NORMATIV din 28 aprilie 2006

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii Document

Emitent: MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 484 bis din 5 iunie 2006

Actiuni Suferite

Actiuni Induse

Refera pe

Referit de

Nu exista actiuni suferite de acest act

Nu exista actiuni induse de acest act

Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:

SECTIUNE ACT	REFERA PE	ACT NORMATIV
Actul	ARE LEGATURA CU	ORDIN 321 28/04/2006
CAP. 1	REFERIRE LA	HG 584 15/04/2004
CAP. 1	REFERIRE LA	HG 941 14/08/2003

Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACT	REFERIT DE	ACT NORMATIV
Actul	REFERIT DE	ORDIN 53 08/06/2015
Actul	REFERIT DE	NORMĂ 08/06/2015
Actul	REFERIT DE	ORDIN 1610 28/03/2007
Actul	APROBAT DE	ORDIN 321 28/04/2006
Actul	CONTINUT DE	ORDIN 321 28/04/2006

pentru asigurarea indeplinirii cerințelor privind siguranţa în exploatare şi securitatea la incendiu pentru instalatiile care produc sau utilizeaza acetilena*)

__________Notă …
*) Aprobat de Ordinul nr. 321 din 28 aprilie 2006 privind aprobarea Normativului pentru asigurarea indeplinirii cerințelor privind siguranţa în exploatare şi securitatea la incendiu pentru instalatiile care produc sau utilizeaza acetilena

ANEXĂ*)

N O R M A T I V

pentru asigurarea îndeplinirii cerințelor privind siguranța în exploatare și securitatea la incendiu pentru instalațiile care produc sau utilizează acetilenă

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

1.1.7 În vederea respectării cerinţelor de calitate legale specifice 1 ucrări lor de montaj dotări tehnologice industriale, pentru fazele de proiectare, execuţie şi exploatare este obligatorie:
1. a. elaborarea documentaţiei tehnice privind analiza riscurilor tehnic/tehnologic
  
  ş1 de incendiu: se utilizeaza procedurile şi metodele recomandate în standardul SR EN 1050 – 2000 (Securitatea rnasinilor. Principii pentru aprecierea riscului);
2. b. verificarea proiectelor pentru lucrările de montaj si a documentatiilor tehnice privind analiza riscurilor de către verificatori de proiecte atestaţi de Ministerul Economiei şi Comerţului;
3. c. urmărirea executării lucrărilor de montaj prm responsabili tehnici cu execuţia atestaţi de către Ministerul Economiei şi Comerţului;
4. d. expertizarea instalatiilor, utilajelor s_i echipamentelor tehnologice specifice producerii sau utilizarii acetilenei, dupa caz, de către experţi tehnici atestaţi de Ministerul Economiei şi Comerţului.
1.1.8 Prevederi le din prezentul normativ nu se substituie celor din alte reglementări ş1 acte normative, referitoare lei tehnica securităţii, protecţia muncii, prevenirec1 şi stingerec1 incendiilor, ci le completează cu măsuri specifice pentru acetilenă. Ca urmare, prevederile din aceste acte normative se vor aplica şi ele, în măsura în care sunt aplicabile instalaţiilor tehnologice în cauză, ţinându-se seama de toate substanţele care intervin în proces şi de condiţiile de lucru.

I.1.9 Pentru asigurarea functionarii in conditii de siguranta a instalatiilor care produc sau utilizeaza acetilena, la punerea in functune si pe timpul exploatarii acestora, detinatorii si utilizatorii sunt obligati sa respecte prevede1ile prescriptiilor tehnice – Colectia ISCIR, astfel:

a. recipientele sub presiune si conductele sub presiune aferente instalatiilor de producere, stocare si imbuteliere acetilena, in msura in care din punct de vedere al parametrilor de functionare – presiune, volum, diametru – se incadreaza in prevederile prescriptiilor tehnice PT C4/l (Cerinte tehnice privind montarea, instalarea, exploatarea, repararea si verificarea recipientelor metalice stabile sub presiune) respectiv PT C6 (Cerinte tehnice privind montarea, instalarea, exploatarea, repararea si verificarea c011ductelor metalice pentru fluide), vor fi puse in functiune numai
b. dispozitivele de siguranta – supape de siguranta si membrane de rupere – care echipeaza instalatiile si echipamentele supuse prescriptiilor tehnice mentionate in

aliniatul precedent, trebuie sa indeplineasca si prevederile prescripliei tehnice PT C7 (Cerinte tehnice privind montarea, utilizarea, repararea, verificarea, scoaterea din uz si casarea dispozitivelor de siguranta);
c. in cazul instalatiilor si echipamentelor noi, care produc si utilizcaza acetilena, se respecta conditiile preveazute in Hotararea de Guvern nr. 584/2004 privind stabilirea conditiilor de introducerea pe piata a echipamentelor sub presiune;
d. agentii economici care detin si/sau utilizeaza instalatii tehnologice pentru imbutelierea acetilenei sub presiune in butelii din otel cu acetona in masa poroasa si care efcctueaza activitati de umplere, reparare, verificare tehnica, scoatere din uz si casare a acestora trebuie sa fie autorizati de ISCIR INSPECT confom, prevederilor prescriptiei tehnice PT C5 (Cerinte tehnice privind utilizarea recipientelor butelii pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune);
e. buteliile si bateriile de butelii in care se imbuteliaza acetilena trebuie sa corespunda prevederilor prescriptiei tehnice PT C5;
f. in cazul buteliilor si bateriilor de butelii noi, in care se imbuteliaza acetilena; se respecta prevederile Hotararii de Guvei11 nr. 941/2003 privind stabilirea conditiilor de introducere pc piata si utilizare repetata a echiparnenteloT sub presiune transportabile, cu modificarile si complctarile ulterioare;

1.2 PROPRIETĂTILE ACETILENEI

1.2.1 Proprietăţile fizice

Formula CH=CH

Greutate moleculară: 26;

Stare de agregare: gaz incolor, miros slab eterat când este pură, acetilena tehnică are un miros caracteristic datorat impurităţilor pe care le conţine;

Acetilena este solubilă în apă, benzină, acetonă şi de asemenea în alte lichide folosite ca solvenţi selectivi (N-metilpirolidonă, dimetil formamidă, amoniac lichid);

În apă solubilitatea acetilenei scade relativ repede o dată cu creşterea temperaturii. Principalele proprietăţi fizice ale acetilenei sunt:

greutatea specifică:

căldura specifică la presiune constantă: căldura specifică la volum constant: temperatura critică:

presiunea critică:

temperatura de autoaprindere:

1,16 kg/Nm

l, 756 k.T/kg.K:

1,358 kJ/kg.K;

35,9°C;

61,6 bar; (abs.); 302°C:

temperatura de condensare la 760 mmHg: solubilitatea la 15°C şi 760 mm Hg:

În apă	1,15 Ndm3/dm3
În benzină	5,70 Ndm3/dm3
În acetonă	23,00 Ndm3/dm3

În apă solubilitatea acetilenei scade, relativ repede, cu creşterea temperaturii, astfel:

Temperatura	Solubilitatea acetilenei
La0°C	1,75 Ndm3/dm3
La 10°C	1,31 Ndm3/dm3
La20°C	1,03 Ndm3/dm3
La 30°C	0,84 Ndm3/dm3
La 40°C	0,65 Ndm3/dm3
La 50°C	0,50 Ndm3/dm3
La 60°C	0,37 Ndm3/dm3
La 70°C	0,25 Ndm3/dm3
La 80°C	0,15 Ndm3/dm3
La 90°C	0,05 Ndm3/dm3

1.2.2 Proprietăţi importante din punct de vedere al măsurilor de tehnică a securităţii şi protecţie a muncii
1. 1.2.2.1 Formarea hidratului exploziv
  
  În contact cu apa şi în anumite condiţii de presiune şi temperatură, acetilena formează un hidrat solid cristalin cu caracter exploziv, dar numai la presiuni mai ridicate şi la temperaturi mai scăzute decât cele indicate în tabelul următor:
  
  Presiune
  
  bar (abs)
  
  5,7
  
  6
  
  8
  
  10
  
  12
  
  15
  
  20
  
  25
  
  30
  
  Temperatura
  
  oe
  
  o
  
  2
  
  4
  
  6
  
  8
  
  IO
  
  12
  
  15,5
  
  16
2. 1.2.2.2 Stabilitatea, explozii – detonaţii

Acetilena fiind o hidrocarbură nesaturată, cu triplă legătură, în anumite condiţii se poate descompune în elemente, reacţie puternic exotermă şi odată amorsată decurge cu viteză foarte mare (exploziv).

HO=CH – 2C + H2 + 54 Kcal (căldura de descompunere calculată la 2s0c).

Căldura degajată are ca efect ridicarea considerabilă a temperaturii, mai ales la volum constant (vase închise), caz în care temperatura creşte cu cca. 3000°C, iar presiunea creşte şi ea (de cca 11 ori presiunea iniţială absolută a acet,ilenei 100%).

În cazurile în care concentraţia acetilenei este mică, temperatura ş1 presmnea după descompunerea explozivă, vor fi şi ele mai mici, putând fi calculate în funcţie de proporţia componenţilor din amestec, de căldurile lor specifice şi de căldurile tuturor reacţiilor care au loc.

În mod normal, acetilena concentrată se descompune în absenţa oxigenului, începând de la temperatura de 500°C, dar în contact cu anumiţi oxizi metalici (Fe, Cu, Al) descompunerea poate începe la temperaturi mai joase (240°C).

Experimentările efectuate au arătat că, la o presiune absolută mai mică de 1,4 bar şi la o temperatură sub 35°C, acetilena concentrată nu se descompune nici sub acţiunea unei scântei electrice.

Descompunerea se poate produce totuşi sub acţiunea unor factori mai puternici de

amorsare, ca de exemplu: anumite reacţii violente, ridicări accidentale de temperatură, unde de şoc.

La presiune absolută de peste 1,4 bar, descompunerea C2H2• se poate amorsa sub acţiunea unei scântei electrostatice, a unei capse detonante.

În anumite circumstanţe, acetilena se poate descompune cu detonaţie, caz în care viteza de descompunere şi propagare este mult mai mare decât în cazul descompunerii explozive, iar presiunea care se dezvoltă atinge valori considerabile, ce nu pot fi calculate exact datorită undei de şoc.

Descompunerea cu detonaţie se poate produce numai în condiţii cu totul deosebite (amorsări foarte puternice, amestecuri cu oxigen concentrat, volume mari de acetilenă uscată, presiune iniţială ridicată, conducte cu diametre mari, lungi şi fără opritoare de explozie).

1.2.2.3. Amestecuri explozive

Acetilena formează amestecuri explozive cu oxigenul, cu aerul, precum şi cu gaze cu care reacţionează uşor (clor, vapori de brom).

Limitele de explozie sunt mult mai largi decât la oricare altă substanţă.

Astfel, în amestec cu aerul, la presiune normală, limita inferioară de explozie este de 1,5%, iar cea superioară de 81% (volum).

Presiunile care se dezvoltă în caz de explozie a amestecurilor acetilenă-aer sunt de peste 12 ori mai mari decât presiunea iniţială absolută. În cazul amestecurilor acetilenă-oxigen, explozia se poate transforma în detonaţie, cu creşterea considerabilă a presiunii.
1.2.2.4. Efectul diluanţilor

Experimental, s-a constatat că prezenţa vaporilor de apă diminuează tendinţa de descompunere explozivă a acetilenei. Astfel, un conţinut de 4,5% vol. vapori de apă are ca efect creşterea presiunii limită, sub care acetilena nu se mai poate descompune exploziv, la 2,5 bar (presiune absolută).

De asemenea în cazul diluării acetilenei cu alte gaze cu care nu reacţionează (azot, CO, CO2, H2, CH4) posibilitatea descompunerii explozive se reduce pe măsura diluării, respectiv se măreşte presiunea (iniţială) la care descompunerea explozivă poate avea loc. Când concentraţia acetilenei este mai mică de 25% în volume (restul fiind N2, H2 , CH4, şi alte hidrocarburi saturate), la presiuni sub 30 bar şi la temperaturi sub 100°C, descompunerea explozivă a acetilenei nu mai poate fi amorsată nici cu o scânteie puternică.
1.2.2.5. Formarea acetilurilor cu unele metale

Acetilena reactionează cu sărurile unor metale (cupru, argint) în soluţii apoase formând acetiluri metalice. Acetilurile, care se pot forma şi prin contactul direct al acetilenei umede cu aceste metale, sau cu aliajele lor, sunt substanţe foarte instabile care pot exploda prin simpla lovire, amorsând descompunerea explozivă şi a acetilenei.

Ca urmare metalele menţionate nu pot fi utilizate la confecţionarea utilajelor ş1 conductelor care vin în contact cu acetilena.
1.2.2.6. Efectul impurităţilor

Acetilena din carbid conţine de regulă, în momentul producerii ei impurităţi: hidrogen sulfurat;

hidrogen fosforat; hidruri de siliciu;

în concentraţii mici.

Aceste impurităţi nu au o influenţă sesizabilă asupra stabilităţii acetilenei. Spălarea cu apă este în mod normal suficientă, dacă se utilizează carbid care produce acetilenă de concentraţie min. 98%.

În toate cazurile, impurităţile cele mai temute, atât din punct de vedere al pericolului pe care îl prezintă, cât şi din cauză că afectează calitatea acetilenei sunt hidrocarburile acetilenice

supenoare (diacetilena, vinil şi metilacetilena, etc) care sunt mult mai instabile decât acetilena. Astfel vinilacetilena se poate descompune exploziv, chiar la presiuni mai mici decât presiunea atmosferică, începând de la 0,4 bar abs., iar diacetilena, la presiunea de 0,2 bar abs. Acetilenele superioare gazoase se pot descompune exploziv, chiar atunci când concentraţia lor (în amestec cu alte gaze practic inerte) este de numai 15%1. În stare lichefiată, acetilenele superioare explodează la cel mai mic şoc formând polimeri solizi care se pot depune în anumite puncte ale instalaţiei, sunt foarte instabili şi explozivi, mai ales în stare uscată.

Ca urmare acetilena, produs finit pentru îmbuteliere, consum, trebuie să fie purificată de aceste impurităţi. În anumite faze ale procesului tehnologic, respectiv puncte ale instalaţiei, aceste impurităţi pot atinge, însă, concentraţii periculoase de care trebuie să se ţină seama.

CAPITOLUL2 TEHNOLOGIE ŞI MONTAJ

2.1. CONSIDERAŢII PRELIMINARE
1. 2.1.1. La elaborarea proceselor tehnologice pentru producerea, respectiv utilizarea aceblenei, trebuie, ca în afara scopului principal de producţie, să se urmărească asigurarea funcţionării în deplină siguranţă a instalaţiei tehnologice respective ţinându-se seama de proprietăţile acetilenei şi de pericolele specifice pe care le prezintă.
2. 2.1.2. Principalele probleme de tehnica securităţii şi protecţia muncii care trebuie rezolvate prin procesul tehnologic însuşi constau în primul rând în eliminarea situaţiilor favorabile descompunerii acetilenei şi producerii exploziilor.
2.2. INSTALAŢII DE ACETILENĂ DIN CARBID
1. 2.2.1. Prevederile din acest subcapitol se referă exclusiv la instalaţiile tehnologice cu generatoare de acetilenă din carbid, de tip umed (carbid în apă), stabile, de presiune joasă (sub 0,2 bar)*, cu funcţionare continuă.
2. 2.2.2. Alimentarea generatorului se va face numai cu carbid de granulaţie prevăzută în proiect şi în cantităţi corespunzătoare capacităţii stabilite în proiect.
  
  1 În toate cazurile în care nu se specifică altfel, concentraţiile gazelor sunt date în procente volumetrice.
  
  * În toate cazurile în care nu se specifică altfel,presiunile indicate sunt efective(suprapresiuni)
3. 2.2.3. Pe conducta de ieşire a acetilenei, din fiecare generator, se va prevedea câte un închizător hidraulic cu un singur sens de curgere pentru ca acetilena să nu poată circula în sens contrar, din conducta colectoare (comună pentru mai multe generatoare) înspre generator.
  
  Se va prevedea, de asemenea, şi câte un robinet pentru izolarea fiecărui generator, în caz de intervenţii, sau de opriri mai îndelungate.
  
  Înaintea oricărui organ de închidere, se va monta, în derivaţie, o supapă de siguranţă hidraulică, cu garda hidraulică corespunzătoare presiunii maxime admise în generţttor.
  
  Acetilena ieşită prin supapă poate să fie evacuată direct în atmosferă, printr-o conducta mai înaltă decât oricare alt punct al instalaţiei tehnologice (inclusiv clădirile), numai atunci când cantităţile evacuate sunt atât de mici, încât să nu prezinte nici un pericol. În caz contrar, evacuarea se va face Ja o faclă. În orice caz, va trebui să se intervină cât mai urgent pentru a se pune capăt unei astfel de situaţii. În acest scop, se vor prevedea semnalizări şi instrucţiuni corespunzătoare.
4. 2.2.4. Evacuarea nămolului de carbid se va face fie direct la batalurile de şlam, fie într un bazin intermediar (situat în afara şi în imediata vecinătate a halei generatoarelor) şi din acesta (prin pompare), la bata]urile de şlam sau în silozuri speciale, de unde şlamul este transportat cu autocisternele. În ambele cazuri, până la ieşirea din hala generatoarelor, circulaţia nămolului se va face numai prin conducte închise, pentru a se evita degajarea acetilenei şi formarea amestecurilor explozive (cu aerul). În exterior, transportul şlamurilor se poate face fie prin conducte închise, fie prin canale bine aerisite (deschise sau acoperite cu grătare) astfel încât să nu fie posibilă formarea amestecurilor explozive în canale. Evacuarea prin canale deschise este admisă numai dacă acetilena ce se mai poate degaja (din şlam) nu afectează siguranţa obiectelor învecinate.
5. 2.2.5. Generatoarele de acetilenă din carbid, precum şi închizătoare]e şi supapele
  
  hidraulice, vor fi amplasate în hale închise, rară etaj şi fără alte funcţiuni. Dacă generatoarele sunt înalte şi au nevoie de acces tehnologic la mai multe nivele, pentru fiecare dintre acestea, se vor construi platforme, care nu se consideră etaje, hala fiind liberă de la pardoseală până Ia plafonul acoperişului, rară planşee care să creeze etaje separate.
  
  Platformele de acces tehnologic vor trebui să fie uşor accesibile şi uşor de evacuat, iar hala va avea cel puţin o uşă cu deschiderea în exterior.
6. 2.2.6. Desfacerea butoaielor cu carbid (scoaterea capacelor) când capacitatea instalaţiei este mai mare de 50 Nmc3/h, se va face într-o camera separată de hala generatoarelor. Pentru
  
  desfacere, se vor folosi scule antiscântei din materiale care nu sunt interzise la contactul cu acetilena.
7. 2.2.7. Secţia de purificare a acetilenei se amplasează în încăperi, cu respectarea condiţiilor prevăzute de la capitolul 8. Pentru instalaţiile tehnologice cu capacităţi mari (de peste 100 Nm3/h) instalaţiile de purificare pot fi montate în aer liber, cu asigurarea condiţiilor de evitare a îngheţului.
8. 2.2.8. Instalaţiile tehnologice de acetilenă din carbid trebuie prevăzute cu un manometru cu sistem de alarmă la scăderea presiunii în conducta de alimentare cu apă, care va întrerupe alimentarea cu carbid a generatorului.
9. 2.2.9. Pentru fiecare instalaţie trebuie analizat procesul tehnologic (şi schema respectivă), din punct de vedere al tehnicii securităţii, protecţiei muncii precum şi prevenirii incendiilor şi exploziilor, urmărindu-se, în special dacă:
  1. a. au fost evitate condiţiile favorabile producerii unor explozii, sau altor evenimente negative şi, în caz că acest lucru n:u este pe deplin posibil, dacă au fost prevăzute măsuri speciale satisfăcătoare, pentru eliminarea pericolelor şi pentru limitarea efectelor unor eventuale fenomene nedorite;
  2. b. este asigurată menţinerea parametrilor de operare în limite nepericuloase, prin reglaje automate, sisteme de prealarmă şi interblocări;
  2.2.1O. Toate instalaţiile tehnologice trebuie să fie racordate la o sursă de azot, necesar pentru purjări, cu debit suficient în raport cu capacitatea instalaţiei.
  
  Se prevăd purjări în următoarele cazuri mai importante:
  1. a. înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei, în scopul evacuării aerului (inertizare). Purjarea se face până ce concentraţia oxigenului scade sub 3%;
  2. b. după oprirea instalaţiei tehnologice pentru intervenţii, sau pentru perioade mai mari de timp (care se stabilesc de la caz la caz, prin instrucţiuni) purjarea se face până când conţinutul de acetilenă în azotul evacuat, scade sub 1%,.
  3. c. înainte de intrarea personalului în oricare din spaţiile închise ale instalaţiei tehnologice, se va purja şi cu aer, până ce concentraţia oxigenului ajunge la minimum 18%.
  Punctele de introducere şi de evacuare ale azotului, respectiv a aerului, pentru purjări vor fi stabilite judicios, pentru a se evita formarea unor zone stagnante, în care ar putea rămâne oxigen, respectiv acetilenă în concentraţii periculoase.
  În anumite cazuri, când ar fi necesară izolarea promptă a gazometrului, acesta se va echipa şi cu dispozitive de închidere hidraulică rapidă prin inundare cu apă. În ambele cazuri, pentru o cât mai mare siguranţă, se recomandă ca inundarea închizătoarelor hidraulice să se facă cu apă din bazinul gazometrului printr-un ventil cu telecomandă sau cu comandă automată de tipul "normal închis".
  
  În toate cazurile se vor prevedea măsuri adecvate pentru ca:
  1. a. apa de inundare să nu depăşească nivelul necesar;
  2. b. închiderea hidraulică să se menţină până la intervenţia operatorului anume autorizat;
  3. c. nivelul apei în bazinul gazometrului să nu poată scădea sub nivelul minim admisibil, care va trebui indicat în proiect
  2.2.15 Condiţiile tehnice privind gazometrele de acetilenă se referă la: ·
  1. a. gazometrele trebuie asigurate prin măsuri adecvate (sisteme de prealannă, interblocări automate, preaplin pentru gaze) contra depăşirii nivelului maxim al clopotului pentru ca acetilena să nu scape necontrolat în atmosferă, barbotând prin apa din bazin.
  2. b. gazometrele trebuie protejate prin sisteme de prealarmă şi interblocări adecvate contra depăşirii nivelului minim admisibil, caz în care pericolul este deosebit de mare (turtirea clopotului, explozie).
2.3. INS’TALAŢII TEHNOLOGICE PENTRU ÎMBUTELIEREA ACETILENEI SUB PRESIUNE, ÎN BUTELII DE OŢEL CU ACETONĂ ÎN MASĂ POROASĂ
1. 2.3.1. Acetilena, produsă din carbid, ce urmează a fi comprimată şi îmbuteliată,
  
  trebuie să fie de concentraţie minimă de 98% şi un conţinut de oxigen de max. 0,2%. După comprimare şi înainte de introducerea în butelii acetilenă trebuie uscată până la un conţinut de max. 0,5%0 vapori de apă, pentru a nu dilua acetona, scăzând astfel capacitatea de dizolvare.
2. 2.3.2. La îmbutelierea acetilenei, se vor respecta următoarele:
  1. a. presiunea la îmbuteliere nu trebuie să depăşească presiunea admisibilă înscrisă pe ogiva buteliilor;
  2. b. temperatura buteliilor, în timpul umplerii, nu trebuie să depăşească 40°C ; în caz de tendinţă de depăşire a acestei valori, se va întrerupe introducerea acetilenei în buteliile respective şi, la nevoie, se va folosi instalaţia de stropire cu apă de răcire;
  3. c. la sfârşitul operaţiei de îmbuteliere, temperatura buteliilor nu trebuie să fie, în nici un caz, mai mică decât valoarea indicată în tabelul 2 (în funcţie de presiunea finală la care s-a făcut îmbutelierea);
    
    Presiunea (bar)
    
    7
    
    8
    
    9
    
    10,5
    
    12
    
    14
    
    16
    
    18
    
    :20
    
    22,5
    
    Temperatura (°C)
    
    -10
    
    -5
    
    o
    
    5
    
    10
    
    15
    
    20
    
    25
    
    30
    
    35
  4. d. se recomandă ca, după ce presiunea maximă de îmbuteliere a fost atinsă, să se întrerupă introducerea acetilenei, timp de câteva ore (buteliile rămânând racordate), pentru a lua temperatura camerei şi pentru a se desăvârşi dizolvarea acetilenei (în acetona din masa poroasă), după care, dacă presiunea în butelii a scăzut, se va relua introducerea acetilenei, până se atinge, din nou, presiunea maximă admisă la îmbuteliere.
3. 2.3.3. Compresorul de acetilenă va trebui să corespundă prevederilor de la cap. 3.
4. 2.3.4. Cele două secţiuni principale ale unei instalaţii pentru îmbutelierea acetilenei
  
  (purificarea, dacă este necesară, comprimarea, bateria de uscare precum şi staţia de îmbuteliere propriu zisă) se vor amplasa în încăperi închise, vecine, despărţite prin pereţi rezistenţi Ia explozie, încorporate într-o clădire separată, distanţată de celelalte obiecte sau, după caz, comasate cu alte secţii, cu condiţia realizării de pereţi rezistenţi la explozie pe laturile comune. Această măsură este neapărat necesar, atât din motive de siguranţă şi supraveghere, cât şi pentru a se evita lichefierea acetilenei în conducte (în anotimpurile reci). Secţia de purificare a acetilenei din carbid poate fi amplasată şi în aer liber, caz în care vor trebui luate măsuri adecvate pentru evitarea îngheţării apei în conducte şi înfundării acestora.
5. 2.3.5. Staţia de încărcare va fi organizată pe mai multe linii (conducte) de distribuţie astfel încât în timp ce pe una, sau mai multe linii, se comprimă acetilena în butelii, pe altă linie (linii) să se poată decupla buteliile pline, respectiv să se cupleze, în locul lor, alte butelii goale.
  
  Numărul liniilor şi al buteliilor de pe o linie se va determina în funcţie de capacitatea şi de regimul de lucru al instalaţiei.
  
  Se recomandă cel puţin 3 linii principale, fiecare cu câte 3 linii secundare, cu maximum 60 de butelii.
  
  Între linii, se vor asigura spaţiile necesare pentru manipularea bute]ii]or şi efectuarea tuturor operaţiilor, în condiţii de siguranţă deplină.
6. 2.3.6. Condiţiile de bază ce trebuie respectate la îmbutelierea acetilenei sunt:
  1. a. numărul buteliilor ce se încarcă simultan trebuie să fie corelat cu capacitatea compresoarelor astfel încât să nu se producă încălziri periculoase, peste maximum 40°C (de regulă, să revină fiecărei butelii, pe o oră, cel mult J /8 din capacitatea compresoarelor);
  2. b. buteliile ce se încarcă simultan să aibă, de la începutul operaţiei de îmbuteliere, aceeaşi presiune, care va creşte treptat până la presiunea finală de umplere;
  3. c. în principiu, se vor îmbutelia butelii cu aceeaşi presiune nominală de umplere. Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită, nu se va depăşi presiunea nominală cea mai mică.
7. 2.3.7. Racordurile de la liniile de distribuţie la butelii se vor realiza cu conducte flexibile de diametru cât mai mic (Di ::S 4 mm), din oţel, sau cauciuc (care trebuie să corespundă prevederilor de la cap. 4) şi vor fi prevăzute cu robinete de izolare (închidere), câte unul pentru cel mult 3 butelii, precum şi cu un dispozitiv (ventil) de reţinere, care să împiedice circulaţia acetilenei în sens invers, din butelii în conducta de alimentare, în cazul scăderii presiunii în această conductă.
8. 2.3.8. Atât conducta principală, de la compresor, cât şi conductele fiecărei linii (principale şi secundare), vor trebui prevăzute cu câte: un robinet de închidere (izolare) şi un robinet pentru degajarea presiunii, printr-o conductă de evacuare.
  
  Robinetele de izolare şi de depresurizare (cu acţionare manuală) vor fi amplasate astfel încât să poată fi uşor accesibile şi uşor de manevrat;
  
  Ventilele de reţinere vor trebui revizuite şi curăţate cel puţin o dată pe an.
9. 2.3.9. Conducta generală de acetilenă comprimată va fi prevăzută cu:
  1. a. un opritor de descompunere detonativă a acetilenei;
  2. b. o supapă de siguranţă reglată la presiunea maxim admisibilă de lucru, care va
    
    trebui să fie revizuită cel puţin o dată pe an;
  3. c. un manometru, pe care presiunea maximă admisibilă va fi marcată cu roşu.
10. 2.3.10. Evacuarea acetilenei se va face, în toate cazurile, printr-o conductă de dispersie, cu opritoare de flacără şi cu deschiderea astfel situată şi amenajată, încât să se evite orice pericol.
  
  În cazul în care cantităţile de acetilenă evacuată sunt mari şi, ţinându-se seama şi de obiectele învecinate, ar putea prezenta pericole, evacuarea se va face la o faclă.
11. 2.3.11. Încăperea pentru încărcarea buteliilor va avea cel puţin două ieşiri directe spre exterior şi va fi prevăzută cu o instalaţie locală de stropire cu apă, pentru răcirea buteliilor, în situaţiile în care datorită căldurii de dizolvare a acetilenei în acetonă, temperatura buteliilor ar putea atinge şi depăşi 40°C, precum şi cu o instalaţie generală cu pulverizatoare pentru inundarea întregii hale, în caz de avarie sau incendiu.
  
  Ambele instalaţii vor trebui să poată fi declanşate din afara halei. Debitul de stropire va fi de minimum O,1 1/s.mp, de suprafaţă ocupată de butelii.
  
  Pardoseala camerei va fi amenajată în mod corespunzător, în vederea scurgerii apei de stropire, iar sifoanele de pardoseală vor fi astfel construite şi întreţinute, încât să nu poată pătrunde, în hală, gazele din canalizarea de ape acetilenice.
12. 2.3.12. Înainte de punerea în exploatare, precum şi de repormre după opriri mai îndelungate, sau intervenţii, în timpul cărora ar putea pătrunde aer în instalaţie, aceasta va trebui să fie inertizată temeinic, prin suflare cu azot, până ce conţinutul de oxigen scade sub 3%.
  
  În acest scop, se va avea grijă a se amplasa astfel racordul pentru introducerea azotului, precum şi robinetele prin care se face purjarea, încât să nu rămână spaţii cu gaze stagnante.
  
  Robinetul şi racordul pentru azot vor trebui să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cele pentru acetilena (a se vedea şi cap. 4 ).
13. 2.3.13. Pentru a putea fi racordate la linia de umplere, buteliile vor trebui să îndeplinească următoarele condiţii:
  1. a. să se afle în limita de valabilitate a ultimei revizii şi să nu prezinte nici un
    
    defect vizibil, respectiv ventilul să funcţioneze bine;
  2. b. să conţină cantitatea de acetona, prevăzută pentru butelia respectivă;
  3. c. să nu fi suferit deteriorări, datorită loviturilor, sau supraîncălzirilor (de exemplu, în timpul unui incendiu);
  4. d. să fie vopsite în culoarea stabilită pentru acetilenă, peste care se va scrie, cu litere mari „ACETILENA”;
  5. e. înainte de prima umplere, buteliile vor trebui inertizate, prin spălare repetată, cu azot cu presiune, luându-se măsurile necesare pentru ca, în timpul acestei operaţii, presiunea, în butelia de acetilenă, să nu depăşească presiunea nominală înscrisă pe ogivă.
  2.3.14 Îndată după începerea operaţiei de umplere, se va verifica etanşeitatea la punctele de racordare şi la presetupele robinetelor, folosindu-se pensula şi un lichid spumant, nepericulos (de exemplu, soluţia de săpun);
  
  Eventualele defecţiuni vor trebui eliminate imediat, pe baza unor instrucţiuni detaliate.
2.4. BATERII DE BUTELII CU ACETILENĂ DIZOLVATĂ SUB PRESIUNE
1. 2.4.1. Prevederile cuprinse în acest subcapitol se referă la instalaţiile de alimentare cu acetilenă obţinută din mai multe butelii (grupate în baterie) şi destinată sudurii şi/sau tăierii metalelor sau în alte scopuri.
  
  Schema tehnologică a unei baterii trebuie să cuprindă, în toate cazurile:
  
  buteliile de acetilenă;
  
  racordurile de la butelii la colectorul de presiune înaltă;
  
  un colector fix de presiune înaltă, din ţeavă de oţel;
  
  un reductor de presiune, de la presiunea din butelii la presiunea medie, sau joasă, de distribuţie a acetilenei;
  
  un opritor de descompunere;
  
  conducta de plecare, de presiune medie, sau joasă.
2. 2.4.2. Bateriile de butelii vor trebui prevăzute cu următoarele armături, dispozitive,
  
  aparate de măsură:
  1. a. Robinete de închidere (izolare), între ventilele buteliilor şi colectorul fix de presiune înaltă.
    
    Se exceptează de la această prevedere bateriile cu mai puţin de 6 butelii, care pot fi racordate direct la colectorul de presiune înaltă, fără altă armătură de izolare.
    
    Când acetilena urmează a fi preluată, succesiv, din câte o singură butelie, se admite căte un singur robinet de izolare pentru 3 butelii.
    
    Când acetilena se preia concomitent de la un grup de mai multe butelii (fascicul), iar bateria este constituită din mai multe astfel de fascicule, se admite câte un singur robinet de izolare pentru fiecare fascicul.
  2. b. Un robinet de închidere rapidă, pe conducta colectoare de presiune înaltă, înainte de reductorul de presiune.
    
    Acest robinet poate fi cu comandă manuală (de exemplu, robinet cu sferă).
  3. c. Un dispozitiv de siguranţă, pe conducta de presiune redusă, care să excludă posibilitatea depăşirii presiunii maxime admisibile în această conductă. Acest dispozitiv poate fi (în funcţie de valoarea presiunii reduse):
    
    o supapă de siguranţă;
    
    o supapa hidraulica.
  4. d. Un manometru cu scala de la O la 40 bar şi diametrul carcasei de cel puţin 65 mm, pentru conducta de presiune înaltă.
  5. e. Un manometru cu scala de la O până la de 2 ori presiunea prescrisă pe conducta de presiune joasă; de asemenea, cu diametrul de cel puţin 65 mm. Pe cadran, se va marca presiunea maximă admisibilă (cu linie roşie).
  6. f. Un robinet de închidere, pe conducta de presrnne redusă (numai când consumatorii nu se racordează imediat după reductorul principal de presiune).
  7. g. Un opritor de descompunere, imediat după reductorul de prestune, contra descompunerii detonative a acetilenei (numai la baterii cu mai mult de 6 butelii).
  8. h. Când debitarea acetilenei trebuie să se facă permanent, fără întrerupere, în timp ce se scot buteliile goale şi se introduc altele pline, se vor prevedea, în afara robinetului pentru izolarea grupei respective, câte un robinet de depresurizare, ambele, evident, pe partea de presiune înaltă
3. 2.4.3. În vederea inertizării, instalaţia va fi prevăzută cu un racord pentru azot şi va fi astfel concepută încât prin purjare, să poată fi elimmat tot aerul (oxigenul), fără a,exista spaţii stagnante.
  
  Robinetul pentru azot, racordat la colectorul de acetilenă de presiune înaltă, va trebui să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi conductele şi armăturile pentru acetilenă (a se vedea şi cap. 4).
4. 2.4.4. Racordurile de la butelii până la conducta colectoare de înaltă presiune se vor realiza fie cu ţevi de oţel cu diametrul interior de max. 4 mm, fie cu furtun de cauciuc. În ambele cazuri, acestea trebuie să îndeplineasca prevederile de la cap. 4 .
5. 2.4.5. Partea de presiune înaltă, de la butelii, până la reductorul de presmne (inclusiv), se va amplasa într-o încăpere închisă, în care se va asigura o temperatură de minimum 15°C, pentru a se evita condensarea acetilenei.
  
  În mod excepţional, se admite montarea (sub şopron) a bateriilor de butelii cu acetilenă, în cazul în care acestea funcţionează numai în anotimpurile calde, când temperatura nu scade sub +5°C, cu condiţia ca acoperişul să depăşească perimetrul în care se înscrie instalaţia, cu cel puţin 2 m (în proiecţie orizontală) şi să se prevadă o zonă de protecţie de cel puţin 5 m de jur împrejur.. În cuprinsul acestei zone, se va interzice accesul oricărei surse potenţiale de aprindere a acetilenei, cu excepţia mijloacelor de transport în execuţie normală (care deservesc bateria), al căror acces este admis pe baza de instrucţiuni (respectiv măsuri) speciale, pentru evitarea oricărui pericol.
6. 2.4.6. La întocmirea planului de montaj, este necesar să se asigure:
  1. a. accesul facil la toate elementele instalaţiei la care sunt necesare manevre, sau intervenţii (robinete şi alte armături);
  2. b. posibilitatea de montare şi demontare rapidă a buteliilor de acetilenă;
  3. c. urmărirea indicaţiilor aparatelor de măsură şi a bunei funcţionări a dispozitivelor de siguranţă.
7. 2.4.7. Încăperea (clădirea) în care este amplasată bateria de butelii cu acetilenă trebuie să îndeplinească condiţiile din subcapitolul 8.1. şi totodată:
  1. a. să fie situată deasupra solului şi să nu aibă etaj;
  2. b. să fie uşor accesibilă pentru oameni şi pentru mijloacele pentru transportul şi manipularea buteliilor goale şi pline;
  3. c. să aibă cel puţin o ieşire direct în exterior, uşa respectivă deschizându-se spre exterior;
  4. d. să permită manipularea comodă a buteliilor ş1 evacuarea rapidă a
    
    personalului, în caz de nevoie;
  5. e. în cazul în care clădirea (încăperea) bateriei de butelii cu acetilepă face corp comun cu o clădire cu alte funcţiuni, aceasta va trebui să fie separată de restul clădirii printr-un zid rezistent la explozie;
8. 2.4.8. Nu se admite, în nici un caz, amplasarea bateriilor de acetilenă în încăperi care au şi alte funcţii, ca de exemplu: coridoare, case scări, vestibuluri etc., precum şi în încăperi sub nivelul terenului înconjurător.
9. 2.4.9. Se admite depozitarea buteliilor cu acetilenă de rezervă în încăperea în care este amplasată bateria aflată în funcţiune, cu recomandarea de a nu se depozita mai multe butelii decât sunt necesare pentru un schimb (o înlocuire de butelii golite). Buteliile goale se vor evacua îndată după decuplarea lor.
10. 2.4.10. Terminaţiile conductelor de depresurizare şi, în genere, acelea prin care pot avea loc eşapări de acetilenă în atmosferă, trebuie să fie astfel amplasate, încât acetilena să nu poată pătrunde în încăperi. În acest scop, se va respecta o distanţă de minimum 5 m, lateral şi deasupra oricărei deschideri (uşi, ferestre, guri de ventilaţie) a încăperilor cele mai apropiate. Se va avea, de asemenea, în vedere ca, în apropierea punctelor de eşapare, să nu existe surse de aprindere (flăcări, sau obiecte mai calde de 225 °C).
11. 2.4.11. Înainte de prima punere în funcţiune, se va verifica dacă instalaţia a fost corect executată, echipată şi dotată conform prevederilor documentatiei tehnice din proiect.Tot înainte de prima punere în funcţiune, precum şi după opriri mai îndelungate (aprox. o oră), instalaţia va trebui spălată cu un gaz inert, pentru eliminarea oxigenului (până la locurile de utilizare). Când nu se poate dispune de gaz inert, spălarea va putea fi făcută cu acetilenă, pe baza unor instrucţiuni speciale, detaliate, astfel ca să se evite orice pericol, iar consumul de acetilenă (pentru această operaţie) să fie minim.
12. 2.4.12. În cadrul unei baterii de butelii cu acetilenă, se admite înlocuirea unei butelii, sau a unui grup de butelii (în timp ce bateria continuă să funcţioneze), numai dacă acestea pot fi izolate de restul instalaţiei, prin ventile de închidere.

2.4.1!3. La exploatarea unei baterii de butelii cu acetilenă, se vor respecta următoarele:

a) manipularea şi transportul buteliilor se fac numai cu mijloace adecvate, astfel ca să fie exclus pericolul de loviri puternice, periculoase. Macaralele cu magneţi nu sunt admise;
b) în timpul transportului şi a altor manipulări, buteliile trebuie să aibă înşurubate capacele pentru protecţia ventilelor proprii;
c) intervenţiile (reparaţiile) la buteliile de acetilenă pot fi efectuate numai de

către personalul calificat al întreprinderii care face îmbutelierea acetilenei, cu excepţia strângerii presetupei _ventilelor, care poate fi făcută şi de personalul consumatorului, când constată scăpări slabe de acetilenă;
d) în cazul întreruperii, de m i lungă durată, a funcţionării baterjei (de exemplu, în schimburile de noapte sau în zilele de sărbătoare), la oprire, se vor închide robinetele de izolare dintre butelii şi colectorul de presiune înaltă;
e) în cazul schimbării unei butelii, sau a unui grup de butelii, dacă racordurile respective au rămas deschise mai mult timp (24 ore), favorizând pătrunderea aerului, ţevile (de racord), de la robinetul de izolare până la butelie, vor trebui spălate cu o cantitate mică de acetilenă (din con ucta colectoare), luându-se măsurile necesare pentru evitarea oricărui pericol.

CAPITOLUL3

UTILAJE ŞI DISPOZITIVE DE SIGURANŢĂ

3.1. PREVEDERI GENERALE
1. 3.1.1. Prevederile din acest capitol se aplică tuturor utilajelor în care acetilena poate atinge în mod normal sau întâmplător o concentraţie mai mare de 25% (voi.) indiferent din ce instalaţie ar face parte sau în ce scop ar fi folosită. Când într-un utilaj tehnologic există concomitent 2 – 3 faze, concentraţia indicată mai sus se referă Ja faza gazoasă, dar prevederile se aplică întregului utilaj.
2. 3.1.2. Utilajele tehnologice noi în care acetilena în faza gazoasă atinge concentraţia de 25% vol. se tratează în funcţie de presiunea efectivă de lucru ca orice alte utilaje pentru hidrocarburi.
  
  3.1.3 La utilajele tehnologice care au două sau mai multe compartimente distincte (schimbătoare de căldură, reactoare tubulare) prevederile se aplică numai pentru partea în care are acces acetilena.
  3.1.7 Întrucât, în unele cazuri, utilajele tehnologice sunt calculate pentru presiuni diferite de cele ale conductelor cu care se racordează, se va urmări ca flanşele racordurilor să fie pentru presiunea cea mai mare dintre cele două.
  3.1.1O. Pe toate utilajele tehnologice stabile în care intervine acetilena cu o concentraţie de peste 25% voi. şi care sunt amplasate în afara perimetrului secţiei producătoare sau consumatoare de acetilenă se va scrie la loc vizibil cu vopsea neagră pe fond galben "ATENŢIE, ACETILENĂ, PERICOL DE EXPLOZIE11•
3.2. UTILAJE SPECIALE
1. 3.2.1. Generatoare de acetilenă din carbid – conform precizării de la subcapitolul 2.2.
  1. 3.2.1.1. Generatoarele de acetilenă din carbid trebuie să fie concepute şi construite astfel încât să se poată asigura:
    1. a. alimentarea periodică cu carbid din exterior, în timp ce generatoarele funcţionează continuu debitând acetilenă, rară ca aerul să poată pătrunde în camera de reacţie şi fără ca acetilena să poată ieşi, în cantităţi periculoase, în încăperea respectivă;
    2. b. alimentarea continuă şi cât mai uniformă cu carbid (din exterior) în camera de reacţie, precum şi reacţia completă a carbidului cu apa;
    3. c. evacuarea continuă a suspensiei (şlam) de hidrat de calciu rezultat din reacţia carb1dului cu apa
    4. d. colectarea şi evacuarea continuă a impurităţilor sterile rămase din carbid, sub formă de bulgări sau granule mari ce nu pot fi evacuate împreună cu laptele de var;
    5. e. posibilitatea evacuării complete a aerului prin suflare cu azot sau alt gaz inert, înainte de punerea în funcţiune.
  2. 3.2.1.2. Generatoarele de acetilenă din carbid vor avea în componenţa lor:
    1. a. o camera de umplere în care se încarcă o şarjă de carbid dintr-un container mobil, care, în timpul încărcării, se fixează la partea ei superioară; camera de ump]ere va trebui să fie închisă etanş (faţă de camera intermediară următoare) în timpul, umplerii cu carbid, interval în care se lasă să treacă prin ea, un curent slab de azot; după umplere, se etanşează faţă de exterior, prin dispozitivul cu care este prevăzută în acest scop şi se întrerupe azotul.
    2. b. o camera intermediară între camera de umplere şi camera de alimentare, faţă de care să se poată închide etanş, ambele dispozitive de închidere fiind manevrate din exterior.
      
      NOTĂ: În locul camerelor descrise la punctele a şi b se poate utiliza ca variantă de alimentare un buncăr mobil care se fixează la partea superioară a generatorului; buncărul mobil va respecta condiţiile prevăzute la punctele a şi b.
    3. c. o cameră de alimentare prevăzută cu dispozitiv de dozare a carbidului (în camera de reacţie) dispozitiv corespunzător granulaţiei carbidului utilizat şi debitului normal de alimentare.
    4. d. o cameră de reacţie prevăzută cu un amestecător adecvat, astfel încât să se asigure reacţia completă a carbidului.
    5. e. o camera mică pentru sedimentarea sterilului care va trebui să poată fi izolată de camera de reacţie în timp ce se deschide pentru evacuarea sterilului şi să fie protejată contra creşterii presiunii datorate continuării reacţiei între carbid şi apă; la generatoarele cu capacitate de max. 60 Nm3/h aceasta cameră nu este obligatorie; sterilul se va acumula la fundul camerei de reacţie de unde va fi evacuat periodic, după oprirea, golirea şi inertîzarea generatorului de acetilenă.
    6. f. racorduri corespunzătoare pentru:
      - – ieşirea acetilenei;
      - – introducerea azotului pentru inertizare;
      - – introducerea apei pentru reacţie;
      - – evacuarea suspensiei (şlam) de hidroxid de calciu;
  3. 3.2.1.3. Generatoarele de acetilenă din carbid trebuie echipate cu manometru şi indicator de nivel în execuţie corespunzătoare condiţiilor de lucru.
  4. 3.2.1.4. Fiecare generator trebuie să poarte la Joc vizibil o plăcuţă cu următoarele date:
    - – întrepriderea constructoare;
    - – anul de fabricaţie;
    - – capacitatea de producţie, în Nmc/h, acetilenă;
    - – modul de alimentare cu carbid (granulaţia ş1 kg/h), presiunea maximă admisibilă
  5. 3.2.1.5. Înainte de prima punere în funcţiune precum şi la repunerea în funcţiune după opriri mai îndelungate se verifică cu deosebită atenţie:
    - – buna funcţionare a tuturor dispozitivelor ş1 aparatelor din componenţa reactorului;
    - – etanşeitatea faţă de exterior şi între compartimente;
    - – inertizarea tuturor spaţiilor în care se produce sau poate fi prezentă acetilena.
2. 3.2.2. Gazometre pentru acetilenă în încăperi
  1. 3.2.2.1. Gazometrele se echipează cu dispozitive adecvate pentru evitarea îngheţării apei din bazin şi din închiderile hidraulice ale inelelor (în cazul gazometrelor telescopice) prin încălzire pe timp friguros.
    
    Pentru încălzire se va folosi abur cu presiunea de max. 4 bar.
  2. 3.2.2.2. Pentru evitarea supraîncălzirii neuniforme în anotimpurile calde, datorită radiaţiei solare, dacă este cazul, gazometrele se prevăd cu o instalaţie (dispozitive) de stropire cu apă.
  3. 3.2.2.3. Se va acorda o atenţie deosebită execuţiei corecte a clopotului şi se va verifica dacă funcţionarea (ridicarea sau coborârea) acestuia decurge în mod satisfăcător, fără frecări (înţepeniri) în dispozitivele de ghidaj.
  4. 3.2.2.4. Pentru protecţia împotriva descărcărilor electrice, gazometrele vor fi prevăzute cu paratrăznete judicios amplasate, ţinându-se seama şi de coşul de dispersie, când acesta există.
  5. 3.2.2.5. Gazometrele vor fi prevăzute cu aparatură pentru indicarea continuă a nivelului clopotului, în camerele de comandă ale secţiilor producătoare şi consumatoare de acetilenă, racordate la gazometrul respectiv.
  6. 3.2.2.6. Înainte de introducerea acetilenei se face inertizarea. În acest scop, gazometrele vor fi prevăzute cu racord corespunzător de azot şi cu robinet de probă pentru gazul evacuat, judicios amplasate.
3. 3.2.3. Compresoare pentru acetilena cu concentraţie de peste 25% voi
  
  3.2.3.l. Compresoarele de acetilenă trebuie să fie astfel realizate sau echipate cu un sistem de răcire, încât în timpul funcţionării corespunzătoare să nu apară temperaturi care să poată conduce la descompunerea acetilenei; furnizorul compresorului va garanta această condiţie. De regulă la compresoarele unse cu ulei, temperatura acetilenei după supapele de presiune nu trebuie să depăşească 140°C.

3.3. DISPOZITIVE DE SIGURANŢĂ

3.3.1. Opritoare de descompunere (turnuri pentru oprirea exploziilor) cu umplutură din inele de oţel, Raching sau Pall

3.3.1.1. Înălţimea stratului de umplutură pentru a se asigura eficacitatea opritorului este în funcţie de:

– dimensiunile inelelor de umplutură;
– presiunea acetilenei în conducta respectivă;

– tipul opritorului (umed sau uscat);

Întrucât avantajul opritoarelor de tip umed este relativ mic, constând din reducerea înălţimii stratului de umplutură cu circa 30%, ceea ce nu compensează complicaţiile care intervin, se recomandă utrnzarea opritoarelor de tip uscat.

În tabelul următor se prezintă _valorile minimale ale _stratului de umplutură.

Opritoarele de descompunere de tip uscat pentru debite mici şi implicit diametre mici, pot fi aşezate orizontal.

Presiunea de lucru (bar)	Dimensiunile max. ale inelelor de umplutură, mmDxL	Înalţimea minimă a stratului de umplutură tip uscat, m	Inalţimea minimă a stratului de umplutură tip umed, rn
	10 x IO	1,5	1,0
până la 0,2	15 X 15	2,0	1,5
	25 X 25	5,0	4,0
	10 X 10	1,5	1,0
0,2 – 0,4	15 X 15	2,5	2,0
	25 X 25	7,0	5,0
0,4 – 0,7	10 X 10	1,5	1,0
0,4 – 0,7	15 X 15	3,5	2,5
0,7 – 1,0	IO x 10	2,0	1,0
0,7 – 1,0	15 X 15	4,5	3,0
1,0	10 x IO	2,5	2,0
1,5	15 X 15	2,5	5,0

Pentru presiuni mai mari de 1 bar (suprapresiune) nu se mai admit inele de 15 x 15 mm la opritoarele uscate.

3.3.1.2. Diametrul opritorului de descompunere se determină cu condiţia ca viteza gazelor (în secţiunea considerată liberă), în condiţiile de lucru să nu depăşească I ,5 m/ssec, respectiv 0,8 din viteza de înecare în cazul opritoarelor de tip umed la care vor trebui luate măsurile necesare pentru asigurarea debitului de apă în limitele determinate prin metodele obişnuite.
3.3.1.3. Spaţiile libere din opritor, înainte şi după stratul de umplutură pot fi umplute cu inele de dimensiuni mai mari, iar dacă presiunea de exploatare este mai mică de 0,2 bar, aceste spaţii pot rămâne neumplute.
3.3.1.4. În cazul conductelor cu diametru mai mare de 100 mm şi care lucrează la presiuni mai mari de 0,4 bar, racordarea la opritorul de explozie se va face printr-o ramificaţie în „T”, iar la capătul liber al conductei se va monta o membrană de siguranţă.

Această prevedere este valabilă şi pentru conductele cu diametru mai mtc, dacă presiunea parţială absolută a acetilenei depăşeşte 1,4 bar.
3.3.1.5. Dimensionarea de rezistenţă a opritoarelor de descompunere se va face pe aceleaşi baze ca şi conductele adiacente dar cu condiţia ca Pc 2: 25 bar.

3.3.1.6. Turnurile pentru oprirea exploziilor amplasate în aer liber vor trebui protejate contra îngheţului apei din vaporii cu care este saturată acetilena. Protecţia se realizează prin izolare termică şi printr-o uşoară încălzire (indirectă) la baza turnului cu o serpentină cu abur de joasă presiune (cca. 3 bar).

Turnurile vor mai fi prevăzute (la fund) şi cu un robinet pentru scurgerea apei. Acest robinet trebuie să fie din oţel şi perfect etanş.

Scurgerea apei se va face pe baza unor instrucţiuni detaliate de operare, de către personalul anume instruit.

3.3.2. Alte tipuri de opritoare de descompunere

3.3.2.l. În cadrul instalaţiilor de îmbuteliere a acetilenei precum şi în cadrul bateriilor de butelii cu acetilenă dizolvată sub presiune, se pot folosi şi alte tipuri de opritoare de descompunere, cu următoarele condiţii:
1. a. să fie proiectate şi construite de întreprinderi de specialitate care să le garanteze eficienţa în ceea ce priveşte oprirea descompunerii acetlenei fie ea explozivă sau detonativă.
2. b. carcasele să reziste fără a depăşi limita deformaţiilor elastice Ia aceleaşi presiuni care pot să apară, în caz de descompunere detonativă a acetilenei, în conductele în care se montează;
3. c. să fie asociate cu un dispozitiv de întrerupere automată a fluxului de acetilenă în cazul când a survenit o descompunere a acetilenei.
3.3.3. Membrane de siguranţă (de rupere)
1. 3.3.3.1. Diametrul membranelor, respectiv suprafaţa lor, se determină astfel încât în caz de explozie să asigure o depresurizare rapidă. În lipsa unei metode mai exacte, se recomandă relaţia empirică
  
  F = 0,03W, în care:
  
  F = suprafaţa membranei, în m2;
  
  V = volumul liber de gaz din recipientul respectiv, în m3.
  
  Pentru un volum mai mic de 2 m3, membranele de siguranţă vor avea un diametru de minim 250 mm. Membranele de siguranţă montate pe conducte vor trebui să aibă diametrul cel puţin egal cu al conductei respective.
2. 3.3.3.2. Presiunea de rupere trebuie să fie sensibil mai mare decât presiunea absolută de lucru şi anume de 3 – I O ori şi cu cel puţin 2 bar peste presiunea de regim, dar :nu mai mare de 0,8 din presiunea de probă a utilajului sau a conductei pe care se montează.
3. 3.3.3.3. În ceea ce priveşte materialele de confecţie este interzisă fonta. Aluminiul poate fi utilizat dacă acetilena nu conţine impurităţi care i-ar putea afecta proprietăţile sau dacă este izolat de contactul cu acetilena printr-o folie de material plastic insensibilă la acetilenă şi la temperatura respectivă şi care să nu opună practic rezistenţă la ruperea membranei.
4. 3.3.3.4. La montarea membranelor de siguranţă se vor respecta următoarele prevederi:
  1. a. să fie montate nemijlocit pe utilajele şi/sau conductele ce trebuie protejate şi faţă de care să nu poată fi izolate prin dispozitive de închidere;
  2. b. evacuarea gazelor să se facă pe cât posibil direct în aer liber, iar dacă aceasta ar prezenta pericole, conducta de evacuare de după membrana de rupere va trebui să fie cât mai scurtă şi de diametru cât mai mare, astfel încât să nu împiedice depresurizarea rapidă în cazul ruperii membranei.
  3. c. se vor lua măsuri corespunzătoare pentru ca şocul produs la scurgerea rapidă a gazelor să nu afecteze stabilitatea sistemului;
  4. d. se va avea grijă ca jetul de gaze sau flacăra să nu poată provoca răniri de persoane sau avarii la obiectele învecinate;
  5. e. membranele vor fi astfel montate sau protejate încât să nu se poată aduna pe ele apă, zăpadă sau praf în cantităţi ce ar putea afecta buna funcţionare.
3.3.4. Supape de siguranţă hidraulice
1. 3.3.4.1. Astfel de supape sunt recomandate împotriva depăşirii presiunii admisibile, numai la presiuni moderate până la cca 0,4 bar şi pentru creşteri relativ lente ale presiunii.
  
  Presiunea de 0,4 bar nu trebuie considerată ca limită rigidă, ci poate fi depăşită în cazuri bine justificate.
  
  În toate cazurile supapele de siguranţă hidraulice vor trebui să corespundă prevederilor de la articolele următoare.
2. 3.3.4.2. Ca lichid de închidere se va folosi de regulă apa, dar, în anumite cazuri se pot folosi şi alte lichide cu proprietăţi corespunzătoare condiţiilor de lucru (punct de congelare scăzut, volatilitate redusă, inerte faţă de acetilenă).
  
  În toate cazurile va trebui să se asigure în permanenţă nivelul normal al lichidului de închidere prin soluţiile constructive adoptate şi/sau prin instrucţiunile de operare.
3. 3.3.4.3. Garda hidraulică (adâncimea de scufundare a ţevii de intrare a gazelor) va trebui să fie stabilită în mod judicios, astfel încât, la presiunea normală de lucru (cu o marjă de 15 – 20%, rară a se depăşi însă în nici un caz presiunea maximă admisibilă, î.n punctul în care este racordată supapa) gazele să nu treacă prin supapă.
4. 3.3.4.4. Diametrul corpului supapei va fi determinat în funcţie de debitul maxim posibil de gaze astfel ca viteza gazelor, în secţiunea liberă, să nu depăşească 1 m/sec.
  
  Înălţimea liberă deasupra nivelului normal al lichidului, va trebui să fie egală cu de cel puţin 2 ori diametrul corpului.
5. 3.3.4.5. Diametrul conductei de intrare, egal cu cel al conductei de ieşire, se va determina în funcţie de debitul maxim posibil, ţinându-se seama şi de prevederile de la art. 4.2.3., astfel încât pierderea totală de presiune la trecerea prin supapă, să nu conducă la depăşirea presiunii maxime admisibile.
6. 3.3.4.6. Pe conducta de evacuare, dacă trebuie să debuşeze în aer liber, se recomandă a se prevedea opritor de flacără sau închidere moleculară.
7. 3.3.4.7. Când lichidul de închidere este apa, se vor prevedea măsuri corespunzătoare pentru evitarea îngheţării întregului sistem (supapa/conducta de evacuare, opritor de flăcări).
8. 3.3.4.8. Pentru calculul de rezistenţă al corpului supapei, al conductei de evacuare şi al opritorului de flăcări se va lua în consideraţie o presiune de probă de 25 bar.
3.3.5. Închizătoare hidraulice

3.3.5. l. Închizătoarele hidraulice se recomandă numai în sistemele de conducte de presiune joasă (până la 0,2 bar), ca mijloc de protecţie împotriva inversării sensului de curgere al gazelor şi, în anumite cazuri, pentru oprirea propagării flăcării, sau a descompunerii acetilenei, în sensul invers sensului normal de curgere.
1. 3.3.5.2. Ca lichid de închidere se va folosi exclusiv apa, luându-se măsuri corespuzătoare pentru asigurarea permanentă a nivelului normal şi pentru evitarea îngheţului.
2. 3.3.5.3. Garda hidraulică se va alege între 50 mm (care trebuie considerată ca valoare minimă) şi cca 300 mm, în funcţie de pierderea de presiune admisibilă (în fiecare caz în parte) şi de cerinţa de a asigura oprirea flăcării. În acest scop, se recomandă ca garda hidraulică să se apropie de limita maximă.
3. 3.3.5.4. Se recomandă ca viteza gaze]or în secţiunea liberă a închizătorului să nu depăşească 1 m/sec, iar înălţimea corpului cilindric, vertical (deasupra nivelului apei până la conducta de ieşire a gazelor) va trebui să fie de 1 – 2 ori diametrul.
  
  În orice caz, dar mai ales când viteza gazelor se apropie de (sau depăşeşte) viteza recomandată, se vor prevedea măsuri pentru evitarea obturării conductei de ieşire datorită apei antrenate.

3.3.6. Ventile de siguranţă

3.3.6.1. Ventilele de siguranţă vor fi folosite ca mijloc de protecţie împotriva creşterii presiunii, numai la conductele şi utilajele în care este posibilă o creştere relativ lentă a presiunii, ca de ex.: la compresoarele de acetilenă (după fiecare treaptă de comprimare), Ia conducta de după un reductor de presiune, etc. similar.

Împotriva creşterii presiunii datorită descompunerii explozive a acetilenei, ventilele de siguranţă sunt ineficace şi nu se admite folosirea lor.

În cazurile în care ele sunt necesare, vor trebui să îndeplinească următoarele condiţii:

a. să deschidă exact la presiunea dinainte prescrisă (Pl din tabelul următor).
b. să permită trecera integrală a debitului de gaze la o creştere cât mai mică a presiumi (P2 din tabelul 4)

c. să închidă etanş după ce presiunea a revenit la valoarea normală (valorile uzuale ale presiumlor P1 şi P2, dependente de locurile în care sunt montate ventilele de siguranţă, sunt indicate în tabelul următor).

Locul de montare

Conducte de presmne medie alimentate dintr-o baterie de butelii (după reductorul principal

de presiune)

1,0 – 1,3 x presiunea maximă admisibilă

1,3 – 1,6 x presiunea maximă admisibilă

Compresor de acetilena (după fiecare treaptă)

1,0 x presiunea maximă admisibilă

1,1 x presiunea maximă admisibilă!

d. să fie astfel construite şi montate încât să nu fie posibilă închiderea sau izolarea lor (prin robinete de închidere) sau modificarea întâmplătoare a reglajului, iar în caz de deschidere (la creşterea presiunii) acetilena să poată fi evacuată fără pericol.
e. în cazurile în care se prevede necesitatea reviziei periodice a ventilelor de siguranţă, menţinându-se în funcţiune instalaţiile respective, se vor monta câte două ventile jumelate, astfel încât să poată fi izolat numai câte unul dintre ele şi se vor întocmi instrucţiuni amănunţite pentru efectuarea acestei operaţii.
f. în ceea ce priveşte dimensionarea, din punct de vedere al rezisteqţei, ventilele de siguranţă vor trebui să reziste, fără a se depăşi 0,9 din limita de curgere a materialelor respective de construcţie, la aceeaşi presiune de probă ca şi conducta sau utilajul pe care sunt montate.

În cazul în care condiţiile cerute ventilelor de siguranţă nu pot fi îndeplinite, se vor prevedea membrane de siguranţă sau pentru presiuni mai mici supape hidraulice.

3.3.7. Reductor de presiune principal (în bateriile de butelii cu acetilenă dizolvată sub presiune)

3.3.7.1. Carcasa şi capacul arcului reductorului principal de presiune trebuie să reziste fără deformări la presiunea de descompunere detonativă a acetilenei (egală cu de 50 ori presiunea absolută iniţială), când presiunea în amonte este de 25 bar, iar în aval, de 1,4 ori presiunea maximă absolută (după reducere). Această ultimă condiţie nu este necesară dacă, imediat după reductorul de presiune, este intercalat un opritor de descompunere, corespunzător descompunerii detonative a acetilenei, când presiunea iniţială a acesteia este de 2,5 bar.

CAPITOLUL4 CONDUCTE

4.1. DOMENIUL DE APLICARE, CLASIFICARE (CATEGORII)
1. 4.1.1. Prevederile din acest capitol se referă la conductele pentru acetilenă cu o concentraţie de peste 25% voi. din limita (incinta) uzinei în care acetilena se produce sau se utilizează.
  
  Pentru conductele de transport la distanţe mai mari, în afara uzinelor respective, aceste prevederi pot fi folosite numai în principiu f’ară a putea fi considerate complete.
  
  În cadrul acestui normativ, în funcţie de utilizări, de presiunile de lucru şi de unele cerinţe speciale, conductele de acetilenă se împart în mai multe categorii, prezentate în cele ce urmează.
2. 4.1.2. Conducte pentru acetilenă destinate sudurii, tăierii metalelor sau altor operaţii asemănătoare.
  
  În cadrul acestora, în funcţie de presiunile efective de lucru, se diferenţiază următoarele categorii:
  1. a. conducte de presiune joasă, până la 0,2 bar;
  2. b. conducte de presiune medie între 0,2 şi 1,5 bar;
  3. c. conducte de presiune înaltă între 1,5 şi 25 bar.
    
    În aceasta ultimă categorie intră conductele pentru încărcarea acetilenei comprimate în butelii, de la compresor până la butelii, precum şi conductele de preluare a acetilend comprimate, din butelii până la ultimul dispozitiv de reducere a presiunii, la valori de presiune joasă sau medie.
    
    Valoarea maximă admisibilă a presiunii de lucru în conductele de presiune înaltă este de 25 bar.
    
    Pentru a se exclude, însă, riscul de condensare a acetilenei în conducte, presiunea se limitează, în funcţie de temperatura mediului ambiant, Ia valorile următoare:
    - – 25 bar la +8° C
    - – 23 bar la +5° C
    - – 20 bar la 0°C
    - – 17 bar la -5° C,
    sau invers, se vor lua măsuri adecvate pentru ca temperatura conductelor să nu scadă sub valorile indicate (în funcţie de presiunea maximă din conducta respectivă).
3. 4.1.3. Conducte flexibile (furtunuri) pentru acetilena destinată sudurii.
  
  Când nu se specifică altfel, valorile presiunii trebuie înţelese ca presiuni efective (suprapresiuni).
4.2. PREVEDERI GENERALE
1. 4.2.1. Conductele de acetilenă trebuie astfel construite încât să reziste la toate solicitările mecanice, termice şi chimice previzibile, ţinându-se seama şi de impurităţile pe care acetilena le poate conţine, precum şi de alte substanţe care pot însoţi acetilena, în mod normal sau întâmplător.
2. 4.2.2. Conductele trebuie să fie şi să rămână perfect etanşe în condiţii normale de exploatare şi în toate situaţiile şi la solicitările ce ar putea surveni ocazional.
3. 4.2.3. Când nu există cerinţe sau contraindicaţii speciale, se recomandă a se adopta diametre cât mai mici pentru conducte cu condiţia ca viteza gazelor să se situeze între valorile practice uzuale. Pentru presiuni sub I ,4 bar (abs) aceste valori sunt de maxim 15 m/sec, iar pentru presiunea max. de 25 bar admisă la comprimare, 4 m/sec. Pentru presiuni intermediare viteza max. se va stabili prin interpolare. Valorile de mai sus pot fi majorate până la 20 m/sec, în măsura în care concentraţia acetilenei scade până la 25%.
4.3. ECHIPARE
1. 4.3.1. După un compresor sau reductor de presiune şi, în general, q.nde este de
  
  aşteptat o creştere anormală a presiunii, conductele trebuie echipate cu:
  1. a. un manometru pe care să fie marcată presiunea maximă admisibilă;
  2. b. un dispozitiv (supapă de siguranţă) care să împiedice depăşirea presiunii maxime admisibile. Se poate excepta de la această prevedere conducta de refulare de la compresor, în cazul în care compresorul însuşi este astfel construit sau echipat, încât depăşirea presiunii admisibile să nu fie posibilă.
2. 4.3.2. Conductele cu diametru mai mare de 100 mm în care presiunea de lucru este mai mare de 0,4 bar trebuie prevăzute cu membrane de rupere, la intrarea în, respectiv ieşirea din opritoarele de explozie, montate după cum se indică la acest capitol.
3. 4.3.3. La punctele de racord (ramificaţie) conductele de acetilenă de presiune joasă şi medie vor fi prevăzute cu un dispozitiv de închidere, izolare, care poate fi de regulă un robinet în execuţie corespunzătoare presiunii de probă respective.
4. 4.3.4. Conductele de presiune joasă şi medie pentru acetilena umedă vor fi prevăzute cu dispozitive pentru separarea şi evacuarea apei rezultate din condensarea vaporilor. Aceste dispozitive vor fi amplasate în punctele cele mai joase şi pe cât posibil în încăperi închise spre a fi ferite de îngheţ. Pentru evitarea formării ltdopurilor” de lichid, conductele vor trebui montate cu panta coborâtoare continuuă, în sensul de curgere a acetilenei. În caz de nevoie, se admite „ruperea de pantă” cu porţiuni verticale scurte ale conductei şi cu dispozitiv de evacuare a apei în punctul cel mai de jos.
  
  În cazurile în care dispozitivele pentru evacuarea apei sunt amplasate în aer liber, ele vor trebui protejate contra îngheţului.
5. 4.3.5. Toate capetele de conductă (ramificaţii) nefolosite trebuie perfect închise cu flanşe oarbe. Robinetele sau alte dispozitive de închidere nu pot fi considerate satisfăcătoare în astfel de cazuri.
6. 4.3.6. În componenţa conductelor de acetilenă se admit numai robinete care închid etanş, fiind totodată bine etanşate şi faţă de exterior.
  
  Robinetele cu cep pot fi folosite numai dacă cepul este etanşat faţă de atmosfera exterioară printr un dispozitiv special şi sigur de etanşare. Robinetele cu etanşarea cepului pe locaşul conic de metal pot fi folosite, dacă sunt foarte bine executate, numai în conductele de presiune joasă din instalaţiile pentru sudură.
7. 4.3.7. Toate conductele de acetilenă vor trebui să aibă o bună legătură la pământ, pentru a se evita formarea electricităţii statice.
8. 4.3.8. Conductele mai lungi de 25 m, în care presiunea efectivă este mai mare de 1,5 bar, vor fi echipate cu membrane de siguranţă (de rupere) din 25 în 25 de mettj.
9. 4.3.9. În toate cazurile în care, pe conducte, sunt montate membrane de explozie, se va asigura stabilitatea conductei, ţinându-se seama de forţa ce se dezvoltă în momentul ruperii membranei, iar membranele de rupere vor trebui să fie astfel montate încât să nu prezinte pericol pentru personal şi pentru echipamentele învecinate.
4.4. AMPLASARE (POZARE)
1. 4.4.1. Conductele de acetilenă vor fi amplasate de preferinţă suprateran şi astfel încât să fie uşor accesibile.
2. 4.4.2. Conductele de presiune înaltă trebuie să fie amplasate numai suprateran şi în încăperi închise sau protejate, pentru a se exclude posibilitatea lichefierii acetilenei în conducte.
3. 4.4.3. Conductele de presiune joasă şi medie pentru acetilena umedă, al căror traseu trece prin aer liber, vor trebui să fie protejate contra îngheţului vaporilor de apă pe porţiunile expuse frigului. Protecţia se va asigura prin izolare termică şi însoţire cu o conductă de abur de joasă presiune (max. 150°C ), montată astfel încât să nu vină în contact direct cu conducta de acetilenă. Proiectantul va alege diametrul conductei de însoţire între Dn 15 şi Dn 40, în funcţie de diametrul şi de lungimea conductei de acetilenă. Conductele scurte, cu debite mari de acetilenă din cadrul unei instalaţii tehnologice amplasate în aer liber, nu trebuie însoţite decât dacă există realmente pericolul de îngheţ, ceea ce de regulă nu este cazul.
4. 4.4.4. Toate conductele de acetilenă trebuie astfel montate şi protejate, încât să nu fie expuse la încălzire periculoasă din partea altor elemente ale instalaţiilor, sau datorită radiaţiei solare, în cazul conductelor amplasate în aer liber. În acest caz protecţia va fi asigurată prin izolaţie termică sau prin parasolare.
5. 4.4.5. În cazul montării conductelor de acetilenă (numai de presiune joasă şi medie)2 pe estacade sau alte mijloace de susţinere, comune şi pentru alte conducte, conductele
  
  2 Conductele de presiune înaltă nu se vor aşeza, în nici un caz, pe suporţi comuni cu ai altor conducte.
  
  de acetilenă vor trebui aşezate la partea superioară, asigurându-se distanţe suficiente pentru ca intervenţiile necesare să se poată face fără pericol. Pe de altă parte, se va asigura o sprijinire judicioasă, pentru a se evita deformări, trepidaţii, sau solicitări periculoase, respectiv, se va asigura compensarea dilatărilor. Toate mijloacele de susţinere a conductelor vor trebui confecţionate din materiale necombustibile.
6. 4.4.6. La pozarea conductelor se va avea o grijă deosebită ca acestea să nu poată veni în contact cu conductori sau cabluri electrice.
7. 4.4.7. Nu se admite amplasarea conductelor de acetilenă în:
  1. a. spaţii greu accesibile sau în locuri cu circulaţie intensă, ca de ex: canale de
    
    aerisire, coridoare de trecere, etc.
  2. b. hale (încăperi, ateliere) în care acetilena nu intervine în procesele respective;
  3. c. canale mari, în care se poate circula şi/sau în care se amplasează şi alte conducte sau cabluri electrice;
    - • d. blocuri de beton, sau zidărie, cu excepţia cazurilor în care trecerea prin astfel de blocuri este o cerinţă tehnică (de ex. la încrucişări de drumuri sau cu căi de rulare ale unor utilaje grele). În astfel de cazuri, conducta de acetilenă va fi protejată cu un manşon din ţeavă de oţel, înglobat în zidărie, care va trebui să depăşească drumul respectiv cu cel puţin 2 m în fiecare parte.
8. 4.4.8. În interiorul clădirilor, conductele de acetilenă pot fi amplasate fie suprateran,
  
  fie în canale bine aerisite (de ex. prin acoperire cu grătare).
  
  În ambele cazuri, ele vor trebui să fie judicios sprijinite, spre a nu se produce deformări periculoase.
9. 4.4.9. În cazul amplasării conductelor în canale, diversele armături la care sunt
  
  necesare manevre, sau intervenţii periodice (robinete, prize pentru aparate de măsură, etc.) nu vor fi montate în canale, ci pe porţiunile conductei din afara canalelor.
  
  4.4.1O. În atelierele în care acetilena se foloseşte pentru sudură, se admite montarea conductelor de oxigen şi acetilenă pe acelaşi perete, vopsite diferit (albastru pentru oxigen şi galben pentru acetilenă), iar conducta de acetilenă va fi montată deasupra celei de oxigen şi la distanţă de cel puţin 0,5 m.
4.5. PROBE, EXPLOATARE

4.5.1 Înainte de vopsire şi de izolare, conductele de acetilenă vor trebui supuse unei probe hidraulice de presiune, la valorile indicate la subcap. 4.4., pentru fiecare dintre categorii. Conductele cu presiunea de lucru până la 0,2 bar pot fi exceptate de la proba de presiune hidraulică, cu condiţia ca buna lor execuţie să fi fost asigurată prin per onal anume însărcinat şi calificat.

4.5.2. După scurgerea apei şi după uscare (prin suflare cu aer), toate conductele, inclusiv cele cu presiuni mai mici de 0,2 bar, vor fi supuse unei probe de etanşeitate (de presiune pneumatică) la o presiune egală cu 1,5 x presiunea maximă de lucru, dar cel putin 0,5 bar. La această probă, conductele trebuie ţinute sub presiune de aer cca 24 de ore, după care presiunea trebuie să rămână practic neschimbată. Citirea presiunilor (iniţială şi finală) trebuie să se facă la aceeaşi temperatură, iar în cazul conductelor exterioare, în condiţii practic egale de radiaţie solară. În aceste condiţii o scădere cu mai mult de 5% a presiunii iniţiale (scădere care nu poate fi atribuită impreciziei citirilor şi/sau diferenţelor insesizabile de temperatură) face necesară depistarea neetanşeităţilor (de ex. cu apă cu săpun, în special la suduri şi alte îmbinări) şi remedierea lor corespunzătoare.
4.5.3. Separat de probele de presiune, menţionate Ia punctele precedente, înainte de darea în exploatare, se va face o revizie minuţioasă, completă a conductelor, pentru a se verifica dacă toate prevederile de la acest capitol au fost îndeplinite, în special cele referitoare la execuţie, dotare, pozare şi altele nesesizabile prin probele de presiune.
4.5.4. Înainte de darea în exploatare, precum şi după fiecare oprire de lungă durată, toate conductele vor trebui suflate cu azot, până ce, în cel mai îndepărtat punct de introducere a azotului, concentraţia oxigenului va fi scăzută sub 3 %.

Se va avea grijă să nu rămână porţiuni de conductă nespălată cu azot (zone stagnante),

scop în care se vor prevedea robinetele necesare, judicios amplasate.
4.5.5. În conductele de acetilenă, nu se admite scăderea presiunii sub o anumită valoare limită, dinainte prescrisă, respectiv, apariţia unor depresiuni şi riscul pătrunderii aerului.
4.5.6. Conductele de presiune joasă pot fi alimentate de la o sursă de acetilenă de presiune mai ridicată (instalaţia de acetilenă din hidrocarburi sau din carbid, compresor,

butelii cu acetilenă dizolvată sub presiune), numai dacă sunt pe deplin asigurate contra creşterii presiunii peste valoarea prevăzută.
4.5.7. Orice intervenţii la conductele de acetilenă, în special cele care pot provoca încălziri periculoase (suduri), sau formarea de amestecuri explozive, trebuie precedate de o îndepărtare completă a acetilenei, prin suflare cu azot sau alt gaz inert. La conductele de diametru mic (sub 25 mm ), suflarea se poate face şi cu aer, cu condiţia ca, la punctul de ieşire, să nu existe vreun pericol de aprindere.

CAPITOLULS

ECHIPAMENTE DE MĂSURĂ ŞI AUTOMATIZARE

5.1. Instalaţiile de producere şi de utilizare a acetilenei vor fi echipate, în mod judicios, cu aparatele de măsură, alarmă şi automatizare necesare pentru asigurarea cerinţelor generale enunţate la cap. 2, art. 2.2.9. alin. a şi b, în măsura în care aceste cerinţe pot fi realizate prin echipamentul de măsură şi automatizare.

Se va ţine seama şi de prevederile concrete (nelimitative) referitoare la dotarea cu aparatură de măsură şi automatizare, precizate şi în alte articole ale normativului.
5.2. Pe lângă dotările care rezultă din prevederile de la art. 5.1. se vor lua măsuri adecvate pentru sesizarea unor fenomene accidentale, ca de ex.: descompunerea acetilenei (în interiorul utilajelor şi/sau al conductelor), ruperea membranelor de siguranţă etc. şi în caz că acestea ar prezenta pericole imediate, pentru alarmare şi interblocări sau telecomenzi, după caz (a se vedea şi art. 8.3.6.).
5.3. Se poate utiliza atât aparatura pneumatică, precum şi cea electronică. Elementele de automatizare din zonele cu pericol de explozie vor trebui să fie de tip antiex, corespunzător clasei de explozie şi grupei de aprindere a acetilenei (şi a celorlalte gaze care intervin în proces).
5.4. Aparatele centralizate în camere de comandă, în care, prin măsurile luate, se asigură mediul normal şi se exclude pericolul de explozie, pot fi în execuţie normală.
5.5. Elementele de automatizare nu trebuie sa aibă în componenţa lor piese confecţionate din materiale interzise dacă aceste piese vin în contact cu acetilena.
5.6. La locurile de priză ale aparatelor de măsură şi automatizare, unde sunt posibile acumulări de substanţe periculoase, se va prevedea spălarea continuă cu un curent slab de azot, sau altă substanţă care nu afectează procesul tehnologic.
5.7. Atât la alegerea cât şi la montarea aparatelor de măsură şi automatizare, se va

urmări realizarea unei fiabilităţi şi siguranţe maxime în exploatare. În acest sens, se va aprecia dacă şi unde este necesar să se prevadă măsuri, respectiv aparate suplimentare, de siguranţă, pentru eventualitatea ca vreunul din ele nu ar funcţiona corect.

CAPITOLUL6 DEPOZITE

6.1. DEPOZITE DE CARBID
1. 6.1.1. Prevederile din acest subcapitol se referă la depozitarea carbidului1 respectiv la depozitele de carbid cu capacitatea de depozitare de peste 500 kg.
  
  – Toate depozitele de carbid se încadrează în categoria A de pericol de incendiu (Risc foarte mare de incendiu).
  
  Pentru depozitarea carbidului în containere, se vor respecta instrucţiunile întreprinderii furnizoare.
2. 6.1.2. Carbidul (ambalat în butoaie etanşe din tablă de oţel) poate fi depozitat numai în încăperi închise, care asigură adăpost contra precipitaţiilor atmosferice (ploaie, zăpadă).
3. 6.1.3. Se poate depozita în şoproane sau în aer liber numai carbidul livrat în containere în următoarele condiţii:
  1. a. containerele să fie bine etanşate şi prevăzute cu dispozitive de siguranţă faţă de suprapresiuni, dispozitive care, în caz şi după o eventuală funcţionare, să nu permită pătrunderea apei din precipitaţii atmosferice în interiorul containerului;
  2. b. depozitul să fie dotat cu mijloace mecanice adecvate pentru manipularea şi transportul containerelor până la locul (instalaţia) de utilizare a carbidului.
4. 6.1.4. Nu se admite depozitarea carbidului în încăperi în care butoaiele ar putea fi lovite, iar acetilena degajată accidental ar constitui un pericol ca de exemplu:
  1. a. coridoare sau spaţii de trecere;
  2. b. casele scărilor;
  3. c. vestibuluri sau alte locuri de acces;
  4. d. încăperi din subsoluri;
  5. e. încăperi în care staţionează oameni;
5. 6.1.5. Toate încăperile în care se depozitează carbid trebuie să fie permanent bine aerisite prin ventilaţie naturală, organizată, care să asigure minimum 2 schimburi pe oră.
6. 6.1.6. Se interzice depozitarea carbidului în încăperi comune cu alte materiale, explozive, combustibile sau care pot coroda tabla de oţel a butoaielor.
7. 6.1.7. Încăperile în care se depozitează carbidul trebuie să fie uşor accesibile, bine iluminate şi să aibă cel puţin o ieşire derectă în exterior, cu dechidere în afară.
8. 6.1.8. Pentru deschiderea butoaielor cu carbid (scoaterea capacelor) se vor folosi numai scule antiscântei, dar nu din materia1e interzise la contactul cu acetilena.
9. 6.1.9. Butoaiele cu carbid trebuie manipulate numai la adăpost de ploaie; nu trebuie introduse umede în depozit şi mai a1es nu trebuie deschise când sunt umede.
10. 6.1.10. Depozitarea carbidului în butoaie în cantităţi de peste 5000 kg se face în clădire independentă, neetajată, de gradul I sau II, rezistentă la foc.
  
  Se admite ca magazia de carbid să facă corp comun cu altă clădire cu condiţia de a fi despărţită prin zid rezistent la explozie şi de a îndeplini şi celelalte condiţii prevăzute pentru depozitarea carbidului.
11. 6.1.11. Pardoseala magaziei va fi executată din material antiscântei şi situate la un nivel superior terenului înconjurător, cu cel puţin 30 cm mai sus (astfel este exclusă posibilitatea inundărilor) şi cu ce] puţin 20 cm mai sus decât pardoseala încăperilor vecine.
12. 6.1.12. În depozitul de carbid, butoaiele vor fi aşezate orizontal sau vertical pe trei rânduri în cazul deservirii mecanizate (cu electrostivuitoare antiex) şi pe două rânduri în cazul deservirii manuale. În ambele cazuri se vor forma stive cu spaţii de manevră între ele de cel puţin 1,5 m lăţime astfel încât să nu fie posibilă căderea sau rostogolirea butoaielor, iar manipularea să se facă uşor. În cazul în care butoaiele sunt aşezate orizontal, între rânduri se vor pune scânduri cu grosimea de 4 – 5 cm pentru asigurarea stabilităţii stivelor.
  
  Cantitatea maximă de carbid admisă într-o stivă va fi de 12000 kg în cazul deservirii mecanizate şi de 8000 kg în cazul deservirii manuale.
13. 6.1.13. Alături de depozitul de carbid, în aceeaşi clădire se admite şi amplasarea camerei pentru deschiderea (scoaterea) capacelor, camera care poate fi comună cu camera concasoarelor (când carbidul trebuie concasat). Această încăpere va trebui să aibă ieşire directă spre exterior şi să fie separate de încăperea în care este depozitat carbidul printr-o cameră ătampon” prevăzută şi ea cu uşă directă spre exterior (pe lângă uşile de comunicaţie cu încăperile unde se depozitează şi se deschid butoaiele de carbid).
14. 6.1.14. Se interzice cu desăvârşire trecerea prin depozitul de carbid şi prin încăperile adiacente a conductelor de apă, abur, canalizare pentru a exclude posibilitatea contactului între carbid şi apă.
15. 6.1.15. Se interzice amplasarea de hidranţi exteriori în vecinătatea depozitului de carbid, iar la intrări se vor afişa cât mai vizibil plancarde cu inscripţia: ,,Pentru stingerea incendiilor este interzisă utilizarea apei".
16. 6.1.16. Pentru stingerea incendiilor în încăperile în care se află carbid se admit numai mijloace (metode) ,,uscate” ca de exemplu: stingătoare cu pulberi, nisip, gaze inerte.
17. 6.1.17. Cantităţi de carbid până la 5000 kg pot fi depozitate în magazii metalice independente, precum şi în clădiri comune cu alte magazii, sau cu hala generatoarelor de acetilenă cu următoarele condiţii:
  1. a. încăperile comune cu alte magazii să fie construite din materiale incombustibile şi separate de restul încăperilor prin pereţi rezistenţi la explozie.
  2. b. în cazul când depozitul de carbid face corp comun cu hala generatoarelor de acetilenă, comunicaţia cu aceasta se face printr-o încăpere tampon.
6.2. DEPOZITAREA BUTOAIELOR GOLITE DE CARBID
Se recomandă ca depozitul de butoaie goale să fie separat de celelalte obiecte, la distanţele prevăzute la cap. 7. la nevoie, poate fi însă alipit de depozitul de carbid în butoaie, cu condiţia de a se fi separat de acesta printr•un perete rezistent la explozie.

6.2.3. În interiorul depozitului (sub şopron), butoaiele goale vor fi aşezate pe mai multe rânduri, cu recomandarea de a fi aşezate cu gura în sus şi de a fi protejate împotriva pătrunderii precipitaţiilor atmosferice (ploaie, zăpadă).
6.3. DEPOZITE DE BUTELII DE ACETILENĂ
1. 6.3.1. În acest subcapitol, se are în vedere numai depozitarea acetilenei comprimată şi dizolvată în butelii (cilindri) de oţel, cu acetona, în masă poroasă, respectiv depozitele de butelii cu acetilenă. Gazometrele de acetilenă nu sunt considerate depozite, rolul lor fiind de
  
  ,,rezervor tampon".
2. 6.3.2. Capacitatea maximă admisă pentru depozitele de acetilenă îmbuteliată este de
  
  2400 butelii pline.
3. 6.3.3. Depozitul de butelii pline, (constând dintr•o clădire, de categoria A de pericol de incendiu şi de gradul I sau II, rezistenţa la foc, separată, va fi alipită de alte clădiri, cu condiţia ca pereţii despărţitori să fie rezistenţi la explozie) va fi compartimentat, prin pereţi rezistenţi la explozie în compartimente cu capacitatea de maxim 800 butelii, de câte 6 kg acetilenă.
  
  Buteliile de acetilenă depozitate în containere speciale se pot depozita pe platforme, în aer liber. Containerele cu butelii goale vor fi depozitate în zone separate de containerele cu butelii pline, zone care vor fi demarcate şi semnalîzate corespunzător.
4. 6.3.4. Fiecare compartiment va fi prevăzut cu:
  1. a. ieşire directă spre exterior;
  2. b. pardoseală din material ce nu produce scântei;
    
    C. acces la drumul uzinal, corespunzător mijloacelor prevăzute pentru manipularea buteliilor.
5. 6.3.5. Depozitul va fi dotat cu utilaje (dispozitive) adecvate pentru manipularea, în siguranţă, a buteliilor ţinându-se seama şi de cantităţile ce se manipulează.
  
  6.3.6. În interiorul depozitului, buteliile vor fi aşezate în poziţie verticală, Jasându-se spaţiile libere necesare pentru manipulare şi pentru acces facil la ambele uşi ale fiecărui compartiment. Dacă este necesară constituirea de grupuri de butelii ( pe beneficiari sau pe alte criterii), elementele metalice necesare pentru separarea grupurilor vor trebui să fie galvanizate, pentru a nu se produce scântei, la lovirea lor.
6.4. DEPOZITE DE ACETONĂ
1. 6.4.1. Depozitul de acetonă va fi conceput şi dimensionat în funcţie de capacitatea instalaţiei, de caracterul ei (unitate ăindependentă" sau ăintegrată” conform definiţiei de la cap. 7) şi de condiţiile de aprovizionare.
2. 6.4.2. Se admite un rezervor de zi, cu capacitatea de 2 m3, amplasat lângă atelierul de umplere (completare) butelii cu acetonă.

6.5 BAZINE ( GROPI, BATALURI) PENTRU NĂMOL DE CARBID
1. 6.5.1. Evacuarea nămolului de carbid (suspensie de hidrat de calciu) din generatoare şi transportul lui până la bazine se va face conform prevederilor de la cap. 2 art. 2.2.4.
2. 6.5.2. Pompele şi conductele pentru transportul nămolului (de la generatoare sau din bazinul intermediar) la bazinele de decantare şi/sau depozitare, silozuri vor trebui să fie uşor demontabile, pentru a putea fi curăţate, în cât mai scurt timp, în caz de înfundare.
3. 6.5.3. Bazinele pentru decantarea şi/sau depozitarea nămolului vor trebui să fie amplasate în aer liber şi la o distanţă suficientă de orice alte obiecte, pentru ca acetilena ce se mai poate degaja din nămol, să nu afecteze siguranţa acestor obiecte. Pentru distanţe se vor respecta prevederile de la cap. 7.
4. 6.5.4. În general, bazinele de nămol de carbid vor fi construite din b ton (care se consideră satisfăcător din punct de vedere al protecţiei pânzei de apă freatică) şi vor avea trei compartimente, astfel ca, în timp ce în unul dintre ele se aduce nămol proaspăt, diluat, din celelalte să se poată scoate apa limpezită, respectiv nămolul concentrat.
5. 6.5.5. Apa limpezită, saturată cu hidrant de calciu, dacă nu se recirculă la generatoarele de acetilenă, poate fi evacuată la canalizarea de ape chimic impure sau chiar convenţional curate, dacă se obţine acceptul organizaţiei (secţiei) care administrează reţeaua de canalizare respectivă, dar numai după ce conţinutul de acetilenă a scăzut sub 1O mg/1.
6. 6.5.6. Pentru cantităţi mici de nămol de carbid (de ex. în cadrul organizării de şantier) se admite ca acesta să fie depozitat în gropi (bataluri) de pământ şi necompartimentate, respectându-se însă, prevederile de la art. 6.5.7. şi 7.3.2., precum şi o distanţă de cel puţin 100 m de orice fântână, apă de băut.
7. 6.5.7. În jurul bazinelor de decantare – depozitare a nămolului de carbid, se va prevedea o zonă de protecţie de cel puţin 5 m, în care se interzice orice sursă de aprindere, precum şi accesul persoanelor neautorizate. Se exceptează de la această prevedere utilajele în execuţie normală, pentru scoaterea şi transportarea nămolului concentrat, cu condiţia ca, la compartimentul de care se apropie aceste utilaje, să nu se degaje acetilena în cantităţi periculoase (ceea ce se va constata cu un explozimetru portabil).
8. 6.5.8. Nămolul de carbid se poate depozita în silozuri speciale, de unde se va transpota în bataluri cu autocisternele.

CAPITOLUL 7.

AMPLASAMENT – DISTANŢE MINIME

7.1 DEFINIŢII ŞI PRECIZĂRI
1. 7.1.1. În cadrul acestui normativ se folosesc noţiunile de:
  1. a. Unitate independentă de producere a acetilenei, prm care se înţelege acea unitate care livrează acetilena produsă altor beneficiari, de regulă comprimată (şi dizolvată) în
    
    butelii de oţel, cu acetonă în masa poroasă. Într-o astfel de unitate acetilena este produsă numai din carbid.
  2. b. Unitate integrată de producere a acetilenei, prin care se înţelege acea unitate a cărei producţie se consumă (pentru sudură sau pentru prelucrări chimice) în cadrul uzinei (combinatu1ui) din care face parte şi instalaţia de producere a acetilenei. Într-o astfel de unitate, acetilena poate fi produsă fie din carbid, fie din hidrocarburi.
2. 7.1.2. Distanţele între diferitele obiecte ale unităţii de acetilenă (între ele, sau faţă de alte obiecte din afara unităţii), distanţe care se indică la subcap. 7.2., se înţeleg de la perimetrul clădirilor sau în cazul instalaţiilor şi utilajelor tehnologice amplasate în aer liber, de la punctul cel mai apropiat al acestora de obiectul faţă de care se prescrie distanţa minimă.
  
  Pentru drumuri şi căi ferate, se consideră însă, distanţele până la axele acestora.
3. 7.1.3. În cazul comasării unor obiecte (secţii), pe baza şi in condiţiile prevederilor de Ia cap. 2 şi 6, distanţele dintre obiectele comasate (menţionate la subcap. 7.2) se anuleaz.ă, iar distanţele faţă de celelalte obiecte se înţeleg de la punctul cel mai apropiat al compartimentului în care intervine acetilena.

7.2. DISTANŢE MINIME

7.2.1. Pentru unităţile independente, precum ş1 cele integrate de producere a acetilenei (din carbid) cu capacităţi de peste 20 Nmc/h, se prevăd distanţele indicate în următor (distanţele se aplică în cazul când componentele nu sunt alipite).

Unităţi independente de acetilenă cu capacitate de peste 20 Nmc/h

Distanţa minimă în metri

	Denumirea obiectelor	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11
1.	Instalaţia de producere a acetilenei	–	IO	10	5	5	5	5	5	5	IO	10
2.	Instalaţia de îmbuteliere a acetilenei	IO	–	10	5	5	5	5	5	5	10	10
3.	Depozit de recipiente cu acetilenă	10	10	–	5	5	5	5	5	5	1o*	10*
4.	Depozit de carbid	5	5	5	–	5	5	5	5	5	s"	5
5.	Depozit de butoaie golite de carbid	5	5	5	5	–	5	5	5	5	5*	5*
6.	Depozit de acetonă	5	5	5	5	5	–	5	5	5	10"	10

7.	Bazine (gropi), silozuri pentru nămolul de carbid	5	5	5	5	5	5	–	5	5	5*	5
8.	Gazometru de acetilenă	5	5	5	5	5	5	5	–	5	5	5
9.	Împrejmuiri**	10	10	10	5	5	10	5	5	–	–	–
10.	CF uzinale	10	10	10*	s*	5	10*	5*	f	–	–	–
11.	Drumuri auto uzinale	10	10	10*	5*	5	10	5	5	–	–	–

Observaţie:

*) Se exceptează drumul şi CF care deservesc exclusiv depozitul. La acestea, distanţele nu se normează, dar pentru accesul vehiculelor respective se vor întocmi instrucţiuni speciale.

**) Zonarea mediilor cu pericol de explozie nu trebuie să depăşească împrejmuirile unităţilor independente de acetilenă.

Distanţele se pot reduce cu 50% în cazul realizării de pereţi etanşi, val de pământ, etc. şi se prezintă calculul de dispersie al substanţelor inflamabile şi cu pericol de explozie.

7.2.2. Bazinele intermediare pentru pomparea nămolului de hidrat de calciu pot fi amplasate în afara halei generatoarelor de carbid, la distanţă nenormată, dacă sunt acoperite şi prevăzute cu ventilaţie eficientă (vezi art. 8.3.2.e)
7.2.3. Pentru încăperile generatoarelor de acetilenă cu capacitate mai mică de 20 Nmc/h, unele dintre distanţele din tabelul de mai sus, se reduc după cum urmează:
- – faţă de căi ferate curente, minim 1O m;
- – faţă de căi ferate uzinale, minim 1O m;
- – faţă de drumuri uzinale, nu se nonnează;
7.2.4. Distanţele dintre unităţile integrate de producere a acetilenei din carbid, cu

capacităţi mai mici de 20 Nmc/h, vor fi cele prevăzute în tabelul de mai sus, reduse cu 30%.
7.2.5. Generatoarele de acetilenă cu capacitate mai mică de 20 Nmc/h, pot fi instalate în încăperi alipite de atelierele pe care le deservesc, cu condiţia ca peretele despărţitor să fie rară goluri şi să reziste la explozie.
7.2.6. Distanţele minime dintre instalaţiile de producere a acetilenei (amplasate în clădiri sau în aer liber) faţă de diverse alte lucrări învecinate, mai importante, sunt indicate în tabelul următor.
7.2.7. Între utilajele (şi secţiile) instalaţiilor de acetilenă amplasate în aer liber, distanţele nu se normează, fiind determinate în funcţie de cerinţele procesului tehnologic, de condiţiile de montaj, intervenţie şi întreţinere.

7.2.8. În cazul unităţilor integrate, rezervorul principal de acetonă poate fi amplasat într-un depozit de lichide inflamabile comun, cu respectarea prevederilor referitoare la astfel de depozite.

Distanţele minime între instalaţiile de producere a acetilenei şi obiective învecinate
Lucrări învecinate	Distanţa, în m (a)	Distanţa, în m. (b)
Construcţii şi instalaţii de fabricaţie de categoria A şi B de pericol de incendiu	25	25
Construcţii şi instalaţii de fabricaţie de categoria C, D şi E de pericol de incendiu	25	25
Construcţii din centre foarte populate (clădiri publice sau clădiri înalte).	100	100
Construcţii social-cultural-administrative ale unităţilor industriale vecine	25	25
Priza de aer a unităţilor de producere a Oxigenului	300*	300*
Căi ferate curente	25**	25**
Drumuri publice
– Locale	15***	15***
– Judeţene	35	35
– Naţionale, autostrăzi	50	50

7.2.9. Distanţa dintre două sau trei facle vecine nu se normează, cu condiţia să fie situate la aceeaşi înălţime (capetele faclelor).

Observaţii:
1. a. Pentru unităţi integrate cu capacitatea de peste 20 Nmc/h sau independente până la 50 Nmc/h.
2. b. Pentru unităţi independente cu capacitate mai mare de 50 Nmc/h.
  - * Această distanţă poate fi redusă, în cazul fabricilor de oxigen, prevăzute cu instalaţii speciale pentru îndepărtarea acetilenei. Se va ţine seama şi de normativul P.D – 43/1988, pentru oxigen.
  - * * Faţă de instalaţia de îmbuteliere, depozite de recipiente şi gazometru, distanţa minimă va fi de 25 m.
  - * * * Distanţele se pot reduce cu 50% în cazul realizării de pereţi etanşi, val de pământ, etc. şi se prezintă calculul de dispersie al substanţelor inflamabile şi cu pericol de explozie.
Pentru stabilirea distanţelor faţă de drumurile publice şi liniile de cale ferată se va solicita şi acordul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

7.3. ALTE PREVEDERI
1. 7.3.1. Se recomandă ca, respectând distanţele minime prevăzute la subcap. 7.2., obiectele unităţii de acetilenă să fie grupate cât mai compact posibil, astfel ca traseele conductelor să fie cât mai scurte, iar fluxurile de materiale cât mai raţionale (simple). Se va avea în vedere, în special la unităţile integrate, să nu existe întrepătrunderi între terenul ocupat de unitatea de acetilenă şi restul terenului uzinei respective.
2. 7.3.2. Faclele, bazinele (gropile) de nămol de carbid ş1 orice alte obiecte (din componenţa unităţii de acetilenă), care prezintă pericol pentru oameni şi animale, vor trebui îngrădite cu gard de sârmă, pe poarta căruia se va fixa o tăbliţă de avertizare, cu inscripţia:
  
  ,,INTRAREA PERSOANELOR NEAUTORIZATE INTERZISĂ".
3. 7.3.3. În zonele de siguranţă, care rezultă din condiţiile de distanţe minime prevăzute la subcap. 7.2., se pot cultiva numai plante care, în mei un stadiu al dezvoltării lor, nu prezintă pericol de autoaprindere, sau de propagare a incendiilor.

CAPITOLUL8

CLĂDIRI ŞI INSTALAŢII UTILITARE (DE UTILITĂŢI )

8.1. CLĂDIRI
1. 8.1.1. În cele ce urmează, se prezintă cerinţele şi prevederile referitoare la clădirile din componenţa unităţilor producătoare sau consumatoare de acetilenă.
  
  Orice clădire în care pot avea loc degajări sistematice, întâmplătoare sau accidentale de acelilenă, se încadrează în categoria A de pericol de incendiu şi gradul I sau 11, de rezistenţă la foc.
2. 8.1.2. Acoperişurile acestor clădiri se realizează fără pod şi astfel concepute şi construite, încât să nu fie posibilă acumularea acetilenei în părţile superioare. Dacă acoperişul este cu grinzi, între care se pot forma spaţii stagnante de aer, se va asigura evacuarea permanentă a gazelor acumulate sub tavan, prin dispozitive adecvate (luminatoare, hote de ventilaţie sau deflectoare simple), amplasate în punctele mai înalte, astfel ca acumularea acetilenei să nu fie posibilă.
  
  În acelaşi scop, încăperile în care sunt posibile scăpări accidentale de acetilenă, nu se vor acoperi cu elemente prefabricate (chesoane), care, prin fonna lor, constituie c,asete în care se pot acumula gaze mai uşoare decât aerul.
3. 8.1.3. Toate clădirile în care se operează cu acetilena se execută cu un singur nivel. În cazurile în care anumite utilaje, cu anexele lor, au o înălţime mare şi necesită supraveghere şi manevre la mai multe nivele, acestea se vor realiza prin podeţe, prin platforme metalice cu grătare (sau cu goluri foarte mari), astfel încât, încăperea respectivă să nu aibă etaje separate, iar sistemul de ventilaţie să fie unic, pentru toată înălţimea.·
  
  Nu se admite amplasarea utilajelor deasupra clădirilor cu pericol de explozie.
4. 8.1.4. Pardoselile la astfel de c]ădiri vor fi realizate din materiale care prin lovire sau frecare nu produc scântei şi sunt antistatice (de ex.: asfalt, mozaic cu piatra calcaroasă, ş.a.), iar scările şi platformele interioare, confecţionate din oţel, vor trebui să fie tratate astfel, încât să nu fie posibilă producerea scânteilor, prin lovire, sau prin electricitate statică.
5. 8.1.5. Toate piesele metalice mobile (uşi, ferestre, etc) vor fi astfel executate, încât să nu poată produce scântei.
6. 8.1.6. Toate uşi]e şi ferestrele trebuie să se deschidă spre exterior; uşile interioare (între două încăperi vecine) se vor deschide către încăperea cu pericol minim, asigurându-se căile de evacuare, în caz de incendiu.
7. 8.1.7. Toate încăperile cu pericol de explozie trebuie să aibă cel puţin o ieşire directă (uşă) spre exterior precum şi suprafeţele necesare (golurile) de decomprimare, în caz de explozie, minim 0,05 m2 la 1 m3 din volumul încăperii respective.
8. 8.1.8. În halele dotate cu poduri rulante, monoraiuri, sau macarale, se va avea grijă ca aceste utilaje şi căile lor de rulare să fie astfel construite, încât să nu producă scântei când sunt manevrate; în cazul când sunt acţionate electric, se vor respecta prevederile de la subcap. 8.2.
9. 8.1.9. În ceea ce priveşte posibilitatea de comasare a unor obiecte, respectiv obligaţia ca acestea să fie instalate în clădiri închise, separate, sau nu, se vor respecta prevederile de la capitolele 2 şi 6, care conţin şi condiţii impuse de cerinţele proceselor tehnologice respective.
  
  8.1.1O. La clădirile la care se prevede ventilare naturală, soluţiile constructive se realizează conform normelor specifice.
8.2. INSTALAŢII ELECTRICE
1. 8.2.1. Toate echipamentele şi instalaţiile electrice trebuie să corespundă mediului de lucru din fiecare secţie (obiect), ţinându-se seama de prezenţa acetilenei în conformitate cu grupa de explozie şi c1asa de temperatură şi zona de explozie.
2. 8.2.2. Camera de distribuţie electrică poate fi echipată cu aparatură pentru mediu normal, cu condiţia de a fi amplasată într-o zonă neclasificată.
3. 8.2.3. Se prevăd instalaţii de protecţie contra descărcărilor electrice, atmosferice, precum şi de legare la pământ.

8.3 INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE ŞI VENTILARE
1. 8.3.1. Prin instalaţie de încălzire şi ventilare, se urmăreşte să se realizeze, în
  
  încăperile închise:
  1. a. condiţiile impuse de procesul tehnologic;
  2. b. condiţiile impuse de tehnica securităţii muncii, respectiv o ventilaţie care să împiedice acumulările de gaze ce ar putea forma amestecuri explozive (acetilenă – aer);
  3. c. cerinţele de microclimat pentru personalul de deservire, confom1 Normei generale de protecţia muncii, Ed. 2002
2. 8.3.2. Conditii de temperatura si ventilare:
  1. a. Pentru încăperile închise:
    - – temperatura: nu este necesară încălzire;
    - – ventilarea: naturală, organizată, nu este necesară ventilare de avarie;
  2. b. Cameră pentru deschiderea butoaielor cu carbid şi pentru concasarea carbidului (când este cazul);
    
    temperatura: nu este necesara incalzirea:
    
    ventilarea: generală naturală, organizată, plus ventilaţie mecanică locală, la punctele în care se formează praf de carbid.
  3. c. Camerele tampon (în cazurile în care sunt prevăzute): temperatură: nu este necesară încălzire;
    
    ventilare: conform Normativului P-118/1999 privind siguranta la foc in constructii;
  4. d. Hala generatoarelor de acetilenă din carbid:
    
    temperatura: se va asigura o temperatură de gardă de +5°C, când generatoarele nu funcţionează;
    
    ventilarea: generală, naturală, organizată, plus ventilaţie de avarie, cu I O
    
    schimburi pe oră;
  5. e. Bazinul intermediar de nămol din carbid:
    - – temperatura: nu este necesară încălzire;
    - – ventilarea: se va asigura un debit de aer cel puţin egal cu de 100 ori volumul acetilenei, ce se poate degaja în bazinul intermediar (ventilaţie naturală).
  6. f. Hala compresorului de acetilenă:
    - – temperatura: minim+ 15°C;
    - – ventilarea: în funcţie de pierderile indicate de furnizor. Dacă nu se indică pierderi, se va realiza o ventilaţie naturală organizată.
  7. g. Hala bateriei de încărcare a acetilenei în butelii sau baterii:
    - – temperatura: minim +l 5°C;
    - – ventilarea: naturală, organizată, plus ventilaţie de avarie, cu 1O schimburi pe oră;
  8. h. Depozitul de butelii (fiecare compartiment):
    - – temperatura: se admite încălzirea până la+ 15°C;
    - – ventilarea: naturală, organizată, plus ventilaţie de avarie, cu 1O schimburi pe oră;
      
      1. Atelierul pentru verificare, reparaţie, umplere butelii cu acetonă (toate compartimentele):
    - – ventilarea: naturală, organizată;
  1. J. Camerele de vane ale gazometrelor:
    - – temperatura: minim +5°C;
    - – ventilarea: naturală, organizată, plus ventilaţie de intervenţie, cu 10 schimburi pe oră.
  1. k. Hala bateriilor de butelii cu acetilenă (utilizare):
    - – temperatura: minim +5°C;
    - – ventilarea: naturală, organizată, plus ventilaţie de avarie, cu 1O schimburi pe oră.
3. 8.3.3. Pentru încălzire poate fi folosit ca agent termic apa sau aburul, cu temperatura până la l 50°C, cu excepţia încăperilor în care se manipulează carbid, unde nu se admite nici aburul nici apa. În aceste încăperi, încălzirea se va face numai cu aer cald.
  
  În încăperile în care se admite aburul sau apa caldă, se recomandă folosirea registrelor, amplasate şi protejate astfel încât să nu fie posibilă apropierea şi supraîncălzirea buteliilor şi
  
  conductelor de acetilenă. Corpurile de încălzire cu anp10are nu sunt recomandate. În depozitele cu butelii de acetilenă, acestea nu se vor aşeza la mai puţin de 1 m de corpurile de încălzire şi vor fi protejate, contra radiaţiei, cu paravane de tablă galvanizată.
4. 8.3.4. Ventilarea de avarie se realizează, de preferinţă, cu ventilatoare axiale, la a căror amplasare se va ţine seama de faptul ca acetilena este mai uşoară decât aerul.
  
  La încăperile prevăzute cu instalaţii de evacuare forţată a aerului se compensează aerul evacuat cu aer proaspăt încălzit, în măsura necesară, pentru menţinerea temperaturii prescrise.
5. 8.3.5. Valorile (respectiv soluţiile) indicate pentru instalaţiile de vt::;ntilare sunt minimale. Ţinându-se seama de degajările posibile de acetilenă şi alte substanţe, care pot forma amestecuri explozive, aceste valori pot fi majorate; în funcţie de intensitatea ventilaţiei necesare, proiectantul va alege între ventilaţia mecanică şi cea naturală.
  
  În cazul instalaţiilor de ventilare mecanică, tubulatura va fi numai de metal şi corect legată la pământ, iar gura de evacuare va trebui să depăşească cu cel puţin 5 m clădirile din jur pe o rază de 20 m. Aceasta ultima prevedere nu se referă la ventilatoarele axiale montate în perete.
6. 8.3.6. În toate încăperile în care se lucrează cu acetilena, se va face un control periodic al concentraţiei acesteia, cu explozimetru portabil, pentru a se verifica eficacitatea instalaţiei de ventilare şi etanşeitatea instalaţiilor.

Se recomandă ca în încăperile în care pericolul unor degajări accidentale de acetilenă este mai mare şi anume în hala secţiei de îmbuteliere a acetilenei, în hala bateriei de butelii cu acetilenă, în depozitul de butelii pline cu acetilenă, să se prevadă explozimetre automate fixe, cu semnalizare optică şi acustică (înainte de formarea unor concentraţii periculoase) şi, recomandabil, cu declanşarea automată a instalaţiei de ventilare de avarie.

8.4. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ
1. 8.4.1. În încăperile în care există carbid, este interzisă orice instalaţie de apă. Se exceptează de la această prevedere hala generatoarelor de acetilenă din carbid, luându-se măsurile necesare pentru ca apa să nu poată veni în contact cu carbidul decât în interiorul generatoarelor.
  
  În încăperile în care acetilena participă la proces, nu se prevăd nici restricţii ş1 mei cerinţe speciale în ceea ce priveşte instalaţiile de apă, în genere.
2. 8.4.2. Hidranţii de incendiu vor fi prevăzuţi numai în încăperile în care nu se manipulează sau se depozitează carbid, iar în vecinătatea acestor încăperi nu se vor prevedea nici hidranţi interiori.
8.5. INSTALAŢII PENTRU CANALIZARE
1. 8.5.1. Apele reziduale care conţin acetilenă dizolvată, în proporţie mai mare de 1O mg/I, nu vor fi deversate direct în reţelele comune de canalizare (pluviale, convenţional curate, chimic impure, menajere), din cauza pericolului de formare a amestecurilor explozive acetilenă – aer, prin desorbţia acetilenei în canale.
2. 8.5.2. Când, din procesele de fabricaţie, rezultă totuşi ape cu conţinut de acetilenă mai mare de 10 mg/1, care nu pot fi recirculate în instalaţie (ceea ce ar constitui soluţia cea mai economică), ci trebuie neapărat să fie evacuate, aceste ape vor trebui ,supuse unei degazări, prin care conţinutul de acetilenă să fie redus sub 1O mg/1.
  
  Degazarea poate fi făcută în aer liber, de exemplu printr-un turn de degazare – răcire, numai dacă acetilena, conţinută în apă, este în cantităţi atât de mici, încat să nu prejudicieze buna funcţionare şi siguranţa instalaţiilor învecinate. (Atenţie, îndeosebi, la instalaţiile de separare a oxigenului din aer!). În caz contrar, degazarea va trebui realizată într-un sistem închis şi, evident, cu recuperarea acetilenei.
3. 8.5.3. În cazul în care apele din anumite fluxuri ale procesului tehnologic conţin mai mult de 1O mg/1 acetilenă, vehicularea lor se va face numai prin conducte închise, fără contact cu aerul.
4. 8.5.4. În nici un caz, chiar atunci când conţinutul de acetilenă este sub 10 mg/1, apele acetilenice nu pot fi deversate într-un sistem de canalizare în care ar putea avea loc reacţii periculoase între acetilenă şi ceilalţi componenţi din apele respective.
5. 8.5.5. În anumite cazuri, se admite deversarea apelor cu conţinut mm ridicat de acetilenă, în canale deschise, în următoarele condiţii:
  
  întreaga cantitate de acetilenă care se desoarbe în contact cu aerul, să fie atât de mică, încât să nu prejudicieze buna funcţionare şi siguranţa instalaţiilor învecinate ;
  
  să fie luate măsuri adecvate pentru evitarea colmatării (inclusiv datorită îngheţului pe timp de iarna);
  
  traseul canalelor să ocolească obiectele care ar putea suferi în urma unei aprinderi, accidentale, a acetilenei degazate;
  
  – podeţele peste aceste canale să fie astfel construite, încat acetilena desorbită să nu se poată acumula formând amestecuri explozive.
6. 8.5.6. Când apele deversate (cu conţinut redus de acetilenă) conţin şi alte impurităţi insolubile, mai grele sau mai uşoare decât apa, se vor lua măsuri pentru a se împiedica înfundarea canalelor respective.
7. 8.5.7. Când scurgerile de ape acetilenice (cu mai mult de 10 mg/1) sunt inevitabile, aceste ape pot fi deversate într-un sistem de canalizare, dar numai cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a. canalele să fie cât mai scurte şi bine executate (spre a nu se produce scurgeri necontrolate) şi complet separate, până în punctul în care, datorită debitelor mai mari din sistemul de canalizare la care acestea se racordează, concentraţia acetilenei scade sub 1O mg/1, în condiţiile cele mai defavorabile care ar putea surveni în exploatare;

b dacă apele acetilenice nu conţin şi alte impurităţi, canalele cu aces,te ape să fie racordate, de preferinţă, la canalizarea pentru ape convenţional curate; racordarea la canalizarea pentru ape chimic impure nu se admite decât în cazul în care este necesar ca apele acetilenice să fie epurate şi numai în urma unei analize atente, din care să rezulte că nu sunt posibile reacţii periculoase;

c. pe porţiunile de canal cu ape acetilenice, să se prevadă măsuri pentru reducerea la minimum a riscului de formare a amestecurilor explozive (acetilenă – aer), ca de exemplu:
- – diluarea cu alte ape uzate, convenţional curate;
- – ventilarea cât mai intensă a canalelor, prin ventilaţie naturală organizată (cu coşuri de tiraj pe capacele căminelor);
- – prevederea, în orice caz, la căminul de racordare a canalului cu ape acetilenice 1a o altă reţea de canalizare, a unui coş de ventilaţie;
d. coşurile de ventilaţie vor trebui să fie astfel amplasate şi suficient de înalte (minim 3 m) încât, ţinându-se sema de cantitatea de acetilenă ce s-ar putea degaja, să nu existe nici un pericol pentru obiectele învecinate;
e. capacele căminelor, pe porţiunea de canal în care este posibilă degajarea acetilenei în cantităţi periculoase, să fie astfel confecţionate, încat să se excludă producerea scânteilor la ridicarea sau la aşezarea lor;
f. accesul şi intervenţiile în canalizarea de ape acetilenice să fie admise numai în lipsa totală a acestor ape, după o aerisire temeinică şi numai pe baza unui instructaj special.

CAPITOLUL9

INSTALAŢII ŞI DOTĂRI PENTRU SEMNALIZAREA ŞI STINGEREA

INCENDIILOR

9.1. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE
1. 9.1.1. În cadrul unităţilor producătoare sau consumatoare de acetilenă, se vor prevedea instalaţii pentru semnalizarea incendiilor.
2. 9.1.2. În funcţie de locul de amplasare şi de mediul respectiv, aceste instalaţii se realizează în construcţie antiex sau în execuţie normală (conform prevederilor de la cap. 8 art. 8.2.2.).
  
  9. I .3. Detectoarele automate se montează cât mai aproape de locurile în care se poate aştepta declanşarea unui incendiu. Avertizoarele manuale se vor amplasa în locuri vizibile, accesibile, la înălţimea de 1,3 – 1,5 m, de la nivelul circulabil.
9.2. SISTEME, INSTALAŢII, UTILAJE ŞI MIJLOACE DE PRIMĂ INTERVENŢIE
1. 9.2.1. Pentru prevenirea exploziilor, fabricile de acetilenă se echipează cu rezervor de
  
  azot sub presiune, pentru inertizarea instalaţiilor.
  
  Pentru fabricile cu capacitate mai mică de 20 Nmc/h, prevederea de la acest capitol are caracter de recomandare.
  
  Capacitatea rezervorului de azot sub presiune trebuie să fie egală cu de cel puţin două ori volumul utilajelor în care se găseşte acetilena, socotit în Nmc/azot utilizabil. Gazometrul de acetilenă nu intră în acest calcul.
2. 9.2.2. Fabricile de acetilenă şi/sau în care se lucrează cu acetilenă se dotează cu mijloace de primă intervenţie, după cum urmează:
  1. a. pentru hala de fabricaţie, se prevăd stingătoare portative cu pulberi uscate (P6), cel puţin un stingător la 50 m2 suprafaţă construită.
  2. b. pentru instalaţiile în aer liber, se prevăd stingătoare carosabile cu pulberi uscate (P 125 ), la 50 ml (de perimetru), cel puţin un stingător;
  3. c. pentru încăperile cu instalaţii electrice (posturi trafo, staţii de conexiuni, etc), se prevede câte un stingător portativ cu dioxid de carbon, tip G 5 la 50 m2 suprafaţă construită;
  4. d. pentru încăperile anexe (grupuri de deservire, ateliere, laboratoare etc ) se prevede, pentru 200 m2, câte un stingător portativ cu spumă chimică (C 9 ) sau cu praf şi CO2 (P 6).
3. 9.2.3. Amplasarea mijloacelor de primă intervenţie la instalaţiile tehnologice se va face în locuri uşor accesibile personalului din locurile de muncă, ce va fi instruit pentru intervenţie.

CAPITOLUL 10

10.1 MĂSURI ŞI ACŢIUNI PENTRU PREVENIREA EXPLOZIILOR BUTELIILOR DE ACETILENĂ
1. 10.1.1 Cauzele exploziilor
  
  Exploziile buteliilor de acetilenă sunt cauzate de dezintegrarea acetilehei, care se produce la creşterea puternică a temperaturii şi presiunii.
  
  Dezintegrarea acetilenei se poate produce prin:
  1. a. returul de flacără de la arzător;
  2. b. încălzire exterio ă (obiecte arzătoare în apropierea buteliei, arzătoare de sudură şi debitare agăţate de butelia de acetilenă, ş.a.);
  3. c. arderi de acetilenă la supapa buteliei sau a stlpapei reductorului de presiune.
2. 10.1.2 Măsuri preventive
  1. a. Supapa reductorului de presiune se conectează cu atenţie, astfel încât să fie etanşă la gaze;
  2. b. Se va lucra numai cu arzătoare perfecte. Un arzător care pocneşte în mod repetat poate determina returul flăcării (se va repara arzătorul);
  3. c. Arzătorul şi portelectrodul (port – sânna) nu se agaţă de butelie; încălzirea locală a acetilenei determină dezintegrarea acetilenei;
  4. d. Butelia nu se amplasează în apropierea surselor de căldură (cuptoare, corpuri de încălzit, foc de forja, etc).
3. 10.1.3 Caracteristicile descompunerii acetilenei
  
  Descompunerea acelilenei a început, dacă, după returul flăcării, temperatura din peretele buteliei creşte (începând cu capul buteliei) sau dacă gazul care iese din supapa deschisă a buteliei poartă funingine şi fum, sau dacă prezintă un miros anormal.
  
  Pentru butelii, care au fost încălzite din afară prin efectul nemijlocit al focului sau al
  
  căldurii radiante, există, în orice situaţie, pericolul dezintegrării acetilenei.
4. 10.1.4 Comportarea în caz de incendii ale buteliilor sau în cazul retururilor flăcărilor

Se vor lua imediat următoarele măsuri: 1O. I.4.1 Se închide supapa buteliei.

10.1.4.2 Se deşurubează armăturile conectate: după aceea supapa se deschide din nou. Dacă nu se produce o nouă aprindere, nu iese funingine sau fum din ventil şi nu se constată un miros anormal, se poate lucra în continuare. Pereţii buteliei nu trebuie să se fi încălzit (control prin atingere repetată cu mâna). Dacă se produce o nouă aprindere sau se constată una din celelalte caracteristici, înseamnă că se produce o dezintegrare a acetilenei.
10.1.4.3 Dacă supapa buteliei nu poate fi închisă, atunci flacăra se va stinge, numai dacă aceasta este posibilă în cadrul primelor minute de la producerea ei. Pentru stingerea incendiilor de acetilenă se vor utiliza numai stingătoare uscate şi uscătoare su bioxid de carbon cu duză de gaze.
10.1.4.4 Buteliile în care a început dezintegrarea acetilenei se vor răci în orice situaţe cu cantităţi mari de apă (furtun de apă) de la distanţă mare şi din poziţie acoperită în mod continuu. Dacă mijloacele uzinale nu sunt suficiente în acest scop, se vor înştiinţa de îndată pomp1em.
10.1.4.5 Zona înconjurătoare se va evacua de urgenţă. Buteliile care explodează pot zbura la o distanţă de câteva sute de metri.

10.1.5 Măsuri suplimentare în Încăperi
1. 10.1.5.1 Buteliile la care a început dezintegrarea acetilenei se vor evacua în câmp liber, dacă incendiul a fost stins şi dacă peretele buteliei poate fi atins pe toate părţile cu mâna neprotejată.
2. 10.1.5.2 Dacă evacuarea în câmp liber nu este posibilă şi dacă curge gaz nears în afară, atunci se vor îndepărta sursele de incendiu (lumina deschisă, foc, tutun aprins, etc ) şi se vor deschide uşile şi geamurile (pericolul unei explozii în încăpere).
10.1.6 Tratarea buteliilor care au fost încălzite prin influenţe externe

Se vor lua imediat următoarele măsuri:
1. 10.1.6.1 Se vor închide supapele de butelii deschise, se vor îndepărta buteliile din zona de influenţă termică. Dacă buteliile s-au încălzit în asemenea măsură prin influenţe externe, încât nu mai pot fi atinse cu mâini neprotejate, atunci nu vor mai fi transportate. Asemenea butelii se vor răci cu cantităţi mari de apă, din poziţii acoperite, în mod continuu. Dacă mijloacele uzinale nu sunt suficiente în acest scop, se vor înştiinţa deîndată pompierii.
2. 10.1.6.2 Zona înconjurătoare se va evacua de urgenţă. Buteliile care explodează pot zbura la o distanţă de câteva sute de metri.
3. 10.1.6.3 În mod identic se vor trata buteliile a căror temperatură nu scade, sau creşte după îndepărtarea din zona de radiaţie termică (controlul prin atingerea repetată cu mâna).

T A R I F E L E

aplicate pentru publicațiile prevăzute de lege a fi inserate în Monitorul Oficial al României începând cu 1 ianuarie 2006

1. 1.1. Ordine ale miniștrilor, precizări, instrucțiuni, criterii, norme metodologice emise de organe ale administrației publice și de alte instituții publice, 490.000 lei/pag. de manuscris/49 lei noi/pag. de manuscris care nu sunt prevăzute de Constituție, republicată, în art. 78, 100, 108, 115 și 147
2. 1.2. Deciziile pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție 490.000 lei/pag. de manuscris/49 lei noi/pag. de manuscris
2. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a III-a
1. 2.1. Pierderi de acte, sigilii, ștampile, ciocane silvice 120.000 lei/act/12 lei noi/act
2. 2.2. Schimbări de nume 120.000 lei/act/12 lei noi/act
3. 2.3. Citații emise de instanțele judecătorești 120.000 lei/act/12 lei noi/act
4. 2.4. Citații la care numărul persoanelor citate este mai mare de unu 120.000 lei/act + 2.500 lei/cuvânt/
  
  12 lei noi/act + 0,25 lei noi/cuvânt
5. 2.5. Publicarea ordonanței judecătoriei privind pierderea, sustragerea sau distrugerea cecului ca instrument de plată, 650.000 lei/pag. de manuscris/65 lei noi/pag. de manuscris a cambiei și a biletului la ordin
6. 2.6. Acte procedurale ale instanțelor judecătorești, a căror publicare este prevăzută de lege 650.000 lei/pag. de manuscris/65 lei noi/pag. de manuscris
7. 2.7. Extras-cerere pentru dobândirea sau renunțarea la cetățenia română 750.000 lei/anunț/75 lei noi/anunț
8. 2.8. Concursuri pentru ocuparea de posturi didactice în învățământul superior și a posturilor vacante de funcționari publici 650.000 lei/pag. de manuscris/65 lei noi/pag. de manuscris
9. 2.9. Anunțuri privind concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, la concursul de admitere în magistratură, 650.000 lei/pag. de manuscris/65 lei noi/pag. de manuscris la examenul de capacitate pentru magistrații stagiari, precum și pentru locurile vacante de magistrați, executori
  
  judecătorești, notari publici
10. 2.10. Anunțuri privind concursul pentru posturile vacante de manager economic și celelalte posturi vacante de personal ale curților de apel și tribunalelor 650.000 lei/pag. de manuscris/65 lei noi/pag. de manuscris
11. 2.11. Anunțuri privind data la care au loc adunările generale ale judecătorilor și procurorilor, precum și perioada 650.000 lei/pag. de manuscris/65 lei noi/pag. de manuscris de depunere a propunerilor de candidaturi pentru Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.)
12. 2.12. Publicarea ordonanței de clasare a comisiei de cercetare a averilor sau a hotărârii irevocabile a instanței judecătorești, 650.000 lei/pag. de manuscris/65 lei noi/pag. de manuscris prin care se constată că proveniența bunurilor este justificată
13. 2.13. Publicarea declarațiilor de avere potrivit legii 490.000 lei/pag. de manuscris/49 lei noi/pag. de manuscris
14. 2.14. Publicarea rapoartelor periodice de activitate ale autorităților publice și a raportului privind starea justiției 490.000 lei/pag. de manuscris/49 lei noi/pag. de manuscris
15. 2.15. Bilanțuri de ocupare a forței de muncă pe județe și la nivel național 490.000 lei/pag. de manuscris/49 lei noi/pag. de manuscris
16. 2.16. Publicarea listei donatorilor și a donațiilor făcute partidelor politice 50.000 lei/rând tabel/5 lei noi/rând tabel
17. 2.17. Publicarea raportului de venituri și cheltuieli electorale ale partidelor 490.000 lei/pag. de manuscris + 50.000 lei/rând tabel
  
  49 lei noi/pag. de manuscris + 5 lei noi/rând tabel
18. 2.18. Alte publicații cu prezentare tabelară 50.000 lei/rând tabel/5 lei noi/rând tabel
19. 2.19. Alte acte a căror publicare este prevăzută de lege 2.500 lei/cuvânt/0,25 lei noi/cuvânt
3. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a IV-a
1. 3.1. Publicarea în extras sau integral a încheierilor judecătorului delegat de autorizare a constituirii societăților comerciale și de înmatriculare a acestora 315.000 lei/pag. de manuscris/31,5 lei noi/pag. de manuscris
2. 3.2. Alte hotărâri judecătorești prevăzute de lege 750.000 lei/pag. de manuscris/75 lei noi/pag. de manuscris
3. 3.3. Publicarea proiectului de fuziune sau divizare 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris
4. 3.4. Bilanțuri și conturi de profit și pierdere (anunțuri-extras) 795.000 lei/anunț/79,5 lei noi/anunț
5. 3.5. Bilanțuri ale băncilor 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris
6. 3.6. Acte adiționale 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris
7. 3.7. Publicarea dispozitivului hotărârii definitive de excludere a unui asociat (S.N.C., S.C.S., S.R.L.), precum 400.000 lei/anunț/40 lei noi/anunț
  
  și a hotărârii de declarare a nulității unei societăți comerciale
8. 3.8. Alte publicații ale agenților economici, sub formă de text, a căror publicare este prevăzută de lege (somații, convocări de adunări generale, 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris hotărâri ale adunărilor generale, acte de numire a lichidatorilor, bilanțuri contabile ale lichidatorilor, raportul cenzorilor în caz de lichidare etc.)
9. 3.9. Publicații cu prezentare tabelară 50.000 lei/rând tabel/5 lei noi/rând tabel
10. 3.10. Alte acte a căror publicare este prevăzută de lege 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris
4. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a V-a
1. 4.1. Publicarea contractelor colective de muncă încheiate la nivel național și de ramură Tariful se calculează în funcție de numărul de pagini și de tirajul comandat
5. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a VI-a
1. 5.1. Publicarea anunțului de intenție pentru inițierea unor proiecte în condiții de parteneriat public-privat, conform O.G. nr. 16/2002 490.000 lei/pag. de manuscris/49 lei noi/pag. de manuscris
2. 5.2. Publicarea hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate în aplicarea O.U.G. nr. 60/2001 720.000 lei/pag. de manuscris/72 lei noi/pag. de manuscris
3. 5.3. Publicarea anunțului de licitație publică deschisă în vederea delegării gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare 490.000 lei/pag. de manuscris/49 lei noi/pag. de manuscris
4. 5.4. Publicarea anunțului de licitație publică deschisă pentru delegarea gestiunii serviciilor publice de salubrizare a localităților prin concesiune 490.000 lei/pag. de manuscris/49 lei noi/pag. de manuscris
5. 5.5. Publicarea anunțului de licitație publică deschisă privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public 490.000 lei/pag. de manuscris/49 lei noi/pag. de manuscris
  
  și privat de interes local
6. 5.6. Alte acte a căror publicare este prevăzută de lege 490.000 lei/pag. de manuscris/49 lei noi/pag. de manuscris
6. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a VII-a
1. 6.1. Încheierea judecătorului delegat de înmatriculare în registrul comerțului a societății cooperative, conform Legii nr. 1/2005 315.000 lei/pag. de manuscris/31,5 lei noi/pag. de manuscris
2. 6.2. Hotărârea adunării generale și/sau actul adițional cuprinzând textul integral al clauzelor modificatoare 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris
3. 6.3. Hotărârea judecătorească irevocabilă de anulare a hotărârii adunării generale 400.000 lei/anunț/40 lei noi/anunț
4. 6.4. Hotărârea adoptată de adunarea generală a membrilor cooperatori prin care se aprobă situația financiară anuală 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris
5. 6.5. Hotărârea adunării generale pentru majorarea capitalului social, numai dacă majorarea este mai mare de 10% 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris
6. 6.6. Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecătorul delegat, integral sau în extras 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris
7. 6.7. Actul modificator al actului constitutiv al societății cooperative absorbante, vizat de judecătorul delegat 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris
8. 6.8. Actul de dizolvare a societății 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris
9. 6.9. Actul de numire a lichidatorilor, precum și orice alt act care ar aduce schimbări în persoana acestora 875.000 lei/pag. de manuscris/87,5 lei noi/pag. de manuscris

Tarifele de publicare cuprind T.V.A. în cotă de 19%.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

	Redacția Lex24
	Publicat in Repertoriu legislativ, 20/11/2024

Presiune	bar (abs)	5,7	6	8	10	12	15	20	25	30
Temperatura	oe	o	2	4	6	8	IO	12	15,5	16

Presiunea (bar)	7	8	9	10,5	12	14	16	18	:20	22,5
Temperatura (°C)	-10	-5	o	5	10	15	20	25	30	35

Informatii Document

1.2.2 Proprietăţi importante din punct de vedere al măsurilor de tehnică a securităţii şi protecţie a muncii

1.2.2.1 Formarea hidratului exploziv

1.2.2.4. Efectul diluanţilor

1.2.2.5. Formarea acetilurilor cu unele metale

1.2.2.6. Efectul impurităţilor

NOTĂ: În locul camerelor descrise la punctele a şi b se poate utiliza ca variantă de alimentare un buncăr mobil care se fixează la partea superioară a generatorului; buncărul mobil va respecta condiţiile prevăzute la punctele a şi b.

3.2.2. Gazometre pentru acetilenă în încăperi

3.2.3. Compresoare pentru acetilena cu concentraţie de peste 25% voi

3.3.2. Alte tipuri de opritoare de descompunere

3.3.3. Membrane de siguranţă (de rupere)

3.3.4. Supape de siguranţă hidraulice

3.3.5. Închizătoare hidraulice

CAPITOLUL4 CONDUCTE

4.1. DOMENIUL DE APLICARE, CLASIFICARE (CATEGORII)

4.2. PREVEDERI GENERALE

4.4. AMPLASARE (POZARE)

CAPITOLUL6 DEPOZITE

6.1. DEPOZITE DE CARBID

CAPITOLUL 7.

AMPLASAMENT – DISTANŢE MINIME

7.1 DEFINIŢII ŞI PRECIZĂRI

9.2. SISTEME, INSTALAŢII, UTILAJE ŞI MIJLOACE DE PRIMĂ INTERVENŢIE

CAPITOLUL 10

10.1 MĂSURI ŞI ACŢIUNI PENTRU PREVENIREA EXPLOZIILOR BUTELIILOR DE ACETILENĂ

10.1.1 Cauzele exploziilor

10.1.2 Măsuri preventive

10.1.3 Caracteristicile descompunerii acetilenei

10.1.4 Comportarea în caz de incendii ale buteliilor sau în cazul retururilor flăcărilor