NORME DE CALCUL din 27 noiembrie 1997

al dimensiunilor peretelui transversal etanş, gofrat vertical, dintre cele două magazii de marfă situate cel mai în prova



1. IntroducereDimensiunile nete ale peretelui transversal etanş, gofrat vertical, dintre cele două magazii de marfă situate cel mai în prova trebuie să fie calculate pe baza sarcinilor prevăzute în secţiunea 2, momentului încovoietor şi forţei tăietoare prevăzute în secţiunea 3 şi criteriilor de rezistenţă prevăzute în secţiunea 4.Dacă este necesar, înlocuirea şi/sau consolidările tablelor trebuie făcute conform secţiunii 6.În prezentele norme, situaţia de încărcare omogenă înseamnă o situaţie de încărcare în care raportul dintre cel mai mare şi cel mai mic coeficient de umplere, calculat pentru cele două magazii de marfă situate cel mai în prova, nu depăşeşte 1,20, această valoare trebuind să fie corectată în funcţie de densităţile diferite ale mărfurilor.2. Modelul de încărcare2.1. GeneralităţiSarcinile, considerate că acţionează pe perete, sunt rezultatul compunerii sarcinilor datorate mărfii cu cele datorate inundării magaziei situate cel mai în prova.Cele mai nefavorabile combinaţii ale sarcinilor datorate mărfii şi ale celor datorate inundării trebuie să fie luate în considerare la verificarea dimensionării peretelui, în funcţie de situaţiile de încărcare prevăzute în manualul de încărcare:– situaţii de încărcare omogenă;– situaţii de încărcare neomogenă.Nu este necesară aplicarea prezentelor norme pentru situaţiile de încărcare parţial neomogenă, care apar pe timpul operaţiilor de încărcare şi descărcare prin mai multe guri de magazie în cazul unei situaţii de încărcare omogenă.2.2. Înălţimea de inundare luată în considerare pentru peretele gofratÎnălţimea de inundare h(f) (vezi fig. 1) este distanţa, în m, măsurată pe verticală cu nava pe carenă dreaptă, de la punctul de calcul până la un nivel situat la o distanţă d(f), în m, de la planul de bază, egală cu:(a) în general: D(b) pentru nave mai mici de 50.000 tdw cu bordul liber de tip B: 0,95 . DD = distanţa, în m, de la planul de bază la puntea de bord liber, măsurată pe bordaj la mijlocul navei (vezi fig. 1)(c) pentru nave ce sunt operate la un pescaj T(r), corespunzător unei linii de încărcare atribuite, mai mic decât pescajul T corespunzător liniei de încărcare admisibile, înălţimea de inundare definită la (a) şi (b) poate fi redusă cu T – T(r).2.3. Presiunea în magazia inundată2.3.1. Magazia încărcată cu marfă în vracTrebuie luate în considerare două cazuri, în funcţie de valorile d(1) şi d(f), d(1) (vezi fig. 1) fiind o distanţă, în m, de la planul de bază, dată de relaţia:                 M(c) V(LS) b(HT)    d(1) = ──────────────── + ───────── + [h(HT)-h(DB)] . ───── + h(DB)           rho(c) . l(c) .B l(c) . B Bunde:M(c) = masa mărfii din magazia de marfă situată cel mai în prova, în tonerho(c) = densitatea mărfii în vrac, în t/mcl(c) = lungimea magaziei de marfă situată cel mai în prova, în mB = lăţimea navei la mijloc, în mV(LS) = volumul chesonului inferior situat deasupra dublului fond, în mch(HT) = înălţimea tancurilor de gurnă la mijlocul navei măsurată faţă de planul de bază, în mh(DB) = înălţimea dublului fund, în mb(HT) = lăţimea tancurilor de gurnă la mijlocul navei, în m.(a) d(f) ≥ d(1)În fiecare punct al peretelui situat la o distanţă cuprinsă între d(1) şi d(f) faţă de planul de bază, presiunea p(c,f) în kN/mp, este dată de:p(c,f) = rho . g . h(f)unde:rho = densitatea apei de mare, în t/mcg = 9,81 m/sý, acceleraţia gravitaţionalăh(f) = înălţimea de inundare definită la secţiunea 2.2.În fiecare punct al peretelui situat la o distanţă mai mică decât d(1) faţă de planul de bază, presiunea p(c,f), în kN/mp, este dată de:p(c,f) = rho . g . h(f) + [rho(c) – rho . (1 – perm)] . g . h(1) . tanýgammaunde:rho,g,h(f) = aşa cum sunt definite mai susrho(c) = densitatea mărfii în vrac, în t/mcperm = permeabilitatea mărfii, trebuie luată egală cu 0,3 pentru minereu (care corespunde densităţii minereului de fier în vrac ce poate fi în general luată egală cu 3,0 t/mc)h(1) = distanţa pe verticală, în m, de la punctul de calcul până la un nivel situat la o distanţă d(1), aşa cum s-a definit mai sus, faţă de planul de bază (vezi fig. 1)gamma = 45° – (Phi/2)Phi = unghiul de taluz al încărcării, în grade, care pentru minereu de fier poate fi luat în general egal cu 35°.Forţa F(c,f), în kN, ce acţionează pe o gofră este dată de:                             [d(f)-d(1)]ý rho . g .[d(f)-d(1)]+[p(c,f)](le)    F(c,f) = S(1) .(rho . g .──────────── + ───────────────────────────────── . [d(1)-h(DB)-h(LS)])                                  2 2unde:S(1) = distanţa dintre gofre, în m (vezi fig. 2a)rho,g,d(1),h(DB) = aşa cum s-au definit mai susd(f) = aşa cum s-a definit la 2.2[p(c,f)](le) = presiunea, în kN/mp, la capătul inferior al gofreih(LS) = înălţimea chesonului inferior, în m, faţă de dublu fund(b) d(f) În fiecare punct al peretelui situat la o distanţă cuprinsă între d(f) şi d(1) faţă de planul de bază, presiunea p(c,f), în kN/mp, este dată de:p(c,f) = rho(c) . g . h(1) . tanýgammaunde:rho(c),g,h(1)gamma = aşa cum s-au definit la (a)În fiecare punct al peretelui situat la o distanţă mai mică decât d(f) faţă de planul de bază, presiunea p(c,f), în kN/mp, este dată de:p(c,f) = rho . g . h(f) + [rho(c) . h(1) – rho(l-perm) . h(f)] . g . tanýgammarho,g,h(f),rho(c),h(1),perm,gamma = aşa cum s-au definit la (a)Forţa F(c,f), în kN, ce acţionează pe o gofră este dată de:                              [d(1)-d(f)]ý rho(c) . g .[d(1)-d(f)].tanýgamma+[p(c,f)](le)  F(c,f) = S(1) .(rho(c) . g .──────────── .tanýgamma + ────────────────────────────────────────────── .                                    2 2              . [d(f)-h(DB)-h(LS)])unde:S(1),rho(c),g,gamma,[p(c,f)](le),h(LS) = aşa cum s-au definit la (a)d(1),h(DB) = aşa cum s-au definit mai susd(f) = aşa cum s-a definit la 2.22.3.2. Magazia goalăÎn fiecare punct al peretelui trebuie să fie luată în considerare presiunea hidrostatică p(f) datorată înălţimii de inundare h(f).Forţa F(f), în kN, care acţionează pe o gofră este dată de:                          [d(f)-h(DB)-h(LS)]ý    F(f) = S(1) .rho . g .───────────────────                                  2unde:S(1),rho,g,h(LS) = aşa cum s-au definit la 2.3.1 (a)h(DB) = aşa cum s-a definit la 2.3.1d(f) = aşa cum s-a definit la 2.22.4. Presiunea în magazia neinundată încărcată cu marfă în vracÎn fiecare punct al peretelui, presiunea p(c), în kN/mp, este dată de:p(c) = rho(c) . g . h(1) . tanýgammaunde:rho(c),g,h(1),gamma = aşa cum s-au definit la 2.3.1 (a)Forţa F(c), în kN, care acţionează pe o gofră este dată de:                               [d(1)-h(DB)-h(LS)]ý    F(c) = rho(c) . g . S(1) . ─────────────────── . tanýgamma                                      2rho(c),g,S(1),h(LS),gamma = aşa cum s-au definit la 2.3.1 (a)d(1),h(DB) = aşa cum s-au definit la 2.3.12.5. Presiunea rezultantă2.5.1. Situaţii de încărcare omogenăÎn fiecare punct al structurii peretelui, presiunea rezultantă p, în kN/mp, ce trebuie luată în considerare la dimensionarea peretelui este dată de:p = p(c,f) – 0,8 . p(c).Forţa rezultantă F, în kN, care acţionează pe o gofră este dată de:F = F(c,f) – 0,8 . F(c).2.5.2. Situaţii de încărcare neomogenăÎn fiecare punct al structurii peretelui, presiunea rezultantă p, în kN/mp, ce trebuie luată în considerare la dimensionarea peretelui este dată de:p = p(c,f).Forţa rezultantă F, în kN, care acţionează pe o gofră este dată de:F = F(c,f).În situaţii de încărcare neomogenă, când magazia de marfă situată cel mai în prova nu poate fi încărcată, presiunea rezultantă p, în kN/mp, ce trebuie luată în considerare la dimensionarea peretelui este dată de:p = p(f)şi forţa rezultantă F, în kN, care acţionează pe o gofră este dată de:F = F(f).3. Momentul încovoietor şi forţa tăietoare în gofrele pereteluiMomentul încovoietor, M, şi forţa tăietoare, Q, în gofrele peretelui sunt determinate utilizând formulele prevăzute la 3.1 şi 3.2. Valorile M şi Q trebuie să fie utilizate la verificările de la secţiunea 4.3.1. Momentul încovoietorMomentul încovoietor de calcul M, în kN M . m, pentru gofrele peretelui este dat de:                   F . lambda               M = ───────────                        8unde:F = forţa rezultată, în kN, aşa cum s-a definit la 2.5lambda = lungimea gofrei, în m, trebuie luată conform fig. 2a şi 2b3.2. Forţa tăietoareForţa tăietoare Q, în kN, la capătul inferior al gofrelor peretelui este dată de:Q = 0,8 . Funde:F = aşa cum s-a definit la 2.5.4. Criterii de rezistenţă4.1. GeneralităţiUrmătoarele criterii sunt aplicabile pereţilor transversali cu gofre verticale (vezi fig. 2a).Cerinţele pentru grosimile nete locale ale plăcilor sunt definite la 4.7.În plus, trebuie respectate şi criteriile prevăzute la 4.2 şi 4.5.Când unghiul de gofrare 'd6 indicat în figura 2a este mai mic de 50°, un şir orizontal de bracheţi înclinaţi trebuie să fie prevăzut la aproximativ mijlocul înălţimii gofrelor, de o parte şi de alta (vezi fig. 2a), pentru a ajuta la menţinerea stabilităţii dimensionale a peretelui supus la sarcinile datorate inundării. Bracheţii înclinaţi trebuie să fie sudaţi de gofre prin sudură bilaterală continuă, dar ei nu trebuie sudaţi de învelişul exterior.Grosimile părţii inferioare a gofrelor considerate la pct. 4.2 şi 4.3 trebuie să fie menţinute pe o distanţă măsurată de la dublul fund (dacă nu există cheson inferior) sau de la faţa superioară a chesonului inferior, care să nu fie mai mică de 0,15 . lambda.Grosimile părţii de mijloc a gofrelor considerate la pct. 4.2 şi 4.4 trebuie să fie menţinute pe o distanţă măsurată de la punte (dacă nu există cheson superior) sau de la faţa inferioară a chesonului superior, care să nu fie mai mică de 0,3 . lambda.4.2. Capacitatea de încovoiere şi tensiuni de forfecareCapacitatea de încovoiere trebuie să corespundă următoarei relaţii:                                       M    10^3 . ───────────────────────────────────────────────────────── ≤ 1,0           0,5 . Z(lambda e) . sigma(a,lambda e) + Z(m) . sigma(α,m)M = momentul de încovoiere, în kN . m, aşa cum s-a definit la 3.1Z(lambda e) = modulul de rezistenţă al unei jumătăţi de gofră, în cmc, la capătul ei inferior, trebuie să fie calculat în conformitate cu 4.3Z(m) = modulul de rezistenţă al unei jumătăţi de gofră, în cmc, la mijlocul deschiderii ei, trebuie să fie calculat în conformitate cu 4.4sigma(a,lambda e) = tensiunea admisibilă, în N/mmp, aşa cum s-a definit la 4.5, pentru capătul inferior al gofrelorsigma(α,m) = tensiunea admisibilă, în N/mmp, aşa cum s-a definit la 4.5, pentru mijlocul deschiderii gofrelor.În niciun caz Z(m) nu trebuie luat mai mare decât cea mai mică valoare dintre 1,15 . Z(lambda e) şi 1,15 . Z'(lambda e) pentru calculul capacităţii de încovoiere, Z'(lambda e) fiind definit mai jos.Dacă bracheţii înclinaţi existenţi sunt montaţi astfel încât:– nu sunt îndoiţi;– sunt sudaţi la gofre şi la faţa superioară a chesonului inferior printr-o sudură unilaterală cu pătrundere sau una echivalentă;– au o înclinare minimă de 45° şi marginea lor inferioară este în corespondenţă cu învelişul lateral al chesonului; sau dacă bracheţii îndoiţi existenţi sunt montaţi astfel încât:– sunt dispuşi în corespondenţă cu învelişul lateral al chesonului;– au proprietăţile materialului cel puţin egale cu cele prevăzute pentru faţa gofrei,– au proprietăţile materialului cel puţin egale cu cele prevăzute pentru faţa gofrei, modulul de rezistenţă Z(lambda e), în cmc, nu trebuie să fie mai mare decât valoarea Z'(lambda e), în cmc, dată de:                                 Q .h(g) – 0,5 . [h(g)]ý . s(1) . p(g)    Z'(lambda e) = Z(g) + 10^3 . ──────────────────────────────────────                                            sigma(α)unde:Z(g) = modulul de rezistenţă al unei jumătăţi de gofră, în cmc, calculat conform prevederii de la 4.4, în dreptul marginii superioare a bracheţilor înclinaţi sau îndoiţi, după cazQ = forţa tăietoare, în kN, aşa cum s-a definit la 3.2h(g) = înălţimea, în m, a bracheţilor înclinaţi sau îndoiţi, după caz (vezi fig. 3a, 3b, 4a şi 4b)s(1) = aşa cum s-a definit la 2.3.1 (a)p(g) = presiunea rezultată, în kN/mp, aşa cum s-a definit la 2.5, calculată la mijlocul bracheţilor înclinaţi sau îndoiţi, după cazsigma(a) = tensiunea admisibilă, în kN/mmp, aşa cum s-a definit la 4.5.Tensiunile de forfecare t sunt obţinute împărţind forţa tăietoare Q la aria de forfecare. Aria de forfecare trebuie redusă ţinând cont de o eventuală neperpendicularitate între inimile gofrelor şi faţa gofrei. În general, aria de forfecare redusă poate fi obţinută prin înmulţirea ariei secţiunii inimii cu (sin 'd6), 'd6 fiind unghiul dintre inima şi faţa gofrei.Pentru calculul modulului de rezistenţă şi al ariei de forfecare se vor utiliza grosimile nete ale tablelor.Modulul de rezistenţă al gofrelor trebuie să fie calculat conform cerinţelor de la 4.3 şi 4.4.4.3. Modulul de rezistenţă la capătul inferior al gofrelorModulul de rezistenţă trebuie calculat considerând faţa comprimată a gofrei ca având lăţimea efectivă, b(ef), nu mai mare decât cea prevăzută la 4.6.1.Dacă inimile gofrelor nu sunt sprijinite pe bracheţi locali sub plafonul chesonului (sau sub dublul fund) în partea lor inferioară, modulul de rezistenţă al gofrelor trebuie să fie calculat luând în considerare 30% din lăţimea efectivă a gofrei.(a) Dacă sunt prevăzuţi bracheţi înclinaţi, aşa cum s-au definit la 4.2 (vezi fig. 3a şi 3b), pentru calculul modulului de rezistenţă al gofrelor la capătul lor inferior (secţiunea transversală (1) din fig. 3a şi 3b), aria tablelor feţei, în cmp, poate fi majorată cu:                                                      sigma(Fsh)    [2,5 . a . radical din t(f) . t(sh) . radical din ───────────────                                                      sigma(Ff lambda)           (nu trebuie să fie mai mare de 2,5 . a . t(f)unde:a = lăţimea, în m, a feţei gofrei (vezi fig. 2a)t(sh) = grosimea netă a brachetelui înclinat, în mmt(f) = grosimea netă a feţei, în mmsigma(Fsh) = limita de curgere, în N/mmp, a materialului utilizat pentru bracheţii înclinaţisigma(Ff lambda) = limita de curgere, în N/mmp, a materialului utilizat pentru faţa gofrei.(b) Dacă sunt prevăzuţi bracheţi îndoiţi, aşa cum s-au definit la 4.2 (vezi fig. 4a şi 4b), pentru calculul modulului de rezistenţă al gofrelor la capătul inferior (secţiunea transversală (1) din fig. 4a şi 4b), aria tablelor feţei, în cmp, poate fi crescută cu [7 . h(g) . t(gu)],unde:h(g) = înălţimea brachetului îndoit, în m, (vezi fig. 4a şi 4b), dar nu se va lua mai mare decât               10              [─── . S(gu)]                7S(gu) = lăţimea brachetului îndoit, în mt(gu) = grosimea netă a brachetului îndoit, în mm, nu trebuie să fie mai mare decât t(f)t(f) = grosimea netă a feţei, în mm, conform stării tehnice reale.(c) Dacă inimile gofrelor sunt sudate la plafonul înclinat al chesonului care are un unghi mai mare de 45° faţă de planul orizontal, modulul de rezistenţă al acestor gofre poate să fie calculat considerând că inimile gofrelor participă în întregime. Dacă sunt prevăzuţi bracheţi îndoiţi pentru calculul modulului de rezistenţă al gofrelor, aria tablelor feţei poate să fie majorată după cum este indicat la pct. (b) de mai sus. Dacă există numai bracheţi înclinaţi, aceştia pot să nu fie luaţi în considerare.Pentru unghiuri mai mici de 45°, participarea inimii poate fi obţinută prin interpolare liniară de la 30% pentru 0° la 100% pentru 45°.4.4. Modulul de rezistenţă al gofrelor în alte secţiuni transversale decât capătul inferiorCalculul modulului de rezistenţă trebuie efectuat luând în considerare inima efectivă a gofrei şi faţa comprimată având lăţimea efectivă, bef, care nu va fi mai mare decât cea indicată la 4.6.1.4.5. Verificarea tensiunilor admisibileTensiunile normale şi tangenţiale sigma şi tau nu trebuie să depăşească valorile admisibile sigma(a) şi tau(a), în N/mmp, date de:sigma(a) = sigma(F)tau(a) = 0,5 . sigma(F)unde:sigma (F) = limita de curgere a materialului, în N/mmp.4.6. Lăţimea efectivă a feţei comprimate şi verificarea stabilităţii la forfecare4.6.1. Lăţimea efectivă a feţei comprimate a gofrelorLăţimea efectivă b(ef), în m, a feţei gofrei este dată de:b(ef) = C(e) . aunde:           2,25 1,25    C(e) = ──── – ──── pentru â > 1,25            â â^2    C(e) = 1,0 pentru â ≤ 1,25                   α sigma(F)    â = 10^3 . ──── . radical din ────────                  t(f) E    t(f) = grosimea netă a feţei, în mm    a = lăţimea feţei gofrei, în m (vezi fig. 2a)    sigma(F) = limita de curgere a materialului, în N/mmp    E = modulul de elasticitate, în N/mmp; pentru oţel trebuie considerat            egal cu 2,06 . 10^5 N/mmp4.6.2. ForfecareaVerificarea stabilităţii la forfecare trebuie efectuată pentru tablele inimii la capetele gofrelor.Tensiunea de forfecare tau nu trebuie să depăşească valoarea tensiunii critice tau(c), în N/mmp, obţinută după cum urmează:                                                   tau(F)       tau(c) = tau(E) dacă tau(E) ≤ ──────                                                     2                         tau(F) tau(F)        = tau(F) . [1 – ────────── dacă tau(E) > ──────                        4 . tau(E) 2    unde:                 sigma(F)    tau(F) = ─────────────              radical din 3    sigma(F) = limita de curgere a materialului, în N/mmp, indicată în 4.6.1                                  t    tau(E) = 0,9 . k(t) . E .(─────)^2                                1000c    k(t), E, t şi c sunt date mai jos:    k(t) = 6,34    E = modulul de elasticitate a materialului, aşa cum este dat la 4.6.1    t = grosimea netă a inimii gofrei, în mm    c = lăţimea inimii gofrei, în m (vezi fig. 2a).    4.7. Grosimea netă locală a plăcii    Grosimea netă locală a tablei peretelui t este dată de:                                            p           t = 14,9 . S(w) . radical din ────────                                         sigma(F)unde:S(w) = lăţimea tablei, în m, trebuie luată egală cu lăţimea feţei sau inimii gofrei, care dintre ele este mai mare (vezi fig. 2a)p = presiunea rezultantă, în kN/mp, aşa cum este definită la 2.5, la partea inferioară a fiecărei file de tablă; în toate cazurile, grosimea efectivă a filei inferioare trebuie determinată folosind presiunea rezultantă la nivelul plafonului chesonului inferior sau la nivelul dublului fund, când nu există cheson, sau la partea superioară a bracheţilor, dacă există bracheţi înclinaţi/îndoiţi.sigma(f) = limita de curgere a materialului, în N/mmp.Pentru pereţi gofraţi compuşi, când grosimea feţei şi inimii sunt diferite, grosimea efectivă a tablei mai înguste nu trebuie să fie mai mică decât t(n), în mm, obţinută cu formula:                                              p         t(n) = 14,9 . S(n) . radical din ────────                                           sigma(F)unde:S(n) = lăţimea tablei mai înguste, în m.Grosimea efectivă a tablei mai late, în mm, nu trebuie să fie luată mai mică decât maximul dintre următoarele valori: unde:                                              p         t(w) = 14,9 . S(w) . radical din ────────                                           sigma(F)    şi                             440 . [S(w)]^2 . p         t(w) = radical din ─────────────────── – [t(np)]^2                                 sigma(F)    unde:    t(np) ≤ grosimea efectivă a tablei mai înguste şi nu trebuie să fie            mai mare decât                                              p                 14,9 . S(w) . radical din ────────                                           sigma(F)5. Detalii localeÎn fiecare caz, proiectarea detaliilor locale trebuie să corespundă cerinţelor Administraţiei sau ale unei organizaţii recunoscute de Administraţie în conformitate cu prevederile regulii XI/1 din Convenţia SOLAS (denumită în continuare Administraţie), în vederea transmiterii forţelor şi momentelor ce se exercită pe pereţii gofraţi, la structurile vecine, în special la dublul fund şi la structurile transversale de punte.În particular, grosimile şi rigiditatea bracheţilor îndoiţi şi bracheţilor înclinaţi montaţi pentru întărirea capetelor gofrelor trebuie să corespundă cerinţelor Administraţiei pe baza modelului de încărcare de la secţiunea 2.Dacă nu s-a stabilit altfel, îmbinările sudate şi materialele trebuie să fie dimensionate şi alese în conformitate cu cerinţele Administraţiei.6. Adaosul de coroziune şi înlocuirea tablelor(a) Înlocuirea tablelor este necesară atunci când grosimea măsurată este mai mică decât t(net) + 0,5 mm, t(net) fiind grosimea utilizată în calculul capacităţii de încovoiere şi al tensiunilor de forfecare, aşa cum se prevede la 4.2, sau grosimea netă locală a tablei, aşa cum se prevede la 4.7. Alternativ, se pot folosi dubluri de întărire, cu condiţia ca grosimea netă să nu fie impusă de cerinţele privind rezistenţa la forfecare pentru tablele inimii (vezi 4.5 şi 4.6.2) sau de cerinţele de presiune locală pentru tablele inimii şi feţei (vezi 4.7).Atunci când grosimea măsurată este în intervalul t(net) + 0,5 mm şi t(net) + 1,0 mm, acoperirea cu un strat de protecţie (aplicat în conformitate cu cerinţele producătorului) sau efectuarea de măsurători anuale poate să fie adoptată ca o alternativă la înlocuirea tablelor.(b) Atunci când este necesară înlocuirea sau consolidarea tablelor, o grosime minimă de t(net) + 2,5 mm trebuie adoptată pentru elementele înlocuite sau întărite.(c) Trebuie să fie prevăzuţi bracheţi îndoiţi consolidaţi cu bracheţi înclinaţi, care se extind de la capătul inferior al gofrei până la 0,1 . lambda, sau dubluri de întărire (pe gofrele peretelui şi pe tablele laterale ale chesonului), dacă:0,8 . [sigma(Ff lambda) . t(f lambda)]≥ sigma(Fs) . t(st)unde:sigma(Ff lambda) = limita de curgere a materialului utilizat pentru faţa gofrei, în N/mmpsigma(Fs) = limita de curgere a materialului utilizat pentru tablele laterale ale chesonului inferior sau varangelor (dacă nu există cheson), în N/mmpt(f lambda) = grosimea feţei, în mm, considerată acceptabilă pe baza criteriilor specificate la pct. (a) de mai sus sau, atunci când înlocuirea tablelor este necesară, grosimea după înlocuire, conform criteriilor specificate la pct. (b) de mai sus. Grosimea feţei menţionată mai sus, impusă de cerinţele de presiune locală (vezi 4.7), nu este necesar să fie luată în considerare în acest cazt(st) = grosimea reală, în mm, a tablelor laterale ale chesonului inferior sau varangelor (dacă nu există cheson).Dacă sunt prevăzuţi bracheţi îndoiţi, trebuie utilizat acelaşi material ca cel al feţei gofrei. Aceşti bracheţi îndoiţi trebuie să fie îmbinaţi la plafonul chesonului inferior sau la dublul fund (dacă nu există cheson inferior) prin sudură cu pătrundere adâncă (vezi fig. 5).(d) Dacă este necesară înlocuirea tablelor, îmbinările peretelui la plafonul chesonului inferior sau la dublul fund (dacă nu există cheson) trebuie efectuate cel puţin prin sudură cu pătrundere adâncă (vezi fig. 5).(e) Dacă trebuie prevăzuţi sau înlocuiţi bracheţii îndoiţi, îmbinările lor cu gofrele şi la plafonul chesonului inferior sau dublul fund (dacă nu există cheson) trebuie efectuate cel puţin prin sudură cu pătrundere adâncă (vezi fig. 5).Figura 1Figura 2aFigura 2bNOTĂ: Pentru definirea lui "l", capătul inferior al chesonului superior nu trebuie luat la o distanţă mai mare de punte în planul diametral decât:– de 3 ori înălţimea gofrelor, în general– de 2 ori înălţimea gofrelor, pentru cheson dreptunghiularFigura 3aBracheţi înclinaţi simetriciFigura 3bBracheţi înclinaţi asimetriciFigura 4aBracheţi înclinaţi/îndoiţi simetriciFigura 4bBracheţi înclinaţi/îndoiţi asimetriciFigura 5Zonă neprelucrată (f): de la 3 mm la T/3 mmUnghi de înclinare al muchiilor (alfa): de la 40° la 60° ––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește