NORMATIV FEROVIAR din 12 august 2008

"Infrastructură feroviară – Instalaţii fixe Tracţiune electrică – Conductor de protecţie principal – Partea 2: Calcul electric. Cerinţe"



NF Nr. 75-002:2008Normativul feroviar are caracter obligatoriu.PREAMBULPrezentul normativ feroviar stabileşte cerinţele şi metodologia pentru calculul electric al conductorului de protecţie principal şi este folosit la lucrările de proiectare, reparare şi exploatare a instalaţiilor de protecţie împotriva şocurilor electrice cauzate de defecte de izolaţii pe liniile de contact aeriene din instalaţiile fixe de tracţiune electrică.Cerinţele precizate în metodologia de calcul din acest normativ se referă la:– conductorul de protecţie principal, care nu întoarce curentul de tracţiune (sau o parte din acest curent) la substaţia de tracţiune electrică. În România acest tip de conductor poartă denumirea de conductor colector, având condiţiile de utilizare reglementate în normativul ID – 33; acest conductor este parcurs doar de curenţii de scurtcircuit care apar ca urmare a unui defect de izolaţie (de exemplu defectarea unuia dintre izolatoarele de pe stâlpii liniei de contact aeriene, având armăturile metalice legate de conductorul de protecţie principal);– conductorul de protecţie principal, care în regim normal de funcţionare întoarce o parte din curentul de tracţiune la substaţia care alimentează zona de cale ferată electrificată, având condiţiile de utilizare prevăzute în SREN 50119, SREN 50122-1; acest tip de conductor de protecţie principal este parcurs şi de curenţii de scurtcircuit datoraţi eventualelor defecte de izolaţii.Cifrele din interiorul parantezelor drepte, menţionate în cuprinsul prezentului normativ feroviar, reprezintă numărul de ordine al documentelor de referinţă din cap. 6.1. Generalităţi1.1. IntroducereUtilizarea conductorului de protecţie principal, ca măsură de prevedere pentru protecţia împotriva şocurilor electrice cauzate de atingerea indirectă a unor părţi conductoare accesibile, care se află la o distanţă mai mică de 5 m de axa căii ferate electrificate (în sistemele 1×25 kV, 50 Hz şi 2×25 kV, 50 Hz) este reglementată de documentele normative [11], [16].Conductorul de protecţie principal conectează una sau mai multe construcţii metalice (lucrări de artă, elemente de susţinere a liniei de contact aeriene, armături etc.), individual sau în grup, la unul dintre următoarele obiecte: priză de pământ, şină, priză mediană a unei bobine de joantă, priză mediană a unei bobine de joantă suplimentară.Conductorul de protecţie principal este suspendat pe stâlpii liniei de contact aeriene cu ajutorul unor cleme de suspendare (cleme tip şa), fixate de stâlp cu ajutorul unor semibride metalice. În tunelurile de cale ferată conductorul de protecţie principal se fixează pe peretele de beton al acestora la nivelul liniei de contact.Conexiunile electrice dintre armăturile (părţilor conductoare accesibile) care sunt protejate şi conductorul de protecţie principal se efectuează prin intermediul clemelor de legătură electrică.În tracţiunea electrică se utilizează două tipuri de conductor de protecţie principal:– conductorul de protecţie principal pentru legarea individuală sau colectivă la pământ a părţilor conductoare accesibile;– conductorul de protecţie principal utilizat atât pentru legarea individuală sau colectivă la pământ a părţilor conductoare accesibile, cât şi pentru a întoarce o parte a curentului de tracţiune la substaţia de tracţiune electrică feroviară.În cazul unui defect de izolaţie la unul dintre suporturile liniei de contact aeriene, ale cărui armături sunt legate la conductorul de protecţie principal, acesta din urmă va fi parcurs de curentul de scurtcircuit, punând la pământ partea conductoare accesibilă care a ajuns accidental sub tensiune.1.2. Obiect1.2.1. Prezentul normativ feroviar stabileşte cerinţele de bază pentru calculul electric al conductorului de protecţie principal din componenţa instalaţiilor de protecţie împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă, pentru sistemele de tracţiune electrică 1×25 kV, 2×25 kV, 50 Hz, în scopul:– determinării solicitării termice a conductorului în regimul permanent şi în regim de scurtă durată;– determinării tensiunilor de atingere (de calcul) dintre părţile conductoare accesibile legate la conductorul de protecţie principal şi şinele de cale ferată pentru regimurile de funcţionare a instalaţiilor fixe de tracţiune electrică.1.2.2. Calculul mecanic al conductorului de protecţie principal nu face obiectul prezentului normativ feroviar.1.3. Domeniu de aplicare1.3.1. Calculul electric al conductorului de protecţie principal reglementat de prezentul normativ feroviar este utilizat, atât în faza de proiectare şi de realizare a instalaţiilor noi de protecţie împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă a părţilor conductoare accesibile din cale şi vecinătate, cât şi la lucrările de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de protecţie existente, cu ocazia reparaţiilor capitale, reconstrucţiilor sau modernizărilor acestor instalaţii.Acest calcul se efectuează prin modelarea matematică a elementelor de circuit (transformatoare de tracţiune, linie de contact aeriană, conductor de protecţie principal, obiecte legate la conductorul de protecţie principal, bobină de joantă, cale ferată, priză de pământ) prin scheme echivalente şi rezolvarea sistemelor de ecuaţii care stau la baza fenomenelor electromagnetice pentru fiecare instalaţie de protecţie care foloseşte conductor de protecţie principal.1.3.2. Prevederile prezentului normativ feroviar se aplică pentru calculul electric al:a) conductorului de protecţie principal (denumit în România conductor colector) care este utilizat pentru legarea, colectivă sau individuală, la pământ a obiectelor metalice accesibile aflate la o distanţă mai mică de 5 m faţă de axa căii ferate (care în regim de funcţionare normală nu sunt sub tensiune, dar care în urma unui defect de izolaţie pot ajunge sub tensiune); acest conductor se poate utiliza pentru sistemele de alimentare cu energie electrică 1×25 kV şi 2×25 kV, 50 Hz, în vederea reducerii tensiunilor de atingere între obiectele metalice accesibile legate la acest conductor şi şinele de cale ferată; … b) conductorului de protecţie principal utilizat atât în scopul precizat la lit. a), cât şi pentru întoarcerea curentului de tracţiune; un astfel de conductor poate fi folosit în cazul sistemului de alimentare 1×25 kV, 50 Hz, în scopul diminuării tensiunilor electrice şină-pământ de referinţă şi tensiunilor de atingere între obiectele metalice accesibile (legate la acest tip de conductor) şi şinele de cale ferată, în cazul unui defect de izolaţie. … 1.3.3. Prevederile prezentului normativ feroviar nu se aplică în instalaţiile de protecţie pentru tracţiunea electrică în curent continuu.1.4. Clasa de riscLucrările necesare execuţiei, reparării şi întreţinerii instalaţiei de protecţie din care face parte conductorul de protecţie principal au clasa de risc 1A.1.5. Durata normală de funcţionareInstalaţiile noi de protecţie, din care face parte conductorul de protecţie principal, au durata normală de funcţionare de 24-36 de ani.1.6. AbrevieriÎn textul prezentului normativ tehnic feroviar se utilizează următoarele abrevieri:BJ – bobină de joantă;BJS – bobină de joantă suplimentară;CP – cablu purtător;CPP – conductor de protecţie principal (poate fi de tip CPPLP sau CPPLPICT);CPPLP – conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea individuală şi colectivă la pământ a obiectelor metalice accesibile; acest tip de conductor nu întoarce curentul de tracţiune la STEF;CPPLPICT – conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea individuală şi colectivă la pământ a obiectelor metalice accesibile şi pentru întoarcerea curentului de tracţiune la STEF;FC – fir de contact;HGR – hotărâre a Guvernului României;IFTE – instalaţii fixe de tracţiune electrică;LC – linie de contact;LCA – linie de contact aeriană;LEA – linie electrică aeriană;PS – post de secţionare a liniei de contact;PEN – conductor legat la pământ care îndeplineşte simultan funcţia de conductor de protecţie şi de conductor neutru;PEM – conductor care îndeplineşte simultan funcţia de conductor de protecţie şi de conductor de priză mediană;PEL – conductor care îndeplineşte simultan funcţia de conductor de protecţie şi de conductor de linie;SCB – Semnalizare Centralizare şi Bloc de Linie Automat;SEN – Sistemul Electroenergetic Naţional;STEF – Substaţie de tracţiune electrică feroviară;IMVS – Releu electromagnetic de impulsuri.2. DefiniţiiPentru nevoile prezentului normativ feroviar, termenii de specialitate se definesc după cum urmează:2.1. Instalaţii fixe de tracţiune electrică2.1.1. Echipament electric [19] – orice dispozitiv utilizat pentru scopuri ca producerea, transformarea, transportul, distribuţia, acumularea sau utilizarea energiei electrice (de exemplu: generatoare şi motoare electrice, transformatoare, aparataj de comutaţie, aparate de măsurare, dispozitive de protecţie, accesorii pentru pozare, aparate de utilizare).2.1.2. Instalaţie electrică [19] – ansamblu de echipamente electrice asociate în vederea unei utilizări date şi având caracteristici coordonate.2.1.3. Substaţie de tracţiune electrică feroviară STEF [16] – instalaţie a cărei principală funcţie este să alimenteze sistemul de linie de contact şi a cărei tensiune de alimentare primară şi în anumite cazuri frecvenţa este transformată la tensiunea şi frecvenţa liniei de contact.2.1.4. Staţie de comutaţie (de tracţiune) [16] – instalaţie de la care energia electrică poate fi distribuită spre diferite secţiuni de alimentare sau de la care diferite secţiuni de alimentare pot fi conectate, deconectate ori interconectate.2.1.5. Secţiune de alimentare [16] – secţiune a sistemului de alimentare cu energie pentru tracţiunea electrică care poate fi izolată de alte secţiuni sau de fiderele sistemului prin intermediul aparatelor de comutaţie.2.1.6. Fider [16] – linie electrică între linia de contact şi o substaţie de tracţiune electrică feroviară sau o staţie de comutaţie.2.1.7. Punct de alimentare [16] – punct în care fiderele sau fiderele de linie (de pe stâlpii liniei de contact) sunt conectate la linia de contact.2.1.8. Fider de linie [16] – conductor aerian suspendat pe aceeaşi structură cu LCA pentru a alimenta puncte de alimentare succesive.2.2. Linie de contact aeriană2.2.1. Linie electrică aeriană (LEA) – instalaţie montată în aer liber, care serveşte la transportul şi distribuţia energiei electrice şi este alcătuită din conductoare, izolatoare, cleme, armături, fundaţii şi instalaţii de legare la pământ.2.2.2. Linie de contact (LC) [18] – ansamblu de conductoare pentru alimentarea cu energie electrică a vehiculelor prin intermediul echipamentului de captare a curentului.2.2.3. Linie de contact aeriană (LCA) [18] – linie de contact ale cărei conductoare sunt plasate deasupra sau lateral faţă de limita superioară a gabaritului vehiculelor, care alimentează vehiculele cu energie electrică prin intermediul echipamentului pentru captarea curentului montat pe acoperişul acestora.2.2.4. Echipamentul LCA – ansamblul de conductoare, izolatoare, cleme şi armături, montat pe stâlpii LCA.2.2.5. Conductoarele LCA – firul de contact şi conductoarele funie întinse liber sau tensionate între punctele de prindere la stâlpi ori alte construcţii speciale, indiferent dacă sunt sau nu sub tensiune în regim normal de funcţionare (de exemplu: firul de contact, cablul purtător, conductorul de protecţie principal, fiderul de linie).2.2.6. Conductoarele active ale LCA – conductoarele care servesc drept căi de curent pentru transportul sau distribuţia energiei electrice de la substaţiile de tracţiune electrică feroviară la consumatorii electrici care, în regim normal de funcţionare, se află sub tensiune (de exemplu: firul de contact, cablul purtător, conductorul de întărire, fiderul de linie).2.2.7. Cablu purtător [16] – conductor longitudinal care susţine firul sau firele de contact direct ori indirect.2.2.8. Fir de contact [10], [16] – conductor electric al liniei de contact aeriene cu care captatorul de curent se află în contact.2.2.9. Stâlp LCA [16], [18] – suport vertical, confecţionat dintr-o bucată de lemn, beton, oţel etc. sau dintr-o structură de zăbrele metalice, fixat lateral faţă de calea de rulare, în sol, direct sau prin intermediul unei fundaţii.2.2.10. Clemă – conector şi partea din conductorul activ ori de protecţie care se află în contact intim cu conectorul, realizat prin presare sau orice alt mijloc mecanic.2.2.11. Armături – dispozitive cu ajutorul cărora se asamblează şi se montează conductoarele, izolatoarele şi alte accesorii ale liniilor electrice.2.3. Circuit de întoarcere – Curent de tracţiune de întoarcere2.3.1. Circuit electric [19] – ansamblu de dispozitive sau mediile prin care poate circula curentul electric.2.3.2. Circuit de întoarcere [18] – toate conductoarele care formează în mod intenţionat o cale pentru curentul de tracţiune de întoarcere.NOTĂ:Conductoarele pot fi, de exemplu: şinele de rulare, conductoare de protecţie (de legare la pământ), cabluri de întoarcere, şina pentru întoarcerea curentului.2.3.3. Conductor de întoarcere [18] – orice parte a circuitului de întoarcere.2.3.4. Curent de tracţiune de întoarcere [18] – suma curenţilor de întoarcere la sursa de alimentare (substaţie sau vehicul cu frânare recuperativă).2.3.5. Curent de dispersie (de fugă) – curent electric care, în condiţii normale de funcţionare, parcurge alte căi decât cele prevăzute.2.3.6. Conductor de protecţie (PE) [19] – un conductor utilizat pentru realizarea protecţiei împotriva şocurilor electrice.NOTĂ:Un astfel de conductor leagă mase cu:– alte mase;– o priză de pământ;– un conductor de nul sau un alt conductor legat la pământ (masă);– o parte conductoare străină;– dispozitive de protecţie.2.3.7. Conductor de legare la pământ [19] – conductor care asigură o cale conductoare sau o parte a unei căi conductoare, între un punct dat al unei reţele, al unei instalaţii ori al unui echipament şi o priză de pământ.2.3.8. Conductor de protecţie de ramificaţie – un conductor prin care se stabileşte legătura electrică dintre o masă şi un conductor de protecţie principal (de exemplu: legătura electrică de conectare la conductorul de protecţie principal a armăturilor de pe un stâlp al LCA).2.3.9. Conductor de protecţie principal – un conductor care conectează colectiv la pământ sau la şinele de rulare un număr de stâlpi prin intermediul conductoarelor de protecţie de ramificaţie, pentru a proteja oamenii şi instalaţiile în cazul unui defect de izolaţie. Poate fi, de asemenea, folosit drept conductor de întoarcere a curentului de tracţiune.NOTĂ:Din punct de vedere funcţional conductorul de protecţie principal poate fi:– conductor de protecţie principal care nu întoarce curentul de tracţiune (sau o parte din acest curent) la substaţia de tracţiune electrică (în România acest tip de conductor poartă denumirea de conductor colector, având condiţiile de utilizare reglementate de [16]); acest conductor este parcurs doar de curenţii de scurtcircuit care apar ca urmare a unui defect de izolaţie (de exemplu defectarea unuia dintre izolatoarele de pe stâlpii LCA, având armăturile legate la conductorul de protecţie principal); în textul prezentului normativ feroviar acest conductor va fi simbolizat cu CPPLP;– conductor de protecţie principal care în regim normal de funcţionare întoarce o parte din curentul de tracţiune la substaţia de tracţiune electrică ce alimentează zona de cale ferată electrificată, având condiţiile de utilizare prevăzute de [13]; acest tip de conductor de protecţie principal este parcurs şi de curenţii de scurtcircuit datoraţi eventualelor defecte de izolaţie şi este simbolizat în textul prezentului normativ feroviar cu CPPLPICT.2.3.10. Cablu de întoarcere [16] – conductor de întoarcere reprezentând o parte a circuitului de întoarcere şi care conectează restul circuitului de întoarcere la substaţia de tracţiune electrică.2.3.11. Rezistenţă şină-pământ – rezistenţa electrică de dispersie dintre şina de rulare şi pământ.2.3.12. Conductanţa pe unitate de lungime şină-pământ – valoarea inversă a rezistenţei şină-pământ pe unitate de lungime.2.3.13. Rezistenţa de izolare a balastului [21] – rezistenţa electrică a traverselor şi a balastului care influenţează reglajul circuitului de cale, determinată prin calcule şi/sau măsurători între cele două şine de rulare ale unei căi [Ohm. km].2.4. Circuite de cale2.4.1. Legătură longitudinală la joanta şinei [21] – conductor care asigură continuitatea electrică a unei şine la o joantă.2.4.2. Joantă izolantă [21] – joantă mecanică, care poate fi şi lipită, care asigură izolarea longitudinală a şinei în raport cu şina adiacentă.2.4.3. Circuit de cale de curent alternativ [21] – circuit electric care include şinele unei secţiuni de cale ferată la capetele căreia sunt conectate, în mod obişnuit, o sursă de curent alternativ la unul dintre capete şi un dispozitiv de detectare la celălalt capăt pentru a detecta dacă această secţiune de cale este liberă sau ocupată de un vehicul.NOTĂ:Într-un sistem de semnalizare continuă, circuitul de cale poate fi folosit la transmiterea informaţiei dintre sol şi tren.2.4.4. Secţiune de cale izolată [21] – parte dintr-o cale de rulare acolo unde una sau fiecare secţiune de şină este izolată.2.4.5. Bobină de joantă (impedanţă) [21] – dispozitiv folosit în sistemele de tracţiune electrică, în mod obişnuit la capetele unui circuit de cale bifilar şi destinat să asigure trecerea curentului de întoarcere de tracţiune fără a fi incompatibil cu prezenţa joantelor izolante.2.4.6. Bobină de joantă suplimentară – bobină de joantă care se montează, între capetele unui circuit de cale bifilar şi nu numai, în scopul conectării colective sau individuale a părţilor conductoare accesibile la pământul sistemului de tracţiune definit la pct. 2.5.1.3.2.4.7. Siguranţa în funcţionare – rezultantă a unui ansamblu de caracteristici, cum sunt: durabilitatea, fiabilitatea, mentenabilitatea, disponibilitatea, definite în [22].2.5. Instalaţii de legare la pământ2.5.1. Pământ [19]NOTĂ:Noţiunea de pământ se referă la planetă şi la toate elementele fizice componente.2.5.1.1. Pământ de referinţă, sinonim: sol neutru [19] – masă a pământului considerată conductoare, al cărui potenţial electric este considerat în mod convenţional egal cu zero, care este în afara influenţei tuturor instalaţiilor de legare la pământ.2.5.1.2. Pământ local [19] – partea de pământ în contact electric cu o priză de pământ, al cărui potenţial electric nu este în mod obligatoriu egal cu zero.2.5.1.3. Pământul sistemului de tracţiune electrică [16] – şinele de rulare, când acestea sunt folosite ca un circuit de întoarcere şi sunt conectate la pământ în mod intenţionat. El include toate părţile conductoare legate la şinele de rulare.2.5.1.4. Pământul din tunel [16] – tijele de ranforsare interconectate electric în cazul tunelurilor din beton armat şi părţile metalice interconectate conductiv în cazul altor moduri de construcţie a tunelurilor.NOTĂ:În cazul sistemelor de tracţiune electrică de curent alternativ monofazate, pământul tunelului este conectat la şinele de rulare, formând astfel o parte a pământului sistemului de tracţiune care poate fi suplimentată prin conexiuni la pământ externe.2.5.2. Priză de pământ2.5.2.1. Priză de pământ-electrod de pământ [19] – parte conductoare care poate fi încorporată într-un mediu conductor, de exemplu beton sau cărbune, în contact electric cu pământul.2.5.2.2. Tensiunea prizei de pământ – tensiune ce apare între priza de pământ şi pământul de referinţă la trecerea unui curent prin instalaţia de legare la pământ.2.5.2.3. Rezistenţa de dispersie a unei prize de pământ:1. rezistenţa electrică a pământului între electrozii prizei de pământ şi pământul de referinţă;2. raportul dintre tensiunea prizei de pământ şi curentul de punere la pământ prin priză.2.5.3. Legare la pământ de protecţie [19] – acţiune de legare la pământ a unui punct sau a mai multor puncte ale unei reţele, ale unei instalaţii ori ale unui echipament pentru asigurarea securităţii electrice.2.5.4. Legare la pământ de serviciu (funcţională) [19] – legare la pământ a unui punct sau a mai multor puncte ale unui circuit ori ale unei instalaţii sau ale unui echipament pentru alte scopuri decât cele de asigurare a securităţii electrice.2.5.5. Împământare la pământul sistemului de tracţiune [16] – conectare între părţi conductoare şi pământul sistemului de tracţiune.2.5.6. Împământare directă la pământul sistemului de tracţiune [16] – conectare directă între părţi conductoare şi pământul sistemului de tracţiune.NOTĂ:Împământarea prin bobină de joantă, necesară din motive care depind de circuitul de cale, este considerată a fi împământare directă la pământul sistemului de tracţiune.2.5.7. Împământare deschisă a sistemului de tracţiune [16] – conectare a unor părţi conductoare la pământul sistemului de tracţiune printr-un dispozitiv de limitare a tensiunii sau printr-un întreruptor care realizează o conexiune conductoare temporară ori permanentă, dacă este depăşită valoarea-limită a tensiunii.2.5.8. Instalaţie de legare la pământ [19] – ansamblu de legături electrice şi de dispozitive utilizate pentru a lega la pământ, separat ori colectiv, o reţea, o instalaţie sau un echipament.2.5.9. Parte activă [19] – conductor sau parte conductoare destinată a fi sub tensiune în funcţionare normală, inclusiv conductorul neutru, însă, prin convenţie, exclusiv conductorul PEN, conductorul PEM sau conductorul PEL.NOTĂ:Acest termen nu implică în mod obligatoriu un risc de şoc electric.2.5.10. Parte activă periculoasă [19] – parte activă care poate provoca, în anumite condiţii, un şoc electric vătămător.NOTĂ:În instalaţiile de înaltă tensiune o tensiune periculoasă poate fi prezentă la suprafaţa unei izolaţii solide. În acest caz suprafaţa este considerată parte activă periculoasă.2.5.11. Parte conductoare accesibilă (masă într-o instalaţie) [19] – parte conductoare a unui echipament, care poate fi atinsă şi care în mod normal nu este sub tensiune, dar poate ajunge sub tensiune când izolaţia de bază este defectă.NOTĂ:O parte conductoare a unui echipament electric care poate fi pusă sub tensiune numai prin contact cu o masă care ajunge sub tensiune nu este considerată ca o masă.2.5.12. Carcasă de protecţie (electrică) [19] – carcasă care înconjoară părţile interne ale echipamentelor şi care împiedică, în toate direcţiile, accesul la părţile active periculoase.NOTĂ:În plus, carcasa asigură în general o protecţie împotriva influenţelor interne şi externe, de exemplu intrarea prafului, a apei, sau o protecţie împotriva şocurilor mecanice.2.5.13. Element conductor străin de instalaţia electrică – parte conductoare care nu face parte din instalaţia electrică şi care poate avea un potenţial electric, în general potenţialul electric al pământului.2.5.14. Protecţie de bază [19] – protecţia împotriva şocurilor electrice în absenţa unui defect.NOTĂ:Protecţia de bază trebuie să cuprindă una sau mai multe prevederi care, în condiţii normale de funcţionare, trebuie să împiedice orice atingere cu părţile active periculoase (de exemplu: izolaţie de bază, bariere sau carcase, obstacole, amplasare în afara zonei de accesibilitate la atingere, limitare a tensiunii, distribuţie a potenţialului etc.).2.5.15. Protecţie în caz de defect [19] – protecţie împotriva şocurilor electrice în condiţii de simplu defect (de exemplu: izolaţie suplimentară, legături echipotenţiale de protecţie, protecţie prin ecran, indicarea defectelor şi deconectare în instalaţii şi reţele de înaltă tensiune, întrerupere automată a alimentării, distribuţia potenţialului etc.).2.5.16. Atingere indirectă [16] – contactul persoanelor sau animalelor cu părţile conductoare accesibile puse sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.2.6. Tensiuni de atingere şi de pas-curenţi prin corpul omenesc2.6.1. Şoc electric – efectul fiziologic al trecerii curentului electric prin corpul uman sau al unui animal.2.6.2. Tensiune de atingere prezumată (de calcul) [19] – tensiunea care apare între părţile conductoare simultan accesibile când aceste părţi conductoare nu sunt atinse de o persoană sau de un animal.2.6.3. Limita tensiunii de atingere – valoarea maximă a tensiunii de atingere prezumate care este permis să fie menţinută pentru un timp nelimitat, în condiţii specificate de influenţe externe.2.6.4. Tensiune de atingere efectivă, UT [19] – tensiune între părţile conductoare atinse simultan de o persoană sau de un animal.NOTĂ:Valoarea tensiunii de atingere efectivă poate fi influenţată apreciabil de impedanţa persoanei sau a animalului care vine în contact electric cu aceste părţi conductoare.2.6.5. Curent de atingere [19], [20] – curent electric care trece prin corpul uman sau al unui animal când acest corp este în contact cu una ori mai multe părţi conductoare accesibile ale unei instalaţii sau ale unui echipament.2.6.6. Tensiune de pas [19] – tensiunea între două puncte de pe suprafaţa pământului la distanţa de 1 m unul de celălalt, care este considerată ca lungime de pas a unei persoane.2.6.7. Potenţialul şinei [16] – tensiunea care apare între şinele de rulare şi pământul de referinţă în condiţii de exploatare când şinele de rulare sunt utilizate pentru întoarcerea curentului de tracţiune şi pentru întoarcerea curentului în condiţii de defect.2.6.8. Potenţialul conductorului de protecţie principal – tensiunea dintre conductorul de protecţie principal şi pământul de referinţă.2.6.9. Creşterea potenţialului pământului, EPR – tensiunea dintre un sistem de legare la pământ şi pământul de referinţă.2.6.10. Tensiune accesibilă U(a) – acea parte a potenţialului şinei în condiţii normale de exploatare la care o persoană poate fi supusă, calea conductivă prin corp fiind în mod convenţional de la o mână la ambele picioare sau de la o mână la cealaltă mână (distanţa orizontală până la partea atinsă fiind de 1 m).2.6.11. Impedanţa internă a corpului omenesc, Zi [20] – impedanţa dintre doi electrozi în contact cu două părţi ale corpului omenesc, neglijând impedanţele pielii.2.6.12. Impedanţa pielii, Zp [20] – impedanţa dintre un electrod aflat pe piele şi ţesuturile conductive aflate sub piele.2.6.13. Impedanţa totală a corpului omenesc, Zt, [20] – suma vectorială a impedanţei interne şi impedanţei pielii.2.7. Regimuri de funcţionare2.7.1. Regim nominal2.7.1.1. Tensiunea nominală a LCA, U(n), [15] – valoarea efectivă a tensiunii dintre conductoarele active şi pământul sistemului de tracţiune electrică, prin care este definită LCA.2.7.1.2. Intensitatea curentului nominal a LCA, I(n), [15] – valoarea efectivă a intensităţii curentului de tracţiune pentru care a fost proiectată şi construită linia de contact aeriană.2.7.2. Regim permanent [16] – regim de funcţionare a instalaţiilor electrice care durează mai mult de 300 s.NOTĂ:În prezentul normativ feroviar se face deosebire între regimul permanent forţat cu durata cuprinsă între 300 s şi 600 s, care produce căderile de tensiune în LCA limitate de [15] şi regimul permanent de funcţionare continuă cu durata mai mare de 600 s.2.7.2.1. Intensitatea curentului nominal de regim permanent (de funcţionare continuă) pentru un conductor – valoarea efectivă a intensităţii curentului maxim admis de regim permanent de funcţionare continuă al unui conductor, definită pentru o temperatură iniţială egală cu temperatura maximă a mediului ambiant de 35-40°C, o temperatură finală a conductorului de 70-80°C, la o viteză a vântului perpendicular pe conductor de 0,6 m/s.2.7.2.2. Intensitatea curentului nominal de regim permanent forţat pentru un conductor – intensitatea curentului maxim admis prin conductor pentru o durată de 10 minute, în prezenţa temperaturii ambiante de 35-40°C, temperatura iniţială a conductorului fiind de 70-80°C, reprezentând temperatura finală a regimului definit la pct. 2.7.2.1. Temperatura maximă admisă a conductorului la sfârşitul regimului forţat nu trebuie să depăşească 100°C.2.7.3. Regim temporar [16] – regim de funcţionare a instalaţiilor electrice care durează între 0,5 s şi 300 s, inclusiv.2.7.4. Regim de scurtă durată [16] – regim de funcţionare a instalaţiilor electrice care durează cel mult 0,5 s.2.7.5. Regim de defect electric al instalaţiilor fixe de tracţiune electrică2.7.5.1. Condiţie de defect – condiţie care apare în mod neintenţionat.2.7.5.2. Condiţii de simplu defect – defectele simple trebuie luate în considerare dacă:– o parte activă accesibilă nepericuloasă devine parte activă periculoasă (de exemplu, ca urmare a unui defect la limitarea curentului de atingere în regim stabilizat şi a sarcinii electrice); sau dacă– o parte conductoare accesibilă care în condiţii normale nu este sub tensiune devine activă (de exemplu ca urmare a unui defect între izolaţia de bază şi mase); sau dacă– o parte activă periculoasă devine accesibilă (de exemplu, prin defect mecanic al unei carcase).2.7.5.3. Curent de defect – curentul maxim care trece prin linia de contact aeriană în condiţii de defect între echipamentul sub tensiune şi pământ, în interiorul unei scurte perioade de timp definite explicit.2.7.5.4. Scurtcircuit – cale conductivă intenţionată sau accidentală între două sau mai multe puncte într-un circuit, care face ca tensiunile dintre aceste puncte să fie relativ scăzute.NOTĂ:O astfel de cale conductivă, fie între mai multe conductoare, fie între un conductor şi pământ, fie între un conductor şi părţi conductoare accesibile ale sistemului de tracţiune electrică, este considerată scurtcircuit.2.7.5.5. Intensitatea curentului de scurtcircuit, la locul scurtcircuitului, i(sc) – valoarea instantanee a intensităţii curentului electric care parcurge scurtcircuitul.2.7.5.6. Durata maximă de deconectare a unui circuit defect, t(k) [s] – cel mai lung timp între începutul unui scurtcircuit şi separarea completă, definitivă a contactelor unui întreruptor. Acest timp este suma dintre durata de timp maximă de acţionare a protecţiei prin relee (la care se adaugă o eventuală temporizare introdusă voit) şi cel mai lung timp de deschidere a întreruptorului de circuit pentru secţiunea de alimentare defectă.2.7.5.7. Intensitatea curentului permanent (stabilizat) de scurtcircuit, I(k) – valoarea efectivă a intensităţii curentului de scurtcircuit între un punct K al LCA şi pământul sistemului de tracţiune, care rămâne după trecerea fenomenelor tranzitorii. Această valoare depinde de caracteristicile reţelei şi ale celor de reglaj ale generatoarelor sistemului de energoalimentare.2.7.5.8. Intensitatea curentului de scurtcircuit prezumat (net), I(scnet) – intensitatea curentului care ar circula dacă scurtcircuitul este înlocuit cu unul ideal printr-o impedanţă nulă, care ar scoate din circuit echipamentul, fără nicio modificare a condiţiilor de alimentare cu energie electrică.2.7.5.9. Intensitatea curentului de scurtcircuit simetric, I(d) – valoarea efectivă a intensităţii componentei simetrice a curentului de scurtcircuit prezumat, la frecvenţa de exploatare, componenta aperiodică a curentului fiind neglijată. Se determină pentru o întreagă perioadă dacă valoarea intensităţii curentului alternativ variază.2.7.5.10. Intensitatea curentului iniţial de scurtcircuit, I(k)" – valoarea efectivă a componentei simetrice a intensităţii curentului alternativ de scurtcircuit prezumat, în momentul producerii scurtcircuitului, dacă impedanţa circuitului echivalent de scurtcircuit rămâne constantă.2.7.5.11. Scurtcircuit departe de generator – un scurtcircuit în timpul căruia valoarea componentei simetrice de curent alternativ rămâne practic constantă. În acest caz curentul iniţial de scurtcircuit Ik" este egal cu valoarea intensităţii curentului permanent de scurtcircuit Ik.2.7.5.12. Intensitatea curentului termic echivalent de scurtă durată, I(ec) – valoarea efectivă a intensităţii curentului având acelaşi efect termic şi aceeaşi durată cu cele ale curentului real de scurtcircuit, care poate conţine o componentă aperiodică şi care poate să descrească cu timpul.2.7.5.13. Densitatea curentului termic echivalent de scurtă durată, δ(ec) – raportul dintre intensitatea curentului termic echivalent de scurtă durată şi aria secţiunii transversale a conductorului.2.7.5.14. Intensitatea curentului nominal de ţinere de scurtă durată pentru un conductor, I(ecn) – valoarea efectivă a intensităţii curentului care poate fi suportat de conductor în timpul unui regim de scurtă durată în condiţii prescrise de utilizare şi de comportament.2.7.5.15. Scurtă durată nominală, t(kr) – durată de timp pentru care un conductor poate suporta o densitate de curent egală cu densitatea lui de curent nominal de ţinere de scurtă durată.2.7.5.16. Densitatea curentului nominal de ţinere de scurtă durată, δ(ecn) – densitatea curentului în valoare efectivă pe care un conductor o poate suporta pentru scurtă durată nominală a conductorului.2.7.5.17. Stabilitatea termică a unui conductor de linie electrică aeriană – capacitatea conductorului de a rezista, fără să se degradeze, sub acţiunea solicitărilor termice, în condiţii predeterminate de standarde.3. Condiţii tehnice pentru instalaţiile care utilizează conductor de protecţie principal3.1. Condiţii climatometeorologice3.1.1. Factori climatometeorologiciLa proiectarea şi la lucrările de montare şi de întreţinere a conductorului de protecţie principal este necesar să se ţină seama de principalii factori climatometeorologici: temperatura aerului, acţiunea vântului, radiaţia solară maximă, prevăzuţi în [13], [14].3.1.1.1. Valorile temperaturii aerului care se iau în considerare în calculele de proiectare a liniilor de contact aeriene sunt precizate în tabelul 3.1, precum şi în [13].3.1.1.2. Condiţiile climatice sunt corespunzătoare clasei 4K2. Valoarea medie anuală a umidităţii absolute maxime este 25 g.m^-3. Temperatura maximă (pentru care umiditatea relativă a aerului este ≥95%) are valoarea 27°C, prevăzută în [13].3.1.1.3. Radiaţia solară maximă are valoarea precizată de [12], [14].Tabelul 3.1┌─────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐│ Zona │ Temperatura aerului [°C] ││meteorologică├──────────────┬──────────────┬────────────────┬────────────────┤│ │ Media │ Media │ Media mediilor │ De formare ││ │temperaturilor│temperaturilor│ anuale │ a chiciurii ││ │maxime anuale │minime anuale │ │ │├─────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┼────────────────┤│Toată ţara │ 40 │ -33 │ 15 │ -5 │├─────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┼────────────────┤│Zone cu │ │ │ │ ││altitudini │ │ │ │ ││peste 800 m │ 40 │ -33 │ 10 │ -5 │└─────────────┴──────────────┴──────────────┴────────────────┴────────────────┘3.2. Condiţii de conexiune a conductorului de protecţie principal la instalaţiile de protecţie IFTE şi la instalaţiile SCB3.2.1. Instalaţiile de alimentare cu energie electrică în care se utilizează conductor de protecţie principal (CPPLP sau CPPLPICT) este necesar să fie prevăzute cu dispozitive de deconectare automată prin protecţia de bază şi prin protecţia de rezervă împotriva curenţilor de scurtcircuit.3.2.2. Alegerea soluţiei de proiectare a instalaţiilor de protecţie împotriva şocului electric prin atingere indirectă (CPPLP sau CPPLPICT) se va efectua ţinându-se seama de tipul circuitului de cale utilizat pentru zona de cale ferată electrificată respectivă.3.2.3. În cazul căilor ferate echipate cu circuite de cale monofilare sau neechipate cu circuite de cale, toate şinele de cale ferată se leagă în paralel în dreptul substaţiilor de tracţiune electrică, pentru egalizarea curenţilor de tracţiune.3.2.4. În cazul căilor ferate duble sau multiple, echipate cu circuite de cale bifilare, în dreptul substaţiilor de tracţiune electrică, medianele bobinelor de joantă se leagă în paralel în scopul egalizării curenţilor de tracţiune.3.2.5. Limita maximă admisibilă a coeficientului de asimetrie de curent în cele două şine ale unei căi ferate electrificate, echipată cu circuite de cale bifilare şi cu conductor de protecţie principal, este precizată conform:– 5% pentru linii echipate cu circuite de cale electronice;– 10% pentru linii echipate cu circuite de cale cu relee electromagnetice tip IMVŞ.NOTĂ:Valorile-limită de mai sus se vor lua în considerare numai în cazul în care proiectantul sau fabricantul circuitului de cale nu prevede valori mai restrictive ale asimetriei de curent în şinele unei căi.3.2.6. Pentru sistemul de alimentare 1×25 kV şi 50 Hz conductorul de protecţie principal poate fi de tip CPPLP sau CPPLPICT.Pentru sistemul de alimentare 2×25 kV, 50 Hz se poate utiliza conductor CPPLP, dar nu este justificată din punct de vedere economic utilizarea conductorului de tip CPPLPICT.În toate cazurile conductorul de protecţie principal se amplasează pe stâlpii (suporturile) care susţin LCA, pentru fiecare fir de cale câte un conductor de protecţie principal.Distanţa dintre conductorul de protecţie principal şi nivelul superior al şinelor şi distanţele de izolare în aer între conductorul de protecţie principal şi conductoarele active ale LCA se vor stabili pe baza prevederilor din [17].3.2.6.1. Conductorul de protecţie principal tip CPPLP se leagă cu unul dintre capete prin intermediul unei legături duble la mediana bobinei de joantă sau la mediana bobinei de joantă suplimentară ori direct la şină, în funcţie de tipul circuitului de cale utilizat în secţiunea alimentată, iar capătul aerian al acestuia va fi izolat faţă de secţiunea de CPPLP adiacentă (figura G.1 din anexa G la prezentul normativ feroviar).3.2.6.2. Conductorul de protecţie principal tip CPPLPICT se leagă prin intermediul unor legături duble la:– mediana bobinei de joantă sau la mediana bobinei de joantă suplimentară, în cazul utilizării circuitelor de cale bifilare;– direct la şină, în cazul circuitelor de cale monofilare sau al lipsei circuitelor de cale.În ambele cazuri legarea se efectuează pe toată lungimea secţiunii alimentate cu energie electrică, asigurându-se continuitatea conductorului CPPLPICT (figura G.2 din anexa G la prezentul normativ feroviar).Distanţa dintre două puncte de legare se stabileşte în funcţie de valoarea rezistenţei de dispersie la pământ a stâlpilor care susţin linia de contact aeriană şi de rezistenţa de izolare a şinelor de cale ferată faţă de pământ şi poate avea valori între 600 şi 1.200 m.3.3. Condiţii de legare a părţilor conductoare accesibile la conductorul de protecţie principal3.3.1. La conductorul de protecţie principal se pot lega următoarele părţi conductoare accesibile [16]:– armătura metalică a fiecărui element de susţinere a LCA din metal sau din beton armat (prevăzut din fabricaţie cu bornă şi piese pentru legare la instalaţia de protecţie), indiferent de distanţa până la axa căii ferate;– părţile conductoare accesibile care se găsesc la o distanţă mai mică de 5 m faţă de axa căii ferate (de exemplu, podurile metalice, armăturile tunelurilor, carcasele şi suporturile metalice ale aparatelor din cale şi vecinătatea căii, îngrădiri metalice de protecţie, conducte metalice etc.).Ansamblul părţilor accesibile va fi legat prin intermediul conductorului de protecţie direct la şină ori la mediana bobinei de joantă (sau a bobinei de joantă suplimentară), în funcţie de tipul circuitului de cale folosit.3.3.2. Părţile conductoare accesibile ale LCA, fixate pe peretele tunelurilor, care în mod normal nu sunt sub tensiune, pot fi legate colectiv la circuitul de întoarcere prin intermediul unui conductor de protecţie principal.În cazul în care este utilizat un conductor tip CPPLPICT, acesta va avea o secţiune transversală corespunzătoare şi va fi interconectat longitudinal şi conectat la circuitul de întoarcere conform pct. 3.3.1. Dacă tijele de ranforsare ale tunelului au fost construite în secţiuni longitudinale cu spaţii de aer între ele, fiecare secţiune va fi conectată la şinele de cale ferată sau toate secţiunile vor fi legate între ele şi ansamblul lor va fi legat la circuitul de întoarcere a curentului de tracţiune. La dimensionarea tijelor de ranforsare ale tunelului şi a conductorului CPPLPICT utilizat pentru întoarcerea curentului de tracţiune se vor lua în considerare următorii factori:a) componenta curentului de tracţiune de întoarcere maxim estimat, care parcurge elementul ce se dimensionează, pentru regimul permanent; … b) componenta curentului de scurtcircuit maxim estimat, care parcurge elementul ce se dimensionează şi durata de trecere; … c) aranjamentul geometric al conductoarelor şi tijelor de ranforsare în tunel. … În cazul utilizării unui conductor tip CPPLP acesta va fi dimensionat ţinându-se seama doar de factorii de la lit. b) şi c) de mai sus, secţiunile adiacente de conductor de protecţie principal fiind în acest caz izolate.3.3.3. Valoarea rezistenţei de dispersie a stâlpilor, podurilor sau a oricăror alte obiecte metalice (exceptând priza de pământ a STEF) ori a ansamblurilor formate din astfel de obiecte, care se leagă la medianele bobinelor de joantă, normale sau suplimentare, ale circuitelor de cale bifilare, este de cel puţin 2 Ohm, cu respectarea lungimii normale a circuitelor de cale.Se admite legarea obiectelor a căror rezistenţă de dispersie este sub 2 Ohm, la medianele bobinelor de joantă, cu condiţia micşorării lungimilor circuitelor de cale.3.3.4. Pe lungimea unui circuit de cale neramificat nu se admit mai mult de 3 bobine de joantă, una dintre acestea având rol de protecţie. Bobina de joantă suplimentară nu trebuie să fie la o distanţă mai mică de 200 m faţă de joantele de la capătul circuitului de cale.3.3.5. Fiderul de întoarcere al substaţiilor de tracţiune se va lega în toate cazurile la priza mediană a bobinelor de joantă a două circuite de cale alăturate.4. Cerinţe referitoare la calculul electric al conductorului de protecţie principal4.1. Caracteristicile electrice ale conductoarelor funie utilizate la proiectarea conductorului de protecţie principal4.1.1. Conductoarele-funie utilizate la proiectarea şi realizarea conductorului de protecţie principal vor îndeplini cel puţin condiţiile din standardele naţionale şi internaţionale [1]-[9].4.1.2. Conductoarele-funie utilizate pot fi confecţionate din: aluminiu-oţel, aluminiu, bronz, oţel cuprat.NOTĂ:În anexa A sunt date câteva exemple de conductoare electrice care pot fi luate în considerare la confecţionarea conductorului de protecţie principal.4.1.3. La proiectarea şi realizarea conductorului de protecţie principal este necesar să se ţină seama de următoarele caracteristici precizate de fabricantul conductorului:– materialul (materialele) din care sunt fabricate sârmele conductorului-funie;– diametrul exterior al conductorului-funie, d(c)[mm];– aria secţiunii nominale a conductorului-funie, S [mmp];– rezistenţa specifică a conductorului în curent continuu la 20°C, notată R(c)[Ohm/km];– coeficientul de variaţie a rezistenţei în curent continuu cu temperatura, α(c)[°C^-1];– intensitatea curentului maxim admis în regim permanent de funcţionare continuă, la temperatura iniţială ambiantă şi la temperatura finală maximă admisă pentru conductorul aflat în acest regim;– căldura specifică a materialului din care este confecţionat conductorul de protecţie principal, la 20°C;– masa pe unitate de lungime pentru conductorul folosit, dacă acesta este confecţionat din sârme din acelaşi material, şi masa stratului conductor, în cazul conductoarelor confecţionate din sârme din materiale diferite;– densitatea materialului conductor, notată d[g/cmc].4.2. Regimurile electrice de funcţionare pentru conductorul de protecţie principal4.2.1. Regimurile electrice de funcţionare pentru CPPLP4.2.1.1. În regimul permanent de funcţionare conductorul CPPLP nu este sub tensiune şi nu este parcurs de curent.4.2.1.2. În cazul unui defect al izolaţiei de bază (conturnarea izolaţiei din cauza deteriorării acesteia prin lovire, murdăriei depuse în timp, unei vietăţi care ajunge în intervalul dintre cele două armături ale unui izolator de pe stâlp) acest conductor ajunge sub tensiune (27,5 kV, 50 Hz) şi va fi parcurs de curent. Valoarea efectivă maximă a intensităţii curentului care parcurge conductorul în acest caz este egală cu curentul de scurtcircuit la locul defectului.Valoarea intensităţii curentului de scurtcircuit la locul defectului se calculează luându-se în considerare tensiunea electromotoare a generatorului echivalent din sistemul electroenergetic naţional (SEN-123 kV) şi impedanţele schemelor echivalente ale elementelor de circuit aflate între acest generator şi locul scurtcircuitului, în condiţiile precizate de [36].4.2.2. Regimurile electrice de funcţionare pentru CPPLPICT4.2.2.1. În regim permanent de funcţionare continuă şi în regimul permanent forţat de funcţionare conductorul CPPLPICT nu este sub tensiune, dar este parcurs de o parte din curentul de întoarcere de tracţiune. Valoarea efectivă a intensităţii curentului de întoarcere prin CPPLPICT se calculează considerându-se distribuţia curentului de sarcină de funcţionare continuă în conductoarele LCA care interacţionează electromagnetic.4.2.2.2. În regim permanent forţat de funcţionare (cu durata de maximum 10 minute) valoarea efectivă a intensităţii curentului care parcurge conductorul se calculează pe baza sarcinii de tracţiune maxime de 10 minute, estimată pentru zona unde se montează CPPLPICT, efectuându-se distribuţia acesteia în conductoarele LCA care interacţionează electromagnetic.4.2.2.3. În regim de scurtcircuit conductorul CPPLPICT este parcurs de o parte a curentului de scurtcircuit din LCA, determinată prin distribuţia acestui curent în conductoarele LCA care interacţionează electromagnetic.4.3. Cerinţe privind regimul termic al conductorului de protecţie principal4.3.1. Conductorul de protecţie principal CPPLP se dimensionează din punct de vedere termic doar pentru funcţionarea în regim de scurtcircuit; temperatura iniţială a conductorului este egală cu temperatura mediului ambiant 40°C, durata regimului este reprezentată de timpul maxim necesar deconectării circuitului defect prin protecţia de rezervă, iar curentul de scurtcircuit va fi determinat prin calcul. Temperatura finală a conductorului nu trebuie să depăşească temperatura maximă admisă dată de fabricant pentru regimul de scurtcircuit.4.3.2. Conductorul de protecţie principal CPPLPICT se dimensionează din punct de vedere termic pentru curenţii care îl parcurg în următoarele regimuri:– în regim permanent de funcţionare continuă, la un curent cu valoarea efectivă a intensităţii cel puţin egală cu valoarea efectivă a intensităţii componentei curentului permanent de funcţionare continuă al LCA; temperatura iniţială a conductorului este egală cu temperatura mediului ambiant (40°C), iar temperatura finală maximă admisă a conductorului este precizată de către fabricant (în mod uzual 70°C pentru conductoarele alcătuite numai din sârme de aluminiu şi 80°C pentru conductoarele-funie alcătuite din sârme de aluminiu şi din sârme de oţel sau pentru conductoare alcătuite din sârme de cupru);– în regim permanent forţat de 10 minute, la un curent cu intensitatea cel puţin egală cu intensitatea componentei curentului maxim pentru 10 minute al LCA care parcurge conductorul; temperatura iniţială a conductorului este în mod uzual de 70-80°C (temperatura stabilizată de regim permanent de funcţionare continuă), temperatura finală maximă admisă a conductorului pentru regimul forţat fiind 100°C;– în regim de scurtă durată (scurtcircuit), cu durata dată de timpul de deconectare a circuitului defect prin protecţia de rezervă t(pr), temperatura mediului ambiant fiind 35-40°C, temperatura iniţială a conductorului fiind egală cu temperatura stabilizată de regim permanent 70-80°C, iar temperatura maximă admisă a conductorului fiind precizată de fabricant. Aportul curentului prin CPPLPICT la curentul de scurtcircuit este determinat prin calculul electric al sistemului multiconductor. În mod uzual temperatura conductorului la sfârşitul regimului de scurtcircuit nu trebuie să depăşească valorile de mai jos:– 200°C – pentru conductoarele care au în componenţă numai sârme de aluminiu;– 300°C – pentru conductoarele care sunt alcătuite numai din sârme de cupru sau bronz şi pentru conductoarele care sunt alcătuite din sârme de aluminiu întărite cu sârme de oţel;– 400°C – pentru conductoarele care sunt alcătuite numai din sârme de oţel.NOTA 1: Valorile-limită de mai sus pentru temperatura finală a conductorului de protecţie principal în cazul regimului de scurtcircuit sunt valabile dacă nu există pericol de explozie sau de incendiu. Dacă există pericol de explozie, limita maximă admisă a temperaturii conductorului de protecţie principal este egală cu temperatura minimă de aprindere a amestecurilor explozive din mediul respectiv.NOTA 2: Valorile maxime admise ale intensităţilor curenţilor în regimurile de mai sus sunt date în general în standardele de fabricaţie ale conductoarelor sau în standardele internaţionale.NOTA 3: Pentru valori diferite ale temperaturilor iniţiale şi/sau finale ale regimurilor de mai sus se va folosi relaţia pentru corectarea valorilor intensităţilor curenţilor maxim admişi (anexele B şi C).4.3.3. Secţiunea minimă necesară a conductorului de protecţie principal S(min)4.3.3.1. În cazul utilizării conductorului CPPLP, secţiunea minimă necesară se stabileşte ţinându-se seama de densitatea de curent maximă admisă precizată de fabricant, pentru materialul din care este fabricat conductorul şi pentru regimul de defect precizat la pct. 4.2.1.2.4.3.3.2. În cazul utilizării conductorului CPPLPICT, aceasta se stabileşte ţinându-se seama de densitatea de curent maximă admisă precizată de fabricant, pentru materialul din care este fabricat conductorul, pentru regimurile de funcţionare precizate la pct. 4.2.2.4.3.4. Secţiunea maximă admisă S(max.ad) pentru conductorul de protecţie principal şi pentru conductoarele de protecţie de ramificaţie este precizată în funcţie de materialul conductorului:– 400 mmp pentru conductor rotund sau profile de oţel;– 400 mmp pentru conductor-funie din sârme de oţel;– 240 mmp pentru conductor-funie de oţel-aluminiu sau aliaje de aluminiu;– 185 mmp pentru conductor-funie din sârme de cupru.4.4. Cerinţe privind protecţia omului şi a instalaţiilor în cazul utilizării conductorului de protecţie principal4.4.1. Evaluarea prin calcul a tensiunilor de atingere/accesibile şi de pas se va efectua pentru condiţiile regimului de scurtă durată, regimului temporar şi regimului permanent al instalaţiilor fixe de tracţiune electrică (pentru definirea acestor regimuri vezi pct. 2.7.2-2.7.4). Valorile acestor tensiuni nu vor depăşi valorile maxime admise de mai jos:a) 60 V, valoare efectivă, pentru regim permanent (de funcţionare continuă sau de funcţionare forţată cu durata >300 s) [16]; … b) valorile din tabelele F2.1, F2.2, F2.3 din anexa F la prezentul normativ feroviar, pentru regimurile de scurtă durată şi pentru regimurile temporare. … 4.4.2. Potenţialul şinelor de cale ferată (tensiunea şine de cale ferată – pământ de referinţă) se va determina prin calcul. Un astfel de calcul va ţine seama de intensităţile maxime ale curenţilor de funcţionare în regim de scurtă durată, regim temporar şi regim permanent, care trec prin şinele de cale ferată.În cazul regimului permanent, calculul va lua în considerare valoarea curentului de regim permanent de funcţionare forţată (10 minute).În cazul regimului de scurtă durată, calculul se va efectua ţinând-se seama de valoarea intensităţii curentului iniţial de scurtcircuit definit la pct. 2.7.5.10.Valorile calculate ale potenţialului şinelor de cale ferată, în orice punct al acestora, nu vor depăşi cerinţele de la pct. 4.4.1 lit. a) şi b), în funcţie de regimul studiat.4.4.3. În cazul în care, pentru protecţia împotriva atingerii indirecte, se utilizează conductorul de protecţie principal tip CPPLP, este necesar ca tensiunile de atingere/accesibile şi de pas calculate între părţile conductive accesibile legate la CPPLP şi şine să nu depăşească valorile precizate la pct. 4.4.1 lit. b).4.4.4. Valorile maxime admisibile ale tensiunilor de atingere de calcul în cazul utilizării conductorului CPPLPICTPentru conductorul de protecţie principal tip CPPLPICT, în regimul permanent de funcţionare forţată (10 minute) precizat la pct. 4.2.2.2, este necesar ca tensiunile de atingere de calcul între obiectele metalice legate la CPPLPICT şi şinele de cale ferată şi potenţialele şinelor de cale ferată să nu depăşească valoarea de 60 V, precizată în [16].Pentru regimurile de scurtă durată şi pentru regimurile temporare ale CPPLPICT (scurtcircuit LCA – parte conductoare accesibilă legată la acest conductor) tensiunile de atingere de calcul parte conductivă accesibilă protejată – şină de cale ferată şi potenţialul şinelor de cale ferată depind de timpul maxim de deconectare a circuitului defect şi trebuie să fie inferioare valorilor maxime precizate în anexa F la prezentul normativ feroviar.4.5. Cerinţe privind siguranţa în funcţionare pentru conductorul de protecţie principal4.5.1. Indicatorii de fiabilitate ai conductorului de protecţie principal sunt stabiliţi în funcţie de natura materialelor din care este fabricat conductorul, considerându-se că el este un produs nereparabil.4.5.2. Centila de ordin P a duratei de viaţăa) Pentru conductor-funie de aluminiu-oţel, maximum 5% din echipament se poate defecta în 60 de ani. … b) Pentru conductor-funie de oţel, maximum 5% din echipament se poate defecta în 20 de ani. … 4.5.3. Rata de defectare R sau fiabilitatea R (t)a) Pentru conductor-funie de aluminiu-oţel: … – lambda ≤ 0,083 an^-1 pe 100 km, pentru un nivel de încredere ≥ 0,8;– R(t) ≥ 0,999 la t = 1 an şi nivel de încredere ≥ 0,8.b) Pentru conductor-funie de oţel: … – lambda ≤ 0,25 an^-1 pe 100 km, pentru un nivel de încredere ≥ 0,8;– R(t) ≥ 0,998 la t = 1 an şi nivel de încredere ≥ 0,8.5. Verificarea prin calcul a influenţei conductorului de protecţie principal asupra circuitului de cale5.1. Determinarea curenţilor în şinele de cale feratăDatorită poziţiei asimetrice a conductorului de protecţie principal faţă de şinele de cale ferată (care sunt folosite pentru întoarcerea curenţilor de tracţiune şi de scurtcircuit), este necesar ca în calculele privind regimul electric permanent de funcţionare, regimul de scurtă durată şi regimul temporar să se evalueze distribuţia curentului în sistemul de conductoare format de conductoarele LCA, şinele de cale ferată şi CPP. Fiecare dintre conductoarele amintite va fi parcurs de o componentă a curentului de tracţiune sau de scurtcircuit, care se va întoarce la STEF prin pământ, circuitele astfel formate fiind cuplate inductiv.În cazul utilizării CPPLP sau CPPLPICT este necesar să se determine distribuţia de curenţi în şinele de cale ferată pentru toate regimurile.5.2. Determinarea coeficientului de asimetrie a curenţilor în şinele unei căi ferateCoeficientul de asimetrie de curent în şinele unei căi ferate electrificate echipate cu circuite de cale terminate cu bobine de joantă este determinat prin calcul cu relaţia:K(s)[%] = │ I(s1)-I(s2) │ x100/ │ I(s1)+I(s2) │, în care I(s1), I(s2) reprezintă valorile complexe efective ale intensităţilor curenţilor prin şinele unei căi ferate, determinate prin calcul în regimurile electrice de funcţionare precizate la pct. 4.2, pentru tipul de conductor de protecţie principal, în condiţiile cele mai dezavantajoase.5.3. Limita maximă a coeficientului de asimetrie de curent în şinele unei căi ferateValoarea coeficientului de asimetrie de curent în şinele unei căi ferate electrificate, obţinută prin calcul, este necesar să fie sub valoarea maximă precizată la pct. 3.2.5 şi se poate verifica prin măsurători pentru un curent prin şină mai mare de 150 A.6. Lista documentelor de referinţăAplicarea standardelor cuprinse în această listă reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele din prezentul normativ feroviar.6.1. Conductoare – caracteristici fizice şi constructive[1] SR EN 50183: 2002 Conductoare pentru linii electrice aeriene. Sârme de aliaj de aluminiu-magneziu-siliciu.[2] SR CEI 60104: 1995 Sârme de aliaj de aluminiu-magneziu-siliciu pentru conductoarele liniilor aeriene.[3] SR CEI 60888: 1994 Sârme de oţel zincate pentru conductoare cablate.[4] SR EN 60889: 2002 (SRCEI 60889:1994+SRCEI 60889:1994/A99:2002) Sârmă de aluminiu trasă la rece în stare de ecruisare tare pentru conductoarele liniilor aeriene.[5] SR CEI 61089: 1996+A1: 1999 Conductoare pentru linii aeriene cu sârme rotunde cablate în straturi concentrice.[6] DIN 48204: Aluminium conductors, steel reinforced (Conductoare-funie din aluminiu întărite cu oţel).[7] DIN 48203-11: Aluminium conductors, steel reinforced, technical terms of delivery (Conductoare-funie din aluminiu întărite cu oţel, condiţii tehnice de livrare).[8] DIN 48203-5: Wires and stranded conductors of aluminium for lines (Sârme şi conductoare-funie din aluminiu pentru linii electrice).[9] DIN 48201-5: Aluminium stranded conductors (Conductoare-funie din aluminiu).[10] SREN 50149:2002 Aplicaţii feroviare. Instalaţii fixe. Tracţiune electrică. Fire de contact renurate de cupru şi aliaje de cupru.[11] UIC-799: Caracteristiques des catenaires alimentees en courant alternatif pour les lignes parcourues a des vitesses superieures a 200 km/h. (Caracteristicile catenarelor alimentate în curent alternativ pentru linii parcurse la viteze mai mari de 200 km/h).Condiţii de mediu[12] SR EN 50125-2: 2003 Aplicaţii feroviare. Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 2: Instalaţii electrice fixe.[13] SR HD 478.2.1. S1:2002 (STAS CEI 60721-2-1: 1992+STAS CEI 60721-2-1:1992/A99:2002) Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2-1: Condiţii de mediu prezente în natură. Temperatură şi umiditate.[14] SR HD 478.2.4. S1:2004 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 2: Condiţii de mediu prezente în natură. Radiaţie solară şi temperatură.[15] SR EN 50163: 2006/A1:2007 Aplicaţii feroviare. Tensiuni de alimentare ale reţelelor de tracţiune electrică.6.3. Prevederi de protecţie împotriva şocurilor electrice[16] SR EN 50122-1:2002 Aplicaţii feroviare. Instalaţii fixe. Partea 1: Măsuri de protecţie referitoare la securitatea electrică şi la legarea la pământ.[17] STAS 3197-2: 1990 Căi ferate normale. Elemente geometrice.[18] SR CEI 60050-811:2000, Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 811: Tracţiune electrică.[19] SR EN 61140: 2002/A1:2007 Protecţie împotriva şocurilor electrice. Aspecte comune în instalaţii şi echipamente electrice.[20] SR CEI 60479-1: 2006 Efectele curentului asupra omului şi animalelor domestice. Partea 1: Aspecte generale.6.4. Circuite de cale[21] SR CEI/UIC 60050-821:2005 Vocabular electrotehnic internaţional – Partea 821: Semnalizare şi aparate de siguranţă pentru căile ferate.6.5. Siguranţa în funcţionare[22] SR EN 50126-1: 2003 Aplicaţii feroviare. Specificarea şi demonstrarea fiabilităţii, disponibilităţii, mentenanţei şi siguranţei (FDMS).7. Anexe + 
Anexa A (informativă)–––––––la normativul feroviar–––––––-Caracteristicile electrice ale conductoarelor-funieutilizate la realizarea conductorului de protecţie principalA.1. Caracteristicile materialelor din care sunt fabricate conductoarele electrice aeriene neizolate tip funie, utilizate pentru conductorul de protecţie principalÎn calculele de proiectare necesare modelării fenomenelor electrice şi verificării regimurilor termice ale conductoarelor electrice aeriene se utilizează caracteristicile electrice şi termice ale materialelor din tabelul A.1.Tabelul A.1 Principalele caracteristici fizice ale materialelor din care sunt fabricate conductoarele electrice aeriene neizolate de tip funie*Font 8*┌──────────┬──────────┬──────────────┬──────────────────┬──────────────────┬────────────────────────┐│ │ │Coeficientul │Rezistivitatea │Căldura specifică │ Căldura volumică ││ │Densitatea│de variaţie a │electrică la │ la 20°C │ la 20°C ││Materialul│materia- │rezistenţei │ 20°C │ │ ││electro- │ lului │cu temperatura│ │ │ ││ tehnic │ │ la 20°C │ │ │ ││ ├──────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────────┼────────────────────────┤│ │ d[g/cmc] │ α(20)[°C^-1] │Rho(20)[Ohm.mmp/m]│C(rho0)[ws°C^-1/g]│ d.C(rho0)[ws°C^-1/cmc] │├──────────┼──────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────────┼────────────────────────┤│Cupru │ 8,9 │ 0,00405 │ 0,01786 │ 0,389 │ 3,473 │├──────────┼──────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────────┼────────────────────────┤│Aluminiu │ 2,7 │ 0,0041 │ 0,028264 │ 0,887 │ 2,395 │├──────────┼──────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────────┼────────────────────────┤│Oţel │ 7,8 │ 0,00585 │ 0,1-0,15 │ 0,481 │ 3,78 │├──────────┼──────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────────┼────────────────────────┤│Bronz II │ 8,9 │ 0,004 │ 0,02773 │ 0,389 │ 3,47 │└──────────┴──────────┴──────────────┴──────────────────┴──────────────────┴────────────────────────┘NOTĂ:Caracteristicile fizice ale materialelor din care se fabrică conductoarele-funie, precizate mai sus, au caracter informativ, valorile acestora putând fi diferite de la fabricant la fabricant, cu respectarea standardelor naţionale şi internaţionale în vigoare.A.2. Caracteristicile conductoarelor electrice funieÎn tabelul A.2 sunt precizate, cu caracter informativ, caracteristicile nominale ale conductoarelor funie care se pot utiliza la realizarea conductorului de protecţie principal.NOTĂ:Valorile intensităţii curentului prin conductor, în regimul permanent de funcţionare continuă, au fost determinate considerând o viteză a vântului perpendicular pe axa conductorului de 0,6 m/s.Tabelul A.2. Caracteristicile electrice nominale ale conductoarelor-funie care pot fi utilizate la realizarea CPP*Font 7*┌─────────────┬──────────┬──────────┬──────────────┬─────────────┬─────────────┬──────────────┬──────────┬───────────┐│ Tipul │ │ │Coeficientul │Temperatura │Temperatura │Intensitatea │Rezistenţa│Rezistenţa ││conductorului│Diametrul │Rezistenţa│de variaţie │mediului │finală a │curentului │în curent │internă ││ │exterior │în curent │a rezistenţei │ambiant = │conductorului│în regimul │alternativ│în curent ││ │al conduc-│continuu │cu temperatura│Temperatura │în regimul │permanent │50 Hz, │alternativ ││ │torului │ la 20°C │ la 20°C │iniţială a │permanent de │de funcţionare│la 20°C │ 50 Hz ││ │ │ │ │conductorului│funcţionare │continuă │ │ ││ │ │ │ │în regim │continuă │ │ │ ││ │ │ │ │permanent │ │ │ │ ││ ├──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤│ │ d(e)[mm]│ R(cc20) │ α(20) │ ι(ic)[°C] │ ι(fc)[°C] │ I(fc)[A] │ R(ca50) │ X(ca50) ││ │ │ [Ω/km] │ [°C^-1] │ │ │ │ [Ω/km] │ [Ω/km] │├─────────────┼──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤│ l-Ol 70/12 │ 11,7 │ 0,4044 │ 0,004 │ 35 │ 80 │ 290 │ 0,4044 │ 0,0130 │├─────────────┼──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤│Al-Ol 95/15 │ 13,6 │ 0,2994 │ 0,004 │ 35 │ 80 │ 350 │ 0,2994 │ 0,0133 │├─────────────┼──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤│Al-Ol │ │ │ │ │ │ │ │ ││240/40 │ 21,8 │ 0,1163 │ 0,004 │ 35 │ 80 │ 645 │ 0,1163 │ 0,0133 │├─────────────┼──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤│Al 240 │ 20,3 │ 0,1165 │ 0,004 │ 35 │ 70 │ 625 │ 0,1165 │ 0,0157 │├─────────────┼──────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┤│BZ II 70 │ 10,5 │ 0,4213 │ 0,004 │ 35 │ 70 │ 245 │ 0,4213 │ 0,0157 │└─────────────┴──────────┴──────────┴──────────────┴─────────────┴─────────────┴──────────────┴──────────┴───────────┘NOTĂ:Caracteristicile electrice ale conductoarelor-funie precizate mai sus au caracter informativ, valorile acestora putând fi diferite de la fabricant la fabricant, cu respectarea standardelor româneşti şi internaţionale în vigoare [1]-[9]. + 
Anexa B (normativă)––––––-la normativul feroviar–––––––-Determinarea intensităţii curentului maxim admisibil în regimul permanent de funcţionare continuă pentru condiţii standard de temperatură a mediului ambiant şi de temperatură finală a conductoruluiFiind dată de către fabricant intensitatea curentului prin conductor în regimul de funcţionare continuă Ifc, la temperatura mediului ambiant ιfic şi temperatura finală a conductorului ιffc, se determină intensitatea curentului maxim admis pentru regimul de funcţionare continuă Isfc, în condiţiile standard de temperatură iniţială ιsic, respectiv de temperatură finală a conductorului ιsfc, cu relaţia de calcul:*Font 7*        ┌ ┐^0,5Isfc=Ifc│([Tau(cv)-Tau(sr)](ιsfc-ιsic)[1+α(20)(ιffc-20)]/[Tau(cv)-Tau(fr)]/(ιffc-ιfic)/[1+α(20)(ιffc-20)])│ [A],        └ ┘unde:Ifc[A] – intensitatea curentului electric în regim permanent de funcţionare continuă maxim admisibilă în condiţiile date de fabricant [Tau(fr), ιffc, ιfic);α(20)[1/°C ] – coeficient de variaţie a rezistenţei cu temperatura;Tau(cv)[w/°C/cmp] – coeficient de transmisie a căldurii prin convecţie, calculat cu relaţia:Tau(cv)=0,009.[p(v)/d(e)]^0,5[w/°C/cmp], în care:p[N/mp] – presiunea atmosferică;v[m/s] – viteza vântului (care se ia în mod obişnuit 0,6m/s);d(e)[mm] – diametrul exterior al conductorului;Tau(sr), Tau(fr)[w/°C/cmp] – coeficienţi de transmisie a căldurii prin radiaţie, calculaţi pentru acelaşi conductor în condiţiile standard, respectiv în condiţiile date de fabricant, cu relaţiile:Tau(sr) = 2,8[100+0,6 ιsfc]. 10^-6[W/°C/cmp],Tau(fr) = 2,8[100+0,6 ιffc]. 10^-6[W/°C/cmp]. + 
Anexa C (normativă)––––––-la normativul feroviar––––––––Încălzirea conductorului de protecţie principaldatorită curentului de scurtcircuitC.1. Determinarea valorii maxime a curentului termic echivalent de scurtă durată care parcurge conductorul de protecţie principalC.1.1. Ipoteze de calculÎn cazul scurtcircuitelor care pot să apară între elementele sub tensiune ale LCA şi elementele părţilor conductive accesibile (sau elementele circuitului de întoarcere), se iau în considerare următoarele:a) scurtcircuitele sunt de tip bifazat şi sunt considerate îndepărtate faţă de generatorul din SEN, schema electrică echivalentă a reţelei modelând regimul cel mai defavorabil, în care se obţine curentul de scurtcircuit bifazat iniţial maxim, a cărei intensitate se va nota cu I"(K2); curentul anterior defectului la locul scurtcircuitului K este considerat nul; … b) se consideră cunoscute: impedanţa de scurtcircuit simetric la barele de 110 kV ale STEF, impedanţa de scăpări a transformatorului (transformatoarelor) din STEF şi impedanţa echivalentă a LCA; … c) valoarea efectivă a intensităţii curentului de scurtcircuit bifazat iniţial I"(K2) este egală cu valoarea intensităţii curentului de scurtcircuit bifazat permanent I(K2) şi este determinată cu formula: … I"(K2) = I(K2) = 1,1.UN/ZK[A],în care:UN[V] – este valoarea efectivă a tensiunii nominale a instalaţiei unde apare scurtcircuitul;ZK= RK+jXK- impedanţa complexă echivalentă a buclei de scurtcircuit între generatorul echivalent al SEN şi locul defectului, raportată la U(N), unde s-au calculat:RK = 2Rs+RT+RL[Ohm],XK = 2Xs+XT+XL[Ohm],în care:Rs, Xs reprezintă rezistenţa, respectiv reactanţa de scurtcircuit simetric la barele de 110 kV ale STEF;RT, XT reprezintă rezistenţa, respectiv reactanţa de scurtcircuit a transformatorului (transformatoarelor) din STEF;RL, XL reprezintă rezistenţa, respectiv reactanţa LCA între substaţie şi locul de defect;NOTĂ:Valorile pentru Rs, Xs, RT, XT, RL, XL sunt calculate la temperatura de 20°C pentru a se obţine valori maxime ale curentului de scurtcircuit şi sunt raportate la tensiunea instalaţiei unde a apărut scurtcircuitul.d) intensitatea curentului de scurtcircuit de şoc i(şoc2) va fi calculată cu relaţia: … i(şoc2) = Chi.2^0,5.I"(K2)[A],unde: Chi = 1,02+0,93.e^-3Rk/Xk este factorul de şoc;e) pentru dimensionarea conductorului de protecţie principal se consideră că durata regimului de scurtcircuit tk este egală cu durata de deconectare a circuitului defect prin protecţia de rezervă t(pr)[s]; … f) valoarea efectivă a intensităţii curentului termic echivalent de scurtă durată I(ec) se calculează folosindu-se următoarele relaţii: … *Font 9*    integrală de la 0 la tk din iý(t)dt=tk.Iý(ec)=2Iý(K2)[C1+C2+C3][Aý s],              din care rezultă:              Iý(ec)=2Iý(K2)[C1+C2+C3]/tk[Aý],în aceste relaţii s-au notat:C1 = 0,5Tk sinýα . (1- e^-2tk/Tk);C2 = 2 Tk sinα. (omega Tk cosα – sinα – e^-tk/Tk[sin(omega tk- α)] ++ omega Tk cos(omega tk-α)])/(1+omegaýTký);C3 = 0,5 tk-0,25/omega.[sin(2omega tk-2α) + sin2α]în care: omega[radian/s]= 2pi f, unde f = 50 Hz frecvenţa reţelei de alimentare;Tk[s^-1] = Xk/omega/Rk, constanta de timp a circuitului electric serie echivalent care modelează scurtcircuitul;α[radian] = Phi – Psi unghiul de comutaţie,Phi = arctg (Xk/Rk[radian] – unghiul electric al impedanţei circuitului electric serie care modelează scurtcircuitul;Psi[radian] – unghiul de fază al tensiunii generatorului echivalent al sistemului de alimentare:u(g)(t)=1,1.2^0,5. UN sin(omega tk+ Psi)[V].NOTA 1:Pentru scurtcircuite în acelaşi punct K, cu durate t(k1)diferit de t(k2), relaţia dintre valorile intensităţilor curentului termic echivalent de scurtcircuit este: I(ec2)=I(ec1)[t(k1)/t(k2)]^0,5.NOTA 2:Pentru scurtcircuite succesive, în acelaşi punct K, cu pauze scurte între ele (de exemplu scurtcircuite în instalaţiile cu dispozitive R.A.R.), valorile individuale ale curenţilor termic echivalenţi de scurtă durată se determină cu relaţia de la pct. C.1.1 lit. f):Iý(ec,i) = 2Iý(K2,i)[C(1,i)+C(2,i)+C(3,i)]/t(k,i)[Aý],i=1…n,Curentul echivalent termic de scurtă durată rezultant se determină cu relaţia:*Font 8*         n n         Σ Iý(ec) = 1/tk Σ t(k,i)Iý(ec,i) [Aý]        i=1 i=1                                                     n      integrală de 0 la tk din iý(t)dt=tk . Iý(ec)=2 Σ Iý(K2,i)[C(1,i)+C(2,i)+C(3,i)][Aý s],                                                    i=1                                      n      din care rezultă: Iý(ec)=2 Σ Iý(K2,i)[C(1,i)+C(2,i)+C(3,i)]/tk                                     i=1                n     unde: tk = Σ t(k,i) [s] – durata totală a scurtcircuitelor.               i=1C.1.2. În cazul CPPLP curentul la locul scurtcircuitului este identic cu curentul care parcurge conductorul, acesta trebuind să fie dimensionat pentru intensitatea I(cK2)= I(K2) la durata de trecere t(pr), iar curentul termic echivalent de scurtă durată prin conductor I(cec)= I(ec) (determinat la pct. C1.1).C.1.3 În cazul CPPLPICT valoarea efectivă a curentului de scurtcircuit bifazat permanent care parcurge conductorul I(ck2) se determină ca parte componentă a curentului de scurtcircuit bifazat permanent la locul defectului I(k2), prin distribuţia acestuia în cadrul sistemului de conductoare (cablu purtător, fir de contact, şine de cale ferată, CPPLPICT, pământ de referinţă), durata regimului de scurtcircuit fiind dată de timpul necesar deconectării circuitului defect prin protecţia de rezervă t(K)= t(pr). În mod similar curentul termic echivalent de scurtă durată prin conductor I(cec) este parte componentă a curentului termic echivalent de scurtă durată calculat la locul defectului K, notat cu I(ec).C.2. Calculul temperaturii conductorului principal de protecţie la sfârşitul regimului de scurtcircuit ι(max) când acesta este parcurs de curentul de scurtă durată termic echivalent I(cec), pe durata t(k)= t(pr).C.2.1. Ipoteze de calculÎn calculele pentru verificarea stabilităţii termice a conductorului de protecţie principal se verifică dacă după durata scurtcircuitului t(k), considerată cunoscută, temperatura conductorului ι(max) depăşeşte temperatura maxim admisibilă în regim de scurtă durată ι(s,max), prescrisă de standarde sau norme. În acest scop se iau în considerare următoarele:a) încălzirea conductorului în regim de scurtcircuit este un fenomen adiabatic (fără schimb de căldură cu mediul exterior) datorită duratei foarte scurte a regimului, temperatura conductorului fiind în funcţie de timp; se consideră că temperatura iniţială a conductorului pentru acest regim este egală cu temperatura finală a conductorului la funcţionarea sa în regim permanent ι(sfc), iar intensitatea curentului iniţial are valoarea intensităţii maxime admisibile de regim permanent I(sfc) precizate de standarde sau norme; … b) se consideră că în timpul fenomenului rezistivitatea materialului din care este realizat conductorul variază liniar cu temperatura acestuia, iar căldura specifică a conductorului este considerată constantă; … c) se consideră că s-a determinat anterior valoarea efectivă a curentului termic echivalent de scurtă durată prin conductorul de protecţie principal I(cec), conform pct. C.1.1, C.1.2 şi C.1.3, care ţine seama de variaţia curentului instantaneu de scurtcircuit pe durata ι(k). … Luându-se în considerare ipotezele de mai sus, ecuaţia care stabileşte bilanţul termic al conductorului este:C(p,20).M.(di/dt)= Rho(20)/s.[1+ys+yp].(1+α(20)[ι-20]).iý(t),în care s-au efectuat următoarele notaţii:i(t)[A] – intensitatea curentului de scurtcircuit care parcurge conductorul (valoare instantanee);C(p,20)[w.s/g/°C] – căldura specifică a materialului la 20°C;M[g/m] – masa conductorului pe unitate de lungime (în cazul conductoarelor Al-OL se va lua în considerare doar masa aluminiului pe unitate de lungime);Rho(20)[Ohm.mmý/m] – rezistivitatea materialului din care este fabricat conductorul;s[mmp] – aria secţiunii transversale în conductor;1 + ys + yp- factor supraunitar care ţine seama de efectul SKIN şi de efectul de proximitate;α(20)[1/°C] – coeficientul de variaţie a rezistenţei cu temperatura.Integrarea ecuaţiei prin metoda separării variabilelor conduce la soluţia:ι(max) = 20 + (e^K2 – 1)/α(20),în care:α(20) – are semnificaţia anterioară;K2 = tk α(20)Iý(cec)/sý/K1+În[1+α(20)[ιsfc – 20];K1 = d c(p,20)/Rho(20)/(1+ys+yp);d[g/cmc] – densitatea materialului conductorului. + 
Anexa D (normativă)───────────────────la normativul feroviar──────────────────────Impedanţele corpului omenescD.1. Impedanţa internă a corpului omenesc Z(i) este definită la pct. 2.6.11 din normativul feroviar şi depinde de frecvenţa şi valoarea tensiunii de atingere efectivă şi de calea de curent prin corp.D.2. Impedanţele pielii corpului omenesc, Z(p,1), Z(p,2), sunt definite la pct. 2.6.12 din normativul feroviar şi depind de frecvenţa şi valoarea tensiunii de atingere efective şi de suprafaţa de contact între cei doi electrozi aplicaţi şi pielea corpului.NOTĂ:Valorile impedanţelor interne şi ale impedanţelor pielii corpului omenesc au fost determinate experimental, rezultatele măsurătorilor fiind prelucrate statistic [20].D.3. Impedanţa totală a corpului omenesc, Z(T), este definită la pct. 2.6.13 din normativul feroviar şi este determinată de impedanţa internă Z(i) şi de impedanţele pielii Z(p,1), Z(p,2), folosindu-se relaţia:Z(T) = Z(p,1) + Z(i) + Z(p,2)D.4. În tabelul D.3 sunt precizate valorile statistice ale impedanţei totale a corpului omenesc Z(T) atât pentru calea de curent prin corp mâna stângă – mâna dreaptă, cât şi pentru calea de curent mâna stângă – ambele picioare, la diferite valori ale tensiunii de atingere efectivă, la frecvenţa de 50 Hz şi la diferite probabilităţi de nedepăşire a valorilor Z(T) din tabel.Tabelul D.3. – Impedanţa totală a corpului omenesc Z(T) şi curentul prin corpul omenesc I(B) în funcţie de tensiunea de atingere efectivă între punctele de contact ale corpului U(T), la frecvenţa 50 Hz, pentru căile de curent prin corp: mâna stângă – mâna dreaptă, mâna stângă – ambele picioare

NOTA 1: Impedanţele totale ale corpului omenesc pentru calea de curent prin corp mâna stângă – ambele picioare au fost deduse din impedanţele totale corespunzătoare căii de curent mâna stângă – mâna dreaptă (considerate drept valori de referinţă obţinute experimental), care au fost amplificate cu factorul 0,75 prevăzut în [16].NOTA 2: Impedanţele totale ale corpului omenesc pentru calea de curent prin corp picior stâng – picior drept au fost considerate egale cu impedanţele totale corespunzătoare căii de curent mâna stângă – mâna dreaptă.Exemplu: Valoarea Z(T5%)= 1750 Ohm din tabelul D.3 reprezintă valoarea impedanţei totale a corpului omenesc la tensiunea de atingere efectivă între punctele de contact ale corpului U(T)= 25V, 50 Hz, pentru calea de curent prin corp mâna stângă – mâna dreaptă, care nu este depăşită pentru 5% din populaţie. Valoarea corespunzătoare a curentului prin corpul omenesc este:I(B5%) = 25/1750 = 14,3 mA.Valoarea impedanţei totale a corpului omenesc pentru calea de curent mâna stângă – ambele picioare, la aceeaşi tensiune, este:Z(T5%) = 0,75 x 1750 = 1312 Ohm,iar curentul prin corpul omenesc în acest caz este:I(B5%) = 25/1312 = 19 mA. + 
Anexa E (normativă)───────────────────la normativul feroviar──────────────────────Efectele trecerii curentului prin corpul omenescE.1. Fibrilaţia ventriculară – este considerată a fi principala cauză a deceselor datorate şocurilor electrice. Efectele patofiziologice, cum sunt: contracţiile musculare, dificultăţile în respiraţie, creşterea presiunii sanguine, perturbările în formarea şi conducerea impulsurilor în inimă incluzând fibrilaţia auriculară şi opririle tranzitului cardiac, care pot să apară fără fibrilaţie ventriculară, nu sunt considerate letale şi în mod obişnuit sunt reversibile [20].E.2. Zonele curent/timp În figura E.1 sunt reprezentate grafic zonele curent/timp pentru calea de curent mâna stângă – ambele picioare, zone care au fost determinate experimental şi care sunt considerate zone de referinţă.În tabelul E.1 sunt precizate zonele curent/timp, pentru frecvenţe în domeniul 15-100 Hz, în funcţie de efectele pe care le are trecerea curentului prin corpul omenesc.Tabelul E.1 – Zonele curent/timp pentru curent alternativ cu frecvenţa de la 15 Hz la 100 Hz┌─────────────┬───────────────────────┬────────────────────────────────────────┐│ Notaţia │ │ ││zonei curent/│ Limitele zonei │ Efecte patofiziologice ││ timp │ │ │├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤│AC-1 │Până la linia "a" │În mod obişnuit nicio reacţie ││ │(determinată de dreapta│ ││ │I(B) = 0,5 mA) │ │├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤│AC-2 │De la linia "a" la │În mod obişnuit niciun efect fiziologic ││ │linia "b" * │periculos │├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤│AC-3 │De la linia "b" la │În mod obişnuit nu este de aşteptat un ││ │curba "c(1)" │defect organic. Sunt probabile ││ │ │contracţii musculare şi dificultăţi de ││ │ │respiraţie pentru durata de trecere a ││ │ │curentului mai mare de 2 s. Perturbaţii ││ │ │reversibile în formarea şi propagarea ││ │ │impulsurilor în inimă, inclusiv ││ │ │fibrilaţie auriculară şi oprirea ││ │ │temporară a inimii fără fibrilaţie ││ │ │ventriculară, care cresc cu intensitatea││ │ │curentului şi cu timpul de trecere a ││ │ │curentului. │├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤│AC- 4 │Deasupra curbei "c(1)" │Creşterea numărului efectelor ││ │ │periculoase patofiziologice cum sunt ││ │ │opriri ale inimii, opriri ale ││ │ │respiraţiei, în funcţie de durata şi ││ │ │intensitatea curentului de trecere prin ││ │ │corp. Pot să apară perturbări grave faţă││ │ │de efectele zonei AC3. │├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤│AC- 4.1 │Între curbele "c(1)" şi│Probabilitate a fibrilaţiei ventriculare││ │"c(2)" │în creştere până la 5% │├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤│AC- 4.2 │Între curbele "c(2)" şi│Probabilitate a fibrilaţiei ventriculare││ │"c(3)" │în creştere până la 50% │├─────────────┼───────────────────────┼────────────────────────────────────────┤│AC- 4.3 │Peste curba "c(3)" │Probabilitate a fibrilaţiei ventriculare││ │ │peste 50% │├─────────────┴───────────────────────┴────────────────────────────────────────┤│* Pentru durate de trecere a curentului sub 10 ms, limita pentru curentul prin││corpul omenesc pentru linia "b" rămâne constantă la o valoare de 200 mA. │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘E.3. Factorul de curent prin inimă, notat cu F permite calculul intensităţilor curenţilor I(h) pentru diverse căi de curent prin corp, altele decât calea mâna stângă – ambele picioare, pentru fiecare existând acelaşi pericol de fibrilaţie ventriculară. Pentru calea de curent mâna stângă – ambele picioare intensitatea curentului prin corp se consideră drept valoare de referinţă I(ref).În figura E.1 intensitatea curentului prin corpul omenesc prin calea de curent mâna stângă – ambele picioare s-a notat cu I(B), fiind identică cu intensitatea curentului de referinţă I(ref), corespunzând evident unui factor de curent prin inimă unitar. Curbele c(1), c(2), c(3) caracterizează probabilistic pericolul de apariţie a fibrilaţiei ventriculare în cazul căii de curent mâna stângă – ambele picioare.În tabelul E.2 sunt precizate valorile factorului de curent prin inimă F pentru diverse căi de curent prin corpul omenesc.Determinarea curentului I(h) prin corpul omenesc, pentru una dintre căile de curent din tabel, care are un efect identic asupra inimii cu efectul produs de curentul de referinţă I(ref) citit pe curba c(1) din figura E.1, se efectuează cu relaţia:I(h)= I(ref)/F [A]unde:– I(ref) [A] curentul prin calea de curent mâna stângă – ambele picioare determinat în funcţie de timpul de trecere a curentului prin corpul omenesc din figura E.1;– F factorul de curent prin inimă precizat în tabelul E.2 pentru calea de curent corespunzătoare curentului I(h).Tabelul E.2 – Factorul de curent prin inimă F pentru diferite căi de curent prin corpul omenesc┌────┬────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────┐│Nr. │ │Factorul de curent ││crt.│ Calea de curent pentru I(h) │ prin inimă F │├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤│ 1 │mâna stângă – piciorul stâng, piciorul drept sau │ ││ │ambele picioare │ 1,0 │├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤│ 2 │ambele mâini – ambele picioare │ 1,0 │├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤│ 3 │mâna stângă – mâna dreaptă │ 0,4 │├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤│ 4 │mâna dreaptă – piciorul stâng │ 0,8 │├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤│ 5 │spate – mâna dreaptă │ 0,3 │├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤│ 6 │spate – mâna stângă │ 0,7 │├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤│ 7 │piept – mâna dreaptă │ 1,3 │├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤│ 8 │piept – mâna stângă │ 1,5 │├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤│ 9 │şezut – mâna stângă sau mâna dreaptă sau │ ││ │ambele picioare │ 0,7 │└────┴────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────┘Exemplu: Pentru calea curentului prin corp mâna stângă – mâna dreaptă se amplifică valorile (intensităţile) curentului de pe curbele c(1), c(2), c(3) din figura E.1 cu raportul 1/F, obţinându-se un curent I(h) de 2,5 ori mai mare decât cel notat cu I(ref) pentru calea de curent mâna stângă – ambele picioare, efectul lui asupra inimii fiind acelaşi. + 
Anexa F (normativă)───────────────────la normativul feroviar──────────────────────Calculul limitelor tensiunilor de atingere şi de pasF.1. Limitele tensiunilor de atingere/accesibile şi de pas se calculează pentru o anume cale de curent prin corp, conform anexei D din [20], pentru o probabilitate de 0% de producere a fibrilaţiei ventriculare, pentru diverse probabilităţi de nedepăşire a valorilor impedanţei totale a corpului omenesc. Organigrama calculelor este prezentată în figura următoare:                                                      ┌─────┐                                                      │ 1 │        ┌──────────┐ └──┬──┘        │ START │ │        └────┬─────┘ │             │ v             v ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────┐ │Determinarea impedanţei │ │ Introducerea limitelor │ │totale a corpului omenesc │ │ admisibile de curent, │ │Z(T), la frecvenţa 50 Hz │ │ în conformitate cu │ │pentru calea de curent │ │ figura E.1, curba C(1),│ │prin corp considerată, la │ │ pentru calea de curent │ │probabilitatea impusă de │ │ mâna stângă – ambele │ │nedepăşire a valorii │ │ picioare (notate cu │ │semnificative, conform │ │ I(ref) şi a duratei de │ │tabelului D.3 din anexa D │ │ trecere a curentului │ │la normativul feroviar. │ │ prin corp │ └────────────┬─────────────┘ └───────────┬────────────┘ │             │ │             │ v             v ┌──────────────────────────┐ ┌──────────────────────────┐ │Se ţine cont eventual de │ │Alegerea factorului de │ │rezistenţa adiţională │ │curent prin inimă F, │ │R(A) a încălţămintei │ │în funcţie de calea de │ │vechi şi umede şi/sau a │ │curent considerată │ │mijloacelor de protecţie │ │(alta decât calea mâna │ │a muncii, conform [16], │ │stângă – ambele picioare),│ │anexa D. │ │conform tabelului E.2 │ └────────────┬─────────────┘ │din anexa E la normativul │ │ │feroviar. │ │ └───────────┬──────────────┘ v             │ ┌──────────────────────────┐             │ │Se calculează impedanţa │             v │totală a căii de curent. │ ┌──────────────────────────┐ └────────────┬─────────────┘ │ Determinarea curentului │ │ │ maxim admisibil prin │ │ │ corp I(h) pentru calea │ v │ de curent considerată │ ┌───────────────────────────┐ │ pe baza formulei de la │ │ Calculul limitei maxime │ │ pct. E.3 din anexa E la │ │ de tensiune între punctele│ │ normativul feroviar. │ │ de contact ale corpului │ └───────────┬──────────────┘ │ omenesc pentru calea de │             │ │ curent considerată în │             v │ funcţie de durata de │            ┌─┐ │ trecere a curentului │            │1│ │ prin corp: Uc1=f(t). │            └─┘ └────────────┬──────────────┘                                                         │                                                         v                                            ┌───────────────────────────┐                                            │Calculul limitei maxime │                                            │de tensiune Ut/U(a) şi │                           ┌────────┐ │compararea cu tensiunile │                           │ STOP │ <─────┤de atingere/accesibile │                           └────────┘ │calculate conform │                                            │organigramei din figura │                                            │F.2. │                                            └───────────────────────────┘Figura F.1.1 – Organigrama calculului privind limita maximă de tensiune de atingere/accesibilă pentru o anume cale de curent prin corpF.2. În tabelele F2.1, F2.2 şi F2.3 se precizează valorile limitelor tensiunii între punctele de contact ale corpului omenesc U(C1) şi ale limitelor tensiunii de atingere/accesibile (U(t)/U(a) care au fost calculate urmând organigrama din figura F.1.1, pentru următoarele căi de curent:– mâna stângă – ambele picioare, cu considerarea unei rezistenţe adiţionale R(A)= 1.000 Ohmi pentru încălţămintea veche şi umedă, în cazul regimurilor de scurtă durată;– mâna stângă – mâna dreaptă, fără considerarea mijloacelor pentru protecţia muncii;– piciorul stâng – piciorul drept, cu considerarea unei rezistenţe adiţionale R(A)= 4.000 Ohmi corespunzătoare încălţămintei vechi şi umede, în cazul regimurilor de scurtă durată.În figurile F2.1, F2.2 şi F2.3 sunt trasate diagramele acestor mărimi, conţinând atât valorile din tabelele F2.1, F2.2 şi F2.3, cât şi valorile intermediare obţinute prin interpolare.Tabelul F.2.1. – Limita maximă a tensiunii între punctele de contact ale corpului omenesc şi a tensiunii de atingere/accesibilă în funcţie de durata de trecere a curentului prin corpul omenesc, pentru calea de curent mâna stângă – ambele picioare, la probabilitatea 0% de a se produce fibrilaţia ventriculară (curba c(1), figura E.1) şi la valorile impedanţelor totale ale corpului uman Z(T,5%), Z(T,50%), Z(T,95%) date în tabelul D.3 din anexa D la normativul feroviar

Tabelul F.2.2. – Limita maximă a tensiunii între punctele de contact ale corpului omenesc şi a tensiunii de atingere/accesibilă în funcţie de durata de trecere a curentului prin corpul omenesc, pentru calea de curent mâna stângă – mâna dreaptă, fără mijloace de protecţia muncii (R(A)=0 Ohm), la probabilitatea 0% de a se produce fibrilaţia ventriculară (curba c(1), figura E.1) şi la valorile impedanţelor totale ale corpului uman Z(T,5%), Z(T,50%), Z(T,95%) date în tabelul D.3 din anexa D la normativul feroviar┌─────────────────┬───────────┬──────────────────────────────┬─────────────────┐│Durata de trecere│Curentul │Limita maximă a tensiunii de │ ││a curentului prin│maxim admis│ atingere/accesibilă │ ││ corp t [s] │prin corpul│ [U(t)/U(a)] =U(C1) │Regimul electric ││ │omenesc ├───────┬────────┬─────────────┤ ││ │I(B)[mA]= │Pentru │Pentru │ Pentru │ ││ │2,5xI(ref) │Z(T,5%)│Z(T,50%)│ Z(T,95%) │ ││ │ ├───────┼────────┼─────────────┤ ││ │ │U(c1) │U(c1) │ U(c1)[V] │ ││ │ │ [V] │ [V] │ │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┼─────────────────┤│ 0,02 │ 1250 │ 896 │ 1253 │ 1591 │ Regim de │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤scurtă durată ││ 0,10 │ 1105 │ 807 │ 1161 │ 1452 │ R(A)=0 │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ ││ 0,20 │ 875 │ 665 │ 928 │ 1222 │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ ││ 0,30 │ 630 │ 511 │ 694 │ 949 │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ ││ 0,40 │ 362 │ 329 │ 434 │ 589 │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ ││ 0,50 │ 250 │ 244 │ 316 │ 440 │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┼─────────────────┤│ 0,60 │ 195 │ 195 │ 256 │ 362 │ Regim │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ temporar ││ 0,70 │ 165 │ 173 │ 222 │ 317 │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ ││ 0,80 │ 145 │ 156 │ 201 │ 287 │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ ││ 0,90 │ 130 │ 142 │ 185 │ 263 │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ ││ 1,00 │ 125 │ 138 │ 180 │ 255 │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ ││ 3,00 │ 97,5 │ 113 │ 149 │ 212 │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ ││ 5,00 │ 95 │ 111 │ 146 │ 208 │ │├─────────────────┼───────────┼───────┼────────┼─────────────┤ ││ 5└─────────────────┴───────────┴───────┴────────┴─────────────┴─────────────────┘Tabelul F.2.3. – Limita maximă a tensiunii între punctele de contact ale corpului omenesc şi a tensiunii de atingere/accesibilă în funcţie de durata de trecere a curentului prin corpul omenesc, pentru calea de curent piciorul stâng – piciorul drept, la probabilitatea 0% de a se produce fibrilaţia ventriculară (curba c(1), figura E.1) şi la valorile impedanţelor totale ale corpului uman Z(T,5%), Z(T,50%), Z(T,95%) date în tabelul D.3 din anexa D la normativul feroviar

F.3. Valorile maxime admisibile ale tensiunilor de atingere/accesibile de calcul, pentru instalaţia de protecţie care utilizează conductor de protecţie principal, se vor calcula conform organigramei din figura F.3.1 şi nu vor depăşi limitele tensiunilor de atingere/accesibile şi de pas pentru calea de curent considerată, precizate în tabelele F2.1, F2.2 şi F2.3.NOTĂ: Pentru valori intermediare ale duratei de trecere a curentului prin corpul omenesc, valorile limitelor maxime ale tensiunilor de atingere/accesibile şi ale curentului prin corpul omenesc se vor obţine prin interpolare, pe baza valorilor tabelate, sau din figurile F2.1, F2.2 şi F2.3.                         ┌─────────┐                         │ START │                         └───╥─────┘                             ║                             v     ┌────────────────────────────────────────────────┐     │Introducerea datelor de bază: │     │- tensiunea şi frecvenţa nominală a reţelei de │     │alimentare [U(n)=25V, f(n)=50 Hz] │     │- rezistivitatea solului P(sol)[ohm.m] şi │     │variaţiile sezoniere ale acesteia în secţiunea │     │alimentară unde se proiectează CPP │     └─────────────────────╥──────────────────────────┘                           ║                           v    ┌─────────────────────────────────────────────────┐    │Concepţia minimală de proiectare pentru │    │satisfacerea cerinţelor: │    │- alegerea iniţială a materialului şi secţiunii │    │ CPP; │    │- amplasarea conductorului pe stâlpii LCA; │    │ rezistenţa de dispersie a stâlpilor; │    │- durata maximă de deconectare a defectului │    │ prin protecţia de bază t(pb)[S); │    │- durata maximă de deconectare a defectului │    │ prin protecţia de rezervă t(pr)[S]. │    └──────────────────────╥──────────────────────────┘                           ║                           v                         ┌───┐                         │ 1 │                         └─╥─┘                           ║                           v     ┌─────────────────────────────────────────────────┐     │Calculul regimurilor electrice (permanent de │     │funcţionare continuă, permanent forţat şi de │     │scurtă durată) în vederea determinării: │     │- curentului de regim permanent de funcţionare │     │continuă şi de funcţionare forţată şi distribuţia│     │acestora între conductoarele liniei de contact, │     │şinele de cale ferată şi conductorul de protecţie│     │principal; │     │- curentului de defect (scurtcircuit în │     │condiţiile cele mai dezavantajoase) şi │     │distribuţia acestuia prin conductorul de │     │protecţie principal │     └─────────────────────╥───────────────────────────┘                           ║                           v     ┌─────────────────────────────────────────────────┐     │Calculul regimului termic al conductorului de │     │protecţie principal │     │- doar pentru regim de scurtă durată sau regim │     │temporar în cazul CPPLP; │     │- pentru regim de scurtă durată, regim permanent │     │de funcţionare continuă şi regim permanent de │     │funcţionare forţată, în cazul CPPLPICT │     └─────────────────────╥───────────────────────────┘                           ║ ┌───┐                           v │ 1 │             ┌──────────────────────────────┐ └───┘             │ Temperaturile finale ale CPP │ ^             │ depăşesc temperaturile │ ║             │ maxime admisibile pentru │ ┌──────────╨───────────┐    ┌───┐ NU │ regimurile de mai sus? │DA │Alege un alt conductor│    │ 2 ││de secţiune mai mare │    └───┘ │şi/sau fabricat din │                                                │alte materiale │                                                └──────────────────────┘Figura F.3.1 Organigrama calculelor privind proiectarea instalaţiilor de protecţie care utilizează conductor de protecţie principal                        ┌─────┐                        │ 2 │                        └──╥──┘                           ║                           v     ┌─────────────────────────────────────────────────┐     │Determinarea maximului tensiunii de atingere de │     │calcul părţi conductoare accesibile – şine c.f. │     │şi a tensiunii de atingere de calcul şine │     │c.f.-pământ de referinţă │     └─────────────────────╥───────────────────────────┘                           ║                           v        ┌────────────────────────────────────────────┐        │ Maximul tensiunii de atingere de calcul │        │ pentru secţiunea studiată este mai mic │        │ decât limit tensiunii de atingere │        │ corespunzătoare duratei regimului şi căii │        │ de curent prin corp, determinată conform │        │ organigramei F.1? │  NU └─╥──────────────────────────────────────────╖ DA          ║ v          v ╔════╝ ┌──────────────────────────────────┐ ║ │Îmbunătăţirea soluţiei tehnice de │ v │proiectare (modificarea schemei │ ┌────────────────────┐ │de protecţie, modificarea lungimii│ │Proiectare terminata│ │şi/sau secţiunii conductorului de │ └────────╥───────────┘ │protecţie principal, reducerea │ ║ │timpului maxim de deconectare a │ v │circuitului defect, alegerea unor │ ┌────────┐ │stâlpi cu rezistenţă de dispersie │ │ STOP │ │la pământ mai mică, introducerea │ └────────┘ │de dispozitive limitatoare de │ │tensiune, reducerea rezistenţei │ │şine c.f.-pământ de referinţă │ │prin intermediul unor prize de │ │pământ suplimentare etc.) │ └────────────╥─────────────────────┘              ║              v            ┌───┐            │ 1 │            └───┘ + 
Anexa G (informativă)─────────────────────la normativul feroviar───────────────────────Exemple de scheme electrice pentru conexiunea CPP la instalaţiile IFTE şi SCBG.1. – Scheme electrice pentru instalaţii care utilizează conductor de protecţie principal tip CPPLPNOTĂ:În figurile G.1.1 şi G.1.2, şinele căii ferate s-au notat cu S1 şi S2, iar transformatoarele de putere din STEF cu 1T, respectiv 2T; celelalte abrevieri folosite sunt explicate la pct. 1.6 din textul normativului feroviar.___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește