pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor
Având în vedere prevederile art. 13 alin. 2 şi ale art. 17 pct. II lit. c) din Legea nr. 40/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, precum şi ale art. 8 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 795/1992 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 491/1993, ministrul de interne şi ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului emit următorul ordin: +
Articolul 1Se aprobă Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, prevăzute în anexa, care face parte integrantă din prezentul ordin. +
Articolul 2Proiectantii şi executanţii lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, precum şi beneficiarii sunt obligaţi să respecte pe întreaga perioadă de exploatare prevederile prezentului ordin. +
Articolul 3Îndrumarea şi controlul aplicării prevederilor prezentului ordin se exercită de către personalul de specialitate al Ministerului de Interne – Comandamentul trupelor de pompieri şi al Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului. +
Articolul 4Prezentul ordin intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea lui în Monitorul Oficial al României. Ministru de interne,George Ioan DanescuMinistrul lucrărilor publiceşi amenajării teritoriului,Marin Cristea +
Anexa 1NORME GENERALEde prevenire şi stingere a incendiilor +
Capitolul 1Dispoziţii generale 1. Prezentele norme generale stabilesc principiile, regulile şi măsurile generale necesare prevenirii şi stingerii incendiilor la construcţii şi în localităţi, în scopul asigurării exigenţei esenţiale privind "siguranţa la foc". Aceste principii se aplică la proiectarea, realizarea şi utilizarea construcţiilor noi de orice categorie şi a instalaţiilor aferente acestora, indiferent de forma de proprietate sau destinaţie, precum şi la lucrările de modernizare, modificare sau transformare a celor existente. În cazurile când prin aceste lucrări nu se inrautatesc condiţiile existente de siguranţă la foc, prevederile au caracter de recomandare. 2. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor în general, precum şi realizarea siguranţei la foc a construcţiilor pe baza sistemului de exigente esenţiale au în vedere incendiul ca un proces complex, cu evoluţie necontrolata, datorat prezentei substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere. Apariţia şi dezvoltarea necontrolata a arderii au efect negativ, deoarece produc pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale etc. şi impun intervenţia organizată pentru stingere. 3. Construcţiile trebuie proiectate şi realizate astfel încât, prin soluţiile adoptate, în caz de incendiu să se asigure: a) protecţia ocupantilor, ţinând seama de vârsta, starea lor de sănătate şi riscul de incendiu; … b) protecţia serviciilor mobile de pompieri care intervin pentru stingerea incendiilor, evacuarea ocupantilor şi a bunurilor materiale; … c) limitarea pierderilor de vieţi şi bunuri materiale; … d) împiedicarea extinderii incendiului la obiecte invecinate; … e) prevenirea avariilor la construcţii şi instalaţii invecinate, în cazul prabusirii construcţiei incendiate. … Definirea şi determinarea acestora se realizează prin condiţiile performanţe ale construcţiei. 4. Principalele performanţe privind siguranţa la foc trebuie asigurate pe întreaga durata de utilizare a construcţiilor, în funcţie de: a) riscul de izbucnire a incendiilor; … b) condiţiile de siguranţă a utilizatorilor în caz de incendiu; … c) comportarea la foc a construcţiei în ansamblu şi a principalelor ei părţi componente; … d) caracteristicile specifice ale elementelor şi materialelor utilizate; … e) posibilităţile de intervenţie pentru stingerea incendiilor. … Măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor stabilite în prezentele norme generale sunt obligatorii pentru proiectanţi, executanţi şi utilizatori la toate construcţiile şi în toate localităţile. 5. Condiţiile performanţe specifice şi cuantificarea acestora pentru fiecare situaţie concretă se stabilesc pe baza unor scenarii de siguranţă la foc. La elaborarea scenariilor trebuie respectate reglementările de specialitate în vigoare, care se emit sau se modifica cu avizul Ministerului de Interne – Comandamentul trupelor de pompieri. 6. Scenariile de siguranţă la foc sunt constituite din combinatii de valori şi relaţii între condiţiile performanţe asigurate, respectiv între intervalele de timp şi nivelul performantelor realizate. Scenariile se întocmesc de proiectant în faza de proiectare a construcţiilor şi se completează de beneficiar cu reguli şi măsuri specifice utilizării. Valorile intervalelor de timp şi nivelul performantelor asigurate se stabilesc în funcţie de gradul de importanţa a construcţiei la nivel de localitate sau de zona de amplasare, de condiţiile de utilizare privind riscurile şi pericolele potenţiale de incendiu şi de condiţiile din zona respectiva referitoare la echiparea cu instalaţii specifice, existenta, dotarea şi posibilităţile de intervenţie a serviciilor mobile de pompieri, distanţele faţă de acestea, căile de acces şi intervenţie asigurate etc. 7. Stabilirea şi realizarea parametrilor performanti necesari prevenirii şi stingerii incendiilor la instalaţiile şi echipamentelor tehnologice de producţie se asigura pe baza reglementărilor specifice fiecărui domeniu de activitate, elaborate de către organele abilitate de lege, cu avizul Comandamentului trupelor de pompieri, precizîndu-se riscurile şi pericolele de incendiu, măsurile de protecţie asigurate şi implicatiile asupra construcţiei. 8. Dispozitivele, maşinile, instalaţiile, sistemele, substantele şi, în general, produsele destinate prevenirii şi stingerii incendiilor în toate domeniile de activitate, realizate în ţara sau importate, trebuie să îndeplinească condiţiile performanţe specifice şi se admit pentru utilizare numai dacă sunt avizate de Comandamentul trupelor de pompieri. +
Capitolul 2Condiţii performanţe +
Secţiunea IRisc de izbucnire a incendiilor 9. Riscul previzibil de izbucnire a incendiilor este constituit din posibilităţile de producere a incendiului în construcţii datorită, în principal, existenţei materialelor şi substanţelor combustibile şi, totodată, condiţiile de aprindere a acestora de la surse accidentale sau funcţional necesare. 10. Reducerea riscului de izbucnire a incendiului este obligatorie atât prin limitarea lui la strictul necesar functionalitatii construcţiei, cît şi prin măsuri de protecţie adoptate în funcţie de încadrarea în nivelul de risc admis. Acest nivel se stabileşte în funcţie de importanţa, vulnerabilitatea, destinaţia şi tipul construcţiei respective. 11. Nivelul riscului de izbucnire a incendiului într-o construcţie este determinat de nivelul minim limita de risc provenit din conţinutul ei, al materialelor şi elementelor ce alcătuiesc construcţia şi al vecinatatilor acesteia, precum şi al instalaţiilor şi echipamentelor construcţiei care pot constitui accidental surse de izbucnire a unui incendiu. 12. Spaţiile, încăperile, compartimentele şi construcţiile vor avea stabilite şi specificate nivelurile de risc de incendiu sau categoriile de pericol de incendiu, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice. +
Secţiunea a II-aCondiţii de siguranţă a utilizatorilor în caz de incendiu 13. Siguranţa utilizatorilor unei construcţii în caz de incendiu trebuie asigurata prin stabilirea unor intervale de timp care să permită corelarea acţiunilor de intervenţie şi de salvare cu dezvoltarea incendiului, respectiv a unor perioade de timp corespunzătoare pentru alarmare, alertare, supravietuire, evacuare, localizare şi stingere a incendiului, precum şi propagare la obiective invecinate. 14. Timpul de alarmare este intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi semnalizarea acestuia de către un sistem automat de detectare şi semnalizare sau de către o persoană. Timpul de alarmare trebuie să fie cît mai scurt posibil şi este determinat de nivelul performantelor sistemelor automate utilizate şi nedeterminat în cazul persoanelor. 15. Timpul de alertare este intervalul de timp cuprins între momentul semnalizarii incendiului (alarmare) şi cel al anunţării serviciilor proprii de pompieri şi a pompierilor militari. Timpul de alertare trebuie să fie cît mai scurt şi este determinat de nivelul performantelor sistemelor automate utilizate, iar atunci când alertarea se efectuează de către persoane, nu poate fi stabilit cu precizie. 16. Timpul de supravietuire în încăperile construcţiei şi în spaţiile de refugiu prevăzute în aceasta este intervalul de timp de la izbucnirea incendiului până la limita menţinerii vieţii, respectiv producerea asfixierii, arsurilor sau prăbuşirea zonei construite ori a construcţiei. Timpul de supravietuire este condiţionat de performanţele elementelor de construcţie utilizate şi trebuie să fie suficient de mare pentru a permite salvarea utilizatorilor construcţiei. Totodată, timpul de supravietuire depinde de temperatura asigurata în zonele respective, de degajarile de fum şi gaze toxice, de stabilitatea structurală etc. 17. Timpul de evacuare este intervalul de timp necesar după alarmare pentru ca toţi utilizatorii să se deplaseze din încăperi sau din construcţie în locurile sigure din exteriorul acesteia sau în spaţiile de refugiu prevăzute în interiorul ei. Timpul de evacuare se asigura prin respectarea condiţiilor impuse căilor de evacuare ca număr, mod de dispunere, lungime, alcătuire şi dimensionare, conform prevederilor din reglementările tehnice. 18. Timpul de localizare şi stingere a incendiului este intervalul de timp cuprins între timpul de alarmare şi momentul în care acesta este sub control şi stins. Timpul de localizare şi stingere este determinat pe bază de date statistice, în funcţie de tipul construcţiei, nivelul organizării şi echiparii acesteia cu mijloace de semnalizare şi stingere, de amplasare faţă de unităţile mobile de intervenţie şi de componenta şi dotarea acestora, de accesele şi căile de intervenţie asigurate etc. Se recomanda ca acest interval de timp să fie cît mai redus. 19. Timpul de propagare a incendiului la obiecte invecinate este intervalul de timp cuprins între timpul de alarmare şi momentul în care se propaga la obiectivele invecinate. Acest timp se determina prin calcul, în funcţie de radiatia termica a construcţiei incendiate, de distanta faţă de vecinătăţi şi de rezistenta la foc a fatadelor şi acoperişurilor obiectelor invecinate. Pentru propagarea incendiilor prin scântei, determinarea se efectuează prin încercări. Timpul de propagare trebuie să fie suficient de mare, astfel încât să se evite extinderea uşoară a incendiilor la obiecte invecinate. +
Secţiunea a III-aCondiţii privind comportarea la foc a construcţiei în ansamblu şi a principalelor ei părţi componente 20. Comportarea la foc a construcţiei în ansamblu şi a principalelor ei părţi componente este determinata de elementele şi materialele utilizate. Stabilitatea (rezistenta la foc) a construcţiei se asigura pe intervalul de timp necesar intervenţiei de stingere, fără a periclita siguranţa utilizatorilor, şi trebuie să fie corelata cu importanţa, vulnerabilitatea, destinaţia şi tipul construcţiei. 21. Condiţiile ce trebuie îndeplinite sunt determinate prin valorile extreme admise (minime sau maxime) şi se referă la incendierea generalizata, etanseitatea la aer, rezistenta la foc a fatadelor, a acoperişurilor şi a structurii portante, corelate cu durata de siguranţă a refugiilor, nivelul performantelor dispozitivelor de alerta, de evacuare a fumului şi de stingere automată, cu durata de siguranţă şi capacitatea căilor de evacuare, durata de siguranţă a ascensoarelor, asigurarea accesului autovehiculelor pompierilor, echiparea şi dotarea cu instalaţii şi dispozitive de intervenţie, inclusiv a traseelor de acces ale serviciilor mobile de intervenţie. 22. Timpul de incendiere totală (flash-over) este intervalul de timp cuprins între timpul de alarmare şi momentul trecerii la starea de combustie generalizata a materialelor care se găsesc în spaţiul respectiv. Determinarea intervalului de timp se realizează prin extrapolarea rezultatelor încercărilor pe materiale şi elemente de construcţie sau prin calcule. 23. Etanseitatea la aer a ansamblului construcţiei sau a unei părţi din acesta se referă la volumul de aer ce intră în interior atunci când timplaria închiderii exterioare (uşi, ferestre) este în poziţie închisă, precum şi la cel care iese din construcţie datorită diferenţei dintre presiunile din interior şi exterior. Determinarea se efectuează prin calcule bazate pe permeabilitatea diferitelor elemente ale închiderii construcţiei spre exterior şi pe geometria interioară a spaţiului construit. 24. Compartimentarea antifoc a construcţiei se realizează prin elemente verticale (pereţi) de compartimentarea antifoc. În cadrul compartimentelor antifoc, separarea unor spaţii se asigura prin elemente verticale şi orizontale rezistente la foc (pereţi şi planşee). Ariile compartimentelor limitate prin elemente antifoc sunt stabilite în funcţie de rezistenta la foc asigurata, destinaţiei, riscuri şi pericole de incendiu, numărul de niveluri şi destinaţie. 25. Limita de rezistenta la foc a elementelor de construcţie care delimiteaza compartimente antifoc sau separa spaţii ale construcţiei este intervalul de timp în care acestea îşi epuizează capacitatea de rezistenta la acţiunea unui incendiu standard, definit de reglementări tehnice. Limita de rezistenta la foc a acestora este determinata de elementul cel mai puţin rezistent din alcătuirea lor. 26. Limita de rezistenta la foc a fatadelor şi a acoperişurilor construcţiilor este intervalul de timp în care acestea, inclusiv timplaria lor, împiedica propagarea incendiului de la un nivel la altul sau de la o construcţie la alta, conform reglementărilor tehnice. Determinarea limitei de rezistenta la foc se realizează prin încercări şi calcule. 27. Rezistenta la foc a structurii portante se evalueaza pentru ansamblul construcţiei sau a unui compartiment de incendiu şi reprezintă intervalul de timp în care este asigurata stabilitatea acesteia, continuind să-şi îndeplinească rolul de structura portanta. Determinarea se efectuează prin încercări şi calcule, ţinând seama de densitatea sarcinii termice şi de caracteristicile diferitelor părţi ale construcţiei, în special de limitele de rezistenta la foc a elementelor structurii. 28. Timpul de siguranţă a refugiilor este intervalul de timp în care este asigurata supravietuirea în acestea, indiferent de modul în care evolueaza incendiul în construcţie. Timpul de siguranţă a refugiilor este cel mai scurt dinte intervalele de timp în care temperatura din interior este excesiva, se produc degajari de fum sau de gaze toxice, focul pătrunde în interiorul lor sau structura portanta nu mai rezista la foc. 29. Existenta şi condiţiile performanţe ale dispozitivelor de detectare şi alarmare, precum şi ale sistemului de anuntare-informare a utilizatorilor în caz de incendiu trebuie să corespundă reglementărilor tehnice specifice, în ceea ce priveşte timpul mediu de detectare şi alarmare, precum şi fiabilitatea sistemului. Sistemul de anuntare-informare în caz de incendiu, cu actionarea manuală sau automată, este cel care permite difuzarea de anunţuri şi informaţii privind producerea şi evoluţia incendiului, precum şi regulile pe care trebuie să le respecte utilizatorii. 30. Existenta şi condiţiile performanţe ale sistemului de alertare trebuie să asigure timpul de fiabilitatea necesară, conform reglementărilor tehnice specifice. Fiabilitatea dispozitivelor şi a sistemelor de detectare, alarmare şi alertare vizează procentajul admis de dereglari ale acestora, cum sunt alarmele false, defectele de detectie, alarmarea, alertare etc. 31. Condiţiile performanţe ale dispozitivelor antifum din construcţie reprezintă nivelul la care acestea şi elementele despartitoare (pereţi, planşee), precum şi sistemele de ventilare-condiţionare asigura limitarea propagarii fumului în spaţii, încăperi, coridoare şi scări. Determinarile se efectuează prin încercări. 32. Existenta şi condiţiile performanţe ale sistemelor de stingere automată se stabilesc conform reglementărilor tehnice, asigurind declanşarea şi funcţionarea lor corespunzătoare, cu debitele, intensitatile, presiunile şi timpul de funcţionare normate, precum şi fiabilitatea necesară. 33. Asigurarea timpului de siguranţă şi capacitatea căilor de evacuare necesare pe trasee care să permită deplasarea utilizatorilor din interiorul construcţiei până la exterior sau la un spaţiu de refugiu se stabilesc prin reglementările tehnice. Timpul de siguranţă a căilor de evacuare este intervalul de timp în care utilizatorii pot folosi aceste cai, având asigurate condiţiile de vizibilitate pentru deplasare pe traseul respectiv şi distantei normate de evacuare a fluxurilor. Determinarile se efectuează prin calcul, potrivit reglementărilor specifice. 34. Timpul de siguranţă privind funcţionarea ascensoarelor de intervenţie în caz de incendiu este intervalul de timp în care acestea se pot utiliza de către serviciile mobile de pompieri în timpul incendiului. Timpul de siguranţă este cel mai scurt dintre intervalele de timp în care sunt posibile utilizarea şi circulaţia lor, respectiv casa ascensorului nu este invadata de fum şi gaze toxice, pereţii casei ascensorului rezista la foc, iar partea mecanică, mecanismele şi sistemul de alimentare electrica nu sunt afectate de incendiu. Acestea trebuie să corespundă reglementărilor tehnice şi se determina prin încercări şi calcule. 35. Asigurarea condiţiilor pentru accesul autovehiculelor de intervenţie ale serviciilor mobile de pompieri (autopompe, autoscari etc.) la construcţii, în funcţie de dispunerea, traseele, lăţimea şi rezistenta la sarcini a căilor de circulaţie, precum şi de conformarea fatadelor construcţiei. Căile de acces şi circulaţie pentru autovehiculele de intervenţie trebuie să corespundă reglementărilor specifice pentru mijloacele de transport de tip greu, soluţiile constructive determinându-se prin calcule. 36. Echiparea şi dotarea construcţiilor cu mijloace fixe şi mobile de intervenţie în caz de incendiu, cum sunt stingatoarele, hidranti interiori şi exteriori, coloane uscate, maşini, utilaje, substanţe etc., se stabilesc potrivit necesităţilor şi criteriilor de echipare şi dotare specifice. 37. Asigurarea traseelor pentru accesul personalului serviciilor mobile de pompieri în interiorul construcţiilor, prin uşi, coridoare, scări, ascensoare etc., amenajate şi marcate corespunzător, astfel încât să se poată ajunge la diferite părţi ale construcţiei. Stabilirea acestora are în vedere conformarea construcţiei şi scenariile de siguranţă luate în considerare. +
Secţiunea a IV-aCondiţii specifice elementelor şi materialelor 38. Principalele condiţii performanţe şi proprietăţi specifice ce se au în vedere la utilizarea elementelor şi materialelor de construcţie se referă la combustibilitate, contribuţia la foc, propagarea flacarilor, degajarea fumului şi a gazelor toxice, la gradul de rezistenta la foc, etanseitatea la fum şi flacari, limita de rezistenta la foc. 39. Combustibilitatea elementelor de construcţie şi a materialelor componente ale elementelor şi structurilor compozite este proprietatea acestora de a se aprinde şi de a arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltata de incendiu. 40. Contribuţia la foc este apreciată prin densitatea sarcinii termice care se determina prin calcul, raportind sarcina termica rezultată din totalitatea materialelor şi substanţelor combustibile fixe şi mobile existente la aria luată în considerare. 41. Propagarea flacarilor pe suprafaţa elementelor şi a materialelor de construcţie combustibile se stabileşte în funcţie de alcătuirea acestora şi viteza specifică de propagare a flacarii. Se recomanda utilizarea acelor alcatuiri care au viteza de propagare a flacarii redusă, asigurindu-se măsurile de protecţie necesare care să nu pericliteze siguranţa la foc a utilizatorilor. 42. Nivelul admisibil de degajare a fumului şi a gazelor toxice emise de elementele şi materialele combustibile utilizate reprezintă limita ce trebuie asigurata pentru siguranţa utilizatorilor construcţiei. 43. Gradul de rezistenta la foc a construcţiei reprezintă capacitatea globală a acesteia de a rezista la acţiunea incendiului, stabilindu-se în funcţie de combustibilitatea şi limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de construcţie componente, determinate prin încercări şi calcule. 44. Etanseitatea la propagarea fumului şi a flacarilor reprezintă intervalul de timp performant în care un element de separare împiedica trecerea fumului şi a flacarilor dintr-o parte în alta a sa, determinat prin încercări. 45. Limita de rezistenta la foc a unui element de construcţie este intervalul de timp în care acesta îşi epuizează capacitatea de rezistenta la acţiunea unui incendiu standard, performanta stabilită pe baza criteriilor de stabilitate, izolare termica şi etanseitatea, determinându-se prin încercări şi calcule. +
Secţiunea a V-aIntervenţia pentru stingere 46. Timpul de începere a intervenţiei serviciilor mobile de pompieri îl constituie intervalul cuprins între momentul alertarii şi cel al declanşării acţiunii de intervenţie la locul incendiului. 47. Determinarea timpului de începere a intervenţiei se evalueaza în funcţie de serviciile mobile care intervin şi depinde de nivelul pregătirii, de conceptia tactica, dotare, zile, ore, perioade ale anului, de dificultăţile de trafic, distanţele de parcurs, acţiunile simultane posibile şi de altele similare. Durata generală a intervenţiei reprezintă suma intervalelor de timp necesare începerii intervenţiei şi a lichidării şi stingerii incendiilor, în corelare cu sistemele şi instalaţiile de protecţie prevăzute. 48. Prin scenariile de siguranţă care se elaborează de către proiectant este necesară analizarea posibilităţilor reale de intervenţie operativă în caz de incendiu a serviciilor mobile existente, iar în situaţiile în care acestea nu sunt satisfăcătoare, să se asigure completarea cu servicii proprii, constituite, echipate şi dotate corespunzător importantei, vulnerabilitatii şi riscurilor previzibile, precum şi posibilităţii unor intervenţii simultane. +
Capitolul 3Organizarea activităţii 49. Conceptia de organizare, conducere şi desfăşurare a activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor în toate domeniile se realizează în concordanta cu condiţiile asigurate, pe baza unor scenarii de siguranţă ce se elaborează pentru fiecare situaţie din faza de proiectare, preluindu-se de beneficiar în planul de apărare împotriva incendiilor. 50. Planul de apărare se elaborează de beneficiar şi trebuie să cuprindă organizarea comisiei de apărare împotriva incendiilor, a serviciului mobil de pompieri şi a intervenţiei de stingere a incendiilor, regulile şi măsurile specifice de prevenire, situaţii ale echiparii şi dotării cu mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi a celor de salvare, evidente ale exerciţiilor efectuate şi ale evenimentelor produse. 51. La întocmirea planului de apărare, elaboratorul consulta comisia de apărare împotriva incendiilor şi serviciul de pompieri, iar partea referitoare la organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor se avizează de către unităţile teritoriale ale pompierilor militari. 52. Instruirea personalului asupra regulilor generale şi a măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor se asigura de către beneficiar şi este obligatorie la angajare şi periodic la locul de activitate, precum şi ori de cîte ori urmează să execute operaţiuni cu pericol de incendiu sau explozie. Instruirea asupra măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor este obligatorie şi pentru persoanele din afară care executa lucrări pe teritoriul unităţii. 53. Pe zonele de activitate se afişează, în locuri vizibile, măsurile specifice şi acţiunile ce se întreprind pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. 54. Pentru instalaţiile tehnologice de producţie cu grad ridicat de risc sau pericol în exploatare, beneficiarii întocmesc instrucţiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, potrivit reglementărilor de specialitate. 55. La organizarea transportului, manipulării şi depozitarii materialelor, lichidelor şi – în general – a substanţelor combustibile se au în vedere proprietăţile fizico-chimice ale acestora, forma şi dimensiunile, modul de ambalare şi compatibilitatea cu substantele de stingere, astfel încât sa nu genereze incendii sau explozii, iar stingerea să poată fi realizată. 56. Executarea lucrărilor cu foc deschis şi utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu sunt admise numai după luarea tuturor măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor necesare şi după obţinerea permisului de lucru cu foc, iar pentru locurile cu pericol deosebit de incendiu, a autorizaţiei de lucru cu foc, eliberata de beneficiarul lucrărilor. 57. La terminarea programului de activitate va fi organizată de către beneficiar verificarea spaţiilor, în vederea eliminării surselor potenţiale de iniţiere a incendiilor şi a asigurării functionalitatii mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor. 58. Darea în funcţiune a construcţiilor şi instalaţiilor – toată sau parţială – este admisă numai cu condiţia constatării de către comisia de recepţie a asigurării măsurilor tehnice şi organizatorice prevăzute, de prevenire şi stingere a incendiilor, inclusiv încadrarea şi dotarea serviciilor mobile de pompieri ori asigurarea acestora prin înţelegeri sau contracte încheiate cu cele existente în unităţi apropiate. +
Capitolul 4Reguli şi măsuri generale de prevenire şi stingere a incendiilor 59. Căile de acces şi de evacuare în caz de incendiu se menţin permanent libere şi marcate corespunzător, astfel încât să poată fi utilizate în timp cît mai scurt şi pe trasee uşor de recunoscut. 60. În construcţiile civile şi industriale, produsele şi substantele combustibile se vor utiliza numai în cantităţile strict necesare functionalitatii, fără a se depăşi densitatea sarcinii termice stabilite. Produsele şi substantele explozive nu sunt admise în clădirile publice. 61. În locuinţe de tip unifamilial sau apartamente ale blocurilor de locuit este admisă păstrarea combustibilului lichid şi a recipientelor de gaze combustibile lichefiate numai în cantităţile şi condiţiile stabilite prin reglementări specifice. 62. Produsele, materialele şi substantele combustibile se amplaseaza la distanta ori se protejeaza faţă de surse de căldură, astfel încât sa nu fie posibila aprinderea lor. Cele susceptibile de autoaprindere se dispun obligatoriu în zone ventilate. 63. Instalaţiile utilizate ale construcţiilor şi cele de uz casnic, precum şi cele tehnologice se folosesc în limitele condiţiilor functionale, cu respectarea stricta a regulilor şi a măsurilor de utilizare stabilite de producători şi proiectanţi. 64. În spaţii cu pericol de explozie, accesul persoanelor fără echipament de protecţie corespunzător, precum şi utilizarea sculelor care pot produce scântei prin lovire sau folosirea dispozitivelor, aparatelor, utilajelor, maşinilor ori instalaţiilor fără protecţii corespunzătoare mediului sunt interzise. 65. Căile de intervenţie în caz de incendiu, precum şi punctele de stationare şi alimentare a pompelor mobile de incendiu vor fi menţinute permanent în stare de funcţionare şi marcate corespunzător. 66. Mijloacele de transport pentru produse sau substanţe cu pericol de incendiu sau explozie vor fi echipate corespunzător şi vor circula pe trasee ferite de zonele intens populate. Parcarea sau gararea lor se asigura numai în locuri special destinate, amenajate şi echipate pentru acest scop, fiind interzisă utilizarea parcajelor sau a garajelor publice. 67. Utilizarea sistemelor şi a mijloacelor de încălzire, ventilare, condiţionare şi a celor de iluminat sau forta în condiţii care prezintă pericol de incendiu sau explozie nu este admisă, iar folosirea nesupravegheata a focului deschis şi a sistemelor locale de încălzire, preparare a hranei ori iluminat este interzisă în condiţii care pot genera incendii. 68. Asigurarea şi menţinerea în funcţie a sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricitatii statice este obligatorie la instalaţiile, utilajele şi echipamentele stabilite prin reglementările tehnice. 69. Deşeurile, reziduurile, scurgerile şi depunerile de produse combustibile din spaţiile de producţie sau de depozitare se colectează şi se indeparteaza ritmic, astfel încât sa nu conducă la iniţierea sau propagarea incendiilor. 70. Materialele şi elementele de construcţie combustibile se tratează cu substanţe ignifuge sau se protejeaza împotriva radiatiilor termice, potrivit prevederilor din reglementările tehnice. 71. Instalaţiile şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor se întreţin permanent în funcţie, iar lucrările de reparaţii se realizează în timp cît mai scurt posibil, asigurindu-se în perioada respectiva măsuri de protecţie compensatorii. 72. Scoaterea din funcţiune a sistemelor şi a dispozitivelor de protecţie pe timpul funcţionarii instalaţiilor cu pericol de incendiu sau explozie este strict interzisă. De asemenea, este interzisă funcţionarea instalaţiilor şi a utilajelor cu improvizatii sau cu defectiuni care pot genera sau favoriza producerea incendiilor. 73. În construcţiile destinate publicului, precum şi în mijloacele de transport în comun nu este admis accesul cu lichide inflamabile, cu recipienţi care conţin gaze combustibile lichefiate sau comprimate, precum şi cu substanţe puternic oxidante. 74. Blocarea, obturarea sau suprimarea căilor de acces sau evacuare în caz de incendiu a surselor de alimentare cu apa şi a mijloacelor de prevenire şi stingere a incendiilor din echiparea sau dotarea obiectivelor sau a localităţilor sunt interzise. 75. În sălile de spectacol şi în alte spaţii sau clădiri publice este interzis accesul persoanelor în număr mai mare decît capacitatea stabilită şi declarata, dacă prin aceasta se ingreuiaza evacuarea în caz de incendiu. 76. Transvazarea, transportul şi depozitarea produselor combustibile în ambalaje sau recipiente care favorizează încărcarea electrostatica sau care pot deversa prin spargere nu sunt admise. 77. Livrarea de către furnizor şi punerea în funcţiune fără instrucţiuni de utilizare a aparatelor, dispozitivelor şi echipamentelor care pot constitui surse de iniţiere a incendiilor sunt interzise. 78. Executarea, efectuarea probelor tehnologice, punerea în funcţiune şi darea în exploatare a oricărei construcţii, instalaţii, amenajări sau schimbări de destinaţie trebuie realizate cu respectarea prevederilor legale referitoare la prevenirea şi stingerea incendiilor, astfel încât sa nu creeze pericol pentru utilizatori şi bunuri. 79. Asigurarea condiţiilor de alarmare, evacuare şi salvare a utilizatorilor în caz de incendiu este obligatorie, potrivit reglementărilor tehnice. 80. Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice destinate prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi respectarea condiţiilor de funcţionare ori de utilizare a acestora conform reglementărilor tehnice sunt obligatorii. 81. Măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor la culturile agricole, sectoarele agrozootehnice, depozitele de furaje şi plante tehnice, pădurile şi terenurile cu vegetaţie forestieră se asigura potrivit reglementărilor de specialitate. +
Capitolul 5Echipare şi dotare 82. Echiparea şi dotarea cu mijloace fixe şi mobile de prevenire şi stingere a incendiilor se asigura în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice, potrivit scenariilor de siguranţă elaborate, în funcţie de importanţa, vulnerabilitatea, riscurile şi pericolele de incendiu, precum şi a condiţiilor specifice, potrivit condiţiilor performanţe implicate. 83. Tipul instalaţiilor şi al sistemelor de semnalizare şi stingere a incendiilor care se adoptă, modul de actionare şi de dispunere a lor, dimensionarea acestora şi substantele de stingere utilizate trebuie să corespundă caracteristicilor şi manifestărilor incendiilor specifice, avîndu-se în vedere personalul şi posibilităţile existente de intervenţie potrivit scenariilor de siguranţă elaborate, în condiţiile asigurării fiabilitatii şi eficientei necesare, conform reglementărilor tehnice. 84. Instalaţiile şi sistemele de detectare, semnalizare şi alertare în caz de incendiu trebuie să realizeze îndeplinirea condiţiilor performanţe specifice, asigurind funcţiunile respective în intervalele de timp adoptate prin scenariile de siguranţă. 85. Instalaţiile de stingere a incendiilor, care se prevăd conform reglementărilor tehnice, pot fi constituite din reţele de hidranti, exteriori şi interiori, coloane uscate şi instalaţii de stingere automată cu apa, spuma, gaze inerte, pulberi. 86. Dotarea cu mijloace mobile de intervenţie pentru stingerea incendiilor (motopompe, autopompe, autoscari etc.) la obiective şi în localităţi – după caz – se face corespunzător scenariilor de siguranţă adoptate în funcţie de amplasare şi condiţiile specifice, riscuri şi pericole de incendiu, importanţa şi vulnerabilitatea la incendiu, valoare şi posibilităţi de intervenţie etc., potrivit reglementărilor tehnice. În situaţia în care obiectivele sunt echipate cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor, sigure în funcţionare şi scenariile de siguranţă nu o impun, dotarea cu mijloace mobile de intervenţie în caz de incendiu nu este obligatorie. 87. Obiectivele şi localităţile, după caz, vor avea constituite şi organizate servicii mobile de pompieri ori asigurate contracte sau înţelegeri legale cu formaţiunile de specialitate existente în vecinătate. Componenta şi dotarea serviciilor mobile de pompieri se determina conform reglementărilor, cu avizul unităţilor teritoriale de pompieri. +
Capitolul 6Dispoziţii finale 88. Prezentele Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor completează reglementările existente, aprobate prin Decretul nr. 290/1977, în scopul creşterii eficientei activităţii în toate domeniile, prin aplicarea condiţiilor performanţe specifice. 89. La emiterea sau revizuirea reglementărilor tehnice, elaboratorii sunt obligaţi ca măsurile referitoare la prevenirea şi stingerea incendiilor să fie structurate potrivit condiţiilor performanţe stabilite prin prezentele norme generale. 90. Nerespectarea prevederilor prezentelor Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor atrage răspunderea juridică, potrivit legii. ––––––––-
