OJ:C_202502029: Hotărârea Curții din 12 decembrie 2024 în cauza E-8/24 – Nordsjø Fjordbruk AS/statul norvegian, reprezentat de Ministerul Comerțului, Industriei și Pescuitului (Nærings- og fiskeridepartementet) – Legislația privind sănătatea animală – Regulamentul (UE) 2016/429 – Articolul 10 – Articolul 181 – Articolul 269 – Dreptul autorităților naționale competente de a interzice circulația peștilor de crescătorie între unitățile de acvacultură

În cauza E-8/24, Nordsjø Fjordbruk AS/statul norvegian, reprezentat de Ministerul Comerțului, Industriei și Pescuitului (Nærings- og fiskeridepartementet) – CERERE adresată Curții, în temeiul articolului 34 din Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, de către Curtea Supremă a Norvegiei (Norges Høyesterett), privind interpretarea Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”), Curtea, compusă din Páll Hreinsson, președinte (judecător-raportor), Bernd Hammermann și Michael Reiertsen, judecători, a pronunțat, la 12 decembrie 2024, hotărârea, al cărei dispozitiv prevede următoarele:

Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”), în special articolul 269 alineatul (1), permite autorităților competente să adopte o măsură precum cea în discuție în litigiul principal, și anume refuzul de a aproba un plan operațional al unei unități de acvacultură pe mare, întrucât punerea în aplicare a planului operațional ar implica un risc inacceptabil de răspândire a bolii. Cu toate acestea, o astfel de măsură trebuie să respecte cerințele regulamentului în ceea ce privește evaluarea și gestionarea riscurilor și, prin urmare, să rezulte în special dintr-o evaluare specifică a riscurilor care să fie obiectivă, independentă și transparentă și să nu se bazeze pe un simplu risc ipotetic.