pentru aprobarea Măsurilor de prevenire, control şi reprimare a folosirii substanţelor interzise şi a metodelor neregulamentare destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competiţiilor
Având în vedere Referatul Comisiei Naţionale Antidoping nr. 63 din 8 decembrie 2003,în temeiul Legii nr. 171/1998 pentru ratificarea Convenţiei împotriva dopajului, adoptată, în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989,în baza Hotărârii Guvernului nr. 759/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport,în conformitate cu dispoziţiile Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000,preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport emite următorul ordin: +
Articolul 1Cu data prezentului ordin se aprobă Măsurile de prevenire, control şi reprimare a folosirii substanţelor interzise şi a metodelor neregulamentare destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competiţiilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. +
Articolul 2La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 329/2001. +
Articolul 3Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport,Octavian MorariuBucureşti, 16 decembrie 2003.Nr. 199. +
AnexăMĂSURIde prevenire, control şi reprimare a folosirii substanţelor interzise şi a metodelor neregulamentare destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competiţiilor +
Capitolul IRegulament de funcţionare a Comisiei Naţionale Antidoping +
Articolul 1Comisia Naţională Antidoping este un organism naţional autonom, independent, compus din 10 membri numiţi de preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport. +
Articolul 2Comisia Naţională Antidoping este condusă de un preşedinte sau, în lipsa acestuia, de un vicepreşedinte desemnat. +
Articolul 3În cadrul Comisiei Naţionale Antidoping funcţionează Subcomisia pentru aprobarea excepţiilor terapeutice. +
Articolul 4Comisia Naţională Antidoping se reuneşte în plen trimestrial şi ori de câte ori este nevoie şi adoptă hotărâri valide cu jumătate plus unu din numărul voturilor. Şedinţele se validează dacă se întruneşte un cvorum de jumătate plus unu din numărul membrilor. +
Articolul 5Comisia Naţională Antidoping propune Agenţiei Naţionale pentru Sport spre aprobare acte normative referitoare la lupta împotriva dopajului în sport, în conformitate cu reglementările internaţionale. +
Articolul 6Toţi membrii Comisiei Naţionale Antidoping au obligaţia să păstreze secretul profesional asupra faptelor, actelor şi informaţiilor deţinute prin natura funcţiei exercitate în cadrul acesteia, până la soluţionarea definitivă a cazului de dopaj. +
Articolul 7Comisia Naţională Antidoping informează în scris Agenţia Naţională pentru Sport asupra activităţii desfăşurate şi propune unele măsuri speciale ce se pot impune. +
Articolul 8Comisia Naţională Antidoping întocmeşte statistica anuală, pe care o comunică Agenţiei Naţionale pentru Sport, Agenţiei Mondiale Antidoping şi Grupului de Monitorizare al Convenţiei Antidoping din Consiliul Europei. +
Articolul 9Comisia Naţională Antidoping informează în timp util Agenţia Mondială Antidoping asupra acordării excepţiilor de uz terapeutic. +
Articolul 10Comisia Naţională Antidoping are obligaţia să aducă modificările necesare la lista substanţelor interzise în conformitate cu Standardul Internaţional al Agenţiei Mondiale Antidoping şi să informeze în scris, anual, toţi factorii responsabili din mişcarea sportivă. +
Articolul 11Comisia Naţională Antidoping transmite comunicate de presă în urma şedinţelor trimestriale sau în cazul unor rezultate pozitive la 20 de zile de la efectuarea testului B şi emiterea deciziei după audierea sportivului. +
Articolul 12Comisia Naţională Antidoping organizează acţiuni cu caracter ştiinţific, educativ-informativ şi de propagandă antidoping. +
Articolul 13Comisia Naţională Antidoping sprijină participarea membrilor comisiei şi a altor specialişti din subcomisii la manifestări ştiinţifice antidoping. +
Articolul 14Comisia Naţională Antidoping colaborează cu federaţiile sportive naţionale, ligile profesioniste, Comitetul Olimpic Român, organizaţiile antidoping din alte ţări, Agenţia Mondială Antidoping şi Grupul de Monitorizare al Convenţiei Antidoping din Consiliul Europei. +
Capitolul IIRegulamentul de funcţionare a Laboratorului de control doping +
Articolul 15Pentru efectuarea controlului doping funcţionează Laboratorul de control doping, entitate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport. Activitatea de control doping a laboratorului se desfăşoară independent. +
Articolul 16Laboratorul de control doping efectuează controlul doping la sportivii naţionali şi internaţionali aflaţi în pregătire la loturile naţionale şi olimpice, la cluburile sportive şi în timpul participării la competiţiile sportive naţionale sau internaţionale desfăşurate pe teritoriul ţării pe bază de contracte şi comenzi. +
Articolul 17Laboratorul de control doping este entitate specializată pentru efectuarea analizelor şi contraexpertizelor doping, în domeniul sportului. +
Articolul 18Laboratorul de control doping funcţionează ca secţie independentă în cadrul Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport. Bugetul laboratorului se alocă separat din bugetul total al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport şi se va gestiona printr-un subcont separat, cu acordul comun al directorului general şi al şefului de laborator. +
Articolul 19Evidenţa nominală a ofiţerilor de control doping, instruirea şi examinarea acestora, depozitarea în condiţii de siguranţă maximă a probelor colectate şi regimul sigiliilor revin în responsabilitatea şefului Laboratorului de control doping până la înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidoping. +
Articolul 20Personalul Laboratorului de control doping participă la acţiunile de instruire a ofiţerilor de control doping, precum şi la acţiunile de prevenire şi informare referitoare la lupta împotriva dopajului şi desfăşoară activitate de cercetare ştiinţifică în domeniu. +
Articolul 21(1) Laboratorul de control doping este dotat cu aparatură şi echipamente la nivelul standardelor internaţionale, amplasate într-un spaţiu corespunzător funcţiunilor specifice, şi are un regim special de acces, conform normelor tehnice şi de exploatare prevăzute în Procedurile generale (PG) şi Procedurile specifice (PS) ale laboratorului în conformitate cu standardul ISO 17025. … (2) Accesul la tehnica din dotare, manevrarea aparaturii, a substanţelor şi a probelor sunt admise numai personalului laboratorului, conform atribuţiilor prevăzute în fişele postului. … (3) Şeful de laborator sau adjunctul acestuia pot aproba unor colaboratori sau persoane avizate accesul la tehnica din dotare, în vederea realizării unor lucrări de cercetare ştiinţifică sau servicii de specialitate cuprinse în temele-program. … (4) Au acces la tehnica din dotare societăţile comerciale care asigură garanţia sau întreţinerea aparatelor, numai în prezenţa personalului laboratorului. … +
Articolul 22Finanţarea activităţii Laboratorului de control doping se realizează din:a) alocaţii de la bugetul de stat; … b) venituri proprii obţinute prin derularea de: … – contracte pentru efectuarea analizelor doping, încheiate cu Agenţia Naţională pentru Sport, Comitetul Olimpic Român, federaţiile sportive naţionale, cluburile sportive, precum şi cu alţi solicitanţi;– contracte de cercetare ştiinţifică;– servicii de specialitate solicitate de terţi (expertize);c) alte surse, în condiţiile legii. … +
Articolul 23Personalul Laboratorului de control doping este cuprins în statul de funcţiuni al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport, unitate în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Sport. +
Articolul 24Atribuţiile personalului Laboratorului de control doping sunt stabilite prin fişele postului întocmite de şeful laboratorului şi aprobate de directorul general al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport. +
Articolul 25Laboratorul de control doping funcţionează ca unitate nucleară (aparatura din dotare conţine sursă radioactivă 63 Ni) conform autorizaţiei eliberate de organul de stat autorizat în acest sens. Personalul său se încadrează în grupa a II-a de muncă şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege. +
Articolul 26Activitatea Laboratorului de control doping are caracter de "secret de serviciu". +
Articolul 27Orice declaraţie publică privitoare la probele doping efectuate de către Laboratorul de control doping poate fi făcută de şeful laboratorului sau de către adjunct, în lipsa acestuia, numai la 20 de zile de la validarea probei B şi emiterea deciziei după audierea sportivului. +
Articolul 28Laboratorul de control doping întocmeşte anual statistici pe care le prezintă Comisiei Naţionale Antidoping, după care acestea devin publice. +
Articolul 29Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Laboratorul de control doping stabileşte relaţii funcţionale şi de colaborare cu celelalte laboratoare din cadrul Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport, Institutului Naţional de Medicină Sportivă, precum şi cu alte laboratoare şi institute de cercetări cu preocupări similare, din ţară şi străinătate. +
Capitolul IIIRegulament de organizare a testărilor antidopingA. Autoritatea care poate decide efectuarea controlului doping +
Articolul 30(1) Activitatea de control doping se desfăşoară sub autoritatea Comisiei Naţionale Antidoping. … (2) Agenţia Naţională pentru Sport, Comitetul Olimpic Român, federaţiile sportive naţionale, ligile profesioniste, cluburile sportive, asociaţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pe ramuri de sport pot solicita efectuarea de controale doping pe bază de comandă sau contract încheiat cu Laboratorul de control doping şi avizat de Comisia Naţională Antidoping. … (3) Comanda sau solicitarea de efectuare a probelor doping prevăzute în cadrul contractelor se trimite, în scris, şefului Laboratorului de control doping sau adjunctului acestuia, cu minimum 5 zile înaintea datei acţiunii, cu avizul Comisiei Naţionale Antidoping. … +
Articolul 31Comisia Naţională Antidoping poate decide efectuarea unor controale doping inopinate la competiţiile sportive oficiale organizate în România, precum şi în afara competiţiilor sau controale ţintă. +
Articolul 32(1) Recordurile naţionale realizate pe teritoriul României sunt omologate numai după efectuarea controlului doping, conform regulamentelor federaţiilor sportive naţionale. … (2) Dacă la competiţia respectivă nu s-a organizat control doping, sportivul care a stabilit recordul naţional este obligat ca în termen de 24 de ore să se prezinte la Laboratorul de control doping pentru prelevarea probei de urină şi efectuarea controlului doping. În caz contrar recordul nu poate fi omologat. … B. Ofiţerii de control doping (OCD) +
Articolul 33Ofiţerii de control doping sunt persoane care au cel puţin studii medii, nu au calitatea de angajaţi ai nici unei organizaţii sau instituţii implicate în mişcarea sportivă şi care sunt angrenaţi în disciplina sportivă controlată, evitând existenţa unor conflicte de interese cu acţiunea de colectare. +
Articolul 34Pentru testele de sânge ofiţerii de control doping trebuie să aibă obligatoriu pregătire medicală. +
Articolul 35Comisia Naţională Antidoping şi Laboratorul de control doping selecţionează ofiţerii de control doping care vor urma cursuri de instruire în conformitate cu un program bazat pe procedurile de prelevare şi transport al probelor biologice, respectând regulile internaţionale. +
Articolul 36Instruirea ofiţerilor de control doping intră în responsabilitatea Comisiei Naţionale Antidoping şi a Laboratorului de control doping. +
Articolul 37Instruirea ofiţerilor de control doping se finalizează cu un examen în urma căruia primesc legitimaţie care atestă calitatea de ofiţeri de control doping. +
Articolul 38Ofiţerii de control doping vor primi în scris instrucţiunile privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping înaintea fiecărei acţiuni. +
Articolul 39Ofiţerii de control doping efectuează integral metodologia de recoltare, asigurând transportul în siguranţă şi predarea probelor la laborator în cel mai scurt timp posibil, pe baza formularului de transport-predare. +
Articolul 40(1) Echipa de colectare este alcătuită din cel puţin doi ofiţeri de control doping. … (2) La desemnarea unei echipe de colectare a probelor se va ţine seama de sexul sportivilor ce urmează a fi testaţi. … (3) Echipa de colectare a probelor se nominalizează de către Comisia Naţională Antidoping în baza unei delegaţii scrise, semnată de preşedintele şi secretarul acesteia. … +
Articolul 41(1) În baza delegaţiei primite de la Comisia Naţională Antidoping, ofiţerii de control doping se vor prezenta pentru ridicarea truselor de prelevare a probelor şi a instrucţiunilor de efectuare a controlului doping cu 24 de ore înainte de data efectuării acestuia. … (2) Trusele de prelevare şi formularele corespunzătoare se vor preda pe bază de proces-verbal de către responsabilul subcomisiei de testare din cadrul Comisiei Naţionale Antidoping. … +
Articolul 42În cazurile în care un ofiţer de control doping îşi pierde această calitate, acesta are obligaţia de a preda legitimaţia emitentului.C. Selecţia sportivilor pentru controlul doping +
Articolul 43(1) În cadrul competiţiei selecţia poate fi nominală sau prin tragere la sorţi, reglementarea fiecărei federaţii sportive determinând forma concretă a desemnării. … (2) În timpul competiţiei, delegatul federaţiei şi/sau organizatorul competiţiei vor desemna sportivii care se vor prezenta la staţia de control doping. … (3) În cazul controalelor dispuse de Comisia Naţională Antidoping desemnarea sportivilor o va face delegatul comisiei. … (4) Ofiţerii de control doping nu au atribuţii în desemnarea sportivilor. … +
Articolul 44(1) În afara competiţiei şi în cazul controalelor ţintă sportivii se vor supune oricând solicitărilor Comisiei Naţionale Antidoping, Agenţiei Naţionale pentru Sport, Comitetului Olimpic Român, federaţiei sportive naţionale sau ligii profesioniste şi cluburilor sportive. … (2) În adresa de solicitare se vor menţiona numele sportivului şi adresa exactă. În acest caz Comisia Naţională Antidoping va înmâna toate aceste date ofiţerului de control doping. … D. Convocarea şi prezentarea sportivilor la controlul doping +
Articolul 45Convocarea la un control doping în timpul competiţiei se face imediat după încheierea probei individuale sau, după caz, pentru sporturile care comportă categorii de greutate, la efectuarea cântarului oficial, iar la jocurile sportive în pauza de joc. +
Articolul 46(1) În afara competiţiei, convocarea la control se va realiza în cel mai scurt timp posibil, sportivul fiind supravegheat până în momentul colectării probei. … (2) În timpul competiţiei sportivul va fi convocat în scris de către ofiţerii de control doping pe baza unei invitaţii la testare, care cuprinde data, ora şi locul înştiinţării, precum şi data, ora şi locul colectării probei. … (3) Comisia Naţională Antidoping/ofiţerul de control doping, după caz, va stabili dacă este necesar ca o terţă parte să fie anunţată înainte de înştiinţarea sportivului atunci când sportivul este minor, când sportivul are un handicap sau în cazul în care este necesar un interpret. … (4) Sportivul are obligaţia să se prezinte la staţia de control doping pentru colectarea probei în termen de o oră de la semnarea invitaţiei, în tot acest timp, până în momentul emiterii probei, fiind sub supravegherea unui membru al echipei de control doping. … +
Articolul 47Sportivul confirmă convocarea imediat, în scris, prin semnarea invitaţiei la testare. Invitaţia este redactată în două exemplare, dintre care unul rămâne la sportiv şi unul la ofiţerul de control doping. Ofiţerul de control doping va preda acest formular Comisiei Naţionale Antidoping. +
Articolul 48Refuzul sportivului de luare la cunoştinţă a faptului că a fost desemnat pentru efectuarea controlului doping sau refuzul de a da proba de urină, după ce a semnat invitaţia, se consemnează în fişa doping, sportivul fiind informat că riscă să i se aplice aceeaşi sancţiune ca în cazul unui test pozitiv. +
Articolul 49(1) Sportivul desemnat pentru testarea doping în competiţie sau în afara competiţiei şi/sau însoţitorii lor nu se pot prevala de eventualele carenţe organizatorice (calitatea staţiei de control doping, calitatea truselor etc.) pentru a refuza controlul doping, dar pot consemna toate observaţiile în fişa de control doping. … (2) Sportivul poate fi însoţit la staţia de control doping de un oficial al federaţiei, ligii sau clubului (antrenor sau cadru medical). … (3) În staţia de control doping au acces numai sporti vul, însoţitorul său, reprezentantul Comisiei Naţionale Antidoping şi ofiţerii de control doping. … (4) În staţia de control doping nu are acces massmedia. … +
Articolul 50(1) Sportivul se legitimează la staţia de control doping cu legitimaţie de sportiv, buletin/carte de identitate sau paşaport. … (2) Comisia Naţională Antidoping va stabili criteriile pentru valabilitatea identităţii unui sportiv selectat să dea o probă. În felul acesta se va asigura că sportivul selectat este cel anunţat. … +
Articolul 51Neprezentarea la controlul doping la termenul fixat se consemnează şi se aduce la cunoştinţă autorităţii care a solicitat controlul, în scris, de către Comisia Naţională Antidoping. +
Articolul 52Neprezentarea la staţia doping atât în competiţie, cât şi în afara competiţiei este echivalentă cu un rezultat pozitiv. +
Articolul 53La cererea sportivului sau când există motive întemeiate (prezentarea la o ceremonie de premiere, conferinţă de presă, când trebuie să primească îngrijiri medicale, participarea la o altă probă sau necesitatea găsirii unui interpret), ofiţerul de control doping poate acorda sportivului în discuţie un răgaz suplimentar, de maximum 60 de minute, pentru prezentarea la control. În situaţii de acest gen sportivul va fi ţinut sub observaţie pe toată durata. +
Articolul 54În situaţia în care sportivul trebuie să emită proba fără preaviz, acesta va fi ţinut sub observaţie şi va avea obligaţia să emită proba la termenul indicat. +
Articolul 55Sportivul nu poate părăsi staţia de control doping decât după emiterea probei sau în unele cazuri înaintea emiterii acesteia, dar însoţit de un membru al echipei de control doping.E. Staţia de control doping +
Articolul 56Staţia de control doping este locul de colectare a probelor, care trebuie să garanteze în orice moment condiţii de intimitate şi securitate pentru sportivi. +
Articolul 57Emiterea probei biologice se va face în mod obligatoriu în prezenţa ofiţerului de control doping. +
Articolul 58Staţia de control doping se organizează de preferinţă în cabinetele medicale ale bazelor sportive şi trebuie să fie situată cât mai aproape de locul desfăşurării competiţiei sau de locul de antrenament şi să fie semnalată cu claritate sub denumirea "Staţie de control doping".F. Procedura de colectare a probelor biologice +
Articolul 59În înţelesul prezentului ordin se fac următoarele precizări:– termenul flacon A sau B se referă la recipientele de sticlă în care se depozitează urina recoltată;– probele A şi B se referă la conţinutul inclus în flacoanele A şi B;– formularele A, B, C şi D reprezintă documentele de control doping. +
Articolul 60Echipamentul de recoltare trebuie obligatoriu să fie de unică folosinţă şi să garanteze integritatea şi validitatea probei, precum şi imposibilitatea ca sportivul să fie identificat. +
Articolul 61Sportivului trebuie să i se explice cu claritate procedura de colectare a probelor. +
Articolul 62Pentru a preveni orice suspiciune de manipulare a emiterii probei, ofiţerul de control doping îi va solicita sportivului să fie cât mai sumar îmbrăcat pentru a lăsa câmp liber observatorului în timpul emiterii probei. +
Articolul 63Sportivului trebuie să i se lase libertatea de a alege setul de recipiente din mulţimea de truse aflate la dispoziţie şi recipientul de unică folosinţă în care va emite proba de urină, în volum minim de 75 ml. +
Articolul 64(1) În cazul în care sportivul emite o cantitate insuficientă de urină, recipientul se va sigila, iar sportivul va fi supravegheat de un membru al echipei de colectare până va putea emite o nouă probă de urină. … (2) Noua probă de urină va fi colectată într-un alt recipient ales de către sportiv şi se va adăuga peste prima probă, măsurându-se volumul total. … +
Articolul 65(1) Agentul de colectare are obligaţia să măsoare densitatea şi pH-ul urinei consemnând în formularul de control doping valorile măsurate. Măsurătorile se vor face cu hârtie de pH şi densitate din cantitatea de urină rămasă în paharul de colectare după repartizarea probei în flacoanele A şi B. … (2) Dacă proba prezintă densitatea mai mică de 1,010 şi valoarea pH-ului nu este cuprinsă între valorile 5-7, i se solicită sportivului să emită o nouă probă până la obţinerea unei densităţi mai mari de 1,010. … (3) Cât timp aşteaptă să dea o probă suplimentară, sportivul rămâne sub observaţie continuă. … +
Articolul 66(1) Proba de urină este împărţită de către sportiv în două părţi astfel: 2/3 în flaconul A şi 1/3 în flaconul B. … (2) Cele două flacoane sunt închise şi sigilate în containere cu acelaşi cod numeric, de către sportiv, care are dreptul să verifice corectitudinea procedurii. … +
Articolul 67(1) La întocmirea formularului de control doping sportivul este obligat să declare medicaţia utilizată în ultimele 72 de ore şi să semneze formularele de control, având dreptul să semnaleze în formular orice neregulă constatată pe parcursul procedurii de colectare sau orice alte comentarii. … (2) Formularele vor fi semnate şi de către însoţitorul acestuia. La încheierea procedurii de colectare i se va înmâna sportivului formularul C (a treia filă). … +
Articolul 68(1) După încheierea procedurii de colectare a probelor, formularul A, prima filă, împreună cu invitaţia pentru testul antidoping se vor sigila în plicuri mari şi vor fi înaintate de ofiţerul de control doping Comisiei Naţionale Antidoping. … (2) Formularul B, a doua filă, se înaintează în plic sigilat solicitantului controlului doping, iar formularul D, a patra filă, care nu conţine numele sportivului, se trimite împreună cu probele la Laboratorul de control doping. … G. Transportul probelor de la staţia de control doping la Laboratorul de control doping +
Articolul 69Imediat după terminarea procedurii de colectare a probelor, plicurile sigilate cu formularele A şi B ale fişelor de control doping, probele de control doping, însoţite de formularul D, vor fi ambalate de către ofiţerul de control doping în incinta staţiei de control doping, într-o geantă destinată transportului, care va fi sigilată. +
Articolul 70Pentru transportul probelor se va utiliza un formular de transport şi predare a probelor, pe care se vor menţiona numele persoanei/persoanelor care transportă probele la laborator, precum şi conţinutul genţii. +
Articolul 71Probele colectate pentru control doping se vor transporta obligatoriu, în cel mai scurt timp posibil, de la staţia de control doping direct la Laboratorul de control doping. +
Articolul 72Probele se vor preda împreună cu formularele D la Laboratorul de control doping pe baza formularului de transport-predare a probelor, întocmit în trei exemplare, semnat de şeful laboratorului, adjunctul acestuia sau o altă persoană delegată de şeful laboratorului. +
Articolul 73(1) Plicurile sigilate conţinând formularul A, împreună cu formularul de transport-predare a probelor, vor fi depuse de către ofiţerul de control doping la Comisia Naţională Antidoping, eventual cu o notă scrisă când este cazul, în care se vor semnala evenimentele deosebite de pe parcursul misiunii. … (2) Plicul sigilat conţinând formularul B şi o eventuală semnalare a unor evenimente deosebite care pot avea loc pe parcursul misiunii se vor preda solicitantului controlului doping. … H. Analiza probelor şi transmiterea rezultatelor +
Articolul 74Analiza probelor de control doping în cadrul Laboratorului de control doping şi transmiterea rezultatelor se fac conform prevederilor Standardelor Internaţionale. +
Articolul 75Laboratorul de control doping are obligaţia să păstreze timp de 2 săptămâni probele care au prezentat un rezultat negativ la proba A, iar probele ce au un rezultat pozitiv, timp de 90 de zile. +
Articolul 76Şeful laboratorului sau adjunctul acestuia semnează buletinul de analiză şi înmânează buletinul respectiv solicitantului controlului doping şi Comisiei Naţionale Antidoping. +
Articolul 77Rezultatul probei A trebuie comunicat în cel mai scurt timp de la primirea probei la laborator, în funcţie de numărul şi complexitatea încercărilor. +
Articolul 78(1) La primirea unui rezultat pozitiv la proba A, Comisia Naţională Antidoping declanşează procedura de contraexpertiză în conformitate cu Codul mondial antidoping şi Standardele Internaţionale. … (2) Exceptând unele situaţii deosebite, contraexpertiza trebuie să fie finalizată în termen de 30 de zile. … (3) Dacă sportivul renunţă la testul B, trebuie să dea o declaraţie scrisă prin care informează Comisia Naţională Antidoping asupra acestui fapt (conform art. 7.2 pct. C din Codul mondial antidoping). … +
Articolul 79Este interzis atât personalului Laboratorului de control doping, cât şi membrilor Comisiei Naţionale Antidoping să divulge în afara cadrului de mai sus orice informaţie privind probele A pozitive până la cunoaşterea rezultatului probei B şi finalizarea cazului. +
Articolul 80(1) De comun acord cu reprezentantul Comisiei Naţionale Antidoping şi cu cel al Laboratorului de control doping se stabilesc data şi ora contraexpertizei. Contravaloarea testului B se suportă de către sportiv sau federaţia sportivă naţională respectivă şi se depune în contul Laboratorului de control doping înaintea datei efectuării acestuia. … (2) La contraexpertiză pot asista sportivul şi/sau un reprezentant al acestuia. … +
Capitolul IVRegulamentul de aprobare a excepţiilor terapeutice +
Articolul 81(1) Excepţiile terapeutice au ca scop să asigure uniformizarea procesului de acordare a scutirilor în scop terapeutic în toate sporturile şi în toate ţările. … (2) Având în vedere prevederile art. 4.4 din Codul mondial antidoping (folosirea în scop terapeutic), în structura Comisiei Naţionale Antidoping se înfiinţează Subcomisia pentru aprobarea excepţiilor terapeutice. … Subcomisia pentru excepţii terapeutice +
Articolul 82(1) Subcomisia pentru excepţii terapeutice este numită de Comisia Naţională Antidoping, o treime din membrii săi fiind medici cu experienţă clinică în îngrijirea şi tratarea bolnavilor. … (2) Subcomisia pentru excepţii terapeutice aprobă excepţiile terapeutice la solicitarea scrisă a organismului antidoping federal numai pentru sportivii de nivel naţional. … (3) Pentru sportivii internaţionali dosarele depuse spre aprobare la Comisia Naţională Antidoping se vor trimite federaţiilor şi Comisiei Antidoping Internaţionale. … (4) Federaţiile internaţionale şi Comisia Naţională Antidoping vor raporta imediat, în scris, la Agenţia Mondială Antidoping acordarea excepţiilor terapeutice. Cererea pentru excepţii terapeutice … +
Articolul 83Cererea pentru excepţii terapeutice va cuprinde:a) specificarea sportului practicat, probei şi poziţiei în echipă; … b) menţiunea dacă s-a mai solicitat anterior o astfel de aprobare, către ce organism şi care a fost rezultatul; … c) fişa medicală, investigaţiile de laborator şi alte investigaţii complexe; orice investigaţie solicitată de organizaţia naţională antidoping se va realiza pe cheltuiala solicitantului sau a federaţiei/ligii; … d) declaraţia unui medic cu o calificare adecvată privind necesitatea tratamentului cu o substanţă sau printr-o metodă interzisă; … e) declaraţia altui medic specialist care atestă că nu poate fi aplicat un alt tratament; … f) specificarea dozei, frecvenţei, căii şi duratei administrării. … +
Articolul 84(1) În termen de 21 de zile de la depunerea dosarului la Comisia Naţională Antidoping, sportivul primeşte decizia scrisă a comisiei. Împotriva acestei decizii se poate face apel la Agenţia Mondială Antidoping în termen de 21 de zile. … (2) Agenţia Mondială Antidoping poate aproba sau refuza acordarea excepţiei terapeutice. … (3) Hotărârile Agenţiei Mondiale Antidoping pot fi atacate la Curtea de Arbitraj pentru Sportivi de la Lausanne de către sportiv sau organizaţia naţională antidoping a cărei decizie a fost respinsă. … Criterii pentru acordarea excepţiilor terapeutice +
Articolul 85Starea de sănătate a sportivului s-ar înrăutăţi semnificativ dacă substanţa interzisă sau metoda interzisă ar fi retrasă din tratament. +
Articolul 86Utilizarea excepţiilor terapeutice nu va creşte performanţa mai mult decât revenirea la starea de sănătate anterioară tratamentului. +
Articolul 87Utilizarea unor agenţi dopanţi pentru creşterea nivelului scăzut (în mod normal) al unui hormon endogen nu constituie un argument în favoarea acordării excepţiilor terapeutice. +
Articolul 88Acordarea excepţiilor terapeutice încetează dacă:a) sportivul nu răspunde imediat la apelul Comisiei Naţionale Antidoping de a reduce doza sau de a înceta folosirea substanţei ori a metodei interzise; … b) sportivul refuză să fie monitorizat prin unele teste doping prevăzute în acordarea excepţiei terapeutice; … c) nu utilizează substanţa sau metoda interzisă în strictă concordanţă cu termenii stabiliţi ai excepţiei terapeutice; … d) dacă durata pentru care s-a acordat excepţia terapeutică a expirat. … +
Articolul 89O aprobare retroactivă pentru excepţii terapeutice nu va fi luată în considerare decât în următoarele cazuri:a) tratamentul de urgenţă sau tratamentul unei stări patologice acute; … b) nu a fost timp suficient pentru a se solicita şi aproba excepţia terapeutică înaintea unui control doping. … Confidenţialitatea informaţiilor +
Articolul 90Comitetul pentru excepţii terapeutice şi Comisia Naţională Antidoping îşi vor desfăşura activitatea în conformitate cu principiile confidenţialităţii. +
Articolul 91Toţi membrii Comitetului pentru excepţii terapeutice vor semna un acord de confidenţialitate şi conflict de interese. +
Capitolul VSancţiuni în caz de dopaj Descalificarea automată a rezultatelor individuale +
Articolul 92Orice încălcare a regulamentului antidoping în timpul competiţiei atrage automat descalificarea rezultatelor individuale obţinute în acea competiţie, cu toate consecinţele decurgând de aici, inclusiv retragerea medaliei, punctelor sau premiilor.Suspendarea impusă de utilizarea substanţelor interzise şi a metodelor interzise +
Articolul 93(1) Utilizarea unei substanţe interzise, a metaboliţilor sau markerilor acestora, cu excepţia substanţelor speciale din Lista doping, precum şi utilizarea ori tentativa de a utiliza o metodă interzisă, deţinerea de substanţe sau metode interzise se sancţionează cu: … a) suspendarea pe o perioadă de 2 ani, pentru prima infracţiune; … b) suspendarea pe viaţă, pentru a doua infracţiune; … c) suspendare pe o perioadă de minimum 4 ani, până la suspendarea pe viaţă, pentru comercializarea ilicită a substanţelor interzise sau încurajarea administrării de substanţe interzise şi/sau metode interzise. … (2) Refuzul sau sustragerea de la colectarea probei prevăzute la alin. (1), precum şi falsificarea rezultatelor controlului doping se pedepsesc în acelaşi mod. … Avertisment, mustrare şi suspendare în cazul utilizării substanţelor speciale +
Articolul 94În situaţia în care un sportiv poate demonstra că utilizarea unei substanţe speciale nu a avut ca intenţie mărirea performanţei sportive, perioada de suspendare va fi înlocuită după cum urmează:a) cel puţin un avertisment şi o mustrare severă, fără acordarea vreunei perioade de suspendare de la viitoarele manifestări sportive, şi cel mult un an de suspendare, pentru prima încălcare; … a) cel puţin un avertisment şi o mustrare severă, fără acordarea vreunei perioade de suspendare de la viitoarele manifestări sportive, şi cel mult un an de suspendare, pentru prima încălcare; … c) suspendarea pe viaţă, pentru a treia încălcare. … +
Articolul 95(1) Persoanele din anturajul sportivilor minori, implicate în violarea reglementărilor antidoping cu privire la aceştia, se sancţionează cu suspendarea pe viaţă din activitatea sportivă. … (2) În cazul în care aceste violări lezează prevederile altor acte normative decât cele din domeniul sportiv, acestea vor fi aduse la cunoştinţă autorităţilor competente. … (3) În cazul unei echipe, dacă mai mult de un membru al echipei a fost anunţat de o posibilă încălcare a regulamentului antidoping, echipa va fi supusă testelor ţintă stabilite pentru acea manifestare sportivă. De asemenea, echipa poate fi descalificată sau se pot lua alte măsuri disciplinare împotriva sa. … +
Articolul 96(1) Perioada de suspendare va debuta de la data deciziei luate în urma audierii în vederea impunerii suspendării. … (2) În vederea reîncadrării în activitatea sportivă, sportivii în cauză trebuie să se supună testărilor doping în afara competiţiei, realizate de Comisia Naţională Antidoping. … (3) Pe perioada suspendării, sportivii au obligaţia de a comunică Comisiei Naţionale Antidoping adresa exactă unde pot fi găsiţi. … +
Capitolul VILista de substanţe şi metode interzise în 2004Substanţe şi metode interzise în competiţieA. Substanţe interziseA1. StimulenteUrmătoarele stimulente sunt interzise, inclusiv izomerii lor optici (D- şi L-): adrafinil, amfepramonă, amiphenazol, amfetamină, amfetaminil, benzfetamină, bromantan, carfedon, catină, clobenzorex, cocaină, dimetilamfetamină, efedrină, etilamfetamină, etilefrină, fencamfamină, fenetilină, fenfluramină, fenproporex, furfenorex, mefenorex, mefentermină, mesocarb, metamfetamină, metilamfetamină, metilendioxiamfetamină, metilendioximetamfetamină, metilefedrină, metilfenidat, modafinil, niketamidă, norfenfluramină, parahidroxiamfetamină, pemolină, fendimetrazină, fenmetrazină, fentermină, prolintan, selegilină, stricnină şi alte substanţe cu structuri chimice sau efecte farmacologice similare.Catina este interzisă când concentraţia acesteia în urină este mai mare de 5 μg/ml.Efedrina sau metilefedrina este interzisă atunci când concentraţia în urină este mai mare de 10 μg/ml.Substanţele incluse în Programul de monitorizare 2004 nu sunt considerate substanţe interzise.A2. NarcoticeUrmătoarele narcotice sunt interzise: buprenorfină, dextromoramidă, diamorfină (heroină), hidromorfone, metadonă, morfină, oxicodonă, oximorfonă, pentazocină, petidină.A3. CanabinoideCanabinoidele (de exemplu: haşiş, marijuana) sunt interzise.A4. Agenţi anaboliciAgenţii anabolici sunt interzişi.4.1. Steroizi anabolici androgeni (SAA)a) SAA exogeni*) includ, dar nu se limitează la: androstadienonă, bolasteron, boldenon, boldion, clostebol, danazol, dehyhidrochlorometiltestosteron, delta1-androsten-3,17-dionă, drostanolon, drostandiol, fluoximesteron, formebolon, gestrinon, tetrahidrogestrinon, 4-hidroxitestosteron, 4-hidroxi-19nortestosteron, mestanolon, mesterolon, metandienonă, metenolon, metandriol, metiltestosteron, miboleron, nandrolon, 19-norandrostendiol, 19-norandrostendionă, norboleton, noretandrolon, oxabolon, oxandrolon, oxymesteron, oxymetholon, quinbolon, stanozolol, stenbolon, 1-testosteron (delta1-dihidro-testosteron), trenbolon şi analogii***) acestora; … b) SAA endogeni**) includ, dar nu se limitează la: androstenediol, androstenedionă, dehidroepiandrosteron (DHEA), dihidrotestosteron, testosteron şi analogii acestora***) … 4.2. Alţi agenţi anaboliciClenbuterol, zeranol.––––În această secţiune:***) "Exogen" se referă la substanţele care nu pot fi produse de organism în mod natural.***) "Endogen" se referă la substanţele care pot fi produse de organism în mod natural.***) "Analog" este definit ca o substanţă derivată din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substanţe şi care păstrează un efect farmacologic similar.A5. Hormoni peptidiciSunt interzise următoarele substanţe, inclusiv mimeticii*), analogii**) şi factorii de eliberare ai acestora:1. eritropoietina (EPO);2. hormonul de creştere (hGH) şi factorul de creştere insulino-similar (IGF-1);3. gonadotropina corionică (hCG) interzisă numai în cazul bărbaţilor;4. gonadotropinele sintetice şi pituitare (LH) interzise numai în cazul bărbaţilor;5. insulina;6. corticotropinele.–––În această secţiune:**) Un "mimetic" este definit ca o substanţă cu efect farmacologic similar altei substanţe, chiar dacă are o structură chimică diferită.**) Un "analog" este definit ca o substanţă derivată din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substanţe şi care păstrează un efect farmacologic similar.A6. Beta-2-agoniştiToţi beta-2-agoniştii, inclusiv izomerii lor optici D- şi L-, sunt interzişi, cu excepţia formoterolului, salbutamolului, salmeterolului şi terbutalinei, acestea fiind permise, doar prin inhalare, în cazul prevenirii şi/sau tratării astmului şi a bronhoconstricţiei/astmului induse de efort. În astfel de situaţii este necesară o notificare medicală în conformitate cu secţiunea 8 din Standardul Internaţional pentru Excepţii Terapeutice (EUT).Contrar prevederilor Standardului Internaţional pentru Excepţii Terapeutice, atunci când laboratorul a identificat o concentraţie de salbutamol (liber plus conjugat ca glucuronid) mai mare de 1.000 ng/ml, proba va fi considerată pozitivă în cazul în care sportivul nu poate dovedi că rezultatul anormal a fost o consecinţă a utilizării terapeutice a salbutamolului inhalat.A7. Agenţi cu activitate antiestrogenicăInhibitorii de aromatază, clomifen, ciclofenil, tamoxifen sunt interzişi numai la bărbaţi.A8. Agenţi mascatoriDiuretice*), epitestosteron, probenecid, substituenţi de plasmă (de exemplu, dextran, hidroxietil-amidon)––-*) O aprobare medicală în concordanţă cu secţiunea 7 din Standardul Internaţional pentru Excepţii Terapeutice nu este valabilă dacă proba de urină a sportivului conţine un diuretic în asociere cu o substanţă interzisă la nivelul pragului de infracţiune sau sub prag.Diureticele includ:Acetazolamid, amilorid, bumetanid, canrenon, chlortalidon, acid etacrinic, furosemid, indapamid, mersalyl, spironolactonă, tiazide (bendroflumetiazid, clorotiazid, hidroclorotiazid) şi triamteren, precum şi alte substanţe cu structură chimică şi efecte farmacologice similare.A9. GlucocorticosteroiziGlucocorticosteroizii sunt interzişi în administrarea pe cale orală, rectală, intravenos sau intramuscular.Celelalte căi de administrare necesită o notificare medicală în conformitate cu secţiunea 8 din Standardul Internaţional pentru Excepţii Terapeutice.B. Metode interziseB1. Creşterea capacităţii de transfer de oxigenSunt interzise următoarele:a) dopingul cu sânge. Acesta constă în utilizarea de sânge autolog, homolog sau heterolog sau de produse hematologice (din celule roşii) de orice origine, altele decât cele necesare unui tratament medical legitim; … b) utilizarea de produse care măresc absorbţia, transportul sau eliberarea de oxigen (de exemplu, eritropoietinele, înlocuitorii pe bază de hemoglobină modificată, inclusiv, dar nu limitat la substituenţi de sânge pe bază de hemoglobină, produşi de hemoglobină microîncapsulată, perfluorochimicale şi efaproxiral (RSR13). … B2. Manipularea farmacologică, chimică şi fizicăManipularea farmacologică, chimică şi fizică constă în folosirea de substanţe şi metode, inclusiv agenţi mascatori, care alterează, încearcă să altereze sau sunt pasibile să altereze integritatea şi validitatea probelor colectate în timpul controlului doping.Acestea includ, dar nu se limitează la cateterizare, substituţia urinei şi/sau falsificarea, inhibarea excreţiei renale şi alterări ale concentraţiei testosteronului şi epitestosteronului.B3. Dopingul geneticDopingul cu gene sau celule este definit ca utilizarea nonterapeutică de gene, elemente genetice şi/sau celule care au capacitatea de a creşte performanţa sportivă.C. Substanţe şi metode interzise şi în competiţie şi în afara competiţieiC1. Substanţe interzise(Toate categoriile listate mai jos se referă la toate substanţele şi metodele prezentate în secţiunea respectivă.)a) Agenţi anabolici … b) Hormoni peptidici … c) beta-2-agonişti*) … d) Agenţi cu activitate antiestrogenică … e) Agenţi de mascare … C2. Metode interzisea) Îmbunătăţirea capacităţii de transfer de oxigen … b) Manipulări farmacologice, chimice şi fizice … c) Doping genetic … *) Numai clenbuterol, iar salbutamol atunci când concentraţia sa înurină este mai mare de 1.000 ng/ml.D. Substanţe interzise în anumite sporturiD1. AlcoolAlcoolul (etanolul) este interzis numai în timpul competiţiilor, în sporturile menţionate mai jos. Detectarea se va realiza prin analizarea respiraţiei şi/sau a sângelui. Pragul de infracţiune doping este menţionat în paranteză pentru fiecare federaţie. Dacă nu este specificat nici un prag, prezenţa oricărei cantităţi de alcool va constitui o infracţiune doping.● Aeronautică (FAI) (0,05 g/l)● Tir cu arcul (FITA) (0,10 g/l)● Automobilism (FIA)● Biliard (WCBS)● Boules (CMSB) (0,50 g/l)● Fotbal (FIFA)● Gimnastică (FIG) (0,10 g/l)● Karate (WCF) (0,40 g/l)● Pentatlon modern (UIPM) (0,10 g/l)● Motociclism (FIM)● Sporturi cu role (FIRS) (0,02 g/l)● Schi (FIS)● Triatlon (ITU) (0,40 g/l)● Lupte (FILA)D2. BetablocanteDacă nu este specificat altfel, betablocantele sunt interzise doar în competiţie, în următoarele sporturi:● aeronautică (FAI);● tir cu arcul (FITA) (şi în afara competiţiei);● automobilism (FIA);● biliard (WCBS);● boules (CMSB);● bob (FIBT);● bridge (FMB);● şah (WCF);● curling (WCF);● fotbal (FIFA);● gimnastică (FIG);● motociclism (FIM);● pentatlon modern (UIPM);● popice (FIQ);● navigaţie cu pânze (ISAF) doar cu cârmă;● tir (ISSF) (interzis şi în afara competiţiei);● schi (FIS) în sărituri şi snowboard stil liber;● înot (FINA) în scufundări şi înot sincron;● lupte (FILA).Betablocantele includ, dar nu sunt limitate la următoarele: Acebutolol, alprenolol, atenolol, betaxolol, bisoprolol, bunolol, carteolol, carvedilol, celiprolol, esmolol, labetalol, levobunolol, metipranolol, metoprolol, nadolol, oxprenolol, pindolol, propranolol, sotalol, timolol.D3. DiureticeSunt interzise în şi în afara competiţiei în toate sporturile ca agenţi mascatori. Totuşi, în următoarele sporturi care reclamă categorii de greutate şi în sporturile în care pierderile de greutate pot creşte performanţa, nici o excepţie terapeutică nu va fi valabilă pentru utilizarea diureticelor:● culturism (IFBB);● box (AIBA);● judo (IJF);● karate (WKF);● haltere pentru sportivii cu handicap (IPF);● canotaj (categoria uşoară) (FISA);● schi (FIS) (numai pentru sărituri);● taekwondo (WTF);● haltere (IWF);● lupte (FILA);● wushu (IWF).E. Substanţe specialeSubstanţele speciale sunt, conform Codului Agenţiei Mondiale Antidoping (10.3), acele substanţe care pot fi subiectul încălcărilor fără intenţie a reglementărilor antidoping, deoarece sunt utilizate pe scară largă în producerea medicamentelor, şi a căror utilizare în scop de dopaj este mai puţin probabilă. Atunci când un sportiv poate stabili că utilizarea unei astfel de substanţe nu a fost menită să mărească performanţa sportivă, sancţiunea poate fi redusă. Substanţele speciale sunt următoarele:● stimulente: efedrina, L-metilamfetamina, metilefedrina;● canabinoidele;● beta-2-agoniştii inhalaţi (cu excepţia clenbuterolului);● diureticele [nu se aplică în cazul sporturilor unde sunt interzise (secţiunea D3)];● agenţii mascatori: probenecid;● glucocorticosteroizii;● betablocantele;● alcoolul.F. Programul de monitorizare 2004Codul Agenţiei Mondiale Antidoping (4.5) stipulează că Agenţia Mondială Antidoping, prin consultare cu alţi semnatari şi guverne, va stabili un program de monitorizare privind substanţele care nu sunt în Lista substanţelor interzise, dar pe care Agenţia Mondială Antidoping doreşte să le monitorizeze pentru stabilirea unor tipare de utilizare abuzivă în sport.În anul 2004, pe lista de monitorizare sunt următoarele substanţe:● stimulente – numai în competiţie: cafeina, fenilefrina, fenilpropanolamina, pipradrol, pseudoefedrina, sinefrina;● narcotice – numai în competiţie: raportul morfină/codeină.––––
