezeu, BEE International, Dallas, Texas, 199225. Creşterea copiilor pentru Dumnezeu, Culegere de lecturi suplimentare, BEE International, Dallas, Texas, 199226. Apologetică, Ghid de studiu, BEE International, Dallas, Texas 199227. Barclay, William, Analiză semantică a unor termeni din Noul Testament, Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois U.S.A., 19924. METODICA PREDĂRII RELIGIEI4.1. Religia ca disciplină de învăţământ:1. Locul şi rolul disciplinei religie la nivelul învăţământului preuniversitar;2. Curriculum Naţional pentru disciplina Religie. Specificul proiectării curriculare pe niveluri de studiu (modelul centrat pe obiective, modelul centrat pe competenţe);3. Taxonomia obiectivelor educaţionale. Operaţionalizarea obiectivelor;4. Predarea-învăţarea religiei în context intra şi interdisciplinar.4.2. Principiile didactice în educaţia religioasă1. Principii didactice generale2. Principiile didactice speciale pentru predarea religiei: Principiul hristologic; Principiul eclesiologic.4.3. Strategii didactice la ora de religie1. Metode didactice folosite în predarea religiei. Clasificarea metodelor, exemple practice2. Mijloace de învăţământ specifice religiei şi modalităţi de integrare a acestora în cadrul activităţilor didactice4.4. Proiectare didactică:1. Programa şcolară: structura programei şcolare, utilizarea programei în proiectarea şi realizarea activităţilor didactice, manualele şi bibliografia;2. Proiectare didactică: planificarea calendaristică, proiectarea lecţiei3. Lecţia. Tipuri de lecţie;4. Alte forme de organizare extraşcolară a educaţiei religioase: cateheza, serbarea religioasă, vizitele şi pelerinajele, expoziţiile, participarea la slujbele Bisericii.4.5. Evaluarea ca factor de reglare şi optimizare a educaţiei religioase:1. Principiile, obiectivele şi funcţiile evaluării în educaţia religioasă;2. Metode de evaluare la ora de Religie. Metode şi instrumente complementare de evaluare (referatul, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea);3. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.5. Profilul profesorului de religie. Rolul modelelor în educaţie. Dinamica relaţiei profesor-elev în cadrul educaţiei religioase.BIBLIOGRAFIE:1. BĂNCILĂ Vasile, Iniţierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, 19962. CUCOŞ Constantin, Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice, Polirom, Iaşi, 19993. IONESCU, M.; RADU, I. Didactica modernă, Editura Dacia, 19954. PANOSCHI Mihaela, LIŢOIU Nicoleta, Pr. IORDĂCHESCU Nicolae, Ghid de evaluare, Religie, Aramis, Bucureşti, 20015. STOICA Adrian (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, SNEE, Editura Prognosis, Bucureşti, 20016. STOICA Adrian, Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică. Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 20037. ŞEBU Sebastian, OPRIŞ Dorin, Opriş Monica, Metodica predării religiei, Reîntregirea, Alba Iulia, 20008. CERGHIT, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19809. NICOLA, Ioan, Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 199210. NEACSU, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 199011. LANDSHERRE, G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 197512. ŞCHIOPU, U., Psihologia vârstelor, EDP, Bucureşti, 1981CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU RELIGIE REFORMATĂProfesor I– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează cadrelor didactice care se prezintă la Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, disciplina Religie reformată şi care au absolvit facultăţi de acest profil.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina religie. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice, specifice disciplinei.În realizarea Programei pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar s-a avut în vedere necesitatea ca profesorii de religie să aibă cunoştinţe temeinice despre conţinuturile tematice ale Programei şcolare în vigoare, folosite în procesul de predare-învăţare a disciplinei Religie.Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar a fost structurată astfel încât să abordeze conţinuturi din domeniul: Teologia biblică a Vechiului Testament şi a Noului Testament, precum şi din domeniul Metodicii Predării Religiei.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE● cunoaşterea de către profesor a adevărurilor fundamentale de credinţă şi a elementelor de didactica religiei;● capacitatea de a înţelege, practica şi transmite valorile etice şi spirituale specifice acestei discipline;● cunoaşterea şi utilizarea competentă a principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare;● capacitatea de a adecva conţinuturile şi demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi la specificul dezvoltării intelectuale a colectivelor de elevi;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi, precum şi capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea, evaluarea activităţilor didactice şi a competenţelor dobândite de elevi;● elaborarea de teste iniţiale, formative şi sumative, în funcţie de obiectivele sau competenţele vizate;● însuşirea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării activităţilor didactice specifice disciplinei religie;● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;● folosirea şi contextualizarea tehnicilor comunicării eficiente cu grupul de elevi, conform principiilor şi metodelor interacţiunii educaţionale şi ale unor elemente de retorică didactică;● evaluarea capacităţilor cognitive, comprehensive şi de aplicare a achiziţiilor, în scopul reglării competenţelor, a stilului didactic precum şi a abordării strategiilor didactice moderne.I. DISCIPLINE DE SPECIALITATE1. Teologia biblică a Vechiului Testament şi a Noului Testament1. Formarea şi structura canonului biblic2. Traducerile Bibliei3. Evreii, limba şi scrierea ebraică4. Biblia şi arheologia, cronologia clasică şi nouă5. Patriarhii6. Persoana şi epoca lui Moise7. Captivitatea din Egipt şi exodul8. Organizarea socială şi cultică a evreilor în noua ţară9. Istoria literară a cărţilor istorice10. Epoca judecătorilor şi alianţa tribală11. Instaurarea monarhiei12. Literatura profetică: profeţii mari13. Cartea lui Daniel14. Funcţia profetică15. Mesajul moral, social şi politic al profeţilor16. Pildele lui Isus17. Istoria şi importanţa cultică a comunităţii primare din Ierusalim18. Paştele şi mesajul Paştelui19. Minunile lui Isus, ca semne ale reînnoirii escatologice20. Cele şapte epistole (Apocalipsa)21. Împărăţia cerurilor în învăţătura lui Isus22. Isus şi legea ca normă de comportament23. Isus – fiul lui Dumnezeu24. Isus – fiul lui David25. Isus – MesiaBibliografie1. Rohl, David: Faraok es kiralyok (Faraoni şi regi), Gold Book, 20002. Rohl, David: Az elveszett Testamentum (Testamentul pierdut), Gold Book, 20023. Rohl, David: Legendas civilizaciok (Civilizaţii legendare), Gold Book, 20034. von Rad, Gerhard: Az Oszovetseg teologiaja (Teologia Vechiului Testament) I-II, Budapest, 20005. Blocher, Henri: Kezdetben (Geneza), Budapest., 19986. Rozsa Huba: A Genesis konyve (Cartea Genezei) I., Budapest, 20027. Molnar Janos Oszovetsegi kortortenet (Izagogia Vechiului Testament), Kolozsvar/Cluj, 19938. Bartha Tibor: Az Oszovetseg nepe (Poporul Vechiului Testament), Szeged, 19989. Wolf, H, W.: Az Oszovetseg antropologiaja (Antropologia Vechiului Testament), Budapest, 2001.10. Archer, Gleason L.: Az oszovetsegi bevezetes vizsgalata (Analiza introducerii în Vechiul Testament), Budapest, 200111. Rozsa Huba: Az Oszovetseg keletkezese (Geneza Vechiului Testament), Budapest, 1986.12. Jagersma, H.: Izrael tortenete az oszovetsegi korban (Istoria Israelului în epoca Vechiului Testament, Budapest, 1991.13. Bright, John: Izrael tortenete (Istoria Israelului), Budapest, 1977.14. Westermann, Cl.: A Biblia titkai, bevezetes a Bibliaba (Secretele Bibliei – introducere în Biblie), Budapest, 1997.15. Schulz, Samuel J.: Uzen az Oszovetseg (Mesajul Vechiului Testament), Bupapest, 1998.16. Phillips, Graham: A mozesi orokseg (Moştenirea mozaică), Gold Book, 2002.17. Wilson, Ian: A Biblia. Tortenelem (Biblia. Istorie), Gold Book, 1999.18. Finkelstein, Israel es Silberman, Neil Asher: Biblia es regeszet (Biblia şi arheologia), Gold Book, 2001.19. Douma, J.: A Tizparancsolat (Cele zece porunci), Bp., 1994.20. Freedman, David Noel: A kilenc parancsolat (Cele nouă porunci), Gold Book, 2000.21. Hill, Cl.: A profecia multja es jelene (Trecutul şi prezentul profeţiei)22. Osborne, Grant R.: A hermeneutika spiralisa (Spirala hermeneuticii), Budapest, 200123. Knapp, C.H.: Juda es Izrael kiralyai (Regii Iudei şi Israelului), Budapest, 199024. Rendtorff, Rolf: Das Alte Testament, Eine Einfuhrung, Neukirchener Verlag, 199525. Czanik Peter: Amosz es Abdias konyvenek magyarazata (Comentar la cartea lui Amos şi Obadia), Budapest, 199926. Czanik Peter: Hoseas konyvenek magyarazata (Comentar la cartea lui Osea), Budapest, 199627. Webb, Barry: Ezsaias konyve (Cartea lui Isaia), Budapest, 200128. Molnar Janos: Sofonias profeta konyvenek es Malakias profeta konyvenek magyarazata (Comentariu la cartea lui Ţefania şi Maleachi), Kolozsvar/Cluj, 199629. Molnar Janos: Zakarias profeta konyvenek magyarazata (Comentariu la cartea lui Zaharia), Kolozsvar/Cluj 199830. Kozma Zsolt: Jezus Krisztus peldazatai Pildele lui Isus Hristos), Godollo, 2002.31. Jeremias, Joachim: Jezus peldazatai (Pildele lui Isus), Budapest, 1991.32. Farkas Ignac: Jezus peldazatai es hasonlatai (Pildele şi comparaţiile lui Isus), Budapest, 1979.33. Bolyki Janos: "Igaz tanuvallomas" Kommentar Janos evangeliumahoz (Comentariu la evanghelia după Sfântul Ioan), Budapest, 2001.34. Lenkeyne dr. Semsey Klara: Janos evangeliuma I-III (Evanghelia după Ioan I-III), Debrecen, 1999-2001.35. Budai Gergely, Herczeg Pal: Az Ujszovetseg tortenete (Istoria Noului Testament), Budapest, 1985.36. Aebi, Ernst: Rovid bevezetes a Bibliaba (Scurtă introducere în Biblie), Budapest, 1985.37. Farkasfalvy Denes: Bevezetes az ujszovetsegi Szentiras konyveihez (Introducere la cărţile Noului Testament), Budapest, 1997.38. Keller B: Mennyei Jelenesek konyve (Apocalipsa), Budapest, 1937.39. Laszlo Dezso: Bibliamagyarazatok Janos apostolnak mennyei jelenesekrol valo konyve alapjan (Comentarii la Apocalipsa), Kolozsvar/Cluj, 1995.40. Cullmann, Oscar: Az Ujszovetseg krisztologiaja (Hristologia Noului Testament), Budapest, 1990.41. Herczeg Pal: Krisztologiai iranyzatok a pali iratokban (Curente hristologice în epistolele lui Paul), Budapest, 1998.42. Goppelt, Leonhard: Az Ujszovetseg teologiaja (Teologia Noului Testament), Budapest, 1992.43. Karner Karoly: Hellenizmus, Roma, Zsidosag, (Elenismul, Roma, Iudaismul), Budapest, 1968.II. METODICA PREDĂRII RELIGIEII. Religia ca disciplină de învăţământ:1. Locul şi rolul disciplinei religie la nivelul învăţământului preuniversitar;2. Curriculum Naţional pentru disciplina Religie. Specificul proiectării curriculare pe niveluri de studiu (modelul centrat pe obiective, modelul centrat pe competenţe);3. Taxonomia obiectivelor educaţionale. Operaţionalizarea obiectivelor;4. Predarea-învăţarea religiei în context intra şi interdisciplinar.II. Principiile didactice în educaţia religioasă1. Principii didactice generale2. Principiile didactice speciale pentru predarea religiei: Principiul hristologic; Principiul eclesiologic.III. Strategii didactice la ora de religie1. Metode didactice folosite în predarea religiei. Clasificarea metodelor, exemple practice2. Mijloace de învăţământ specifice religiei şi modalităţi de integrare a acestora în cadrul activităţilor didactice.IV. Proiectare didactică:1. Programa şcolară: structura programei şcolare, utilizarea programei în proiectarea şi realizarea activităţilor didactice, manualele şi bibliografia;2. Proiectare didactică: planificarea calendaristică, proiectarea lecţiei3. Lecţia. Tipuri de lecţie;4. Alte forme de organizare extraşcolară a educaţiei religioase: cateheza, serbarea religioasă, vizitele şi pelerinajele, expoziţiile, participarea la slujbele Bisericii.V. Evaluarea ca factor de reglare şi optimizare a educaţiei religioase:1. Principiile, obiectivele şi funcţiile evaluării în educaţia religioasă;2. Metode de evaluare la ora de Religie. Metode şi instrumente complementare de evaluare (referatul, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea);3. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.VI. Profilul profesorului de religie. Rolul modelelor în educaţie. Dinamica relaţiei profesor-elev în cadrul educaţiei religioase.BIBLIOGRAFIE:1. Băncilă Vasile, Iniţierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, 19962. Bocoş, M – Jucan, D: Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia evaluării, Paralela 45, 20073. Cucoş Constantin, Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice, Polirom, Iaşi, 19994. Panoschi Mihaela, LIŢOIU Nicoleta, Pr. IORDĂCHESCU Nicolae, Ghid de evaluare, Religie, Aramis, Bucureşti, 20015. Bodo Sara, ifj. Fekete Karoly (szerk): Kateketikai es vallaspedagogiai szoveggyujtemeny (Culegere de texte catehetice şi de pedagogia religiei), Debrecen 19986. Falusi Istvan (Szerk): Didaktika elmeleti alapok a tanitas tanulasahoz (Fundamente teoretice pentru învăţarea predării), Budapest 19987. Farkas Ignac: Katechetikai alapvetes (Baze catehetice), Debrecen 19418. Gyokossy Endre: Hogyan tartsunk gyermek bibliaorat? – Kis modszertan (Cum să ţinem oră de Biblie pentru copii? – Metodică), Budapest 19989. Brummelen, H.V.: Istennel az osztalyteremben – keresztyen tanulasi es tanitasi modszerek (Cu Dumnezeu în sala de clasă – metode creştine de învăţare şi predare), Budapest 199610. Hitbol hitbe – Kateketikai kezikonyv (Manual catehetic) II, Budapest 198811. Imre Lajos: Altalanos nevelestudomany es nevelestan (Pedagogie şi didactică generală), Kolozsvar/Cluj, 199512. Imre Lajos: A keresztyen vallastanitas (Predarea religiei creştine), Gyor 194313. Baldermann, Ingo: A biblia didaktikai alapjai (Bazele didacticii biblice), Budapest 198914. Dobson, J.: Fegyelmezz! Megeri! (Disciplinează! Merită!) Budapest, 1997 (p. 125-201)15. Tamminen, K. Vesaa, L. Pyysiainen, M.: Hogyan tanitsunk hittant? Vallasdidaktika (Didactica religiei), Budapest 199816. Karacsony Sandor: Leckek a leckerol (Lecţii despre lecţie), Budapest, 193117. Karacsony Sandor: A tanulas mesterfogasai (Tehnica învăţării), Budapest 192918. Aerens, Luc: 100 eljarasmod a kereszteny csoportmunkahoz (100 de metode pentru munca în grup), 198919. LeFever, Marlene D.: Otletgazdag tanitasi modszerek (Metode inspirate de predare), Budapest, 199420. Montagh Imre: Figyelem vagy fegyelem? (Atenţie sau disciplină?), Holnap kiado, 199621. Nagy Sandor: Az oktatas folyamata es modszerei (Procesul şi metodele predării), Mogyorod 199722. Szele Miklos: A vallas tanithatosaganak kerdesehez (Chestiunea predării religiei), Debrecen 1935CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU RELIGIE ROMÂNO-CATOLICĂ (de limba maghiară)Profesor I– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează cadrelor didactice care se prezintă la Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, disciplina Religie româno-catolică (de limba maghiară) şi care au absolvit facultăţi de acest profil.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina religie. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice, specifice disciplinei.În realizarea Programei pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar s-a avut în vedere necesitatea ca profesorii de religie să aibă cunoştinţe temeinice despre conţinuturile tematice ale Programei şcolare în vigoare, folosite în procesul de predare-învăţare a disciplinei Religie.Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar a fost structurată astfel încât să abordeze conţinuturi din următoarele domenii teologice: Studiul Biblic, Teologie Dogmatică precum şi din Metodica Predării Religiei.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE● cunoaşterea de către profesor a adevărurilor fundamentale de credinţă şi a elementelor de didactica religiei;● capacitatea de a înţelege, practica şi transmite valorile etice şi spirituale specifice acestei discipline;● cunoaşterea şi utilizarea competentă a principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare;● capacitatea de a adecva conţinuturile şi demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi la specificul dezvoltării intelectuale a colectivelor de elevi;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi, precum şi capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea, evaluarea activităţilor didactice şi a competenţelor dobândite de elevi;● elaborarea de teste iniţiale, formative şi sumative, în funcţie de obiectivele sau competenţele vizate;● însuşirea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării activităţilor didactice specifice disciplinei religie;● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;● folosirea şi contextualizarea tehnicilor comunicării eficiente cu grupul de elevi, conform principiilor şi metodelor interacţiunii educaţionale şi ale unor elemente de retorică didactică;● evaluarea capacităţilor cognitive, comprehensive şi de aplicare a achiziţiilor, în scopul reglării competenţelor, a stilului didactic precum şi a abordării strategiilor didactice moderne.I. DISCIPLINE DE SPECIALITATE1. STUDIUL BIBLIC2. TEOLOGIE DOGMATICĂTEMATICADisciplina: 1. STUDIUL BIBLIC1. Biblia – prezentare generală; canon; inspiraţie – (A Szentiras – altalanos bemutatas; kanon; sugalmazas)2. Pentateuhul – conţinut şi teme fundamentale (Creaţia, Legământul, Exodul, Legea) – (A Pentateuchus – tartalom es alapveto temak/teremtes, szovetsegkotes, kivonulas, torveny/)3. Principalele momente ale istoriei lui Israel (patriarhii, ieşirea din Egipt, intrarea în Canaan, perioada judecătorilor, perioada regalităţii, perioada exilului, perioada postexilică, perioada elenistica, perioada dominaţiei române). – (Izrael tortenetenek fontosabb momentumai/patriarkak, kivonulas Egyiptombol, Kanaan elfoglalasa, a birak kora, a kiralyok kora, a babiloni fogsag kora, a fogsag utani kor, a hellenisztikus kor, a romai uralom korszaka/)4. Mesianismul în literatura profetică. – (A messianizmus a profeta-irodalomban)5. Psalmii – prezentare generală – (A Zsoltarok – altalanos bemutato)6. Cele patru Evanghelii – prezentare generală. Relaţia Evangheliei Sfântului Ioan cu Evangheliile sinoptice. – (A negy evangelium – altalanos bemutato. Szent Janos Evangeliumanak kapcsolata a szinoptikus evangeliumokkal)7. Faptele apostolilor: comunitatea primară – naşterea şi dezvoltarea Bisericii. – (Az Apostolok Cselekedetei: az osegyhaz – az Egyhaz szuletese es fejlodese)8. Teme teologice în scrisorile pauline: păcatul, legea, îndreptătirea, ecclesiologia, eschatologia – (A pali levelek fontosabb teologiai temai: a bun, a torveny, a megigazulas, egyhaztan, eszkatologia).Bibliografie:Biblia (Szent Jeromos Tarsulat vagy Szent Istvan Tarsulat).A II. Vatikani Zsinat dokumentumai (szerk. Dios I.) Szent Istvan Tarsulat, Budapest, 2000.Brown, R. E., Fitzmyer, J. A., Murphy, R. E. (szerk.), Jeromos Bibliakommentar 1-3, Budapest, 2002-2003.Jakubinyi Gy., Bevezetes az Ujszovetsegbe, Alba Iulia, 1990.Rozsa H. – Nagy J., Oszovetsegi bevezeto, Alba Iulia, 1996.Zamfir K., Oszovetsegi exegezis, Cluj, 2008.Disciplina: 2. TEOLOGIE DOGMATICĂ1. Revelaţia şi Tradiţia: Revelaţia continuă, Cristos – ca revelaţia absolută, Interpretarea tradiţiei Bisericii – (Kinyilatkoztatas es Szenthagyomany: A kinyilatkoztatas folytonossaga, Krisztus – az abszolut kinyilatkoztatas, Az Egyhaz hagyomanyanak ertelmezese)2. Dumnezeu, unic în fiinţă şi întreit în persoane: Monoteismul, Dumnezeu în istoria mântuirii, Modele explicative referitor la Sf. Treime – (A haromszemelyu egy Isten: Monoteizmus, Isten az udvtortenetben, Szentharomsagos modellek)3. Crearea omului. Păcatul originar şi urmările lui: Elemente mitologice şi mesajul teologic, Esenţa păcatului, Păcatul ereditar – (Az ember teremtese. A osbun es kovetkezmenyei: Mitikus elemek es teologiai uzenet, A bun lenyege, Az ateredo bun)4. Isus Cristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat: Învăţăturile conciliilor de la Niceea şi Calcedon – (Jezus Krisztus valosagos Isten es valosagos ember: A zsinatok tanitasa – Nikaia es Khalkedon)5. Spiritul Sfânt, Sfinţitorul. Sacramentele – (A Szentlelek, a megszentelo. A szentsegek)6. Biserica, sacrament universal de mântuire: Eclesiologia Conciliului Vatican II. – Lumen Gentium) – (Az Egyhaz, egyetemes udvozito szentseg: A II. Vatikani Zsinat egyhaztana – Lumen Gentium)7. Împlinirea finală: Eshatologia personală şi universală – (A vegso beteljesedes: Egyeni es egyetemes eszkatologia)8. Maria în misterul lui Cristos şi al Bisericii: Dogmele şi constituţia dogmatică – (Maria az Egyhaz miszteriumaban: Dogmak es a Lumen Gentium dogmatikus konstitucio).Bibliografie:A II. Vatikani Zsinat dokumentumaiA Katolikus Egyhaz Katekizmusa, Szent Istvan Tarsulat, Budapest, 2009.Elod Istvan: Katolikus dogmatika, Bp. 1983.Koncz, L., Kinyilatkoztatas es hit, Alba Iulia, 1993.Schneider, T., A dogmatika kezikonyve I-II, Budapest, 1996.Leo Scheffczyk – Anton Ziegenaus, Maria az udvtortenetben, 2004.W. Pannenberg, Rendszeres Teologia I-II. Budapest 2006.Puskas Attila, A teremtes teologiaja, Budapest 2006.II. METODICA PREDĂRII RELIGIEII. Religia ca disciplină de învăţământ:1. Locul şi rolul disciplinei religie la nivelul învăţământului preuniversitar;2. Curriculum Naţional pentru disciplina Religie. Specificul proiectării curriculare pe niveluri de studiu (modelul centrat pe obiective, modelul centrat pe competenţe);3. Taxonomia obiectivelor educaţionale. Operaţionalizarea obiectivelor;4. Predarea-învăţarea religiei în context intra şi interdisciplinar.II. Principiile didactice în educaţia religioasă1. Principii didactice generale2. Principiile didactice speciale pentru predarea religiei: Principiul hristologic; Principiul eclesiologic.III. Strategii didactice la ora de religie1. Metode didactice folosite în predarea religiei. Clasificarea metodelor, exemple practice2. Mijloace de învăţământ specifice religiei şi modalităţi de integrare a acestora în cadrul activităţilor didactice.IV. Proiectare didactică:1. Programa şcolară: structura programei şcolare, utilizarea programei în proiectarea şi realizarea activităţilor didactice, manualele şi bibliografia;2. Proiectare didactică: planificarea calendaristică, proiectarea lecţiei3. Lecţia. Tipuri de lecţie;4. Alte forme de organizare extraşcolară a educaţiei religioase: cateheza, serbarea religioasă, vizitele şi pelerinajele, expoziţiile, participarea la slujbele Bisericii.V. Evaluarea ca factor de reglare şi optimizare a educaţiei religioase:1. Principiile, obiectivele şi funcţiile evaluării în educaţia religioasă;2. Metode de evaluare la ora de Religie. Metode şi instrumente complementare de evaluare (referatul, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea);3. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.VI. Profilul profesorului de religie. Rolul modelelor în educaţie. Dinamica relaţiei profesor-elev în cadrul educaţiei religioase.BIBLIOGRAFIE:1. Băncilă Vasile, Iniţierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, 1996.2. Bocoş, M – Jucan, D: Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia evaluării, Paralela 45, 2007.3. Cucoş Constantin, Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice, Polirom, Iaşi, 1999.4. Panoschi Mihaela, Liţoiu Nicoleta, Pr. Iordăchescu Nicolae, Ghid de evaluare, Religie, Aramis, Bucureşti, 2001.5. Bathory Zoltan: Tanulok, iskolak-kulonbsegek. Tankonyvkiado, Budapest, 1992.6. Falus Ivan: Didaktika. Javitott es bovitett kiadas, Nemzeti Tankonyvkiado, Budapest, 2003.7. Birta-Szekely Noemi: Tanarok pedagogiai muveltsege, Abel Kiado, Kolozsvar, 2008.8. Birta-Szekely – Foris-Ferenczi (szerk): Pedagogiai Kezikonyv, Abel Kiado, Kolozsvar, 2008.9. Foris-Ferenczi Rita: A tervezestol az ertekelesig. Abel Kiado, Kolozsvar, 2008.10. Barabasi Tunde: Tanitastanulasi es tanulastanitasi alapismeretek, Presa Universitară Clujeană, 2008.11. Marton Jozsef, Kateketika, Cluj, 1998.12. Cs. Szabo Sandor: Jozsef koponyegeben, Hitoktatas es dramapedagogia, Parakletos Konyveshaz, Kiskunfelegyhaza, 2008.13. Fogassy Judit: Kateketak kezikonyve, Szent Istvan Tarsulat, Budapest, 2002.14. Keszeli Sandor: Alapveto kateketika (jegyzet), Szegedi Hittudomanyi Foiskola, 2010.15. Tarjanyi Zoltan: Kateketika I-II., Szent Istvan Tarsulat, Budapest, 1998-1999.16. Este obligatorie cunoaşterea documentelor şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine concursul – planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examenele şi evaluările naţionale.CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU RELIGIE UNITARIANĂProfesor I– Bucureşti –2010NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează cadrelor didactice care se prezintă la Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, disciplina Religie unitariană şi care au absolvit facultăţi de acest profil.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina religie. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice, specifice disciplinei.În realizarea Programei pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar s-a avut în vedere necesitatea ca profesorii de religie să aibă cunoştinţe temeinice despre conţinuturile tematice ale Programei şcolare în vigoare, folosite în procesul de predare-învăţare a disciplinei Religie.Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar a fost structurată astfel încât să abordeze conţinuturi din următoarele domenii teologice: Teologia biblică a Vechiului Testament şi a Noului Testament, Istoria Bisericii Unitariene, Etica, Dogmatica precum şi din domeniul Metodicii Predării Religiei.COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE● cunoaşterea de către profesor a adevărurilor fundamentale de credinţă şi a elementelor de didactica religiei;● capacitatea de a înţelege, practica şi transmite valorile etice şi spirituale specifice acestei discipline;● cunoaşterea şi utilizarea competentă a principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare;● capacitatea de a adecva conţinuturile şi demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi la specificul dezvoltării intelectuale a colectivelor de elevi;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi, precum şi capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea, evaluarea activităţilor didactice şi a competenţelor dobândite de elevi;● elaborarea de teste iniţiale, formative şi sumative, în funcţie de obiectivele sau competenţele vizate;● însuşirea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării activităţilor didactice specifice disciplinei religie;● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar;● folosirea şi contextualizarea tehnicilor comunicării eficiente cu grupul de elevi, conform principiilor şi metodelor interacţiunii educaţionale şi ale unor elemente de retorică didactică;● evaluarea capacităţilor cognitive, comprehensive şi de aplicare a achiziţiilor, în scopul reglării competenţelor, a stilului didactic precum şi a abordării strategiilor didactice moderne.I. DISCIPLINE DE SPECIALITATE1. Teologia biblică a Vechiului Testament şi a Noului Testament2. Istoria Bisericii Unitariene3. Etica4. DogmaticaI. Discipline de specialitateI.1. Teologia biblică a Vechiului Testament şi a Noului Testament1. Geneza în Biblie şi în mitologie – unitatea lui Dumnezeu2. Omul şi formarea lui în oglinda primelor întâmplări biblice3. Introducere în istoria poporului Israel4. Profeţii mari şi mici – caracterizare generală5. Literatura filosofică (psalmii)6. Sursele evangheliilor7. Sursele referitoare la viaţa lui Iisus8. Efectul interpretării Duhului Sfânt asupra formării creştinătăţii9. Viaţa şi activitatea lui Iisus10. Predica de pe munte11. Pildele lui Iisus12. Misiunile apostolului Pavel.Bibliografie1. Everett Ferguson: A keresztenyseg bolcsoje, Osiris, Budapest, 19992. Vermes Geza: Jezus valtozo arcai, Osiris, Budapest, 20013. John Bright: Izrael tortenete, Kalvin Kiado, Budapest, 20014. Bibliai enciklopedia, The Lion Kiado, Budapest, 20005. Bibliai atlasz, Kalvin Kiado, Budapest, 19946. Czire Szabolcs: A torteneti Jezus. A kutatas multja es jelene. Presa Universitară Clujeană, 20097. Ujszovetsegi bevezetes interdiszciplinaris megkozelitesben. Presa Universitară Clujeană, 20108. Gerd Theissen: Az oskeresztenyseg elmenyvilaga es magatartasformai. Kalvin Kiado, 2008I.2. Istoria Bisericii Unitariene1. Începuturile reformei în Transilvania2. Viaţa şi activitatea reformatorului David Ferenc3. Înfiinţarea Bisericii Unitariene, Dieta de la Turda4. Biserica Unitariană la sfârşitul secolului al XVI-lea. Viaţa şi activitatea episcopului Enyedi Gyorgy (1555-1597)5. Complanaţia Desiană şi consecinţele acestuia6. Benefăcătorii Bisericii Unitariene din secolele XVIII-XIX.7. Scurt istoric al celor două Colegii unitariene.8. Viaţa şi activitatea episcopului Ferencz Jozsef9. Rolul Bisericii Unitariene în societatea maghiară din România în perioada interbelică.Bibliografie1. Balazs Mihaly: David Ferenc eletutja. În: Reneszansz Kolozsvar, Kolozsvar, 20082. Benda Kalman: Az 1568. evi tordai orszaggyules es az erdelyi vallasszabadsag. În: Erdelyi Muzeum, 1994, nr: 3-43. Buzogany Dezso: Harc a tiszta evangeliumert, Kolozsvar, 20044. Gaal Gyorgy: A ket vilaghaboru kozti erdelyi magyar iskolak identitas-vedelme Gal Kelemen munkassaganak tukreben. În: Isten es ember szolgalataban, Kolozsvar, 20075. Enyedi Gyorgy valogatott muvei, Kriterion, 19976. Gaal Gyorgy: Fejezetek a Kolozsvari Unitarius Kollegium tortenetebol, Kolozsvar, 20077. Kedei Mozes: Az Erdelyi Unitarius Egyhaz rovid tortenete, Unitarius Egyhaz kiadvanyai, Kolozsvar, 20018. Kenosi Tozser Janos – Uzoni Foszto Istvan: Az erdelyi unitarius egyhaz tortenete I., Kolozsvar, 2005.9. Kenosi Tozser Janos – Uzoni Foszto Istvan: Az erdelyi unitarius egyhaz tortenete I., Kolozsvar, 200910. Dr. Rezi Elek: Teologia es nepszolgalat, Kolozsvar, 200711. Kovacs Sandor: Unitarius egyhaztortenet, Kolozsvar, 2009I.3. Etica1. Obligaţiile omului2. Virtuţiile3. Conştiinţa4. Liberul arbitru5. Ocrotirea vieţii în contextul poruncii VI – suicidul, eutanasia, avortul, alcoolism, consumul de droguri – Abordarea istorică, sociologică şi biblico-teologică6. Bioetica: Transplantanţia, Biotehnologie7. Ocrotirea creaţiei – Baze teologice, aspecte ecologice actuale8. Familia, relaţiile omului – însuşirile familiei creştine9. Etica globală – prezentarea ideilor de bază, problemele eticii globale.Bibliografie:1. Ferenczi Andrea: Genetika – Genetika, Budapest, 1999.2. Kovacs Jozsef: A modern orvosi etika alapjai, Budapest, 19973. Hans Kung: A vilagvallasok etikaja, Budapest, 19944. Hankiss Elemer: A tizparancsolat ma, Budapest, 20025. Peter Laszlo: TP 5.0. Elmelet es empiria ot globalis tarsadalmi problema vizsgalataban, Kolozsvar, 20096. Rezi Elek: Felelossegunk a rank bizott eletert, Kolozsvar, 20057. Rezi Elek: Unitarius erkolcstan, Kolozsvar, 20088. Reuss Andras – Orosz Gabor Viktor: Szabadulni az eroszaktol. Kereszteny megkozelitesek., Budapest, 2005I.4. Dogmatica1. Biblia – canonizarea, traducerile Bibliei, locul şi importanţa Bibliei în religia unitariană2. Cunoştinţe de bază ale dogmaticii unitariene – credinţa creştină, raţiunea, autoritatea, toleranţa şi libertatea religioasă3. Dumnezeu – problema demonstraţiei existenţei lui Dumnezeu, esenţa şi atributele lui Dumnezeu, caracteristicile metafizice şi trăsăturile etice ale lui Dumnezeu4. Antropologia – originea omului, natura şi menirea omului, rugăciunea5. Cristologie – persoana lui Iisus, învăţăturile lui Iisus, Împărăţia lui Dumnezeu6. Păcatul şi iertarea păcatului.Bibliografie1. Alister E. McGrath: Bevezetes a kereszteny teologiaba, Budapest, 19952. David Ferenc: Rovid magyarazat, Budapest, 20103. Erdo Janos: Teologiai tanulmanyok, Kolozsvar, 19964. Paul Tillich: Rendszeres teologia, Osiris, Budapest, 19965. Rezi Elek: Hisszuk es valljuk, Kolozsvar, 20086. Rezi Elek: "Az Ur, a mi Istenunk, egy Ur", Kolozsvar, 2009II. METODICA PREDĂRII RELIGIEII. Religia ca disciplină de învăţământ:1. Locul şi rolul disciplinei religie la nivelul învăţământului preuniversitar;2. Curriculum Naţional pentru disciplina Religie. Specificul proiectării curriculare pe niveluri de studiu (modelul centrat pe obiective, modelul centrat pe competenţe);3. Taxonomia obiectivelor educaţionale. Operaţionalizarea obiectivelor;4. Predarea-învăţarea religiei în context intra şi interdisciplinar.II. Principiile didactice în educaţia religioasă1. Principii didactice generale2. Principiile didactice speciale pentru predarea religiei: Principiul hristologic; Principiul eclesiologic.III. Strategii didactice la ora de religie1. Metode didactice folosite în predarea religiei. Clasificarea metodelor, exemple practice2. Mijloace de învăţământ specifice religiei şi modalităţi de integrare a acestora în cadrul activităţilor didactice.IV. Proiectare didactică:1. Programa şcolară: structura programei şcolare, utilizarea programei în proiectarea şi realizarea activităţilor didactice, manualele şi bibliografia;2. Proiectare didactică: planificarea calendaristică, proiectarea lecţiei3. Lecţia. Tipuri de lecţie;4. Alte forme de organizare extraşcolară a educaţiei religioase: cateheza, serbarea religioasă, vizitele şi pelerinajele, expoziţiile, participarea la slujbele Bisericii.V. Evaluarea ca factor de reglare şi optimizare a educaţiei religioase:1. Principiile, obiectivele şi funcţiile evaluării în educaţia religioasă;2. Metode de evaluare la ora de Religie. Metode şi instrumente complementare de evaluare (referatul, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea);3. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.VI. Profilul profesorului de religie. Rolul modelelor în educaţie. Dinamica relaţiei profesor-elev în cadrul educaţiei religioase.BIBLIOGRAFIE:1. Băncilă Vasile, Iniţierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, 19962. Bocoş, M – Jucan, D: Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia evaluării, Paralela 45, 20073. Cucoş Constantin, Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice, Polirom, Iaşi, 19994. Panoschi Mihaela, LIŢOIU Nicoleta, Pr. IORDĂCHESCU Nicolae, Ghid de evaluare, Religie, Aramis, Bucureşti, 20015. Bathory Zoltan: Tanulok, iskolak-kulonbsegek. Tankonyvkiado, Budapest, 1992.6. Falus Ivan: Didaktika. Javitott es bovitett kiadas, Nemzeti Tankonyvkiado, Budapest, 20037. Gabnai-Takacs-Boros: A Biblia tanitasa a harmadik es otodik osztalyban 137-147). În. Sipos Lajos (szerk.) Irodalomtanitas I-II. Pauz Kiado. 1994.8. Steele-Meredith-Temple: Az iras es olvasas a kritikai gondolkodas fejlesztese erdekeben. I-VIII. Budapest, 1999.9. Birta-Szekely Noemi: Tanarok pedagogiai muveltsege, Abel Kiado, Kolozsvar, 200810. Birta-Szekely – Foris-Ferenczi (szerk): Pedagogiai Kezikonyv, Abel Kiado, Kolozsvar, 200811. Szabo Laszlo Tamas: A rejtett tanterv. Budapest, 1984.12. Owe Wikstrom: A kifurkeszhetetlen ember. Anima Kiado, Budapest, 2000.13. Foris-Ferenczi Rita: A tervezestol az ertekelesig. Abel Kiado, Kolozsvar, 2008.14. Barabasi Tunde: Tanitastanulasi es tanulastanitasi alapismeretek, Presa Universitară Clujeană, 2008.15. Este obligatorie cunoaşterea documentelor şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine concursul – planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examenele şi evaluările naţionale.CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU SILVICULTURĂPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucos Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucos Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. SILVICULTURĂ1.1. Pădurea ca ecosistem● analiza şi caracterizarea structurală a biocenozei forestiere● rolul şi importanţa pădurilor● măsuri generale şi de detaliu privind conservarea şi dezvoltarea fondului forestier1.2. Întemeierea pădurii● regenerarea naturală a pădurii● regenerarea artificială şi mixtă a pădurii● întreţinerea seminţişului1.3. Îngrijirea şi conducerea arboretelor● scopul şi necesitatea lucrărilor● etapele şi stadiile de dezvoltare ale arboretelor● importanţa lucrărilor de îngrijire● degajările şi depresajul● curăţirile● răriturile● tăierile de igienă şi elagajul artificial1.4. Regime şi tratamente● regenerarea şi ajutorarea regenerării● noţiuni de regim, tratament, tăieri● tratamentul codrului grădinărit● tratamentul tăierilor progresive● tratamentul tăierilor succesive● tratamentul tăierilor rase● conversiunea şi transformarea2. STAŢIUNI FORESTIERE2.1. Staţiunea forestieră ca unitate fizico-geografică şi ecologică● solul – element component al staţiunii forestiere● climatul – component ecologic al staţiunii forestiere● relieful determinant ecologic al staţiunii forestiere3. ÎMPĂDURIRI3.1. Producerea seminţelor forestiere● fructificaţia şi prognoza fructificaţiei● maturaţia seminţelor şi coacerea fructelor● arborete surse de seminţe, rezervaţii, plantaje3.2. Recoltarea şi prelucrarea seminţelor, fructelor şi a conurilor3.3. Calitatea seminţelor forestiere3.4. Păstrarea, ambalarea, transportul şi pregătirea seminţelor pentru semănat3.5. Organizarea pepinierelor● alegerea terenului● organizarea terenului3.6. Pregătirea terenului şi lucrări de ameliorare a solului pentru cultura în pepinieră3.7. Tehnologia culturilor în pepiniere● metode şi scheme de semănat● adâncimea şi epoca de semănat● tăieri de formare a puieţilor3.8. Îngrijirea culturilor în pepinierele forestiere● necesitatea îngrijirii culturilor în pepiniere● tipuri de lucrări3.9. Scosul, sortarea, păstrarea, ambalarea şi transportul puieţilor3.10. Organizarea lucrărilor în pepiniere şi măsuri de securitate şi sănătate în muncă3.11. Alegerea speciilor pentru împăduriri● criterii economice şi silviculturale● asocierea speciilor forestiere3.12. Pregătirea terenului şi a solului pentru împăduriri3.13. Metode de împădurire● metoda semănăturilor directe● metoda plantaţiilor● metoda butăşirii directe3.14. Îngrijirea culturilor forestiere● întreţinerea culturilor● îndepărtarea vegetaţiei copleşitoare● revizuire şi completarea culturilor forestiere● rărirea culturilor● receparea culturilor● fertilizarea şi mulcirea culturilor3.15. Organizarea, recepţia şi controlul lucrărilor de împădurire3.16. Refacerea, ameliorarea şi substituirea arboretelor necorespunzătoare funcţional şi ecologic4. EXPLOATAREA LEMNULUI4.1. Procesul de producţie al exploatării lemnului● structura procesului de producţie● factorii care influenţează procesul de producţie● metode de exploatare a lemnului4.2. Pregătirea lucrărilor de exploatare a lemnului● lucrări pregătitoare executate de sectorul silvic● lucrări pregătitoare executate de sectorul de exploatare● organizarea unui şantier de exploatare a lemnului4.3. Recoltarea lemnului● structura procesului de recoltare a lemnului● doborârea arborilor● fasonarea arborilor● unelte şi utilaje folosite la recoltarea arborilor● norme de securitate şi sănătate în muncă la recoltarea lemnului4.4. Colectarea lemnului● structura procesului de colectare a lemnului● mijloace de colectare a lemnului● linii de colectare a lemnului● reguli silvice ce trebuiesc respectate la colectarea lemnului● norme de securitate şi sănătate în muncă la colectarea lemnului4.5. Lucrări în platforma primară● organizarea platformelor primare● operaţii executate în platformele primare● norme de securitate şi sănătatea muncii în platforme primare4.6. Încheierea procesului de producţie al exploatării lemnului● protejarea seminţişului şi a arborilor nemarcaţi● curăţirea parchetelor de resturi de exploatare● reprimirea parchetelor5. DENDROMETRIE5.1. Procedee şi instrumente de măsurare a dimensiunilor arborilor● măsurarea lungimilor● măsurarea grosimilor şi a diametrelor● măsurarea înălţimilor5.2. Cubarea arborelui doborât şi a arborelui pe picior● cubarea lemnului rotund● cubarea lemnului aşezat în figuri● cubarea lemnului prelucrat● coeficienţi de formă● descreşterea diametrului fusului● tabele de cubaj pentru fusuri şi arbori întregi5.3. Arboretul şi principalele lui caracteristici: determinarea principalelor caracteristici ale arboretelor5.4. Procedee de inventariere, cubare şi sortare a arboretelor● inventarierea arboretelor● procedee de cubare şi sortare a arboretelor● determinarea volumului pe sortimente5.5. Evaluări forestiere şi determinarea creşterilor● clasificarea creşterilor● determinarea creşterilor la arbori şi arborete● actul de punere în valoare● evaluarea calitativă, cantitativă şi valorică a masei lemnoaseBibliografie:

1	Achimescu, R, ş.a.,	Cartea pădurarului, cap. 121,	EDP, 1999
2	Achimescu, C,	Exploatarea lemnului şi valorificarea produselor accesorii ale pădurii	EDP, 1995
3	Ciubotaru, A.,	Exploatarea pădurilor	Ed Lux Libris, Braşov, 1998
4	Decei, I, ş.a.,	Amenajarea şi exploatare pădurilor	EDP, 1985
5	Doboş, V, ş.a.,	Silvicultură şi tehnica culturilor silvice	EDP, 1997
6	Florescu Gh., Abrudan, I.V.,	Împăduriri. Seminţe şi pepiniere	Ed. Univ. Transilvania, Braşov, 2003
7	Florescu Gh., Abrudan, I.V.,	Tehnologii de instalare a culturilor forestiere	Ed. Univ. Transilvania, Braşov, 2003
8	Florescu I., Nicolescu N.,	Studiul pădurii, vol. I	Ed. Lux Libris, 1996
9	Florescu I., Nicolescu N.,	Silvotehnică, vol. II	Ed. Univ. Transilvania, Braşov, 1997
10	Giurgiu, V.,	Dendrometrie şi sortarea lemnului	EDP, 1984
11	Leahu, I.,	Dendrometrie	EDP, Bucureşti, 1994
12	Oprea I.,	Organizarea şantierelor de exploatarea lemnului	EDP, Bucureşti, 1995
13	Târziu D.,	Pedologie şi staţiuni forestiere	Univ. Braşov, 1994
14			Norme pentru evaluarea masei lemnoase destinată exploatării, 2000
15			Norme pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor, 2000
16			Îndrumări tehnice pentru compoziţii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor, 2000
17			Norme tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor, 2000
18			Ord. 562 din 5. 09. 1991 – Îndrumări tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerării, 1991
19			Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor pentru vânzarea masei lemnoase, 2000
20			Manuale şcolare de specialitate în vigoare aprobate de MECTS

AUTORI:GRIGORESCU ANDREI – Grup Şcolar Forestier, Curtea de ArgeşCRISTESCU MIHAIL, prof. grad did. I, Colegiul Silvic "Theodor Pietraru" Brăneşti, IlfovCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU SILVICULTURĂMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componenţele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. SILVICULTURĂ1.1. Îngrijirea şi conducerea arboretelor● etapele şi stadiile de dezvoltare ale arboretelor● importanţa lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor● sistemul, intensitatea şi periodicitatea lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor● degajările şi depresajul● curăţirile● răriturile● lucrări de îngrijire cu caracter special● norme de sănătate şi securitate a muncii la lucrările de îngrijire şi conducere.1.2. Regime şi tratamente● regenerarea pădurilor: condiţii premergătoare regenerării, regenerarea naturală şi artificială● noţiuni de regim, tratament, tăieri● tratamentul codrului grădinărit● tratamentul tăierilor progresive● tratamentul tăierilor succesive● tratamentul tăierilor rase● conversiunea şi transformarea1.3. Producerea seminţelor forestiere● fructificaţia arborilor forestieri● maturaţia seminţelor şi coacerea fructelor● arborete surse de seminţe, rezervaţii, plantaje● norme de sănătate şi securitate în muncă la obţinerea seminţelor forestiere1.4. Recoltarea seminţelor forestiere● epoca recoltării seminţelor forestiere● evaluarea recoltei de seminţe● metode şi tehnici de recoltare● organizarea lucrărilor de recoltare● norme de securitate şi sănătate în muncă la recoltarea seminţelor forestiere1.5. Prelucrarea, păstrarea, ambalarea, transportul şi pregătirea seminţelor forestiere1.6. Calitatea seminţelor forestiere1.7. Organizarea pepinierelor● alegerea terenului● organizarea terenului1.8. Pregătirea terenului şi lucrări de ameliorare a solului pentru culturi în pepinieră1.9. Tehnologia culturilor în pepiniere● metode şi scheme de semănat● adâncimea şi epoca de semănat● tăieri de formare a puieţilor1.10. Îngrijirea culturilor din pepinierele forestiere● necesitatea îngrijirii culturilor în pepiniere● tipuri de lucrări1.11. Scosul, sortarea, păstrarea, ambalarea şi transportul puieţilor1.12. Organizarea lucrărilor în pepiniere şi norme de sănătate şi securitate în muncă1.13. Alegerea speciilor pentru împăduriri● criterii economice şi silviculturale● asocierea speciilor forestiere1.14. Pregătirea terenului şi a solului pentru împăduriri1.15. Metode de împădurire● metoda semănăturilor directe● metoda plantaţiilor● metoda butăşirii directe1.16. Îngrijirea culturilor forestiere● întreţinerea culturilor● îndepărtarea vegetaţiei copleşitoare● revizuire şi completarea culturilor forestiere● rărirea culturilor● receparea culturilor● fertilizarea şi mulcirea culturilor● norme de sănătate şi securitate în muncă la lucrările de împădurire1.17. Organizarea, recepţia şi controlul lucrărilor de împădurire1.18. Refacerea, ameliorarea şi substituirea arboretelor necorespunzătoare funcţional şi ecologic2. EXPLOATAREA PĂDURILOR2.1. Produsele pădurii● produse lemnoase● produse accesorii2.2. Procesul de producţie al exploatării lemnului● structura procesului de producţie● factorii care influenţează procesul de producţie● metode de exploatare a lemnului2.3. Metode de exploatare a lemnului● metoda de exploatare a lemnului în sortimente definitive la cioată● metoda de exploatare a lemnului în trunchiuri şi catarge● metoda de exploatare a arborilor cu coroană● metoda mixtă de exploatare a lemnului2.4. Pregătirea lucrărilor de exploatare a lemnului● lucrări pregătitoare executate de sectorul silvic● lucrări pregătitoare executate de sectorul de exploatare● organizarea unui şantier de exploatare a lemnului2.5. Recoltarea lemnului● structura procesului de recoltare a lemnului● doborârea arborilor● fasonarea arborilor● unelte şi utilaje folosite la recoltarea arborilor● norme de securitate şi sănătate în muncă la recoltarea lemnului2.6. Colectarea lemnului● structura procesului de colectare a lemnului● mijloace de colectare a lemnului● linii de colectare a lemnului● reguli silvice ce trebuiesc respectate la colectarea lemnului● norme de securitate şi sănătate în muncă la colectarea lemnului2.7. Lucrări în platforma primară● organizarea platformelor primare● operaţii executate în platformele primare● norme de sănătate şi securitatea muncii în platforme primare2.8. Încheierea procesului de producţie al exploatării lemnului● protejarea seminţişului şi a arborilor nemarcaţi● curăţirea parchetelor de resturi de exploatare● reprimirea parchetelor3. DENDROMETRIE3.1. Procedee şi instrumente de măsurare a dimensiunilor arborilor● măsurarea lungimilor● măsurarea grosimilor şi a diametrelor● măsurarea înălţimilor3.2. Cubarea arborelui doborât şi a arborelui pe picior● cubarea lemnului rotund● cubarea lemnului aşezat în figuri● cubarea lemnului prelucrat● coeficienţi de formă● descreşterea diametrului fusului● tabele de cubaj pentru fusuri şi arbori întregi3.3. Arboretul şi principalele lui caracteristici: determinarea principalelor caracteristici ale arboretelor3.4. Procedee de inventariere, cubare şi sortare a arboretelor● inventarierea arboretelor● procedee de cubare şi sortare a arboretelor● determinarea volumului pe sortimente3.5. Evaluări forestiere şi determinarea creşterilor● clasificarea creşterilor● determinarea creşterilor la arbori şi arborete● actul de punere în valoare● evaluarea calitativă, cantitativă şi valorică a masei lemnoaseBibliografie:

1	Achimescu, R, ş.a.,	Cartea pădurarului,- cap. 121	EDP, 1999
2	Achimescu, C.,	Exploatarea lemnului şi valorificarea produselor accesorii ale pădurii	EDP, 1995
3	Broşteanu D, Constantin N, Gheorghe D.,	Dendrometrie	EDP, Bucureşti, 1997
4	Ciubotaru, A.,	Exploatarea pădurilor	Ed. Lux Libris, Braşov, 1998
5	Decei, I, ş.a.,	Amenajarea şi exploatare pădurilor	EDP, 1985
6	Doboş, V, Vlad V., Vlad M., Anatolie Marian,	Silvicultură şi tehnica culturilor silvice	Ed. Mirton, Timişoara 2000
7	Florescu Gh., Abrudan, I.V.,	Împăduriri. Seminţe şi pepiniere	Ed. Univ. Transilvania, Braşov, 2003
8	Florescu Gh., Abrudan, I.V.,	Tehnologii de instalare a culturilor forestiere	Ed. Univ. Transilvania, Braşov, 2003
9	Florescu I., Nicolescu N.,	Silvotehnică, vol. II	Ed. Univ. Transilvania, Braşov, 1997
10	Florescu I., Nicolescu N.,	Studiul pădurii, vol. I	Ed. Lux Libris, 1996
11	Giurgiu, V.,	Dendrometrie şi sortarea lemnului	EDP, 1984
12	Leahu, I.,	Dendrometrie	EDP, Bucureşti, 1994
13	Oprea, I.,	Organizarea şantierelor de exploatarea lemnului	EDP, Bucureşti, 1995
14			*** Norme pentru evaluarea masei lemnoase destinată exploatării, 2000
15			*** Norme pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor, 2000
16			*** Îndrumări tehnice pentru compoziţii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor, 2000
17			*** Norme tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor, 2000
18			*** Ord. 562 din 5. 09. 1991 – Îndrumări tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerării
19			*** Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor pentru vânzarea masei lemnoase
20			Manuale şcolare de specialitate în vigoare aprobate de MECTS

AUTORI:GRIGORESCU ANDREI – Grup Şcolar Forestier, Curtea de ArgeşCRISTESCU MIHAIL, prof. grad did. I, Colegiul Silvic "Theodor Pietraru" Brăneşti, IlfovCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINE SOCIO-UMANE: SOCIOLOGIE– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplina Sociologie se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Absolvenţii facultăţilor de profil şi profesorii care susţin concursul la disciplina Sociologie pot preda în învăţământul preuniversitar discipline socio-umane, în conformitate cu prevederile în vigoare.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:● cunoaşterea conţinuturilor fundamentale şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinei Sociologie, precum şi a metodicii disciplinei;● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor socio-umane şi influenţa modelatoare puternică pe care acestea o exercită asupra formării şi dezvoltării personalităţii elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul de discipline socio-umane trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea intelectuală şi socială a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al modului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– are capacitatea de a dezvolta activităţi didactice în cadrul Curriculumului la Decizia Şcolii, activităţi curriculare şi extracurriculare inter-, pluri- şi transdisciplinare;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare-evaluare pe baza competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării-evaluării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor profesori şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi cu organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE SOCIO-UMANEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline socio-umane, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU DISCIPLINA DE SPECIALITATE SOCIOLOGIEI. SOCIOLOGIA CA ŞTIINŢĂ1. Obiectul şi temele majore ale sociologiei2. Relaţia sociologiei cu alte domenii ale cunoaşterii3. Sociologia generală şi sociologiile de ramură4. Apariţia şi evoluţia sociologiei. Sociologia româneascăII. CERCETAREA SOCIOLOGICĂ A VIEŢII SOCIALE1. Cunoaşterea la nivelul simţului comun şi cunoaşterea ştiinţifică a vieţii sociale2. Cercetări teoretice şi cercetări empirice în sociologie3. Etapele cercetării sociologice4. Metode şi tehnici de cercetare sociologică: observaţia, experimentul, ancheta, analiza de conţinut; monografia5. Analiza statistică a datelor: distribuţii de frecvenţă, indicatori ai caracteristicilor cantitative, asocierea, corelaţia, procedee de eşantionareIII. INDIVID ŞI SOCIETATE1. Personalitatea socială2. Grupuri sociale3. Organizaţii sociale. Tipuri, structuri şi configuraţii organizaţionale. Conflicte organizaţionale. Birocraţia4. Comunităţi umane teritoriale: comunităţile rurale şi urbaneIV. SOCIALIZARE, EDUCAŢIE ŞI COMUNICARE1. Procesul socializării: mecanisme ale socializării, tipuri de socializare, dezvoltarea morală a personalităţii prin socializare, agenţi şi instanţe socializante2. Educaţia: funcţiile şcolii, egalitatea de şansă şcolară, şcoala şi mobilitatea socială, sistemul de învăţământ în România, viitorul educaţiei3. Conceptul de comunicare. Formele comunicării4. Mass-mediaV. POPULAŢIE ŞI SOCIETATE. CALITATEA VIEŢII1. Fenomene demografice: natalitatea, mortalitatea, nupţialitatea, divorţialitatea2. Structura populaţiei pe vârste şi sexe. Îmbătrânirea demografică3. Inegalităţile sociale. Sărăcia4. Problema poluării mediului ambiant. Nivel de viaţă. Mod de viaţă. Stil de viaţă. Indicatori ai calităţii vieţiiVI. STRUCTURĂ, STRATIFICARE, MOBILITATE ŞI SCHIMBARE SOCIALĂ1. Sistemul rol social – status social2. Stratificare socială3. Mobilitate socială. Mobilitatea teritorială: migraţia şi navetismul4. Conflicte sociale. Forme de acţiune colectivă. Schimbarea socială şi rezistenţa la schimbareVII. ANOMIE, DEVIANŢĂ ŞI CONTROL SOCIAL1. Fenomene anomice: explicaţii şi cauze. Corupţia. Sinuciderea. Delincvenţa. Fenomenul copiilor străzii2. Studiul comportamentului deviant. Devianţă şi delict3. Ordine şi control socialVIII. FAMILIA, CĂSĂTORIA ŞI VIAŢA PERSONALĂ1. Conceptul de familie. Tipuri şi structuri familiale2. Alegerea partenerului conjugal3. Violenţa în familie4. Alternative diadice maritale şi nonmaritale. Valorile familiale5. Stereotipii socio-culturale în asimetria rolurilor de sexIX. CULTURĂ1. Cultură şi civilizaţie. Natura, specificul şi funcţiile culturii2. Diversitatea culturală. Forme de cultură: cultura populară, cultura de masă, cultura înaltă, subcultura, contracultura, etnocentrism, multiculturalismX. AUTORITATE ŞI PUTERE1. Tipuri de autoritate. Tipuri de guvernare2. Puterea politică3. Opinia publică şi democraţia pluralistă. Persuasiune şi manipulare4. Comportamentul politic: socializarea politică, participare şi apatie politică, grupuri de interes şi grupuri de presiuneXI. APARTENENŢA ETNICĂ ŞI RASA1. Conceptul de etnicitate. Conceptul de rasă2. Stereotipii şi prejudecăţi. Prejudecată şi discriminare. Minoritate şi discriminare3. Relaţii interetnice. Conflicte şi soluţiiNOTĂ: Pentru toate unităţile de conţinut menţionate mai sus, candidatul va face dovada unor competenţe specifice privind utilizarea metodologiei cercetării sociologice.D. BIBLIOGRAFIE PENTRU DISCIPLINA DE SPECIALITATE SOCIOLOGIE1. Boudon R. (coord.) – Tratat de sociologie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 19972. Buzărnescu Şt. – Istoria doctrinelor sociologice, E.D.P., Bucureşti, 19953. Costaforu X. (ed. îngrijită de Maria Voinea) – Cercetarea monografică a familiei, Ed. Tritonic, Bucureşti, 20054. Chelcea S., Mărginean I., Cauc I. – Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Ed. Destin, Deva, 19985. Durkheim E. – Regulile metodei sociologice, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 19746. Giddens A. – Sociologie, Ed. All – Central European University Press, Bucureşti, 20007. Iluţ P. – Abordarea calitativă a socioumanului, Ed. Polirom, Iaşi, 19978. Mihăilescu I., – Sociologie generală. Concepte fundamentale şi studii de caz, Ed. Polirom, Iaşi, 20059. Mihu A. – Introducere în sociologie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 199210. Mills W. – Imaginaţia sociologică, Bucureşti, Ed. Politică, 1975 sau ediţiile ulterioare11. Mitrofan I., Mitrofan N. – Familia de la A … la Z, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 199112. Rotariu T., "Demografie şi sociologia populaţiei. Fenomene demografice", Ed. Polirom, Iaşi, 200513. Rotariu T., Iluţ P. – Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Teorie şi practică, Ed. Polirom, Iaşi, 199714. Rotariu T. şi Iluţ P. (coord.) – Sociologie, Ed. Mesagerul, Cluj-Napoca, 199615. Sandu D. – Sociologia tranziţiei. Valori şi tipuri sociale în România, Ed. Satff, Bucureşti, 199616. Stahl H. H. – Tehnica monografiei sociologice, Ed. S.N.S.P.A., Bucureşti, 200117. Stănciulescu E., "Teorii sociologice ale educaţiei", Ed. Polirom, Iaşi, 199618. Vlăsceanu L. – Metodologia cercetării sociale. Metode şi tehnici, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 198619. Weber M. – Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 199520. Zamfir C. şi Vlăsceanu L. (coord.) – Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti, 199321. *** Dicţionar de sociologie, Seria Larousse, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996E. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINEI SOCIOLOGIEI. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplina Sociologie1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare.2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă.3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplinele socio-umane. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/competenţelor.4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare.II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina Sociologie. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic-aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/tehnicilor de învăţare prin cooperare.2. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare.3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare.3.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.3.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.4. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire.5. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare.5.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare.5.2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare).5.3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.5.4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare.F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DE SPECIALITATE1. *** Ghid de evaluare pentru ştiinţe socio-umane, SNEE, Ed. Prognosis, Bucureşti, 20002. *** Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare pentru aria curriculară "Om şi societate", – lucrare apărută sub coordonarea CNC, Ed. SC Aramis Print, Bucureşti, 20023. Cerghit I., Neacşu I., Pânişoară I. O., Potolea D., "Prelegeri pedagogice", Ed. Polirom, Iaşi, 20014. Creţu C., "Curriculum individualizat şi personalizat", Ed. Polirom, Iaşi, 19985. Creţu C., "Psihopedagogia succesului", Ed. Polirom, Iaşi, 19976. Cristea Sorin, "Dicţionar de termeni pedagogici", E.D.P., Bucureşti, 19987. Cucoş C., "Pedagogie generală", Ed. Polirom, Iaşi, 20008. Ionescu M., Radu I., "Didactica moderna", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 19959. Neacşu I., "Metode şi tehnici de învăţare eficientă", Ed. Militară, Bucureşti, 199010. Nicola I., "Tratat de pedagogie şcolară", Ed. Aramis, Bucureşti, 200011. Stoica A. (coord), "Evaluarea curentă şi examenele", Ghid pentru profesori, Ed. Prognosis, Bucureşti, 200112. Stoica A., "Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică", Ed. Humanitas Educational, Bucureşti, 200313. Vlăsceanu L. şi Cerghit I. (coord.), "Curs de pedagogie", T.U.B., Bucureşti, 1988NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplina Sociologie, precum şi manualele alternative cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, în anul şcolar în care se susţine concursul.Grupul de lucru pentru discipline socio-umaneEugen STOICA – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul VieţiiAngela TESILEANU – Institutul de Ştiinţe ale EducaţieiSorin SPINEANU DOBROTĂ – Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareMarius AVRAM – Centrul Naţional de Evaluare şi ExaminareCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU TEHNICI CINEMATOGRAFICE ŞI DE TELEVIZIUNEPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDŞ/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDŞ/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDŞ/CDL din domeniul ştiinţei Informării;2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe;2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M.	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I.	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă.	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Repere ale dezvoltării tehnologiei audiovizuale1.1. Repere ale dezvoltării tehnologiilor de comunicare audio-vizuală.1.2. Coexistenţa imaginii fotografice argentice şi magnetice în fotografie, cinematografie şi televiziune.1.3. Folosirea tehnicilor video-electronice în producţia de filme cinematografice.1.4. Transpunerea imaginii de film pe suport magnetic.1.5. Transferul imaginii magnetice pe pelicula cinematografică.2. Înregistrarea şi redarea electronică a imaginilor cinematografice2.1. Bazele psihofiziologice ale percepţiei mişcării cinematografice.2.2. Procesul fotografic – baza realizării imaginii cinematografice.2.3. Etapele tehnologice de realizare a filmelor.2.4. Tehnica filmării şi aparatura.2.5. Formate şi sisteme de cinema.2.6. Compatibilitatea cadrelor cinematografice şi de televiziune.3. Pelicula cinematografică şi prelucrarea ei3.1. Structura şi clasificarea peliculelor cinematografice.3.2. Proprietăţile peliculelor cinematografice.4. Înregistrarea şi redarea imaginilor de televiziune.4.1. Avantajele şi dezavantajele sistemului de înregistrare şi redare a imaginii pe suport magnetic.4.2. Principiile înregistrării magnetice a imaginii.4.3. Echipamente de înregistrare şi redare a imaginii magnetice.4.4. Banda video: structură şi proprietăţi.4.5. Tehnica videocaptării.4.6. Procese de postprocesare a imaginilor TV.4.7. Particularităţile şi avantajele televiziunii electronice.5. Înregistrarea şi redarea sunetului în cinematografie şi televiziune5.1. Sisteme de înregistrare şi redare a sunetului în cinematografie şi televiziune.5.2. Principiile înregistrării şi redării sunetului pe cale optico-fotografică.5.3. Principiile înregistrării şi redării magnetice a sunetului.5.4. Echipamente de înregistrare, post-procesare şi redare a sunetului.5.5. Tehnologii de înregistrare a sunetului de film.5.6. Stereofonia digitală.6. Aspecte ale artei cinematografice şi de televiziune6.1. Limbajul foto – cinematografic şi de televiziune.6.2. Caracterul dual al cinematografiei şi televiziunii de artă şi tehnică.6.3. Limbajul cinematografic. Mijloace specifice de exprimare în film (montajul).6.4. Curente cinematografice.7. Cinematograful -baza de realizare a spectacolului cinematografic7.1. Proiecţia cinematografică. Aparatură şi dispozitivele auxiliare.7.2. Sala de cinema. Cerinţe acustice şi de vizibilitate.7.3. Calitatea spectacolului cinematografic. Caracteristicile tehnice ale calităţii spectacolului.7.4. Proiecţia imaginilor electronice pe ecran mare.8. Exploatarea şi conservarea filmelor8.1. Uzura filmelor. Factorii mecanici, fizici şi chimici care distrug pelicula.8.2. Condiţiile optime de păstrare a peliculei, a benzilor magnetice şi a suportului electronic.8.3. Perspectiva păstrării filmelor pe alţi purtători.9. Formarea şi obţinerea imaginii fotografice9.1. Noţiuni generale despre lumina, culoare, compoziţie, unghiulaţie şi mişcări de aparat.9.2. Legile şi principiile fundamentale ale opticii fotografice.9.3. Etapele obţinerii imaginii fotografice.9.4. Materiale fotosensibile folosite în fotografie.9.5. Aparatul de fotografiat. Părţile componente şi rolul lor funcţional.9.6. Echipamente şi dispozitive auxiliare ale aparatului de fotografiat.9.7. Fotografia digitală.10. Tehnica fotografierii10.1. Alegerea aparatului şi a materialului fotosensibil.10.2. Reguli de stabilire a punctului de staţie.10.3. Tehnica iluminării cadrului.10.4. Tehnica fotografierii cu blitzul.10.5. Stabilirea parametrilor de expunere.10.6. Stabilirea planului de claritate şi a profunzimii planului de claritate.10.7. Folosirea filtrelor în fotografie.10.8. Particularităţile fotografierii diverselor tipuri şi genuri de fotografie.10.9. Tehnici speciale de fotografiere. Macro şi microfotografia. Fotografierea în zonele invizibile ale spectrului.11. Obţinerea imaginii fotografice color11.1. Principiile realizării fotografiei în culori.11.2. Materiale fotografice color. Structură şi proprietăţi.11.3. Esenţa developării cromogene.11.4. Sisteme de obţinere a imaginilor fotografice color.11.5. Temperatura de culoare şi influenţa ei asupra reproducerii culorilor în fotografie.11.6. Probleme ale expunerii materialelor fotografice color.11.7. Denaturările de culoare şi corecţia lor.12. Estetica imaginii fotografice12.1. Conceptul de estetică a imaginii.12.2. Limbajul de exprimare specific în fotografie şi film. Sisteme de punctuaţie în limbajul cinematografic12.3. Mijloace plastice expresive în fotografie.13. Fotografia digitală13.1. Principiile înregistrării imaginii digitale.13.2. Camera digitală. Principalele părţi componente. Tipuri de camere digitale. Performanţe.13.3. Imaginea digitală. Rezoluţia şi claritatea ei.13.4. Avantajele şi limitele folosirii imaginii digitale.13.5. Procesarea imaginii digitale. Echipamente de imprimare.13.6. Transferul şi stocarea imaginilor digitale.Bibliografie:

1	Alexandrescu P., Petculescu Al.	Tehnica filmării şi aparatura	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
2	Adair King J.	Fotografia digitală	Editura Tehnică, Bucureşti, 2001
3	Burlacu V., Marin A. ş.a.	Tehnologia cinematografică	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974
4	Bistriţeanu D.	Filtre fotografice	Editura Tehnică, Bucureşti, 1989
5	Drugă O., Murgu H.	Elemente de gramatică a limbajului audiovizual	Editura Fundaţiei PRO, 2002
6	Lawsen J. H.	Film şi creaţie	Editura Meridiane, 1968
7	Marin A., Burlacu V.	Tehnica înregistrării sunetului şi aparatură	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
8	Marin A., D. Morozan, Stătescu V.	Tehnologia filmului	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
9	Marin A., Morozan D. ş.a.	Tehnica filmului de la A la Z	Editura Tehnică Bucureşti 1979
10	Mociorniţa D.	Tehnica fotografică	Agenţia de informaţii CAMI, 2000
11	Munteanu V.	Tehnologia prelucrării peliculei	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
12	Nicolescu N. ş.a.	Tehnica proiecţiei cinematografice	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
13	Oteteşteanu M. ş.a.	Sisteme de înregistrare audiovideo	Editura de Vest Timişoara, 1997
14	Radu Gh., Radu R.	Conservarea şi regenerarea diafoto- filmelor	Editura Tehnică, Bucureşti, 1981
15	Răduleţ T.	Optica foto-cinematografică	Editura Tehnică, Bucureşti, 1978
16	Răduleţ O.,	Percepţia imaginii cinematografice şi de televiziune	Editura Printech, 2002
17	Sadoul G.	Istoria cinematografului mondial de la origini până în zilele noastre	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961
18	Stanciu N. ş.a.	Tehnica imaginii în televiziune şi cinematografie	Editura Tehnică, Bucureşti, 1971
19	Manualele în vigoare

Autori:CIOBANU MARIANA VIOLETA – Colegiul Tehnic Media, BucureştiOLTEANU MATEI – Colegiul Tehnic Media, BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU TEHNICI CINEMATOGRAFICE ŞI DE TELEVIZIUNEMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;- capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională.Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor.Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componenţele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul ştiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare socio-pedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Editura ProGnosis, Bucureşti, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. Conţinuturile programeiI. Noţiuni introductive.:1. Audiovizualul mijloc eficient de comunicare şi informatizare;2. Sisteme de înregistrare şi redare audiovizuale;3. Repere ale apariţiei şi dezvoltării tehnicilor cinematografice şi de televiziune.II. Bazele psihofiziologice ale percepţiei imaginii cinematografice şi de televiziune:1. Noţiunea de imagine cinematografică;2. Ochiul ca sistem optic: baza funcţionării cinematografiei;3. Schema generală a percepţiei vizuale;4. Percepţia mişcării;5. Percepţia reliefului;6. Percepţia culorilor.III. Înregistrarea şi redarea imaginilor cinematografice:1. Procesul fotografic – baza dezvoltării imaginii cinematografice;2. Tehnologia realizării filmelor;3. Tehnica filmării şi aparatura;4. Formate şi sisteme de cinema.IV. Pelicula cinematografică şi prelucrarea ei:1. Structura şi clasificarea peliculelor cinematografice;2. Proprietăţile peliculelor cinematografice.V. Înregistrarea şi redarea imaginilor de televiziune:1. Principiile înregistrării magnetice şi electronice a imaginii TV;2. Echipamente de înregistrare şi redare a imaginii magnetice şi electronice a imaginii TV;3. Purtători ai imaginii magnetice/i electronice;4. Tehnica video-captării;5. Procese de postprocesare a imaginilor TV;6. Televiziunea digitală. Particularităţi şi avantaje.VI. Înregistrarea şi redarea sunetului în cinematografie şi televiziune:1. Sisteme de înregistrare şi redare a sunetului în cinematografie şi televiziune;2. Principiile înregistrării şi redării sunetului pe cale optico-fotografică;3. Echipamente de înregistrare, postprocesare şi redare a sunetului magnetic;4. Tehnologia înregistrării sunetului de film;5. Tehnici digitale de înregistrare şi redare a sunetului.VII. Sala de cinema – baza de realizare a spectacolului cinematografic:1. Proiecţia cinematografică. Aparatura şi dispozitivele auxiliare;2. Sala de cinema. Cerinţe acustice şi de vizibilitate;3. Calitatea spectacolului cinematografic. Caracteristicile tehnice ale calităţii spectacolului;4. Verificarea calităţii spectacolului cinematografic;5. Tendinţe de dezvoltare şi diversificare a spectacolului cinematografic (redarea imaginilor digitale).VIII. Exploatarea şi conservarea filmelor:1. Uzura filmelor. Factori mecanici, chimici şi fizici care distrug pelicula;2. Condiţiile optime de păstrare a filmelor pe pelicula, a benzilor magnetice şi a sportului digital.IX. Noţiuni de arta şi tehnica fotografică:1. Formarea şi obţinerea imaginii fotografice;2. Aparatul de fotografiat. Părţile componente şi rolul lor funcţional;3. Materiale fotosensibile folosite în fotografie şi prelucrarea lor;4. Părţile componente ale imaginii: lumina, culoare, compoziţie, unghiulaţie, mişcări de aparat;5. Noţiuni specifice limbajului cinematografic;6. Folosirea filtrelor în fotografie;7. Tipuri şi genuri de fotografie.X. Fotografia digitală:1. Principiile înregistrării imaginii digitale;2. Camera digitală. Principalele părţi componente. Tipuri de camere digitale. Performanţe;3. Imaginea digitală. Rezoluţia şi claritatea ei;4. Avantajele şi limitele folosirii imaginii digitale;5. Procesarea imaginii digitale. Echipamente de imprimare;6. Transferul şi stocarea imaginilor digitale.Bibliografie:1. Alexandrescu, P., Petculescu, Al., Tehnica filmării şi aparatura, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.2. Adair King J., Fotografia digitala pentru amici, Editura Tehnică, Bucureşti, 20013. Burlacu, V., Marin, A., ş.a., Tehnologia cinematografică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19744. Bistriţeanu, D., Filtre fotografice, Editura Tehnică, Bucureşti, 19895. Druga, O., Murgu, H., Elemente de gramatică a limbajului audiovizual, Editura Fundaţiei PRO, 20026. Marin A., Burlacu, V., Tehnica înregistrării sunetului şi aparatura, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19777. Marin, A., Morozan, D., Tehnica filmului de la A la Z, Editura Tehnică, Bucureşti, 19798. Marin, A., Morozan, D., Statescu, V., Tehnica filmului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19779. Mociorniţa, D., Tehnica fotografică, Agenţia de informaţii CAMI, 200010. Munteanu, V., Tehnologia prelucrării peliculei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 197711. Nicolescu, N., ş.a., Tehnica proiecţiei cinematografice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 197712. Oteşteanu M., Alexa, F., Ianăşi, C., Sisteme de înregistrare audio-video, Editura de Vest Timişoara, 199713. Radu, Gh., Radu, R., Conservarea şi regenerarea dia-foto-filmelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 198114. Radulet, Optica foto-cinematografică, Editura Tehnică, Bucureşti, 197815. Sadoul, G., Istoria cinematografului mondial de la origini până în zilele noastre, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 196116. Stanciu, N., ş.a., Tehnica imaginii în televiziune şi cinematografe, Editura Tehnică, Bucureşti, 1971AUTORI:CIOBANU MARIANA VIOLETA, Colegiul Tehnic Media, BucureştiOLTEANU MATEI, Colegiul Tehnic Media, BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU TEHNICI POLIGRAFICEPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Noţiuni de bază despre tehnica poligrafică1.1. Definirea noţiunilor de: poligrafie, forme de tipar, elemente tipăritoare şi netipăritoare, tipăritură.1.2. Genuri de tipar, caracteristicile lor tehnico-economice şi sfera lor de întrebuinţare.1.3. Procesele tehnologice din industria poligrafică, de pregătire a formei, de imprimare şi de finisare.2. Managementul culorii2.1. Noţiuni generale de teoria culorilor:2.1.1. Compoziţia cromatică a luminii albe.2.1.2. Perceperea culorilor.2.1.3. Culoarea corpurilor. Caracteristicile culorilor2.1.4. Sinteza culorilor.2.1.5. Reprezentarea culorilor.2.1.6. Măsurarea culorii: standarde pentru măsurarea culorilor/sisteme de culoare de referinţă, parametrii de culoare, unităţi de măsură pentru culoare, instrumente de măsură a culorii (densitometre, colorimetre, spectrofotometre).2.2. Reproducerea culorilor prin tiparul policrom2.2.1. Reproducerea tricromă.2.2.2. Tiparul negru.2.2.3. Reproductibilitatea originalelor policrome.2.2.4. Defectele selecţiilor de culoare.2.3. Selecţia şi corecţia digitală a culorilor2.3.1. Sisteme digitale de culoare: profile de culoare, conversii între profile.2.3.2. Controlul software al culorii (limite de culoare, toleranţe).3. Operaţia de montaj3.1. Materiale şi echipamente manuale şi automatizate specifice montajului.3.2. Formate tipografice.3.3. Executarea schiţei de montaj.3.4. Executarea montajului.3.5. Procese automatizate, aplicaţii software şi elemente specifice folosite pentru realizare a montajelor tipografice;3.6. Procesul descompunerii culorilor pe filme de separatie, dispozitive manuale şi automatizate folosite în separatia pe film (Reprocamere, Imagesettere).3.7. Tipuri de filme tipografice şi aplicaţiile specifice de montaj.3.8. Verificarea filmelor de separatie; Instrumente de măsura (densitometre etc) şi proceduri de verificare;4. Procese de copiere pe suprafeţe metalice4.1. Straturi de copiere4.1.1. Mecanismul tanării sub acţiunii luminii.4.1.2. Principalele straturi de copiere4.2. Metale folosite pentru pregătirea formelor.4.2.1. Plăci pentru tiparul plan.4.2.2. Pregătirea suprafeţelor metalice în vederea depunerii stratului fotosensibil.4.3. Depunerea stratului fotosensibil pe placa metalică4.4. Executarea operaţiei de copiere4.5. Plăci presensibilizate4.6. Fotopolimeri4.7. Procese automatizate folosite pentru realizarea directa a formei de tipar – platesettere. Tehnologia CtP (computer-to-plate). Tipuri de dispozitive CtP folosite în prezent, placi etc.4.8. Verificarea şi masurarea calităţii plăcilor realizate prin sisteme CtP. Instrumente de măsura. Proceduri specifice de corectie a defectelor.4.9. Alte procese de realizare directa a formei de tipar (computer-to-press etc).5. Procedee de tipar5.1. Imprimarea offset5.2. Flexografie5.3. Serigrafie5.4. Tiparul adânc/tampografia5.5. Imprimare digitală/Computer to press6. Echipamente şi procese tehnologice de imprimare6.1. Descrierea maşinilor de imprimat6.1.1. Maşini pentru imprimarea hârtiei de coli.6.1.2. Maşini pentru imprimarea hârtiei în bobină.6.2. Principalele mecanisme şi aparate ale maşinilor pentru tiparul plan6.2.1. Sistemul de alimentare şi de eliminare a colilor de hârtie.6.2.2. Aparate de imprimare.6.2.3. Aparate de cerneală.6.2.4. Aparate de umezire.6.2.5. Aparate de uscare.6.2.6. Mecanisme şi instalaţii auxiliare.6.3. Pregătirea maşinilor de tipar plan pentru imprimare6.3.1. Pregătirea formei de imprimare.6.3.2. Fixarea aşternutului pe cilindrul de ofset.6.3.3. Fixarea formelor pe cilindrii post-formă6.3.4. Pregătirea aparatelor de cerneală.6.3.5. Pregătirea aparatelor de umezire.6.3.6. Pregătirea mecanismului de alimentare cu hârtie.6.3.7. Pregătirea mecanismului de eliminare, tăiere, fălţuire.6.3.8. Aranjarea suprapunerii şi a registrului de imprimare.6.3.9. Reglarea presiunii între cilindri.6.3.10. Pregătirea aparatelor auxiliare.6.4. Pregătirea substratului imprimabil şi a cernelii pentru imprimare pe maşini de tipar plan6.4.1. Verificarea proprietăţilor fizice şi optice (grad de umiditate, calitatea suprafetei, gradul de alb etc.) şi pregătirea substratului pentru imprimare.6.4.2. Alegerea şi pregătirea cernelurilor ofset pentru imprimare.6.4.3. Folosirea aditivilor pentru cerneluri.6.5. Imprimarea tirajului pe maşinile de tipar plan6.5.1. Procesul de imprimare a tirajului6.5.2. Condiţiile optime ale procesului de imprimare la tiparul plan6.5.3. Supravegherea tirajului.6.5.4. Eliminarea şi stivuirea imprimatelor. Curăţirea maşinii. Scoaterea formei din maşină6.5.5. Organizarea procesului de imprimare6.5.6. Defecţiuni ale procesului de imprimare la tiparul plan şi măsuri de remediere6.6. Elemente constructive ale rotativelor offset cu hârtie în bobină6.6.1. Rotative offset cu hârtie în bobine – noţiuni generale6.6.2. Legătura între numărul benzilor de hârtie şi paginaţie6.6.3. Circumferinţa cilindrilor maşinilor rotative6.6.4. Echiparea cilindrilor maşinilor rotative6.6.5. Configuraţia cilindrilor în maşinile rotative cu hârtia în bobina6.7. Aparate de fălţuit cu pâlnie (cu con) ale rotativelor offset cu hârtie în bobina6.7.1. Rolul conului primului falţ6.7.2. Trimiterea de la un con la altul6.7.3. Echipamentele conului primului falţ6.7.4. Mecanismul celui de al doilea falţ6.7.5. Antrenarea benzilor în mecanismul celui de-al doilea falţ6.7.6. Mecanisme de fălţuit rotative6.7.7. Mecanisme de fălţuit cu bacuri6.7.8. Aparatul de fălţuit cu mecanisme pentru al treilea falţ6.7.9. Principiul producţiei acumulate în mecanismul de fălţuit6.7.10. Acumularea pe cilindrul de tăiere6.7.11. Acumularea pe cilindrul fălţuitor6.8. Dispozitive de uscare la maşinile rotative6.8.1. Uscătoare cu circulaţie de aer cald6.8.2. Uscătoare cu raze infraroşii6.8.3. Uscătoare cu radiaţii ultraviolete6.8.4. Uscătoare cu ultrasunete6.9. Debitoare de banda şi derulatoare de bobine6.9.1. Derulatoare de bobine cu lipire automată la viteza zero6.9.2. Derulatoare de bobina cu lipire automată în mers6.9.3. Debitoare de bandă6.10. Echipamente auxiliare ale rotativelor offset6.10.1. Instalaţii de răcire a benzii de hârtie6.10.2. Aparate de aplicat soluţie cu silicon6.10.3. Sisteme automate de suprapunere a culorilor (AUTOTRON)6.10.4. Tehnologia "sleeve-offset"6.10.5. Particularităţile rotativelor cu hârtia în coli comparativ cu cele cu hârtia în bobină7. Finisarea produselor poligrafice7.7. Procese manuale şi automatizate folosite pentru finisare tipăriturilor.7.8. Executarea cărţilor broşate7.8.1. 13.1. Pregătirea colilor tipărite7.8.2. 13.2. Fălţuirea colilor7.8.3. 13.3. Aplicarea suplimentelor şi adunatul7.8.4. 13.4. Fixarea blocului7.8.5. 13.5. Broşarea7.9. Executarea cărţilor legate7.9.1. 14.1. Confecţionarea scoarţelor7.9.2. 14.2. Pregătirea blocului de carte7.9.3. 14.3. Introducerea blocurilor în scoarţe7.9.4. 14.4. Finisarea cărţilor legate7.10. Realizarea lucrărilor de papetărie7.10.1. 15.1. Confecţionarea caietelor, carnetelor, bloc-notes-urilor, blocurilor de desen, dosarelor şi registrelor7.10.2. 15.2. Confecţionarea hărţilor caşerate pe pânză7.10.3. 15.3. Confecţionarea tablourilor, mapelor şi a suporturilor pentru calendar7.10.4. 15.4. Confecţionarea albumelor şi a clasoarelor de timbre7.10.5. 15.5. Legarea revistelor şi a ziarelor7.11. Legătoria de artă7.11.1. Legăturile cu ornamente de metal7.11.2. Decorarea scoarţelor şi cotorului cărţilor7.11.3. Realizarea şnitului7.11.4. Legătura în piele7.12. Plastifierea la cald şi la rece. Tipuri de folii. Tipuri de dispozitive folosite pentru aplicarea foliilor. Alegerea tipului adecvat de plastifiere. Pregătirea corecta a colilor tiparite pentru plastiere. Probleme frecvente apărute în plastifiere şi remedierea lor. Influenţa plastierii aplicate pe lucrare în procesul de legatorie sau finisare.7.13. Lăcuirea. Tipuri de lacuri şi proprietăţile lor. Dispozitive de aplicare a lacurilor inline şi offline. Procese de pregătire şi aplicare a lacurilor total sau selectiv. Lacuri UV. Probleme frecvente care apar în procesul lăcuirii. Influenţa lăcuire în legătorie sau alte operaţii de finisare.7.14. Ştanţarea. Tipuri de procese de stantare (plana, rotativa etc.). Maşini manuale, semiautomate şi automate folosite pentru stantare. Elemente constructive folosite pentru realizarea formei de stantare (cutite, biguri, perforuri, cauciucuri presoare şi aruncătoare etc). Realizarea formei de ştanţare. Realizarea ştanţării. Verificarea defectelor lucrării apărute la ştanţare şi remedierea lor.7.15. Decuparea sau stantarea cu ajutorul plotterelor7.15.1. Tipurile de procese automatizate de decupare (plotere pentru autocolant şi alte substraturi flexibile, plottere pentru carton şi substraturi rigide. Rutere. Dispozitive de decupare cu laser etc.7.16. Executarea ambalajelor din carton7.16.1. Tipurile de ambalaje specifice. Caracteristici.7.16.2. Materiale folosite pentru ambalaje (hartie, carton duplex, carton grafic, carton ondulat, cartoane speciale folosite pentru ambalaje alimentare etc.). Procese de finisare a ambalajelor (lăcuire, plastifiere, stantare etc.)7.17. Asamblarea manuala a lucrărilor complexe.Bibliografie:┌──┬─────────────────────┬──────────────────────────────────┬────────────────────────────┐│ 1│Helmuth Kipphan │Handbook of Print Media │Editura Springer, 2001 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 2│Biriş V. │Tehnoredactare │Editura AXY IMPEX, ││ │ │ │Bucureşti, 2003 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 3│Mereţ S.M, Mereţ E., │Maşini şi utilaje din industria │Editura Didactică şi ││ │Foiaş P., Bărbulescu │poligrafică │Pedagogică, 1980 ││ │P. │ │ │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 4│Nestor M. N., Radu C.│Manualul legătorului │Editura Didactică şi ││ │ │ │Pedagogică, 1970 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 5│Niţă – Schleien E., │Tehnologie Poligrafică │Editura Didactică şi ││ │Vasilache N. │ │Pedagogică, 1978 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 6│Pavel E., Albaiu S. │Utilajul şi tehnologia poligrafică│Editura Didactică şi ││ │ │ │Pedagogică, 1978 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 7│Staş M., Ciobanu A. │Tehnoredactare computerizată │Editura Militară, Bucureşti,││ │ │ │1995 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 8│*** │Colecţia revistei Tehnica în │Centrul de Producţie şi ││ │ │tipografie │Cercetări Poligrafice ││ │ │ │SERTI, Bucureşti 1990-1999 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 9│*** │Colecţia revistei Lumea tiparului │Centrul de Producţie şi ││ │ │ │Cercetări Poligrafice ││ │ │ │SERTI, Bucureşti 1990-1999 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│10│*** │Colecţia Revista tipografilor │Editura CIVIO – Reviste ││ │ │ │specializate, Bucureşti, ││ │ │ │2002 – 2003 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│11│*** │Colecţia revistei │Editura Print Publishing, ││ │ │Print Publishing │Bucureşti, 1998-2002 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│12│*** │Computer to plate │Editura Zoomsoft, ││ │ │ │Bucureşti, 1999 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│13│ │Colecţia Print Magazin │Editura Print Magazin, ││ │ │ │Bucureşti, 2009-2010 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│14│*** │Electronic Publishing │Editura Libipress, ││ │ │ │Bucureşti, 1998 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│15│*** │Computer to press │Heidelberg, 1999 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│16│*** │Standarde, norme tehnice, reguli │Institutul Român de ││ │ │de culegere │Standardizare şi Regia ││ │ │ │Autonomă Monitorul ││ │ │ │Oficial, Bucureşti, 1996 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│17│*** │Colecţia STAS – │Editura Tehnică, Bucureşti, ││ │ │informare-documentare, editură şi │1974 ││ │ │poligrafie │ │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│18│Manualele şcolare în │ │ ││ │vigoare │ │ │└──┴─────────────────────┴──────────────────────────────────┴────────────────────────────┘Autori:CIOBANU MARIANA VIOLETA, Colegiul Tehnic Media, BucureştiOLTEANU MATEI, Colegiul Tehnic Media, BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU TEHNICI POLIGRAFICEMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Noţiuni de bază despre tehnica poligrafică1.1.1. Definirea noţiunilor de: poligrafie, forme de tipar, elemente tipăritoare şi netipăritoare, tipăritură.1.1.2. Genuri de tipar, caracteristicile lor tehnico-economice şi sfera lor de întrebuinţare.1.1.3. Procesele tehnologice din industria poligrafică, de pregătire a formei, de imprimare şi de finisare.2. Bazele reproducerii poligrafice a culorilor2.1. Noţiuni generale de teoria culorilor.2.1.1. Compoziţia cromatică a luminii albe.2.1.2. Perceperea culorilor.2.2. Culoarea corpurilor. Caracteristicile culorilor2.2.1. Sinteza culorilor.2.2.2. Reprezentarea culorilor.2.3. Reproducerea culorilor prin tiparul policrom2.3.1. Reproducerea tricromă.2.3.2. Tiparul negru.2.3.3. Reproductibilitatea originalelor policrome.2.4. Defectele selecţiilor de culoare.2.4.1. Sisteme de color management şi instrumente de măsura a calităţii culorii2.4.2. Noţiuni generale de color management, profile de culoare etc.2.4.3. Instrumente de măsurare a culorii (colorimetre, spectrofotometre etc.). Folosirea acestor dispozitive pentru masurarea culorii tiparite. Sisteme automatizate de măsurare a culorii dispuse pe masinile de tipar.2.4.4. Proceduri de verificare şi corectie a culorii în funcţie de datele masurate electronic.3. Operaţia de montaj3.1. Materiale şi echipamente manuale şi automatizate specifice montajului.3.2. Formate tipografice.3.3. Executarea schiţei de montaj.3.4. Executarea montajului.3.5. Procese automatizate, aplicaţii software şi elemente specifice folosite pentru realizare a montajelor tipografice;3.6. Procesul descompunerii culorilor pe filme de separatie, dispozitive manuale şi automatizate folosite în separatia pe film (Reprocamere, Imagesettere).3.7. Tipuri de filme tipografice şi aplicaţiile specifice de montaj.3.8. Verificarea filmelor de separatie; Instrumente de măsura (densitometre etc) şi proceduri de verificare;4. Procese de copiere pe suprafeţe metalice4.1. Straturi de copiere4.1.1. Mecanismul tanării sub acţiunii luminii.4.1.2. Principalele straturi de copiere4.2. Metale folosite pentru pregătirea formelor4.2.1. Plăci pentru tiparul plan.4.2.2. Pregătirea suprafeţelor metalice în vederea depunerii stratului fotosensibil.4.3. Depunerea stratului fotosensibil pe placa metalică4.4. Executarea operaţiei de copiere4.5. Plăci presensibilizate4.6. Fotopolimeri4.7. Procese automatizate folosite pentru realizarea directa a formei de tipar – platesettere. Tehnologia CtP (computer-to-plate). Tipuri de dispozitive CtP folosite în prezent, placi etc.4.8. Verificarea şi masurarea calităţii plăcilor realizate prin sisteme CtP. Instrumente de măsura. Proceduri specifice de corectie a defectelor.4.9. Alte procese de realizare directa a formei de tipar (computer-to-press etc).5. Prelucrarea formelor pentru tiparul plan5.1. Prelucrarea plăcilor monometalice.5.2. Prelucrarea plăcilor polimetalice.5.3. Executarea tiparului de control (probă). Corectarea şi finisarea plăcilor.6. Echipamente şi procese tehnologice de imprimare6.1. Descrierea maşinilor pentru tiparul plan6.1.1. Maşini pentru imprimarea hârtiei de coli.6.1.2. Maşini pentru imprimarea hârtiei în bobină.6.2. Principalele mecanisme şi aparate ale maşinilor pentru tiparul plan6.2.1. Sistemul de alimentare şi de eliminare a colilor de hârtie.6.2.2. Aparate de imprimare.6.2.3. Aparate de cerneală.6.2.4. Aparate de umezire.6.2.5. Aparate de uscare.6.2.6. Mecanisme şi instalaţii auxiliare.6.3. Pregătirea maşinilor de tipar plan pentru imprimare6.3.1. Pregătirea formei de imprimare.6.3.2. Fixarea aşternutului pe cilindrul de ofset.6.3.3. Fixarea formelor pe cilindrii post-formă6.3.4. Pregătirea aparatelor de cerneală.6.3.5. Pregătirea aparatelor de umezire.6.3.6. Pregătirea mecanismului de alimentare cu hârtie.6.3.7. Pregătirea mecanismului de eliminare, tăiere, fălţuire.6.3.8. Aranjarea suprapunerii şi a registrului de imprimare.6.3.9. Reglarea presiunii între cilindri.6.3.10. Pregătirea aparatelor auxiliare.6.4. Pregătirea substratului imprimabil şi a cernelii pentru imprimare pe maşini de tipar plan6.4.1. Verificarea proprietăţilor fizice şi optice (grad de umiditate, calitatea suprafetei, gradul de alb etc.) şi pregătirea substratului pentru imprimare.6.4.2. Alegerea şi pregătirea cernelurilor ofset pentru imprimare.6.4.3. Folosirea aditivilor pentru cerneluri.6.5. Imprimarea tirajului pe maşinile de tipar plan6.5.1. Procesul de imprimare a tirajului6.5.1.1. Condiţiile optime ale procesului de imprimare la tiparul plan6.5.1.2. Supravegherea tirajului.6.5.1.3. Eliminarea şi stivuirea imprimatelor. Curăţirea maşinii. Scoaterea formei din maşină6.5.2. Organizarea procesului de imprimare6.5.3. Particularităţile imprimării pe maşini de tipar plan6.5.3.1. Particularităţile imprimării pe maşini plan cu hârtie în bobină6.5.3.2. Imprimarea pe maşini de tipar plan de format redus6.5.4. Defecţiuni ale procesului de imprimare la tiparul plan şi măsuri de remediere6.5.5. Alte procedee de imprimare şi multiplicare (tipar înalt, tipar adânc, tampografie, imprimare digitală, flexografie, serigrafie)6.6. Finisarea integrată pe masini de imprimat ofset rotative.6.6.1. Tăiere6.6.2. Perforare6.6.3. Fălţuire6.6.4. Lipire6.6.5. Agrafare/capsare6.6.6. Ambalare7. Finisarea produselor poligrafice7.1. Procese manuale şi automatizate folosite pentru finisare tipăriturilor.7.2. Executarea cărţilor broşate7.2.1. 13.1. Pregătirea colilor tipărite7.2.2. 13.2. Fălţuirea colilor7.2.3. 13.3. Aplicarea suplimentelor şi adunatul7.2.4. 13.4. Fixarea blocului7.2.5. 13.5. Broşarea7.3. Executarea cărţilor legate7.3.1. 14.1. Confecţionarea scoarţelor7.3.2. 14.2. Pregătirea blocului de carte7.3.3. 14.3. Introducerea blocurilor în scoarţe7.3.4. 14.4. Finisarea cărţilor legate7.4. Realizarea lucrărilor de papetărie7.4.1. 15.1. Confecţionarea caietelor, carnetelor, bloc-notes-urilor, blocurilor de desen, dosarelor şi registrelor7.4.2. 15.2. Confecţionarea hărţilor caşerate pe pânză7.4.3. 15.3. Confecţionarea tablourilor, mapelor şi a suporturilor pentru calendar7.4.4. 15.4. Confecţionarea albumelor şi a clasoarelor de timbre7.4.5. 15.5. Legarea revistelor şi a ziarelor7.5. Legătoria de artă7.5.1. Legăturile cu ornamente de metal7.5.2. Decorarea scoarţelor şi cotorului cărţilor7.5.3. Realizarea şnitului7.5.4. Legătura în piele7.6. Plastifierea la cald şi la rece. Tipuri de folii. Tipuri de dispozitive folosite pentru aplicarea foliilor. Alegerea tipului adecvat de plastifiere. Pregătirea corectă a colilor tipărite pentru plastiere. Probleme frecvente apărute în plastifiere şi remedierea lor. Influenţa plastierii aplicate pe lucrare în procesul de legătorie sau finisare.7.7. Lăcuirea. Tipuri de lacuri şi proprietăţile lor. Dispozitive de aplicare a lacurilor inline şi offline. Procese de pregătire şi aplicare a lacurilor total sau selectiv. Lacuri UV. Probleme frecvente care apar în procesul lăcuirii. Influenţa lăcuire în legatorie sau alte operaţii de finisare.7.8. Ştantarea. Tipuri de procese de ştanţare (plană, rotativă etc.). Maşini manuale, semiautomate şi automate folosite pentru ştanţare. Elemente constructive folosite pentru realizarea formei de ştanţare (cuţite, biguri, perforuri, cauciucuri presoare şi aruncătoare etc). Realizarea formei de ştanţare. Realizarea ştanţării. Verificarea defectelor lucrării apărute la stantare şi remedierea lor.7.9. Decuparea sau stantarea cu ajutorul plotterelor7.9.1. Tipurile de procese automatizate de decupare (plotere pentru autocolant şi alte substraturi flexibile, plottere pentru carton şi substraturi rigide. Rutere. Dispozitive de decupare cu laser etc.7.10. Executarea ambalajelor din carton7.10.1. Tipurile de ambalaje specifice. Caracteristici.7.10.2. Materiale folosite pentru ambalaje (hârtie, carton duplex, carton grafic, carton ondulat, cartoane speciale folosite pentru ambalaje alimentare etc.). Procese de finisare a ambalajelor (lăcuire, plastifiere, ştanţare etc.)7.11. Asamblarea manuală a lucrărilor complexe.Bibliografie:┌──┬─────────────────────┬──────────────────────────────────┬────────────────────────────┐│ 1│Helmuth Kipphan │Handbook of Print Media │Editura Springer, 2001 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 2│Biriş V. │Tehnoredactare │Editura AXY IMPEX, ││ │ │ │Bucureşti, 2003 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 3│Mereţ S.M, Mereţ E., │Maşini şi utilaje din industria │Editura Didactică şi ││ │Foiaş P., Bărbulescu │poligrafică │Pedagogică, 1980 ││ │P. │ │ │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 4│Nestor M. N., Radu C.│Manualul legătorului │Editura Didactică şi ││ │ │ │Pedagogică, 1970 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 5│Niţă – Schleien E., │Tehnologie Poligrafică │Editura Didactică şi ││ │Vasilache N. │ │Pedagogică, 1978 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 6│Pavel E., Albaiu S. │Utilajul şi tehnologia poligrafică│Editura Didactică şi ││ │ │ │Pedagogică, 1978 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 7│Staş M., Ciobanu A. │Tehnoredactare computerizată │Editura Militară, Bucureşti,││ │ │ │1995 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 8│*** │Colecţia revistei Tehnica în │Centrul de Producţie şi ││ │ │tipografie │Cercetări Poligrafice ││ │ │ │SERTI, Bucureşti 1990- ││ │ │ │1999 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│ 9│*** │Colecţia revistei Lumea tiparului │Centrul de Producţie şi ││ │ │ │Cercetări Poligrafice ││ │ │ │SERTI, Bucureşti 1990-1999 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│10│*** │Colecţia Revista tipografilor │Editura CIVIO – Reviste ││ │ │ │specializate, Bucureşti, ││ │ │ │2002 – 2003 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│11│*** │Colecţia revistei │Editura Print Publishing, ││ │ │Print Publishing │Bucureşti, 1998-2002 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│12│*** │Computer to plate │Editura Zoomsoft, ││ │ │ │Bucureşti, 1999 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│13│ │Colecţia Print Magazin │Editura Print Magazin, ││ │ │ │Bucureşti, 2009-2010 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│14│*** │Electronic Publishing │Editura Libipress, ││ │ │ │Bucureşti, 1998 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│15│*** │Computer to press │Heidelberg, 1999 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│16│*** │Standarde, norme tehnice, reguli │Institutul Român de ││ │ │de culegere │Standardizare şi Regia ││ │ │ │Autonomă Monitorul ││ │ │ │Oficial, Bucureşti, 1996 │├──┼─────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────┤│17│*** │Colecţia STAS – informare- │Editura Tehnică, Bucureşti, ││ │ │documentare, editură şi │1974 ││ │ │poligrafie │ │├──┼─────────────────────┴──────────────────────────────────┴────────────────────────────┤│18│Manualele şcolare în vigoare aprobate de MECTS │└──┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘AUTORI:CIOBANU MARIANA VIOLETA, Colegiul Tehnic Media BucureştiOLTEANU MATEI, Colegiul Tehnic Media BucureştiCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU TELECOMUNICAŢIIMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Bazele electrotehnicii1.1. Circuite de curent continuu1.1.1. Legi de bază în electrotehnica (Legea lui Ohm, Legile lui Kirchhoff).1.1.2. Rezistoare electrice şi gruparea lor.1.1.3. Puterea şi energia electrică în curent continuu.1.2. Circuite de curent alternativ1.2.1. Componente reactive (inductoare, condensatoare) şi gruparea lor.1.2.2. Curenţi şi tensiuni în circuite de curent alternativ.1.2.3. Puterea şi energia electrică în curent alternativ.1.3. Efectele curentului electric1.3.1. Efectele termice.1.3.2. Iluminatul electric.1.3.3. Efectele chimice.1.3.4. Efectele magnetice.1.4. Inducţia electromagnetică şi aplicaţiile sale1.4.1. Transformatorul ideal.1.4.2. Transformatorul real.1.4.3. Autotransformatorul.2. Electronică analogică2.1. Elemente active de circuit2.1.1. Diode semiconductoare (dioda redresoare, dioda stabilizatoare, dioda varicap, diode de comutaţie) – principiul de funcţionare, simbol, caracteristica statică, parametrii, utilizări.2.1.2. Tranzistoare bipolare – principiul de funcţionare, ecuaţii fundamentale, simboluri, conexiuni, caracteristici statice, regimuri de funcţionare, parametrii, circuite de polarizare, punct static de funcţionare, utilizări.2.1.3. Tranzistoare unipolare (TEC-J, TEC MOS) – principiul de funcţionare, simboluri, parametrii2.1.4. Dispozitive optoelectronice (fotorezistenţa, fotodioda, fototranzistor, diodă electroluminiscentă, optocuplor) – principiul de funcţionare, simboluri, parametrii, utilizări.2.2. Circuite electronice2.2.1. Redresoare, monoalternanţă şi dublă alternanţă: parametri, scheme de utilizare, filtre de netezire, identificarea şi remedierea defectelor.2.2.2. Stabilizatoare: parametri, scheme electrice, parametrii, identificarea şi remedierea defectelor.2.2.3. Amplificatoare electronice: definiţie, parametri, tipuri de amplificatoare (de audiofrecvenţă, videofrecvenţă, de bandă largă, operaţionale): scheme de principiu, funcţionare, parametrii electrici, identificarea şi remedierea defectelor.3. Electronică digitală3.1. Porţi logice: tipuri (ŞI, SAU, NAND, NOR): tabel de adevăr, simbol, utilizări, verificarea parametrilor.3.2. Implementarea funcţiilor logice cu porţi logice.3.3. Circuite logice combinaţionale: codificatoare, decodificatoare, multiplexoare, demultiplexoare; definiţie, identificarea circuitelor, parametrii, utilizări.3.4. Circuite basculante logice RS, D, JK, T – definiţie, identificarea circuitelor, parametrii, utilizări.3.5. Numărătoare: clasificare, identificarea circuitelor, utilizări.4. Cuadripoli pasivi folosiţi în telecomunicaţii4.1. Atenuatoare şi egalizoare de atenuare.4.2. Filtre electrice.4.3. Transformatoare de bandă largă.5. Cablaje imprimate5.1. Suporturi metalizate.5.2. Prelucrări mecanice.5.3. Desenarea şi decaparea.5.4. Plantarea componentelor.5.5. Finisarea finală.5.6. Conectică.6. Cabluri de telecomunicaţii6.1. Materiale folosite.6.2. Cabluri simetrice.6.3. Cabluri coaxiale.6.4. Cabluri cu fibră optică6.5. Măsurarea atenuării cablurilor.6.6. Joncţionarea cablurilor.6.7. Echipament auxiliar pentru cabluri.7. Subansamblurile funcţionale de tip electroacustic.7.1. Măsurarea parametrilor specifici microfoanelor telefonice.7.2. Măsurarea parametrilor specifici difuzoarelor.8. Instalaţii specifice de electroalimentare în telecomunicaţii8.1. Grupuri electrogene.8.2. Grupuri convertizoare.8.3. Convertori şi invertori statici.9. Materiale folosite în electrotehnică şi electronică9.1. Metale şi aliaje.9.2. Materiale izolante.9.3. Materiale magnetice.9.4. Adezivi.9.5. Protejarea contra efectelor climatice şi chimice.10. Localizarea deranjamentelor pe linii şi cabluri10.1. Clasificarea deranjamentelor pe circuite fizice.10.2. Localizarea defectelor de izolament.10.3. Localizarea defectelor de continuitate şi omogenitate.10.4. Locatorul cu impulsuri.10.5. Norme uzuale pentru linii şi cabluri.11. Elemente specifice circuitelor de electroalimentare a echipamentelor de telecomunicaţii11.1. Dispozitive de protecţie la supracurenţi.11.2. Sisteme de comutare, semnalizare şi alarmare.11.3. Punerea la pământ.11.4. Dimensionarea conductoarelor.12. Reţele electrice şi metode de protecţie12.1. Reţele electrice monofazate.12.2. Metode de protecţie a echipamentelor şi oamenilor.13. Surse chimice reversibile şi ireversibile13.1. Pile şi baterii utilizate în telecomunicaţii.13.2. Acumulatori utilizaţi în telecomunicaţii.13.3. Surse neconvenţionale.13.4. Întreţinere şi verificare.13.5. Precauţii legate de utilizare.13.6. Norme specifice de protecţia muncii.Bibliografie

1	Andrei, Ilie.	Tehnica transmisiei informaţiei	Bucureşti: Editura Printech, 2006
2	Bosie, Ion şi Wardalla, Mircea.	Măsurări speciale în telecomunicaţii, vol I	Bucureşti Romtelecom, 1997
3	Bosie, Ion şi Wardalla, Mircea.	Măsurări speciale în telecomunicaţii, vol II	Bucureşti: Editura Agir;
4	Bossie I., Wardalla M.	Măsurări electrice în telecomunicaţii	Editura didactica şi pedagogica 1982
5	Boldea Gheorghe	Localizarea deranjamentelor din cablurile de telecomunicaţii	Bucureşti: Editura Tehnică, 1974
6	Georgescu, Otilia şi Andrei Ilie	Auxiliar curricular "Exploatarea şi întreţinerea reţelelor de telecomunicaţii"	www.eprofu.ro
7	Colectiv de autori	Instrucţiuni de protejare a cablurilor de telecomunicaţii	Direcţia Generală a Poştelor şi Telecomunicaţiilor 1977
8	Dănilă, T. Ionescu- Vaida, M.	Componente şi circuite electronice – manual pentru clasa a X – a, licee industriale	Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996
9	Dănilă, T. Ionescu- Vaida, M.	Componente şi circuite electronice – manual pentru clasa a XI – a, licee industriale	Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996
10	Ghiţă, Teodor	Cabluri de telecomunicaţii	Bucureşti: Editura Tehnică, 1990
11	Ion M., Goagă, F.	Ghid metodic de evaluare pentru învăţământul profesional şi tehnic preuniversitar	Editura INFO, Craiova, 1999
12	Trifu A., Seefeld R., Wardalla M., Lie M., Călin M.	Electronică, automatică, informatică tehnologică industrială. Manual pentru pregătirea de bază, anul I Şcoli profesionale	Editura Tehnică, Bucureşti, 2000
13	Suciu Pompiliu	Linii şi cabluri de telecomunicaţii	Editura Didactica şi Pedagogica
14	Trifu A., Seefeld R., Wardalla M., Lie M., Călin M.	Electronică, automatică, informatică tehnologică industrială. Manual pentru pregătirea de bază, anul I Şcoli profesionale	Editura Tehnică, Bucureşti, 2000
15	Trifu A., Seefeld R., Wardalla M.	Ghid metodic de aplicare a curriculumului la decizia şcolii – Măsurări electrice clasa a IX-a	Editura Economică, 2000
16	***	Instrucţiuni pentru executarea lucrărilor în reţele telefonice	Romtelecom. 1999

Autori:GHEAŢĂ CARMEN – GRUP ŞCOLAR. UNIREA BUCUREŞTIMUŞAT CARMEN – COLEGIUL TEHNIC EDMOND NICOLAU BUCUREŞTIPINTEA MIHAELA – GRUP ŞCOLAR ELECTROMUREŞ TÎRGU MUREŞCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU DISCIPLINA TERAPIA EDUCAŢIONALĂ COMPLEXĂ ŞI INTEGRATĂ– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrezenta programă se adresează cadrelor didactice care doresc să participe la concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, la disciplina Terapia Educaţională Complexă şi Integrată, absolvenţi ai liceelor pedagogice, ai învăţământului postliceal şi ai învăţământului universitar de scurtă durată, având ca scop pregătirea şi evaluarea capacităţilor şi competenţelor acestora.Terapia Educaţională Complexă şi Integrată este o ramură a psihopedagogiei speciale care abordează complex şi integrativ programele educaţional terapeutice pentru valorificarea resurselor de învăţare prin: stimulare cognitivă, ludoterapie, terapie educaţională, activităţi de socializare şi formarea autonomiei personale a copilului/elevului oferind o largă deschidere spre normalizarea condiţiilor de viaţă.Cadrele didactice care participă la concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar la disciplina Terapia Educaţională, Complexă şi Integrată pot ocupa următoarele posturi/catedre:● educatoare/educator;● educatoare/educator/itinerant/de sprijin;● învăţător-educator;● învăţător itinerant/de sprijin.Prezenta programă de concurs este elaborată în acord cu legislaţia în vigoare şi cu programele şcolare care se aplică în învăţământul special.Aspecte fundamentale vizate de programă● Cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în psihopedagogia specială.● Cunoaşterea specificului învăţării, educării, compensării/recuperării, integrării copiilor cu cerinţe educative speciale (CES)● Evaluarea şi monitorizarea progresului educaţional, ca o consecinţă a procesului de învăţământ desfăşurat în şcoala specială sau în şcoala de masa pe tot parcursul şcolar.● Creşterea calităţii actului educaţional prin perfecţionarea resursei umane în domeniul educaţiei speciale.● Proiectarea şi implementarea activităţii specifice, diferentiate, în funcţie de particularităţile biopsihosociale ale copiilor/elevilor/tinerilor cu CES de integrare şcolară şi socială a copiilor cu CES în şcoala de masă sau în comunitate.● Dezvoltarea competenţelor metodice şi metodologice ale cadrelor didactice din învăţământul special şi special integrat.B. COMPETENŢELE SPECIFICECompetenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică, în realizarea activităţilor didactice şi vizează:● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice,● înţelegerea principiilor didacticii generale şi specifice, cunoaşterea documentelor şcolare reglatoare,● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic trans-, inter-, multidisciplinare,● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi,● capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă şi psihoindividuale ale elevilor,● capacitatea de construi un climat educativ, interactiv, de cooperare stimulativ, de creştere a eficienţei rezultatelor activităţilor didactice.● Capacitatea de a proiecta şi desfăşura activităţi educaţional – terapeutice cu elevi/copii/tineri cu CES.● Capacitatea de a implementa strategii privind integrarea educaţională şi inserţia socială a elevilor/copiilor cu CES.C. TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ LA DISCIPLINA TERAPIA EDUCAŢIONALĂ COMPLEXĂ ŞI INTEGRATĂI. Terapia educaţională complexă şi integrată ramură a Psihopedagogiei speciale1. Terapia educaţională. Caracterul complex şi integraţionist al acesteia.2. Valenţele educaţionale ale terapiilor.3. Tehnicile educaţional-terapeutice.4. Tipuri/module de activităţi educaţional-terapeutice. Competenţe specifice fiecărui tip de activitate.II. Rolul şi locul psihopedagogiei speciale în cadrul ştiinţelor educaţiei. Cadrul conceptual şi terminologia specifică1. Psihopedagogia specială – statutul interdisciplinar şi relaţiile acesteia cu psihologia, pedagogia şi alte ştiinţe.2. Psihopedagogia specială – conţinut, structură, finalităţi.3. Statutul interdisciplinar, relaţiile cu psihologia, pedagogia şi alte ştiinţe.III. Etiologia specifică diferitelor tipuri de deficienţe1. Rolul factorilor endogeni şi exogeni în modificările morfofuncţionale ale sistemului nervos central, ale analizatorilor şi ale aparatului fonoarticulator.2. Cauzele şi frecvenţa diferitelor tipuri de deficienţe.IV. Factorii şi etapele dezvoltării copilului/elevului cu dizabilităţi1. Factorii care condiţionează dezvoltarea copilului/elevului. Relaţia dintre factorii ereditari, factorii de mediu şi factorii educaţionali. Raportul specific dintre aceştia în cazul copiilor/elevilor cu dizabilităţi.2. Etapele dezvoltării ontogenetice şi caracterizarea lor în plan psihosomatic.3. Structura şi formele de manifestare ale personalităţii copilului/tânărului cu dizabilităţi.V. Particularităţile dezvoltării psihofizice şi sociale ale copiilor/elevilor cu dizabilităţi.1. Trăsături de specificitate ale evoluţiei psihofizice a copiilor/elevilor cu dizabilităţi.2. Individualizarea comunicării pe tipuri de deficienţe.3. Consecinţe ale manifestării deficienţei în procesul de dezvoltare, adaptare, integrare socială a copiilor.VI. Integrarea copiilor/elevilor cu CES în şcoala de masă1. Conceptele de integrare şi incluziune. Forme ale integrării.2. Modalităţi de favorizare a integrării copiilor cu deficienţe în şcoala de masă prin: depistare precoce a deficienţei, intervenţie timpurie, educaţie preşcolară, debut şcolar în şcoala de masă, trasee educaţionale compatibile cu tipul şi gradul de deficienţă.3. Limitele integrării şcolare.VI. Modalităţi şi tehnici ale activităţilor educaţional-terapeutice1. Stimulare cognitivăa) Rolul activităţilor cognitive în educaţia specială a copiilor/elevilor cu CES. … b) Conţinutul activităţilor cognitive. … c) Activităţile educaţional-terapeutice şi rolul acestora în organizarea cunoaşterii. Elementele diferenţiale faţă de activitatea de predare. … d) Formarea abilităţilor senzorial-perceptive. … e) Structurile de activitate pentru formarea conceptelor fundamentale: sortarea, gruparea, asocierea, corespondenţa unu la unu, ordinea numerică, ş.a. … f) Formarea, dezvoltarea, restructurarea proceselor-activităţilor psihice prin exerciţii senzorio – motorii şi perceptive şi importanţa acestora în învăţare. Structura generală a exerciţiilor şi activităţilor. … g) Activităţi de consolidare a achiziţiilor dobândite prin activităţi complementare de stimulare/dezvoltare cognitivă. … 2. Ludoterapiaa) Jocul ca proces de învăţare şi de recuperare în cadrul acţiunii de terapie educaţională integrată. … b) Modalităţi de realizare a jocului. Valenţe educative ale jocului. … c) Jocuri didactice şi activităţi de loisir realizate cu copiii/elevii cu CES în activitatea de învăţare şi în terapia educaţională integrată. … 3. Terapia ocupaţionalăa) Terapia ocupaţională. Rolul şi funcţiile terapiei ocupaţionale. … b) Desfăşurarea procesului de terapie ocupaţională. … c) Tipuri şi forme de organizare a terapiei ocupaţionale. Strategii educaţional-terapeutice. … d) Conţinutul, obiectivele şi valenţele educaţional-terapeutice ale diferitelor tipuri de activităţi de terapie ocupaţională. … 4. Terapia psihomotricităţii şi abilitarea manualăa) Activitatea motorie şi învăţarea. … b) Conţinutul, obiectivele şi modalităţile de evaluare a activităţilor de abilitare manuală. … c) Structura psihomotricităţii. Obiective şi instrumente de evaluare. … d) Metodologia terapiei educaţionale a psihomotricităţii. … e) Corelarea conţinuturilor din sfera abilitării manuale cu formarea şi consolidarea componentelor de profesionalizare. … 5. Formarea autonomiei personale şi socialea) Autonomia personală şi socială şi integrarea în comunitate. … b) Formarea comportamentelor de autoservire, igienă personală, securitate, deplasare. Obiective şi structuri de activităţi educaţional-terapeutice. … c) Formarea comportamentului social: competenţe sociale, deplasare, mobilitate în comunitate, utilizarea resurselor comunităţii. Obiective şi structuri de activităţi educaţional-terapeutice. Integrarea socială. … D. BIBLIOGRAFIE PENTRU TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ LA DISCIPLINA TERAPIA EDUCAŢIONALĂ COMPLEXĂ ŞI INTEGRATĂ1. Boici Gherghina, Stănică Ilie – Evaluarea copiilor cu CES în perspectiva integrării, Timpul, Reşiţa, 19982. Boşcaiu Emilia – Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniţele de copii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 19733. Bratu Hristu, Popescu Eugenia, Şerban Filoftea – Activităţi de joc şi recreativ distractive, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 19944. Cozma Adrian – Psihopedagogia comunicării la copii cu dizabilităţi mintale, Editura RAR, Bucureşti, 20085. Gherguţ Alois, Neamţu Cristina – Psihopedagogia specială. Ghid practic pentru învăţământul deschis la distanţă, Editura Polirom, Iaşi, 20006. Gherguţ Alois – Sinteze de psihopedagogie specială, Ghid pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi, 20057. Gherguţ Alois – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Editura Polirom, Iaşi, 20068. Green Cristofer, Chee Kit – Să înţelegem ADHD, Editura Aramis, Bucureşti, 20099. Golu Pantelimon, Zlate Mielu, Verza Emil – Psihologia copilului. Manual pentru clasele a XI-a-şcoli normale, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 199610. Kulcsar Tiberiu – Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 197811. Muşu Ionel, Taflan Aurel (coord.) – Terapia educaţională integrată, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 199712. Păunescu Constantin, Muşu Ionel – Psihopedagogia specială integrată. Handicapul mintal. Handicapul intelectual, Pro Humanitate, Bucureşti, 199713. Peeters Theo – Autismul. Teorie şi intervenţie educaţională, Editura Ştiinţele Educaţiei, 200914. Popovici Doru Vlad – Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficienţe mintale, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 200015. Popovici Doru Vlad – Orientări teoretice şi practice în educaţia integrată, Editura Universităţii Aurel Vlaicu, Arad, 200716. Preda Vasile – Psihopedagogia intervenţiei timpurii la deficienţii vizuali, PUC, Cluj Napoca, 200217. Preda Vasile – Intervenţia precoce în educarea copiilor deficienţi vizuali, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 199918. Preda Vasile (coord.) – Elemente de psihopedagogie specială. Cercetări fundamentale şi aplicate, Editura Eikon, Cluj Napoca, 200719. Radu Gheorghe – Psihopedagogia dezvoltării şcolarilor cu handicap, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 199920. Radu Gheorghe – Psihologie şcolară pentru învăţământul special. Sinteze, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 200121. Stănică Ilie, Muşu Ionel, Popa Mariana, Popovici Doru Vlad, Rozorea Anca – Psihopedagogia specială – Deficienţa senzorială, Pro Humanitate, Bucureşti, 199722. Ştefan Mircea – Educarea copiilor cu vedere slabă, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 198123. Taflan Aurel, Muşu Ionel (coord.) – Terapia educaţională integrată, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 199724. Ungureanu Dorel – Copii cu dificultăţi de învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 199825. Verza Emil – Psihopedagogia specială, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 199426. Verza Emil, Verza Emil Florin – Psihologia vârstelor, Editura Prohumanitate, Bucureşti, 200027. Verza Emil Florin – Introducere în psihopedagogia specială şi asistenţă socială, Editura Fundaţiei Humanitas, 200228. Vlad Mircea, Ghilaş Ileana, Cozma Adrian, Vasiliu Coca – Marlena – Dicţionar enciclopedic de Psihopedagogie specială, Editura Fundaţiei Culturale Marin Speteanu, Bucureşti, 2009● HG 1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii de învăţare, instruire, compensare, recuperare şi protecţie specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinţe educative speciale din cadrul sistemului de învăţământ special şi special integratE. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINEI TERAPIA EDUCAŢIONALĂ COMPLEXĂ ŞI INTEGRATĂI. Didactica-teorie generală a procesului de învăţământ1. Obiectul şi funcţiile didacticii psihopedagogiei speciale2. Direcţii de dezvoltare ale didacticii contemporane3. Finalităţile didactice şi funcţiile lor4. Tipologia şi dinamica obiectivelor educaţionaleII. Procesul de învăţământ – cadrul principal de desfăşurare a activităţii instructiv-educative, de recuperare şi integrare a elevilor cu CES1. Elementele componente ale procesului de învăţământ şi interacţiunea dintre ele2. Procesul de învăţământ ca relaţie dintre predare-învăţare-evaluare3. Principiile procesului de învăţământ4. Caracterul formativ-educativ al programului de terapie educaţională complexă şi integrată şi al programului de sprijin pentru elevii cu CES integraţi în învăţământul de masăIII. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la disciplina Terapia Educaţională Complexă şi Integrată1. Componentele curriculumului naţional: planuri-cadru (trunchi comun, curriculum diferenţiat, curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală), programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare; alţi termeni de referinţă ai curriculumului naţional: arii curriculare, discipline, module, standarde curriculare. Conţinutul învăţământului special.2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă.3. Competenţele predării-învăţării-evaluării la disciplina Terapia Educaţională Complexă şi Integrată. Competenţe generale, competenţe specifice. Operaţionalizarea obiectivelor/competenţelor.4. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de activităţi didactice (pentru diferite tipuri de lecţii şi activităţi educaţional-terapeutice), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare, adaptări curriculare pentru elevii cu CES, planuri de intervenţie personalizate.II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina Terapia Educaţională Complexă şi Integrată. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie/activitate educaţional terapeutică a unor lucrări cu conţinut practic-aplicativ.1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare, utilizarea metodelor centrate pe elev/tehnicilor de învăţare prin cooperare.2. Forme de organizare a activităţii educaţional-terapeutice: clasificare, caracterizare.3. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare.3.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.3.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.3.3. Particularităţi ale utilizării mijloacelor de învăţământ în educaţia specială.4. Mediul de instruire, mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire. Tipuri de relaţii specifice educaţiei speciale.5. Însuşirea instrumentelor de bază ale cunoaşterii/învăţării: citit-scrisul şi calculul matematic5.1. Activitatea şcolară formativă în vederea achiziţionării şi consolidării abilităţilor şi deprinderilor pentru citit-scris la diferite categorii de deficienţe. Abilitatea manuală, pregrafia şi grafia – etape ale însuşirii scrisului. Etapele însuşirii cititului la copilul cu deficienţe. Citit-scrisul în Braille. Particularităţi ale citit-scrisului în cazul copiilor cu surditate şi surdo-cecitate.5.2. Specificul formării competenţei de calcul aritmetic la copilul cu deficienţe. Formarea conceptului de număr natural. Numeraţia. Operaţia cu numere naturale. Specificul rezolvării problemelor la diferite tipuri de deficienţe.6. Evaluarea procesului instructiv-educativ-recuperativ-compensatoriu şi de integrare, a progresului şi a rezultatelor şcolare în concordanţă cu obiectivele curriculare şi criteriile de performanţă din standardele de evaluare.6.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare.6.2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare).6.3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.6.4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare.F. BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA DISCIPLINEI TERAPIA EDUCAŢIONALĂ COMPLEXĂ ŞI INTEGRATĂ1. Casteilla Andre – Scrierea cursivă modernă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19772. Cerghit Ioan, Neacşu Ioan., Pânişoară Ioan Ovidiu, Potolea Dan – Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 20013. Cerghit Ioan – Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 20064. Cerghit Ioan, Radu T. Ion, Popescu Eugenia, Vlăsceanu Lazăr – Didactica. Manual pentru clasa a X-a-liceele pedagogice, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 19975. Cosmovici Andrei – Psihologia şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 19986. Creţu Carmen – Curriculum individualizat şi personalizat, Editura Polirom, Iaşi, 19987. Cucoş Constantin – Pedagogie generală, Editura Polirom, Iaşi, 20008. Geissler Erick – Mijloace de educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19979. Gherguţ Alois – Sinteze de psihopedagogie specială, Ghid pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi, 200510. Gherguţ Alois – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Editura Polirom, Iaşi, 200611. Iftimie Gheorghe – Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolarii mici, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 197712. Ionescu Miron, Radu Ioan – Didactica modernă, Editura Dacia Cluj, 200413. Macovei Elena – Pedagogie. Propedeutică. Didactică, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 199714. Mara Daniel – Strategii didactice în educaţia incluzivă, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 200915. Muşu Ionel, Taflan Aurel (coord.) – Terapia educaţională integrată, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 199716. Neacşu Ioan – Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 199017. Nicola Ioan – Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 200018. Nicola Ioan, Farcaş Domnica – Teoria educaţiei şi noţiuni de cercetare pedagogică. Manual pentru clasa a XI-a şcoli normale, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti RA, 199419. Oprescu Nicolae – Modernizarea învăţământului matematic în ciclul primar, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 197420. Păunescu Constantin, Muşu Ionel – Metodologia învăţării matematicii la deficienţii mintali, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 198121. Radu Gheorghe – Psihopedagogia dezvoltării şcolarilor cu handicap, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 199922. Radu Gheorghe – Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 200023. Stoica Adrian (coord.) – Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, Bucureşti, 200124. Sima Ioan – Psihopedagogia specială: studii şi cercetări, vol. I, vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 199825. Stănică Ilie, Muşu Ionel, Popa Mariana, Popovici Doru Vlad, Rozorea Anca – Psihopedagogia specială – Deficienţa senzorială, Pro Humanitate, Bucureşti, 199726. Stoica Adrian – Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educational, Bucureşti, 200327. Ştefan Mircea – Educarea copiilor cu vedere slabă, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 198128. Ţinică Silvia (coord.) – Repere în abordarea copilului dificil. Instrument de lucru pentru cadre didactice şi consilieri, Editura Eikon, Cluj Napoca, 200429. Verza Emil – Disgrafia şi terapia ei, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 198330. Verza Emil – Psihopedagogia specială, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 199431. Vlad Mircea, Ghilaş Ileana, Cozma Adrian, Vasiliu Coca-Marlena – Dicţionar enciclopedic de Psihopedagogie specială, Editura Fundaţiei Culturale Marin Speteanu, Bucureşti, 200932. Vlăsceanu Lazăr şi Cerghit Ioan (coord.) – Curs de pedagogie, T.U.B., Bucureşti, 198833. Vrăsmaş Ecaterina – Învăţarea scrisului-o perspectivă comprehensivă şi integrativă, Editura Prohumanitate, Bucureşti, 1999NOTĂ: Bibliografia pentru metodica de specialitate include şi planurile-cadru, programele şcolare pentru disciplina Terapia Educaţională Complexă şi Integrată (toţi anii de studiu).CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU TRANSPORTURIMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale.Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Desen tehnic1.1. Standarde fundamentale utilizate în desenul tehnic (linii, formate)1.2. Cotarea (elementele cotării, reguli de cotare, metode de cotare)1.3. Schiţa (faze premergătoare executării schiţei, etapele de executare a schiţei)1.4. Citirea desenului de ansamblu2. Studiul materialelor2.5. Proprietăţile fizice, mecanice şi tehnologice ale materialelor metalice.2.6. Otelul şi fonte nealiate (clasificare, simbolizare şi utilizare).2.7. Coroziunea metalelor şi aliajelor. Protecţia împotriva coroziunii2.8. Materiale nemetalice (tipuri, utilizare)1.8.1. materiale semiconductoare şi electroizolante,1.8.2. lubrifianti1.8.3. lichide de racire1.8.4. degresanţi şi decapanţi1.8.5. materiale abrazive3. Măsurări tehnice3.1. Unităţi de măsură (fundamentale, derivate, asociate, multipli şi submultipli)3.2. Mijloace de măsurare şi control ale mărimilor mecanice şi electrice4. Tehnologia meseriei4.1. Organizarea locului de muncă (microclimatul industrial, principii ergonomice de organizare a locului de muncă, utilaje folosite, mod de amplasare, utilizare)4.2. Operaţii de lăcătuşerie (SDV-uri, utilaje, tehnologie, control)4.2.1. Operaţii de pregătire (curăţire, îndreptare)4.2.2. Operaţii de prelucrare (trasare, debitare, îndoire, pilire, polizare, găurire şi filetare manuală)4.3. Asamblări nedemontabile4.3.1. Nituirea (domeniul de utilizare, tipuri de nituri şi de asamblări nituite, scule-dispozitive-utilaje, tehnologia nituirii)4.3.2. Lipirea (domeniul de utilizare, avantaje, dezavantaje, procedee, materiale utilizate, tehnologia lipirii)4.3.3. Sudarea (domenii de utilizare, avantaje, dezavantaje)4.4. Asamblări demontabile4.4.1. Asamblări prin pene (domeniul de utilizare, tipuri de pene)4.4.2. Asamblări prin filet (domenii de utilizare, tipuri de şuruburi, piuliţe, şaibe, asigurarea asamblării contra autodesfacerii asamblării)4.4.3. Asamblări prin bolţuri şi ştifturi (domenii de utilizare, tipuri de bolţuri şi ştifturi).5. Motoare termice5.1. Clasificarea motoarelor termice5.2. Principii de funcţionare (funcţionarea MAS în patru timpi – ciclul real; funcţionarea MAC în patru timpi – ciclul real; funcţionarea MAS în doi timpi cu baleiaj prin carter)5.3. Principii de formare a amestecului combustibil-aer (dozajul amestecului; dozajul aerului; dozajul combustibilului). Calitatea amestecului (amestec teoretic, amestec sărac, amestec bogat)5.4. Regimurile de funcţionare a motorului. Sarcina motorului.5.5. Fazele de distribuţie.5.6. Steaua manivelelor şi ordinea de aprindere la motoarele în patru timpi şi în doi timpi5.7. Pistonul: deformarea pistonului sub acţiunea forţelor; bătaia pistonului; ungerea, frecarea şi uzarea pistonului; construcţia pistonului; materiale5.8. Biela: construcţie; materiale5.9. Arborele cotit: construcţie; materiale.5.10. Colectoare de gaze;5.11. Mecanismul de distribuţie cu supape (soluţii constructive)5.12. Sistemul de ungere (aspectele frecării în lagărele cu alunecare; circuitul uleiului de ungere; pompa de ulei)5.13. Sistemul de răcire (soluţii constructive; pompa de lichid; termostatul; ventilatorul)5.14. Supraalimentarea motoarelor – procedee5.15. Instalaţia de alimentare prin injecţie (principiile de funcţionare ale sistemelor de injecţie de benzină şi diesel, diagnosticarea instalaţiei cu injecţie de benzină, pompe de injecţie la motoarele diesel, pompa de alimentare cu piston, construcţia injectoarelor, filtre de combustibil; filtre de aer; diagnosticarea, reglarea, întreţinerea şi repararea instalaţiei de alimentare a motorului diesel)6. Cuplaje intermitente. Construcţie.6.1. Cuplaje intermitente rigide.6.2. Cuplaje intermitente cu fricţiune.6.3. Ambreiaje hidrodinamice.7. Transmisii prin roţi dinţate. Angrenaje.7.1. Caracterizare, clasificare, notaţii.7.2. Construcţia reductoarelor cu roţi dinţate: clasificarea reductoarelor; tipuri de reductoare; elementele constructive ale reductoarelor; ungerea reductoarelor cu roţi dinţate.8. Transmisii prin curele8.1. Caracterizare, clasificare, standardizare şi notare8.2. Construcţia transmisiilor prin curele trapezoidale şi prin curele dinţate9. Norme de sănătatea şi securitatea muncii specifice domeniului.NOTĂ: La conţinuturile menţionate se adaugă diagnosticarea, întreţinerea şi repararea dispozitivelor/sistemelor instalaţiilor la temă.Bibliografie:

1	A. Popescu, ş.a.	Tehnologia elaborării şi prelucrării semifabricatelor clasa a XI-a	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
2	A. Ţurcanu, ş.a.	Desen tehnic clasa a X-a Filiera tehnologică, Profil: Tehnic	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2000
3	B. Grunwald	Teoria, calculul şi construcţia motoarelor pentru autovehicule rutiere	E.D.P., Bucureşti, 1980
4	D. Burduşel, ş.a.	Desen tehnic clasa a X-a	Editura Sigma, Bucureşti, 2000
5	E. Isac	Măsurări electrice şi electronice. Manual pentru clasa a X-a, a XI-a şi a XII-a, licee cu profil electrotehnică şi electronică,	E.D.P., Bucureşti, 1993
6	Gafiţeanu, M., ş.a.	Organe de maşini	Editura Tehnică, Bucureşti, 1983
7	I Moraru, ş.a.	Tehnologia elaborării şi prelucrării semifabricatelor clasa a XI-a	Editura Sigma, Bucureşti, 2002
8	I. Ionescu ş.a.	Solicitări şi măsurări tehnice, Filiera tehnologică, Profil:Tehnic clasa aX-a	Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2000
9	M. Constantin, A. Ciocârlea Vasilescu	Solicitări şi măsurări tehnice clasa a X-a	Editura All Educational, Bucureşti, 2001
10	Gh. Frăţilă şc	Automobile, cunoaştere, întreţinere, reparare	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2007

AUTORI:AUREL PEICU – Inspectoratul Şcolar al Judeţului CălăraşiGHEORGHE BARBU – prof. gr. did. I, Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto CraiovaVASILE BORZA – Inspectoratul Şcolar Judeţean AradCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU TRANSPORTURI AERONAUTICEPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Fizica atmosferei terestre2. Mecanica fluidelor şi elemente de aerodinamică.3. Mecanica zborului.4. Instalaţii de forţa pentru aeronave.5. Proprietăţile materialelor utilizate în construcţia maşinilor aeriene.6. Stabilitatea statica şi comanda avionului.7. Construcţia aripii, fuzelajului şi ampenajelor avionului.8. Particularităţi funcţionale şi constructive ale elicopterului.9. Funcţionarea şi construcţia motoarelor cu piston pentru aviaţie.10. Funcţionarea şi construcţia motoarelor cu turbine.11. Caracteristicile motoarelor pentru aeronave.12. Acţionari electrice la bord.13. Sisteme de navigaţie inerţială.14. Aparate de bord pentru aeronave.Bibliografie:

1	I. Aron	Instalaţii electrice de bord	EDP 1980 Bucureşti
2	C. Berbente, R. Perju, I. Predescu, C. Ghiban	Construcţia aeronavelor	EDP 1980 Bucureşti
3	C. Berbente, R. Perju	Aeronautica	EDP 1980 Bucureşti
4	R. Berea, A. Lungu	Instalaţii electrice şi aparate de bord ale aeronavelor (cls. a XI-a)	EDP 1980 Bucureşti
5	R. Berea, E. Cosma	Instalaţii electrice şi aparate de bord ale aeronavelor (cls. a XI-a)	EDP 1980 Bucureşti
6	Gh. Coman, Al. Nica, P. Iliescu, M. Fenici, I. Pascut, C. Ghiban	Motoare şi instalaţii ale aeronavelor (cls a XII-a)	EDP 1980 Bucureşti
7	Gh. Coman, Al. Nica, I. Ionesti, I. Pascut	Motoare şi instalaţii ale aeronavelor (cls. a XI-a)	EDP 1980 Bucureşti
8	S. Galetuse, P. Mitu, Gh. Stoian	Construcţia aeronavelor (cls. a XII-a)	EDP 1980 Bucureşti
9	R. Perju, N. Constantin	Construcţii metalice aeronave	EDP 1978 Bucureşti
10	V.P imsner	Motoare aeroreactoare	EDP 1983 Bucureşti

Autori:[ ] Vasile Borza, pof. gr. did. I, Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad[ ] Aurel Peicu, pof. gr. did. I, Inspectoratul Şcolar Judeţean Călăraşi[ ] Gheorghe Barbu, pof. gr. did. I, Grupul Şcolar de Transporturi Auto CraiovaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU TRANSPORTURI FEROVIAREPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Locomotive şi vagoane1.1. Dinamica vehiculelor de cale ferata1.1.1. Aspecte geometrice ale suprafeţei de rulare şi ale buzei de ghidare a rotii1.1.2. Capacitatea geometrica de ghidare a buzei1.1.3. Suprafaţa de contact roată-şină, coeficienţi de frecare dintre roti şi sine1.1.4. Forte transmise osiei şi limitarea acestora1.1.5. Limita de deraiere1.1.6. Procedee analitice şi grafo-analitice de determinare a poziţiei de înscriere în curbe.1.1.7. Vibraţii forţate ale vehiculelor de cale ferata1.1.8. Calitatea mersului la vehiculele de cale ferata1.2. Structuri portante ale vehiculelor de cale ferata1.2.1. Determinarea dimensiunilor de gabarit ale vehiculelor de cale ferata1.2.2. Construcţia aparatului de rulare: dimensiuni şi tolerante convenţionale la osiile montate1.2.3. Construcţia principalelor tipuri de boghiuri; precizarea forţelor care acţionează asupra acestora1.2.4. Şasiuri şi cutii ale vehiculelor – principii constructive şi elemente de calcul1.2.5. Suspensii pentru vehiculele de cale ferată – elemente elastice şi de amortizare1.2.6. Aparate de ciocnire, de tracţiune şi de reglare-tipuri constructive1.3. Tracţiune Diesel şi electrică1.3.1. Tracţiune Diesel1.3.1.1. Caracteristicile şi tipurile motoarelor diesel pentru locomotive1.3.1.2. Părţile fixe ale motorului diesel şi mecanismul motor1.3.1.3. Transmisii folosite la locomotive1.3.1.4. Caracteristicile de tracţiune ale locomotivelor diesel cu transmisie electrica ale celor cu transmisie hidraulica1.3.1.5. Sisteme de excitaţie ale generatoarelor de curent continuu şi modul lor de reglare pentru a obţine caracteristici externe de putere constanta1.3.1.6. Funcţionarea în comun a grupului motor diesel – generator1.3.1.7. Exploatarea şi întreţinerea motorului termic şi a instalaţiilor anexe. Aplicarea normelor de sănătatea şi securitatea muncii1.3.2. Tracţiune electrica1.3.2.1. Sisteme de tracţiune electrică feroviară1.3.2.2. Echipamente ale circuitului de forţa de pe locomotivele electrice de curent alternativ monofazat: transformatorul principal (construcţie, reglaj), puntea redresoare (tipuri, construcţie, reglaj), selful de aplatizare, motorul electric de tracţiune (tipuri, caracteristici, reglaj).1.3.2.3. Echipamente ale circuitului de forţa de pe vehiculele motoare electrice de tracţiune urbana1.3.2.4. Sistemul de realizare a serviciilor auxiliare pe vehicule de tracţiune electrica: principii de realizare, aparataj1.3.2.5. Funcţionarea în regim de frânare electrica a vehiculelor motoare electrice (condiţii, scheme, caracteristica).1.3.2.6. Întreţinerea şi repararea circuitelor electrice principale, auxiliare şi de comanda. N.T.S.M şi P.S.I1.4. Frâne folosite pe vehicule feroviare1.4.1. Sisteme de frânare folosite pe vehiculele clasice şi moderne;1.4.2. Realizarea forţei de frânare, a caracteristicilor de frânare şi determinarea drumului de frânare;1.4.3. Tipuri, roluri şi principii de funcţionare ale robinetului mecanicului de locomotiva şi ale distribuitoarelor;1.4.4. Exploatarea, întreţinerea şi repararea frânelor. Aplicarea normelor de sănătatea şi securitatea muncii2. Tehnologia transportului pe calea ferată2.1. Sisteme de transport2.1.1. Cererea de transport.2.1.2. Fluxuri de transport, fluxuri de trafic.2.1.3. Elemente constructive ale infrastructurii feroviare.2.1.4. Trasee de linii feroviare pe teren accidentat.2.1.5. Mijloace de transport.2.2. Staţii de cale ferată2.2.1. Puncte de secţionare şi distanţe de circulaţie. Incinta staţiilor.2.2.2. Clasificări ale punctelor de secţionare: semnale B.L.A., halte de mişcare şi comerciale, staţii de cale ferata.2.2.3. Linii şi grupe de linii.2.2.4. Mijloace de trecere a materialului rulant de pe o linie pe alta.2.2.5. Gabarite utilizate în calea ferata.2.2.6. Complexe de cale ferata. Noduri de transport.2.3. Tehnologia activităţilor staţiilor de cale ferata.2.3.1. Modele matematice ale coordonării activităţii.2.3.2. Modele CPM şi PERT2.3.3. Procese tehnologice. Graficul Gantt.2.3.4. Tehnologia activităţii în staţii intermediare, tehnice, de triaj, de marfă, de călători.2.3.5. Influenţa circulaţiei pe secţii asupra activităţii de manevra în staţie.2.3.6. Capacităţile elementelor constitutive ale staţiilor.2.3.7. Planul grafic de lucru.2.3.8. Planul tehnic de exploatare.2.3.9. Indicatorii de baza ai activităţii de tranzit şi manevra în staţii.2.3.10. Folosirea calculatoarelor electronice pentru rezolvarea problemelor de exploatare în staţii.2.5. Tehnica circulaţiei trenurilor2.5.1. Problematica deplasării trenurilor între doua puncte de secţionare.2.5.2. Conceptul de capacitate: a infrastructurii, de tranzit, de circulaţie, de transport.2.5.3. Modele matematice ale circulaţiei trenurilor.2.5.4. Modele de creştere a capacităţii: constructive, organizatorice.2.5.5. Tehnica trasării graficului de circulaţie.2.5.6. Tehnologia deservirii staţiilor prin trenuri locale.2.5.7. Indicatori ai activităţii pe secţie.2.5.8. Viteza de secţie: factori de influenţă şi repercusiuni pentru exploatare.2.5.9. Utilizarea calculatorului în rezolvarea problemelor de circulaţie pe secţii.Bibliografie:

1	Al. Popa	Locomotive şi automotoare cu motoare termice	Editura Didactica şi Pedagogica, 1982
2	Bivolaru I., s.a	Reingineria în transporturi.	Editura Printech, Bucureşti 2000
3	C Burada şi alţii	Structuri portante ale vehiculelor de cale ferată	Editura Tehnica, 1980
4	Catarama I.	Transport industrial. Teoria generală a maşinilor şi instalaţiilor pentru manipulare de mărfuri.	UPB, Bucureşti 1993
5	Ghionea F	Tehnologia transporturilor	Editura Matrix, Bucureşti 2000
6	I. Simut	Locomotiva electrică 060- EA, scheme electrice	Editura Didactica şi Pedagogica, 1999
7	I. Sebesan, D. Hanganu	Proiectarea suspensiilor pentru vehicule pe sine	Ed. Tehnica, 1993
8	J. Sebesean	Dinamica vehiculelor de cale ferată	Editura Tehnica, 1995
9	M. Marcu	Scheme electrice	Editura Didactica şi Pedagogica, 1998
10	N. Condacse	Locomotive şi trenuri electrice	Editura Didactica şi Pedagogica, 1980
11	Raicu S., ş.a.	Transport feroviar, funcţionare, dezvoltare, eficienţă	Editura Ştiinţifică şi Enciclopedica Bucureşti, 1981
12			Rapoarte ORE şi fişe UIC referitoare la problemele de dinamică a vehiculelor
13	S. Sebesan	Frânarea trenurilor	Didactica şi Pedagogica, 1980
14	Tanasuica I	Tehnologia activităţii staţiilor de cale ferată	Editura Feroviară, Bucureşti 2001
15	Tanasuica I.	Managementul logisticii transporturilor.	CPRU, Bucureşti 1998
16	Taran, Lângă, Tilea	Frâne folosite pe material rulant	Didactica şi Pedagogica, 1985

Autori:[ ] AUREL PEICU – prof. gr. did. I, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Călăraşi[ ] GHEORGHE BARBU – prof. gr. did. I, Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto Craiova[ ] VASILE BORZA – prof. gr. did. I, Inspectoratul Şcolar Judeţean AradCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU TRANSPORTURI NAVALEPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Elemente caracteristice principale ale navei.2. Forţe ce acţionează asupra navei.3. Rezistenţa la înaintare.4. Sisteme de osatură (structuri pentru planşee: de fund, dublu fund, punte, bordaj).5. Particularităţi constructive şi de exploatare a navelor comerciale.6. Tehnologii de debitare a laminatelor convenţionale.7. Metode de asamblare a secţiilor plane şi de volum.8. Asamblarea navelor pe cală.9. Instalaţii de bord şi punte.10. Motoare navale (clasificare, construcţie, funcţionare).11. Sisteme auxiliare ale motoarelor navale.12. Legislaţie navală. Regulile INCOTERMS.13. Nave. Clasificare. Spaţii de depozitare a mărfurilor. Calculul staliilor.14. Mărfuri. Clasificare. Paletizarea şi containerizarea mărfurilor – avantaje şi dezavantaje. Indice de stivuire a mărfurilor.15. Terminalul de containere – sistem complex. Echipamente de manipulare şi transfer a containerelor în terminal.16. Tehnologii de operare a mărfurilor: generale, vrac solide şi vrac lichide.17. Documente redactate în cazul încărcării mărfurilor.18. Utilaje portuare: autostivuitoare, autoîncărcătoare.19. Instalaţii portuare: macarale de cheu, macarale plutitoare, poduri transbordoare, instalaţii de transport continuu a mărfurilor.Notă: la fiecare utilaj sau instalaţie portuară se vizează următoarele aspecte: clasificare, caracteristici constructive, scheme cinematice, mecanisme de acţionare.Bibliografie:

1	Alămoreanu M.	Maşini de ridicat, vol. I, II	Editura Tehnică, Bucureşti, 1996
2	Beziris A., Bamboi Gh.	Transportul maritim Vol. I, II	Editura Tehnică, Bucureşti, 1988
3	Ceangă V., Lungu A., Paraschivescu C., Ploieşteanu C.	Instalaţii navale de punte	Editura Academică, Galaţi, 2000
4	Ioniţă C.	Instalaţii de bord şi acţionări hidraulice	Universitatea Galaţi, 1980
5	Maier V.	Mecanica şi construcţia navei (vol. I, II, III),	Editura Tehnică, Bucureşti, 1985/1987/1989
6	Popovici O., Ioan A., Domnişoru L.	Construcţia, amenajarea şi exploatarea navei	Universitatea Galaţi, 1991
7	Sbora T., Tănase Gh., Şerban D.	Economia, organizarea şi planificarea transporturilor	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1986
8	Segall H.	Maşini de ridicat şi de transportat pentru construcţii. Instalaţii de transport continuu	I.C. Bucureşti, 1988
9	Segall H., Vîţă I., Popa I.	Macarale pentru construcţii	INCERC, 1975
10	Sgrumală M., Bidoaie I	Proiectarea şi construcţia navelor mici	Editura Tehnică, Bucureşti, 1978
11	Simionov M.	Maşini şi instalaţii navale de propulsie	Editura Evrika, Brăila, 2001
12	Şerban D., Tăutu P., Găvan E.	Tehnologia fabricării navei	Universitatea Galaţi, 1991

Autori:[ ] VASILE BORZA, Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad[ ] AUREL PEICU, Inspectoratul Şcolar Judeţean Călăraşi[ ] GHEORGHE BARBU, prof. gr. did. I, Grupul Şcolar de Transporturi Auto CraiovaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMA PENTRU TRANSPORTURI RUTIEREPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară 2000	Editura Aramis, Bucureşti,
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATEI. Procesul autopropulsării autovehiculului (raportul de transmitere al transmisiei, momentul motor la roţi, forta la roată, forta de tracţiune);II. Cinematica şi dinamica rotilor (cinematica roţii, dinamica rotii conduse, dinamica rotii motoare, dinamica roţii frânate);III. Rezistenţele la înaintarea autovehiculelor (rezistenţa la rularea roţilor, rezistenţa la rampă, rezistenţa aerului, rezistenţa la demarare, caracteristica de tracţiune, caracteristica de putere, caracteristica dinamică);IV. Reacţiunile căii de rulare asupra rotilor (reacţiunile normale la automobilul cu două punţi, reacţiunile normale la automobilul cu trei punţi, reacţiunea tangenţială, reacţiunea laterală);V. Bilanţul de tracţiune şi de putere (caracteristica de tractiune, bilanţul de tracţiune, bilanţul de putere, caracteristica dinamică);VI. Stabilitatea autovehiculelor (stabilitatea longitudinală., stabilitatea transversală la deplasarea m viraj pe drum orizontal, stabilitatea transversală la deplasarea pe un drum cu înclinare laterală);VII. Ciclurile de funcţionare ale motoarelor cu ardere internă (ciclul teoretic de funcţionare al motorului cu aprindere prin scânteie în patru timpi; ciclul teoretic de funcţionare al motorului cu aprindere prin comprimare în patru timpi; ciclul real de funcţionare al motorului cu aprindere prin scânteie în patru timpi; ciclul real de funcţionare al motorului cu aprindere prin comprimare în patru timpi; ciclul teoretic şi ciclul real de funcţionare al motorului în doi timpi cu baleiaj prin carter; procesul de admisiune la motoarele cu ardere internă – influenţa diverşilor factori, diagrama fazelor de distribuţie; procesul de comprimare la motoarele cu ardere internă – influenţa diverşilor factori; aspecte calitative ale formării amestecului aer-combustibil: dozajul amestecului, dozajul combustibilului, dozajul aerului, amestec teoretic, amestec sărac, amestec bogat; combustibili pentru motoarele cu ardere internă: caracteristici, proprietăţi; arderea în motoarele cu aprindere prin scânteie: caracteristici, aspecte anormale; arderea în motoarele cu aprindere prin comprimare: caracteristici, aspecte anormale; procesul de destindere în motoarele cu ardere internă – influenţa diverşilor factori; procesul de evacuare în motoarele cu ardere internă – influenţa diverşilor factori; supraalimentarea motoarelor – procedee, modificarea parametrilor proceselor termice);VIII. Parametrii funcţionali şi comparativi ai motoarelor cu ardere internă (diagrama indicată; parametrii indicaţi; parametrii efectivi; parametrii comparativi; modificarea parametrilor funcţionali prin supraalimentare);IX. Caracteristicile motoarelor cu ardere internă (caracteristicile de reglaj; caracteristicile de moment motor – exterioară şi la sarcini parţiale, la MAS şi la MAC; caracteristicile de putere – exterioară şi la sarcini parţiale la MAS şi la MAC; caracteristicile de consum – exterioară şi la sarcini parţiale la MAS şi la MAC; bilanţul termic al motorului);X. Mecanismul motor (cinematica şi dinamica mecanismului motor, steaua manivelelor, ordinea de aprindere, soluţii modeme, construcţia părţilor componente, diagnosticarea, întreţinerea şi repararea mecanismului motor);XI. Sistemul de distribuţie a gazelor (construcţia mecanismului de distribuţie; construcţia colectorului de admisiune; construcţia colectorului de admisiune; amortizorul de zgomot; catalizatorul; reglarea mecanismului de distribuţie; diagnosticarea întreţinerea şi repararea sistemului de distribuţie a gazelor.XII. Instalaţia de alimentare prin carburaţie (carburatorul elementar, dispozitivele de corecţie ale carburatorului elementar, pompa de alimentare cu membrană, filtre de combustibil, filtre de aer; rezervorul de combustibil; diagnosticarea, reglarea, întreţinerea şi repararea instalaţiei de alimentare prin carburaţie);XIII. Instalaţia de alimentare prin injecţie (principiile de funcţionare ale sistemelor de injecţie de benzină şi diesel, diagnosticarea instalaţiei cu injecţie de benzină, pompe de injecţie la motoarele diesel, pompa de alimentare cu piston, construcţia injectoarelor, filtre de combustibil; filtre de aer; diagnosticarea, reglarea, întreţinerea şi repararea instalaţiei de alimentare a motorului diesel);XIV. Sistemul de ungere al motoarelor cu ardere internă (procedee de ungere, proprietăţi ale uleiurilor de ungere, circuitul uleiului de ungere, tipuri constructive de pompe de ulei; diagnosticarea, întreţinerea şi repararea sistemului de ungere);XV. Sistemul de răcire al motoarelor cu ardere internă (procedee de răcire, lichide de răcire, construcţia sistemului de răcire cu aer, construcţia sistemului de răcire cu lichid; diagnosticarea, întreţinerea şi repararea sistemului de răcire);XVI. Instalaţia de aprindere a motoarelor cu ardere internă (scânteia electrică, tipuri de instalaţii de aprindere, construcţia instalaţiei clasice de aprindere; diagnosticarea, întreţinerea şi repararea instalaţiei clasice de aprindere);XVII. Instalaţia de pornire a motoarelor cu ardere internă (influenţa diverşilor factori asupra pornirii motoarelor, construcţia şi funcţionarea instalaţiei de pornire cu cuplaj electromagnetic, metode pentru uşurarea pornirii motoarelor; diagnosticarea, întretinerea şi repararea instalaţiei de pornire);XVIII. Ambreiajul (soluţii constructive, construcţia componentelor, amortizorul oscilaţiilor torsionale, elementul elastic pentru limitarea încărcărilor transmisiei; diagnosticarea, reglarea, întreţinerea şi repararea ambreiajului);XIX. Schimbătorul de viteze şi reductorul distribuitor (clasificare, soluţii constructive de cutii de viteze mecanice şi hidrodinamice şi de reductoare-distribuitoare; diagnosticarea, întreţinerea şi repararea schimbătorului de viteze şi a reductorului-distribuitor);XX. Transmisia longitudinală (cinematica cuplajului cardanic şi a transmisiei longitudinale bicardanice, soluţii constructive de transmisii longitudinale, cuplaje homocinetice, construcţia cuplajului cardanic şi a arborelui longitudinal; diagnosticarea, întreţinerea şi repararea transmisiei longitudinale);XXI. Transmisia principală (soluţii constructive; diagnosticarea, reglarea, întreţinerea şi repararea transmisiei principale);XXII. Diferentialul (tipuri constructive de diferentiale, cinematica diferenţialului, dinamica diferenţialului; diagnosticarea, întreţinerea şi repararea diferenţialului);XXIII. Arborii planetari (tipuri şi soluţii constructive);XXIV. Transmisii finale (tipuri şi soluţii constructive; diagnosticarea, întreţinerea şi repararea transmisiilor finale);XXV. Sistemul de direcţie (unghiurile direcţiei, virajul automobilelor cu roţi rigide transversal, virajul automobilelor cu roţi elastice transversal, soluţii constructive de mecanisme de direcţie, servodirecţia hidraulică, diagnosticarea, întreţinerea şi repararea sistemului de direcţie);XXVI. Sistemul de franare (forţa de frânare la roată, frânele cu tambur şi saboţi interiori, frânele cu disc, dispozitive de încetinire, acţionarea frânelor: mecanică, hidraulică, pneumatică, pneumohidraulică, combinată; diagnosticarea, întreţinerea şi repararea sistemului de frânare);XXVII. Cadrul şi caroseria (soluţii constructive pentru cadru, caroserii pentru autovehicule destinate transportului de persoane, caroserii pentru autovehicule destinate transportului de mărfuri);XXVIII. Organele de rulare (soluţii constructive de jante; tipuri de pneuri, construcţia anvelopelor, standardizarea şi notarea pneurilor; echilibrarea roţilor; diagnosticarea, întreţinerea şi repararea roţilor);XXIX. Suspensia (soluţii constructive de elemente elastice, soluţii constructive de amortizoare, barele stabilizatoare, suspensii cu roţi independente, suspensii cu roţi dependente; diagnosticarea, reglarea, întreţinerea şi repararea suspensiei);XXX. Echipamentul electric (sursele de energie electrică auto, instalaţia de iluminare exterioară, instalaţia pentru semnalizarea schimbării direcţiei de mers, instalaţia de avertizare sonoră: claxonul; instalaţia de climatizare; diagnosticarea, reglarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi dispozitivelor menţionate).XXXI. Dispozitive pentru siguranţa circulaţiei (Programul Electronic de Stabilitate – ESP; dispozitive antiblocare – sistemul ABS Bosch 2U/2S; airbag; tracţiune controlată – TCS).XXXII. Întreţinerea preventivă şi controlul stării tehnice a autovehiculelor şi remorcilor auto (verificări zilnice/înaintea plecării la drum, revizii tehnice: periodicitate, principalele tipuri de revizii şi, în detaliu, cel puţin 10 lucrări reprezentative în cadrul acestora la automobilele Dacia, Ford; inspecţiile tehnice periodice – periodicitate, cel puţin 20 de operaţii/lucrări de inspecţie tehnică).Notă: Conţinuturile includ funcţiunile, destinaţia, clasificarea, aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă aferente fiecărei instalaţii, fiecărui dispozitiv, sistem menţionat la fiecare temă.Bibliografie:

1	Andreescu, C.	Dinamica autovehiculelor pe roti, vol. I	Editura Politehnica Press, Bucureşti, 2010
2	Andreescu, C. ş. c.	Diagnosticarea automobilelor – lucrări practice	Editura Printech, Bucureşti, 2002
3	Frăţilă, Gh.	Calculul şi construcţia automobilelor	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
4	Frăţilă, Gh. ş. c.	Automobile – cunoaştere, întreţinere şi reparare	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007
5	Frăţilă. Gh., Mărculescu, Gh.	Sistemele de frânare ale autovehiculelor	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
6	Grunvald, B.	Teoria, calculul şi construcţia motoarelor pentru autovehicule rutiere	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
7	Oprean, I.-M.	Transmisii automate pentru automobile	Editura Printech, Bucureşti, 1999.
8	Stoicescu, A.	Proiectarea performanţelor de tracţiune şi de consum ale autovehiculelor	Editura Tehnică, Bucureşti, 2007
9	Stratulat, M., Andreescu, C.	Diagnosticarea automobilului	Editura Societatea Ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti, 1998,
10	Tocaiuc, Gh.	Manualul electricianului auto Bucureşti, 1993-1995	Editura Didactică şi Pedagogică,
11	Untaru, M. ş. c.	Calculul şi construcţia automobilelor	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984
12	Untaru, M. ş. c.	Dinamica autovehiculelor cu roţi	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
13	***	Curriculum naţional pentru domeniul transporturi rutiere, nivelurile 2, 3 şi 3 avansat
14	***	Ghid de garanţie şi service, Ford
15	***	Ghid de garanţie şi service, Dacia
16	***	Hotărârea Guvernului României nr. 594/1991 privind verificarea îndeplinirii condiţiilor tehnice de către autovehiculele şi remorcile care circulă pe drumurile, cu modificările ulterioare

AUTORI:AUREL PEICU – Inspectoratul Şcolar al Judeţului CălăraşiGHEORGHE BARBU – prof. gr. did. I, Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto CraiovaVASILE BORZA – Inspectoratul Şcolar Judeţean AradCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU TURISMMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:● cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiinţifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;● utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;● capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională.Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.● Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;● Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;● Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;● Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;● Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;● Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;● Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;● Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;● Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;● cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;● capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;● capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;● capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;● capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;● capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componenţele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul ştiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	***	Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
2	***	Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
3	***	Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
4	***	Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională
5	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
6	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
7	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
8	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
9	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
10	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
11	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
12	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
13	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
14	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
15	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
16	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
17	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
18	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. TEHNICA SERVICIILOR HOTELIERE1.1. Produsul hotelier● conţinut şi tipologie● etapele conceperii produsului hotelier1.2. Tipurile de structuri de primire cu funcţiuni de cazare turistică din România● clasificarea pe categorii de încadrare● caracterizarea structuri de primire cu funcţiuni de cazare turistică din România● normele de clasificare a structurilor de primire în România1.3. Organizarea şi exploatarea departamentelor operaţionale● structura organizatorică a hotelului● structuri şi organigrame pentru hoteluri funcţie de clasificarea lor pe stele.1.4. Spaţiile hoteliere şi dotarea acestora● spaţiile hoteliere: clasificare, caracterizare, dotare● echipamentele hoteliere1.5. Serviciul front-office1.5.1. Funcţia rezervări[ ] modalităţi de rezervare a spaţiilor de cazare[ ] procedura de rezervare a spaţiilor de cazare[ ] înregistrarea şi gestiunea rezervărilor1.5.2. Funcţia recepţie[ ] pregătirea primirii clienţilor[ ] primirea propriu-zisă1.5.3. Funcţia concierge[ ] activităţi specifice1.5.4. Funcţia casierie-facturare[ ] activităţi specifice[ ] păstrarea obiectelor de valoare1.6. Serviciul de etaj● organizarea serviciului de etaj1.7. Norme de sănătate şi securitate în muncă şi P.S.I. în structurile de primire2. TEHNICA OPERAŢIUNILOR DE TURISM2.1. Formele de turism● clasificare, caracterizare● noi forme de turism: rural, agroturism, ecoturism2.2. Produsul turistic:● conţinut, caracteristici● etapele conceperii unui produs turistic● categorii de produse turistice oferite de o agenţie de turism şi caracteristicile lor2.3. Serviciile turistice● Tipologie şi caracteristici● Calitatea serviciilor● Tehnologia serviciilor pentru turism:░ subactivitatea de excursii interne şi externe░ subactivitatea de odihnă-tratament░ turismul organizat░ turismul semiorganizat şi neorganizat.2.4. Instrumente şi modalităţi de plată în turism● voucher-ul● cărţile de credit● cec-ul● alte instrumente şi modalităţi de plată2.6. Organizarea activităţii agentului de turism● categorii de agenţi de turism● cerinţe pentru desfăşurarea activităţii agenţilor de turism (licenţa şi brevetul de turism)● personalul agenţiilor de voiaj2.7. Potenţialul turistic al României● potenţialul turistic natural● potenţialul turistic antropicBibliografie:

1	Dincă, Cristian şi colab.	Tehnician în turism. Manual pentru clasa a XI-a	E.D.P. R.A., Bucureşti, 2007
2	Draica, C.,	Ghid practic de turism internaţional şi intern,	Editura ALL, Bucureşti, 1997;
3	Lupu, N.,	Hotelul-economie şi management,	Editura All, Bucureşti, 1998;
4	Mihai, Ş. (coordonator)	Tehnologie hotelieră, manual pentru clasa a-XII-a	Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2003;
5	Minciu, R.	Economia turismului	Editura Uranus, Bucureşti, 2000
6	Nicolescu, R.,	Tehnologia restaurantelor,	Editura Inter-Rebs, Bucureşti, 1997;
7	Snak, O., P. Baron, N. Neacşu	Economia turismului,	Editura Expert, Bucureşti, 2001;
8	Stănciulescu, G.,	Tehnica operaţiunilor de turism,	Editura ALL, Bucureşti, 2000;
9	Stănciulescu, G., (coordonator)	Tehnologia turismului pentru clasele a-XI-XII-a	Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002;
10	Stănciulescu, G., (coordonator)	Economia întreprinderii, profil servicii- manual pentru clasa a-X-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001;
11	Stănciulescu, G., (coordonator)	Economia întreprinderii, profil turism – manual pentru clasa a-XI-a	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001;
12	Stănciulescu, G.,	Managementul agenţiei de turism	Editura ASE, Bucureşti, 2001

AUTORI:> COSTACHE RODICA – prof. grd. I – ISJ Sălaj> CHIOSA ION – prof. grd. I – ISJ Caraş-Severin> POPA SORIN – prof. grd. I – Grup Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii, VâlceaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU TURISM ŞI SERVICIIPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDŞ/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDŞ/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDŞ/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M.	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de	Editura Polirom, Iaşi, 2000 elevi.
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I.	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Întreprinderea hotelieră● Forme de exploataţie;● Organizarea structurală şi procesuală;● Organizarea şi exploatarea departamentelor operaţionale:● Structura organizatorică a hotelului;● Serviciul front-office (recepţie);[ ] Funcţia rezervări: modalităţi de rezervare; procedura de rezervare; gestiunea rezervărilor; situaţii speciale de rezervare;[ ] Funcţia recepţie: pregătirea primirii; primirea propriu-zisă;[ ] Funcţia concierge: activitatea lucrătorului concierge;[ ] Funcţia facturare-casierie: activităţi specifice funcţiei facturare – casierie; gestiunea seif-urilor (păstrarea obiectelor de valoare).2. Serviciul de etaj● Structura organizatorică a serviciului de etaj;● Organizarea activităţii serviciului de etaj;● Funcţiile şi ierarhiile profesionale.3. Agenţia de turism● Tipuri de agenţii de turism;● Organizarea internă a unei agenţii de turism;● Licenţierea şi brevetarea în turism.4. Serviciile turistice● Definire, clasificare, caracteristici; Calitatea serviciilor;● Serviciile de transport turistic;● Serviciile de cazare;● Serviciile de alimentaţie sau restauraţie;● Serviciile suplimentare.5. Modalităţi şi mijloace de plată în turism● Voucher-ul;● Cărţile de credit;● Cecurile de călătorie;● Alte modalităţi de plată pentru serviciile turistice.6. Mediul extern al întreprinderii turistice● Caracteristicile şi componentele mediului extern;● Parteneri externi ai întreprinderii turistice;● Contracte civile şi comerciale utilizate de întreprinderile turistice: contractul de vânzare-cumpărare; contractul de comision.7. Marketing turistic7.1. Politica de produs● Conţinutul politicii de produs;● Strategii de produs.7.2. Politica de preţ● Conţinutul politicii de preţ;● Strategii de preţ.7.3. Politica de distribuţie● Conţinutul şi rolul politicii de distribuţie;● Canale de distribuţie;● Strategii de distribuţie.7.4. Politica de promovare● Concepte şi obiective ale publicităţii;● Structura publicităţii;● Promovarea vânzărilor.Bibliografie:

1	Cosmescu, I.,	Turismul,	Editura Economică, Bucureşti, 1998
2	Dincă, Cristian şi colab.	Tehnician în turism. Manual pentru clasa a XI-a	E.D.P. R.A., Bucureşti, 2007
3	Gherasim, D., Gherasim, T.,	Marketing turistic,	Editura Economică, Bucureşti, 1999
4	Hurmuzescu, D.,	Tehnica turismului,	Editura Pan-Europe, Iaşi, 1999
5	Lupu, N.,	Hotelul-economie şi management,	Editura All Beck, Bucureşti, 2003, 2005
6	Merce, E., şi colectiv	Marketing, Turism şi alimentaţie publică – manual pentru clasa a XI-a,	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002
7	Merce, E., şi colectiv	Marketing turistic, Turism şi alimentaţie publică – auxiliar curricular pentru clasa a XII-a,	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003
7	Mihai, Ş. (coordonator)	Tehnologie hotelieră – manual pentru clasa a-XII-a	Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2003
8	Minciu, R.	Economia turismului	Editura Uranus, Bucureşti, 2000, 2004
9	Patriche, D. şi colectiv,	Elemente de marketing turistic,	Editura Global Media Image, Deva, 2000
10	Stănciulescu, G.,	Managementul agenţiei de turism,	Editura ASE, Bucureşti, 2001
11	Stănciulescu, G., (coordonator)	Tehnologia turismului – pentru clasele XI-XII,	Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2002
12	Stănciulescu, G., (coordonator)	Economia întreprinderii, profil Servicii – manual pentru clasa a X-a,	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001
13	Stănciulescu, G., (coordonator)	Economia întreprinderii, profil Turism – manual pentru clasa a XI-a,	Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001
14	Stănciulescu, G., Nicolae,	Tehnica operaţiunilor de turism,	Editura Beck All, Bucureşti, 1999
15	Stănciulescu, G., Tigu, G.,	Tehnica operaţiunilor de turism – Studii de caz,	Editura Beck All, Bucureşti, 1999

AUTORI:> COSTACHE RODICA – prof. grd. I – ISJ Sălaj> CHIOSA ION – prof. grd. I – ISJ Caraş-Severin> POPA SORIN – prof. grd. I – Grup Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii, VâlceaCONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU VETERINARPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDŞ/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDŞ/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDŞ/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M.	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I.	Tratat de pedagogie şcolară 2000	Editura Aramis, Bucureşti,
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. Etiopatogeneza, simptomatologia şi tratamentul bolilor prestomacelor.2. Etiopatogeneza, simptomatologia şi tratamentul gastroenteritelor la animale.3. Etiopatogeneza, simptomatologia şi tratamentul bronhopneumoniilor la animale.4. Etiologia, simptomatologia, tabloul anatomopatologic şi combaterea dismineralozelor la animale.5. Etiopatogeneza, simptomatologia, tabloul anatomopatologic, profilaxia şi combaterea bolilor infecţioase comune mai multor specii.6. Etiopatogeneza, simptomatologia, tabloul anatomopatologic, profilaxia şi combaterea bolilor infecţioase ale taurinelor.7. Etiopatogeneza, simptomatologia, tabloul anatomopatologic, profilaxia şi combaterea bolilor infecţioase ale suinelor.8. Etiopatogeneza, simptomatologia, tabloul anatomopatologic, profilaxia şi combaterea bolilor infecţioase ale păsărilor.9. Etiologia, ciclul biologic, diagnostic, profilaxia şi combaterea nematodozelor la animale.10. Etiologia, ciclul biologic, diagnostic, profilaxia şi combaterea trematodozelor la rumegătoare.11. Controlul sanitar veterinar al cărnii şi produselor din carne.12. Controlul sanitar veterinar al cărnii şi produselor din lapte.13. Anatomia aparatului digestiv.14. Anatomia aparatului respirator.15. Anatomia aparatului genital femel şi mascul16. Patologia şi terapia gestaţiei17. Patologia şi terapia parturiţiei18. Infecţia chirurgicalăBibliografie:

Barza H., Ghergariu S., Hagiu H.,	Patologie şi clinică medicală veterinară	Editura "Ceres", Bucureşti, 1981
Bercea I. şi colab.,	Boli infecţioase ale animalelor	"EDP", Bucureşti, 1981
Ghergariu S.,	Bazele patologiei medicale a animalelor, vol. I şi II	Editura "ALL", Bucureşti, 1994
Gheţie V. şi colab.,	Anatomia animalelor domestice	"EDP", Bucureşti, 1967
Mihai D.,	Boli de nutriţie şi metabolism la animale	Editura "Ceres", Bucureşti, 1984
Mihai D.,	Patologie şi clinică medicală veterinară	Editura Ceres, Bucureşti, 1994
Moisiu M. şi colab.,	Îndrumar de lucrări practice pentru meseria veterinar	Editura "Ceres", Bucureşti, 1993
Popa G., Stănescu V.,	Controlul sanitar veterinar al produselor de origine animală	"EDP", Bucureşti, 1981
Rapuntean Gh., Hagiu N.,	Microbiologie şi semiologie	Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1993
Rapuntean Gh., Moisiu M.,	Boli infecţioase ale animalelor	Editura "Ceres", Bucureşti, 1997
Mitrea, I., L.	Boli parazitare la animale	Editura Ceres, Bucureşti, 2002
M. Lungu, T. şi colab.	Patologie şi clinica bolilor parazitare	Editura "Didactică şi Pedagogică", Bucureşti, 1982
I. Cristea şi colab.	Propedeutică chirurgicală şi tehnică operatorie veterinară	Editura "Didactică şi pedagogică" Bucureşti, 1983
Ion Alin Bîrţoiu şi Florian Seiciu	Tratat de reproducţie la animale	Editura "ALL" Bucureşti 2004
Valeriu Căpăţînă şi colab.	Chirurgie Veterinară	Editura "Didactică şi Pedagogică", Bucureşti
C. Vasiu şi colab.	Viroze şi boli prionice la animale	Editura "Nereamia" – Napoca, 2003
C. Vasiu şi colab.	Boli infecţioase la animale (bacterioze)	Editura "MEGA" Cluj-Napoca, 2004
C. Savu şi colab.	Controlul sanitar veterinar al alimentelor	Editura "Ceres" 1997
G. Predoi	Anatomia animalelor domestice	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002

AUTORI:Micli Aglaia – profesor grad didactic I, drd, Inspectoratul Şcolar Judeţean OltDodocioiu Angela – profesor grad didactic I, Grupul Şcolar Agricol Malu Mare, DoljDascălu Marea – profesor dr. ing. Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci,CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU ZOOTEHNISTPROFESORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional "Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:– înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;– are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;– înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;– înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;– înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;– are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;– dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;– planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;– înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;– evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;– caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;– contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;– înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;– înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;– înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia şcolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDŞ/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDŞ/CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDŞ/CDL din domeniul stiinţei informării.2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor scolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M.	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I.	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17		Curriculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18		Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;2. Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;3. Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;5. Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;6. Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;7. Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;10. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;11. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. TEME DE SPECIALITATE1. ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI● Ecosistemul– Biotop. Structuri şi caracteristici.– Biocenoza. Structuri şi caracteristici.– Relaţii intra şi interspecifice în cadrul biocenozei.– Structura şi caracteristicile ecosistemului● Tipuri de ecosisteme naturale şi seminaturale:– ecosisteme terestre (alpine, păduri, pajişti, etc.)– ecosisteme acvatice (ape stătătoare, curgătoare, marine etc.)● Ecosisteme urbane.● Ecosisteme rurale.● Agroecosisteme.2. CREŞTEREA ANIMALELOR● Specii şi rase de animale domestice (însuşiri morfologice şi productive):– Taurine: Bălţata Românească, Bruna de Maramureş, Friză, Charolaise;– Ovine: Ţigaie, Ţurcana, Merinos de Palas, Karakul– Porcine: Landrace, Marele alb; Duroc– Cabaline: Pur sânge englez, Arabă, Lipiţană, Trăpaşul Românesc, Huţul;– Păsări: Găini – Cornish, Leghorn, Playmouth Rock;Raţe – Pekin, LeşeascăCurci – Albă de Olanda;Gâşte – Toulouse; Emden● Reproducţia animalelor domestice (taurine, porcine, ovine, cabaline, păsări).– Sisteme şi metode de montă naturală;– Însămânţări artificiale;– Fecundaţia;– Gestaţia;– Fătarea şi asistenţa la fătare.– Incubaţia ouălor de găină;– Factorii care influenţează incubaţia;– Biotehnologii de reproducţie a animalelor domestice (taurine, ovine);● Selecţia şi ameliorarea animalelor domestice (taurine, porcine, ovine, cabaline, păsări).– Bazele biologice ale selecţiei;– Criteriile şi metodele de selecţie ale animalelor domestice;– Metode de creştere folosite în ameliorarea animalelor domestice.● Hrănirea animalelor domestice (taurine, porcine, ovine, cabaline, păsări).– Clasificarea nutreţurilor;– Compoziţia chimică a nutreţurilor;– Valoarea nutritivă a nutreţurilor;– Tehnologii de hrănire pe specii şi categorii de animale domestice.– Organizarea şi tehnica păşunatului (taurine, ovine);– Necesarul de substanţe nutritive pentru funcţii vitale, reproducţie şi producţie (carne, lapte).– Tehnica alcătuirii raţiilor furajere.● Producţiile animalelor domesticea) Producţia de lapte: (taurine). … – Factorii care influenţează producţia de lapte (individuală, totală, marfa);– Mulsul mecanic al vacilor;b) Producţia de carne: (taurine, porcine, ovine, păsări) … – Factorii care influenţează producţia de carne;– Tehnica sacrificării taurinelor, porcinelor, ovinelor şi păsărilorc) Producţia de ouă: (păsări). … – Factorii care influenţează producţia de ouă;– Factorii care influenţează calitatea oului de incubaţie.3. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ANIMALELOR DOMESTICE● Aparatul digestiv– Morfologie, fiziologie şi particularităţi pe specii (monogastrice, poligastrice, păsări);● Aparatul reproducător– Aparatul genital mascul (morfologie, fiziologie, particularităţi pe specii);– Aparatul genital femel (morfologie, fiziologie, particularităţi pe specii);BIBLIOGRAFIE:

1	Buchman A, Bud M	– Ecologie şi protecţia mediului, manual clasa a X-a;	– Editura "Economică", Bucureşti, 2000
2	Chiriac E, Dan F	– Tehnologia creşterii păsărilor; manual clasa a X-a;	– Editura "Tehn. Agr" Bucureşti, 1993
3	Coţofan V, Gligor E	– Anatomia, fiziologia şi bolile animalelor domestice manual clasa a XI-a şi a XII-a;	– Editura "Ceres" Bucureşti 1983
4	Dinu I. şi colab.	– Tehnologia creşterii suinelor;	– Editura "Didactică şi Pedagogică" Bucureşti, 1990
5	Dumitrescu I. şi colab.	– Reproducţia animalelor;	– Editura "Didactică şi Pedagogică" Bucureşti, 1990
6	Georgescu Gh. şi colab.	– Tehnologia creşterii bovinelor;	– Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1990
7	Georgescu Gh. şi colab.	– Tehnologia creşterii cabalinelor;	– Editura Didactică şi Pedagogică 1983
8	Georgescu Gh. şi colab.	– Tehnologia creşterii animalelor domestice; manual clasa a XII-a;	– Editura "Ceres" Bucureşti 1989
9	Lozincă D, Ciubotaru L	– Igiena şi alimentaţia animalelor domestice; manual clasa a X-a;	– Editura "T. Agr." Bucureşti, 1992
10	Vancea I. şi colab.	– Tehnologia creşterii păsărilor, animalelor mici, peştilor, albinelor şi viermilor de mătase; manual clasa a XI-a şi a XII-a;	– Editura "Ceres" Bucureşti 1988

AUTORI:Micli Aglaia – profesor grad didactic I, drd, Inspectoratul Şcolar Judeţean OltDodocioiu Angela – profesor grad didactic I, Grupul Şcolar Agricol Malu Mare, DoljDascălu Marea – profesor dr. ing. Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci,CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATEVACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITARPROGRAMĂ PENTRU VETERINAR ZOOTEHNISTMAIŞTRI INSTRUCTORI– Bucureşti –2010A. NOTĂ DE PREZENTAREPrograma pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:– cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;– utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţionalAu fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională.Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.B. COMPETENŢE SPECIFICEPrograma vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.– Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;– Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;– Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;– Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;– Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;– Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;– Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;– Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;– Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:– cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;– cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;– capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;– capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;– capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;– capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;– capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICETEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂa. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;2. Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;2.3. Obiectivele predării – învăţării – evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;3. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare.b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic – aplicativ1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;2. Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;3. Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;4. Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;5. Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;6. Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;7. Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;8. Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;9. Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ.c. Managementul clasei1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);2. Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale.d. Evaluarea rezultatelor şcolare1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;2. Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);3. Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;4. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;5. Construirea instrumentelor de evaluare;6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ

1	Cristea Sorin	Studii de pedagogie generală.	Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004
2	Cristea Sorin	Fundamentele pedagogiei	Editura Polirom, Iaşi, 2010
3	Cucoş Constantin	Pedagogie generală	Editura Polirom, Iaşi 2006
4	Cucoş Constantin	Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice	Editura Polirom Iaşi, 2009
5	Dragomir Mariana	Managementul activităţii didactice.	Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003.
6	Ionescu M	Didactica modernă	Editura Dacia, Cluj, 1995.
7	Iucu Romiţă	Managementul şi gestiunea clasei de elevi.	Editura Polirom, Iaşi, 2000
8	Iucu Romiţă	Instruirea şcolară	Editura Polirom, Iaşi, 2001
9	Neacşu Ion	Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării	Editura Polirom, Iaşi, 2010
10	Neacşu Ion	Instruire şi învăţare	Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1990.
11	Nicola I	Tratat de pedagogie şcolară	Editura Aramis, Bucureşti, 2000
12	Pânişoară Ovidiu	Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă	Editura Polirom Iaşi, 2003
13	Păun Emil	Şcoala: abordare sociopedagogică	Editura Polirom, Iaşi, 1999.
14	Stan Emil	Managementul clasei	Editura Aramis, colecţia Educaţia XXI, 2005
15		Evaluarea curentă şi examenele: Ghid pentru profesori.	Bucureşti: ProGnosis, 2001
16		Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative	Editura Polirom, Iaşi, 2002
17			Curiculum naţional. Programe şcolare pentru disciplinele tehnologice
18			Planurile-cadru, standarde de pregatire profesională

Competenţe specifice1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;2. Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;3. Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;4. Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;5. Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;6. Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;7. Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;8. Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;9. Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;10. Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;11. Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;12. Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI1. Anatomia şi fiziologia animalelor domestice1.1. Scheletul animalelor domestice.1.2. Aparatul digestiv la monogastrice şi poligastrice.2. Noţiuni de zootehnie generală2.1. Tehnica abordării şi contenţiei animalelor domestice.2.2. Studiul regiunilor corporale la animale.2.3. Culorile animalelor domestice.2.4. Studiul aplomburilor la animalele domestice.2.5. Individualizarea animalelor domestice.2.6. Determinarea vârstei la animalele domestice.3. Tehnologia creşterii şi exploatării taurinelor3.1. Recunoaşterea raselor de taurine crescute în ţara noastră (Bălţata Românească, Bruna de Maramureş, Friza).3.2. Metode de depistare a vacilor şi viţelelor în călduri.3.3. Fătarea şi asistenţa la fătare3.4. Lucrări de hrănire, îngrijire şi întreţinere a taurinelor.3.5. Tehnica păşunatului raţional la taurine3.6. Mulsul şi mecanic la vacile de lapte3.7. Metode de apreciere a stării de îngrăşare a taurinelor.4. Tehnologia creşterii şi exploatării cabalinelor4.1. Recunoaşterea raselor de cabaline crescute în ţara noastră (Arabă, Pur sânge englez, Lipiţan, Trăpaşul Românesc, Huţul)4.2. Organizarea reproducţiei la cabaline;4.3. Lucrări de hrănire şi îngrijire a cabalinelor pe categorii de vârstă.4.4. Dresajul şi antrenamentul la cabaline.5. Tehnologia creşterii şi exploatării suinelor5.1. Recunoaşterea raselor de suine crescute în ţara noastră (Marele Alb, Landrace, Duroc).5.2. Organizarea reproducţiei la suine.5.3. Fătarea şi asistenţa la fătare.5.4. Lucrări de hrănire şi îngrijire a suinelor pe categorii.5.5. Tehnica înţărcării şi lotizării purceilor;5.6. Metode de îngrăşare a porcilor pentru carne.5.7. Tehnica sacrificării suinelor.5.8. Determinarea randamentului la sacrificare.6. Tehnologia creşterii şi exploatării ovinelor şi caprinelor6.1. Recunoaşterea raselor de ovine şi caprine crescute în ţara noastră (Merinos de Palas, Ţigaie, Ţurcană, Karakul, Albă de Banat, Carpatină).6.2. Organizarea reproducţiei la ovine şi caprine.6.3. Fătarea şi asistenţa la fătare.6.4. Lucrări de hrănire şi îngrijire a ovinelor şi caprinelor pe categorii.6.5. Tehnica înţărcării meilor şi iezilor şi lotizarea lor.6.6. Modalităţi de amenajare a stânii şi a strungii de muls6.7. Tehnica mulsului la ovine şi caprine6.8. Tehnica tunsului, sortarea şi ambalarea lânii.7. Tehnologia creşterii şi exploatării păsărilor7.1. Recunoaşterea principalele rase de păsări (Leghorn, Cornich, Rhode -Island, Playmouth Rock)7.2. Lucrări de hrănire, îngrijire şi întreţinere la păsări.7.3. Metode şi tehnici de incubaţie.7.4. Tipuri de incubatoare.7.5. Tehnica sortării ouălor pentru incubaţie.8. Norme de tehnica şi securitatea muncii şi P.S.I. specifice domeniului zootehnist-veterinarBibliografie:

1	Ciubotaru L., D Lozincă,	Igienă şi alimentaţie Manual clasa a IX-a	Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1999
2	Constantinescu Gh.,	Anatomia şi fiziologia animalelor domestice clasa a XI-a	Editura Ceres, Bucureşti, 1987
3	Coţofan V.,	Anatomia şi fiziologia animalelor domestice clasa a XI-a	Editura Ceres, Bucureşti, 1989
4	Emil Vele, Sonia Teodorescu,	Bazele zootehniei Manual clasa a IX-a	Editura Ceres Bucureşti, 1989
5	Florina Dan, Elena Miriac,	Tehnologia creşterii păsărilor Manual clasa a X-a	Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1992
6	Gh. Georgescu,	Alimentaţia raţională a animalelor de lapte	Editura Ceres, Bucureşti, 1998
7	Gh. Georgescu şi colab.,	Tehnologia creşterii animalelor domestice Manual clasa a XII-a	Editura Ceres, Bucureşti, 1988
8	Gh. Popescu, I Lungu,	Tehnologia creşterii păsărilor Manual clasa a X-a	Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1992
9	I. Popescu, Gh. Chiriac,	Zootehnie – Manual clasa a X-a	Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1992
10	Moisiu M., Marcu E., Pivodă C.,	Îndrumător pentru lucrări practice – meseria veterinar –	Editura Ceres, Bucureşti, 1987, 1993.

AUTORI:Micli Aglaia – profesor grad didactic I, drd, Inspectoratul Şcolar Judeţean OltDodocioiu Angela – profesor grad didactic I, Grupul Şcolar Agricol Malu Mare, DoljDascălu Marea – profesor dr. ing. Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci, Galaţi–––