OPINIE SEPARATĂ din 10 iunie 1999

În opinia separată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 92 din 10 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, ne-am exprimat aprecierea privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 alin. 3 lit. a) şi ale art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, pentru faptul ca instituie o discriminare evidenta între diferitele categorii de chiriaşi ai locuinţelor trecute în proprietatea statului, incalcand astfel principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceste dispoziţii îi priveaza de o serie de drepturi pe unii chiriaşi pentru simplul fapt ca după data de 1 ianuarie 1990 au dobândit sau au înstrăinat o locuinta în localitatea de domiciliu. În acelaşi timp, îi sancţionează pe chiriaşii respectivi pentru acte juridice îndeplinite chiar anterior intrării în vigoare a legii, incalcand şi principiul neretroactivitatii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie.Argumentele invocate în susţinerea acelei opinii separate sunt valabile şi în prezenta cauza, în care s-a supus controlului de constituţionalitate doar art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995. Situaţia specială a chiriaşilor defavorizati în aceasta speta, care demonstreaza elocvent injustetea reglementării legale, ne determina sa revenim la susţinerea neconstitutionalitatii dispoziţiei criticate, pentru a face unele sublinieri suplimentare în motivarea acestei opinii. În speta, autorii excepţiei de neconstituţionalitate, anterior datei de 1 ianuarie 1990, au achiziţionat o locuinta, necorespunzătoare ca spaţiu şi dotări pentru uzul întregii familii, pe care ulterior au donat-o fiicei lor majore care locuia împreună cu ei. În anul 1998 au cumpărat locuinta închiriată, trecută în proprietatea statului şi nerestituita, în baza Legii nr. 112/1995, foştilor proprietari. Obiectul procesului civil, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, îl constituie anularea contractului de cumpărare a acestei locuinţe.Curtea Constituţională, prin deciziile sale anterioare, examinând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, referitoare la posibilitatea chiriaşilor de a opta pentru cumpărarea locuinţelor deţinute, a stabilit ca aceste dispoziţii sunt menite sa elimine reglementările anterioare, prin care unele categorii de chiriaşi erau excluse de la beneficiul dreptului de a cumpara locuintele închiriate de la stat, criteriul de discriminare fiind modul de dobândire de către stat a locuinţelor respective. Astfel, în Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, se arata, printre altele: „Este vorba, totodată, despre recunoaşterea, prin lege, a unei indreptatiri egale a persoanelor cărora li s-au repartizat cu chirie locuinţe ale statului, de a le cumpara, indiferent de modul în care locuintele au fost dobândite în proprietate de către stat, inlaturandu-se discriminarea actuala dintre chiriaşii din locuintele construite de stat şi cei care ocupa locuinţe dobândite în proprietate, în alte moduri, de către acesta.”Este evident ca prin dispoziţiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 s-a înlăturat o discriminare între chiriaşi, dar neobservarea faptului ca prin dispoziţiile alin. 6 al aceluiaşi articol s-a instituit o alta discriminare, la fel de nejustificată, denota inconsecventa. Art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 priveaza de dreptul de a cumpara locuintele închiriate de la stat pe acei chiriaşi care după data de 1 ianuarie 1990 au dobândit ori au înstrăinat, ei personal sau vreunul dintre membrii lor de familie, o locuinta în localitatea de domiciliu. Or, acest fapt nu este de natura sa înlăture identitatea de situaţie şi de calitate pe care le au toţi chiriaşii locuinţelor aflate în proprietatea statului. Dobândirea sau înstrăinarea, într-o perioadă arbitrar delimitata, a unei locuinţe, indiferent de calitatea acesteia ori de condiţiile de dobândire sau de motivele înstrăinării, nu poate plasa chiriaşii respectivi într-o situaţie atât de diferita faţă de ceilalţi chiriaşi, care să justifice în mod raţional un tratament juridic diferenţiat.Tratamentul juridic diferenţiat şi restrictiv, prevăzut pentru o categorie de chiriaşi, nu poate fi justificat nici prin dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu exista nici una dintre cauzele limitativ prevăzute de aceasta norma constituţională, care ar putea impune restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De altfel, textul art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 nu restrânge exerciţiul vreunor drepturi sau libertăţi, ci exceptează de la beneficiul unui drept subiectiv o categorie de persoane, drept acordat altor categorii de persoane care realmente se afla în situaţii identice.Pe lângă caracterul discriminatoriu, dispoziţiile art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 au şi un caracter retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, instituind sancţiuni civile pentru acte juridice încheiate anterior datei intrării în vigoare a legii.Kozsokar Gabor,judecător––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește