NORME din 16 aprilie 2010

privind organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România*)



Notă …
*) Aprobate de Hotărârea nr. 1 din 16 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.

ANEXĂ

NORME

privind accesul în profesia de psiholog cu drept de liberă practică

CAPITOLUL I

Semnificaţia unor termeni

Art. 1. – În înţelesul prezentelor norme termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. a) atestat de liberă practică în specialitate – act emis de către Comitetul director, la propunerea uneia dintre comisiile aplicative, prin care se certifică şi se autorizează calitatea de psiholog, cu competenţe în una dintre specialităţile profesionale prevăzute la art. 15 – 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005, denumite în continuare norme metodologice;

2. b) autoritate română de reglementare pentru profesia de psiholog – Colegiul, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 200/2004, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 109/2007, aprobată prin Legea nr. 117/2008;

3. c) aviz pentru formarea profesională – act emis de catre Comitetul director prin care se autorizează furnizorii de formare profesionala complementară şi/sau continuă şi se atestă relevanţa conţinutului şi a modalităţii de realizare a formării profesionale complementare şi/sau continue a psihologilor;

4. d) evaluarea capacităţii profesionale – procedura de evaluare specifică profesiei de psiholog prin care se urmăreşte verificarea cunoştinţelor teoretice profesionale şi abilităţilor practice dobândite de către psihologii care au finalizat stagiul de supervizare profesională în specialităţile de competenţă, în vederea obţinerii atestatului de liberă practică autonomă, respectiv a titlului de psiholog practicant autonom;

5. e) formare iniţială – proces formativ specific profesiei de psiholog, care constă în obţinerea unei diplome de licenţă în psihologie sau a unei alte diplome de licenţă asimilate, în condiţiile legii şi ale normelor metodologice;

6. f) formarea profesională complementară – activitate de formare a psihologilor, ulterioară formării iniţiale, care asigură, fie dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competenţe, fiind realizată prin forme specifice sistemului naţional de învăţământ sau alte forme de educaţie profesională specifică psihologilor, avizate de către Comitetul director, la propunerea comisiilor aplicative;

7. g) formare profesională continuă – activitate de formare a psihologilor, ulterioară şi/sau concomitentă formării profesionale complementare, obligatorie, care asigură dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fiind realizată prin forme specifice sistemului naţional de învăţământ sau alte forme de educaţie profesională specifice psihologilor, aprobate prin hotărârea Comitetului director, la propunerea comisiilor aplicative;

8. h) dezvoltarea personală a psihologului – proces de asistenţă psihologică prin intermediul căruia se realizează autocunoaşterea şi optimizarea personală, în vederea pregătirii pentru desfăşurarea eficientă a activităţii profesionale;

9. i) furnizori de formare profesională – entităţi avizate de către Comitetul director pentru organizarea programelor de formare profesională complementară şi/sau continuă specifice profesiei de psiholog, după caz.

CAPITOLUL II

Dispoziţii generale

Art. 2. – (1) Prezentele norme privind accesul în profesia de psiholog, denumite în continuare norme, reglementează procedură unică de acces în profesia de psiholog, a absolvenţilor instituţiilor de învăţamânt superior, în domeniul psihologiei, specializarea psihologie, care au obţinut diploma de licenţă în psihologie sau a altor categorii de persoane asimilate, în condiţiile Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, denumita in continuare lege.

(2) Prezentele norme stabilesc şi cadrul normativ privind atestarea profesională şi recunoaşterea profesională în vederea exercitării profesiei de psiholog pe teritoriul României de către cetăţenii straini, în condiţiile legii.

Art. 3. – (1) Cetăţenii români, precum şi categoriile de cetăţeni străini reglementate prin lege, pot solicita obţinerea atestatelor de liberă practică în România.

1. (2) Accesul în profesia de psiholog se realizează numai prin obţinerea atestatului de liberă practică emis de către Colegiu, în condiţiile legii.

2. (3) Atestarea sau recunoaşterea dreptului de liberă practică în psihologie, în oricare dintre specialităţile profesionale, pe teritoriul României, se realizează numai de către Colegiu, în condiţiile legii.

3. (4) Titlul unic de calificare în profesia de psiholog pe teritoriul României este atestatul de liberă practică.

4. (5) Titlul unic de calificare obţinut de către un psiholog cuprinde şi titlul profesional de psiholog, pe când obţinerea titlului unic de calificare de către o altă persoană asimilată în condiţiile legii şi ale normelor metodologice nu cuprinde titlul profesional de psiholog.

Art. 4. – Dispoziţiile privind dobândirea dreptului de liberă practică prevăzute în normele metodologice se aplică în mod corespunzător, în condiţiile legii şi ale prezentelor norme.

Art. 5. – (1) Absolvenţii unei instituţii de invăţământ superior, care au obţinut diploma de licenţă în psihologie sau o diplomă de licenţă asimilată în condiţiile legii, pot solicita obţinerea atestatului de psiholog cu drept de liberă practică în oricare dintre specialităţile profesionale şi treptele de specializare prevăzute de lege, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de vechime în profesie şi formare profesională complementară, după caz.

1. (2) Formarea profesională complementară se realizează numai în condiţiile limitativ prevăzute de lege, prin furnizorii de formare profesională avizaţi profesional de către Comitetul director.

2. (3) Formarea profesională complementară se realizează numai după formare iniţială şi, după caz, înainte de accesul în profesia de psiholog, respectiv în perioada stagiului de formare profesională complementară, specifică psihologului practicant în condiţii de supervizare.

Capitolul III

Accesul în profesia de psiholog

Art. 6. – (1) În funcţie de modalitatea de formare iniţiala, competenţa şi experienţa profesională ale solicitanţilor de până la data intrării în funcţiune a comisiilor de specialitate ale Colegiului, aceştia pot realiza accesul în profesia de psiholog, respectiv obţinerea atestatului de liberă practică autonomă sau în condiţii de supervizare, în una dintre treptele de specializare stabilite de lege, după caz.

1. (2) Profesia de psiholog se exercită numai la nivel specializat, în una sau mai multe dintre specialităţile profesionale prevăzute la art. 15-18 din normele metodologice, cu respectarea standardelor de calitate în serviciile psihologice stabilite de către Colegiu.

2. (3) Persoanele care au obţinut accesul în profesia de psiholog pot desfăşura toate activităţile prevăzute la art. 5 din lege, proprii profesiei de psiholog, potrivit specialităţii profesionale şi treptei de competenţă profesională, stabilite prin atestatul de liberă practică, în oricare dintre formele de exercitare ale profesiei prevăzute de lege, după caz.

Art. 7. – (1) Persoanele care au absolvit o instituţie de invăţământ superior de specialitate, obţinând diploma de licenţă în psihologie, domeniul psihologie, specializarea psihologie sau asimilată, pot solicita obţinerea atestatului de liberă practică în condiţii de supervizare, în oricare din specialităţile profesionale prevăzute de lege, în condiţiile legii.

1. (2) Persoanele care au absolvit o instituţie de invăţământ superior de specialitate, obţinând diploma de licenţă în psihologie, domeniul psihologie, specializarea psihologie sau asimilată, pot solicita obţinerea atestatului de liberă practică autonomă, în treapta de specializare psiholog practicant, numai după prezentarea dovezii legale privind experienţa de minimum un an în specialitate, realizată anterior intrării în funcţiune a comisiilor de aplicative ale Colegiului şi/sau a dovezii privind finalizarea stagiului de formare profesională complementară şi a supervizării profesionale, după caz.

2. (3) Persoanele care au absolvit o instituţie de învăţământ superior de specialitate, obţinând diploma de licenţă în psihologie, domeniul psihologie, specializarea psihologie sau asimilată, pot solicita obţinerea atestatului de liberă practică autonomă, treapta de specializare psiholog specialist, numai după

   prezentarea dovezii legale privind experienţa de minimum cinci ani în specialitate, realizată anterior intrării în funcţiune a comisiilor aplicative ale Colegiului sau a dovezii privind practica autonomă cu o durată de minimum cinci ani în specialitate, după caz.

3. (4) Persoanele care au absolvit o instituţie de învăţământ superior de specialitate, obţinând diploma de licenţă în psihologie, domeniul psihologie, specializarea psihologie sau asimilată, pot solicita obţinerea atestatului de liberă practică autonomă, treapta de specializare psiholog principal, numai după prezentarea dovezii legale privind experienţa de minimum zece ani în specialitate, realizata anterior intrării în funcţiune a comisiilor aplicative ale Colegiului sau a dovezii privind practica autonomă cu o durata de minimum zece ani în specialitate, după caz.

4. (5) Cetăţenii străini care au obţinut titlurile de calificare profesională în ţara de origine pot solicita recunoaşterea titlului profesional de psiholog obţinut, în vederea exercitării profesiei de psiholog pe teritoriul României, prin una dintre formele de exercitare ale profesiei, în oricare dintre specialităţile profesionale prevăzute de lege, în treptele de specializare care corespund experienţei profesionale dovedite, sau în regim de servicii temporare, după caz.

Art. 8. – (1) Persoanele prevăzute la art. 7 alin. (1) care au obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare, pot exercita profesia de psiholog, respectiv pot să desfăşoare activităţile prevăzute la art. 5 din lege, potrivit nivelului de competenţă prevăzut în atestatul de liberă practică obţinut, cu condiţia parcurgerii unui stagiu de formare profesională complementară, anterior şi/sau în mod concomitent cu realizarea activităţii de supervizare profesională, după caz.

1. (2) Persoanele prevazute la art. 7 alin. (1) care au obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare, pot exercita profesia de psiholog numai în condiţiile în care au încheiat un contract de supervizare profesională cu un supervizor certificat de către Colegiu.

2. (3) Persoanele prevăzute la art. 7 alin. (1) care au obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare, care au încheiat un contract de supervizare profesională cu un supervizor recunoscut de către Colegiu, pot exercita profesia de psiholog în oricare dintre formele de exercitare ale profesiei prevăzute de lege, după caz.

3. (4) Stagiul de formare profesională complementară are o durată de minimum doi ani şi este realizat în mod obligatoriu de către toate persoanele prevăzute la art. 7 alin. (1), care au obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare, cu excepţia persoanelor care au absolvit cursuri universitare de master în specialitate sau care au finalizat un curs de formare complementară, recunoscute de către Colegiu, înainte de accesul în profesia de psiholog.

4. (5) Formarea profesională complementară poate fi realizată în următoarele forme:

   1. a) cursuri universitare de master în domeniu psihologiei, specializarea psihologie, în specialitatea profesională în care a obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare, acreditate în condiţiile legii, organizate de către instituţiile de învăţământ superior acreditate sau

   2. b) cursuri de formare profesională complementară în specialitatea profesională în care a obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare, organizate de către furnizorii de formare profesională care au obţinut avizul profesional din partea Colegiului.

5. (6) Realizarea activităţii de supervizare profesională cu o durată de minimum un an este obligatorie la debutul în profesia de psiholog şi poate fi realizată în mod concomitent cu stagiul de formare profesională complementară, după caz.

Art. 9. – (1) Accesul în profesia de psiholog, în specialităţile consiliere psihologică (clinică) sau psihoterapie, respectiv obţinerea atestatelor de liberă practică în condiţii de supervizare, sunt condiţionate de prezentarea de către solicitanţi a dovezii parcurgerii minimumului necesar din stagiul de formare complementară, potrivit programelor furnizorilor de formare avizaţi profesional de către Colegiu, pe parcursul unei perioade de minimum un 1 an pentru psihoterapie, respectiv, de minimum 6 luni pentru consiliere psihologică (clinică).

1. (2) Furnizorii de formare profesională în consiliere psihologică (clinică) şi psihoterapie, avizaţi în condiţiile legii de către Colegiu, au obligaţia certificării înscrierii, parcurgerii şi/sau finalizării cursurilor de formare profesională complementară în specialitate, în vederea accesului în profesia de psiholog.

2. (3) Certificarea înscrierii, parcurgerii şi/sau finalizării cursurilor de formare profesională complementară în specialitatea consiliere psihologică (clinică) şi psihoterapie, pentru accesul în profesie, poate fi obţinută numai de către persoanele

   cu diplomă de licenţă în domeniul psihologie, specializarea psihologie sau asimilată în condiţiile legii, iar pentru specialitatea psihoterapie şi de către categoriile de persoane prevăzute în mod limitativ la art. 15 alin. (2) din normele metodologice.

3. (4) Formarea profesională complementară în domeniul psihoterapiei pentru categoriile de persoane prevăzute în mod limitativ la art. 15 alin. (2) din normele metodologice cuprinde în mod obligatoriu un pachet de discipline de psihologie, aprobate prin hotărâre a Comitetului director, în condiţiile legii.

4. (5) Stagiul de formare profesională complementară specific specialităţilor consiliere psihologică (clinică) şi psihoterapie este realizat potrivit programei cursurilor de formare profesională complementară în specialitate, avizate profesional de către Colegiu, finalizarea acestuia fiind certificata în mod obligatoriu de către furnizorul de formare profesională. Stagiul de formare complementară în specialitatea psihoterapie este de minimum 3 ani, iar în specialitatea consiliere psihologică (clinică) este de minim 2 ani.

5. (6) Activitatea de supervizare profesională în specialitatea psihoterapie se realizează în condiţiile art. 8 alin. (6), pe baza unui contract de supervizare profesională, înregistrat la Colegiu.

   Art. 10. – (1) Accesul în profesia de psiholog a cetăţenilor străini se realizează pentru cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul Economic European, precum şi pentru cetăţenii statelor cu care România are încheiate convenţii bilaterale în domeniu, în condiţiile în care aceştia şi-au stabilit domiciliul în România sau au drept de şedere temporară în România, pentru perioada acordării acestui drept, şi poate lua una din următoarele forme:

   1. a) recunoaşterea documentelor de calificare profesională, a titlului profesional sau a titlului de calificare profesională, obtinute în ţara de origine sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European sau cu care România are încheiate convenţii bilaterale în domeniu, în regim de servicii permanente sau în regim de servicii temporare;

   2. b) obţinerea atestatului de liberă practică, în condiţiile legii.

