NORME TEHNICE din 15 mai 2002

de întocmire a proiectelor de organizare a teritoriului exploataţiilor agricole



Consideratii generalecu privire la programul de întocmire a documentaţiilor şicontractarea acestoraDocumentaţiile de organizare a teritoriului exploataţiilor agricole se întocmesc de instituţiile de specialitate de la nivel central, judeţean şi local, la cererea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, cu acordul proprietarilor. Acestea se elaborează în doua etape, urmărindu-se în acest mod şi eşalonarea decontării cheltuielilor. Ca urmare, costurile necesare întocmirii documentaţiilor se tarifeaza pe etape şi se decontează separat la termenele stabilite prin contractul de proiectare cu beneficiarul.ETAPA I – PLANUL CADASTRAL SI FIŞA FONDUL FUNCIARÎn aceasta etapa se obţine planul topografic al teritoriului administrativ la scara 1:5000-1:10000, completat cu toate datele tehnice rezultate în urma aplicării prevederilor legilor fondului funciar.Planul cadastral pe baza căruia se elaborează documentaţia de organizare a teritoriului exploataţiilor agricole, echipat cu elementele ce au rezultat în urma aplicării legilor fondului funciar, se va obţine de la oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie (OJCGC).Pentru fiecare exploataţie agricolă se va completa o fişa care să cuprindă:– suprafeţele terenurilor pe tarlale şi parcele;– numele şi prenumele/denumirea proprietarilor (persoana fizica/juridică);– domiciliul/sediul proprietarilor;– actele de proprietate în baza cărora sunt deţinute terenurile;– date referitoare la amplasamentul exploataţiei agricole;– tipul de proprietate;– modul de deţinere;– menţiuni (arendări, concesionari etc.).Planul cadastral va cuprinde şi reţeaua lucrărilor hidroameliorative, precum şi lucrările de combatere a eroziunii solului (CES).Potrivit planului cadastral se întocmeşte situaţia centralizatoare a fondului funciar, conform tabelului nr. 1 anexat la prezentele norme tehnice.Planul cadastral şi tabelul nr. 1 cu situaţia fondului funciar, pe baza cărora se elaborează documentaţia de organizare a teritoriului, trebuie să fie avizate de consiliul local şi de OJCGC.Documentaţia astfel întocmită rămâne la dispoziţia proiectantului coordonator de proiect până la finalizarea acesteia.Datele obţinute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, nu vor putea fi preluate şi utilizate ulterior în circuitul civil decât în cazul în care corespund din punct de vedere tehnic cu normativele elaborate de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie (ONCGC) în acest sens.Cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei, pe bază de documente justificative, se decontează la beneficiar, conform contractului.ETAPA a II-a – DOCUMENTAŢIA PROPRIU-ZISA DE ORGANIZARE A TERITORIULUI AGRICOLÎn aceasta etapa se realizează documentaţia privitoare la restul tematicii, inclusiv multiplicarea pieselor scrise şi desenate, cu respectarea prezentelor norme tehnice.Documentaţia întocmită în etapa a II-a este structurată în doua părţi:– bonitarea terenurilor agricole şi încadrarea acestora în clase de calitate;– organizarea teritoriului exploataţiilor agricole şi a categoriilor de folosinţa.Aceasta etapa se încheie o dată cu predarea documentaţiei, corespunzător termenului stabilit prin contractul de proiectare.Proiectele de organizare a teritoriului exploataţiilor agricole servesc şi ca documentaţii pentru acordarea de sprijin producătorilor agricoli care le deţin.Partea I – BONITAREA TERENURILOR AGRICOLE SI ÎNCADRAREA IN CLASE DE CALITATE A ACESTORA1. Aşezarea geograficăLa acest punct se vor face referiri la localizarea terenului studiat în cadrul judeţului, aşezarea fata de reşedinţa acestuia sau fata de alte localităţi mai importante şi la căile de comunicaţie (şosele, drumuri judeţene, cai ferate) care inlesnesc accesul în zona. De asemenea, se vor evidenţia vecinii teritoriului comunal, în ordinea punctelor cardinale.2. Caracterizarea condiţiilor fizico-geograficeAcest punct va cuprinde consideratii de ordin general asupra condiţiilor de relief, clima şi vegetaţie din zona.2.1. Geomorfologia teritoriului se va prezenta pe scurt, ţinându-se seama de roca subiacenta, materialul parental al solului, de formele de macrorelief (deal, câmpie, terasa, lunca) şi de formele de microrelief (suprafaţa plana, versant, crov, fund de vale etc.). Acolo unde este cazul se vor specifica altitudinile maxime, medii, minime, panta generală şi gradul de fragmentare a reliefului, precum şi elemente de hidrografie şi hidrogeologie.2.2. Clima, unul dintre principalii factori care condiţionează geneza şi repartiţia solurilor, va fi tratata din punct de vedere al valorii temperaturilor medii anuale multianuale, temperaturii medii a lunii cele mai calde şi a lunii cele mai reci, precum şi din punct de vedere al amplitudinilor termice pentru încadrarea climatica a zonei. De asemenea, vor fi prezentate cantitatea medie multianuala a precipitatiilor şi repartiţia lor sezoniera. Regimul eolian va fi tratat în funcţie de frecventa şi intensitatea vanturilor pe direcţii.2.3. Vegetatia, sursa de baza a resturilor organice care participa la formarea humusului, va fi prezentată după următoarea structura:– vegetatia lemnoasă;– vegetatia ierboasa;– vegetatia cultivată.3. Solurile şi caracteristicile acestoraVor fi prezentate în raport cu condiţiile naturale şi repartiţia teritorială a acestora. Se vor menţiona particularităţile solurilor determinate de condiţiile, factorii şi procesele pedogenetice.În lista de soluri (Legenda unităţilor de sol şi caracterizarea lor – tabelul nr. 4) se vor prezenta unităţile de sol preluate din studiile pedologice, clasificarea solurilor făcându-se atât la nivel superior, cat şi în categorii de nivel inferior conform Sistemului român de clasificare a solurilor, elaborat de Institutul de Cercetări Pedologice şi Agrochimice (I.C.P.A.) în anul 1980.Principalele caracteristici ale unităţilor de sol din tabel se referă la: relief, panta şi expoziţie, textura solului în orizontul de suprafaţa (primii 20 cm) şi în secţiunea de control, roca mama şi roca subiacenta, dacă aceasta influenţează condiţiile de solificare, adâncimea la care apare roca dura, adâncimea apei freatice, grosimea orizontului cu humus, reactia solului (pH în primii 20 cm), conţinutul de CaCO(3), starea de aprovizionare în principalele elemente nutritive (humus, azot, potasiu şi fosfor), conţinutul de saruri, gradul de saturatie în baze V%.Legenda unităţilor de sol trebuie completată, unde este cazul, cu date privind alunecarile sau alte forme de relief, inundabilitatea terenului prin revarsare, excesul de umiditate de suprafaţa, poluarea solului, preluate din studiul pedologic sau observaţiile directe la teren.Elaborarea bonitarii terenurilor agricole se face pe baza instrucţiunilor de lucru editate de I.C.P.A. în anul 1987.Pentru caracterizarea invelisului de sol al teritoriului trebuie parcurse următoarele faze:– faza de documentare care cuprinde procurarea studiilor pedologice executate până la data întocmirii lucrării, indiferent de scara, precum şi alte materiale cu caracter naturalistic privitoare la teritoriul studiat. De asemenea, se va apela la informaţiile oferite de studiile de cadastru calitativ cu privire la panta terenului, alunecări de teren, exces de umiditate, grade de eroziune sau alte elemente necesare.Înainte de a începe faza de lucru în teren este necesară organizarea unei discuţii cu cadrele de specialitate din comuna sau cu administratorii exploataţiilor agricole, în care să se facă un schimb de idei asupra obiectivelor urmărite;– faza de lucru în teren va consta în completarea datelor culese în faza de documentare, cu elementele necesare bonitarii, o atenţie deosebită acordându-se acelor indicatori care servesc la încadrarea corecta a solurilor în lista de soluri şi la delimitarea teritoriilor ecologic omogene (T.E.O.);– faza de birou este rezervată prelucrării materialelor şi datelor obţinute în fazele precedente, pe baza cărora se va întocmi harta cu unităţile de T.E.O., precum şi tabelele necesare definitivării lucrării.4. Gruparea terenurilor în clase de calitate (fertilitate)Se va face pe baza notelor de bonitare în condiţii naturale, calculate cu ajutorul indicatorilor de bonitare pentru fiecare unitate de T.E.O.Unităţile de T.E.O. derivate din unităţile de sol (preluate din studiile pedologice) sunt reprezentate grafic pe harta de T.E.O. prin suprapunerea hârtii de soluri, cu caracter de lucru, cu unităţile cartografice delimitate pe baza tuturor indicatorilor menţionaţi în tabelul nr. 5 [(Legenda teritoriilor ecologic omogene (T.E.O.)].Numerotarea unităţilor de T.E.O. se va face separat pentru fiecare unitate studiata, iar ordinea numerotarii va fi data de numărul curent din lista de soluri. Deşi în tabel este prezentat un număr mai mare de indicatori, în mod obligatoriu vor fi completate coloanele cu indicatorii care vor servi la delimitarea şi constituirea unităţilor de T.E.O. (indicatori divizori de T.E.O.), precum şi coloanele rezervate indicatorilor care vor servi la bonitarea şi caracterizarea tehnologică a terenurilor agricole.Principalii indicatori folosiţi pentru calculul notelor de bonitare şi care caracterizează fiecare unitate de T.E.O. sunt următorii:  ● ind. 3c – temperatura medie anuală multianuala                       (valori corectate);  ● ind. 4c – precipitatii medii anuale multianuale                       (valori corectate);  ● ind. 14 – gleizarea;  ● ind. 15 – pseudogleizarea;  ● ind. 16 sau 17 – salinizarea sau alcalizarea;  ● ind. 23A – textura în Ap sau în primii 20 cm;  ● ind. 29 – poluarea;  ● ind. 33 – panta;  ● ind. 38 – alunecări;  ● ind. 39 – adâncimea apei freatice;  ● ind. 40 – inundabilitatea;  ● ind. 44 – porozitatea totală în orizontul restrictiv;  ● ind. 61 – conţinutul de CaCO(3) total pe 0-50 cm;  ● ind. 63 – reactia în Ap sau în primii 20 cm;  ● ind. 69 – gradul de saturatie cu baze în Ap                       (indicator ajutator);  ● ind. 133 – volumul edafic;  ● ind. 144 – rezerva de humus în stratul 0-50 cm;  ● ind. 181 – excesul de umiditate la suprafaţa.În afară indicatorilor menţionaţi, în tabelul nr. 4 se vor completa coloanele următorilor indicatori ajutatori:  ● II b – tipul de sol;  ● III b – subtipul de sol;  ● IVb – familia de sol;  ● V b – varietatea de sol;  ● ind. 3 – temperatura medie anuală (valori reale);  ● ind. 4 – precipitatii medii anuale (valori reale);  ● ind. 23 – textura în secţiunea de control;  ● ind. 31-32 – elemente sau forme minore de relief;  ● ind. 34 – expozitia terenului;  ● ind. 50 – permeabilitatea;  ● ind. 271 – amenajări de îmbunătăţiri funciare.La bonitarea terenurilor pentru condiţii naturale fiecare dintre indicatorii care participa direct (17 indicatori), cu excepţia indicatorului 69 care intervine indirect, contribuie la stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient care variaza între 0 şi 1, după cum însuşirea respectiva este total nefavorabila sau optima pentru exigenţele folosinţei sau culturii luate în considerare.Nota de bonitare pe folosinţe şi culturi se va obţine înmulţindu-se cu 100 produsul coeficienţilor celor 17 indicatori care participa direct la stabilirea notei de bonitare.Nota de bonitare pentru arabil se calculează ca medie aritmetica a notelor pentru 4 culturi agricole, care prezintă cea mai mare favorabilitate (nota de bonitare).Notele de bonitare la nivel de T.E.O. pentru principalele folosinţe şi culturi se pot calcula pe fişa de calcul a notei de bonitare (ce se va anexa numai la manuscris).Notele obţinute sunt evidenţiate în tabelul nr. 7.1, care cuprinde: numărul unităţii de T.E.O. şi simbolul acesteia, suprafaţa ocupată, precum şi clasa de fertilitate în care se încadrează (conform tabelului nr. 7.4). Tabelele nr. 7.2 şi 7.3 conţin gruparea terenurilor în clase de calitate (fertilitate) în regim natural, la nivel de parcela pe posesor şi, respectiv, la nivel de posesori şi pe teritoriu administrativ.Tabelul nr. 6 cuprinde date de evidenta funciară, respectiv suprafeţele pe parcele (în ordinea numerotarii fireşti), cu unităţi de T.E.O. pe categorii de folosinţa. Pentru obţinerea datelor de evidenta funciară se vor planimetra suprafeţele unităţilor de T.E.O. la nivel de parcela cadastrala, în condiţiile în care bonitarea se executa la nivel de parcela. Se planimetreaza suprafeţele la nivel de T.E.O. când bonitarea se executa la nivel de exploataţie agricolă. În cazul bonitarii la nivel de parcela, în tabel se vor înscrie suprafeţele planimetrate pe T.E.O. cu parcelele componente ale posesorului respectiv, iar la sfârşitul tabelului se va face o însumare a suprafeţelor ce aparţin fiecărui T.E.O.Datele prezentate în tabelul nr. 6 cu evidenta suprafeţelor pe T.E.O. şi în tabelul centralizator cu notele de bonitare la nivel de T.E.O. sunt utilizate pentru calculul notei medii ponderate la nivel de parcela, posesor şi teritoriu administrativ pentru principalele folosinţe şi culturi.Punctele obţinute prin înmulţirea suprafeţelor T.E.O. din cadrul unei parcele cu nota sa de bonitare, pentru principalele culturi, insumate şi împărţite la suprafaţa totală a parcelei, reprezintă nota medie ponderată.Modul de calcul va fi prezentat în tabelul nr. 5, iar notele centralizate la nivel de parcela, posesori şi teritoriu administrativ, pentru principalele folosinţe şi culturi, în tabelul nr. 7.2 şi, respectiv, nr. 7.3.Îndrumările prezentate în cadrul acestui capitol folosesc la întocmirea lucrărilor de profil, lucrări care trebuie executate numai de personal de specialitate cu experienţa în domeniul pedologiei.Pentru un punct de vedere unitar, în execuţia lucrării se va folosi în mod obligatoriu lucrarea "Metodologia elaborării studiilor pedologice", vol. I, II şi III, întocmită de I.C.P.A. în anul 1987. Mai poate fi consultata (pentru documentare) lucrarea "Instrucţiuni de lucru pentru bonitarea terenurilor agricole", elaborata în anul 1978 de I.C.P.A.5. Analiza factorilor limitativi ai producţiei şi stabilirea măsurilor agropedoameliorativeSunt doua aspecte distincte: unul referitor la factorii limitativi (aciditate pronunţată, salinizare şi/sau alcalizare, tasari ale solului, elemente nutritive deficitare, volum edafic scăzut, exces de umiditate, eroziunea solurilor în diferite grade) şi altul referitor la cerinţe şi măsuri de amenajare şi ameliorare.Conform instrucţiunilor I.C.P.A., prin lucrare agropedoameliorativa se înţelege o lucrare din categoria lucrărilor de ameliorare a solurilor care are ca scop principal îmbunătăţirea însuşirilor intrinseci în vederea ridicării capacităţii de producţie a solurilor slab productive.5.1. Lucrările agropedoameliorative propriu-zise sunt următoarele:Ac – amendare cu calcar;Ag – amendare cu gips;As – spalarea sarurilor;Aa – afânare adanca, scarificare;At – subsolaj;Ao – omogenizarea profilului de sol;Ap – aport de material pamantos;Af – fertilizare ameliorativa;Av – crearea şi stabilizarea structurii.5.2. Lucrări care contribuie indirect la îmbunătăţirea unor însuşiri intrinseci ale soluluiSunt asimilate lucrărilor agropedoameliorative propriu-zise şi se executa în practica separat sau în complex cu acestea. Aceste lucrări sunt grupate astfel:5.2.1. lucrări de drenaj de suprafaţa:Ws – amenajarea de santuri de scurgere şi rigole nesistematice sau sistematice;Wn – nivelarea de exploatare;Wc – drenaj cartita;Wb – modelare în benzi cu coame;Wo – sens obligatoriu de lucru (direcţia de scurgere a apei);5.2.2. lucrări de agrotehnica antierozionala:Ea – arături pe curbele de nivel;Et – culturi în fasii;Ei – benzi inierbate;Ep – asolamente de protecţie;C2 – amenajare de terase continue şi întreţinerea acestora pentru plantaţii de vii şi pomi;5.2.3. lucrări de tehnologie culturală cu caracter ameliorativ:– culturi tolerante la însuşirile nefavorabile ale solului;– culturi protectoare;– culturi amelioratoare;5.2.4. lucrări specifice cu caracter ameliorativ:– lucrări pentru recuperarea terenurilor degradate prin activităţi social-economice;– lucrări pentru aducerea unor terenuri în circuitul agricol;– lucrări specifice în pajişti;– lucrări specifice în plantaţii;– prevenirea şi combaterea poluarii solului, cu privire în special la deşeurile, reziduurile solide, apele uzate şi substanţele purtate de aer.Lucrările agropedoameliorative sunt de regula specifice solurilor slab productive, inclusiv celor recent luate în cultura sau supuse unor schimbări de folosinţa.Lucrările agropedoameliorative se aplică în corelaţie cu lucrările de agrotehnica curente, cu structura culturilor şi cu tehnologiile de cultura ale acestora.Pe o categorie data de teren slab productiv se poate aplica fie o singura lucrare agropedoameliorativa, fie un complex de mai multe lucrări. În cazul asocierii pe acelaşi teren a mai multor factori limitativi, în afară lucrărilor agropedoameliorative specifice categoriei respective de teren se aplică şi lucrări agropedoameliorative asociate, specifice celorlalţi factori limitativi ai fertilitatii solului, ţinându-se seama de caracteristicile solului şi ale terenului, precum şi de gradul de amenajare a teritoriului cu lucrări de irigaţii, desecare, drenaj, combatere a eroziunii solului.Identificarea terenurilor care necesita lucrări agropedoameliorative se va face pe baza unor criterii de stabilire a oportunităţii lucrării, specifice pentru fiecare factor limitativ al producţiei.Datele referitoare la clasificarea lucrărilor agropedoameliorative, criteriile de stabilire a oportunităţii acestora, precum şi recomandările privind execuţia sunt prezentate detaliat în brosura "Îndrumător privind lucrările agropedoameliorative", editata de I.C.P.A. în anul 1985, care trebuie consultata în primul rând, alături de alte lucrări de specialitate.Pornind de la aceste considerente, în lucrarea "Organizarea teritoriului exploataţiilor agricole", la acest punct se vor analiza factorii limitativi pe fiecare T.E.O., pentru stabilirea măsurilor agropedoameliorative aferente. Prezentarea lucrărilor agropedoameliorative se va face în tabelul nr. 10, pe categorii de lucrări şi în cadrul acestora pe unităţi de T.E.O. Grafic lucrările agropedoameliorative se regăsesc sub forma de simboluri pe planul cu unităţile de T.E.O. şi clasele de fertilitate, care va fi anexat la lucrare.6. Elemente de pedologie specifice elaborării proiectelor de organizare a terenului plantaţiilor pomicole, viticole şi de hamei6.1. Caracterizarea condiţiilor fizico-geografice (conform celor prevăzute la pct. 2)6.2. Solurile şi caracteristicile acestora (conform celor prevăzute la pct. 3)6.3. Gruparea pedoameliorativa a terenurilor, analiza factorilor limitativi, sinteza cerinţelor şi măsurilor de amenajare6.4. Clase de calitate a terenului în condiţiile premergătoare amenajării (conform celor prevăzute la pct. 4).6.5. Gruparea terenurilor după pretabilitate şi/sau favorabilitate, în condiţiile de după amenajare. Criteriile de grupare sunt cele prezentate în lucrarea "Metodologia elaborării studiilor pedologice", vol. II, editata de I.C.P.A. în 1987.7. Elemente de pedologie specifice elaborării proiectelor de amenajare, organizare şi exploatare a păşunilor7.1. Caracterizarea condiţiilor fizico-geografice (conform celor prevăzute la pct. 2)7.2. Solurile şi caracteristicile acestora (conform celor prevăzute la pct. 3)7.3. Gruparea pedoameliorativa a terenurilor în vederea amenajării, organizării şi exploatării păşunilor7.4. Gruparea terenurilor în clase de calitate în situaţia:– premergătoare amenajării (numai în cazul în care prin amenajare se scot din circuitul agricol unele suprafeţe);– ulterioară amenajării; consideratii asupra efectului măsurilor ameliorative cu privire la randament. Aceasta grupare porneşte atât de la restricţii ameliorabile, cat şi de la cele neameliorabile, conform lucrării "Metodologia elaborării studiilor pedologice", vol. II, editata de I.C.P.A. în 1987.Partea a II-a – ORGANIZAREA TERENURILOR AGRICOLE1. Situaţia fondului funciar ca urmare a aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioareDatele analitice privitoare la fondul funciar, centralizate în tabelul nr. 1, se referă la:– categoria de folosinţa a terenurilor;– suprafaţa;– proprietarii terenurilor.Tabelul nr. 1 – Fondul funciar pe categorii de folosinţa din anul (etapa) întocmirii documentaţiei este astfel structurat încât coloana a doua cuprinde situaţia centralizata pe total teritoriu administrativ, iar începând cu coloana a treia, totalul se desfăşoară pe exploataţii agricole în ordinea următoare:– exploataţii agricole cu personalitate juridică (denumirea acestora);– exploataţii comerciale agricole;– exploataţii mixte;– exploataţii familiale;– proprietari individuali.Pe verticala tabelul cuprinde de la nr. crt. 1 la 5 grupa folosintelor agricole cu totalul acestora, iar de la nr. crt. 6 la 12 inclusiv, grupa folosintelor neagricole.Tabelul nr. 2 – Dinamica transformarii categoriilor de folosinţa a terenurilorTabelul se întocmeşte separat pentru toate exploataţiile agricole care au terenuri ale căror folosinţe se modifica pe bază de acte emise de administraţia publică sau în mod justificat, potrivit studiilor cu privire la calitatea terenurilor şi a factorilor limitativi pentru producţia agricolă.Pe baza tabelelor de dinamica transformarii folosintelor pe exploataţii se întocmeşte situaţia centralizata pe teritoriul comunal.Analizele şi datele care se înscriu în tabelul privitor la transformarea folosintelor se fac pentru perioade certe prevăzute în documentaţii aprobate sau pe durata a cel mult 5 ani pentru trecerile de la o folosinţa agricolă la alta, tot agricolă sau neagricola (eliminări de ape în exces, defrisari, împăduriri).Tabelul nr. 3 – identic ca structura cu tabelul nr. 1, cuprinde transformările analizate şi incluse în tabelul nr. 2, reprezentând situaţia fondului funciar la sfârşitul perioadei de referinţa.1.1. Folosinţa terenurilorÎn partea scrisă a documentaţiei se face mai întâi o scurta analiza cu privire la raportul dintre terenul agricol şi cel neagricol. Se evidenţiază factorii care au influenţat acest raport care trebuie să fie cat mai favorabil agriculturii şi pădurilor. Se prezintă propunerile făcute pentru creşterea suprafeţelor la categoriile superioare de folosinţa, precum şi perioadele de realizare a acestora.1.2. Regimul juridic al terenurilorAnaliza regimului juridic al terenurilor se face ţinându-se seama de persoanele care deţin suprafeţe agricole şi înfiinţează exploataţii agricole conform art. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 108/2001 privind exploataţiile agricole, aprobată şi modificată prin Legea nr. 400/2002, după cum urmează:– terenurile dobândite în proprietate de persoane fizice sau juridice conform prevederilor Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare;– terenurile dobândite prin acte juridice între vii şi pentru cauza de moarte;– terenurile rezultate în urma schimburilor efectuate conform prevederilor art. 12 şi 13 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor;– terenurile rezultate prin asocierea liber-consimţită a proprietarilor individuali;– terenurile arendate;– terenurile concesionate;– terenurile în proprietate comuna deţinute în devălmăşie;– terenurile în proprietate comuna, pe cote-părţi (indiviziune);– animale de producţie şi reproducţie şi alt capital agricol.Pentru fiecare exploataţie agricolă, indiferent de natura şi forma de proprietate, se vor anexa documentele de dobândire în proprietate, dobândire prin acte juridice între vii şi pentru cauza de moarte, rezultate în urma schimburilor, asocierii, arendării, concesionarii, deţinerii în proprietate comuna (în devălmăşie) şi pe cote-părţi (indiviziune). Se va face apoi o analiza atenta cu privire la stabilitatea teritorială a acestora. În acest sens se va prezenta numărul trupurilor de teren pentru fiecare exploataţie agricolă, dispersarea în limitele teritoriului administrativ sau în afară acestuia, cu cine se intrepatrunde, ordinul de mărime ca suprafeţe şi folosinţe dominante, precum şi distanţele medii fata de localităţi şi centrele de producţie.Aici se vor evidenţia toate propunerile justificate, desprinse în perioada elaborării documentaţiei, referitoare la posibilităţile reale de grupare – unificare a exploataţiilor, de arondare -, comasare a trupurilor de teren dispersate între unităţile de exploatare sau în cadrul acestora. Aceste propuneri temeinic argumentate trebuie să caracterizeze documentaţia şi trebuie să rămână ca element tehnic de urmărit în etapa imediata sau cea următoare atât pentru specialiştii de la centrul agricol, cat şi pentru consiliul local.2. Organizarea terenului arabilDocumentaţiile de organizare a exploataţiilor agricole pe teritorii administrative au ca scop punerea în evidenta a principalilor factori care să asigure cadrul de dezvoltare şi organizare în producţia agricolă vegetala şi animala, urmărindu-se:– cunoaşterea situaţiei fondului funciar şi a categoriilor de folosinţa;– identificarea şi delimitarea exploataţiilor agricole din cadrul teritoriului administrativ;– identificarea şi delimitarea celorlalţi deţinători de terenuri;– cunoaşterea condiţiilor şi a resurselor naturale, cu privire în special la invelisul de soluri, potenţialul acestora, stadiul lor de degradare şi măsurile pentru amenajare şi ameliorare;– folosirea economică a resurselor naturale prin analiza posibilităţilor de transformare eficienta a folosintelor;– identificarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare existente (irigaţii, desecări, combaterea eroziunii solului);– optimizarea grupării terenurilor pe masive şi tarlale compacte, amplasarea şi trasarea hotarelor pe limite obligate;– stabilirea structurii şi rotatiei culturilor în cadrul unor asolamente adaptate condiţiilor naturale şi în egala măsura criteriilor economice specifice pieţei concurentiale.2.1. Constituirea, dimensionarea, natura activităţii, amplasarea şi delimitarea exploataţiilor agricole (comerciale sau familiale, pentru sectorul vegetal şi/sau sectorul animalier)Planul cadastral la scara 1:5.000 sau 1:10.000 al teritoriului administrativ, obţinut în etapa I, reprezintă documentul de baza pe care sunt evidenţiate elementele definitorii pentru realizarea proiectelor. Datele referitoare la terenurile agricole şi proprietari reprezintă elemente principale în cadrul acestora.Prin semne convenţionale şi culori se delimitează:– intravilanele localităţilor de pe raza teritoriului administrativ – perimetre actuale şi de perspectiva – conform planului de urbanism general (PUG) sau conform delimitării cadastrale a teritoriilor administrative şi a intravilanelor componente;– exploataţiile comerciale agricole;– exploataţiile agricole familiale;– tarlalele şi parcelele proprietarilor individuali;– alţi deţinători de terenuri agricole;– izlazurile;– pădurile.Se înscrie pe spaţiul liber din cadrul planului legenda culorilor şi semnelor convenţionale folosite în documentaţie.Planul de situaţie al teritoriului administrativ rezultat, cu delimitarea tuturor proprietarilor de terenuri, va fi avizat de consiliul local şi OJCGC.2.2. Stabilirea masivelor de asolamente ale exploataţiilor agricoleAnalizele care se fac cu privire la masivele de asolamente au caracter de sinteza. Esenţa acestor analize consta în departajarea terenurilor pe masive, ţinându-se seama mai întâi de formele de relief:– masivele terenurilor pe lunci;– masivele terenurilor pe terase şi platouri;– masivele terenurilor pe versanţi.Se vor avea în vedere următoarele lucrări hidroameliorative existente:– terenuri neirigate;– terenuri irigate;– terenuri cu lucrări de desecare;– terenuri cu lucrări de CES.La delimitarea masivelor de asolamente un rol deosebit se acordă limitelor obligate determinate de elemente naturale, construite sau convenţionale.    Limite naturale: – cursuri de ape;                          – fire de vai;                          – versanţi;                          – păduri în masive.    Limite construite: – reţeaua drumurilor;                          – căile ferate;                          – canalele;                          – folosintele agricole perene                           (plantaţii viticole şi pomicole);                          – perdelele de protecţie;                          – limitele sectoarelor de udare;    Limite convenţionale: – hotarele dintre teritoriile cadastrale;                          – hotarele dintre exploataţiile                            agricole şi societăţile agricole                            pe acţiuni.2.3. Amplasarea şi dimensionarea reţelei de drumuri agricoleReţeaua de drumuri agricole se integreaza reţelei generale de drumuri din zona, care asigura circulaţia şi transporturile din toate domeniile activităţii sociale şi economice.Rolul principal al reţelei de drumuri agricole consta în asigurarea accesului la toate obiectivele şi terenurile agricole, pentru efectuarea transporturilor de materiale şi produse, deplasarea uneltelor, utilajelor şi tractoarelor, pentru executarea lucrărilor de orice natura prevăzute în tehnologiile pe culturi.La proiectarea reţelei de drumuri agricole în cadrul teritoriilor administrative trebuie ţinut seama de normativele tehnice în vigoare. Se obţine o reţea fluenta şi economică dacă aceasta se realizează concomitent cu organizarea teritoriului exploataţiilor agricole.În acest scop se va urmări respectarea criteriilor cu privire la:– optimizarea accesului reţelei drumurilor agricole la reţeaua drumurilor publice;– reducerea la un indice minim de ocupare a suprafeţelor, folosindu-se cu prioritate drumurile existente, deschizandu-se altele numai în situaţiile în care acestea se justifica;– accesul direct al tractoarelor, maşinilor agricole şi al mijloacelor de transport la fiecare tarla, sola sau parcela;– prevenirea şi combaterea eroziunii sau a alunecarilor de teren;– asigurarea exploatării şi a întreţinerii sistemelor de irigaţii şi desecări pentru folosirea agregatelor şi echipamentelor de udare;– scurtarea distantelor de transport pentru reducerea cheltuielilor aferente;– operativitate în transportul personalului activ la executarea lucrărilor tehnologice, transportul materialelor şi al producţiei vegetale obţinute.Reţeaua drumurilor agricole se clasifica astfel:a) Drumuri de exploatare agricolă (D.e.) … Aceste drumuri asigura legătura dintre masivele de terenuri agricole, deplasarea spre centrele de producţie şi unităţile prestatoare de servicii şi acced în reţeaua drumurilor comunale şi judeţene. Potrivit Legii nr. 43/1975 pentru stabilirea normelor privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor, cu modificările ulterioare, drumurile de exploatare agricolă se clasifica în 3 categorii:– categoria I – drumuri care au ca funcţionalitate legătura dintre masivele de terenuri cu suprafeţe de peste 10.000 ha sau pentru un trafic de peste 50.000 tone anual;– categoria a II-a – drumuri care asigura legătura dintre masivele de terenuri agricole cu suprafeţe de peste 1.000 ha sau pentru un trafic mai mare de 5.000 tone anual;– categoria a III-a – drumuri pentru masive de terenuri agricole cu suprafeţe sub 1.000 ha sau pentru un trafic mai mic de 5.000 tone anual.b) Drumuri tehnologice agricole (D.e.t.) … Aceste drumuri asigura procesul de producţie agricolă în cadrul fiecărei categorii de folosinţa (arabil, păşuni, plantaţii viticole şi pomicole), în centre sau în complexuri agrozootehnice şi industriale, precum şi în perimetrele sistemelor de îmbunătăţiri funciare pentru exploatarea şi întreţinerea acestora.În continuare se prezintă unele elemente tehnice de sinteza referitoare la reţeaua drumurilor agricole.Lăţimea drumurilor agricole

2.4. Organizarea terenului arabil în asolamente în corelare cu clasele de calitate ale terenurilor şi factorii limitativi ai producţiei agricole (tabelul nr. 8)După amplasarea şi delimitarea masivelor de asolamente şi a reţelei principale de drumuri, în cadrul masivelor de arabil se organizează masivele de asolamente.Asolamentele asigura o distribuire raţională a culturilor pe teritoriu în strânsă corelare cu factorii limitativi ai producţiei agricole vegetale, pretabilitatea terenurilor pentru culturi şi, respectiv, clasele de calitate ale solurilor.Organizarea şi introducerea în practica producţiei a asolamentelor asigura păstrarea şi creşterea capacităţii de producţie a terenurilor prin ameliorarea solurilor slab productive, prevenirea proceselor de degradare a solurilor prin eroziune, inmlastinire, salinizare, acidifiere sau compactare. Se reduce mult efectul negativ al factorilor naturali limitativi ai producţiei agricole.Introducerea asolamentelor în cadrul exploataţiilor agricole creează cadrul teritorial şi tehnic de aplicare a celor mai bune tehnologii de culturi, folosind eficient lucrările de îmbunătăţiri funciare.Ţinându-se seama de condiţiile teritoriale, configuraţia, mărimea şi dispersarea suprafeţelor cu restricţii, acestea se repartizează, de regula, într-un singur asolament special de protecţie sau de ameliorare -, evitand fragmentarea excesiva a terenului şi dispersarea culturilor.Prin asolare se realizează o buna corelare a condiţiilor teritoriale cu potenţialul de producţie al diferitelor masive de teren, cu structura culturilor, rotatia acestora şi cu folosirea eficienta în exploatare a tractoarelor, maşinilor, utilajelor agricole şi a sistemelor hidroameliorative.2.4.1. Tipuri de asolamente2.4.1.1. Asolamente pentru culturi de camp. În aceasta grupa de asolamente se includ următoarele culturi: cereale, paioase, prasitoare, plante tehnice şi leguminoase. Durata asolamentelor de camp este de 3-6 ani şi se diferenţiază în raport cu sistemele de amenajare în:– asolamente pe terenuri arabile irigate, în care culturile prasitoare şi culturile cu plante tehnice sunt preponderente: se dimensioneaza în corelare directa cu metoda de amenajare şi cu schemele folosite la mutarea aripilor de udare;– asolamente pe terenuri arabile cu pante mici şi neirigate, în care se includ şi terenurile irigate din surse locale, pentru care se stabilesc tehnologii şi niveluri de producţie diferenţiate;– asolamente pe terenuri în panta, din zonele de dealuri, podisuri şi coline, diferenţiate în funcţie de specificul climei pentru zone secetoase, semiumede sau umede: au rolul de a păstra mai bine apa în sol prin eliminarea scurgerilor de suprafaţa, prevenirea proceselor de eroziune a solurilor sau dirijarea controlată a excesului de precipitatii.2.4.1.2. Asolamente pentru legume. Se amplasează pe terenuri uniforme, amenajate pentru irigat, aproape de sursa de apa sau de staţia de pompare. Se dimensioneaza la nivelul unei unităţi de profil, iar în cazul în care mărimea acestora este apropiată sau egala cu una dintre solele asolamentului de camp limitrof, se poate propune o schimbare de amplasament într-o rotaţie de 4-6 ani.2.4.1.3. Asolamente pentru culturi furajere. Se amplasează în apropierea fermelor zootehnice pentru care se asigura necesarul de furaj într-o structura în care nu trebuie să lipsească lucerna sau trifoiul într-o rotaţie de 4-6 ani.2.4.1.4. Asolamente pentru orez. Se organizează pe terenuri amenajate pentru irigat prin inundare. Asolamentul de tip orizicol se dimensioneaza la 6 sole, din care 4 sole cu orez, o sola cu orz şi una cu floarea-soarelui.2.4.1.5. Asolamente specializate. Se organizează pentru plantele tehnice, respectiv sfecla de zahăr şi cartofi. Aceste culturi se amplasează cu precădere în zonele consacrate, pe terenuri cu favorabilitate ridicată.2.4.1.6. Asolamente mixte. În unele cazuri se impune organizarea de asolamente mixte care includ mai multe grupe de culturi.2.4.2. Dimensionarea şi delimitarea parcelelor de lucru şi a solelorAsolamentul, indiferent de tip, este alcătuit din parcele de lucru grupate într-un număr de sole stabilit pentru fiecare asolament.Parcela de lucru reprezintă suprafaţa de teren arabil în cadrul solei, care întruneşte condiţiile de uniformitate pentru aplicarea mecanizata a lucrărilor potrivit tehnologiilor pe culturi, normelor tehnice specifice lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, precum şi măsurilor agropedoameliorative necesare ridicării capacităţii de producţie a solurilor.În sistemele de irigaţii cu conducte îngropate (udarea prin aspersiune) parcelele de lucru se delimitează pe latura lungă, perpendicular pe direcţia antenelor. În acest caz lungimea parcelelor de lucru este egala cu distanta pe care sunt trasate 1 până la 3 antene, iar mărimea este data de intervalul dintre acestea. Capetele parcelelor de lucru corespund cu limitele de udare dintre doua antene.3. Structura şi rotatia culturilor (tabelele nr. 9.1 şi 9.2)Pentru stabilirea judicioasă a structurii culturilor se analizează factorii naturali care pot influenţa productiile, în corelare cu amenajările hidroameliorative existente şi cu posibilităţile de valorificare a produselor.Împreună cu unităţile de exploatare şi de prelucrare a produselor şi cu consumatorii se stabileşte lista de culturi. După cunoaşterea listei de culturi se procedează la gruparea acestora şi repartizarea pe asolamente, urmărindu-se ca:– terenurile cu cel mai ridicat potenţial de producţie să fie destinate culturilor de la care se pot obţine cele mai mari producţii;– sfecla de zahăr, porumbul şi soia să fie prioritare în asolamente organizate pe terenurile irigate;– în zonele favorabile cartoful să se cultive în asolamente speciale, precum asolamentele de camp; în rest cartoful să se amplaseze în asolamente pentru legume (la irigat);– în asolamentele pentru legume să se delimiteze sole pentru mazare, tomate, ardei, bulboase, radacinoase etc. şi sole pentru culturile cu suprafeţe mici;– cultura capsunilor să se includă în asolamentele pentru legume.Pe terenurile în panta, în cadrul complexului de măsuri şi lucrări antierozionale trebuie stabilit un raport optim între culturile cu un grad ridicat de protecţie şi cele slab protectoare. În raport cu panta terenurilor proporţia diferitelor culturi trebuie să contribuie la prevenirea şi combaterea eroziunii solului şi păstrarea sau refacerea fertilitatii acestuia.Pentru stabilirea structurii culturilor în raport cu inclinarea terenurilor se prezintă în continuare culturile care asigura cea mai buna protecţie a solurilor:

4. Indicatorii rezultaţi din organizarea teritoriului exploataţiilor agricoleDatele cu privire la indicatorii sintetici rezultaţi din organizarea teritoriului exploataţiilor agricole pe teritorii administrative (tabelul nr. 11) se referă la:4.1. Numărul trupurilor de terenSe identifica numărul trupurilor de teren pe categorii de folosinţa pentru fiecare exploataţie agricolă şi apoi se grupează în funcţie de ordinul de mărime, după cum urmează:– sub 10 ha– 10- 50 ha– 51- 110 ha– 110- 200 ha– 201- 300 ha– 301-400 ha– 401-500 ha– peste 500 ha.Documentaţia trebuie să cuprindă şi numărul trupurilor de teren al tuturor exploataţiilor agricole din cadrul teritoriului administrativ.4.2. Caracterizarea asolamentelorPentru fiecare exploataţie agricolă şi pe total teritoriu administrativ se centralizează numărul asolamentelor şi al solelor, din care se departajeaza pe:– asolamente de camp– asolamente furajere– asolamente de protecţie– asolamente de legume– alte asolamente.Cu privire la mărimea solelor, acestea se grupează în raport de mărime astfel:– sub 5 ha– 5- 10 ha– 10- 25 ha– 25- 50 ha– 50-110 ha.Numărul total al solelor se prezintă pentru fiecare dintre tipurile de asolamente menţionate şi se calculează suprafaţa medie.Pentru terenurile aflate în exploatare individuală se vor face recomandări în cadrul documentaţiei pentru gruparea culturilor pe trupuri sau tarlale, în vederea aplicării unitare a tehnologiilor de cultura, şi pentru realizarea unei rotatii de 2-3 ani.5. Organizarea terenului plantaţiilor pomicole, viticole şi de hameiOrganizarea terenului plantaţiilor pomicole, viticole şi de hamei are ca scop crearea condiţiilor de organizare teritorială pentru folosirea eficienta a terenurilor, desfăşurarea optima a proceselor de producţie şi aplicarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.Dimensiunile minime pentru exploataţiile agricole comerciale de acest tip sunt:– plantaţii de pomi şi pepiniere 5 ha– capsunerii, arbuşti fructiferi 1 ha– plantaţii de vii nobile, pepiniere şi hamei 5 ha.Organizarea terenului plantaţiilor pomicole, viticole şi de hamei cuprinde următoarele elemente principale:5.1. Amplasarea şi dimensionarea elementelor teritoriale – se diferenţiază în funcţie de orografia terenului, sol, eroziune, condiţiile de exploatare a plantaţiilor, agrotehnica aplicată pe terenuri irigate sau neirigate, de gradul de mecanizare etc.Elementele teritoriale de lucru în plantaţiile pomicole, viticole şi de hamei sunt:– masiv;– tarla;– parcela.Masivul trebuie să aibă în general forme compacte, care să se sprijine pe limite obligate.Tarlaua este unitatea teritorială delimitata de zone de întoarcere pe linia de cea mai mare panta şi de drumuri pe curbele de nivel, în raport cu condiţiile de relief, pentru execuţia mecanizata a lucrărilor, fiind formată din mai multe parcele.Parcela este unitatea teritorială de baza, delimitata de linia de cea mai mare panta, de poteci, iar pe direcţia curbelor de nivel, de drumuri corespunzătoare condiţiilor de relief, amplasate la distanţe variabile în raport cu inclinarea terenului.În ceea ce priveşte mărimea şi configuraţia parcelelor, acestea sunt condiţionate de configuraţia terenului, panta, mijloacele de sustinere, limitele obligate, măsurile şi lucrările de combatere a eroziunii solului.Astfel, pe terenurile plane sau pe pante uşoare până la 5% suprafaţa poate ajunge până la 5-6 ha.Pe terenurile cu pante de 5-10% suprafaţa poate avea o mărime de 3-5 ha.Pe terenurile cu panta de peste 10% mărimea suprafeţei variaza de la 1 la 3 ha.Lungimea parcelelor variaza între 100-500 m, iar lăţimea, între 50-250 m.Formele cele mai frecvente sunt cele de dreptunghi, patrat sau trapez, având întotdeauna doua laturi paralele.5.2. Stabilirea şi amplasarea reţelei de drumuri, a zonelor de întoarcere, umbrire şi influenţaReţeaua de drumuri trebuie să asigure legături bune cu toate tarlalele şi parcelele de lucru, să fie practicabila în tot cursul anului şi sa deserveasca o suprafaţa cat mai mare.În funcţie de zona pe care o deservesc şi de volumul transporturilor, drumurile pot fi:– principale – cu lăţimea de 5-6 m;– secundare – cu lăţimea de 3-4 m;– poteci cu lăţimea de 2 m.Zonele de întoarcere se amplasează la capetele tarlalei, servind la întoarcerea agregatelor, având lăţimi care variaza între 3-8 m, în funcţie de mijloacele de lucru folosite.Zonele de umbrire şi influenţa se amplasează în imediata apropiere a plantaţiilor de protecţie sau a masivelor de pădure pentru a feri primele rânduri, în special de vie, de influenţa negativa a umbrei, având lăţimea variabila de 3-8 m, în funcţie de speciile componente din perdelele de protecţie şi de orientarea terenului.5.3. Amplasarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare (combaterea eroziunii solului şi irigaţii)După natura lor, lucrările de combatere a eroziunii solului se clasifica în:– lucrări pentru combaterea eroziunii de suprafaţa (lucrări şi măsuri agrotehnice, lucrări şi măsuri biologice, lucrări de modificare a pantei terenului şi lucrări de amenajare a terenului);– lucrări pentru combaterea eroziunii de adâncime (lucrări hidrotehnice şi lucrări şi măsuri biologice).5.4. Alegerea speciilor sau soiurilor, repartizarea lor pe terenAlegerea speciilor şi soiurilor şi amplasarea lor pe teren se fac în funcţie de condiţiile pedoclimatice optime cerute de speciile şi soiurile ce urmează a fi plantate, în principal dictate de factorii limitativi: temperatura, umiditate, grindina, ingheturi timpurii sau tarzii, brume, inundatii, profunzimea şi reactia solului, expozitia terenului, panta terenului etc.5.5. Amplasarea punctelor construiteAmplasarea construcţiilor de lungă durata (crame, pivnite, depozite etc.) se realizează cat mai central fata de exploataţia pomicola sau viticolă, în apropierea căilor de comunicaţii.Construcţiile de scurta durata (soproane, cantoane etc.) servesc pentru depozitarea şi sortarea producţiei, precum şi pentru păstrarea inventarului de lucru; se amplasează la sediul fiecărei exploataţii.6. Organizarea terenului păşunilorDimensiunile minime pentru exploatarea păşunilor naturale cultivate şi culturilor furajere sunt de 25 ha.Organizarea terenului păşunilor are ca scop asigurarea unui păşunat raţional şi o folosire completa a fondului funciar prin:6.1. Repartizarea păşunilor pe specii şi categorii (vârsta, productivitate) de animale – se realizează în funcţie de calitatea pasunii şi a ierbii, precum şi în funcţie de sediul exploataţiei.Bovinelor, în special celor de lapte, li se repartizează păşunile cu o flora bogata, apropiate de sediu.Oilor şi caprelor li se repartizează păşunile depărtate, dar la o distanta care să permită întoarcerea lor la sediul exploataţiei, în caz contrar fiind necesară organizarea taberelor de vara.În scopul folosirii mai eficiente a ierburilor de pe păşune, condiţionat de particularităţile biologice ale fiecărei specii, este indicat ca pasunatul să se facă pe specii şi categorii de vârsta, în următoarea succesiune: vaci de lapte, tineret bovin, animale de muncă şi oi.6.2. Dimensionarea şi amplasarea tarlalelor (parcelelor) de păşunat – se fac în scopul coordonării păşunatului astfel încât acesta să respecte calendarul de păşunat.Numărul tarlalelor se determina pe baza perioadei necesare refacerii ierbii pe păşune şi a numărului de zile în care poate fi pasunata o parcela. Durata păşunatului, în zile, pe aceeaşi parcela depinde de specie: la ovine 5-6 zile, la bovine – 5-8 zile, iar la porcine – 10 zile.Forma parcelelor se recomanda să fie compacta, pe cat posibil rectangulara, reprezentată în special de dreptunghi. În cazul terenurilor în panta este indicată, de asemenea, păstrarea acestei forme, cu condiţia respectării limitelor obligate.Amplasarea parcelelor de păşunat se face ţinându-se seama ca în cadrul unei parcele să fie realizată o vegetaţie uniforma, animalele să aibă acces uşor la locurile de adapare şi la tabere, să aibă pe toată lungimea o singura expoziţie, iar latura lungă pe terenurile în panta să fie paralela cu curbele de nivel.6.3. Stabilirea măsurilor şi lucrărilor pentru combaterea eroziunii solului şi refacerea covorului vegetalComplexul de măsuri şi de lucrări pentru prevenirea şi combaterea eroziunii solului consta în:– măsuri pentru refacerea covorului vegetal;– măsuri agrotehnice şi de ingrasare;– lucrări pentru ameliorarea regimului hidrologic şi regularizarea scurgerilor de suprafaţa;– plantaţii şi perdele antierozionale;– măsuri de reglementare a păşunatului.6.4. Dimensionarea şi amplasarea reţelei de drumuri şi hatasuri – se realizează concomitent cu amplasarea tarlalelor şi a măsurilor de prevenire şi combatere a eroziunii, avându-se în vedere asigurarea unui acces uşor, pe trasee cat mai scurte între tarlale, la adaposturi şi centrele de producţie, cu evitarea terenurilor mlăştinoase, soselelor şi căilor ferate.Drumurile de exploatare au lăţimi de 6-8 m, hatasurile vor avea 10-15 m, iar drumurile de deservire a parcelelor vor avea lăţimi de 6-12 m, în funcţie de importanţă, gradul de solicitare şi mărimea grupelor de animale.6.5. Amplasarea locurilor de adapat – se realizează cu folosirea cursurilor naturale de apa, puţurilor existente, lacurilor, iazurilor, izvoarelor şi prin efectuarea lucrărilor de amenajare în vederea accesului uşor al animalelor.6.6. Amplasarea taberelor de vara – se realizează pe păşunile situate la distanţe mai mari.      Tabelul Nr. 1                FONDUL FUNCIAR PE CATEGORII DE FOLOSINŢA                         – SITUAŢIA ACTUALA –                           ANUL ………..

  *) Se completează pentru: exploataţii agricole (comercială, familiale, mixte)                            proprietari individuali.Tabelul Nr. 2JUDEŢUL …………………………TERITORIUL ADMINISTRATIV …………

Tabelul Nr. 3FONDUL FUNCIAR PE CATEGORII DE FOLOSINŢA– SITUAŢIA DE PERSPECTIVA –ANUL ………..

*) Se completează pentru: exploataţii agricole (comerciale, familiale, mixte)proprietari individuali.Tabelul Nr. 4JUDEŢUL …………………………..TERITORIUL ADMINISTRATIV ……………LEGENDA UNITĂŢILOR DE SOL SI CARACTERIZAREA LOR

Tabelul Nr. 5JUDEŢUL ……………………….TERITORIUL ADMINISTRATIV …………LEGENDA TERITORIILOR ECOLOGIC OMOGENE (T.E.O.)

Tabelul Nr. 6JUDEŢUL ……………………………TERITORIUL ADMINISTRATIV …………….TABEL CU EVIDENTA SUPRAFEŢELOR PE T.E.O

Tabelul Nr. 7.1JUDEŢUL ………………………..TERITORIUL ADMINISTRATIV …………GRUPAREA TERENURILOR IN CLASE DE CALITATE (FERTILITATE)IN REGIM NATURAL LA NIVEL DE T.E.O.

Tabelul Nr. 7.2JUDEŢUL ………………………TERITORIUL ADMINISTRATIV ………………..POSESOR ……………………………….GRUPAREA TERENURILOR IN CLASE DE CALITATE (FERTILITATE) IN REGIM NATURALLA NIVEL DE PARCELA PE POSESORI

Tabelul Nr. 7.3JUDEŢUL ……………………………TERITORIUL ADMINISTRATIV …………….TABEL CENTRALIZATORGRUPAREA TERENURILOR IN CLASE DE CALITATE (FERTILITATE) IN REGIM NATURALLA NIVEL DE POSESORI SI TERITORIUL ADMINISTRATIV

Tabelul Nr. 7.4CLASE SI NOTE DE BONITAREIN REGIM NATURALDUPĂ I.C.P.A         ┌──────────┬──────────┬─────────────┐         │ CLASE DE │ NOTE DE │ CLASE DE │         │ BONITARE │ BONITARE │ CALITATE │         ├──────────┼──────────┼─────────────┤         │ I │ 91-100 │ │         ├──────────┼──────────┤ I │         │ II │ 81-90 │ │         ├──────────┼──────────┼─────────────┤         │ III │ 71-80 │ │         ├──────────┼──────────┤ II │         │ IV │ 61-70 │ │         ├──────────┼──────────┼─────────────┤         │ V │ 51-60 │ │         ├──────────┼──────────┤ III │         │ VI │ 41-50 │ │         ├──────────┼──────────┼─────────────┤         │ VII │ 31-40 │ │         ├──────────┼──────────┤ IV │         │ VIII │ 21-30 │ │         ├──────────┼──────────┼─────────────┤         │ IX │ 11-20 │ │         ├──────────┼──────────┤ V │         │ X │ 0-10 │ │         └──────────┴──────────┴─────────────┘Tabelul Nr. 8JUDEŢUL ………………………………..TERITORIUL ADMINISTRATIV …………………EXPLOATAŢIA …………………………….ORGANIZAREA TERENULUI ARABIL

*)- În cadrul asolamentelor pe sole, parcelele cadastrale se înscriu înordine numerică iar cele cu numerotare continua se pot înscrie şi pegrupe, însumând suprafeţele. Solele se calculează la ari, iar rotunjimeala hectar se poate face numai pentru tabelele următoare şi planul cuorganizarea exploataţiilor şi a teritoriului agricol.Tabelul Nr. 9.1JUDEŢUL …………………………….TERITORIUL ADMINISTRATIV ……………..EXPLOATAŢIA …………………………STRUCTURA SI ROTATIA CULTURILORPE EXPLOATAŢII AGRICOLE

ASOLAMENTUL SI ROTATIA CULTURILORAsolamentul …… Sola medie Asolamentul Sola medie┌──────┬───────────┬────────┬───┬──────┬────────────┬──────┬───┐│ Sola │ Cultura │ Ha │ % │ Sola │ Cultura │ Ha │ % │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────┼────────────┼──────┼───┤│ I │ │ │ │ I │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────┼────────────┼──────┼───┤│ II │ │ │ │ II │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────┼────────────┼──────┼───┤│ III │ │ │ │ III │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────┼────────────┼──────┼───┤│ IV │ │ │ │ IV │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────┼────────────┼──────┼───┤│ V │ │ │ │ V │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────┼────────────┼──────┼───┤│ VI │ │ │ │ VI │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────┼────────────┼──────┼───┤│ VII │ │ │ │ VII │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────┼────────────┼──────┼───┤│Total │ │ │ │Total │ │ │ │└──────┴───────────┴────────┴───┴──────┴────────────┴──────┴───┘Asolamentul … Sola medie IN ROTAŢIE LIBERA┌──────┬───────────┬────────┬───┬──────────────────────────┬───┐│ Sola │ Cultura │ Ha │ % │ Cultura │ Ha│├──────┼───────────┼────────┼───┼──────────────────────────┼───┤│ I │ │ │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────────────────────────┼───┤│ II │ │ │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────────────────────────┼───┤│ III │ │ │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────────────────────────┼───┤│ IV │ │ │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────────────────────────┼───┤│ V │ │ │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────────────────────────┼───┤│ VI │ │ │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────────────────────────┼───┤│ VII │ │ │ │ │ │├──────┼───────────┼────────┼───┼──────────────────────────┼───┤│Total │ │ │ │ │ │└──────┴───────────┴────────┴───┴──────────────────────────┴───┘Tabelul Nr. 9.2JUDEŢUL ……………………………….TERITORIUL ADMINISTRATIV ………………..CENTRALIZATORSTRUCTURA CULTURILOR

Tabelul Nr. 10JUDEŢUL ……………………………….TERITORIUL ADMINISTRATIV ………………..LUCRĂRI AGROPEDOAMELIORATIVEALTE LUCRĂRI CU CARACTER AMELIORATIV

Tabelul Nr. 11JUDEŢUL …………………………TERITORIUL ADMINISTRATIV ………….INDICATORI REZULTAŢI DIN ORGANIZAREA TERITORIULUINumărul trupurilor de teren

Caracteristicile asolamentelor

───────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește