ORDIN nr. 426 din 19 aprilie 2006

privind aprobarea Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei în domeniul sănătăţii mintale



Având în vedere prevederile Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, cu completările ulterioare, ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 374/2006 privind aprobarea Strategiei în domeniul sănătăţii mintale şi Referatul de aprobare nr. E.N. 9.588/2006 al Direcţiei generale de asistenţa medicală, structuri sanitare şi salarizare,în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul sănătăţii emite prezentul ordin. + 
Articolul 1Se aprobă Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei în domeniul sănătăţii mintale, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.–––-Notă …
*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 bis în afară abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, sos. Panduri nr. 1. + 
Articolul 2Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi unităţile sanitare implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. + 
Articolul 3Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Ministrul sănătăţii,Gheorghe Eugen NicolaescuBucureşti, 19 aprilie 2006.Nr. 426. + 
Anexa PLAN DE ACŢIUNEpentru implementarea strategiei în domeniul sănătăţii mintale –cu obiective pe termen scurt, mediu şi lungSa imbunatatim situaţia ingrijirilor de sănătate mintală!Decembrie 2005Twinning light RO 2003/055.551.0303NSPOH – AmsterdamOlandaRezumatSituaţia actuala a sistemului este una de criza. Pacientii şi profesioniştii din domeniul sănătăţii mintale sunt adesea stigmatizati. Este absolut necesar a se lua măsuri de imbunatatire a situaţiei. În timp, acest plan de acţiune în sănătatea mintală poate oferi întregii populaţii a României acces la îngrijiri de sănătate mintală de o calitate rezonabila.Centrul Comunitar de Sănătate MintalăUn loc central în acest plan îl are Centrul Comunitar de Sănătate Mintală. El aduce sănătatea mintală mai aproape de comunitate, nu doar în oraşe dar şi în zonele rurale. Mulţi pacienti care suferă de o tulburare mintală vor putea fi trataţi la domiciliu. De asemenea, unii pacienti vor putea fi externati din spitalele de psihiatrie deoarece tratamentul va putea fi continuat în ambulator. În acest fel se va putea realiza mult dorita creştere a calităţii serviciilor. Centrul Comunitar de Sănătate Mintală are un rol cheie în cadrul acestui plan. Totuşi, în lipsa unui pachet complet de servicii adiţionale, centrul va fi un esec.Resurse umanePlanul conţine şi un rol nou pentru medicii de familie: aceştia vor trata pacientii care suferă de tulburări psihiatrice sau acuze psihosociale uşoare. Este nevoie de nurse specializate în psihiatrie (socială). Este nevoie de mai mulţi psihologi şi asistenţi sociali. Toate aceste lucruri sunt descrise în capitolele care privesc resursele umane şi planificarea forţei de muncă.Locuinţe protejateNu în cele din urma, planul atrage atenţia asupra a doua domenii adeseori neglijate dar nu mai puţin importante: locuintele protejate pentru pacientii cronici şi facilităţile pentru persoanele fără adapost.Organizaţiile neguvernamentaleGuvernul poate face multe, dar nu poate face totul. Implicarea mai activa a organizaţiilor de pacienti/beneficiari şi familii şi a altor organizaţii neguvernamentale ar putea avea consecinţe pozitive. În felul acesta, stigmatizarea poate fi combatuta prin eforturi conjugate.LegislaţiaO legislaţie buna este baza unei societăţi sanatoase. Piesa finala este aplicarea corecta a legii. Protecţia drepturilor persoanelor care suferă de tulburări mintale va putea primi din ce în ce mai multă importanţa.Centrul Naţional de Sănătate MintalăRomânia va avea un Centru Naţional de Sănătate Mintală. Acesta va colecta date şi cunoştinţe şi va informa profesioniştii, publicul şi guvernul despre ingrijirile de sănătate mintală.Finanţare adecvatăSuccesul acestui plan de acţiune depinde în mare măsura de existenta fondurilor adecvate puse la dispoziţie de guvern. Planul oferă o estimare a costurilor pentru proiectele propuse. Pe baza acestui plan se pot programa şi finanţări adiţionale.1. Puncte de plecarePlanul de acţiune are la baza strategia Ministerului Sănătăţii în domeniul sănătăţii mintale.Punctele de plecare ale planului de acţiune sunt formulate mai jos.Nevoi– Putem presupune ca principiu de lucru ca morbiditatea prin boli mintale se aseamana mai mult sau mai puţin cu cea înregistrată în alte tari europene. Rata suicidului este (cu unele excepţii etnice) relativ scăzută.– Nu se cunoaşte numărul persoanelor care au nevoie de servicii de sănătate mintală.– Nu sunt disponibile informaţii referitor la listele de asteptare.– Autoritatea Naţionala a Persoanelor cu Handicap are în grija un număr neprecizat de persoane cu tulburări psihice.– Cifrele referitoare la numărul persoanelor aflate în instituţii care oferă îngrijiri pe termen lung nu sunt de încredere.Prevenire– Prevenirea tulburarilor psihice este foarte dificila. Totuşi, având în vedere ca stigmatizarea şi discriminarea persoanelor cu tulburări psihice sunt înalt prevalente în România, promovarea sănătăţii mintale ar trebui sa reprezinte o parte esenţială a planului de acţiune.– "Carta verde" asupra sănătăţii mintale a Comisiei Europene va reprezenta punctul de plecare pentru formularea politicilor româneşti în domeniul prevenirii.– În general, programele de prevenire primara nu au rezultate imediate.– Prevenirea secundară şi tertiara sunt fezabile şi eficiente.Servicii– Numărul paturilor din spitalele de psihiatrie este mic şi comparabil cu alte tari europene (sub 1 la 1000 de locuitori); numărul exact al pacientilor şi tipul pacientilor cronici aflaţi în instituţii aparţinând Autorităţii Naţionale a Persoanelor cu Handicap este necunoscut.– Perioada medie de spitalizare poate fi scurtata dacă ar fi disponibile servicii ambulatorii şi locuinţe protejate.– Calitatea clădirilor este scăzută.– Serviciile comunitare de sănătate mintală sunt doar în stadiu experimental; exista asa numitele "laboratoare de sănătate mintală" care au contract cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate.– Capacitatea de îngrijire pe termen lung pentru pacientii cu demente ar trebui să fie în acord cu ultimele modificări demografice (dementa este o boala dependenta de vârsta).În 2005, majoritatea pacientilor dementiati stau acasă cu familiile.– Proiectele de locuinţe protejate sunt doar în stadiu experimental, în câteva locuri.– Modelul de îngrijire este, cu unele excepţii remarcabile, invechit – nu este centrat pe client.– Cu unele excepţii, nu exista consilii regionale în care să se intalneasca toţi factorii de decizie pentru a coordona serviciile de îngrijire.Finanţare– Bugetul naţional destinat sănătăţii este în general scăzut; bugetul pentru ingrijirile de sănătate mintală este o mica parte din acesta.– ONG-urile sunt aproape inexistente; spitalele psihiatrice sunt toate deţinute de stat.– Guvernul decide asupra facilităţilor care sunt incluse în sistemul de sănătate. Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate este organismul care asigura finanţarea serviciilor medicale. Instituţiile (de stat) semnează un contract cu CNAS. Autorităţile locale trebuie să asigure clădirile. Autorităţile locale pot finanta anumite proiecte speciale.– Modalitatea de management nu este la standarde europene; acest fapt duce adesea la o insuficienta utilizare a serviciilor şi a fondurilor.– ONG-uri din Marea Britanie, Germania, Belgia, Irlanda, Olanda şi din alte tari oferă ajutor în natura sau cash unor parteneri regionali. Acest ajutor este foarte apreciat de români, dar nu este monitorizat sau coordonat. Aceste ONG-uri se plang adesea ca birocratia românească interfera cu ajutoarele primite.– Proiectele PHARE şi MATRA sunt binevenite în a dezvolta fatete ale planului de acţiune.Resurse umane– Sănătatea mintală, bolile mintale, persoanele care activează în domeniul ingrijirilor de sănătate mintală au un statut scăzut în societate – pacientii sunt stigmatizati.– Exista o penurie de personal calificat în nursing; formarea în nursing psihiatric este posibila în numai doua locuri.– Numărul de psihiatri este modest, majoritatea lucrează în oraşele mari.– Numărul psihologilor clinicieni este modest.– Exista un număr insuficient de asistenţi sociali.– Medicii generalisti nu poseda instrumentele necesare pentru a face faţa rolului lor viitor de a lucra cu pacienti cu tulburări psihosociale/psihiatrice uşoare. Este nevoie de instruire postuniversitară.– ONG-uri din afară României oferă programe de educaţie şi instruire care sunt foarte apreciate. Au fost traduse în română manuale de nursing psihiatric.– În general, programele de instruire pentru toate profesiunile implicate ar trebui regandite prin prisma noii abordari în domeniul sănătăţii mintale.Legislaţie şi aplicarea legii– Numărul internarilor nevoluntare sub auspiciile Legii nr. 487/2002 privind sănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice este incredibil de mic, având în vedere ce ar insemna o respectare adecvată a prevederilor legii şi conceptia actuala asupra drepturilor omului.– Din pacate aparatul judiciar pare să fie prea lent pentru a tine pasul cu reglementările Legii sănătăţii mintale.– Legătură dintre sistemul de sănătate mintală şi serviciile sociale este slabă şi uneori neproductiva.– Legea sănătăţii mintale şi "normele de aplicare" au fost examinate în comparatie cu standardele europene de către o echipa de experţi olandezi. Concluzia a fost ca legea reprezintă un pas înainte, dar ca în viitor va fi necesar să se facă unele modificări. Caracterul programatic al legii mai înseamnă şi ca formularea anumitor reglementări este deficitara în ce priveşte claritatea legală şi nu se specifică cine este responsabil de respectarea acestor "drepturi" şi unde pot fi trimise plângerile dacă aceste "drepturi" nu sunt respectate. Aceasta lipsa de claritate legală este problematica mai ales în următoarele domenii pe:■ procedurile de internare nevoluntara;■ procedurile de administrare a tratamentului nevoluntar;■ restricţiile la adresa drepturilor şi libertăţilor;■ dreptul de a adresa plângeri.– Pentru a face posibila evaluarea internarilor nevoluntare, este necesar ca instituţiile care oferă îngrijiri de sănătate mintală să fie obligate sa ţină evidenta statutului legal al pacientilor (internati voluntar, internati nevoluntar, sub interdicţie, reprezentanţi legali). Un registru naţional al pacientilor cu tulburări psihice internati nevoluntar ar fi de asemenea un instrument util care ar ajuta Ministerul Sănătăţii şi alte organisme competente să fie la nivelul responsabilităţilor care le revin în supervizarea calităţii ingrijirilor şi respectarea drepturilor omului ale pacientilor cu tulburări psihice.2. Elemente cheiea. Bugetul Ministerului Sănătăţii*1)––––*1) Cheltuielile pentru medicatie şi bugetul pentru persoanele care suferă de o tulburare mintală aflate în instituţii aparţinând de Autoritatea Naţionala pentru Persoanele cu Handicap sunt excluse.Regula lui 10 – în 10 ani, 10% din produsul intern brut ar trebui sa revină cheltuielilor din sănătate; 10% din acest buget ar trebui sa revină sănătăţii mintale.Integrarea serviciilor de sănătate mintală în cadrul general al serviciilor de sănătate ar trebui să fie obiectivul final; în situaţia prezenta este recomandabil a avea un buget separat pentru ingrijirile de sănătate mintală. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci ar trebui create mecanismele pentru a se indica partea din bugetul integrat care revine sănătăţii mintale. În absenta unui buget adecvat, reforma sistemului de sănătate mintală nu este un obiectiv realist. Pe lângă implementarea acţiunilor propuse, aceasta ar aduce România la acelaşi nivel cu alte tari din Europa.Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, banii cheltuiti pe sănătatea mintală sunt o investiţie rentabila, având un efect benefic asupra productivitatii în general în România.b. Crearea unei reţele de servicii comunitare de sănătate mintalăAcesta reprezintă axa principala a politicii privind sănătatea mintală a guvernului român. De aceea, planul de acţiune, în special în prima sa faza, se va concentra pe crearea centrelor comunitare de sănătate mintală. Totuşi, aceste centre vor putea funcţiona doar în cadrul unui sistem de servicii de sănătate mintală şi îngrijiri sociale. Buna funcţionare a centrelor depinde de disponibilitatea unor paturi de spital pentru acuti (aceasta condiţie este larg acceptată), dar depinde în egala măsura şi de existenta unor proiecte de locuinţe protejate!c. Resursele financiare şi umanePrin contractul cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate trebuie reglementată acoperirea tuturor serviciilor oferite de centrele comunitare de sănătate mintală. O schita financiară a cheltuielilor pe care le presupune un singur astfel de centru standard oferă informaţii valoroase privind bugetul total anual necesar.Va fi nevoie de un număr mare de profesionisti precum asistente medicale, psihologi, asistenţi sociali şi psihiatri. Aici, planificarea resurselor umane este esenţială. Trebuie de asemenea avută în vedere capacitatea centrelor de instruire şi formare. În plus, programele de instruire trebuie ajustate. Ministerul Educaţiei şi universităţile trebuie implicate în acest domeniu.d. Prevenirea şi promovarea sănătăţii mintalePrevenirea şi promovarea sănătăţii mintale deţine întotdeauna un rol proeminent în documentele OMS. Recenta "carta verde" a Comisiei Europene asupra promovării sănătăţii mintale şi asupra protecţiei şi prevenirii bolilor mintale poate fi un model de urmat. Folosirea noilor moduri de comunicare, televiziunea şi internetul, trebuie să facă parte din strategiile de prevenire.e. Schimbarea mentalitatilor (problema stigmatizarii)Stigmatizarea este frecvent menţionată ca un obstacol. Nu doar pacientii au de suferit, dar şi cei care lucrează în domeniu. Aceasta situaţie duce la un buget scăzut, facilităţi de proasta calitate, îngrijiri la standarde scăzute şi pericolul inertiei şi lipsei de entuziasm în rândul lucrătorilor deoarece sunt prost plătiţi şi supraaglomerati.Factorii care menţin stigmatizarea sunt:■ Lipsa interesului din partea ministerelor şi a publicului■ Instituţii în stare de degradare■ Lipsa de resurse■ Sisteme inadecvate de gestionare a informatiei■ Legislaţie inadecvataEste un cerc vicios. De aceea trebuie acţionat simultan pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi pentru combaterea stigmatizarii şi discriminarii.f. Schimbarea modelului de îngrijireÎn anumite locuri din România, profesioniştii încep sa lucreze în echipe multidisciplinare. În cea mai mare parte a cazurilor, nu exista însă o evaluare multiaxiala a nevoilor sociale, psihologice şi fizice ale fiecărui pacient. Ca rezultat, nu exista un plan de îngrijire individualizat care să se adreseze acestor nevoi.Modelul preferat în momentul actual este cel centrat pe client. Cei aflaţi în poziţii de decizie, managerii şi profesioniştii ar trebui sa înceapă sa gandeasca în aceşti termeni.g. Accent pus pe managementProfesioniştii români sunt în general bine informati cu privire la evolutiile din domeniul sănătăţii mintale. Obstacolul este reprezentat de faptul ca ei nu pot sau nu sunt în poziţia de a organiza schimbările necesare. Profesioniştii nu sunt formati în management. De asemenea, ei ar trebui sa invete sa accepte beneficiile managementului modern profesionist.Managementul modern şi cercetarea în serviciile de sănătate vor fi de ajutor aici.h. Dezvoltarea instituţionalăToate spitalele psihiatrice aparţin statului. În alte tari, toate instituţiile care oferă îngrijiri de sănătate mintală pot fi gestionate de organizaţii private non-profit. În general, ONG-urile pot lucra mai flexibil decât instituţiile de stat. Bineînţeles, ele trebuie să opereze ţinând cont de condiţiile impuse de guvern. În România, ONG-urile pot depăşi dificultăţile generate de sincronizarea între planificarea locală şi autorităţile centrale.Totuşi, în ce priveşte planificarea pe termen scurt, credem ca actualul sistem ar trebui reformat şi folosit. Schimbările de mentalitate pot antrena schimbări remarcabile în calitatea ingrijirilor oferite chiar şi în cadrul actualului sistem şi al actualului buget. Un spital de psihiatrie poate face parte, de exemplu, dintr-un grup local care coordonează sănătatea mintală.i. Implicarea organizaţiilor de pacienti/beneficiari/membri ai familiilorOMS a fost de acord sa includă şi sa implice activisti cu poziţii cheie şi organizaţiile lor la Conferinţa Ministerială de la Helsinki din ianuarie 2005. Tot felul de persoane care au un interes în sănătatea mintală şi comunitatile lor locale sunt astfel implicate. Este vorba aici de beneficiari şi familiile lor, doctori şi asistenţi sociali, politicieni şi jurnalisti, grupuri religioase şi avocaţi, oameni de afaceri şi multe alte grupuri. Este de asemenea vorba despre beneficiari care se mobilizeaza în a lua parte deplina la procesul de creare a politicilor. În România, organizaţii precum ARIPI şi Orizonturi pot fi folosite ca un nucleu pentru dezvoltări ulterioare.Într-o primă perioada, procesul poate fi de sus în jos; în a doua perioada şi în cele care vor urma, procesul poate fi din ce în ce mai mult de jos în sus.j. Fondarea Centrului Naţional de Sănătate MintalăCentrul poate monitoriza acest domeniu şi va oferi informaţii despre sănătatea mintală a populaţiei României celor care formulează politicile şi politicienilor. Va putea conduce cercetări asupra organizaţiilor, accesibilitatii, calităţii şi eficientei facilităţilor de prevenire şi îngrijire. În plus, va putea dezvolta noi metode de prevenire, tratament şi administrare, noi ghiduri şi programe.Institutul va putea susţine cursuri de instruire în sănătatea mintală pentru a ajuta profesioniştii şi organizaţiile să-şi imbunatateasca calitatea ingrijirilor oferite. Centrul Naţional trebuie să fie independent. De aceea, el ar trebui organizat ca un ONG. El va putea fi finanţat, printre alţii, de guvern. Înfiinţarea centrelor comunitare de sănătate mintală putea oferi primele oportunitati de colaborare susţinută între Ministerul Sănătăţii şi Centrul Naţional de Sănătate Mintală.3. Obiective pe termen scurt/mediu – perioada 2006-20093.1. Centrele Comunitare de Sănătate MintalăÎn grupul de lucru privind sistemul de îngrijiri, membrii au căzut de acord ca centrele să aibă o arie de acoperire de circa 100.000-150.000 de locuitori. România are o populaţie de 21 de milioane de locuitori. În total, este nevoie de 150 de centre. Din mai multe motive, este imposibil sa acoperi întreg teritoriul României cu centre într-o perioadă scurta de timp. Creşterea numărului de centre ar trebui sa evolueze împreună cu creşterea capacităţii de formare şi educaţie continua.Introducerea pe scara larga a acestor centre este total noua pentru România. De aceea trebuie monitorizata. Este recomandabil să se evalueze funcţionarea acestor centre pe o perioadă de patru ani (cercetarea serviciilor de sănătate).Funcţionarea serviciului de criza format dintr-o echipa de psihiatri şi nurse de psihiatrie joaca un rol cheie în prevenirea internarilor nenecesare. Acest serviciu poate ajuta poliţia şi medicii de familie. Prin oferirea unui real ajutor şi consultaţii se va putea depăşi stigma asociata serviciilor de sănătate mintală. De asemenea, procedura internarilor nevoluntare va putea să se ridice la nivelul modern al standardelor privind drepturile omului.3.1.1. Puncte principale1. Centrul de greutate al serviciilor se va schimba dinspre spital şi alte instituţii de sănătate mintală (cum ar fi ambulatorul sau Laboratorul de Sănătate Mintală – cum erau denumite în anii '70 şi '80) spre Centrul Comunitar de Sănătate Mintală (CCSM) şi echipa terapeutică. CCSM este o structura noua care se bazează, acolo unde sunt disponibile locatiile, pe vechile Laboratoare de Sănătate Mintală sau ar trebui să se bazeze pe o locatie noua, cu respectarea principiilor de accesibilitate a serviciilor. Diversele unităţi ale CCSM (cum ar fi unitatea de outreach sau cea de reabilitare) pot avea localizare în locuri separate geografic, dar echipa terapeutică trebuie văzută ca un grup de profesionisti alocati unei arii de acoperire (vezi mai jos), indiferent de instituţia sau de locaţia unde lucrează.2. Pentru a creşte calitatea ingrijirilor continue, aceasta propunere promovează ideea ariilor de acoperire – sau, importat din modelul francez, a sectoarelor. Un sector este o arie geografică şi populationala bine delimitata deservita de un CCSM şi de o echipa terapeutică. Pentru România, un sector ar putea acoperi un segment de populaţie de 100.000 până la 150.000 de locuitori (cu posibilitatea reducerii mărimii până la jumătate în cazul apariţiei unei finanţări adecvate – aceasta ar insemna o arie de acoperire de 300.000). Sectoarele menţionate în aceasta propunere sunt doar pentru asistenţa psihiatrica a adulţilor (psihiatria copilului şi a altor populaţii speciale cu probleme de sănătate mintală nu sunt incluse în acest document).3. Paturile de psihiatrie – 30-35 de paturi ar trebui să fie disponibile într-un spital de psihiatrie sau într-un spital general. Spitalele psihiatrice deja existente în teritoriu (şi în special cele din oraşele mari) ar trebui pentru început "divizate" pentru a acoperi nevoile fiecărui sector. Când vor fi disponibile fonduri, se recomanda a se muta facilităţile intraspitalicesti cat mai aproape de sector.4. Centrul Comunitar de Sănătate Mintală (CCSM) acoperă nevoile diverse de asistenţa de sănătate mintală. Personalul unui CCSM este alcătuit din 4 psihiatri, 5 nurse de psihiatrie pentru unitatea de criza, 3 nurse de psihiatrie şi un asistent social pentru unitatea mobila, 10 nurse pentru spitalul de zi şi pentru unitatea de reabilitare, 2 1/2 psihologi şi 5 asistenţi sociali. Personalul din unitatea mobila şi din unitatea de reabilitare este responsabil de asigurarea continuităţii în îngrijire a persoanelor cu tulburări mintale severe. Serviciile oferite de CCSM sunt următoarele:a. Conexiunea cu sistemul de îngrijiri medicale primare – echipa terapeutică asista în mod constant medicii de familie din sector în a oferi îngrijiri de sănătate mintală pentru cazurile de tulburare mintală uşoară sau moderata şi primeşte trimiterile. Echipa terapeutică dintr-un sector este responsabilă de training-ul medicilor de familie, de asistenţa psihiatrica on-site şi de trimiterile care părăsesc CCSM către un anumit medic de familie din teritoriu.b. Psihiatrie ambulatorie – specialiştii psihiatri care sunt acum activi în cadrul policlinicilor vor aparţine de CCSM şi vor oferi consultaţii de specialitate persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Consultatiile vor veni din partea sectorului de asistenţa medicală primara (pentru cazuri cu o simptomatologie moderata şi severă), de la alţi profesionisti în sănătate sau de la serviciile sociale din sector.c. Conexiunea cu spitalul de psihiatrie – echipa terapeutică este în permanenta în legătură cu unitatea spitaliceasca şi fiecare caz externat va fi discutat cu psihiatrul curant. Pacientii externati din spital sunt transferati către CCSM în caz ca au nevoie de asistenţa în plus. În cazul în care un pacient refuza să fie transferat la CCSM, el va fi referit către unitatea mobila a centrului.d. Munca de teren (outreach) – 3 nurse de psihiatrie şi un asistent social vor oferi servicii pe teren pentru pacientii care se vor dovedi dificil de tratat, pentru rezolvarea situaţiilor de criza sau pentru diferite nevoi speciale ale clienţilor din sector.e. Paturi pentru cazurile de criza – CCSM oferă 5 paturi pentru cazurile de criza (cu o perioadă de internare de maxim 7 zile) pentru clienţii aflaţi într-o situaţie de criza, cu respectarea principiului celui mai puţin restrictiv mediu posibil. În cazul în care criza nu este rezolvată, pacientul poate fi transferat în secţia spitaliceasca.f. Spital de zi – CCSM poseda 20 de locuri pentru îngrijiri în regim de spital de zi (terapie ocupationala, psihoterapie individuală şi de grup, programe speciale de reabilitare).g. Servicii de reabilitare – în funcţie de personalul disponibil şi de oportunitatile locale, fiecare CCSM poate oferi programe specializate de reabilitare cum ar fi reabilitare vocationala, activităţi de petrecere a timpului liber, programe de educaţie sau locuinţe protejate.h. Facilităţi în regim rezidential – un număr mic de pacienti psihiatrici va avea nevoie de îngrijire şi supervizare continua. În colaborare cu Autoritatea Naţionala pentru Persoanele cu Handicap şi cu Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, se va realiza un efort conjugat de a oferi îngrijiri psihosociale pentru aceste persoane (vezi locuinţe protejate).3.1.2. Managementul CCSMUn CCSM este o instituţie de stat, aflată sub conducerea unui manager de sector. Finanţarea activităţilor de baza ale unui CCSM (consultaţii, spital de zi şi serviciile de reabilitare de baza) ar trebui acoperit în întregime de către stat (în România, comunitatile locale sunt de obicei reticente în a incuraja astfel de finanţări). Servicii suplimentare (cum ar fi lucrul pe teren (outreach), echipele de rezolvare a situaţiilor de criza, reabilitarea specializată etc.), pot fi cofinantate de comunitatile locale.Anumite servicii (cum ar fi outreach, echipele de rezolvare a situaţiilor de criza, reabilitarea specializată sau centrele de zi sau alte facilităţi recreationale) pot fi organizate în parteneriat sau în totalitate de către ONG-uri, cu respectarea principiului non-duplicarii serviciilor.CCSM poate oferi îngrijiri de baza persoanelor cu probleme de sănătate mintală legate de adictii sau abuz de droguri doar atunci când nu exista facilităţi specializate în proximitate.3.1.3. Planificarea resurselor umaneÎn general, va fi necesară realocarea funcţiilor şi sarcinilor pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de îngrijiri de sănătate mintală în România. Din analiza nevoilor devine tot mai clar ca, de exemplu, este nevoie de un număr mai mare de asistente medicale în sistemul ingrijirilor medicale primare. De asemenea, va fi nevoie de schimbări în rândul personalului care lucrează în cadrul spitalelor de psihiatrie (mai mulţi psihologi, asistenţi sociali şi terapeuti ocupationali). Urmând pacientii care se vor orienta spre asistenţa ambulatorie, personalul va fi inevitabil nevoit să se reorienteze dinspre spital spre serviciile ambulatorii.3.1.3.1. PsihiatriDezechilibrul în repartizarea medicilor psihiatri dintre ambulatoriu şi asistenţa spitaliceasca rezultat din legislaţie şi concepţii. Se menţin normative în parte neadaptate noilor modele de îngrijire în psihiatrie. În 2005 normativul este de 1 psihiatru la 60.000 de locuitori adică ar fi necesari 373 de specialişti pe ţara. În asistenţa ambulatorie de stat lucrează 256 psihiatri cu un minus 117 faţă de normativ. Repartizarea psihiatrilor între spital şi ambulatoriu este extrem de inegala între judeţe. Propunem reorientarea planificata a psihiatrilor către asistenţa ambulatorie pentru a atinge 40-60% din total. Situaţia fiecărui judeţ (evaluare şi recomandări adaptate) va fi supusă Ministerului Sănătăţii şi autorităţilor locale în vederea rezolvarii.3.1.3.2. Psihologi clinicieniFaţa de numărul existent este nevoie de un număr suplimentar de 250-500 psihologi.În România în reţeaua de stat, psihologii sunt utilizaţi în prezent, aproape exclusiv pentru examinari, care le ocupa aproape tot timpul. Implicarea în terapie este minima. Se aplica câteva teste clasice, cognitive, de afectivitate, proiective. Lipsesc scalele de abilitaţi pentru viaţa, abilitaţi sociale, de evaluare a terapiei şi evoluţiei. Lipseşte obiceiul evaluării sistematice în reabilitare, reinsertia socio-profesională, psihoterapie. Oficial, nu exista meseria de psiholog clinician. Pregătirea psihologilor pentru practica clinica este nereglementata instituţional. Lipsesc conceptia, instituţiile, programele de formare, certificarea din partea autorităţilor sanitare. Legea psihologului (2003) lasă totul pe seama Asociaţiei Psihologice Române care nu are tangente cu lumea medicală şi regulile ei.Instituţiile psihiatrice nu au investit în dotarea cu teste sau chestionare, ca bunuri de inventar. Costul lor este minim în comparatie cu alte echipamente. Nu s-a stabilit pachetul minim de instrumente psihologice, ceea ce împiedica cuantificarile necesare şi omogenizarea practicii psihologico-psihiatrice. Se ignora dreptul la proprietate intelectuală prin reproducerea haotica.Calificarea pentru intervenţii terapeutice este foarte inegala sau lipseşte. Psihoterapia nu este menţionată în documentele medicale, indicaţii tehnice, număr de şedinţe, orar. Capacitatea de integrare într-o echipa terapeutică este scăzută, lipseşte experienta pentru lucrul în echipa. Adaptarea repertoriului de tehnici aplicate la specificul şi nevoile instituţiei: cronici sau acuti, stationar de zi etc. Competenţa în domeniile respective ar trebui sa devină un criteriu fundamental în angajare.Calificarea actuala trebuie substanţial îmbunătăţită în: evaluare neuropsihologica şi psihosociala, cunoştinţe de sănătate mintală, psihoigiena şi promovarea sănătăţii mintale, psihologia persoanei bolnave, specificul ingrijirilor medicale şi a celor psihiatrice, reabilitarea psihosociala, abilitaţi de interviu şi de consiliere, notiuni de medicina comportamentala, psihoterapie. Cunoştinţele vor trebui completate prin practica clinica corespunzătoare şi supervizare şi un sistem de evaluare a calităţii.3.1.3.3. Nurse de psihiatrieÎn 2005 exista un număr de 4168 de asistente medicale. Doar în jur de 300 au un training specific în psihiatrie.Formarea nurselor de psihiatrie este o prioritate. Acţiuni de urmat:■ Nursing-ul psihiatric recunoscut formal ca specializare. 12-18 luni de training după modulul de baza în nursing general (3 ani)■ Aprobarea programei de formare; aceasta va include un modul pe nursing de psihiatrie comunitara■ Acreditarea şcolilor de nursing psihiatric; având în vedere numărul mare de nurse de instruit în viitorul apropiat, este necesar un modul de formare de formatori■ Formarea nurselor ar trebui susţinută şi rasplatita prin stimulente financiare şi profesionalePentru atragerea şi menţinerea nurselor calificate în domeniul psihiatriei, creşterea salariilor ar fi benefica. Salariile ar trebui să fie egale pentru spital şi ambulatoriu.3.1.3.4. Asistenţi socialiÎn 2005 în România existau aproximativ 100 de asistenţi sociali în sistemul serviciilor de sănătate mintală. Este nevoie de un plus de 400-600.Calitatea pregătirii asistentilor sociali (nivel universitar) poate fi considerată buna.3.1.4. Calendarul propus pentru procesul de reformaDe remarcat ca viteza dezvoltării CCSM depinde de bugetul casei naţionale de asigurări de sănătate, de bugetul comunităţilor locale şi de disponibilitatea personalului!Este de asteptat ca principalii doi factori – resursele umane şi cele financiare – sa determine un start modest, incet dar cu o accelerare graduala.Procesul necesita monitorizare şi susţinerea profesionistilor. Guvernul trebuie să contracteze o unitate de management cu expertiza în acest domeniu, pe o perioadă de 5 ani (o unitate specializată în dezvoltare şi consiliere organizaţională).Diferenţa uriasa între marile oraşe şi zonele rurale dicteaza o abordare flexibila. În zonele rurale cu un transport public slab dezvoltat sau inexistent, un CCSM ar trebui să fie mai mult orientat spre outreach decât într-un oraş şi sa folosească, de exemplu, cabinetul medicului de familie pentru a ajuta oamenii să între în contact cu serviciile de sănătate mintală.Termene pentru realizarea obiectivelor propuse sunt prezentate în planul operational prezentat în capitolul 6.

3.2. Formare şi educaţie continua3.2.1. Formarea nurselor de psihiatrieFormarea nurselor de psihiatrie se face doar în şcoala de la Spitalul Obregia din Bucureşti, la Iaşi, Craiova şi Braşov. Acest tip de educaţie nu este totuşi recunoscută oficial şi rasplatita financiar.Centrele comunitare de sănătate mintală propuse sunt extrem de dependente de calitatea şi cantitatea nurselor de psihiatrie. Fiecare centru va avea 20 de nurse! Capacitatea şcolilor existente este de departe insuficienta. Nursele de psihiatrie comunitara pot fi angajate şi în prima linie, sa asiste medicii de familie, prevenind astfel o parte din internarile în spitalul de psihiatrie.Instruirea unei nurse cu educaţie de baza pentru a deveni nursa de psihiatrie comunitara durează în general 12-18 luni. Instruirea adiţională trebuie valorizata ca specializare. De aceea se justifica o creştere a salariului. În viitor, nursingul ar trebui considerat ca un tip de educaţie care poate duce la obţinerea unui grad de master. Ca parte a proiectului de twinning, s-a realizat un raport care compara programa existenta cu standardele europene.

3.2.2. Trainingul trainerilor – proiectul pentru medicii de familieÎn cadrul proiectului twinning light a fost inclusă instruirea în sănătate mintală a 36 de medici de familie. Aceştia vor trebui sa formeze fiecare la câte 10 colegi. În acest fel, 360 de medici de familie au fost contactati, 3% din numărul total al medicilor de familie din România. Educaţia continua în sănătate mintală ar trebui sa reprezinte o componenta importanţa în formarea oricărui medic de familie. Nu este vorba aici doar de cunoştinţe de psihiatrie. Înseamnă şi lucrul împreună cu nursele de psihiatrie socială şi cu psihologii, într-o abordare de tip holistic.Programa de instruire pentru cei 36 de medici de familie poate fi folosită ca un model general. Centrul Naţional pentru Studii de Medicina Familiei din Bucureşti ar putea fi invitat sa dezvolte curricula şi ghidurile necesare. Aceasta ar fi în acord cu recomandarea proiectului de Twinning de armonizare a Grupurilor Naţionale de Specialităţi şi Curricule Medicale în acord cu reglementarea Uniunii Europene (twinning light contract RO 2002/IB/OT-03 TL). O abordare holistica îndreptată spre rezolvarea problemelor ar trebui inclusă în cuprinsul programei de training în medicina de familie.Noii profesori de Medicina Familiei ar trebui să fie ei înşişi medici de familie şi să aibă experienta lucrului cu sistemul de sănătate mintală. O universitate ar trebui să se concentreze pe sănătatea mintală în practica medicinii de familie.Medicii de familie se plang de lipsa timpului. Deoarece pacientii cu probleme psihosociale au nevoie în general de mai mult timp decât pacientii "somatici", aceasta situaţie ar putea fi un obstacol.

3.2.3. Managementul ingrijirilor de sănătate – proiect pilot de formareUn model de îngrijire include şi un model de management. În Olanda şi în alte tari, se face o educaţie specială în managementul ingrijirilor de sănătate, la nivel universitar. În România este necesară demararea unui proiect pilot de formare în managementul ingrijirilor de sănătate mintală.

3.2.4. Formare şi educaţie continua în psihiatrie socialăPsihiatrul care lucrează în ambulator trebuie să aibă cunoştinţe despre situaţia socială din acea zonă, să aibă experienta cu metodele şi tehnicile care pot fi aplicate în ambulator. De asemenea, el trebuie să lucreze pe teren. Psihiatrul social are o sarcina în cadrul procedurii de internare nevoluntara. Este nevoie de lucru multidisciplinar. Munca în colaborare cu medicul de familie şi asistenţii sociali este o realitate a fiecărei zile.Formarea şi educaţia continua a unui psihiatru ar trebui să aibă în vedere aceasta arie relativ noua. Rezidentii ar trebui să urmeze un stagiu obligatoriu la un CCSM. O subspecializare în psihiatrie socială ar trebui sa devină oficială. Ar trebui sa existe cel puţin un profesor de psihiatrie socială. Ea/el ar trebui sa lucreze într-un CCSM.

3.3. Planul pentru îmbunătăţirea calităţii în spitalele de psihiatrieClădiri şi facilităţiEste de notorietate faptul ca spitalele psihiatrice sunt gazduite în clădiri vechi (unele având peste 100 de ani vechime). Toate au nevoie de renovare. Un avantaj este localizarea deosebită, adeseori într-un parc. Multe spitale psihiatrice sunt supraaglomerate. Prea multe paturi, puse împreună, spaţiu insuficient pentru toalete, spaţii absente pentru terapie ocupationala şi activităţi recreationale, camere insuficiente pentru personal sunt doar câteva caracteristici. Toate acestea determina nişte condiţii proaste de locuit pentru pacienti, dar şi condiţii proaste de lucru pentru personal. Pas cu pas, facilităţile existente ar trebui modernizate sau înlocuite cu clădiri noi. Aceasta măsura este costisitoare şi va lua ceva timp. Totuşi, ea reprezintă o măsura buna, deoarece ajuta la diminuarea stigmei.Utilizarea eficienta a paturilorCreşterea calităţii în spitalele de psihiatrie este posibila doar dacă este diminuată presiunea la poarta de intrare şi dacă exista soluţii la externare. Acest deziderat poate fi pus în practica după înfiinţarea CCSM (prevenirea internarilor, externari rapide) şi după ce devin accesibile locuintele protejate. Mai departe, unităţile de îngrijire extinsă şi specializată (vezi mai jos) vor oferi un tratament mai bun şi o utilizare mai eficienta a paturilor din spitalele de psihiatrie generală. Capacitatea spitalelor poate fi utilizata mai eficient dacă persoanele fără adapost nu mai sunt internate în spitalele de psihiatrie (vezi mai jos: planul pentru adaposturi)O scădere a numărului de paturi nu este recomandabila în următorii 5-10 ani. Numărul paturilor este deja relativ mic în comparatie cu alte tari europene. Impactul centrelor comunitare de sănătate mintală şi al proiectelor de locuinţe protejate asupra gradului de ocupare a paturilor de spital va fi observabil de-abia după cativa ani. Pentru viitor, transformarea paturilor în scaune reprezintă o opţiune realista (pe termen lung).Spitalele psihiatrice trebui să aibă o unitate de primiri şi pentru îngrijiri intensive pentru cazurile acute, unităţi pentru îngrijiri specializate şi unităţi pentru îngrijiri de lungă durata.Programe de îngrijireEste foarte mare nevoie de un nou model de îngrijire. Acesta va include o evaluare multiaxiala a nevoilor fiecărei persoane din punct de vedere social, psihologic şi fizic, un plan de tratament individualizat şi lucrul într-o echipa multidisciplinara. Acest model poate scurta perioada de internare a pacientilor.În prezent, multe persoane nu au acces la terapie ocupationala sau la activităţi recreative în cadrul instituţiilor. Neavând parte de un program de zi, ei stau în pat. Pacientii imbracati în pijama pe de o parte şi personalul în halate albe pe de altă parte scot în evidenta dezechilibrul de putere şi faptul ca sistemul de îngrijire nu este centrat pe nevoile clientului.Asociaţiile de profesionisti, Liga Română pentru Sănătate Mintală şi organizaţiile pacientilor/beneficiarilor ar trebui sa elaboreze un model integrat de îngrijiri. Aici este extrem de importanţa introducerea ghidurilor de buna practica şi a unui sistem electronic de evidenta a datelor (bazat pe intranet); în plus, fiecare instituţie ar trebui să aibă un website.Pacientii şi familiile lorSpitalele de psihiatrie trebuie să aibă un consiliu consultativ oficial format din pacienti/clienţi/membri ai familiilor. De asemenea, într-o instituţie de stat, un reprezentant al pacientilor ar trebui să fie membru al consiliului de administraţie. În ONG-uri, reprezentantul poate fi un membru al boardului.PersonalulRaportul personal/pacienti este mic în România, în comparatie cu alte tari. Un efect secundar periculos al acestei situaţii este supramedicarea, concentrarea atenţiei pe ingrijirile somatice şi închiderea pacientilor.Personalul care lucrează în sănătatea mintală se "bucura" şi de un statut social scăzut. O educaţie buna precum şi o creştere graduala a salariilor sunt moduri de a remedia aceasta situaţie.Psihiatrii, cu unele excepţii, vorbesc cu pacientii lor câteva minute pe zi. Lipseşte timpul, dar şi disponibilitatea pentru consultaţii multidisciplinare.ManagementulVezi proiectul pilot pe management.

3.4. Programul anti-stigmaInformaţia ar trebui să fie univoca şi ar trebui să se adreseze publicului larg. Diseminarea informatiei prin intermediul Internetului este ieftina şi a fost dovedită ca eficienta. Oamenii pot accesa informaţia atunci când doresc. Pragul de accesibilitate este mai mic decât, de exemplu, o vizita la un centru de resurse sau la un medic de familie. Pe website-ul este posibil să fie incluse teste de autoevaluare de exemplu asupra sindromului de burnout, depresiei, dependentelor, etc. În acest fel, oamenii pot fi convinsi sa caute ajutor profesionist. Informaţia despre unde poate fi accesat ajutorul profesionist este disponibilă (tot) pe internet – pe site-ul ofertantului de servicii.Stigmatizarea în cazurile cele mai grave este echivalenta discriminarii. Acest fenomen poate aparea în cazul persoanelor cu tulburări mintale sau al celor cu un handicap psihic cărora li se refuza accesul normal la îngrijiri de sănătate sau sociale. Aceşti pacienti se afla într-o poziţie slabă. Ei nu pot depune plângeri.Informaţia de buna calitate este unul din principiile de baza ale relaţiilor publice (PR). Interesul presei poate fi schimbat gradual dinspre scandalurile de presa spre ştirile pozitive. O activitate de PR de buna calitate este necesară pentru a face mai atragatoare o cariera în domeniul sănătăţii mintale şi pentru a-i oferi un statut mai înalt în societate şi în special în cadrul profesiilor medicale. La nivel naţional, este necesară existenta unei persoane care să asigure munca de P.R.; la nivel local, organizaţiile de pacienti/consumatori/familii pot ajuta. Institutele de educaţie (de ex., medicale, nursing, pedagogice, etc.) ar trebui să fie avute în vedere.În cazul multor persoane care cauta ajutor, medicul de familie este profesionistul cel mai de încredere şi primul apelat. Medicul de familie va trata din ce în ce mai mult tulburări psihiatrice uşoare, cu ajutorul echipei multidisciplinare din cadrul Centrului Comunitar de Sănătate Mintală.Pacientul va trebui să depăşească un nou prag atunci când îi este recomandat sa consulte un specialist psihiatru. Înălţimea acestui din urma prag depinde de atitudinea medicului de familie faţă de sănătatea mintală în general şi faţă de psihiatri în special. Medicii de familie ar trebui să-şi dezvolte o atitudine mai pozitiva faţă de psihiatrie şi sănătatea mintală. Acest obiectiv poate fi atins printr-o regandire a stagiului de psihiatrie pentru rezidenţi în medicina de familie. Medicii de familie şi psihiatrul ar trebui sa ajungă la un acord asupra modului în care pacientii pot fi trimişi şi externati (de exemplu, informaţia necesară; modul de a face faţa unui pacient; factorii sociali; consultatia la externare etc.).

3.5. Organizaţiile de pacienti/consumatori/familiiNevoile pacientilor sunt puncte centrale ale planificarii moderne a tratamentului. Pe perioada bolii lor, pacientii nu sunt întotdeauna capabili să-şi definească nevoile dar, după o perioadă, ei trebuie consideraţi ca surse valoroase de informaţii pentru doctori, profesionisti, responsabilii cu managementul şi politicile. Organizaţiile de pacienti pot opera la mai multe niveluri – în instituţii ca un consiliu consultativ al board-ului însărcinat cu management-ul. Un reprezentant al pacientilor/familiilor ar trebui să fie membru al consiliului de administraţie al instituţiilor de stat. În ONG-uri, un reprezentant al pacientilor/familiilor poate fi membru al board-ului. Organizaţiile de pacienti pot realiza teste de control al calităţii. Ele îşi pot împlini acest rol dacă au o instruire adecvată şi exista facilitare.

3.6. Promovarea sănătăţii mintale şi prevenirea tulburarilor mintaleAcest capitol cuprinde un program de acţiune pentru promovarea sănătăţii mintale, protecţia şi prevenirea tulburarilor mintale. Este în acord cu strategia naţionala privind sănătatea mintală şi cu recomandările organismelor internaţionale precum UE şi OMS pentru a face demersuri de promovare a sănătăţii mintale, pentru a preveni afectarea sănătăţii mintale şi pentru a se soluţiona problemele legate de stigma şi drepturile omului. Unele programe sunt inspirate de acţiuni care au fost declarate ca eficiente de către OMS şi în carta verde a UE.Obiective specifice1. Evaluarea la nivel naţional a programelor şi activităţilor dezvoltate până acum în România în domeniul promovării sănătăţii mintale şi prevenirii tulburarilor psihiatrice.2. Realizarea unei coalitii naţionale care ar include principalele instituţii, organizaţii, asociaţii, ca şi toţi factorii implicaţi în diverse domenii conexe sănătăţii mintale.3. Numirea unei structuri care să coordoneze, monitorizeze şi evalueze programele de promovare a sănătăţii mintale (Liga Română pentru Sănătate Mintală).4. Integrarea României în diverse reţele pe promovarea sănătăţii mintale şi prevenire a tulburarilor psihice.Prioritati1. Promovarea sănătăţii mintale în şcoli2. Promovarea sănătăţii mintale în rândul publicului larg3. Promovarea sănătăţii mintale la locul de muncă4. Interes special pentru acele grupuri populationale care sunt la risc de a dezvolta tulburări psihiatrice5. Prevenirea depresiei şi suicidului6. Prevenirea violenţei şi abuzului de substanţe7. Implicarea sistemului de asistenţa medicală primara şi secundară8. Prevenirea stigmatizarii

3.7. Adaptarea legilorIntroducerea unei legi noi ar trebui sa includă şi o perioadă de evaluare. Are legea efectul scontat? Care sunt efectele secundare nedorite? Este nevoie de adaptari? Evaluarea legii sănătăţii mintale şi a normelor de aplicare ar trebui facuta circa 5 ani după introducerea lor. Un registru naţional al pacientilor cu tulburări psihice internati nevoluntar ar reprezenta un instrument util care ar ajuta Ministerul Sănătăţii şi alte organisme competente să se ridice la înălţimea asteptarilor în a superviza calitatea ingrijirilor şi respectarea drepturilor omului la pacientii cu tulburări psihice.Alte legi ar putea influenţa calitatea ingrijirilor. Grupul de lucru asupra legislaţiei a realizat o lista de legi care ar putea avea un efect negativ asupra politicii Ministerului Sănătăţii în domeniul sănătăţii mintale. Dezvoltarea ONG-urilor ar trebui susţinută şi nu obstructionata de lege.

3.8. Parteneriatul cu organizaţiile neguvernamentaleColaborarea cu organizaţiile neguvernamentale şi delegarea unor responsabilităţi în special domeniul promovării sănătăţii mintale, al educaţiei, instruirii diferitelor categorii profesionale din domeniu precum şi al monitorizarii implementarii obligaţiilor asumate de către guvern pot şi trebuie să constituie sarcini pentru organizaţiile neguvernamentale şi care să fie pe deplin acceptate şi de către structurile guvernamentale.Este obligatorie crearea unui parteneriat viabil care să poată fi baza de plecare pentru realizarea unor proiecte comune care să poată duce la îndeplinire obiectivele conţinute în acest plan. Trebuie avut în vedere ca ONG-urile au o structura flexibila care se poate plia mult mai rapid decât structurile guvernamentale existente precum şi personal bine instruit atât în domeniul profesional, drepturilor omului cat şi al managementului. În cadrul acestui parteneriat trebuie să existe consultări periodice care să ducă la stabilirea unor prioritati şi planuri comune în care ONG-urile să aibă rolul lor bine delimitat.Guvernul trebuie să aloce fonduri care vor fi distribuite către organizaţiile neguvernamentale în urma unor licitaţii de proiecte pentru domeniile de promovare, instruire şi monitorizarea drepturilor omului.3.9. Proiectele de locuinţe protejatePrevenirea internarilor într-un spital de psihiatrie şi externarea pe scara larga sunt posibile doar în condiţiile unei capacităţi adecvate a programelor de locuinţe protejate. Care ar trebui să fie standardul? În mare, aceasta capacitate ar trebui estimată la o treime din numărul paturilor din spitalele de psihiatrie. Locuintele protejate pot avea mai multe forme. Pot fi reprezentate de o unitate pentru 20-30 de (fosti) pacienti/clienţi, dar şi un apartament pentru 3-4 persoane. Esenţial este faptul ca ele sunt localizate în comunitate şi ca fiecare client are propria sa camera. Au propriul medic de familie şi au dreptul la toate serviciile de care se bucura orice cetăţean. Regimul special este dat de sprijinul oferit de echipa compusa din nurse de psihiatrie şi asistent social. Acest aspect este esenţial! Asistenţa este responsabilă de medicatie, poate detecta precoce o tulburare (mintală) sau deteriorarea condiţiei existente. De asemenea, este monitorizat procesul de grup. Clienţii primesc ingrijirile psihiatrice (medicatia, consultatiile) de la psihiatrul care lucrează în Centrul Comunitar de Sănătate Mintală.Clienţii pot avea o slujba sau pot frecventa un centru de zi. Uneori este bine să se grupeze clienţii (de exemplu, persoane varstnice). Unii clienţi pot locui singuri. Ei primesc supervizare şi ajutor doar la nevoie (trai protejat). Alţi clienţi au nevoie doar de asistenţa temporară. Ei pot fi ajutaţi în cadrul unui asa numit internat social.Noul proiect de locuinţe protejate poate fi modelat după cele ale unor fundaţii deja existente cum ar fi ESTUAR în Bucureşti. Creşterea capacităţii pentru asigurarea de locuinţe protejate trebuie strâns legată de înfiinţarea centrelor comunitare de sănătate mintală şi ar trebui să urmeze schema menţionată mai sus. Este cruciala cooperarea deplina a medicilor de familie şi a serviciilor sociale. Autorităţile locale ar trebui sa ajute la identificarea unor locuinţe adecvate. Organizaţiile care oferă locuinţe protejate ar trebui să facă parte din grupurile regionale pe sănătate mintală.Evaluarea proiectelor este necesară şi poate fi legată de evaluarea centrelor comunitare de sănătate mintală.Proiectele de locuinţe protejate îşi primesc bugetul din mai multe surse. Clienţii, ca orice cetăţean, au dreptul la toate serviciile şi asistenţa socială şi de sănătate. Acestea includ ajutorul de la medicul de familie şi de la nursa de psihiatrie şi/sau de la psihiatrul din CCSM. Foarte adesea, serviciile sociale vor trebui sa asiste un client de exemplu prin achitarea unei părţi din chirie. Sprijinul oferit de nurse trebuie considerat ca serviciu de sănătate şi finanţat ca atare. În prezent, Autoritatea Naţionala a Persoanelor cu Handicap este prima organizaţie responsabilă metodologic pentru elaborarea planului pentru locuinţe protejate.Costurile pentru 50 de locuri într-un proiect de locuinţe protejate (după modelul aplicat de fundaţia Estuar) sunt prezentate mai jos.                                               ┌───────┬────┬────────┬─────────┐                                               │Necesar│Nr. │ │ │                                               │ lunar │ de │ Nr. de │ Total │                                               │ (în │luni│persoane│ │ Trai protejat – Buget necesar │ euro) │ │ │ │┌──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Subzistenta │ │ │ │ │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│alimente │ 40 │ 12 │ 50 │ 24.000 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Produse de curăţenie │ 10 │ 12 │ 50 │ 6.000 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│recreere │ 15 │ 12 │ 50 │ 9.000 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│medicamente │ 30 │ 12 │ 50 │ 18.000 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Intalnirea echipei │ 60 │ 12 │ │ 720 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Intalnire beneficiari │ 250 │ 12 │ │ 3.000 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Echipament/pe an │ 150 │ │ 50 │ 7.500 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Subtotal │ │ │ │ 68.220 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┴─────────┤│Cheltuieli apartamente │ │ │Nr. de apartamente│├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┬─────────┤│diverse – zile de naştere, reparaţii, etc. │ 20 │ 12 │ 9 │ 2.160 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Activităţi terapeutice │ 150 │ 12 │ 9 │ 16.200 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Utilităţi │ 250 │ 12 │ 9 │ 27.000 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Chirie (dacă e necesar) │ 300 │ 12 │ 9 │ 32.400 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Subtotal │ │ │ │ 77.760 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┴─────────┤│Componenta echipei │ │ │Nr. de persoane │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┬─────────┤│1 coordonator │ 450 │ 12 │ 1 │ 5.400 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Asistent social │ 300 │ 12 │ 8 │ 28.800 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│1 terapeut ocupational │ 300 │ 12 │ 1 │ 3.600 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│1 psiholog │ 300 │ 12 │ 1 │ 3.600 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Subtotal │ │ │ │ 41.400 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Altele │ │ │ │ │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Excursii pentru beneficiari/pe an/pe persoana │ 150 │ │ 50 │ 7.500 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Reparaţii/renovari/pe an/per apartament │ 500 │ │ 9 │ 4.500 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Urgente/pe an/per apartament │ 600 │ │ 9 │ 5.400 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Subtotal │ │ │ │ 17.400 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Cheltuieli neprevăzute/pe an │ │ │ │ 1.000 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│Subtotal │ │ │ │ 1.000 │├──────────────────────────────────────────────┼───────┼────┼────────┼─────────┤│TOTAL GENERAL │ │ │ │ 205.780 │└──────────────────────────────────────────────┴───────┴────┴────────┴─────────┘Bugetul ia în considerare 9 apartamente pentru 50 de persoane (7 apartamente de 4 camere x 6 beneficiari per apartament, 2 apartamente de 3 camere x 4 beneficiari per apartament).3.10. Planificarea ingrijirilor specializate de sănătate mintală*2)––––*2) Propunerile prezentate în acest subcapitol au un caracter orientativ. Sunt necesare proiecte speciale pentru a putea propune planuri specifice.3.10.1. Gerontopsihiatria – Propuneri pentru un program de reforma în asistenţa de psihiatrie geriatricaA. Măsuri cu caracter general1. Evaluarea sistematica şi globală a nevoilor de asistenţa psihiatrica a vârstnicilor.2. Organizarea unor centre regionale de dezvoltare a asistenţei psiho-geriatrice.3. Încurajarea dezvoltării asistenţei de tip comunitar, încurajarea autorităţilor locale în a-şi asuma nu numai responsabilităţile dar şi în a găsi soluţii originale adaptate particularitatilor zonei.4. Elaborarea de criterii pentru dezvoltarea diferitelor tipuri de servicii în funcţie de nevoile de asistenţa ale pacientilor.5. Evaluarea unei legislaţii clare din care să reiasă responsabilităţile fiecărei autorităţi guvernamentale implicate în asigurarea unui sistem integrat de asistenţa cu stabilirea clara a costurilor interventiilor (Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate, MMPS, ANPH, autorităţile locale şi nivelul necesar de contribuţie personală-familială).6. Dezvoltarea unei metodologii conform căreia să se facă evaluarea nivelului de suport şi de intervenţie medicală, socială, economic necesare fiecărui vârstnic cu sindrom de dependenta psihică.7. Elaborarea unei legislaţii clare privind protecţia persoanei şi a bunurilor, personale ale pacientilor dependenti psihic.B. Personal1. Stabilirea numărului de psihiatri/asistente de psihiatrie comunitara/ingrijitori la 10.000 persoane varstnice şi 1.000 persoane cu sindrom de dependenta2. Pregătirea acestui personal în domeniul psihiatriei geriatrice comunitare; programe de perfecţionare pentru medicii de familie, cu recunoaşterea de către Casa de Asigurări de Sănătate a competentelor dobânditeC. Dezvoltarea de servicii1. Încurajarea multiplicării de servicii de asistenţa primara şi secundară2. Îmbunătăţirea şi modernizarea infrastructuriiD. Familia varstnicului cu tulburări psihice1. Recunoaşterea rolului de îngrijitor membrului din familie implicat în supravegherea unei persoane varstnice suferinde2. Înfiinţarea de centre de consiliere şi organizarea de programe educaţionale destinate familiilor, care să aibă măcar un sprijin parţial din partea autorităţilor locale (în prezent numai ONG-urile, fără susţinerea statului, oferă aceste activităţi)3.10.2. Promovarea sănătăţii mintale la copii şi adolescentiSănătatea mintală la adolescenti şi tineri este afectată de o serie de factori de mediu, incluzând familia, şcoala şi educaţia continua, statutul social şi economic, ca şi saracia şi deprivarea. Alţi factori care constituie o ameninţare la adresa sănătăţii mintale a tinerilor includ expunerea la violenta, abuz, relationate cu saracia, abuzul de droguri sau de alcool, discriminarea sau alte dificultăţi, ca şi pierderea unor persoane importante în viaţa tinerilor prin divorţ sau deces.Promovarea sănătăţii mintale la acest grup de vârsta poate fi văzută ca un proces complex şi dinamic, care depinde în mare parte de politicile şi practicile implementate în şcoli, alte centre educaţionale, în familii, în grupurile de egali, şi în sănătatea publică şi medii sociale. Problemele în adolescenta variaza considerabil şi pot fi ordonate de la probleme comportamentale minore până la boli grave debilitante. Adolescentii şi ţinerii sunt supuşi unei presiuni de a se adapta. Când problemele care par mai puţin severe nu dispar odată cu maturizarea şi rămân netratate, ele pot avea efecte de durata în viaţa socială şi în relaţiile interpersonale pe care ţinerii le vor avea când vor fi adulti.Sănătatea mintală a adolescentilor şi tinerilor reprezintă o problemă cruciala şi are un impact nu numai în sănătatea acestei generaţii, nu numai în acest interval de vârsta ci şi când vor deveni adulti. Problemele sănătăţii mintale a adolescentilor şi tinerilor pot sa interfereze cu felul în care ei gandesc, simt şi acţionează. Aceste probleme limitează abilitatile tinerilor să fie productivi şi pot afecta demersul lor academic, cauza conflicte familiale, pot duce la abuz de substanţe, violenta, tulburări de alimentare, şi cateodata chiar sinucidere.Este asadar extrem de important ca ţinerii să aibă oportunitatea să se dezvolte emotional, intelectual şi într-un mediu creat în asa fel încât să-i ajute sa treacă peste situaţii stresante cum ar fi violenta domestica şi abuzul, divorţul parental sau separarea, transferul şcolar, esecul şcolar, ameninţări cu violenta sau oricare alt stres din partea egalilor. O viaţa de familie sigura, activităţile, implicarea, invatarea unor noi tehnici şi relaxarea sunt toţi factori care au un impact pozitiv asupra bunei gandiri a tanarului.Este important sa înţelegem ca tulburarile mintale şi problemele sănătăţii mentale pot afecta pe oricine şi apar la familii din toate clasele sociale şi de origini diverse. Promovarea sănătăţii mintale este relevanta pentru toată lumea. Nu exista sănătate fără sănătate mintală.ObiectiveProiectul de acţiune pe sănătatea mintală a copiilor şi adolescentilor cuprinde cinci obiective:1) Restructurarea sistemului de îngrijiri de sănătate mintală care va oferi o profilaxie primara, secundară şi tertiara.2) Sa adopte şi sa dezvolte conceptul de promovare a sănătăţii mintale pozitive la vârsta prescolara3) Sa organizeze schimbul de informaţii şi experienţe4) Sa încurajeze diseminarea generală a proiectului şi a experientelor5) Sa identifice, adune şi sa catalogheze exemplele programelor de succesRecomandăriReţeaua Europeană pentru Promovarea Sănătăţii Mintale recomanda creşterea constientizarii importantei sănătăţii mintale la copii şi dezvoltarea politicilor de promovare a sănătăţii mintale şi a stării de bine la copii şi familiile lor prin:1 – Încurajarea persoanelor de a deveni părinţi, parentarea responsabilă şi sensibila, facilitarea dezvoltării relatiei copil/părinte2 – Atenţie la copii vulnerabili3 – Promovarea unui mediu înconjurător sigur, pe placul copiilor, non-violent care promovează şi protejeaza sănătatea mintală a copiilor4 – Dezvoltarea de centre de zi şi grădiniţe unde să se realizeze promovarea sănătăţii mintale5 – Creşterea recunoaşterii nevoilor copiilor în cadrul serviciilor comunitare şi de sănătate (de exemplu: îngrijiri de sănătate primara, medici de familie, spitale şi alte servicii de sănătate, biblioteci, spaţii de joaca, etc.) având ca obiectiv prevenirea şi intervenţia precoce precum şi educaţia şi suportul social pentru copii şi familii6 – Încurajarea angajatorilor să ofere un mediu care să promoveze sănătatea mintală a părinţilor şi sprijină viaţa de familie7 – Stimularea şi monitorizarea sistemului de îngrijiri destinate copiilor şi a cadrului legal de protecţie a copilului spre a facilita şi asigura promovarea şi protejarea sănătăţii mintale la copii8 – Pentru a implementa şi a consolida aceste recomandări este vital a se oferi fonduri speciale pentru a susţine dezvoltarea, implementarea şi continuitatea unor iniţiative eficiente şi cost-eficiente, pentru a promova sănătatea mintală, starea de bine a copiilor şi familiilor în diferite medii, şi pentru a susţine cercetarea, trainingul, dezvoltarea de ghiduri şi transferul de cunoştinţe.Metode de intervenţie1 – Promovare – intervenţii care vizează promovarea unei sănătăţi mintale pozitive prin crearea condiţiilor care vor favoriza un optim psiho-social2 – Preventie primara – acţiuni create a promova sănătatea mintală pozitiva şi a reduce incidenţa problemelor în primul rând sau, dacă riscurile sunt deja prezente, sa ajute adolescentii şi ţinerii ca şi pe părinţii lor să îşi dezvolte capacitatea de a face faţa3 – Preventie secundară – intervenţii care tintesc detectia precoce şi tratamentul problemelor în stadiile de început, spre a le reduce prevalentaPrintre metodele folosite în programele selectate pentru a promova sănătatea mintală la adolescenti, au fost identificate următoarele metode de intervenţie:1 – Crearea şi distribuirea de pachete de resurse şi ghiduri. Aceste pachete, deseori însoţite de casete video sau CD-uri, sunt destinate elevilor, părinţilor şi/sau profesorilor. Ele sunt în special eficiente şi reuşesc să se ridice la înălţimea asteptarilor tinerilor dacă sunt create şi dezvoltate chiar de ei înşişi.2 – Sesiunile de consiliere de grup şi individuală. Sesiunile diferă în funcţie de grupul ţinta. Intervenţiile pot fi eficiente în cadrul preventiei primare, secundare şi tertiare şi includ consiliere pentru mamele adolescente, în special în perioada celui de al 3-lea trimestru al sarcinii şi în primele trei luni post partum, terapii parentale, individuale şi de grup, terapii de familie, drama-terapie, art-terapie, activităţi psiho-educaţionale pentru adolescenti la risc, alături de suportul familiei.3 – Lucrul în echipa, instruire şi coaching de către egali. Egalii joaca un rol important în viaţa tinerilor şi nu pot fi înlocuiţi de părinţi sau alţi adulti. Relaţiile între egali sunt foarte importante şi influente pe perioada adolescentei; ei pot învaţă formal şi informal unul de la altul. Este important să se realizeze educaţia şi supervizarea tinerilor când încep sa lucreze cu egali în comunitate.4 – Seminarii în şcoli. În funcţie de situaţie şi de vârsta, astfel de sesiuni pot include schimb de informaţii şi experienţe în dezvoltarea psihosociala, probleme emotionale şi de invatare, probleme de comportament, dinamica grupului, măsuri împotriva violenţei, colectarea de informaţii despre subiectele sănătăţii mintale, etc. Sesiunile pot fi conduse de profesori, profesionisti în sănătatea mintală, psihologi şi voluntari neprofesionisti.5 – Programele care îi pregătesc pe tineri pentru a deveni părinţi. Sarcina la adolescenta este considerată o condiţie de mare risc pentru bunăstarea psihologică a mamei şi copilului ei. Naşterea unui copil dintr-o mama adolescenta afectează întreaga familie şi are consecinţe economice, sociale şi psihologice pentru toţi implicaţi. Mamele adolescente se afla adesea la risc de abandon şcolar, depresie, în pericol de a experimenta dificultăţi financiare şi ar putea avea nevoie de mai mult sprijin pe perioada tranzitiei spre vârsta adulta. Ele se afla la risc de a dezvolta depresie post partum şi alte dificultăţi psihologice, de a oferi îngrijiri şi o interactiune inadecvate copilului şi adesea de a fi neglijente cu acesta.În ciuda diferenţelor dintre ele, toate aceste metode de intervenţie au scopul comun de a creşte cunoştinţele tinerilor şi abilitatile lor de a face faţa şi de a descreşte riscul de a dezvolta o boala.Importanţa primilor ani de viaţa ai copilului pentru dezvoltarea ulterioară a personalităţii şi vieţii sociale este în afară oricărei discuţii. Acţiunea factorilor de risc pe durata acestor ani poate duce la vulnerabilitati şi pune în pericol obiectivele de dezvoltare pe termen lung. Se cunosc deja multe lucruri despre factorii protectori care asigura o dezvoltare sanatoasa a copilului. Cele doua condiţii parentale pentru a capata un început solid în viaţa sunt:– capacitatea parentala de a răspunde cu empatie şi sensibilitate la copil– capacitatea parentala de a ajuta copilul să îşi exprime sentimentele şi de a reflecta asupra situaţiilor interpersonaleŞcolile – cel mai obişnuit mediu pentru activităţile de promovare a sănătăţii mintaleImplementarea acţiunilor de promovare a sănătăţii mentale pentru adolescenti şi tineri oferă un număr de avantaje:În primul rând, exista un contact zilnic între personalul şcolii şi elevi, ceea ce oferă oportunitatea perfecta de a-i învaţă pe copii, chiar şi pe aceia fără probleme aparente de sănătate mintală, cum sa controleze stresul, sa ia o decizie şi să-şi imbunatateasca competenţa socială. În multe cazuri profesorii şi personalul şcolii. Şcoala este primul loc unde elevii îşi dezvoltă alte relaţii cu adulti şi cu egalii, în afară familiei. La rândul lor, profesorii nu trebuie să-şi subestimeze responsabilităţile ca şi modele şi de promovare a sănătăţii mintale la adolescenti şi tineri în şcoli.Profesorii au nevoie să fie sustinuti la toate nivelele, au nevoie să le fie ascultate opiniile în ce priveşte aspectele managementului şi organizării şcolii şi trebuie să fie în măsura sa beneficieze personal din training.

3.10.3. Psihiatria forensicaPlanul specific de reforma pentru spitalele de psihiatrie şi măsuri de siguranţă va fi elaborat în cadrul unui proiect MATRA.3.10.4. Persoanele cu handicap mintalAgenţia responsabilă pentru asistarea persoanelor care suferă de dizabilitati mintale şi a celor cu handicap mintal este Autoritatea Naţionala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH).Autoritatea Naţionala pentru Persoanele cu Handicap a propus şi Guvernul României a aprobat Strategia Naţionala pentru protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu dizabilitati din România, astfel făcându-se un prim pas spre îmbunătăţirea structurală a poziţiei persoanelor adulte cu dizabilitati. Dezinstitutionalizarea şi reintegrarea persoanelor cu dizabilitati în comunitate sunt doua dintre principiile calauzitoare ale strategiei.Un plan de acţiune pentru anii 2006-2013 a fost elaborat. Este necesar ca Planul de acţiune pentru implementarea strategiei în domeniul sănătăţii mintale şi Planul de implementare a strategiei naţionale pentru protecţia specială şi integrarea socială a persoanelor cu dizabilitati din România să fie coroborate.O colaborare strânsă este necesară pentru realizarea următoarelor puncte:■ Reforma instituţiilor de tip rezidential■ Evaluarea problemelor de sănătate mintală a persoanelor care se afla acum în centre de reabilitare aparţinând ANPH; unele suferă de tulburări mintale cronice■ Amestecul de nevoi medicale şi sociale ale persoanelor cu tulburări mintale (ar trebui evaluate de o comisie comuna şi rezolvate printr-o repartizare adecvată a sarcinilor între ANPH, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei)■ Criteriile pentru stabilirea gradului de handicap şi nivelul de suport medical şi social necesar■ Coroborarea planului de acţiune pentru locuinţe protejate al ANPH cu dezvoltarea centrelor comunitare de sănătate mintală■ Definirea protocoalelor de colaborare în cadrul managementului de caz■ Adoptarea unor standarde reciproc compatibile pentru servicii (pentru locuintele protejate, pentru asistenţa socială, pentru centrele medico-sociale)3.10.5. Persoane fără adapostSe estimeaza ca, în special pe perioada iernii, 10 până la 20% din paturile de psihiatrie sunt ocupate de persoane fără adapost. Cifrele exacte lipsesc. Spitalul primeşte înapoi doar echivalentul a trei zile asa ca după această perioadă, aceste persoane reprezintă o povara financiară greu de suportat.În Bucureşti, Samusocial din România oferă ajutor. Aceasta este un ONG finanţat în totalitate din donaţii. Pe baza experienţei acumulate, ei propun un sistem comprehensiv de ajutorare. În alte tari, ONG-uri specializate (adeseori aparţinând de organizaţii religioase cum ar fi bisericile sau Armata Salvării), finanţate în parte de autorităţile locale oferă adapost şi ajutor acestor persoane.*Font 9*

3.11. Acţiuni în funcţie de initiator3.11.1. Ministerul Sănătăţii■ Campanie antistigma cu începere în 2006■ Susţinerea financiară a organizaţiilor de beneficiari/familii pe o perioadă de 5 ani pe baza unui plan de acţiune cu începere în 2006■ Ordin ministerial de funcţionare a centrelor comunitare de sănătate mintală cu sprijinul Casei naţionale de Asigurări de Sănătate – cu începere în 2006■ În ordinul ministerial asupra ingrijirilor comunitare, să fie inclusă sănătatea mintală■ Crearea unei baze financiare pentru proiectele de locuinţe protejate pentru sănătate mintală – cu începere în 2006■ Unitatea de management– Contract pe o perioadă de 5 ani – unitate de management specializată în monitorizarea implementarii noilor servicii (dezvoltare şi sfat instituţional) care să realizeze primul val de centre comunitare de sănătate mintală– Plan de acţiune pentru promovarea sănătăţii mintale şi prevenirea tulburarilor mintale – 2007– Înfiinţarea Centrului Naţional pentru Sănătate Mintală – 2006. Aceste centru trebuie să fie independent (Institut de importanţa naţionala). Relaţia cu o universitate ar putea fi productiva. Contract cu Centrul Naţional pentru Sănătate Mintală de promovare a grupurilor regionale pentru sănătate mintală pe o perioadă de 5 ani– Finanţarea evaluării centrelor comunitare de sănătate mintală şi a proiectelor de locuinţe protejate de către Centrul Naţional pentru Sănătate Mintală– Evaluarea Legii Sănătăţii mintale în colaborare cu Ministerul Justiţiei comisionata Institutului Naţional pentru Sănătate Mintală, cu consultarea Centrului pentru Resurse Juridice, Ligii Române pentru Sănătate Mintală, Asociaţiei Psihiatrice Române şi a organizaţiilor de pacienti/beneficiari/familii■ Colaborarea cu alte ministere de initiat în 2006: creşterea capacităţii şcolilor de nursing psihiatric; dezvoltarea curriculei de nursing psihiatric comunitar; locuri de instruire în cadrul centrelor comunitare de sănătate mintală, în proiectele de locuinţe protejate şi în spitalele de psihiatrie. Nursingul psihiatric ridicat la rangul de specialitate; planificarea educaţiei pentru gradul de master■ Ordin ministerial care să permită nurselor de psihiatrie să obţină un bonus la salariul de baza■ Proiect pilot pe managementul serviciilor de sănătate – dezvoltarea unui plan în 2006 împreună cu celelalte ministere implicate■ Introducerea unui registru naţional al pacientilor cu tulburări mintale internati nevoluntar (în cooperare cu Ministerul Justiţiei)■ Negocieri cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în legătură cu responsabilităţile în privinta asistenţei persoanelor cu dizabilitati mintale3.11.2. Centrul Naţional de Sănătate Mintală■ Dezvoltarea unui website pe sănătate mintală – din 2006■ Oferirea de ajutor instituţiilor de sănătate mintală pentru crearea propriului website (şi intranet) – din 2006■ Înfiinţarea Centrului Naţional de Informare în Sănătate Mintală – 2006■ Coordonarea metodologică a sectorizarii psihiatrice■ Unitatea va face o schita detaliată a unui CCSM■ Crearea standardelor de îngrijire şi a politicilor operationale pentru servicii. Standarde comune de îngrijire şi ale serviciilor cu alţi posibili parteneri (Autoritatea Naţionala pentru Persoanele cu Handicap şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale)■ Unitatea va schita profilul unui manager de sector■ Planificarea organizării primelor 10 centre comunitare de sănătate mintală■ Evaluare detaliată a spitalelor psihiatrice care ar putea oferi paturi pentru cele 10 centre■ Recrutarea managerilor de sector şi instruirea acestora■ Planificarea recrutarii personalului■ Planificarea activităţilor de promovare a sănătăţii mintale şi prevenire a bolilor psihice3.11.3. Liga Română pentru Sănătate Mintală■ Partener principal în organizarea campaniei antistigma a Ministerului Sănătăţii■ Partener principal al Centrului Naţional de Sănătate mintală în planificarea activităţilor de promovare a sănătăţii mintale şi prevenire a bolilor psihice■ Evaluarea legii sănătăţii mintale în 20093.11.4. Organizaţii ale pacientilor-beneficiarilor■ P.R. la nivel local şi naţional – planificare şi acţiuni de început în 2006-2007■ Plan de acţiune pe o perioadă de 5 ani pentru obţinerea suportului financiar de la Ministerul Sănătăţii■ Program pe educaţie şi training – 2006■ Raport la Ministerul Sănătăţii despre progresele înregistrate de consiliile consultative înfiinţate în instituţiile de sănătate mintală – de început în 2006■ Participarea la evaluarea Legii Sănătăţii mintale – 20093.11.5. Parteneri internationaliTimp de cativa ani după 1989, contactele între instituţiile şi organizaţiile româneşti şi cele din străinătate au crescut foarte mult. Alte contacte însă nu au fost fructuoase din cauza lipsei unui cadru de oferire a asistenţei. Cea mai mare parte a asistenţei a fost oferită ad hoc, în lipsa unui plan. Acum, dintr-o perspectiva internationala, este nevoie de o utilizare ghidata a resurselor umane şi materiale.De acum înainte, punctul de start al parteneriatelor internaţionale ar trebui să fie planul de acţiune al guvernului român.Se propun următoarele acţiuni:■ Ajutorarea organizaţiilor de pacienti – beneficiari să îşi structureze programe de educaţie şi training – de către parteneri internationali şi/sau organizaţii internaţionale de pacienti/beneficiari■ Asistenţa în înfiinţarea proiectului pilot de management în sănătate■ Sfat pe problema persoanelor fără adapost3.11.6. AlţiiMinisterul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei■ Proiect de locuinţe protejate în colaborare cu Ministerul Sănătăţii■ Autoritatea Naţionala pentru Persoanele cu Handicap: crearea unei politici de ajutoare a persoanelor fără adapost – în 2006, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii■ Start în 2007 a proiectelor pilot pentru persoanele fără adapost■ Negocieri cu Ministerul Sănătăţii despre transferul instituţiilor care acum se afla sub tutela Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap către ministerul Sănătăţii■ Evaluarea legilor care pun o greutate în plus pe umerii sistemului de servicii de sănătate mintalăMinisterul Educaţiei şi Cercetării■ Adaptarea curriculei pentru facultăţile de medicina generală – stagiul de 3 săptămâni de studiu al sănătăţii mintale ar trebui mărit. Ar trebui acordată atenţie practicii în medicina de familie■ Un profesor de Medicina de Familie ar trebui să se concentreze pe problemele de sănătate mintală în practica zilnica a medicilor de familie■ Un profesor de psihiatrie socială■ Specializarea în domeniul nursingului – în special al nursingului psihiatric şi nursingului de psihiatrie socialăMinisterul Justiţiei■ Evaluarea Legii Sănătăţii Mintale în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, comisionata către Institutul Naţional pentru Sănătate Mintală cu consultarea Centrului pentru Resurse Juridice, Ligii Române pentru Sănătate Mintală, Asociaţiei Psihiatrice Române şi a organizaţiilor de pacienti beneficiari/familii. Start în 2007■ Introducerea unui registru naţional al pacientilor cu tulburări mintale internati nevoluntar (în cooperare cu Ministerul Sănătăţii)■ În viitor: procurori şi judecători specializaţi în legile Sănătăţii (mintale)Asociaţia Română pentru Medicina de Familie■ Start în 2006 – dezvoltarea unei noi curricule pentru educaţia şi instruirea medicilor de familie care să includă problemele psihiatrice şi psihosociale în acord cu standardele UE■ Dezvoltarea unor ghiduri în domeniul sănătăţii mintale■ Start în 2006 – program anti-stigmaCentrul pentru Resurse Juridice■ Participarea la evaluarea Legii pentru Sănătate Mintală – 2009Asociaţia Psihiatrica Română■ Participarea la evaluarea Legii pentru Sănătate Mintală – 2009■ Educaţie şi training în psihiatrie socială (comunitara)■ Psihiatria socială să fie recunoscută ca o subspecialitate■ Profesori în psihiatrie socială■ Dezvoltarea unor noi modele de îngrijire – împreună cu alţi profesionistiAsociaţia Română de Nursing■ Dezvoltarea unei curricule de nursing în psihiatrie socială■ Participarea la dezvoltarea unor noi modele de îngrijire în sănătatea mintală4. Costuri estimative4.1. Centrele comunitare de sănătate mintalăEstimarea costurilor pentru un singur Centru Comunitar de Sănătate Mintală:*Font 9*

4.2. Acţiuni■ Campanie antistigma – total Euro 500.000 = în 5 ani, cu începere în 2006■ Suport financiar pentru organizaţiile de beneficiari/familii pe o perioadă de 5 ani pe baza unui plan de acţiune care să înceapă în 2006 – proiect total Euro 50.000■ Contract pe o perioadă de 5 ani – unitate de management specializată în monitorizarea introducerii noilor servicii (dezvoltare şi sfat organizaţional) pentru planul pentru Centrele Comunitare de Sănătate Mintală: Euro 500.000■ Proiectele Centrului Naţional pentru Sănătate Mintală:– Evaluarea proiectului centrelor comunitare de sănătate mintală în 2009 Euro 15.000– Evaluarea Legii Sănătăţii Mintale în colaborare cu Ministerul Justiţiei cu consultarea Centrului pentru Resurse Juridice, Ligii Române pentru Sănătate Mintală, Asociaţiei Psihiatrice Române şi a organizaţiilor de pacienti beneficiari/familii. Euro 25.000– Proiectul de promovare a grupurilor regionale pe sănătate mintală – total Euro 100.000 = pe o perioadă de 5 ani5. Planificarea obiectivelor pe termen mediu şi lungObiectivele pe termen lung vor fi în concordanta cu priorităţile stabilite în planul operational:– dezvoltarea centrelor comunitare de sănătate mintală– promovarea sănătăţii mintale– îmbunătăţirea calităţii serviciilor– alinierea la standardele europene– implicarea pacientilor/beneficiarilor/familiilor– dezvoltarea parteneriatului şi comunicării cu ONG-urileAjustarea fina a obiectivelor pe termen lung se va face în funcţie de evaluarea rezultatelor obţinute în prima faza. Cercetarea serviciilor de sănătate va furniza instrumentele necesare unei bune evaluări.6. Plan operational pentru realizarea obiectivelor pe termen scurt şi mediuPe baza proiectului planului de acţiune propus de experţii olandezi (prezentat în capitolele 1-5 ale prezentului document) un grup de experţi români a propus un plan operational pentru realizarea obiectivelor pe termen scurt şi mediu cuprinse în planul de acţiune. Planul operational a fost avizat de Comitetul Intersectorial de Coordonare în Sănătatea Mintală.Plan de acţiunepentru implementarea strategiei în domeniul sănătăţii mintale*Font 7*────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────Obiective generale Acţiuni Instituţii Termen BugetObiective specifice responsabile────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────1. Dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1.1. Dezvoltarea centrelor comunitare de sănătate mintală      1.1.1. Ordin de ministru pentru transformarea Laboratoarelor Ministerul Aprilie 2006             de Sănătate Mintală în Centre de Sănătate Mintală Sănătăţii (MS)      1.1.2. Evaluarea resurselor umane şi a infrastructurii MS Aprilie 2006             Centrelor de sănătate mintală      1.1.3. Modernizarea infrastructurii Centrelor de Sănătate MS Decembrie 2006, 2,75 M Euro             Mintală pentru primele 10 pentru 2006      1.1.4. Înfiinţarea de noi Centre de Sănătate Mintală MS, Decembrie 2009 63 M Euro                                                                     Autorităţile – 150 de centre 2007-2009                                                                    Publice Locale                                                                        (APL)──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1.2. Sectorizarea asistenţei psihiatrice────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────      1.2.1. Înfiinţarea comisiilor judeţene pentru organizarea MS Mai 2006             sectoarelor psihiatrice      1.2.2. Evaluarea resurselor şi stabilirea hartilor MS, APL Septembrie 2006 50.000 Euro             sectoarelor psihiatrice de către comisiile judeţene      1.2.3. Propuneri de investiţii pentru completarea MS, APL Septembrie 2006             infrastructurii sectoarelor psihiatrice──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1.3. Formarea echipelor terapeutice multidisciplinare────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────      1.3.1. Ordin de ministru privind salarizarea personalului MS Mai 2006             care lucrează în ambulator      1.3.2. Ordin de ministru privind recunoaşterea MS Mai 2006             specializării în nursing psihiatric      1.3.3. Angajarea de psihologi şi asistenţi sociali în MS Iulie 2008             serviciile de sănătate mintală + 100 psihologi + 900.000                                                                                      + 150 asistenţi Euro/an                                                                                          sociali      1.3.4. Training pentru echipele terapeutice MS Septembrie 2007 1,5 M Euro             multidisciplinare 30 echipe      1.3.5. Înfiinţarea echipelor mobile (proiect pilot) MS Iulie 2008 200.000 Euro                                                                                      4 echipe mobile (PHARE)──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1.4. Dezvoltarea legăturilor functionale cu ingrijirile primare      de sănătate────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────      1.4.1. Training pentru medicii de familie pe tema abordarii MS Decembrie 2006             problemelor de sănătate mintală în practica generală 500 medici      1.4.2. Protocoale de colaborare între medicul de familie şi MS Septembrie 2006             sectorul psihiatric────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────2. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor în instituţiile psihiatrice──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.1. Modernizarea infrastructurii      2.1.1. Reabilitare fizica a clădirilor MS, APL Decembrie 2008 200 M Euro      2.1.2. Dotări (mobilier, echipamente, aparatura medicală) MS Iulie 2009 11 M Euro──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.2. Diversificarea programelor terapeutice      2.2.1. Programe de management de caz (proiect pilot în 4 MS Iulie 2008 200.000 Euro             spitale) (PHARE)      2.2.2. Dezvoltarea activităţilor psihoterapeutice – MS, CNAS Septembrie 2006             revizuirea reglementării şi rambursarii acestor             activităţi──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.3. Managementul eficient al serviciilor de sănătate mintală      2.3.1. Elaborarea programei de instruire în managementul MS Septembrie 2006             serviciilor de sănătate mintală      2.3.2. Instruirea managerilor serviciilor de sănătate MS, MEC permanent             mintală      2.3.3. Înfiinţarea unităţii de management a planului MS Aprilie 2006 50.000 Euro             naţional de sănătate mintală în 2006      2.3.4. Elaborarea standardelor de îngrijire MS (CNSM) Septembrie 2006 Inclus în                                                                                                          bugetul 2.3.3.      2.3.5. Elaborarea registrului pentru tulburarile mintale MS (CNSM) Decembrie 2006 idem────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────3. Respectarea drepturilor persoanelor cu probleme de sănătate   mintală──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 3.1. Destigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală      3.1.1. Campanie antistigma MS, MEC 2006-2010, 500.000 Euro                                                                                     evaluări la 6 luni 2006-2010      3.1.2. Proiecte de promovare a aliantelor regionale pentru MS, APL 2006-2010 100.000 Euro             sănătate mintală 2006-2010──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 3.2. Actualizarea cadrului legislativ      3.2.1. Aprobarea normelor de aplicare la Legea nr. 487/2002 MS Aprilie 2006      3.2.2. Evaluarea legii sănătăţii mintale şi a altor legi şi MS, MJ, MMSSF Decembrie 2007 30.000 Euro             reglementări cu implicaţii asupra ingrijirilor de             sănătate mintală şi propunerea de modificări             legislative────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────3.3. Îmbunătăţirea condiţiilor din spitalele de psihiatrie şi      măsuri de siguranţă      3.3.1. Elaborarea standardelor de îngrijiri pentru spitalele MS, M Septembrie 2007 300.000 Euro             de psihiatrie şi măsuri de siguranţă (proiect MATRA) (MATRA)      3.3.2. Instruirea personalului, inclusiv în privinta MS Septembrie 2007 Inclus în             drepturilor pacientilor 3.3.1.      3.3.3. Reorganizarea spitalelor de psihiatrie şi măsuri de MS, MJ Iulie 2009             siguranţa conform recomandărilor proiectului MATRA──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 3.4. Sprijinirea dezvoltării asociaţiilor de beneficiari ai      serviciilor de sănătate mintală      3.4.1. Program de sprijinire a dezvoltării asociaţiilor de MS 2006-2010 50.000 Euro             beneficiari ai serviciilor de sănătate mintală 2006-2010      3.4.2. Includerea reprezentanţilor beneficiarilor în MS Decembrie 2007             consiliile de administraţie ale spitalelor────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────4. Promovarea sănătăţii mintale şi prevenirea tulburarilor mintale──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 4.1. Informarea publicului asupra problemelor de sănătate mintală      4.1.1. Desemnarea unei persoane pentru relaţii cu publicul MS Iulie 2006             pe problemele de sănătate mintală      4.1.2. Website cu informaţii despre Sănătatea mintală MS Septembrie 2006 10.000 Euro                                                                                                            2006-2010──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 4.2. Promovarea sănătăţii mintale în şcoli MS, MEC──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 4.3. Promovarea sănătăţii mintale la locul de muncă MS, MMSSF──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 4.4. Prevenirea violenţei MS, …──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 4.5. Prevenirea abuzului de substanţe MS, ANA────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────5. Colaborarea intersectoriala şi comunicarea cu societatea civilă──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 5.1. Incluziunea socială a persoanelor cu probleme de sănătate      mintală      5.1.1. Actualizarea criteriilor de stabilire a dizabilitatii MMSSF, ANPH,                                                                          MS      5.1.2. Plan pentru locuintele protejate ANPH, MS──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 5.2. Parteneriatul cu ONG-urile MS,      5.2.1 Crearea unui organism permanent de consultare şi LRSM*), CRJ**)            coordonare a ONG-urilor (Alianta Naţionala pentru            Sănătate Mintală)──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 5.3. Actualizarea programelor de formare a profesionistilor în MS, MEC Septembrie 2007      domeniul sănătăţii mintale────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────6. Coordonarea implementarii strategiei în domeniul sănătăţii   mintale──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 6.1. Finanţarea adecvată a sistemului de servicii de sănătate      mintală      6.1.1. Asigurarea unui buget pentru investiţii în sănătate MS Noiembrie 2007 1% din PIB             mintală      6.1.2. Extinderea pachetului de servicii de sănătate MS, CNAS Noiembrie 2006             mintală rambursate de CNAS      6.1.3. Atragerea de resurse extrabugetare MS permanent──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 6.2. Monitorizarea procesului de reforma a serviciilor de      sănătate mintală      6.2.1. Înfiinţarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală MS Iulie 2006      6.2.2. Evaluarea morbiditatii psihiatrice şi a nevoii de CNSM Rapoarte semestriale             servicii      6.2.3. Evaluarea periodică a serviciilor comunitare de CNSM Rapoarte semestriale             sănătate mintală──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 6.3. Cooperarea internationala în vederea dezvoltării      instituţionale      6.3.1. Colaborarea cu OMS pentru punerea în aplicare a             Declaraţiei de la Helsinki, semnată de miniştrii             sănătăţii în ianuarie 2005      6.3.2. Declararea sănătăţii mintale ca prioritate naţionala             şi alocarea de fonduri structurale────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────    *) Liga Română pentru Sănătate Mintală    **) Centrul pentru Resurse Juridice–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește