ORDIN nr. 3.046 din 29 ianuarie 2014

privind aprobarea programelor pentru susţinerea examenului naţional de definitivare în învăţământ la specializările Limba şi literatura portugheză, Istoria şi tradiţiile minorităţii maghiare



În baza prevederilor art. 241 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,ţinând cont de prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 19 alin. (1) din Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului naţional de definitivare în învăţământ în anul şcolar 2013-2014, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.294/2013,în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin. + 
Articolul 1Se aprobă programa conţinând tematica şi bibliografia pentru susţinerea examenului naţional de definitivare în învăţământ la specializarea Limba şi literatura portugheză, prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin. + 
Articolul 2Se aprobă programa conţinând tematica şi bibliografia pentru susţinerea examenului naţional de definitivare în învăţământ la specializarea Istoria şi tradiţiile minorităţii maghiare, prevăzută în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin. + 
Articolul 3Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară naţională, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi inspectoratele şcolare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. + 
Articolul 4Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Ministrul educaţiei naţionale,Remus PricopieBucureşti, 29 ianuarie 2014.Nr. 3.046. + 
Anexa 1PROGRAMApentru examenul de definitivare în învăţământ la specializareaLimba şi literatura portughezăNotă de prezentarePrograma se adresează profesorilor de limba portugheză din învăţământul preuniversitar care se prezintă la examenele pentru obţinerea definitivatului şi la cursurile de formare continuă organizate periodic.Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic, cu aplicare la predarea limbii portugheze în învăţământul preuniversitar. Competenţele vizate cu precădere au fost:I.1. Competenţe pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social– competenţa de a fi proactiv– competenţa de a elabora obiective şi de a anticipa rezultatele– competenţa de relaţionare interpersonală şi de comunicare sinergică– competenţa de autoreînnoire echilibratăI.2. Competente pentru profesia de cadru didacticA. Competenţe de bază– comunicativitatea– empatia– învăţarea– conducerea-analiza, diagnoza, prognoza, proiectarea, organizarea, îndrumarea, dirijarea, evaluarea, decizia– valorizarea conţinutului– cercetarea şi inovarea practicii şcolare şi extraşcolare– cunoaşterea elevului– creativitateaB. Profilul de competenţă al cadrului didacticB.1. Competenţa în specialitate● la nivel teoretic: competenţele de– a asimila conţinutul ştiinţific propriu disciplinei predate– a realiza corelaţii intra-, inter- şi pluridisciplinare– a prelucra, actualiza, esenţializa, ilustra, reprezenta şi dezvolta conţinutul– a surprinde valenţele formative ale conţinutului● la nivel operaţional: competenţele de– a structura asimilarea conţinuturilor– a dirija asimilarea tehnicilor de activitate intelectuală odată cu informaţiile– a forma modul de gândire specific disciplinei predate şi modul de gândire sistemic– a valoriza conţinutul obiectului de învăţământ– a comunică fluent, expresiv şi coerent● la nivel creator: capacităţile de– a adapta conţinuturile specificului dezvoltării psihice stadiale a elevilor– a stimula dezvoltarea maximală a potenţialului fiecărui elev– a promova învăţarea participativă, anticipativă, societală, creatoare– a dirija surprinderea şi rezolvarea problemelor– a dezvolta conţinuturile şi strategiile didacticeB.2. Competenţe metodice● la nivel teoretic: competenţele de– a asimila conţinutul didacticii de specialitate– a realiza corelaţii între conţinuturile asimilate– a adapta şi dezvolta conţinuturile în situaţii educaţionale specifice– a înţelege obiectivele actuale ale predării limbii portugheze– a înţelege raporturile dintre disciplinele psihopedagogice şi didactica de specialitate● la nivel operaţional: competenţele de– a analiza şi decide modul de aplicare a teoriei didactice în situaţii educaţionale specifice– a personaliza conţinuturile– a proiecta activităţi şcolare şi extraşcolare adecvate– control, evaluare şi reglare-autoreglare– a forma la elevi capacităţi de cooperare, comunicare, gândire creatoare, control, autoapreciere şi autoreglare etc.– a forma şi dezvolta motivaţia pentru învăţarea limbii portugheze● la nivel creator: capacităţile de– empatie– adaptare la situaţii atipice– a inova practica educativă– a dezvolta aptitudinile, talentele elevilor– sociabilitate şi cooperarePrograma pentru examenul de definitivareLimba portugheză1. Fonetică şi fonologie. Noţiuni generale de fonetică şi fonologie. Sunetul şi fonemul. Sistemul vocalic portughez. Sistemul consonantic portughez. Accentul, silaba (diftongul, triftongul, hiatul). Elemente de fonosintaxă.2. Morfosintaxă. Clase morfologice. Categorii gramaticale nominale, verbo-nominale şi verbale (gen, număr, persoană, mod, timp, aspect, diateză) Sintagma nominală: Clasificarea substantivelor. Substitutele nominale. Modificări în sintagma nominală: predeterminanţii (articolul definit, articolul nedefinit; adjective pronominale: demonstrativele, posesivele, relativele şi interogativele; cuantificatorii).3. Sintaxa propoziţiei. Propoziţia simplă, propoziţia complexă. Categoria subiectului: realizări ale grupului nominal cu funcţie de subiect: subiect inclus şi subiect subînţeles (acord şi anaforă); propoziţia subiectivă. Predicat verbal şi predicat nominal. Verbele copulative ser/estar – abordare contrastivă. Complementele: direct, indirect, circumstanţial.4. Fraza complexă: subordonate spaţiotemporale, condiţionale, cauzale, concesive, finale. Tipuri de frază: interogative, negative, interogativ-negative.5. Relaţii semantice: polisemie, sinonimie, antonimie.6. Tipuri de discurs şi de text: descriptiv, narativ, argumentativ.7. Istoria limbii portugheze. Domeniul actual al limbii portugheze.Bibliografie:1. BERGSTROM, M. amp; REIS, N., Prontuârio Ortogrăfico e Guia da Ltngua Portuguesa, 20 a Ed., Lisboa, Editorial Noticias, 1989.2. CAMPOS, M. H. C. amp; M.F. XAVIER, Sintaxe e semantica doportugues, Lisboa, Universidade Aberta, 1991.3. CARREIRA, M. H. Araujo amp; M. BOUDOY, Pratique duportugais de A ă Z, Paris, Hatier, 1993.4. CASTELEIRO, J. Malaca, A. MEIRA, J. PASCOAL, NivelLimiar, Lisboa, ICLP, 1988.5. CASTRO, Ivo, Curso de Historia da Lingua Portuguesa, Lisboa, Universidade Aberta, 1991.6. CUESTA, P. Vasquez e M. A. Mendes da LUZ, Gramatica portuguesa, Lisboa, Edicoes 70, 1980.7. C UN HA, C. e L. F. Lindley CINTRA, Nova Gramatica do Portugues Contemporâneo, Lisboa, Ed. Sa da Costa, 1984.8. ESTRELA, Edite, Duvidas do falar Portugues, Lisboa, Editorial Noticias,/s.d./9. FARIA, I. H., E. R. PEDRO, I. DUARTE, C. A. M. GOUVEIA (Org.), Introduggo ă Linguistica Geral e Portuguesa, Lisboa, Editorial Caminho, 1996.10. FONSECA, F. I., Gramatica e Pragmatica. Estudos de Linguistica Geral e de Linguistica Aplicada ao Ensino do Portugues, Porto, Porto Editora, 1994.11. MATEUS, M. H. M., A. ANDRADE, M. C. VIANA e A. VILLALVA, Fonetica, fonologia e morfologia, Lisboa, Universidade Aberta, 1991.12. MATEUS, M. H. M., A. M. BRITO, I. DUARTE, I. H. FARIA, Gramatica da Lingua Portuguesa, 4.a Ed., Lisboa, Editorial Caminho, 1994.13. PINTO, P. F., Comopensamos a nossa lingua e a lingua dos outros, Lisboa, Editorial Estampa, 2001.14. RAMALHO, Enio, Dicionărio Estrutural, Estilistico e Sintăctico da Lingua Portuguesa, Porto, Lello amp;Irmâo Ed., 1985.15. RAPOSO, E. Paiva, Introduggo ă gramatica generativa – sintaxe do portugues, Lisboa, Moraes Ed., 1979.16. TEYSSIER, P., Manuel de langue portugaise (Portugal-Bresil), Paris, Klincksieck, 1976.17. TEYSSIER, Paul, Histâria da Lingua Portuguesa, Lisboa, Ed. Să da Costa, 1982Literatura portugheză1. Poezia galaico-portugheză: Os Cancioneiros – artă poetică (Arte de Trovar), specii, autori.2. Poezia Renaşterii: de la Cancioneiro Geral la lirica camoniană: Medida velha/medida nova. Arte poetice clasice: Antonio Fereira. Noile forme şi genuri poetice: sonetul, canşăo, ecloga, oda: Să de Miranda, Antonio Ferreira, Pero de Andrade Caminha, Diogo Brandăo.Luis de Camoes. Lirica; problematica corpus-ului: canonul. Arte menor şi arte maior: redondilhas şi formele clasice. Sonetul: periodizare, tematică, petrarchism, manierism. Luis de Camoes: Os Lusiadas; epopeea anunţată: Antonio Ferreira, Joăo de Barros (Crânica do Imperador Clarimundo); structura epopeii; mitologie şi istoricitate; epopeea şi modelele clasice; decuparea şi narativizarea istoriei portugheze în Os Lusiadas (surse istorice şi umaniste). Teatrul Renaşterii. A) Gil Vicente: teatrul de curte şi dramaturgia populară. Clasificarea operei şi caracteristicile ei. Auto da Alma; Auto da Barca do Inferno; Auto da Feira; Auto da India; Farsa de Ines Pereira. B) Teatrul clasic. Castro de Antonio Ferreira: schiţarea modelului tragic, raportarea la mitul inesian şi la evenimentul istoric. Aspecte la mitului inesian în secolul clasic. Literatura Descoperirilor. A) Istoriografia: Gomes Eanes de Zurara, Joăo de Barros, Fernăo Lopes de Castanheda, Diogo do Couto, Gaspar Correia. B) Literatura de călătorie: Fernăo Mendes Pinto (Peregrinaggo), Histâria Trăgico-Maritima.3. Literatura barocă: cultismul şi conceptismul. Retorici baroce. Literatura parenetică. Padre AntonioVieira: O Sermgo de Santo Antânio aospeixes; O Sermgo da Sexagesima.4. Romantismul. Almeida Garrett şi doctrina romantică. O nouă formă romanescă: Viagens na Minha Terra. Reînnoirea teatrului: Frei Luis de Sousa.5. Generaţia 70. As Conferencias do Casino. Antero de Quental: Causas da decadencia dos povospeninsulares. Realismul. Eşa de Queiros: estetica realistă/naturalistă. Ofrancesismo. Opera romanescă.6. Modernismul: de la Orpheu la Presenga. Fernando Pessoa şi "Compania heteronimică" Mensagem: lectură în palimpsest a Lusiadei.7. Jose Saramago. De la romanul postistoric la parabola postmodernă.Bibliografie1. CASTRO, Anibal Pinto de, Retârica e Teorizaggo Literăria em Portugal. Do Humanismo ao neoclassicissmo, Coimbra, 1973.2. CRUZ, M. L. Garcia da, Os "fumos da India". Uma leitura critica da Expansgo Portuguesa, Lisboa, Edişoes Cosmos, 1998.3. DIAS, J. Sebastiăo da Silva, Os Descobrimentos e a Problematica cultural do seculo XVI, Lisboa, Editorial Presenşa, 1980.4. LANCIANI, G. amp; G. TAVANI, Dicionărio da Literatura Medieval Galega e Portuguesa, Lisboa, Ed. Caminho, 1993.5. LANCIANI, Giulia, Sucessos e Naufrăgios dos Navios Portugueses, Lisboa, Ed. Caminho, 1997.6. MOISES, Massaud, As Esteticas Literărias em Portugal, 1° vol. Seculos XIV a XVIII; 2° vol. Seculos XVIII a XIX, Lisboa, Ed. Caminho, 1997-2000.7. RECKERT, Stephen, O essencialsobre Gil Vicente, Lisboa, I.N.-C.M., 19938. REIS, Carlos (Dir.), Historia Critica da Literatura Portuguesa, 9 vols., Lisboa, Verbo: vol. II: Bernardes, J. A. CARDOSO (Org), Humanismo e Renascimento, 1999; vol. III: PIRES, M. L. Gonăalves amp; J. A. de CARVALHO (Org.), Maneirismo e Barroco, 2001; vol. V: REIS, Carlos amp; M. da Natividade PIRES (Org.), O Romantismo, 1999; vol. VI: RIBEIRO, M. A. (Org.), Realismo e naturalismo, 1994; vol. VI: PEREIRA, J. C. Seabra (Org.), Do Fim-de-seculo ao Modernismo, 1995.9. REIS, Carlos, Estudos Queirosianos, Lisboa, Editorial Presenăa, 1999.10. REIS, Carlos, Literatura Portuguesa Moderna e Contemporânea, Lisboa, Universidade Aberta, 198911. SARAIVA, A. J. amp; O. LOPES, Historia da Literatura Portuguesa, 18 a ed., Porto,/s. d./12. SEIXO, Maria Alzira, Lugares da ficggo em Jose Saramago, Lisboa, IN-CM, 1999.13. SILVA, T. C. Cerdeira da, Jose Saramago entre a historia e a ficggo: uma saga de portugueses, Lisboa, Publ. Dom Quixote, 1989.14. SILVA, V.M.Pires de AGUIAR e, Maneirismo e Barroco na Poesia Lirica Portuguesa, Coimbra, 1971.15. SOUSA, M. L. Machado de, Ines de Castro na Literatura Portuguesa, Lisboa, ICLP, 1984.16. TAVANI, Giuseppe, Trovadores e Jograis. Introduggo ă poesia medieval portuguesa, Lisboa, Ed. Caminho, 2002.17. Dicionârio de autoresportugueses, 6. vols., Lisboa, Pub. Europa-America, 1985-2001.Didactica de specialitate1. Metode şi procedee didactice în predarea limbii portugheze.2. Formarea competenţelor de receptare a mesajelor orale şi de comunicare orală.3. Formarea competenţelor de receptare şi elaborare a mesajelor scrise.4. Predarea şi însuşirea ortografiei, lexicului, gramaticii, a elementelor de teorie literară şi de interpretare de text.5. Strategii şi tehnici de proiectare şi structurare a predării: structurarea conţinuturilor didactice în relaţie cu obiectivele particulare ale procesului; stabilirea relaţiei progresive între diversele etape ale învăţării; adaptarea procesului la caracteristicile preliminate ale subiecţilor învăţării.6. Predarea conţinuturilor de cultură şi civilizaţie portugheză.7. Tehnici de evaluare.8. Elaborarea de proiecte didactice.Bibliografie:1. CARMO, M., M. C. Dias, Introduggo ao texto literârio, Lisboa, Didactica Editora, 1991.2. FIGUEIREDO, M. J. Vilar de, M. T. BELO, Comentar um texto literârio, Lisboa, Ed. Presenta, 1993.3. LAPA, M. Rodrigues, Estilistica da Lingua Portuguesa, 10. a Ed., Coimbra, 1979.4. LOURENTO, Eduardo, OLabirinto da saudade, Lisboa, Publ. Dom Quixote, 1988.5. MARQUES, A. H. De Oliveira, Istoria Portugaliei, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1999.6. REIS, C. amp; J. V. ADRAGĂO, Didactica do Portugues, Lisboa, Universidade Aberta, 1992.7. REIS, Carlos, Tecnicas de anâlise textual, Coimbra, Almedina, 19818. RESENDE, M. A., A Gramatica e a Aula de Portugues, Lisboa, Plâtano Ed.,/s.d/.9. RIBEIRO, Orlando, A Formaggo de Portugal, Lisboa, INCM, 1987.10. RIBEIRO, Orlando, Portugal. O Mediterrâneo e o Atlântico, Lisboa, Ed. Sa da Costa, 1993.11. SARAIVA, J. A., Historia da Cultura em Portugal, 3 vols., Lisboa, Jornal do Foro, 1950-1953.12. SARAIVA, Jose Hermano, Historia Concisa de Portugal, Lisboa, Publ. Europa-America,/s.d.13. SERRĂO, V. et al., Historia das artesplâsticas, Lisboa, IN-CM,/s.d./14. SILVA, V. M. de AGUIAR e, Teoria e Metodologia Literârias, Lisboa, Universidade Aberta, 1990.15. TAVARES, M. J. Ferro, Sociedade e Cultura Portuguesas, 2 vols, Lisboa, Universidade Aberta, 1989.16. TORGAL, Liis Reis, J. A. MENDES, F. CATROGA, Histâria da Histâria em Portugal. Seculos XIX-XX. 2 vols., vol. 1: A Histâria atraves da Histâria; vol. 2: Da Historiografia ă memâria Histârica, Lisboa, Temas amp; Debates, 1998 + 
Anexa 2PROGRAMApentru examenul de definitivare în învăţământ la specializareaIstoria şi tradiţiile minorităţii maghiareNotă de prezentarePrograma se adresează profesorilor de istorie din învăţământul preuniversitar care se prezintă la examenele pentru obţinerea definitivatului.Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru profesia de cadru didactic, cu aplicare la predarea istoriei şi tradiţiilor minorităţii maghiare în învăţământul preuniversitar. Competenţele vizate cu precădere au fost:I.1. Competenţe pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social– competenţa de a elabora obiective şi de a anticipa rezultatele– competenţa de relaţionare interpersonală– competenţa de autoreînnoire echilibratăI.2. Competenţe pentru profesia de cadru didacticA. Competenţe de bază– comunicativitatea– empatia– învăţarea– conducerea – analiza, diagnoza, prognoza, proiectarea, organizarea, îndrumarea, dirijarea, evaluarea, decizia– valorizarea conţinutului– cercetarea şi inovarea practicii şcolare şi extraşcolare– cunoaşterea elevului– creativitateaB. Profilul de competenţă al cadrului didacticB.1. Competenţa în specialitate● la nivel teoretic: competenţele de– a asimila conţinutul ştiinţific propriu disciplinei predate– a realiza corelaţii intra-, inter- şi pluridisciplinare– a prelucra, actualiza, esenţializa, ilustra, reprezenta şi dezvolta conţinutul– a surprinde valenţele formative ale conţinutului● la nivel operaţional: competenţele de– a structura asimilarea conţinuturilor– a dirija asimilarea informaţiilor– a forma modul de gândire specific disciplinei predate– a valoriza conţinutul obiectului de învăţământ– a comunică fluent, expresiv şi coerent● la nivel creator: capacităţile de– a adapta conţinuturile specificului dezvoltării psihice stadiale a elevilor– a stimula dezvoltarea maximală a potenţialului fiecărui elev– a dirija surprinderea şi rezolvarea problemelor– a dezvolta conţinuturile şi strategiile didacticeB.2. Competenţe metodice● la nivel teoretic: competenţele de– a asimila conţinutul didacticii de specialitate– a realiza corelaţii între conţinuturile asimilate– a adapta şi dezvolta conţinuturile în situaţii educaţionale specifice– a înţelege obiectivele actuale ale predării istoriei şi tradiţiilor minorităţii maghiare– a înţelege raporturile dintre disciplinele psihopedagogice şi didactica de specialitate● la nivel operaţional: competenţele de– a analiza şi decide modul de aplicare a teoriei didactice în situaţii educaţionale specifice– a personaliza conţinuturile– a proiecta activităţi şcolare şi extraşcolare adecvate– control, evaluare şi reglare-autoreglare– a forma la elevi capacităţi de cooperare, comunicare, gândire creatoare, control, autoapreciere şi autoreglare etc.– a forma şi a dezvolta motivaţia pentru învăţarea istoriei şi tradiţiilor minorităţii maghiare● la nivel creator: capacităţile de– empatie– adaptare la situaţii atipice– a inova practica educativă– a dezvolta aptitudinile, talentele elevilor– sociabilitate şi cooperarePrograma pentru examenul de definitivareIstoria şi tradiţiile minorităţii maghiare– Descălecatul şi întemeierea statului maghiar: aspecte sociale, economice, politice.– Voievodatul medieval al Transilvaniei.– Întemeierea Principatului Transilvaniei.– Umanism şi reformă în Ungaria şi Transilvania.– Transilvania în Imperiul Habsburgic. Războiul curuţilor condus de Francisc Rakoczi al II-lea.– Transilvania în Imperiul Habsburgic. Reformele Mariei Tereza şi ale lui Iosif al II-lea.– Epoca reformelor de la începutul sec. XIX în Ungaria şi Transilvania.– Revoluţia din 1848 în Ungaria şi Transilvania.– Concilierea cu Habsburgii din 1867.– Economie, societate şi cultură în Austro-Ungaria.– Primul Război Mondial şi consecinţele lui.– Maghiarii din Transilvania în perioada interbelică.– Al Doilea Război Mondial şi consecinţele lui.– Maghiarii din Transilvania în perioada comunistă.– Maghiarii din Transilvania după 1989.– Tradiţiile minorităţii maghiare: tradiţii, cultură materială, viaţă spirituală.Bibliografie:1. Magyarorszag tortenete tiz kotetben, szerk. Ranki Gyorgy, Budapest, 1976-1989.2. Erdely tortenete. I-III. Budapest, 1986.3. Engel Pal: Beilleszkedes Europaba, a kezdetektol 1440-ig. Budapest, 1990. (Magyarok Europaban. I.)4. Szakaly Ferenc: Viragkor es hanyatlas 1440-1711. Budapest, 1990. (Magyarok Europaban II.)5. Kosary Domokos: Ujjaepites es polgarosodas 1711-1867. Budapest, 1990. (Magyarok Europaban III.)6. Magyari Andras: Rakoczi es az erdelyi kurucmozgalom. Csikszereda, 2003.7. Trocsanyi Zsolt: Habsburg-politika es Habsburg-kormanyzat Erdelyben, 1690-1740. Bp. 1988.8. Zimanyi Vera: Ora, szablya, nyoszolya. Eletmod es anyagi kultura Magyarorszagon a 17-18. szazadban. Bp. 1994.9. Gyani Gabor-Kover Gyorgy: Magyarorszag tarsadalomtortenete. A reformkortol a masodik vilaghaboruig. Bp. 2001.10. Gergely Andras (szerk.): 19. szazadi magyar tortenelem 1790-1918. Budapest, 1998.11. Miko Imre, Huszonket ev. Az erdelyi magyarsag politikai tţrtenete 1918. december 1-tol 1940. augusztus 30-ig. Budapest, 1941.12. Romsics Ignac, Magyarorszag tortenete a XX. szazadban, Budapest, 2000.13. State and Minority în Transylvania, 1918-1989. Studies on the History of the Hungarian Community, Atlantic Studies on Society în Change, No. 142, edit. Romsics Ignac, Hunyadi Attila Gabor, Columbia University Press, New York, 2012.14. Toth Szilard, Partidul Maghiar şi problema minorităţii maghiare în Parlamentul României în perioada interbelică, Cluj-Napoca, 2008.15. Pozsony Ferenc: Erdelyi nepszokasok. Kolozsvar, 2006.Didactica de specialitate– Rolul predării istoriei şi a tradiţiile minorităţii maghiare. Ţelul educativ al materiei.– Momentele lecţiei în predarea istoriei şi tradiţiilor minorităţii maghiare – exemple practice.– Metode şi procedee didactice în predarea istoriei şi tradiţiilor minorităţii maghiare.– Materiale didactice şi modul lor de utilizare în predarea istoriei şi tradiţiilor minorităţii maghiare.– Strategii şi tehnici de proiectare şi structurare a predării.– Predarea conţinuturilor de istoria şi tradiţiile minorităţii maghiare.– Tehnici de evaluare.– Formarea celor 8 competenţe-cheie – recomandarea Comisiei Europene, adoptată de România în 2008.– Formarea competenţelor-cheie recomandate de Comisia Europeană – exemple practice.Bibliografie:1. Birta-Szekely Noemi, A pedagogia alapjaitol az oktatas elmeleteig, Abel kiado, Kolozsvar, 2010.2. Birta Szekely Noemi, Foris Ferenczi Rita (szerk.): Pedagogiai Kezikonyv, Abel Kiado, Kolozsvar, 2007.3. Falus Ivan (szerk.), Didaktika, Nt, Budapest, 1998.4. Hunyady Gyorgyne-M. Nadasi Maria: Osztalyozas? Szoveges ertekeles? Dinasztia Konyvkiado, Budapest, 2004.5. Bagdy Emoke, Telkes Jozsef, Szemelyisegfejleszto modszerek az iskolaban, NT. Budapest, 1993.6. Knausz Imre, A tanitas mestersege, Egyetemi jegyzet, 2001. www.mek.iif.hu7. Buzas Laszlo, A csoportmunka, Budapest, 1974.8. Nagy Sandor, Az oktatas folyamata es modszerei, Budapest, 1993.9. Stamatescu M., Predarea-învăţarea istoriei şi noile tehnologii de informare şi documentare, Bucureşti, 2000.10. Tănasă Gheorghe, Metodica predării-învăţării istoriei, Iaşi, 1996.11. Toth Szilard, A tortenelemtanitas didaktikaja, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2009.12. Toth Szilard, A tortenelemtanitas modszertana, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2005.13. Acquiring Key Competences through heritage education, Lies Kerkhofs, Landkommanderij Alden Biesen, 2011, coautori: Jaap Van Lakerveld, Ingrid Gussen, Christa Bauer.14. Acquiring Key Competences through heritage education: http://the-aqueduct.eu/?lang=ro_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește