ORDIN nr. 31 din 11 iulie 2011
|
Redacția Lex24 |
| Publicat in Repertoriu legislativ, 28/11/2024 |
| |
Informatii Document
Emitent: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELORPublicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 13 iulie 2011
| Nu exista actiuni suferite de acest act |
| Actiuni induse de acest act: |
| SECTIUNE ACT | TIP OPERATIUNE | ACT NORMATIV |
| ART. 1 | COMPLETEAZA PE | ORDIN 17 30/03/2011 ANEXA 1 |
| ART. 1 | MODIFICA PE | ORDIN 17 30/03/2011 ANEXA 1 |
| Acte referite de acest act: |
Alegeti sectiunea:
| SECTIUNE ACT | REFERA PE | ACT NORMATIV |
| Actul | REFERIRE LA | HG 114 09/02/2011 ART. 8 |
| Actul | REFERIRE LA | HG 1415 18/11/2009 ART. 3 |
| Actul | REFERIRE LA | HG 1415 18/11/2009 ART. 4 |
| Actul | REFERIRE LA | LEGE 215 27/05/2004 |
| Actul | REFERIRE LA | OG 42 29/01/2004 ART. 6 |
| Actul | REFERIRE LA | OG 42 29/01/2004 ART. 10 |
| ART. 1 | COMPLETEAZA PE | ORDIN 17 30/03/2011 ANEXA 1 |
| ART. 1 | MODIFICA PE | ORDIN 17 30/03/2011 ANEXA 1 |
| ART. 1 | REFERIRE LA | HG 1189 03/10/2009 |
| ART. 1 | REFERIRE LA | ORDIN 25 19/03/2008 |
| ART. 1 | REFERIRE LA | ORDIN 10 18/02/2008 |
| ART. 1 | REFERIRE LA | ORDIN 77 15/08/2005 |
| ART. 1 | REFERIRE LA | ORDIN 67 12/07/2005 |
| ART. 1 | REFERIRE LA | ORDIN 66 12/07/2005 |
| ART. 1 | REFERIRE LA | LEGE 215 27/05/2004 |
| ART. 1 | REFERIRE LA | OG 42 29/01/2004 |
| Nu exista acte care fac referire la acest act |
privind modificarea şi completarea anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 17/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor pentru anul 2011, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a Programului de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor pentru anul 2011
Văzând Referatul de aprobare nr. 3.035 din 8 iulie 2011, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară şi pentru siguranţa lanţului alimentar din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,ţinând cont de prevederile art. 6^3 şi ale art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,în baza prevederilor art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 114/2011 pentru aprobarea acţiunilor sanitar-veterinare cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, a acţiunilor prevăzute în Programul de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, precum şi a tarifelor maximale aferente acestora pentru anul 2011,în temeiul art. 3 alin. (1) şi (3), precum şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin: +
Articolul IAnexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 17/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor pentru anul 2011, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a Programului de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor pentru anul 2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 şi 240 bis din 6 aprilie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:1. În notă, la punctul 1, după litera s) se introduce o nouă literă, litera t), cu următorul cuprins:"t) zonă cu risc epidemiologic crescut – zona stabilită pe baza analizei de risc, inclusiv datorită antecedentelor privind evoluţia pestei porcine clasice, de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în jurul exploataţiilor comerciale autorizate sanitar-veterinar, în situaţia în care sunt identificate riscuri privind posibila introducere sau răspândire a virusului pestei porcine clasice."2. În notă, la punctul 14^2, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:"a) în cazul supravegherii virusologice aplicate voluntar prin teste PCR înainte de livrarea loturilor la abator, în exploataţiile comerciale autorizate aflate în zonele cu risc epidemiologic crescut, inclusiv datorită antecedentelor privind evoluţia pestei porcine clasice;".3. La capitolul II, punctul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:"1. Programul pentru monitorizarea, controlul şi eradicarea pestei porcine clasice în România pentru anul 2011
| Supraveghere | Precizări tehnice | Precizări execuţie |
| 1 | 2 | 3 |
| Scop: recunoaşterea statutului de ţară liberă de pestă porcină clasică şi includerea României în partea II din anexa la Decizia 2008/855/CE a Comisiei din 3 noiembrie 2008 privind măsurile zoosanitare de combatere a pestei porcine clasice în anumite state membre A. Supravegherea în exploataţiile nonprofesionale I. Supravegherea clinică 1. Zilnic – proprietarul de animale 2. Medicul de liberă practică – când este solicitat de proprietar să investigheze cazurile de porci bolnavi sau morţi 3. Medicul veterinar de liberă practică – odată cu vizitarea exploataţiei în vederea certificării mişcării porcinelor pentru vânzare 4. Medicii veterinari oficiali responsabili de inspecţii şi de sănătate animală – lunar, randomizat la 10% din exploataţiile nonprofe- sionale de porcine din fiecare localitate Un exemplar al fişei întocmite de medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, fişă în care sunt înregistrate şi neconformităţi, este înregistrat şi arhivat la DSVSA II. Supravegherea serologică 1. În zona de 10 km din jurul exploataţiilor comerciale autorizate sanitar-veterinar se efectuează supraveghere serologică anuală, prin prelevarea randomizată a nu mai mult de 30 de probe de sânge, probe repartizate uniform pe întreaga perioadă a anului (prevalenţă 10% şi confidenţă 95%), de la porcine sănătoase, cu vârsta cuprinsă între 4 şi 12 luni, din fiecare localitate pentru detecţia anticorpilor pentru proteina E2 prin teste ELISA. 2. În zonele cu risc epidemiologic crescut, supravegherea serologică în zona de 10 km din jurul exploataţii- lor comerciale autorizate sanitar- veterinar se efectuează trimestrial prin prelevarea a 30 de probe de sânge de la porcinele sănătoase clinic, cu vârsta cuprinsă între 4 şi 12 luni, prevalenţă 10% şi confidenţă 95%, din fiecare localitate, pentru detecţia anti- corpilor pentru proteina E2 prin teste ELISA. 3. În zonele prevăzute la pct. 2, în localităţile aflate în raza de un km din jurul exploataţiilor comerciale autorizate sanitar- veterinar, supravegherea serologică se efectuează trimestrial prin prelevarea a 60 de probe de sânge de la porcinele sănătoase clinic, cu vârsta cuprinsă între 4 şi 12 luni, prevalenţă 5% şi confidenţă 95%, din fiecare localitate, pentru detecţia anticorpilor pentru proteina E2 prin teste ELISA. III. Supravegherea virusologică a) Pasivă, respectiv pe porcine bolnave: 1. Se recoltează probe de organe şi stern de la porcii bolnavi cu semne clinice de pestă porcină clasică şi care au murit. 2. Se recoltează sânge pe EDTA pentru efectuarea PCR de la porcii bolnavi suspecţi de pestă porcină clasică. b) Activă, respectiv pe porcine sănătoase: 1. Se recoltează probe pentru efectuarea examenului virusologic (IFD) de la porcii sacrificaţi pentru consum familial în timpul anului şi prezentaţi pentru examen trichinoscopic. 2. Se recoltează probe de organe şi stern pentru examenul virusologic (IFD) de la 5% din porcii sacrifi- câţi în luna decembrie şi prezentaţi pentru examen trichinoscopic. 3. În zonele cu risc epidemiologic crescut, supravegherea virusologică în zona de 10 km din jurul exploata- ţiilor comerciale autorizate sanitar veterinar se efectuează trimestrial prin prelevarea a 30 de probe de sânge pe EDTA de la porcinele sănătoase clinic, cu vârsta cuprinsă între 4 şi 12 luni, prevalenţă 10% şi confidenţă 95%, din fiecare localitate, care se lucrează prin testul RT-PCR. 4. În zonele cu risc epidemiologic crescut, supravegherea virusologică din zona de un km din jurul exploa- taţiilor comerciale autorizate sanitar-veterinar se efectuează trimestrial prin prelevarea a 60 de probe de sânge pe EDTA de la porcinele sănătoase clinic, cu vârsta cuprinsă între 4 şi 12 luni, prevalenţă 5% şi confidenţă 95%, din fiecare localitate, care se lucrează prin testul RT-PCR. B. Supravegherea în exploataţiile D. Supravegherea porcilor mistreţi E. Supravegherea în abatoare |
A. Procedura de diagnostic prin examene de laborator şi supraveghere a pestei porcine clasice În cazul suspiciunii unui focar primar de pestă porcină clasică, probele recoltate conform procedurii de prelevare sunt trimise la LSVSA. În cadrul LSVSA, primul test care se efectuează este cel de imunofluorescenţă directă pe frotiuri de măduvă sternală. 1. În situaţia în care testul de imunofluorescenţă este pozitiv, confirmarea diagnosticului de pestă porcină clasică se face prin testul de imuno- peroxidază cu anticorpi monoclonali sau RT-PCR. 1.1. Dacă testul de imunoperoxidază (IP) este pozitiv, LSVSA inclus în lista laboratoarelor desemnate de LNR pentru a elibera rezultate pozitive va emite un buletin de analiză cu diagnosticul de pestă porcină clasică. Laboratoarele care nu sunt incluse în lista laboratoarelor desemnate pentru a elibera rezultate pozitive trebuie să expedieze probele la LNR din cadrul IDSA pentru confirmare, care va elibera buletinul de analiză. 1.2. Dacă testul de imunoperoxidază (IP) este negativ pentru virusul sălbatic al pestei porcine clasice, se va emite un rezultat negativ pentru pesta porcină clasică. 1.3. În cazul în care cel de-al II-lea test utilizat este RT-PCR, iar rezultatul este pozitiv, LSVSA inclus în lista laboratoarelor desemnate de LNR pentru pesta porcină pentru a elibera rezultate pozitive va emite un buletin de analiză cu diagnosticul de pestă porcină clasică. 1.4. Dacă rezultatul la RT-PCR este negativ, având în vedere rezultatul pozitiv la testul de imunofluorescenţă, trebuie făcut testul de imunoperoxidază cu anticorpi monoclonali şi în funcţie de rezultatul acestui test se va elibera buletinul de analiză: pozitiv pestă porcină, dacă IP este pozitiv, şi negativ pestă porcină, dacă IP este negativ. În cazul unor rezultate finale negative pentru pesta porcină clasică, probele vor fi trimise la LNR pentru a fi testate pentru pesta porcină africană. 1.5. Probele pozitive provenite dintr-un focar primar vor fi trimise la LNR pentru pesta porcină clasică din cadrul IDSA, unde se vor face izolarea pe culturi celulare şi secvenţierea izolatelor virale în vederea studiilor de epidemiologie moleculară. Toate tulpinile de virus al pestei porcine izolate vor fi trimise la Laboratorul Comunitar de Referinţă de la Hanovra pentru realizarea unei bănci cu izolatele virale. 2. În situaţia în care testul de imunofluorescenţă directă pe frotiuri de măduvă sternală este negativ, toate probele care provin dintr-o suspiciune de pestă porcină clasică vor fi testate şi prin RT-PCR, care are o sensibilitate mai mare. 2.1. Dacă testul RT-PCR este negativ, se va elibera un buletin de analiză cu rezultat negativ pentru pesta porcină clasică, iar probele se vor trimite la LNR pentru a fi testate pentru pesta porcină africană. 2.2. Dacă testul RT-PCR este pozitiv, se vor preleva probe suplimentare de la alţi porci existenţi în exploataţia respectivă, care prezintă semne clinice şi/sau leziuni specifice de pestă porcină, probe care vor fi supuse testelor de diagnostic menţionate mai sus (IFD + IP sau RT-PCR). Dacă în exploataţia respectivă nu mai există alte animale din specia suine, probele vor fi trimise la LNR din cadrul IDSA, iar rezultatul final va fi dat în urma examenului de izolare pe culturi celulare. În cazul unui focar secundar de pestă porcină clasică, probele recoltate conform procedurii de prelevare sunt trimise la LSVSA şi vor fi supuse investigaţiilor de laborator. În cadrul LSVSA primul test care se efectuează este cel de imunofluorescenţă directă pe frotiuri de măduvă sternală. 2.3. Dacă testul de imunofluorescenţă este pozitiv, LSVSA va emite un buletin de analiză cu diagnosticul de pestă porcină clasică. 2.4. Dacă testul de imunofluorescenţă este negativ, probele care provin dintr-o suspiciune de pestă porcină clasică vor fi testate şi prin RT-PCR, care are o sensibilitate mai mare. 2.5. Dacă testul RT-PCR este negativ, se va elibera un buletin de analiză cu rezultat negativ pentru pesta porcină clasică. 2.6. Dacă testul RT-PCR este pozitiv, se va elibera un buletin de analiză cu rezultat pozitiv pentru pesta porcină clasică. 2.7. Monitorizarea pestei porcine clasice prin examene de laborator are următoarele obiective: a) evaluarea privind pesta porcină clasică la mistreţi b) evaluarea situaţiei pestei porcine clasice la porcinele domestice din exploataţiile comerciale şi din exploataţiile nonprofesionale care au fost vaccinate de urgenţă în cadrul unor programe aprobate de Comisia Europeană şi a rezultatelor vaccinării de urgenţă; c) aplicarea rapidă şi eficientă a măsurilor de control şi eradicare a bolii; d) înregistrarea, procesarea şi utilizarea datelor epidemiologice în relaţie cu pesta porcină clasică; e) stabilirea măsurilor de control şi eradicare a bolii; f) stabilirea fondurilor necesare realizării acţiunilor de supraveghere; g) evaluarea imunizării mistreţilor ca rezultat al aplicării vaccinării de urgenţă pe cale orală a acestora, aprobată de Comisia Europeană; h) realizarea de examene clinice şi prelevarea de probe pentru examene de laborator, ce trebuie efectuate cu respectarea instrucţiunilor conţinute în prezentele norme metodologice. B. Procedura de vaccinare de urgenţă contra pestei porcine clasice la mistreţi Obiectivele procedurii de vaccinare şi parametrii de evaluare a eficienţei acesteia sunt: 1. mistreţii împuşcaţi sau găsiţi morţi, accidentaţi, inclusiv în zona de vaccinare, sunt supuşi examenelor de laborator pentru pesta porcină clasică, conform prevederilor art. 17 din Norma sanitară veterinară cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005, cu modificările ulterioare; 2. evaluarea rezultatelor vaccinării se realizează separat pe judeţe şi pe grupe de vârstă de către LSVSA din cadrul DSVSA, iar în cazuri de expertiză, de către LNR pentru Pesta Porcină Clasică din cadrul IDSA; 3. principiul de evaluare a eficienţei vaccinării antipestoase la mistreţi îl constituie estimarea raportului dintre rezultatele negative ale testelor serologice şi rezultatele pozitive ale testelor virusologice; probele virusologic pozitive sunt investigate în primele 28 de zile după distribuirea momelilor, pentru tipizare prin secvenţializare, în vederea diferenţierii între virusul vaccinal şi virusul sălbatic; trimestrial se realizează tipizarea tulpinilor izolate. Zonele de vaccinare sunt: a) zonă infectată – zona definită conform art. 2 şi art. 15 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 16 alin. (7) lit. b) din Norma sanitară veterinară cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005, cu modificările ulterioare; b) zonă de vaccinare pentru mistreţi – aplicarea unei politici de vaccinare de urgenţă a mistreţilor în zonele cu risc epidemiologic de la graniţa cu ţările terţe vecine (Ucraina şi Moldova), pe cordoane de 20 km (buffer zone), unde situaţia epidemiologică nu este cunoscută, luând în considerare densitatea mistreţilor şi circulaţia acestora; c) loc specific de vaccinare – locul ales de către gestionarul fondului de vânătoare din cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, în colaborare cu medicul veterinar oficial, în care se distribuie hrană pentru mistreţi pentru inducerea unui reflex condiţionat de loc şi în care, ulterior, se distribuie momelile vaccinale în vederea imunizării orale a mistreţilor; monitorizarea aplicării planului de vaccinare de urgenţă a mistreţilor se realizează prin testarea probelor prelevate de la toţi mistreţii găsiţi morţi, accidentaţi sau împuşcaţi, în vederea depistării cazurilor pozitive şi pentru testarea eficienţei imunizării postvaccinale; d) centru de colectare a vânatului sălbatic – unitatea cu spaţii şi dotări adecvate în care se desfăşoară activităţi pentru recepţia, identificarea, sortarea, răcirea şi prelucrarea primară a vânatului sălbatic provenit direct din fondurile de vânătoare, respectiv decapitare, recoltarea trofeului, toaletare, curăţare, eviscerare, jupuire parţială şi livrarea produselor rezultate către unităţi autorizate sanitar-veterinar, vânzare cu amănuntul, în conformitate cu legislaţia în vigoare; e) spaţiu de refrigerare fix sau mobil – mijloc auto izoterm prevăzut cu agregat de refrigerare, unde vânatul şi carcasele de mistreţi pentru consumul propriu se păstrează la temperatura de +7°C, până la primirea rezultatelor de laborator pentru pesta porcină clasică şi pentru trichineloză. Autorităţile competente pentru implementarea procedurii de vaccinare de urgenţă contra pestei porcine clasice la mistreţi sunt: a) ANSVSA, care coordonează implementarea procedurii; b) LNR din cadrul IDSA; c) DSVSA; d) alte instituţii publice, conform prevederilor legale în vigoare. Examenele de laborator pentru depistarea bolii la mistreţi sunt realizate de către LSVSA din cadrul DSVSA, desemnate pentru efectuarea investigaţiilor în vederea diagnosticării pestei porcine clasice; pentru judeţele în care LSVSA nu sunt abilitate pentru realizarea unor astfel de investigaţii, probele prelevate de la mistreţi se trimit la IDSA. Expertiza de diagnostic şi examenele pentru testarea eficienţei imunizărilor antipestoase la mistreţi se realizează de IDSA. Tipizarea prin secvenţializare a tulpinilor de virus pestos porcin, precum şi definirea relaţiilor epidemiologice ale acestora se realizează de LNR pentru Pesta Porcină Clasică şi de LNR pentru Biologie Moleculară şi Biochimie din cadrul IDSA. DSVSA, în cooperare cu inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, coordonează campania locală de vaccinare antipestoasă. ANSVSA examinează lunar rezultatele campaniei de vaccinare, prin analiza cazurilor pozitive diagnosticate la mistreţi şi a testelor referitoare la evaluarea eficacităţii vaccinării orale. Inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, în colaborare cu DSVSA, stabilesc numărul de mistreţi ce urmează a fi supuşi vaccinării în anul 2011. DSVSA au responsabilitatea organizării procedurii de achiziţie a momelilor vaccinale pentru anul 2011. DSVSA gestionează momelile în condiţii de depozitare corespunzătoare şi cu respectarea prevederilor producătorului şi le distribuie gestionarilor fondurilor de vânătoare în momentul în care este preconizată efectuarea vaccinării orale de urgenţă. Gestionarii fondurilor de vânătoare, sub supravegherea medicului veterinar oficial, distribuie momelile vaccinale la locurile stabilite pentru a fi consumate de mistreţi. Cu ocazia vânătorilor, gestionarii fondurilor de vânătoare, în prezenţa medicului veterinar oficial, prelevă probe pentru depistarea cazurilor de pestă porcină clasică şi pentru testarea eficacităţii imunizării orale; probe similare se prelevă şi de la mistreţii morţi, accidentaţi; acestea se trimit la LSVSA acreditate pentru realizarea investigaţiilor specifice. Vaccinarea de urgenţă contra pestei porcine clasice se efectuează la populaţia de mistreţi conform situaţiei prevăzute. Obiectivele vaccinării de urgenţă împotriva pestei porcine clasice la mistreţi sunt următoarele: a) asigurarea unei perioade de linişte epidemiologică prin protejarea populaţiei de mistreţi împotriva virusului pestei porcine clasice, astfel încât boala să nu mai prezinte un risc major pentru populaţia de porcine domestice; b) menţinerea statusului imun al mistreţilor din fondul cinegetic, pentru a fi protejaţi împotriva virusului pestei porcine clasice; c) supravegherea sanitar-veterinară continuă a efectivelor de mistreţi prin examene anatomopatologice şi de laborator efectuate la toţi mistreţii morţi, accidentaţi sau vânaţi; d) diminuarea presiunii virale în relaţia cu virusul pestei porcine clasice în fondul cinegetic şi reducerea semnificativă a numărului de mistreţi afectaţi de boală. Vaccinul utilizat pentru vaccinarea de urgenţă a mistreţilor împotriva pestei porcine clasice este un vaccin viu, înglobat în momeli vaccinale, astfel încât să fie protejat faţă de variaţiile de temperatură din mediul extern. Produsul medicinal veterinar utilizat trebuie să fie autorizat pentru comercializare conform prevederilor Directivei 2009/9/CE a Comisiei din 10 februarie 2009 de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare. Medicii veterinari oficiali din cadrul DSVSA instruiesc gestionarii fondurilor de vânătoare şi personalul implicat în plasarea momelilor vaccinale cu privire la condiţiile de depozitare şi utilizare a produsului precizate de producător. Personalul din cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare judeţene răspund de plasarea momelilor vaccinale în locurile stabilite, sub coordonarea şi responsabilitatea medicului veterinar oficial. Se efectuează 3 campanii cu rapel, respectiv 6 administrări, primăvara: martie – aprilie; vara: iunie – iulie; toamna: octombrie – noiembrie, aprobate prin Decizia 2010/712/UE. Plasarea momelilor vaccinale se face la locurile de hrănire, iar numărul de momeli va fi calculat în funcţie de numărul de mistreţi care se hrănesc în fiecare dintre aceste locuri; la fiecare administrare trebuie să fie plasate câte două momeli vaccinale pentru fiecare mistreţ. După fiecare plasare de momeli, se interzice vânătoarea la locurile specifice de vaccinare timp de 4 zile, pentru a nu deranja mistreţii şi pentru a se asigura consumul în totalitate al momelilor; după 5 zile de la administrare, momelile neconsumate şi eventual capsulele momelilor consumate sunt colectate de către vânători şi returnate prin responsabilitatea medicului veterinar oficial la DSVSA. Distribuirea momelilor vaccinale este organizată de gestionarii fondurilor de vânătoare împreună cu medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitar- veterinare zonale; acesta notifică la DSVSA datele referitoare la efectuarea vaccinării orale de urgenţă a mistreţilor. DSVSA organizează activităţi de informare a populaţiei şi de instruire a personalului propriu şi a gestionarilor fondurilor de vânătoare cu referire la modalităţile practice detaliate de efectuare a vaccinării orale de urgenţă contra pestei porcine clasice, monitorizarea mistreţilor vaccinaţi şi prelevarea de probe în vederea efectuării examenelor de laborator. În vederea obţinerii unei imunizări eficiente a mistreţilor din categoria tineret, pentru vaccinarea acestora trebuie să se utilizeze cuşti sau ţarcuri de aproximativ 1,5 m înălţime, confecţionate din bare, astfel încât să permită numai accesul mistreţilor din categoria tineret. Locul specific de vaccinare trebuie să aibă o arie de cel puţin 200 mý, care să permită accesul tuturor mistreţilor din arealul arondat. Numărul de mistreţi ce trebuie vaccinaţi se determină pe baza unor evaluări efectuate de gestionarii fondurilor de vânătoare din cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, de paznici, vânători, gestionari ai fondurilor de vânătoare, la sfârşitul fiecărui sezon de vânătoare; numărul de mistreţi ce trebuie vaccinaţi în anul 2011 este de aproximativ 3.000. Cota anuală de vânat este alcătuită din aproximativ 30% mistreţi din categoria tineret în vârstă de sub un an, 10% mistreţi cu vârsta între un an şi 2 ani şi 60% mistreţi adulţi în vârstă de peste 2 ani. Mistreţii din categoria tineret sunt purtători şi eliminatori ai virusului pestei porcine clasice şi constituie principalul element de risc în lanţul epidemiologic al bolii; vânarea mistreţilor din categoria tineret constituie elementul esenţial pentru reducerea presiunii virale. Durata programului vaccinării de urgenţă a mistreţilor aprobat se poate prelungi în situaţii epidemiologice nefavorabile sau când riscul privind pesta porcină clasică se menţine. Gestionarii fondurilor de vânătoare trebuie să asigure următoarele condiţii pregătitoare pentru vaccinarea de urgenţă: a) catagrafierea populaţiei de mistreţi de pe fiecare fond de vânătoare, la sfârşitul sezonului de vânătoare, suprafaţa fondului de vânătoare şi densitatea populaţiei de mistreţi, stabilind numărul de mistreţi ce urmează să fie vaccinaţi; b) stabilirea necesarului de momeli vaccinale pentru fiecare fond de vânătoare; c) solicitarea adresată, în scris, către DSVSA pentru asigurarea necesarului de momeli vaccinale; d) stabilirea de către gestionarul fondului de vânătoare a personalului responsabil pentru plasarea momelilor, sub control sanitar-veterinar oficial; e) efectuarea instruirii teoretice şi practice a personalului prevăzut la lit. d), a medicilor veterinari oficiali şi a medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi care participă la acţiunea de imunizare orală a mistreţilor. Pentru realizarea în condiţii corespunzătoare a vaccinării de urgenţă a mistreţilor contra pestei porcine clasice, gestionarii fondurilor de vânătoare trebuie să dispună asigurarea: a) necesarului de furaje la locurile de hrănire/ administrare a momelilor vaccinale; b) transportului, depozitării şi manipulării momelilor vaccinale în condiţiile precizate de producătorul acestora; c) ustensilelor necesare plasării momelilor vaccinale; d) echipamentelor de protecţie constituite din: halat, bonetă, salopetă, combinezon de unică folosinţă, cizme de cauciuc, mănuşi de unică folosinţă; e) unei hărţi a fondului de vânătoare şi a zonei în care se aplică vaccinarea. DSVSA trebuie să asigure formularele necesare întocmirii evidenţelor sanitar-veterinare: a) formular pentru recepţia momelilor de către gestionarii fondurilor de vânătoare; b) formular pentru înregistrarea datelor privind vaccinarea de urgenţă; c) formular pentru examinarea de laborator a mistreţilor; d) macheta pentru raportarea vaccinării de urgenţă la mistreţi. Pentru efectuarea vaccinării, personalul instruit pentru aplicarea momelilor, în coordonarea şi sub supravegherea medicului veterinar oficial sau de liberă practică împuternicit, urmăreşte: a) stabilirea locurilor de hrănire unde se aplică momelile vaccinale pe fiecare fond de vânătoare; b) marcarea locurilor unde sunt administrate momelile vaccinale; c) furajarea continuă a mistreţilor pe o perioadă de 10-14 zile înainte de plasarea momelilor vaccinale; d) plasarea momelilor vaccinale şi a furajului în gropi aflate în perimetrul delimitat din 2 în 2 metri şi acoperite cu pământ ce nu trebuie tasat, în vederea protejării vaccinului; e) interzicerea vânătorilor şi a circulaţiei persoanelor în zonele specifice de vaccinare; f) colectarea momelilor vaccinale neconsumate şi a capsulelor după 5 zile de la administrarea acestora, în vederea predării acestora la DSVSA pe bază de proces-verbal de predare/primire. Măsurile pentru prevenirea răspândirii virusului vaccinal la porcinele domestice sunt următoarele: a) plasarea manuală a momelilor în locurile specifice de vaccinare şi îngroparea acestora în sol la o adâncime de cel mult 20 cm, pentru a le proteja faţă de variaţiile de temperatură din mediu şi faţă de alte specii de animale existente în biotop; b) pentru porcinele domestice şi mistreţi în zona infectată, cele prevăzute de Norma sanitară veterinară cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005, cu modificările ulterioare, precum şi alte măsuri aplicate în vecinătatea fondurilor de vânătoare în care se execută vaccinarea de urgenţă orală a mistreţilor: 1. interzicerea creşterii libere a porcinelor domestice; 2. gestionarea resturilor menajere, a gunoiului şi a aşternutului în exploataţiile de porcine, astfel încât acestea să nu vină în contact sau să nu fie accesibile mistreţilor; 3. interzicerea accesului vânătorilor în exploataţiile de porcine cel puţin 21 de zile după participarea la vânători; 4. depistarea şi declararea de către gestionarii fondurilor de vânătoare a mistreţilor morţi, accidentaţi, prelevarea de probe pentru stabilirea cauzelor care au dus la moartea/accidentarea acestora; 5. asigurarea ecarisării în spaţiul cinegetic naţional; 6. depistarea şi sancţionarea braconierilor, confiscarea şi denaturarea vânatului ilegal; 7. expertiza sanitar-veterinară a carcaselor de mistreţi; c) prelevarea de probe de la mistreţii morţi, vânaţi şi accidentaţi, pentru examene de laborator, care se efectuează conform Manualului de diagnostic, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 66/2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care aprobă un manual de diagnostic stabilind proceduri de diagnostic, metode de prelevare a probelor şi criterii pentru evaluarea testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasică; d) interzicerea comercializării mistreţilor vii şi a cărnii proaspete de mistreţi vânaţi din zonele infectate, în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobate prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005, cu modificările ulterioare. Măsuri suplimentare pentru controlul vânatului: a) imediat după vânătoare, fiecărui mistreţ împuşcat i se aplică un număr de identificare de către gestionarul fondului de vânătoare din cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, conform instrucţiunilor medicului veterinar oficial în a cărui arie de competenţă are loc vânătoarea; acest număr va fi înscris pe nota de însoţire a probelor, asigurând trasabilitatea acestora; b) mistreţii vânaţi trebuie să fie transportaţi, prin grija gestionarului fondului de vânătoare, la centrul de colectare a vânatului sălbatic sau la mijloacele auto dotate cu instalaţii mobile de refrigerare, pentru mistreţii care fac obiectul autoconsumului; pe durata transportului trebuie să se evite contactul direct sau indirect cu porcinele din exploataţiile de porcine domestice; carcasele de mistreţi se păstrează în aceste centre de colectare până când rezultatele de laborator privind pesta porcină clasică şi trichineloza sunt disponibile; probele prelevate de la mistreţi în centrele de colectare a vânatului sălbatic se trimit la laborator pentru efectuarea examenelor în relaţie cu pesta porcină clasică, conform Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005, cu modificările ulterioare; c) în cazul unui rezultat pozitiv, copii ale buletinului de analiză se trimit la ANSVSA, la IDSA, la DSVSA şi la medicul veterinar oficial care a trimis probele spre examinare; d) distrugerea cadavrelor şi a carcaselor de mistreţi pentru care investigaţiile de laborator au relevat rezultate pozitive este în responsabilitatea gestionarilor centrelor de colectare a vânatului sălbatic şi a mijloacelor mobile; e) DSVSA controlează distrugerea în siguranţă a cadavrelor şi a carcaselor de mistreţi; măsurile trebuie să asigure că nicio carcasă provenită de la mistreţii la care investigaţiile de laborator au fost pozitive nu este scoasă din centrul de colectare a vânatului sălbatic sau din zona infectată, inclusiv în cazul cadavrelor de mistreţi; f) pentru examinarea de laborator a mistreţilor se foloseşte modelul formularului stabilit de ANSVSA. Pentru comercializarea carcasei de mistreţi, aceasta se marchează în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui ANSVSA nr. 10/2008 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte procedura pentru marcarea şi certificarea sanitară veterinară a cărnii proaspete şi marcarea produselor de origine animală destinate consumului uman. C. Instrucţiuni privind transportul, depozitarea şi |
1. Supravegherea clinică este efectuată de proprietarul de animale, medicul veterinar de liberă practică, medicul veterinar oficial, zilnic şi periodic, în funcţie de tipul de exploataţie şi atribuţiile medicilor veterinari. 2. Autorităţile competente pentru implementarea procedurii de vaccinare de urgenţă contra pestei porcine clasice la mistreţi sunt: a) ANSVSA, care coordonea- ză implementarea procedurii; b) LNR pentru PPC din cadrul IDSA; c) DSVSA; d) alte instituţii publice conform prevederilor legale în vigoare. 3. Recoltarea probelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică şi medicul veterinar oficial, în funcţie de responsabili- tatea fiecăruia, conform prevederilor Ordinului preşedintelui ANSVSA nr. 25/2008. 4. Supravegherea zonelor de 10 km din jurul exploa- taţiilor comerciale auto- rizate sanitarveterinar aflate în zonele cu risc epidemiologic crescut se efectuează de către medicul veterinar oficial. 5. Responsabilitatea efectuării testelor aparţine laboratoarelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimente- lor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti şi IDSA, iar în cazuri de expertiză, de către LNR pentru Pesta Porcină Clasică din cadrul IDSA. 6. Monitorizarea, contro- lul şi eradicarea pestei porcine clasice sunt reglementate prin: a) Decizia 2010/712/UE; b) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimen- telor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare; c) Hotărârea Guvernului nr. 1.189/2009 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Centrului Naţional de Combatere a Bolilor şi ale structu- rilor din componenţa acestuia; d) Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, cu modificările ulterioare; e) Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 77/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind notifi- carea bolilor animalelor, cu modificările ulterioare 7. Prelevarea, ambalarea şi transportul probelor de la porcii domestici şi de la mistreţi, prelevate în scopul realizării examenelor serologice şi virusologice în zonele de 10 km din jurul exploata- ţiilor comerciale autorizate sanitar- veterinar aflate în zonele cu risc epidemiologic crescut, se efectuează de către medicul veterinar oficial. |
+
Articolul IIPrezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Preşedintele Autorităţii Naţionale SanitareVeterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,Radu Roatiş CheţanBucureşti, 11 iulie 2011.Nr. 31.––––-