1. (2) Recunoaşterea documentelor de calificare profesională sau a titlului profesional obţinut potrivit alin. (1) atrage în mod automat eliberarea titlului unic de calificare profesională pe teritorul României şi înregistrarea în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România, Partea I, după caz.

2. (3) In vederea realizării accesului în profesie pentru persoanele şi în formele prevăzute în alin. (1) aceştia trebuie să urmeze procedura prevăzuta la art. 10 din normele metodologice şi să prezinte următoarele documente îndosariate:

   1. a) cererea de acces în profesia de psiholog adresată Comitetului director, în original;

   2. b) paşaportul sau actul de identitate, în fotocopie;

   3. c) certificatul, diploma sau atestatul eliberat de către autoritatea competentă pentru profesia de psiholog din ţara de origine, tradus şi legalizat în România sau recunoscut de către misiunile diplomatice române din ţara de origine, după caz;

   4. d) certificat eliberat de către autoritatea competentă pentru profesia de psiholog din ţara de origine cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea naţionala pentru desfăşurarea activităţii de psiholog în ţara de origine de către solicitant, precum şi cu privire la competenţele şi vechimea în profesie ale acestuia, neaplicarea vreunei sancţiuni de interzicere sau suspendare a exercitării profesiei, tradus şi legalizat în România sau recunoscut de către misiunile diplomatice române din ţara de origine, după caz;

   5. e) diploma de licenţă obţinută, tradusă şi legalizată în România sau recunoscută în condiţiile legii, după caz;

   6. f) dovada obţinerii şi/sau înregistrării dreptului de şedere în România, în fotocopie;

   7. g) adeverinţă medicală din care să rezulte că este apt pentru exercitarea profesiei de psiholog;

   8. h) certificat de cazier judiciar, eliberat de către autorităţile din ţara de origine, după caz;

   9. i) opis cuprinzând actele depuse la dosarul de acces în profesie;

3. (4) Pentru activităţile desfăşurate în sectorul public recunoaşterea documentelor de calificare profesională sau a titlului profesional obţinut în ţara de origine este condiţionată de cunoaşterea limbii române, după caz.

4. (5) Cetăţenii străini pot solicita obţinerea atestatului de liberă practică în România, cu respectarea condiţiilor prevăzute în art. 10 si art. 11 din normele metodologice.

CAPITOLUL IV

Stagiul de formare profesională complementară si realizarea activităţii de supervizare profesională

Art. 11. – (1) Persoanele care au obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare urmează în mod obligatoriu, la debutul în profesia de psiholog, un stagiu de formare profesională complementară, realizat în condiţiile art. 8 alin. (5), după caz.

1. (2) Finalizarea stagiului de formare profesională complementară reprezintă o condiţie pentru înscrierea la evaluarea capacităţii profesionale.

2. (3) Finalizarea stagiului de formare profesională complementară se dovedeşte prin diploma sau certificatul de absolvire, eliberate de către instituţia de învăţământ superior sau de cître furnizorul de formare profesională avizat profesional de către Colegiu.

3. (4) În cazul finalizării stagiului de formare profesională complementară în specialitate, înainte sau după obţinerea atestatului de liberă practică în condiţii de supervizare, înscrierea la un nou curs de formare profesională complementară în specialitate nu este obligatorie.

Art. 12. – (1) Persoanele care au obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare urmează în mod obligatoriu, la debutul în profesia de psiholog, un stagiu de supervizare profesională cu o durată de minimum un an.

1. (2) Activitatea de supervizare profesională este realizată în mod independent de formarea profesională complementară şi are ca scop asigurarea managementului calităţii actului profesional desfăşurat de către psiholog.

2. (3) Activitatea de supervizare profesională se poate realiza în cazul în care persoana atestată face dovada că exercită profesia de psiholog în una dintre formele de exercitare ale profesiei prevăzute de lege, în limitele competenţelor conferite de treapta de specializare obţinută. Exercitarea profesiei de psiholog, în condiţii de supervizare, în una dintre formele de exercitare ale profesiei fără prezentarea dovezii privind supervizarea profesională este interzisă.

3. (4) Finalizarea activităţii de supervizare profesională, dovedită prin raportul de supervizare profesională final, reprezintă o condiţie pentru înscrierea la evaluarea capacităţii profesionale.

4. (5) Activitatea de supervizare profesională se dovedeşte prin contractul de supervizare profesională înregistrat la Colegiu, finalizată prin rapoartele de supervizare profesională întocmite de către psihologii cu drept de supervizare profesională.

5. (6) Exercitarea profesiei de psiholog, în baza atestatului de liberă practică în condiţii de supervizare, fără prezentarea dovezii privind realizarea activităţii de supervizare profesională, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit legii.

6. (7) Durata stagiului de supervizare profesională în specialitatea consiliere psihologică (clinică) şi psihoterapie corespunde cu durata formării profesionale complementare în specialitate, potrivit programei fiecarui furnizor de formare profesională complementară în domeniul psihoterapiei, avizat de către Colegiu, după caz.

Art. 13. – (1) Structura activităţii de supervizare profesională, precum şi modalităţile de avizare şi control ale psihologilor care desfăşoară activitatea de supervizare profesională se aproba prin hotărâre a Comitetului director.

1. (2) Prevederile aprobate de către Comitetul director, referitoare la desfăşurarea activităţii de supervizare profesională, se aplica în mod corespunzător.

2. (3) Formarea profesională continuă şi obţinerea numărului minim de credite de formare profesională continuă reprezintă o obligaţie a fiecarui psiholog, indiferent de specialitatea profesională sau treapta de specializare obţinute.

   Art. 14. – (1) Orice litigiu dintre psihologi şi furnizorii de formare profesională complementară sau instituţiile de învăţământ superior, precum şi orice litigiu în legatură cu activitatea de supervizare profesională este mediat în mod obligatoriu de către Colegiu.

   (2) Suspendarea sau încetarea stagiului de formare profesională complementară, respectiv a activităţii de supervizare profesională se comunică în mod obligatoriu la Colegiu.

   Art. 15. – (1) Formarea profesională complementară se realizează prin studii universitare de master sau prin cursurile de formare profesională complementară

   organizate de către furnizori de formare profesionala avizaţi profesional de către Colegiu.

   1. (2) Formarea profesională complementară prin cursurile de formare profesională complementară organizate de către furnizorii de formare profesională avizaţi profesional de către Colegiu este asigurată în principal de către psihologii cu drept de supervizare profesională.

   2. (3) Formarea profesională complementară are un pronunţat caracter practic şi profesional.

   3. (4) Pe perioada desfăşurării activităţii de supervizare profesională, psihologii care au obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare îşi pot exercita profesia în orice forma prevăzută în lege, potrivit nivelului de competenţă profesională obţinut.

   4. (5) Psihologul cu drept de supervizare profesională care a asigurat supervizarea profesională pentru un psiholog cu drept de liberă practică supervizat are obligaţia întocmirii rapoartelor de supervizare profesională.

      CAPITOLUL V

      Evaluarea capacităţii profesionale şi obţinerea atestatului de liberă practică autonomă, în treapta de specializare psiholog practicant

      Art. 16. – (1) Psihologii care au obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare profesională, care au finalizat stagiul de supervizare profesională şi formarea profesională complementară în specialitate, vor putea depune documentele necesare în vederea încrierii în procedurile de evaluare a capacităţii profesionale, pentru obţinerea atestatului de liberă practică autonomă, în treapta de specializare psiholog practicant.

      1. (2) Obţinerea atestatului de liberă practică autonomă se realizează în urma evaluării capacităţii profesionale, procedură asigurată sau coordonată, după caz, de către comisia aplicativă, potrivit hotărârii Comitetului Director, aplicată şi detaliată prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului.

      2. (3) În vederea obţinerii dreptului de liberă practică autonomă, în treapta de specializare psiholog practicant, solicitanţii depun documentele prevăzute la art. 11 din normele metodologice la secretariatul Comitetului director sau la secretariatele comitetelor filialelor teritoriale.

      3. (4) Documentele necesare înscrierii pentru evaluarea capacităţii profesionale sunt următoarele:

      1. a) cerere de evaluare a capacităţii profesionale, în original;

      2. b) dovada finalizării activităţii de supervizare profesională, în fotocopie semnată de către titular pentru conformitate cu originalul;

   1. d) dovada finalizării stagiului de formare profesională complementară, în fotocopie semnată de către titular pentru conformitate cu originalul;

   2. e) dovada formării profesionale continue, în fotocopie semnată de catre titular pentru conformitate cu originalul;

   3. f) dovada exercitării profesiei în una dintre formele prevăzute de lege, în fotocopie semnată de către titular pentru conformitate cu originalul;

   4. g) dovada achitării taxei de evaluare a capacităţii profesionale.

3. (4) Cetăţenii străini care nu au obţinut dreptul de liberă practică autonomă sau documentele de calificare profesională în regim autonom în ţara de origine, pot susţine la cerere evaluarea capacităţii profesionale în România, în condiţiile art. 16.

4. (5) Organizarea şi metodologia evaluării capacităţii profesionale se realizează potrivit hotărârii Comitetului director, aplicată şi detaliată prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului, la propunerea comisiilor aplicative.

5. (6) În urma evaluării capacităţii profesionale, preşedintele Comitetului director va dispune afişarea rezultatelor pe site-ul oficial al Colegiului.

Art. 17. – (1) Candidaţii declaraţi promovaţi la evaluarea capacităţii profesionale pot ridica de la secretariatul Comitetului director sau la secretariatele comitetelor filialelor teritoriale atestatele de liberă practică autonomă în specialitatea în care au promovat examenul de capacitate profesională.

1. (2) Eliberarea atestatului de liberă practică autonomă în treapta de specializare psiholog practicant se realizează potrivit hotărârii Comitetului director, detaliată şi pusă în aplicare prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului.

2. (3) În cazul neexercitării profesiei, psihologii autonomi au obligaţia confirmării titlului de calificare profesională, precum şi a treptei de specializare obţinute, după o perioadă de maxim cinci ani de la data obţinerii treptei de specializare.

3. (4) Confirmarea titlului profesional, precum şi a treptei de specializare obţinute se realizează cu respectarea dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 din normele metodologice.

4. (5) Psihologii care nu obţin confirmarea titlului profesional obţinut au dreptul la contestarea rezultatelor în condiţiile art. 29-30 din normele metodologice, care se aplică în mod corespunzător.

5. (6) Neconfirmarea titlului profesional suspendă dreptul de exercitare a profesiei până la data confirmării titlului profesional.

CAPITOLUL VI

Obţinerea atestatului de liberă practică autonomă în treapta de specializare psiholog specialist

Art. 18. – (1) Persoanele care au obţinut atestatul de liberă practică autonomă în specialitate şi care fac dovada exercitării profesiei pentru o perioadă de minim cinci ani, în specialitatea de competenţă, pot solicita obţinerea atestatului de liberă practică autonomă în treapta de specializare psiholog specialist.

1. (2) Solicitanţii atestatului de liberă practică autonomă în treapta de şpecializare psiholog specialist depun la secretariatul Comitetului director sau la secretariatele comitetelor filialelor teritoriale documentele prevăzute la art. 11 lit. a), g), h) si k) din normele metodologice, după caz, precum şi a dovezii privind obţinerea titlului de master în specialitate şi a dovezii privind formarea profesională continuă, respectiv obţinerea creditelor minime anuale de formare profesională continuă.

2. (3) Obţinerea atestatului de liberă practică autonomă în treapta de specializare psiholog specialist presupune parcurgerea etapelor prevăzute de art. 10 din normele metodologice.

3. (4) În cazul neexercitării profesiei, psihologii specialişti au obligaţia confirmării titlului de calificare profesională, precum şi a treptei de specializare obţinute, după o perioada de maxim cinci ani de la data obţinerii treptei de specializare psiholog specialist.

4. (5) Confirmarea titlului profesional, precum şi a treptei de specializare obţinute se realizează cu respectarea dispoziţiilor art. 10 si art. 11 din normele metodologice.

5. (6) Psihologii care nu obţin confirmarea titlului profesional obţinut au dreptul la contestarea rezultatelor în condiţiile art. 29-30 din normele metodologice, care se aplică în mod corespunzător.

6. (7) Neconfirmarea titlului profesional suspendă dreptul de exercitare a profesiei până la data confirmării titlului profesional.

CAPITOLUL VII

Obţinerea atestatului de liberă practică autonomă în treapta de specializare psiholog principal

Art. 19. – (1) Persoanele care au obţinut atestatul de liberă practică autonomă în treapta de specializare psiholog specialist în specialitate şi care fac dovada exercitării ulterioare a profesiei pentru o perioadă de minim cinci ani, în specialitatea de competenţă, pot solicita obţinerea atestatului de liberă practică autonomă în treapta de specializare psiholog principal.

1. (2) Solicitanţii atestatului de liberă practică autonomă în treapta de şpecializare psiholog principal depun la secretariatul Comitetului director sau la secretariatele comitetelor filialelor teritoriale documentele prevăzute la art. 11 lit. a), g), h) si k) din normele metodologice, precum şi a dovezilor privind formarea profesională continuă, obţinerea creditelor minime anuale de formare profesională continuă şi realizarea activităţilor de supervizare profesională, după caz.

2. (3) Obţinerea atestatului de liberă practică autonomă în treapta de specializare psiholog principal presupune parcurgerea etapelor prevăzute de art. 10 din normele metodologice.

3. (4) În cazul neexercitării profesiei, psihologii principali au obligaţia confirmării titlului profesional, precum şi a treptei de specializare obţinute, după o perioadă de maxim cinci ani de la data obţinerii treptei de specializare psiholog principal.

4. (5) Confirmarea titlului profesional, precum şi a treptei de specializare obţinute se realizează cu respectarea dispoziţiilor art. 10 si art. 11 din Normele metodologice.

5. (6) Psihologii care nu obţin confirmarea titlului profesional obţinut au dreptul la contestarea rezultatelor în condiţiile art. 29-30 din Normele metodologice, care se aplică în mod corespunzător.

6. (7) Neconfirmarea titlului profesional obţinut suspendă dreptul de liberă practică până la confirmarea titlului profesional.

   CAPITOLUL VIII

   Avizarea profesională a cursurilor de formare profesională complementară

   Art. 20. – (1) Instituşiile de învăţământ superior care solicită înregistrarea studiilor universitare de master cu relevanţă pentru formarea în profesia de psiholog, depun la secretariatul Comitetului director sau la secretariatele comitetelor filialelor teritoriale următoarele documente:

   1. a) cerere de înregistrare adresată Comitetului director, în original;

   2. b) dovada organizării şi acreditării studiilor universitare de master în specialitate, în fotocopie;

   3. c) programa de studii, în fotocopie;

   4. d) evidenţa cadrelor didactice care susţin studiile universitare de master, în fotocopie;

   5. e) dovada achitării taxei de înregistrare, în fotocopie;

   6. f) opis şi dosar cu şină.

1. (2) Denumirea studiilor universitare de master trebuie să cuprindă în mod obligatoriu denumirea unei specialităţi profesionale, potrivit dispoziţiilor art. 15-18 din normele metodologice.

2. (3) Comisiile aplicative competente analizează documentele depuse de către solicitanţi şi propun Comitetului director aprobarea sau respingerea cererii, după caz.

3. (4) Solicitanţii pot cere o nouă analiză în termen de minim 30 de zile de la data respingerii cererii.

Art. 21. – Studiile universitare de master în specialitate sau alte cursuri de formare profesională complementare iniţiate până la data intrării în vigoare a prezentelor norme nu se supun procedurilor de înregistrare, prevăzute la alin. (1).

Art. 22. – (1) Avizarea profesională a cursurilor de formare profesională complementară organizate de către furnizorii de formare profesională avizaţi de către Colegiu se realizează potrivit dispoziţiilor hotărârii Comitetului director privind formarea profesională a psihologilor, care se aplică în mod corespunzător.

1. (2) Punerea în aplicare şi detalierea hotărârii Comitetului director privind formarea profesională a psihologilor se realizează prin dispoziţie a preşedintelui, la propunerea comisiilor aplicative sau a Comisiei de formare profesională continuă interdisciplinară, după caz.

2. (3) Formarea profesională complementară a psihologilor nu se creditează.

CAPITOLUL IX

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 23. – (1) De la data intrării în vigoare a prezentelor norme, Comitetul director, prin comisiile aplicative, va analiza cererile de înregistrare înaintate de către instituţiile de invăţământ superior acreditate, care organizează stagii de formare profesională complementară prin studii universitare de master.

1. (2) După data intrării în vigoare a prezentelor norme, obţinerea treptei de specializare psiholog specialist este condiţionată de deţinerea titlului de master, în specialitatea de competenţă, cu excepţia specialităţilor psihoterapie şi consiliere psihologică.

2. (3) Avizul profesional emis de către Colegiu nu înlocuieşte avizele şi actele de acreditare eliberate de către Agenţia Româna de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior sau de altă entitate care asigură calitatea în sistemul de educaţie, având numai o relevanţă profesională.

3. (4) Comisiile aplicative elaborează propuneri pentru criteriile şi procedurile care detaliază activitatea specifică de analiza a cererilor de acordare a atestatelor, care sunt adoptate prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului, potrivit prezentelor norme.

4. (5) În vederea aplicării unitare şi detalierii dispoziţiilor privind realizarea formării profesionale complementare, preşedintele Colegiului emite dispoziţii, cu caracter obligatoriu.

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor privind formarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică*)

În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 33 lit. c) din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, respectiv a dispozițiilor art. 45 și 52 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 788/2005,

în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 788/2005,

Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România h o t ă r ă ș t e:

Art. 1. — (1) Se aprobă Normele privind formarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Sistemul de credite specific profesiei de psiholog, care conține și valoarea creditelor privind formarea profesională continuă, se aprobă prin dispoziție a președintelui Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România, la propunerea comisiilor aplicative sau a Comisiei de formare profesională

continuă interdisciplinară, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei hotărâri.

Art. 2. — (1) De la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, aceasta reprezintă cadrul normativ unic privind formarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică.

(2) Președintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România duce la îndeplinire dispozițiile prezentei hotărâri.

Art. 3. — Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Președintele Colegiului Psihologilor din România,

Mihai Aniței

București, 16 aprilie 2010.

Nr. 3.

*) Hotărârea nr. 3/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010 și este reprodusă și în acest număr bis.

ANEXĂ

NORME

privind formarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) În sensul prezentelor norme, psihologii cu drept de liberă practică, denumiţi în continuare psihologi, reprezintă persoanele care deţin cel puţin un atestat de liberă practică, eliberat de către Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România, denumit în continuare Comitet director, în condiţiile legii.

1. (2) Prevederile prezentelor norme se aplică oricărui psiholog, indiferent de forma de exercitare a profesiei şi ramura de activitate în care îşi exercită profesia.

2. (3) Formarea profesională a psihologilor se realizează prin modalităţile avizate profesional, de către furnizorii de formare profesională, sub egida şi cu avizul Comitetului director.

Art. 2. – (1) În condiţiile Codului muncii şi ale Normelor metodologice de plicare a Legii nr. 213/2004, aprobate prin H.G. nr. 788/2005, denumite în continuare norme metodologice, angajatorii au obligaţia de a sprijini financiar şi administrativ procesul de formare profesională continuă a psihologilor.

Art. 3. – Formarea profesională a psihologilor are următoarele obiective: a)cunoaşterea şi respectarea de către psihologi a standardelor de calitate în

serviciile psihologice, în concordanţă cu aspiraţiile lor profesionale şi cu necesităţile pieţei serviciilor psihologice;

1. b) pregătirea psihologilor români, care să contribuie la creşterea competitivităţii acestora pe piaţa serviciilor psihologice;

2. c) actualizarea cunoştinţelor şi perfecţionarea pregătirii profesionale în profesia de psiholog;

3. d) accesul la alte specializări profesionale, respectiv obţinerea de noi competenţe profesionale, după caz;

4. e) însuşirea unor cunoştinţe avansate, metode şi procedee moderne necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor profesionale.

Art. 4. – (1) Formarea profesională a psihologilor cuprinde formarea profesională iniţială, formarea profesionala complementară şi formarea profesională continuă, organizate prin forme specifice sau altele decât cele specifice sistemului naţional de învăţământ.

1. (2) Formarea profesională iniţială a psihologilor asigură pregătirea necesară pentru dobândirea competenţelor profesionale minime necesare pentru accesul în profesia de psiholog şi se realizează prin forme specifice sistemului naţional de învăţământ.

2. (3) Formarea profesională complementară a psihologilor este ulterioară formării iniţiale, care asigură psihologilor fie dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competenţe, fiind realizată prin forme specifice sau altele decât cele specifice sistemului naţional de învăţământ, cu avizul Comitetului director.

3. (4) Formarea profesională continuă a psihologilor este ulterioară sau concomitentă formării profesionale complementare, aceasta asigură psihologilor dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fiind realizată prin forme specifice sau altele decât cele specifice sistemului naţional de învăţământ, cu avizul Comitetului director.

Art. 5. – (1) În sensul prezentelor norme, competenţa profesională reprezintă capacitatea de a realiza activităţile profesionale cerute potrivit specialităţii de competenţă atestate, la nivelul treptei de specializare obţinute.

1. (2) Competenţele profesionale în profesia de psiholog se recunosc în cadrul formării profesionale complementare şi continue, prin calea formală, respectiv prin parcurgerea unui program de formare profesională organizat de către un furnizor de formare profesională, avizate de către Comitetul director.

2. (3) Programele de formare profesionala organizate în cadrul programelor universitare de master acreditate se recunosc în cadrul formării profesionale complementare.

Art. 6. – (1) Formarea profesională a psihologilor se poate realiza, în condiţiile prevăzute de prezentele norme, de către persoane juridice de drept public sau privat, cu sau fără scop patrimonial, denumite în continuare furnizori de formare profesională sau asimilaţi acestora.

1. (2) Furnizorii de formare profesională prevăzuţi la alin. (1) pot presta servicii de formare profesională, cu respectarea standardelor de formare profesională, în condiţiile prevăzute de prezentele norme.

2. (3) Furnizorii de formare profesională cu scop patrimionial care oferă cursuri de formare profesională pentru psihologi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

   1. a) să aibă încrise în obiectul de activitate posibilitatea furnizării de servicii de formare profesionala, potrivit CAEN;

   2. b) să îndeplinească condiţiile de avizare profesională şi creditare stabilite prin prezentele norme.

3. (4) Furnizorii de metode şi tehnici de evaluare şi asistenta psihologică pot realiza direct sau indirect activităţi de iniţiere, calificare şi specializare în utilizarea metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenta psihologică.

Art. 7. – (1) Formarea profesională a psihologilor se organizează în mod distinct şi specializat, potrivit specializărilor profesionale reglementate.

1. (2) În cadrul formării profesionale a psihologilor funcţionează un sistem de credite specific profesiei de psiholog, iar pe baza cumulării acestora se poate atesta dobândirea de competenţe profesionale noi.

2. (3) Sistemul de credite specific profesiei de psiholog se stabileşte prin hotărâre a Comitetului director.

   CAPITOLUL II

   Organizarea formării profesionale a psihologilor

   Art. 8. – (1) Comitetul director îndeplineşte următoarele atribuţii în domeniul formării profesionale:

   1. a) coordonează la nivel naţional activitatea de formare profesională a psihologilor;

   2. b) avizează şi creditează organizarea programelor de formare profesională pentru psihologi prin furnizori de formare profesională şi alte entităţi asimilate;

   3. c) avizează înregistrarea funizorilor de formare profesională;

   4. d) elaborează sistemul de credite specific profesiei de psiholog;

   5. e) elaborează standardele de calitate în domeniul formării profesionale a psihologilor.

   6. f) îndeplineşte alte atribuţii în vederea punerii în aplicare a prezentelor norme.

Art. 9. – (1) Formarea profesională complementară şi continuă a psihologilor se realizează prin programe de formare profesională ce cuprind totalitatea activităţilor de pregătire teoretică şi/sau practică în vederea realizării obiectivelor de formare şi dezvoltare de competenţe pentru un anumit domeniu.

1. (2) Programele de formare profesională se organizează de furnizorii de formare profesională, înregistraţi în Registrul furnizorilor de formare profesională pentru psihologii cu drept de liberă practică.

   Art. 10. – (1) Programele de formare profesională cuprind, în principal, următoarele elemente:

   1. a) obiectivele programului de formare profesională exprimate în competenţele profesionale care sunt dezvoltate sau dobândite de fiecare psiholog care urmează programul;

   2. b) durata pregătirii pentru realizarea obiectivelor propuse;

   3. c) numărul minim şi maxim de participanţi pentru un ciclu sau o serie de pregătire;

   4. d) calitatea persoanelor cu atribuţii de formare teoretică şi practică, denumite în continuare formatori ;

   5. e) programa de formare profesională;

   6. f) mijloacele şi metodele prin care se asigură transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor practice necesare în specialitatea de competenţă pentru care se asigură formarea profesională;

   7. g) dotările, echipamentele şi materialele necesare formării profesionale;

   8. h) procedura de evaluare în conformitate cu obiectivele specifice programului de formare profesională.

1. (2) Programa de formare profesională poate fi structurată pe module cuantificate în credite de formare profesională.

2. (3) Furnizorii de formare profesională complementara îşi adaptează programele în mod corespunzător condiţiilor de realizare a competenţelor profesionale specifice.

Art. 11. – (1) Furnizorii de formare profesională care organizează programe de formare profesională complementară finalizate cu diplome sau certificate de absolvire încheie în mod obligatoriu contracte de formare profesională cu participanţii la aceste programe.

(2) Modelul contractului de formare profesională utilizat se depune de către furnizorul de formare profesională la dosarul de avizare.

CAPITOLUL III

Avizarea furnizorilor de formare profesională

Art. 12. – (1) Furnizorii de formare profesională avizaţi de către Comitetul director pot organiza programe de formare profesională, finalizate prin certificate sau diplome de absolvire, numai dacă au prevăzut în statutul sau în actul constitutiv aprobat, după caz, desfăşurarea unor activităţi de formare profesională a psihologilor, în psihologie sau în profesia de psiholog, fiind autorizaţi în condiţiile legii.

1. (2) Programele universitare de master furnizate de instituţiile de învăţământ superior acreditate se supun mecanismelor specifice de autorizare şi acreditare academică.

2. (3) Certificatele sau diplomele de absolvire sunt recunoscute numai dacă furnizorii de formare profesională complementară sunt înregistraţi şi avizaţi de către Comitetul director.

Art. 13. – (1) Activitatea de avizare a furnizorilor de formare profesională va fi coordonată de Comitetul director.

(2) În vederea avizării furnizorilor de formare profesională, comisiile aplicative fac propuneri Comitetului director.

Art. 14. – (1) În procesul de avizare, Comisiile aplicative au următoarele atribuţii:

1. a) analizează cererile furnizorilor de formare profesională;

2. b) oferă consultanţă şi informaţii furnizorilor de formare profesională;

3. c) monitorizează activitatea furnizorilor de formare profesională şi propun, după caz, retragerea avizului.

(2) Secretariatul Comitetului director are următoarele atribuţii:

1. a) primeşte dosarele furnizorilor de formare, verifică conformitatea şi organizează evidenţa acestora;

2. b) înaintează preşedintelui comisiei aplicative sau Comisiei de formare profesională continuă interdisciplinară dosarul furnizorului de formare profesională;

3. c) gestioneaza Registrul furnizorilor de formare profesională pentru psihologii cu drept de liberă practică, potrivit dispoziţiilor preşedintelui Comitetului director.

Art. 15. – (1) Avizarea profesională furnizorilor de formare profesională se realizează pe baza criteriilor de evaluare prevăzute în prezentele norme, pentru o perioadă de 5 ani.

1. (2) Avizul profesional se acordă distinct pentru fiecare modalitate/program de formare profesională sau pentru o singură specialitate profesională.

2. (3) Filialele furnizorilor de formare profesională sunt entităţi distincte şi se supun în mod separat procedurii de avizare.

3. (4) Avizarea profesională se certifică printr-un document ale cărui formă, conţinut şi regim de eliberare se stabilesc prin dispoziţie a preşedintelui Comitetului director.

4. (5) Avizarea profesională a furnizorilor de formare complementară/continuă se realizează pe baza unui proces de acreditare specific.

5. (6) Modalităţile şi programele de formare profesională care depăşesc competenţele unei comisii aplicative sau formează competente tranversale sunt avizate de către Comisia de formare profesională continuă interdisciplinară.

6. (7) Comisia de formare profesională continuă interdisciplinară este constituită din presedinţii comisiilor aplicative sau din câte o persoană delegată de către fiecare comisie aplicativă.

   Art. 16. – (1) Criteriile de evaluare a furnizorilor de formare profesională au în vedere următoarele elemente:

   1. a) programul de formare profesională;

   2. b) experienţa furnizorilor de formare profesională şi rezultatele activităţii lor anterioare obţinerii autorizării sau în alte programe de formare profesională pe care le-au realizat, dacă este cazul;

   3. c) resursele necesare desfăşurării programelor de formare profesională.

(2) Pentru a fi avizaţi furnizorii de formare profesională trebuie să facă dovada că realizează programele de formare profesională cu formatori din rândul psihologilor, participarea altor categorii de formatori fiind opţională.

Art. 17. – (1) Avizul profesional poate fi retras de către Comitetul director direct sau la propunerea fiecărei comisii aplicative, atunci când se constată nerespectarea condiţiilor de avizare şi a programelor pentru care furnizorul de formare profesională a fost avizat sau dacă, în mod repetat, rezultatele formării profesionale sunt nesatisfăcătoare.

1. (2) Furnizorul de formare profesională căruia i s-a retras avizul profesional poate să solicite un nou aviz numai după minim 3 luni de la data comunicării retragerii.

   Art. 18. – Comisiile aplicative şi Comisia de formare profesională continuă interdisciplinară au următoarele atribuţii în activitatea de avizare a furnizorilor de formare profesională:

   1. a) îndrumă metodologic, coordonează şi controlează activitatea de formare profesională;

   2. b) aprobă programele-cadru de formare profesională, în baza cărora furnizorii de formare profesională elaborează programele de formare profesională;

   3. c) monitorizează furnizorii de formare profesională.

Art. 19. – (1) Pentru activitatea de înregistrare şi avizare profesională, furnizorii de formare profesională plătesc Colegiului taxe de avizare.

1. (2) Nivelul taxelor de avizare este stabilit prin hotărâre a Consiliului Colegiului.

2. (3) Din taxele de avizare plătite de furnizorii de formare profesională se vor suporta şi cheltuielile pentru funcţionarea comisiilor aplicative, respectiv cheltuielile de înregistrare şi publicitate a furnizorilor de formare profesională.

Art. 20. – (1) Comitetul director întocmeşte Registrul furnizorilor de formare profesională pentru psihologii cu drept de liberă practică, care cuprinde toţi furnizorii de formare profesională avizaţi în condiţiile prezentelor norme.

(2) Registrul furnizorilor de formare profesională are trei părţi:

1. a) partea I, cuprinde furnizorii de formare profesională complementară;

2. b) partea a II-a, cuprinde furnizorii de formare profesională continuă;

3. c) partea a III-a, cuprinde persoanele juridice asimilate furnizorilor de formare profesională.

CAPITOLUL IV

Înregistrarea furnizorilor de formare profesională

Art. 21. – (1) Înregistrarea furnizorilor de formare profesională constituie actul premergator avizării furnizorilor de formare profesională, respectiv creditării activităţilor de formare profesională.

(2) Înregistrarea furnizorilor de formare profesională în Registrul furnizorilor de formare profesională pentru psihologii cu drept de liberă practică, se realizează pe baza depunerii următoarelor documente îndosariate:

1. a) cerere de avizare;

2. b) actul constitutiv şi statutul entităţii (fotocopie, semnată şi datată de către reprezentant pentru conformitate cu originalul);

3. c) încheierea judecătorească de acordare a personalităţii juridice (fotocopie, semnată si datată de către reprezentant pentru conformitate cu originalul);

4. d) certificatul de înscriere a persoanei juridice cu sau fără scop patrimonial (fotocopie, semnată şi datată de către reprezentant pentru conformitate cu originalul);

5. e) actele de spaţiu privind sediile entităţii (fotocopie, semnată de către reprezentant pentru conformitate cu originalul);

6. f) certificatul de înregistrare fiscală (fotocopie, semnată şi datată de către reprezentant pentru conformitate cu originalul);

7. g) dovada achitării taxei de înregistrare (fotocopie, semnată şi datată de către reprezentant pentru conformitate cu originalul);

8. h) declaraţie pe proprie raspundere privind asumarea obligaţiei de avizare profesionala pentru orice program de formare profesională, sub sancţiunea radierii din Registrul furnizorilor de formare profesională pentru psihologii cu drept de liberă practică, în original.

Art. 22. – (1) Dosarele conţinând documentele prevăzute la art. 21 alin. (2) vor fi înregistrate la secretariatul Comitetului director.

1. (2) Dosarele depuse vor fi analizate de către comisia aplicativă de specialitate sau Comisia de formare profesională continuă interdisciplinară în prima şedinţă a acesteia.

2. (3) Comisia aplicativă de specialitate propune Comitetului director aprobarea sau respingerea înregistrării furnizorului de formare profesională în Registrul furnizorilor de fomare profesională pentru psihologii cu drept de liberă practică.

3. (4) Comitetul director hotaraste sau presedintele Comitetului director dispune, dupa caz, inregistrarea furnizorului de fomare profesionala sau respingerea cererii, în termen de maxim 30 de zile de la data înaintării propunerii de inregistrare sau de respingere a cererii.

Art. 23. – (1) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul poate depune la secretariatul Comitetului director o contestaţie referitoare la rezultatul analizei efectuate de către comisia de specialitate.

1. (2) Preşedintele Comitetului director soluţionează contestaţia depusă pe baza propunerii comisiei aplicative competente, în termen de maxim 30 de zile de la înregistrarea contestaţiei.

2. (3) În termen de 15 zile de la comunicarea rezultatului contestaţiei petentul poate formula recurs, dat spre soluţionare Comitetului director în prima şedinţă a acestuia.

3. (4) Hotărârea Comitetului director este definitivă şi va fi comunicată contestatarului în termen de 15 zile de la data şedinţei.

Art. 24. – Înregistrarea funizorilor de formare profesională are caracter de aviz profesional.

CAPITOLUL V

Avizarea şi creditarea programelor de formare profesională

Art. 25. – (1) Avizarea profesională reprezintă condiţia pentru realizarea programelor de fomare profesională.

(2) Avizarea se realizează de către Comitetul director, pe baza propunerilor comisiilor aplicative sau ale Comisiei de formare profesională continuă interdisciplinară.

Art. 26. – (1) Creditarea reprezintă modalitatea specifică de evaluare a programelor de formare profesională continuă.

1. (2) Creditarea se realizează de către Comitetul director, pe baza propunerilor comisiilor aplicative sau de către Comisia de formare profesională continuă interdisciplinară.

2. (3) Avizarea programelor de fomare profesională continuă implică şi acordarea unui număr de credite.

3. (4) Formarea profesională complementară poate fi recunoscută şi echivalată pe baza unor convenţii între furnizorii de formare profesională complementară.

   Art. 27. – Comitetul director, prin preşedinte, poate aproba convenţii sau acorduri de recunoaştere şi echivalare a creditelor obţinute în cadrul formării profesionale specifice altor profesii.

   Art. 28. – (1) În vederea avizării şi/sau creditării programelor de formare profesională, furnizorii de formare profesională depun la secretariatul Comitetului director următoarele documente îndosariate:

   1. a) cerere de avizare şi/sau creditare;

   2. b) programa de formare profesională şi prezentarea modalităţii de formare profesională care cuprinde adresabilitatea, competenţele, specialităţile profesionale pentru care se asigură formarea profesională, numărul de ore de formare profesională, număr module, perioadă, criterii şi modalităţi de selecţie a participantilor;

   3. c) curriculum vitae în format Europass, pentru fiecare persoană care susţine sau prezintă cursuri sau lucrări cu caracter ştiinţific sau profesional;

1. e) precizarea caracterului gratuit sau cu taxa al programului de formare profesională;

2. f) declaraţie pe proprie raspundere privind respectarea standardelor de calitate în fomarea profesională a psihologilor, cu precizarea numărului maxim de participanţi, dată de către reprezentantul legal al furnizorilor de formare profesională, în original;

3. g) dovada achitării taxei de avizare a modalităţii/programului de formare profesională (fotocopie, semnată şi datată de către reprezentant pentru conformitate cu originalul);

4. h) modelul diplomei/certificatului de absolvire, continând rubricile obligatorii aprobate prin dispoziţie a preşedintelui Colegiului (fotocopie, semnată şi datată de către reprezentant pentru conformitate cu originalul).

(2) Pentru asigurarea şi susţinerea modalităţii de formare profesională complementara furnizorii de formare profesionala trebuie sa facă dovada existenţei a unui număr minim de trei psihologi cu drept de liberă practică, cu drept de supervizare profesională sau psihologi având titlul de doctor în psihologie.

Art. 29. – (1) Comisia aplicativă de specialitate sau Comisia de formare profesională continuă interdisciplinară, după caz, analizează dosarele depuse şi înaintează Comitetului director propunerea de avizare şi/sau creditare sau de respingere a cererii.

1. (2) Comitetul director sau preşedintele Comistetului director, după caz, dispune avizarea sau creditarea modalităţii/programului de formare profesională sau comunicarea unei adrese de respingere a cererii formulate, în termen de 15 zile de la înaintarea propunerii.

2. (3) Contestaţia privind propunerea comisiei aplicative/ Comisia de formare profesională continuă interdisciplinară, după caz, poate fi înregistrată la secretariatul Comitetului director în termen de 15 zile de la comunicare.

3. (4) Preşedintele Comitetului director analizează contestaţia formulată şi o înaintează Comitetului director în prima şedinţă a acestuia.

4. (5) Hotărârea definitivă a Comitetului director va fi comunicată contestatarului în termen de 15 zile de la data şedinţei.

Art. 30. – (1) La finalizarea programului de formare profesională, furnizorul de formare profesională are obligaţia depunerii la secretariatul Comitetului director a documentelor care certifică participarea şi/sau absolvirea programului de formare profesionala avizat şi creditat, după caz, în condiţiile prezentelor norme.

1. (2) Documentele care certifică participarea şi/sau absolvirea programului de formare profesională vor conţine antetul, având rezervate rubrici speciale pentru aplicarea ştampilei Colegiului şi semnăturii preşedintelui Comitetului director.

2. (3) Documentele care certifica participarea şi/sau absolvirea programului de formare profesională se semnează şi se ştampilează de către preşedintele Comitetului director, în termen de 15 zile de la primirea documentelor la secretariatul Comitetului director.

Art. 31 . – (1) Activitatea de formare profesională continuă este obligatorie.

1. (2) Începând cu anul 2010, psihologii cu drept de liberă practică au obligaţia de a obţine un număr de minim 20 de credite de formare profesională pentru fiecare an de practică în profesie pentru fiecare specialitate.

2. (3) Documentele care certifică participarea şi/sau absolvirea programelor de formare profesională se vor prezenta în fotocopie certificată la obţinerea unei noi trepte de specializare.

3. (4) Psihologii, care, la finalul fiecărui an calendaristic nu pot face dovada acumulării unui număr de minim 10 credite profesionale în fiecare specialitate pot fi sancţionaţi potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 213/2004.

4. (5) Acumularea unui număr inferior de credite suspendă dreptul psihologului de a obţine o treaptă de specializare superioară, până la obţinerea a cel puţin 20 credite profesionale pentru fiecare an de practică în profesie.

5. (6) Acumularea numărului necesar de credite reprezintă o condiţie pentru confirmarea competenţelor aferente treptei de specializare deţinute.

   CAPITOLUL VI

   Alte activităţi profesionale creditate

   Art. 32. – Pe lângă activităţile formale structurate sub forma programelor de formare profesională continuă mai pot fi creditate şi alte activităţi profesionale cu relevanţă în formarea profesională a psihologilor, după cum urmează:

   1. a) printr-o modalitate formală, prin susţinerea unui program organizat de către un furnizor de formare profesională, în calitate de formator;

   2. b) printr-o modalitate formală, prin publicarea unei lucrari cu caracter

      ştiinţific şi/sau profesional;

   3. c) printr-o modalitate non-formală, prin desfăşurarea unor activităţi specifice de practică pentru studenţi, la sediul profesional sau la locul de muncă;

   4. d) printr-o modalitate informală, prin reprezentarea organizaţiei profesionale, prin întâlniri reprezentative în mediul profesional sau în cadrul organizaţiilor profesionale internaţionale;

   5. e) printr-o modalitate nonformală prin organizarea şi/sau participarea la activităţi de cercetare cu caracter aplicativ în psihologie, finanţate la nivel naţional sau internaţional.

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 33. – (1) Programele de formare profesională în desfăşurare sau avizate şi creditate, după caz, înainte de data intrării în vigoare a prezentelor norme vor rămâne valabile, până la finalizare, în condiţiile stabilite prin actele aflate în vigoare la data începerii acestor programe.

1. (2) După data de 31 decembrie 2010 programele de formare profesională în desfăşurare sau avizate şi/sau creditate înainte de data intrării în vigoare a prezentelor norme pot funcţiona numai în condiţiile prezentelor norme.

2. (3) Programele de formare profesională neavizate şi/sau necreditate în condiţiile prezentelor norme nu sunt recunoscute în profesia de psiholog.

Art. 34. – (1) Furnizorilor de formare profesională înregistraţi, care desfăşoară activităţi de formare profesională avizate şi/sau creditate potrivit prezentelor norme, le sunt aplicabile prevederile fiscale privind decontarea cheltuielilor şi scutirea de la plata T.V.A. pentru operaţiunile de formare profesională.

(2) Cheltuielile cu activitatea de formare profesională a psihologilor sunt cheltuieli profesionale, necesare desfăşurării activităţilor profesionale.

Art. 35. – Creditarea profesională se realizează numai de către Comitetul director, potrivit Sistemului de credite specific profesiei de psiholog, aprobat prin hotărâre a Comitetului director sau prin dispoziţie a preşedintelui Comitetului director, după caz.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește