NORME METODOLOGICE din 30 ianuarie 2006

privind procedurile de aplicare a sistemului de intervenţie pe piaţa cerealelor



CONDIŢII MINIMEde calitate la cereale

 + 
Anexa 21. DEFINIŢIAcomponentelor care nu sunt cereale de bază de calitate corespunzătoare1.1. Boabe sparte – boabele de cereale a căror endosperm este parţial descoperit, boabele deteriorate în urma treieratului şi boabele fără germene.La porumb, "boabe sparte" înseamnă fracţiuni de boabe sau boabele care au trecut printr-o sită cu diametrul orificiilor de 4,5 mm.La sorg, "boabe sparte" înseamnă fracţiuni de boabe sau boabele care au trecut printr-o sită cu diametrul orificiilor de 1,8 mm.1.2. Impurităţile constituite din boabea) boabe şiştave – boabe care, după eliminarea din eşantion a tuturor celorlalte componente la care se face trimitere în prezenta anexă, trec prin site cu orificii de dimensiunile următoare: grâu comun 2,0 mm, grâu dur 1,9 mm, orz 2,2 mm. Boabele deteriorate de ger şi cu maturare incompletă (verzi), aparţin şi ele acestei grupe. … b) alte cereale – toate boabele care nu aparţin speciei din care s-a constituit mostra reprezentativă … c) boabe atacate de dăunători – boabele care prezintă orificii sau rosături provocate de aceştia. Boabele înţepate de ploşniţa cerealelor aparţin şi ele acestei grupe. … d) boabe cu germene colorat, boabe pătate, boabe atacate de fusarium – boabele cu germene colorat sunt acelea care prezintă pe învelişul germenului pete colorate brun-închis sau negru-brun, cu germen normal, fără tendinţa de încolţire. La grâul comun, boabele cu germene colorat nu sunt de luat în considerare până la un procent de 8%. La grâul dur, boabele pătate sunt acelea care prezintă pete brune sau negru-brun în altă parte decât pe germene; boabele atacate de fusarium sunt boabe al căror pericarp este contaminat cu miceliu de fusarium; aceste boabe pot fi ridate şi au pete difuze, cu contur slab delimitat, de culoare roz sau albă. … e) boabe arse în timpul uscării sunt acelea care prezintă semne exterioare de prăjire, dar care nu sunt considerate boabe distruse. … 1.3. Boabe încolţite – sunt acelea la care radicula sau plumula este vizibilă în mod clar cu ochiul liber. Totuşi, trebuie să se ţină seama de aspectul general al mostrei reprezentative atunci când se evaluează conţinutul de boabe încolţite al acesteia. La unele cereale germenele este proeminent de ex. la grâul dur, iar învelişul acestuia crapă în timpul manevrării lotului de cereale. Aceste boabe se aseamănă cu boabele încolţite, dar nu trebuie incluse în această grupă. Boabe încolţite sunt doar cele la care germenele a suferit modificări clar vizibile care fac să fie uşor de diferenţiat boabele încolţite de boabele normale.1.4. Impurităţi diverse (Schwarzbesatz)Seminţe străine sunt seminţe de plante, cultivate sau nu, altele decât cerealele. Acestea includ seminţe care nu merită să fie recuperate, seminţe care pot fi folosite pentru hrana animalelor şi seminţe vătămătoare.Seminţele vătămătoare sunt toxice pentru om şi animale, seminţe care influenţează negativ curăţarea şi măcinarea cerealelor şl afectează calitatea produselor procesate din cereale.Boabe distruse, sunt acelea care au devenit necorespunzătoare pentru consumul uman sau pentru consumul animalelor, din cauza putrefacţiei, mucegaiului, bacteriilor sau din alte motive. Boabele distruse includ şi boabele deteriorate în urma încălzirii spontane sau în timpul uscării brutale (ardere). Aceste boabe "încălzite" sau "înnegrite" sunt seminţe complet dezvoltate la care tegumentul are o culoare maro-gri până la negru, în timp ce secţiunea endospermului are o culoare galben-gri până la negru-brun.Boabele atacate de musca grâului (Cecydomyle) nu fac parte din această grupă, decât în cazul în care, urmare atacului criptogramic secundar, mai mult de jumătate din suprafaţa bobului are o culoare între gri şi negru. Dacă colorarea acoperă mai puţin de jumătate din suprafaţă, boabele se consideră atacate de dăunători.Impurităţi propriu-zise – toate componentele dintr-o mostră reprezentativă de cereale, reţinute într-o sită cu orificii de 3,5 mm (cu excepţia boabelor altor cereale şi a boabelor deosebit de mari ale cerealei de bază) şi cele care trec prin sita cu orificii de 1,0 mm. Sunt incluse şi pietrele, nisipul, fragmente de paie şi alte impurităţi din mostre ce trec prin sita cu orificii de 3,5 mm şi sunt reţinute de sita cu orificii de 1,0 mm.Această definiţie nu se aplică porumbului, pentru care se consideră impurităţi propriu zise toate componentele care trec prin sita cu orificii de 1,0 mm, precum şi cele menţionate anterior.Pleavă (la porumb, fragmente de ciocălăi).Cornul secarei (ergot)Boabe cu mălurăInsecte moarte şi fragmente de insecte.1.5. Dăunători vii1.6. Boabe parţial sticloase – boabele de grâu dur al căror endosperm nu poate fi considerat în totalitate sticlos.2. FACTORI SPECIFICI DE LUAT ÎN CONSIDERARE PENTRU FIECARE TIP DE CEREALE LA DEFINIREA IMPURITĂŢILOR2.1. Grâu durImpurităţi constituite din boabe sunt boabe şiştave, boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători, boabe cu germene colorat, boabe pătate sau atacate de fusarium şi boabe arse.Impurităţi diverse sunt seminţe străine de cele ale cerealei de bază, boabe distruse, impurităţi propriu-zise, pleavă, cornul secarei (ergot), boabe cu mălură, insecte moarte şi fragmente de insecte.2.2. Grâu comunImpurităţi constituite din boabe sunt boabe şiştave, boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători, boabe cu germene colorat, boabe pătate sau atacate de fusarium şi boabe arse.Impurităţi diverse sunt seminţe străine, boabe distruse, impurităţi propriu-zise, pleavă, cornul secarei (ergot), boabe cu mălură, insecte moarte şi fragmente de insecte.2.3. OrzImpurităţi constituite din boabe sunt boabe şiştave, boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători, boabe arse.Impurităţi diverse sunt seminţe străine, boabe distruse, impurităţi propriu-zise, pleavă, insecte moarte şi fragmente de insecte.2.4. PorumbImpurităţi constituite din boabe sunt boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători, boabe arse.La porumb, toate componentele dintr-o mostră reprezentativă care trec printr-o sită cu orificii de 1,0 mm diametru, sunt considerate impurităţi propriu-zise.Impurităţi diverse sunt seminţe străine, boabe distruse, impurităţi propriu-zise, pleavă, insecte moarte şi fragmente de insecte.2.5. SorgImpurităţi constituite din boabe sunt boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători, boabe arse.Impurităţi diverse sunt seminţe străine, boabe distruse, impurităţi propriu-zise, pleavă, insecte moarte şi fragmente de insecte. + 
Anexa 3METODA STANDARDpentru determinarea componentelor, alteledecât cerealele de bază de calitate corespunzătoare1. La grâul comun, grâul dur, şi orz, o mostră medie de 250 g se trece prin două site, una cu orificii de 3,5 mm şi cealaltă cu orificii de 1,0 mm, timp de 30 secunde fiecare.Pentru a asigura o cernere constantă, se recomandă folosirea unei site mecanice, de ex. o masă vibratoare cu site montate.Materia reţinută de sita de 3,5 mm şi cea care trece prin sita de 1,0 mm trebuie cântărite împreună şi considerate impurităţi propriu-zise. Dacă materia reţinută de sita de 3,5 mm cuprinde particule din grupa "alte cereale" sau boabe din cereala de bază în pondere mare, acestea se includ în fracţiunea care a trecut prin sită. În timpul cernerii, în fracţiunea care trece prin sita de 1,0 mm trebuie să se verifice cu atenţie prezenţa dăunătorilor vii.Din mostra cernută, se prelevează cu ajutorul unui divizor, un eşantion parţial de 50 până la 100 g, care trebuie cântărit.În continuare, acesta se întinde pe masă şi cu o pensetă sau o spatulă corn trebuie extrase boabele sparte, alte cereale, boabele încolţite, cele atacate de dăunători, boabele deteriorate de ger, boabele cu germene colorat, boabele pătate, seminţele străine, cornul secarei, boabele distruse, boabele cu mălură, pleava, dăunătorii vii şi insectele moarte.Dacă eşantionul parţial conţine boabe acoperite cu palee, acestea se desfac manual şi particulele de palee se încadrează la pleavă. Pietrele, nisipul şi fragmentele de paie sunt considerate impurităţi propriu-zise.Eşantionul parţial rămas după separare se trece timp de 30 secunde printr-o sită de 2,0 mm pentru grâul comun, de 1,9 mm pentru grâul dur, de 2,2 mm pentru orz. Componentele care trec prin aceste site sunt considerate boabe şiştave. Boabele deteriorate de ger şi boabele verzi incomplet maturizate fac parte din grupa boabe şiştave.2. O mostră medie de 500 g în cazul porumbului şi de 250 g pentru sorg se cerne prin sita cu orificii de 1 mm timp de 30 secunde. Se verifică prezenţa dăunătorilor vii şi a insectelor moarte.Folosind o pensetă sau o spatulă corn, se extrag din componentele reţinute de sita de 1,0 mm pietrele, nisipul, fragmentele de paie şi impurităţi propriu-zise.Se adaugă impurităţile propriu-zise astfel extrase, la componentele care au trecut prin sita de 1,0 mm şi se cântăresc împreună.După cernere, se pregăteşte cu ajutorul unui divizor o probă parţială de 100 până la 200 g în cazul porumbului sau de 25 până la 50 g de sorg, care se cântăreşte. Se întinde în strat subţire pe masa de lucru. Se extrag cu penseta sau spatula corn, fracţiunile de alte cereale, boabele atacate de dăunători, boabele deteriorate de ger, boabele încolţite, seminţele străine, boabele distruse, pleava, dăunătorii vii şi insectele moarte. Se trece în continuare proba printr-o sită cu orificii de 4,5 mm pentru porumb şi de 1,8 mm pentru sorg. Componentele care trec prin această sită sunt considerate boabe sparte.3. Componentele în afara cerealelor de bază de calitate corespunzătoare, determinate conform metodelor descrise la punctele 1 şi 2, trebuie cântărite cât mai corect, cu o precizie de 0,01 g raportat procentual la masa probei. Valorile înregistrate în buletinul de analiză sunt exprimate cu precizie de 0,1%, Se verifică prezenţa dăunătorilor vii.Ca regulă generală, trebuie analizate două probe paralele, ale căror rezultate să nu difere într-un procent mai mare de 10%.4. Aparatele ce se utilizează pentru operaţiunile la care se face trimitere la punctele 1, 2 şi 3 sunt următoarele:(a) divizor pentru eşantionare, de ex. aparat conic sau cu caneluri;(b) balanţă de precizie sau analitică;(c) Site cu orificii de 1,0 mm, 1,8 mm, 1,9 mm, 2,0 mm, 2,2 mm şi 3,5 mm şi set de site cu orificii rotunde de 1,8 mm şi 4,5 mm, eventual montate la o masă vibratoare. + 
Anexa 4METODA STANDARDpentru determinarea conţinutului de umiditate1. PrincipiulProdusul este uscat la o temperatură de 130 până la 133° C în condiţii de presiune atmosferică normală, pe o perioadă corespunzătoare dimensiunii particulelor.2. Domeniul de aplicareAceastă metodă de uscare se aplică cerealelor zdrobite în particule din care cel puţin 50% trec printr-o sită de 0,5 mm şi maxim 10% rămân pe sita de 1,0 mm. Metoda se aplică şi făinurilor.3. Aparatele– Balanţă de precizie.– Dispozitiv de măcinare rapidă şi uniformă, uşor de curăţat, construit dintr-un material care nu absoarbe apa şi nu provoacă o încălzire sensibilă, limitează contactul cu aerul exterior la minim şi respectă cerinţele menţionate la pct. 2 (ex. o moară cu valţuri reglabile).– Recipient din inox sau sticlă, dotat cu un capac etanş, cu suprafaţa utilă care să permită o repartiţie a mostrei de testat de 0,3 g/cmp.– Etuvă electrică izotermă, reglată la o temperatură de 130 până la 133° C *1), cu ventilaţie adecvată *2).–––*1) Temperatura aerului în etuvă.*2) Capacitatea calorică a etuvei trebuie să permită ca, la o valoare prestabilită de 130 până la 133° C, temperatura respectivă să poată fi obţinută din nou în mai puţin de 45 de minute după introducerea simultană a unui număr maxim de mostre de analizat.Eficacitatea ventilaţiei se apreciază cu ajutorul făinii grişate din grâu dur sau porumb, ca material de etalonare, astfel încât, după uscarea numărului maxim de capsule pe care le poate primi etuva, timp de 2 ore pentru cereale cu boabe mici şi 4 ore pentru porumb, rezultatele obţinute să difere cu mai puţin de 15% decât cele obţinute prin repetarea operaţiei timp de 3 ore, respectiv 5 ore.– Exicator cu placa de metal sau, în absenţa metalului, de porţelan (groasă, perforată), care conţine un produs deshidratant eficient.4. Mod de lucruUscareaÎntr-o capsula tarată, se cântăreşte cu o precizie de aproximativ 1 mg o cantitate de 5 g şrot de cereale cu boabe mici sau 8 g şrot de porumb. Capsulele se introduc intr-o etuvă la o temperatură de 130 până la 133° C. Acest lucru trebuie făcut cât mai rapid posibil, astfel încât să se prevină o scădere prea mare a temperaturii. Timpul de uscare, din momentul în care etuva atinge din nou temperatura de lucru, este de 2 ore pentru cerealele cu boabe mici şi 4 ore pentru porumb. Se scoate capsula din etuvă, se pune repede capacul, se lasă să se răcească timp de 30 până la 45 de minute în exicator şi se cântăreşte (cu o precizie de aproximativ 1 mg).5. Metoda de calcul şi formuleE = masa iniţială, în grame, a mostreiM = masa, în grame, a mostrei după condiţionareM' = masa, în grame, a mostrei după zdrobire (şrotuire)m = masa, în grame, a mostrei după uscareConţinutul de umiditate al produsului, în procente este egal cu:– fără condiţionare prealabilă (E-m) x 100/E,– cu condiţionare prealabilă ((M' – m)M / M' + E – M) x 100 / E = 100 (1 – M m / E M').Se efectuează cel puţin două probe paralele.6. RepetabilitateDiferenţa dintre valorile obţinute din două determinări realizate simultan sau la interval scurt de timp de acelaşi operator, nu trebuie să depăşească 0,15 g de umiditate pentru 100 g eşantion. Dacă se depăşeşte această valoare, determinările trebuie repetate. + 
Anexa 5METODA STANDARDde determinare a caracterului nefilant şiprelucrabil mecanic pentru aluatul obţinut din grâu comun1. TitlulMetoda pentru testarea însuşirilor de panificaţie ale făinii de grâu.2. Domeniul de aplicareMetoda este aplicabilă făinurilor provenite dintr-o măcinare experimentală a grâului în vederea fabricării pâinii prin procesul de fermentare cu drojdie.3. PrincipiulÎn malaxorul de laborator, se prepară un aluat din făină, apă, drojdie, sare şi zahăr. După divizare şi premodelare (rotunjire) bucăţile de aluat se lasă în repaus 30 minute, se modelează şi după fermentarea finală, se coc. Se notează proprietăţile tehnologice ale aluatului şi pâinile se apreciază în funcţie de volumul şi înălţimea lor.4. Ingredientele4.1. DrojdieDrojdie uscată activă de tipul Saccharomyces cerevisiae DHW-Hamburg-Wansbeck sau un produs cu aceleaşi caracteristici.4.2. Apă potabilă4.3. Soluţie de acid ascorbic, zahăr şi sareSe dizolvă 30 ± 0,5 g de cloruri de sodiu (calitate din comerţ), 30 ± 0,5 g de zahăr (calitate din comerţ) şi 0,040 ± 0,001 g acid ascorbic în 800 ± 5 g de apă. Se prepară o soluţie proaspătă în fiecare zi.4.4. Soluţie de zahărSe dizolvă 5 ± 0,1 g de zahăr (calitate din comerţ) în 95 ± 1 g de apă. Se prepară o soluţie proaspătă în fiecare zi.4.5. Făină de malţ (cu activitate enzimatică)Calitate din comerţ.5. Echipamentul şi aparatele5.1. TermostatCu sistem de control pentru a se menţine o temperatură de 22 până la 25°C.5.2. FrigiderPentru a menţine o temperatură de 4 ± 2°C.5.3. BalanţăÎncărcare maximă de 2 kg, precizie de 2 g.5.4. BalanţăÎncărcare maximă de 0,5 kg, precizie de 0,1 g.5.5. Balanţă analiticăPrecizie de 0,1 x 10^-3 g.5.6. MalaxorStephan UMTA 10, frământător tip "Detmold" (Stephan Soehne GmbH) sau un echipament asemănător cu aceleaşi caracteristici.5.7. Cameră de fermentareCu sistem de menţinere a temperaturii de 30 ± 1°C.5.8. Cutii de material plastic deschiseDin polimetilmetacrilat (Plexiglas, Perspex). Dimensiuni interioare: 25 x 25 x 15 cm înălţime, grosimea pereţilor 0,5 ± 0,05 cm.5.9. Placă pătrată din material plasticDin polimetilmetacrilat (Plexiglas, Perspex), cu dimensiuni 30 x 30 cm, grosime 0,5 ± 0,05 cm.5.10. ModelatorModelator pentru bucăţi de aluat în formă sferică tip Brabender (Brabender OHG) sau un echipament asemănător cu aceleaşi caracteristici.6. EşantionareConform normei ICC nr. 101 şi SR ISO 13690/20017. Mod de lucru7.1. Determinarea capacităţii de hidratareSe determină absorbţia de apă conform normei ICC nr. 115/1 (a se vedea şi punctul 10)7.2. Determinarea cantităţii de făină de malţ adăugateSe determină indicele de cădere al făinii conform SR ISO 3093/1997. Dacă acesta este mai mare de 250 secunde, determinarea cantităţii de făină de malţ necesară a fi adăugată pentru a se obţine un indice de cădere cuprins între 200 şi 250 secunde, se realizează printr-o serie de amestecuri, crescând cantitatea de făină de malţ (punctul 4.5). Dacă indicele de cădere al făinii este mai mic de 250 secunde, nu este necesar să se mai adauge făina de malţ.7.3. Reactivarea drojdiei uscateSe aduce temperatura soluţiei de zahăr (punctul 4.4) la 35 ± 1°C. Se adaugă în greutate, o parte drojdie uscată activă, la patru părţi soluţie de zahăr. Nu se agită. Se amestecă uşor dacă este necesar.Se lasă să se odihnească timp de 10 ± 1 minute, apoi se amestecă până se obţine o suspensie omogenă, care se utilizează în următoarele 10 minute.7.4. Corectarea temperaturii făinii şi a fazei lichideTemperatura făinii şi a apei trebuie corectate pentru obţinerea unei temperaturi a aluatului, la sfârşitul frământării, de 27 ± 1°C.7.5. Compoziţia aluatuluiSe cântăreşte, cu o precizie de 2 g, o cantitate de 10 y / 3 grame de făină (corespunzând la 1 kg de făină cu 14% umiditate), în care "y" este cantitatea de făină utilizată în testul farinografic (a se vedea normele ICC nr. 115 capitolul 9.1 – clauza de umiditate). Se cântăreşte, cu o precizie de 0,2 g, cantitatea de făină de malţ necesară pentru aducerea indicelui de cădere în intervalul 200 – 250 (punctul 7.2).Se cântăresc 430 ± 5 g de soluţie acid ascorbic cu zahăr şi sare (punctul 4.3) şi se adaugă apă până la obţinerea masei totale de (x-9) 10 y /3 grame (punctul 10.2), în care "x" este cantitatea de apă folosită la testul farinografic (norma ICC nr. 115/1, capitolul 9.1). Această masă totală (de obicei între 450 şi 650 g) trebuie determinată cu o precizie de 1,5 g.Se cântăresc 90 ± 1 g suspensie de drojdie (punctul 7.3)Se notează masa totală a aluatului (P), care este suma masei făinii, a soluţiei de acid ascorbic, zahăr, sare şi apă, a suspensiei de drojdie şi masa făinii de malţ.7.6. MalaxareaSe aduce, la început, malaxorul la o temperatură de 27 ± 1°C folosind o cantitate suficientă de apă la temperatura potrivită.Se introduc ingredientele lichide în malaxor, apoi se adaugă făina şi făina de malţ. Se porneşte malaxorul (viteza I, 1400 rot/min) timp de 60 de secunde. După douăzeci de secunde de la pornire, se roteşte de două ori racleta fixată pe capacul cuvei malaxorului.Se măsoară temperatura aluatului. Dacă aceasta nu este cuprinsă în intervalul 26-28°C, se înlătură aluatul şi se prepară altul, după corectarea temperaturii ingredientelor. Se notează proprietăţile aluatului folosind una din următoarele expresii:– nefilant şi prelucrabil industrial– filant şi neprelucrabil industrialPentru a fi considerat "nefilant şi prelucrabil industrial" la sfârşitul frământării, aluatul trebuie să formeze o masă omogenă, care practic să nu adere la pereţii cuvei şi la axul malaxorului. Aluatul trebuie să poată fi strâns cu mâna şi scos dintr-o dată din cuva malaxorului, fără pierderi semnificative.7.7. Divizare şi premodelareSe cântăresc, cu o precizie de 2 g, trei bucăţi de aluat după formula:p = 0,25 P,unde:p = masa bucăţii de aluatP = masa totală a aluatului.Se premodelează imediat bucăţile de aluat timp de 15 secunde într-o maşină de rotunjit aluat (punctul 5.10) şi se aşază apoi timp de 30 ± 2 minute pe plăci din plastic pătrate (punctul 5.9) acoperite de cutii din material plastic (punctul 5.8) în camera de fermentare (punctul 5.7).Nu se presară făină pe bucăţile de aluat.7.8. ModelareSe aduc bucăţile de aluat acoperite în apropierea modelatorului şi se remodelează din nou fiecare bucată timp de 15 secunde. Nu se ridică capacul de pe o bucată de aluat până în ultimul moment înainte de modelare. Se notează din nou proprietăţile aluatului, utilizând una din expresiile următoare:– nefilant şi prelucrabil industrial– filant şi neprelucrabil industrialPentru a fi considerat "nefilant şi prelucrabil industrial", aluatul nu trebuie să se lipească de pereţii cuvei malaxorului, astfel încât, antrenat de o mişcare de rotaţie, să permită modelarea în formă sferică. La sfârşitul operaţiunii, aluatul nu trebuie să fie lipit de pereţii modelatorului, atunci când se ridică capacul.(7.9; 7.10; 8.)9. Procesul verbal de testareÎn raportul testului trebuie să se specifice:– proprietăţile tehnologice ale aluatului la sfârşitul frământării şi modelării– indicele de cădere al făinii fără adaos de făină de malţ– orice anomalii observate.Mai departe, acesta va indica în plus:– metoda utilizată,– toate detaliile referitoare la identificarea mostrei.10. Observaţii generale10.1. Formula pentru calcularea cantităţii totale de lichide necesare formării aluatului se bazează pe următoarele consideraţii:Adăugarea de x ml de apă la echivalentul a 300 g de făină cu umiditate 14% conferă aluatului consistenţa dorită. (Farinograf Brabender)Deoarece în testul pentru determinarea însuşirilor de panificaţie se foloseşte 1 kg de făină (14% umiditate), în timp ce x se raportează la 300 g de făină, este necesar să se utilizeze în test x împărţit la trei şi multiplicat prin 10 g apă, deci 10 x / 3 grame reprezintă cantitatea de apă necesară formării unui aluat de consistenţa standard dintr-un kg de făină.430 g soluţie de zahăr, sare şi acid ascorbic, conţin 15 g de sare şi 15 g de zahăr.Această soluţie de 430 g este inclusă în faza lichidă. Deci, pentru a adăuga la aluat 10 x / 3 grame de apă, trebuie adăugate (10 x / 3 + 30) g de faza lichidă, compuse din 430 g de soluţie de acid ascorbic, zahăr şi sare şi o cantitate suplimentară de apă.O parte din apa adăugată la suspensia de drojdie este absorbită de drojdie, dar această suspensie conţine şi apă liberă.Se presupune în mod arbitrar că 90 g de suspensie de drojdie conţin 60 g de apă "liberă". Trebuie să se aplice o corecţie de 60 grame la cantitatea de fază lichidă, ţinând seama de apa liberă din suspensia de drojdie, astfel încât, la final, trebuie adăugat 10 x /3 grame plus 30 grame minus 60 grame. Rezultă: (10 x /3 + 30) – 60 = 10 x/3 – 30 = (x/3 – 3) 10 = (x – 9) 10/3, formula dată la punctul 7.5, reprezentând cantitatea de fază lichidă care trebuie folosită pentru 1 kg de făină în scopul obţinerii unui aluat de consistenţă optimă. Dacă de exemplu, cantitatea de apă x, utilizată la testul farinografului este de 165 ml, se introduce această valoare în formulă, astfel încât, cele 430 grame soluţie de acid ascorbic cu zahăr şi sare trebuie să fie mărite până la masa totală de(165-9) 10/3 = 156 x 10/3 = 520 grame.10.2. Metoda nu este direct aplicabilă la grâu. Procedura ce trebuie urmată pentru caracteriza capacitatea de prelucrare în panificaţie a grâului este după cum urmează: Se netezeşte proba de grâu şi se determină conţinutul de umiditate. Grâul se condiţionează dacă conţinutul de umiditate se încadrează în intervalul 15,0% – 16,0%. În celelalte cazuri, se condiţionează (usucă) grâul care are umiditatea de 15,5 ± 0,5%, mai puţin de trei ore înainte de măcinare.Se extrage făina folosind o moară de laborator Buhl er MLU 202 sau o moară Brabender Quadrumat Senior sau orice alt aparat riguros similar, având aceleaşi caracteristici.Se alege o diagramă de măcinare astfel încât să se obţină un nivel al extracţiei minime de 72%, pentru o făină cu un conţinut de cenuşă de 0,50 până la 0,60% raportat la substanţa uscată.Se determină conţinutul de cenuşă al făinii conform Anexei I la Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1501/95 (JO L 147, 30.06.1995, p. 7) şi conţinutul de umiditate conform prezentelor norme.Se calculează nivelul extracţiei după ecuaţia:E = (((100 – f) F) / (100 – w) W) X 100%undeE = nivelul extracţieif = conţinutul de umiditate al făiniiw = conţinutul de umiditate al grâuluiF = masa de făină produsă cu conţinut de umiditate fW = masa de grâu măcinat cu conţinut de umiditate w.Notă:Informaţiile privind ingredientele şi echipamentele ce se vor folosi sunt publicate în Documentul T 77/300 din 31 martie 1977 de Instituut voor Graan, Meel en Brood, TNO – Postbus 15, Wageningen, Olanda. + 
Anexa 6METODA STANDARDpentru determinarea gradului de sticlozitate a boabelor de grâu dur1. PrincipiulO parte din mostră este folosită pentru a determina procentul de boabe care şi-au pierdut în totalitate sau parţial aspectul sticlos. Boabele se taie folosind farinotomul Pohl sau un instrument echivalent.2. Echipamentul şi aparatele– Farinotom Pohl sau un instrument echivalent,– pensetă, scalpel,– tavă sau farfurie, chiuvetă3. Mod de lucru(a) Determinarea se efectuează pe o mostră de 100 g după separarea oricăror alte componente în afara cerealelor de bază de calitate corespunzătoare.(b) Se trece mostra în recipient şi se omogenizează bine.(c) Se fixează o placă în farinoton, se distribuie o cantitate de boabe pe placa alveolată. Se apasă uşor, dar ferm, pentru a ne asigura că este un singur bob în fiecare alveolă. Se lasă în jos secţiunea mobilă pentru a fixa boabele în alveole şi apoi se taie.(d) Se repetă operaţiunea pentru a ne asigura că se taie minim 600 de seminţe.(e) Se numără boabele ce şi-au pierdut în totalitate sau parţial aspectul sticlos ("mitadine").(f) Se calculează procentul de seminţe ce şi-au pierdut în totalitate sau parţial aspectul sticlos ("mitadine").4. Formularea rezultatelorl = masa, în grame, a altor componente în afara cerealelor de calitate corespunzătoare.M = procentul de boabe curăţate examinate ce şi-au pierdut în totalitate sau parţial aspectul sticlos ("mitadine").5. RezultatulProcentul de boabe ce şi-au pierdut în totalitate sau parţial aspectul sticlos ("mitadine") în fracţiunea de probă, este:[M x (100-l)]/100 = … + 
Anexa 7TABELUL IMajorările de preţ pentru conţinutul de umiditate────────────────────────────┬─────────────────────────────────  Conţinutul de umiditate │ Majorarea preţului          (%) │ (euro / tonă)────────────────────────────┼─────────────────────────────────        13,4 │ 0,1        13,3 │ 0,2        13,2 │ 0,3        13,1 │ 0,4        13,0 │ 0,5        12,9 │ 0,6        12,8 │ 0,7        12,7 │ 0,8        12,6 │ 0,9        12,5 │ 1.0        12,4 │ 1,1        12,3 │ 1,2        12,2 │ 1,3        12,1 │ 1,4        12,0 │ 1,5        11,9 │ 1,6        11,8 │ 1,7        11,7 │ 1,8        11,6 │ 1,9        11,5 │ 2,0        11,4 │ 2,1        11,2 │ 2,3        11,1 │ 2,4        11,0 │ 2,5        10,9 │ 2,6        10,8 │ 2,7        10,7 │ 2,8        10,6 │ 2,9        10,5 │ 3,0        10,4 │ 3,1        10,3 │ 3,2        10,2 │ 3,3        10,1 │ 3,4        10,0 │ 3,5────────────────────────────┴─────────────────────────────────TABELUL IIReducerile de preţ pentru conţinutul de umiditate────────────────────────────┬─────────────────────────────────  Conţinutul de umiditate │ Reducerea de preţ          (%) │ (euro / tonă)────────────────────────────┼─────────────────────────────────        14,5 │ 1,0        14,4 │ 0,8        14,3 │ 0,6        14,2 │ 0,4        14,1 │ 0,2────────────────────────────┴─────────────────────────────────TABELUL IIIReduceri de preţ pentru greutatea specifică──────────────┬─────────────────────┬─────────────────────────Cereala │ Greutatea specifică │ Reduceri de preţ              │ (kg / hl) │ (euro / tonă)──────────────┼─────────────────────┼─────────────────────────Grâu comun │între 75 şi 76 │ 0,5              │între 74 şi 75 │ 1,0              │între 73 şi 74 │ 1,5──────────────┼─────────────────────┼─────────────────────────Orz │între 62,0 şi 64,0 │ 1,0──────────────┴─────────────────────┴─────────────────────────TABELUL IVReducerile de preţ pentru conţinutul de proteină────────────────────────────┬─────────────────────────────────  Conţinutul de proteină *) │ Anul de piaţă 2006/2007 şi         (N x 5,7) │ următorii                            │ (euro / tonă)────────────────────────────┼─────────────────────────────────între 11,0 şi 11,5 │ 2,5────────────────────────────┼─────────────────────────────────între 10,5 şi 11,0 │ 5,0────────────────────────────┴─────────────────────────────────–––    (*) % din materia uscată + 
Anexa 8METODA PRACTICĂpentru determinarea reducerii ce se aplică lapreţul sorgului de către agenţiile de intervenţie1. Date de bazăP = procentul de tanin din produsul brut0,4% = procentul de tanin peste care se aplică reducerea11% *1) = reducerea ce corespunde la 1% tanin în materie uscată–––*1) Reducerea ce se aplică la preţul sorgului pe baza conţinutului de tanin la 1000 g de materie uscată:(a) Energia metabolizabilă a păsărilor de curte la 1000 g de materie uscată de sorg cu un conţinut teoretic de tanin de 0%: 3917 K calorii.(b) Reducerea energiei metabolizabile a păsărilor de curte la 1000 g de materie uscată de sorg pe punct din procentul suplimentar de tanin: 419 K calorii.(c) Diferenţa, exprimată în puncte din procent, între conţinutul maxim de tanin stabilit pentru sorgul acceptat pentru intervenţie şi conţinutul de tanin stabilit pentru calitatea standard: 1,0 – 0,30 = 070.(d) Diferenţa, exprimată ca procent, dintre energia metabolizabilă a păsărilor de curte a sorgului ce conţine 1,0% tanin şi energia metabolizabilă a păsărilor de curte a sorgului cu acelaşi conţinut de tanin la calitatea standard (0,30%):           3917 – (419 x 1,0)100 = ( ––––––- x 100) = 7,74%          3917 – (419 x 0,30)(e) Reducerea ce corespunde unui conţinut de tanin de 1% din materia uscată, ce depăşeşte 0,30%7,74–– = euro 110,702. Calcularea reduceriiReducerea, exprimată în euro, ce urmează să se aplice la preţul de intervenţie se calculează conform următoarei formule:11 (P-0,40)–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește