NORMĂ TEHNICĂ FEROVIARĂ din 25 martie 2009

"Infrastructură feroviară – Instalaţii fixe Tracţiune electrică. Prevederi de protecţie împotriva şocului electric prin atingere directă, pentru linii de cale ferată electrificate în sistemele 1 x 25 kV, 50 Hz şi 2 x 25 kV, 50 Hz" NTF nr. 75-003:2009



PreambulPrezenta normă tehnică feroviară stabileşte cerinţele pentru instalaţiile fixe de tracţiune electrică în vederea preintampinării şocurilor electrice prin atingerea de către oameni a părţilor sub tensiune din echipamentul liniilor electrice aeriene.Aceste cerinţe se referă la:– determinarea distanţelor de izolare în aer de siguranţă între persoane şi părţile aflate sub tensiune ale echipamentului liniilor electrice aeriene;– determinarea distanţelor de izolare în aer între părţile sub tensiune ale echipamentului liniilor electrice aeriene şi între aceste părţi sub tensiune şi structurile de susţinere legate la pămant.Prezenta normă tehnică feroviară se utilizează la lucrările de proiectare, construcţie, modernizare, reparare şi întreţinere a instalaţiilor de protecţie împotriva şocurilor electrice cauzate de atingerea directă dintre persoane şi părţile active ale echipamentului liniilor electrice aeriene folosite pentru tracţiunea electrică.La elaborarea prezentei norme tehnice feroviare s-au utilizat documentele de referinţă menţionate în anexa A la prezenta normă tehnică feroviară.Cifrele din parantezele drepte din conţinutul normei tehnice feroviare indică numărul de ordine al documentelor de referinţă precizate în anexa A la prezenta normă tehnică feroviară.Prezenta normă tehnică feroviară abrogă art. 2.1.1, 2.2.2, 3.1-3.12, 4.2.3.3, 4.2.12 din Normativul ID-33:1977 – Normativ pentru protecţia împotriva influenţelor căilor ferate electrificate monofazat 25 kV, 50 Hz, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor şi telecomunicaţiilor nr. 1.976/1977.1. Obiect1.1. ObiectPrevenirea şocurilor electrice şi a daunelor asupra persoanelor şi instalaţiilor care ajung în atingere directă cu părţile active ale echipamentului de electrificare şi ale echipamentului electric al trenurilor1.2. AbrevieriPentru scopul prezentei norme tehnice feroviare se vor folosi următoarele abrevieri:ELEA – echipamentul liniei electrice aeriene;OMT – ordinul ministrului transporturilor;MT – Ministerul Transporturilor;ID – instrucţiune departamentală;NTE – normativ tehnic energetic;LCA – linie de contact aeriană;LEA – linie electrică aeriană;NSS – nivelul superior al şinelor;DIA – distanţă de izolare în aer;STEF – substaţie de tracţiune electrică feroviară;PS – post de secţionare a liniei electrice aeriene pentru tracţiune electrică;PSS – post de subsecţionare a liniei electrice aeriene pentru tracţiune electrică;CPPLP – conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea individuală şi colectivă la pămant a obiectelor metalice accesibile; acest tip de conductor nu intoarce curentul de tracţiune la STEF;CPPLPICT – conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea individuală şi colectivă la pămant a obiectelor metalice accesibile şi pentru intoarcerea curentului de tracţiune la STEF.2. Domeniul de aplicare2.1. Domeniul de aplicare2.1.1. Prezenta normă tehnică feroviară stabileşte cerinţele obligatorii pentru mijloacele de protecţie utilizate împotriva şocului electric prin atingerea directă a părţilor active ale ELEA şi ale echipamentului electric al trenurilor care utilizează sistemele standardizate de alimentare cu energie electrică 1 x 25 kV, 50 Hz şi 2 x 25 kV, 50 Hz.NOTĂ:Cerinţele pentru mijloacele de protecţie prevăzute la pct. 2.1.1 se referă inclusiv la echipamentele electrice din depouri, revizii tehnice, posturi de secţionare şi de subsecţionare a liniei de contact aeriene.2.1.1.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică de către beneficiarii finali, deţinători de infrastructură feroviară (administratori, gestionari), operatori de transport feroviar, la intocmirea caietelor de sarcini şi a specificaţiilor tehnice în cadrul procedurilor de achiziţii publice ale lucrărilor de proiectare, execuţie, reabilitare, modernizare, întreţinere, reparare şi exploatare a instalaţiilor de protecţie împotriva şocurilor electrice cauzate de atingerea directă de către persoane a părţilor active ale echipamentului liniilor electrice aeriene folosite pentru tracţiunea electrică, respectiv a echipamentului electric de inaltă tensiune de pe acoperişul materialului rulant.2.1.1.2. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică de către operatorii economici la proiectarea şi realizarea lucrărilor de construcţii, modernizare, reabilitare, întreţinere, reparare şi exploatare a liniilor electrice aeriene utilizate pentru tracţiunea electrică şi a echipamentului electric de inaltă tensiune de pe acoperişul materialului rulant.2.1.1.3. Echipamentul liniilor electrice aeriene aflate deja în exploatare, care nu indeplinesc în totalitate prevederile prezentei norme tehnice feroviare, poate fi utilizat în continuare până la executarea lucrărilor de reparaţii capitale sau a lucrărilor de modernizare.2.1.2. Prezenta normă tehnică feroviară nu se aplică:– metrourilor, tramvaielor şi altor sisteme de transport electric urban, precum şi sistemelor de tracţiune electrică minieră;– echipamentului electric dintr-o zonă protejată (de exemplu, o secţiune a căii electrificate situată în interiorul unui loc de muncă ingrădit) şi echipamentului electric din substaţiile de tracţiune electrică, [24], [25] şi [26].2.1.3. Clasa de risc a lucrărilor privind prevederile de protecţie împotriva şocului electric prin atingere directă2.1.3.1. În conformitate cu [32] şi [39], echipamentul liniilor electrice aeriene de contact (cu excepţia echipamentului electric din PS şi PSS) şi lucrările privind prevederile de protecţie faţă de acest echipament sunt de clasă de risc 1A.2.1.3.2. Echipamentul electric din PS şi PSS este de clasa de risc 2A.2.1.3.3. În conformitate cu [29], certificatul de siguranţă specifică reţelei este eliberat operatorului feroviar de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Romană – ASFR.2.2. Cerinţe generale2.2.1. GeneralităţiÎn cazul lucrărilor noi, dacă elaborarea proiectului tehnic a fost efectuată înainte de data intrării în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare, cerinţele aplicabile normativelor precedente trebuie să continue să fie indeplinite.Dacă elaborarea proiectului tehnic a fost efectuată după data intrării în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare, Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" – S.A., organele de control ale Autorităţii Feroviare Române – AFER, operatorii de transport feroviar şi administratorii de infrastructură trebuie să indeplinească cerinţele stabilite în această normă.2.2.2. Linii de cale ferată electrificate2.2.2.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică tuturor liniilor electrificate noi şi existente de pe infrastructura feroviară care utilizează unul dintre sistemele standardizate de electrificare a căii ferate 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz, cu caracteristicile electrice precizate la [11].2.2.2.2. Cerinţele din prezenta normă tehnică feroviară sunt obligatorii pentru infrastructura deţinută de Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" – S.A. sau de un alt administrator de infrastructură feroviară şi pentru modificările la această infrastructură pentru care aprobarea de principiu privind execuţia lucrărilor este dată după data intrării în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare.2.2.2.3. Lucrările de protecţie împotriva şocului prin atingerea directă a elementelor ELEA aflate sub tensiune se vor executa pe baza unui proiect întocmit în acest scop, conform prevederilor prezentei norme tehnice feroviare.2.2.2.4. Liniile de cale ferată electrificată se vor pune în funcţiune numai după ce în urma analizei efectuate de beneficiar, proiectant şi executant asupra rezultatelor verificărilor şi măsurătorilor de la pct. 7 din prezenta normă tehnică feroviară se va constata că cerinţele prevăzute în aceasta sunt respectate.Volumul măsurărilor se va stabili prin caietul de sarcini sau specificaţia tehnică avizate de deţinătorul instalaţiilor şi AFER.2.2.3. Staţii de cale ferată2.2.3.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică tuturor staţiilor de cale ferată din cadrul infrastructurii feroviare care vor folosi sistemele standardizate de electrificare cu linii aeriene 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz.2.2.3.2. Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare sunt obligatorii pentru staţiile de cale ferată noi şi pentru modificările asupra staţiilor de cale ferată existente, de la data intrării în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare.2.2.3.3. La o staţie de cale ferată prevederile contractuale (în cazul unei închirieri) nu schimbă prin ele insele deţinătorul de sarcini privind cerinţele obligatorii din prezenta normă tehnică feroviară.2.2.4. Vehicule feroviare2.2.4.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică vehiculelor feroviare care vor funcţiona pe infrastructura feroviară, care utilizează sistemele standard de electrificare 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz.2.2.4.2. Toate vehiculele feroviare noi şi modernizate trebuie să indeplinească cerinţele obligatorii pentru proiectarea vehiculelor feroviare prevăzute în prezenta normă tehnică feroviară.Vehiculele feroviare aflate în exploatare care nu întrunesc cerinţele din prezenta normă tehnică feroviară vor fi aliniate la prevederile acesteia cu ocazia primei reparaţii cu ridicarea de pe osie (RR, RG).În cazurile în care vehiculele feroviare sunt modificate în domeniul acoperit de pct. 2.1 al prezentei norme tehnice feroviare, proiectul trebuie să fie revizuit şi în locurile unde practic ele s-au aliniat la acesta.2.3. Cerinţe în legătură cu obiectul normei aflate în alte documenteAceste cerinţe sunt stabilite într-un număr de reglementări, aşa cum se detaliază mai jos:– cerinţele pentru legarea la pămant şi pentru legăturile care asigură continuitatea circuitului de tracţiune pe liniile electrificate, precizate în [8];– cerinţele pentru protecţia persoanelor care lucrează pe sau lângă liniile electrice aeriene 25 kV, 50 Hz, stabilite în normele specifice şi generale de protecţie a muncii precizate în [2] şi [3];– cerinţele specifice pentru parapete şi poduri peste liniile electrificate, precizate la [8];– cerinţele pentru prevederea indicatoarelor şi notelor de avertizare pe liniile electrificate, necesare pentru a preveni accesul direct al persoanelor la obiectele aflate sub tensiune, precizate în [15] şi în anexa B din [8].3. DefiniţiiÎn sensul prezentei norme tehnice feroviare termenii specifici se definesc după cum urmează:3.1. Generalităţi3.1.1. sistem feroviar – totalitatea subsistemelor pentru zone structurale şi operaţionale privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional din România cu sistemul de transport feroviar transeuropean şi interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, precum şi gestionarea şi exploatarea sistemului ca întreg, [35] şi [36];3.1.2. administrator de infrastructură feroviară – orice organism sau orice operator economic care are ca obiect principal de activitate administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare. Funcţiile administratorului de infrastructură de pe o reţea sau o parte a unei reţele pot fi alocate, în conformitate cu reglementările în vigoare, mai multor organisme sau operatori economici, [36] art. 1 alin. 10;3.1.3. operator de transport feroviar – orice operator economic cu capital de stat ori privat a cărui activitate principală constă în efectuarea de prestaţii de transport de marfă şi/sau de călători pe calea ferată, tracţiunea fiind asigurată în mod obligatoriu de acest operator economic. Acest termen include, de asemenea, şi operatorii economici care asigură numai tracţiunea, [28] şi [37].3.1.4. zone publice – acele zone din infrastructura deţinută de Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" – S.A. şi din alte zone aflate sub controlul unui administrator de infrastructură feroviară, în scopul prezentei norme tehnice feroviare, zone în care publicului îi este permis accesul în mod nerestricţionat, [8];3.1.5. zone cu acces liber – acele zone în care publicul are acces nerestricţionat, fără controlul exercitat de Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" – S.A. sau de un administrator de infrastructură feroviară, aşa cum este, de exemplu, un drum pietonal pe marginea căii ferate, în afara unei ingrădiri cu gard;3.1.6. zone cu acces restricţionat – acele zone din infrastructura deţinută de Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" – S.A. sau din altă infrastructură aflată sub controlul unui administrator de infrastructură feroviară, în scopul prezentei norme tehnice feroviare, în care aceştia permit numai accesul persoanelor autorizate, [8];3.1.7. zonă protejată – zonă care conţine instalaţia sau instalaţiile la care se execută lucrări şi în care s-au luat măsuri, de către personalul unităţii de exploatare, menite să impiedice apariţia accidentală a tensiunii. Zona protejată se delimitează fizic de la punctele de unde s-a făcut separarea vizibilă, respectiv s-au scos de sub tensiune instalaţiile (instalaţia) la care se lucrează. Accesul în astfel de zone este permis numai persoanelor autorizate;3.1.8. trecere la nivel publică – trecere pe unde publicul are voie să traverseze calea ferată cu condiţia respectării măsurilor de securitate aferente, [8];3.1.9. trecere la nivel privată – trecere utilizată, în general, pentru accesul la un tren sau la o activitate; în acest loc, în mod normal, trebuie limitat accesul publicului, [8];3.1.10. trecere la nivel cu acces controlat – trecere la care publicul nu are, în mod normal, acces, situată într-o zonă aflată sub controlul administraţiei feroviare care reglementează şi utilizarea acesteia (de exemplu, în depouri şi triaje), [8];3.1.11. drum pietonal autorizat – drum protejat, în lungul căii ferate. Utilizarea acestui drum este permisă numai persoanelor autorizate, [8];3.1.12. suprafaţă de circulaţie – orice punct al unei suprafeţe pe care persoanele pot staţiona sau circula, [8];3.1.13. secţiune de circuit – parte a unui circuit electric care are propriile valori ale tensiunilor nominale pentru coordonarea izolaţiei: tensiunea nominală de izolaţie, tensiunea nominală de ţinere la impuls 1,2/50æs, definiţie bazată pe [9];3.1.14. structură de susţinere – elemente care susţin conductoarele şi izolatoarele unei linii aeriene de contact, [7];3.1.15. deţinător – orice persoană juridică având calitatea de proprietar sau de imputernicit, care exploatează pe termen lung o instalaţie ori un vehicul de cale ferată;3.2. Linii de cale ferată electrificate aerian3.2.1. echipamentul liniei electrice aeriene (ELEA) – un ansamblu de conductoare suspendate deasupra liniei ferate pentru alimentarea trenurilor cu energie electrică, impreună cu accesoriile, izolatoarele şi alte anexe, inclusiv separatoarele, fixatoarele, conductoarele de protecţie tip CPPLP şi CPPLPICT şi fiderele pentru PS, PSS (echipate cu autotransformatoare în cazul sistemului de alimentare 2 x 25 kV, 50 Hz);NOTĂ:În scopul prezentei norme tehnice feroviare, definiţia echipamentului liniei electrice aeriene include toate fiderele şi conductoarele aeriene (inclusiv izolatoarele, accesoriile de prindere ale acestora şi echipamentul electric monofazat şi bifazat din PS, PSS).3.2.2. linie de contact – un sistem de conductoare destinat alimentării cu energie electrică a vehiculelor feroviare prin intermediul echipamentului de captare a curentului, [8];3.2.3. linie de contact aeriană – o linie de contact plasată deasupra sau lateral faţă de acoperişul vehiculelor şi care alimentează cu energie electrică vehiculele printr-un echipament de captare a curentului montat pe acoperişul acestora, [8];NOTĂ:Fiderul de intărire nu este inclus în linia de contact aeriană.3.2.4. parte conductoare – parte capabilă să conducă un curent electric;3.2.5. părţi active – orice conductor sau orice parte conductoare a ELEA, destinat/destinată a fi sub tensiune în funcţionare normală, inclusiv întreaga lungime a unui izolator ori a unui pantograf şi alte echipamente electrice montate pe acoperişul vehiculelor feroviare, [8];NOTĂ:Prin convenţie, şinele de rulare şi părţile conectate la ele nu vor fi considerate părţi active.3.2.6. parte conductoare accesibilă – parte conductoare a unui echipament electric care poate fi atinsă şi care, în mod normal, nu este sub tensiune, dar care poate ajunge sub tensiune în cazul deteriorării izolaţiei de bază (definiţie bazată pe [8]);NOTĂ:O parte conductoare a unui echipament electric care nu poate fi pusă sub tensiune în caz de defectare decât prin intermediul unei părţi conductoare nu este considerată parte conductoare accesibilă.3.2.7. atingere directă – contact între persoane sau animale şi părţi active (definiţie bazată pe [8] şi [23]);3.2.8. atingere indirectă – contact între persoane sau animale şi părţi conductoare accesibile care au devenit active în condiţii de defectare, [8] şi [23];3.2.9. şoc electric – efect patofiziologic care apare la trecerea unui curent electric prin corpul omului sau al unui animal, [8];3.2.10. deschidere – parte a liniei aeriene de contact situată între două suporturi sau între două puncte de suspendare succesive, [7];3.2.11. distanţă de izolare în aer – cea mai scurtă distanţă în aer între două părţi conductoare, [9];3.2.12. distanţă de fir întins – dimensiunea unui fir imaginar intins între o suprafaţă de circulaţie şi o parte activă aflată în apropierea marginii unui obstacol;3.2.13. izolaţie funcţională – izolaţia între părţi conductoare care este necesară numai pentru buna funcţionare, [9] (a se vedea figura 1);3.2.14. izolaţie de bază – izolaţia părţilor active destinată să asigure protecţia de bază împotriva şocurilor electrice, [9] (a se vedea figura 1);Figura 1 – Exemple de izolaţie realizată cu distanţă de izolare în aer, [9]3.2.15. izolaţie suplimentară – izolaţie independentă aplicată în plus faţă de izolaţia de bază pentru a asigura protecţia împotriva şocurilor electrice în cazul deteriorării izolaţiei de bază. Solicitarea electrică a izolaţiei suplimentare, în cazul unui defect, poate fi diferită de solicitarea izolaţiei de bază în condiţii normale de exploatare, [9] (a se vedea figura 1);NOTE:1. Izolaţia suplimentară poate fi realizată ca un strat de izolaţie solidă.2. În cazul unei combinaţii de distanţă de izolare în aer insuficientă şi de izolaţie solidă bine dimensionată pot să apară descărcări parţiale.3.2.16. izolaţie dublă – izolaţie care cuprinde atât izolaţia de bază, cât şi izolaţia suplimentară, [9] (a se vedea figura 1);3.2.17. izolaţie întărită – sistem de izolaţie unic aplicat părţilor active, care asigură un grad de protecţie împotriva şocurilor electrice echivalent cu cel al unei izolaţii duble, [9];NOTĂ:Termenul "sistem de izolaţie unic" nu implică faptul că izolaţia trebuie să fie o piesă omogenă. Sistemul poate cuprinde mai multe straturi care nu pot fi incercate individual ca în cazul izolaţiei de bază sau al celei suplimentare.3.2.18. distanţă de izolare în aer, statică – distanţă care determină izolarea în aer între:a) părţile active ale ELEA şi părţile legate la pămant ale trenurilor; … b) părţile active ale ELEA şi alte părţi ale ELEA care pot deveni legate la pămant; … c) părţile active ale ELEA şi structurile de susţinere (de exemplu: poduri, tuneluri); … d) părţile active ale ELEA şi alte părţi active ale ELEA aflate la faze diferite; … e) părţile active ale trenurilor electrice şi părţi legate la pămant ale ELEA; … f) părţile active ale trenurilor electrice şi structurile de susţinere; … g) părţile active ale trenurilor electrice şi alte părţi active ale ELEA aflate la faze diferite, distanţă care există când toate părţile sunt nemişcate şi nu sunt susceptibile de mişcări dinamice, [9]; … 3.2.19. distanţă de izolare în aer dinamică (de trecere) – distanţă de izolare în aer, care este obţinută printr-o reducere momentană a distanţei de izolare statică în aer, cauzată de mişcarea dinamică a echipamentului liniei aeriene şi de trecerea trenurilor;3.2.20. ridicarea (înălţarea) firului de contact – deplasare ascendentă verticală a firului de contact care se ridică în timpul trecerii pantografului;3.2.21. distanţă de izolare în aer de securitate – distanţă, în linie dreaptă, între o suprafaţă de circulaţie şi părţile active ale ELEA, necesară pentru a preveni atingerea directă între persoane şi părţile active, [9];NOTĂ:Această distanţă de izolare în aer asigură izolaţia intărită între părţile active ale ELEA şi suprafaţa de staţionare.3.2.22. distanţă de izolare în aer pe suprafaţă – cea mai scurtă distanţă pe suprafaţa unui material electroizolant între două părţi conductoare, [9];3.2.23. înălţimea echipamentului liniei electrice aeriene – distanţa de la nivelul superior al şinei până la cel mai de jos conductor sau accesoriu al LEA, măsurată perpendicular pe planul căii ferate, [7];3.2.24. înălţimea minimă a echipamentului liniei electrice aeriene – valoarea minimă a înălţimii conductoarelor şi accesoriilor LEA, necesară pentru a evita formarea arcului electric între acestea şi vehicule, în toate condiţiile de funcţionare, [7];3.2.25. barieră – element care asigură protecţia împotriva atingerii directe din toate direcţiile obişnuite de acces, [8];3.2.26. obstacol – element care impiedică o atingere directă accidentală, însă nu impiedică o atingere directă voită, [8];NOTĂ:Obstacolele se pot realiza din materiale compacte (zidărie, panouri pline) sau din plase.3.2.27. gabarit de liberă trecere – contur geometric transversal limită, în plan vertical, perpendicular pe axa longitudinală a căii, în interiorul căruia, în afară de materialul rulant, nu se admite să pătrundă nicio parte a construcţiilor (poduri, tuneluri, pasaje superioare, pasarele etc.) sau a instalaţiilor fixe CF (semnale, coloane etc.) şi nici materiale sau obiecte depozitate în lungul liniei curente ori în staţii. Fac excepţie instalaţiile care, în timpul funcţionării, acţionează direct asupra materialului rulant, ca: franele de cale, instalaţiile liniei de contact, braţul coloanelor hidraulice, elevatoarele de cărbuni etc., cu condiţia ca aceste instalaţii să fie astfel amplasate încât, în stare de repaus, să nu vină în contact direct cu acele elemente ale materialului rulant asupra cărora acţionează în timpul funcţionării, [21];NOTĂ:Gabaritul de liberă trecere asigură circulaţia trenurilor în deplină siguranţă fără limitarea vitezei sau alte ingrădiri.3.2.28. gabarit pentru lucrări de artă şi alte construcţii – gabarit de liberă trecere privind lucrările de artă şi diferite construcţii, altele decât cele menţionate la pct. 3.2.29-3.2.31;3.2.29. gabarit pentru elemente ale instalaţiilor CF – gabarit de liberă trecere privind semnalele, coloanele hidraulice, gardurile, stalpii şi alte elemente ale instalaţiilor căilor ferate, anexa B din [21];3.2.30. gabarit pentru tuneluri CF – gabarit de liberă trecere privind tunelurile şi polatele de cale ferată (a se vedea anexa B din [21]);3.2.31. gabarit pentru linii electrificate şi electrificabile – gabarit de liberă trecere pe linii electrificate sau electrificabile (a se vedea condiţiile precizate în anexa B din [21]);3.2.32. îngrădire de lucru – ingrădire care delimitează material zona de lucru într-o instalaţie electrică;3.2.33. tensiune nominală – valoarea tensiunii unui element component, dispozitiv sau echipament, fixată de către producător, la care se face referire pentru funcţionare şi pentru caracteristicile funcţionale, [9];3.2.34. tensiune locală – cea mai mare valoare efectivă a tensiunii în curent alternativ care poate apărea între două puncte ale unei izolaţii date, fiecare circuit susceptibil să influenţeze valoarea efectivă mai sus menţionată fiind alimentat la tensiunea lui permanentă maximă, [9];NOTĂ:Permanent inseamnă că tensiunea durează mai mult de 5 minute, aşa cum este U(max1) din [11];3.2.35. tensiune locală de vârf – cea mai mare valoare a tensiunii care poate să apară în serviciu printr-o anumită izolaţie, [9];3.2.36. tensiunea permanentă maximă [U(max1)] – valoarea efectivă maximă a tensiunii care poate să fie prezentă mai mult de 5 minute, [11];3.2.37. tensiunea temporară maximă [U(max2)] – cea mai mare valoare efectivă a tensiunii care poate să apară pentru o durată limitată de timp, (0,5-300s], [11];3.2.38. supratensiunea de lungă durată cea mai ridicată [U(max3)] – tensiunea definită ca cea mai ridicată valoare a supratensiunii de lungă durată pentru t = 20ms. Această valoare este independentă de frecvenţă, [11];3.2.39. tensiune nominală de izolaţie [U(Nm)] – valoarea efectivă a tensiunii de ţinere a echipamentului sau a unei părţi a acestuia, fixată de către producător, ce caracterizează capacitatea de ţinere permanentă (peste 5 minute) a izolaţiei acestuia, [9];NOTE:1. U(Nm) este o tensiune între o parte activă a echipamentului şi pămant sau o altă parte activă. Pentru materialul rulant pămantul este reprezentat de cutia vagonului, iar pentru instalaţiile fixe de tracţiune electrică pămantul este reprezentat de şinele de cale ferată, dacă nu se precizează altă reprezentare a acestuia.2. Pentru circuite, sisteme şi subsisteme în aplicaţii feroviare această definiţie este de preferat faţă de definiţia "cea mai ridicată tensiune pentru echipament" care este utilizată în mare măsură în standardele internaţionale.3. U(Nm) nu este necesar să fie egală cu tensiunea nominală, care este, în principal, legată de caracteristicile funcţionale.4. U(Nm) este mai mare sau egală cu tensiunea locală. În consecinţă, pentru circuitele conectate direct la linia de contact U(Nm) ≥ U(max1), [11];3.2.40. tensiune nominală de ţinere la impuls [U(Ni)] – valoare a tensiunii de ţinere la impuls, a echipamentului sau a unei părţi a acestuia, fixată de către producător, ce caracterizează capacitatea de ţinere a izolaţiei acestuia împotriva supratensiunilor tranzitorii, [9];NOTĂ:U(Ni) este mai mare sau egală cu tensiunea locală de vârf.3.2.41. supratensiune – orice tensiune care are o valoare de vârf ce depăşeşte valoarea de vârf corespunzătoare (inclusiv supratensiunile repetitive) tensiunii maxime în regim permanent, în condiţii normale de funcţionare, [9];3.2.42. supratensiune temporară (TOV) – supratensiune de frecvenţă egală cu frecvenţa reţelei de alimentare, de lungă durată, [9] şi [11];NOTE:1. Supratensiunea poate fi neamortizată sau slab amortizată. În unele cazuri, frecvenţa ei poate fi de cateva ori mai mică decât frecvenţa de alimentare.2. O supratensiune temporară este independentă de încărcarea reţelei. Aceasta se caracterizează printr-o curbă tensiune/timp.3.2.43. supratensiune tranzitorie – supratensiune de scurtă durată care nu depăşeşte cateva milisecunde, care apare din cauza transferului de curent, [9];NOTĂ:O supratensiune tranzitorie depinde de încărcarea reţelei. Aceasta nu poate fi caracterizată printr-o curbă tensiune/timp. În esenţă, o supratensiune tranzitorie este rezultatul unui transfer de curent de la o sursă la o sarcină (reţea).3.2.44. supratensiune de comutaţie – supratensiune tranzitorie care apare în orice punct al unei reţele din cauza unei comutaţii sau a unui defect, [9];3.2.45. supratensiune de trăsnet – supratensiune tranzitorie care apare în orice punct al unei reţele din cauza unei descărcări atmosferice, [9];3.2.46. CPPLP – conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea la pămant a părţilor conductoare accesibile ale ELEA. Acest conductor nu intoarce curentul de tracţiune la STEF şi este parcurs doar de curentul de defect în cazul unui defect al izolaţiei de bază. În România acest conductor se mai numeşte "conductor colector";3.2.47. CPPLPICT – conductor de protecţie principal utilizat pentru legarea la pămant a părţilor conductoare accesibile ale ELEA, dar şi pentru intoarcerea unei părţi din curentul de tracţiune la STEF. Condiţiile de utilizare sunt precizate de SR EN 50119:2003 şi SR EN 50122-1:2002;3.2.48. fider de linie – conductor aerian susţinut pe aceeaşi structură ca linia de contact aeriană pentru a alimenta puncte de injecţie succesive. Definiţie preluată din SR EN 50122-1:2002.4. Condiţii de exploatare luate în considerare în calculul şi aplicarea prevederilor de protecţie4.1. Condiţiile de mediu normale, precizate de [9] şi [13], de care se ţine seama la calcularea distanţei de izolare în aer sunt:a) temperatura aerului ambiant nu depăşeşte 40 °C, iar valoarea ei medie, măsurată pe o perioadă de 24 ore, nu depăşeşte 35 °C; … b) temperatura minimă a aerului ambiant este: … -10 °C pentru clasa "-10 °C la exterior";-25 °C pentru clasa "-25 °C la exterior";-40 °C pentru clasa "-40 °C la exterior";c) altitudinea nu depăşeşte 1.000 m deasupra nivelului mării; … d) aerul ambiant nu este în mod semnificativ poluat cu praf, fum, gaze corozive, vapori sau sare, iar poluarea nu depăşeşte nivelul PD2 (a se vedea tabelele A.3, A.4 şi anexa E din [9]); … e) în mod obişnuit există condens sau precipitaţii (sunt considerate următoarele forme de precipitaţii: roua, condensul, ceaţa, ploaia, zăpada, gheaţa şi chiciura). … 4.2. Condiţii atmosferice de referinţă standardizateCondiţiile atmosferice de referinţă standardizate, pentru care se exprimă tensiunile de incercare la ţinere standardizate, [9] şi [13], sunt:– temperatura aerului: t(0) = 20 °C;– presiunea aerului: p(0) = 101,325 kPa (1013,25 mBar), corespunzătoare nivelului mării;– umiditatea absolută a aerului: h(0) = 11 g/mc.4.3. Condiţii atmosferice realeCondiţiile atmosferice (presiunea, temperatura şi umiditatea aerului), luate în considerare la un anumit moment în exploatarea ELEA, vor fi numite în continuare condiţii atmosferice reale.Pentru dimensionarea DIA se vor considera cele mai dezavantajoase condiţii atmosferice reale care pot să apară în exploatare.4.4. Condiţii privind funcţionarea în mediu poluatDefinirea gradelor de poluare PD3, PD3A, PD4, PD4A, PD4B este necesar să se efectueze conform anexei E din [9]:a) pentru posturi de transformare sau de autotransformare aflate în interior, cu ventilaţie naturală ori cu ventilaţie forţată cu aer curat, filtrat, provenit din exterior, şi pentru cabina de conducere şi compartimentul maşinilor materialului rulant, în aceleaşi condiţii de ventilaţie, se va considera gradul de poluare PD3; … b) pentru posturi de transformare sau autotransformare aflate în exterior, protejate împotriva intemperiilor, se va considera gradul de poluare PD3; … c) pentru posturi de transformare sau de autotransformare aflate în interior, cu ventilaţie forţată cu aer nefiltrat, provenit din exterior, şi pentru compartimentul maşinilor de pe materialul rulant, în aceleaşi condiţii de ventilaţie, se va considera gradul de poluare PD3A; … d) pentru posturi de transformare sau de autotransformare aflate în exterior, protejate împotriva intemperiilor, şi pentru izolatoare aflate în zone cu nivel scăzut de poluare, se va considera gradul de poluare PD3A; … e) pentru echipamentul electric exterior, montat pe acoperişul materialului rulant, se ia în considerare numai funcţionarea în mediu cu grad de poluare PD4; … f) pentru echipamentul electric exterior, din instalaţiile fixe de tracţiune electrică, neprotejat împotriva intemperiilor, se iau în considerare gradele de poluare PD4A şi PD4B. … 4.5. Condiţii privind tensiunea şi frecvenţa de alimentareTensiunile şi frecvenţa nominală de alimentare a părţilor active ale ELEA şi a părţilor active ale echipamentului de pe acoperişul materialului rulant, precum şi valorile maxime normate ce se pot intalni în exploatare sunt precizate în tabelul 4.2.3 din [11] şi în tabelul 1 din prezenta normă tehnică feroviară.a) Tensiunea nominală de alimentare a LCA este: U(n) = 25 kV, la frecvenţa nominală de 50 Hz; … b) Tensiunea nominală de alimentare a materialului rulant este: U(n) = 25 kV, la frecvenţa nominală de 50 Hz. … 4.6. Condiţii privind tensiunea nominală de izolaţie U(Nm)4.6.1. Tensiunea nominală de izolaţie a LCA, U(Nm), este necesar să fie cel puţin egală cu U(max1) (27,5 kV), [9] şi [11].a) pentru secţiunile de linie de contact aeriană alimentate de substaţii de tracţiune electrică, dotate cu transformatoare de putere, cu reglaj automat al tensiunii sub sarcină, se recomandă să se ia în considerare o tensiune nominală de izolaţie, [9] şi [11]: … U(Nm) ≥ U(max1) = 27,5 kVb) pentru secţiunile de linie de contact aeriană alimentate de substaţii de tracţiune electrică, nedotate cu transformatoare de putere, cu reglaj automat al tensiunii sub sarcină, şi pentru secţiunile care sunt dotate cu aparataj de comutaţie, se recomandă să se ia în considerare o tensiune nominală de izolaţie, [9] şi [11]: … U(Nm) ≥ U(max2) = 29 kV4.6.2. Pentru circuitele de alimentare în curent alternativ de pe vehiculele feroviare tensiunea nominală de izolaţie este precizată în [9]:U(Nm) = 27,5 kVNOTĂ:Izolaţia echipamentului de pe acoperişul vehiculelor feroviare faţă de masa metalică a acestora va fi considerată izolaţie funcţională, [9].4.7. Condiţii privind amplasarea liniei electrice aerieneLimitele privind gabaritul pentru electrificare sunt precizate în [21] şi [33].a) înălţimea minimă de amplasare a firului de contact al liniei electrice aeriene faţă de nivelul superior al şinelor este de 5,15 m (4,99 m pentru linia de contact amplasată pe lucrări de artă vechi) şi trebuie să fie asigurată la temperatura de +47 °C şi la -5 °C, cu depunerea maximă de chiciură, caracteristică zonei climatice respective; dacă nu există construcţii sau instalaţii la distanţă mai mică de 400 m, înălţimea normală a firului de contact va fi de 5,75 m, [21] şi [33]. … În dreptul trecerilor la nivel, înălţimea minimă a firului de contact şi a celorlalte conductoare faţă de suprafaţa drumului care intersectează calea ferată va fi stabilită conform pct. 5.7.1.2 din prezenta normă tehnică feroviară.b) înălţimea maximă de amplasare a firului de contact faţă de nivelul superior al şinelor este de 6,5 m şi trebuie să fie asigurată la temperatura mediului ambiant de -40 °C, [21] şi [33]. … c) în zona peroanelor, părţile active ale liniei de contact aeriene [exclusiv firul de contact pentru care se aplică pct. 4.7 a) din prezenta normă tehnică feroviară] trebuie să nu fie amplasate la o înălţime mai mare de 5 m faţă de nivelul superior al şinelor. … 4.8. Zona liniei de contact aeriene şi zona pantografului– zona liniei de contact aeriene şi zona pantografului – zona ale cărei limite nu sunt depăşite, în general, de o linie de contact aeriană ruptă sau de un pantograf rupt care este sub tensiune, în cazul în care pantograful ori fragmente rupte din acesta scapă de sub firul de contact, [8].Accidental, structuri de susţinere şi echipamente pot veni în contact direct cu o linie de contact aeriană ruptă sau cu părţi aflate sub tensiune ale unui pantograf rupt ori scăpat de sub firul de contact. Zona liniei de contact aeriene şi zona pantografului în care este considerat probabil un astfel de contact pentru o linie de cale ferată electrificată, în aliniament, este definită în figura 2.Dimensiunile X, Y, Z, definite şi reprezentate conform [8], sunt precizate pentru tracţiunea electrică din România, în cazul când se folosesc locomotive electrice echipate cu pantografe cu lungimea saniei de 1.600 mm.NOTE:1. În cazul în care linia de contact aeriană părăseşte axa căii ferate, zona liniei de contact aeriene trebuie extinsă corespunzător.2. În cazul ieşirii de sub firul de contact sau al ruperii lui, pantograful poate rămâne sub tensiune fie pentru că este conectat cu un alt pantograf aflat sub tensiune, fie pentru că este în funcţiune franarea electrică.3. Nu se ia în considerare ruperea fiderelor sau a fiderelor de intărire deoarece probabilitatea ruperii acestora este foarte mică, ele nefiind solicitate mecanic de către captatorul de curent.4. Pentru liniile electrificate aflate în tuneluri sau în apropierea unor lucrări de artă este necesar să se stabilească zona liniei de contact şi zona pantograf, în conformitate cu gabaritele definite la pct. 3.2.27 – 3.2.31 din prezenta normă tehnică feroviară, [21].Figura 2 – Zona liniei de contact aeriene şi zona pantografunde:RH (NSS) – nivelul superior al şinelor;HP – poziţia celui mai ridicat conductor al LCA, considerat a fi poziţionat în centrul căii, în orice condiţii de exploatare;OZ – zona liniei de contact aeriene (LCA);PZ – zona pantograf;TCL – axa centrală a liniei;X = 5,0 m – maximul lui OZ la nivelul superior al şinelor;Y = 1,75 m – maximul orizontal al zonei pantograf PZ (pentru pantograf de 1.600 mm);Z = 7,6 m – înălţimea maximă a pantografului rupt deasupra RH.NOTĂ:Zigzagul a fost luat în considerare în cadrul dimensiunii "Y".5. Prevederi de protecţie împotriva şocului electric prin atingere directă pentru liniile de cale ferată electrificate în sistemele 1 x 25 kV, 50 Hz şi 2 x 25 kV, 50 Hz5.1. Principii de calcul5.1.1. ELEA trebuie să fie proiectat, construit şi întreţinut astfel încât mijloacele de protecţie utilizate împotriva atingerii directe a părţilor active să fie capabile să minimizeze riscul daunelor provocate persoanelor şi echipamentelor.5.1.2. Prevederile de protecţie oferite de infrastructură împotriva atingerii directe a părţilor active ale ELEA sunt realizate prin următoarele mijloace de protecţie:a) distanţe de izolare în aer între elementele active ale ELEA şi structuri de susţinere, care asigură izolaţia de bază a LEA împotriva şocurilor electrice prin atingere directă; … b) distanţe de izolare în aer între elementele active ale ELEA şi/sau între aceste elemente active şi conductoarele liniilor de energie ori de telecomunicaţii care se află în vecinătatea căii ferate electrificate, ce asigură izolaţia funcţională a ELEA; … c) distanţe de izolare în aer de securitate, care asigură izolaţia intărită între părţile active ale ELEA şi suprafeţele de circulaţie a persoanelor, definite la pct. 3.2.21 (de exemplu, peroane, treceri la nivelul căii ferate, drumuri pietonale, rampe de descărcare etc.); … d) distanţe de izolare în aer, care asigură izolaţia intărită între părţile active ale ELEA şi vegetaţia aflată în vecinătatea căii ferate electrificate; … e) distanţe de izolare pe suprafaţă, care asigură izolaţia de bază, izolaţia funcţională sau izolaţia intărită, definite la pct. 3.2.22; … f) obstacole, acolo unde distanţele de izolare în aer de securitate, definite la pct. 3.2.26, nu se pot obţine; … g) măsuri de protecţie împotriva escaladării şi intrării persoanelor neautorizate în zonele cu acces restricţionat, zone definite la pct. 3.1.6. … 5.1.3. Toate mijloacele de protecţie enumerate la pct. 5.1.2 vor fi dimensionate în mod obligatoriu pentru cele mai grele condiţii de exploatare la locul lor de amplasare, descrise la pct. 4, şi luand în considerare cel puţin următoarele:a) condiţiile atmosferice reale cele mai dezavantajoase de presiune, temperatură şi umiditate; … NOTĂ:Pentru presiune se va considera presiunea atmosferică medie a locului, determinată de altitudinea locului faţă de nivelul mării. În cazul unei secţiuni de alimentare, se va considera valoarea maximă a acesteia pentru întreaga secţiune.b) condiţiile electrice privind: … – tensiunea nominală a sistemului de alimentare, tensiunea locală, tensiunea nominală de izolaţie a secţiunii;– funcţionarea la supratensiuni atmosferice şi de comutaţie;– tensiunea nominală de ţinere la impuls 1,2/50 æs;– forma elementelor din echipamentul electric între care se află distanţa de izolare în aer şi modelul fizic care descrie cel mai bine fenomenele electrice legate de omogenitatea campului electric (tipul de electrozi: vârf-plan, plan-plan, sferă-plan, conductor-plan paralel);– tipul de izolaţie pe care îl asigură respectiva prevedere de protecţie;– valoarea intensităţii curentului maxim de scurtcircuit la locul unde se aplică prevederea de protecţie şi prejudiciile care pot fi determinate de acest curent.c) condiţiile de funcţionare în mediu poluat definite la pct. 4.4. … d) condiţiile de încărcare mecanică (în stare statică şi în stare dinamică) pentru ELEA. … 5.1.4. Distanţele minime de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia de bază sau izolaţia funcţională se dimensionează conform pct. G2 din anexa G la [9] şi sunt mai mari sau cel puţin egale cu distanţele minime de izolare în aer considerate pentru aceeaşi tensiune nominală de izolaţie pentru cele două tipuri de izolaţie amintite. Reducerea distanţelor de izolare pe suprafaţă nu este permisă în cazul când acestea asigură izolaţia funcţională sau izolaţia de bază.5.1.5. Distanţele minime de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită se dimensionează pentru 2 x U(Nm), unde U(Nm) este tensiunea nominală de izolaţie corespunzătoare tensiunii nominale de alimentare, [9].5.2. Clasificarea distanţelor de izolare în aer care asigură diverse tipuri de izolaţie5.2.1. În textul prezentei norme tehnice feroviare distanţele de izolare în aer care asigură diverse tipuri de izolaţie vor fi clasificate în funcţie de valorile pe care le pot lua, [9], astfel:a) distanţele de izolare în aer care asigură izolaţia de bază şi izolaţia suplimentară sunt: … – normale;– sporite.b) distanţele de izolare în aer care asigură izolaţia funcţională pot fi: … – sporite;– normale;– reduse.c) distanţele de izolare în aer de securitate care asigură izolaţia intărită între părţile active ale ELEA şi suprafeţele de circulaţie a persoanelor (a se vedea pct. 5.4.2.1) pot fi: … – normale;– sporite.NOTĂ:Pentru DIA de la pct. a) şi b) trebuie să fie prevăzută cel puţin valoarea distanţei de izolare precizată în tabelele B.1 – B.10 din anexa B.5.2.2. În lipsa altor precizări, categoria distanţei de izolare în aer, care urmează să fie adoptată pentru infrastructura nouă şi modificată, trebuie să fie cea corespunzătoare distanţelor de izolare în aer normale.Categoria distanţei de izolare în aer, ce urmează a fi adoptată pentru vehicule de cale ferată noi care tranzitează secţiile electrificate existente în România, trebuie să fie normală, în afara cazului în care se poate demonstra că nu este rezonabil să se aplice aceasta.5.2.3. Pentru izolaţia funcţională a infrastructurii noi de electrificare şi a infrastructurii de electrificare care face obiectul unor modificări asupra secţiilor existente, acolo unde poate fi demonstrat că nu este practic rezonabil să se prevadă distanţe de izolare în aer normale, adoptarea distanţelor de izolare în aer reduse trebuie să fie permisă când justificarea sa poate fi făcută pe baza următoarelor aspecte:a) evaluarea riscului pentru distanţe de izolare în aer normale şi utilizarea acestora sunt inadecvate din punct de vedere practic; … b) aplicarea unor măsurări de control corespunzătoare pentru DIA reduse; … c) existenţa unui sistem de apreciere competentă a tuturor acestor evaluări, pus în funcţiune de către deţinătorul de infrastructură care păstrează inregistrările lor. … Când sunt indeplinite condiţiile prevăzute la lit. a), evaluarea probabilităţii şi consecinţele rezultate trebuie să includă, dar nu trebuie să fie limitate la:– măsurări de control folosite pentru a reglementa acei factori care contribuie la realizarea DIA reduse;– caracteristicile electrice ale sistemului de electrificare;– valoarea curentului de defect care rezultă dintr-o defecţiune a distanţei de izolare în aer;– aplicarea şi menţinerea toleranţelor poziţiei ELEA şi a structurii de susţinere;– vulnerabilitatea ELEA şi a infrastructurii de a se defecta la apariţia unei defectări a distanţei de izolare în aer;– consecinţele pentru siguranţa persoanelor, care pot apărea la o micşorare accidentală a distanţei de izolare în aer;– în cazul când se consideră corespunzătoare folosirea unor soluţii tehnice speciale, ele trebuie să fie folosite după ce evaluarea lor a fost insuşită de deţinătorul de infrastructură şi după ce soluţia a fost reglementată pe baza secţiunii de conformitate a acestei norme;– considerente tehnico-economice;d) deţinătorul de infrastructură trebuie să păstreze o înregistrare a tuturor acelor evaluări de cazuri unde au fost adoptate distanţe de izolare în aer reduse pentru izolaţia funcţională. … NOTĂ:Procesul de mai sus, referitor la clasificarea distanţelor de izolare în aer pentru un sistem de alimentare, este precizat în schema logică de la pct. B.2 din anexa B. Valorile DIA pentru fiecare categorie a distanţelor de izolare în aer sunt precizate în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete:– în tabelele B.1, B.3, B.5, B.7 şi B.9 din anexa B pentru electrozi vârf-plan (camp neomogen); valorile DIA din aceste tabele sunt acoperitoare pentru toate cazurile de electrozi intalnite în practică;– în tabelele B.2, B.4, B.6, B.8 şi B.10 din anexa B numai pentru electrozi sferă-plan sau plan-plan (camp omogen).5.3. Protecţia prin distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia de bază şi izolaţia funcţională în instalaţiile fixe de tracţiune electrică5.3.1. În calculul valorilor distanţelor de izolare în aer care asigură izolaţia de bază şi izolaţia funcţională în instalaţiile fixe de tracţiune electrică trebuie să fie luate în considerare următoarele:a) tensiunile nominale ale sistemului de alimentare (între părţile active şi/sau între părţile active şi pămant); … b) tensiunile cele mai ridicate ale sistemului de alimentare pentru ELEA; … c) tensiunile nominale de izolare pentru ELEA; … d) tensiunea locală (aşa cum este definită la pct. 3.2.34 al prezentei norme tehnice feroviare); … e) cele mai grele condiţii atmosferice (presiune, temperatură, umiditate) care pot să apară în locul de amplasare a instalaţiilor în care se iau măsurile de protecţie; … f) cele mai grele condiţii privind funcţionarea în mediu poluat; … g) cele mai grele condiţii privind funcţionarea la supratensiuni de comutaţie şi descărcări atmosferice şi modul de protecţie împotriva supratensiunilor (protecţie intrinsecă sau protecţie cu descărcătoare de tensiune); … h) dimensiunile vehiculelor feroviare, luand în considerare gabaritul de încărcare static şi gabaritul de încărcare cinematic, poziţia şi toleranţele căii ferate, efectele curburii orizontale şi verticale, numărul de pantografe şi distanţa între acestea, [21]; … i) poziţia şi dimensiunile părţilor active ale ELEA permise pentru instalaţie şi toleranţele de întreţinere, înălţări şi alte mişcări dinamice, mişcări datorate vantului, temperaturii şi condiţiilor de sarcină, [4], [5] şi [7]; … j) poziţia părţilor active de pe vehiculul feroviar motor, inclusiv pantografele (poziţia acestora trebuie să fie permisă de: gabaritul cinematic al pantografului, poziţia şi toleranţele căii ferate, [8]), construcţia şi toleranţele de întreţinere ale vehiculului, efectele curburii orizontale şi verticale, imbrăcămintea de carbon a pantografului, mişcările dinamice şi deflexiunile ramei pantografului. … NOTE:1. În cuprinsul prezentei norme tehnice feroviare, atunci când se face o referire la distanţe de izolare în aer, toate izolatoarele conectate la o parte activă a ELEA trebuie considerate ca părţi active.2. Toate distanţele de izolare în aer, dimensionate în articolele care urmează, vor reprezenta, dacă nu se face o altă precizare în text, valorile minime care trebuie respectate pentru realizarea prevederilor de protecţie respective.3. Pentru fiecare caz de utilizare a distanţei de izolare în aer se vor analiza individual condiţiile de exploatare cele mai grele care vor fi luate în considerare pentru dimensionarea acestei distanţe.4. Valorile minime ale distanţelor de izolare în aer pot fi majorate de proiectant pentru cerinţe şi condiţii de exploatare specifice în vederea imbunătăţirii gradului de siguranţă.5.3.2. Dimensionarea mijloacelor de protecţie prevăzute la pct. 5.1.2 se efectuează după o impărţire, în prealabil, a circuitelor electrice analizate în secţiuni caracterizate de condiţiile de exploatare prevăzute la pct. 4, utilizand una dintre cele două metode de calcul pentru tensiunea nominală de ţinere la impuls U(Ni), reglementate în [9]. La pct. B.1, anexa B, din prezenta normă tehnică feroviară se precizează schema logică de calcul ce trebuie urmată în vederea determinării U(Ni) pentru secţiunile dintr-un circuit electric.5.3.3. Pentru dimensionarea distanţelor minime de izolare în aer care asigură izolaţia de bază sau izolaţia funcţională se va lua în considerare tensiunea nominală de ţinere la impuls U(Ni), conform tabelelor 1, 2 şi C.1 din prezenta normă tehnică feroviară.NOTĂ:Pentru distanţele de izolare în aer care asigură izolaţia de bază sau izolaţia funcţională nu se admit valori mai mici decât cele precizate de prezenta normă tehnică feroviară.Tabelul 1 – Tensiunile nominale de izolaţie între părţile active ale ELEA aflate la tensiuni nominale permanente diferite şi între aceste părţi active şi structurile de susţinere

NOTĂ:În tabelul 1, valorile din coloanele pentru care unitatea de măsură este precizată în kV(ef) reprezintă valori eficace.5.3.4. În cazul utilizării unui dispozitiv de comutaţie destinat întreruperii alimentării unei instalaţii întregi sau unei secţiuni a acesteia, tensiunea nominală de ţinere la impuls U(Ni) (determinată cu metoda de calcul 1 din [9]) şi distanţele de izolare în aer corespunzătoare trebuie majorate cu 25%, [9].5.3.5. Corelarea tensiunilor nominale de izolare U(Nm) cu tensiunile nominale permanente ale reţelei de alimentare U(n)Corelarea tensiunilor nominale de izolare U(Nm) (în condiţiile de la pct. 4.2) cu tensiunile nominale permanente între diverse părţi active ale ELEA şi dintre acestea şi structurile de susţinere se va efectua conform tabelului 1, ţinandu-se seama de următoarele cazuri:a) linii convenţionale de curent alternativ cu tensiunea nominală a liniei de contact faţă de structurile de susţinere 25 kV şi 50 Hz; … b) linii convenţionale de curent alternativ cu tensiunea nominală a liniei de contact faţă de structurile de susţinere, 25 kV şi 50 Hz, care alimentează secţiuni de cale ferată electrificată adiacente alimentate din reţeaua publică trifazată de inaltă tensiune, cu tensiuni între faze defazate cu 120 de grade; tensiunea nominală între secţiunile adiacente este radical din 3 x 25 kV; … c) linii convenţionale de curent alternativ cu tensiunea nominală a liniei de contact faţă de structurile de susţinere, 25 kV şi 50 Hz, care alimentează secţiuni de cale ferată electrificată adiacente alimentate cu tensiuni defazate cu 180 grade, tensiunea nominală longitudinală între cele două secţiuni adiacente ale liniei electrice aeriene fiind 50 kV, 50 Hz; … d) linii convenţionale de curent alternativ cu tensiunea nominală a liniei de contact faţă de pămant de 25 kV, 50 Hz, cu autotransformatoare şi fider pentru autotransformatoare (sistem 2 x 25 kV); între acest fider pentru autotransformatoare şi pămant tensiunea nominală este 25 kV, 50 Hz; între linia de contact şi fiderul pentru autotransformatoare tensiunea nominală este 50 kV. … 5.3.6. Corelarea tensiunii nominale de ţinere la impuls U(Ni) pentru o secţiune de circuit cu tensiunea nominală de izolaţie U(Nm), pentru diverse categorii de supratensiune5.3.6.1. În cazul utilizării metodei 1 pentru determinarea tensiunii nominale de ţinere la impuls U(Ni) a unei secţiuni de circuit, prezentată la pct. 2.2.2.1 din [9], se recomandă folosirea valorilor din tabelul 2, stabilite pentru diverse tensiuni nominale de izolaţie U(Nm), pentru categoriile de supratensiuni OV3, OV4, în regim static, (vezi tabelul A2 din [9]).Tabelul 2 – Tensiunile nominale de ţinere la impuls U(Ni) în funcţie de tensiunile nominale de izolaţie ale diverselor circuite U(Nm) şi de categoriile de supratensiune care caracterizează exploatarea acestora.

NOTE:1. Valorile din acest tabel sunt valabile pentru instalaţii fixe de tracţiune electrică, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate şi pentru mediu nepoluat (gradul de poluare nu depăşeşte nivelul PD2 (vezi pct. 4.1 din prezenta normă tehnică feroviară). În cazurile de mediu poluat (gradele de poluare PD4A şi PD4B), valorile tensiunilor nominale de ţinere la impuls se vor majoră corespunzător anexei C la prezenta normă.2. În tabelul anterior cazurile cu prescripţii speciale (*) se referă, de exemplu, la situaţiile în care intervin supratensiuni temporare datorită aparatelor de comutaţie (vezi pct. 5.3.4 din prezenta normă tehnică feroviară).5.3.6.2. În cazul utilizării metodei 2, precizată la pct. 2.2.2.2 din [9], tensiunea nominală de ţinere la impuls U(Ni) se va stabili în urma calculului supratensiunilor de comutaţie pentru secţiunea respectivă, reţinandu-se valoarea maximă a acestora.5.3.7. Corelarea distanţelor de izolare în aer cu tensiunile nominale de ţinere la impuls U(Ni) pentru diverse grade de poluareCorespondenţa dintre distanţele de izolare în aer – tensiuni nominale de ţinere la impuls 1,2/50 æs, în condiţiile pct. 4.2, pentru electrozi vârf-plan este precizată în tabelul C.1 din anexa C la prezenta normă tehnică feroviară, în [9] şi [13].NOTE:1. Valorile precizate în tabelul C.1 sunt acoperitoare pentru celelalte tipuri de electrozi intalnite în practică (sferă-plan, plan-plan şi conductor-plan paralel).2. În cazurile când condiţiile atmosferice reale diferă de condiţiile atmosferice prevăzute la pct. 4.2 se vor corecta valorile tensiunilor nominale de ţinere la impuls 1,2/50 æs precizate în tabelul C.1, utilizandu-se relaţiile de calcul prevăzute la pct. E.1 din anexa E la prezenta normă tehnică feroviară.3. În cazurile practice când DIA între diverse elemente sub tensiune din exploatare sau între acestea şi pămant pot fi modelate prin DIA cu electrozi sferă-plan ori plan-plan, se vor folosi relaţiile de calcul şi de corecţie cu condiţiile atmosferice reale precizate la pct. E.2 din anexa E.5.3.8. Distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia funcţională la traversările liniilor electrice aeriene peste calea ferată electrificatăTraversările liniilor electrice aeriene de inaltă tensiune peste calea ferată electrificată se vor executa în conformitate cu normativul [4] şi vor respecta instrucţiunile de protecţia muncii din [2] şi [3].5.3.9. Distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia funcţională la traversările liniilor aeriene de telecomunicaţii peste calea ferată electrificatăLucrările privind traversarea aeriană a liniei de cale ferată electrificată de către liniile aeriene de telecomunicaţii se vor executa numai cu cabluri cu fibre optice, fără elemente conductoare, cu respectarea:– distanţelor de izolare în aer minime prevăzute la pct. 5.3.5 şi 5.3.7;– normativelor de proiectare şi de execuţie specifice lucrărilor de telecomunicaţii care folosesc fibre optice;– instrucţiunilor de protecţia muncii precizate la [2] şi [3].5.4. Protecţia realizată prin distanţe de izolare în aer de securitate în instalaţiile fixe de tracţiune electrică5.4.1. Cerinţe constructive generale5.4.1.1. ELEA trebuie să fie proiectat, executat şi întreţinut astfel încât părţile active ale acestuia să fie poziţionate pentru a se minimiza riscul de daune provocate persoanelor aflate pe suprafeţele de circulaţie din zonele publice şi din zonele cu acces restricţionat.5.4.1.2. Părţile active ale ELEA trebuie să se intindă numai peste căile ferate pentru care ele sunt necesare pentru a asigura alimentarea cu energie electrică a trenurilor electrice, iar zonele adiacente trebuie să fie prevăzute doar pentru susţinerea, tensionarea şi poziţionarea acestor părţi active.Cu excepţia izolatoarelor, părţile active ale ELEA nu trebuie să fie extinse peste liniile neelectrificate, dincolo de capătul liniilor secundare ori peste platforme sau pasaje aeriene.Poziţionarea părţilor active ale ELEA deasupra intervalelor largi dintre căi, deasupra poziţiilor de securitate şi culoarelor de acces trebuie să fie evitată acolo unde este practic posibil.5.4.1.3. Izolatoarele asociate cu părţile active ale ELEA nu trebuie să fie situate deasupra unor platforme sau pasaje aeriene, exceptand cazurile de dificultate specială în care este permis ca până la jumătate din înălţimea izolatorului să fie poziţionată deasupra platformei ori pasajului aerian.5.4.1.4. Pe toate structurile de susţinere ale liniei electrice aeriene şi pe gardurile imprejmuitoare ale instalaţiilor de inaltă tensiune se vor monta indicatoare de securitate (a se vedea anexa B din [8] şi [15]).5.4.1.5. Pe pasarelele şi pe lucrările de artă care supratraversează linia de contact sau sunt invecinate cu o linie de contact se vor prevedea panouri de protecţie pentru a se evita posibilitatea atingerii acesteia cu obiecte lungi.5.4.1.6. Pe toate pasarelele şi podurile destinate trecerii publicului se vor monta indicatoare de securitate cu condiţiile tehnice din [15] şi indicatoare cu inscripţia: "Staţionarea pe pod este interzisă".5.4.1.7. Toate drumurile de acces la/pe lângă linie (excluzand suprafeţele de circulaţie a persoanelor) trebuie să fie realizate la nivelul şinelor sau mai jos. Acolo unde aceasta nu este posibil de realizat vor fi luate alte măsuri pentru a reduce riscurile asociate cu pericolele de natură electrică (de exemplu, obstacole masive, parapete).5.4.1.8. În zona peroanelor, la trecerile la nivel şi trecerile pietonale se vor monta indicatoare care să arate zonele permise şi zonele interzise circulaţiei publicului. De asemenea, se vor afişa reguli de comportare destinate publicului.5.4.1.9. În cazul lucrărilor noi se interzice punerea sub tensiune a LCA şi a echipamentului aferent dacă nu s-au efectuat lucrările de avizare a documentaţiei tehnice sau dacă nu s-a obţinut de către constructor avizul de punere în funcţiune conform reglementărilor în vigoare.5.4.1.10. După darea în funcţiune a unui tronson de linie electrificată, linia de contact se consideră permanent sub tensiune.5.4.2. Dimensionarea distanţelor de izolare în aer de securitate5.4.2.1. Pentru dimensionarea distanţelor minime de izolare în aer de securitate, în cazul în care nu se face altă precizare în prezenta normă tehnică feroviară, se va considera că tensiunea de ţinere la impuls U(Ni) este 160% din tensiunea de ţinere la impuls pentru distanţa de izolare în aer care asigură izolaţia de bază considerată la pct. 5.3.3-5.3.5 din prezenta normă tehnică feroviară.NOTĂ:Pentru distanţele de izolare în aer de securitate nu se admit valori mai mici decât cele precizate de prezenta normă tehnică feroviară.5.4.2.2. Distanţe de izolare în aer de securitate care asigură izolaţia întărită între părţile active ale ELEA şi persoanele de pe suprafeţele de circulaţieDistanţele minime de izolare în aer de securitate, care asigură izolaţia intărită de la o suprafaţă de circulaţie accesibilă persoanelor până la părţile active ale ELEA trebuie să fie executate conform pct. 5.1.2.1 şi figurii 14 din [8] sau aşa cum s-au modificat prin anexa G la standardul [9].Pentru zonele publice:– minimum 2,25 m lateral şi sub suprafaţa de staţionare;– minimum 3,5 m deasupra suprafeţei de staţionare.Pentru zona cu acces restricţionat:– minimum 1,5 m lateral şi sub suprafaţa de staţionare;– minimum 2,75 m deasupra suprafeţei de staţionare.NOTE:1. Distanţele minime de izolare în aer de securitate de mai sus trebuie să se aplice în cele mai grele condiţii de temperatură şi de încărcare a liniei de contact intalnite în exploatare, [22].2. Distanţele minime de izolare în aer de securitate prevăzute la pct. 5.4.2.2 au fost stabilite presupunand că atingerea părţilor active accesibile, în linie dreaptă, de către o persoană de pe suprafaţa de staţionare, se efectuează direct, fără a folosi diferite obiecte.Figura 3 – Distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia intărită faţă de vegetaţie5.4.2.3. Distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia întărită între părţile active ale ELEA şi suprafeţele pentru lucrători/personalul de întreţinereÎn lipsa altor precizări în instrucţiunile de exploatare, distanţele de izolare în aer care asigură izolaţia intărită între părţile active ale ELEA şi suprafeţele de circulaţie pentru lucrători/personalul de întreţinere vor fi dimensionate conform pct. 5.1.2.2 din [8].NOTĂ:Nu sunt incluse aici copertinele din staţii, platformele de lucru şi podelele de lucru la pasarelele semnalelor, platformele de lucru la semnale, scările mobile pentru lucrări de întreţinere, nacelele hidraulice, platformele de lucru ale vehiculelor utilizate exclusiv pentru efectuarea de lucrări la sau în vecinătatea liniei de contact aeriene.5.4.2.4. Distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia întărită între părţile active ale ELEA şi vegetaţieVegetaţia de pe părţile laterale ale unei linii de cale ferată electrificată trebuie să fie astfel administrată încât să se menţină o distanţă minimă de izolare în aer de 3 m, care să asigure izolaţia intărită între vegetaţie şi părţile active ale ELEA, şi pentru a menţine fără vegetaţie spaţiul vertical deasupra părţilor active conform pct. 5.1.2.5 din [8] (a se vedea figura 3 din prezenta normă tehnică feroviară). În anexa D sunt stabilite cerinţele obligatorii pentru sistemul de administrare a vegetaţiei în vederea obţinerii distanţei de izolare în aer între părţile active ale ELEA şi vegetaţie, precizată mai sus.5.4.2.5. Încărcarea şi descărcarea vagoanelor de cale feratăa) Operaţiunile de încărcare şi descărcare a diverselor produse şi mărfuri în/din vagoanele de cale ferată descoperite sunt permise în cazul în care ELEA al căii ferate respective este scos de sub tensiune şi pus la pămant. … b) Operaţiunile de încărcare şi descărcare se pot efectua şi cu ELEA sub tensiune, cu respectarea normelor specifice de protecţia muncii [2] şi [3] şi a unei distanţe de izolare în aer de cel puţin 1,5 m, care să asigure izolaţia intărită între părţile active ale ELEA şi oamenii, mărfurile sau utilajele cu care aceştia lucrează. În cazul în care, în timpul operaţiunilor de încărcare-descărcare, această distanţă nu se poate respecta în mod sigur, se va scoate în mod obligatoriu ELEA de sub tensiune şi se va pune la pămant. … c) Vagoanele de cale ferată descoperite, încărcate, care circulă pe liniile electrificate, trebuie să respecte gabaritul de încărcare static, gabaritul de încărcare cinematic şi gabaritul de liberă trecere pe liniile electrificate, [21] şi [33]. … d) În cazul încărcăturilor negabaritice pe liniile electrificate, trebuie să se respecte prevederile din [21], art. 14, privind asigurarea distanţei minime de izolare în aer pe verticală între partea superioară a încărcăturii şi firul de contact sau orice alt conductor sub tensiune. … Dacă aceste distanţe de izolare în aer nu se pot respecta, este obligatoriu să se scoată linia de sub tensiune, [21].e) Fiderele sau fiderele de linie pot fi amplasate deasupra drumurilor de încărcare sau deasupra platformelor de încărcare doar în cazuri deosebite, când nu există altă soluţie. În astfel de cazuri, ele trebuie dispuse la cel puţin 12 m înălţime deasupra drumului sau platformei de încărcare, conform pct. 5.1.2.4 din [8]. … 5.4.2.6. Lucrări de reparaţii curente şi de întreţinere în apropierea LCAManipularea materialelor şi utilajelor în apropierea LCA se va desfăşura cu respectarea obligatorie a normelor specifice de protecţia muncii prevăzute în [2].Distanţele de izolare în aer de securitate între elementele active ale ELEA şi personalul angajat, materialele, utilajele şi obiectele de orice fel cu care acesta lucrează nu trebuie să fie mai mici de 1,5 m, [2].5.4.3. Dimensionarea distanţelor de izolare care asigură izolaţia pe suprafaţă5.4.3.1. Pentru dimensionarea distanţelor de izolare pe suprafaţă, folosite pentru asigurarea izolaţiei de bază, a izolaţiei funcţionale şi a izolaţiei intărite, este necesar să se ţină seama de tensiunile de ţinere la impuls 1,2/50 æs, cu probabilitatea de ţinere de 90%, în cele mai grele condiţii atmosferice, conform pct. E.1 al anexei E la prezenta normă tehnică feroviară; nu se admit valori mai mici pentru aceste distanţe de izolare pe suprafaţă.5.4.3.2. Dimensionarea distanţelor de izolare pe suprafaţă, care asigură, impreună cu distanţele de izolare în aer, izolaţia dublă sau intărită, se efectuează ţinandu-se seama că tensiunea nominală de izolaţie U(Nm) trebuie să fie dublul tensiunii nominale de izolaţie impusă pentru izolaţia de bază (pct. G2, anexa G din [9]). Nu se admit valori mai mici.5.4.4. Stingerea incendiilor în instalaţiile de LCAOrganizarea şi desfăşurarea activităţii de prevenire şi de stingere a incendiilor în instalaţiile de LCA se realizează conform reglementărilor specifice acestui domeniu.Se interzice stingerea cu apă sau cu soluţii lichide a obiectelor incendiate din cadrul/apropierea LCA, dacă nu se asigură o distanţă de cel puţin 7 m până la oricare dintre liniile de contact aeriene aflate sub tensiune, [2].5.5. Protecţie prin obstacole5.5.1. Reguli generaleÎn cazurile când distanţele de izolare în aer de securitate prevăzute la pct. 5.4 nu se pot obţine, trebuie să se amplaseze un obstacol între părţile active şi suprafaţa de staţionare.Cu excepţia cazurilor specificate mai jos, obstacolele trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele pentru "obstacole" aşa cum se stabileşte în capitolul "Generalităţi", secţiunea 5.1.3.1 sau 5.1.3.1 din [8], corespunzător tensiunii 25 kV, 50 Hz.Obstacolele trebuie să fie dimensionate şi poziţionate astfel încât distanţa de fir intins de la părţile active expuse la suprafaţa de staţionare să fie de cel puţin 2,75 m.Obstacolele trebuie să fie construite robust şi sigur pentru a preveni modificarea lor neautorizată şi să fie proiectate astfel încât să nu faciliteze escaladarea lor.5.5.2. Obstacolele din zonele publice trebuie să fie din construcţie de zidărie plină care poate fi conductoare sau neconductoare. Obstacolele din material conductiv trebuie să fie legate la şină în concordanţă cu cerinţele din [8]. Obstacolele de pe liniile electrificate în sistemul 25 kV, 50 Hz trebuie să fie dimensionate şi poziţionate în concordanţă cu cerinţele pentru "obstacole" din secţiunea 5.1.3.3 şi figura 18 din [8].5.5.3. Obstacolele din zonele restrictive trebuie să fie ori din construcţie de zidărie plină sau din plasă dimensionată corespunzător, dintr-un material conductiv la cel puţin IP2x, aşa cum este descris în [12]. Obstacolele din material conductiv trebuie să fie legate la pămant, [8]. Obstacolele pentru liniile electrificate în 25 kV, 50 Hz trebuie să fie dimensionate şi poziţionate în concordanţă cu cerinţele privind obstacolele din [8] (secţiunea 5.1.3.2 şi figurile 16 şi 17 din [8]).Distanţele de izolare în aer dintre obstacol şi părţile active trebuie să fie determinate în concordanţă cu pct. 5.3.5 de mai sus, corespunzător cu distanţele de izolare în aer normale, cu o toleranţă suplimentară de 100 mm pentru obstacolele construite din plasă.5.6. Protecţie antiescaladareÎn cazurile când structurile de susţinere ale ELEA şi orice accesorii asociate, construcţiile sau alte structuri care susţin părţile active ale ELEA, sunt din proiectare uşor de escaladat şi există o interzicere a accesului publicului la aceste structuri de susţinere, trebuie prevăzută protecţia antiescaladare, în conformitate cu [8].Accesul la scările fixe folosite în instalaţiile fixe de tracţiune electrică trebuie să fie interzis în zonele publice cu posibilitatea de nerespectare.Modurile de acces la orice acoperiş sau la alte locuri care ar permite oamenilor să se apropie de părţile active ale ELEA trebuie să fie securizate sau protejate în alt mod.5.7. Protecţia trecerilor la nivelUrmătoarele precizări se referă la trecerile la nivel care se infiinţează la intersecţia unui drum, inclusiv drumuri de acces sau stradă, cu:– linii de cale ferată electrificate;– linii de cale ferată industrială electrificate şi aflate în exteriorul întreprinderilor, care au condiţiile tehnice stabilite de [16].5.7.1. Treceri la nivel pentru drumuri publice5.7.1.1. Înălţimea maximă a vehiculelor rutiere, cu tot cu încărcătură, de pe orice fel de drum public este de 4 m, stabilită în conformitate cu anexa 2 din [34].NOTĂ:În cazul în care înălţimea unui vehicul, cu tot cu încărcătură, la o trecere la nivel, pe un drum public, depăşeşte înălţimea precizată la pct. 5.7.1.1, circulaţia vehiculului se va efectua în baza unei autorizaţii eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române (sau de inspectoratul de poliţie judeţean, Serviciul poliţie rutieră), cu avizul organelor de exploatare a căii ferate electrificate.5.7.1.2. Înălţimea minimă a celei mai coborâte părţi active a ELEA deasupra suprafeţei drumului unei treceri la nivel, în cele mai rele condiţii de temperatură şi încărcare, trebuie să fie aşa cum se precizează în tabelul 3 din prezenta normă tehnică feroviară (vezi [8] şi [21]). Distanţa minimă de izolare în aer de securitate precizată în acest tabel este considerată peste înălţimea maximă de 4 m pentru orice vehicul rutier (inclusiv încărcătura) şi orice fel de drum, [27] şi [30].Tabelul 3 – Distanţele de izolare în aer de securitate la trecerile la nivel pe drumurile publice┌─────────────┬─────────────────────────────────────┬──────────────────────────┐│ Sistemul de │Înălţimea minimă a celei mai coborâte│Distanţa minimă de izolare││electrificare│părţi active a ELEA, deasupra supra- │în aer de securitate de la││ │feţei drumului unei treceri la nivel │partea activă până la cel ││ │pe un drum public, în cele mai rele │ mai înalt punct al ││ │ condiţii de temperatură şi │ vehiculului rutier, ││ │ de încărcare, [8] │ inclusiv încărcătura ││ │ – mm – │ – mm – │├─────────────┼─────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤│25 kV, 50 Hz │ 5.500 │ 1.500 │└─────────────┴─────────────────────────────────────┴──────────────────────────┘5.7.1.3. Trecerile la nivel pentru drumurile publice trebuie să fie prevăzute cu:– indicatoare pentru circulaţia rutieră simbolizate, executate şi amplasate conform [17], [18] şi [19];– indicatoare pentru circulaţia feroviară reprezentate de indicatoarele de fluier care trebuie să fie montate în apropierea trecerilor la nivel, de-a lungul liniilor de cale ferată, executate şi montate conform [16];– instalaţii de semnalizare pentru circulaţia rutieră (bariere, porţi de gabarit), poziţionate şi executate conform [16];– parapete rigide sau deformabile pentru dirijarea circulaţiei rutiere, precum şi pentru a împiedica ieşirea vehiculelor de pe platforma drumului sau a străzii în zona de traversare a căii ferate, executate şi amplasate conform [16].5.7.2. Treceri la nivel privateÎnălţimea minimă a părţilor active ale ELEA la trecerile la nivel private trebuie să fie stabilită conform tabelului 3 prevăzut la pct. 5.7.1.2 din prezenta normă tehnică feroviară şi [16].Acest tip de treceri la nivel vor fi construite şi vor fi prevăzute cu indicatoare şi note de avertizare, conform [16]; nu vor fi prevăzute porţi de gabarit de înălţime.5.7.3. Treceri tip drum pietonal şi drum de racordareLa o trecere tip drum pietonal şi drum de racordare înălţimea minimă a părţilor active ale ELEA trebuie să fie de 5,2 m faţă de suprafaţa trecerii, în cele mai severe condiţii de temperatură şi de încărcare.Trecerile pentru drum pietonal se vor executa conform [16] şi vor fi prevăzute cu indicatoare şi note de avertizare, [15].5.8. Prevederi de protecţia muncii – instalaţii de linie de contact aerianăPersonalul angajat pentru exploatarea şi repararea instalaţiilor electrice ale LCA, PS, PSS va respecta regulile specifice de protecţia muncii precizate în [2] şi [3].6. Cerinţe de omologare/certificare pentru vehicule feroviareDacă nu se specifică altfel în standardele de produs, se impune conformitatea cu prezenta normă tehnică feroviară, condiţiile tehnice şi prevederile cuprinse în aceasta reprezentand un minim necesar.6.1. Distanţe de izolare în aer care asigură izolaţia funcţională a echipamentuluiDistanţele de izolare în aer între părţile active ale echipamentului electric amplasat pe acoperişul vehiculelor feroviare şi carcasa metalică a acestora sau obiecte legate la această carcasă se vor dimensiona considerand că ele asigură izolaţia funcţională (amendamentul A1, pct. G.2.8, din [9]) şi pot fi reduse, asigurand însă o funcţionare corectă, pe baza următoarelor criterii:a) părţile active de pe acoperişul vehiculelor trebuie să fie poziţionate cât mai strans posibil faţă de linia axial-centrală a vehiculului, respectand gabaritul static şi dinamic al vehiculului şi considerand că acestea determină o singură secţiune de circuit; … b) tensiunea nominală de izolare U(Nm) se stabileşte conform pct. 4.6.2 din prezenta normă tehnică feroviară, U(Nm) = 27,5 kV; … c) dimensionarea DIA se va efectua utilizand metoda 1 de determinare a tensiunii nominale de ţinere la impuls 1,2/50 æs, [U(Ni)], precizată la pct. 2.2.2.1 din [9]; … d) gradul de poluare al circuitelor va fi: … – PD1 pentru echipamentul din interiorul materialului rulant;– PD4 pentru echipamentul din exterior, de pe materialul rulant, [9];e) categoriile de supratensiune vor fi stabilite conform pct. 6.2 din [9]: … – OV3 pentru circuite conectate direct la linia de contact care nu au protecţie împotriva supratensiunilor şi nu sunt supuse supratensiunilor atmosferice;– OV3 pentru circuite de alimentare cu energie care au numai dispozitiv de protecţie pentru reducerea supratensiunilor, [9];– OV4 pentru circuite care nu au protecţie împotriva supratensiunilor de comutaţie şi atmosferice, dar care sunt supuse la aceste supratensiuni.Pentru categoria de supratensiune stabilită mai sus se va considera tensiunea de ţinere la impuls U(Ni), precizată în tabelul A.2 din [9], astfel:– U(Ni) = 125 kV(vârf), pentru categoria OV3;– U(Ni) = 170 kV(vârf), pentru categoria OV4;f) în cazul vehiculelor feroviare echipate cu un descărcător de tensiune care determină un nivel de protecţie, U(Ni) este determinată de acest nivel de protecţie (a se vedea pct. 5 din [10]); … g) determinarea distanţei de izolare în aer care asigură izolaţia funcţională a echipamentului de pe acoperişul vehiculului feroviar şi corectarea acesteia în funcţie de condiţiile atmosferice reale şi de gradul de poluare se efectuează conform anexelor C şi E la prezenta normă tehnică feroviară; … h) în cazurile în care sunt prevăzute intervenţii pentru ungerea, respectiv curăţarea suprafeţelor izolaţiei, dimensionarea distanţelor minime de izolare pe suprafaţă este limitată la 20 mm/kV; … i) distanţa de izolare în aer determinată conform criteriilor prevăzute la lit. a)-g) se va incadra în categoriile din tabelele B.1- B.10 din anexa B la prezenta normă tehnică feroviară. … 6.2. Distanţele de izolare în aer de securitate între părţile active ale echipamentului electric de alimentare de pe acoperişul vehiculelor feroviare şi persoanele de pe suprafeţele de circulaţie cu acces restricţionat se vor dimensiona conform pct. 5.1.2.2 şi 5.1.3.2 din [8].6.3. Distanţele de izolare în aer de securitate între părţile active ale echipamentului electric de alimentare de pe acoperişul vehiculelor feroviare şi persoanele de pe suprafeţele de circulaţie din zonele publice se vor dimensiona conform pct. 5.1.2.1 şi 5.1.3.3 din [8].6.4. Prevederi de protecţia muncii – vehicule feroviarePersonalul angajat pentru exploatarea şi repararea vehiculelor feroviare va respecta în mod obligatoriu normele specifice de protecţia muncii precizate în [2] şi [3].6.4.1. Pentru protejarea personalului de pe locomotivele sau trenurile electrice împotriva accidentelor de muncă, acestea vor fi inzestrate cel puţin cu aparatele şi dispozitivele prevăzute în art. 353 din [2], care vor fi în bună stare de funcţionare.6.4.2. Pentru prevenirea accidentelor prin şoc electric, fiecare locomotivă sau tren electric va fi dotat cel puţin cu mijloacele individuale de protecţia muncii precizate de art. 354 din [2].6.4.3. În vagoanele de călători care circulă în mod normal pe linii electrificate se vor monta indicatoare de securitate cu atenţionări şi reguli de comportare destinate călătorilor, conform art. 67 din [2].6.4.4. Pe vagoanele de marfă care circulă pe liniile electrificate se vor monta indicatoare de securitate şi de avertizare pentru operaţiunile de încărcare-descărcare sub linia de contact aeriană.7. Verificarea prevederilor de protecţie împotriva şocului electric prin atingere directă7.1. Instalaţiile fixe de tracţiune electrică7.1.1. Operaţiunile de verificare a prevederilor de protecţie vor urmări verificarea execuţiei şi menţinerii în exploatare a mijloacelor de realizare a protecţiei împotriva şocului electric prin atingere directă.Se vor verifica:a) distanţele de izolare în aer, care asigură izolaţia funcţională, între părţile active ale ELEA aflate la tensiuni diferite, conform pct. 5.3 din prezenta normă tehnică feroviară; … b) distanţele de izolare în aer, care asigură izolaţia de bază, între părţile active ale ELEA şi structurile de susţinere, conform pct. 5.3 din prezenta normă tehnică feroviară; … c) distanţele de izolare în aer de securitate între părţile active ale ELEA şi persoane sau suprafeţe de circulaţie a persoanelor, cu respectarea cerinţelor constructive precizate în prezenta normă tehnică feroviară la pct. 5.4; … d) distanţa dintre suprafaţa drumului unei treceri la nivel (pietonal sau privat) şi cel mai coborât conductor al liniei electrificate, conform pct. 5.7 din prezenta normă tehnică feroviară; de asemenea, se vor verifica existenţa, amplasarea şi execuţia semnalizărilor drumurilor publice şi feroviare aferente trecerii şi a porţilor de gabarit ce trebuie prevăzute conform [16], [17], [18] şi [19]; … e) distanţa de izolare în aer între părţile active ale ELEA şi elementele constructive ale pasajelor aeriene, conform pct. 5.3 din prezenta normă tehnică feroviară şi [8]; … f) obstacolele şi mijloacele de protecţie antiescaladare (pct. 5.5 din prezenta normă tehnică feroviară şi [8]); … g) mijloacele de protecţia muncii: indicatoare de securitate şi afişe cu reguli de comportare destinate publicului, conform [2], [3] şi [8]. … 7.1.2. Verificarea distanţelor de la pct. 7.1.1 lit. a)-e) se efectuează prin măsurători de către personalul de exploatare în cadrul reparaţiilor curente, reviziilor tehnice, cu scoaterea de sub tensiune a ELEA, şi de către personalul autorizat care efectuează controlul execuţiei instalaţiilor fixe de tracţiune electrică noi, înainte de punerea lor în funcţiune. Eroarea absolută maximă a măsurătorilor este de 5 mm.Pentru distanţele de izolare în aer reduse care asigură izolaţia funcţională se vor determina prin măsurători tensiunile de ţinere la impuls 1,2/50 æs, cu probabilitatea de ţinere de 90%. Măsurătorile se vor efectua conform standardului [14].7.1.3. Verificarea valorilor distanţelor de la pct. 7.1.1 se efectuează cu respectarea regulilor de protecţia muncii prevăzute în [2], [3] şi [38].7.1.4. Măsurarea parametrilor care caracterizează condiţiile atmosferice reale (temperatura, presiunea şi umiditatea aerului ambiant) se efectuează în vederea corectării distanţelor de izolare în aer determinate prin calcul sau prin măsurători în condiţii atmosferice standard, conform anexei C la prezenta normă tehnică feroviară. Măsurătorile se vor considera valabile dacă se desfăşoară cu următoarele valori de incertitudine, [14]:– temperatura ambiantă trebuie măsurată cu o incertitudine maximă de 0,5°C;– presiunea absolută a aerului trebuie măsurată cu o incertitudine maximă de 2 hPa;– umiditatea absolută a aerului trebuie măsurată cu o incertitudine maximă de 1 g/mc.7.1.5. În cazul când DIA pentru izolaţia funcţională este mai mică decât valoarea precizată la categoria "DIA normale" din tabelele B.1-B.10 sau este imposibil de măsurat în exploatare, se va determina tensiunea de ţinere la impuls prin măsurători efectuate în laborator pe un element reprezentativ al părţilor electrice implicate, cu care se va simula distanţa respectivă de izolare în aer, [14].7.2. Vehicule feroviare7.2.1. Operaţiunile de verificare a prevederilor de protecţie vor urmări verificarea execuţiei şi menţinerii în exploatare a mijloacelor de realizare a protecţiei împotriva atingerii directe şi a mijloacelor de control:– DIA care asigură izolaţia funcţională între elementele active ale echipamentului amplasat pe acoperişul vehiculului şi carcasa locomotivei sau elemente legate la această carcasă;– DIA pe suprafaţă care asigură izolaţia suplimentară;– DIA de securitate între elementele active şi suprafeţele pentru circulaţia persoanelor;– existenţa cadrelor de gabarit de încărcare din triajele de cale ferată.7.2.2. Verificarea distanţelor de izolare în aer prevăzute la pct. 7.2.1 se efectuează prin măsurători de către personalul de exploatare în cadrul reparaţiilor curente, reparaţiilor generale şi reparaţiilor capitale, cu scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric de pe acoperişul vehiculului feroviar, cu respectarea normelor de protecţia muncii precizate în [2] şi [38].7.2.3. Verificarea distanţelor de izolare în aer între încărcătura vagoanelor de marfă şi părţile sub tensiune ale ELEA se efectuează:– pentru transporturile gabaritice, prin verificarea gabaritului de încărcare al vagoanelor de marfă, în care trebuie să se înscrie atât vagonul, cât şi încărcătura sa conform RIV (verificare cu cadrul de gabarit la formarea trenurilor în triaje);– pentru transporturile negabaritice, prin verificarea valorilor precizate în [21] şi [33]. + 
Anexa A (normativă)––––––-la norma tehnică feroviară–––––––––Documente de referinţăAplicarea standardelor cuprinse în această listă reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele din norma tehnică feroviară.A.1. Instrucţiuni şi normative[1] Instrucţiunea 354:2007 – Instrucţiuni pentru exploatarea, revizia tehnică şi repararea instalaţiilor de energoalimentare ale căii ferate electrificate, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 920/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.740 bis din 1 noiembrie 2007[2] 107:2001 Norme specifice de protecţie a muncii pentru transporturi pe calea ferată, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 26/2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 10 mai 2000[3] ***) Norme generale de protecţie a muncii – 2002, capitolul 5 – Instalaţii şi echipamente electrice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sănătăţii şi familiei nr. 508/933/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 6 decembrie 2002, cu modificările ulterioare[4] NTE 003/04/00 – Normativ pentru construcţia liniilor de energie electrică cu tensiuni peste 1000 V, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 32/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004[5] Normativ feroviar "Infrastructură feroviară. Instalaţii fixe. Tracţiune electrică. Conductor de protecţie principal. Partea I: Calcul mecanic", aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.240/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 12 decembrie 2006A.2. Standarde[6] SREN 60664-1:2008 – Coordonarea izolaţiei echipamentelor în sistemele (reţelele) de joasă tensiune, Partea 1: Principii, prescripţii şi încercări[7] SREN 50119:2003 – Aplicaţii feroviare. Instalaţii fixe. Linii aeriene de contact pentru tracţiunea electrică[8] SREN 50122-1:2002 – Aplicaţii feroviare. Instalaţii fixe. Partea 1: Măsuri de protecţie referitoare la securitatea electrică şi la legarea la pămant[9] SREN 50124-1:2002, SREN 50124-1/A1:2006 şi SREN 50124-1/A2:2006 – Aplicaţii feroviare. Coordonarea izolaţiei. Partea 1: Prescripţii fundamentale – Distanţe de izolare prin aer şi distanţe de izolare pe suprafaţă pentru toate echipamentele electrice şi electronice[10] SREN 50124-2:2002 – Aplicaţii feroviare. Coordonarea izolaţiei. Partea 2: Supratensiuni şi protecţiile asociate[11] SREN 50163:2006 şi SREN 50163/A1:2007 – Aplicaţii feroviare. Tensiuni de alimentare ale reţelelor de tracţiune electrică[12] SREN 60529:1995 şi SREN 60529:1995/A1:2003 – Specificarea gradelor de protecţie asigurate prin carcase[13] SREN 60071-1:2002 – Coordonarea izolaţiei. Partea 1: Definiţii, principii şi reguli[14] SRHD 588.1 S1:2003 – Tehnici de încercare la înaltă tensiune. Partea 1: Definiţii generale şi prescripţii referitoare la încercări[15] STAS 297-1:1988 – Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generaleSTAS 297-2:1992 – Culori şi indicatoare de securitate. Reprezentări[16] SR 1244-1:1996 – Siguranţa circulaţiei. Treceri la nivel cu calea ferată. Condiţii tehnice, clasificare şi stabilirea categoriei trecerii la nivelSR 1244-2:2004 – Siguranţa circulaţiei. Treceri la nivel cu calea ferată. Partea 2: Instalaţii neautomate. Prescripţii[17] STAS 1848-1:2004 – Semnalizare rutieră. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutieră. Clasificare, simboluri şi amplasare[18] STAS 1848-2:2004 şi SR 1848-2:2004/A91:2006 – Semnalizare rutieră. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutieră. Prescripţii tehnice[19] STAS 1848-3:1986 – Semnalizare rutieră. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutieră. Scriere, mod de alcătuire[20] STAS 2612:1987 – Protecţia împotriva şocurilor electrice. Limite admise[21] STAS 4392:1984 – Căi ferate normale. Gabarite[22] SREN 50125-2:2003 – Aplicaţii feroviare. Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 2: Instalaţii electrice fixe[23] SRCEI 60050-195:2006 – Vocabular electrotehnic internaţional. Partea 195: Legarea la pămant şi protecţie împotriva şocurilor electrice.[24] SRCEI 60050-826:2006 – Vocabular electrotehnic internaţional. Partea 826: Instalaţii electrice.[25] SRCLC/TR 50488:2007 – Aplicaţii feroviare. Măsuri de securitate pentru personalul care lucrează la sau în vecinătatea liniilor aeriene de contact[26] SREN 50110-1:2005 – Exploatarea instalaţiilor electriceA.3. Legi, ordonanţe de Guvern, ordine de ministru[27] Legea nr. 227/2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2003[28] Legea nr. 8/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 martie 2004[29] Legea nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 aprilie 2006[30] Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare[31] Ordonanţa Guvernului nr. 95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Transporturilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 28 august 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare[32] Ordinul ministrului transporturilor nr. 290/2000 privind admiterea tehnică a produselor şi/sau serviciilor destinate utilizării în activitatea de construire, modernizare, întreţinere şi de reparare a infrastructurii şi a materialului rulant, pentru transportul feroviar şi cu metroul, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 bis din 25 septembrie 2000, cu modificările ulterioare[33] Ordinul ministrului transporturilor nr. 103/2008 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru admiterea şi expedierea transporturilor excepţionale pe infrastructura feroviară – nr. 328, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2008[34] Ordonanţa Guvernului nr. 26/2003 privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 227/2003, cu modificările ulterioare[35] Hotărarea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare[36] Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare[37] Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 31 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004, cu modificările ulterioare[38] Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006[39] Hotărarea Guvernului nr. 1.561/2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române – AFER, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006A.4. Fişe UIC[40] UIC 606-1 din 1 ianuarie 1987 – Consecinţe ale aplicării gabaritelor cinematice definite de fişele UIC 505 asupra concepţiei sistemului catenară. + 
Anexa B (normativă)––––––-la norma tehnică feroviară–––––––––B.1. Schema logică generală pentru determinarea distanţelor de izolare în aer şi a distanţelor de izolare pe suprafaţăB.2. Schema logică pentru determinarea categoriei distanţei de izolare în aer care asigură izolaţia funcţională şi/sau izolaţia de bază pentru o secţiune de circuitNOTE:1. Astfel de scheme logice se vor construi pentru fiecare dintre cazurile de alimentare a ELEA, precizate în tabelul 1 şi în tabelul 2, pentru electrozi vârf-plan sau plan-plan, în condiţii atmosferice reale şi pentru gradele de poluare precizate la pct. 4.4 din norma tehnică feroviară.2. Tabelele B.1-B.10, care urmează, au fost elaborate pentru valorile standardizate U(Ni) de la pct. 5.3.8, tabelul 2, cu luarea în considerare a condiţiilor atmosferice de referinţă standardizate precizate la pct. 4.2 din norma tehnică feroviară.

Tabelul B.1 – Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)NOTE:1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul (+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1 din anexa E la norma tehnică feroviară, şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întalnite în practică, la aceleaşi valori de tensiune de ţinere.2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.1 conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnică feroviară, [9].3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.1 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită ce se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.1 cu factorul 2,0.

Tabelul B.2 – Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan câmp electric omogen)NOTE:1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, pentru o probabilitate de ţinere de 90%.2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.2 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, [9].3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.2 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.2 cu factorul 2,0.

Tabelul B.3 – Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)NOTE:1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul (+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1 din norma tehnică feroviară, şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întalnite în practică.2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnică feroviară, este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.3 conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnică feroviară, [9].3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.3 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.3 cu factorul 2,0.

Tabelul B.4 – Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan (câmp electric omogen)NOTE:1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, cu probabilitate de ţinere de 90%.2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.4 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, [9].3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.4 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.4 cu factorul 2,0.

Tabelul B.5 – Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)NOTE:1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul (+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1 din anexa E la norma tehnică feroviară şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întalnite în practică.2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.5, conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnică feroviară, [9].3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.5 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.5 cu factorul 2,0.

Tabelul B.6 – Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan (câmp electric omogen)NOTE:1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, cu probabilitate de ţinere de 90%.2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.9 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, [9].3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.6 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.6 cu factorul 2,0.

Tabelul B.7 – Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)NOTE:1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul (+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1 din anexa E la norma tehnică feroviară, şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întalnite în practică.2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.7 conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnică feroviară, [9].3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.7 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.7 cu factorul 2,0.

Tabelul B. 8 – Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan (câmp electric omogen)NOTE:1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, cu probabilitate de ţinere de 90%.2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.8 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, [9].3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.8 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.8 cu factorul 2,0.

Tabelul B. 9 – Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi vârf-plan (câmp electric neomogen)NOTE:1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi vârf-plan, cu polul (+) pe electrodul vârf, obţinute prin interpolarea valorilor din tabelul E.1 din anexa E la norma tehnică feroviară şi sunt valabile pentru condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu probabilitate de ţinere de 90%; aceste valori sunt acoperitoare pentru toate tipurile de electrozi întalnite în practică.2. Pentru condiţii atmosferice, categorii de supratensiune şi grade de poluare diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.9 conform tabelelor 1, 2, C.1 şi anexei E la norma tehnică feroviară, [9].3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.9 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.9 cu factorul 2,0.

Tabelul B.10 – Categoriile distanţelor de izolare în aer pentru diverse tensiuni nominale şi tipuri de izolaţie, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, cu expunere la ultraviolete pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan (câmp electric omogen)NOTE:1. Valorile distanţelor de izolare în aer precizate în acest tabel sunt valori minime recomandate pentru electrozi plan-plan şi sferă-plan obţinute prin calcul conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, cu probabilitate de ţinere de 90%.2. Pentru condiţii atmosferice, grade de poluare şi categorii de supratensiune diferite de cele de la pct. 4.1 şi 4.2 din norma tehnică feroviară este necesar să se corecteze valorile din tabelul B.10 conform pct. E.2 din anexa E la norma tehnică feroviară, [9].3. Distanţele de izolare în aer de securitate se dimensionează ca la pct. 5.4.2.1, din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA normale, respectiv sporite din tabelul B.10 cu factorul 1,6, iar distanţele de izolare pe suprafaţă care asigură izolaţia intărită se dimensionează ca la pct. 5.4.3 din norma tehnică feroviară, înmulţind valorile DIA sporite din tabelul B.10 cu factorul 2,0. + 
Anexa C (normativă)––––––-la norma tehnică feroviară–––––––––Dimensionarea distanţelor de izolare în aerîn instalaţiile fixe de tracţiune electrică,ţinându-se seama de tensiunile nominale deţinere la impuls şi de gradul de poluare aatmosfereiC.1.1. GeneralităţiPentru o anumită tensiune standardizată de ţinere la impuls U(t)[kV], distanţa de izolare în aer "d" depinde de:– condiţiile atmosferice reale (presiunea p, temperatura t şi umiditatea aerului ambiant h);– forma electrozilor şi polaritatea tensiunii de încercare;– probabilitatea de ţinere.C.1.2. Condiţiile atmosferice de referinţă standardizate referitoare la presiunea, temperatura, respectiv umiditatea aerului [p(0), t(0), h(0)] sunt precizate la pct. 4.2 din norma tehnică feroviară, iar gradele de poluare utilizate (PD4, PD4A, PD4B) sunt definite conform anexei E din [9] şi pct. 4.4 din norma tehnică feroviară.C.1.3. În tabelul C.1 sunt precizate valorile distanţelor de izolare în aer în funcţie de tensiunile nominale de ţinere la impuls 1,2/50 æs, cu probabilitatea de ţinere de 90%, în condiţiile pct. C.1.2, în cazul electrozilor vârf-plan, având la bază datele din [9] şi [13].NOTĂ:Pentru tensiunile de ţinere corespunzătoare sistemelor de electrificare 1 x 25 kV şi 2 x 25 kV, 50 Hz, poluarea atmosferei, cum se precizează în tabelul C.1, influenţează în mică măsură valoarea distanţelor de izolare în aer.Tabelul C.1 – Distanţe minime de izolare în aer în funcţie de tensiunea nominală de ţinere la impuls 1,2/50 æs (cu probabilitatea de ţinere de 90%), U(Ni), în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, pentru electrozi vârf-plan, [9] şi [13].┌────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────┐│Tensiunea nominală │ Distanţe minime de izolare în aer pentru diverse ││de ţinere la impuls │ grade de poluare, în condiţiile C.1.2, [9] şi [13] ││de trăsnet 1,2/50 æs├───────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┤│ U(Ni) │ PD1, PD2, │ PD4 │ PD4A │ PD4B ││ [kV(vârf)] │ PD3, PD3A │ [mm] │ [mm] │ [mm] ││ │ [mm] │ │ │ │├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤│ 40 │ 60 │ 72 │ 82 │ 87 │├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤│ 50 │ 75 │ 91 │ 101 │ 106 │├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤│ 60 │ 90 │ 110 │ 120 │ 125 │├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤│ 75 │ 120 │ 135 │ 145 │ 150 │├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤│ 95 │ 160 │ 175 │ 180 │ 185 │├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤│ 125 │ 210 │ 230 │ 235 │ 235 │├────────────────────┼───────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤│ 145 │ 260 │ 265 │ 270 │ 270 │├────────────────────┼───────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┤│ 170 │ 310 │├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤│ 200 │ 370 │├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤│ 250 │ 480 │├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤│ 325 │ 600 │├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤│ 380 │ 750 │├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤│ 450 │ 900 │├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤│ 550 │ 1.100 │├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤│ 650 │ 1.300 │├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤│ 750 │ 1.500 │└────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────┘NOTE:1. Pentru valori intermediare ale tensiunilor nominale de ţinere la impuls, distanţele minime de izolare în aer se determină folosind procedeul de interpolare liniară a valorilor adiacente precizate în tabelul C.1.2. Pentru condiţii de temperatură, umiditate şi presiune diferite de cele precizate la pct. 4.2, este necesar ca distanţele minime de izolare în aer din tabelul C.1 să fie corectate conform anexei E la norma tehnică feroviară.3. Pentru DIA ale echipamentului electric de pe acoperişul materialului rulant nu se vor lua în considerare valorile din acest tabel.4. Pentru DIA din instalaţiile fixe de tracţiune electrică exterioare, categoria PD4A se ia în considerare dacă există o conductivitate ocazională provenită dintr-o poluare intensă, în condiţii de ploaie, zăpadă, gheaţă, ceaţă.5. Pentru DIA din instalaţiile fixe de tracţiune electrică exterioare, categoria PD4B se ia în considerare dacă există o conductivitate ocazională provenită dintr-o poluare foarte intensă, în condiţii de ploaie, zăpadă, gheaţă, ceaţă.6. Valorile precizate pentru DIA, pentru încercare la impuls din tabelul E.1, sunt acoperitoare pentru toate celelalte tipuri de electrozi întâlnite în practică (plan-plan, conductor-plan paralel). + 
Anexa D (normativă)––––––-la norma tehnică feroviară–––––––––Cerinţele sistemului de administrarea vegetaţiei din vecinătatea liniilor electrificateîn sistemele 1×25 kV, 50 Hz şi 2×25 kV, 50 HzD.1. ObiectObiectul prezentei anexe este să detalieze cerinţele de management pentru controlul de risc care creşte datorită prezenţei vegetaţiei în domeniul de aplicare precizat mai jos.D.2. Domeniu de aplicarePrezenta anexă se aplică la zona de infrastructură aferentă liniilor electrificate în sistemele de tracţiune electrică 1×25 kV, 50 Hz şi 2×25 kV, 50 Hz. În plus, ea se va aplica acolo unde există un transfer al riscului potenţial la funcţionarea căii ferate electrificate administrate de terţi.D.3. PrincipiiD.3.1. Prezenta anexă completează [2] şi [3] cap. 5 – "Instalaţii şi echipamente electrice".D.3.2. Riscurile care pot rezultă din creşterea şi invazia vegetaţiei asupra infrastructurii trebuie să fie evaluate şi controlate corespunzător de către deţinătorul de infrastructură sau de administratorul numit de acesta, iar măsurile implementate trebuie să asigure cel mai mic risc cu putinţă pentru operaţiunile şi activităţile feroviare de pe liniile electrificate.D.4. CompetenţăOrice administrator de infrastructură feroviară care răspunde de structura de susţinere a LCA trebuie să se asigure că persoanele investite cu sarcina evaluării şi administrării riscurilor datorate creşterii şi invadării liniei de către vegetaţie sunt competente.D.5. Cerinţele sistemului de administrare a vegetaţieiD.5.1. Trebuie realizat un sistem de administrare care să includă un plan strategic pentru administrarea vegetaţiei. Planul trebuie revizuit la intervale regulate, dar cel puţin o dată la 5 ani şi trebuie updatat corespunzător. Oricand este executată o lucrare nouă, aceasta va fi proiectată pentru a se minimiza efectele oricăror pericole care sunt incluse în cele listate la pct. D.5.3.D.5.2. Acest sistem de administrare trebuie să detalieze cerinţele pentru procedeele de identificare a pericolului, să evalueze riscul şi procedurile de revizuire şi să indice acele locaţii care vor fi inspectate în mod regulat.Sistemul de administrare trebuie, de asemenea, să detalieze acele locuri care au cerinţe speciale şi pentru care trebuie păstrate inregistrările.D.5.3. Trebuie să fie identificate pericolele referitoare la prezenţa vegetaţiei.Pericolele care vor fi considerate trebuie să includă cel puţin următoarele:– cele care afectează sau influenţează condiţiile de inaintare incluzând aderenţa şi condiţiile circuitului de tracţiune;– cele care pot împiedica inspectarea propriu-zisă a infrastructurii;– defecţiunea sistemelor de drenaj al cursurilor de apă provenită din inundaţii;– pericolul datorat copacilor căzuţi sau părţilor căzute din aceştia;– deteriorarea liniilor directe ale traficului feroviar şi ale traficului pe drumuri rutiere pentru muncitorii din cale;– deteriorarea liniilor directe de trafic feroviar pentru utilizatorii de drumuri rutiere şi pietonii care folosesc treceri autorizate;– scurtcircuite ale sistemelor de alimentare pentru tracţiunea electrică şi ale sistemelor de semnalizare şi comandă a trenurilor;– pericole de impiedicare şi de adormire;– reducerea distanţelor de izolare în aer;– încălcarea şi obstrucţionarea poziţiilor de securitate, refugii de securitate şi rute de acces de securitate;– incendii (spontane, accidentale sau cu pornire intenţionată);– cerinţele legislative şi răspunderea terţelor părţi privind pesticidele, noxele, invazia buruienilor etc. şi posibilitatea de încălcare a acestora;– consecinţele vremii nefavorabile avute asupra vegetaţiei, cum ar fi zăpada, gheaţa, lapoviţa, vântul puternic etc., care induc eventuale pericole pentru funcţionarea căii ferate;– vizibilitatea semnalelor şi a semnalelor din cale de către conducătorii de tren;– stabilitatea structurilor de susţinere, a taluzurilor şi a canalelor;– stabilitatea proprietăţii învecinate;– lăsarea sau ridicarea structurilor de susţinere ca rezultat al schimbărilor sezoniere asupra copacilor.D.5.4. Riscurile asociate cu identificarea pericolelor din secţiunea D.3 şi orice alte pericole importante vor fi evaluate pentru secţiunile de cale ferată electrificată. Pentru a evalua magnitudinea riscurilor vor fi considerate următoarele:– sistemele de electrificare;– controlul trenurilor şi sistemelor de comunicaţii;– folosirea de suprafeţe adiacente, de exemplu, domestice, industriale, agricole etc.;– practicile manageriale care sunt înţelese pentru a controla creşterea vegetaţiei în terenul adiacent;– trăsături topografice;– consecinţele implementării întârziate a sistemului de administrare a vegetaţiei, pentru a-l potrivi cu cerinţele domeniilor inginereşti;– nivelul vandalismului;– viteza de circulaţie şi volumul de trafic al liniei;– tipul traficului;– pante.D.5.5. Pentru secţiunile de cale ferată electrificată cu riscuri importante trebuie să fie realizate planuri locale. Aceste planuri trebuie să includă:– frecvenţa recomandată de intervenţie;– metodele de control;şi trebuie luate în considerare:– proiectele de mediu şi de ecologie;– impactul ecologic al controlului planificat al vegetaţiei.D.5.6. În cazurile în care sunt identificate schimbări importante, riscurile asociate trebuie să fie reevaluate şi acolo unde este necesar se vor implementa măsuri revizuite.Schimbările importante ce vor fi considerate trebuie să includă:– electrificarea secţiunilor sau schimbarea tensiunii de alimentare;– instalarea circuitelor de cale;– introducerea unui material rulant nou/diferit;– tipul vegetaţiei şi viteza de creştere.O atenţie sporită trebuie să fie dată factorilor principali interesaţi prin rapoartele provenite de la:– observaţiile neplanificate;– inspecţiile planificate înţelese ca parte a sistemului de administrare;– autorităţile vecine/statutare.D.5.7. Înregistrările trebuie să fie păstrate pentru acele locaţii unde există planuri locale. Aceste înregistrări trebuie să includă detaliile pericolelor la care este supusă infrastructura şi măsurile planificate (incluzând desfăşurarea lor în timp) necesare pentru a micşora riscurile asociate. + 
Anexa E (normativă)––––––-la norma tehnică feroviară–––––––––Tensiuni de încercare la ţinere pentruverificarea distanţelor de izolare în aerşi corectarea acestora în funcţie de condiţiileatmosferice realeTensiunile de încercare la ţinere cu o probabilitate de ţinere precizată pentru DIA depind de următorii factori:– distanţa între electrozi;– forma şi polaritatea electrozilor (neuniformitatea câmpului electric);– condiţiile reale de mediu în care se desfăşoară încercarea (presiunea, temperatura şi umiditatea aerului).NOTĂ:În prezenta anexă tensiunile de ţinere la impuls de trăsnet care vor fi precizate pentru diverse DIA şi diverse tipuri de electrozi se consideră că sunt determinate experimental sau prin calcul la o probabilitate de ţinere de 90%, [13].E.1. Tensiuni de încercare la ţinere pentru verificarea DIA cu electrozi vârf-planE.1.1. În tabelul E.1 sunt precizate tensiunile de incercare la ţinere: la impuls 1,2/50 æs respective la tensiune alternativă cu frecvenţa de 50 Hz, pentru diverse DIA, în cazul electrozilor vârf-plan, în condiţii atmosferice de referinţă standardizate [p(0) = 101,325 kPa, t(0) = 20°C, h(0) = 11g/mc), la o probabilitatea de ţinere de 90%. Valorile din acest tabel au la bază datele din [9] şi [13], care sunt valabile pentru polaritatea pozitivă a electrodului vârf, acesta fiind cazul cel mai defavorabil.Tabelul E.1 – Tensiuni de încercare la ţinere pentru verificarea distanţelor de izolare în aer în condiţii atmosferice de referinţă standardizate, electrozi vârf-plan ([9] şi [13])

NOTE:1. Se permite interpolarea între valorile adiacente ale tabelului E.1.2. Pentru condiţii atmosferice reale de încercare (p, t, h), diferite de cele standardizate prevăzute la pct. 4.2 din norma tehnică feroviară, se corectează valorile tensiunii de încercare la ţinere la impuls din tabelul E.1 în funcţie de densitatea şi umiditatea aerului, cu formulele precizate la pct. E.1.2.3. Valorile tensiunilor de încercare din tabelul E.1 sunt acoperitoare pentru celelalte tipuri de electrozi: sferă-plan, plan-plan şi conductor-plan, pentru aceeaşi DIA.E.1.2. Corectarea tensiunilor de încercare la ţinere pentru DIA cu electrozi vârf-plan, [14]E.1.2.1. Presiunea reală a aerului ambiant (p) depinde de altitudinea locului unde se face încercarea faţă de nivelul mării a[m] şi se calculează cu formula:p=101,325-1,174●10^-2●a+4,595●10^-7●a^2[kPa]E.1.2.2. Densitatea relativă a aerului ambiant se calculează cu relaţia:δ=p/p(0)●[273,15+t(0)]/(273,15+t),în care:p, p(0) – presiunea reală, respectiv presiunea standardizată de referinţă în aceleaşi unităţi de măsură;t, t(0) – temperatura reală, respectiv temperatura standardizată de referinţă în grade Celsius.E.1.2.3. Factorul de corecţie care ţine seama de densitatea aerului [k(1)]Acest factor se calculează cu relaţia:k(1) = (δ)^m,în care:m – exponent determinat la pct. E.1.2.5.Corecţia este considerată valabilă pentru 0,8E.1.2.4. Factorul de corecţie care ţine seama de umiditatea aerului [k(2)] se calculează cu relaţia:k(2) = (k)^w,în care:k = 1+0,01●(h/δ-11), pentru 1h – umiditatea absolută reală a aerului în g/mc;δ – densitatea relativă reală a aerului determinată la pct. E.1.2.2;w – exponent determinat la pct. E.1.2.5.E.1.2.5. Exponenţii m şi wÎn cazul când pentru o distanţă de izolare în aer "d" se cunoaşte tensiunea de ţinere la impuls (cu probabilitatea de 90%) U(t,0,) în condiţii atmosferice de referinţă standardizate [p(0), t(0), h(0)], precizată în tabelul E.1, se determină iterativ exponenţii m şi w în funcţie de parametrul g exprimat cu formula:g=U(t,i-1)/(500●d●δ●k)/(1-1,3●s),în care:d[m] – distanţa de izolare în aer;δ şi k sunt calculaţi la pct. E.1.2.2, respectiv E.1.2.4.U(t,i-1)=U(t,0) la prima iteraţie;U(t,i) converge către valoarea tensiunii de ţinere la impuls în condiţii atmosferice reale U(t).Exponenţii m şi w au valorile din tabelul E.2.Tabelul E.2 – Valorile exponenţilor m şi w în funcţie de parametrul g, [14]

E.1.2.6. Factorul de corecţie total K(t) este produsul celor doi factori de corecţie:– factorul de corecţie de densitate k(1), determinat la pct. E.1.2.3;– factorul de corecţie de umiditate k(2), determinat la pct. E.1.2.4.K(t)=k(1)●k(2)E.1.2.7. Tensiunea de ţinere cu probabilitatea de 90% în condiţiile atmosferice realeAceastă tensiune se calculează cu formula:U(t,k)=K(t)●U(t,0)Procesul iterativ se reia de la pct. E.1.2.3 până când:dU(%)=100●│[U(t,k-1)-U(t,k)]/U(t,k│unde epsilon% este eroarea relativă în procente, impusă pentru determinarea tensiunii de ţinere la impuls în condiţii reale, în general mai mică decât eroarea de măsură a acestei tensiuni în condiţii atmosferice de referinţă standardizate.E.1.2.8. Schema logică a calculelor privind determinarea şi aplicarea factorilor de corecţie de presiune, temperatură şi umiditate la calculul tensiunii de ţinere la impuls 1,2/50 æs pentru electrozi vârf-placă este precizată în figura E.1.E.1.3. Pentru valorile distanţei de izolare în aer din tabelul E.1 al prezentei anexe se pot determina tensiunile de ţinere la impuls (cu probabilitatea de 90%) U(t) pentru condiţiile atmosferice reale (p, t, h) folosind algoritmul descris la pct. E.1.2.E.1.4. Pentru o tensiune de ţinere la impuls 1,2/50 æs impusă U(t,imp) se poate determina atât distanţa de izolare în aer în condiţii atmosferice de referinţă d(0) (prin interpolarea liniară a datelor din tabelul E.1), cât şi distanţa de izolare în aer corectată pentru condiţiile atmosferice reale d(c) (prin interpolarea liniară a valorilor U(t) determinate conform pct. E.1.3).E.1.5. Exemplu de calculE.1.5.1. Se doreşte exprimarea tensiunii de ţinere la impuls U(t), cu probabilitatea de ţinere de 90%, pentru distanţa de izolare în aer d= 310 mm = 0,31 m, în cazul electrozilor vârf-placă, în următoarele condiţii atmosferice reale:a=1.200 m – altitudinea deasupra nivelului mării;t=30°C – temperatura reală a aerului;h=12 g/mc – umiditatea absolută reală a aerului;epsilon=0,5% – eroarea în aprecierea tensiunii de ţinere.E.1.5.2. Presiunea reală a aerului ambiant pentru altitudinea a=1.200 m se calculează folosind formula de la pct. E.1.2.1:p=101,325-1,174●10^-2●a+4,595●10^-7●a^2=101,325-1,174●10^-2●1200+4,595●10^-7●1200^2=87,9 [kPa].E.1.5.3. Densitatea relativă reală a aerului ambiant se calculează cu formula precizată la pct. E.1.2.2:δ=p/p(0)●[273,15+t(0)]/(273,15+t),în care:p=87,9 kPa – presiunea reală a aerului;t=30°C – temperatura reală a aerului.Rezultă: δ=87,9/101,325●(273,15+20)/(273,15+30)=0,838/cmc, valoare care va rămâne constantă pe durata calculelor.E.1.5.4. Coeficienţii de corecţieE.1.5.4.1. Parametrul kk=1+0,01●(h/δ-11), pentru 1k=1+0,01●(14,3176-11)=1,03318, această valoare rămâne constantă pe parcursul calculelor.E.1.5.4.2. Parametrul gIteraţia 1Din tabelul E.1, pentru distanţa de izolare în aer d=0,31m rezultă în condiţii atmosferice de referinţă standardizate U(t,0)=166kV şi se calculează valoarea lui g:g=U(t,0)/(500●d●δ●k)/(1-1,3●0,06) =166/(500●0,310●0,838●1,03318)/0,922=1,3414.Pentru această valoare a lui g rezultă din tabelul E.2 valorile exponenţilor care sunt date de expresiile:m=1,0;w=(2,2-g)(2-g)/0,8=(2,2-1,3414)(2,0-1,3414)/0,8=0,85855●0,65855/0,8=0,7067.E.1.5.4.3. Factorul de corecţie care ţine seama de densitatea aerului [k(1)]Acest factor se calculează cu relaţia:k(1)=(δ)^m=0,838^1,0=0,838.E.1.5.4.4. Factorul de corecţie care ţine seama de umiditatea aerului [k(2)] se calculează cu relaţia:k(2)=(k)^w=1,03318^0,7067=1,02333.E.1.5.4.5. Factorul de corecţie totalK(t)=k(1)●k2=0,838●1,02333=0,8576.E.1.5.4.6. Tensiunea de ţinere la impuls în condiţii atmosferice realeSe calculează iterativ astfel:Prima valoare corectată a tensiunii de încercare cu probabilitatea de ţinere de 90%:U(t,1)=K(t)●U(t,0)=0,8576●166=142,3616kV.Iteraţia 2g=U(t,1)/(500●d●δ●k)/0,922=142,3616/(500●0,31●0,838●1,03318)/0,922 =1,150425.Pentru această valoare a lui g rezultă din tabelul E.2 valorile exponenţilor:m=1,0; w=1,0;k(1)=(δ)^m=0,838^1,0=0,838;k(2)=(k)^w=1,03318^1,0=1,03318;K(t)=k(1)●k(2)=0,8659;U(t,2)=K(t)●U(t,0)=0,8659●166=143,7394kV.Se calculează DeltaU(%)=100●│[U(t,2)-U(t,1)]/U(t,2)│=100●(143,7394-142,371)/143,7394=0,953%; deoarece această valoare depăşeşte 0,5% se reiau calculele de la pct. E.1.5.4.2.Iteraţia 3g=U(t,2)/(500●d●δ●k)/0,922=143,739/(500●0,310●0,8381●1,03318)/0,922=1,1615.Pentru valoarea g=1,1615 din tabelul E.2 rezultă: m=1,0; w=1,0;k(1)=(δ)^m=0,838^1,0=0,8381;k(2)=(k)^w=1,03318^1,0=1,03318;K^t=k(1)●k(2)=0,8659;U(t,3)=K(t)●U(t,0)=0,8659●166=143,739kV;DeltaU(%)=100●│[U(t,3)-U(t,2)]/U(t,3)│=100●│(143,739-143,739)/143,739│%.Deoarece această valoare este mai mică decât epsilon%<0,5% impus, se opresc calculele considerând că tensiunea de ţinere la frecvenţa 50Hz, pentru distanţa de izolare în aer d-0,31m, în condiţiile atmosferice reale date la pct. E.1.5.1, este U(t) = 143,739kV.Figura E.1 – Schema logică a calculelor privind determinarea şi aplicarea factorilor de corecţie de presiune, temperatură şi umiditate în calculul tensiunii de ţinere la impuls în condiţii atmosferice realeE.2. Tensiuni de încercare la ţinere pentru verificarea DIA cu electrozi plan-plan paraleli şi sferă-plan în aer atmosfericE.2.1. Pentru electrozi plan-plan paraleli şi sferă-plan în aer atmosferic, tensiunea de încercare la impuls 1,2/50æs, cu probabilitatea de ţinere de 90%, se determină cu formula:U(d)=(24,4●δ●d+6,53● radical din δ ● radical din d)●(1-1,3●s) [kV],în care:δ – coeficient de corecţie cu temperatura şi presiunea aerului calculat cu relaţia prevăzută la pct. E.1.2.2;d – distanţa între electrozii plani paraleli în [cm];s – abaterea medie pătratică, care ia valorile:s= 0,03 pentru încercări în mediu uscat pe izolaţie în aer, fără alte izolaţii implicate;s= 0,06 pentru încercări în mediu uscat şi în mediu umed pe izolaţie în aer, fără alte izolaţii implicate, [14].NOTĂ:Valorile tensiunii de ţinere cu probabilitatea de 90%, determinate cu relaţia prevăzută la pct. E.2.1, nu depind de polaritatea electrozilor şi nu se corectează cu umiditatea aerului.E.2.2. Pentru electrozi plan-plan paraleli în aer atmosferic, în cazul în care se cunoaşte U(d)- tensiunea de încercare la impuls 1,2/50 æs, cu probabilitatea de ţinere de 90%, se determină distanţa de izolare în aer cu formula:d=x^2/δ [cm],în care:δ – coeficient de corecţie cu temperatura şi presiunea aerului calculat cu relaţia prevăzută la pct. E.1.2.2;x=[-b+(b^2-4●a●c)^0,5]/2/a;a=24,4●(1-1,3●s);b=6,53●(1-1,3●s);c=-U(d).E.2.3. Exemple de calcula) Pentru o distanţă de izolare în aer d=10 cm între electrozi plan-plan paraleli, pentru încercări la impuls atât în mediu uscat, cât şi în mediu umed s=0,06, la o temperatură de 20°C şi o altitudine de 2.000 m, se obţin: … – presiunea reală a aerului la altitudinea de 2.000 mp=101,325-1,174●10^-2●a+4,595●10^-7●a^2[kPa]=101,325-1,174●10^-2●2000+4,595●10^-7 ●2000^2=101,29●0,7857=79,68 kPa;– coeficientul de corecţie cu presiunea şi temperatura aerului δ = 79,68/101,3●1=0,7856;– tensiunea de încercare la ţinere cu probabilitatea de 90%, la impuls de trăsnet 1,2/50 æs, cu valoarea:U(d) =(24,4●0,7864●10+6,53 ● radical din 0,7864 ● radical din 10)●(1-1,3●0,06) kV=209,98●0,922=193,60 kV.b) Pentru o tensiune de ţinere (cu probabilitatea de ţinere 90%) la impuls 1,2/50 æs, U(d) =170 kV, distanţa de izolare în aer d[cm] între electrozi plani paraleli, pentru încercări în mediu uscat şi în mediu umed, la o temperatură de 20°C, la altitudinea de 2.000 m, se obţine din relaţiile: … δ=79,68/101,325●1=0,7864;a=24,4●(1-1,3●s)=24,4●(1-1,3●0,06)=22,5;b=6,53●(1-1,3●s)= 6,53●(1-1,3●0,06)=6,02;c=-Ud=-170;x=[-b+(b2-4●a●c) 0,5]/2/a=2,6182;d=x^2/δ=6,855/0,7864=8,72 cm–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește