ORDIN nr. 1.053 din 3 octombrie 2013

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 124/2011 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2011-2014, „Agricultură şi Dezvoltare Rurală – Orizont PAC 2020”



Având în vedere Referatul nr. 97.076 din 27 august 2013 privind aprobarea modificării şi completării Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 124/2011 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2011-2014, „Agricultură şi Dezvoltare Rurală – Orizont PAC 2020”, cu modificările şi completările ulterioare, elaborat de Direcţia generală de industrie alimentară,în baza prevederilor:– art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare;– art. 27 lit. e) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările ulterioare;– Hotărârii Guvernului nr. 1.266/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contractarea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea proiectelor din planurile sectoriale de cercetare-dezvoltare, cu modificările ulterioare,în temeiul prevederilor art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin: + 
Articolul IOrdinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 124/2011 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2011-2014, „Agricultură şi Dezvoltare Rurală – Orizont PAC 2020”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 şi 395 bis din 6 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:"Art. 1. – Se aprobă Planul sectorial pentru cercetare-dezvoltare al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2011-2014, «Agricultură şi Dezvoltare Rurală – Orizont PAC 2020», acronim ADER 2020, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzut în anexa nr. 1, proiectele componente ale acestuia, prevăzute în anexa nr. 2, precum şi bugetul total estimat în sumă de 58.347.500 lei."2. La anexa nr. 1, punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:"3. BugetulBugetul estimat al planului sectorial ADER 2020 este de 52.801.000 lei, din care:– în anul 2011 – 10.900.000 lei;– în anul 2012 – 11.393.000 lei;– în anul 2013 – 14.993.000 lei;– în anul 2014 – 15.515.000 lei."3. La anexa nr. 1, la Obiectivul general 1 ADESC, obiectivul specific 1.1, după Proiectul ADER 1.1.12 se introduc două noi proiecte, proiectele ADER 1.1.13 şi ADER 1.1.14, cu următorul cuprins:"Proiectul ADER 1.1.13: Zonarea sortimentelor de specii, portaltoaie şi soiuri pe bazine pomicole, în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi socioeconomicePerioada de derulare a planului sectorial: 2013-2014Durata proiectului: maximum 15 luniBugetul estimat 2.000.000 lei

Rezumat:Optimizarea sortimentelor pomicole (specii, portaltoaie şi soiuri) în scopul dezvoltării durabile, integrării ecologice şi creşterii competitivităţii tehnico-economice în pomicultură în condiţiile protejării mediului înconjurător poate contribui la dezvoltarea cunoaşterii în domeniul pomiculturii.Problemele propuse spre rezolvare prin acest proiect au un grad de noutate şi complexitate ridicat, sunt adaptate condiţiilor pedoclimatice locale şi au o aplicabilitate ştiinţifică şi practică deosebită pentru dezvoltarea actuală şi viitoare a pomiculturii.Modificările apărute în structura de proprietate şi mecanismele economiei, exigenţele pieţei europene, modificările climatice regionale, necesitatea acută a protejării mediului înconjurător şi asigurării unei dezvoltări durabile impun abordarea unor cercetări ştiinţifice interdisciplinare care să conducă, în final, la identificarea unor soluţii integrate, fezabile, menite să crească competitivitatea producţiei autohtone de fructe.Ca urmare, implementarea rezultatelor cercetărilor obţinute prin prezentul proiect care priveşte structura sortimentală pe zone agro-ecologice de maximă favorabilitate ar putea veni în întâmpinarea problemelor majore ale pomiculturii autohtone, în scopul obţinerii unui nivel cantitativ şi calitativ ridicat în cadrul fermelor mici şi mijlocii, care să poată face faţă exigenţelor pieţei comune.Creşterea randamentelor în producţia pomicolă românească (în prezent având numai 30-40% din realizările ţărilor din U.E., conform datelor statistice) şi îmbunătăţirea calităţii fructelor prin modernizarea sortimentelor şi, implicit, a tehnologiilor de înfiinţare şi exploatare sunt măsuri absolut necesare pentru a face faţă presiunii concurenţiale a pieţei europene.De asemenea, proiectul îşi propune introducerea de noi soiuri şi portaltoaie la speciile de pomi, cu rezistenţă la factorii de stres climatic (ger, secetă, îngheţuri extrasezoniere, arşiţă etc.), precum şi la principalele boli şi dăunători (de exemplu, rapăn la măr, arsură bacteriană şi Psylla la păr, arsură bacteriană la gutui, viroze la prun, monilioză şi antracnoză la cireş şi vişîn etc.), cu scopul extinderii lor în plantaţiile pomicole din România.Proiectul se va finaliza cu un ghid de bune practici agricole, care se va constitui ca o strategie a pomiculturii pentru procesul de reconversie/restructurare din cadrul politicii PAC 2014-2020. Acesta va cuprinde soluţii privind zonarea sortimentului pe bazine pomicole în funcţie de condiţiile pedoclimatice, tradiţie, impact socioeconomic şi de mediu. De asemenea, rezultatele proiectului vor sta la baza fundamentării legislaţiei privind Normele de aplicare a programului de reconversie/restructurare în pomicultură: delimitarea arealelor, bazinelor pomicole, recomandări privind speciile, portaltoaiele şi soiurile adaptate la condiţiile pedoclimatice în schimbare.Rezultate scontate:– cartograme tematice la nivelul României privind fenomenele meteorologice extreme (ger, îngheţuri timpurii şi târzii, secetă, excedente de precipitaţii, grindină, vijelii etc.) cu impact nefavorabil asupra producţiei pomicole;– zonarea sortimentului de specii, portaltoaie şi soiuri pe principalele bazine pomicole din România, pe baza resurselor pedoclimatice actuale şi a scenariilor previzibile, prin aplicarea metodologiei de bonitare, cu ajutorul unor modele probabilistice şi a unor indicatori climatici şi fiziologici specifici;– ghid de bune practici agricole şi de mediu privind amplasarea speciilor, portaltoaielor şi soiurilor în bazinele pomicole ale României.Modul de aplicare a rezultatelor:– ghid practic – utilizabil în fundamentarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor pomicole din România pe perioada 2014-2020;– rezultatele obţinute vor fi diseminate prin întâlniri de lucru, mese rotunde, instruiri, articole de popularizare, formare profesională.Proiectul ADER 1.1.14: Dezvoltarea unui ansamblu de metode şi tehnici de cultivare a viţei-de-vie în sistem ecologic, cu accent pe valorificarea produselor principale şi secundare rezultate din plantaţiile viticole, în vederea reducerii consumurilor energetice în fermele de semisubzistenţă.Perioada de derulare a planului sectorial: 2013-2014Durata proiectului: maximum 15 luniBugetul estimat: 1.000.000 lei

Rezumat:Agricultura ecologică este un model de alternativă a agriculturii moderne, intensive, şi o parte componentă a agriculturii durabile; ea trebuie gestionată într-o manieră responsabilă şi de precauţie pentru a proteja sănătatea şi bunăstarea generaţiilor actuale şi viitoare, precum şi a mediului înconjurător. Prin cercetări aprofundate se poate îmbunătăţi eficienţa şi creşte productivitatea în acest domeniu, în consecinţă, noile tehnologii trebuie să fie evaluate şi metodele existente revizuite, precauţia şi responsabilitatea fiind preocupările-cheie în managementul, dezvoltarea şi alegerea tehnologiei în agricultura ecologică.Managementul ecologic trebuie să fie adaptat la condiţiile locale, ecologice şi de cultură, inputurile trebuie reduse prin refolosirea, reciclarea şi gestionarea eficientă a materialelor şi a energiei, cu scopul de a menţine şi îmbunătăţi calitatea mediului şi de a conserva resursele.Viticultura ecologică reprezintă un mod de producţie alternativ, bazat pe exploatarea raţională a naturii, iar ca parte integrată a agriculturii ecologice, are aceleaşi obiective şi se sprijină pe aceleaşi principii:– folosirea raţională a ofertei ecologice, prin utilizarea la maximum a resurselor energetice ale mediului (energia solară, geochimică), menţinerea şi sporirea fertilităţii solului;– realizarea producţiei cantitative şi calitative de struguri, la potenţialul biologic al soiurilor cultivate;– reducerea consumurilor tehnologice de materiale, combustibili şi forţă de muncă;– menţinerea diversităţii genetice;– menţinerea sănătăţii ecosistemului viticol.Operatorii economici din viticultură şi vinificaţie, antrenaţi în procesarea materiei prime, pentru a face faţă cerinţelor crescânde ale pieţei, care solicită tot mai insistent produse de calitate competitive, din dorinţa de a obţine profit maxim cu cheltuieli minime, dar şi din necesitatea de a se conforma rigorilor şi standardelor ecologice, sunt mereu în căutarea unor tehnologii avansate şi a implementării acestora pe scară tot mai largă.O problemă acută a fermierilor care intră în procesul de conversie către o viticultură ecologică este lipsa totală a materialului săditor viticol certificat ecologic de pe piaţa românească.În plus, datorită afluxului de cereri de plăţi de agromediu solicitate de numeroase ferme viticole se impune găsirea unor soluţii economice, viabile, de implementare a sistemului ecologic de cultivare a viţei-de-vie, respectând bunele condiţii agricole şi de mediu GAEC asumate de România.În acest context, o cale sigură de eficientizare a procesului tehnologic de prelucrare a strugurilor este valorificarea complexă a produselor secundare care este determinată de ponderea mare a acestora şi a substanţelor pe care le conţîn, fiind utile diferitelor industrii: obţinerea acidului tartric şi a tartraţilor utilizaţi în diferite industrii (alimentară, chimică, farmaceutică, textilă), uleiului de seminţe care poate fi utilizat în industria chimică, utilizarea drojdiilor şi a seminţelor ca surse de proteine furajere, enocolorantului alimentar folosit în industria alimentară la colorarea produselor. Gestionarea corectă a acestor subproduse viticole permite protejarea mediului ambiant şi oferă posibilitatea obţinerii unor produse cu valoare apreciabilă pentru o serie de ramuri ale economiei (combustibili, îngrăşăminte), ceea ce ar majoră rentabilitatea producţiei şi, în acelaşi timp, ar diminua preţul de cost al produselor de bază.Proiectul se va finaliza cu un ghid de bune practici agricole, care se va constitui ca o strategie a viticulturii pentru accesarea fondurilor europene din cadrul politicii PAC 2014-2020. Acesta va cuprinde soluţii privind organizarea microfermelor viticole, tehnologii ecologice de cultură în funcţie de condiţiile locale de mediu.Rezultate scontate:– bază de date integrate (analiza mediului, a pretabilităţii soiurilor, a mijloacelor tehnico-economice) pusă la dispoziţia micilor fermieri care doresc să acceseze fonduri europene prin programul PNDR – Măsura 2.1.4 Plăţi de agromediu;– material săditor viticol ecologic, certificat, pus la dispoziţia fermierilor;– consultanţă privind adoptarea tehnologiilor optime de cultivare a viţei-de-vie cu consum energetic redus adaptate dimensiunii fermelor de semisubzistenţă;– ghid de bune practici agricole, care va oferi soluţii referitoare la respectarea normelor de agromediu în fermele mici viticole prin cultivarea viţei-de-vie în sistem ecologic şi prin valorificarea produselor secundare rezultate din acest sistem.Ghidul va oferi soluţii pentru accesarea fondurilor europene din cadrul politicii PAC 2014-2020. De asemenea, va cuprinde soluţii privind organizarea microfermelor viticole, tehnologii ecologice de cultură în funcţie de condiţiile locale de mediu.Mod de aplicare a rezultatelor:Rezultatele obţinute vor fi utilizate pentru:– valorificarea informaţiilor în elaborarea şi consolidarea politicilor publice privind susţinerea fermelor care practică cultivarea viţei-de-vie în sistem ecologic;– valorificarea produselor secundare din plantaţiile viticole pentru creşterea profiturilor fermelor de semisubzistenţă;– extensia rezultatelor cercetărilor prin organizarea de vizite demonstrative, difuzarea ghidului de bune practici."4. La anexa nr. 1, la Obiectivul general 8 INDAL, obiectivul specific 8.1, după Proiectul ADER 8.1.2 se introduc două noi proiecte, proiectele ADER 8.1.3 şi ADER 8.1.4, cu următorul cuprins:"Proiectul ADER 8.1.3: Cercetări şi studii privind calitatea nutriţională a produselor alimentare de pe piaţa românească în vederea prevenirii şi menţinerii sănătăţii consumatorilor şi asigurarea securităţii alimentarePerioada de derulare a planului sectorial: 2013-2014Durata proiectului: maximum 15 luniBugetul estimat: 1.000.000 lei

Rezumat:De multe ori, pe piaţa românească alimentele devin nonalimente, adică nu răspund la necesitatea consumatorului de a fi hrănit, de a aduce organismului nutrienţii necesari pentru ca acesta să fie sănătos. Este necesară o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte compoziţia alimentelor, astfel încât cel care le consumă să le poată cumpăra după nevoile pe care le are (cu mai puţînă sare sau glucide, cu mai multe proteine, mai multă vitamina A sau mai mult calciu etc.)Calitatea şi siguranţa produselor alimentare au devenit un drept al consumatorilor, cu efecte directe asupra calităţii vieţii, şi se află în centrul atenţiei organismelor constituite pentru apărarea intereselor consumatorilor.Schimbările rapide care au loc în economia globală, în structura sectorului agricol şi a industriilor alimentare locale şi globale, în globalizarea şi liberalizarea comerţului, conduc la schimbări rapide şi în nevoile şi cerinţele consumatorilor privind calitatea şi siguranţa alimentelor, securitatea alimentară, nutriţie, legislaţie şi control. Dezvoltarea unor noi tehnologii şi apariţia unor noi cunoştinţe despre aliment-alimentaţie vin să satisfacă aceste cerinţe.Cerinţele alimentare situează, pe primul plan, menţinerea stării de sănătate a organismului uman şi prevenirea apariţiei bolilor. În ceea ce priveşte alimentul, se aşteaptă ca acesta să fie din ce în ce mai complex şi să fie conectat la toate aspectele care influenţează organismul la trecerea lui prin viaţă.Dieta şi stilul de viaţă sunt principalele cerinţe atât pentru dezvoltarea şi performanţa fizică şi mentală, cât şi pentru reducerea riscului de apariţie a bolilor cronice netransmisibile. Impactul acestora se extinde pe tot parcursul vieţii, de la viaţa prenatală până la bătrâneţe. Adăugarea unor nutrienţi alimentelor în doze fiziologice sau în concentraţii mai mari trebuie să conducă la obţinerea unor alimente funcţionale necesare pentru anumite cerinţe nutriţionale. Informarea corectă a consumatorilor privind beneficiile aduse de aceste alimente trebuie să aibă la bază dovezi ştiinţifice.Calitatea alimentelor şi compoziţia lor depind de: calitatea materiilor prime – influenţată de: soi/rasă, calitatea solului, condiţii climatice, tehnologia de cultură/creştere, condiţii privind recoltare/sacrificare/colectare, condiţii de depozitare şi transport, tehnologii de procesare (tratamente minimale, tratamente termice, conservare etc.), ambalare, condiţii de distribuţie şi comercializare.Informaţiile cuprinse în bazele de date ale compoziţiei alimentelor sunt folosite, pe scară largă, în următoarele domenii: ştiinţa nutriţiei, sănătate publică, agricultură, industrie alimentară, legislaţie şi comerţ, precum şi de către consumatori.Începând de la 13 decembrie 2014, Regulamentul (UE) nr. 1.169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.924/2006 şi (CE) nr. 1.925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei va înlocui Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare, cu modificările ulterioare. Acest regulament integrează Directiva 90/496/CEE şi Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora.Noile cerinţe în vederea îmbunătăţirii nivelului de informare şi de protecţie a consumatorilor europeni prevăd obligaţia de a include o declaraţie nutriţională în etichetarea produselor alimentare. Declaraţia nutriţională trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:– valoarea energetică;– cantitatea anumitor substanţe nutritive care intră în componenţa produsului, lipide, acizi graşi saturaţi, glucide, cu referire în mod special la zaharuri şi sare.În ceea ce priveşte situaţia la nivel mondial, până în acest moment există aproximativ 150 de tabele de compoziţii şi baze de date în întreaga lume.Printre cele mai importante baze de date se numără INFOODS şi EuroFIR.INFOODS (International Network of Food Data Systems) a fost înfiinţată în 1984, pe baza recomandărilor unui grup internaţional reunit sub auspiciile Universităţii Naţiunilor Unite. Scopul său a fost de a stimula şi coordona eforturile pentru îmbunătăţirea calităţii şi disponibilităţii datelor legate de analiza alimentelor din lumea întreagă şi de a se asigura că oricine, oriunde, ar putea fi capabil să obţînă date despre compoziţia alimentelor, adecvate şi sigure. În susţinerea acestor scopuri, INFOODS a asigurat cadrul administrativ şi de conducere pentru dezvoltarea standardelor şi ghidurilor privind colectarea, compilarea şi raportarea datelor despre compoziţia alimentelor. A stabilit şi coordonat o reţea globală a centrelor regionale de date, direcţionate spre generarea, compilarea şi diseminarea datelor complete şi corecte despre compoziţia alimentelor. De asemenea, INFOODS este generatorul şi depozitarul bazelor de date internaţionale speciale şi serveşte ca o resursă generală şi specifică pentru persoane şi organizaţii interesate în date despre compoziţia alimentelor din lumea întreagă.La nivel european există EuroFIR – Network of Excellence, înfiinţată de Comisia Europeana prin FP 6.b. Principalul scop al EuroFIR este acela de a disemina o bază de date coerentă ce conţine informaţii despre alimente constituind, astfel, o sursă autorizată de date în Europa. Cu ajutorul acestei reţele se doreşte eliminarea fragmentării cercetării la nivel european şi întărirea excelenţei în domeniul compoziţiei alimentelor.România nu este afiliată acestei reţele de excelenţă, iar prin prezentul proiect se doreşte realizarea acestui obiectiv.Proiectul se va finaliza cu programul de întocmire a bazei de date privind compoziţia alimentelor şi cu iniţierea bazei de date privind compoziţia alimentelor. Programul, odată iniţiat, trebuie să capete caracter permanent datorită dinamicii pieţei alimentare. De asemenea, rezultatele proiectului vor sta la baza unor propuneri de elaborare a politicilor de securitate alimentară şi de stimulare a producţiei interne de materii prime agroalimentare.Rezultate scontate:– baza de date privind compoziţia alimentelor – produse de panificaţie;– program informatic al bazelor de date privind compoziţia alimentelor;– pagina web a proiectului legată de pagina web a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;– proceduri iniţiate de afiliere la EuroFIR.Mod de aplicare a rezultatelor;– deschiderea unui site public cu informaţii nutriţionale despre alimentele existente pe piaţă în vederea informării consumatorilor;– propuneri de elaborare a politicilor privind securitatea alimentară;– acces la baza de date naţională şi, respectiv, europeană EuroFIR;– extensia rezultatelor cercetărilor prin organizarea de acţiuni de promovare, editarea de publicaţii de popularizare;– utilizarea informaţiilor în alte aplicaţii IT viitoare (de exemplu, pentru managementul greutăţii corporale, date statistice privind consumul de nutrienţi la nivel local, regional şi naţional etc.);– întregirea bazei de date cu informaţii compoziţionale despre toate alimentele.Proiectul ADER 8.1.4: Sisteme integrate de trasabilitate şi control ale unor alimente de origine animală şi nonanimală pentru identificarea unor factori de risc potenţial cancerigeni în relaţia mediu, fermă, procesare, transport, consum.Perioada de derulare a planului sectorial: 2013-2014Durata proiectului: maximum 15 luniBugetul estimat: 1.200.000 lei

Rezumat:Dacă până în anul 1990 siguranţa alimentară se referea cu precădere la siguranţa microbiologică, contaminarea chimică şi, mai ales, contaminarea cu factori de risc potenţial cancerigeni devine o problemă tot mai actuală.Activitatea omului, atât cea casnică, dar mai ales cea comunitară, din care, de importanţă majoră, cea industrială, contaminează mediul înconjurător. Mediul în care se produc alimentele influenţează calitatea acestora şi le defineşte drept surse de nutrienţi sau nu.În România, activitatea industrială, mai ales înainte de anul 1990, a fost foarte intensă în unele zone ale ţării, cu protecţie minimă a mediului sau chiar inexistentă, iar în perioada de până în anul 2000 nu s-a abordat, în mod consecvent şi integrat, problematica "protecţiei mediului" şi a recuperării zonelor contaminate.După anul 2000, organizaţii nonguvernamentale, dar şi acţiuni guvernamentale, la început timid şi apoi din ce în ce mai intens spre anul 2010, iau în considerare şi dau o mai mare atenţie calităţii mediului, care influenţează direct calitatea vieţii. Cu toate acestea, există deşeuri ale activităţii industriale neprotejate, dar şi ale consumului casnic şi nu numai, consum tot mai mare de produse alimentare şi nonalimentare cu resturi poluante (de exemplu, ambalaje, electrocasnice, detergenţi etc.). Pe lângă toate acestea, agricultura convenţională, cu toate substanţele chimice utilizate (pesticide, fungicide, erbicide, îngrăşăminte) şi unele practici ilegale (incendierea miriştilor), conduce la poluarea chimică intensă a terenurilor şi a apei. Provocarea în depistarea şi cuantificarea contaminanţilor chimici din alimente constă în găsirea unor metode şi metodologii fezabile şi fiabile de «ţinere sub control» şi minimizare, pe cât posibil, a nivelului de contaminare chimică pe lanţul alimentar.Majoritatea contaminanţilor chimici sunt substanţe cu potenţial oncogen, mutagene şi blocante, care conduc la cancere, demonstrându-se acest lucru, în special, la operatorii care le foloseau atunci când nu se cunoştea efectul lor negativ asupra sănătăţii oamenilor.În România incidenţa cancerului este de peste 2,5%. Dacă până acum s-a studiat şi analizat faza postcancer, acest proiect impune o abordare a priori, şi anume, de prevenţie – pre-cancer, eco-onco-profilaxie şi eco-onco-terapie, ţînând cont de mediul în care omul trăieşte şi munceşte, dar în relaţie directă cu alimentaţia, urmărind şi găsind soluţii de reducere a nivelurilor de cancerigeni din produsele agroalimentare pe lanţul alimentar, de la apă, sol, aer până la consumator.Proiectul are ca obiectiv general investigarea potenţialului cancerigen al unor contaminanţi chimici în zona Bucureşti-Ilfov şi stabilirea corelaţiilor dintre aceştia şi incidenţa cancerului. Acestea vor reprezenta un «pilot» cu posibilitate de extensie şi la alte zone.Obiectivele specifice ale proiectului sunt:– investigarea gradului de contaminare cu contaminanţi cancerigeni în studiu în corelaţie cu incidenţa tipurilor de cancere în arealele luate în studiu;– investigarea tipurilor de contaminanţi potenţial cancerigeni din mediu (apă şi sol) şi a celor din producţia agricolă vegetală;– identificarea vectorilor din producţia agroalimentară de transmitere a contaminanţilor potenţial cancerigeni în hrana umană; supravegherea şi monitorizarea unor contaminanţi cu potenţial cancerigen în unele produse agroalimentare;– inventarierea unor studii, rapoarte, cercetări privind bune practici de minimizare a acumulării de contaminanţi potenţial cancerigeni în produse agroalimentare; elaborarea de ghiduri de bună practică.Proiectul se va finaliza cu stabilirea unui indicator de risc potenţial cancerigen al diferiţilor factori de mediu şi cu stabilirea unui program de supraveghere şi monitorizare a cancerigenelor în producţia de materii prime vegetale şi animaliere, precum şi în procesarea acestora până la consumator. De asemenea, prin proiect se va stabili o metodologie de identificare a zonelor de eşantionare a probelor (apă, sol, produse agricole şi alimentare), care să permită supravegherea şi monitorizarea cancerigenelor pentru a stabili corelaţia între remanenţa lor şi modul de transmitere pe lanţul alimentar. De asemenea, prin proiect se vor elabora ghiduri de bună practică cu soluţii de minimizare a efectelor poluării cu cancerigene şi de inhibare a contaminanţilor alimentari în procesul de fabricare a alimentelor. Programul, odată iniţiat, ar trebui să capete caracter permanent. De asemenea, rezultatele proiectului vor sta la baza unor propuneri de elaborare a politicilor de siguranţă alimentară, de stimulare a producătorilor agricoli şi a procesatorilor de produse agricole nonanimale pentru obţinerea de alimente sigure pentru consumatori, condiţie esenţială pentru reducerea incidenţei şi prevenţia riscului de a dezvolta o boală canceroasă.Rezultate scontate:– indicator de risc potenţial cancerigen al factorilor de mediu;– prevenţia primară – reducerea riscului de a dezvolta o boală canceroasă;– prevenţia secundară – reducerea riscului de evoluţie a bolii;– ghiduri de bună practică;– creşterea profitului producătorilor agricoli;– creşterea venitului procesatorilor de produse agricole nonanimale;– alimente sigure pentru consumatori – om şi animal sănătos.Mod de aplicare a rezultatelor:– propuneri de elaborare a politicilor privind securitatea şi siguranţa alimentară;– măsuri de prevenţie pentru apariţia cancerului (ghid publicat);– propuneri de elaborare a politicilor privind nutriţia şi sănătatea populaţiei;– extensia rezultatelor cercetărilor prin organizarea de acţiuni de promovare, editarea de publicaţii de popularizare."5. La anexa nr. 2, primul tabel se modifică şi va avea următorul cuprins:

6. La anexa nr. 2 obiectivul general 1, numărul de teme şi valoarea acestora se modifică şi vor avea următorul cuprins:

7. La anexa nr. 2 obiectivul specific 1.1, numărul de teme şi valoarea acestora se modifică şi vor avea următorul cuprins:

8. La anexa nr. 2, după numărul curent 12 se introduc două noi numere curente, numerele curente 12^1 şi 12^2, cu următorul cuprins:

9. La anexa nr. 2 obiectivul general 8, numărul de teme şi valoarea acestora se modifică şi vor avea următorul cuprins:

10. La anexa nr. 2 obiectivul specific 8.1, numărul de teme şi valoarea acestora se modifică şi vor avea următorul cuprins:

11. La anexa nr. 2, după numărul curent 67 se introduc două noi numere curente, numerele curente 67^1 şi 67^2, cu următorul cuprins:

 + 
Articolul IIPrezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.p. Ministrul agriculturiişi dezvoltării rurale,Achim Irimescu,secretar de statBucureşti, 3 octombrie 2013.Nr. 1.053.__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește