ORDIN nr. 362 din 19 martie 2014
|
Redacția Lex24 |
| Publicat in Repertoriu legislativ, 02/12/2024 |
| |
Informatii Document
Emitent: MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALENr. 234 din 12 februarie 2014MINISTERUL MEDIULUI SI SCHIMBARILOR CLIMATICENr. 362 din 19 martie 2014AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELORNr. 52 din 10 aprilie 2014Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 280 din 16 aprilie 2014
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
| Nu exista actiuni suferite de acest act |
| Actiuni induse de acest act: |
Alegeti sectiunea:
| SECTIUNE ACT | TIP OPERATIUNE | ACT NORMATIV |
| ART. 1 | ABROGA PE | ORDIN 2155 30/08/2011 ART. 7 |
| ART. 1 | ABROGA PE | ORDIN 2155 30/08/2011 ART. 8 |
| ART. 1 | ABROGA PE | ORDIN 2155 30/08/2011 ART. 10 |
| ART. 1 | COMPLETEAZA PE | ORDIN 2155 30/08/2011 ART. 4 |
| ART. 1 | INLOCUIESTE PE | ORDIN 2155 30/08/2011 ANEXA 1 |
| ART. 1 | MODIFICA PE | ORDIN 2155 30/08/2011 |
| ART. 1 | MODIFICA PE | ORDIN 2155 30/08/2011 ART. 1 |
| ART. 1 | MODIFICA PE | ORDIN 2155 30/08/2011 ART. 5 |
| ART. 1 | MODIFICA PE | ORDIN 2155 30/08/2011 ART. 6 |
| ART. 1 | MODIFICA PE | ORDIN 2155 30/08/2011 ANEXA 1 |
| ANEXA 1 | INLOCUIESTE PE | ORDIN 2155 30/08/2011 ANEXA 1 |
| Acte referite de acest act: |
Alegeti sectiunea:
| Nu exista acte care fac referire la acest act |
privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 187/2.155/42/2011 pentru aprobarea cerinţelor legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul şi identificarea şi înregistrarea animalelor în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru agricultori în România
Văzând Referatul de aprobare nr. 109.235 din 22 ianuarie 2014 al Direcţiei generale politici agricole şi strategii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,în conformitate cu prevederile art. 4, 5, 22, 23, 24 şi art. 124 alin. (6) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului (CE) nr. 1.122/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea, modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum şi de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol şi ale Regulamentului (CE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltarea rurală, cu modificările şi completările ulterioare,având în vedere prevederile art. 6 alin. (20) şi pct. 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.310/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a anumitor dispoziţii tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte resursele şi repartizarea acestora pentru anul 2014 şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului şi a Regulamentelor (UE) nr. 1.307/2013, (UE) nr. 1.306/2013 şi (UE) nr. 1.308/2013 ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte aplicarea acestora în anul 2014,în temeiul art. 7 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 13 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,viceprim-ministrul, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrul mediului şi schimbărilor climatice şi preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emit prezentul ordin. +
Articolul IOrdinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 187/2.155/42/2011 pentru aprobarea cerinţelor legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul şi identificarea şi înregistrarea animalelor în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru agricultori în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 28 septembrie 2011, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:1. Titlul ordinului se modifică şi va avea următorul cuprins:"ORDINpentru aprobarea cerinţelor legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru agricultori în România"2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:"Art. 1. – Se aprobă cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru agricultori în România, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin."3. După articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 4^1, cu următorul cuprins:"Art. 4^1. – Încadrarea cerinţelor legale în materie de gestionare pe domenii, potrivit art. 5 alin. (1) şi anexa II din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 şi art. 4 lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 1.310/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a anumitor dispoziţii tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte resursele şi repartizarea acestora pentru anul 2014 şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului şi a Regulamentelor (UE) nr. 1.307/2013, (UE) nr. 1.306/2013 şi (UE) nr. 1.308/2013 ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte aplicarea acestora în anul 2014, este următoarea:a) Cerinţele legale în materie de gestionare privind mediul (SMR 1-5) din anexa la ordin, în domeniul «Mediu»;b) Cerinţele legale în materie de gestionare privind identificarea şi înregistrarea animalelor (SMR 6-8), sănătatea publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor (SMR 9-12) şi notificarea bolilor (SMR 13-15) din anexa, în domeniul «Sănătate publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor»."4. La articolul 5, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:"Art. 5. – (1) Orice agricultor care solicită plăţi în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin prevăzute la art. 3 are obligaţia să respecte cerinţele legale în materie de gestionare prevăzute în anexă, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (6) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.”5. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:"Art. 6. – (1) Autoritatea responsabilă de coordonarea activităţii privind controlul respectării cerinţelor legale în materie de gestionare în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru agricultori este APIA.(2) Organismele responsabile cu efectuarea controlului privind respectarea de către agricultori a cerinţelor legale în materie de gestionare, în raport cu domeniul de competenţă, sunt:a) APIA efectuează controlul şi supracontrolul cerinţelor legale în materie de gestionare privind mediul (SMR 1-5) şi sănătatea plantelor (SMR 9) din anexă;b) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin unităţile din subordine, efectuează controlul şi supracontrolul cerinţelor legale în materie de gestionare privind identificarea şi înregistrarea animalelor (SMR 6-8), sănătatea publică şi sănătatea animalelor (SMR 10-12) şi notificarea bolilor (SMR 13-15) din anexă.(3) Garda Naţională de Mediu participă la elaborarea procedurilor de control pentru ecocondiţionalitate, asigură instruirea inspectorilor APIA în vederea efectuării controlului pe teren privind cerinţele legale în materie de gestionare în domeniul mediului şi informează APIA în legătură cu neconformităţile privind normele de ecocondiţionalitate constatate în cadrul acţiunilor proprii de inspecţie şi control, pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului, în baza unui protocol de colaborare încheiat cu APIA.(4) Agenţia Naţională Fitosanitară participă la elaborarea procedurilor de control pentru ecocondiţionalitate, asigură instruirea inspectorilor APIA în vederea efectuării controlului pe teren privind cerinţele referitoare la introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor şi informează APIA în legătură cu neconformităţile constatate în cadrul acţiunilor proprii de inspecţie şi control, pentru activităţile cu impact semnificativ asupra sănătăţii plantelor, în baza unui protocol de colaborare încheiat cu APIA.(5) În scopul efectuării controlului privind respectarea de către agricultori a cerinţelor legale în materie de gestionare în domeniul sănătate publică şi sănătatea animalelor, potrivit alin. (2) lit. b), APIA încheie un acord de delegare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în care stabileşte: planificarea acţiunilor de control pe teren, constituirea echipelor de control, tipul controalelor ce trebuie efectuate, lista de verificare a cerinţelor obligatorii, completarea şi transmiterea rapoartelor de control, raportarea neconformităţilor constatate atât în cadrul eşantionului de control şi supracontrol pentru ecocondiţionalitate, cât şi în afara acestuia, precum şi alte condiţii privind realizarea controlului, conform reglementărilor în vigoare.(6) Controlul respectării cerinţelor legale în materie de gestionare în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin prevăzute la art. 3 se realizează pe eşantioanele de control şi supracontrol pentru ecocondiţionalitate stabilite de APIA şi se finalizează prin completarea rapoartelor de control şi supracontrol şi, după caz, transmiterea acestora către APIA.(7) Organismele implicate în activitatea privind controlul respectării de către agricultori a cerinţelor legale în materie de gestionare, prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), au obligaţia de a raporta către APIA toate neconformităţile constatate în timpul acţiunilor proprii de inspecţie şi control, în afara eşantionului de control şi supracontrol pentru ecocondiţionalitate, în structura de date agreată în cadrul acordurilor de delegare/protocoalelor de colaborare.(8) APIA se asigură de îndeplinirea condiţiilor actului delegat, conform prevederilor pct. 1 lit. (C) din anexa 1 la Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.290/2005 în ceea ce priveşte autorizarea agenţiilor de plăţi şi a altor entităţi şi lichidarea conturilor FEGA şi FEADR.”6. Articolele 7, 8 şi 10 se abrogă.7. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. +
Articolul IIPrezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.p. Viceprim-ministru,ministrul agriculturiişi dezvoltării rurale,Dumitru Daniel Botănoiu,secretar de statMinistrul mediuluişi schimbărilor climatice,Attila KorodiPreşedinteleAutorităţii Naţionale Sanitare Veterinareşi pentru Siguranţa Alimentelor,Vladimir Alexandru Mănăstireanu +
Anexa (Anexa la Ordinul nr. 187/2.155/42/2011)Cerinţe legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul,sănătatea publică, sănătatea animalelor şi a plantelor încadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru agricultori
*Font 7*
| Specificare SMR | Cerinţe obligatorii pentru agricultori | Elemente de control |
| a) SMR 1 – Conservarea păsărilor sălbatice Directiva 79/409/CEEa Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conser- varea păsărilor sălbatice: art. 3 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 4 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 5 lit. a), b) şi d), abrogată de Directiva 2009/147/CEa Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011: art. 21 alin. (4), art. 22, 28, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (2) şi anexele nr. 3 şi 4A. |
1. Agricultorii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligaţii: a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole, astfel: – să utilizeze în mod raţional pajiştile prin cosit şi/sau păşunat pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele de animale avizate de administraţia/custodele ariei; – să aplice practici tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor sau să practice modul de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi de creştere a animalelor, după caz; b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului pentru planuri şi proiecte, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislaţia în domeniu. 2. În vederea protejării tuturor speciilor de păsări sălbatice, inclusiv a celor migratoare, atât în perimetrul ariilor naturale protejate, cât şi în afara acestora, sunt interzise: a) uciderea sau capturarea intenţionată a păsărilor sălbatice, indiferent de metoda utilizată; b) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură; c) perturbarea intenţionată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/ arbuştilor şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol sau schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor, precum şi alte activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a ariei naturale protejate. |
Se verifică: a) respectarea restricţiilor privind activităţile pe care le desfăşoară agricultorul în perimetrul ariei naturale protejate, prevăzute în planul de management şi în regulamentul ariei; b) deţinerea autorizaţiei de mediu/ acordului de mediu/avizului de mediu/ avizului Natura 2000, inclusiv a avizului administraţiei/ custodelui ariei, după caz, şi respectarea condiţiilor stabilite de acestea conform cerinţei prevăzute la pct. 1 lit. b); c) existenţa unor indicii/mijloace de ucidere sau capturare intenţionată a păsărilor sălbatice, inclusiv a celor migratoare, indiferent de metoda utilizată; d) existenţa unor indicii ale deteriorării, distrugerii sau culegerii intenţionate a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură, aparţinând păsărilor sălbatice; e) existenţa unor indicii cu privire la perturbarea intenţionată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, conform cerinţei prevăzute la pct. 2 lit. c). |
| SMR 2 (devine GAEC 13) | – | – |
| SMR 3 – Protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură Directiva 86/278/CEEa Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură art. 3. Normele tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 344/708/2004, cu modificările ulterioare: cap. I şi II. |
Agricultorii care aplică nămoluri de epurare pe terenul cu destinaţie agricolă au următoarele obligaţii: 1. Să utilizeze numai nămoluri tratate, pentru care s-a emis permisul de aplicare de către autoritatea locală pentru protecţia mediului. La cererea agricultorului, furnizorul de nămol este obligat să elibereze o copie a permisului de aplicare; 2. Să nu aplice nămoluri de epurare pe terenuri destinate păşunatului, pe terenuri cultivate cu arbuşti fructiferi sau pe terenuri destinate producţiei de legume. Pe terenurile cultivate cu pomi fructiferi nu se aplică nămoluri de epurare în perioada de 10 luni înaintea recoltării şi în timpul recoltării; 3. Să nu aplice nămoluri de epurare pe terenurile agricole cu panta mai mare de 12%; 4. Să aplice nămoluri de epurare numai în perioadele în care este posibil accesul normal pe teren şi să asigure încorporarea nămolurilor în sol imediat după aplicare; 5. Să anunţe autoritatea locală pentru protecţia mediului şi producătorul de nămol despre rotaţia culturilor, în scopul emiterii permisului de aplicare a nămolului; 6. Să anunţe producătorul de nămol dacă s-a răzgândit în privinţa utilizării nămolului, înainte de a se realiza transportul acestuia. |
În cazul utilizării nămolurilor de epurare în agricultură se verifică: a) deţinerea de către agricultor a permisului de aplicare a nămolului, în copie; b) existenţa unor indicii cu privire la aplicarea nămolurilor de epurare pe terenurile destinate păşunatului, pe terenurile cultivate cu arbuşti fructiferi, pe terenurile destinate producţiei de legume, precum şi pe terenurile cultivate cu pomi fructiferi în perioada de 10 luni înaintea recoltării şi în timpul recoltării; c) existenţa unor indicii privind aplicarea nămolurilor de epurare pe terenurile agricole cu panta mai mare de 12%; d) respectarea obligaţiei privind încorporarea nămolurilor în sol imediat după aplicare; e) dovada comunicării către autoritatea locală pentru protecţia mediului şi producătorul de nămol, cu privire la rotaţia culturilor pe terenul în cauză; f) dovada notificării transmise producătorului de nămol, cu privire la intenţia de a nu mai utiliza nămolul, înainte de a realiza transportul acestuia, potrivit cerinţei prevăzute la pct. 6). |
| SMR 4 – Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole Directiva 91/676/ CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole: art. 4 şi 5. Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările şi completările ulterioare: art. 5 şi 6 şi anexele nr. 3 şi 4. Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodă- ririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.182/ 1.270/2005. Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, aprobat prin Decizia nr. 221.983/GC din 12 iunie 2013 a Comisiei pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, în temeiul art. 6 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 964/2000. |
1. În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, agricultorii au următoarele obligaţii: a) să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale care să permită scurgeri de efluenţi/dejecţii, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioadele cele mai lungi de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice. Depozitarea temporară a gunoiului de grajd se realizează în spaţii special amenajate (platforme şi bazine de colectare impermeabile), în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(5) din Programul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, aprobat prin Decizia nr. 221.983/GC din 12 iunie 2013 a Comisiei pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, în temeiul art. 6 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, denumit în continuare „Programul de acţiune”; b) să respecte perioadele de interdicţie în aplicarea îngrăşămintelor organice şi/sau minerale pe terenul agricol, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) şi tabelele 3.1 şi 3.2 din Programul de acţiune şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol; c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot/ha provenit din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să evalueze cantitatea de azot provenită de la animalele din fermă „presiunea nutrienţilor”, conform prevederilor art. 9 alin. (3) şi tabelul 9.1 din Programul de acţiune, şi să întocmească un plan de fertilizare simplificat; d) în cazul exploataţiilor care practică agricultura în sistem irigat şi pentru care producţia planificată necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele maxime este obligatorie întocmirea planului de fertilizare pe baza studiului agrochimic, după modelul stabilit în anexa 10 la Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. b) din Programul de acţiune; e) să nu aplice îngrăşăminte organice pe terenuri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite de zăpadă, conform prevederilor art. 6 din Programul de acţiune; f) să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora şi în condiţii meteo favorabile; g) să nu aplice îngrăşăminte organice sau chimice pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă stabilite în condiţiile legii. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie a apelor de suprafaţă este de 1 m pentru terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pentru terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind dată de panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Programul de acţiune; h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale fermei privind suprafaţa agricolă, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor aplicate pe terenul agricol şi/sau expediate din fermă şi registrul îngrăşămintelor cu azot utilizate, astfel cum sunt prevăzute la art. 14 din Programul de acţiune. 2. Agricultorii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară trebuie să solicite şi să obţină actele de reglementare în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor pentru activităţile pe care le desfăşoară şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole. |
Se verifică: a) existenţa capacităţilor de depozitare a gunoiului de grajd (platforme şi bazine de colectare impermeabile), starea funcţională şi mărimea acestor capacităţi, având în vedere asigurarea necesarului de stocare a gunoiului de grajd în raport cu producţia de gunoi (efectivul de animale) şi durata de stocare; b) respectarea perioadei de interdicţie în aplicarea îngrăşă- mintelor organice şi/sau minerale pe terenul agricol, conform cerinţei prevăzute la pct. 1 lit. b); c) respectarea limitei maxime de 170 kg azot/ha provenit din îngrăşăminte organice în decursul unui an, verificând presiunea nutrienţilor la nivelul exploataţiei şi planul de fertilizare simplificat pe culturi, conform cerinţei prevăzute la pct. 1 lit. c); d) existenţa unor indicii privind aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în condiţii meteorologice şi pedologice nefavorabile (terenuri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite de zăpadă); e) existenţa unor indicii privind neîncorporarea îngrăşămintelor organice în sol după aplicarea acestora pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%; f) menţinerea fâşiilor de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafaţă, precum şi prezenţa urmelor de îngrăşăminte organice şi chimice pe suprafeţele de teren ce constituie fâşii de protecţie a apelor de suprafaţă sau în zonele de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă, ce indică nerespectarea cerinţei de la pct. 1 lit. g); g) existenţa şi aplicarea unui plan de fertilizare pentru fiecare tip de cultură agricolă; h) existenţa şi completarea la zi a documentelor de evidenţă privind suprafaţa agricolă, structura culturilor, efectivele de animale, aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice cu azot, conform normelor contabile şi financiare în vigoare, potrivit cerinţei prevăzute la pct. 1 lit. h); i) deţinerea actelor de reglementare în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor şi respectarea condiţiilor stabilite de acestea cu privire la depozitarea, manipularea şi aplicarea îngrăşămintelor organice/ chimice pe terenul agricol, precum şi depozitarea şi evacuarea în mediu sau într-o resursă de apă a reziduurilor organice (efluenţi de siloz, dejecţii animale, ape reziduale etc.), în cazul în care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, agricultorul are această obligaţie. |
| SMR 5 – Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică Directiva 92/43/CEEa Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică: art. 6 şi art. 13 alin. (1) lit. a). Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011: art. 21, 22, 28, art. 33 alin. (1) şi anexele nr. 1-3, 4A şi 4B. |
1. Agricultorii care deţin/administrează terenuri agricole şi care desfăşoară activităţi în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligaţii: a) să respecte planul de management şi regulamentul ariei naturale protejate, în ceea ce priveşte utilizarea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă şi regimul activităţilor agricole, astfel: – să utilizeze în mod raţional pajiştile prin cosit şi/sau păşunat pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele de animale avizate de administraţia/custodele ariei; – să aplice practici tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor sau să practice modul de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi de creştere a animalelor, după caz; b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului pentru planuri sau proiecte, precum şi procedura de autorizare pentru activităţi care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislaţia în domeniu. 2. Pentru protecţia speciilor de animale şi plante sălbatice prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara acestora, sunt interzise: a) orice formă de capturare, ucidere, recoltare, distrugere sau vătămare a exemplarelor de animale şi plante sălbatice aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic; b) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă a animalelor sălbatice şi perturbarea intenţionată a animalelor sălbatice, în special în perioadele de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie, prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetaţiei, tăierea arborilor/arbuştilor şi a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol, schimbări în folosinţa terenurilor şi în cursul apelor etc.; c) deteriorarea, distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură; d) recoltarea florilor şi a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic. |
Se verifică: a) respectarea restricţiilor privind activităţile pe care le desfăşoară agricultorul în perimetrul ariei naturale protejate, prevăzute în planul de management şi în regulamentul ariei; b) deţinerea autorizaţiei de mediu/ acordului de mediu/avizului de mediu/avizului Natura 2000, inclusiv a avizului administraţiei/ custodelui ariei, după caz, şi respectarea condiţiilor stabilite de acestea, conform cerinţei prevăzute la pct. 1 lit. b); c) existenţa unor indicii/mijloace de capturare, ucidere sau perturbare intenţionată a animalelor sălbatice aflate în habitatele lor naturale; d) existenţa unor indicii privind deteriorarea sau distrugerea habitatelor naturale şi a speciilor de animale şi plante sălbatice care necesită o protecţie strictă prin activităţi ce contravin scopului de protecţie şi conservare a acestora, conform cerinţei prevăzute la pct. 2 lit. b); e) existenţa unor indicii privind deteriorarea, distrugerea sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau a ouălor din natură; f) existenţa unor indicii privind recoltarea florilor şi a fructelor, precum şi culegerea, tăierea sau distrugerea cu intenţie a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale. |
| SMR 6 – Identificarea şi înregistrarea suinelor Directiva 2008/71/CEa Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea şi înregistrarea porcinelor: art. 3, 4 şi 5. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 191/2012: art. 1, 5-7, 10, 11 şi 13. Norma sanitară veterinară privind sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.85/2008, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3-6, art. 7 alin. (2) şi (3), art. 8 şi anexele nr. 2-4. Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare: art. 2 alin. (6) lit. a), art. 4 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-c), art. 18, 39 şi art. 44 alin. (6) şi anexele nr. 1-13. |
Deţinătorii animalelor din specia suine au următoarele obligaţii: 1. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/o organizaţie profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator al Sistemului naţional de identificare şi înregistrare a animalelor (SNIIA): a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie; b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal; c) să solicite utilizatorului eliberarea formularului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite; d) să păstreze registrul exploatatei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.); e) să predea utilizatorului documentele de mişcare destinate acestuia, cu care a achiziţionat animalele; f) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să solicite utilizatorului aplicarea acesteia. 2. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA: a) să solicite direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor (DSVSA) judeţene să devină utilizator SNIIA; b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie; c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie; d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal; e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite; f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.); g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie. 3. În cazul exploataţiilor comerciale: a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA; b) să achiziţioneze crotalii (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) şi/sau trusa de tatuaj (în cazul exploataţiilor comerciale industriale) pentru identificarea animalelor din exploataţie; c) să identifice animalele din exploataţie; d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.); e) să înregistreze în SNIIA animalele identificate individual (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) sau pe lot (în cazul exploataţiilor comerciale industriale), precum şi intrările şi ieşirile animalelor în/din exploataţie şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.); f) să completeze formularele de mişcare pentru suine vii (în cazul exploataţiilor comerciale industriale) sau documentele de mişcare (în cazul exploataţiilor comerciale de tip A) pentru animalele deţinute, ce fac obiectul mişcării între exploataţii; g) să înregistreze în SNIIA cel târziu până la sfârşitul lunii ianuarie a anului în curs efectivul deţinut la 1 ianuarie a anului în curs în cazul exploataţiilor comerciale industriale de suine. |
În exploataţiile nonprofesionale se verifică: a) identificarea suinelor conform legislaţiei în vigoare; b) existenţa registrului exploataţiei din care să reiasă provenienţa fiecărui animal ce s-a regăsit la un moment dat în exploataţia respectivă; c) corespondenţa dintre datele înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE) cu cele din registrul exploataţiei şi cu realitatea din fermă. În exploataţiile comerciale se verifică a) identificarea animalelor conform legislaţiei naţionale referitoare la sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor, respectiv crotalii în cazul exploataţiilor comerciale de tip A şi marcă de identificare în cazul exploataţiilor comerciale industriale; b) registrul exploataţiei completat la zi, conform legislaţiei în vigoare; c) înregistrarea în SNIIA a naşterilor mişcărilor şi evenimentelor suferite de animale; d) corespondenţa dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploataţiei şi cu realitatea din fermă; e) înregistrarea în SNIIA, până la sfârşitul lunii ianuarie a anului în curs, a efectivului existent la 1 ianuarie a anului în curs în exploataţia comercială industrială de suine; f) completarea corectă şi completă a datelor în RNE şi în registrul exploataţiei. |
| SMR 7 – Identificarea şi înregistrarea bovinelor Regulamentul (CE) nr. 1.760/2000 al Consiliului şi al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului: art. 4 şi 7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1-3, 6, 6^1, 6^3, art. 7 alin. (1) şi (3), art. 8, 9 şi 11. Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare: art. 2 alin. (6) lit. b), art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-e), art. 18, 39 şi anexele nr. 1-13. |
Deţinătorii animalelor din specia bovine au următoarele obligaţii: 1. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizaţia profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA: a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie; b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal; c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mişcare în cazul achiziţionării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploataţii comerciale; d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.); e) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termenul prevăzut de legislaţia sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului şi înregistrarea acestuia în RNE); f) să ridice de la sediul DSVSA judeţene paşaportul bovinei, să achite contravaloarea acestuia şi să îl păstreze în condiţii bune; g) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al paşaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia; h) să solicite utilizatorului înscrierea în paşaport a noului deţinător în cazul cumpărării animalului; i) să deţină asupra lor paşaportul animalului în timpul transportului acestuia. 2. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA: a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA; b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie; c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie; d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, mişcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal; e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite; f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.); g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie; h) să ridice de la sediul DSVSA judeţene paşaportul pentru bovine, să achite contravaloarea acestuia şi să îl păstreze în condiţii bune; i) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al paşaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia; j) să înscrie în paşaport noul deţinător în cazul cumpărării animalului; k) să deţină asupra lor paşaportul animalului în timpul transportului acestuia. 3. În cazul exploataţiilor comerciale: a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA; b) să achiziţioneze crotalii necesare identificării animalelor din exploataţie; c) să identifice animalele până la vârsta de 20 de zile şi să le înregistreze în baza de date RNE; d) să actualizeze zilnic registrul exploataţiei, precum şi baza de date RNE; e) să ridice de la DSVSA judeţene în termen de 14 zile de la înregistrarea bovinelor paşapoartele acestora, achitând contravaloarea lor; f) să deţină asupra lor paşaportul animalelor în timpul transportului acestora; g) să înscrie în paşaportul animalelor datele ultimului deţinător; h) să completeze documentele de mişcare pentru animalele deţinute ce fac obiectul mişcării între exploataţii. |
În exploataţiile nonprofesionale se verifică: a) identificarea animalelor conform legislaţiei în vigoare; b) registrul de exploataţie completat la zi, conform legislaţiei în vigoare; c) paşapoartele bovinelor, ridicate de către proprietar de la sediul DSVSA judeţene; d) corespondenţa dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploataţiei, din paşapoartele animalelor şi cu situaţia din fermă; e) înscrierea în paşaportul animalelor a datelor aparţinând ultimului deţinător. În exploataţiile comerciale se verifică: a) identificarea animalelor conform legislaţiei în vigoare; b) registrul de exploataţie completat la zi conform legislaţiei în vigoare şi înregistrarea în SNIIA a naşterilor, mişcărilor şi evenimentelor suferite de animale, în termenele prevăzute de legislaţia în vigoare; c) paşapoartele bovinelor, ridicate de către proprietar de la sediul DSVSA judeţene; d) corespondenţa dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploataţiei, din paşapoartele animalelor şi cu situaţia din fermă; e) înscrierea în paşaportul animalelor a datelor aparţinând ultimului deţinător; f) completarea corectă şi completă a datelor în RNE şi în registrul exploataţiei. |
| SMR 8 – Identificarea şi înregistrarea animalelor din speciile ovine şi caprine Regulamentul (CE) nr. 21/2004al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare şi de înregistrare a animalelor din speciile ovină şi caprină şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003 şi a directivelor 92/102/CEEşi 64/432/CEE: art. 3, 4 şi 5. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 191/2012: art. 1, 4-7, 10, 11 şi 13. Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţional Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările şi completările ulterioare – art. 2 alin. (6) lit. b) şi alin. (7), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-c), art. 18, 39 şi anexele nr. 1-13. |
Deţinătorii animalelor din speciile ovine şi caprine au următoarele obligaţii: 1. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizaţia profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA: a) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie; b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naştere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariţie, regăsire animal; c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mişcare, în cazul achiziţionării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploataţii comerciale; d) să înregistreze în registrul exploataţiei toate intrările şi ieşirile de animale, precum şi datele referitoare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.); e) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să fie aplicată în termenul prevăzut de legislaţia sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului şi înregistrarea acestuia în RNE). 2. În cazul exploataţiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploataţiei, în calitate de utilizator SNIIA: a) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA; b) să achiziţioneze crotalii pentru identificarea animalelor din exploataţie; c) să identifice şi să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploataţie; d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naştere, miş- care, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalei, dispariţie, regăsire animal; e) să completeze şi să deţină asupra lor pe timpul transportului documentele de mişcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploataţii diferite; f) să păstreze registrul exploataţiei completat la zi cu toate intrările şi ieşirile de animale şi cu datele referi- toare la mişcările respective (dată, destinaţie etc.); g) să achiziţioneze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal şi să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie. 3. În cazul exploataţiilor comerciale: a) să cumpere crotaliile necesare identificării animalelor din exploataţie; b) să solicite DSVSA judeţene să devină utilizator SNIIA; c) să se asigure că toate animalele din exploataţie ce au vârsta de peste 6 luni sunt înregistrate în SNIIA; d) să completeze documentele de mişcare pentru animalele ce vor fi mişcate din exploataţia deţinută şi să înregistreze în SNIIA ieşirea animalelor din exploataţie, precum şi eventualele intrări; e) să actualizeze zilnic registrul exploataţiei şi baza de date RNE. |
În exploataţiile nonprofesionale se verifică: a) identificarea animalelor, conform legislaţiei în vigoare; b) registrul exploataţiei completat la zi, conform legislaţiei în vigoare; c) corespondenţa dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploataţiei şi cu situaţia din fermă. În exploataţiile comerciale se verifică: a) identificarea animalelor, conform legislaţiei în vigoare; b) registrul exploataţiei completat la zi şi înregistrarea în SNIIA a naşterilor, mişcărilor şi evenimente- lor suferite de animale, în termenele prevăzute de legislaţia în vigoare; c) corespondenţa dintre datele înscri- se în RNE cu cele din registrul exploataţiei şi cu situaţia din fermă; d) completarea corectă şi completă a datelor în RNE şi în registrul exploataţiei. |
| SMR 9 – Introducerea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/ CEE şi 91/414/CEEale Consiliului: art. 55 primele două paragrafe. Hotărârea Guvernului nr. 1.559/ 2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării acestora pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare: art. 2, 4 şi 9. Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comerciali- zarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/ 1995, cu modificările ulterioare: art. 15, 19 alin. (2) şi art. 27 alin. (1). Ordonanţa Guvernului nr. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecţie a plantelor şi pentru modificarea şi abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 28/2009, cu modificările şi completările ulterioare: art. 7 lit. b) şi d). Hotărârea Guvernului nr. 1.230/ 2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117 CEE şi 91/414/CEEale Consiliului. |
Agricultorii care prin activitatea lor depozitează, manipulează şi utilizează produse de protecţie a plantelor au următoarele obligaţii: 1. Să utilizeze numai produse de protecţie a plantelor omologate de Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor, care se regăsesc în baza de date PEST-EXPERT. Referinţe: http://www.madr.ro/ro/fitosanitar.html – https://aloe.anfdf.ro/ 2. Să utilizeze produsele de protecţie a plantelor doar în scopul pentru care acestea au fost omologate şi numai în conformitate cu instrucţiunile de utilizare. 3. Produsele de protecţie a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) şi toxice (T) vor fi utilizate numai de persoanele juridice care deţin autorizaţie pentru utilizarea acestor produse, emisă de unitatea fitosanitară din raza teritorială în care îşi desfăşoară activitatea. 4. Să nu aplice tratamente cu produse de protecţie a plantelor în zonele de protecţie a resurselor de apă, în zonele de protecţie sanitară şi ecologică, precum şi în alte zone protejate stabilite în condiţiile legii. 5. Să respecte condiţiile de depozitare, manipulare şi utilizare a produselor de protecţie a plantelor în exploataţiile agricole, aşa cum sunt prevăzute la cap. VI pct. 6.3-6.6 din Codul de bune practici în fermă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1.234/2006. 6. Să păstreze o perioadă de cel puţin 3 ani documentele de evidenţă a produselor de protecţie a plantelor utilizate în exploataţie. |
Se verifică: a) produsele de protecţie a plantelor utilizate în exploataţie, prin verificarea documentelor de evidenţă a produselor de protecţie a plantelor utilizate în exploataţie, în raport cu lista produselor omologate din baza de date PEST-EXPERT; b) utilizarea produselor de protecţie a plantelor doar în scopul menţionat pe etichetă şi în conformitate cu instrucţiunile de utilizare; c) deţinerea autorizaţiei de utilizare a produselor de protecţie a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) şi toxice (T), în cazul folosirii acestor produse; d) respectarea interdicţiei privind aplicarea de tratamente cu produse de protecţie a plantelor în zonele de protecţie a resurselor de apă, de protecţie sanitară şi ecologică şi în alte zone protejate stabilite în condiţiile legii; e) respectarea condiţiilor de depozitare, manipulare şi utilizare a produselor de protecţie a plantelor, conform cerinţei de la pct. 5; f) registrul cu evidenţa produselor de protecţie a plantelor utilizate în exploataţie. |
| SMR 10 – Interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal, tireostatic şi beta- agoniste în creşterea animalelor Directiva 96/22/CEEa Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor beta-agoniste în creşterea animalelor şi de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/ 146/CEE şi 88/299/CEE, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3-5 şi 7. Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1-6 şi anexele nr. 1, 2 şi 3. |
1. Se interzice deţinerea de către crescătorii de animale a substanţelor cu efect hormonal sau tireostatic şi a] substanţelor betaagoniste. 2. Deţinătorii animalelor de fermă (animale domestice din speciile bovine, porcine, ovine şi caprine, solipede domestice, păsări şi iepuri, precum şi animalele sălbatice din aceste specii şi rumegătoarele sălbatice care au fost crescute într-o exploataţie) sau de acvacultură au următoarele obligaţii: a) să nu administreze în tratamentul aplicat animalelor de fermă, indiferent prin ce mijloace, produse medicinale veterinare ce conţin substanţe interzise, cum ar fi: substanţe tireostatice, stilbenele, derivaţii de stilbene, sărurile şi esterii acestora şi, respectiv, 17 betaestradiol şi derivaţii esterificaţi ai acestuia, precum şi produse medicinale veterinare ce conţin substanţe care au acţiune estrogenă, androgenă sau gestagenă, altele decât 17 betaestradiol şi derivaţii esterici ai acestuia; b) să cunoască şi să respecte normele sanitare veterinare privind utilizarea unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor beta-agoniste, după cum urmează: – administrarea în scopuri terapeutice sau zootehnice a testosteronului, progesteronului, precum şi a derivaţilor acestora, precum şi a substanţelor betaagoniste se efectuează numai de către sau sub responsabilitatea directă a unui medic veterinar care va consemna tratamentul efectuat în registrul de consultaţii şi tratamente; – în tratamentul sanitar veterinar nu sunt autorizate produ- sele hormonale care acţionează ca depozit, acumulându-se în al căror timp de aşteptare este mai mare de 15 zile de la tesuturile terminarea tratamentului; ale căror condiţii de utilizare nu sunt cunoscute; – produsele medicinale veterinare ce conţin substanţe betaagoniste care au o perioadă de aşteptare mai mare de 28 de zile de la terminarea tratamentului nu sunt autorizate; -este interzis tratamentul terapeutic al animalelor de interes economic, precum şi al animalelor de reproducţie la sfârşitul vieţii reproductive a acestora; c) să folosească produsele medicale veterinare autorizate, numai în scopurile pentru care sunt autorizate şi cu prescripţie de la medicul veterinar. Să se asigure că medicul veterinar înregistrează toate utilizările de hormoni terapeutici în registrul de consultaţii şi tratamente sanitare veterinare şi consemnarea perioadelor de aşteptare; d) să deţină registrul de consultaţii şi tratamente medicale veterinare completat la zi; e) să respecte perioadele de aşteptare specificate în liniile directoare de utilizare a produselor medicinale veterinare sau în datele prescrise de medicul veterinar. 3. Deţinătorii animalelor din exploataţiile comerciale au obligaţia să permită accesul medicului veterinar oficial pentru prelevarea de probe în vederea realizării controlului anumitor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele acestora. |
În cazul exploataţiilor comerciale se verifică: a) existenţa unui contract valabil încheiat cu un medic veterinar de liberă practică, organizat în condiţiile legii, care asigură supravegherea sanitară veterinară a animalelor de fermă; b) deţinerea registrului de consultaţii şi tratamente sanitare veterinare completat la zi, urmărind în special utilizarea substanţelor cu efect hormonal, tireostatic şi betaagonist, în cazul exploataţiilor comerciale; c) respectarea perioadelor de aşteptare pentru produsele medicinale veterinare care conţin substanţe cu acţiune tireostatică, estrogenă, androgenă şi beta-agonistă adminis- trate în scop terapeutic. În cazul exploataţiilor nonprofesi- onale (gospodării individuale), registrul de consultaţii şi tratamente este deţinut de către medicul veterinar de liberă practică, care asigură supravegherea sanitară veterinară a animalelor din gospodăriile populaţiei şi care, pentru acţiunile sanitare veterinare strategice, este împuternicit de către DSVSA judeţeană din raza de activitate |
| SMR 11 – Principii şi cerinţe generale ale legislaţiei alimentare şi proceduri în domeniul siguranţei produselor alimentare Regulamentul (CE) nr. 178/2002al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare: art. 14, 15, 17 (1)*, art. 18, 19 şi 20. Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Consiliului privind igiena produselor alimentare: art. 4 (1) şi anexa I partea A – II 4 (g, h, j), 5 (f, h), 6 şi III 8 (a, b, d, e), 9 (a, c). Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale – republicată: art. 15-22. Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare nr. 111/2008, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1, art. 5-10, 12 (4), 14 (2), 15, 22, 25 (5), 28 (1-2), 34 (9), 37, 38 şi anexele nr. 1 şi 9. Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare nr. 199/2006, cu modificările şi completările ulterioare, referitor la Registrul de consultaţii şi tratamente: art. 1 şi art. 2-6. Hotărârea Guvernului nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare şi de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 852/2004: art. 1, art. 2 (1-4), art. 3-6, 9 şi 10 din anexa 1 Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul preşe- dintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare nr. 75/2005: art. 1 pct. III (5-6) din anexă Norma sanitară veterinară privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele de origine animală, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare nr. 95/2007: art. 9 şi 10, anexa nr. 1 pct. A şi B. Norma sanitară veterinară privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conţinutul sau de pe suprafaţa produselor alimentare de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare nr. 23/2007, cu modificările şi completările ulterioare: art. 1 şi 3, anexele nr. 1 şi 2. Codul de bune practici în fermă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1.234/2006, referitor la utilizarea produselor de uz fitosanitar în sectorul producţiei de furaje, precum şi normele tehnice şi de igienă pentru depozitarea, prelucrarea şi administrarea furajelor la animale. |
1. Agricultorii care desfăşoară activităţi de producţie, prelucrare şi punere pe piaţă a alimentelor şi a hranei pentru animale au următoarele obligaţii generale: a) să pună pe piaţă numai alimente sigure; b) să pună pe piaţă numai alimente adecvate consumului uman; c) să respecte măsurile impuse de autoritatea competentă cu privire la punerea pe piaţă a unui aliment sau la retragerea de pe piaţă a acestuia, în cazul în care există suspiciunea că alimentul respectiv este nesigur; d) hrana pentru animale nu va fi pusă pe piaţă sau utilizată în hrana animalelor destinate producţiei de alimente decât dacă este sigură; e) să utilizeze în hrana animalelor numai produse (furaje, aditivi şi ingrediente furajere) care îndeplinesc cerinţele de siguranţă a hranei pentru animale; f) materialele utilizate pentru împachetare, modul de prezentare şi cadrul în care sunt dispuse, precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie să inducă în eroare consumatorul; g) să păstreze evidenţa furnizorilor şi a produselor pe care le achiziţionează în scopuri alimentare sau în scopul hrănirii animalelor pentru a asigura trasabilitatea acestora; h) să informeze autoritatea competentă în cazul în care consideră că un produs alimentar pus pe piaţă poate fi dăunător pentru sănătatea consumatorilor şi să ia măsurile necesare pentru a preveni riscurile pentru consumatorul final; i) să pună la dispoziţia autorităţii competente informaţiile solicitate în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului determinat de alimentele pe care le furnizează sau le-a furnizat. 2. Agricultorii care desfăşoară activităţi în domeniul alimentar trebuie să respecte următoarele cerinţe privind igiena alimentelor şi a hranei pentru animale: a) să asigure că produsele alimentare şi hrana pentru animale sunt protejate împotriva oricărei contaminări, având în vedere toate etapele de prelucrare la care produsele primare vor fi supuse; b) să respecte prevederile legislaţiei în vigoare privind combaterea riscurilor în producţia primară şi activităţile conexe, inclusiv măsurile privind controlul contaminării din aer, sol, apă, furaje, îngrăşăminte, medicamente de uz veterinar, produse de protecţia plantelor şi biocide sau din depozitarea, manipularea, colectarea şi prelucrarea deşeurilor, precum şi măsurile privind sănătatea şi bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor care au implicaţii asupra sănătăţii umane, inclusiv programe pentru monitorizarea şi combaterea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici; c) în cazul agricultorilor care cresc, colectează sau vânează animale, ori care obţin produse primare de origine animală, trebuie să respecte măsurile specifice de igienă, astfel: – să menţină în bună stare orice facilităţi utilizate în legătură cu producţia primară şi cu operaţiunile asociate acesteia, incluzând facilităţi utilizate pentru depozitarea şi manipularea furajelor, să le cureţe şi, după caz, să le dezinfecteze după curăţare într-o manieră corespunzătoare; – să cureţe echipamentele, containerele, boxele, vehiculele şi vasele şi, după caz, să le dezinfecteze după curăţare într-o manieră corespunzătoare; – să asigure, pe cât posibil, curăţenia animalelor care urmează să fie sacrificate şi, după caz, a animalelor de reproducţie; – să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a preveni contaminarea; – să se asigure că personalul care manipulează produsele alimentare este în stare bună de sănătate şi este instruit cu privire la riscurile pentru sănătate; – să evite, pe cât posibil, ca animalele şi dăunătorii să determine producerea contaminării; – să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase, astfel încât să prevină contaminarea; – să prevină introducerea şi răspândirea bolilor contagioase transmisibile la oameni prin alimente, inclusiv luarea de măsuri de precauţie la introducerea unor animale noi şi raportarea suspiciunilor de focare de boli către autoritatea competentă; – să ţină cont de rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe, ce au importanţă pentru sănătatea publică şi să utilizeze corect aditivii furajeri şi produsele medicinale de uz veterinar, în conformitate cu legislaţia în vigoare; – să utilizeze corect aditivii furajeri şi produsele medicinale de uz veterinar, în conformitate cu legislaţia aferentă; d) în cazul agricultorilor care produc sau recoltează produse vegetale, trebuie să ia măsuri adecvate de igienă, astfel: – să menţină curate facilităţile, echipamentul, containerele, lăzile, vehiculele şi vasele şi, atunci când este necesar, să le dezinfecteze după curăţare într-o manieră corespunzătoare; – să asigure, după cum este necesar, condiţii igienice de producţie, de transport şi de depozitare, precum şi curăţenia produselor vegetale; să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a preveni contaminarea; – să se asigure că personalul care manipulează produsele alimentare este în stare bună de sănătate şi este instruit cu privire la riscurile pentru sănătate; – să prevină, pe cât posibil, ca animalele şi dăunătorii să determine producerea contaminării; – să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase, astfel încât să prevină contaminarea; – să ţină cont de rezultatele oricăror analize relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe, importante pentru sănătatea publică şi să utilizeze corect produsele pentru protecţia plantelor şi biocide, în conformitate cu legislaţia în vigoare; e) să ia măsuri corespunzătoare de remediere atunci când au fost informaţi despre probleme identificate în timpul controalelor oficiale. 3. Agricultorii care desfăşoară activităţi în domeniul alimentar au următoarele obligaţii cu privire la documentele de evidenţă: a) să întocmească şi să păstreze documentele referitoare la măsurile puse în aplicare pentru a controla pericolele, într-o manieră şi pentru o perioadă corespunzătoare, proporţional cu natura şi mărimea activităţii din domeniul alimentar; b) să pună la dispoziţia autorităţii competente (autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor locală şi judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti) şi, după caz, celorlalte autorităţi competente şi a operatorilor din sectorul alimentar, la cererea acestora, informaţiile din aceste registre. 4. Agricultorii care cresc animale sau obţin produse primare de origine animală trebuie să întocmească şi să păstreze documente de evidenţă cu privire la: natura şi originea furajelor utilizate în hrana animalelor; produsele medicale de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor, datele de administrare şi perioadele de aşteptare; apariţia de boli care pot afecta siguranţa produselor de origine animală; rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe prelevate pentru stabilirea diagnosticului, importante pentru sănătatea publică şi orice rapoarte aferente verificărilor efectuate asupra animalelor sau produselor de origine animală. 5. Agricultorii care produc sau recoltează produse vegetale trebuie să întocmească şi să păstreze documente de evidenţă cu privire la: orice utilizare a produselor pentru protecţia plantelor şi a biocidelor; orice apariţie a dăunătorilor sau a bolilor care pot afecta siguranţa produselor de origine vegetală şi a rezultatelor oricăror analize relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe, importante pentru sănătatea publică. 6. Pentru întocmirea şi păstrarea documentelor de evidenţă prevăzute la pct. 3-5, agricultorii care desfăşoară activităţi în domeniul alimentar trebuie să solicite, după caz, asistenţa de specialitate a unor persoane cu pregătire medie sau superioară în domeniu, precum: medici veterinari, ingineri agronomi şi tehnicieni de fermă. |
La nivelul exploataţiilor agricole care desfăşoară activităţi de producţie, prelucrare şi punere pe piaţă a alimentelor şi a hranei pentru animale se verifică: a) registrul exploataţiei (intrări şi ieşiri de efective, sacrificări, mortalităţi, neutralizare cadavre etc.), completat la zi, conform prevederilor legale în vigoare; b) documentele privind originea şi starea de sănătate a animalelor achiziţionate în scopul producţiei de alimente; c) registrul de consultaţii şi tratamente veterinare în fermă, completat la zi; d) documentele privind natura şi originea produselor furajere folosite în hrana animalelor sau introduse pe piaţă; e) rezultatul analizelor pentru furajele şi ingredientele folosite în hrana animalelor sau introduse pe piaţă; f) evidenţele privind produsele de protecţie a plantelor şi biocidele utilizate în realizarea produselor de origine animală sau vegetală; g) rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau plante, care sunt importante pentru sănătatea umană; h) existenţa datelor relevante pe eticheta produselor alimentare şi a hranei pentru animale achiziţionate sau distribuite pe piaţă; i) reţeta de utilizare a aditivilor furajeri în hrana animalelor, precum şi a aditivilor alimentari în fabricarea produselor alimentare; j) planul fermei, circuitele pe care le utilizează în fermă şi sistemul de depozitare a produselor; k) informarea fermierului cu privire la responsabilităţile directe în domeniul siguranţei produselor alimentare şi a hranei pentru animale – existenţa facilităţilor de acces la astfel de informaţii/surse de informare. În cazul agricultorilor cu activitate în domeniul alimentar se verifică: a) respectarea normelor generale privind igiena produselor alimentare la nivelul producţiei primare şi operaţiunilor asociate acesteia (transportul, depozitarea şi manipularea de animale vii şi produse primare la locul de producţie, operaţiunile de transport pentru livrarea acestora); b) respectarea regulilor de bune practici privind igiena produselor alimentare de origine animală în toate etapele producerii, prelucrării, depozitării şi comercializării acestora, astfel: adăposturile pentru animale; spaţiile în care se realizează mulsul, sacrificarea, abatorizarea, recoltarea produselor; echipamentele de muls, abatorizare, recoltare; animalele de producţie; personalul de deservire; spaţiile de depozitare a produselor; mijloacele de transport şi distribuţie; c) însuşirea informaţiilor referitoare la bunele practici privind igiena produselor alimentare de origine animală şi nonanimală pe care le realizează la nivelul exploataţiei – deţinerea unui exemplar al Ghidului de bune practici privind igiena produselor alimentare de origine animală şi nonanimală; d) însuşirea informaţiilor referitoare la bunele practici privind utilizarea produselor de protecţie a plantelor (erbicide, insecticide, fungicide etc.), a biocidelor şi a produselor pentru dezinfecţie şi igienizare la nivelul fermei – deţinerea unui exemplar al Codului de bune practici în fermă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1.234/2006. |
| SMR 12 – Prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) Regulamentul (CE) nr. 999/2001al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile: art. 7(1), 11, 12, 13 şi 15, anexa III cap. A. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, cu modificările şi completările ulterioare: art. 8 alin. (1), ( 2) şi (5), art. 10. Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 42/2005 privind măsurile pentru implementarea interdicţiei totale de administrare a proteinelor animale procesate în hrana animalelor de fermă, Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările ulterioare: art. 1, 3, 4, 8, 9 şi anexa nr. 1. |
Deţinătorii animalelor rumegătoare au următoarele obligaţii: 1. Să nu hrănească animalele rumegătoare cu proteine de origine animală, inclusiv cu proteine de origine animală procesate sau cu preparate furajere ce conţin astfel de proteine. 2. Să anunţe medicul veterinar din localitate despre orice îmbolnăvire a animalelor şi/sau despre moartea animalelor aflate în proprietate ori îngrijire sau în timpul transportului, conform normelor sanitare veterinare în vigoare. 3. Să respecte interdicţia privind mişcarea animalelor în şi din exploataţie, atunci când în exploataţie există animale îmbolnăvite sau suspecte de infecţie cu EST şi exploataţia este plasată de medicul veterinar sub control oficial veterinar, fiind supusă unor restricţii oficiale de circulaţie până la aflarea rezultatelor examinării. 4. Să permită aplicarea şi să respecte măsurile stabilite de medicul veterinar în caz de suspiciune sau confirmare a EST prevăzute de legislaţia sanitară veterinară în vigoare. 5. Să nu pună în consum şi să nu aplice marca de sănătate pentru carcasele, inclusiv pielea şi organele, provenite de la rumegătoarele identificate şi înregistrate pentru care există obligaţia testării pentru EST până la obţinerea rezultatului. 6. Să anunţe medicul veterinar din localitate despre orice intenţie de a pune pe piaţa internă sau de a exporta bovine, ovine ori caprine şi spermă, embrioni şi ovule provenite de la acestea, aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea completării certificatului de sănătate de către medicul veterinar. 7. Să anunţe intenţia de a sacrifica rumegătoarele aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea testării celor pentru care este obligatorie testarea pentru depistarea EST de către medicul veterinar din localitate. 8. Să nu sacrifice bovinele în exploataţii/gospodării individuale, ci la abatoarele autorizate sanitar-veterinar, cu excepţia situaţiilor de urgenţă, în care animalul poate fi sacrificat în exploataţie, sub supravegherea medicului veterinar, urmate de recoltarea de probe de laborator în vederea testării pentru EST. |
Se verifică: a) furajele şi în orice caz de suspiciune se vor preleva probe în vederea verificării respectării interdicţiei totale de furajare cu proteine de origine animală; b) respectarea obligaţiei de a anunţa orice îmbolnăvire sau moarte prin accesarea informaţiilor din registrul de tratamente şi consultaţii existent la medicul veterinar şi a celor referitoare la exploataţie din SNIIA; c) respectarea obligaţiei de a nu mişca animalele din exploataţie în caz de suspiciune până la aflarea rezultatelor examinării prin verificarea actelor sanitare veterinare utilizate în caz de suspiciune şi a SNIIA; d) respectarea obligaţiei de a nu da în consum carnea şi alte produse provenite de la animalele în cauză, până când nu se cunoaşte rezultatul testelor efectuate pentru depistarea EST, prin verificarea datei de emitere a buletinelor de analiză şi a datei de sacrificare din SNIIA; e) în caz de suspiciune sau confirmare a EST, respectarea măsurilor stabilite de medicul veterinar prin verificarea actelor sanitare veterinare utilizate în caz de suspiciune sau confirmare şi a SNIIA; f) respectarea prevederilor privind punerea pe piaţă şi exportul de bovine, ovine sau caprine prin existenţa certificatului de sănătate; g) respectarea obligaţiei de a anunţa orice sacrificare prin existenţa buletinelor de analiza pentru animalele pentru care este obligatorie testarea. |
| SMR 13 – Măsuri de combatere a febrei aftoase Directiva 2003/85/CEa Consiliului din 29 septembrie 2003 privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3. Norma sanitară veterinară privind măsurile pentru combaterea febrei aftoase, aprobată prin Ordinul preşedin- telui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 113/2007, referitor la măsurile impuse în cazul suspectării sau confirmării febrei aftoase: cap. II „Combaterea focarelor de febră aftoasă” secţiunea 1 art. 3, 4 (2-3), 5, 10, 13, 14 şi secţiunile: 2, 3 şi 4. Norma sanitară veterinară privind notificarea internă şi declararea oficială a unor boli transmisibile ale animalelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 79/2008, cu modificările şi completările ulterioare: art. 4. |
Deţinătorii de animale din speciile bovine, ovine, caprine, suine şi specii sălbatice crescute în captivitate au următoarele obligaţii: 1. Să respecte normele de biosecuritate specifice tipului de exploataţie şi speciilor/categoriilor de animale pe care le deţin în exploataţie. 2. Să nu introducă în exploataţie animale cu stare de sănătate necunoscută, fără certificat sanitar-veterinar de sănătate valid. 3. Să notifice, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea veterinară locală (DSVSA judeţeană sau medicul veterinar oficial din localitate) despre suspiciunea unei boli infecţioase, conform normelor sanitare veterinare în vigoare. 4. Să izoleze animalele bolnave sau suspecte de boală şi să înregistreze codurile crotaliilor, până la venirea medicului veterinar oficial. 5. Să izoleze cadavrele animalelor, precum şi carnea ori produsele obţinute prin tăierea de urgenţă a animalelor, fără a le înstrăina ori valorifica, până la venirea medicului veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în vigoare. 6. Să nu permită circulaţia animalelor şi a persoanelor în locurile presupuse a fi contaminate, până la venirea medicului veterinar oficial. 7. Să izoleze materiile, materialele şi echipamentele care au venit în contact cu animalele bolnave sau care sunt suspecte de contaminare, precum şi furajele, fără a le administra altor animale, până la venirea medicului veterinar oficial. 8. Să menţină pe loc echipamentele utilizate în grajd, aşternutul, mijloacele de transport folosite, precum şi orice alte obiecte care pot fi purtătoare de contagiu, până la venirea medicului veterinar oficial. 9. Să declare autorităţii veterinare locale toate categoriile de animale susceptibile de boală prezente în exploataţie. 10. Să declare autorităţii veterinare locale toate stocurile de lapte, produse din lapte, carne, produse din carne, carcase, piei prelucrate sau neprelucrate, lână, material seminal, embrioni, ovule, purin, gunoi de grajd, precum şi furajele pentru animale şi aşternutul din exploataţie. 11. Să furnizeze autorităţii veterinare locale datele necesare întocmirii anchetei epidemiologice şi să permită recoltarea probelor pentru fixarea diagnosticului. 12. Să coopereze cu autoritatea veterinară locală la aplicarea măsurilor de combatere a bolii, în conformitate cu prevederile articolelor referitoare la activităţi pentru combaterea bolii, din legislaţia specifică. |
Se verifică: a) deţinerea de către agricultor a datelor de contact ale DSVSA judeţeană şi ale medicului veterinar oficial din localitate; b) respectarea măsurilor de biosecuritate la nivelul exploataţiilor comerciale; c) respectarea normelor sanitare veterinare privind notificarea unor boli transmisibile ale animalelor; d) respectarea măsurilor comunitare de combatere a febrei aftoase; e) menţinerea la zi a registrelor de exploataţie în care sunt înscrise mişcările efectivelor de animale susceptibile la boală (bovine, ovine, caprine, suine şi specii sălbatice crescute în captivitate). |
| SMR 14 – Măsuri de combatere a anumitor boli la animale: boala veziculoasă a porcului, variola ovină şi caprină, pesta porcină africană şi pesta porcină clasică Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum şi a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3 Norma sanitară veterinară care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice la boala veziculoasă a porcului, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 133/2006, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3, 4, 5 şi anexele nr. 1 şi 2 (se aplică şi pentru variola ovină şi caprină). Directiva 2001/89/CEa Consiliului din 23 octombrie 2001 privind măsurile comunitare pentru controlul pestei porcine clasice: art. 5 Norma sanitară veterinară cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 67/2005, cu modificările ulterioare: art. 4. Directiva 2002/60/CEa Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispoziţiilor specifice de combatere a pestei porcine africane şi de modificare a Directivei 92/119/CEEîn ceea ce priveşte boala Teschen şi pesta porcină africană: art. 5. Norma sanitară veterinară privind controlul pestei porcine africane, aprobată prin Ordinul preşe- dintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Norma sanitară veterinară privind notificarea internă şi declararea oficială a unor boli transmisibile ale animalelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 79/2008, cu modificările şi completările ulterioare: art. 4. |
Deţinătorii de animale din speciile suine, ovine şi caprine şi specii sălbatice crescute în captivitate au următoarele obligaţii: 1. Să respecte normele de biosecuritate specifice tipului de exploataţie şi speciei de animale. 2. Să nu introducă în exploataţie animale cu stare de sănătate necunoscută fără certificat de sănătate valabil, conform normelor sanitare veterinare în vigoare. 3. Să notifice, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea veterinară locală (DSVSA judeţeană sau medicul veterinar oficial din localitate) despre suspiciunea unei boli infecţioase, conform normelor sanitare veterinare în vigoare. 4. Să izoleze animalele bolnave sau suspecte şi animalele moarte, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice, până la venirea medicului veterinar oficial. 5. Să izoleze cadavrele animalelor, precum şi carnea ori produsele obţinute prin tăierea de urgenţă a animalelor, fără a le înstrăina ori valorifica, până la venirea medicului veterinar oficial. 6. Să nu permită circulaţia animalelor şi a persoanelor în locurile presupuse a fi contaminate, până la venirea medicului veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în vigoare. 7. Să izoleze materiile, materialele şi echipamentele care au venit în contact cu animalele bolnave sau care sunt suspecte de contaminare, precum şi furajele, fără a le administra altor animale, până la venirea medicului veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în vigoare. 8. Să menţină pe loc echipamentele utilizate în grajd, aşternutul, mijloacele de transport folosite, precum şi orice alte obiecte care pot fi purtătoare de contagiu, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice, până la venirea medicului veterinar oficial. 9. Să declare autorităţii veterinare locale toate categoriile de animale susceptibile la boală prezente în exploataţie, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice. 10. Să nu livreze din exploataţie niciun sortiment de carne, produse provenite de la suine, ovine şi caprine, material seminal, ovule şi embrioni, furaje, ustensile, materiale sau deşeuri care pot transmite anumite boli, decât cu autorizaţie eliberată de autoritatea veterinară locală. 11. Să furnizeze autorităţii veterinare locale datele necesare întocmirii anchetei epidemiologice şi să permită recoltarea probelor pentru fixarea diagnosticului, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice, referitor la activităţile la suspiciunea de boală şi ancheta/ investigaţia epidemiologică. 12. Să coopereze la aplicarea măsurilor de combatere a bolii, în conformitate cu prevederile articolelor referitoare la activităţi pentru combaterea bolii, din legislaţia specifică. |
Se verifică: a) deţinerea de către agricultor a datelor de contact ale DSVSA judeţeană şi ale medicului veterinar oficial din lb) respectarea măsurilor de biosecuritate la nivelul exploataţilor comerciale; c) respectarea normelor sanitare veterinare privind notificarea unor boli transmisibile ale animalelor; d) respectarea normelor sanitare veterinare privind măsurile pentru controlul unor boli la animale: boala veziculoasă a porcului, variola ovină şi caprină, pesta porcină africană şi pesta porcină clasică; e) menţinerea la zi a registrelor de exploataţie în care sunt înscrise mişcările efectivelor de animale susceptibile la boală (ovine, caprine, suine şi specii sălbatice crescute în captivitate). |
| SMR 15 – Măsuri de combatere şi de eradicare a febrei catarale ovine (boala limbii albastre – bluetongue) Directiva 2000/75/CEa Consiliului din 20 noiembrie 2000 de stabilire a dispoziţiilor specifice privind măsurile de combatere şi de eradicare a febrei catarale ovine, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3. Norma sanitară veterinară care stabileşte prevederile specifice pentru controlul şi eradicarea bolii limbii albastre, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 32/2006, cu modificările şi completările ulterioare: art. 3. |
Deţinătorii de animale rumegătoare au obligaţia să anunţe fără întârziere autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale (DSVSA judeţene) despre apariţia oricărei suspiciuni sau îmbolnăviri a rumegătoarelor, iar până la sosirea medicului veterinar, să izoleze animalele bolnave, moarte, ucise ori tăiate, fiind interzisă folosirea sau comercializarea cărnii şi a altor produse şi subproduse provenite de la aceste animale, fără aprobarea autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale. |
Se verifică dacă deţinătorul de animale a anunţat autoritatea sanitar- veterinară şi pentru siguranţa alimentelor locală despre apariţia oricărei suspiciuni sau îmbolnăviri a rumegătoarelor, iar până la sosirea medicului veterinar a izolat animalele bolnave, moarte, ucise ori tăiate, dacă a folosit sau comercializat carnea şi alte produse şi subproduse provenite de la aceste animale, fără aprobarea autorităţii sanitar- veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale. |
_________
